Fig 001

ÎN LOC DE PREFAŢĂ
(Invitaţie în munţi) O nouă carte despre munţi. Scrisă de doi pasionaţi iubitori ai munţilor, N. Dimitriu şi Em. Cristea. Ea se înscrie ca o altă demonstraţie pe linia succeselor pe care le-a cunoscut în anii regimului democrat-popular activitatea sporturilor legate de munte. În anii aceştia, ai noştri, activitatea turistică alături de celelalte mijloace ale culturii fizice şi sportului a antrenat mase impresionante de oameni ai muncii. Asha cum scrie chiar într-o Hotărîre a Consiliului de Miniştri, privind organizarea activităţii turistice: "Practicarea cu regularitate a turismului contribuie la întărirea sănătăţii oamenilor muncii, pregătindu-i pentru o muncă de înaltă productivitate şi apărarea cuceririlor revoluţionare ale poporului nostru. Prin cunoaşterea frumuseţilor patriei, a monumentelor istorice din trecutul glorios de luptă al poporului nostru, a realizărilor regimului democrat-popular, masele de oameni ai muncii sînt educate în spiritul dragostei neţărmurite faţă de patrie, iar avîntul lor în munca de construire a socialismului capătă un nou şi puternic impuls". "Tineretul nostru", după cum arată tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, în cuvîntarea sa la Congresul Învăţătorilor din R.P.R.: "...trebuie învăţat să cunoască şi să iubească minunatele frumuseţi şi bogăţii ale ţării noastre". Şi eu am fost în munţi - Et în Arcadia ego. Şi pasiunea aceasta totală pentru munţi poate învinge şi pe un profesor sau cercetător literar, pentru că ea se înscrie în istoria literaturii lumii, de la Francesco Petrarea, prim alpinist pe muntele Ventoux şi primul scriitor care a notat cu o rară sensibilitate profundele impresii date de înălţimi, la Dante Alighieri, căţărător ilustru pe cel mai înalt munte din lume, nu Everestul sau K2, ci Purgatoriul, ridicat de înalta lui fantezie artistică; scriitorii alpinişti Emilio Comici, Guido Rey, reprezentanţi vestiţi ai celui mai aerian alpinism. Despre munţi au scris şi clasici ai literaturii noastre. De la paginile lui Dimitrie Cantemir pînă la simfonia gravă a lui Calistrat Hogaş, trecînd prin cununa montană a Romaîniei Pitoreşti a lui Alexandru Vlahuţă, scriitorii au invitat pe oameni în ţinutul grandios al munţilor, au vorbit despre flotele violete ale înălţimilor împlîntate în azur, au invitat la îndelunga navigare, printre cele mai luminoase stele. Iar astăzi mai mult ca oricînd aceste chemări şi-au găsit împlinirea. Cei care au fost "răpiţi" de munte, nu vor putea uita niciodată viziunea primă, într-adevăr celestială, ce li se va înfăţişa totdeauna, vie şi fascinantă, la prima vedere a acestor înalte prelungiri spre soare ale pămîntului, care sînt munţii. Oricare vor fi fiind lungile şi înflăcăratele naraţiuni despre munte, oricît de arzător ar lucra înalta noastră fantezie şi imaginaţie, realitatea, vederea proprie, este nesfîrşit superioară tuturor descrierilor, tuturor visurilor, şi într-adevăr muntele poate fi un Zauberberg - munte magic, pe care însă îl poate atinge şi cuceri oricine doreşte s-o facă. Excelsior a fost de totdeauna deviza omului care a aspirat spre înălţimi şi cunoashtere. Şi muntele este acea parte a planetei noastre, ,,acoperişul lumii", care se învecinează cel mai mult cu cerul. Pe creste ne simţim parte integrantă din univers, de acolo, fără să mai avem limita vederii, salutăm spaţiile siderale. Muntele este urcat de oameni care nu sînt extraordinari şi deosebiţi, care se numesc turişti ori alpinisti, nu numai pentru mîndria înaltă şi intimă de a arăta plenitudinea puterilor noastre, de a ne căli forţa fizică în mereu mai aspre încercări, din acea voluptate de nespus de a ne înălţa mereu mai sus şi de a fi dominatori conştienţi ai golului prăpăstiilor ameţitoare, atraşi fiind de îndrăzneala şi frumuseţea victoriei. Muntele este urcat de aceşti oa.meni, care nu sînt extraordinari şi deosebiţi, care se numesc turisti şi alpinişti, mai cu seamă pentru deplinătatea bucuriei de a trăi, de a se simţi mai aproape de acea puritate şi luminozitate a cerului, pe care numai marile creste le dau. Niciodată în trecut n-au fost bătute potecile văilor înflorite de atîţia paşi: paşi mărunţi şi grăbiţi ai pionierilor şi şcolarilor, pashi uşori şi siguri ai tinerilor, paşi prudenţi, calculaţi ai celor mai în vîrstă. Niciodată în trecut n-au primit pereţii stîncoşi asaltul spre creastă din partea atîtor temerari, puşi pe fapte mari aci ca şi în muncă. Numărul îndrăgostiţilor de munte a crescut nemăsurat de mult şi creşterea aceasta reflectă, odată în plus, condiţiile de trai crescute, bucuria vieţii noastre noi din ce în ce mai plină şi mai luminoasă. Muntele a putut să fie cîntat de atîţia artişti ai cuvîntului, ai muzicii sau ai paletei şi să primească atîtea atribute. Într-adevăr, muntele farmecă total şi marea lui putere fascinează, atrăgînd în cele mai neverosimile ascensiuni pe aceia care l-au văzut si l-au iubit. Nimeni nu va putea uita vreodată lupta aspră şi îndrăzneaţă care se dă şi cu puterile trupului, dar şi cu forţele sufletului, pe verticala pereţilor, deasupra abisului ameţitor, în fisuri suspendate sau albastre, în trecerea acrobatică si spectaculoasă a surplombelor şi teraselor. Poate că nici o altă pagină a vieţii noastre nu va fi răsfoită mai des şi mai

recitită decît aceea a unei ascensiuni, a cărei trăire ne-a umplut sufletul de o înaltă şi bărbătească mîndrie. Este nevoie însă de o pregătire pentru a te apropia de munte, pe calea cea mai elegantă de ajuns la creste şi care este verticala. Se cere mai cu seamă ca alpinistul să fie înflăcărat de o mistuitoare pasiune, de o imensă bucurie, pe care i-o dă apropierea de munte, un suflet vibrant, multicord, pentru a simţi mai din plin infinitul farmec şi armonia înălţimilor. Este nevoie de o pregătire morală, dar şi de una fizică şi tehnică, pentru a nu da înapoi în faţa încercărilor, pentru a înfrunta muntele pe acele trasee ce par imposibile, pentru a avea imensa satisfacţie, satisfacţie de explorator într-un sens, de a fi fost primul muritor care a atins planeta, pe acele puncte pe care le oferă verticala unei premiere alpine. Iar de aci oamenii se întorc oţeliţi, pentru a-şi relua cu mai mult avînt munca creatoare a epocii noastre socialiste. Probabil că mulţi dintre cititorii cărţilor despre munţi, chiar în aceste zile ale cueeririi primelor înălţimi ale Cosmosului, se înfioară auzind cuvintele căţărare, verticală, surplombă, abis şi cred că toţi cei care merg în munţi sînt sau nebuni sau candidaţi la sinucidere. Nu, muntele nu înseamnă moarte sub avalanşe sau în furtuni, prin desprinderea prizelor sau smulgerea pitonului solicitat. Şi turistul sau alpinistul nu merge nebuneşte în munţi pentru a se sinucide, ci dimpotrivă pentru a se bucura în mijlocul luminii, al celor mai radiante culori, al spaţiului nesfîrşit, pentru a asculta apele care cad, marile freamăte ale pădurilor de brad în acorduri de orgă. Oamenii merg în munţi pentru a cunoashte frumuseţile patriei, pentru a-şi odihni mintea şi sufletul, pentru a şi le înălţa, pentru a-şi fortifica trupul, într-unul din cele mai sănătoase şi mai inteligente exerciţii sportive ale cărui foloase sînt de necontestat pentru fiecare om al muncii. Alpinistul va trebui să ţină seama totdeauna însă, de necesitatea cunoaşterii muntelui şi a limitelor propriilor sale fortze. Numai astfel va putea ajunge ca la 64 de ani, ca profesorul italian Cardena, să cucereaseă în premieră, o creastă din Alpii Dolomiţi, la 60 să ,,facă" 7 premiere alpine întrun singur an (ca faimosul Titus Piaz) sau să lase un document de viaţă ca acela pe care mulţi dintre noi lam citit în mica sufragerie a celei mai înalte cabane din ţară, la Omul: "...am urcat astăzi pentru a o sută
cincizecea oară la Omul în acest an pentru a cincea oară... Era în anul în care acest îndrăgostit al munţilor împlinise 70 de ani. "Las aceste rînduri amintire prietenilor mei drumeţi cu gîndul că poate, de data aceasta, am fost pentru ultima oară la Omul (21 septembrie 1954). Dar cel care a scris aceste rînduri a continuat, atras de farmecul extraordinar al muntelui cu nume atît de simbolic, să revină la Omul. Cunoscîndu-i modestia nu-i dăm numele; îi dorim însă ca cei 80 de ani să-i sărbătorească pe înălţimi şi să depăşească 200 de ascensiuni. Dar ştiinţa noastră mai cunoashte un alt reprezentant îndrăgostit total de munte. Este vorba de unul din cei mai iubiţi profesori ai noştri, savantul de mare reputaţie în arta lingvistică, academicianul Al. Rosetîi. Am rătăcit odată alături de el, mai mult de 16 ore în zăpezi, şi mi-am dat seama de multe ori că muntele este într-adevăr o piatră de încercare severă a prieteniei, a lealităţii şi a curajului. Lui i se datoresc unele din cele mai realizate rînduri despre munţi, despre concordanţa dintre gîndirea creatoare şi ascensiune. Citez din adevăratul poem în proză al ilustrului savant fonetician, scris nu de mult şi intitulat atît de sugestiv "Ritmuri necesare": "... În zarea îndepărtată se iveşte, albastră, fiintza munţilor noştri , Un Eldorado fictiv, o ţară de basm. Trenul suflă din greu. Vegetaţia, aci, e mai bogată şi s-au ivit brazii. Pereţi de stîncă. Văi de-a curmezişul, prăpăstioase. Ape spumate îşi desfac trîmbele de cristal, la picioarele noastre, cu zeci de fanfare, în mii de curcubee. Un joc fermecat de culori, de zvonuri misterioase, de apeluri de abia formulate pe aripa vînturilor. Vorbeşte muntele, din cuprinsul poienilor luminate, a căilor adînci şi prăpăstioase, din întinsul clinurilor culcate peste dealuri. Un domeniu atît de necunoscut, în care călătorul pătrunde cu inima îndoită, urcînd cu răbdare pantele repezi şi coborînd cu grijă căile umbroase. Pasul, măsura putinţei noastre de mii de ori repetate, se acordă cu ritmul gîndirii.. el o provoacă, o ajută să se formuleze, o susţine. Proiectul iese din adîncuri, firul gîndirii se materializează. Imagini. Realizări certe. Uneori apar soluţii neaşteptate, cu iuţeala fulgerului, ca fluturii iviţi într-o clipă şi dispăruţi în clipa următoare. Mîna dibuie creionul, un petec de hîrtie, pentru a statornici părerea călătoare. Gîndirii îi sînt necesare, pasul călătorului, zvonul apelor, miresmele muntelui, ozonul tăriilor albastre, bolta brazilor… verdeaţa perenă e ca un simbol al longevităţii, la care rîvneşte fiinţa noastră plăpîndă..."

Cartea despre Bucegi scrisă de Em. Cristea şi N. Dimitriu scoate din nou în evidenţă farmecul turismului. În acelaşi timp ea va întări că alpinismul nu este tehnicitate pură, ci artă de multe ori ca omul îndrăgostit de munte urcă şi se caţără, nu ca un automat, ci ca o fiinţă complexă, bine echilibrată, cu

concentrate în acest masiv. de a se apropia de munte. devin mai cutezători. Aş vrea să spun despre alpinistii. Modestia lor caracteristică nu-i putea împiedica în relatarea exactă a faptelor. descrierea succintă a traseelor cu caracter turistic şi alpin. învingînd unul din cele mai dificile trasee alpine din ţara noastră. şi pînă la ascensiunile extrem de dificile. constructor al socialismului. Muntele poate fi considerat ca o înaltă shcoală care ajută la făurirea caracterului omului nou. sintetică. Principala explieaţie este dată însă de frumuseţile extraordinare ale naturii. o intuiţie eare uneori poate fi numită extraordinară. iar în continuare. în plină ascen-siune pe munte. Î-am ascultat de multe ori pe alpinisti. Fisura Albastră sau în traversarea Peretelui Văii Albe. Dimitriu şi Em. Apropierea masivului de marile aşezări citadine şi muncitoreşti Bucureşti. Cu atît mai mult am vrea ca lectura acestei cărţi despre munţi să fie o nouă şi arzătoare invitaţie adresată tuturor tinerilor din patria noastră. după legile de aur ale geometriei. Este o carte concentrată. Vom fi întotdeauna încîntaţi să cunoashtem alpinisti ca Aurel Irimia şi să fim alături de ei în frumoasele lor ascensiuni. geologiei. realizări care unora dintre noi li se păreau din domeniul celei mai bogate fantezii. ceea ce a făcut ca pregătirea tehnică a căţărătorilor să atingă un nivel înalt. de a-l cunoaşte profund şi deci de a-l iubi. indiferent de sensul în care vor parcurge un traseu. Iată de ce cei doi autori şi-au ales Masivul Bucegi ca obiect al minutzioasei lui descrieri. potrivit poziţiei lor. după atingerea crestei. despre spiritul tovărăşesc. datorită condiţiilor create alpinismului în anii puterii populare. I-am văzut pe aceşti oameni care nu sînt extraordinari şi deosebiţi. Autorii şiau impus cu severitate de a nu se lăsa pradă digresiunilor literare. Am avut prilejul să cunosc pe unii dintre ei. pe un număr de 19 artere de pătrundere. de îndrumare. Dimitriu este o altă preţioasă contribuţie la cronica turismului şi alpinismului romînesc. Traseele turistice sînt descrise pe secţiuni (porţiunile dintre localităţile de pornire şi cabane sau dintre cabane) şi în ambele sensuri. o argumentare solidă tehnică în dezvoltarea subiectului. traseele cu caracter alpin au fost grupate. de la potecile cu cele mai clare marcaje accesibile oricui. dominaţi totdeauna de sentimentul unei absolute devoţiuni pentru accia care li s-au încredinţat. şi alături de care ei s-au legat în coardă. Cîmpina. de la cele mai accesibile. începînd cu drumurile cele mai uşoare şi sfîrşind cu escaladele tehnice de grad superior. nu-l va putea uita. Vorbirea lor simplă sublinia cu atît mai contrastant realitatea realizărilor lor în munţi. îţi par că ar fi în stare să-şi continue ascensiunea pînă la înşurubarea în azurul cerului. Asemenea oameni sînt astăzi foarte mulţi. oricărei vîrste. Ne vom bucura alături de fiecare nou turist din miile de oameni care cutreierînd astăzi cărările munţilor îndrăgesc acest sport. climei. Şi mai trebuie să spun că nimic nu emoţionează mai mult la cei ce îndrăgesc munţii. Cristea readuce în centrul atenţiei Masivul Bucegi.simtzuri ascutzite şi nervi tari. se călesc. Cartea despre Bucegi a lui Em. Descrierea traseelor alpine. este precedată de o scurtă prezentare a arterelor de pătrundere şi se încheie cu indicarea drumurilor care conduc către localităţile de pornire sau la cele mai apropiate cabane. florei şi faunei Bucegilor. decît înaltul sentiment pe care ei îl au despre prietenie. în alegerea cea mai sigură a traseului. Ploieşti. Cartea despre munţi a lui N. pe care i-am văzut în ascensiuni de dificultate extremă. într-adevăr centrul activităţii turistice şi alpine din ţara noastră. Cine l-a văzut vreodată pe Aurel Irimia alături de celălalt maestru al sportului Emilian Cristea (coautorul cărţii de faţă). încît. între care clasicele văi de abrupt. în cele mai multe cazuri lipsite de repere precise (sau care se pot confunda cu uşurinţă). ceea ce dă drumeţilor posibilitatea de a se fixa asupra unor itinerarii cît mai variate şi de a identifica punctele de un interes turistic mai deosebit. Braşov este o explicaţie. povestind despre visele lor realizate în premiere alpine. iar numărul lor să de la cîteva sute în 1944 la mai multe mii în anul . ştiinţifie. aceasta. o privire de ansambiu asupra geografiei. Eleganţa şi elasticitatea îi sînt caracteristice ca şi un simţ. Adăugăm că cele mai multe dintre traseele de grad superior au fost efectuate în ultimii zece ani. la traseele de escaladă pură care ating gradul 6 superior şi care se pastrează alpiniştilor cu o pregătire deosebită. Cartea are marele merit de a fi o călăuză sigură care descrie drumurile către frumuseţea extraordinară a Bucegilor. Să ascultăm vocea şi chemarea muntelui. De aci stilul ei riguros. Aci se află toată scara posibilităţilor sporturilor în munţi. ALEXANDRU BALACI DIN PARTEA AUTORILOR Lucrarea cuprinde în paginile introductive. De aci o rară sobrietate stilistică. Cristea şi N. Dat fiind aspectul complex al zonelor de stîncă ale Bucegilor. că sînt fiinţe atît de aeriene. de la începutul pînă la sfîrşitul unei aspre aseensiuni.

Sînt demne de relevat. Şirul Ialomiţean B. parte sînt descrise amănunţit.TRASEE TURISTICE ŞI ALPINE A.Sinaia. Vf. în ambele sensuri.Vîrful cu Dor . Culmile interioare (Obîrşia. traseele turistice sînt împărţite pe secţiuni (porţiunile cuprinse între localităţile de pornire şi cabane sau între cabane). care a deschis cea mai măreaţă regiune de stîncă din munţii noştri. In loc de prefaţă l. Descrierea secţiunii. iar cele de un interes tehnic mai restrîns sau situate în apropierea celor dintîi. Săgeata unei secţiuni este notată cu indicele 1.Vf. PRIVIRE GENERALĂ Culmile sudice A. traseele escaladate în faza editării prezentei lucrări sînt menţionate în ultimele pagini ale ghidului. se găseşte în cuprinsul capitolului "Turism". citate sau descrise pe scurt. la acelaşi indice (1). 002 II. arterelor de pătrundere etc. astfel. Culmea principală a Bucegilor 1. Padina Crucii. În locul indicatorului putem consulta schema alăturată. Jepii Mici. Aceeaşi notaţie a fost introdusă şi în paginile care cuprind descrierea traseelor la capitolul "Turism". aceea a Peretelui Văii Albe. ing. Scara . La aceasta se alătură activitatea nu mai puţin valoroasă a secţiilor de alpinism Dinamo. Beldie.Gaura. Culmea strunga C. Cu Dor . Peştera .Vf. Exemplu.Peştera 1B.Bucşoiul. cu arătarea gradului de dificultate. Bătrîna) Valea Ialomiţei Culmile nordice Morarul. mulţumim tuturor acelora care au sprijinit apariţia lucrării de faţă şi în special tov. Sinaia . Doamnele. Metalul. Încheind această scurtă prezentare.TRASEE TURISTICE În lucrarea de faţă (vezi schema alăturată). Cu Dor 1C. dr. Dintre traseele efectuate. Cu Dor . Cu Dor 1A. pentru preţioasa sa contribuţie la întocmirea capitolelor privind partea generală şi descrierea traseelor turistice. în sensul arătat de săgeată. Caraimanul. secţiunile sînt marcate. De asemenea. Jepii Mari Versantul sud-estic (Munţii de deasupra Sinaiei) 2. Şirul prahovean Coştila. prin săgeţi însoţite de indici. Ţigăneşti GEOLOGIA CLIMA FLORA ŞI VEGETAŢIA FAUNA MONUMENTELE NATURII ŞI REZERVAŢII NATURALE COMPLETĂRl LA TOPONIMIA BUCEGILOR CABANELE DIN BUCEGI Fig. realizările secţiei de alpinism a Casei Centrale a Armatei. Secţiunile sînt notate în ambele sensuri prin indici (exemplu: ind 1. spre exemplu. Voinţa. la acelaşi indice (15). Al. cu indicele 15. DIN LOCALITĂŢI ŞI PUNCTE TURISTICE MAI ÎNSEMNATE Indice 1 SINAIA-VÎRFUL CU DOR-PEŞTERA Sinaia .1961. Vf. descrierea unei secţiuni notate. se găseşte în cuprinsul capitolului susmenţionat. Astfel. În aceasta.

.

Omul Vf.VALEA JEPILOR .Piatra Arsă 3A Piatra Arsă .PICHETUL ROŞU .Pichetul Roşu 6D Pichetul Roşu .OMUL 3 Sinaia .PICHETUL ROŞU .Babele 3B Babele .POIANA COŞTILEI .Piatra Arsă BUŞTENI-VALEA URLĂTORILOR-CANTON PIATRA ARSĂ 4 Buşteni-Canton Jepi 4A Canton Jepi-Piatra Arsă PIATRA ARSĂ-CANTON JEPI-VALEA URLĂTORILOR-BUŞTENI 4B Canton Jepi-Buşteni 4D Canton Jepi-Caraiman BUŞTENI-VALEA JEPILOR-CARAIMAN-BABELE-PEŞTERA 5 Buşteni-Caraiman 5A Caraiman.BABELE . Omul-Babele 3D BabeIe .Piatra Arsă 2A Piatra Arsă-Peştera PEŞTERA-PIATRA ARSĂ-SINAIA 2B Peştera.Babele 5B Babele-Peştera PEŞTERA .1A Vîrful cu Dor-Peştera PEŞTERA-VÎRFUL CU DOR-SINAIA 1B Peştera-Vîrful cu Dor 1C Vîrful cu Dor-Sinaia 1D Vîrful cu Dor-Piatră Arsă 1E Vîrful cu Dor-Bolboci SINAIA .CARAIMAN .Poiana Coştilei 6E Poiana Costhilei .PEŞTERA 2 Sinaia.Iepilor-Buşteni 5F Caraiman-Crucea Eroilor-Vf. Omul 5G Caraiman-Canton Jepi BUŞTENI . OMUL-BABELE-PIATRA ARSĂ-SINAIA 3C Vf.Vf.MĂLĂEŞTI 6 Buşteni-Munticel-Poiana Coştilei 6A Poiana Coştilei-Pichetul Roşu 6B Pichetul Roşu-Mălăeşti MĂLĂEŞTI .POIANA COŞTILEI .BUŞTENI 6C Mălăieşti . OMUL .PIATRA ARSĂ .BABELE .Vf.PIATRA ARSĂ .BUŞTENI 5C Peştera.Buşteni BUŞTENI .Piatra Arsă 2C Piatra Arsă-Sinaia 2D Piatra Arsă-Vîrful cu Dor SINAIA .POIANA COŞTILEI .Babele 5D Babele-Caraiman 5E Caraiman-Valea .Munticel .

Şipote .Pichetul Roşu 8E Pichetul Roşu-Poiana lzvoarelor 8F Poiana Izvoarelor. OMUL Vf.PICHETUL ROŞU .PICHETUL ROŞU 11 Predeal-Şipote-Cabana Diham 11A Cabana Diham-Pichetul Roşu PICHETUL ROŞU-CABANA DIHAM-PREDEAL 11B Pichetul Roşu . OMUL 12 Rîşnov . OMUL Vf. Ţiganeşti .Gura Dihamului 8G Gura Dihamului-Buşteni BUŞTENI .Mălăieşti 12A Mălăeşti -Vf. OMUL 8 Buşteni.GURA DIHAMULUI -CABANA DIHAM 9 Buşteni.POIANA IZVOARE-GURA DIHAMULUI .Bran 13 13A 14 14A 15 15A BRAN-CLINCEA-Vf. Omul . OMUL VF. OMUL-CIUBOTEA -BRAN BRAN-VALEA GAURA-Vf. Omul VF.Vf.Predeal 11D Cabana-Diham-V. OMUL-POIANA COŞTILEI-BUŞTENI 7B Vf.POIANA IZVOARE .CABANA DIHAM .Gura Dihamului 8A Gura Dihamului-Poiana lzvoarelor 8B Poiana Izvoarelor . Glăjăriei-Rîşnov RÎŞNOV-MĂLĂEŞTI-Vf. OMUL-MĂLĂEŞTI-RÎŞNOV 12B Vf.Cabana Diham 11C Cabana Diham .7 7A Buşteni-Gîlma-Poiana Coştilei Poiana Coştilei-Vf. Omul Vf. Omul-Mălăeşti 12C Mălăeşti-Rîşnov 12D Mălăeşti-V. OMUL-VALEA GAURA-BRAN . Omul-Poiana Coştilei 7C Poiana Coştilei.GURA DIHAMULUI-BUŞTENI 9B Cabana Diham.Clincea . Omul Vf.Gîlma-Buşteni BUŞTENI -GURA DIHAMULUI .Pichetul Roşu 8C Pichetul Roşu-Vf. OMUL-CLINCEA-BRAN BRAN-CIUBOTEA-Vf.BUŞTENI 8D Vf.Gura Dihamului 9A Gura Dihamului-Cabana Diham CABANA DIHAM .PICHETUL ROŞU .Gura Dihamului 10 10A 10B PREDEAL-ŞAUA BAIULUI-POIANA IZVOARELOR POIANA IZVOARELOR-ŞAUA BAIULUI-PREDEAL Poiana lzvoarelor-Cabana Diham PREDEAL . OMUL .

OmuI Mălăeşti-Pichetul Roşn Mălăeşti-Rîşnov Mălăeşti-V.Piatra Arsă Bolboci-Peştera Bolboci-Vîrful cu Dor Bolboci.Omul-Peştera 17D Peştera-Bolboci 17E Bolboci-Scropoasa-Dobreşti-Pietroşiţa 17F Bolboci-Vîrful cu Dor DE LA CABANE-DE LA INTERSECŢIILE MAI ÎNSEMNATE 3B 5B 5D 3D 3D 17A 17E 17F 4A 4B 4D 5A 5F 5G 5G 5E 11A 9B 11C 9B 11D 8A 9A 8G 12A 6C 12C 12D 5C 17B 2B 1B 17D Babele-Vf. Omul Babele.Bran 16D Şaua Strunga-Colţii Ţapului Vf. Omul Caraiman.BRAN-ŞAUA STRUNGA-PEŞTERA 16 Bran-Şaua Strunga 16A Şaua Strunga-Peştera Ialomiţei PEŞTERA-ŞAUA STRUNGA-BRAN 16B Peştera-Şaua Strunga 16C Şaua Strunga. OmuI 16E Vf. Glăjăriei-Rîşnov (sau Mălăeşti) Gura Dihamului-Poiana lzvoarelor Gura Dihamului-Cabana Diham Gura Dihamului.Piatra Arsă (Sinaia) Caraiman .Caraiman Babele-Canton Jepi Babele.Scropoasa.Peştera Babele. Omul VF.Canton Jepi Caraiman-V. OMUL-PEŞTERA BOLBOCl-SCROPOASA-DOBREŞTI .PIETROŞIŢA 17C Vf. Omul Peştera-PiatraArsă Peştera-Vîrful cu Dor Peştera-BoIboci . OMUL 17 Pietroşiţa-Dobreşti-Scropoasa-Bolboci 17A Bolbcci-Peştera 17B Peştera-Vf. Omul-Colţii Ţapului-Şaua Strunga PIETROŞIŢA-DOBREŞTl-SCROPOASA-BOLBOCI-PEŞTERA-VF.Buşteni Mălăeşti-Vf.Dobreşti-Pietroşiţa Canton Jepi-Piatra Arsă Canton Jepi-Buşteni Canton Jepi-Caraiman Caraiman-Babele Caraiman-Crucea Eroilor-Vf. Jepilor-Buşteni Diham-Pichetul Roşu Diham-Gura Dihamului Diham-Şipote-Predeal Diham-Gura Dihamului Diham-V. Ţigăneşti-Clincea-Bran Peştera-Babele Peştera-Vf.

Omul-Poiana Coştilei Vf.Pichetul Roşu Poiana Izvoarelor-Cabana Diham Poiana Izvoarelor-Şaua Baiului-Predeal Poiana Izvoarelor.a.).R. Omul-Ciubotea-Bran Vf.CLASIFICAŢIA TRASEELOR ALPINE" (Normele Comisiei de Alpinism din F. Omul-V. TRASEE ALPINE (în ordinea alfabetică a traseelor) Menţiune În indicatorul alfabetic. Omul-Pichetul Roşu Vf.. Omul Vf.. putem stabili dacă. Cu Dor-Bolboci Vf. Cu Dor-Mălăeşti Vf. faţă de nivelul pregătirii noastre tehnice. Pe baza acestora identificăm în SCHEMA TRASEELOR ALPINE poziţia traseelor respective (exemplu: traseul indice 19A se ramifică din artera 19. în schiţe etc.S.A.vezi indice 20.m.B. Vf. Omul-Clincea-Bran CARACTERISTICA TRASEELOR ÎN TIMPUL IERNII 174 B. Omul-Peştera Vf. Omul) Piatra Arsă.Colţii ŢapuIui -Vf. Potrivit menţiunilor din .) iar descrierea lor o găsim în cuprinsul capitolului intitulat "Alpinism". Cu Dor-Piatra Arsă Vf.Omul-Colţii Ţapului-Şaua Strunga Vf. Omul-Babele Vf.Peştera Ialomiţei Şaua Strunga-Bran Şaua Strunga.Peştera Piatra Arsă-Sinaia Piatra Arsă-Vîrful cu Dor Piatra Arsă-Canton Jepi Pichetul Roşu-Cabana Diham Pichetul Roşu-Mălăeşti Pichetul Roşu-Poiana Izvoarelor Pichetul Roşu-Poiana Coştilei Pichetul Roşu-Vf. sîntem sau nu în măsură să întreprindem escalada unui traseu. Cu Dor-Peştera Vf. Omul Poiana Coştilei-Gîlma-Buşteni Poiana Coştilei-Munticel-Buşteni Poiana Coştilei-Vf. Fig. Omul-Crucea Eroilor-Caraiman (Buşteni) Vf.d. Gaura-Bran Vf. Cu Dor-Sinaia Vf.etc. la aceiaşi indici. din artera 25 ş. OmnI Poiana Coştilei-Pichetul Roşu Poiana Izvoarelor.004 . de la sfîrşitul indicatorului alfabetic. Traseele însoţite în indicator de menţiunea . traseul indice 25B.Gura Dihamului Şaua Strunga . traseele descrise mai pe larg sînt notate prin indici. 21". sînt descrise sumar sau numai citate în textul arterelor din care se ramifică.16B 3A 3A 2A 2C 2D 4B 11B 6B 8E 6D 8C 7C 6E 7A 6A 8B 10B 10A 8F 16A 16C 16D 1D 1A 1E 1C 12B 8D 7B 3C 3C 17C 16E 15A 14A 13A Peştera-Şaua Strunga Piatra Arsă-Babele Piatra Arsă-Caraiman (Crucea Eroilor.003 Fig.

.

.

Cerbului) 1A Brîul Mare al Morarului (prin V. Morarului) 1A Brlul Portiţei 1A (vezi indice 19) Circurile Văii Albe 1B Colţul Brînei 2B (vezi indice 29) Colţul Gălbinelelor 1B Creasta Colţului Crăpat 2B (vezi indice 30) Creasta Coştila-Gălbinele 3A Creasta Vulturilor 3B Faţa NE din Blidul Uriaşilor 4B Faţa SV a Turnuleţului 4A Fisura Albastră (traseul I) 6A Fisura Albastră (traseul II) 6B Fisura Ascunsă (Traseul Locomotiva) 3B (vezi indice 27) Fisura Centrală (Peretele Văii Albe) 4A Fisura din Santinela Blidului (Traseul Dinamo) 5A Fisura din Peretele Găvanului Mare (Traseul Central) 5A Fisura din Peretele Tătarului Mare 5A Fisura .Indice 34A 21A 31B 18A 32 33D 22 25F 25A 23B 21C 36G 22B 22C 22E 21E 21F 36J 19A 22I 23A 22F 27B Denumirea traseului Grad de dificultate Alhişoara Brînei 2A (vezi indice 21) Albişoara Crucii 2A (vezi indice 21) Albişoara Gemenelor 2A (vezi indice 21) Albişoara Hornurilor 2A (vezi indice 21) Albişoara Strungii 2A (vezi indice 21) Albişoara Turnurilor 1B (vezi indice 21) Brîul Mare al Bucşoiului 1A Brîul Mare al Coştilei (prin Valea Alba) 1A Brîul Mare al Coştilei (prin V.. Priponului) 1A Brîul Mare al Jepilor 1A Brîul Mare al Morarului (prin V.Flamura Roşie" 3B (vezi indice 23) Fisura Galbenă 4A Fisura Gălbinelelor 3A (vezi indice 25) Fisura Însorită (Ţancul Mic) 5A (vezi indice 23) Fisura Mare din Peretele Coştilei 5B (vezi indice 24) Fisura Margaretelor 3A (vezi indice 27) Fisura Mult Dorită 6A (vezi indice 23) Fisura Pintenului 5A Fisura Răsucită 4B Fisura Roşie 5B Fisura Santinelei Văii Verzi 4B Fisura Scoruşilor 2B .

E.Peretele Vulturilor Spălătura Văii Seci a Caraimanului Traseul celor Trei Surpiombe Traseul Central din Feretele Coştilei Traseul Central din Turnul Seciului Traseul Frontal din Turnul Seciului Traseul Furcilor Traseul Grotelor (vezi indice 25) Traseul Lespezilor Traseul Nemeş din Peretele Bătrîna Traseul Policandrului (Peretele Vulturilor) Traseul Soldat Erou Eftimie Croitoru Traseul Surplombei Mari (Peretele Gălbinelelor) Traseul Surplombelor (Peretele Vulturilor) (vezi indice 23) Traseul Victoriei Traseul de Traversare a Peretelui Coştilei 3A 5A 4A 5B 3B 1B 2B 1B 3A 3B 2B 3B 4A 3A 4A 5A 2A 4A 4A 3B 4B 2A 2B 4A 4A 4A --4A 4A --2A 5A 5B 4A 4A 4A 3B 5A 3A 5B 5B 4A 4B 4B 3A .26C 23C 36D 22H 28A 28B 25E 21D 24B 23E 21B 22D 24C 36F 25G 36C 25H 22J 24A 36H 36 31A 23 19C 25B 24D 36E 36A 25C 22A 36B 23D 22G 25D 27A 24U (vezi indice 25) Fisura Sudică din Colţul Mălinului 3A Fisura Sudică din Peretele Coştilei (vezi indice 24) Fisura Suspendată Fisura Şoimilor Fisura Verde Fisura Veveriţei (vezi indice 23) Hornul Ascuns Hornul Central Hornul Coarnei Hornul de Sus al Ţapului (vezi indice 29) Hornul din Blidul Uriaşilor (Traseul Progresul) Hornul din Peretele Coştilei Hornul Liliecilor (vezi indice 27) Hornul Mare al Ţapului (vezi indice 29) Hornul Vulturilor Muchia Blidului Uriaşilor Muchia Brînelor Muchia de Sus (din Creasta Frumoasă) (vezi indice 28) Muchia din Peretele Coştilei Muchia Estică a Turnuletului Muchia Estică (Umărul Gălbinelelor) Muchia Inaltă din Jepii Mici (vezi indice 18) Muchia Nordică din Turnul Seciului Muchia N. (Umărul Gălbinelelor) Muchia Pintenului Muchia Ţancului Ascuţit Muchia Vestică a Turnuleţului Peretele Bătrîna-Tătarul Mare Peretele Nordic al Acului de Sus (vezi indice 33) Peretele Priponului Peretele Ţancului Mic .

În anumite porţiuni se cere asigurarea în coardă a unor participanţi.extras din normele FRSBA. Albă. Valea Seacă-Caraiman Caracter general : Drum de munte cu aspect turistic greu.Văi şi brîne de abrupt.V. dar prezintă posibilităţi pentru a fi ocolite.Văi de abrupt şi hornuri. . Trasee de comparaţie Clasificarea traseelor alpîne .19B 35A 35B 33C 21 34 26A 24 25 26B 36I 35 26 33 33A 31 33B 19 28 18 29 30 27 Traseul de Traversare E. a Peretelui Gălbinelelor (vezi indice 25) Ţancul Uriaşului-Traseul Frontal Turnul Malăeşti-Extrema stîngă Turnul Mălăeşti-Traseul Tavanelor Valea Adîncă Valea Albă Valea Bucşoiului Valea Caprelor-Bucşoiu (vezi indice 35) Valea Caprelor Coştila (vezi indice 31) Valea Colţilor Valea Coştilei Valea Gălbinelelor Valea Hornului Valea Horoaba Valea lui Zangur (vezi indice 19) Valea Mălăeşti Valea Mălinului Valea Morarului Valea Pietrelor-Bucşoi (vezi indice 35) Valea Poienii Valea Priponului Valea Rîpa Zăpezii Valea Seacă a Caraimanului Valea Seacă a Coşiilei Valea Seacă a Jepilor Valea Scoruşilor (vezi indice 26) Valea Ţapului Valea Urzicii Vîlcelul Ascuns şi Valea Verde Vîlcelul Grohotişului (vezi indice 34) Vîlcelul Poieniţei (vezi indice 26) Vîlcelul Portiţelor (vezi indice 34) Vîlcelul Secundar al Gălbinelelor (vezi indice 25) Vîrful Clăii Mari (vezi indice 18) Vîrful şi Creasta Picăturii 4A 4A 5B 5B 1A 1A 1B 1A 1A 1B 1B 1B 1B 1A 1A --1B 1A 1B 2A 1A 2A 1B 1B 1B 1A 1B 4B 1B --1B 1B 1A 3A NOI TRASEE STABILITE IN BUCEGI CLASIFICAREA TRASEELOR ALPINE Grad de dificultate Subdiv. Gălbinelelor. în această categorie sînt clasificate traseele cu caracter turistic de prezentare a regiunilor alpine şi introducerea în alpinism a începătorului. . obstacole uşoare. Săritorile de pe parcurs (stîncoase) sînt uneori dificile. V. B. Uşor A B V.Morarului Brîul Mare Coştila V. nu necesită o pregătire tehnică sau un echipament special. Comisia de alpinism 1. . A.

caracteristice gradului II. rapeluri dirijate . traversări. Prahovei. Fisura Roşie şi Tr.Pe traseu se bat pitoane. alcătuind. Vîrful Omul (2507 m). în alcătuirea cărora intră spinările scurte. versantului transilvănean al masivului. situate la mare înalţime. situat deasupra obîrşiei V. A. B. Gaurei (V) . al cărei culoar adînc îl desparte de spinările monotone ale Gîrbovei.2.Trasee lungi (minimum 4 lungimi de coardă) cu treceri directe de surplombe. Fisura Santinelei Văii Verzi . Dificil A B Creasta Coştila . hornuri spălate. Foarte dificil A B Traseul celor Trei Surplombe.care se înalţă între Vf. cu V. Cerbului (E) şi V. Ialomiţa. la vest. PRIVIRE GENERALĂ GEOGRAFIA Masivul Bucegi se desfăşoară pe dreapta văii superioare a Prahovei. Doamnelor şi Bătrînei.Trasee cu puncte de trecere dificile. penduluri etc. Hornul Coştilei Caracter general: Trasee uşoare care cer cunoaşterea tehnicii de căţărare liberă. cu văile Brăteiului şi Ialomiţei. alcătuind CULMILE NORDICE. Ţancurile sînt cu diferenţe de nivel mici.Dintr-un arc de culmi în formă de U (CULMILE SUDICE). platforme de regrupare in-mode sau inexisiente. . Ialomiţei. prin complexitatea formelor lui orografice şi frumuseţea inedită a peisajului. printre firele principalelor văi din bazinul superior al Ialomiţei. combinate cu brîne. la sud. se trec surplombe. domină căţărarea liberă. traversări sau rapeluri. medie A B Albişoara Crucii. despletindu-se spre 8. la nord. una dintre cele mai reprezentative individualităţi geografice şi turistice din lanţul Carpaţilor romaîneşti. Fisura Şoimilor Caracter general: Pentru pasajele dificile. care aparţin. Extrem de dificil AB Fisura Albastrft-Traseul 1 Fisura Albastră-Traseul 2 Caracter general: Obstacolele traseelor din această categorie au: succesiuni de surplombe. trecerile de surplombe. numită Culmea Bucurei -cumpănă de ape între V. Soldat Erou Eftimie Croitoru Caracter general: Trasee lungi şi foarte înclinate. înclinate şi netede. pe care se foloseşte tehnica escaladei la coardă dublă. . traversări expuse. în cea mai mare parte. ce se desprind radiar din punctul culminant şi principalul nod alpin al Bucegilor.Pereţi. . spre sud.Din CULMILE INTERIOARE. Găvanele (S). 4. se folosesc scăriţe în loc de prize de picior. . iar din şaua Bucşa-Strunguliţa. cresie sau hornuri cu mai mult de două lungimi de coardă.Gălbinele. de la obîrşie la confluenţa cu V. CULMILE SUDICE A. Moeciului şi cu principalul său fir de obîrşie. Prahovei. hornuri şi creste. însă masive ale Obîrşiei. . V. care coboară paralel şi de ambele părţi ale Văii Ialomiţa. 3. . formînd la est. sau lungi. Gălbinele . dincolo de care se înalţă culmile prelungi ale Leaotei. B. Adăugăm că spinările nordice şi arcul culmilor sudice sînt legate între ele printr-o creastă înaltă şi scurtă.Hornuri stîncoase şi ţancuri izolate. Ialomiţa. . uşoare şi uneori întrerupte de porţiuni greu de trecut. El ocupă o suprafaţă de cca 300 kmp şi se delimitează: la est. B.Trasee lungi.Pereţi şi creste cu porţiuni de căţărare pe stîncă. In cuprinsul acestor hotare masivul este constituit: . A. feţe stîncoase. fisuri deschise. cu succesiuni de obstacole care cer un efort susţinut. Accentuat dificil A B Traseul Furcilor din P.Dintr-un ansamblu de spinări înalte. Gălbinele. Traseul trebuie să aibă cel puţin 300 m diferenţă de nivel. 5. foarte dificile. escalada se face la coardă dublă. Culmea Strunga. . se bat pitoane şi se practică escalada la coardă simplă.mici şi rare.Creasta Vulturilor Caracter general: Începe să se practice căţărarea prin aderenţă sau prin opoziţie . . dintre această vale şi V. în sfîrşit. Traseele sînt în general scurte. Trasee lungi. cu porţiunea inferioară a Văii Izvorul Dorului şi cu Valea Ialomicioarei. cu V. cu Depresiunea Bîrsei şi Coridorul Bran. B. dar dificile. Culmea principală a Bucegilor . combinate cu pasaje uşoare. Culmea principală a Bucegilor iar la vest. Diferenţa de nivel: 300-1000 m. . posibilităţi pentru baterea pitoanelor reduse. A. Hornurile sînt scurte şi prezintă asperităţi bune pentru ramonaj. care se ramifică din partea superioară a arcului culmilor sudice şi către interiorul acestuia. munţi mărginaşi din ramura exterioară a Carpaţilor de curbură (grupa sudică a Carpaţilor răsăriteni). Omul (N) şi Vf. Fisura Sudică a Mălinului Umărul Gălbinele-MuchiaE. Coarda se întrebuinţează pentru asigurări. Dificult. Surplomba Mare din P. A. Prizele sînt. care cer o complicată manevră de corzi. 6. de-a lungul V. Unele obstacole mai înclinate se trec cu ajutorul pitoanelor. Rîpa Zăpezii pe fir Hornul Central. traversari Dulfer .Văi şi creste. Bîngălesei.

.

.

coboară în poienile de la Gura Dihamului. despart cele două şiruri paralele de munţi. Abruptul Coştilei prezintă trei sectoare distincte şi anume: abruptul nordic. Jepilor şi V. care se înalţă deasupra Văii Albe. Jepilor. delimitat în zona de inflexiune. prin bolovănişul morenei frontale. trece într-o a doua căldare în care urmele glaciaţiunii sînt aproape şterse. Aceasta este cuprinsă între văile Prahovei (E).. Formaţiuni tectonice proprii munţilor constituiţi din conglomerate (Bucegi. Cerbului. un caracter cu totul aparte. Cerbului care îl desparte de Morarul. Şirul prahorean Şirul prahovean formează flancul estic al Culmii principale şi este constituit de la N la S din masivele Coştila. cea mai complexă zonă de stîncă din Bucegi şi una dintre cele mai importante din lanţul Carpaţilor romîneşti. treapta mai scundă ce ia sfîrşit deasupra Poienii V. Cerbului . vom prezenta mai întîi Culmea principală a Bucegilor. fie de sub limita superioară a stîncii. Din acest punct făcînd un ocol brusc spre S. şirul prahovean iar la V. precum şi marea întindere ce ocupă (aproape ½ din suprafaţa totală a masivului). iar în altele. şirul ialomiţean. colţi şi ţancuri ascuţite. se evidenţiază mai mult prin versanţii lor exteriori. Valea coboară către E. pe alocuri. prin varietatea formelor de teren şi bogăţia elementelor alpine. dinspre obîrşiile V. Jepii Mici. Văii Cerbului. cu pante pronunţate pînă la abrupte. formează marea ruptură de pantă a Priponului. în creştetul culmii principale se întinde. respectiv către V. Căldărilor printr-o creastă stîncoasă şi sălbatică (Creasta Priponului). se ridică pe o înălţime ce variază între 12001600 m. Ambele şiruri. Malinului. 007 Coştila. Adăugăm că ceea ce dă acestui versant. abruptul sudic. valea traversează Poiana V. în continuare din munţii de deasupra Sinaiei. situată în colţul de NE al culmii principale. în unele părţi acoperit cu imense pajişti alpine şi jnepenişuri. Coştila Imensa cetate de piatră a Masivului Coştila. platoul este străbătut în lung de firul de obîrşie al V. 1. care se desfăşoară dea lungul V. ca şi Bucegilor în general. Cerbului şi se îndreaptă spre NE. abruptul nordic al Coştilei este brăzdat de numeroase văi care descind fie din marginea platoului. Pereţi brăzdaţi de văi şi hornuri adînci şi întretăiaţi de numeroase platforme. care alcătuiesc. Prahovei şi V. Cerbului în a doua căldare a acestei văi. păstrînd un evident aspect de stepă. brînele prezintă o dezvoltare maximă pe versantul prahovean şi sînt mai rare pe ceilalţi versanţi ai masivului. Cerbului (N) şi Ialomiţei (V) şi se caracterizează prin forme de relief puternic contrastante. cu V. constituite în principal din versantul prahovean şi platoul BUCEGILOR. Ceahlău etc. In partea superioară. Culmii Bucura şi versantului sudic al Morarului. După ce parcurge o porţiune în care coastele munţilor se strîng. constituie unicele căi ce fac posibilă parcurgerea de-a coasta a zonelor abrupte. podişul înalt şi monoton al Bucegilor. dincolo de care se înalţă imensul perete al Albişoarelor Caraimanului. în ansamblu. Caraiman. Valea Cerbului îşi are obîrşia în căldarea glaciară situată sub flancurile Colţilor Obîrşiei. Ialomiţei. abruptul estic cuprins între această vale şi muchia ce se desprinde din Creasta Văii Albe. în sfîrşit. foarte puţin adînci. în contrast izbitor cu decorul sever al versantului prahovean. catre E (în dreptul Hornului Vulturilor). iar la S. trece peste cîteva săritori şi blocuri înalte şi confluează cu V. Versantul prahovean. Cerbului. -Valea Căldărilor îşi are obîrşia în căldarea situată sub Pintenul Obîrşiei şi confluează cu V. Jepii Mari iar. apele văii străbat o zonă de padini întinse şi se îndreaptă spre Buşteni unde se varsă în Valea Prahovei. pe aproape toată suprafaţa sa. ce se înalţă între făgaşele adînci ale văilor. Valea Priponului prezintă o căldare superioară aşezată în marginea nordică a platoului şi este despărţită de V. de firul V. Ţapului. reprezintă. Aceste văi. în timp ce versanţii interiori. sînt numeroasele brîne ce înlănţuie pieptul masivului la diferite înălţimi şi care. iar după un curs accidentat. iar în aval de acesta. creste masive şi pe alocuri fierăstruite. Izvorul Dorului. Culmea principală a Bucegilor: la E. iar de sub Coama Babelor.. care alcătuiesc versantul sud-estic al Bucegilor. spre V.Dat fiind însemnătatea sa geografică şi turistică. de V. Albă. Fig. sînt foarte uşor înclinaţi şi determină suprafaţa uşor ondulată iar pe alocuri plană a podişului Bucegilor. Izvorul Dorului. Masivul se mărgineşte la N cu V. La baza căldării inferioare valea se strîmtează vizibil. stîncos şi abrupt şi cu poalele bogat împădurite.). cu profile disimetrice. Abruptul prahovean Pe toată întinderea sa. toate alcătuiesc peisajul de o singulară măreţie a abruptului prahovean.

.

Ţapului. Albă. la mică distanţă în aval de confluenţa V. cea mai puternică regiune alpină a Coştilei (abrupturile estic şi sudic) întretăiată de cîteva mari văi stîncoase. Priponului. . pierzîndu-se repede în pereţii malului drept al Văii Urzicii. Colţilor. principala formă de relief a abruptului este Creasta Vulturilor. Seacă (V). primeşte la o mică distanţă în aval. din Peretele Brînei. în Creasta Colţilor Mălinului brîna formează o şa largă. întunecoase şi umede. ia naştere de la extremitatea nordică a platoului. despicătură stîncoasă. succesiv. care formează flancul nordic al Crestei Coştila-Gălbinele. La S de Valea Coştilei. V. Valea Mălinului primeşte pe dreapta cîteva văi secundare şi anume: Vîlcelul Mălinului.Priponul Văii Cerbului".. Hornul Coamei. firul comun luînd denumirea de Hoagele Urzicii.Coama dintre Văi" delimitată către N de firul secundar al Gălbinelelor. Creasta îngustă ce se ridică între V. între care Valea Gălbinelelor şi Valea Coştilei. bazinul superior. valea lasă . muchia frontală a Pintenului şi Peretele Văii Albe. începînd de sub platou. Căldărilor. abruptul sudic al masivului Coştila este constituit din Peretele Văii Albe. iar în stînga. Aceasta porneşte din firul Văii Albe. urmînd un curs întrerupt de numeroase săritori. lăsînd. la diferite înălţimi. caracterizată prin jnepenişurile ce o acoperă în mare parte. . Priponului. Seacă şi V. îngustă. şi ia sfîrşit prin cîteva săritori şi spălături înalte. uriaşele spălături ale Iadului Văii Albe. întretaie mai jos Brîna Mare a Coştilei. după care. Valea Albă este dominată de abruptul nordic al Caraimanului. Brîna cu Jnepeni. una dintre cele mai sălbatice din abruptul Coştilei. Valea Gălbinelelor coboară din Strunga Gălbinelelor. de la V la E. cea mai scurtă dintre văile abruptului nordic al Coştilei. unde îşi resfiră într-un amfiteatru larg.. coboară spre Buşteni şi confluează cu Valea Prahovei în dreptul acestei localităţi. pe un front larg. Ea prezintă două fire mai însemnate: Firul Hornurilor şi Vîlcelul de sub Perete. Valea trece în porţiunea mijlocie pe la baza peretelui ce formează flancul sudic al Crestei Coştila-Gălbinele. coboară în Poiana Văii Cerbului unde se uneşte cu firul Văii Mălinului. . În partea inferioară.Piatra Pîrlită". începe să se definească pe faţa peretelui care formează malul stîng al Văii Mălinului. strecurîndu-se pe la baza pereţilor de sub Colţii Mălinului. Verde este întretăiată de Şaua Caprelor şi ia sfirşit deasupra Văii Cerbului.Valea Coştilei despică adînc faţa răsăriteană a abruptului Coştilei. sub care se află refugiul alpin . Mălinului şi V. ultimele două cu un accentuat caracter alpin.Valea Verde. Spre deosebire de văile menţionate pînă aici. mărginite de seninări înalte şi confluează cu V. pe dreapta. Cerbului la est de Poiana V.. şi confluează cu V. lasă în stînga Ţancul Ascuţit. în Poiana Văii Cerbului unde confluează cu această vale. situată deasupra Brînei Mari. unele fiind continue pe distanţe apreciabile. estic şi nordic al Coştilei şi ia sfîrşit în V. Cerbului în Poiana Văii Ţapului. printr-un perete vertical ce scapă de sub vîrful denumit Santinela Văii Verzi. Pe stînga. Hornului şi V. Masivul Coştila este despărţit de Caraiman prin V. Valea coboară între maluri stîncoase şi cu jnepenişuri compacte şi conflueaza cu V. dincolo de care se înalţă flancul sudic al colţului cu acelaşi nume. şi puternic înclinată. traversează abruptul sudic. Brîna de Mijloc. V. Masivul Coştila este întretăiat de numeroase brîne. Aceasta coboară din marginea platoului. .Valea Caprelor porneşte dintr-o coamă ce o desparte de căldarea superioară a Văii Priponului. se prăvăleşte prin hornuri adînci. iar la vest de acesta şi deasupra Brînei Mari a Coştilei. Intre V. se ascunde curînd într-un canion îngust. In sfîrşit. Aceste două văi fac parte din bazinul superior glaciar al Văii Cerbului. de eroziune torenţială. concavitatea adîncă şi cu pereţi stîncoşi a Blidului Uriaşilor. Scoruţilor. următoarele sînt însă văi relativ recente. V. . firul văii se îndreaptă către SE după care.în aval de . porneşte din Creasta . Spre S. de unde se strecoară pe la baza Peretelui Gălbinelelor. Cerbului în Poiana Văii Ţapului. Brîna Mare a Coştilei este cea mai întinsă dintre cingătorile ce întretaie abruptul Coştilei. unde se formează un al doilea fir cu care se uneşte în dreptul Brînei cu Jnepeni şi confluează cu V.Coştila". porneşte de sub larga platformă pe care Brîul cu Jnepeni o formează pe creasta cuprinsă între V. Firul său îngust coboară în linia dreaptă şi ia sfîrşit deasupra Văii Cerbului printr-un uriaş horn surplombant. în dreapta. care formează principalele artere de pătrundere în cuprinsul impresionantelor orînduiri de piatră ale acestui masiv. . trece apoi pe abruptul nordic. al cărei flanc estic formează Peretele Padinei Vulturilor. Albă se desfăşoară. Mălinului (E) şi V. Ţapului porneşte de sub platou.Valea Seacă a Coştilei îşi are obîrşia la baza celor două mari hornuri care brăzdează faţa nordică a Colţului Mălinului: Hornul Central şi Hornul Ascuns.Valea Urzicii. pînă în V.. în marginea poienii . adîncindu-se pe nesimţite. Firul ei porneşte din marginea platoului. atît prin lungimea sa cît şi prin marea suprafaţă a bazinului său de recepţie. Albişoarele Caraimanului. Gălbinelelor. Brîna de Sus se formează pe nesimţite din marginea nordică a platoului şi încinge porţiunea superioară a întregului versant nordic al Coştilei.Valea Mălinului este una dintre cele mai însemnate din abruptul Coştilei.

Linia somitală a Peretelui Albişoarelor formează Creasta Picăturii. se formează pe flancul sudic al Şeii Caraimanului. cu pereţi golaşi de stîncă şi brîne înierbate. Creştetul lor domină Valea Prahovei în dreptul localităţii Poiana Ţapului. denumit şi Peretele Albişoarelor. întretaie Brîna Portiţei şi sfîrşeşte în Valea Jepilor. şi ia sfîrşit în Şaua Caraimanului. Flancul sudic al Clăii Mari formează un perete înalt. puternic înclinate. abruptul Jepilor Mici este brăzdat de firele Văii Comorilor. V. cu hornuri şi săritori mari. Valea Seacă primeşte afluenţii stîncoşi Vîlcelul Mortului şi Vîlcelul Uriaşului. dinspre S. acoperită cu rarişti de larice şi zîmbru (Pinus cembra).Faţa Caraimanului".Mălinului şi ia sfîrşit în V. Masivul prezintă trei flancuri stîncoase şi anume: versantul nordic. se strecoară însoţită de potecă pe sub pereţii Spinării Caraimanului. porneşte din firul Văii Jepilor. atît de pe flancul Caraimanului cît şi de pe cel al Jepilor Mici. Abruptul prahovean Cea mai însemnată dintre văile acestui versant. ce se ridică. aceasta sfîrşeşte într-o faţă abruptă. spre Valea Albă. şi a cărei siluetă domină porţiunea inferioară a Văii Jepilor. Fig. şi versantul sudic. din marginea căruia scapă peste o mare ruptură de pantă. şi confluează cu Valea Prahovei. Fig. Caraimanului). Coama Clăii Mari constituie. Valea Spumoasă. dintre care cea mai importantă. Muchia ascuţită şi stîncoasă a Clăiţei desparte această vale de bazinul Văii Jepilor. Jepilor se adînceşte între maluri puternic înclinate. 009 Jepii Mici. La N de Muchia Clăiţei se înalţă Creasta cu Zîmbri. Claia şi Vf. cu piramida Vîrfului Picătura. Brîna Portiţei. versantul sudic al Caraimanului este mai bogat în vegetaţie. În comparaţie cu celelalte flancuri. 008 Caraimanul. Aceasta se formează din Şaua Caraimanului. Aceşti pinteni mărginesc Valea Seacă a Clăii (sau Valea Seacă a Jepilor). Jepilor Mici Caraimanul este despărţit de muntele vecin. Valea Seacă a Caraimanului. este brăzdat în diagonală de o singură vale mai însemnată. Versantul răsăritean sau . Pe aproape întreaga sa desfăşurare. Jepii Mici formează o treaptă inferioară evidentă faţă de masivele Caraiman şi Coştila. denumite Albişoarele Văii Albe. de unde prezintă înfăţişarea unei piramide uriaşe cu vîrful rotunjit. iar pereţii întrerupţi de numeroase brîne. Mult ieşită din pieptul muntelui. în timp ce faţa sudică se deschide luminoasă. prin Valea Jepilor (numită şi V. cuprins între Creasta Picăturii (N) şi Creasta Brînelor (S). care îi desparte la S. versantul este străbătut de numeroase brîne. şi confluează cu Valea Albă după un curs lung şi foarte accidentat. munţi ai contrastelor. V. Versantul nordic este întretăiat de o singură cingătoare mai importantă. Pe dreapta. oferind una dintre cele mai grandioase privelişti din abruptul prahovean al Bucegilor. care se unesc şi . primeşte o serie de vîlcele. dintre care cea mai însemnală. de sub promontoriul pe care se ridică Monumentul Eroilor. Jepii Mici În şirul prahovean al Culmii principale. un element specific al abruptului Jepilor Mici. Abruptul Jepilor Mici prezintă două zone distincte delimitate în porţiunea superioară de coama Vîrfului Jepilor Mici. Această vale îşi are obîrşia în platou. La S de Claia Mare. Un aspect caracteristic al acestei feţe îl constituie brînele sudice ale Caraimanului. Jepii Mici se întind între Valea Jepilor şi Valea Urlătoarea Mare. este brăzdat de o serie de vîlcele stîncoase. Brîna Mare a Caraimanului. întrerupt de numeroase săritori. deasupra căreia primeşte cîteva izvoare bogate. Priponului. Mai sus de Brîna Portiţei. versantul nordic. Versantul nordic se caracterizează printr-o vegetaţie lemnoasa abundentă cu jnepenişuri şi covoare de smirdar ce se aştern bogate. care porneşte din Brîna Portiţei. pătrunde prin Portiţa Caraimanului şi coboară în Valea Seacă a Caraimanului. Jepii Mici. De la Brîna Portiţei în jos.. prin poziţia şi aspectul său. la Buşteni. deasupra Văii Jepilor. ale căror ape se despletesc în zeci de fire.Faţa Caraimanului". din firul extrem nordic al Văii Comorilor. de-a lungul Văii Prahova. care formează Cascada Caraimanului. lui Zangur. Caraimanul se înalţă deasupra Buştenilor. de Jepii Mari. întretăiat de două brîne (Brîna de Sus şi Brîna Subţire). care coboară prin cîteva trepte înalte din Şaua Caraimanului şi ia sfîrşit la E. Brîna Văii Albe care porneşte din Şaua Caraimanului şi coboară uşor în firul Văii Albe unde ia sfîrşit mai sus de Brîna Mare a Coştilei. Caraimanul Din mijlocul vastei cingători de păduri ce-i înveşmîntează poalele. printre ţancuri şi muchii stîncoase. De la înălţimea Brînei Mari a Jepilor se desprind către E coamele stîncoase ale Glăii Mari şi Clăiţei. iar mai jos. care domină peisajul Văii Prahovei între Poiana Ţapului şi Buşteni. ceea ce face ca Jepii să fie consideraţi pe drept cuvînt. versantul răsăritean sau ..

.

.

Babei (S). Brîna Jepilor Mari. desparte bazinul Văii Peleşului de cel al Văii Zgarbura. în marginea căreia se înalţă Hotelul Alpin . Un picior larg de munte.. de-a lungul şirului ialomiţean. Oboarele şi Dichiu ale căror vîrfuri marchează marginea vestică a Platoului Bucegilor. Şirul munţilor de deasupra Sinaiei sfîrşeşte cu Păduchiosul. Plaiul Furnicii. Furnica. este însoţit de o potecă largă. se înalţă Creasta Urlătorilor. Pe un bot al acestui plai. Ialomiţei. Muntele Furnica este aşezat în centrul înălţimilor ce domină Sinaia. care. după ce străbate o foarte îngustă diaclază în blocul de calcare din malul stîng al cheilpr (Cheiţa Cocorei). Babei. şi anume: la N. Din Pintenul Pietrei Arse se desprinde o creastă ce desparte iniţial bazinul Văii Babei de cel al Văii Peleşului. toate afluente ale Văii Prahova. Mai jos. Sugărilor. Furnica. în dreptul Sinaiei. cea mai însemnată din punct de vedere turistic. Lăptici. 0 zonă de pereţi stîncoşi şi feţe puternic înclinate. Versantul ce se lasă de sub Coama Babelor. larg deschisă în partea superioară într-un găvan cu coaste înierbate. Blana. primeşte pe dreapta V. care. Şirul ialomiţean Şirul ialomiţean formează latura vestică a Culmii principale şi se desfăşoară de la N la S.confluează cu Valea Urlătoarea Mică. ia sfîrşit spre E printr-un perete frontal. afluent extrem estic din bazinul superior glaciar al Văii Ialomiţa. Jepilor. Păduchiosul. Cocora. de sub stîncile . Muntele Colţii lui Barbeş este despărţit de Vînturişul şi de piciorul acestuia.Colţii Babei". fiind delimitaţi prin V. Sugărilor de V.Cota 1400". la baza lor se desfăşoară Poiana Colţilor lui Barbeş.. Cocorei şi V. Versantul ialomiţean al Cocorei este alcătuit din două picioare de munte ce se înalţă între V. ia naştere din marginea platoului. ca şi cele mai multe din abruptul Jepilor Mici. porneşte din găvanul superior al Văii Babei. Babei şirul prahovean al Culmii principale se continuă cu munţii Piatra Arsă. iar către mijlocul ei se prăvăleşte prin două mari rupturi de pantă. spre V. Jepilor Mari. . Din malul drept al acestei văii.. Versantul sud-estic (Munţii de deasupra Sinaiei) La S de V. peisajul este dominat de piramida Vîrfului cu Dor (2006 m). prin firul adînc al Văii Izvorul Dorului. ai căror versanţi cad deasupra Sinaiei în pantă moderată şi sînt în cea mai mare parte acoperiţi cu întinse pajişti alpine. în special în partea superioară a abruptului. Cocora.. desparte V. Nucetul. cu coastele lui domoale. scapă de sub această spinare. Valea Cocorei prezintă un foarte larg bazin de colectare şi îşi adună apele din viroagele de pe versantul apusean al Babelor şi Vf. se întinde poiana . Piciorul Cocorei. Din Plaiul Pietrei Arse şi pînă în munţii Vînturişul şi Păduchiosul apele ce brăzdează aceşti versanţi coboară în bazinele văilor Peleşului. Flancul nordic este acoperit aproape în întregime cu o vegetaţie luxuriantă. Valea Zgarburei îşi trage obîrşia din flancul sudic al Plaiului Furnicii şi desparte Colţii lui Barbeş de Furnica. pe cînd faţa dinspre S-E prezintă un perete înalt ce se desprinde de sub Vf. după ce formează . Prahovei. Una singură străbate prin mijloc întregul abrupt. Brîna Mare a Jepilor (Brîul lui Răducu).Cascada Vînturişului". Firul ei coboară repede îndreptîndu-se spre V. V. Urlătoarea Mare şi ia sfîrşit în V. creasta se despleteşte în două ramuri dintre care. La S de Vf. Ialomiţei.. în V. înaintînd către V. Urlătoarea Mică de V. care porneşte din V.Babele" se desprinde coama denumită . Lăptici. paralel cu V. Colţii lui Barbeş şi Vînturişul. cu care confluează în Cheile Peşterii. Izvoraşului şi se îndreaptă prin zăvoaie. Jepii Mici prezintă numeroage brîne. se succed. iar la S. 2. Piciorul Vîrfurile Mari. munţii Babele. se adînceşte repede. Cocorei. care desparte V. 0 singură brînă mai însemnată. Această creastă. Plaiul Pietrei Arse.Piciorul Babelor". Jepii Mari Jepii Mari se înalţă între Jepii Mici şi Piatra Arsă. cumpănă de ape între bazinele Prahovei şi Ialomiţei. Incepînd din Vîrful cu Dor către SV. Coastele ce coboară uşor către această vale sînt acoperite aproape în întregime cu pajişti şi păduri şi străbătute de o serie de văi largi printre care coboară numeroase picioare de munte prelungi şi uşor înclinate. marginea platoului este formată dintr-o spinare ce coboară repede şi care este întretăiată de Valea Izvorul Dorului. Urlătoarea Mare.Sfîrşitul Lumii". care reprezintă vîrful estic al muntelui Colţii lui Barbeş. Zgarburei şi Izvorul Dorului.. Începînd de la N. în cea mai mare parte. Din dreptul stîncilor . cade. întretaie poalele feţei de SE şi coboară apoi în firul Văii Urlătoarea Mare. şi anume. Urlătoarea Mare (N) şi V.

culmea se îndreaptă către SE. Culrnea Strunga se continuă către S. formează în porţiunea superioară un abrupt stîncos. printr-un perete înalt de calcare ce cade în Cheile Zănoagei Mari. Oboarele şi V. La S de Vf. prezintă coame largi. iar feţele interioare relativ uşor înclinate şi în cea mai mare parte acoperite cu întinse pajişti alpine. Colţii Obîrşiei (2488 m) şi înaintează către S. se ridică cetatea de piatră a Muntelui Zănoaga. Poalele acestui munte cad în V. piciorul Muntelui Coteanu. Nucetului. Dichiului). Ialomiţei. Doamnele. Culmea Obîrşia porneşte din Vf. C. Culmea Strunga Desprinzîndu-se din Vf. iar cel sudic. Cu excepţia unei zone stîncoase. îmbrăţişează acest munte şi se unesc într-un fir unic (V. începînd de la Cheile Mari ale Tătarului şi pînă în padinile de deasupra punctului “Bolboci". nordici şi vestici. coama Bucşa .Pietrele Albe. un pridvor înierbat. Din Şaua Strungii. Din Vîrful Lucăcilă. Sub creştetul lat al acestui munte. ale căror clinuri urmează cursul Ialomiţei. coama înaltă şi largă a Muntelui Bătrîna. Obîrşia Ialomiţei iar de Culmea Bătrîna. Oboarelor. mai uşor înclinat şi în cea mai mare parte acoperit cu pajişti. Din Şaua . (cca 600 m sud de Vf. prin V. peste Colţii Ţapului. înconjoară proeminenţa stîncoasă a Vîrfului Zănoaga. a cărui culme frămîntată de stîncării se ridică în unghiul format de confluenţa Văii Brăteiului cu V. dinspre V. stîncoşi şi abrupţi. avînd versanţii exteriori. Astfel. Muntele Blana este constituit dintr-o spinare ce se întinde între V. Omul) Culmea Strunga coboară continuu. spre SE. Lăptici. între V. care îşi resfiră larg numeroasele sale fire. Culmea Doamnele este despărţită de cea a Obîrşiei. Strungile Mari) prezintă .Crucea Potecilor". ca un pinten împins din culme către V. Din cel dintîi se desprinde către sud. Ialomiţei. Ialomiţei printr-o zonă de pereţi stîncoşi. La S de V. Versantul vestic al acestei culmi este în cea mai mare . culmea se continuă spre S. care ia sfîrşit la extremitatea sudică prin coaste înierbate. rotunjite şi ambele povîrnişuri moderat înclinate. ale cărui coaste sfîrşesc în V. Vf. De remarcat că. acesta trimite spre vest Piciorui Dichiului. începînd de la extremitatea sa nordică şi pînă în dreptul Vîrfului Tătarul. Gaura. Pe această porţiune iniţială Culmea Strunga este dominată de vîrfurile Doamnele şi Bătrîna. Nucetului. Din dreptul Vîrfului Pietrosul-Lăptici se lasă Piciorul Lăptici. de-a lungul padinei dintre Plaiul Mircea şi V. prin V. Dichiului se află ultimul munte din şirul ialomiţear Dichiu. schimbarea structurii geologice se reflectă şi în caracterul reliefului. Versantul estic al Strungilor Mari.un profil disimetric. la baza căruia se întind largi grphotişuri mobile. Lăptici şi desparte muntii Lăptici şi Blana. lasă la dreapta. Dichiului. Scîndurarilor care coboară de sub Curmătura Lăptici şi confluează cu Ialomiţa.Dudele . Ea se desprinde din Vf. Obîrşiei Ialomiţei. Urmează apoi V. Nu departe de Şaua Strunga. cu întinse coaste înierbate. deasupra Cheilor Zănoagei. puţin în amonte de Cheile Mici ale Tătarului.. spre S. numit Grohotişul. formate în platou. coastele acestei culmi sînt în general moderat înclinate şi în mare parte înierbate. Horoabei. Blanei. Versantul vestic al Muntelui Strungile Mari. Creştetul său larg este caracterizat prin cele două vîrfuri de formă tabulară. care se întinde în porţiunea mijlocie a versantului dinspre V. iar din cel de al doilea.. care formează o punte de legătură uşoară între Bucegi şi Masivul Leaota. Bătrîna) şi calcare (Grohotişul. Din Şaua Lucăcilă-Zănoaga. Tătarul însă. cu Muntele Strungile Mari. culmea se continuă către S şi ia sfîrşit cu Muntele Lespezi. În partea opusă a şeii.al cărui flanc sudic cade în V. ale căror fire. Găvanele. este stîncos şi abrupt. Doamnele şi formează o coamă uşor înclinată. Culmea Doanmelor. şi către sud-est. Deleanu şi Lucăcilă. pînă la Şaua Strunga. Muntele Oboarele este cuprins între V. culmea constituită din conglomerate (Spinarea Doamnelor. care porneşte de sub Vf. Flancul nordic şi nord-vestic. dominînd această vale la S de Bolboci. dominînd obîrşiile Văii Gaura (spre N) şi ale văilor din bazinul superior al Ialomiţei. urmează Muntele Nucetul. Ialomiţei. B.ca şi Culmea principală . la S de acest picior se află V.Zănoaga. Obîrşia Ialomiţei (V) şi V. munţii Deleanu şi Lucăcilă. La S de V. Culmile interioare Culmile interioare sînt constituite din cele trei ramificaţii de aspectul unor cupole uriaşe ce se desprind din partea nordică a arcului format de Culmea principală şi Culmea Strunga şi se desfăşoară între principalele fire din bazinul superior glaciar al Ialomiţei. Sugărilor (E). se desprinde către V. Colţii Obîrşiei şi Obîrşia (2405 m). prelungindu-se apoi cu spinările întinse şi domoale ale munţilor Tătarul.Podul cu Flori". constituiţi din şisturi cristaline. priveşte spre V. şi coboară în Şaua Lucăcilă . relativ uşor înclinat. denumit . Blana şi V.

Puţin mai jos.. însă. cel estic. Bisericii sau V. La ieşirea din chei Ialomiţa se lărgeşte şi se aruncă în nenumărate cascade. strîns între pereţii verticali ai Muntelui Blana (E) şi abruptul de sub Colţii Tătarului (V). arcuindu-se treptat către S. Fig. despicătură stîncoasă în masivul calcaros de la poalele Bătrînei.. nu departe. În fundul acestei căldări se remarcă un imens bloc de calcare. printre coastele împădurite ale munţilor Tătarul şi Blana. spre S devine însă puternic înclinat şi e străbătut de numeroase brîne înierbate. Cheile Zănoagei Cu profil transversal în formă de U. pînă la confluenţa cu V. iar din acesta din urmă şi către N.. CULMILE NORDICE Culmile nordice sînt constituite din complexul de spinări înalte şi în bună parte stîncoase. NE (care lasă spre E. care se continuă pînă în punctul . cu întinse covoare de smirdar. Bulboace). defileu relativ scurt. De la Bolboci în jos. apele Ialomiţei coboară în cascade. spre E. culmile Ciubotea şi Clincea. caracteristic văilor glaciare. străbate o padină largă. Ialomiţei formează principalul curs de apă ce străbate Masivul Bucegilor de la N la S. şi anume: Creasta Morarului. Cheile Orzei (sau Gangul Orzei). ia numele de V. se află Peştera Ialomiţei (vezi descrierea peşterii la cap. Firul ei se continuă intrînd în zona morenei frontale. peste care drumul văii ocoleşte cheile.Bolboci" (numele vechi. spre N. Găvanele.La Oale". valea (care în această porţiune superioară se numeşte V. Ialomiţa se îndreaptă către Cheile Zănoagei Mari. La sud de Cheile Peşterii valea debuşează în larga deschidere a Padinei.. În peretele Muntelui Bătrîna. Versantul dinspre V. Mai jos de “Mecet". Fig. Obîrşia Ialomiţei. Piciorul Velicanului. La baza cascadei valea primeşte pe stînga Izvorul Obîrşiei şi ia de aici în jos numele de V. adîncite între pereţi verticali. turn stîncos. în aval de aceste chei. se întinde o coamă largă şi uşoară cu pajişti ierboase. a căror intrare este dominată de măreţul perete stîncos al Zănoagei.Colţul Doamnelor". iar din Vf. Ialomicioarei. detaşat din creştetul larg al culmii şi despărţit de aceasta printr-o şa adîncă. în stînga apei. Caracteristic peisajului ce oferă acest versant. iese din munţi şi confluează cu V. iar după ce trece prin cheile . formate pe dreapta de peretele calcaros al Coteanului şi pe stînga dintr-un imens bloc stîncos. Căţunul Obîrşiei) prezintă o mare ruptură de pantă pe care se formează . între coastele Doamnelor şi Obîrşiei. Mircea. Doamnele prezintă către obîrşia acestei văi coaste largi. situat în Culmea Strunga. despicătură foarte îngustă între pereţii verticali ai Muntelui Lespezi (dreapta) şi Orzea-Brînduşele (stînga).parte acoperit cu pajişti şi covoare de smirdar. care prezintă un perete frontal vertical şi şlefuit. Culmea Bătrîna se desprinde din vîrful cu acelaşi nume (2177 m). ce se ramifică radiar din platoul Vîrfului Omul (2507 m). formează Cheile Tătarului.Cascada Obîrşiei". Abruptul nordic Morarul Muntele Morarul este constituit dintr-o singură culme cuprinsă între văile Morarului (N) şi . Din aceasta se ramifică spre N. apoi în Cheile Peşterii (în continuarea Cheilor Urşilor). spre V. Creasta Bucşoiului Mic) şi Culmea Scara-Gaura. 010 Valea Ialomiţei. către V.. Creasta Bucşoiului. denumită şi Bucşoiul Mare. viroagele sale iniţiale coborînd din unghiul format de Spinarea Doamnelor şi Creasta Colţilor Obîrşiei.. despărţind Ctilmea principală de Culmea Strunga. relativ îngustă. firul Ialomiţei se îndreaptă către poalele cetăţii de piatră a Muntelui Zănoaga şi intră printr-o cotitură bruscă în Cheile Zănoagei Mici. Gîtuite dintr-o dată între coastele abrupte ale Zănoagei (V) şi prăvălişurile stîncoase ale Dichiului (E). micşorîndu-şi mult înclinaţia. La capătul de jos al lacului firul văii pătrunde într-o diaclază adîncă. La ieşirea din chei. Ialomiţei şi pătrunde curînd în Cheile Urşilor. străbătute de brîne înguste. . pînă în punctul . în lungul defileului Cheilor Zănoagei Mari.Mecetul Turcesc" legat de pieptul muntelui printr-o coamă cu creştetul plan. De aici. Scara şi în aceeaşi direcţie Culmea Ţigăneşti. 011 Morarul.Scropoasa" unde valea formează un mare lac. Geologie). Valea îşi are obîrşia într-o căldare glaciară situată sub Vf. V. valea se lărgeşte din nou şi. cade în abrupturi stîncoase. Obîrşia Ialomiţei îşi deschide larg căldarea inftrioară. ce alternează cu zonele stîncoase. între chei şi piciorul Nucetului. privit dinspre S. aproape orizontal. din care se desprind succesiv. între văile Horoabei şi Doamnele. este . valea se continuă. pe flancul drept al văii. Valea Ialomiţei V. Mai jos. culmea dantelată a Padinei Crucii (din vîrful cu acelaşi nume). Ialomiţa străbate Cheile Coteanului.

.

.

care iau naştere. şi Acul Mare. Bucşoiul Cuprins între V. Morarului. Fig. şi V. Degetul Prelungit (cu două vîrfuri distincte). Flancurile sudice şi estice ale Bucşoiului sînt însă străbătute de numeroase brîne. Omul de Vf. care porneşte din creastă şi conduce în Valea Mălăeşti. care confluează pe Faţa Bucşoiului în pajişti largi. V. Morarului. Versantul este brăzdat de cîteva văi şi anume (de la V la E): Şiştoaca Crucii. imensa piramidă de piatră a vîrfului domină toate înălţimile înconjurătoare. Această cumpănă se continuă printr-o coamă ce coboară în Şaua Căpăţtnii Porcului (Pichetul Roşu). este o vale de origine glaciară. Cerbului. Glăjăriei (E). în porţiunea centrală. Brîna de Mijloc şi Brîna de Sus) se continuă pe versantul nordic. coboară printre pîlcuri de smirdar şi jnepenişuri şi confluează cu V. imensă coloană de conglomerate. 13 Bucşoiul. foarte frămîntată. Fig. Brîna Caprelor (urmată de o potecă marcată). coboară spre V. paralelă cu Creasta Morarului de care este despărţită prin Valea Morarului. unde se uneşte cu Valea Adîncă. prima ajungînd pînă în V. valea se transformă în aval de Brîna Mare. confluează cu V.iar după ce traversează Poiana Bucşoiului. care separă Morarul de Bucşoiul. cel mai însemnat munte din grupul culmilor nordice. semicirculară şi cu fundul aproape orizontal. cu trei căldări largi. într-o serie de hornuri. V. în parte confluente. formează flancul drept al Văii . Bucşoi. Ele se succed de la V la E. Din vîrf se desprinde către N. în prelungirea Brînei Mari a Morarului. care priveşte spre V. Degetul Roşu. De sub flancul estic al Vîrfului Bucşoi se formează V. despărţite prin trepte uşor accesibile. situat la N de Vf. Valea Rîpa Zăpezii prezintă iniţial două fire. Abruptul vestic Bucşoiul Mic formează cumpăna apelor dintre bazinele V. Omul. Valea Adîncă îşi are obîrşia în cîteva vîlcele formate sub creastă. primeşte pe dreapta două vîlcele cu caracter alpin . Adîncă. Prahovei şi V. de unde se continuă pe malul opus şi intră pierzîndu-se pe Faţa Bucşoiului. formată iniţial din două fire. formează o zonă stîncoasă şi abruptă. astfel: Acul de Sus. Aceasta trece în partea superioară printr-o serie de hornuri. Cea mai însemnată este Brîna Mare a Bucşoiului care. Celelalte două căldări. Mălăeşti. îngustă şi stîncoasa. respectiv. traversează Creasta Bucşoiului Mic şi coboară subţiată în V. Creasta Bucşoiului Mare se desfăşoară către N şi ia sfîrşit deasupra confluenţei V. Glăjăriei cu care confluează. Valea Poienii porneşte de la baza răsăriteană a Acului Mare. Bujorilor. Versantul sudic al Morarului. este legat de acesta printr-o creastă care marchează două denivelaţii adînci (Curmătura Morarului şi Curmătura Bucşoiului). deşi de o înclinare generală pronunţată. Brîna de Mijloc şi Brîna Mare. Şiştoaca Roşie. acoperită în porţiunea inferioară cu întinse jnepenişuri întrerupte de ţancuri stîncoase. coboară către E în trepte succesive şi formează în porţiunea centrală trei strungi adînci. sfîrşind în marginea Poienii Morarului. dintre care se deosebesc: Brîna de Sus. răzbate printr-un con de dejecţie la baza abruptului. spre NV. Şiştoaca Dracilor. Glăjăriei cu V. pornind din creastă. nu mai păstrează caracterul tipic glaciar. Valea Morarului. Şiştoaca Acului de Sus. Mălăeşti. Puternic înclinată. şi Şiştoaca Fîntîniţii. în marginea Poienii Morarului. versantul nordic al Morarului este în cea mai mare parte stîncos şi abrupt. la V de Acul de Sus al Morarului. 012 În contrast izbitor cu faţa sudică. Morarului. Morarului (S). prin marea varietate a reliefului şi întinsele perspective ce oferă. porneşte de sub creastă. Bucşoiului. Creasta Bucşoiului Mic. Ghimbavului. este bogat înierbat şi străbătut de numeroase brîne.Gaura Culmea Scara se desprinde din platoul Vîrfului Omul. este situată sub creasta ce leagă Vf. Ele confluează în dreptul Brînei Mari a Morarului de unde firul unic. Străjuind colţul de NE al Bucegilor.Cerbului (S). pornind din V. Căldarea superioară. din cauza eroziunii puternice. Bucşoiul constituie. iar de la baza sudică a vîrfului. Vîrful Bucşoi (2492 m).Vîlcelul Grohotişului şi Vîlcelul Portiţelor . Brînele de pe faţa sudică a Morarului (Brîna Mare. Scara. adîncit într-o serie de hornuri. Mălăeşti (V). iar celelalte două pînă în V. care ia naştere de sub creasta Colţului Mare. Creasta Bucşoiului Mare. Versantul nord-vestic şi vestic al Bucşoiului Mare este întretăiat de o singură brînă continuă. el este întretăiat de patru mari văi care. confluentă cu Şiştoaca Acului de Sus. care despart marile ţancuri ce străjuiesc linia de creasta. din strunga dintre Acul de Sus şi Degetul Prelungit şi aceea dintre Acul Roşu şi Acul Mare. Bucşoiului. Astfel. Morarului. Flancul ce scapă din Creasta Bucşoiului către V.

.

.

cu extindere mai mare în colţul de SV al acestuia. aşezate în transgresiune peste un fundament de şisturi cristaline. Mălăeşti. Şisturile cristaline. V. acoperit aproape în întregime cu întinse tufărişuri de smirdar şi afinişuri. separate între ele prin uriaşele rupturi de pantă denumite . Tot din Culmea Ţigăneşti. Ele se întîlnesc la suprafaţă numai în porţiunea vestică a masivului. este străbătut de numeroase brîne cu pajişti ierboase. Fig.Gaura şi se desfăşoară aproape paralel cu porţiunea iniţială a Culmii Strunga. Scara şi către V. se îndreaptă spre comuna Bran-Poarta şi se varsă în Valea Turcului. atît prin proporţii. şi ia sfirşit în unghiul dintre văile Ţigăneşti şi Velicanul. Către marginea răsăriteană a masivului. în general acoperit de depozitele sedimentare. în cea mai mare parte. Căldarea superioară este aşezată sub abruptul ce scapă de sub Vf. Din Culmea Ţigăneşti se desprinde. Valea Ciubotea prezintă în porţiunea superioară două căldări glaciare.. Valea traversează în continuare cîteva mari căldări. intră în zona morenei frontale. ale Bucşoiului şi Ţigăneştilor.. iar cel vestic. dintre care cel mai important din punct de vedere turistic. Aceste depozite sînt formate. Mălăeşti. Hornul Mare al Mălăeştilor. de direcţie N-S. lăsînd spre N abrupturile ce cad spre V. Glăjăriei. dinspre V. În continuare către V. cît şi prin intensitatea fenomenelor de glaciaţiune. în porţiunea inferioară a versantului prahovean. conglomeratele de Bucegi se reazemă pe formaţiile flişului cretacic inferior. despărţind căldările adînci ale văilor Mălăeşti (spre E) şi Ţigăneşti (spre V). Ambele sale flancuri sînt în mare parte înierbate şi acoperite cu tufărişuri întinse de smirdar. eate însoţit de un mic hăţaş. iar de aci coboară puternic şi confluează cu V. între Culmea Doamnele (la S) şi Culmea Scara (la N). îngustîndu-se.seria cristalină a Leaotei" care alcătuiesc în întregime masivul vecin Leaota. mai scundă decît cele vecine. unde firul apei se ascunde în masa bolovănişurilor. Fundamentul cristalin al masivului. V. Poarta. Ciubotea se uneşte cu V. conglomerate de Bucegi şi gresii micacee. Din complexul de văi ce coboară radiar de sub Vîrful Omul. Căldarea superioară. Astfel. se prelungeşte cu Muntele Gaura al cărui creştet uşor înclinat şi larg. Această culme. Urlătoarea Clincei (la N). Culmea Scara şi Padina Crucii. Scara şi Culmea Ţigăneşti şi se caracterizează printr-un imens bloc de calcare prins în masa conglomeratelor.Fruntea Căţunaşului" şi . Guţanului (punct din care ia denumirea de V. formează Şaua sau Curmătura Hornurilor. Urlătoarea Mare. cuprinzînd depozite sedimentare mezozoice. Valea Gaura. Urlătoarea Clincei.14 Scara şi căldările Mălăeşti-Ţigăneşti Valea Mălăeşti este cea mai însemnată dintre văile glaciare de pe clinul nordic al Bucegilor. coboară repede. iar după ce se uneşte cu V. ia sfîrşit la extremitatea vestică cu Vf. Căldarea superioară se deschide în amfiteatru. de aspectul unui amfiteatru larg. Gaura este cea mai însemnată. deşi puternic înclinat. Culmea Clincea. continuîndu-se apoi neîntrerupt către V.. Valea traversează o serie de trepte şi căldări. Şimonului) se îndreaptă către NV. evidente în tot ansamblul său. Ţigăneşti Culmea Ţigăneşti se ramifică din platoul Vîrfului Scara către N. la început de forma unei spinări largi.Moara Dracului". iar după ce primeşte pe dreapta V. este format din roci cunoscute sub numele de . Culmea. paralel cu Padina Crucii. cuprinzînd stratele de Sinaia. I. o primă spinare de munte denumită Ciubotea. precum şi depozite marnoase şi gresoase aparţintnd etajelor Barremian şi Apţian. cristalinul alcătuieşte aproape în intregime munţii Lucăcilă şi Deleanu şi o parte din Muntele Tătarul. Omul. se deschide imediat la V de Vf. iar dincolo de aceasta urcă spre Vîrful Scara (2421 m). apare apoi de-a . este brăzdat de o serie de hornuri stîncoase. cuprinsă între V.Lancia (2295 m). se desprinde la N de Ciubotea. între Culmea Bucşoiului. Ciubotea (la S) şi V. se încovoaie apoi uşor către V. prezintă o zonă abruptă stîncoasă în porţiunea superioară Flancul estic. din calcare jurasice. străbate în lung satul Şimon şi se varsă în Valea Turcului. la N de Vf. GEOLOGIE Masivul Bucegi reprezintă un larg sinclinal. denumit Podul Spintecăturilor. Padina Crucii Padina Crucii se desprinde din Culmea Scara către N. Peretele abrupt care mărgineşte această căldare la S. formează V.

.

se interpun depozite silicioase de tipul jaspurilor cu radiolari. sub calcarele de la Piatra Roşie. şi anume. Ialomiţei. ca de exemplu pe Culmea Scara (Vf. ca bunăoară cele şapte izvoare din V. Valea Zgarburei). uneori foarte înguste (V. Muntele Grohotişul). Spinarea Doamnelor. aparţinînd etajului Neocomian (Hauterivian). şi anume. în contact cu cristalinul. Depozitele sedimentare mezozoice. Către marginea vestică a masivului. calcarele jurasice apar sub forma de blocuri mari (klippe). Ialomiţei şi mai puţin pe versantul prahovean al masivului şi alcătuiesc aproape în întregime munţii Strungele Mari. precum şi gresii şi calcare nisipoase brune. sub aceste conglomerate şi deasupra calcarelor jurasice. Gaura şi Guţanul. şisturile cristaline mai apar la zi şi în V. Conglomerate de Bucegi Callovianul şi Oxfordianul sînt reprezentate deasupra depozitelor Doggerului. Guţanului. sub jaspurile roşii din cheile superioare ale văii. între calcarele jurasice şi fundamentul cristalin. fie prin calcare nodulare verzui (Muntele Lespezi) sau. pe o fîşie de-a lungul Văii Poarta. unde întîlnim frecvent: stîncării abrupte cu pereţi netezi (abruptul Bătrînei. şi izbucuri (izvoare vaucluziene). avînd la bază. Peştera Tătarului. ca cele de pe Plaiul Furnica şi de pe Piatra Arsă. pe V. sub hotelul . la S de Pîrăul Orzea. Doggerul este reprezentat printr-o succesiune de orizonturi de gresii. între Cheile Tătarului şi Plaiul Mircea precum şi între Cheile Zănoagei şi Scropoasa. V. Tătarul. De-a lungul întregului versant vestic al masivului (Culmea Strunga. Insular. de asemenea. A.. cu excepţia zonei flişului cretacic inferior din V. Cheile Peşterii. Văcăriei. Grohotişul. Fig. B. reprezentînd Malmul inferior (Callovian şi Oxfordian). Muntele Gaura). Turnul Seciului). Cheile Peşterii. îndeosebi remarcabile pe valea superioară a Ialomiţei şi pe Culmea Strunga. peşteri (Peştera Ialomiţei. aceste calcare constituie lentile de mari dimensiuni. Calcarele jurasice sînt în deosebi bine reprezentate în Culmea Strunga şi pe V. incluse în masa conglomeratelor de Bucegi. Insular. Cheile Tătarului. Depozitele acestui etaj sînt evidente îndeosebi în Şaua Strunga şi pe versantul vestic al Muntelui Tătarul. Aceste roci formează cea mai mare parte a depozitelor sedimentare din cuprinsul masivului. precum şi pe V. Zgarburei (la Piatra Roşie). pe V. Ca prelungiri extreme estice ale cristalinului Leaotei. unde conţin o bogată faună fosilă. Gaura). afluent al Văii Gaura). Babele (Vf. precum şi o mare parte din versanţii exteriori ai munţilor Ciubotea. Sf. Peleşului (cheile de sus). Baba Mare). iar cele de la baza depozitelor sînt fosilifere şi conţin în special amoniţi (Muntele Tătarul. Gaura. imediat sub conglomeratele de Bucegi. Peştera Ursului). Horoabei). 016 Morarul. J ur a s i c u l este reprezentat în cea mai mare parte prin mase de calcare aparţinînd Malmului mediu şi superior (Kimeridgian-Tithonic). cu amoniţi (V. mai ales în zona inferioară a masivului (Cheile Zănoagei. Cheile Orzei. ca pe V.Cota 1400". aparţintnd etajului Albian şi. Babele II. Depozitele sedimentare. aparţin perioadelor jurasic şi cretacic.lungul şi la baza versantului vestic abrupt.. calcare şi marne. chei cu pereţi verticali înalţi (Cheile Urşilor. pe Culmea Obîrşiei. Scropoasa. Cretacicul eate reprezentat în primul rînd prin conglomeratele de Bucegi. Platoul Caraimanului. precum şi prin gresii micacee de aceeaşi vîrstă. Calcarele jurasice dau o notă deosebită peisajului. Hauterivian. în fine. Fig 015. ele apar însă şi stratificate. Horoabei. prin jaspuri roţfii şi verzui sau prin calcare silicioase în strate compacte. etajului Apţian. în fundul Văii Obîrşiei (Vf. Aceste calcare sînt de regulă masive. Prahovei. în parte. Zănoaga. cu Crinoizi (Vîlcelul Ţapului.Poiana dintre Văi" şi V. pe ambele flancuri ale văii. De menţionat că celelalte calcare de pe versantul prahovean. în V. se mai întîlnesc pe o suprafaţă însemnată în jurul uzinei Dobreşti. grohotişuri mobile întinse la baza pereţilor (V. Se mai cunosc apariţii sporadice de Dogger şi pe versantul prahovean. Pe versantul estic se întîlnesc depozite cretacice inferioare din etajele Valanginian. Barremian şi Apţian . Cheile Cocorei). V. apartinînd Doggerului. continuîndu-se de aici spre N. care alcătuiesc marea masă a Bucegilor. gălbui. poalele Muntelui Bătrîna. Găvanele. Local. Cheile Zănoagei). apar pe întinderi restrînse marne cenuşii. cu faună fosilă de cefalopode. aparţin cretacicului inferior. Zgarburei. Cocora etc. un orizont subţire de conglomerate cuarţoase şi pe alocuri cu mici lentilc de cărbuni (Zănoaga). prin şisturi marnoase roşii şi calcare roşii în plăci. Horoabei. aceste marne stau discordant pe calcarele Malmului. Pe Muntele Lespezi. etajului Apţian superior (baza conglomeratelor). între . Lespezi. Ialomiţei. din Şaua Strunga pînă în Muntele Ciubotea. Ana şi V. Grohotişului. Pe versantul prahovean. prin fenomenele carstice. jaspurile sînt înlocuite fie prin calcare compacte. Mecetul Turcesc). pe malul stîng al Ialomiţei ele formează porţiunea inferioară a munţilor Dichiu şi Orzea şi se mai întîlnesc pe versantul vestic al Muntelui PriporulBrînduşi. Coteanului. spre V. Padina Crucii). Peleşului.

.

.

Blana şi Nucetul pînă în firul Văii Ialomiţa. în strate subţiri. Sugărilor şi cabana Peştera.). pe drumul dintre Peştera şi Vîrful cu Dor (vezi traseul 1B). conglomeratele se mărginesc cu depozitele marnoase şi gresoase ale Flişului cretacic inferior (Barremian-Apţian). sînt de natură foarte variată şi anume: calcare albe cenuşii. de la pietriş pînă la blocuri de cîţiva metri în diametru. albe cenuşii. Fereastra Urzicii etc. Izvorului şi Valea Seacă a Caraimanului. În zona alpină a culmilor nordice (de ex. b) Gresiile micacee. precum şi pe platoul munţilor Oboarele şi Dichiu. Oboarelor. de exemplu în porţiunea inferioară a Văii Jepilor. poligene.. masive. calcare roşii. Portiţa Caraimanului. între stratele de conglomerate. gresii. Orzea). mai uşor erodabilă. Prahovei. au determinat pe alocuri modelarea stîncilor în forme de stîlpi. albăstrui şi cu feţe ruginii. în zona de la poalele versantului prahovean. recifale. jaspuri. înlocuind prin variaţie de facies aproape întreaga masă a conglomeratelor de Bucegi. Cel mai însemnat factor geologic activ în Cuaternar. Fragmentele sînt rulate şi de dimensiuni foarte variate. În partea centrală şi sudică a Platoului Bucegilor.pălăria" formată din placa de conglomerat de deasupra. în lungul cursului de pe platou al Văii Izvorului Dorului. gresii micacee în strate subţiri. la confluenţa cu V. Aceste depozite sînt de facies fliş. continuînd la E de V. De asemenea. între Posada şi Valea Largă. în pădurea Lăptici. Aceste depozite sînt evidente în V. apar pe suprafeţe însemnate. Gresiile micacee sînt evidente.. Deasupra stratelor de Sinaia urmează un complex de marne şi gresii. între Podul Peleşului şi intrarea în Poiana Stînei. Poarta pînă în regiunea Bran. şisturi cristaline. Către E. evident şi în . Furnica. Ialomiţei. Astfel. În succesiunea flişului de la poalele versantului prahovean se deosebesc două mari complexe: Stratele de Sinaia (Valanginian-Hauterivian) şi un complex de gresii (în parte masive) şi marne.ferestrelor" (de ex. în punctul în care poteca traversează V. gneisse şi cuarţ sau cuarţite. Stratele sînt puternic dislocate. Lăptici.suportînd masa conglomeratelor de Bucegi. precum şi pe versantul vestic al munţilor din şirul ialomiţean.. Către V. Fig. Nucet. reprezentînd Barremianul şi cea mai mare parte a Apţianului. 017 Peretele Bătrîna şi Turnuleţul Pe crestele puternic vîntuite. Cu aceste depozite se află asociate calcarele albe. Gresiile apţiene sînt evidente. de vîrstă apţiană. a) Conglomeratele de Bucegi constituie marea masă a sinclinalului acestui masiv. în Masivul Gîrbova.. pe flancul munţilor Cocora. cuprinde gresii grosiere. în această ultimă porţiune acoperind direct cristalinul. Vînturişul.Franz losef". Spre extremitatea sudică a masivului gresiile micacee devin dominante). Astfel. El este constituit dintr-o alternanţă des repetată de gresii dure.Piatra Arsă. Acest complex este cu totul distinct ca facies petrografic faţă de formaţiunea marnoasă de aceeaşi vîrstă care se găseşte pe versantul vestic al Bucegilor. coloane sau ciuperci. în bancuri groase. stînca Clopoţel. precum şi masivul calcaros de la poalele Muntelui Piatra Arsă. c) Flişul gresos şi marnos de pe versantul prahovean. cutate şi rupte. pe traaeul căii ferate. eroziunea totală a intercalaţiilor de gresie au determinat uneori formarea . pe drumul Peştera . legate printr-un ciment calcaros şi care alcătuiesc conglomeratul. pe muchiile stîncoase din abruptul prahovean. sau pe marginea şoselei Sinaia-Poiana Stînei. în zona alpină. în jurul Vf. în succesiunea conglomeratelor se întîlnesc adesea intercalaţii de gresii conglomeratice. Omul). La partea superioară a acestor strate se întîlnesc şi conglomerate cu blocuri de calcare tithonice. III. în conglomerate se mai găsesc incluse blocuri de granit gneissic. Aceste formaţiuni se întîlnesc pe Platoul Jepilor Mari. aceste intercalaţii de gresie. Lăptici. Apoi pe o fîşie izolată şi subţire. de exemplu. Partea superioară a complexului. de şisturi marnoase şi calcare fine. negricioase şi cu vine albe de calcit. între conglomerate. s-a subţiat devenind . acestea din urmă fiind localizate numai la baza gresiilor (Priporul-Brînduşi. Partea inferioară a acestui complex este constituită din marne şi gresii marnoase moi. sau formînd stîncile Sf. la stîncile Babele. Conglomeratele de Bucegi sînt calcaroase. la poalele piciorului Babelor şi Muntelui Cocora. la fostele cariere care exploatau aceste gresii. Jepii Mici. cu care se găsesc asociate calcare recifale masive (Barremian-Apţian). Stratele de Sinaia se întind neîntrerupt în zona de la poalele întregului versant prahovean.portiţelor" sau . la poalele Muntelui Păduchiosul. ca de exemplu în partea de V a oraşului Sinaia. ele se reazimă pe calcarele jurasice din zona Tătarul-Strunga-Ciubotea şi se întind peste V.. stîncile . între V. deseori cu urme de plante şi care prin alterare iau o culoare brună-ruginie pe feţele expuse. Stratele de Sinaia sînt îndeosebi evidente în defileul Prahovei. Piatra Arsă. calcaroase. pe Cumpătul şi pe Plaiul Hoţilor. Ana. unele de dimensiuni foarte mari.piciorul" ciupercii care susţine . pe versantul vestic al munţilor Lăptici. Formaţiuni cuaternare. find supus unei mai intense eroziuni. Îndeosebi pe versantul abrupt prahovean şi în lungul firului ialomiţean al culmii principale. situate deasupra Căii Codrului la Sinaia. fragmentele de roci. stratul gros de gresie intercalată între două plăci de conglomerat. sau în V.

.

.

. ca bunăoară V. Aceste văi străbătute odinioară de gheţari.zăvoare" ale văii. uneori foarte voluminoase. afectate profund de eroziune sînt brăzdate de numeroase văi şi vîlcele cu caracter torenţial şi cu profil transversal caracteristic. privind principalele elemente care determină clima unei regiuni. ultima ei porţiune nu este accesibilă decît numai turiştilor încercaţi şi dotaţi cu echipament special. Din acest punct. de a celorlalte regiuni înalte din Carpaţi. Toate sînt situate în jurul Vîrfului Omul şi prezintă caractere care dau peisajului un aspect specific. În regiunile inferioare. Ţigăneşti. Revenind la . V. între Gura Dihamului şi Buşteni. în V.. V. Aceste depozite. în V. CLIMA Exceptînd unele particularităţi legate de aşezarea geografică şi configuraţia masivului. V. 018 Valea Ialomiţei la Peştera Peştera Ialomiţei este o mare excavaţie în peretele sudic al Muntelui Bătrîna. Între anii 1950-1956. cercetători ai Institutului de speologie . că aceste excavaţii se continuă de-a lungul unor diaclaze barate de concreţiuni masive. de unde pornesc cîteva galerii laterale. clima Bucegilor nu diferă. Astfel. Sînt aşa-numitele . unde se află două ochiuri de apă adînci despărţite printr-un gang de piatră. în general. obişnuit în porţiunea în care se trece de la profilul în formă de U la cel în formă de V. în V. care reprezintă. drumul continuă printr-o galerie strîmtă... fenomenele carstice. temperatura aerului. Sugărilor. împreună cu alpinişti din asociaţiile sindicale şi echipele Casei Centrale a Armatei. Sugărilor şi cabana Peştera. bine dezvoltate în lungul cursurilor de apă mai importante. Cerbului. constituie morena frontală sau terminală a văii. De aci continuăm printr-un culoar îngust (. în partea inferioară a acestor văi. nebulozitatea şi precipitaţiile.. din cuaternar. Obîrşia Ialomiţei. în partea inferioară a Văii Gaura.. în regiunile înalte ale masivului. au continuat explorarea Peşterii Ialomiţa. transportate de gheţar şi depozitate în zona de topire a acestuia. Urcam pe o scară şi continuăm apoi printr-o nouă galerie. S-a putut stabili. Deşi aceasta se continuă. Obîrşia Ialomiţei. Drumul continuă în urcuş printr-o galerie la capătul căreia cursul de apă din peşteră formează o cascadă. văile se lărgesc în cîmpuri aluviale. în timpul verii). . în primul rînd sub forma de văi glaciare. Adeseori marginea superioară a treptelor este marcată de o ridicătură sub forma unui val transversal care închide în aval căldarea. determinind o scurtă contrapantă. prezintă o mare dezvoltare în zonele ocupate de calcare jurasice. lăsînd însă urmele puternicei lor acţiuni în aceste locuri. talvegul este acoperit de mari depozite de blocuri şi bolovănişuri. totodată. datorite tot eroziunii. în formă de U. numită grota . Din gura peşterii. V. unde întîlnim cursul de apa ce alimentează lacurile. Vom înfăţişa mai jos atît fenomenele comune cît şi cele specifice masivului. gheţarii au dispărut. Aceasta conduce într-o sală în formă de cupolă. practic. descoperind trei mari galerii dintre care două cu bogate concretiuni calcaroase. Ialomiţei. Doamnelor. ajungînd în cea mai mare încăpere a peşterii.La Altar". în formă de V. Apoi. Mai tîrziu. O altă serie de fenomene geologice însemnate.Galeria Apelor"). V. care împiedică înaintarea. sînt fenomenele glaciare.. de exemplu. Adîncimea totală a porţiunii uşor accesibile este de 475 m.Grota Urşilor". Cerbului. Asemenea morene sînt evidente.Peştera Ialomiţei". V. pînă în punctul .. este eroziunea produsă de scurgerea apelor.Răspîntie” urcăm în continuare pe o scară de lemn. profilul lor longitudinal prezintă o serie de trepte (rupturi de pantă) succesive separate prin praguri (terase) sau căldări (căţunuri) mult mai uşor înclinate. au determinat instalarea. pătrundem direct în prima sală spaţioasă. V. V.Mihnea Vodă".Bolta lui Decebal". ce cade în V. Prahovei. cele superioare fiind de regulă foarte larg deschise în amfiteatru. . în punctul . Gaura. Căldările prezintă un profil transversal caracteristic. între care: presiunea atmosferică. Morarului. care se înfundă curînd. Fig. V.. (Lacul cel mare seacă. sînt: V.zilele noastre. a gheţarilor de tip alpin. între V. Ciubotei. vîntul. Mălăeşti. Căldărilor. de obicei. Ialomiţei (padinile dintre V. pe o mare întindere. Mălăeşti şi. Din fundul acestei grote. fundul fiind situat cu 60 m mai sus de gura peşterii. în urma încălzirii climei. ca urmare a mişcărilor scoarţei de la sftrşitul Terţiarului. Horoabei şi Cheile Tătarului şi dintre Plaiul Mircea şi Cheile Zănoagei) şi cursul inferior al Văii Cerbului.La Răspîntie". Zonele abrupte ale masivului.La Lacuri". V. în coborîş printr-o galerie îngustă ieşind imediat în punctul .. La capătul acesteia trecem un prag de piatră şi coborîm într-o sală mai mică. care conduce într-o grotă mai spaţioasă. pietrişuri şi nisipuri.. fundul peşterii. Inăsprirea generală a climei la începutul Cuaternarului şi în acelaşi timp ridicarea accentuată a munţilor. la intrarea acesteia în cheile Peşterii. mai jos de Poiana Văii Orbului. o ramificaţie a drumului porneşte la dreapta. în pragul căreia se afla micul schit .Emil Racoviţă" din Cluj. . acoperite cu prundişuri.

în nopţile senine. se produc anual oscilaţii puternice şi neregulate. Este ştiut că presiunea atmosferică scade cu altitudinea în raporturi bine determinate. Totodată. rărirea şi transparenţa aerului favorizează pătrunderea pînă la sol a radiaţiilor solare. Variaţiile de temperatură. rezultat din observaţii medii de lungă durată. maximă absolută Temp. ci şi de formele de relief. în urma eforturilor oboseala se resimte însă mai repede. în care temperaturile sub 0° se pot produce oricînd în timpul anului. Omul -3° -20° -38° Menţionăm că pe Vf. În tabloul de mai jos dăm cîteva date comparative asupra presiunii atmosferice medii anuale între staţiunea Bucureşti şi principalele staţiuni din Bucegi: Staţiunea Bucureşti Sinaia Cabana Peştera Cabana Babele Vf. datorită invaziilor întîmplătoare de aer rece sau cald. De asemenea. în special iarna. Omul Altitudinea [m] 80 800 1610 2200 2507 Presiunea atm.3° Sinaia 20o 1. În mod normal. survin zile foarte reci sau chiar cu ninsoare şi viscol. la altitudini de peste 2000 m. temperatura aerului scade cu altitudinea. pierderea căldurii prin radiaţie este mai accentuată. Presiunea atmosferică. Vîntul. numai 95 zile pe an. Omul) oscilaţiile termice relativ mici se produc în jurul unei valori medii de -3°. jocul temperaturilor fiind atenuat. De aceea pe culmile înalte. prezintă un climat cu caracter termic excesiv. al temperaturilor. 3. însă. Aceste bazine adăpostite. continentale şi oceanice. aşa după cum se vede în tabloul de mai jos: Staţiunea Temp. amplitudinea anuală a temperaturii (diferenţa de temperatură între cea mai călduroasă şi cea mai rece lună a anului). Prin acţiunea sa. în care aerul se încălzeşte puternic în zilele cu soare din timpul verii. pe Vf. periferice şi mai ales în zona văii superioare a Ialomiţei.1° Peştera 19° 3. în cursul anului. uneori în plină vară. respectiv diferenţa între vară şi iarnă. presiunea atmosferică diferenţiază climatul zonelor alpine de acela al regiunilor inferioare.[mm] 752 690 625 590 560 Rarefierea aerului în zona alpină are mai întîi efecte asupra funcţiunilor vitale. direct şi indirect. Culmile înalte ale Bucegilor sînt supuse aproape în permanenţă acţiunii vînturilor. Temperatura aerului. variaţiile de temperatură diurne şi anuale sînt maxime în văile joase. se realizează un climat moderat. Staţiunea Amplitudinea anuală a temp. Într-adevăr. se reduc simţitor cu altitudinea. asupra celorlalte elemente climatice. rarefierea aerului determină o amplitudine diurnă relativ mare a temperaturilor solului şi deci un microclimat excesiv la suprafaţa acestuia.1. Astfel. ca urmare a deplasărilor maselor de aer. Pe culmile înalte din etajul alpin superior (de ex.medie Temp. Astfel. este evident mai mică decît la cîmpie (vezi tabloul de mai jos). aceste culmi prezintă un climat rece. aerul mai rece de pe culmi coboară în fundul adăpostit al văilor. datorită cărora iarna. unde au loc frecvent inversiuni de temperatură şi unde îngheţurile nocturne se pot produce pînă în iunie. temperatura aerului este uneori cu 10-15° mai ridicată decît în valea superioară a Prahovei sau a Ialomiţei. pe culmile Platoului Bucegilor. . solul se încălzeşte puternic în zilele cu soare. Astfel. Respiraţia şi circulaţia sîngelui fiind mai active procesul arderilor în organism este intensificat. iar iarna zile neobişnuit de călduroase. Distribuţia verticală a temperaturii aerului este influenţată nu numai de altitudine. minimă anuală absolută Sinaia + 6o +33° -28° Peştera +3° +28o -30° Vf. Amplitudinea temp. pe cînd la Sinaia. influenţînd în mare măsură. Omul 17 4o In regimul normal. local. temperaturile maxime şi minime absolute (rezultate din observaţii pe o perioadă de mai mulţi ani) ne arată acelaşi sens de variaţie. În concluzie. şi anume cu cca ½ grad pentru fiecare sută de metri. puternic înclinaţi ai masivului. avînd ca efect răcirea repede a solului. Aşadar. Se produc astfel inversiuni de temperatură. 2. între a temperaturii primăvară şi toamnă Bucureşti 27° 0.3O o Vf. Omul sînt în medie 220 zile pe an cu temperaturi sub 0°. în zilele senine şi fără vînt. Pe versanţii exteriori.

Perioada cea mai săracă în precipitaţii . Dimpotrivă.marea de nori". Astfel. fiind nevoite să se înalţe pe coastele munţilor pentru a trece obstacolul. coloane. de pe culmile înalte. ultimele exemplare izolate de molid sau larice prezintă coroana în . Pe creste.Numai în fundul văilor adînci frecvenţa şi intensitatea vînturilor este mai redusă. pe măsură ce se ridică. Cornişe de zăpadă pe Culmea Ţigăneşti Fig 20. Dar cea mai frecventă ceaţă la munte este ceaţa orografică. Acestea. în zona de adăpost. în V. fiind purtată de curenţi. consistenţa şi aspectul stratului de zăpadă. ciuperci. nu este altceva decît un nor în contact cu solul.. Vîrful Omul este în medie 260 zile pe an acoperit de neguri. Fig 19. datorită presiunii atmosferice mai reduse şi temperaturii mai scăzute. Cerbului (pe versantul estic). Astfel. surprinşi de viscol pe culmile înalte ale Bucegilor.stratus". Regiunile înalte ale masivului sînt în general mai îrmorate decît împrejurimile depresionare. În general. ca urmare a inversiunilor de temperatură. sub acţiunea insolaţiei puternice şi a vîntului. rupe de asemenea. care devenind mai uşor ia o mişcare ascendentă.. în medie. în V. iar pe versanţii estici. în continuă agitaţie. zăpada formează cornişe (streşini). 4. mai ales iarna. pe versanţii dinspre Bran (vestici sau nord-vestici) expuşi direct vîntului. Ţigăneşti. în timp ce spre V. stîncile Babele). vaporii de apă din aceste mase de aer se condensează sub formă de ceaţă. Masivul Bucegilor este situat într-o zonă în care se înregistrează anual. o dată cu încălzirea timpului. de tip . soarele. Mare de nori în Bucegi Vitezele maxime ale vîntului sînt atinse obişnuit spre sfîrşitul iernii şi începutul primăverii. Transportînd în acelaşi timp grăunţe de nisip sau ace de gheaţă. vîntul şlefuieşte necontenit stîncile. Ajungînd la altitudini mai mari. producînd acele . vara fiind anotimpul cel mai liniştit. Numeroase efecte ale vîntului asupra vegetaţiei. ex. este de la V-NV către S-SE. Apoi. se realizează în luna iunie. făcînd uneori imposibilă circulaţia turistică. au fost smulşi şi aruncaţi în văi. Precipitaţiile. 5. spre E-SE. Observaţiile comparative au arătat că iarna. care întrec adesea viteza de 30 m/s. în special cele constituite din roci friabile (gresii). aceştia provoacă averse de ploaie torenţială cu descărcări electrice. depozitînd-o în cantităţi mari în zonele adăpostite şi expunînd la îngheţ solul dezgolit. răscoleşte pămîntul îmbibat cu apă. primăvara este foarte noroasă şi toamna foarte senină. modelîndu-le în forme dintre cele mai variate (turnuri. încălzeşte aerul de pe versanţi. Bucşoi. iar în timpul iernii spulberă zăpada. zăpada se acumulează în cantităţi mari numai la baza versanţilor. ca de exemplu pe culmile Bucura. ceaţa care învăluie frecvent culmile. Fig. se răcesc şi astfel îşi condensează surplusul de umiditate sub formă de nori. Nebulozitatea. în regiunile înalte ceaţa persistă uneori zile întregi şi se datoreşte înglobării culmilor în masa norilor. în zilele senine de vară. pe platou. În afară de ceaţa joasă din fundul văilor. Un fenomen impresionant ce se observă uneori. solului şi zăpezilor dovedesc aceasta direcţie dominantă. determină frecvent formarea de nori de convecţie termică. Într-adevăr. stînjenind adesea activitatea turistică. 21 Negură pe Podul Sucegilor Ceaţa reprezintă un fenomen foarte frecvent în zona alpină a Bucegilor. pe versanţii vestici zăpada este în general viscolită şi tare. mai ridicată. iar la creastă nu se formează cornişe. deosebirile între grosimea.. au loc concursuri de schi pînă în luna mai şi iunie şi cornişa din Culmea Bucura este încă intactă. Se cunosc cazuri cînd oameni. covorul vegetal. care se întind în plafon continuu şi compact deasupra văilor.. Doamnele şi în marginea platoului către abruptul prahovean.din senin".scurmături de vînt". ea rămîne afînată şi troienită. în timp ce piscurile rămîn ca nişte insule deasupra acestor mări învolburate. şi aproape constantă în tot timpul anului. cu toate ramurile îndreptate unilateral. cele mai bogate precipitaţii în tot cuprinsul masivului. Aceasta se explică prin faptul că blocul Bucegilor stă relativ izolat şi este lovit de toate masele de aer în mişcare. Gaura. care atîrnă numai deasupra versanţilor estici sau sud-estici. produsă prin condensarea vaporilor de apă în aerul rece. Aşa se explică de ce ceaţa se formează adeseori . cînd. de exemplu. este . trunchiurile tîrîtoare ale jnepenilor sînt obişnuit culcate spre SE.drapel". nebulozitatea culmilor Bucegilor este mai redusă decît la cîmpie. Astfel. se datoresc tot acţiunii vîntului dominant de V-NV. Ceaţa (negura) nu se deosebeşte de nori dectî prin raportul faţă de sol. In timpul iernii. coastele cu expoziţie vestică de sub Vf. Omul şi creasta Bucura sînt brăzdate de scurmături rectilinii. care nu se întîlnesc pe versanţii opuşi. Către limita superioară a pădurii. Intensitatea vîntului creşte cu altitudinea. Aceste deosebiri în modul de depunere a zăpezii apar foarte clar primăvara. pe alocuri. în medie 588 mm). stratul mai subţire de zăpadă s-a topit complet. Norii şi ceaţa sînt formaţi din aglomerări de picături de apă sau cristale de gheaţă foarte mici. pe crestele puternic vîntuite este adesea spulberată şi nu se depune decît într-un strat subţire şi îngheţat. Astfel. între 770-1370 mm precipitaţii totale (la Bucureşti.. Cantitativ. care începe să învăluie crestele. îndeosebi primăvara. formată din nori de mică altitudine. Ascensiunea bruscă a aerului cald şi umed pe coastele muntelui. Direcţia vînturilor dominante în zona alpină a Bucegilor. iar primăvara şi vara. pe crestele şi vîrfurile înalte ale Bucegilor se înregistrează frecvent vînturi violente.

.

.

.

puternic înclinate (de ex. Thesium kernerianum Simk. Grosimea maximă a zăpezii căzute într-o singură zi variază. poleiul. pe cei sudici şi estici. Saxifraga demissa Schotî. în intervalul decembrie-aprilie. V. şi prin februarie-martie. pe Vf. elementul mediteraneean Secale montanum Guss. De la început se deosebesc cele două mari zone de vegetaţie în care este cuprins masivul. formînd adesea avalanşe. FLORA ŞI VEGETAŢIA In tot cuprinsul masivului. Versanţii masivului sînt înzăpeziţi inegal. Apoi se mai întîlnesc cîteva unităţi care pînă astăzi se cunosc la noi numai din Bucegi. Aceste zăpezi se presează prin propria lor greutate formînd primăvara . pe versanţii nordici şi vestici. Îndeosebi remarcabilă este flora din zona alpină a Bucegilor. în afară de aceasta. se poate produce oricînd în timpul anului. Bucegii adăpostesc aproximativ 1000 specii de plante vasculare. măzărichea. precedate de ierni cu zăpezi abundente.poduri" de zăpadă dăinuiesc obişnuit pînă în mijlocul verii (de ex. In orice masiv muntos vegetaţia se distribuie în plan vertical. pe stîncăriile şi pereţii abrupţi. ca: burniţa. îmbrăcîndu-le întrun strat de gheaţă cristalin. Valea lui Carp de pe Muntele Furnica. în medie. Unele . În V. primind deci precipitaţii solide sub formă de zăpadă.. Cantităţile mari de zăpadă. şi anume: la poale . în raport cu orientarea lor faţă de vîntul dominant. Intinse covoare de flori alpine. Văile de pe versanţii abrupţi colectează o mare cantitate de zăpadă. între 22 cm la Sinaia şi 65 cm la Omul. vegetaţia este deosebit de bogată şi variată. Doamnele etc. rar întîlnită la cîmpie. alb. Draba haynaldii Stur. potrivit unei zonalităţi determinate de variaţia în altitudine a ele-mentelor climatice. Cele mai multe precipitaţii de vară cad pe versanţii periferici ai masivului. dau o notă mai caldă peisajului sever al stîncăriilor şi oferă minunate privelişti.).90 m la Omul. se dislocă şi se prăbuşesc. Dintre acestea chiciura. din fundul văilor şi pînă pe vîrfurile cele mai înalte. precum şi numeroase specii endemice ale Carpaţilor în general. Omul acoperă solul în medie 210 zile pe an. Pe o suprafaţă de aproape 300 km2. zăpada nu se poate aşeza. hidrografice şi geomorfologice ale Bucegilor determină o grupare a speciilor în asociaţii vegetale caracteristice masivului. lapoviţa. de exemplu. sau ale Carpaţilor sudici. Valea Albă. versantul vestic al Muntelui Grohotişul). pe culmile înalte. Ţigăneşti. chiciura. Jepilor. Aşa. roua.. In afară de ploaie sau zăpezi. care determină în bună măsură specificul masi-vului. De asemenea. mai ales datorită prăbuşirilor de pe flancurile puternic înclinate şi stîncoase. Omul sînt în medie 100 zile pe an cu ninsoare. aşternute pe brînele şi seninările feţelor de munte. ca Bromua barcensis var. sau asociaţii care prezintă o dezvoltare optimă. zăpada se mai depune inegal şi pe diferitele suprafeţe ale aceluiaşi versant. V. şi planta altaică Cobresia caricina Willd. nu se topesc nici pînă în toamnă. O mare parte din timpul anului zona alpină rămîne supusă temperaturilor sub 0°.este toamna. strălucitor. văile larg deschise în porţiunea superioară şi puternic înclinate de pe versantul abrupt prahovean (de ex. Geraniwn coerulatum Schur. adică de 5 ori mai multe decît în regiunile inferioare. depuse pe coastele muntelui sau din cornişele formate la creastă. Locurile pe care se produc frecvent avalanşe sînt: coastele ierboase sau cu grohotişuri. Se întîlnesc aci şi o serie de relicte carpato-balcanice. Pe Platoul Bucegilor şi pe culmile înalte zăpada dăinuieşte neîntrerupt. bruma. căldarea superioară a Văii Cerbului. grosimea totală maximă atinsă de stratul de zăpadă (vechi şi nou). Astfel. iar pe Vf.o . versanţii estici ai munţilor Bucşoi. fiind prinse de zăpezile iernii următoare. de aspect caracteristic. ceea ce reprezintă aproape o treime din numărul total cunoscut în întreaga ţară.poduri" rezistente pe sub care se scurg apele provenite din topirea zăpezilor. Cele mai frecvente ninsori cad aci în lunile ianuarie-februarie. Valea Albă.). precipitaţiile atmosferice se mai prezintă sub diverse alte forme. Condiţiile climatice. Zăpada căzută continuu de pe aceşti pereţi formează depozite groase în văi şi la baza abrupturilor. Chiciura se depune uneori în cantităţi mari la suprafaţa corpurilor solide. abrupturile de pe versanţii opuşi vîntului dominant (estici sau sud-estici) situate sub creste pe care se formează cornişe de zăpadă (de ex. Mălinului etc. Specificul local îl dau însă endemismele Bucegilor şi ale munţilor care se ridică la limita sudică a depresiunii Btrsei: Bromus barcensis Simk. iar în verile reci.). Incepînd din luna noiembrie şi pînă către sfîrşitullunii mai. Hesperis moniliformis Schur. liotărîtoare pentru viaţa şi dezvoltarea plantelor. fiind reţinută în cantităţi mai mari numai pe platformele brînelor. bucegiense Beldie (probabil endemism local). variază în medie între 1 m la Sinaia şi 3. Draba compacta Schotî. reprezintă un fenomen de iarnă specific muntelui şi care. uneori periculoase pentru turişti şi cu efecte distructive asupra vegetaţiei. Hesperis oblongifolia Schur. Coştilei etc.

Salix reticulata vegetează abundent în zona alpină. Smirdarul se asociază şi cu alţi arbuşti scunzi. In jnepenişurile din văile interioarese se întîlnesc sporadic exemplare izolate de zîmbru (Pinus cembra). cel mai elegant arbore răşinos de la noi. sub Culmea Scara. o mare întindere (Furnica. buruienişurile. numai pe versanţii vestici ai munţilor Tătarul. Sugărilor. deosebite prin aspectul şi condiţiile lor generale de viaţă. în pîlcuri sau covoare întrerupte. Acestea se întîlnesc. Jepii Mici. pe platou. ocupînd adesea mari suprafeţe. către V.o zonă lipsită de păduri (zona alpină). tundrele alpine. unde zăpada se aşterne în strat subţire şi îngheţat. 1. acoperite timp îndelungat de zăpezi şi în condiţiuni de umiditate atmosferică ridicată. pe alocuri. Pădurile se repartizează în două etaje de vegetaţie. Horoabei. 2. pe Piciorul Babelor (flancul Văii Sugărilor). jnepenişurile. Tufărişurile de sălcii pitice reprezintă o vegetaţie specifică munţilor înalţi şi sînt constituite din sălcii pitice Salix reticulata sau Salix herbacea. aşternute pe unele coaste de munte. ca afinele (Vaccinium myrtillus) şi merişorul (Vaccinium vitisidaea). Dintre tufărişurile pitice smirdarul sau rododendronul (Rhododendron kotschyi) constituie una dintre cele mai remarcabile asociaţii din Bucegi. pe coastele şi şeile puternic vîntuite din zona alpină. de un roz purpuriu aprins. ici-colo. ale smirdarului. bradul (Abies alba). tufărişurile pitice. Cele mai răspîndite tufărişuri în Bucegi sînt alcătuite mai ales din jneapăn (Pinus montana). străbătute obişnuit de avalanşe. Padina Crucii. Ele se întîlnesc în subzona de limită şi în etajul alpin inferior. dă peisajului o notă specifică şi de un pitoresc deosebit. adesea asociate cu tufărişurile de anin de munte. anin de munte (Alunus viridis) sau din amestecuri din aceste două şi mai puţin din ienupăr (Juniperus sibirica). Oarbelor. în V. în tufe izolate şi mici pîlcuri. Ea formează . V. în Şaua Cocorei şi pe flancul dinspre platou al Cocorei. continue sau întrerupte de eroziuni de vînt. obişnuit în asociaţie cu afinele (Vaccinium myrtillus) şi merişorul (Vaccinium vitisidaea) sînt relativ puţin reprezentate în Bucegi. precum şi pe culmile interioare şi culmile nordice. apar. vegetaţia se prezintă într-o serie de formaţiuni. între Babele şi Caraiman. iar pe versantul transilvănean . Jepi. mai ales pe versanţii nordici. pe Brîna Caprelor din Bucşoi. în rest. Bucşoiul). Steioarei şi la poalele Guţanului. iar pe culmi . pe versantul nordic al Coştilei etc. pe flancul nordic al Piciorului Babelor. în V. pe versantul vestic al Bătrînei şi pe flancurile dinspre V. frunzişul delicat şi de un verde fraged al laricelui. molidul (Picea excelsa) şi laricele sau zada (Laris europaea). Obîrşia Ialomiţei.zonă păduroasă (zona forestieră). constituind o caracteristică a acestei porţiuni din Platoul Bucegilor. Tufărişurile. vegetaţia stîncilor. de asemenea. care pe versantul prahovean ia. pe soluri sărace şi acide. pe versanţii din sectorul nordic sau vestic. Caraiman. covoarele înflorite. Pe abrupturile exterioare. cele mai mari jnepenişuri se află către obîrşiile Văii Gocora. pe flancul Văii Mălăeşti. Morarul. vegetaţia bolovănişurilor şi grohotişurilor. Îndeosebi remarcabile sînt pîlcurile curate de larice întîlnite pe Piatra Arsă. Priponului). cît şi în văile interioare şi sînt cantonate cu predilecţie de-a lungul vîlcelelor şi jgheaburilor deschise. pe versanţii nordici ai Jepilor Mici sau pe flancurile sudice ale văilor Seaca Jepilor şi Seaca Caraimanului. arbore rar în Bucegi şi care reprezintă la noi un relict glaciar. Coştila.pe Clincea şi Velicanul. Coştila (Valea Seacă a Coştilei. nord-estici sau estici ai munţilor Jepii Mari. Jepilor. de exemplu. speciile dominante fiind: fagul (Fagus silvatica). 3.Cerdacul Obîrşiei". Deasupra pădurilor se întinde obişnuit acea fîşie de tranziţie către golul alpin (subzona de limită). Tufărişurile de Salix reticulata le întîlnim bunăoară la . pe creasta Babele-Jepi. Salix herbacea este ultimul reprezentant al vegetaţiei lemnoase pe culmile cele mai înalte ale munţilor şi. între Claia Mare şi V. Furnica). pe culmile nordice. Uneori. Tufărişurile pitice. pajiştile ierboase. procumbens) formează covoare dese şi scunde.. oferă un tablou propriu peisajului alpin. Jnepenişurile se întind aproape continuu pe platoul Piatra Araă (flancul dinspre Vîlcelul Jepilor Mari şi V. pe Creasta cu Zîmbri. In abruptul Jepilor Mici. pe alocuri. pe Cocora şi în V. Horoabei ale Muntelui Strungile Mari. în acelaşi timp cea mai mică plantă lemnoasă de pe glob. Tufărişurile pitice de azalee de munte (Loiseleuria. În bazinul Văii Ialomiţa. rariştea de larice cuprinde şi numeroase exemplare de zîmbru sau pin cembra (Pinus cembra). Deleanu şi Lucăcilă (pe substrat de şisturi cristaline). pîlcurile de azalee se amestecă printre cele de smirdar (de exemplu pe coastele estice de sub Vf. Suchelniţei din bazinul Ialomiţei. pe versantul vestic al Ciubotei. superficiale. în platou. Tufărişurile de ienupăr (Juniperus sibirica). de regulă dominante şi însoţite de alte specii nelemnoase. precum şi pe versantul nordic al Guţanului. Bucşoi. Tot în subzona de limită. Smirdarul formează tufărişuri întinse mai ales pe coastele cu expoziţie nordică şi vestică din zona alpină. pe soluri pietroase. Obîrşia Ialomiţei. de asemenea. printre care se instalează adeseori tufărişuri de jneapăn şi anin de munte. În aceste locuri. cele mai însemnate fiind: pădurile. Prin luna iunie. In cuprinsul acestor zone. zîmbrul se mai află sporadic pe V. V. Izvorul Dorului) şi Platoul Jepilor Mari. Tufărişurile de anin de munte (Alnus viridis) vegetează pe toată întinderea versanţilor exteriori. ocupă suprafeţe considerabile. Pîlcurile şi rariştile din această zonă sînt formate din molid sau din larice. V.

numite . gerardii. aci. Aconitum toxicum. în formă de cupă. întîlnite în locurile cu spor de umiditate (zăpezi abundente. pe lîngă ele apar relativ puţine alte specii. localizată pe Platoul Jepilor Mici. la altitudini de peste 2300 m. Blana. ciperacee.. ca Minuartia sedoides. Veratrwn album (steregoaia). Pajiştile de pe versanţii abrupţi reprezintă cele mai interesante unităţi de vegetaţie din Bucegi. Acestea sînt relativ slab reprezentate în Bucegi. Festuca versicolor şi Poa violacea. Pe culmile Caraimanului şi Coştilei. Lăptici. pe flancurile văilor şi pe brînele inferioare ale versanţilor abrupţi din etajul molidişurilor şi la limita superioară a pădurii. Aci sînt întrunite majoritatea elementelor specifice masivului. alcătuiesc podoaba cea mai de preţ a Bucegilor şi oferă unul dintre cele mai încîntătoare aspecte din munţii noştri. continue. Pajiştile de ţăpoşică sau părul porcului (Nardus stricta). Babele şi în Şaua Caraimanului. fiind proprii rocilor silicioase. Pe alocuri. aceste buruienişuri sînt luxuriant dezvoltate şi mai cuprind obişnuit: brusturii cu frunze foarte mari (Petasites albus şi Petasites kablikianus). Carex sempervirens. printre care pe alocuri aflăm raritatea carpato-balcanică Hicracium alpicola. în dreptul Cascadei Caraimanului sau în poienile dintre poiana Morarului şi Pichetul Roşu. juncacee) şi reprezintă cea mai răspîndită formaţiune vegetală din zona alpină.. endemism al Carpaţilor. izvoare subterane) şi unde ţăpoşica este însoţită de specii de muşchi. văilor înguste şi hornurilor. pe anumite suprafeţe. cu o singură floare mare. 5.. Doronicum austriacum. Buruienişurile. în condiţii de umiditate atmosferică relativ ridicată. 4. cheilor. In locurile puternic vîntuite de pe platou. este Gentiana kochiana (cupele). pe coastele slab înclinate din porţiunea inferioară şi mijlocie a pla-toului. Scleranthua neglectus sau pîlcuri de Loiseleuria procwnbens. cu soluri sărace. In etajul molidişurilor şi în subzona de limită. Geranium silvaticum şi nelipsitele pîlcuri de urzici.în perniţe". Cocora. gramineei de talie înaltă. În aceste goluri apar o serie de plante . ca: Rumex arifolius. întinsele şi monotonele .nardete" caracteritează peisajul aces-tei regiuni. a ierburilor (graminee. Buruienişurile sînt frecvenle în zona forestieră. din etajul alpin inferior. buruienişurile din lungul vîlcelelor şi jgheaburilor se caracterizează prin viguroasa umbeliferă Heracleum palmatum (talpa ursului). care împestriţează covoarele de ierburi. buruienişurile din lungul pîraielor sînt remarcabile prin endemismul carpatic Telekia speciosa (ochiul boului. Omul şi pe creasta Omul-Bucşoi. Sumedenia de flori de un colorit viu şi variat. Chaerophyllum aromaticum. In regiunile păduroase inferioare. tap. prezintă o vegetaţie scundă şi deasă. Locurile intens păşunate şi bătătorite de oi. Îndeosebi remarcabilă este flora brînelor ce înlănţuie abrupturile stîncoase însorite. Minuartia recurva. înlocuită de pajişti dominate de Carex curvula.. dar şi pe flancurile înierbate ale văilor. pe Vf. sînt adesea ocupate cu colonii întinse de urzici. în cheile stîncoase din calcare (de exemplu. Minuartie. După speciile dominante şi condiţiile de vegetaţie deosebim o serie de tipuri generale de pajişti mai însemnate. In locurile fostelor tîrle sau bordeie ciobăneşti şi în condiţii de umiditate permanentă sînt instalate în sol buruienişuri alcătuite din colonii compacte de ştevie de munte (Rumex alpinus). dar adesea şi celelalte.mozaic" vegetaţiei acestor brîne. Un element sporadic însă remarcabil al pajiştilor din etajul alpin inferior şi zona forestieră. de un albastru azuriu întunecat şi o rozetă de frunze alipite de sol. De obicei predomină Sesleria haynaldiana şi Carex sempervirens.covoare sau pîlcuri mici şi se găseşte în Curmătura Văii Cerbului. bunăoară în Munţii Făgăraşului. pajiştea de Festuca supina este. schimbarea dominantelor făcîndu-se uneori de la pas la pas. Festuca amethystina. Calamagrostis arundinacea (trestioara de munte). fiind instalate în lungul pîraielor.mărghile". Nucet. ca urmare a degradării puternice a pajiştii. Chaerophylum hirsutum etc. suprafaţa solului apare frămîntată de numeroase muşuroaie înierbate. Oboarele. Ierburile de mai sus sînt însoţite de o . i Aceste pajişti ocupă în Bucegi. Pajiştile sînt determinate de dominanţa. Lunaria rediviva. Astfel. Dominanţa aparţine obişnuit. precum şi cele mai multe endemisme şi rarităţi floristice. pajiştea de Festuca supina prezintă întreruperi din cauza eroziunii vîntului. Piatra Arsă. pătrunzînd însă frecvent în porţiunea inferioară a etajului alpin inferior. în condiţii de adăpost şi de umiditate mai puţin ridicată. Sînt aşa-numitele . pe V. şi se întîlnesc pe suprafeţe mari. ullepischii. adesea exclusivă. brustan). Întîlnim asemenea buruienişuri pe poteca Văii Jepilor. după cum urmează: Pajiştile de păiuş roşu (Festuca rubra) sînt caracteristice zonei forestiere. în funcţie de condiţiile de microrelief şi de sol. specie prin excelenţă invadantă în locurile itens păşunate. Cocora şi pînă către obîrşiile Văii Izvorul Do-rului. suprafeţe însemnate. dominată de gra-linea Nardus stricta. Îndeosebi. în pajiştile de ţăpoşică. Vegetaţia specifică brînelor de pe versanţii însoriţi se caracterizează prin dominanţa ierburilor: Seskria haynaldiana. Buruienişurile de coastă sînt foarte răspîndite în tot cuprinsul masivului. însoţită de numeroase alte specii. ceea ce dă un vădit caracter de . Festuca saxatilis. pe podişul munţilor Dichiu.nardete".. Pajiştile de păruşcă (Festuca supina) reprezintă cel mai răspîndit tip de pajişte din zona alpină a Bucegilor. Peleşului).

Draba kotschyi. se caracterizează prin lipsa sau prezenţa subordonată a ierburilor. Pe stîncile din lungul văilor şi cheilor mai aflăm rara şi eleganta umbeliferă. Draba compacta şi Draba haynaldii (endemisme pentru Bucegi şi munţii Bîrsei). stîncăriile însorite.perniţe". Cerastium arvense. adăpostesc o floră foarte bogată. roze-purpurii pînă la negre-purpurii şi care răspîndesc un puternic miros de vanilie. vegetaţia stîncilor deschise este însă mai săracă şi mai monotonă. endemism carpatic). Anthemis tinctoria (romaniţa galbenă). dintre care menţionăm: Gymnadenia conopea. Este unul dintre cele mai frumoase şi mai rare endemisme ale munţilor Bîrsei şi Bucegilor. Pe versanţii umbriţi. Onobrychis transsilvanica (endemism carpatic). Tundrele alpine le găsim bunăoară pe Vf. pe stîncile umbrite. dimensiunea fragmentelor şi gradul lor de fixare. alcătuită din specii cantonate în crăpăturile şi pe pragurile blocurilor stîncoase. Minuartia setacea. nota dominantă o dă Doronicum carpaticum (gălbinele de munte. vînturi puternice şi uscăciune. De aci. Cystopterisfragilis. Allyssum repens (endemism al Carpaţilor sudici). Senecio rupestris. din calcare jurasice. Tot pe brînele însorite întîlnim rarităţile: Festuca porcii (cunoscută numai în munţii Rodnei şi Bucegi). Astragalus frigidus. Moehringia muscosa. endemism carpatic). Saxifraga cuneifolia. Covorul vegetal. Dianthus spiculifolius (garofiţa albă de stînci. Cerastium lanatum. de asemenea ocrotite. Arabis alpina. 7. ca: Festuca versicolor. ocrotită prin lege. Flora sfărîmăturilor de stînci este de asemenea foarte variată. în cea mai mare parte formînd . iluminare. marele număr al asociaţiilor vegetale din această formaţiune. Nigritella rubra şi Nigritella nigra (sîngele voinicului). Saxifraga androsacea etc. Trifolium montanum. majoritatea cu flori viu colorate. Cnidium silaifolium.nu-măuita" şi rozele dese de frunze cenuşiu lînoase. Campanula carpatica (clopoţelul mare de stînci. Vegetaţia bolovănlşurilor şi grohotişurilor. întîlnim mai adesea: Valeriana sambucifolia. Bucşoiul. In zona forestieră. Calamintha baumgartenii (endemism pentru Carpaţii sudici). Hutchinsia alpina. asemănătoare cu cele de . remarcabilă prin rozetele mari şi elegante de frunze alipite de stîncă şi piramidele de flori galbene-verzui. Geranium coerulatum (raritate. Minuartia gerardii. Iris caespitosa (stînjenelul mic de munte). pîlcurile lăstarilor gramineei rare la noi. 6. vîlcelelor şi hornurilor umbrite. cu flori mari. natura rocii. cu mănunchiuri de flori mici. Ranunculua alpestrie. adesea destrămat de eroziuni eoliene. Creasta Morarului. Bolovănişurile de conglomerate de pe versanţii nordici sau de pe fundul văilor largi din abrupt prezintă: Oxyria digyna Geum reptans.mulţime de specii. Crestele şi vîrfurile înalte din etajul alpin superior prezintă o vegetaţie adaptată condiţiilor speciale climatice ale acestor ţinuturi. diferite specii de muşchi şi adesea arbustul Spiraea ulmifolia (cununiţa) şi liana Clematis alpina (curpenul de munte. după altitudine. umiditate. iar în bazinul Ialomiţei. Pe bolovănişurile fixate de pe versanţii însoriţi din zona alpină întîlnim mai frecvent: Cerastium arvense. Poa nemoralis. Allium pseudochroleucum (endemism carpatic). Asperula capitata (endemism al Carpaţilor sudici) şi umbeliferele Peucedanum austriacum. Draba carinthiaca (raritate) etc. Asplenium trichomanes. Veronica urticifolia. Cu totul sporadic mai apar aci orchideele. Poa gelida.. Tundrele alpine. mai ales cele din calcare.. Armeria alpina Saxifraga aizoon. Pe firul bolovănos al văilor. de un deosebit efect decorativ prin florile sale albastre azurii. pe stîncile umbrite din păduri. ferigile Polypodium vulgare. pe lîngă alte specii de stîncării şi de pajişti. Creasta Colţilor Obîrşiei. Festuca saxatilis. Vf. Koeleria transsilvanica. Stîncile prezintă o floră variată după altitudine şi grad de iluminare. obişnuit în pîlcuri. Anthyllis alpestris. fiind alcătuit din plante foarte scunde. se găseşte numai în Bucegi şi Piatra Craiului) etc. plăcut mirositoare. Stîncăriile însorite din zona alpină sînt de asemenea împestriţate cu numeroase elemente specifice masivului şi de un deosebit efect decorativ. Potentilla thuringiaca. Biscutella laevigata. Lasepitium latifolium. Aci găsim de regulă: Festuca violacea. Anthemis pyrethriformis (endemism al Bucegilor). Trisetum macrotrichum. Brînele constituie staţiunea de predilecţie a celei mai căutate podoabe din lumea florilor de munte. Dianthus tenuifolius (garofiţa roşie de munte. In etajul alpin superior. endemism al Carpaţilor sudici). Minuartia verna. Saxifraga oppositifolia. Seduan rosewn. Culmea Scara. la speciile de mai sus se mai adaugă raritatea Eritrichium nanwn. violete). Vegetaţia stîncariilor. discontinuu şi neomogen. Gypsophila petraea (endemism pentru Carpaţii sudici). cu expoziţii în sectorul nordic. Achillea tchurii (endemism carpatic). endemism carpatic). floarea de colţi (Leontopodium alpinum). remarcabilă prin: Erysimum transsilvanicum (micşuneaua de munte. lîngă care se alătură . Hedysarum obscurum. Lloydia aerotina. ca monument al naturii. Allium montanum. determinate în primul rînd de temperaturi scăzute. Tot în zona forestieră. Omul. Gentiana phlogifolia (endemism carpatic) şi Thesium kernerianum (numai în Bucegi şi Piatra Craiului). Bromus barcensis var bucegiense (cunoscută numai în Bucegi). Conioselinum tataricum. sau cu rozete de frunze alipite de sol. Tot aci şi în special pe pereţii hornurilor întunecoase se întîlneşte sporadic Saxifraga demissa. Sedum fabaria. Trisetwn alpestre. element arctic-alpin. 8. cu capitule mari de flori galbene).

începînd cu cerbul. ursul este destul de frecvent. Astfel se găsesc specii alpino-carpatice sau alpino-carpato-carstice. specii sau rase geografice endemice. Acesta trăieşte în apele Ialomiţei şi ale afluenţilor săi. În afară de acestea. Tritums montadoni şi broaştele Bufo bufo. grupele cele mai însemnate sînt coleopterele şi lepidopterele. Achillea schurii. acoperă poienile şi rariştile de pe crestele muntelui. de-a lungul pîraielor apare mierla de pîrău (Cinclus cinclus aquaticus). . iar prin jnepenişuri. cît şi pe versanţii abrupţi. mierla de stîncării (Monticola saxatilis) şi mierla gulerată alpină (Turdus torquatus alpestris). majoritatea acestora fiind elemente cu răspîndire largă în tot teritoriul euro-siberian. Pe lîngă acestea mai cresc: Poa minor. Amara quenseli.vernale". însă. Atomaria deubeli. numără peste 2000 specii. ca: Dyschirius reicheoides alpicola. Coleopterele (gîndacii). În zona alpină cuprinsă între Jepii Mici şi Muntele Gaura. specii carpato-balcanice sau alpino-carpato-balcanice: Helpophorus conjrater. vulturul pleşuv brun (Aegypius monachus). În golurile alpine. determinate de prezenţa speciilor . şorecarul comun (Buteo buteo). Ranunculus alpestris. Dintre amfibieni amintim salamandra (Salamandra salamandra). Quedius cincticollis etc. ca: Nebria gyllenhali. iar ultima în golurile alpine. acvilele (Aquila chrysaetos şi Aquila heliaca). Păsările sînt reprezentate prin numeroase specii. ca Microtus arvalis. Dintre acestea. C. Rana temporaria fi Rana dalmatina. Primăvara. Triturus montadoni. pîrşul comun (Glis glis). Astfel. ca rezultat al numeroaselor cercetări întreprinse în aceşti munţi. Cephermium carnicum. Apodemus silvaticus etc. Duvaliopsis tranfsilvanicus. pajiştile din zona forestieră şi din etajul alpin inferior. În afară de acestea. tritonii Triturus cristatus. cu flori albastre. precum şi în etajul subalpin. forfecuţa gălbuie (Loxis curvirostra) şi brunăriţa de munte (Prunella collaris subalpinus). Se mai întîlnesc. În jos. Trechus marginalis. La fel degetăruţii (Soldanella hungarica). A. Bufo viridis. menţionăm vipera comună (Vipera berus). carpaticum Anthophagus sudeticus. Otiorrhynehus morio. pînă aproape de Moroeni. relicte glaciare. Heliosperma-quadrifida etc. cu durată relativ scurtă de viaţă. ce se pot identifica în plin sezon de vegetaţie (iunie-septembrie). în Bucegi mai trăiesc numeroase specii interesante cu areal mai redus sau circumscris numai la Carpaţi. Astfel. cu flori roşii-purpurii). Aebia transsilvanica. în comparaţie cu aceea a altor masive. vulpea. Primele două specii trăiesc în zona forestieră. planicollis ssp. alpestris. mistreţul şi terminînd cu mamiferele carnivore: rîsul.. Dintre rozătoare. într-o remarcabilă îmbinare de culori. Mamiferele sînt bine reprezentate mai ales în pădurile de la poalele masivului. Hypnoidus rivularius. Carabus arvensis carpathus. ci îşi scot cupele de flori liliachii prin stratul subţire al zăpezilor peticite. Reptilele mai des întîlnite sînt şopîrlele Lacerta agilis. În cele de mai sus am arătat cîteva din principalele componente ale florei Bucegilor. C. capra neagră. Saxyfraga androsacea. Peştii sînt reprezentaţi numai prin păstrăvul de munte (Salmo trutîa fario). destul de frecvent şi mai rar pîrşul mic (Dryomis nitidula). mai ales în pădurile de pe versanţii abrupţi transilvăneni ai masivului. corbul (Corvus corax). În afară de acestea. FAUNA Fauna Bucegilor este. care nu mai aşteaptă completa dezăpezire. Dintre şerpi. Arabis alpina. Lacerta muralis şi Lacerta vivipara. Pe pereţii stîncoşi ai abruptelor. Oxyria digyna. deosebit de remarcabilă este cojoaica roşie de stîncă (Tichodroma muraria). Hutchinsia alpina. pe platou. se află într-un număr de aproximativ 150 capete. Urmează apoi faza marcată de ciuboţica cucului (Primula elaiior). Pterostichus kokcili. animal rar şi specific ţinuturilor alpine abrupte. destul de bine cunoscută.. în general puţin reprezentaţi. Stenus phyllobates. Triturus alpestris. carpatica. specia endemică a Carpaţilor. Geodromicus puncticollis. lupul. veveriţa (Sciurus vulgaris) este frecventă prin pădurile de fag cu brad sau brădete. Dintre acestea. cele mai reprezentative sînt: vulturul pleşuv sur (Gyps fulvus fulvus). Dintre nevertebrate. trăiesc aproximativ 50 de specii şi subspecii de păsări. atît pe platouri. calde. se întîlneşte adesea cocoşul de munte (Tetrao urogallus). vegetaţia prezintă aspecte deosebite. Laena reitîerif Xylosteus spinolae. Pythinus reitîeri. se mai întîlnesc în Bucegi specii boreo-alpine. de abia dezvelite de zăpadă. atinge în Bucegi limita vestică a răspîndirii sale.pe alocuri Cortusa mathiolii (ciuboţica ursului. destul de frecventă mai ales în locurile stîncoase. Amara erratica. şi bine cunoscuţii ghiocei (Galanthus nivalis). în molidişuri. se acoperă cu covoare şi pîlcuri dese de brînduşe (Crocus heuffelianus). începînd de la cca 1500 m alt. Pedilophorus auratus. căprioara. Trechus carpathicus. cu mănunchiurile sale de flori galbene deschis. cu un efectiv de cca 200 exemplare. care. carpatice: Carabus ibscletus carpatitus. Bemlidien fellmarmi deubeli. precum şi cîteva specii de şoareci.

pontic-mediteraneană. nu purtau nici o denumire. Synthomis phegea. sînt ocrotite prin lege ca monumente ale naturii. Taxits baccata (Tisa). Omul. Majoritatea sînt rase caracteristice lanţului carpatic sau chiar exclusiv Bucegilor.denumirile care. cu scopul de a ocroti anumite asociaţii vegetale specifice. Gentiana lutea (Ghinţura galbenă). . versanţii culmilor nordice pînă în V. aparţinînd la 34 familii şi 301 genuri. Melanargia galathea. Jepilor. Muntele Gaura. s-au mai înfiinţat o serie de rezervaţii botanice. Rezervaţia include şi jnepenişurile de pe platoul munţilor Piatra Arsă. Ţigăneşti. . ca şi a denumirilor. bazinul superior al Văii Gaura şi Muntele Grohotişul. începînd de la Sinaia pînă la Şaua Strunga. în raza lor exploatările de orice fel fiind supuse unor anumite restricţii sau fiind interzise. In cadrul rezervaţiilor sau în afara limitelor acestora. locale. P. pe calea scrisului. Argyrmis pandora. Pinus cembra (Pinul cembra sau zîmbrul) şi Saliy myrtilloides (Salcia pitică de turbărie). în special. cuprinzînd întregul versant prahovean cu pădurile de la poale. se află şi cîteva elemente alpino-boreale. Lynx lynx (Rîsul). Jepii Mari şi Jepii Mici. că la stabilirea acestei nomenclaturi.P. care cuprinde abruptul sudic al acestui munte şi V. care. Daphne blagayana (Blagaiana). n-au fost răspîndite pînă astăzi. Creasta Babele lîngă cabana Babele. care găsesc aici condiţii prielnice de dezvoltare. răspîndite pe valea superioară a Prahovei şi în tot cuprinsul masivului. Dintre animalele ce trăiesc în Bucegi sînt de asemenea ocrotite: Rupicapra rupicapra (Capra neagră). Acestea se află în următoarele puncte: Vf. Orodemnias quenseli. la toponimia abruptului răsăritean al Bucegilor şi privesc: .Lepidopterele (fluturii) sînt reprezentate prin peste 800 specii şi forme.. În cadrul rezervaţiei se află zona ştiinţifică .Rezervaţia Peştera Ialomiţei este situată pe munţii Cocora şi Bătrîna şi cuprinde pădurea Cocora. pe malul stîng al Ialomiţei. MONUMENTE ALE NATURII ŞI REZERVAŢII NATURALE In ţara noastră fiinţează unele specii de plante şi animale care. Peştera Ialomiţei şi împrejurimile cu Cheile Urşilor şi Cheile Peşterii. Rezervaţiile naturale din Bucegi sînt situate după cum urmează: . zonele care cuprind aceste monumente şi reprezintă complexe naturale preţioase pentru cercetările ştiinţifice sau oferă peisaje specifice sînt ocrotite ca rezervaţii naturale. pentru raritatea şi însemnătatea lor ştiinţifică. Dintre acestea menţionăm: Argyrmis pales arsilacke. . Se mai întîlnesc şi alte specii endemice pentru Carpaţi. Nigritella rubra şi Nigritella nigra (Sîngele voinicului). . De asemenea.Caraiman". V.formele orografice.Rezervaţia Zănoaga se află pe Muntele Zănoaga. Pyrgus andromedae. Marea majoritate zboară începînd din regiunile inferioare pînă la limita superioară a pădurilor. cacaliae. Printre speciile alpine propriu-zise. precum şi numeroase specii de origine sudică. pe suprafeţe mici şi împrejmuite. Orenaia alpestralis. din Academia R. De remarcat că Bucegii constituie una dintre cele mai bogate regiuni din Europa. cuprinzînd abruptul sudic şi estic al acestui munte. Menţionăm. în cuprinsul Bucegilor sînt ocrotite ca monumente ale naturii următoarele specii de plante: Leontopodium alpinum (Floarea de colţi). care apar la noi numai în Bucegi. ca de exemplu Erebia pharte romaniae şi Erebia pronoe. Rhyacia grisescens. Cele mai numeroase sînt microlepidopterele. deşi identificate sau cercetate direct în ultimii ani (traseele cu caracter tehnic). ca: Psodos dioszeghy şi Tortrix wassiana.Rezervaţia principală formează o fîşie continuă de-a lungul versanţilor exteriori ai masivului. Recoltarea acestor plante în orice cantitate este interzisă. Gyps fulvus fulvus (Vulturul pleşuv sur) şi Tetrao urogallus (Cocoşul de munte). COMPLETĂRI LA TOPONIMIA BUCEGELOR Completările de mai jos se referă. Poiana Crucii lîngă cabana Peştera şi Turbăria Lăptici. Horoabei şi o parte din regiunea subalpină a Muntelui Bătrîna. în număr de 135. Masivul adăposteşte un mare număr de specii de origine alpină.R. adevărate relicte glaciare. Zygaena exulans. cu foarte puţine excepţii. Astfel. totodată. dintre care menţionăm: Zerinthia hypermenstra. în unele dintre ele chiar circulaţia turistică este îngrădită. după care urmează noctuidele şi geometridele. Monumentele naturii şi rezervaţiile naturale sînt instituite la noi de către Comisia pentru ocrotirea monumentelor naturii. în specii din genul Erebia (în total 14 specii).

Vf. 3. Traseul Progresul.este confundat uneori cu şaua denumită Curmătura Hornurilor. Fisura Răsucită.. între Valea Albă şi Stînca lui Gelepeanu. situat sub Strunga Hornului Negru (V. Fisura Albastră (ambele în Peretele Văii Albe). se află la cca 80 m N de acesta. Denumirile.Jilipeanu" este Hornul (Stînca) lui Gelepeanu. Vîlc. între Hornul Vulturilor şi Vîlcelul Pietros) putînd fi confundată cu Ţancul Uriaşului (Valea Seacă a Caraimanului) sau cu Muchia Blidului Uriaşilor (Valea Albă. Buşteni. Gangul Bătrlna (între Turnuri şi peretele sudic al Muntelui Bătrîna). completat: Hornul din Blidul Uriaşilor . Creasta Colţului Crăpat (linia de cumpăna dintre V. iar nu în Peretele Vulturilor. punctul . 100 locuri. Gaura (care nu are nimic comun cu aspectul locului). Denumirea exactă a Hornului (Stîncii) lui . (Traseele 3. Picăturii (fost Vîlcelul Spălat). În sfîrşit. Traseul Flamura Roşie. Urzicii şi V. (Traseele 1. Poiana de sub Brîu (deasupra Vîlc. această ultimă categorie se referă la denumirile aproape identice atribuite mai multor forme orografice din aceeaşi zonă şi care. Traseul Lespezilor. Găvanele. Pintenul Gălbinelelor (deasupra conflueniei Văii Gălbinelelor cu firul secundar). Peretele Brînei) a fost înlocuită cu denumirea Creasta Vulturilor. . Brîului (primul vîlcel care întretaie Brîul Coştilei. 5).. Creasta Babele. denumirea nouă. pentru prevenirea confuziilor. Colţul din Brîul Coştilei (deasupra Brîului Coştilei. Caprelor). cuprins între Vf. 600 m S de Vf. s-a ţinut seamă în permanenţă de aspectul sau poziţia geografică a locurilor.introduse de autorii lucrării de faţă în cursul cercetării zonelor cu caracter alpin din Bucegi. pe Valea Seacă a Coştilei).Lancia (Gaura). porţiune din Creasta Văii Albe (între Hornul Vulturilor şi Vîlcelul Pietros). facem precizările următoare: Hornul lui Gelepeanu este situat imediat sub Stînca lui Gelepeanu iar Hornul Mare. Traseul Locomotiva. telefon. 1. Picăturii. Găvanul Mare. în spre Creasta Văii Ţapului). Lespezile Urzicii (primul fir al Văii Urzica. Fig. înlocuit cu Vîlc. completat: Fisura Ascunsă . Blidul de sub Streaşină.Traseul Progresul. Peretele Albişoarelor (Peretele Caraimanului). 4. Omul este confundat cu Vf. telefon. cu trecerea timpului. Curmătura Hornurilor (şaua dintre vîrfurile Omul şi Scara. Ţapului). Gaura). poziţia geografică). Poiana Urşilor (la limita superioară a pădurii. foarte puţine la număr. apă curentă. Gogu Noaghiei. stabilite fără a se fi ţinut seama de criteriile enunţate mai sus (caracteristica locului. Găvanul de Sus (sau Găvanul Mic). Cabana Bolboci. Rîpa Mică (în porţiunea inferioară a Văii Rîpa Zapezii) Colţii Văii Adînci (desupra Văii Adînci) Strunga Turnurilor (între Turnul Seciului şi Turnuleţul. deformări. Peretele Vulturilor (abruptul pe care Creasta Vulturilor îl formează spre E. Vîlcelul Pietros (între extremitatea nordică a Crestei Vulturilor şi Peretele Ţancului Mic).La Poliţe" -V. Muntele Bolboci. Traseul Veveriţei sînt situate în Peretele Ţancului Mic. lumină electrică. Denumiri noi: Vîlcelul Mare al Brîului (versantul nordic al Jepilor Mici). Traseul Dinamo completat: Fisura din Santinela Blidului Traseul Dinamo. Pintenul Coştilei (la extremitatea estică a Crestei Coştila-Gălbinele). Bucura (Colţul Ocolit. Ţapului)...Poiana dintre Văi" (V. 2200 m alt. au fost înlocuite sau completate după cum urmează: Vîlcelul Spălat (Picătura). gaz metan. precum şi de specificul vecbii toponimii a munţilor noştri. primul vîrf la S de Vf. Vîlc. Omul. între Valea Albă şi Stînca lui Gelepeanu). altor puncte decît celor reale sau care au suferit. în dreptul Hornurilor Mălăeşti). au fost schimbate astfel: Creasta Uriaşului (porţiunea din Creasta Văii Albe. Poarta-V. concavităţi evidente deasupra Brîului Mare al Coştilei. Mortului). deasupra Obîrşiei Vaii Ialomiţa. 2. Hornul Negru (Valea Seaca a Coştilei) nu are nimic comun cu Hornul de Sus al Ţapului. Spintecătura Văii Seci (între Hornurile Văii Seci şi Vîlc.Traseul Locomotiva.. 925 m alt. care este confundat uneori cu cel dintîi. Strunga de Sus (între Coama şi Colţul Oălbinelelor). regiunea Horoaba-Ialomiţa). începînd din Valea Albă). 120 locuri. Muntele Goga: denumirea exacta. Asupra denumirilor greşit atribuite. lumină electrică. bufet. V. situat la cca. cantină. 36 locuri. cantină. Scara şi Vf.. 4. 022 Cabana Caraiman CABANELE DIN BUGEGI Cabana Babele. Padina Vulturilor sau Padina înaltă (poiana pietroasă de la baza Peretelui Vulturilor). 1460 m alt. Puntea Urzicii (platforma stîncoasă a Brîului Coştilei la trecerea Văii Urzicii). oral sau prin diferite publicaţii. Picăturii). 17) Căminul Alpin Buşteni. Podul Spintecăturilor. toate trei. . Creasta Vulturilor (fostă Creasta Uriaşului). Peretele Brînei (de-a lungul Brîului Coştilei.

.

.

.

rezervat pentru alpinişti. 14. 7. în Poiana Stînei. 82 locuri. 2 . la început printr-o poiană largă. indirect. apă curentă. conduce în firul Văii Zgarbura..17) Cabana Poiana Izvoarelor.Schiori".La Sfîrşitul Lumii". 62 locuri. marcaj punct roşu. prin traseele 10.Cota 1500" şi atinge curînd un prag orizontal (punctul . apă. Baiului.. Fig 023 Cabana Babele Fig 024 Cabana Omul TURISM Fig.VÎRFUL CU DOR .La Lac". 3. 15. gaz metan. Valea Coştilei. V. Din poiană poteca urcă de-a lungul crestei pe care se află cabana . indirect prin traseele 8. 1000 m alt. (Traseele 2. 1A Timp: 5-6 ore 1. 9).. apă curentă. 30 locuri. telefon. 2. (Traseul 2).. Cabana Scropoasa. Cabana Vf. 1½ oră. 11). apă curentă. Muntele Furnica. (Traseele 3. 15 locuri. 56 locuri. 17). (Traseele 9. V. cantină. prin traseele 3. apă curentă. Zgarburei şi V. după cca 45 minute. şi întîlneşte drumul de vară pe coama dintre V. 9). 16. 80 locuri. indirect prin traseele 2. apă curentă. Vf. Sinaia. apă curentă. (Traseul 17). lumina electrică. paralel cu valea. 77 locuri. 930 m alt. 5. 1320 m alt.3). pe . 119 locuri. 83 locuri. gaz metan.bufet. (Traseul 6 pînă la ramific.(Traseele 6. 104 locuri. bufet. Muntele Diham. 5).Cota 1500". 8..lumină electrică. Platoul Jepilor Mari. . 2. lumină electrică. bufet. lumină electrică. 1270 m alt. trece printr-o succesiune neîntreruptă de poieni şi ajunge. 1610 m alt.. SINAIA . indirect. Cabana Furnica.. Sinaia. Cabana Caraiman. 4. apă curentă. Muntele Piatra Arsă. 1720 m alt. 167 locuri. apă curentă. (Traseul 5. telefon. 987 m alt. (Traseele 1. de-a coasta. (Traseele 6. 1510 m alt. lumină electrică. bufet. telefon. 12. poteca iese deasupra unui pinten stîncos (Piatra Turcului).. bufet. curentă.. 2507 m alt... Muntele Cocora. Omului. deasupra Hotelului Alpin .Cota 1400". 3). Jepilor.Vîrful cu Dor". 112 locuri. Cabana Piatra Arsă. 8. Mălăeşti. (Traseele 1. iarna închisă.lumină electrică. 4. gaz metan. (Traseele 8. V. (Traseul 1). indirect. urcă apoi pe malul opus. Furnica (cca 40 min de la gară. gaz metan. (Traseele 1. 10. bufet. indirect prin traseele 9. V. de la cabana Furnica). la confluenţa cu V. (Traseele 8. 34 locuri. 1525 m alt. bufet. 4. 5. Cabana . 13. 7. lumină electrică. telefon. 2025 m alt. 1205 malt. Stînei. 12.. Din punctul . 17. urmează în continuare strada Victoriei după care urcă. 5 min.. Cabana Diham.3). Cabana Gura Dihamului. Refugiul Coştila. 1610 m alt. telefon. lumină electrica.PEŞTERA Secţiuni componente: indici 1.Plaiul Vacilor". Cabana Peştera. apoi prin pădure.. Varianta de iarnă urmează traseul indicat de stîlpii de marcaj. în poiana .La Lac") de unde se desprinde varianta de iarnă a drumuri. 16. 112 locuri.. Cabana Mălăeşti. lumină electrică. 1885 m alt.. apă curentă. cantină.. lumină electrică. lumină electrică. Cerbului. cantină. Muntele Colţi. a 2-a). Ialomiţei. prin traseele 1... Muntele Diham pe Măgura Cenuşie. cantină. apă curentă. 1455 m alt. 11). 11). 10. 30 locuri. 11). Cabana . Omul.... gaz metan. 4).. spre stînga. 10.VÎRFUL CU DOR Marcaj: bandă roşie Timp: 2-3 ore Variantă: de la Sinaia la Hotelul Alpin . Traseul porneşte de la capătul str. Cabana . cantină. 1950 m alt. cantină. Muntele Furnica. 025 SINAIA . (Traseele 2.16. (Traseul 1. bufet.Cota 1400" pe şosea. Cabana Padina.. Cabana Poiana Stînei.

.

iese pe un prag aproape orizontal al coamei ce desparte V. În faţă distingem silueta de formă triunghiulară a Virfului cu Dor (2006 m). Omul prin Colţii Ţapului). ajunge la cabana Peştera (1610 m). Piatra Arsă 1 D. Legături de la cabana Peştera spre: Vf.R.P. 1 E. după un ultim urcuş scurt. Omul prin V. şi traversează firul Văii Lăptici. iar după ce lasă în stînga poteca spre cabana Padina (marcată cu cruce roşie). 1 B. conduce pe un doilea prag. iese curînd pe un prag.VÎRFUL CU DOR . Drumul urmează apoi de-a coasta. 16 B. paralel cu firul superior al Văii Stînei (stînga). De la cabana Peştera (1610 m) drumul coboară către V pe lîngă .La Cetate" (dreapta). urmînd coama plaiului. mănăstirea Peştera. drumul coboară pe versantul ialomiţean. Pietroşiţa). Din curmătură. ajunge după un ultim urcuş pieptiş. în lungul văii. după care. Vîrful cu Dor (şi Sinaia). indice 17 B. pe malul drept ai Izvorului Dorului. după cca 45 minute de la cabană. Timp: 2½-3½ ore. la cabana cu acelaşi nume (1885 m).Poiana Crucii". şi. traseul nostru întîlneşte drumul de vară. care vine din stînga.. în Curmătura Lăptici. Drumul întîlneşte curînd. traversează V. Poteca. De la cabană poteca urcă spre V şi iese în Curmătura Vîrfului cu Dor. în coborîş uşor prin pajiştile unui prag larg. în urcuş uşor. coboară clinul sud-vestic al Furnicii. Piatra Arsă (şi Sinaia sau Buşteni). Traseul continuă urcînd uşor prin pajişti întinse. şi atinge firul Văii Izvorul Dorului. VÎRFUL CU DOR . comun pe o scurtă porţiune cu poteca spre Bolboci (marcaj cruce galbenă).). cabana Padina. Lăptici. traversează. 2 B. podită cu lespezi de gresie. după cca 15 minute de mers pe această porţiune monotonă. trece pe deasupra poienilor şi padinilor largi din lungul Ialomiţei. munţilor din şirul ialomiţean şi Culmii Strunga. conduce în zona largă de poieni ce se întind între poalele pădurii Lăptici şi firul Văii Ialomiţa. trece pe sub stîncile . către Valea Izvorul Dorului. Babele. în lungul plaiului ce formează Piciorul Lăptici. Aici întîlneşte. unde întîlneşte varianta de iarnă. PEŞTERA . drumul dinspre Bolboci-Padina. în continuare străbate pajiştile unui prag larg. Acesta se abate din Curmătura Vf. în coborîş. Peştera Ialomiţei.. de unde se deschide o perspectivă largă asupra Platoului Bucegilor. Vîrful cu Dor spre: Peştera.. (vara) şi 1 E (iarna). cu Dor ½ la dreapta. Obîrşia Ialomiţei.PEŞTERA Marcaj: bandă roşic. Timp: 2½-3 ore. Printr-un intrînd adînc poteca trece peste V. poteca traversează o serie de viroage şi iese în marginea platoului. continuă în urcuş. spre S. indice 1 A. urcînd V.Piciorul Lăptici". PEŞTERA . de unde continuă coborîşul în lungul unei viroage largi. de-a lungul variantei de iarnă (marcaj bandă roşie). poteca (marcată cu cruce roşie) de la cabana Padina. traversează firul Văii Izvorul Dorului. traversează o serie de viroage după care. din curmătură coboară uşor către centrul platoului. În lungul plaiului . întîlneşte drumul ce vine de la . întretaie cîteva poieni.VÎRFUL CU DOR Marcaj: bandă roşie. în lungul Vîlcelului Vîrfului cu Dor.. Aceasta urmează traseul indicat de stîlpii de marcaj. Scîndurarilor (dreapta). Izvorul Dorului spre dreapta. şi după ce lasă în stînga coastele ce coboară spre SV din Vîrful cu Dor. Drumul se abate curînd la dreapta. ajunge curînd sub linia funicularului pe care o însoţeşte spre stînga şi. Călugărului. de-a coasta. Bolboci. apoi se îndreaptă către S. conduce curînd în dreptul mănăstirii Peştera. firul superior al Văii Zgarbura şi iese pe o platformă largă unde întîlneşte varianta de iarnă ce vine din stînga. cu multe viituri şi variante. unde lasă în dreapta varianta de iarnă. spre SV.Poienii Crucii" (rezervaţia naturală a Academiei R. (denumit şi Vîlcelul Dorului). 1E 1 B. 17 D.SINAIA Secţiuni componente: indici 1B. De la confluenţă. lăsînd în stînga Vîlcelul Vîrfului cu Dor şi apoi V. venind din dreapta.iar după ce urcă faţa Văii cu Brazi. 16 B. ocoleşte pe margine luminişul . Lăptici (stînga) de V. Bolboci (şi Scropoasa. Din curmătură drumul coboară spre V urmînd Vîlcelul Vîrfului cu Dor. Sinaia 1 C 1 A. lasă în dreapta aşezările mănăstirii Peştera şi drumul spre Padina-Bolboci iar după 10 15 min iese din pădure şi. 5 C. de care se apropie continuu. Timp: 4-6 ore Derivaţii pe traseu: indici 1D. Şaua Strunga (şi Bran sau Vf. iar după ce urcă de-a lungul unei viroage podite cu lespezi de gresie. Dobreşti. Izvorul Dorului. venind din stînga. Legături de la cab. în urcuş uşor. flancul sudic al Furnicii. 1C. şi ajunge în Curmătura Lăptici din marginea vestică a platoului.

Călugărului şi urcă de-a coasta prin pajiştile monotone ce acoperă coastele Furnicii. poteca de la Sinaia prin Piatra Arsă. VÎRFUL CU DOR .PIATRA ARSĂ. Omul) 3A. la cabana Furnica. în Şaua Călugărului. din cauza avalanşelor) şi iese pe faţa de NE a Furnicii. la Sinaia (ramificaţia din capătul străzii Furnica). De aici la gara Sinaia cca 30 min.) Legături de la cabana Virful cu Dor spre: Sinaia. indice 2 A. lăsînd în urmă piramida Vîrfului cu Dor (2006 m). VÎRFUL CU DOR . pe şosea. jos. marcaj punct roşu. iar după ce trece un tăpşan.40 min de la hotel. Sinaia 2 C. Fig. durata cca o oră. după cca 10 min. de la cabană ajunge pe o platformă situată pe coama dintre V. pînă în Curmătura Vîrfului cu Dor. continuînd spre E. ajunge la cabana Vîrful cu Dor (1885 m.SINAIA Marcaj: bandă roşie. de unde se desparte varianta de iarnă.Bolboci şi urmează către stînga. şi după 5 minute de coborîş. urcînd de-a coasta. drumul continuă de-a coasta spre dreapta. traseul nostru întîlneşte curînd. în punctul “La Lac". situată în marginea platoului. continuînd în lungul coamei. Peştera. De-a lungul acestuia. Printr-un coborîş scurt. V. 100 paşi mai jos pe str. pe la obîrşia V. Din culme. trece pe sub stîncile . indice 1 C. Cantonul Jepi (şi Buşteni) 4 B. în coborîş direct pe malul drept al Văii Zgarbura. 2 D. Traseul de vară traversează firul văii. Din curmătură. 1 D. drumul deschide curînd o perspectivă largă asupra Sinaiei şi Văii Prahova. unde reîntîlneşte drumul de vară. Legături de la cabana Piatra Arsă spre: Peştera. trece curînd prin faţa cabanei “Cota 1500" iar prin pajiştile poienii “La Sfîrşitul Lumii" iese lîngă Hotelul Alpin “Cota 1400". traversează V. Timp: 1½-2 ore (pînă la gară 2-2½ ore) De la cabana Vîrful cu Dor (1885 m) drumul coboară repede. poteca ocoleşte pintenul stîncos “Piatra Turcului" şi ajunge pe un alt prag. Bolboci. ajunge în Culmea Pietrelor Arse (2020 m) de unde apare în fund. de-a lungul căreia continuă coborîşul însoţind Vîlcelul Jepilor Mari şi ajunge la cabana . în stînga).La Cetate" (stînga) şi se continuă paralel cu vîlcelul de obîrşie al Văii Stînei. Vîlcelul Vîrfului cu Dor. Drumul lasă în dreapta. afluentul acesteia. varianta de iarnă. apoi la stînga. trece peste o viroagă mai adîncă şi conduce în Curmătura Vîrfului cu Dor situată în marginea răsăriteană a platoului.BOLBOCI Marcaj: cruce galbenă. către N. Drumul de vară se îndreaptă către stînga. Timp: 2 . în urcuş direct. coborînd uşor printre pîlcuri de jnepeni. Vîrful cu Dor. 1 A. urmează aproape orizontal coastele estice ale Furnicii. cabana Piatra Arsă. Piatra Arsă. Aceasta urmează traseul indicat de stîlpii de marcaj. . traseul se îndreaptă către NE. dincolo de care se înalţă spinările monotone ale Gîrbovei. Variantă: De la Hotelul Alpin la Sinaia. spre E.. perpendicular pe stradă (3 min). Marcaj: bandă galbenă pe stîlpii liniei telefonice Timp: 1½-1¾ oră De la cabana Vîrful cu Dor (1885 m). venind din dreapta. unde întîlneşte venind din dreapta. apoi. mai departe. VÎRFUL CU DOR . Zgarburei (dreapta) şi Valea cu Brazi (stînga). cu Brazi (punct periculos iarna. trece pe deasupra obîrşiei Văii cu Genune şi iese.. apoi în coborîş repede intră pe “Plaiul Vacilor". după 40-45 min de la cabană. de unde printr-o succesiune neîntreruptă de poieni ajunge după 30. printr-un intrînd adîac. drumul urcă uşor către N. Din dreptul Hotelului Alpin (care rămîne jos. 1 E. Izvorului Dorului. Drumul ocoleşte pe la N poalele Vîrfului Furnica. Stînei şi V. lasă în dreapta obîrşia Văii Peleşului iar după cca 20 min din curmătură. Zgarburei. 1 E. după traversarea căreia întîlneşte drumul de vară în punctul “La Lac".2¼ ore. traversează imediat firul superior al Văii Zgarbura şi continuă pe o bună porţiune prin pajiştile ce acoperă coastele sudice ale Furnicii. Furnica.Piatra Arsă" (1950 m). îndreptîndu-se către primul stîlp al funicularului. Babele (şi Caraiman sau Vf. 1 C.026 Hotelul Alpin “Cota 1400" 1 D. după 10-15 min ajunge pe pragul unui pinten de unde în coborîş repede pe flancul său estic conduce pe un tăpşan situat pe creasta dintre V.

.

coborîm repede spre V în lungul Vîlcelului Vîrfului cu Dor (greşit numit V. După ce lasă în stînga . în coborîş uşor. În continuare. se ridică Vf. se îndreaptă către S. în vale. revenind pe faţa Văii Peleşului.. la Bolboci. Avînd mereu în stînga clinul nordic al Colţilor lui Barbeş şi în dreapta coastele largi şi înierbate ale Furnicii. prindem apoi spre dreapta poteca ce urcă uşor către extremitatea de sus a poienii. spinările prelungi ale Postăvarului şi Pietrei Mari iar în vale. în marginea de răsărit a poienii (5 min). Urmînd de-a coasta pe faţa Văii Peleşului. Fig. cu creştetul şi coastele îmbrăcate în rarişti de larice şi marginea Platoului Piatra Arsă cu Pintenul Pietrei Arse (2007 m). uriaşul abrupt al Coştilei şi pe ultimul plan. în lungul căruia urcă uşor spre creştetul Platoului Pietrei Arse.PIATRA ARSĂ. Din acest punct reintrăm curînd în pădure. prin pădure. iar după 5 min iese în Curmătura Vîrfului cu Dor. drumul iese în apropierea firului de obîrşie al Văii Peleşului.Stîncii lui Varsanufie". prinzînd spre dreapta poteca marcată care. Prahovei. pe malul drept al acestuia. risipite de-a lungul V. Variantă: De la Sinaia la Poiana Stînei pe şosea. de unde continuăm spre stînga. poteca urmează coama Pietrei Arse. peste vale.. Este locul de unde apar în fund. deasupra poienii. Traseul nostru continuă. Drumul continuă pe platou în urcuş uşor. Şaua Caraimanului cu Crucea Eroilor. poteca urmează alternativ flancurile Plaiului Pietrei Arse şi conduce (după 1 . după un scurt coborîş. din acest vîrf către N. ieşim în marginea inferioară a Poienii Piatra Arsă. în dreptul unui stîlp indicator. ce se continuă cu şoseaua spre Hotelul Alpin. aşezările Poienii Ţapului şi Buştenilor.De la cabana Vîrful cu Dor. Pentru cabana Bolboci (10 min). De aici se desfăşoară o privelişte întinsă asupra versantului prahovean al Bucegilor. Peleşului. ajungem după cca 20 min de coborîş la confluenţa Văii Izvorul Dorului cu Vîlcelul Vîrfului cu Dor. urcăm în serpentine flancul Văii Piatra Arsă şi ieşim în marginea de sus a Poienii Pietrei Arse. conduce pe coama acestui munte. Peştera 17 A. Piatra Arsă Mică. pe sub peretele stîncos ce formează . După . Timp: 3 . Ialomiţei. Jepilor Mici. varianta de iarnă. aproape orizontal. către N.1½ oră din Poiana Stînei) într-o mică şa. Scîndurarilor). descriind o curbă largă către stînga. pe coastele versantului vestic al Nucetului. coboară prin poieni şi traversează linia funicularului.. de unde se desprinde la dreapta. marcat cu cruce albastră. vîrful singuratic al Leaotei. 17 F.Poiana Caprei" şi de-a lungul versantului Văii Peleşului.5½ ore 2. urmăm poteca spre 3 prin pajişte. apoi. în continuare. aşezările Bolbocilor. după care. de aici.. de unde o părăsim. Din coamă. unde întîlneşte drumul din lungul Văii Ialomiţa.Poiana Stînii". Călugărul. lăsînd în dreapta drumul de vară spre Peştera. iar departe. iese deasupra obîrşiei Văii Piatra Arsă.. marcaj triunghi albastru. Legături de la Bolboci spre: Scropoasa-Dobreşti-Pietroşiţa. urcă apoi pe faţa Văii Peleşului. abrupturile Jepilor Mari. de unde trecem curînd pe versantul dinspre V.PIATRA ARSĂ . cetatea de piatră a Muntelui Zănoaga. Urcînd în continuare. trecînd pe muchia ce se lasă către V. SINAIA . în fund. ocolind obîrşiile Văii Oboarele (stînga). Babei. apoi imediat în urcuş. poteca ajunge la poalele acestuia. iar după ce lasă în urmă un prim pinten stîncos.3½ ore. Creasta Morarului.027 Cabana Peştera Din marginea poienii urmăm pe o mică porţiune şoseaua. Din curmătură. 5 km. marcată cu bandă roşie. În stînga. 2 A Timp: 4½ . în urcuş pe malul opus al văii. trece un al doilea pinten stîncos după care conduce pe un tăpşan situat pe coama dintre această vale şi V. Traseul începe de la capătul de sus al străzii Furnica şi urmează strada Sportului. indice 17 B. iar după o curbă spre dreapta. cu coastele învesmîntate în tufărişuri de smirdar. Îalomiţei.Cabana Schiorilor" şi trece de ultimele clădiri ale Sinaiei. ieşim în marginea Poienii Stînei (1265 m). începînd (din stînga) cu Muntele Furnica. Drumul continuă în coborîş repede şi ajunge în V. pe coastele de sub Vf. SINAIA . Peleşului. o cotitură bruscă spre stînga.Colţii lui Nică". urcuşul încetează şi poteca. Vîrful cu Dor. în primul plan. Curînd apar în stînga. unde întîlnim şoseaua ce vine de la Sinaia (din stînga) şi care se îndreaptă spre cabana . poteca urcă spre V. Nucetul (dreapta). Marcaj: bandă albastră şi bandă galbenă. Intrînd în zona alpină. lăsăm în stînga luminişul cu stîncării . de unde orizontul se deschide larg peste întinderile vaste şi monotone ale platoului. Distingem de aici spre VSV. apoi repede. Lespezile. traversează V.. apoi.PEŞTERA Secţiuni componente: indici 2. traversează curînd Vîlcelul Clinului. şoseaua face. nu departe.Cota 1400" şi Poiana Stînei. După 10-15 min din vale. în spatele . aşezată nu departe. traversează o poiană întinsă. iar după ce trecem peste o coastă puternic înclinată.

.

5½ ore Derivaţie pe traseu: indice 2 D 2 B. drumul coboară uşor pe platou. Urcînd pe malul opus. In continuare.3 . lasa în dreapta plaiul înierbat al Piciorului Cocorei. 2 B. dinspre Vîrful cu Dor. Piatra Arsă (şi Buşteni sau Sinaia).PIATBA ARSĂ Marcaj: bandă albastră Timp: 2 . Jepii Mari. iar după 15-20 min. iar spre E. indice 17 B. continuînd în lungul crestei Vîrfurile Mari. 5 C. 2 C Timp: 4½ . indice 2 A. iar mai la dreapta vîrfurile tabulare ale Obîrşiei. ajunge în poieniţa Vîrful cu Brădet.SINAIA Secţiuni componente: indici 2 B.Plaiului lui Păcală".SINAIA Marcaj: bandă galbenă Timp: 2½ . de-a coasta. Bolboci (şi Scropoasa. În faţă apar: Vf. pe platou. Omul). şi Strungile Mari. Poteca trece mai departe viroagele V. Babele (şi Caraiman sau Buşteni). 10 min de la ieşirea în Platoul Pietrei Arse urcuşul încetează într-o mică şa. Din şa. spre N. cabana Padina. poteca se îndreaptă aproape orizontal pe deasupra obîşiei Văii Babei. de unde. PIATRA ARSĂ .cca. lăsînd în stînga plaiul înierbat al Piciorului Cocorei. Lăptici poteca traversează Vîlcelul Cocorei de unde printr-o cotitură bruscă la stînga. 16 B. în lungul unui fir al Vîlcelului Jepilor Mari şi apoi. spre E. paralel cu Vîlcelul Jepilor Mari (stînga). iar în dreapta sub stîncăriile de calcare de sub creasta Cocorei. întinderea vastă a Platoului Bucegilor. 2 D. în Şaua Cocora-Lăptici. poteca se abate curînd la dreapta. Fig. peste un strat de gresie înclinat. Sinaia. Pietroşiţa) 17 D. Marcaj: bandă albastrd Timp: 1½ .PIATRA ARSĂ . în continuare. Pietrei Arse. coborînd uşor de-a coasta. Babele (sau Caraiman şi Vf. Şaua Strunga (şi Bran sau Vf.2½ ore Poteca porneşte prin pădurea din spatele cabanei. Omul). Omul prin Colţii Ţapului). zărim Şaua Strungii. PEŞTERA . Continuînd spre B. ajunge în creastă.Piatra Arsă" (1950 m). de unde apare deodată. în urcuş uşor. coboară uşor lăsînd în dreapta Vf.3½ ore) . 4 B. conduce la cabana Piatra Arsă (1950 m). Lăptici. 16 B. dintr-un noian de spinări joase. Vîrful cu Dor (Sinaia) 1 B. în firul Văii Lăptici pe care îl traversează. 2 C.. 3 A. De aici. După o uşoară curbă spre dreapta. Vîrful Leaota. Obîrşia Ialomiţei. prin pajiştile vălurite de muşuroaie ale . Legături de la cabana Peştera spre: Vf. Creasta Vîrfurilor Mari iar după cca 20 min din Vîlcelul Cocorei.Plaiului lui Păcală". Sinaia prin Piatra Arsă.15min din vîlcel. Trăsnetului. de aci. canton Jepi (şi Buşteni).3 ore (pînă la gară . drumul continuă de-a coasta. situată în marginea vestică a platoului. cabana Piatra Arsă.PEŞTERA. Peştera Ialomiţei. paralel cu Vîlcelul Jepilor Mari. Dobreşti. 3 A. 2C. străbate către V. şi după 10. ajunge curînd la cabana . Inainte se deschide albia largă a Văii Ialomiţa. Izvorul Dorului. pe sub coamă. iar după un urcuş pieptiş de cca 15 min. pe flancul sudic al acesteia. traversează V. aproape orizontal. ajunge după 15-20 min de coborîş în V. coboară peste un banc înclinat de gresie. PEŞTERA . poteca ne conduce de-a coasta. poteca începe să coboare uşor.028 Intrarea în Peştera Ialomiţei Legături de la cabana Piatra Arsă spre: cantunul Jepi (şi Buşleni). De aici. Legături de la cabana Piatra Arsă spre: Peştera. suind pe malul drept al aceştuia. iar după 10-15 min traversează V. după care trece curînd pe sub linia funicularului unde întîlneşte drumul ce vine din stînga. Mănăstirea Peştera. Peştera. iar după cu traversează viroagele V. 2 A. după care urmează aproape orizontal pe sub coaatele vestice ale Cocorei. indice 4B. Vîrful cu Dor (şi Sinaia). Babele (sau Caraiman şi Vf. 2 A. Izvorul Dorului şi urcă apoi uşor prin pajiştile vălurite de muşuroaie ale . Trăsnetului şi iese curînd în marginea platoului. în Şaua Cocora-Lăptici. unde urcuşul încetează. iese în poieniţa Vîrful cu Brădet. 2 D. se orientează brusc către stînga.. 2 C. Omul prin V. părăseşte creasta şi traversează Vîlcelul Cocorei. Drumul coboară de aci mai accentuat. Vîrful cu Dor. Din şa. spre V. După 10-15 min din V.. PIATRA ARSĂ . drumul coteşte brusc spre dreapta şi coboară repede prin pădure la cabana Peştera (1610 m). Spinarea Doamnelor.1¾ ore De la cabana Piatra Arsă (1950 m) poteca se îndreaptă către V. dincolo de care se înalţă. după 10-15 min de la cabană.

.

iar după cca 10 min ajunge sub linia funicularului. iar după 5-10 min de la ramificatie.6 min ajungem în marginea Platoului Pietrei Arse de unde se deschide o privelişte largă asupra Sinaiei şi Văii Prahovei. Traseul nostru urmează înainte.. la cabana Furnica (3 min). 3B Timp: 6 . iar după ce traversează pe la obîrşie Valea cu Brazi. SINAIA . Continuăm pe o mică porţiune şoseaua spre cabană. Legături de la cabana Vîrful cu Dor spre: Peştera indice 1 A.BABELE . coborînd la început spre firul Vîlcelului Jepilor Mari după care.7 ½ ore 3. După un ultim coborîş de-a coasta.3 A. Vezi descrierea acestei secţiuni la traseul 2. drumul ajunge curînd la cabana Vîrful cu Dor (1885 m). ocolind printre pîlcuri de smirdar poalele Vîrfului Furnica. ajunge în Culmea Pietrei Arse (2020 m). apoi urcînd paralel cu acesta. paralel cu firul obîrşiei Văii Peleşului. ia o ramifiraţie de drumuri.. de unde apare spre SV piramida Vîrfului cu Dor (2006 m). ajunge după cca 10 min la o ramificaţie de drumuri (înainte urmează drumul spre Sinaia prin Piatra Arsă). potera trece (aproape orizontal pe deasupra obîrşiei Văii Babei (stînga) şi conduce într-o mică şa. Ciocîrlia. Timp: 3-3½ ore Variante: de la Sinaia la Poiana Stînii. Vf. Lăsînd în stînga Vf. pe şosea (marcaj triunghi albastru 1-1½ oră). coborînd la început spre firul Vîlcelului Jepilor Mari.20 min. De aci. De aici. Din culme. marcaj triunghi albastru). pe deasupra Văii Peleşului.VÎRFUL CU DOR Marcaj: bandă galbenă pe stîlpii liniei telefonice Timp: 1¼ . din cauza avalanşelor) conduce pe un tăpşan. se desprinde drumul spre Vîrful cu Dor. Sinaia 1 C. aceasta iese curînd în şoseaua ce leagă Poiana Stînei cu Sinaia (o oră. De aci.De la cabana Piatra Arsă (1905 m) poteca se îndreaptă către S. pe sub peretele stîncos ce formează . peste vale. OMUL Secţiuni componente: indici 3. ajungem la o răscruce de drumuri de unde se desprinde potera marcată cu triunghi roşu) spre cantonul Jepi pe care-l zărim spre SE în marginea platoului. Peleşului şi întîlneşte şoseaua ce vine de la .PIATRA ARSĂ Marcaj: bandă galbenă şi bandă albastră. în urcuş uşor. După circa 15 min de la cabană. avînd în faţă coasta întinsa a versantului nordic al Furnicii. coboară prin pajişti bogate o faţă puternic înclinată şi conduce de-a coasta. pe clinul înierbat de deasupra stîncilor . La dreapta. După 5 . iar după ce părăseşte Plaiul Pietrei Arse. pe deasupra porţiunii din platou a Văii Urlătoarea Mare . In continuare. coboară la început puternic apoi de-a coasta. de-a lungul acesteia.PIATRA ARSĂ . în Poiana Stînei. lăsînd în dreapta.Vf. în coborîş repede. trece curînd pe lînga Cabana Schiorilor şi după cîteva minute ia sfirşit în Sinaia. la capătul străzii Furnica.Stîncii lui Varsanufie".BABELE Marcaj: bandă galbenă Timp: 1-1½ ore Din spatele cabanei Piatra Arsă (1950 m) poteca se îndreaptă spre N. Călugărul. dupa 15 . lasă mai departe.La Cetate". SINAIA . cca 30 min. poteca urmînd faţa Pietrei Arse. la gara Sinaia. Poiana Caprei. în dreapta luminişul cu stîncării. traversează V.. 3 A. urcînd paralel cu acesta. cu coastele îmbrăcale în tufărişuri de smirdar. continuă aproape orizontal pe deasupra Văii cu Genune. pînă în punctul din care se desprinde la dreapta potera noastră. de unde începe să coboare uşor în partea opusă. Aceasta coboară de-a coasta. în marginea căreia se afla cabana Poiana Stînei. Urmînd poteca în coborîş. în lungul Platoului Pietrei Arse.Colţii lui Nică" şi iese curînd pe un tapşan situat în coama de unde ajunge. urcînd uşor de-a lungul Platoului Jepilor Mari. lasă în stînga obîrşia din platou a Văii Peleşului şi ajunge curînd în Şaua Călugărului. PIATRA ARSĂ .1½ oră De la cabana Piatra Arsă (1950 rn) poteca se îndreapta către S. urmează alternativ flancurile Plaiului Pietrei Arse. urcînd uşor printre pîlcuri de jnepeni. în spatele . 2 D. şi iese curînd în largile pajişti de pe Platoul Pietrei Arse. drumul coboară uşor către S. Traseul nostru continuă spre dreapta.. Bolboci 1 E. PIATRA ARSĂ .Cota 1400" şi Poiana Stînei. Drumul urmează de-a coasta pe sub Vf. Jepii Mari. într-o mică şa. iar după ce trece pe versantul Văii Peleşului. Piatra Arsa 1 D. denumită şi Valea lui Carp (loc periculos iarna.

cerdacului" întîlnim varianta de iarnă. la o bifurcaţie de drumuri. In faţă. este tot ce poate înfăţişa mai impresionant vreun vîrf din lanţul Carpaţilor noştri. de-a lungul unei platforme întinse. drumul de căruţă. 16 E. de apele Mureşului. ajungem într-o mică şa. Prahova. conduce pe platforma Pintenului Obîrşiei. muntele Obîrşia cu vîrfurile plane ale Obîrşiei şi Colţilor Obîrşiei. unde lăsăm în stînga Vf. la capătul de jos al cotului Carpaţilor. Sugărilor. iar spre sud. Sugărilor şi căldarea sa superioară. pierzîndu-se în puzderia de dealuri împădurite ale Ialomiţei şi Prahovei. coama de calcare a Pietrei Craiului precede spinările înalte ale Masivului Făgăraş. Găvanele. Prin cîteva serpentine urcuşul continuă pieptiş pînă sub blocul de calcare albe al Vf. dinspre Peştera. După 5 . de-o parte. Omul. iar către NV. după un ultim urcuş... spinările rotunde şi pleşuve ale Gîrbovei se revarsă către sud în ondulări uşoare. Druniul trece mai departe pe faţa V. orizontul ce deschide pînă la mari depărtări. Peştera. Mălăeşti prin Bucşoi . BABELE . după care. Cerbului. Din curmătură. lasă în stînga varianta de iarnă (cu cabluri). iar dincolo de vale. de aci. Spre cabana Caraiman (marcaj punct albastru. dincolo de această vale. în schirnb.2½ ore De la cabana Babele (2200 m) poteca porneşte către N. iese din nou în creastă. Caraimanul. jos. In stînga. Vîrful Omul şi platforma ce-l îneonjoară. Pichetul Roşu (şi Diham. traversează coama slab definită a Babelor şi se lasă pe flancul dinspre V. prin pulberea străvezie a depărtărilor. Cîmpia Bîrsei se desfăşoară pînă în Olt. Văii Cerbului. dincolo de care se întinde vastul Podiş al Transilvaniei întretăiat. Vf. Caraiman (şi Buşteni prin V. Spre NE. Omul.VÎRFUL OMUL Marcaj: bandă galbenă Timp: 2 .Cerdacul Obîrşiei". Munţii Moldovei se profilează la orizont pe un front larg.Brîna Caprelor. de unde apare în faţă adîncitura Văii Jepilor. Drumul continuă de-a coasta. ca un zid dc cetate. pe sub . Babele. poteca urcă pe flancul vestic al crestei. Bran prin V. iar pe un plan mai apropiat. se desprinde varianta de iarnă a drumului. după care continuă de-a coasta pe sub Vf. Urmăm înainte poteca. descrie o curbă largă spre stînga. ieşind curînd pe coama Babele-Jepi. Culmea principală a Bucegilor. dincolo de culoarul V. trece pe la baza blocului de calcare ce formeaza Vf. pe flancul estic al crestei Babele. 3 C. Piatra Arsă (şi Sinaia )sau canton . 12 B. iar în fund. Obîrşia Ialomiţei. conduce la cabana Babele (2200 m). traverseaza cîteva viroage şi după 20-30 min ajunge în Curmătura Sugărilor de unde urcă în creasta Colţilor Obîrşiei. Bucura şi ajunge curînd la cabana Omul (2507 m). Un scurt coborîş ne conduce în Curmătura Văii Curbului. Traversăm firul acestei văi şi după un urcuş scurt pe malul opus. . Mălăeşti prin V. Jepilor). ajunge pe un prag lat al coamei. Cîmpia Munteniei. Buşteni prin V. De la bifurcaţia de mai sus. Omul spre: Peştera prin V. Baba Mare (2292 m). Cerbului. ajungem pe un prag larg. dincolo de care se înalţă creasta şi Colţii Morarului. se înalţă. dincolo de care întrezărim.(dreapta). iar de alta. Drumul se îndreaptă către N. Gaura. unde întîlneşte venind din dreapta poteca de la Caraiman. urmăm la stînga. spre nord-vest. unde întîlneşte poteca ce vine din stînga dinspre Strunga. zărim V. apoi trece curînd pe la obîrşia acestui fir şi se continuă pe întinsul monoton al Platoului Jepilor Mici. spre RME.. ajungem la cabana Caraiman (2025 m).10 min de urcuş pe coasta opusă. ocolind blocul stîncos ce forrnează Vf. în coborîş uşor de-a coasta. 5 B. Jepilor. indice 3 B. în urcuş pe creastă. despărţite printr-o şa largă. la capătul . indice 17 C. Omul. apoi repede. şa largă situată în creasta care desparte căldarea superioară a Văii Cerbului (spre E) de cea a Văii Obîrşia Ialomiţei (spre V). coboară uşor de-a coasta. ai cărui pereţi stîncoşi încing. Înainte se deschide adînc Valea Cerbului. străjuită de Vf. vîrful stîncos al Ciucaşului. străbătînd în lung o brînă cu bolovănişuri. iar de aci. Poiana Izvoarelor. Mălăeşti. în marginea platoului. 80. Predeal. Baba Mare. De la Babele spre munţii Bătrîna şi Leaota Poteca trece în urcuş uşor. către V. 10-15 min). coastele nordice ale Colţilor Obîrşiei. Postăvarul şi coama plană a Pietrei Mari. 8 D. în urcuş de-a coasta. După 40-45 min de la cabană. Legături de la Vf. iar după ce întîlneşte drumul care urcă din stînga. ce vine din stînga. Şaua Strunga (şi Peştera) prin Colţii Ţapului. în cca 10 min. din noianul de spinări joase. pe deasupra obîrşiei Văii Jepilor (dreapta). urcînd uşor spre N. Legături de la cabana Babele spre: Vf. departe. 7 B. Vf. iar după ce urcă pieptul următor. Trasonul de vară se abate la dreapta pe flancul nordic al crestei. 3 B. prezintă un aspect oarecum rece. Culmea Strungii. De la Pintenul Obîrşiei către stînga. coboară prelung. După cca 20 min de mers pe această brînă. Buşteni) prin Bucşoi. iese pe un al doilea prag. Fig 029.Jepi" (şi Buşteni) 3 D. de la est la vest. 5 D.

.

.

varianta de iarnă a drumului. Ramificatie. pînă în Vf. ai cărui pereţi stîncoşi încing. unde lasă în stînga drumul spre Caraiman. Fig. în coborîş de-a coasta pe sub Vf. cantonul Jepi. la o ramificaţie de drumuri. spre Curmătura Văii Cerbului. în marginea platoului. pe o platformă cu bolovăniş situată în creştetul Pintenului Obîrşiei. de unde un coborîş repede ne conduce în cca 15 min. pe sub stîncăriile vîrfului Văii Cerbului şi pe deasupra căldării superioare a Văii Obîrşia Ialomiţei. pe coama Babelor. Omul. versantul nordic al Colţilor Obîrşiei. căldarea superioară a Văii Cerbului. Legături de la cabana Babele.1¼ ore. coboară pe sub pereţii Spinării Caraimanului la cabana Caraiman (2025 m).031 Caraimanul (versantul sudic) Din Curmătura Sugărilor poteca urcă foarte uşor de-a coasta. la început în coborîş. Bran prin Ciubotea. Găvanele (2479 m). după 15 . pe coama ce desparte căldarea superioară a Văii Cerbului (spre E) de cea a Văii Obîrşia Ialomiţei (spre V. spre: Piatra Arsa (şi Sinaia sau Buşteni). la cabana . dincolo de care se înalţă Creasta Morarului.20 min trece pe la obîrşia Văii Urlătoarea Mare (stînga) continuă de-a coasta pe sub Vf. 10 min ajungem la cantonul Jepi (1960 m). La capătul . Vf.. Traseul de vară continuă către stînga. Aici întîlnim varianta de iarnă. sprc SV. într-o şa situată lîngă Vf. în stînga noastră se deschide afund.Cerdacului" ieşim în creasta Colţilor Obîrşiei. Urlătorilor. Bucura) VÎRFUL OMUL . şi urmăm ½ la dreapta potera ne conduce. ajungem în Curmătura Sugărilor. apoi pe sub blocul de calcare albe ce formează Vf. Ciorîrlia şi iese curînd pe un tăpşan. Peştera. De la ramificaţia sus-amintită părăsim drumul carosabil care se continuă înainte.Cerdacul Obîrşiei". vezi traseul 4 C. Bran prin Clincea. pe toată desfăşurarea sa.). de la cabană.BABELE Marcaj: bandă galbenă Timp: 1 ½ . De aci continuă coborîşul ajungînd pe un al doilea prag de unde descrie o curbă largă către dreapta şi coboară de-a coasta în marginea Platoului Jepilor. care coboară din dreapta. Caraiman (2384 m) şi coboara repede către E. 10 min de coborîş uşor prin jnepeniş.2 ore De la cabana Omul (2507 m) urmăm poteca spre S. Jepilor). De aci. 5 B. situată la obîrşia Văii Albe de unde urcă uşor pe Spinarea Caramanului. lăsăm în dreapta blocul de calcare ce formoază Vf. VÎRFUL OMUL .Crucea Eroilor (l oră) şi cabana Caraiman (1½ ora). De la cabana Babele (2200 m) poteca se îndreaptă către E şi coboară pe un prag orizontal. spre Vf. la Crucea Eroilor (2325 m). Caraiman şi Buşteni prin V. spre Buşteni.. Bucura şi pe deasupra căldării superioare a Văii Cerbului (stînga). pe o brînă ce trece pe sub . indici. lăsăm în dreapta poteca spre Peştera (marcată cu bandă albastră) şi ne îndreptăm de-a coasta. de-a coasta.15 A. în Şaua Caraimanului. BABELE . Drumul urmează spre S. de unde se zăreşte spre stînga. Caraiman . De la extremitatea sudică a acestei şei către stînga se desparte o potecă îngustă care conduce într-o mică şa. Fig.BABELE . 3 D. apoi în urcuş uşor şi dupa cca. Vaii Cerbului. Timp de 15-20 min cît durează parcurgerea acestei brîne. Ramificaţie spre cantonul Jepi: Marcaj triunghi roşu. prin V. străbătînd întinsul platou al Jepilor Mici. Urmăm ½ la stînga poteca.PIATRA ARSĂ . 030 Colţul Ocolit (Vf. după cca. poteca ce însoţeşte Brîna Mare a Caraimanului. 5 D. Continuînd coborîşul pe flancul vestic al coamei. Din acest punct urmăm creasta şi ajungem pe un prag. unde întîlneşte poteca ce vine din stînga. 13 A. 3 D. 2C Timp: 5-6 ore 3 C. După un coborîş de cca 5 min spre S.SINAIA Secţiuni componente: indici 3C. traversează o serie de viroage afluente ale Văii Sugărilor şi după cca 20 min iese în platou.Piatra Arsa" (1950 . 3 B. 3D. 14 A. Baba Mare (2292 m) şi ajungem foarte curînd la cabana Babele (2200 m). dinspre cabana Caraiman. De aci.PIATRA ARSĂ Marcaj: bandă galbenă pe stîlpii liniei telefonice Timp: 1 .. După un coborîş uşor. de unde se desparte spre dreapta.

.

Drumul carosabil (marcaj cruce albastră) şi îndreaptă spre fostele cariere Caraiman. Vîlcelul Urlătorilor şi Vîlcelul Crestei Urlătorilor. care coboară spre Cascada Urlătoarea. B.15 min de la ramificaţie ajunge în punctul . indice 2 C. În continuare. covîrşit de o vegetaţie luxuriantă. 1660 m) hăţaşul ce însoţeşte Brîul Mare al Jepilor. Comorilor şi Valea Urlătoarea Mică. Peştera.La Grătar". dominat de Vîrful Claia Mare şi pieptul puternic al Caraimanului. Legături de la cabana Piatra Arsă spre: Peştera..CANTON JEPI . marcată cu semn punct albastru. Jepilor. 10 min iese în culme (2005 m). Traseul nostru (marcaj triunghi albastru) continuă la stînga. De aci. urcînd pieptiş. prin pădure urcă apoi pieptiş şi după 10 . de-a coasta. Babele (sau Caraiman). atinge firul Văii Urlătoarea Mare. văi şi torente. 4 A. Spre nord.V.V. Industriei (10 min de la gară). coborînd uşor sprc V. 2 D. conduce curînd la cabana Piatra Arsă (1950 m).. 4 C Timp 3-3½ ore.La Scări". Sinaia prin Piatra Arsă. prin Piatra Arsă.CANTON JEPI -PIATRA ARSĂ Secţiuni componente: indici 4. prin pădure.La Vinclu". 4 D. 4 C. Urlătoarea Mică.25 min De la canlonu) Jopi (1960 m) poteca urcă uşor cătrc SV. BUŞTENI . prin V. se conturează coama Clăii Mari cu uriaşul perete ce cade către sud. trece peste acest fir. pe pragul întins şi plan al Crestei Urlătorilor dincolo de care se înalţă. Poteca se abate spre stînga. în V. iar de aci. Dupa 20-25 min din bulevard ajungem lînga firul Văii Jepilor (dreapta). Derivaţie pe traseu: indice 4 D 4 B. Buşteni. Legături de la cabana Piatra Arsă spre: Sinaia. apoi săpată în stîncă şi prevăzută cu cabluri de asigurare. printre pîlcuri de jnepeni. urmăm poteca spre E.La Mese".4 ore De la gara Buşteni (883 m). şi ajunge în urcuş. BUŞTENI . Muntele Jepii Mari. şi iese la cantonul Jepi (1960 m). urmăm bd. drumul pătrunde în urcuş de-a coasta precum şi prin numeroase serpentine. poteca intră pe porţiunea numită . 4.La Vinclu" se ramifică o potecă. după care de-a coasta şi apoi în coborîş uşor. PIATRA ARSĂ . Un al doilea drum. printr-o serpentină scurtă. traversînd la intervale scurte coame. URLĂTORILOR . 2 D. Vîrful cu Dor (şi Sinaia). prin jnepenişul Platoului . După circa 10 minute poteca traversează firul Văii Comorilor şi atinge curînd coama dintre V. indice 2 A. lasă în stînga drumul spre Cascada Urlătoarea (15 min). spre Cascada Urlătoarea (15 min)..032 De la cantonul Jepi spre Creasta Urlătorilor şi V.La Mese". CANTON JEPI . în marginea platoului. canton Jepi (şi Buşteni). Vîrful cu Dor (şi Sinaia). 2 A. se îndreaptă către stînga. Libertăţii (şoseaua naţională) spre stînga. pe carc îl ocoleşte pe deasupra.. pînă în dreptul str. De aci continuăm la dreapta pe aceasta stradă.BUŞTENI Secţiuni componente: indice 4 B. PIATRA ARSĂ . iar după o serie dc serpentine. URLĂTORILOR . iar în continuare peste Vîlcelul Urlătorii Mici. vîrful stîncos şi în trepte al Jepilor Mici. prin pădure. traversează curînd Valea Seacă a Jepilor iar în urcuş. 4 B. 4A Timp: 4 4 ½ ore 4. traversează Vîlcelul Crestei Urlătorilor şi ajunge în punctul . Fig. iese în punctul .CANTON JEPI Marcaj: triunghi albastru Timp: 15 . Prahovei. Legături de la cantonul Jepi spre: cabana Piatra Arsă (şi Peştera) indice 4 A. iar după cca.. (. Comorilor. de unde se deschide perspectiva întregului platou al Jepilor. mai întîi pe o scară de lemn. 2 C. marcat cu semn punct roşu.20 min De la cabana Piatra Arsă (1950 m). Aici.m). iar deasupra. cantonul Jepi (şi Buşteni).. între care V. în urcuş uşor.CANTON JEPI Marcaj: triunghi albastru Timp: 3 ½ . de-a coasta. la Poiana Ţapului). dincolo de Valea Urlătoarea Mici.PIATRA ARSi Marcaj: triunghi albastru Timp: 20 . avînd în faţa decorul abruptului prahovean al Bucegilor. Din punctul . 3A. în punctul de ramificaţie a drumurilor. într-una dintre cele mai frămîntate şi sălbatice zone din abruptul răsăritean. lasă în dreapta (alt. Babele (şi Caraiman).

.

4 A.La Mese" unde peisajul este dominat de impunătoarea coamă a Clăii Mari cu uriaşul perete ce lasă către sud. una dintre cele mai frămtntate zone din abrupt. poteca traversează firul văii. Urlătorilor. apoi către stînga. trece în porţiunea . prin numeroase serpentine şi de-a coasta.Jepilor Mari şi ajungem.La Grătar" de unde printr-un coborîş repede ieşim lîngă firul Văii Jepilor în drumul carosabil. 1-1¼ oră. In vale. în marginea platoului.) In continuare. în urcuş uşor. După cca 20 min de mers pe acest podiş înalt şi monoton.BABELE -PEŞTERA . întîlnim venind din dreapta poteca de la Caraiman. De la . după care urcă de-a coasta şi iese pe un tăpşan. orientîndu-se către V. De aci.. unde întîlneşte drumul ce vine din stînga. întretăiată de coame şi muchii precum şi de numeroase văi şi torente. în coborîş. Jepilor. între care Vîlcelul Urlătorii Mari. după care trecînd peste Valea Urlătoarea Mică şi Valea Comorilor. pe coama acestui munte (2005 m). întretaie această coamă şi descrie apoi o curbă largă spre stînga. la Poiana Ţapului. în bd. Babele. ajungem într-o şa largă. (De aci se desprinde spre dreapta. Libertăţii (şoseaua naţională). Legături de la cabana Caraiman spre: Crucea Eroilor (şi Vf. CANTON JEPI .V. traversează Vîlcelul Crestei Urlăturilor şi Vîlcelul Urlătoarea Mică. 10-15 min. Urmăm la stînga drumul de căruţă în urcuş de-a coasta şi ieşim repede pe coama Babele-Jepi. de unde apar în faţă. prin V. pînă la cantonul Jepi. CANTON JEPI . peste cîteva praguri de piatră şi după cca 15-20 min ajunge în Creasta Urlătorilor. Acesta se continuă cu str. 5 A.BUŞTENI Marcaj: triunghi albastru Timp: 2½ .. în marginea platoului (1960 m). Legături de la cantonul Jepi spre: Buşteni. iar dincolo de vale. Ciocîrlia (2056 m). Din acest punct spre dreapta.). ajunge la cabana Caraiman (2025 m). acoperite cu o vegetaţie sălbatică. Valea Jepilor. lăsînd în dreapta Vf..Mese" drumul. apoi succesiv. peste Platoul Jepilor Mici. 4 C. Industriei care conduce. care conduce. prin jnepeniş. coborînd uşor.1½ oră De la cantonul Jepi (1960 m) poteca se îndreaptă către VNV. Buşteni. Din acest punct poteca prevăzută mai jos cu cabluri de asigurare.La Scări". al Jepilor Mici. 4 D. care desparte bazinul Văii Izvorul Dorului de cel al Văii Jepilor. şi după un scurt urcuş pe malul opus. lasă în dreapta varianta .CARAIMAN Marcaj: triunghi roşu. în coborîş uşor de-a coasta. Traseul nostru (spre Caraiman) continuă înainte (marcaj punct albastru). 4 D. Vîlcelul Crestei Urlătorilor şi Valea Urlătoarea Mică. apoi repede şi direct către V. După 10-15 min. iar spre ENE. apoi continuă spre N. la Babele. direct prin pădure. pe la Cascada Urlătoarea. Caraimanul şi Crucea Eroilor. dincolo de care se înalţă către sud. de aci spre stînga. al crestei. în coborîş prin pădure. după 10-15 min. După cca 10 min de la ramificaţie. indice 5 F. puternic înclinat. punct albastru Timp: la Caraiman. trecem prin punctul . spre Valea Comorilor. (marcaj bandă galbenă) pe sub Vf. urmează flancul sudic. la o ramificaţie de drumuri (2120 m).CARAIMAN . 5 E. de-a coasta. ajunge în dreptul punctului . la cabana Babele (2200 m). 1¼ . de vîrful întretăiat de trepte stîncoase. o potecă marcată cu semn punct albastru. JEPILOR . După circa o oră din Creasta Urlătorilor. 4 C. ieşim în punctul . spre NE. traversăm Valea Seacă a Jepilor. Jepii Mari (2075 m). De aici. Muntele Jepii Mari. Cabana Piatra Arsă.3 ore De la cantonul Jepi drumul coboară imediat sub platou iar după ce descrie cîteva serpentine. BUŞTENI . iar deasupra..La Vinclu" pe care-1 ocoleşte pe deasupra. la gara Buşteni. dinspre Piatra Arsă (timp de la canton. Babele (sau Caraiman). prin V.. Ramificaţie spre Babele. Jepilor. drumul trece curînd pe la obîrşia Văii Urlătoarea Mare.. coborîm spre NE. apare oraşul Buşteni. Drumul se îndreaptă către N. Omul). Din Creasta Urlătorilor drumul traversează în coborîş. un ultim urcuş de cca 5 min ne conduce în creastă.Drumul Cailor" şi traversează curînd firul Văii Urlătorii Mari. bandă galbenă. 10 min. acoperit de o vegetaţie bogată. localitatea Poiana Ţapului. după cca 15 min.

5B Timp: 5-6 ore 5. Continuînd urcuşul de-a coasta. se profilează . urmăm bd. Buşteni prin V. la cabana Babele (2200 m). canton Jepi (sau Piatra Arsă). 5B. În contrast cu acest versant sălbatic şi întunecat. spre dreapta. pe malul stîng (dreapta cum urcăm) al Văii Jepilor. 6A.. revine pe faţa Caraimanului. Inainte. porneşte largul pridvor înierbat al Brînei Portiţei.Creasta cu Zîmbri". 5 B. BABELE . reintră curînd în Vîlcelul Zăpezilor iar după un urcuş scurt. pe versantul nordic al Jepilor Mici. marile cascade ale Văii Spumoase. După 1 . De la gara Buşteni (883 m). peste vale. iar după ce se strecoară pe sub stînci şi urcă direct printr-un horn stîncos. Ieşind pe pragul orizontal al coamei Babele-Jepi întîlnim. în punctul de confluenţă cu Viroaga Babelor ce vine dinspre V de sub creasta Babele. Piatra Arsă (şi Sinaia sau Buşteni). JEPILOR . Vîrful Omul. de aci. iese din nou pe o coastă puternic înclinată. cînd valea are debit mare de apă. în punctul de ramificaţie a drumurilor. La stînga se desparte poteca spre cantonul Jepi prin V. în lungul drumului carosabil. Libertăţii (şoseaua naţională) spre stînga. şi pieptul puternic al Caraimanului. conduce la baza unei scări de piatră cu cabluri de asigurare. îndreptîndu-ne de-a coasta. 3B. poteca se apropie de firul superior al Văii Jepilor. De aici prindem poteca spre stînga. Legături de la cabana Caraiman spre: Babele (şi Peştera) indice 5 A. Străbătînd în continuare o porţiune în care poteca. Spre stînga şi înapoi. După o scurtă porţiune aproape orizontală. de unde urmează o faţă stîncoasă. drumul dinspre Piatra Arsă. pe malul drept al acesteia (stînga cum urcăm). 5E. 033 Pe creasta acoperită cu pajişti. impresionantă mai ales primavara şi la începutul verii. Fig. versantul Jepilnr Mici este acoperit cu o vegetaţie bogată întreruptă de ţancuri. avînd în faţă peisajul abruptului prahovean al Bucegilor dominat de Vîrful Claia Mare. în punctul în care. la baza căreia lăsăm în dreapta poteca ce urcă de-a lungul Brînei Mari a Caraimanului. în firul văii. 5F.CARAIMAN Marcaj: cruce albastră Timp: 3-3½ ore Acest traseu traversează o zonă ştiinţifică a rezervaţiei naturale . Caraiman 5D. după care continuă urcuşul şi iese la baza treptei stîncoase a Cascadei Caraimanului. După 20-25 min ajungem lîngă firul Văii Jepilor (dreapta). paralel cu viroaga. După un parcurs scurt apar. care conduce după 20-25 min la fostele cariere de piatră. Legături de la cabana Babele spre: Peştera. pe partea opusă a văii. marcaj triunghi albastru). ajunge la cabana Caraiman (2025 m). se ridică o treaptă stîncoasă înaltă peste care apele Văii Jepilor formează Cascada Caraimanului (sau Vînturişul Caraimanului). pe o porţiune surpată de eroziuni.Secţiuni componente: indici 5. apoi de-a coasta pe malul drept al Văii Jepilor (stînga cum urcăm). 5G. continuăm la dreapta pe această stradă. începem curînd urcuşul. pînă în dreptul str. spre Crucea Eroilor. este săpată în stîncă..Bucegi".1½ oră de la Buşteni urcuşul pieptiş încetează şi. venind din stînga. poteca ne conduce curînd în firul Vîlcelul Zăpezilor (păstrează multă vreme zăpada). Poteca traversează firul trecînd pe faţa Caraimanului. prevăzută cu cablu de asigurare. în urcuş pieptiş. pereţi şi vîlcele stîncoase. apoi urcînd pieptiş pe sub pereţii din dreapta. Trecem prin pajiştile de la poalele feţei sudice a Caraimanului şi urcăm apoi pieptiş o treaptă a văii. Industriei (10 min de la gară). Traseul nostru continuă înainte.PEŞTERA . temporar accesul turiştilor nu este permis aici. urcă pieptiş printr-un mic horn şi răzbate deasupra zonei de stîncării. trecînd pe versantul Jepilor Mici. BUŞTENl . De aici ne îndreptăm către stînga. traversăm firul şi continuăm în urcuş. acoperită cu pajişti bogate. 3D. în dreapta şi deasupra noastră se deschid feţele luminoase ale Caraimanului. Nu departe. pe malul opus al văii. Jepilor. 3D. poteca în urcuş. în creştetul căreia se află o importantă staţiune de zîmbru sau pin cembra.BABELE Marcaj: cruce albastră Timp: 20-30 min De la cabana Caraiman (2025 m) urmăm către V. 5 A. În continuare.V. după care iese pe o faţă puternic înclinată. poteca traversează firul bolovănos al Vîlcelului Brînei Portiţei. atingem firul Văii Jepilor. Crucea Eroilor (şi Vf. În stînga. poleca descrie cîteva serpentine. drumul traversează din nou firul văii. urcă în serpentine. Un ultim urcuş de cca 5 min ne conduce în creastă. CARAIMAN . Urlătorilor (traseul 4. Ornul). canton Jepi (şi Buşteni). De aici. cu abrupturi înlănţuite de brîne bogat înierbate şi presărate cu sumedenie de flori.

.

Vf. mai întîi printr-o serpentină tăiată în stîncă. Traseul nostru se abate la dreapta. drumul continuă spre Vf. 5F.CARAIMAN Marcaj: cruce albastră Timp: 20 min De la cabana Babele (2200 m) poteca se îndreaptă catre E. mai întîi printr-un horn stîncos. coboară repede de-a lungul Piciorului Babelor la baza căruia întîlneşte venind din dreapta. în urcuş direct. urcă la cabana Babele (2200 m). reintrînd în firul stîncos şi umed al Vîlcelului Zăpezilor. Omul. Omul prin V. Paralel cu acesta. 16 B. Sugărilor. 5 E. 5G.BABELE Marcaj: cruce albastră Timp: 1¾ . Cocorei şi V. 5E Timp:4½ . cînd valea are debit mare de apă. De la cabana Caraiman (2025 m) drumul coboară repede de-a lungul Vîlcelului Zăpezilor (afluent pe stînga Văii Jepilor) trece apoi curînd pe coastele înierbate de pe faţa sudică a Caraimanului. pe faţa Caraimanului. cantonul Jepi (şi Buşteni prin V. apoi de-a coasta pe sub stînci. Piatra Arsă (şi Sinaia). poteca ajunge deasupra unei mari rupturi de pantă.BABELE . după care străbate o zonă abruptă. 5G. şi conduce pe Piciorul Babelor. cîteva viroage. Pieţroşiţa). de unde poteca se strecoară către dreapta. coborîm o scurtă ruptură de pantă. 5B. iar după ce lasă în dreapta drumul spre Piatra Arsă continuă coborîşul paralel cu Viroaga Babelor. PEŞTERA . 2 B. apoi pe o scara de piatră şi ajunge în firul Văii Jepilor. traversează Valea Cocorei şi se îndreaptă spre cabana Peştera (1610 m). JEPILOR . canton Jepi (şi Buşteni). 3D. Babele. 3B. se desprinde. Înainte. şi continuăm coborîşul.BUŞTENI Marcaj: cruce albastră Timp: 2½ . Peştera Ialomiţei şi cabana Padina. Jepilor.V. BABELE . iar după ce traverseaza prin pajiştile de sub creasta Babelor. 5A.BUŞTENI Secţiuni componente (indici 5C. coboară pe coama Babele-Jepi. De la baza rupturii de pantă. de la baza căreia se desparte la stînga poteca spre Crucea Eroilor prin Brîna Mare a Caraimanului. Ieşind de aci pe faţa din stînga. şi ajungem curînd la cabana Caraiman (2025 m). printr-un mic culoar. traversăm ctîeva viroage şi după 10-15 min ajungem deasupra unei zone stîncoase. Obîrşiei (marcaj bandă albastră). impresionantă mai ales primăvara şi la începutul verii. Omul. se strecoară curînd printr-un mic culoar.Bucegi" şi. la capătul cărora. Vîrful cu Dor (şi Sinaia) 1 B. 3D. largul pridvor înierbat al Brînei Portiţei.2 ore Din poiana cabanei Peştera (1610 m) poteca porneşte către N. 5D. iar dupa 15 . JEPILOR . traversează V.CARAIMAN . Traversăm firul. Urlătorilor). Legături de la cabana Caraiman spre: Buşteni prin V. Vf. accesul turiştilor nu este permis aici. 5 D. după 10-15 min.. Piatra Arsă (şi Sinaia). indice 5D. trece printr-un mic horn şi se abate brusc către dreapta. Obîrşia Ialomiţei. Omul) 16 B. Crucea Eroilor (şi Vf. Jepilor. trecem din nou pe faţa Caraimanului iar după un . Dobreşti. Legătura de la cabana Babele spre: Caraiman (şi Crucea Eroilor). iar după ce străbate spre S. lîngă Cascada Caraimanului (dreapta). 17 B. 5E. către stînga.1½ oră De la cabana Babele (2200 m) coborîm spre V.Marcaj: cruce albastră Timp: 1¼ . poteca traversează firul bolovănos al Vîlcelului Brînei. de unde continuă în urcuş uşor de-a coasta şi conduce curînd în creastă. PEŞTERA .20 min iese pe un prag al Piciorului Babelor. Cocorei. Poteca trece pe flancul dinspre V. Mănăstirea Peştera.3 ore Acest traseu străbate o zonă ştiinţifică a rezervaţiei naturale . pînă la confluenţa cu firul superior al V. Piatra Arsă (şi Sinaia sau Buşteni). pajiştile unui platou larg şi uşor înclinat. Omul prin V. CARAIMAN . ajunge. indice 7D. iar prin pajiştile unui platou larg şi uşor înclinat. pe cumpăna dintre V. Şaua Strunga (şi Bran sau Vf.5 ore Derivaţii pe traseu: indici 6F. întîlneşte din nou firul vîlcelului. drumul de la Vf. la ramificaţia drumurilor. Continuînd coborîşul. trecînd astfel de pe Caraiman pe Jepii Mici. de-a lungul căruia traversează o zonă de bolovănişuri şi ajunge curînd într-o şa largă. Legături de la cabana Peştera spre: Bolboci (Scropoasa. Poteca trece mai departe printre bolovanişuri pe la baza unei zone de stîncării. Peştefa.V. temporar. 5G 5 C. Omul). Cocorei (spre stînga).

OMUL. După 5 . ajunge după cca 10 min. iar în cca 15 min ajungem la Căminul Alpin de unde intrăm foarte curînd pe poteca Munticelului. Omul (Spre Vf. 6A.6 ore 6. Omul. în marginea abruptului.PICHETUL MĂLAEŞTI Secţiuni componente : indici 6. CARAIMAN . de unde ajunge în 10 min la cantonul Jepi. Cabana Piatra Arsă (şi Peştera). după care poteca se îndreaptă către VNV.POIANA COŞTILEI . urmăm bd. aproape orizontal. spre gara Buşteni (10 min). bogaţele cascade ale Văii Spumoase.10 min ajunge pe un prag larg. pînă la Vf. De la Crucea Eroilor continuăm spre V. poteca ce iese în Brîna Mare a Caraimanului. pe bulevard. Din şa continuăm către S. coborînd pe Spinarea Caraimanului. BUŞTENI . apoi nu . 2½ . Drumul spre Poiana Coştilei continuă înainte. prin pajişti întinse şi domoale.1¼ oră De la cabana Caraiman (2025 m) poteca se îndreaptă către S.. unde întîlneşte venind din dreapta drumul dinspre Babele. drumul marcat Babele -Vf. apoi continuăm către NV. 3C). apoi succesiv bandă galbenă. 034 Valea Jepilor şi Brîul Portiţei Fig. 4D. Ramificaţie spre cabana Piatra Arsă. de unde continuă. trecem pe la obîrşia Văii Urlătoarea Mare (stînga) şi continuăm de-a coasta. traseul 3B. Fig. Legături de la canton Jepi spre: Buşteni.VF. în coboriş uşor. 035 Abruptul Sudic al Caraimanului 5 F. De aci la stînga. 5 G. continuă ½ la stînga pe potecă. de-a lungul potecii. în urcuş direct.3 ore De la cabana Caraiman (20-25 m). la început în coborîş. Traseul nostru continuă la dreapta. pe sub Vf.2¼ ore De la gara Buşteni (883 m).Coştila" (marcaj bandă albastră). continuăm imediat la stînga pe str. traversează V. Urcînd continuu prin pădure. Traseul nostru (marcaj triunghi roşu).La Măsuratoarea Urşilor" (1310 m) . în urcuş uşor de-a coasta şi iese în marginea Platoului Jepilor Mici. spre Babele. şi ieşim în platoul de pe Vf.. traversează curînd firul Văii Jepilor şi urcă pieptiş coasta din dreapta văii. după care. în marginea platoului (1960 m).coborîş lung revenim pe versantul nordic al Jepilor Mici. Libertăţii (şoseaua naţională). Industriei. de-a coasta şi. prin V. Urmăm poteca ½ la dreapta. platformă largă la capătul căreia. trece o zonă de stîncării şi întîlneşte după ½ oră din şa. Acesta urmat la dreapta coboară spre Buşteni unde se continuă cu str. în urcuş uşor. Lăsăm în stînga viroagele ce formeaza obîrşiile din platou ale Văii Jepilor. Caraimanului. de aci se desprinde către stînga poteca spre Valea Albă. după ce traversează un coridor deschis în jnepeniş. în urcuş continuu trecem pe sub ţancul ascuţit . 4A. în urcuş pieptiş. ajungem curînd în şaua de la obîrşia Văii Albe. coboară curînd o coastă repede. De aici. la cabana Piatra Arsă (1950 m). de-a lungul Platoului Jepilor Mici. Urlătorilor.CRUCEA EROILOR . Babele (sau Caraiman). care ne conduce în bd.Omuşorul" şi ajungem curînd în Şaua Caraimanului. traversînd firul stîncos al Şiştoacei Dracilor. Valea Alba.CANTON JEPI Marcaj: punct albastru. Ciocîrlia (2056 m). Coştilei. trecem prin cîteva mici poieni şi după ¾ .MUNTICEL POIANA COŞTILEI Marcaj : triunghi roşu Timp: 2 . cingătoare în cea mai mare parte înierbată. trecem după un coborîş repede printr-o fostă carieră de piatră şi ajungem în drumul carosabil. peste vale. BUŞTENI . Libertăţii (şoseaua naţională) spre dreapta. Timp: pînă la Crucea Eroilor. într-o şa. urmăm spre NV.1 oră de la Căminul Alpin. CARAIMAN . După ce străbatem o porţiune săpată în stîncă. triunghi roşu Timp: 1 . 40-50 min. După 15-20 min de mers pe acest podiş înalt şi liniştit. 4C. ajungem în punctul . după cîteva minute lasă la stînga poteca spre refugiul alpin . care. iar după trecerea unui tăpşan. în urcuş de-a coasta. 6B Timp: 5 . în coborîş uşor. ajungem la o ramificaţie de drumuri.. care se strecoară pe sub abruptul sudic al acestui masiv. apoi în urcuş uşor printr-un coridor tăiat în jnepeniş. Continuăm spre dreapta. lăsăm în stînga. se înalţă Crucea Eroilor. Omul.

.

departe, V. Gălbinelelor şi după 25-30 min de la ,,Măsurătoarea Urşilor" iese în largul luminiş al poienii. În stînga deasupra pădurii se înalţă Vf. Santinela Văii Cerbului, iar în fund, abruptul răsăritean al Coştilei cu colţii Mălinului, Gălbinelelor şi marele perete al Gălbinelelor. Apropiindu-ne de marginea nordică a poienii, se defineşte tot mai bine, spre stînga, marele intrînd al Văii Cerbului. Poteca încalecă curînd o coamă scundă, dincolo de care se întinde Poiana Văii Cerbului. După un scurt coborîş în partea opusă a coamei, ajungem la răscrucea de drumuri ,,Poiana Văii Cerbului" (1310 m). Legături spre: Pichetul Roşu, 6A ; Vf . Omul prin V. Cerbului, 7A; Buştani prin Gîlma V. Cerbului, 7C; Buşteni prin Munticel, 6E. 6 A. POIANA COŞTILEI - PICHETUL ROŞU Marcaj : triunghi roşu. Timp: 1 - 1¼ oră De la răscrucea de drumuri ,,Poiana Văii Cerbului" (1310 m), urmăm către N poteca în coborîş uşor prin Poiana Văii Cerbului, unde traversăm curînd firul sec al Văii Mălinului şi apoi firul Văii Cerbului, (uneori cu apă), trecînd astfel de pe Muntele Coştila pe Muntele Morarul. Urcînd prin pădure, pe malul opus, traversăm V. Comorilor şi continuăm apoi în urcuş de-a creasta, pe la poalele Morarului. După cea. 30 min de la răscruce trecem peste V. Bujorilor. De aci, după un urcuş pieptiş şi scurt, ieşim în Poiana Morarului. În faţă, către V, se deschide V. Morarului, iar în stînga perspectiva abruptului nordic al Morarului, cu făgaşele stîncoase ale văilor Rîpa Zăpezii şi Adînca şi uriaşele ace care ornamentează Creasta Morarului. Traversînd firul văii, poteca trece pe Muntele Bucşoi şi continuă de-a coasta, aproape orizontal, coboară apoi repede prin pădure, după care urcînd uşor, iese prin poieni largi şi rarişti, în Şaua Căpăţînii Porcului, la răscrucea de drumuri ,,Pichetul Roşu" (1445 m). Legături spre: Mălăcşti, 6B; Vf. Omul prin Bucşoi, 8C; Cabana Diham (şi Predeal sau Rîşnov), 11 B; Poiana Izvoarelor (şi Predeal sau Buşteni), 8E; Poiana Coştilei (şi Buşteni), 6D. 6 B. PICHETUL ROŞU - MĂLĂEŞTI Marcaj: triunghi roşu Timp: 2 - 2½ ore De la răscrucea de drumuri ,,Pichetul Roşu" urmăm poteca spre V şi în urcuş continuu de-a coasta, ieşim după 20-30 min în Poiana Bucşoiului, de unde se deschide o perspectivă covîrşitoare asupra Văii Bucşoiului şi a crestelor stîncoase ce o mărginesc. Poteca traversează firul văii, după care, descriind o curbă largă către dreapta, traversează Vîlceaua Bucşoaia şi pătrunde în poiana întinsă de la poalele Crestei Văii Rele. Din marginea poienii urcăm uşor şi atingem curînd o creastă acoperită cu un covor de iarbă fragedă şi muşchi, ,,La Bătaia Cocoşilor de rnunte", de unde, coborînd de partea cealaltă, traversăm, nu departe, Valea Rea. De aici, drumul continuă urcînd şi coborînd de-a coasta, traversează Vîlcelul Îndrăcit şi apoi urcă pieptiş conducînd, după cca 1 ¼ oră de la Pichetul Roşu, în punctul ,,La Prepeleac", deasupra căruia se desfăşoară faţa NE a Bucşoiului. Fig.036 In drum spre cabana Mălăeşti Lăsînd în dreapta poteca veche spre Mălăeşti, ajungem imediat la ramificaţia drumurilor (stîlp indicator), de unde se desprinde la stînga, în urcuş, poteca spre Vf. Omul prin Bucşoi (marcaj bandă roşie). Traseul nostru continuă înainte, pe poteca ce se strecoară prin tufărişuri. Curînd coborîm uşor pe sub stîncării şi traversăm (pe o punte de lemn) o şiştoacă abruptă, continuăm coborîşul de-a coasta şi, după cca 10 min de la ramificaţie, ajungem în Vîlcelul Prepeleacului, unde întîlnim poteca veche. Urmăm în sus această potecă iar dupa cîteva serpentine scurte ieşim în Şaua Mălăeştilor, la baza unui turn stîncos ce se ridică în dreapta, de unde apare albia pietroasă a Văii Mălăeşti. De partea cealaltă a văii se înalţă Padina Crucii, în fund Culmea Ţiganeştilor şi ½ la stînga, maiestoasa culme a Muntelui Scara. Din şa, coborîm versantul vestic al Bucşoiului şi ajungem curînd la cabana Malăeşti (1720 m). Legături de la cabana Mălăeşti spre: Vf. Omul prin V. Mălăeşti, indice 12 A; Bran prin Clincea, 12 D; Rîşnov (sau Cabana Diham prin V. Glăjăriei), 12C; Pichetul Roşu, 6 C. PICHETUL ROŞU - POIANA - BUŞTENI Secţiuni componente : Indici 6C, 6D, 6E Timp: 4 - 5 ore 6 C. MĂLĂEŞTI - PICHETUL ROŞU

Marcaj : triunghi roşu Timp: 1 ¾ - 2 ore De la cabana Mălăeşti (1720 m) poteca traversează firul văii şi se îndreaptă către E, urcînd pieptiş pe versantul de V al Bucşoiului. După cca 15 min ajungem pe o muchie, dincolo de care drumul se strecoară printre ţancuri stîncoase, iar după un scurt urcuş pieptiş, iese în Şaua Mălăeştilor, la baza unui turn stîncos. Dincolo de şa zărim: înainte, jos, culmea Măgurii Cenuşii, cu cabana Diham; pe planul următor, Culmea Forbanul, apoi mai în fund, Predealul şi deasupra acestuia, Piatra Mare, iar la dreapta, spinarea prelunga a Gîrbovei. În continuare, drumul coboară pe versantul opus, în lungul Vîlcelului Prepeleacului după care părăsind vîlcelul prinde către dreapta potecuţa ce urca uşor de-a coasta pe sub pereţi stîncoşi; de aci traversează o şiştoacă abruptă, continuă de-a coasta şi după cca 15 min din Şaua Malăeştilor, ajunge în punctul ,,La Prepeleac" unde întîlneşte venind din dreapta, poteca (marcată cu bandă roşie) dinspre Vf. Omul, pe Creasta Bucşoiului. Din acest punct drumul coboară repede pe flancul sudic al pintenului, traverseaza Vîlcelul Îndrăcit şi continuă apoi, urcînd şi coborînd uşor de-a coasta; dupa cca 15-20 min de la Prepeleac traversează Valea Rea şi ajunge curînd pe creasta acoperită cu un covor de iarbă fragedă şi muşchi, ,,La Bătaia Cocoşilor de munte". Coborînd de partea cealalta, ieşim într-o poiană la poalele Crestei Văii Rele, de unde apare în faţă versantul nordic al Bucşoiului Mic. Curînd intrăm în Poiana Bucşoiului, unde poteca traversează N Vîlceaua Bucşoaia şi apoi, nu departe, firul Văii Bucşoiului, iar în cca 15 min, după un coborîş de-a coasta, ieşim în larga poiană de sub Şaua Căpăţînii Porcului, la răscrucea de drumuri ,,Pichetul Roşu". Legături de la Pichetul Roşu spre:Buşteni prin Poiana Coştilei, între 6 D; Poiana Izvoarelor (şi Buşteni sau Predeal) 8E, Cabana Diham (şi Predeal), 11 B. 6 D. PICHETUL ROŞU - POIANA COŞTILEI Marcaj: triunghi roşu Timp: ¾ - 1 oră De la răscrucea de drumuri ,,Pichetul Roşu" coborîm uşor către S prin poiană, în marginea căreia prindem poteca în urcuş pronunţat prin pădure. Continuăm apoi de-a coasta aproape orizonlal şi după cca 20 min intrăm în Poiana Morarului, din care se desfăşoară către V o privelişte impresionantă asupra Crestei Morarului, cu silueta caracteristică a colţilor săi. Distingem, astfel, de la V la E, piramida Acului de Sus, Degetul Prelungit, cu două vîrfuri distincte, coloana Degetului Roşu şi în sfîrşit, Acul Mare a cărui siluetă prezintă aspectul unui trapez uriaş. În poiană, trecem peste firul sec al văii şi curînd, după un coborîş repede, traversăm V. Bujorilor. Drumul continua în coborîş de-a coasta şi după cca 20 min traversează V. Comorilor, iar după trecerea unei coame scunde, coboară în firul Văii Cerbului. După un urcuş uşor, ajungem la răscrucea de drumuri ,,Poiana Văii Cerbului". Legături din Poiana Coştilei spre: Buşteni prin Plaiul Munticel, indice 6E; Buşteni prin Gîlma - V. Cerbului, 7C; Vf. Omul, prin V. Cerbului, 7A; Pichetul Roşu, 6A. 6 E. POIANA COŞTILEI - MUNTICEL - BUŞTENI Marcaj: triunghi roşu Timp: 1½ - 1¾ oră De la răscrucea de drumuri ,,Poiana Văii Cerbului" urmăm poteca spre S, şi traversăm o coamă scundă, dincolo de care se întinde Poiana Coştilei. Coborîm de partea cealaltă a coamei şi străbatem poiana în urcuş uşor, lăsînd în stînga Vîrful Gîlma Mare (1428 m). Din marginea sudică a poienii urcuşul încetează; intrînd pe plaiul Munticelului, traversăm, curînd firul Văii Gălbinelelor şi nu departe, pe acela al Coştilei, după care întîlnim coborînd din dreapta, poteca (marcată cu bandă albastră) dinspre refugiul alpin Coştila. După cîteva minute, drumul ne conduce în poeniţa ,,La Măsurătoarea Urşilor" (1310 m), unde vine din dreapta, poteca dinspre Valea Albă. Din acest punct drumul coboară continuu în lungul plaiului, prin mici luminişuri şi după cca 30 min iese în marginea Buştenilor, lîngă Căminul Alpin. De aici, la gara Buşteni, cca 15 min. BUŞTENI - POIANA COŞTILEI - VF. OMUL Secţiuni componente: Indici 7, 7A Timp: 5 ½ - 6 ore 7. BUŞTENI - GÎLMA - POIANA COŞTILEI Marcaj : bandă galbenă Timp 1¾ - 2 ore

. după cca 15 min în şoseaua V. coastele înierbate ale Muntelui Colţii Obîrşiei. trecem pe Morarul şi ajungem curînd în marginea căldarii superioare a Văii Cerbului. Văii Cerbului şi blocul de calcare albe al Vf. cu Vf. care urcă uşor prin pădurc şi coboară. Verde. bandă roşie şi triunghi albastru). Priponului (descrisă la indice 31). lăsăm în stînga potecii. pe lespezi de piatră şi pătrunde între pereţii unui horn. iar înainte. 7 A. De aici continuăm la stînga iar din marginea oraşului. trecem curînd pe faţa Morarului. brăzdat prin mijloc de Hornul Central. cu un imens bloc în surplombă.La Numărătoarea Oilor". şi atingem curînd firul Văii Cerbului. Muntele Colţii Obîrşiei. b) De la Căminul Alpin Buşteni.. V. Legături spre: Vf. din acest punct. de unde se desprinde către dreapta Brîna Mare a Morarului (descrisă la indice 32). după care traversam pentru ultima oară firul văii. şi pe ultimul plan. se strecoară printre doi pereţi de stîncă apropiaţi.Pentru intrarea pe acest traseu putem urma: a) De la gara Buşteni (883 m) bd. paralel cu firul văii.. în faţă.VF. trecînd pe Muntele Coştila în Poiana Văii Ţapului. Pichetul Roşu. V. apoi coboară de partea cealaltă a coamei şi ajunge curînd la răscrucea de drumuri .scurtături" urcă în serpentine. Lăsînd în urmă ultimii arborii răzleţi. zărim gura Văii Priponului şi Creasta Priponului. către stînga.Poiana Văii Cerbului" urmăm poteca spre V în lungul Poienii Văii Cerbului (în apropiere. La intrarea în poiană poteca se îndreaptă brusc la dreapta şi suie o coamă scundă. pe şosea. iar în stînga. unde peisajul e dominat de perspectiva Abruptului Coştilei... de unde porneşte spre stînga o brînă lată. la obîrşia văii. pînă în colţul bd. Buşteni prin Plaiul Munticelului. Urmează un piept plin de bolovănişuri. printre rarişti şi blocuri stîncoase. Înainte se deschide perspectiva căldării superioare a Văii Cerbului. 6A . Buşteni prin Gîlma. descris la indice 27). întretăiată de brîne bogat înierbate şi de stîncării. unde ia sfîrşit Valea Ţapului (descrisă la indice 29). OMUL Marcaj : bandă galbenă Timp: 3½ . Poteca se apropie mult de gura stîncoasă a Văii Priponului. se profilează Creasta Priponului. cu peretele estic. prin cîteva serpentine. continuă pe coasta Priponului Văii Cerbului. apare în stînga Valea Seacă a Coştilei (descrisă la indice 28). pe poteca marcată cu semnele bandă galbenă. POIANA COŞTILEI . Cerbului. De aci continuăm pe sub coastă..Piatra Pîrlită". iar în cca 30-40 min de la Buşteni şi după ce traversăm pe un mic pod Pîraul Hoagelor. continuăm în urcuş uşor.4 ore De la răscrucea de drumuri . descriind o scurtă serpentină.Poiana Văii Cerbului" (1310 m). şi după 15 . traversăm firul sec al Văii Mălinului. vechi loc de adăpost sub un bloc de stîncă. de-a lungul căruia poteca brăzdată de . bandă roşie şi triunghi albastru. Din punctul de întîlnire al celor două variante continuăm pe şosea. ajungem la ramificaţia drumurilor spre Plaiul Fînului-Poiana Coştilei. 7C. Văii Cerbului. După cca 10 min de mers. In faţă. remarcabil printr-o zonă de pereţi stîncoşi (Ceardacul Obîrşiei). care debuşează într-o zonă de bolovănişuri. în aceeaşi poiană coboară dinspre SV. spre Gura Dihamului (marcaje. care sfîrşeşte deasupra poienii printr-un horn vertical. Ascuns. Trecem apoi prin faţa peretelui frontal al Colţului Ţapului şi după cca 10 min traversăm din nou firul Văii Cerbului. unde poteca. continuă spre stînga. se conturează Colţul Mălinului. deasupra căreia se înalţă piramida zveltă a Santinelei Văii Verzi (descrisă la indice 27 B). Nestor Urechia. Omul prin V. urcă ocolind prin dreapta şi de-a coasta Vîrful Gîlma Mare şi răzbate în Poiana Coştilei. Traseul nostru (bandă galbenă). Deasupra pragului format de Poiana Văii Ţapului urmează o treaptă a văii. blocul proeminent al Vf. trecem prin punctul . Ţapului. traversăm V. de unde apare în faţă V. Ieşind deasupra hornului. Urzicii (descrisă la indice 30). La capătul de sus al poienii se ridică pintenul . După 20. iar după ce lăsăm în stînga.. Vîlc.25min de la traversarea văii trecem din nou pe Coştila. printr-o poiană largă. despicătura Văii Caprelor. indice 7A. deasupra caldării. conducîndu-ne pe un alt prag. Poteca traversează acest fir şi urmează flancul Muntelui Morarul urcînd de-a coasta.Cerbului. Sus. . care formează o însemnată ruptură de pantă a văii. 6E. Aici urcuşul încetează în marginea unui prag larg. spre stînga. Cerbului (spre Gura Dihamului). spre V. într-o poiană invadată de urzici.Priponul Văii Cerbului". urcînd repede.Piatra Pîrlită" ajungem în marginea unui prag.. iar în dreapta faţa sudică a Morarului. Înainte.20 min de la . După cca 15 min din V. Puţin mai departe. Cerbului şi urmăm şoseaua Dihamului. Libertăţii (şoseaua naţională) spre dreapta. afumat de focuri ciobăneşti. pe care o urcăm printre blocuri de stîncă acoperite de vegetaţie subalpină. înclinarea scade simţitor. Distingem. însoţită de o potecă ce conduce în V. intrăm în zona alpină.

OMUL . ocoleşte Vîrful Gîlma Mare pe la nord şi est. 6 E. 17 C.BUŞTENI Secţiuni componente: indici 7 B. Căldărilor. apoi coboară repede. Babele (sau Crucea Eroilor şi Caraiman). Mălăeşti prin V. după cca 15 min din Poiana Văii Ţapului. ieşim în bd. de-a coasta. urmăm şoseaua. cu un imens bloc în surplombă. 8 D. Din marginea poienii. trecem pe lîngă . Pichetul Roşu. Vîlc. poteca pătrunde într-un horn stîncos. Din marginea căldării poteca urmeaza spre dreapta coastele de sub Vf. iar de aici ajunge în cîteva minute la Vf. 3 C.La Numărătoarea Oilor". Legături din Poiana Coştilei spre: Buşteni prin Gîlma.. Urmînd coborîşul de-a lungul firului.Piatra Pîrlită". spre gara Buşteni. Bran. indice 15 A. descris la indice 27).. aceasta traversează imediat Pîrăul Hoagelor şi se continuă printr-o padină largă iar după 10-15 min. VF. iar în dreapta spinarea prelungă a Morarului. V. Legături de la Vf. Buşteni prin V. revine pe flancul nordic al Coştilei. După cîteva serpentine poteca iese pe un prag al văii de unde continuă coborîşul repede pe o coastă cu bolovănişuri alunecătoare.Poiana Văii Cerbului". Ascuns. 14 A. în căldarea superioară a Văii Cerbului. Priponului (descrisă la indice 31) şi ajunge curînd deasupra Priponului Văii Cerbului. Omul (2507 m). 8 B.Găvanele (2479 m). Peştera prin V. Drumul continuă pe malul drept al văii. sfîrşeşte deasupra poienii printr-un horn vertical. Spre gara Buşteni. 6 A. lasă în dreapta poteca spre V.BUŞTENI Marcaj: bandă galbenă Timp : 1½ . după care coboară Plaiul Fînului şi iese după cca ½ oră din Poiana Coştilei. aproape de gura stîncoasă a Văii Priponului (dreapta) în marginea poienii . dincolo de vale. coborîm. 12 B. de unde se desprinde către ENE Brîna Mare a Morarului (descrisă la indice 32). 8 D.PICHETUL ROŞU . în punctul de confluenţă cu V. iar de la intrarea în Buşteni. Ţapului (descrisă la indice 29). trecem curînd pe flancul Muntelui Coştila. 7 . Lăsînd în dreapta piramida Santinelei Văii Verzi (descrisă la indice 27 B). Libertăţii. 16 E. prin bd. Cerbului.La Piatra Pîrlită". Mălăieşti. de unde poteca trece pe faţa sudică a Morarului. În dreapta. unde poteca se strecoară printre doi pereţi de stîncă apropiaţi. Mălăeşti prin Bucşoi . indice 7 C. coborîm în Poiana Coştilei. 13 A. prin punctul . Continuînd în coborîş uşor.VF. iar mai departe apare Valea Seacă a Coştilei. iar de la baza unei zone de stîncării. (descrisă la indice 28) la obîrşia căreia distingem Colţul Mălinului. traversăm această vale şi bolovănişul V. se înalţă peretele frontal al Vîrfului Ţapului. lasă la dreapta ramificaţia spre Căminul Alpin Buşteni. în firul Văii Cerbului. POIANA COŞTELEI . 8 C Timp: 6-7 ore .Brîna Caprelor. BUŞTENI .GURA DIHAMULUI -POIANA IZVOARELOR . Bran prin Ciubotea. trece din nou pe Morarul. de aici.1¾ oră De la răscrucea de drumuri urmăm poteca spre E şi după un urcuş scurt pe o coamă scundă. dinspre Peştera şi Babele.. poteca se îndreaptă brusc către stînga. După o cotitură spre dreapta. Urcuşul continuă pe faţa Morarului. OMUL . Buşteni prin Munticel. 7 C Timp: 4-5 ore 7 B. Caprelor. după care în coborîş repede ieşim în Poiana Văii Ţapului. iar după un urcuş scurt şi uşor întîlnim răscrucea de drumuri .3 ore De la cabana Omul (2507 m) coborîm direct spre SE. după care poteca se îndreaptă către V urcînd de-a coasta în Culmea Bucurei. iar mai jos. V. 7 C. Nestor Urechia. Urzicii (descrisă la indice 30) spintecă abruptul Coştilei şi debuşează în poiană printr-o zonă de bolovănişuri. În dreapta. Omul spre: Bran prin V.. Pichetul Roşu prin Bucşoi. 7 B. Urmînd şoseaua spre dreapta. Puţin mai jos traversăm firul văii Cerbului în punctul de confluenţă cu V. prin Clincea.8 minute. în şoseaua Văii Cerbului.GÎLMA . acoperite cu pîlcuri dese de smirdar şi traversează de cîteva ori Siştoaca Bucurei. Mălinului (la mică distanţă în aval. VF. pe lespezi de piatră pînă la baza rupturii de pantă. unde întîlneşte poteca ce vine din stînga. 8 A. de-a lungul căreia coboară continuu. Obîrşia Ialomiţei.POIANA COŞTILEI Marcaj: bandă galbenă Timp: 2½ . OMUL Componente: indici 8. Gaura.POIANA COŞTILEI . În dreapta. Şaua Strunga (şi Peştera) prin Colţii Ţapului. Bucura. la dreapta pe bulevard.

Poteca ce se abate la dreapta. ajungem la cabana Poiana Izvoarelor (1455 m).GURA DIHAMULUI Marcaj: bandă roşie Timp : 1-1¼ oră Pentru intrarea pe acest traseu putem urma: a) De la gara Buşteni (883 m) bd. După cca 15 min de urcuş ajungem într-o poiană. 6 B. Cerbului (stînga) de V. Baiului (la dreapta) de V. . Trecînd în continuare prin rariştile de la poalele sudire ale Vîrfului Căpăţîna Porcului. după care pătrunde în poiana de la poalele Crestei Văii Rele. iar din marginea oraşului. urcă spre cabana Diham. De aci continuăm la stînga pe această stradă. Porcului). din Bucşoi. ajungem la ramificaţia drumului spre Plaiul Fînului. Cabana Diham. Poiana Izvoarelor. Traseul nostru urmează şoseaua şi după cca ½ oră ajunge la cabana Gura Dihamului (987 m). PICHETUL ROŞU-VF. indice 8 C. Legături de la cabana Gura Dihamului spre : Poiana Izvoarelor. care urcă uşor. Poteca traversează firul văii. iar după un urcuş de-a coasta ieşim în 20 . b) De la Căminul Alpin Buşteni pe poteca (marcată cu bandă galbenă. Şipotului (spre V) de afluentul acesteia. observăm spre stînga: abruptul Coştilei. iese la poalele întinselor păşuni ale Dihamului. bandă roşie şi triunghi albastru). Predeal prin Şaua Baiului. Cerbului şi faţa răsăriteană a Morarului. V. coborînd în partea opusă. De aici.Mănuşa Morarului". 11 B. Mălăeşti. iar după ce traversează cîteva izvoare..PichetuI Roşu". care formează . drumul iese curînd în Şaua Capaţinii Porcului. Cabana Diham prin Şaua Baiului. Drumul continuă urcînd şi coborînd de-a coasta.. Cabana Diham. prin Şaua Baiului (marcaj triunghi albastru). ajunge în punctul . de unde se desfăşoară un peisaj de o rară măreţie asupra Văii Bucşoiului şi a coastelor stîncoase ce o mărginesc. Jepilor. Poienii Izvoarelor (Vîlc. după cca 15 min de la ramificaţie. 9 A. Din punctul de întîlnire al celor dpuă variante continuăm pe şosea şi după 30-40 min de la Buşteni. pînă în colţul bulevardului Nestor Urechia. către sud. la răscrucea de drumuri . Înainte de intrarea în pădure. de-a lungul abrupturilor Coştilei. 8 F. Omul sau Mălăeşti) indice 8 B. 8 B. Din acest punct." de unde.Pichetul Roşu" urmăm poteca spre V.8. urcînd pieptiş şi apoi de-a coasta. cu ţancurile stîncoase caracteristice.. Baiului (dreapta). Traseul nostru continuă la stînga în urcuş direct. Legături de la cabana Poiana Izvoarelor spre: Pichetul Roşu (şi Vf. Valea Rea. spre Gura Dihamului. 10 A. Vîlc. 8 E. în cîteva minute. poteca largă urmează flancul vestic al Piciorului Dihamului. la o ramificaţie de drumuri. Libertăţii (şoseaua naţională) spre dreapta. trece printr-o mică poiană din marginea căreia se deschide perspectiva Colţilor Morarului şi abruptului răsăritean. POIANA IZVOARELOR-PICHETUL ROŞU Marcaj: bandă roşie Timp : 15 min De la cabana Poiana Izvoarelor (1455 m) poteca se îndreaptă spre S şi după cca 5 min iese într-o mică poiană situată pe coama ce desparte V. Caraimanului. Omul prin Bucşoi. Legături spre: Vf. 6 D. de-a lungul unei muchii şi conduce. apoi coboară şi după cca 15 min iese în şoseaua din lungul Văii Cerbului.La Bătaia Cocoşilor de munte. şoseaua spre Gura Dihamului. BUCŞOI-VF. Din acest punct se deschide o privelişte largă. Morarului (la stînga). OMUL Marcaj: bandă roşie Timp : 3½-4 ore De la răscrucea de drumuri . GURA DIHAMULUI-POIANA IZVOARELOR Marcaj : bandă roşie Timp : 1-1¼ oră De la cabana Gura Dihamului poteca se îndreaptă spre RMV. BUŞTENI . 10 B. urcînd uşor şi continuu de-a coasta. 8 C.30 min în Poiana Bucşoiului. peste creasta şi Colţii Morarului şi pînă departe. 8 A. de-a lungul coamei.. indice 8 A. Gura Dihamului (şi Buşteni). descrie apoi o curbă largă către dreapta. traversăm nu departe. Buşteni prin Poiana Coştilei. Din marginea poienii urcăm uşor şi atingem curînd creasta podită cu un covor de iarbă fragedă şi muşchi. iar după cca 1 ¼ oră de la Pichetul Roşu.La . pe coama ce desparte V. prin pădurea întreruptă de poteni de pe coama largă ce desparte V..Poiana Coştila pe care-l lăsăm la stînga (marcaj bandă galbenă).

.

iar jos se deschide căldarea superioară a Văii Mălăeşti. BUCŞOI .PICHETUL ROŞU -PUIANA IZVOARELOR .GURA DIHAMULUI BUŞTENI Secţiuni componente: indici 8 D. spre Vf. iar după ce trecem un prag aproape orizontal. în special pe vreme de ceaţă!). în special pe ceaţa!). pe sub pereţi şi ţancuri stîncoase.Brîna Caprelor" spre Mălăeşti (marcaj triunghi albastru. vezi descrierea la traseul 8 D. brîna ne conduce. Pichetul Roşu (sau Mălăeşti prin Brîna Caprelor) 8 D. atinge o şa de unde se profilează înainte vîrful mamelonar al Bucşoiului.La Cununa Bucşoiului".1 oră de la Prepeleac. Coborîm apoi în pantă pronunţată pînă în fundul Văii Mălăeşti. de-a lungul vastului podiş al Transilvaniei. Traseul nostru continuă ½ la stînga. Bran prin V. în urcuş pronunţat.. coboara pe alocuri în pantă pronunţată. OMUL . traversează o brînă largă şi continuă urcuşul accentuat pe o faţă stîncoasă. pînă în V. care se continuă peste creasta vecină. Bucşoiului. atingem extremitatea nordică a acestui platou. iar după ce traversează un prag orizontal şi lasă în stînga obîrşia Văii Morarului. a vîrfului. Babele (sau Crucea Eroilor şi cabana Caraiman). Urmăm poteca spre stîngă.VF. Poteca noastră trece în urcuş pieptiş peste feţe stîncoase. peste feţe acoperite cu seninări (atenţie la marcaj. Curmătura Bucşoiului. de unde se desprinde către stînga poteca ce însoţeşte Brîna Caprelor spre V. pe o brînă stîncoasă care şerpuieşte pe versantul nordic al Bucşoiului. 12 B. Traversînd cîteva vîlcele şi hornuri. pe o coamă care conduce în Curmătura Morarului. trecem în continuare pe deasupra obîrşiilor abrupte ale Văii Bucşoiului (dreapta) şi ne îndreptam în urcuş pieptiş spre Vf. trecînd pe flancul nordic al acesteia.PICHETUL ROŞU Marcaj: bandă roşie Timp : 2½-3 ore De la cabăna Ornul (2507 m) poteca se îndreaptă către RMV şi apoi către N. Omul şi spre S. dincolo de care se conturează Creasta Bucşoiului Mic. OMUL . lăsînd în stînga obîrşiile abrupte ale Văii Bucşoiului. VF. De la extremitatea nordică a platformei coborîm repede spre NE. 14 A. Bran prin Clincea.Prepeleac". Fig. Mălăeşti. Spre V apare spinarea masivă a Muntelui Scara.) Spre stînga porneşte Brîna Mare a Bucşoiului. pe platforma vîrfului. Omul spre: Peştera prin V. Vf. iar după 15 . şi după 15 . pe Brîna Caprelor. lăsînd în stînga drumul spre Scara . Creasta Morarului. drumul continua în lungul crestei. Din acest punct coborîm repede pe coama stîncoasă. Timp: 4½ . care se prelungeşte către N cu coama Muntelui Ţigăneşti. Drumul continuă spre S şi după cca 10 min din vîrf. Şaua Strunga (şi Peştera) prin Colţii Ţapului.5½ ore 8 D. se ajunge la Mălăeşti (marcaj triunghi roşu). ajungînd după ¾ . Marcaj triunghi albastru. 15 A. Poteca urcă mai departe pe o muchie ce separă obîrşiile Văii Rele (stînga) de flancul puternic accidentat al Văii Mălăeşti (dreapta). Bucşoiului (2492 m). de unde se desprinde spre dreapta poteca ce coboară . ajunge într-o primă şa. Bucşoiului. pe muchia denumită . Bucşoi (2492m). 8 F. coboară uşor în Curmătura Morarului. Înainte. pe o potecă îngustă ce se strecoară printre pîlcuri bogate de jnepeni şi anini de munte. Urcînd de aici în lungul crestei nordice lăsăm în dreapta Creasta Bucşoiului Mic. unde întîlnim poteca Vf. Din vîrf. Continuăm urcuşul pe coamă spre S şi curînd ajungem în Vf. sudică.Bran şi Mălăeşti.20 min ajunge într-o şa stîncoasă. mai sus de această şa.. devine mai puţin vizibilă (atenţie la marcaj. pe coama largă ce se lasă din platoul Vîrfului Omul. 13 A. şi iese într-o şa stîncoasă. Cerbului. Legături de la Vf. Mălăeşti. Nu departe. 3 C.Mălăeşti (tra-seu 12 B). După 10 min de urcuş spre SV. după cca 20 min. 8 G. 7 B. prin Ciubotea. ca arginţica şi azalea înlocuiesc ierburile ce alcătuiau pînă acum pajiştile muntelui. Poiana Coştilei (şi Buşteni) prin V. Către nord se deschide un orizont larg peste Cîmpia Bîrsei pînă dincolo de Olt. creasta se orientează către S. în coborîş de-a coasta. . de unde după 5 min ajungem la cabana Omul. Ramificaţie spre Mălăeşti. Gaura. formate din plante lemnoase pitice. şa situată la obîrşia Văii Morarului. 037 Pe sub abruptul Bucşoiului spre Mălăeşti Lăsăm în dreapta poteca veche spre Mălaeşti şi întîlnim imediat stîlpul ce indică ramificaţia drumurilor. coborîm în Curmătura Bucşoiului. Covoare scunde. de unde distingem cu uşurinţă: spre SSV. VF. Obîrşiei.20 min de la Brîna Caprelor. 8 E. de-a coasta. pe versantul vestic. Omul . ocoleşte o ruptură de pantă a crestei. 16 E. deasupra unor feţe înierbate. indice 17 C.

unde întîlnim venind din dreapta poteca (marcată cu bandă galbenă) dinspre Poiana Coştilei. în dreptul unei cotituri spre stînga.La mică distanţa de ramificaţia Brîului Caprelor. dinspre cabana Diham.BUŞTENI Marcaj: bandă roşie şi triunghi albastru Timp : 1-1¼ oră De la cabana Gura Dihamului (987 m). traseul nostru evită o ruptură de pantă. În lungul unei şiştoace. prin Gîlma Mare. lasă la dreapta poteca spre Căminul Alpin Buşteni (cca 25 min din şosea. 10 B.POIANA IZVOARELOR Marcaj: bandă roşie Timp : 15 min De la răscrucea de drumuri .Plaiul Fînului". conduce pe coama dintre V. poteca în coborîş de-a coasta. Cabana Diham (şi Predeal). traversează Vîlcelul Îndrăcit. De pe acest parcurs se deschide în urmă. după care iese curînd în Poiana Bucşoiului. ne îndreptăm spre gara Buşteni (10 min).GURA DIHAMULUI Marcaj: bandă roşie Timp .Pichetul Roşu" (1445 m).CABANA DIHAM Secţiuni componente: Indici 9. POIANA IZVOARELOR . traversează Vîlc. şoseaua traversează Pîrăul Hoagelor. 9 A. o impresionantă perspectivă asupra Crestei Bucşoiului. 8 B. Valea Rea.. Porcului (spre E). 8 E.GURA DIHAMULUI . BUŞTENI . dinspre Mălăeşti. În continuare. bandă roşie şi triunghi albastru). Spre gara Buşteni. Legături de la cabana Gura Dihamului spre: Buşteni. Legături de la Poiana Izvoarelor spre: Gura Dihamului şi Buşteni. de unde se îndreaptă către stînga. 8 G. urmăm şoseaua iar de la intrarea în Buşteni. iese pe o muchie. şi ajunge pe creasta denumita . De aici. poteca străbate o poiană aşternută la poalele Crestei Văii Rele... BUŞTENI . (1455 m) la cabana cu acelaşi nume. în coborîş de-a coasta. Colţilor Morarului.3 ore 9. Poiana Coştilei (şi Buşteni). PICHETUL ROŞU . . cu văile şi crestele sale deosebit de clar conturate. şi abruptului nordic al Coştilei. GURA DIHAMULUI . Iadului. nu departe. în pantă pronunţata peste trepte de stîncă şi printre covoare de smirdar. iar după 5 min conduce în Poiana Izvoarelor. descriind apoi o serpentină largă. 9A Timp: 2 ½ . trecînd pe flancul nordic. coboară de-a coasta pe flancul vestic al Piciorului Dihamului. ajunge în punctul .Pichetul Roşu" urmăm poteca către E. după care revine pe linia de creastă şi ajunge după 15 min în punctul . De aici. întîlneşte poteca ce vine din stînga (marcată cu triunghi albastru). la răscrucea de drumuri. Libertăţii. Porcului).. Cabana Diham (şi Predeal). De aici. ¾-1 oră De la cabana Poiana Izvoarelor (1445 m) poteca se îndreaptă către E. Morarului (la V) şi V. perspectiva Colţilor Morarului. care iese în bd. Baiului. Pichetul Roşu. Cabana Diham. iar după cca 15 min ajunge într-o mică poiană din care se desfăşoară peste vale. Predeal prin V. De aici drumul părăseşte creasta coborînd repede către dreapta. de unde. 11 B.1¼ oră .La Cununa Bucşoiului". 8 G. Legături de la Pichetul Roşu spre: Poiana Izvoarelor indice 8E.La Bătaia Cocoşilor de munte". bd. aci întîlneşte poteca ce vine din stînga. Şipotului (spreV) de afluentul acesteia V.GURA DIHAMULUI Marcaj: triunghi albastru Timp: 1 .. 8 F. ajunge în cca 15 min în poiana de sub Şaua Căpăţînii Porcului. drumul ajunge curînd într-o poiană situată pe botul de munte care desparte V. 10 A. în lungul căreia coboară direct şi. 6 D. urmăm şoseaua în lungul Văii Cerbului.La Prepeleac". printr-un coborîş repede. Printre rariştile de la poalele sudice ale Vîrfului Capăţîna Porcului. Poienii Izvoarelor (Vîlc. iar dupa 15-20 min. După 20-25 min ajungem în punctul de ramificaţie . Nestor Urechia. ajunge în 10 min la cabana Gura Dihamului. la dreapta pe bulevard. Din marginea poienii.. apoi continuă printr-o padină largă şi după cca 15 min. traversează o brînă largă (Brîna lui Stănilă). pe marcajele bandă galbenă. de unde. 8 F. De la Prepeleac drumul coboară repede către dreapta.

11 D. prin V. (perpendicular pe şosea). Predeal prin V. 038 De pe Diham spre Coştila şi Caraiman Traseul nostru continuă înainte. Cabana Diham (şi Predeal) 9 A. apoi cruce albastră Timp: 3 . Baiului (dreapta). ajunge întro mică poiană unde întîlneşte.ŞAUA BAIULUI . şi după 5 min ajungem la o ramificaţie de drumuri. 9 B. în urcuş uşor. traversează în coborîş o serie de izvoare şi cîteva poieniţe. Cerbului (stînga) de V. prin poiana largă din Şaua Măgurii Cenuşii. Urmăm spre stînga drumul lat. Poteca noastră continuă înainte. Stînei Mici ce vine din stînga după care. V. ladului) Marcaj: triunghi albastru. drumul iese în poiana largă din Şaua Baiului. Beuca de V. poteca iese după cca 1 oră de la Gura Dihamului. la dreapta. 11 C.GURA DIHAMULUI . Vf. După un coborîş uşor pe Şaua Măgurii Cenuşii. După cca 20 min de la cabană. ajungem în cîteva minute la cabana Diham (1320 m). Urcînd continuu. 9 B. Acesta traversează imediat V. apoi aproape orizontal. trecem de confluenţa cu V. După cea ½ oră din şoseaua Rîşnoavei. drumul dinspre Poiana Izvoarelor. Buşteni prin Şaua Baiului. jos. indice 8G. drumul duce spre Predeal.1¾ oră De la cabana Gura Dihamului (987 m).BUŞTENI Secţiuni componente: indici 9 B. GURA DIHAMULUI . CABANA DIHAM .POIANA IZVOARELOR Marcaj: triunghi roşu pînă în Şaua Baiului. apoi prin cîteva poieniţe şi peste numeroase izvoare.1½ oră De la cabana Diham (1320 m) urmăm poteca spre SSE. La dreapta drumul duce spre Pichetul Roşu sau Poiana Izvoarelor (marcaj punct roşu). Lăsăm în dreapta. CABANA DIHAM . apoi prin rariştile versantului de NE al Dihamului. ladului (marcaj triunghi roşu. iese în pajiştile largi de pe coama ce desparte V. De aici. Traseul nostru continuă spre stînga de-a coasta. Omul) 11 A. vezi traseu 10 A).CABANA DIHAM Marcaj: triunghi albastru Timp: 1½ . Legături de la cabana Diham spre: Mălăeşti (sau Rîşnov) prin V. iar după cca ½ oră din Şaua Baiului. în coborîş uşor. Iadului. de-a coasta prin poiană. pe un drum larg. care trece imediat Prahova şi intră spre dreapta. Legături de la cabana Gura Dihamului spre: Buşteni. Baiului şi dincolo de vale. 9 A. De aici .Vezi descrierea acestei secţiuni la traseul 8. întîlneşte venind din dreapla drumul dinspre Predeal. Traseul nostru continuă spre dreapta urcînd uşor de-a coasta. la o nouă ramificaţie de drumuri. Poiana Izvoarelor. După cca 15 min de urcuş ajungem la o ramificaţie de drumuri (la stînga poteca marcată cu bandă roşie urcă spre Poiana Izvoarelor). pe creastă.2 ¾ ore 9 B. PREDEAL . în urcuş uşor. în urcuş uşor. Continuăm la dreapta. în urcuş foarte uşor. prin poieni cu zăvoaie de anin. La stînga se desprinde drumul spre Poiana Izvoarelor (marcaj cruce albastră). Aci întîlnim drumul (marcat cu punct roşu) ce vine din stînga. Înainte. Poiana Izvoarelor. dinspre Pichetul Roţu şi Poiana Izvoarelor. Măgura Cenuşie. spre Predeal. Curînd apare cabana Diham iar în spatele acesteia.V. Drumul continuă orizontal şi apoi. spre N şi după un uşor şi scurt coboriş prin poiană. Pichetul Roşu (şi Mălăeşti sau vf. Glăjăriei. după un coborîş repede prin rarişti. Culmea Clăbucetul Baiului. Iadului.11 A. După un parcurs de cca 5 min părăsim această şosea şi prindem drumul carosabil la stînga. 10.GURA DIHAMULUI (sau Predeal prin V. ajungem la confluenţa Văii Leuca cu V.3½ ore De la gara Predeal (1035 m) urmăm şoseaua naţională spre 8 iar după ½ oră o părăsim şi continuăm drumul pe şoseaua Rîşnoavei. Fig. Rîşnoavei. ajungem în 10 min la cabana Gura Dihamului. . prin poiană şi curînd ajungem în Şaua Baiului de unde se desprinde la dreapta poteca spre Poiana Izvoarelor (marcaj cruce albastră). în golul Culmii Dihamului (Şaua Baiului). 8A. la o răscruce de drumuri. prin rariştile Dihamului. în lungul Văii Rîşnoavei. urcînd de-a lungul coamei ce desparte V. Glăjăriei. venind din dreapta. 8 G Timp: 2 ¼ . Timp: 1¼ . Rîşnoavei şi se continuă în lungul Văii Leuca. Predeal prin Şipote . poteca se îndreaptă către RMV.

.

la stînga către RMV. 25 . Trecem pe lîngă Monumentul Eroilor şi curînd ajungem în dreptul cabanei.la gol". Continuînd înainte prin poiană. indice 11 D. Lăsăm în dreapta drumul (marcat tot cu cruce albastră) care se îndreaptă de-a coasta spre Şaua Baiului (şi Predeal) continuăm urcuşul direct şi după cca 10 min de la cabană. iese în poiana din Şaua Clăbucetul Baiului. De la al doilea stîlp de marcaj prindem drumul la dreapta. Omul).. Legături de la cabana Diham spre: Mălaeşti (sau Rîşnov) prin V. pe drumul lat de-a coasta. ieşim în V. la început în urcuş uşor. după un coborîş de-a coasta. POIANA IZVOARELOR . prin Gura Dihamului. Curînd poteca părăseşte firul. care străbate poiana de-a coasta. prin păşunile de pe coastele nordice ale Dihamului. ieşim în poiana largă din Şaua Baiului. se abate pe coasta din stînga. pe marcajul cruce albastră. trecem pe lîngă un şipot. Pichetul Roşu (şi Mălăeşti sau Vf. De aici urmăm spre dreapta. 9B.Curmătura Armăsarilor". Aci întîlnim o cruce de drumuri: la stînga. Traseul nostru (începînd de aci. în Şaua Baiului. Buşteni. drumul de la Pichetul Roşu (marcaj punct roşu) pe care îl urmăm în dreapta şi ieşim imediat în poiana largă din . Legături de la Poiana Izvoarelor spre: Pichetul Roşu (si Mălăeşti sau Vf. dinspre Şaua Baiului de-a lungul căruia ajungem foare curînd la cabana Diham (1320 m). la dreapta. prin pajiştea largă de pe versantul sudic al Dihamului. străbătînd cîteva poieniţe şi iese . prin rarişti. de unde se desprinde către SE coama lungă a Clăbucetului Baiului. Din curmătură.ŞAUA BAIULUI . venind din stînga. Poiana Izvoarelor (şi . Urmăm către dreapta această şosea. POIANA IZVOARELOR . Leucei. 8F. la dreapta spre cabana Diham. 10 B. După 10-15 min de la ramificaţie. 11 A. Intrăm apoi pe firul acesteia şi ajungem la confuenţa cu V. apoi pieptiş. către E. spre Predeal prin Forban (marcaj bandă albastră). 10 B. poteca urcă de-a coasta prin poiană. aproape orizontal.. de-a coasta pe la poalele vîrfului . A. ieşim imediat în rarişti şi continuăm drumul prin pajiştile întinse ce acoperă versantul sudic al Dihamului. Omul). coborînd uşor şi întîlneşte o nouă răscruce de drumuri. La stînga. acelaşi marcaj (vezi traseu 9A).PREDEAL Marcaj: cruce albastră pînă în Şaua Baiului. ajungem la o nouă ramificaţie de drumuri: la stînga şi înapoi către V spre cabana Diham (marcaj triunghi roşu). în păşunile întinse ale Dihamului. dinspre cabana Diham. cabana Diham.La Cleşte" şi curînd ieşim pe coamă. Predeal prin Şaua Baiului şi V.CABANA DIHAM Marcaj: cruce albastră Timp: 40 . Coborînd în partea opusă a coamei. Drumul trece prin cîteva poieniţe şi iese . în coborîş şi după 5 min ajungem la cabana Poiana Izvoarelor (1455 m). Iadului. către SSE spre Buşteni. în şoseaua Predeal-Rîşnov. ½ la dreapta către V. în coborîş uşor pe drumul carosabil din lungul văii.La Cleşte". ieşim pe coama largă a Măgurii Cenuşii.. 9B. drumul lat pe lîngă cabană şi Monumentul Eroilor. indice 8B. La dreapta către RMV se desprinde drumul spre Predeal prin Forbanul (marcaj bandă albastră). Urmăm această potecă spre stînga. pe linia de creastă.3 ore De la cabana Poiana Izvoarelor (1455 m) poteca se îndreptă către N. Traseul nostru urmează înainte linia de creastă.continuăm înainte pe poteca ce însoţeşte firul Văii Iadului. ajungem pe Creasta Dihamului (1515 m). 10. şi după cca 40 min din V. la o ramificaţie de drumuri. apoi triunghi roşu Timp: 2½ . De pe o mică muchie (10 min de la şipot) drumul coteşte la dreapta.. Gura Dihamului (şi Buşteni). Către stînga se desprinde coama lungă a Clăbucetului Baiului. drumul spre cabana Diham (marcaj triunghi albastru).la gol". în pajiştile largi ce se întind pînă în Creasta Dihamului. şi de aci. în coborîş pe malul drept al văii. de-a lungul Văii ladului. Leuca ce vine din dreapta. la obîrşia Văii ladului. care după cîteva minute intră în şoseaua naţională şi în cca 30 min ajungem la gara Predeal (1035 m). după un coborîş uşor de-a coasta. în urcuş prin pajiştile largi de pe versantul sudic al Dihamului. pe flancul estic al Dihamului. Continuînd de-a coasta. Rîşnoavei. Din acest punct continuăm spre stînga. spre Buşteni prin Gura Dihamului (acelaşi marcaj). De aci. în urcuş. Glăjăriei. care porneşte din acest punct.30 min. întîlnim curînd. marcaj triunghi albastru. unde curînd întîlneşte poteca (marcată cu cruce albastră) ce vine din dreapta. trecem pe lîngă un şipot. urmează de-a coasta. Predeal prin Şipote. marcat cu triunghi roşu) continuă ½ la dreapta. prin poiană.). 11 C. spre cabana Diham (marcaj triunghi roşu. Continuînd spre S. pe la poalele vîrfului .. în Şaua Clăbucetului Baiului. unde întîlnim drumul ce vine din dreapta.50 min De la cabana Poiana Izvoarelor (1455 m) poteca porneşte către N.

Poiana Izvoarelor. Drumul continuă în urcuş uşor de-a coasta. şi după 10-15 min iese în poiana . Variantă. Drumul urcă pe o coamă secundară. După intrarea în poiana părăsim drumul continuînd spre stînga în sus prin pajişte. Din acest punct părăsim drumul carosabil (marcat cu bandă albastră) ce se dirijeaza spre stînga. De la ramificaţie. Poiana Frăsinetului. şoseaua Văii Rîşnoavei. după cca 30 min din V. Legături de la cabana Diham spre: Pichetul Roşu (şi Mălăeşti sau Vf. adîncitura largă. la cabana Diham (1320 m). coama muntelui Forbanul. Marcaj: cruce albastră. Căpăţîna Porcului şi lasă în dreapta obîrşia Văii Glăjăriei după care se îndreaptă către S şi conduce în Şaua Căpăţînii Porcului. care se îndreaptă de-a coasta pe sub coamă (marcaj punct roşu). Continuînd urcuşul ajungem. Omul prin Bucşoi 8C.PICHETUL ROŞU Secţiuni componente: indici 11. Dupa cca 20 min de la . traversează un pîrău. dincolo de vale.Pichetul Roşu". 11A Timp: 4 . pînă ce întîlnim un alt drum. peste vale. pe spinarea Dihamului (1515 m). la dreapta acestui vîrf. 11 A. 11 B. iar în stînga. indice 11 A.Curmătura Armăsarilor". 8E.. 11 D. PREDEAL . urmăm creasta în urcuş şi prindem ½ la dreapta. Predeal prin Şipote. Poiana Coştilei (si Buşteni). după care ajunge la o nouă ramificaţie de drumuri.Buşteni). De aici coborîm prin pajiştile largi de pe versantul sudic al Dihamului şi în 5 ..4½ ore 11. Buşteni (sau Predeal). indice 5B.ŞIPOTE . iar în stînga. în primul plan. traveresăm firul văii şi prindem pe malul opus poteca în urcuş. iar după ce coboară în firul Văii Beuca. Colţii Morarului. Omul). Bucşoi (2492 m). Părăsind apoi drumul podit.. pe care îl urmăm la stînga. prin Şaua Baiului. pînă în punctul . PREDEAL . semicirculara ce furmează Şaua Baiului. Între Forban şi Diham observăm pe culme. Ramificaţie spre Poiana Izvoarelor. Urcăm uşor de-a coasta în lungul poienii întinse la poalele Vîrfului Măgura Cenuşie.3 ½ ore De la gara Predeal (1035 m) urmăm spre S şoseaua naţională iar dupa cca 30 min. Rîşnoavei. avînd în faţă culmea Dihamului. Rîşnoavei) Timp: 3 . în fund. 6D.CABANA DIHAM .10 min ajungem la cabana Poiana Izvoarelor (1455 m). de-a lungul unui al doilea drum marcat cu semnele punct roşu şi banda albastră.. traversează pe sub Gîlma Mare şi intra în şoseaua V. de unde apar: în faţă. Legături de la Pichetul Roşu spre: Mălăieşti. Urcăm uşor prin pădure şi apoi prin rarişti şi după cca 15 min ieşim la gol. în urcuş uşor prin poiana largă din Şaua Măgurii Cenuşii şi după cca 5 min lăsăm la stînga drumul spre Predeal sau Buşteni. Mălăeşti (sau Rîşnov) prin V. 11C. CABANA DIHAM .Şipote" ajungem într-o poiană.Şipote" (. Urmînd şoseaua spre V lăsăm în stînga un prim drum carosabil şi după cca 5 min (după prima cotitură spre stînga) părăsim şoseaua spre stînga.CABANA DIHAM Marcaj: punct roşu (începe din V. la . către V (atenţie la stîlpii de marcaj!). Durata de la gara: 1 ½ oră. în urcuş uşor de-a coasta.. 11 A. Traseul nostru continuă spre dreapta. urcînd şi coborînd uşor. . vîrful împădurit Măgura Cenuşie şi la poalele acestuia. care ne conduce curînd în Poiana Frăsinetului. Cabana Diham. Glăjăriei. 9B.PICHETUL ROŞU Marcaj: punct roşu Timp: 45 .50 min De la cabana Diham (1320 m) urrnăm poteca spre SSE. poteca noastră urmează înainte prin pădure. Beuca. 11 A. Vf. Vf. poteca podită cu bîrne de lemn. care pornind din Predeal. ocoleşte pe la N Vf. la dreapta. Poiana Izvoarelor (şi Buşteni). în coama Măgurii Cenuşii. pe coama ce desparte bazinul Văii Rîşnoavei (spre E) de cel al Văii Ghimbavului (spre V). urcă pe o mică porţiune în lungul acestei văi. către S.La Crăcanel"). În acest punct se poate ajunge şi pe poteca marcată cu bandă albastră. prin Şaua Baiului (marcaj triunghi roşu şi triunghi albastru).

spre Mălăeşti. pe lîngă fir.MĂLĂIEŞTI Marcaj: bandă albastră Timp: 4½ . dinspre Şaua Baiului. trecem prin poiana din lungul coamei şi coborîm la cabana Diham (1320 m).RÎŞNOV (SAU MĂLĂEŞTI) Marcaj: cruce albastră.VF. Intrînd curînd în Poiana Glăjăriei. Spre Rîşnov. Glăjăriei. 11 C. apoi aproape orizontal. ajungem pe coama largă a Măgurei Cenuşii.Mălaeşti-Izvor". De aici traversăm valea şi continuăm pe o mica porţiune în sus. Mălăeşti (sau Rîşnov) prin V.CABANA DIHAM Marcaj: punct roşu Timp: 30 . După cca 15 min de la cabană părăsim drumul. RÎŞNOV . Vf. (Durata pînă la gara Predeal: 1 ½ oră). Urmăm la stînga acest drum care. prin marginea Poienii Frăsinetului. trecînd apoi pe coastele nordice ale Dihamului. ajungem foarte curînd în punctul . la Mălăeşti: 2½ . în coborîş uşor de-a coasta.Curmătura Armăsarilor".. dinspre Poiana Izvoarelor. După un scurt urcuş pieptiş. 12A Timp: 7-8 ore 12. Aci întîlnim drumul ce vine din dreapta. PICHETUL ROŞU .MĂLĂEŞTI . în lungul Văii Ghimbavului (sau Rîul Mare). Legături de la cabana Diham spre: Predeal prin Şipote.5 ½ ore.PREDEAL Secţiuni componente: Indici 11 B. Continuăm la dreapta pe acest drum.Şipote". OMUL Secţiuni componente: indici 12. dinspre Şaua Baiului. părăsind coama. 11 C. După cca 20 min întîlnim poteca (marcată cu cruce albastră) care coboară din dreapta. Lăsînd în stînga obîrşia Văii Glăjăriei. 11 D. Glăjăriei (stînga) de V. prindem către stînga poteca (marcată cu bandă albastră) care ne conduce în Predeal.3 ore De la cabana Diham (1320 m) poteca se îndreaptă către NV. 11 D.ŞIPOTE . şi printr-o serpentină scurtă coborîm în firul Văii Beuca (1130 m).40 min De la răscrucea de drumuri . Continuînd la dreapta pe şosea. pînă la Predeal. unde întîlnim drumul marcat cu bandă albastră. Căpăţîna Porcului. către fundul Văii Glăjăriei.. la stînga.4 ore Derivaţie pe traseu: Indice 11 D 11 B. Ieşim imediat în poiana din . Variantă: de la Şipote. în coborîş prin poiană (vezi traseul indice 12C).CABANA DIHAM . părăsim acest drum şi urcăm prin poiană spre VSV. Beuca. 9B. pe o coamă. După cca 5 min de la cabană părăsim drumul care continuă de-a coasta şi coborîm direct şi repede spre stînga. pe coama care desparte bazinul Văii Rîşnoavei (la E) de cel al Văii Ghimbavului (la V). poteca ne conduce (după cca 1 oră de la cabană). Do aici urmăm şoseaua în lungul Văii Rîşnoavei şi apoi şoseaua naţională. CABANA DIHAM . 3 . după 15 min pe şoseaua Rîşnoavei în jos. în marginea poienii . RÎŞNOV . urcă pe o mică porţiune. apoi se îndepărtează de vale. drumul ocoleşte de-a coasta şi pe la N. continuă în coborîş uşor de-a coasta pe flancul muntelui Forbanul. şi după cca 20 min din V. De la Rîşnov (675 m) urmăm şoseaua spre S. continuă în urcuş uşor. Timp. mai . de unde în coborîş uşor de-a coasta..Pichetul Roşu" urmăm poteca spre N. apoi bandă albastră Timp: la Rîşnov. 4 . După cca ½ oră de coborîş atingem firul văii în punctul de confluenţă cu Vîlcelul Dihamului. GLĂJĂRIEI . Aici întîlnim drumul carosabil (marcat cu bandă albastră) ce vine din dreapta. care desparte V. la început paralel cu firul văii. pînă în punctul unde prindem marcajul.. prin păşunile şi rariştile clinului nordic al Dihamului.PICHETUL ROŞU . indice 11 C. coborînd de-a coasta pe sub Măgura Cenuşie. în urcuş (vezi traseul indice 12). dintre Rîşnov şi Mălăeşti. şi după cca 12 min ne conduce în şoseaua PredealRîşnov. care se continuă către N şi coborîm la dreapta prin poiană (atenţie la stîlpii de marcaj!) la capătul căreia întîlnim un alt drum.V.5 ore. iese într-o poiană. Acesta coboară uşor. Beuca (dreapta).3 ore De la cabana Diham (1320 m) urmăm poteca spre N. apoi către N. Buşteni (sau Predeal) prin Şaua Baiului. CABANA DIHAM . pe sub Gîlma Mare. Traversăm firul şi pe malul opus urmăm la stînga un drum podit cu bîrne de lemn. înainte.PREDEAL Marcaj: punct roşu Timp: 2½ .

.

Drumul continuă pe fundul uşor înclinat al căldării. ieşind repede în Poiana Mălăeşti-Izvor. Mălăeşti şi pîrăul din stînga. drumul carosabil şi după cca 15-20 min traversăm V. perspectiva porţiunii alpine a văii. De aici poteca se orientează brusc la stînga. Fig.VF. pe care o traversează în lung. în cea mai mare parte stîncoasă. cum urcăm) şi se continuă în lungul văii. Bran prin Clincea. strecurîndu-se pe sub pereţi şi ţancuri şi după cca 1 oră din V. Legături de la cabana Diham spre: Poiana Izvparelor. la cabana Mălăeşti (1720 m). Curînd. şi întîlnim drumul din lungul Văii Glăjăriei. La capătul de sus al platformei. în fund. se ramifică la stînga drumul spre cabana Diham. Străbatem o poiană şi la reintrarea în pădure. în urcuş uşor. 11A. Ramificaţie spre Vf. cu imensul său perete frontal. ieşim pe coama largă şi înierbată de sub Măgura Cenuşie. iese în Creasta Bucşoiului Mare. în lungul unei platforme situate între abruptul Bucşoiului (stînga) şi firul Văii Mălăeşti (dreapta). peretele de la obîrşia văii brăzdat de Hornurile Mălăeştilor. După 25 . 12 C. Pichetul Roşu. unde întîlneşte poteca Pichetul . marcată evident de valul transversal ce formează . În partea opusă a văii se conturează linia de creastă a Padinei Crucii. pe o coamă scundă. După 30-40 min de la ramificaţie poteca începe să urce uşor.. apropiindu-ne mult de V. părăsim drumul carosabil ce se continuă în lungul Văii Glăjăria. Traseul nostru continuă la dreapta. De la stîlpul indicator urmăm poteca spre stînga. ajungem lîngă . 6C. aceasta urcă pieptiş pe versantul vestic al Bucşoiului. 11 A.2½ ore De la cabana Mălăeşti (1720 m) poteca se îndreaptă către S.Bucşoi.30 min ajungem în marginea căldării mijlocii. traversăm imediat Vîlcelul lui Timen şi începem urcuşul pieptiş spre E. De-a lungul apei Ghirnbavului. întretăiat la mare înălţime de Brîna Caprelor. 12A. traversăm firul Văii Mălăeşti. şi prindem poteca spre dreapta.. Glăjăriei (stînga).Izvorul Mălăeştilor” . După cca 1 oră de la uzină. Din marginea poienii ne îndreptăm către ENE. Glăjăriei şi V. De la capătul de sus al poienii.întîi printre lanuri. Buşteni sau Predeal prin Şaua Baiului. de unde se deschide dintr-odată. prinzînd apoi. trece pe malul stîng al acesteia din urmă (pe dreapta. se abate curînd la dreapta şi urcă pieptiş treapta care formează extremitatea de sus a căldării. ieşim în marginea unei poieni. 039 Valea Mălăeşti De aici urmăm către S. poteca ajunge în marginea căldării inferioare a văii. Predeal prm Şipote. După încă o treaptă a văii traversăm o poiană largă. Mălăeşti. 12 A. Brîna Caprelor. încinge abruptul Bucşoiului. Legături de la cabana Mălăeşti spre: Vf. Coborîm repede pe partea opusă a coamei şi în cca 5 min ajungem în Poiana Glăjăriei. pe malul opus. în punctul de confluenţă cu Vîlcelul Dihamului. prin fundul căldării inferioare a văii. adîncit aici mult în masa de bolovănişuri ce formează morena frontală a văii. apoi prin fîneţe bogate şi pe lîngă zavoaiele din lungul văii. ce ţîşneşte în dreapta. distingem Turnul Mălăeştilor.3 ore pe jos) la uzina Rîşnovului. către stînga. loc al vechii cabane Mălăeşti. 11 C. Brîna. 12 D. spre S. MĂLĂEŞTI .zăvorul" căldării. se profilează imensa piramida a Bucşoiului. urmînd în urcuş pieptiş coama dintre văile Glăjăriei şi Mălăeşti. Omul prin Brîna Caprelor. După cca 40-45 min din fundul văii. şi lasă curînd la stînga ramificaţia spre Brîna Caprelor . Omul. iar după 5 min traversăm firul văii (atenţie la stîlpul indicator!). 9B. urcînd o ultimă ruptură de pantă. pe flancul vestic al Bucşoiului. Pichetul Roşu (şi Buşteni sau Predeal). Peste fruntea padurilor. iar în fund. la cabana Diham (1320 m). Glăjăriei. În stînga se desfăşoară abruptul sălbatic al Bucşoiului. la capătul poienii. apoi urmăm în urcuş uşor coama dintre V. şoseaua ajunge (2 1^2 . pe care-1 urmăm în jos. Bucşoi . În dreapta se înalţă munţii Velicanului şi Ţigăneştilor. Rîşnov. Marcaj: cruce albastră. de sub o coamă împădurită. Mălăeşti. De aici continuăm spre SE. către stînga.Vf. Din marginea căldării. OMUL Marcaj bandă albastră Timp: 2 . Strecurîndu-se printre numeroşii bolovani. drumul încalecă pieziş coama dintre V. Ramificaţie spre cabana Diham prin V. deasupra unui piept scurt. Ţigăneşti. După a doua traversare urcăm pieptiş o mică porţiune.

Sub cel de al patrulea horn (extrem vestic). ajunge sub Hornul Mare al Mălăeştilor. pe plaiul larg dintre V. De la baza Hornului Mare poteca se strecoară de-a coasta în urcuş uşor prin bolovăniş.Plaiul Arvaţilor"). cu fundul înclinat şi acoperit de blocuri stîncoase şi mari bolovănişuri. în urcuş uşor. şi după cca 1 . Mălăeşti şi V. iar după ce traversează firul văii.Bran 12 D. În continuare. Bran prin Clincea. Bran prin Ciubotea. la o a doua ramificaţie de drumuri. Înainte. la baza căreia se întinde căldarea inferioară a văii.Vf Omul traseu 8 C. un coborîş repede şi scurt ne conduce pe o platformă situată deasupra firului adîncit mult în masa de bolovănişuri ce formează morena frontală a văii. indice 12 C. 13 A. 17C. VF. Legături de la cabana Mălăeşti spre: Rîşnov. după un urcuş lung în serpentină. OMUL . Bran prin V. coboară repede. printre blocuri mari de stîncă şi bolovănişuri. 6C. venind din dreapta. la o ramificaţie de Derivaţie pe traseu: Indice 12 D .1½ oră de la cabană. şi după cca ½ oră ieşim în Curmătura Hornurilor. Traseul nostru se abate la dreapta. MĂLĂEŞTI . pe flancul dinspre Padina Crucii. iar după o treaptă secundară. Urcuşul continuă la început prin bolovăniş. Gaura. trece pe sub alte trei hornuri şi conduce către stînga. drumul se îndreaptă spre Bucşoi.Brîna Caprelor. deasupra căreia se întinde circul glaciar superior al văii. Mălăeşti prin Bucşoi . După un urcuş pronunţat de-a lungul acestei cingători. 8D. pe o brînă. Ramificaţie prin Hornul Mare al Mălăeştilor. ajungem pe un mic prag de unde urmăm coasta înierbată de pe flancul nordic al culmii (. Pichetul Roşu (şi Buşteni sau Predeal). Drumul continuă pe fundul uşor înclinat al acestei căldări şi ajunge la cabana Mălăeşti (1720 m). 3C. din marginea acesteia. ajungem după cca ½ oră la Vf. continuă prin bolovănişul firului şi iese curînd în marginea unui prag al văii. şi după cca 15 min ajungem la cabana Omul (2507 m). pe coasta acoperită cu pajişti scunde. Omul 12 A. în lungul văii. Obîrşia Ialomiţei. OMUL . Şaua Strunga (şi Peştera) prin Colţii Ţapului. poteca ajunge în creastă.2 ore De la cabana Omul (2507 m) poteca se îndreaptă către RMV şi ajunge curînd pe platoul vîrfului. (Înainte pe creastă spre Bran). ajunge într-o primă poiană. urcă încă o treaptă a văii şi conduce pe un al doilea prag. în coborîş uşor pe sub creastă şi pe deasupra circului superior al Văii Gaura (stînga). VF. apoi în serpentine şi ajunge pe un mic prag. Aici întîlnim. din Brîna Caprelor. intrînd în coboriş pe versantul nordic. Omul. întîlnim varianta care coboară din creastă prin acest horn. pe creastă. de unde urmînd spre stînga linia de creastă. trecînd pe sub peretele Turnului Mălăeştilor şi ajungem în căldarea mijlocie.MĂLĂEŞTI Marcaj: bandă albastră Timp: 1½ . Mălăeşti. poteca se angajează într-un coborîş foarte repede prin pădure. pe o treaptă sccundară. 7B. poteca urcă de-a coasta pe flancul Padinii Crucii şi după 1¼ . Poiana Coştilei şi Buşteni prin V. Glăjăriei. la o ramificaţie de drumuri. Legături de la Vf. Traseul nostru continuă ½ la stînga. 8D. Peştera prin V. 14 A. 12B. unde întîlnim poteca ce vine din dreapta.1½ oră de la cabană ajunge pe o coamă scundă. Urmăm poteca spre stînga. 40 Spre Hornurile Mălăeştilor De la ramificaţie drumul continuă pe sub peretele Turnului Mălăeştilor. V.7 ore 12 B. Coborîm o a doua treaptă a văii. 15A. urmează o brînă ce se strecoară pe la baza a trei hornuri abrupte şi conduce în fundul căldării superioare a Văii Mălăeşti. După cca 10 min de coborîş ajungem pe un prag.MĂLĂEŞTI . Urcăm prin hornul din dreapta. între blocuri mari de stîncă. atingem marginea inferioară a căldării de unde coborîm repede treapta înaltă. la început de-a coasta.RÎŞNOV Secţiuni componente: indici 12B. la prima ramificaţie de drumuri. Intrînd în acest circ. apoi mai pronunţat. drumul dinspre Bran. afară din căldare. Hornul Mare al Mălăeştilor. Drumul coboară apoi uşor. 16E. Omul spre: Pichetul Roşu (şi Buşteni sau Predeal) prin Bucşoi. Mălăeşti prin V. Cerbului. de aci. În continuare. Ţigăneşti -Clincea .RÎŞNOV Marcaj: bandă albastru Timp: 4 ..Roşu . Nu departe. înclinat şi cu fundul acoperit de bolovănişuri. Babele (sau Crucea Eroilor şi Caraiman). Fig. de sub care traversăm o a doua poiană. 12C Timp: 6 . De la capătul de jos al poienii urmează o treaptă a văii.4½ ore De la cabana Mălăeşti (1720 m) poteca se îndreaptă către N. Vf. 12 C.

.

în urcuş de-a coasta. Din acest punct privirea cuprinde spre E.VF. 13. trece o porţiune de creastă străjuită de turnuleţe de piatră (punctul . De la ramificaţie urcînd înainte către S.La Stînci").. OMUL Marcaj bandă roşie Timp: 5½ . 12 D. lasă jos. Vf. revenim pe culme (stîlp de marcaj) de unde apare. dincolo de V. Poteca şerpuieşte pe ambele flancuri. în V. 41 Padina Clincii şi Culmea Ţigăneşti Ieşind din nou în culme. trece pe la . spinările Făgăraşului.. Padina Crucii. spre Bran (vezi indice 13 A). Omul prin Ciubotea sau prin Valea Gaura. urmînd apoi versantul vestic al Muntelui Tigăneşti.. iese pe această culme. Creasta Padina Crucii. La dreapta se desprinde drumul spre cabana Diham prin V. lăsăm în urmă o şa largă iar din marginea de sus a unei poieni părăsim muchia şi coborîm de-a coasta. departe. MĂLĂEŞTI . coborînd uşor. Aci întîlneşte drumul (marcat cu bandă roşie) ce vine pe creastă din stînga. Poteca străbate în continuare. drumul trece pe versantul răsăritean al Culmii Ţigăneşti.La Podul Oprişului" unde lăsăm în dreapta drumul care urcă spre Vf. către est. printr-un urcuş pieptiş şi scurt. de unde coboară de-a coasta pe versantul dinspre V. drumul conduce în Poiana Pănicerului. pe faţa sudică a Culmii Clincea. Fig. în dreapta. După ce traversează acest fir pe lîngă un mic lac format din acumularea apelor din ploi. ŢIGĂNEŞTI . dinspre Vf. iar la ieşirea din poiană. Este locul de unde se deschide un orizont larg peste întinderile Bîrsei şi Coridorul Branului cu mii de aşezări risipite pe coaste şi văi. dea lungul Văii Ghimbavului. la obîrşia unui pîrîu. spinările Postăvarului şi Pietrei Mari. ajungem în Poiana Clincii. de-a lungul căreia. drumul păstrează linia de creastă iar după cca ¼ oră. care ţîşneşte din stînga. şi după cca 1 ½ oră de la Mălăeşti. iar în fund. Ţigăneşti. traversează creasta şi apoi coboară repede. printre pîlcuri de smirdar. în urcuş uşor. vezi traseul 12). după care încalecă pieziş coama scundă dintre V. şi ajunge în firul Văii Ţigăneşti. iar de aici. pînă la Rîşnov (3 ore pe jos). traversam firul V. Ramificaţie spre cabana Mălăeşti prin V. la cabana . pe planul următor. acoperit cu întinse covoare de smirdar. Turnul Clincii. urmînd clinul estic al muchiei.drumuri. în Muchia Pănicerului. Mălăeşti şi V.CLINCEA . Părăsind creasta urmăm spre stînga poteca ce coboară pe flancul dinspre V.La Scară". în coamă. în creastă. iar în lungul coamei şi după un ocol spre dreapta. prin rarişti.5 ore De la cabana Mălăeşti (1720 m) poteca se îndreaptă către V. Glăjăriei şi întîlneşte curînd drumul ce vine din dreapta. iese din nou pe culme şi ajunge curînd pe platoul Vîrfului Scara (stîlp de marcaj). iar după ce traversează pîrîul V. coama arcuită a Bucşoiului. la dreapta. BRAN . De la ramificaţie continuăm spre stînga avînd în faţă vastul decor al versantului nordic al Bucegilor.. ajungem după ½ oră în punctul denumit . printre stîncării şi jnepenişuri. din care se desprinde la stînga poteca spre Mălăeşti. şi ieşim curînd pe Muchia Buricii.V. spre est. în urcuş pieptiş pe flancul estic al crestei Padina Crucii. Traseul nostru continuă la stînga. De aici continuăm pe şosea. Ţigăneşti şi ieşim curînd lîngă uzină. pe flancul sudic. pînă în creastă. . În continuare. Din fundul văii drumul urcă de-a coasta clinul Padinii Crucii. Glăjăriei (marcaj cruce albastră. De aici. Mălăeşti. Omul şi se îndreaptă. o părăseşte definitiv. urcă de-a coasta. în coborîş.Izvorul Mălăeşti". Ţigăneşti. trecînd de-a coasta prin pajişti largi şi înierbate. Drumul se abate brusc la stînga. după care. în coborîş prin Poiana Mălăeşti-Izvor. ajungem într-o şa. în urcuş de-a coasta.6½ ore Pornind din Bran pe şoseaua comunală ce străbate satul Poarta. de sub coamă. în Poiana Zănoaga. ocoleşte pe la bază Turnul Ţigăneşti. Omul..BRAN Marcaj: bandă galbenă Timp: 4 ½ . Ţigăneşti. Ţigăneşti. Seci. pe creastă. iese după un urcuş. Mălăeşti şi apoi V. la început foarte înclinat. după care. zărim către vest. din lungul Văii Glăjăriei. deasupra cărora străjuieşte arcul de calcare al Pietrei Craiului.Mălăeşti" (1720 m). trece peste cîteva şiştoace şi pe sub o zonă de stîncării. De-a lungul ei. Vf. zona frămîntată a Ţigăneştilor. Marcaj bandă galbenă. după un urcuş pe alocuri pronunţat. Curînd poteca traversează un vîlcel cu bolovăniş din obîrşia Văii Urlătoarea Clincii. Din poiană ieşim. bloc imens de calcare albe. în urcuş uşor. poteca traversează de două ori firul văii.CLINCEA . Continuînd drumul spre dreapta. ajunge în Culmea Ţigăneştilor. Urmăm acest drum spre stînga. printre jnepeni şi anini de munte. intră în hornul .

.

iar de aci. de-a coasta. şi după cca ½ oră. De la stîlpul de marcaj poteca se îndreaptă către VNV. coborîm. ajungem la cabana Omul (2507 m). Padina Crucii) şi după cca. fundul Văii Ţigăneşti. Gaura-Bran (marcaj cruce roşie) iar drumul nostru continuă înainte.continuă înainte). 16 E.. în stînga. coborînd uşor prin pajiştea scundă presărată cu bolovănişuri. din V. Curînd. drumul care coboară prin Ciubotea la Bran (marcaj triunghi galben). ajungem în Curmătura Hornurilor. la o răscruce de drumuri. o altă potecă la început. Legături de la Vf. clinul vestic al coamei Muntelui Ţiganeşti. unde întîlnim curînd drumul ce vine din stînga. Ţiganeşti. Turnul Clincii. Poteca se lasă curînd spre stînga. Vf. coborînd pe sub culme şi pe deasupra V. Peştera prin V. prin fundul hornului. ieşim pe Muchia Buricii. la stînga se desprinde poteca spre V. ieşim din nou în creasta străjuită de ţancuri şi turnuleţe de stîncă (punctul . Din dreptul unui nou stîlp de marcaj poteca se abate brusc la dreapta. în coborîş direct şi prindem curînd poteca slab definită la început. Bran prin Clincea.7 ore . VF. de-a lungul Curmăturii Hornurilor. 13 A. ne orientăm ½ la stînga. în urcuş. care urmează de-a coasta. Babele (sau Crucea Eroilor şi Caraiman). Gaura. pe sub creasta cu stîncării. unde întîlnim venind din dreapta drumul (marcat cu cruce roşie) de la Bran prin V. traversăm un pîrîu (Valea Seacă) şi continuăm pe malul opus. Din Vîrful Scara (2421 m) poteca începe să coboare spre E pe sub creastă şi conduce curînd deasupra Hornului Mare al Ţigăneştilor. prin care zărim la mare adîncime. Continuăm uşor pe flancul sudic al crestei.La Stînci"). 14 A. 3 C. întîlneşte.. de unde apare jos. Cerbului.La Scară".. OMUL . în urcuş uşor şi continuu. în Poiana Zanoaga. slab definită. coborîm repede. Poiana Coştilei (şi Buşteni) prin V. Bran prin Ciubotea. cupola albă a Ciucaşului. Obîrşia Ialomiţei. ia sfîrşit în centrul comunei Bran. urmînd alternativ flancurile muntelui.5 ore De la cabana Omul urmăm poteca ce se îndreaptă spre RMV iar de pe platforma vîrfului (unde drumul spre Bucşoi . După cca 10 min ieşim pe un prag al culmii unde lăsăm în dreapta poteca spre Mălăeşti (marcaj bandă albastră).coamele Postăvarului şi Pietrei Mari. spre nord. trecem pe la obîrşia Hornului Mic (inaccesibil) prin care se zăreşte în vale cabana Mălăeşti.. urmăm clinul din dreapta coamei care ne conduce în poiana din Muchia Pănicerului. trecem pe deasupra Hornului Mic al Mălăeştilor (inaccesibil) şi ajungem foarte curînd în dreptul Hornului Mare. trecem peste o serie de şiştoace. 17 C. urcînd uşor de-a coasta. 15 A. lasă în urmă ţancurile de forme ciudate ale Colţilor Ţigăneştilor şi răzbate pe creastă. De aci.CLINCEA . aproape orizontal. 13 A. Bran prin V. coboară printre livezi şi fîneţe şi iese în şoseaua comunală. Şaua Strunga (şi Peştera) prin Colţii Ţapului. Mălăeşti. ocolim un ţanc stîncos şi ieşim repede pe coamă. Din acest punct urmăm la dreapta. la răscrucea de la . după care revine în creasta. ajungem curînd în Poiana Pănicerului. care conduce la baza unui ţanc stîncos. Gaura. după care. venind din dreapta. în căldarea superioară Văii Mălăeşti. indice 8 D. care culminează cu două blocuri de calcare albe (cel dinspre E. continuăm apoi aproape orizontal pe clinul sudic al Clincii. De aci. După un parcurs uşor ne abatem la stînga. doua semne de marcaj false) şi prindem spre stînga.10 min. trece curînd pe sub un turn din calcare. iar pe un plan mai îndepărtat. pe sub stîncării de calcare dezagregate şi iese în marginea Platoului Scara (stîlp de marcaj) unde urcuşul ia sfîrşit. Scara poteca ajunge la un stîlp de marcaj de unde continuînd către N. BRAN . la obîrşia Hornului Mare al Mălăeştilor (accesibil). în jos. De la capătul poienii. După 30-35 min de la ramificaţia de drumuri de sub Vf. OMUL Marcaj: triunghi galben Timp: 6 . Mălăeşti (şi Rîşnov). 14. Continuînd pe poteca ce coboară.VF. poteca ce urcă de la Mălăeşti prin V. In continuare şi dupa ce trecem printr-un mic defileu de stînci. 7 B.Podul Oprişului". iar după cca 20 min din Culmea Ţigăneştilor. în lungul Văii Poarta. După un coborîş scurt. Printre pajişti de smirdar şi apoi pe sub stîncării. Curînd părăsim drumul de creasta (Atenţie! înainte pe o stîncă.CIUBOTEA . Drumul devine apoi carosabil. flancul ce priveşte spre V. deasupra căldării superioare a Văii Mălăeşti. 12 B. Omul spre: Pichetul Roşu (şi Buşteni sau Predeal). se strecoară apoi printr-o strungă stîncoasă. Urlătoarea Clincei (în stînga). şi ieşim în Poiana Clincii iar după un coborîş repede.BRAN Marcaj: bandă roşie Timp: 4 ½ . coborînd uşor pe Platoul Scara şi ajunge curînd în dreptul unui al doilea stîlp indicator de unde se desprinde spre stînga. Urmăm aceasta muchie iar din punctul în care drumul se frînge brusc către stînga. Una din poteci coboară spre dreapta. Urcăm uşor pe flancul sudic şi ieşim din nou pe creastă. coborînd repede în hornul .marcaj bandă roşie . Gaura.

unde se desparte poteca spre Vf. Mălăeşti (şi Rlşnov). Indreptîndu-ne către VNV. Drumul urcă de aci uşor. în marginea de jos a căldării mijlocii a văii. Peştera prin V. iar după cca o oră de la ieşirea din căldare ajunge în Culmea Scara. în dreapta. în coborîş foarte uşor. şi în coborîş uşor pe flancul sudic al crestei. şi ajunge în marginea Podului Spintecăturilor.50 min de la Podul Oprişului. de unde V. trece curînd pe deasupra Hornului Mare al Ţigăneştilor. după care ajunge curînd la cabana Omul (2507 m). ajunge în Curmătura Hornurilor. Drumul trece mai departe. printre case şi fîneţe. urcă pieptiş coasta care formează treapta dintre căldarea mijlocie şi superioară şi iese pe pragul acesteia din urmă. de la ramificaţia şoselei comunale spre satul Poarta-Bran. în lungul Văii Poarta pe drumul carosabil. se observă un imens bloc de calcare. pe platforma largă a Podului Spintecăturilor. Trecem pe sub o zonă de stîncării cu jnepeni iar după cca ½ oră din poiană.50 min din Poiana Ciubotei ajunge în Poiana Ciubotei de Sus. Drumul iese curînd din sat urmînd firul Văii Poarta. în lungul apei.5 ore De la cabana Omul urmăm poteca ce se îndreaptă spre RMV iar de pe platforma vîrfului (de unde drumul spre Bucşoi . Urmăm aceasta şosea spre SE prin sat şi după cca ½ oră ajungem în punctul . deasupra unei coaste largi. se înalţă Vf. pe sub stîncării de calcare dezagregate.. Gaura. Poteca traversează apoi firul văii. Peisajul e dominat de culmile versantului transilvănean al Bucegilor. urcăm de-a coasta pe malul drept al văii (stînga cum urcăm).Podul Oprişului".Faţa Frumoasă". Şaua Strunga (şi Peştera) prin Colţii Ţapului. şi ieşim în Poiana Ciubotei.continuă înainte) ne abatem ½ la stînga. acoperită . Dincolo de vale. Traseul nostru continuă spre dreapta. traversează V. prin fundul hornului. străjuită de silueta Turnului Ţigăneştilor. Gaura . Urmînd fundul căldării.Traseul porneşte din şoseaua naţională Braşov . se înalţă culmea ferăstruită de ţancuri stîncoase. Una din poteci coboară spre dreapta. în dreptul unui stîlp de marcaj. 12 B. După cca 10 min ieşim pe un prag al culmii unde lăsăm în dreapta poteca spre Mălăeşti (marcaj bandă albastră). 7 B. Din Culmea Scara continuăm în urcuş foarte uşor de-a coasta. Bran prin Ciubotea. şi iese în marginea Platoului Scara (stîlp de marcaj) unde urcuşul ia sfîrşit. Traseul nostru continuă către V. trece prin rarişti iar după 45 . 8 D. în căldarea superioara a Văii Mălăeşti. ieşind din căldare pe o muchie. Scara (2421 m). Urcuşul încetează în marginea platoului Vîrfului Scara. poteca urcă pronunţat şi după 45 .Bran (marcaj cruce roşie) iar drumul nostru continuă înainte. în urcuş direct de-a lungul muchiei.. în Căţunul Ciubotei. VF. 16 E. ajunge în dreptul unui stîlp indicator. deasupra obîrşiilor văii. pe faţa dinspre V. ne apropiem mult de peretele din fund. Urlătoarea Clinicii. trecem pe deasupra Hornului Mic (inaccesibil) şi ajungem foarte curînd în dreptul Hornului Mare. ţinînd aproape de marginea din dreapta şi după 15 min de la intrarea în caldare. la o răspîntie de drumuri. Omul prin V. Poiana Coştilei (şi Buşteni) prin V. unde lăsăm la stînga drumul spre Vf. Cerbului. Legături de la Vf. Omul prin Clincea.Cîmpulung.BRAN Marcaj: triunghi galben Timp: 4½ . OMUL . Gaura (marcaj cruce roşie). Bran prin V. ieşim într-o mică şa. Gaura. se ridică sălbatic peretele şi Colţii Ciubotei. Obirşia Ialomiţei. Urmînd Culmea Scara. 3 C. nu departe. lasă în stînga Hornul Mic (inaccesibil) iar mai departe şi în aceeaşi direcţie. 17 C. avînd mereu în dreapta . Urlătoarea Mică ia numele de V. De aici părăsim valea prinzînd spre stînga poteca ce urcă pieptiş. nu departe apare platforma largă a Podului Spintecăturilor. prin Clincea. Spre E. Din marginea de sus a poienii urmăm poteca ce urcă de-a coasta. În fund. a Colţilor Ţigăneşti. de unde traseul se orientează brusc către dreapta şi înapoi. Trecînd printr-o zonă de stîncării. 14 A. de-a coasta. în urcuş. Gaura. 13 A. şi după 20 25 min de la rarnificaţie. coborînd pe sub culme şi pe deasupra V. 14 A. de-a lungul Curmăturii Hornurilor. Ciubotei sau Căţunul Ciubotei. şi întîlnim venind din stînga drumul de la Bran prin Clincea (stîlp indicator). Curînd ajungem în coborîş foarte uşor la ramificaţia drumurilor (stîlp indicator) de unde se desprinde la dreapta drumul spre Bran. prin care se zăreşte fundul Văii Ţigăneşti. la obîrşia Hornului Mare al Mălăeştilor (accesibil) unde întîlneşte venind din dreapta poteca (rnarcată cu cruce roşie) de la Bran prin V. Omul spre: Pichetul Roşu (şi Buşteni sau Predeal). prins în masa conglomeratelor. drumul coboară pe sub creastă. pe o coamă largă. coborîm uşor pe Platoul Scara.CIUBOTEA . poteca spre Mălăeşti (marcaj bandă albastră).marcaj bandă roşie . spre V (atenţie la marcaj!). Traseul nostru urmează drurnul carosabil la stînga. la stînga se desprinde poteca spre V. Urlătoarea Mică. 15 A. Continuăm în urcuş uşor pe platforma căldării. coastă largă podită cu întinse covoare de smirdar. Babele (sau Crucea Eroilor şi Caraiman). Bran prin Clincea. Înainte în pereţii ce închid căldarea.

căldare închisă în amunte de treapta înaltă a . o părăsim.VF.Moara Dracului" (prin care apa Văii Gaura se arunca în căldarea inferioară. apoi printr-o şiştoacă stîncoasă. Peisajul e dominat de culmile versantului transilvănean al Bucegilor. prindem poteca în coborîş repede.V. iar printr-o strungă îngustă şi de-a lungul unei brîne. de-a lungul căruia ieşim în căldarea denumită . înainte se ridică prima treaptă înaltă a văii. Traversînd poiana. Omul.Căţunului Mic". orientîndu-ne brusc la dreapta.7 ore Pornind din Bran pe şoseaua comunală ce strabate satul Poarta. Din şa. jos. în lungul Văii Poarta. urcăm direct pe malul din dreapta (cum urcăm). prin V.cu smirdar.. pe drumul carosabil. lăsînd în dreapta haotica îngrămădire de blocuri stîncoase de la baza . Apropiindu-se de această treaptă. Urcăm apoi în aceeaşi direcţie de-a coasta. după care coborînd în pantă pronunţată. de unde. pînă la marginea inferioară a primei căldări. După cca 15 min de la stîlpul de marcaj. BRAN . Traseul nostru urmează înainte.Faţa Frumoasă". printr-un coborîş repede ajungem în căldarea mijlocie. printre stîncării.. Colţii Ciubotei. de-a lungul firului..Podul Oprişului". 15. unde lăsăm în stînga drumul spre Vf. Traversînd firul. drumul coboară repede. timp de 30 min. dinspre comuna Şimon. iar după ce traversăm firul unui vîlcel stîncos. Continuînd urcuşul traversăm Vîlcelul Gălbinărilor. urcăm prin pajişti. denumită . ne abatem apoi brusc la stînga şi întîlnim foarte curînd drumul ce vine din dreapta. La stînga. . în lungul unei muchii ce mărgineşte către N . numită .Faţa Frumoasă". după trecerea unui prag pronunţat înclinat. după o oră de la răspîntie. în lungul muchiei dintre firul văii (care rămîne în dreapta) şi Vîlcelul Căţunaşului.Poiana dintre Văi". trece pe lîngă un şipot de unde continuă de-a coasta apoi în urcuş pieptiş.Căţunul de Jos". urcăm paralel cu acesta şi atingem repede o platformă (cu stîlp de marcaj) pe care o urmăm spre NE. dinspre Vf. După un scurt urcuş prin poiană spre dreapta. GAURA .. revenim în firul văii pe un prag stîncos. apoi în coborîş uşor şi. printre case şi fîneţe. traversînd terasa căldării pînă la marginea acesteia (lîngă un perete de stîncă). după care se îndreaptă către stînga şi ajunge urcînd uşor în şaua din punctul denumit . intrăm în zona abrupta a Frunţii Caţunaşului.. lasă în stînga cascada . denumită . continuă drumul spre Vf. Urmăm către stînga acest drum şi după un urcuş de-a coasta ajungem într-o şa de unde coborînd în partea opusă ieşim curînd pe faţa Văii Gaura. înainte ca aceasta să se transforrne într-un canion cu pereţi verticali.. Din acest punct coborîm repede spre NV. care ne conduce curînd în drumul Văii Poarta. După 45-50 min de la Podul Oprişului. apoi prin poiana de pe flancul sudic al Piciorului Ciubotei şi iese în Poiana Ciubotei de Sus. în pantă pronunţată. După cca ½ oră din căldarea inferioară. intră pe firul văii în caldarea inferioară. la baza Peretelui Ciuboiei. pînă întro mică şa. pe coasta sudică a Culmii Scara. în lungul văii. în urcuş pieptiş. deasupra Frunţii Căţunaşului. reintrăm în firul văii. pe coastele de sub pereţii Guţanului. Curînd apar în stînga marile grohotişuri mobile de sub pereţii înalţi ai Gălbinărilor Gaurei. De aici continuăm spre stînga. iar din marginea ei. Din poiană coborîm spre sud. după cca ½ oră de la . De-a lungul acestei văi întîlnim drumul ce vine din stînga.Căţunul de Sus". Omul prin Clincea. Ne îndreptăm spre nord. la o nouă răspîntie de drumuri (stîlp indicator). coborînd în fundul Văii Ciubotea.Moara Dracului". ajungem după ½ oră în punctul . Continuăm spre NE (atenţie la marcaj). care coboară din abruptul sudic al Muntelui Gaura.. ieşim pe o altă platformă. Escaladăm o săritoare deasupra căreia se deschid două şiştoace abrupte.Poiana dintre Văi".Frunţii Căţunaşului". continuăm în coborîş de-a coasta. Din dreptul stîlpului de marcaj poteca părăseşte muchia şi se abate brusc la dreapta. De la ramificaţie continuăm spre dreapta... în marginea inferioară a căldării mijlocii. iar după cca 15 min din marginea căldării. Drumul continuă aproape orizontal. OMUL Marcaj: cruce roşie Timp: 6 . ieşim în Poiana Ciubotei. şi ieşim repede în marginea . Urmăm pe cea din dreapta şi curînd. în centrul localităţii Bran. intrînd repede în curs subteran) şi continuă. Gaura după care pe şoseaua comunală ajungem. iar de la capătul poienii urcă în pantă pronunţată. avînd mereu deasupra silueta impresionantă a Colţilor Gaurei. la început de-a coasta. atingem Curmătura Hornurilor. urcuşul încetează în firul văii. apoi pieptiş.Frunţii Căţunaşului". timp de cca 20 min. de unde distingem înainte. Lăsînd în stînga Brîna de Sus a Gaurei. şi după 5 min ajungem pe o brînă pe care o urmăm la stînga în urcuş de-a coasta. mai întîi pe sub o zonă de stîncării. Traversăm firul văii şi apoi prin pajiştea cu bolovăniş şi pîlcuri de urzici de pe malul drept. Continuăm pe fundul căldării. străbătînd satul Poarta. apoi... Omul prin Ciubotea. urmăm malul drept al văii. ajungem într-o poiană. ajungem după un coborîş direct pe un prag înierbat (stîlp de marcaj). poteca părăseşte firul urcînd către dreapta..

în urcuş direct (atenţie la marcaj!) iar după 10 min de la bifurcaţie. deasupra ultimei trepte înalte a văii. pe coasta sudica a Culmii Scara. ieşim în şaua din punctul denumit . Poarta. Din acest punct revenim pe malul drept şi prindem o brînă pe care o părăsim curînd. Mălăeşti (şi Rîşnov).. din marginea . strecurîndu-se pe sub pereţii Guţanului (pe stînga văii) prin grohotişuri de calcare şi printre rarişti. prin fundul hornului. ajungem la baza zonei stîncoase abrupte. urmăm la stînga de-a coasta şi curînd..Frunţii Căţunaşului". sub potecă.continuă înainte) ne orientăm ½ la stînga în coborîş uşor. 13 A. în poiana unde întîlnim venind din dreapta drumul de la Vf. GAURA . pe culme. care izvorăşte nu departe. la o răscruce de drumuri. Apa. părăsind . şi coborîm în fundul uşor înclinat al căldării . Dupa cca 10 min ajungem la un prag al culmii. pe sub creastă şi pe deasupra circului superior al Văii Gaura (stînga). în continuare.Căţunul de Sus" (căldarea a 2-a a văii). BRAN . 15 A. iar de aci. prin pajişti foarte înclinate şi apoi de-a lungul unei muchii. în urcuş uşor. 16 E. Urmînd poteca spre dreapta.ŞAUA STRUNGA Marcaj: punct roşu. lăsăm în stînga haotica îngrămădire de blocuri de la baza Frunţii Căţunaşului. Obîrşia Ialomiţei. 12 B. Omul prin Ciubotea.Poiana dintre Văi" (1623 m).. îndreptîndu-ne la stînga. Legături de la Vf. 14 A.V. OMUL . Peştera prin V. în lungul culmii. din V. unde întîlnim drumul ce vine din stînga. întîlnim curînd drumul ce vine din stînga. BRAN . Una din poteci coboară spre dreapta. pe coastele munţilor Pintece şi Gogu Noaghiei.. Urmăm firul sec şi acoperit cu bolovănişuri. conduce în căldarea inferioară a văii. părăsim drumul. străbate o cheie foarte îngustă în care formează o cascadă şi apoi. 3 C. traversăm Izvorul Gaurei.. Continuînd pe dreapta firului. pe o terasă plană şi aproape circulară. continuînd drumul pe coasta din dreapta. pe drumul de căruţă şi în continuare pe şoseaua ce străbate satul Poarta. Mălăeşti. Babele (sau Crucea Eroilor şi Caraiman). şi ajungem într-o mică şa stîncoasă. spre S.Căţunului Mic". şi ne abatem brusc la dreapta. ajungem. ajungem la cabana Ornul (2507 m). ne îndreptăm spre SV (atenţie la marcaj!) şi ajungem în fundul căldării .marcaj bandă roşie .BRAN Marcaj: cruce roşie Timp: 5-6 orc De la cabana Omul (2507 m) poteca se îndreaptă către RMV iar de pe platforma vîrfului (unde drumul spre Bucşoi . Hăţaşul coboară apoi repede şi. trecem pe deasupra Hornului Mic (inaccesibil) şi ajungem în dreptul Hornului Mare al Mălăeştilor. Cerbului. De aci. Mălăeşti. se observă marile grohotişuri mobile de sub Gălbinările Gaurei. care se îndreaptă de-a coasta (spre comuna Şimon). iar traseul nostru se desprinde la stînga. reintrăm în fir deasupra .Căţunul Mic". dinspre Bran. de aici.. 16 A Timp: 7 . la confluenţa acestei văi cu V. dinspre V. Coborînd în partea opusă. înainte pe creastă. În dreapta. de-a lungul unei brîne înclinate şi apoi în coborîş direct pe o şiştoacă stîncoasă. poteca ne conduce curînd în marginea inferioară a căldării. 7 B.ŞAUA STRUNGA . Coborînd-o direct. continuăm înainte pe creastă. Fig. Poiana Coştilei (şi Buşteni) prin V. îl părăsim. Şimonului de unde o părăsim.Moara Dracului". ieşim în centrul localităţii Bran. VF.PEŞTERA Secţiuni componente: indici 16. Şaua Strunga (şi Peştera) prin Colţii Ţapului. pe drumul ce străbate satul Şimon. în căldarea superioară a V. De aci. trecem o săritoare iar printre stîncării. iar nu departe în aval. După un coborîş repede prin pajişti. prin Ciubotea (traseul 14) şi Culmea Clincea (traseul 13). Bran prin Ciubotea. pe malul opus. pătrunde într-un horn adînc şi îngust unde formează mai jos cascada . strecurîndu-ne către dreapta printr-o strungă îngustă ce ne conduce într-o şiştoacă puternic înclinată. 15 A.Moara Dracului".. în coborîş către stînga. unde lăsăm la dreapta drumul spre cabana Mălăeşti. traversăm un vîlcel şi după cca 8-10 min din şa. 17 C.8 ore 16.la obîrşia Hornului Mare al Mălăeştilor. după un parcurs lung însă uşor.042 Valea Gaura şi Abruptul Doamnele Din poiană. Traversăm această terasă şi urmăm firul văii după care trecem pe malul său stîng şi ajungem pe un prag secundar. Drumul continuă aproape orizontal. După o oră ajungem la capătul de sus al satului. Bran prin V. De aci. indice 8 D. urmează poteca spre Bran prin Ciubotea sau Clincea. Timp: 5-6 ore De la Bran (castel) urmăm şoseaua naţională spre Giuvala pînă în dreptul V. lăsînd în dreapta cascada . lui Lambă. Gaura. în urcuş uşor. de-a lungul Văii Şimonului. Omul spre: Pichetul Roşu (şi Buşteni sau Predeal). Bran prin Clincea.

.

Culmii Scara. Curînd traversăm V. Poteca ocoleşte incinta mănăstirii. în Şaua Strungii. Drumul se îndreaptă către S. Omul prin Colţii Ţapului. 5 C.). După cca 30 min de la ramificaţie. Continuăm în jos de-a lungul firului Ialomiţei. şi după cca 45 min. paralel cu firul Ialomiţei urmăm drumul spre N. ieşim la gol în Poiana Guţanului. apoi se îndreaptă curînd către stînga. de-a lungul unei ravene.R. marcaj cruce albastră).Peştera". 17 B. iar după ce lasă în stînga varianta de iarnă a traseului. Vf.7 ore Derivaţii pe traseu: indici 16 D. iese pe faţa Văii Coteanului. de-a coasta. Din Poiana Guţanului drumul continuă în urcuş direct. cap. PEŞTERA . iar în continuare. După cca 15 min lăsăm în stînga o variantă care urmează flancul sudic al muntelui Colţi şi continuăm coborîşul spre dreapta. drumul se abate brusc către dreapta. în coborîş uşor. Vîrful cu Dor (şi Sinaia). în lungul unei ravene. punct din care se deschide o privelişte de o covîrşitoare măreţie. După o oră din Şaua Strunga. traversăm apoi V. Babele (şi Caraiman). Plaiul Pleaşa. conduce printre bolovănişuri. la o ramificaţie de drumuri (înainte spre S drumul către Bolboci. Legături de la Strunga spre: Cabana Padina şi Peştera. cu stîncării albe. asupra căldărilor Văii Gaura. 16 B.ŞAUA STRUNGA Marcaj: cruce albastră. Bolboci (Scropoasa. De la cabana Padina drumul continuă spre N. Curînd drumul se îndreaptă către stînga. prin marginea de sus a Padinei ce se întinde în lungul Văii Ialomiţa. iar după cca 30 min de la Padina. Pietroşiţa). unde urcuşul ia sfîrşit. la ieşirea acesteia din Cheile Peşterii. apoi punct roşu Timp: 2-2½ ore De la cabana Peştera (1610 m) urmăm spre V poteca în coborîş. 16E 16 B. de unde. la poalele căruia se întind mari grohotişuri mobile. Drumul se apropie treptat de baza abruptului şi după cca 1½ oră din Poiana Guţanului. iese la gol pe coama Padinii Strungii. prindem la dreapta drumul larg ce urmează. Bran. ne abatem ½ la dreapta şi trecem în coborîş uşor. PEŞTERA . în lungul unei padini întinse. după cca 5 min. 16 C Timp: 6 . Din marginea de V a incintei pătrundem pe trepte de piatră. care continuă înainte (marcaj bandă roşie). şi ieşim curînd în Poiana Colţi. prin pajişti largi. prin pădure. traversează Vîlcelul Ţapului. iese în padina largă ce se întinde în lungul văii. Şimonului. 16 D. pe lîngă aşezările mănăstirii Peştera. 17 D. dinspre Bolboci.V. întîlnim drumul (marcat cu cruce albastră) ce vine din dreapta. Şaua Strunga (şi Bran). Către dreapta se ramifică o potecuţă care conduce în 5 min la Peştera Ialomiţei (vezi descrierea Peşterii la partea generală. ŞAUA STRUNGA . pe sub abruptul muntelui cu acelaşi nume. după care urmează de-a coasta. 16 C. puternic dezagregate de eroziuni. Omul. Geologie). şi ajunge curînd în spatele cabanei Padina. întîlneşte venind din dreapta drumul dinspre Sinaia prin Vîrful cu Dor şi iese în Poiana Crucii (rezervaţie naturală a Academiei R. 1 B.P. în curmătura semicirculară a Pasului Strunga. în urcuş uşor prin pajişti şi ajunge în dreptul cabanei Padina. În continuare.P.PEŞTERA Marcaj: punct roşu Timp: 1½ -2 ore Din Şaua Strunga drumul coboară spre SE prin pajişti largi. iar de la ramificaţia drumului ce urcă spre Vîrful cu Dor. După un urcuş lung însă uşor. după care se îndreaptă spre N. . traversează V. Plaiul lui Lom. drumul ne conduce în urcuş direct. printr-o cheiţă stîncoasă. ocolind rezervaţia naturală a Academiei R. continuă în urcuş uşor pe flancul sudic al Muntelui Colţi. care ia sfîrşit la sud. Şaua Strunga constituie din punct de vedere geologic una dintre cele mai interesante zone din Bucegi. şi continuă pe sub stîncării de conglomerate. lăsăm în stînga poteca ce se îndreaptă în urcuş uşor către Peştera Ialomiţei (5 min) şi traversăm imediat firul văii (spre dreapta). dinspre comunele Moeciul de Sus şi Moeciul de Jos. în urcuş uşor. 2 B. pe sub stîncării de calcare albe dezagregate de eroziuni. din Poiana Crucii. poartă semicirculară deschisă în creasta Muntelui Strungile Mari de unde se deschide o largă privelişte asupra Pietrei Craiului şi Masivului lezer-Păpuşa. Piatra Arsă (şi Buşteni sau Sinaia). 16 A. 16 A. urcăm pe trepte de piatră printr-o cheiţă şi ajungem curînd în dreptul aşezărilor mănăstirii .R. şi întinsului abrupt al Strungii. Ialomiţei. Legături de la cabana Peştera spre: Vf. în Şaua Strunga. ajunge la cabana Peştera (1610 m). urmează de-a coasta pe sub stîncării. Horoabei.BRAN Secţiuni componente: indici 16 B. Dobreşti.. de unde continuă ½ la dreapta.ŞAUA STRUNGA . unde se uneşte cu drumul ce vine din dreapta. Horoabei şi ieşim în Poiana Colţi.

îl părăseşte şi continuă la dreapta de-a lungul Plaiului lui Lom.situat imediat la NV . la obîrşia Văii Bătrîna (care. 12 B. de unde poteca începe să urce de-a coasta. pe flancul Muntelui Strungile Mari şi prindem curînd drumul care urcă în creastă. 16 D. cu imensul bloc de calcare . urcă de-a lungul Spinării Doamnele pînă în coama lată dintre firele Văii Spinării. abruptul Muntelui Grohotişul (denumirea versantului vestic al Mantelui Strungile Mari).044 Culmea Strunga Din Culmea Doamnelor coborîm pe sub creastă printre pîlcuri de smirdar. De aici continuăm de-a coasta. întîlnim poteca marcată ce vine din dreapta.se desfăşoară asupra regiunilor înconjurătoare una dintre cele mai impresionante privelişti din Bucegi. la început aproape orizontal. ia numele de V. 16 E. Continuăm aproape orizontal pe sub creastă. în coborîş pe sub Culmea Bucura şi pe deasupra căldării superioare a Văii Cerbului care se deschide în stînga noastră.. pe drumul ce străbate satul Şimon în întregime. 16 A. ieşim după 1-1½ oră în şoseaua naţională Cîmpulung-Braşov. spre E. şi în cca 15 min ajungem la cabana Omul (2507 m). trecînd pe deasupra platformei înierbate din creştetul . întinse între stîncării şi jnepenişuri. trecem o vîlcea largă şi continuăm coborîşul prin pajişti presărate cu calcare puternic dezagregate de eroziuni. Omul prin Colţii Ţapului.COLŢII ŢAPULUI .Mecetul Turcesc". 17 C. trecînd pe deasupra căldării superioarea Văii Cerbului. Peştera. în centrul localităţii Bran.COLŢH ŢAPULUI . pînă sub o zonă de stîncării de calcare. Peştera prin V.Legături de la Strunga spre: Bran. După ¾ -1 oră de mers traversăm Vîlc. ajunge în urcuş. Ţapului după care drumul se îndreaptă către V şi. Din poiană drumul urmează Plaiul Pleaşa iar după un coborîş lung însă uşor. Găvanele. 3 C. unde. 16 C. iar în stînga. dinspre Babele şi Peştera. ŞAUA STRUNGA . Mălăeşti (şi Rîşnov).4 ore Din Şaua Strunga lăsăm în dreapta poteca spre Peştera. Poiana Coştilei (şi Buşteni) prin V. apoi. iar după ce traversează o şa. printre stîncării. De partea cealaltă a culmii se deschide căldarea superioară a Văii Obîrşia Ialomiţei. în coborîş de-a coasta pe la poalale abruptului vestic al Muntelui Grohotişul (dreapta). apoi în coborîş repede.ŞAUA STRUNGA Marcaj: bandă roşie Timp: 3-3 ½ ore De la cabana Omul (2507 m) urmăm spre S poteca marcată (bandă albastră şi bandă galbenă) spre Peştera (sau Babele). pe sub Culmea Bucura. şi Vf. ajunge curînd în Poiana Guţanului. spre . Şaua Strunga (şi Peştera). ŞAUA STRUNGA .BRAN Marcaj: punct roşu Timp: 4 . 14 A. remarcabil prin marile grohotişuri mobile ce se întind la baza pereţilor. sub blocul de calcare albe ce formează Vf.5 ore Din Şaua Strungii drumul se îndreaptă către RMV. imediat la sud de Vf. Bran prin V. poteca ne conduce. ne îndreptăm către NE de-a coasta. Fig. Drumul se strecoară printre stîncării de calcare albe şi prin bolovănişuri şi urcă în culme. De aici. pînă în firul Văii Şimonului. Babele (sau Crucea Eroilor şi Caraiman). părăsim drumul ce coboară spre Peştera (Babele) şi prindem ½ la dreapta o potecuţă care se îndreaptă. Obîrşia Ialomiţei. iar dincolo de vale. lăsînd în dreapta. Şerpuind pe sub creastă. Doamnele (2401 m).Mecetul Turcesc".043 Bivuac pe Culmea Doamnele 16 D. pajişti largi. prin pajiştile unei coaste acoperite cu smirdar. OMUL Marcaj: bandă roşie Timp: 3½ . în porţiunea inferioară. spre N. Fig. în continuare. Vf. în punctul unde creasta e străjuită de ţancurile ce formează Colţii Ţapului. după un ocol larg spre dreapta. pe sub Creasta Doamnelor. descrie o serpentină largă şi continuă urcuşul uşor spre E. jos. OMUL .Vf. Ieşind pe faţa Văii Cerbului. 15 A. trece pe Culmea Doamnele. drumul iese într-o şa întinsă (deasupra obîrşiei Văii Doamnele) de unde. VF. Bran prin Clincea 13 A. 7 B. trecem pe la baza unei zone de stîncării de calcare şi ieşim în Culmea Bătrîna din vîrful căreia . După cca 10 min ajungem sub blocul de calcare albe ce formează Vf. în coborîş direct. Omul spre: Pichetul Roşu (şi Predeal sau Buşteni) indice 8 D. indice 16 C. Din culme coborîm pe sub creastă. Printr-o curbă largă spre dreapta şi în coborîş uşor. Cerbului. Văii Cerbului. Legături de la Vf. Gaura. pe Colţii Leşniţei. în dreptul unui stîlp de marcaj. Găvanele.. Curmătura Văii Cerbului. 16 E. pe care urmînd-o la dreapta ajungem după 15 min. Horoabei). Bran prin Ciubotea.

.

.

se văd pajiştile bogat înierbate de deasupra canionului Văii Horoaba. Legături din Şaua Strunga spre: Cabana Padina şi Peştera. Doamnele (2401 m). 17 A. şi. Blana. traversează o vîlcea largă. pe faţa estică a Strungilor Mari (versantul vestic abrupt al acestui munte. imediat la S de Vf. ajungem în şaua largă de la obîrşia Văii Doamnele. De la Pietroşiţa. la stînga spre S în urcuş. iar după ce apele văii trec prin Cheile Zănoagei Mici (stînga).. pe Colţii Leşniţei. De la Scropoasa continuînd pe stînga văii. Legături de la Bolboci spre: Peştera. apoi orizontal. defileu impunător însă relativ scurt.Bolbori". urcînd şi coborînd prin pajişti din care răsar la tot pasul stîncării de calcare albe. după care intrăm curînd în Cheile Coteanului (impropriu denumite Cheile Mici ale Tătarului). unde creasta este străjuită de ţancurile ce formează Colţii Ţapului. pe sub Creasta Doamnelor. şi conduce după cca 15 min din culme la obîrşia Văii Bătrîna. printr-un coborîş uşor. De la cabana Bolboci (1460 m) se ajunge aci în cca 5 min. poartă numele de Grohotişul). cruce albastră Timp: de la Pietroşiţa (gară) pînă la Dobreşti pe şosea (20 km). şi în urcuş pronunţat pe stînga. după care se îndreaptă de-a coasta spre Şaua Strunga. apoi în lungul Văii Ialomicioara. BOLBOCI . lasă în stînga căldarea superioară a Văii Obîrşia Ialomiţei şi începe să urce pe sub creastă.3 ore.Vîrful cu Dor (şi Sinaia). după 30-45 min de la Bolboci. conduce în creasta Strungilor Mari. Continuînd pe spinarea acestui munte în urcuş uşor. 17B Timp: de la Dobreşti 8-9 ore 17. iar după cca ½ oră de la Colţii Ţapului. imediat la est de Vf. urmînd poteca la vale. strecurîndu-se pe sub peretele din dreapta iar la capătul de sus al cheilor. coboară repede prin cîteva serpentine scurte.. 17A. coborînd după cca 2 oro de la Dobreşti. Moroeni. de unde se profilează înainte marele perete sudic al Zănoagei... Din dreptul colţilor drumul continuă pe sub creastă. apoi în coborîş.DOBREŞTI . se îndreaptă către S aproape orizontal. drumul pătrunde alături de firul apei. în Cheile Tătarului. poteca descrie o serpentină largă. iar în continuare. Trecînd pe deasupra imensului bloc de calcare . trece pe lîngă sanatoriul .Bolboci" (stîlp indicator). Din acest punct. PIETBOŞIŢA . Dincolo de Pucheni se desparte către stînga şoseaua care urcă pe coama Plaiului Domnesc.2¼ ore Traseul porneşte din punctul de ramificaţie Bolboci (stîlp indicator). apoi continuă urcuşul pe deasupra jnepenişului şi peste grohotişuri. Poteca se îndreaptă în urcuş. Continuăm apoi către N prin padină. iar după un ocol larg spre stînga iese în Culmea Bătrîna. Poteca se strecoară în urcuş printre stîncării şi trece pe malul opus (pe dreapta văii). PIETROŞIŢA . adîncite între peretele de calcare al Coteanului şi un imens bloc stîncos. 17F.SCROPOASA -BOLBOCI . părăseşte apoi firul văii.BOLBOCI Marcaj: între Dobreşti şi Bolboci.Izvorul Tătarului". la cabana Scropoasa. 045 Lacul Scropoasa Drumul străbate apoi albia nisipoasă a Ialomiţei. întinse pajişti înierbate. în punctul Dobreşti. printre pîlcuri de smirdar.V. de-a lungul Văii Ialomiţa (pe stînga cum urcăm). lăsăm în stînga păstrăvăria . drumul continuă printre pîlcuri de jnepeni. Fig.. Spre cabana . în continuare din dreptul Văii Dichiu. urcăm pe sub grohotişurile Zănoagei şi curînd. Bătrîna. ajungem la capătul de sus al cheilor. Bătrînei. în urcuş uşor.DOBREŞTI . 16 A. prin com. iar după cca ½ oră de la Vf. revine lîngă fir de-a lungul căruia ajunge la ramificaţia de drumuri din punctul . 10 min. iese în Culmea Doamnele.SCROPOASA . pe faţa dinspre V. Traversînd V. urmînd de-a coasta şi aproape orizontal pe la baza unei zone de stîncării de calcare.PEŞTERA Marcaj: cruce albastră Timp: 2 . De aici descriind o curbă largă spre stînga. cca 5 ore. urmează coastele Muntelui Lespezi. indice 17A. Omul. despicătură adîncă şi de o sălbatică măreţie între zidurile de calcare ale munţilor Zănoaga (stînga) şi Dichiu (dreapta).Mecetul Turcesc". trecînd pe Muntele Bătrtna. traseul urmează şoseaua spre Sinaia. Bran 16 C. Fîrdaleşului străbatem lunca largă a Ialomiţei. trecem pe deasupra peretelui abrupt al Doamnelor după care. situată pe malul lacului cu acelaşi nume. traverseaza Ialomiţa cu puţin mai jos de confluenţa cu V.PEŞTERA . Mai departe. coborînd prin pajişti acoperite cu pîlcuri de smirdar. drumul şerpuieşte pe sub creastă. OMUL Secţiuni componente: indici 17. Drumul coboară apoi în lungul coamei. La stînga jos.VF. în spatele căruia se întind pajiştile domoale de la poalele . de la Dobreşti pînă la Bolboci 2½ . curmătură adîncă în Creasta Strungilor Mari.Moroeni" şi coboară apoi pe flancul vestic al Muntelui Priporul. Traversăm din nou Ialomiţa. intrăm curînd în Cheile Zănoagei Mari.

.

paralel cu firul văii (care de la cascadă în sus poartă numele de V. urcăm la început pieptiş. Continuăm în urcuş uşor către N. Legături de la cabana Peştera spre: Vf. poteca traversează poiana de la confluenţa Pîrîului Coteanu cu Ialomiţa. Obîrşia Ialomiţei. 13A. Obîrşiei. 7B. Poiana Coştilei (şi Buşteni) prin V. la capătul căreia poteca trece prin pajiştile de sub coastele Obîrşiei. 17D. Piatra Arsă (şi Buşteni sau Sinaia). Poteca ocoleşte prin dreapta incinta mănăstirii. în urcuş direct.PEŞTERA . 16E. PEŞTERA .R. Omul spre: Pichetul Roşu (şi Buşteni sau Predeal). Lăsînd în stînga . Găvanele . lasă în stînga poteca ce urcă uşor pe sub stîncării spre Peştera Ialomiţei (5 min) şi traversează imediat V.Bucura şi ajunge curînd la cabana Omul (2507 m). blocul de calcare albe al Vf.Muntelui Lăptici. Spre NV distingem stîncăriile uriaşei coloane de calcare a . Traseul nostru continuă înainte. OMUL . iar după ce ocoleşte în Poiana Crucii. Continuăm în urcuş uşor.PEŞTERA Marcaj: bandă albastră Timp: 2-2½ ore De la cabana Omul (2507 m) urmăm către S poteca în coborîş de-a coasta.BOLBOCI . pe sub Vf. Gaura. ieşim în Poiana Colţi. către mijlocul căldării. Babele (şi Caraiman) 5C. pînă sub blocul de calcare albe ce formează Vf. La obîrşia acestuia ajungem pe ridicătura care formează morena frontală a Văii Obîrşia Ialomiţei. La dreapta. cu peretele frontal vertical şi şlefuit. trece prin pajiştile unui platou larg şi uşor înclinat. traversează V. Bran prin Clincea. drumul conduce spre Babele (marcaj cruce albastră). Obîrşia Ialomiţei şi V. apoi prin cîteva serpentine. Omul prin V. 17 B.Izvorul Obîrşiei" şi apoi. traversînd o serie de izvoare. urcă pe flancul vestic al Piciorului Babelor. iar după 10-15 min ajunge la o ramificaţie de drumuri. iar în dreapta.7 ore Derivaţie pe traseu: indice 17 F 17 C. se înalţă Culmea Doamnele. profilat pe abruptul Bătrînei. Ialomiţei. Bolboci (Scropoasa. ieşind pe pragul căldării superioare. Pietroşiţa). Drumul însoţeşte mai departe firul văii. în lungul unui vîlcel ce cade în stînga.. urcă pieptiş coasta puternic înclinată a treptei. unde întîlnim. pe coasta repede de sub Spinarea Doamnele şi Vf. de unde coborîm uşor de partea cealaltă. Lăsînd în stînga cabana Padina. Poteca traversează pîrăul . Babele (sau Crucea Eroilor şi Caraiman) 3C. 17C. după care urcă pe trepte de piatră printr-o cheiţă şi ajunge curînd în dreptul aşezărilor mănăstirii Peştera. ajungem la baza treptei înalte dintre căldarea inferioară şi superioară a văii peste care se prăvălesc apele Ialomiţei formînd Cascada Obîrşiei. După cca 1½ .. dincolo de vale. 14B.PIETROŞIŢA Secţiuni componente: indici 170. Poteca trece pe faţa dinspre V. 15A. Găvanele şi după cca 20 min din fundul văii. OMUL . pe creasta despărţitoare dintre V. Bucura şi pe deasupra căldării superioare a Văii Cerbului. întîlneşte venind din dreapta drumul dinspre Sinaia prin Vîrful cu Dor. Inainte. Bisericii). 17E Timp: pînă la Dobreşti.. traversăm prima viroagă din obîrşiile văii şi ajungem pe platforma din fundul căldării superioare. Cerbului. VF. Vîrful cu Dor (şi Sinaia). 2B. Prin cîteva serpentine scurte continuam urcuşul pieptiş de-a luugul coamei. urcăm apoi o treaptă secundară scundă. în urcuş de-a coasta. Sugărilor. deasupra căldării. întîlnim drumul (marcat cu bandă galbenă) ce vine dinspre Babele.2 ore de la Peştera. Şaua Strunga (şi Bran sau Vf. rezervaţia naturală a Academiei R. 14A. ajungem curînd în marginea nordică a padinei.Mecetul Turcesc". 17B. iar drumul străbate în lung marea padină care deschide o întinsă privelişte de ansamblu asupra întregului bazin superior al Văii Ialomiţa. Curînd. lasă în stînga varianta de iarnă (cu cabluri). Spre stînga. Dobreşti. Cerbului. apoi continuă de-a coasta pe sub V . Cocorei. Peştera prin V. Imediat poteca ne conduce într-o şa situată lîngă Vf.P. VF.SCROPOASA -DOBREŞTI .VF. sus. Găvanele (2479 m). se ridică imensul bloc de calcare. Omul prin Colţii Ţapului).Mecetul Turcesc". de unde valea se lărgeşte. şi traversăm curînd V.. Horoaba.Turnului Seciului". Găvanele. prin cîteva serpentine stricate de viituri. ajunge la cabana Peştera (1610 m). apare abruptul Obîrşiei. Văii Cerbului. drumul (marcat cu banda roşie) dinspre Şaua Strungii şi după ce traversăm V. OMUL Marcaj: bandă albastră Timp: 3-3½ ore De la cabana Peştera (1610 m) poteca porneşte către N. 6 . În stînga. Legături de la Vf.. 1B. Bran prin V. venind din stînga. Bran prin Ciubotea. . pînă sub Vf. pe o coamă lungă. 8D. Cerbului. Şaua Strunga (şi Peştera) prin Colţii Ţapului. 17D.

P.. Horoabei şi ajunge în padina largă ce se întinde în lungul văii. Culmea Doamnele.BOLBOCI Marcaj: cruce albastră Timp: 1¾-2 ore. cabana Padina.Cascadei Obîrşia". Vîrful cu Dor (şi Sinaia).Izvorul Tătarului". După un parcurs scurt. iar poteca. ajungem în marginea sudică a padinei. între pereţii Zănoagei (dreapta) şi cei ai Muntelui Dichiu (stînga). Insoţind în jos firul Ialomiţei. drumul de la Babele. prin pajiştile întinse ale padinei. paralel cu firul Ialomiţei. De aici valea se îngustează. La dreapta se desprinde o potecuţă. o potecă urcă la cabana Bolboci (10 min). Obîrşia Ialomiţei. despicătură adîncă şi de o măreţie sălbatică. în coborîş uşor. Traseul nostru continuă înainte. 1B. Fîrdaleşului. poteca ajunge la cabana Peştera (1610 m). de la Dobreşti la gara Pietroşiţa pe şosea 20 km (cca 5 ore) Traseul porneşte din punctul de ramificaţie Bolboci. după care continuînd coborîşul. apoi trece curînd în coborîş de-a lungul unei coame scunde. ieşim curînd în Poiana Colţi. defileu relativ scurt însă impunător.). pe clinul vestic al Piciorului Babelor. un coborîş repede ne conduce după 15 min de la cabană. Trecem din nou firul văii mai jos de ieşirea din chei şi continuăm pe malul drept. lăsăm imediat în stînga poteca (marcată cu bandă galbenă) spre Babele. la capătul căruia traversează V. prin pajiştile unui platou larg. iar peste vale. ocolind Poiana Crucii (rezervaţie naturală a Academiei R. Omul prin Colţii Ţapului). intră în Cheile Coteanului (Cheile Mici ale Tătarului). De aici ½ la dreapta spre S prin poiană. ce leagă această cabană cu drumul Peştera-Vîrful cu Dor şi după cca 20 min de la bifurcaţie.. Drumul continuă spre S. paralel cu albia văii. ieşim pe platforma înierbată din fundul căldării. Lăsînd apoi în dreapta păstrăvăria . drumul se îndreaptă către stînga prin pajişti. Peştera 17A. conduce deasupra uriaşei trepte a . prin pajişti întinse. Legături de la cabana Peştera spre: Bolboci (Scropoasa. părăsind Ialomiţa. ajungem în căldarea superioară a Văii Obîrşia Ialomiţei. prin care poteca se strecoară pe sub peretele din stînga. prin rarişti. unde întîlnim curînd. BOLBOCI . Vîrful cu Dor (şi Sinaia).DOBREŞTI . al cărei fir străbate Cheile Mici ale Zănoagei. printre blocuri de stînci şi bolovănişuri risipite în pajişti. Babele. 17 D. Lăsăm la dreapta sus. Deasupra noastră se înalţă Colţii Obîrşiei. 17B. traseul nostru continuă ½ la dreapta pe lîngă aşezările mănăstirii Peştera. Dobreşti. Omul prin V. Şaua Strunga (şi Bran sau Vf. lăsînd în dreapta imensul bloc de calcare . Urmăm drumul spre SE. printr-o padină întinsă iar după ce traversează V. 2B. Drumul urmează flancul Obîrşiei. şi curînd trecem pe malul stîng al Ialomiţei. Drumul traversează curînd albia nisipoasă a Ialomiţei şi se îndreaptă spre Cheile Mari ale Zănoagei. ajunge la ramificaţia de drumuri din punctul Bolboci (stîlp indicator). traversează din nou Ialomiţa şi continuă prin pădurea cu stîncării de pe malul . PEŞTERA . Obîrşia Ialomiţei. După traversarea cheilor ieşim într-o padină întinsă între coastele munţilor Lăptici (stînga) şi Tătarul (dreapta). de la ramificaţia drumului spre Vîrful cu Dor . respectiv între V. Cerbului şi V. traversează curînd V. unde lasă la dreapta drumul spre cabana Padina şi Şaua Strunga (marcaj bandă roşie). la capatul căreia traversează V.Sinaia (marcaj bandă roşie). Prin cîteva serpentine coborîm coasta puternic înclinată din stînga cascadei. pe creasta despărţitoare a bazinelor Prahovei şi lalomiţei. de deasupra Văii Horoaba cu Turnul Seciului. apoi coborînd. Poteca urmează malul stîng al văii peste bolovănişuri şi stîncării. 17F. pătrundem curînd în Cheile Tătarului. De la cabana Peştera (1610 m) urmăm spre V poteca în coborîş. iar de aci urmăm malul stîng al văii (care în această porţiune poartă numele de V. De aci. Pietroşiţa). Intrăm în chei la început în urcuş uşor. Vf. în coborîş uşor.. Drumul coboară o treaptă scundă a caldării.(2479 m). coboară repede treptele de piatră ale unei cheiţe stîncoase şi traversează imediat V. In sfîrşit. adîncite între peretele calcaros al Coteanului (dreapta) şi un imens bloc stîncos. Din punctul de traversare urcăm uşor pe coama formată de morena terminală a văii şi apoi coborîm prin pajişti. Cocorei. iar de la baza ei. care urcă uşor spre Peştera Ialomiţei (5 min). Legături de la Bolboci spre: Scropoasa (Dobreşti -Pietroşita) 17E. Ialomiţei. 16B. Drumul se îndreaptă către S. indice 17D. traversăm Ialomiţa.R. Bisericii). 17 E. după ce descrie o curbă spre dreapta. Sugărilor. trecînd pe coastele Dichiului. După cca 10 min din creastă. şi după un urcuş scurt pe malul opus. apoi paralel cu firul văii. Coborîm prin dreapta crestei. Spre NV zărim zona de stîncării abrupte de calcare.Mecetul Turcesc". continuăm pe malul stîng al văii. Piatra Arsă (şi Sinaia sau Buşteni). intersectăm traseul (marcat cu cruce roşie).PIETROŞIŢA Marcaj: cruce albastră pină la Dobreşti Timp: pînă la Dobreşti 2-2½ ore. 5C. venind din stînga.SCROPOASA .

Vf. IE. Omul prin Bucşoi. ajunge în punctul Dobreşti. Peştera Şaua Strunga. Bran . Poiana Coştilei .Vf.Piatra Arsă. în ambele sensuri. Piatra Arsă .Trasee indicate pentru schiori antrenaţi: Rîşnov . Omul. Ialomiţei şi firul extrem sudic al Văii Nucetului. de regulă uşor accesibile: Sinaia . urcînd coastele Muntelui Lespezi. de-a lungul Vîlcelului Vîrfului cu Dor (greşit numit V. la început în urcuş pieptiş. cabana Caraiman . Omul. Fig . descriind apoi o curbă largă spre dreapta. în anumite condiţii ale zăpezii. Bolboci.Ciubotea . Pucheni şi Moroeni. Continuînd în lungul coamei. Spre Pietroşiţa.drept.De asemenea. BOLBOCI . ajungem pe coama dintre V. în urcuş.20 min din vale.cabana Caraiman. de unde se desfăşoară o privelişte întinsă. după care coborîşul încetează la cabana de pe malul lacului Scropoasa.Tîrgovişte) de unde.Poiana Coştilei .Vf. care ne conduce în platou.Piatra Arsă.5 ore de la Dobreşti). Scîndurarilor). CARACTERISTICA TRASEELOR TURISTICE ÎN TIMPUL IERNII Condiţiile în care se prezintă traseele turistice în aceasta perioadă. părăsind drumul carosabil. accesibile numai turiştilor încercaţi şi în condiţii atmosferice favorabila şi pe zăpadă întărită (pioletul şi colţarii necesari în echipament): Pichetul Roşu . prezintă puncte periculoase.Crucea Caraiman Bran . marcată cu bandă roşie). urmăm poteca. urmăm şoseaua care coboară în V.Trasee periculoase în timpul iernii şi primăverii. Peştera . ieşim într-o poiană. în V. după care coboară pe versantul opus. Omul.2¾ ore Traseul porneşte de la Bolboci (stîlp indicator).Vf. Omul. este uşor accesibil. Jepilor . ajungem la Pietroşiţa (4 . Buşteni . accesibile iarna şi primăvara. Nucetului (stînga) şi V. . Canton Jepi .Vf. şi pe timp favorabil. Piatra Arsă. După cca ½ oră de la ramificaţie. de unde.Caraiman. cu piciorul (pe zăpezi mari şi proaspete sînt uneori aproape inaccesibile): Sinaia . expuse avalanşelor. Buşteni .în general.VÎRFUL CU DOR Marcaj: cruce galbenă Timp: 2½ . spre E. Predeal . după care în coborîş uşor traversează Vîlcelul Clinului.Vf.Bolboci. Traseul nostru continuă înainte. Omul.Mălăeşti. Pe zăpada mică. Cerbului. avînd mereu în dreapta. pot fi parcurse cu piciorul. iar în stînga.Gura Dihamului Poiana Izvoarelor (sau Diham). 1A. Babele . următoarele trasee. Din curmătură drumul coboară şi după 5 min ajunge la cabanu Vîrful cu Dor (1885 m). de unde coboară în firul Văii Izvorul Dorului. Omul prin V. Ialomiţei. Vîrful cu Dor .Trasee neindicate pentru schi.Babele (sau Caraiman). traseul Vîrful cu Dor . continuînd la dreapta. După ce traversăm apa Ialomiţei urcăm pieptiş clinul vestic al Muntelui Nucetul. se îndreaptă către N. Legături de la cabana Vîrful cu Dor spre: Sinaia.Ciubotea .Pichetul Roşu.Vf. prin com.Babele (sau Caraiman). pe coama Nucetului.Şaua Strunga . Ialomicioarei (în şoseaua naţională Sinaia . Peştera . pe malul drept şi după cca 1½ oră de la Scropoasa. Poiana Izvoarelor . în condiţii aproape similare cu cele din timpul verii. 1C. Bran .cabana Diham. în lungul văii. Omul.Peştera.Vîrful cu Dor -Peştera. ajungem în Curmătura Vîrfului cu Dor.canton Jepi.V. la confluenţa cu Vîlcelului Vîrfului cu Dor. Pichetul Roşu . pe culmea dintre V. însă expus pericolului avalanşelor. .Bolboci. de-a lungul Văii Prahova şi peste culmile prelungi şi monotone ale Gîrbovei. prin Lăptici (varianta de iarnă a drumului Sinaia Vîrful cu Dor . Buşteni . Oboarelor (dreapta). urcă în culme. depind de aşezarea şi calitatea zăpezilor precum şi de starea timpului. întărită. Peştera. 046 De pe Bucşoi spre Scara . 17 F.Vf. Aceste trasee. coastele largi şi înierbale ale Furnicii. clinul nordic al Colţilor lui Barbeş.Peştera. cabana Mălăeşti . Drumul continuă aproape orizontal.Mălăeşti. ocoleşte obîrşia Văii Oboarele.Pichetul Roşu. cu întinse pajişti de smirdar. Gaura . Buşteni -V. iar după 15 . . Bran . De la cabană drumul ocoleşte Cheile Orzei. 1D. drumul spre Peştera. . De aci se desprinde la stînga. . sînt indicate pentru schi. Babele . de aci continuă în lungul văii.

.

Un al 2-lea itinerar.. Vf. după un parcurs orizontal. covîrşită de o vegetaţie sălbatică. Itinerar pînă la baza traseului. pe un traseu care traversează versantele E şi N ale masivului. Menţionăm că pasajele mai expuse de pe parcursul final. pînă în V.iar după ce escaladăm. Gălbinelelor. după care urcăm spre dreapta în Vf. Sîntem în acest punct. care urcă iniţial o coastă înclinată. în continuare. Grad de dificultate: 1B.pridvor înierbat şi îngust ce încinge pieptul Clăii Mari. De la limita inferioară a stîncii. V. a cărei coamă se conturează în stînga noastră . traseul Văii Seci prezintă un caracter alpin mai puţin accentuat decît al văilor din masivele Caraiman şi Coştila. obstacolele de pe parcurs . Jepii Mici şi ia sfîrşit în Brîul Mare al Jepilor. Descrierea traseului.vezi indice 18 A. De aici.3 ore. urmăm spre E coama la început înierbată. iar regiunea acoperită cu o vegetaţie subalpină abundentă. urcăm pantele uşor înclinate de sub şaua ce desparte Brîul Jepilor de coama Clăii Mari (spre E) unde ascensiunea Văii Seci ia sfîrşit. In sfîrîjit. alte trei săritori. Materiale: o coardă pentru coechipieri. înaltă de cca 25 m. Pentru Brîul Mare al Jepilor . traseul fiind uşor. iar după un parcurs scurt. între care: V. 047 Fig. Seci. părăsind creasta coborîm către stînga. în continuare. Coştilei. marcaj triunghi albastru (indice 4). Comorilor (în dreapta spre S) şi Văii Seci a Clăii (în stînga spre N). 048 18. De aici urmăm mai departe firul principal. lipsite de dificultăţi. drumul carosabil V.. . marcaj cruce albastra (indice 5). mărginită de abisele adînci ale V. traversăm o porţiune de creastă foarte îngustă. se desfăşoară pe o diferenţa de nivel egală cu porţiunea de stîncă a unora dintre marile văi de abrupt.Drumului Urlătorilor". Ascensiunea Văii Seci a Jepilor (denumită şi Valea Seacă a Clăii sau Valea Seacă dintre Clăi). Muchia înaltă din Jepii Mici. la N de obîrşia V. grad de dificult: 4B) urmează linia uriaşului contrafort ce scapă vertical de sub Vf. După depăşirea acestei săritori. trecem după 15 min pe la cantonul . care poate fi escaladată direct sau ocolită prin dreapta. Durata pînă la Brîul Jepilor: 2 . Firul văii este întrerupt curînd de o săritoare surplombată de un mare bloc. pînă în punctul unde aceasta devine inaccesibilă. iar coastele din dreapta văii (cum urcăm) devin mai accesibile. trecem pe la confluenţa unui vîlcel stîncos ce coboară din dreapta (cum urcăm). Din Brîul Jepilor. Mălinului etc). Jepilor. In continuare. spre N.ALPINISM Harta 01 Fig. printr-un horn pămîntos. Hornul Coamei. a cărei intrare. Privit în ansainblu. Generalităţi. după care vegetaţia din fir dispare cu totul.deşi numeroase . caracteristieă versanţilor nordic şi răsăritean ai Jepilor Mici. Brîul Mare al Jepilor. un traseu mai scurt. Clăii Mari (1863 m). este acela care conduce în Vf.Vf. Clăii Mari. pe flancul sudic al Clăiţei. Jepilor . ajungem curînd în dreptul Brîului Subţire .fostele cariere Caraiman. ce face legătura cu Vf. ocolind pe feţele nordice (prin stînga cum înaintăm spre E) cele două vîrfuri care preced punctul culminant al Clăii. Urmînd din Buşteni str. Prahova. pe faţa corespunzatoare Văii Seci. Valea este întreruptă de o primă săritoare. De-a lungul . Claii Mari. VALEA SEACĂ A JEPILOR Ramificaţii pe arteră: 18 A. Drumul Urlătorilor. iar de aici. însă deosebit de interesant atît prin parcursul sau cît şi prin perspectiva ce deschide asupra V. pe care o escaladăm prin interiorul unei grote ce sfredeleşte acest obstacol. este accesibil alpiniştilor începători.La Grătar". începînd dintr-un punct situat în plină zonă forestieră. Clăii Mari. înainte. Brîul Mare al Jepilor . în general. sînt prevăzute cu cabluri. a cărei muchie singuratică începe să se profileze în dreapta noastră. valea oferă un orizont mai larg şi descrie o curbă uşoară spre SV. trecem peste o înlănţuire de săritori de mică înălţime. Clăii Mari (Traseele fără indici sînt menţionate în textul arterei).fiind. întîlnim foarte curînd Valea Seacă a Clăii. Industriei ajungem după cca 20 min la ramificaţia următoarelor drumuri: spre stînga. Din Brîul Jepilor itinerarul poate fi continuat de-a lungul acestei cingători. cu mult mai dificil şi de un accentuat caracter tehnic (Muchia înaltă din Jepii Mici. prezintă un aspect cu totul inospitalier. V.

.

Traseele de legătură A. Şaua Brîului Mare al Jepilor - Platoul Jepilor Mici. Urmăm la dreapta (N) Brîul Mare al Jepilor, pînă în dreptul primei creste ce coboară din Jepii Mici spre E (Muchia înalta). Aici distingem o fisură ce brăzdează peretele stîncos situat deasupra brînei, şi care se continuă prin două hornuri largi şi înierbate, perfect vizibile. Urcînd fisura şi apoi hornul din stînga, ajungem sub muchia Vîrfului Jepilor Mici. Continuăm spre V, în lungul acestei creste, pînă în Brîul de Sus al Jepilor. De aici, parcurgînd o porţiune din brînă spre stînga ieşim curînd în platou (Spre Piatra Arsă, indice 3D; spre Babele - Caraiman, indice 3A). B. Brîul Mare al Jepilor - Drumul Urlătorilor. Urmînd brîul la stînga, spre SV, trecem peste cele trei fire de obîrşie ale Comorilor. Din creasta imediat următoare celui de al 3lea fir, brîul iese pe faţa Văii Urlătoarea Mică. Urmăm pe sub pereţi şi pe o mică porţiune, hăţaşul Brîului, coborîm apoi direct feţele înierbate de pe malul stîng al văii (cum coborîm) după care, trecînd pe malul opus, prindem un hăţaş ce urcă printre jnepeni în drumul Buşteni - canton Jepi (spre cantonul Jepi, traseu indice 4; spre Buşteni, indice 4C). Caracteristica traseului iarna. În epoca marilor zăpezi obstacolele fiind complet acoperite, Valea Seacă poate fi urcată în condiţiuni uşoare; continuarea itinerarului la platou prezintă în schimb, puncte de trecere dificile. 18 A. BRÎUL MARE AL JEPILOR Generalităţi. Brîul Mare al Jepilor, denumit şi Brîul lui Răducu, întretaie versantul estic al Jepilor Mici şi o parte din versantul nordic al acestui masiv, prezentînd, pe un parcurs foarte sinuos, numeroase denivelaţii şi cîteva discontinuitaţi. Grad de dificultate: 1 A; traseul uşor, este accesibil alpiniştilor începători sub conducerea unui cunoscător al locurilor. Materiale: o coardă pentru coechipieri. Durata din Drumul Urlătorilor în V. Jepilor: 3 - 4 ore. Itinerarii pînă la intrarea pe traseu: Artera indice 18, pînă la semnalarea în text a Brîului Mare al Jepilor sau Drumul Urlătorilor (indice 4). Descrierea traseului: 1. Porţiunea Brîului Mare al Jepilor, între Drumul Urlătorilor şi Şaua Clăii Mari. Urcăm din Buşteni pe Drumul Urlătorilor, pe care-1 părăsim la cota 1660, urmînd spre dreapta un hăţaş, printre rarişti de larice şi jnepeni, care ne conduce curînd în Brîul Mare al Jepilor. Din dreptul V. Urlătoarea Mică, punct în care brîul prezintă o mare discontinuitate, urcăm direct coastele înierbate din dreapta firului pînă la baza unor pereţi, unde brîul apare din nou. Urmîndu-1 spre dreapta traversăm succesiv cele trei fire ale Comorilor, după care brîul ajunge, după un parcurs scurt şi uşor în Şaua Clăii Mari. 2. Porţiunea Şaua Clăii Mari - V. Jepilor. Din dreptul Clăii Mari brîul trece pe deasupra firelor de obîrşie ale V. Seci a Clăii, lasă în stînga Muchia înaltă, contrafort uriaş ce scapă de sub Vf. Jepii Mici, iar în dreapta Muchia Clăiţei, pe care o traversează printr-un pîlc des de jnepeni. Din dreptul acestei a doua coame frontale, coborîm în firul Vîlcelului Clăiţei, după care urcăm pe malul opus, în Creasta cu Zîmbri (importantă staţiune de Pinus cembra), a cărei coamă delimitează versantele estic şi nordic ale masivului. Din acest punct urmăm cu atenţie accidentaţiile foarte capricioase ale parcursului, în care zonele stîncoase alternează cu cele acoperite cu o vegetaţie luxuriantă. Trecînd în partea opusă a Crestei cu Zîmbri, urmăm brîna către V şi traversăm curînd un prim vîlcel cu buruienişuri. Hăţaşul brînei se strecoară apoi pe sub un perete stîncos şi traversează un al doilea vîlcel, la confluenţa celor două braţe din care este format. Urcînd pe coasta opusă ne strecurăm pe sub peretele ce cade din stînga, după care coborînd o pantă uşoară, ajungem în firul celui de al treilea vîlcel (afluent al Vîlc. Mare al Brînei). După traversarea unui al patrulea vîlcel, orientarea devine mai grea, această porţiune avînd un relief foarte frămîntat. Nu mult după traversarea vîlcelului coborîm direct printro rarişte, căutînd să nu pierdem hăţaşul. Trecem de-a coasta o porţiune foarte îngustă a brîului, iar în continuare o muchie stîncoasă, de unde brîul tot mai larg intersectează ultimul vîlcel şi coboară în firul Văii Jepilor, unde poteca văii trece de pe flancul Jepilor Mici pe acela al Caraimanului. Trasee de legătură. Poteca Văii Jepilor, urmată în sus conduce la cabana Caraiman, după cca 1 ½ oră (indice 5), iar în jos, la Buşteni, după 1 oră (indice 5E). Fig 049. Brîul Mare al Jepilor Fig. 050.

.

.

un vîlcel ce coboară de sub versantul sudic al Picăturii (Vîlcelul Strungii Mari) marchează traseul care conduce la baza Fisurii Galbene.Brîul Portiţei (Portiţa Caraimanului). şi anume: porţiunea inferioară. o săritoare verticală de cca 10 m înălţime (Săritoare din Cotitură) poate fi escaladată direct . şi în sfîrşit. poate fi trecută direct sau ocolită cu uşurinţa de-a lungul unei platforme înguste ce urcă prin stînga şi paralel cu firul văii. Itinerar pînă la baza arterei. lui Zangur (grad de dificult. urmăm. din Creasta Ţancului Uriaşului. traversăm după cca 30 min. Primele săritori sînt mici şi lipsite de dificultăţi. cu excepţia a două mici săritori situate în apropierea confluenţei cu Valea Seacă. 052 Portiţa Caraimanului Menţionăm. Durata: 3-5 ore. (Traseele fără indici sînt menţionate în textul arterei). Firul văii pătrunde curînd întrun prim canion cu pereţi foarte apropiaţi şi verticali. 2325 m). Începînd de la confluenţa sus-amintită. Ţancul Uriaşului (Traseul Frontal). După trecerea directă sau ocolirea unei a doua săritori mari. la capătul căruia o săritoare de aspectul unui scoc. iar la dreapta. Brîul Portiţei urmat la stînga. VALEA SEACĂ A CARAIMANULUI Ramificaţii pe arteră: 19 A. iar în stînga. fac din Valea Seacă a Caraimanului unul dintre cele mai indicate itinerarii de tranziţie de la ascensiunea văilor cu caracter alpin la aceea a vîrfurilor. pătrunde într-un mic canion. denumită . în imediata apropiere a Portiţei Caraimanului. crestelor şi micilor pereţi de abrupt. conduce în V. Acelaşi traseu constituie. 19 B. La mică distanţă în amonte. Pentru Fisura Galbenă . Descrierea arterei. 051. Valea prezintă între punctul de intersecţie cu Drumul Fîntînii şi Şaua Mare a Caraimanului (alt. 19 C Spălătura Văii Seci a Caraimanului. de creasta fierăstruită a . un curs sinuos. înalt de cca 15 m. al cărei traseu urcînd în prelungirea V. spre N la baza hornurilor finale ale Văii Seci. care deschide o perspectivă largă şi dă o singulară măreţie asupra acestui vast cuprins de piatră. al cărui fir. Pentru Ţancul Uriaşului (Traseul Frontal) . hornurile stîncoase. ajungem la confluenţa cu V. dominat în dreapta . Grad de dificultate: 1B. urmînd scocurile şi micile fisuri ce-1 brăzdează frontal sau ocolit prin coastele înierbate şi pe lîngă jnepenişul din dreapta văii (cum urcăm). Seci).vezi indice 19 A.de marile piramide ale Picăturii şi Colţului Strungii Mari. spre SV. trei porţiuni de aspecte cu totul distincte şi în parte contrastante. Pornind din Buşteni. formată dintr-o înlănţuire de lespezi puternic erodate de ape şi alunecarea lentă a zăpezilor. Valea lui Zangur . acoperit pe întinderi vaste cu bogate tufărişuri de jnepeni.cum privim spre Crucea Eroilor . Seci este confundat uneori cu aceasta din urmă. Fisura Galbenă. acoperit cu o vegetaţie bogată. că ascensiunea Văii Seci era considerată cu trei decenii în urmă (1927 1929) ca una dintre cele mai temerare încercări. în parte acoperite de vegetaţie. înguste şi puternic înclinate din treimea superioară a parcursului.Fig.în cazul cînd fereastra ce o formează în partea superioară nu este blocată . şi anume în punctul unde coastele din dreapta (cum urcăm) se îndepărtează. urmat pe o mică porţiune. poteca de pădure marcată cu semnul cruce roşie (denumită şi Drumul V.sau ocolită prin stînga văii. Brîul Portiţei. Acest obstacol poate fi escaladat direct. hăţaşul. Firul prezintă în continuare şi pe o scurtă porţiune. conduce la baza peretelui ce cade către N.vezi indice 19 B. firul foarte slab definit al Vîlcelului de sub Portiţă. 1A). pentru căţărătorii pregătiţi. coborîm curînd în albia adîncă a Văii Seci. iar cîteva zeci de metri mai sus primeşte din stînga Vîlcelul Uriaşului. Valea Seacă este întreruptă de Săritoarea Prelucie. o arteră de pătrundere directă şi uşoară la baza itinerariilor din Ţancul Uriaşului şi Peretele Sudic al Picăturii. mică fereastră săpată într-o muchie îngustă de conglomerate. 19. Fig.Săritoarea lui Zangur". Generalităţi. urcă pe alocuri pieptiş în Brîul Portiţei. amfiteatrul larg şi uşor înclinat al Poienii Mari. Valea lui Zangur prezintă un parcurs lipsit de obstacole. traseul este accesibil alpiniştilor pregătiţi.. care urmează firul şi coastele văii. de la capătul de sus al str. avînd o înclinaţie moderată şi un mic număr de obstacole. Curînd după ce depăşim confluenţa cu Valea lui Zangur. în încheiere. Materiale: o coardă pentru coechipieri. Valea lui Zangur. Traseul ajunge curînd în imensul amfiteatru al Poienii Mari. Varietatea şi frecvenţa obstacolelor ce se desfăşoară pe un parcurs relativ lung. Jepilor (în traseul indice 5). iar după un parcurs aproape orizontal. Fîntînii. în sus. după cca 2 ore din Valea Seacă.

.

pe toată desfrişurarea ei.Creasta Picăturii (Strunga Mare). printr-o traversare lungă şi aproape orizontală spre stînga. depozitată obişnuit în mari cantităţi. Asiguraţi în coardă. unde ascensiunea Văii Seci este virtual terminată. Nu ne vom angaja în nici un caz pe feţele aparent accesibile din stînga văii (dreapta cum urcăm). acoperit în parte cu jnepeni. traversează către S Spintecătura Văii Seci şi Vîlcelul Mortului îndreptîndu-se.). Poiana Mare a Văii Seci . cuprinsă între Poteca Fîntînii şi Vîlcelul Uriaşului.Brîul de sub Streaşină"). hăţaş.vezi indice 19 C. urcînd cu uşurinţă prin bolovanişul şi micile scocuri ale firului. se escaladează pe cîteva mici porţiuni. mai dificil decît obstacolele precedente. către NE. prin fereastra denumită . la cabana Caraiman. Din dreptul Brîului de Sus putem continua ascensiunea ultimei porţiuni din partea superioară a Văii Seci. pe alocuri discontinuu.. este accesibilă numai . Pentru Spălătura Văi Seci . iar în dreapta. In continuare. după cca 20 min. Pe această porţiune zăpada este fixată puternic în pereţii laterali. printr-un mic canion acoperit de grohotiş şi peste o săritoare înaltă de forma unui diedru. Săritoarea Neagră. printr-o ruptură de pantă de proporţii neobişnuite. ajungem în Brîul de Sus (sau . în stînga hornurilor. De la Crucea Caraiman poteca ce însoţeşte Brîul Mare al Caraimanului către SV conduce după 15-25 min. la cabana Babele (indice 3 C). aceasta poate fi escaladată direct dupa care. denumită. orientîndu-ne brusc la dreapta. după ce o urcăm cu uşurinţă prin fisura din stînga. de o uriaşa boltă de piatră. linia ascensională urmează coastele din dreapta firului (cum urcăm). Acelaşi brîu. în dreptul Brîului Portiţei a cărui cingătoare. poate fi escaladat pe un prag îngust.. Din Brîul de Sus. (indice 5 A. Variantă. Spălătura Văii Seci ia sfîrşit deasupra aceleiaşi poieni. orientîndu-ne spre S şi apoi brusc la dreapta. firul Văii Seci este întrerupt de o primă săritoare (Săritoarea Portiţei). care avînd aspectul unui horn îngust şi aproape vertical. Din Şaua Caraimanului. Curînd ajungem la baza celui mai dificil obstacol de pe parcurs (Săritoarea Mare. pe alocuri acoperită cu jnepeni şi însoţită de un mic. se prăvălesc aproape vertical din ţărmura răsăriteană a platformei Caraimanului. între 3-5 ore. prin dreapta şi paralel cu scocul frontal.. spre N. care poate fi urcată direct sau ocolită prin dreapta. a cărei escalada este lipsită de dificultaţi. care durează după consistenţa zăpezii. prin ramonaj. intrăm în hornuri. De la Brîul Portiţei în sus. Hornul Adînc. care urmat la dreapta. după care. pătrundem în Hornurile Văii Seci. În faţa grotei Brîului de Sus zăpada. urmat spre dreapta (NE) conduce la baza Vîlcelului Strungii Mari a cărui ascensiune ia sfîrşit în strunga de o formă foarte caracteristică dintre Vf. această varianta ieşind direct la Crucea Caraimanului. spre V. Cîteva zeci de metri mai sus. înălţirne 25 m).Ţancului Uriaşului. graţie numeroaselor prize. valea prezintă o pantă mijlocie. iar zăpada este solid ancorată în pereţii apropiaţi ai canionului. ajungem 15 min în Şaua Mare a Caraimanului. spre V. Pe porţiunea inferioară. ajungem după cca 25 min în drumul Sinaia-Omul. stratul se dizlocă pe unele porţiuni cu uşurinţă. Din Poiana Mare. În zona de mare deschidere a văii (amfiteatrul Poienii Mari). întunecoase şi umede. prispă largă şi odihnitoare în faţa unei grote adînci.Portiţa Caraimanului" şi peste Valea Spumoasă. urcă în strunga dintre Turnurile Albişoarelor (spre E) şi Faţa Înaltă (spre V) din Creasta Picăturii. Urmează imediat Săritoarea Crucii (cca 15 m). din cauza accentuatei înclinaţii a parcursului. Ascensiunea Văii Seci. Caracteristica traseului iarna. ajungem curînd în faţa celei de a doua săritori. urcăm cu uşurinţă coastele ce ne despart de Şaua Caraimanului. Jepilor (în traseul indice 5). totuşi. după un parcurs întrerupt în treimea superioara de obstacole foarte dificile. conduce la cabana Omul (indice 3 B). surplombată. 2. Din marea poiană a văii şi după o traversare în urcuş uşor spre stînga. Trasee de legătură. 1. urcînd la creastă şi apoi de-a lungul Platoului Coştilei spre N şi NV. care ascund pericole nebănuite din cauza pantei excesive şi a micilor platforme şi trepte de iarbă ce se rup cu uşurinţă. Seci şi Vîlcelul Mortului brăzdează aproape liniar faţa Caraimanului. În centru. după care. iar la stînga spre S. Picătura şi Colţul Strungii Mari. formează o creastă falsă al cărei flanc exterior scapă vertical şi pe o mare adîncime către abis. însă de o înălţime ce nu depăşeşte 5 m. formînd la ieşirea în poiană un mic con de dejecţie.Săritoarea de sub Streaşină" este ultimul obstacol al văii. aproape verticală. . traversăm flancul exterior al acestei coame (spre S). iar de aici fie la Buşteni (indice 5 E) fie la Babele-Peştera. Spintecătura V. un brîu larg. strecurîndu-se pe sub peretele sudic al Crestei Picătura. Hornurile Văii Seci.

C. Urmînd de la confluenţa cu Valea Seacă fie coastele. este accesibil alpiniştilor cu o pregătire avansată.La Verdeaţă". De aici. de dificultate accentuată. din punctul de traversare. în cursul primei escalade. Durata pentru2-3 echipieri: 1 . escalada devine mai dificilă şi ia sfîrşit pe un pinten stîncos acoperit cu un mic pîlc de jnepeni. de unde putem urca în Vf. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 19. al cărui fir. Urcînd un al doilea horn (a 3-a L. ajungem curînd în dreptul Strungii Mici. FISURA GALBENĂ Generalităţi. Vîlcelul Strungii Mari. în jos (marcaj triunghi roşu). Pe prima porţiune ne orientăm spre stînga. pe Drumul Munticelului. întreruptă de un bloc. 19 B. Pentru trecerea acestui obstacol au fost întrebuinţate. 19 A. ajungem după traversarea cîtorva obstacole elementare în dreptul unei mici grote. în interiorul căruia ne regrupăm. luînd în partea finală aspectul unui horn îngust. accentuat dificil. Materiale: 2 corzi a 40 m. către N. În continuare.).C. escaladăm un horn uşor înclinat către stînga.3 ore. pătrundem într-un al treilea horn. Traseul conduce pe desfăşurarea a cinci lungimi de coardă. impune o cît mai atentă alegere a prizelor. în Strunga Mare. care.2 ore. În cursul primei L. Dupa regrupare. de cca 20 cm. La mică distanţă în amonte de confluenţa cu Valea lui Zangur. După escalada unei surplombe. 15 carabiniere. traseul. Încastrat între pereţi. după care ne regrupăm curînd pe o platformă largă. Materiale: 2 corzi a 40 m. De la Buşteni la baza traseului: cca 2 ore. De aici efectuăm o traversare spre dreapta (a 2-a L. traversînd creasta ce se desprinde din Vf. urcăm o fisură de cca 10 m. după un foarte scurt parcurs. Trasee de legătură. după o traversare de cca 4 m către stînga. Pasajul următor (a 4-a L. ajungem la Buşteni după cca 2 ore din Strunga Mare. de aici. Picătura. Strungii Mari. după un rapel de cca 30 m. Picătura (vezi artera indice 20). pe un parcurs dc cca 10 m. ajungem sub linia frontală a peretelui. care ia sfîrşit într-o grotă.). după care . ŢANCUL URIAŞULUI (TRASEUL FRONTAL) Generalităţi. pînă la semnalarea în text a Ţancului Uriaşului (Traseul Frontal).. urmăm spre stînga un brîu cu jnepeni. brăzdează flancul sudic al Crestei Picătura. unde ne regrupăm din nou. Fisura Galbenă poate fi continuată pe un parcurs lipsit de dificultăţi. coborîm spre SV. pe platforma în care ia sărşit cel de al doilea rapel din Vf. pînă la semnalarea în text a Fisurii Galbene. este accesibil alpiniştilor cu o pregătire avansată. Urmînd către obîrşie. fie făgaşul pietros al Vîlcelului Uriaşului. un mare bloc stîncos. traseul urmează o fisură cu roca friabilă. traseul. a cărei escaladă impune o foarte atentă manevrare a corzilor. Picătura sau de pe platforma celui de al doilea rapel.C. de cca 25 m înălţime. Escaladînd din acest punct o fisură de 8 m. în deosebi pe porţiunea centrală. Aceasta lasă către vîlcel un perete vertical. In cursul celei de-a 2-a L.La Verdeaţa"). Din Vf. pe faţa corespunzătoare Vîlcelului Uriaşului. care marchează intrarea pe traseul Fisurii Galbene. După trecerea porţiunii centrale a hornului. din coama de o formă cu totul particulară a ţancului. Adăugăm că. care conduce în Valea Albă (Poiana . pe alocuri slab definit. De la Buşteni la baza traseului: 2 . iar în continuare. peste cîteva pasaje expuse şi aeriene.C. Durata pentru 3 echipieri: 1 . 15 carabiniere. Grad de dificultate: 4 A. firul Albişoarei Turnurilor. constituie punctul-cheie al parcursului.C. foarte friabilă pe unele porţiuni. Descrierea traseului. 4 . în punctele unde fixarea pitoanelor şi utilizarea scăriţelor este grea). Pe poteca marcată cu semnul triunghi galben. permite un ramonaj uşor. Din aceasta şa efectuăm o traversare de 10 m spre dreapta. întîlnim după cca 12 m o surplombă. de-a lungul unui prag acoperit cu vegetaţie. Descrierea traseului.2 ore.5 pitoane. în apropierea Hornului cu Zade. Valea Seacă a Caraimanului primeşte din stînga (cum urcăm) firul uşor înclinat al Vîlcelului Uriaşului. Grad de dificultate: 4 A. a cărui escaladă frontală trece peste o serie de fisuri întrerupte de numeroase surplombe şi cu roca foarte friabilă şi ia sfîrşit în punctul culminant al ţancului. Pasajul următor măsoară 40 m.alpiniştilor bine antrenaţi. şa îngustă la baza contrafortului ce cade către E.. la coardă dublă. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 19. sau 30-40 min din Poiana. atingem. iar în continuare. şase tendoare (dispozitive tubulare ce se fixează prin extensiune laterală în pereţii unei fisuri. şi care pot fi întrebuinţate ca trepte. pitoane. pătrundem într-un horn. de-a lungul unor obstacole dificile. deasupra căruia se conturează coama îngustă şi dantelată a Ţancului Uriaşului (în stînga). complet lipsit de prize şi fisuri. Roca. pînă la creastă. ce ne conduce. trecem de-a lungul unei platforme cu zade şi ocolim pe o faţă foarte înclinată şi prin dreapta.).

Trasee de legătură. 3-5 pitoane elc. Firul văii. Picătura. în epoca zăpezilor. pe o faţă acoperită cu o vegetaţie scundă. prin escaladă liberă. VÎRFUL ŞI CREASTA PICĂTURII Fig. iar în punctul surplombant. spre SV. situat la extremitatea răsăriteană a crestei . cu mici deviaţii. trecînd peste vîrfurile: Picătura. pe faţa ce cade spre S. Traseu de legătură. Astfel fiind. În partea inferioară. Primul rapel conduce pe o platformă cu zade. la coardă simplă. peste o serie de praguri şi brîne foarte expuse.urcăm. intrarea pe traseu. Ambele trasee sînt . fiind accentuat dificil (4 A). iar cel de al doilea. primele obstacole pot fi ocolite pe un parcurs de cca 40 m prin dreapta. Jepilor. de la limita superioară a marii rupturi de pantă în sus. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 19. surplombat în partea superioară de un mare bloc. în diagonală şi spre dreapta. după care. de înălţimi şi aspecte variate. După trecerea Săritorii Bolovanului. coborîm în V. două rapeluri a 40 m. care rămîne în dreapta noastră. Materiale: o coardă. ce fac legătura cu Hornurile Văii Seci. aspecte aproape identice cu ale Hornurilor Văii Seci.şi Şaua Mare a Caraimanului (alt. care iese deasupra acestui obstacol puternic. linia de cumpănă dintre Valea Albă (N) şi Valea Seacă a Caraimanului (3). Grad de dificultate: traseul peste marea spălătură a văii. De la baza ţancului. la cabana Caraiman. De la Buşteni la baza traseului: 2 . Caracteristica traseului iarna. Durata din Valea Seacă în Şaua Caraimanului: 2 . coborîm firul Vîlcelului Uriaşului. De la Crucea Caraiman. pînă în Şaua Caraimanului.2 ore de la ieşirea din traseul escaladat. după care ascensiunea ia sfîrşit pe mica platformă care marchează punctul culminant al ţancului. ascensiunea văii ia sfîrşit în Şaua Mare a Caraimanului. pînă la semnalarea în text a . nu poate fi întreprins decît de alpiniştii cu o pregătire tehnică avansată. şi numai pe cîteva scurte pasaje. 20. SPĂLĂTURA VĂII SECI A CARAIMANULUI Generalităţi. lui Zangur. poteca ce însoţeşte Brîul Mare al Caraimanului. urmînd un brîu ce încinge partea inferioară a ţancului. continuate printr-o coborîre liberă. In partea finală a traseului escalada continuă de-a lungul unei fisuri surplombante.3 ore. pînă la Drumul Fîntînii. Cîţiva zeci de metri mai sus. situate în porţiunea centrală şi superioară a crestei. revenim curînd în punctul de plecare. sau coborî la Buşteni. formează un horn aproape neîntrerupt şi ia sfîrşit deasupra uriaşei rupturi de pantă ce se prăvăleşte în amfiteatrul Văii Seci. pe care le distingem în stînga noastră. ce nu poate fi depăşită decît cu ajutorul cîtorva pitoane. În schimb. 053 Fig. o succesiune de obstacole întrerupte de mici pasaje înierbate. pe firul Văii Jepilor (indice 5 E). parcursul ei fiind lipsit în ansamblu de probleme tehnice mai deosebite. intrăm pe fir. foarte grea şi periculoasă. urmînd către stînga. 19 C. denumit Săritoarea Bolovanului. în general. printr-o traversare dificilă peste un prag de piatră. pe faţa dinspre V. ascensiunea vaii (traseul parţial) cu intrarea indirectă pe fir (grad de dificultate: 2A) este accesibilă alpiniştilor pregătiţi. Pentru coborîre urmăm linia de creasta pînă la capăt. cel mai dificil dintre ele. valea se deschide şi traversează curînd două brîne bogat înierbate. foarte înclinat şi întrerupt de cîteva săritori înalte. prin traversarea coastelor foarte expuse şi înclinate dintre Hornurile Văii Seci şi firul Spălăturii..3 ore. după cca 1½ . cuprins între Vf. se escaladează prin ramonaj. iar în continuare. Firul Spălăturii prezintă. 3 A. Traseul. iar pe porţiunea iniţială. Valea prezintă o serie de trepte şi blocuri stîncoase. iar în continuare Valea Seacă a Caraimanului. Creasta Picăturii. 053 bis Generalităţi. De aici putem urca la platou (indice 5 A) spre Babele-Peştera. Din acest punct şi după o traversare lungă spre dreapta. după care efectuăm. peste marile rupturi de pantă ale Feţei Înalte şi Feţei Hornurilor. este. zăpada fiind bine ancorată între pereţii foarte apropiaţi ai văii. îşi are obîrşia sub Şaua Mare a Caraimanului.Spălăturii Văii Seci" Descrierea traseului. carabiniere. 2325 m) urmează. Ascensiunea completă a crestei se efectuează. 2 B. escalada nu poate fi întreprinsă decît numai de alpiniştii bine antrenaţi. iar în parte discontinue. din Peretele Picăturii. Intrarea indirectă urmează coastele. 1905 m) .colţ de forma unui imens trunchi de piramidă. de aici la dreapta (spre E) ajungem la Muşteni. Strunga Mare şi Turnurile Albişoarelor. Grad de dificultate: Vf. pe care îl urmăm cu mici deviaţii. de cca 25 m înălţime şi de aspectul unui horn vertical şi cu pereţii umezi. pe alocuri puternic înclinate dintre Hornurile Văii Seci şi firul Spălăturii. Picătura (alt. După recuperarea frînghiilor.

.

.

Prahovei. Roca fiind foarte friabilă. peste marea ruptură de pantă a Feţei Înalte. denumită “Poiana de sub Brîu". situat în stînga platformei. traseul de creastă complet: 5-7 ore. Traseu de coborîre în V. Strunga Mare. aşezările Buştenilor şi Poienii Ţapului par nişte miniaturi risipite de-a. în continuare. Urmînd din marginea localităţii Buşteni. în zona superioară a Picăturii. peisajul ce se desfăşoară în jurul nostru este unul dintre cele mai impresionante din versantul răsăritean al Bucegilor. La mică distanţă în aval de obîrşie. intrăm în Hornul cu Zade. urmînd o serie de hornuri discontinui. pe poteca marcată cu triunghi galben. De aici şi pînă la vîrf nu ne mai separă dectî o serie de trepte în parte înierbate. şi ajungem curînd în dreptul Grotei Picăturii. la baza Vf. fie prin două rapeluri de cîte 20 m. Itinerar pînă la baza traseului. Faţa Înaltă poate fi escaladată fie pe linia ce urmează muchia dinspre Valea Seacă. 1 . ce încinge pe la bază. nu cere decît o mare doză de perseverenţă pentru a străbate sălbatecul desiş ce precede stînca. Durata pînă în Vf. ne abatem la stînga (cum privim spre perete) de-a lungul brîului. 3-5 pitoane etc. printr-un ciudat efect de perspectivă. urmînd de-a coasta şi către stînga. conduce în V. Parcurgînd acest brîu la dreapta (către N). Materiale: 2 corzi a 40 m. Coborîm cca 50 m Albişoara Strungii (din Strunga Mare spre N). cel puţin pentru porţiunea inferioară. în parte surplombante şi umede. în dreptul cărora acesta este surpat. cu mult mai aspră şi sălbatică decît Faţa Înaltă. către V. urmăm iniţial coastele împădurite din stînga vîlcelului (dreapta cum urcăm).Vîlcelul Spălat". întrerupt de cîteva obstacole. constituit dintr-o rocă friabilă. spre Valea Seacă.. conduce după 10 min în Vîlcelul Picăturii. prin dreapta peste o serie de platforme şi mici trepte înierbate. ce ia sfîrşit sub Fereastra Picăturii. Albă (Poiana . Faţa Hornurilor. drumul aproape orizontal. denumit şi . trecem după cca 30 min firul aproape imperceptibil al Vîlcelului de sub Portiţă. iar în partea superioară uşor surplombantă. la care urmăm părăsind definitiv firul văii. după care traversăm curînd albia adîncă a Văii Seci. Din Poiana de sub Brîu. o terasă largă şi înierbată. ia sfîrşit în Strunga Mare (Strunga Marelui V). aproape verticale. care conduc la baza primului turn al Albişoarelor. escaladăm în dreapta şi pe o înălţime de 4 m o treaptă stîncoasă. Pentru a evita săritorile. iar înspre funduri. în zona unde aceasta se transformă într-un scoc stîncos şi îngust. ocolind pe faţa Văii Albe sau escaladînd micile ţancuri eşalonate pe creastă. este întrerupt de . este marea diferenţă de nivel ce o urcăm pe un parcurs relativ scurt şi printr-un ţinut care.. Traseul Albişoarei. De o parte. pe o terasă largă şi aproape orizontală. Al 3-lea rapel.. iar.accesibile alpiniştilor cu o bună pregătire tehnică. care întrerup în cîteva puncte parcursul direct. după care. traversăm două mici porţiuni. punctată din loc în loc de mici zade. distingem în dreapta. ajungem deasupra Albişoarei Turnurilor în firul căreia coborîm printr-un rapel de 30 m. Faţa SV a Vf. Hornul situat la extremitatea stîngă a peretelui (spre Valea Seacă) deşi accesibil. după cca 1 oră. care subliniază pe la bază peretele ce se prăvăleşte vertical din vîrf. fie prin coborîre liberă. ce urcă pe alocuri cîteva pasaje accentuat înclinate şi care conduc pe terasa largă şi aproape plană. podită cu întinse covoare de smirdar. Din Strunga Turnurilor către V-SV. peste un prag îngust şi foarte expus. ajungem în Strunga Turnurilor de unde traseul trece.La Verdeaţă") De aci. după gradul nostru de pregătire. pînă la care coborîm prin două rapeluri de cîte 20 şi 15 m. urmat la dreapta şi în sus. la 1000 m sub noi. fie pe un parcurs mai puţin dificil. şi cel mai scurt. Părăsind poiana. În schimb.4 ore. acesta conduce la înălţimea Brîului de Sus al Picăturii. Picătura este întreruptă de două platforme largi.2 pitoane. pentru primul. În această zonă brîul întrerupîndu-se brusc. a căror escaladă este elementară. Din acest punct. utilizăm pitoanele fixate în peretele din dreapta (cum privim spre Strunga). către SV hornurile finale ale Văii Seci apar. De aici.Poteca Văii Seci” (marcaj cruce roşie). atît de impropriu denumită în trecut . pe Drumul Munticelului (triunghi roşu) ajungem la Buşteni (2-3 ore din Strunga Mare). O intrare covîrşită de o vegetaţie sălbatică şi de blocuri şi arbori prăbuşiţi. formată din conglomerate foarte sfărîmicioase. Traseul urcă la acest vîrf peste o serie de mici praguri. firidă săpată adînc în peretele ce scapă vertical în Vîlcelul Picăturii. pe al cărui fir reintrăm. către N. caracterizează porţiunea inferioară a acestei văi. Albă. iar în cel de al 2-lea. pătrundem curînd în pădurea ce acoperă pe întinderi vaste poalele versantului răsăritean al Caraimanului. Picătura: 3 . putem descifra cu uşurinţă toate detaliile marelui perete al Văii Albe. peretele care se înalţă în faţa noastră este întretăiat de o cingătoare îngustă (Brîul Subţire). Este locul să adăugăm că ceea ce imprimă acestei ascensiuni un caracter cu totul particular. Din Vf. un brîneag stîncos. Strungii Mari coborîm faţa opusă. se prelungeşte în sus printrun horn îngust. de cca 10 m înălţime. ajungem în punctul unde o treaptă verticală. unde vegetaţia înaltă dispare. coborîm un horn foarte îngust. în continuare. lungul V. vom utiliza. pentru mai multă siguranţă. Drumul Fîntînii. iar după o traversare orizontală spre stînga.

curmătura Predealului dincolo de care se înalţă. decît numai alpiniştilor cu o bună pregătire tehnică.Căminul Alpin) poteca marcată cu semnul triunghi roşu urmează plaiul împădurit al Munticelului. 21. care urmat la dreapta. ne orientăm după cîţiva metri la dreapta şi în sus. Cu mult mai puţin accidentată decît celelalte văi cu caracter alpin din abruptul răsăritean. spre S (indice 3 C). la buza Peretelui Văii Albe (vezi artera indice 22). 54 Fig. intrăm pe linia hornului. Durata din Poiana . punctele de pătrundere pe itinerariile tehnice din Peretele Brîului. în imediata apropiere a Monumentului Eroilor de sub care scapă. în condiţiuni de iarnă. Prezentînd cîteva porţiuni dificile cu deosebire în intervalele: Brîul de Sus .Peretele Albişoarelor". 21 A. după 15-25 min.. Penteleului şi Vrancei.Platoul Coştilei: 3 . la cabana Babele. Albişoara Strungii. trecem curînd peste Vîlcelul din Pădure. ajungem deasupra unui pridvor cu jnepeni. reintrînd pe creastă ajungem curînd în Şaua Mare a Caraimanului (1½ oră de la baza Feţei Hornurilor). 55 Ramificaţii pe artera: ÎN PERETELE ALBIŞOARELOR CARAIMANULUI. De aici. 1. Prahovei şi Culmea Bucegilor. Faţa Nord-Estică a Blidului Uriaşilor. 2. coastele împădurite ale Pietrei Mari şi coama prelungă a Postăvărului. la Buşteni (indice 5 E) sau la Cabana Babele (indice 5 A). 21D. Albişoara Turnurilor. Ocolind prin stînga blocul în surplombă care barează intrarea directă. Picătura. Coştila . Fisura din Peretele Găvanului Mare (Traseul Central). Jepilor. Ciucaş şi spinările întinse ale Siriului. Hornul din Blidul Uriaşilor.. Marele culoar al Văii Albe delimitează principalele unitaţi cu caracter alpin ale Bucegilor. a cărei escaladă necesită utilizarea a 2-3 pitoane. Hornul central mai puţin adînc se pierde în zona superioară. Caraiman. spre N (indice 3 B). pînă departe în cîmpie. de sub care scapă către funduri Albişoara Hornurilor. iar de aici. Muchia Blidului Uriaşilor. Albişoara Crucii. spre Valea Albă (marcaj triunghi galben). Din Buşteni (capătul de sus al str. de unde. De la Crucea Caraiman poteca ce însoţeşte Brîul Caraimanului către SV cunduce. a cărui escaladă este destul de periculoasă din cauza treptelor de pămînt ce se dizlocă foarte uşor. la capătul sudic al Brîului Mare al Coştilei. este accesibil atît alpiniştilor începători. ajungînd. conduce la cabana Omul. Materiale: o coardă. iar la stînga. pătrundem în zona Gemenelor. Valea Seacă a Caraimanului (firul denumit . Albişoara Gemenelor. 21 F. VALEA ALBĂ Fig. ascensiunea Crestei Picătura nu este accesibilă. Trasee de legătură. Strungii Mari.5 ore. pe un hăţaş ce se orientează uşor către stînga. Pe acest din urmă traseu continuăm drumul către V. unde drumul se bifurcă: la dreapta spre Poiana Coştilei (marcaj triunghi roşu). De pe platforma monumentului distingem spre răsărit.Hornurile Văii Seci"). Itinerar pînă la intrarea pe arteră. (Traseele fără indici sînt menţionate în textul arterei) Traseele noi. Acest obstacol o dată trecut. Albişoara Hornurilor. în continuare.Vf. Valea Albă prezintă unul dintre cele mai directe şi interesante trasee de legătură între V. 21 E. Albişoara Brînei. Faţa Înaltă şi Faţa Hornurilor. iar la stînga. ÎN PERETELE BRÎULUI COŞTILEI: 21 B. este cel mai clar dintre traseele de traversare a acestei feţe.. denumit . Ascensiunea văii conduce: a) în dreptul traseelor care urcă în marele arnfiteatru al Circurilor. după 45 min. masivele Coştila şi Caraiman.Vf. Brîul Mare al Coştilei.cîteva obstacole dificile. în intervalul dintre Blidul Uriaşilor şi Stînca lui Gelepeanu. între cele două vîrfuri de aspecte aproape identice. Valea Prahovei. printr-o scurtă traversare orizontală către dreapta. iar spre nord. de-a lungul căruia se succed. spre sud. indicate pe ilustraţie cu (*) sînt descrise la pag. In sfîrşit. către NV întîlnim după cca 25 min drumul Sinaia-Babele-Omul. cupola de calcare a Vf. Strunga Mare . traseul fiind uşor. Urcînd direct la Vf. pe o faţă foarte expusă şi cu prizele nesigure. Figura din Santinela Blidului. c) la confluenţa văilor ce brăzdează abruptul nordic al Caraimanului. iar după cîteva serpentine scurte ce . după care. Generalităţi.La Verdeaţă" .. cît şi turiştilor avansaţi. Caracteristica parcursului iarna. deoparte şi de alta a Văii Timişului.La Măsurătoarea Urşilor" (cota 1310 m). culmile domoale ale Munţilor Baiului. iar de aici. care din acest punct pierde din asperitate. b) în treimea superioară a văii. hornul din dreapta (dinspre Valea Albă). urmînd creasta. 21 C. Grad de dificultate: 1A. trecem curînd printr-un culoar înierbat şi de o înclinaţie uşoară (în dreapta liniei de creastă a Picăturii). De aici. 334. într-o înlănţuire nesfîrşită de hornuri şi săritori. la cabana Caraiman-V. în poiana . care în unele epoci sînt acoperite de zăpadă geruită şi de suprafeţe compacte de gheaţă.

.

.

a) Urcînd din poiană. precedat de amfiteatrul Circurilor.La Vedeaţă". urmată la dreapta. către N (în stînga văii). Peretele Albişoarelor se prelungeşte către V. acoperită cu vegetaţie. o coastă puternic înclinată. care se desfăşoară la mare înălţime. In continuare şi pe aceeaşi parte a văii.grad de dificultate 2A). pragul Feţei Înalte. Găvanul Mare şi Blidul Uriaşilor. Înainte de a începe ascensiunea Văii Albe putem ajunge la baza următoarelor trasee. ce urcă prin dreapta.urcă o coasta înclinată. de la E la V. de la E la V . strecurîndu-se între Peretele Brîului şi sălbaticul abrupt ce ia sfirşit în firul Văii Albe. la extremitatea estică a Amfiteatrului Circurilor. marchează traseul indirect de pătrundere pe Albişoara Crucii. în dreptul Brîului Mare al Coştilei (în dreapta cum urcăm). a cărei ascensiune conduce. după un parcurs uşor. foarte înclinat. c) Traversînd din dreptul poienii. şi Faţa Hornurilor. de Albişoaru Gemenelor (a patra. de-a lungul unui culoar stîncos. de sub care scapă către funduri. Vf. Urmărind din acest punct detaliile vastului cuprins de stîncă al văii. distingem pe rînd Peretele Văii Albe. sau ocolită pe hăţaşul în trepte. separat de perete printr-o strungă în care ia sfîrşit traseul Fisurii Pintenului. într-un tumult de blocuri şi numeroase rupturi de pantă. Această variantă conduce la limita superioară a spălăturii pe care Albişoara Crucii o formează deasupra confluenţei cu Albişoara Gemenelor. în imediata apropiere a Albişoarei Hornurilor. de-a lungul liniei de creastă a Picăturii . a cărui linie uşor ondulată o zărim prin deschiderea văii. acesta din urmă ia sfîrşit deasupra Văii Albe. de la E la V grad de dificultata: 2A). Turnurile Albişoarelor. ajungem curînd la confluenţa Albişoarei Strungii (prima Albişoară. Colţul Pintenului (sau Pintenul Văii Albe).. b) Coborînd firul Văii Albe. Povîrnişul tot mai aspru al Peretelui Albişoarelor (în stînga cum urcăm). perfect vizibile din fundul văii şi de sub care scapă către Valea Albă. Urcînd în continuare firul Văii Albe. Albişoara Hornurilor. Urmează. grad de dificultate: 1B). foarte puţiu vizibil din Poiana .grad de dificult. ia sfîrşit la baza unui horn de cca 25 m. ieşim deasupra Văii Albe. identificăm pe rînd. la baza unui horn pămîntos. . Albişoara Brîului. Din dreptul Albişoarei Brînei trecem peste o serie de trepte şi mici săritori pînă la baza Săritorii Cîrnului. 2A). Acesta este punctul de pătrundere pe firul Albişoarei Brînei (a şasea. pătrundem printr-un desiş de anini de munte. Albişoara Răsucită şi de un mare număr de torente ce scapă din creastă şi de la înălţimea platoului. Descrierea arterei. acoperit cu muşchi. de la E la V . strecurîndu-se pe la baza zidului stîncos denumit Peretele Brînei. printr-o fisură îngustă din stînga obstacolului. 2A). din imediata apropiere a Poienii .Vf. după care detaliile de creastă se suprapun pe măsură ce aceasta se apropie de Şaua Caraimanului.. un horn înalt cu roca de culoare neagrăcenuşie. la baza cărora îşi au obîrşia firele confluente ale Albişoarei Turnurilor. în Poiana . Strungii Mari.grad de dificult. care poate fi escaladată direct. Strunga Mare sau Strunga Marelui V. a cărui cingătoare continuă şi perfect vizibilă porneşte din Valea Albă către N-NE. Albişoara Crucii. brăzdată la mare înălţime de trei hornuri stîncoase. două concavităţi de proporţii considerabile în pieptul abrupt al muntelui. ajungem curînd în dreptul unei spălături cu roca de culoare neagră şi de aspectul unui triunghi ce se alungeşte în perete pînă la baza unui horn situat pe faţa Caraimanului (stînga cum urcăm). Picatura şi Vf. întretăiate de Brîul Coştilei.La Verdeaţă". Strungii Mari.La Verdeaţă". acesta. firul Văii Albe. ceea ce e mai dificil. marchează confluenţa Albişoarei Hornurilor cu Valea Albă (a treia Albişoară. In dreapta (cum urcăm) se conturează tot mai puternic adîncile concavităţi ale Găvanului Mare şi Blidului Uriaşilor. Pe partea opusă a văii (stînga cum urcăm) se defineşte o terasă largă ce urcă paralel cu firul (întrerupt pe această porţiune de săritori) şi care conduce. Pentru traseele avînd ca platformă de pornire Circurile Văii Albe. a cărui escaladă ne conduce în firul Albişoarei Turnurilor (a doua Albişoară.grad de dificult. Pentru Brîul Mare al Coştilei . în strunga dintre Vf. 2A) şi Albişoara Crucii (a cincea. iese la limita inferioară a amfiteatrului Circurilor Văii Albe (Circul Pintenului Văii Albe). escaladat printr-un ramonaj uşor. întretăiat în continuare de Albişoara Gemenelor. zona Gemenelor. acoperit cu vegetaţie. de la E la V. Albişoara Strungii. caracterizată prin două vîrfuri mamelonare de aspecte aproape identice. prima ruptură de pantă de mari proporţii de pe desfăşurarea crestei. vîrf de forma unei piramide subţiri şi înalte. la al cărei fir coborîm prin rarişti.vezi indice 21 A . Pe malul opus al Văii Albe (dreapta cum urcăm) un culoar stîncos şi uşor înclinat (Vîlcelul Mic) ajunge la înălţimea unei brîne transversale care. vezi artera indice 22. este brăzdat. In dreapta firului (cum privim spre platou).de la E la V . un horn larg. d) La mică distanţă în amonte de confluenţa Albişoarei Turnurilor. fire confluente ce sfîrşesc deasupra Văii Albe într-un haos de blocuri stîncoase. către V.. de la E la V . pe un parcurs întrerupt de cîteva obstacole grele. ieşim după cca 45 min. deasupra acestui ultim mare prag al Crestei Picătura. la 2300 m înălţime. Picătura.

pînă la semnalarea în text a Brîului Mare. spre Şaua Mare a Caraimanului. Din Valea Albă.în unele epoci . Descrierea traseului. Fisura din Peretele Găvanului Mare . Pentru Muchia Blidului Urliaşilor . 21 A. iar cu puţin înainte de a traversa bolovănişul îngrămădit pe linia de scurgere a Vîlcelului Blidului. Durata 3 . precum şi numeroasele torente ce afluează către firul principal. urcă spre N-NE. care este precedat la intrare de un prag stîncos şi îngust. de sub coastele Vf. se desfăşoară în ordinea de mai jos şi la mici distanţe. care se confundă cu însăşi linia de escaladă a traseului denumit Hornul din Blidul Uriaşilor.4 ore.De-a lungul acestui brîu. lasă în stînga platforma de pătrundere pe traseul denumit Faţa NE a Blidului. întîlnim după cca 25 min poteca Babele-Omul. strecurîndu-se pe sub surplombele primei mari concavităţi. După trecerea coamei.vezi indice 21 B. să provoace .indice 21F.vezi indice 21 C.. al cărui zid se conturează tot mai puternic. BRÎUL MARE AL COŞTILEI (PRIN V. uşor. dinspre NV. Iadul Văii Albe coboară printre pereţi verticali şi peste numeroase trepte de spălătură. se desfăşoară neîntrerupt. iar după ce trece peste o muchie înierbată. Pe un parcurs care. Pentru Fisura din Santinela Blidului . Adăugăm că în zona superioară.indice 2lC Hornul din Blidul Uriaşilor . iar spre stînga. cea mai cuprinzătoare imagine de ansamblu asupra complexităţii formelor de relief şi bogăţiei valorilor alpine ale acestui masiv. Priponului . Brîul Mare al Coştilei străbate de la un capăt la altul întregul abrupt al Coştilei . a unui culoar în pieptul acestei . în intervalul dintre Blidul Uriaşilor şi extremitatea nordică a Găvanului Mare. Brîul Mare al Coştilei.din Valea Albă în V. brîul pătrunde în larga incintă a Găvanului Mare (a patra concavitate începînd din Valea Albă). şi ajunge curînd în dreptul unei coame stîncoase la baza traseului Muchiei Blidului Uriaşilor. traversează după un scurt interval talvegul pietros al Vîlcelului Brînei. Pentru Hornul din Blidul Uriaşilor . Trasee de legătură. întreruptă în partea superioară de o mare surplombă de culoare ruginie.vezi indice 2 D. după care iese în vastul amfiteatru al Blidului Uriaşilor. şi ia sfîrşit curînd sub clinul uşor înclinat şi acoperit cu vegetaţie ce coboară din Vf. conduce la cabana Omul (indice 3B). Traversînd platoul spre N şi NV (traseu indice 5F). fac ca zăpezile. Grad de dificultate: 1A. Urcînd din acest punct de-a lungul unui pasaj acoperit cu vegetaţie şi foarte înclinat către abis. De aici. Caraimanului către N. următoarele intrări pe traseele tehnice din Peretele Brîului: Muchia Blidului Uriaşilor . . foarte slab ancorate. fie printr-o traversare în diagonală. este accesibil alpiniştilor începători şi turiştilor antrenaţi.indice 21B. traseul.vezi indice 21 F. Brîul Văii Albe se îndreaptă în urcuş uşor către S-SE. Faţa Nord-Estică a Blidului Uriaşilor . Din acelaşi punct. pe versantul Caraimanului (stînga cum urcărn). ALBĂ) Generalităţi.indice 21D. Ascensiunea firului principal continuă pînă la platou de-a lungul firului văii. brîul trece (cu cca 25m înainte de a atinge coama ce desparte Blidul Uriaşilor de Găvanul Mare) prin dreptul intrării pe traseul Fisurii din Santinela Blidului. Dincolo de Brîul Mare al Coştilei (dreapta cum urcăm).avalanşe. cu excepţia unei singure mari discontinuităţi.4 m. descrie un arc de cerc larg. Materiale: o coardă. Pentru Fisura din Peretele Găvanului Mare (Traseul Central) . poate fi urmat cu destulă uşurinţă. denumită Blidul de sub Streaşină.oferind.vezi indice 21 E. De la Buşteni la baza traseului: cca 3 ore.surplombe albe". Aceasta. I. acoperit cu bolovănişuri şi mici blocuri de stîncă. În unele epoci zăpada formează sub linia de creastă o cornişe aproape neîntreruptă. avînd o înclinaţie generală mijlocie. acoperit de mari zăpezi (rezultate pe alocuri din avalanşe). urmată spre dreapta. pe măsură ce ne apropiem de Creasta Văii Albe. pe care o vom trece fie frontal . de unde începe să coboare uşor. Itinerar pînă la intrarea pe traseu: vezi artera indice 21. brăzdată prin centru de o fisură uriaşă de-a lungul căreia se desfăşoară Traseul Central din Găvanul Mare. Coştila. în dreptul Văii Mălinului. în cursul unui drum ce nu depăşeşte 3-4 ore. Fisura din Santinela Blidului . relieful foarte puţin accidentat al coastelor mărginaşe. deschiderea largă a văii. pe sub Peretele Brîului.indice 21E. Firul Văii Albe. atinge foarte curînd talvegul Blidului (vezi bolovănişul sus-amintit).prin tăierea cu precauţie. la cabana Babele (indice 3C). Caracteristica traseului iarna. Pentru Faţa NE a Blidului Uriaşilor . În continuare el se îngustează vizibil pe o porţiune de 3 .

pe sub care trece după ce intersectează două mici vîlcele.In continuare. Traseul Fisurii Mari şi Traseul Fisurii Sudice.80 m. Fisura Albastră (traseul I. traversează curînd firele văii Scoruşilor şi pătrunde în vasta deschidere a Văii Mălinului. cu Brîul Mare. 22 B şi traseul II 22 C). . spre S. care urmat la dreapta spre NV conduce la cabana Omul (indice 3 B). uriaşul arc de piatră al Crestei Văii Albe. După Găvanul Mic brîul trece pe sub o zonă de pereţi verticali şi ajunge sub Stînca lui Gelepeanu. Traseul celor Trei Surplombe (25 B). ajunge în dreptul crestei . Zăpezile care acoperă Brîul Coştilei. ce scapă deasupra văilor care brăzdează versantul nordic al Coştilei.. de sub care coboară spre E Creasta Coştila-Gălbinele. şi anume. prin dreapta căreia un horn adînc (Hornul lui Gelepeanu) urcă la platou. urcînd puternic. II. brîul se abate către N-NV şi traversează în lung amfiteatrul de obîrşie al Văii Coştila. întîlnim după cca 20 min drumul Babele-Omul. Traseul Furcilor (25 C). lasă în stînga hornul firului principal al Văii Ţapului (descris la indice 29) şi se strecoară pe sub coama cuprinsă între V. Caprelor. din dreptul aceleiaşi stînci se desprinde către E-NE. Caprelor şi ia sfîrşit în V. prin Coama Dintelui dintre Colţi. III. deasupra unei mari rupturi de pantă cu roca de o nuanţă ruginie. Poteca Văii Priponului. 1. denumită Colţul Brînei (menţionat la indice 29).în dreptul căruia micile şuvoaie ce curg printre stînci. intersectează V.. Muchia Estică a Umărului Gălbinelelor (25 G). Pe malul opus distingem spintecătura adîncă a fisurii din Peretele Priponului (descrisă la indice 31 A). în această zonă iau sfîrşit traseele: Fisura Verde (22 H). De aici trece în coborîş continuu şi uşor. fiind foarte instabile şi formînd în plan transversal o pantă accentuată. el se lărgeşte şi străbate. Traseul Soldat Erou Eftimie Croitoru (22 G) şi Fisura Roşie (22 F) din Peretele Văii Albe. periculoasă. spinare înaltă de conglomerate. la baza traseului Colţului Crăpat (menţionat la indice 30). urmată în jos. Hornului Central (28 B) şi al Fisurii Sudice din Colţul Mălinului (26 C). o zonă tot mai puţin sălbatică.La Pietriş". lăsînd în stînga un al doilea horn ce face legătura cu platoul. pe sub Vîlcelul Lespezilor Urzicii . Traseul Surplombelor şi Hornul Vulturilor (23 E). Muchia NE a Umărului Gălbinelelor (25 H) şi Fisura Scoruşilor. iar după un parcurs aproape orizontal. Trecînd pe malul opus. Ţapului şi firele superioare ale Văii Urzicii. Aici ia sfîrşit haţaşul ce leagă Colţul Mălinului (situat în dreapta. Este locul unde iau sfîrşit traseele din Umărul Gălbinelelor şi anume: Fisura Gălbinelelor. Aici iau sfîrşit următoarele trasee din Peretele Gălbinelelor: Traseul Grotelor. un povîrniş înierbat. la capătul căreia converg traseele Hornului Ascuns (28 A). precum şi cele din Peretele Sudic al Coştilei: Hornul Coştilei(24 B). în continuare.La Pietriş" apare în dreapta. Priponului. brîul reapare urcînd în diagonală pînă la înălţimea prispei pe care ultimul şi cel mai înalt dintre Colţii Mălinului (Colţul Brîului) o formează deasupra Văii Ţapului. urcă uşor în portiţa care marchează linia de cumpănă dintre această vale şi V. către NE. la Buşteni (indice 7 B). Acesta este punctul în care ajungem după ieşirea din traseele: Creasta Vulturilor (23 B). iar după ce traversează doi mici afluenţi ai Văii Urzicii. ajungem după cca 1 oră pe platou. de unde putem să urcăm la cabana Omul (indice 7 A) sau să coborîm prin Poiana Coştilei. Coama Umărului Gălbinelelor. Traseul Surplombei Mari (25 D). fac ca parcurgerea acestui traseu în condiţiuni de iarnă să fie dificilă. de unde. către NV). De îndată ce părăseşte f-iţa Văii Mălinului. iar în unele epoci. în dreptul căreia formează prima şi singura mare discontinuitate de pe parcurs. Hornul Mare. Traseul Central (24 D). cca 70 . îndeosebi pe faţa corespunzătoare Văii Cerbului. Cerbului. brîul îşi schimbă brusc direcţia. brîul se transformă pe o porţiune de cca 12 m într-o platformă stîncoasă şi îngustă (Puntea Urzicii) ce se strecoară pe sub o boltă surplombantă şi pe deasupra adîncului canion al văii. ocolind pe deasupra firele de obîrşie şi orientîndu-ne. 2. un ultim mare intrînd denumit Găvanul Mic. Muchia Brînelor (22 D) şi Fisura Centrală (22 E) din Peretele Văii Albe. Din dreptul Stîncii lui Gelepeanu. obîrşia Hornului Coamei dincolo de care se desprinde. spre V. pînă în firul Văii Mălinului. pe coastele căreia se despleteşte în mici ramuri. Urcînd firul Văii Priponului. iar la stînga. Muchia din Peretele Coştilei (24 C). Traseul Policandrului (23 D). Traseul de traversare (24 E) al Peretelui Coştilei. Din acest punct brîul începe să coboare. ajunge în cca 45 min în V. Pentru a reintra pe traseu coborîm spre dreapta. Trasee de legătură. îndreptîndu-se către V-NV. Caracteristica traseului iarna. din Peretele Vulturilor. Pe malul opus (stînga văii). formează la baza peretelui cîteva găvane cu apă aproape permanentă şi intersectează curînd firul principal al Văii Urzicii (descrisă la indice 30). la cabana Babele (indice 3 C). precum şi Traseul Lespezilor (22 A). Fisura Suspendată (23 C). Imediat după creasta . Din acest punct străbate.

Linia de escaladă a Muchiei Blidului urcă de-a lungul coamei care formează malul drept al Blidului Uriaşilor (în stînga. de aici urcăm în diagonală către stînga. traseul. Durata pentru 3 echipieri: 2-3 ore. însă cu prize adînc încastrate. pe Brîul Mare al Coştilei. 5-6 pitoane. Coborîrea în rapel.C.C. Începînd printr-o traversare spre dreapta (a 4-a L. Grad de dificultate: 3 B.C.). ajungem după 25-30 min. Descrierea traseului. după care urmînd o coastă înierbată. 20 carabiniere. părăsim linia de creastă după 5-6 m. urcăm direct faţa unui perete lipsit de fisuri. este accesibil alpiniştilor cu o pregătire avansată. efectuăm o traversare spre dreapta şi ieşim curînd pe o platformă. urmează o fisură uşor surplombantă. FAŢA NORD ESTICĂ A BLIDULUI URIAŞILOB Generalităţi. în drumul Babele-Omul. pînă la înălţimea unui brîu larg. Escalada începe din imediata apropiere a locului în care Brîul Mare al Coştilei se îngustează vizibil. Materiale: 2 corzi a 40 m. o mică traversare spre dreapta. este accesibil alpiniştilor cu o pregătire avansată. executăm de la pornire. se caracterizează printr-o succesiune de obstacole de aspecte foarte variate. care ia sfîrşit după 30 m. Ultima L. urmează verticala peretelui printr-o fisură întreruptă de obstacole foarte dificile. Durata pentru 3 echipieri: 3-4 ore. traseul. Materiale: 2 corzi a 40 m.prindem" o fisură deschisă. unde ne regrupăm. de-a lungul unei fisuri subţiri. către NV. Hornul. In prima L. cum privim spre Peretele Brînei). In prima L.C. De la Buşteni la baza traseului: cca 4 ore. De la Buşteni la baza traseului: cca 4 ore. Grad de dificultate: 4 A. A 3-a L.C. este accesibil alpiniştilor cu o pregătire avansată. în porţiunea superioară a Văii. 20 carabiniere. înaltă de cca 7 m.. la cabana Babele (indice 3C ). distingem intrarea pe traseul feţei nord-estică a Blidului. verticală. care urmat în dreapta. către stînga. După cca 30 m. pe o mică porţiune faţa înierbată a Brîului Mare al Coştilei (cum urcăm din Valea Albă). În cea de a 2-a L. după care escaladăm frontal o faţă cu prizele nesigure. o surplombă de proporţii reduse marchează locul sub care ne regrupăm. pînă în dreptul Brîului Mare al Coştilei. iar la stînga.C. HORNUL DIN BLIDUL URIAŞILOR (Traseul Progresul) Generalităţi. Pe parcursul celei de a 5-a L. situată în zona superioară a vastului intrînd al Blidului Uriaşilor. Asiguraţi într-o serie de pitoane ieşim curînd la nivelul unui prag de piatră situat în dreapta traseului. ne regrupăm pe o platformă largă. Din acest punct ocolind prin stînga un mare turn de piatră urmăm o faţă largă şi înierbată. A 3-a L. 20 carabiniere.C. iar în continuare surplomba. Durata pentru 3 echipieri: 2 . Cu aproximativ 10 m înainte de punctul în care bolovănişul conului de dejecţie al Blidului Uriaşilor întrerupe. pe firul acestei văi. cuprinsă între Brîul Coştilei şi platou. In cea de a 2a L. pot fi escaladate direct (a 4-a L.3 ore. Străbătînd platoul către N şi NV. unde escalada propriu-zisă ia sfîrşit. pe un brîu ce întretaie întregul perete. Traseul trece peste o serie de turnuri şi fişuri situate pe linia de scurgere a Blidului Uriaşilor. după care înaintăm peste un pasaj punctat cu trepte de iarbă şi părnînt. Coborîrea în rapel se efectuează de-a lungul Hornului Blidului Uriaşilor. De la Buşteni la baza traseului: cca 4 ore. pînă la bază unui horn întrerupt în partea superioară de o surplombă. pînă la semnalarea în text a Muchiei Blidului Uriaşilor.C. traseul direct fiind întrerupt de o a 2-a surplombă. ne readuce în punctul de pornire. Platforma de regrupare se situează la capătul unui brîu ce se alungeşte către stînga. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 21.C. traseul. înaltă de 3 m. MUCHIA BLIDULUI URIAŞILOR Generalităţi. 21 C. Grad de dificultate: 4 B. accentuat dificil. dificil. Descrierea traseului. Escalada acestui traseu urmează o succesiune de fisuri pînă la înălţimea unei creste secundare. către S. pitoane. pe o distanţă de cca 10 m. Trasee de legătură. pînă la semnalarea în text a Feţei NE a Blidului Uriaşilor..21 B. urcăm o faţă de conglomerate. de dificultate accentuată. conduce la cabana Omul (indice 3 B). Materiale: 2 corzi a 40 m. pitoane. 21 D. care urcă pieptiş spre platou.) ajungem la baza unui horn. traversînd muchia spre stînga.C. pe porţiunea situată deasupra Brîului Mare al Coştilei. O trecere către stînga. pînă în dreptul unui brîu ce se prelungeşte în perete. . pe care-l escaladăm pînă la capăt. şi cu prize solide. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 21. trecem prin escaladă liberă o faţă puternic înclinată. peste un prag de gresie. ne permite să .

) urcă de-a lungul unui horn după care. Descrierea traseului. este accesibil numai alpiniştilor cu o pregătire superioară. obstacolele. Blidul Uriaşilor îşi conturează.C. unde întîlnim un prag de regrupare. foarte dificil.C. 21 F. În partea finală a primei L. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 21. FISURA DIN SANTINELA BLIDULUI (Traseul Dinamo) Generalităţi.C.5 ore. într-o vastă deschidere semicirculară. pe faţa peretelui. pînă la semnalarea în text a Fisurii din Peretele Găvanului Mare (Traseul Central). cu mult mai dificilă. Traseul urmează în cursul a cinci lungimi de coardă.) trece iniţial pe sub această streaşină. FISURA DIN PERETELE GĂVANULUI MARE (TRASEUL CENTRAL) Generalităţi.C. Ultima L. Vezi traseele de legătură de la 21 B (Muchia Blidului Uriaşilor). care prezintă în partea finală detaliul caracteristic al unei surplombe de culoare ruginie. escalada. se desfăşoară peste o porţiune fisurată şi surplombantă de-a lungul căreia înaintăm în diagonală către dreapta. de un aspect aproape similar cu prima porţiune a hornului. scăriţe. Din dreptul bolovanişului ce întrerupe în acest loc şi pe o scurtă porţiune eşarfa brîului.C.) urmează un un horn vertical şi mai întotdeauna umed. Vezi traseele de legătură de la 21 B. Descrierea traseului. pînă la semnalarea în text a Fisurii din Santinela Blidului. pînă sub marea streaşină de conglomerate de culoare ruginie. pe linia unei fisuri de un unghi foarte larg. efectuăm o traversare către stînga. La capătul celor 40 m ne regrupăm în incinta unui amfiteatru acoperit cu grohotiş.3 ore. A 3-a L. O primă regrupare ne permite să studiem traseul celei de-a 2-a L. Pasajul următor (a 4-a L.C. traseul foarte dificil. Materiale: 2 corzi a 40 m. Durata pentru 3 echipieri: 4 . 20 carabiniere.C. foarte dificil.. Peretele care limitează această zonă este brăzdat de numeroase fisuri. Trasee de legătură. este accesibil numai alpiniştilor cu o pregătire superioară.C. prin care înaintăm cu ajutorul cîtorva pitoane.). 21 E. După cca 30 m întîlnim o platformă largă. trece peste un perete vertical. la început de aspectul unui horn blocat de numeroase surplombe. (a 5-a) traversează cîteva pasaje înierbate. Materiale: 2 corzi a 40 m. (Muchia Blidului Uriaşilor). Escalada celor dintîi obstacole (1-a L. începe din centrul Găvanului Mare. Traseul Central urcă peretele vertical situat deasupra Brîului Coştilei. traseul. De la Buşteni la baza traseului: cca 4 ore. Ultima porţiune a escaladei (a 5-a L. către stînga. pînă la semnalarea în text a Hornului din Blidul Uriaşilor.C.C. fisura ce ne conduce în direcţia celui de al 2-lea punct de regrupare prezintă un pasaj uşor surplombant în partea finală şi cu roca foarte friabilă. la capătul căreia ne regrupăm. pînă la înălţimea unei spălături. urmează o fisură verticală. Descrierea traseului. efectuăm o traversare spre dreapta peste o treaptă de gresie. a cărui pantă o urcăm neasiguraţi pe o distanţă de aproape 20 m. În cursul celei de a 4-a L. o fisură închisă. De la Brîul Mare al Coştilei în sus. traseul. In cea de a 2-a L. însă cu unele pasaje spălate şi cu prize mai mici şi foarte rare.. De la Buşteni la baza traseului: cca 4 ore. pitoane. 20 carabiniere. pitoane. pe al cărei parcurs prizele sigure oferă posibilitatea unei escalade mai uşoare. Escalada urmează fisura . Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 21. Trasee de legătură. Pentru continuarea traseului urmăm prin stînga incintei sus-amintite. pe un parcurs ce pierde treptat din asperitate. Grad de dificultate: 5 A.C. escalada continuă peste o serie de obstacole întrerupte de cîteva brîuri aşezate în amfiteatru. A 2-a L. pe care ne regrupăm după epuizarea celei de a 3-a L. Prima porţiune. ne dau posibilitatea să înaintăm cu mai multă uşurinţă. urmează linia pronunţat înclinată a unei fisuri deschise. după care. mai puţin înclinate şi cu prizele solide. a căror trecere necesită o perfectă cunoaştere a tehnicii escaladelor libere. în continuarea uriaşului povîrniş al Găvanului Mare (în dreapta Blidului Uriaşilor). o fisură verticală. urmînd un brîu subţire ce se alungeşte către stînga.C.Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 21. Grad de dificultate: 5 A. După 15 m. întreruptă în zona centrală de un bloc alungit ce spînzură deasupra peretelui şi care este brăzdat de două fisuri. prezintă o primă porţiune ce surplombează la pornire şi cîteva puncte. ce urcă în trepte pînă la platou. ia sfîrşit sub platou. un talveg adînc şi vertical. uşor friabilă (1-a L. Prima L. care constituie reperul traseului. Durata pentru 3 echipieri: 2 . Adăugăm că prizele ce le întîlnim pe feţele foarte friabile ale acestei porţiuni sînt cu totul nesigure. În continuare.C. şi ia sfîrşit la baza unei fisuri deschise care urcă vertical. peste un pasaj de conglomerate. vizînd un diedru pe care-1 escaladăm pînă în punctul unde întîlnim o bună platformă de regrupare. începe traseul denumit Hornul din Blidul Uriaşilor.

Orientîndu-ne către SV (spre stînga). Din Buşteni urmăm traseul menţionat la punctul 1 (Plaiul Munticelului . Ultima L. putem alege unul din itinerariile de mai jos : 1. şi ia sfîrşit pe o mică platformă. pe care-l traversăm.. de unde se eşalonează către V. pe faţa muntelui şi care marchează sfîrşitul escaladei. Fisurilor Centrale (Circul Central sau Circul al 2-lea) şi Fisurii Pintenului (Circul al 3-lea. La capătul acestei porţiuni găsim posibilitatea de a trece orizontal spre dreapta. la extremitatea vestică a amfiteatrului). şi continuăm urcuşul în diagonală şi în aceeaşi direcţie. de unde prinzînd un mic hăţaş urcăm în diagonală o coastă înierbată. 22 D Muchia Brînelor.La Verdeaţă" (Valea Albă). care urcă spre refugiul alpin din V. (Muchia Blidului Uriaşilor) Fig. Tr. Itinerarii pînă în Circurile Văii Albe. ajungem în dreptul Vîlcelului Policandrului. De aici pe poteca ce se ramifică spre stînga (marcaj triunghi galben) ieşim după 20-25 min deasupra Văii Albe. pînă la baza unui perete. pînă la ramificaţia a 2-a.La Măsurătoarea Urşilor" (cota 1310 m). care se situează. De aici. ieşind după 25 . Un al 2-lea itinerar.. 22 J Muchia Pintenului. unde ajungem după cca 45 min. De-a lungul acestor concavităţi de o suprafaţă neobişnuită şi foarte accidentate. al cărui talveg stîncos îl urmăm pînă la obîrşie.La Măsurătoarea Urşilor") de unde. printre cele mai redutabile itinerarii cu caracter tehnic cunoscute în munţii noştri. Urmăm din Buşteni (capătul de sus al str. constituit din trei mari circuri corespunzătoare: Fisurii Albastre (Circul 1. grandioasa perspectivă a Circurilor Văii Albe. Înainte de a coborî în poiană părăsim poteca. Tr. urmînd spre dreapta şi în sus (NV) coastele înierbate din dreapta unui torent (cum urcăm) pe care-1 traversăm către stînga. ne abatem la stînga. 22C Fisura Albastră.30 min din punctul în care am părăsit poteca. în apropierea Poienii . face legătura între V. la extremitatea estică a amfiteatrului). după care hăţaşul se abate la stînga. iar după ce ne abatem uşor spre stînga şi străbatem o zonă acoperită cu jnepen). unde ne regrupăm. (a 3-a). brăzdat frontal de Vîlcelul Fisurii Mari. pînă la înălţimea unei platforme (situată 5 m deasupra potecii). 22 F Fisura Roşie. după care urcăm o faţă puternic înclinată. Coştila şi Circurile Văii Albe. se succed punctele de pătrundere pe traseele de escaladă din Peretele Văii Albe. La aproximativ 300 m deasupra Poienii . părăsind drumul Munticelului. In stînga noastră apare fundul adînc al Văii Albe.. pe un parcurs cu prize solide. continuăm drumul marcat cu semn triunghi roşu. trecînd peste un al 3-lea vîlcel. Părăsind din acest punct poteca. care urmează iniţial traseul Buşteni-refugiul alpin (V. lăsînd în stînga poteca spre Valea Albă. la baza primului circ (Circul Fisurii Albastre) 2. corespunzător Fisurii Albastre). Generalităţi. 57b 22. o muchie de conglomerate de cca 2 m. CIRCURILE VĂII ALBE Ramificaţii pe arteră: 22 A Traseul Lespezilor. II. 56 Porţiunea superioară a Văii Albe Fig. De aici ne strecurăm de-a lungul unui prag pe la baza unui mare povîrniş de stînci. Coştila). După cca 5-6 m. traversarea luînd sfîrşit.din stînga.Poiana . 57a Fig.. I. întîlnim curînd un al doilea vîlcel. un mic vîlcel pămîntos. Acesta. În continuare coborîm o coastă scurtă. De aici străbatem în diagonală şi în sus o rarişte după care urmăm în direcţia obîrşiei.C. de-a lungul cărora înaintarea este extrem de dificilă. trecem în continuare de-a lungul unei poieni înclinate. însă foarte repede. pe faţa peretelui. Vezi traseele de legătură de la 21 B. 22 B Fisura Albastră. utilizînd cîteva prize puternic încastrate în perete. friabil şi foarte expus. Pentru a ajunge la extremitatea estică a marelui amfiteatru al Circurilor (Circul 1. şi urcăm imediat în şaua din care se deschide către V. Cu puţin înainte de a cobori în firul acestei văi o punte stîncoasă foarte îngustă. Peretele Văii Albe este precedat dinspre S de un amfiteatru de proporţii vaste. cca 2 ore). După o coborîre lungă ajungem în incinta Circului 1. 22 I Fisura Pintenului. pînă la înălţimea unei brîne ce se prelungeşte (spre dreapta. urmat în . 22 G Traseul Soldat Erou Eftimie Croitoru.La Verdeaţă". cum urcăm). însoţim firul vîlcelului în sus (pe stînga cum urcăm). pe poteca marcată cu semn bandă albastră. pînă în Poiana . cît şi prin extrema dificultate a obstacolelor ce opun. Traversăm în continuare. pe sub o serie de tavane enorme. Coştila) drumul Munticelului (marcat cu semn triunghi roşu). 22 E Fisura Centrală. intrările pe traseele din Peretele Văii Albe şi din Pintenul Văii Albe. De pe platforma de regrupare urmăm linia unei fisuri situate în stînga peretelui (cum urcăm) şi care după cîţiva metri se alungeşte spre dreapta. Trasee de legătură. Coştila (De la Buşteni. 22 H Fisura Verde.. la capătul căreia hăţaşul străbate . atît prin lungimea lor. escalada continuă peste un pasaj vertical.de-a coasta" o pantă întinsă şi înierbată. traversează talvegul Vîlcelului Pietros. prezintă un parcurs greu iar în partea finală periculos.

sus, ia sfîrşit în Grota ,,La Popas", formată dintr-un mare bloc prăvălit din perete şi care constituie punctul de pornire pe următoarele trasee, al căror parcurs iniţial este comun: Traseul Lespezilor - vezi indice 22 A Fisura Albastră (Tr. I) - vezi indice 22 B Fisura Albastră (Tr. II) - vezi indice 22 C Din primul circ, trecerea în Circul Central (Circul al 2-lea), situat la mare înălţime în perete, fiind întreruptă de numeroase obstacole, vom urma un parcurs indirect, care conduce mai întîi în Circul Pintenului (Circul al 3-lea). Din dreptul Vîlcelului Fisurii Mari ne îndreptăm spre V, peste o faţă acoperită cu vegetaţie, iar în continuare, de-a lungul unor praguri înclinate, traverstnd succesiv şapte scocuri adînci. Urcînd ultimul scoc, acesta iese sub limita superioară a vegetaţiei Circului al 3-lea, de unde traseul circurilor se bifurcă (vezi schiţa indice 22). 1. Pentru traseele: Muchia Brînelor-Fisura Roşie-Fisura Verde - Traseul Soldat Erou E. Croitoru Fisura Centrală. Urmînd spre dreapta, către NE, o serie de praguri expuse, iar în continuare, un brîu ce apare curînd, ajungem după o traversare lungă (cca 40-50 m) în dreptul unui scoc adînc al cărui talveg urmat în sus, conduce în incinta Circului al 2-lea. De aici o faţă înierbată, ce urcă în diagonală şi spre dreapta, marchează intrarea pe Traseul Muchiei Brînelor, care urmează linia despărţitoare dintre Fisura Albastră (în dreapta muchiei, cum privim spre perete) şi Fisura Centrală (în stînga). Pentru Muchia Brînelor - vezi indice 22 D Din acelaşi punct, pe o linie ascendentă ce se orientează uşor spre stînga, urmează Traseul Fisurii Roşii. Pentru Fisura Roşie - vezi indice 22 F. La extremitatea stîngă, Circul al 2-lea este despărţit de Circul al 3-lea, printr-o muchie teşită, a cărei porţiune superioară este brăzdată de un horn. Urcînd două lungimi de coardă, ajungem în punctul din care muchia se abate spre dreapta şi în sus, formînd două trepte înalte, ce sfîrşesc la baza unui diedru punctat cu cîteva perniţe de iarbă. Acesta ne conduce pe sub faţa surplombantă a muchiei pînă în dreptul unui prag de piatră, de unde putem urca pe un pasaj vertical primele obstacole din Traseul Fisurii Verzi. Pentru Fisura Verde - vezi indice 22 H. In continuarea pragului de piatră, observăm cu uşurinţă după cca 15 m, fisura ce urcă pe faţa peretelui, avînd la pornire un bloc foarte distinct şi uşor surplombant. Este punctul de pătrundere pe Traseul Soldat Erou Eftimie Croitoru. Pentru Traseul Soldat Erou E. Croitoru - vezi indice 22 G. Acelaşi prag continuat spre dreapta, şi care se pierde după cca 20 m, conduce în punctul din care, printr-un rapel dirijat sau-printr-o coborîre liberă, trecem peste un pasaj expus, la capătul căruia un brîu înierbat intersectează Traseul Fisurii Roşii 22F. De aici, strecurîndu-ne pe sub un perete şi în aceeaşi direcţie (spre E), atingem platforma de pornire pe Traseul Fisurii Centrale. Pentru Fisura Centrală - vezi indice 22 E. 2. Pentru traseele: Pintenul Văii Albe şi Muchia Pintenului. De la bifurcaţia menţionată, vizînd spre stînga şi în sus, ultimul brîu cu jnepeni din cuprinsul Circului al 3-lea, ajungem în imediata apropiere a Traseului Pintenului Văii Albe. Pentru Fisura Pintenului - vezi indice 22 I In continuare spre V şi după un parcurs aproape orizontal, de-a lungul aceluiaşi brîu, intersectăm curînd muchia ce scapă din coama pintenului, către Valea Albă. Pentru Muchia Pintenulul - vezi indice 22 J. Intrările pe traseele de mai sus, lipsite de repere bine individualizate, putînd fi confundate cu uşurinţă, le vom urmări o dată cu textul arterei 22. Caracteristica traseului iarna. Amfiteatrul Circurilor păstrează, pe aproape toată întinderea sa, mari mase de zăpadă. Trecerea dintr-un circ într-altul se efectuează peste scocuri şi lespezi, în bună parte netede. Zăpezile fiind, din această cauză, foarte slab ancorate, este indicat ca orice incursiune în Amfiteatrul Circurilor să fie întreprinsă numai pe o zăpadă consistentă şi în primele ore ale dimineţii. Adăugăm că în această zonă tipică de avalanşe, din peretele în permanentă dezagregare, se desprind mai cu deosebire în epoca dezgheţului, mari mase de stînci şi bolovăniş. 22 A. TRASEUL LESPEZILOR Generalităţi. Escalada urmează o serie de fisuri întrerupte de numeroase praguri, pe alocuri

foarte dificil. ajungem la limita inferioară a stîncii. A 2-a L. în Poiana .C. traseul. Urmînd spre S Brîul Mare al Coştilei. Din Brîul Mare al Coştilei. unde ne putem regrupa în bune condiţiuni. ajungem după un parcurs lipsit de dificultăţi. A 4-a L. (a 3-a L. pitoane. traseul.Fisurii Ascunse". Grad de dificultate: 6 A. iar în continuare hăţaşul acestei văi.Traseul I Generalităţi. pînă în Valea Albă. escalada Traseului Lespezilor urmează un prag bolovănos şi friabil care se orientează spre dreaptă. marcat cu semn triunghi roşu. Durata pentru 2 echipieri: 7 . Materiale: 2 corzi a 40 m..La Ruine". Descrierea traseului.C. atingem o mică platformă. urmează un perete vertical şi surplombant pe aproape 2/3 din desfăşurarea sa. Durata pentru 3 echipieri: 4 . Traseul Fisurii Albastre prezintă un parcurs de o excepţională asperitate. 2. Trasee de legdtură. urcînd fie Hornul lui Gelepeanu (imediat în dreptul Stîncii lui Gelepeanu. ocolim acest obstacol prin stînga. lungă şi extenuantă. De aici. pentru Babele. Imediat deasupra plăcii . pînă la semnalarea în text a Fisurii Albastre. escaladăm în ramonaj un horn barat pe o porţiune finală de o nouă surplombă. vezi indice 3 B. puternic surplombată de o streaşină stîncoasă. spre platou). coborîm la Buşteni după cca o oră din Poiana . Traseul I. înaintăm în cursul celei de a 3-a L. Legaţi în coardă.La Verdeaţă". peste care trecem direct şi ajungem pe o platformă largă. orientată uşor spre dreapta.. este accesibil numai alpiniştilorcu o pregătire tehnică superioară şi o condiţie fizică desăvtrşită. printr-o trecere extrem de expusă spre dreapta. pînă la înălţimea unei grote. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 22.5 ore. A 4-a L. ajungem la înălţimea unui brîu subţire de cca 30 m care traversează peretele către stînga. extrem de dificil. se desfăşoară în zona denumită . B. pătrundem în deschiderea largă a unui vîlcel. De aici efectuînd. ale cărui obstacole uşoare le escaladăm pînă în Creasta Văii Albe. o fisură ce urcă oblic spre stînga ne permite să prindem un prag de gresie friabil şi foarte expus.. în Brîul Mare al Coştilei. prin escaladă liberă. constituit dintr-o serie de blocuri instabile.C. 1.. în jos. deasupra căreia distingem o fereastră ce sfredeleşte peretele. urmăm din acest punct un prag de piatră şi în continuare o brînă ce urcă în diagonală spre dreapta. urmînd linia de cea mai mare pantă pe un traseu ce urcă direct la platforma de regrupare. fie prin Hornul Mare (situat la cca 80 m în dreapta primului horn). scăriţe. 20 carabiniere. pe locul unui vechi bivuac. ieşim pe platou de unde orientîndu-ne spre N şi NV întîlnim după 25 min drumul Babele-Omul (pentru Vf.C.surplombante. unde distingem. Traseul urmează un pasaj surplombant. Circul Fisurii Mari (sau al Fisurii Albastre). Omul. după care. ce urcă pe linia de cea mai mare pantă a peretelui. Ultima L. urmează o porţiune cu prizele nesigure. la baza .. care urcă în trepte faţa sud-estică a Peretelui Văii Albe. ce urcă în trepte pe faţa peretelui.prindem" un brîu.2 ore). din acest punct o traversare foarte atentă spre dreapta ia sfîrşit într-o grotă. pe care-l urmăm spre dreapta. ce ia sfîrşit printr-un mic con de dejecţie şi a cărui obîrşie marchează intrarea pe Traseul Fisurii Albastre. Descrierea traseului.La Verdeaţă" (1 . sfîrşind sub un diedru. este întretăiat frontal de un vîlcel acoperit cu grohotiş. De la Buşteni la baza traseului: cca 3 ore. situat la extremitatea estică a Peretelui Văii Albe. spinare uriaşă. FISURA ALBASTRĂ . situată în prelungirea Crestei Văii Albe. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 22 pînă la semnalarea în text a Traseului Lespezilor. de-a lungul unui scoc punctat cu mici trepte de iarbă. iar în continuare. (a 5-a) se desfăşoară de-a lungul unei fisuri de cca 10 m. a cărui escaladă. după epuizarea celor 40 m de frînghie.C.). şi se continuă cu escalada unei plăci înclinate. Materiale: 2 corzi a 40 m. Grad de dificultate: 5 A. pe poteca marcată cu semn triunghi galben şi apoi pe drumul Munticelului. unde ne regrupăm. pe o distanţă de cca 6 m. conduce mai întîi de-a lungul unei feţe ce urcă pe sub perete şi care se continuă în partea finală printr-un horn îngust şi vertical. indice 3 C).9 ore. pitoane. a cărei . o traversare spre dreapta. unde ne regrupăm. întretăiat în zona centrală de o brînă subţire. unde ne regrupăm. un mare bloc prăvălit din perete. denumită grota . De la Buşteni la baza traseului: cca 3 ore.. Urmînd spre V linia de creastă.C. pînă la înălţimea unei platforme înierbate.. După regrupare. utilizînd pitoanele fixate pe traseu pînă deasupra unei grote.C. este accesibil numai alpiniştilor cu o pregătire superioară. ce surplombează uşor la pornire. 30 carabiniere.La Popas". de aici. De pe brîul care marchează sfîrşitul celei de a 5-a L. Talvegul vîlcelului urmat în sus conduce într-o firidă formată dintr-un bloc prăvălit din perete. Pe linia frontală a unui pasaj de cca 20 m. Urcînd din acest punct un pasaj înierbat. Secundul poate evita traversarea. 22. din Traseul Fisurii Albastre (vezi 22 B). iar curînd ne regrupăm pe o platformă.

prezintă o lungime de 15 m. Este locul denumit . pînă în dreptul unei prispe stîncoase şi înguste.) trecînd peste cîteva obstacole eşalonate pe un interval de 15 . pe un prag frărnîntat ce urcă spre stînga. In a 12-a. după o foarte dificilă manevrare a corzilor. ascensiunea continuînd peste o serie de noi obstacole ce depăşesc verticala. şi se termină într-un diedru de 6 . De aici o treaptă verticală. fiind imobilizaţi de furtună şi ploaie timp de 22 ore. urcînd în diagonală spre dreapta. care întretaie peretele pe o lungime de cca 30 m. este foarte expus. marchează pasajul denumit . Din acest punct urmează . Cei 20 m ai acestei porţiuni sînt începutul unei serii de obstacole dificile. ultima . Este locul de unde intrăm spre dreapta. peste o serie de blocuri ce împiedică manevrarea normală a corzilor. O fisură blocată de o surplombă (a 20-a L.C. după care efectuăm o nouă regrupare la baza unui diedru. care trece peste o nouă surplombă. Aceasta măsoară 65 m şi se efectuează spre stînga.vom întîmpina mari dificultăţi în cursul escaladei unei fisuri foarte largi. In acest punct se impune o cît mai atentă asigurare în corzi.Bivuacul al 3-lea".C.Bivuacul al 2-lea".20 m. de o nouă surplombă. A 11-a L. urcînd vertical cca 8 m. iar pentru picioare asperităţile peretelui. pe Traseul Lespezilor (indice 22 A).. In cea de a 14-a L.C. Parăsind grota.C. de aici continuăm escalada . Obstacolul este depăşit prin utilizarea unei scăriţe.. a cărei trecere trebuie efectuată fără întîrzieri sau ezitări.) un horn ce ne conduce peste cîteva porţiuni puternic înclinate. după care escalada continuă în diagonală spre stînga. pe o prispă triunghiulară. al 2-lea traseu al Fisurii Albastre (indice 22 C). după depăşirea lui efectuăm o noua regrupare (deşi locul este cu totul impropriu aceasta uşurează înaintarea în cursul celei de a 13-lea L. (Brîul poartă denumirea de . în partea finală a obstacolului. În zona terminală.C. în trei etape consecutive.C.8 m. trecînd peste o faţă de gresie. care ia sfîrşit pe un prag de piatră. L. printr-un pas lateral larg.escaladă o efectuăm în cursul celei de a 5-a L. O succesiune de pasaje verticale iau sfîrşit după 15 m. la aceasta s-a adăugat prăbuşirea sacilor în fundul Văii Albe. după care. Deasupra surplombei întîlnim o platformă care. mai cu deosebire în cursul unei traversări oblice. fixat printr-un piton. traversăm orizontal o faţă verticală şi complet spălată. după care trecerea unui pasaj foarte expus şi cu roca friabilă ne conduce pe un brîu îngust. După cca 10 m. în sus şi spre stînga. Menţionăm că această porţiune. Traseul celei de a 21-a L. După regrupare urcăm (a 16-a L. capul de coardă dispare din raza vizuală a secundului. la capătul căruia un cablu foarte subţire. În tot timpul traversării filarea atentă a corzilor uşurează mult înaintarea.6 m. avînd ca prize: pentru mîini. un brîneag foarte îngust.. După o nouă regrupare.) continuăm traversarea printr-o balustradă recuperabilă.Bivuacul 1"). în direcţia unei surplombe cu roca de culoare vînăt-albăstruie.) continuăm escalada spre dreapta.C. după o coborîre de 5 . Din punctul de regrupare urmăm. este întreruptă în partea finală de o surplombă. în faţa unei grote de mari dimensiuni.premierei" Fisurii Albastre căţărătorii au avut de întîmpinat în acest punct mari dificultăţi. un perfect loc de regrupare şi reculegere după eforturile de pînă acum.. la capătul căreia întîlnim un horn îngust. constituie unul din punctele de mare dificultate ale escaladei. care nu permite efectuarea unei balustrade recuperabile. fisura devine surplombantă şi friabilă. deasupra unei bolţi puternic surplombante. de aici. vizînd. o fisură ce urcă de-a lungul unor tavane de conglomerate. Prima porţiune (a 6-a L..C. De aici.) urcă mai întîi frontal. Partea finală a acestui pasaj (denumit .La Tendor"). pe a doua porţiune (a 7-a L.C.Marea traversare". printr-o fisură blocată 15 m mai sus.C.. Regruparea destul de uşoară în această zonă de mare înălţime. observat pe numeroase porţiuni în cursul escaladei. In cursul . întrerupt din loc în loc şi punctat cu perniţe de iarbă. Un rapel dirijat spre dreapta ne permite. întrucît pe desfăşurarea celei de a 19-a L. înşirate în partea finală a traseului.C. săpat într-o rocă de aceeaşi culoare vînăt albăstruie. traseul urcă vertical urmînd un diedru ce se termină pe un brîu îngust. iar locul de regrupare este marcat prin cîteva pitoane. A 9-a L. ne regrupăm. să prindem un prag de piatră în lungul căruia efectuam o traversare spre dreapta.C. (a 15 a L. trece mai întîi peste o porţiune uşor surplombantă. deşi situată într-o poziţie foarte aeriană.Fisura Albastră". ajungem într-un horn umed. apoi oblic spre dreapta.C. după care. se escaladează prin mici traversări la dreapta şi la stînga. ultimii 10 m din traversarea propriu-zisă. permite o revizuire a materialelor înainte de trecerea puternicelor obstacole ce se succed în cursul ultimelor lungimi de coardă. ne conduce. oferă. la capătul cărora ia sfîrşit a 17-a L.C. prindem o platformă suspendată şi foarte îngustă. blocat în partea superioară de o nouă surplombă. Detaliul.) care ne conduce pe linia unei fisuri uşor convexe. de unde se ramifică.. lipsită de prize şi constituită dintr-o rocă brută ce nu permite baterea pitoanelor.C.C. ajungem sub o surplombă a cărei escaladă o efectuăm direct. lungă de cca 30 m.). totuşi.. de o înclinaţie ce depăşeşte verticala.la verticala" (a 18-a L. In acest punct ne regrupăm după cea de a 10-a L.C. a făcut ca traseului să i se atribuie denumirea de .. în cursul celei de a 8-a L.

pe verticala peretelui. Trasee de legătură. ajungem în Brîul Mare al Coştilei.. pe sub care ne angajăm într-o traversare dificilă. MUCHIA BRÎNELOR Generalităţi. Din punctul în care primul traseu al Fisurii Albastre (vezi indice 22 B) ajunge la capătul celei de a 14-a L. unde ne regrupăm. penultima L. pe o porţiune de 15 m. în continuare. printr-o fisură adîncă urcăm paralel şi prin dreapta Fisurii Mari. se escaladează pe la extrema dreaptă a acestui ultim obstacol al .. ajungem pe linia Fisurii Mari. De pe platformă. Pe această porţiune caţărătorul. o fisură ce ne conduce în direcţia primei surplombe. pe un traseu ce urcă oblic spre dreapta. din vîrful căreia prindem. De la capătul acestui pasaj urcăm. situată la extremitatea estică a Peretelui Văii Albe şi a cărei escaladă constituie una dintre cele mai dificile încercări cu caracter tehnic din munţii noştri.Traseul II. Vezi traseele de legătură de la 22 A (Traseul Lespezilor). la început de aspectul unui horn şi a cărei trecere este foarte dificilă. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 22 pînă la semnalarea în text a Fisurii Albastre. care intersectează pe parcurs un şir de platforme. după o scurtă trecere către stînga (5-6 m).Marelui Tavan". este foarte periculoasă. o escaladăm pînă în punctul unde se întrerupe. Prima L. Obstacolul este depăşit printr-o trecere exterioară dintre cele mai dificile. Adăugăm că obstacolele ce se succed pe traseul direct al Fisurii Albastre sînt. uriaşa spintecătură a Fisurii Mari. traseul.C. (a 22-a) trece mai întîi peste un perete de 6-8 m ce se termină pe o muchie ascuţită. nu este accesibil decît exclusiv alpiniştilor cu o pregătire superioară şi o condiţie fizică desăvîrşită. în special după depăşirea Bivuacului al 3lea.. înaintăm pe verticala peretelui pînă la înălţimea unui prag îngust şi foarte expus. care urmată în sus. Din acest punct. Durata pentru 2 echipieri: 10-14 ore. de extremă dificultate. obstacol lung şi de o extremă dificultate. se desfăşoară. ca şi a celor care urmează pînă la epuizarea celei de a 3-a L.). Vezi traseele de legătură de la 22 A (Traseul Lespezilor). pitoane. Materiale: 2 corzi a 40 m. care permite traversarea peretelui de la stînga la dreapta. unde ne regrupăm. A 4-a L.C. scăriţe. Traseul II. care .C. pe o porţiune de cca 5 m. pînă la epuizarea celor 40 m de frînghie. dupa un parcurs de 15-20 m. Efectuînd din acest loc o traversare spre stînga. o fisură verticală. Surplomba imediat următoare este depăşită în aceleaşi condiţiuni. (Punctul este denumit . printr-o nouă fisură ce apare în dreapta noastră o faţă abruptă. asiguraţi în pitoanele fixate în lungul unei despicături. Pornind de la bivuac. întreruptă după 6-8 m de linia unei excavaţii orizontale. întretăiată în partea superioară de un prag de gresie foarte înclinat în afară. la înălţimea căruia ajungem după parcurgerea a 14 lungimi de coardă din primul traseu al Fisurii Albastre (vezi 22 B). 22 C FISURA ALBASTRĂ . urcăm o fisură înierbată ce ia sfîrşit pe platforma . Urmînd către V (spre stînga) Creasta Văii Albe. considerată de la intrarea pe itinerar şi pînă la Bivuacul al 2-lea. format din trei surplombe suprapuse şi foarte proeminente. efectuîndu-se cu ajutorul scăriţelor fixate într-o serie de pitoane ce sînt în tot acest timp puternic tracţionate în jos.C. conduce pe o mică platformă de regrupare. începe de pe platforma “Bivuacului al 2-lea". escaladăm cu ajutorul cîtorva pitoane o faţă puternic înclinată. Generalităţi. De aci. Deasupra “bivuacului" urmează .. după o traversare de cca 4 m spre stînga. urcăm. In sfîrşit. urmează muchia celei mai înalte dintre dale. Grad de dificultate: 6 B. puternic săpată în perete.C. In cursul celei de a 2-a L. o fisură ce întretaie o serie de blocuri surplombante conduce în creastă.. a 3-a şi cea mai proeminentă dintre surplombe.Bivuacului al 4-lea".Bivuacul al 3-lea"). Ele nu atenuează însă cu mult dificultăţile acestui itinerar. împarte acoperite cu vegetaţie. după care efectuăm o traversare spre dreapta. urmează. o urmăm pînă în punctul unde un prag stîncos ne permite să ne abatem spre dreapta. surplombante şi nu permit întreruperea escaladei. Pasajul următor (a 6-a L. În sfîrşit. In continuare. sub bolta acestui prim mare obstacol. Trasee de legătură. suspendat numai în scăriţe trece pe deasupra unui abis adînc de aproape 400 m. a cărei boltă măsoară aproape 8 m. C. într-un scoc de piatră care conduce în creastă. Traseul urmează o muchie aproape verticală. continuăm escalada fisurii. de aici.L. o fisura. De la Buşteni la baza traseului: cca 3 ore. se desfăşoară în lungul unei excavaţii orizontale şi înguste..C. 22.C. prăvălite din perete. care constituie unul dintre cele mai expuse pasaje de căţărătură cunoscute pînă astăzi în munţii noştri. Trecerea porţiunii de mai sus. Descrierea traseului.Marele Tavan". în majoritate. unde întîlnim cîteva dale mari. 30 carabieniere. D.

C. Durata pentru 3 echipieri: 5 . unde efectuăm o noua regrupare. după care ne regrupam într-un horn adînc. foarte dificil. o traversare ascendentă foarte expusă şi. pe faţa peretelui. la capătul căruia îşi după parcurgerea unei coaste înclinate ieşim în Creasta Văii Albe. E. a cărui escaladă ia sfîrşit pe un brîu larg. trecem peste o placă spălată. În sfîrşit. pe o porţiune de 40 m. foarte dificil. conduce în Brîul Mare al Coştilei. luînd în porţiunea superioară înfăţişarea unei pîlnii uriaşe. 10 carabiniere.C. Pasajul surplombant care urmează. distingem de pe pragul ce se alungeşte spre E. vizează un diedru de 20 m înălţime. întîlnim de la pornire o treaptă de cca 2 m. Un brîu înierbat marchează punctul din care vom executa o traversare spre dreapta. după ce încercăm mai întîi pitoanele de pe parcurs. urcă acest horn ce se deschide tot mai mult. traseul urmează un horn adînc. ieşim în Brîul Mare al Coştilei. accentuat dificil. Regruparea se face pe o platformă largă.6 ore. Aceasta urmată spre stînga. care traversează o zonă tot atît de accidentată ca şi cea precedentă. fără să întîlnim pe parcurs obstacole de o dificultate mai deosebită. pînă la baza unei fisuri acoperite cu vegetaţie. (Traseul Lespezi). Descrierea traseului. este accesibil alpiniştilor cu o pregătire avansată. Prima L. După parcurgerea itinerarului de pătrundere în Circul al 2-lea. în special. Trecerea primului pasaj. sub Stînca lui Gelepeanu.constituie un foarte sever examen pentru amatorii de escalade libere. care întretaie peretele pe o diferenţă de nivel de aproximativ 20-25 m. unde ne regrupăm. situată la extremitatea răsăriteană a Peretelui Văii Albe. Trecerea directă a unei fisuri verticale şi înalte. pînă la semnalarea în text a Fisurii Centrale. De-a lungul celei de a 8-a L. care este şi cel mai dificil de pe întregul traseu. peste o serie de mici praguri stîncoase.C. o zonă pe alocuri înierbată. Materiale: 2 corzi a 40 m. (a 9-a) urcăm o faţă puternic înclinată. trecem peste o serie de obstacole foarte dificile. care iese în coama ce separă Fisurile Centrale (în stînga. traseul. FISURA ROŞIE Generalităţi.6 ore. urmînd fisura din stînga (cum privim spre perete). Grad de dificultate: 5 A. de unde putem urmări cu uşurinţă detaliile porţiunii finale a Muchiei Brînelor. In cursul celei de a 2-a L. dificultăţile hornului final. Descrierea traseului. urcăm un pasaj puternic înclinat. A 4-a L. traseul. iar după o traversare scurtă către stînga. (Traseul Lespezilor). o traversare oblică spre dreapta. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 22. ultima L. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 22. urmează mai întîi un brîu ce ia sfîrşit în faţa unui pasaj spălat. Trasee de legătură. la intrarea căruia ne regrupăm. este accesibil alpiniştilor cu o pregătire superioară. fac ca această escaladă să se situeze la nivelul celor mai grele încercări întreprinse în munţii noştri. trecînd printr-un mic horn.C.. Durata pentru 3 echipieri: 5 . A 6-a L. Cu acest obstacol escalada ia sfîrşit în Creasta Văii Albe. pe al cărei parcurs (către V). In cea de a 3-a L. 4A. o serie de fisuri deschise. unde ne regrupăm. Pe porţiunea finală. începe printr-o traversare de cca 5 m spre dreapta. pe care o escaladăm. efectuăm. luînd sfîrşit în Creasta Văii Albe. 25 carabiniere. urmăm verticala peretelui pe o distanţă de cca 40 m.G. de-a lungul acestui brîu. a căror escaladă la coardă dublă impune o foarte atentă distribuire a corzilor în carabiniere. pînă la semnalarea în text a Muchiei Brînelor. Linia de escaladă trece peste o succesiune de fisuri şi hornuri situate în zona centrală a Peretelui Văii Albe. prima porţiune din traseul Muchiei Brînelor urmează în diagonală şi spre dreapta. peste o surplombă şi o faţă fisurată. pînă la baza unui horn cu roca friabilă. Vezi traseele de legătură de la 22A. Grad de dificultate: 5B. Urmînd linia acestei fisuri (a 5-a L. De la Buşteni la baza traseului: cca 4 ore.C. este accesibil numai . De aici. Vezi traseele de legătură de la 22A. pe care-1 traversăm în diagonală. Trasee de legătură. după care urcăm o serie de feţe înclinate ce se prelungesc în trepte.). În cursul penultimei L. la capătul carora întîlnim o brînă. De la Buşteni la baza traseului: cca 4 ore. Materiale: 2 corzi a 40 m. se efectuează în mod obişnuit printr-o escaladă exterioară.C. constituie punctul de maximă dificultate a traseului şi este depăşit cu ajutorul a 2-3 pitoane. 22 F.8 m. Grad de dificultate.. care permit regruparea echipei. printr-o fisură de 7 . FISURA CENTRALĂ (PERETELE VĂII ALBE) Generalităţi.C. Începînd din Circul al 2-lea. 22. pitoane. Escaladînd acest horn prin ramonaj (a 7-a L. Din acest punct ascensiunea continuă de-a lungul unor hornuri şi fisuri întrerupte în amfiteatru de mici platforme. cca 10 m.C. pitoane.C. traseul. cum urcăm) de marea spintecătură a Fisurii Albastre.) ne regrupăm după 40 m. Această porţiune se efectuează prin escaladă liberă. iar în continuare.

În cea de a 2-a L. Descrierea traseului. de astă dată spre dreapta. După trecerea celor dintîi obstacole din cuprinsul Circului al 2-lea (pe faţa din dreapta. care prezintă o serie de pasaje foarte expuse şi dificile. Durata pentru 2 echipieri: 4 . după ce luăm mai întîi măsuri ca frînghiile să nu sufere de pe urma eventualelor prăvăliri de pietre. foarte dificil. de o colonie de licheni de culoare ruginie. In continuare. După ce ocolim prin stînga o surplombă lipsită de prize (a 15-a L. foarte lung. traseul prezintă o succesiune de obstacole ce urcă în trepte. pitoane. unde regrupăm. 22 G. A 8-a L.C. continuă escalada spre dreapta.). urcăm un perete vertical. După trecerea acestei zone putem urmări. printr-o fisură verticală de 20 m şi o nouă traversare. pînă la capătul acestuia pe de unde. toate detaliile imensei spintecări ce urcă vertical. foarte caracteristic. nu permit tracţionări în afară. Vezi traseele de legătură de la 22 A. pe al căror parcurs întîlnim un mic horn. se escaladează la coardă dublă şi impune o foarte atentă manevrare a corzilor precum şi utilizarea frecventă a scăriţelor. care marchează intrarea pe Traseul Fisurii Verzi. de la capătul ei ajungem. Trasee de legătură. a 12-a. formate dintr-o serie de plăci stîncoase. Materiale: 2 corzi a 40 m. traversînd peretele în diagonală. traseul urcă peste o serie de feţe acoperite în parte cu vegetaţie. traseul. . în cursul căreia efectuăm trei regrupări (la capătul lungimilor de coardă de mai sus). Din acest punct distingem în stînga noastră o fisură cu trepte înierbate. În continuare (a 2-a L.C. în direcţia NV. cum privim spre perete). pătrundem în Hornul Negru. efectuăm o traversare în aceeaşi direcţie urmată de escalada la coardă dublă a unei fisuri. de pe prima platformă de regrupare. A 7-a L. 20 carabiniere. Grad de dificultate: 5B. verticală.) sînt parcurse pe verticala peretelui.). a cărei escaladă conduce după 35 m pe o platformă care permite nouă regrupare. Pe traseul corespunzător L. către stînga. după care ajungem la baza ultimului şi celui mai extenuant obstacol de pe parcurs. A 6-a L. de-a lungul căreia urcăm spre stînga.C.C.C. pătrundem în cursul primei L. De la Buşteni la baza traseului: cca 4 ore. peretele este acoperit pe o mare suprafaţă. iar în continuare. a cărei escaladă este grea din cauza umidităţii permanente a stîncii. unde ne regrupăm după a 10a L. 20 carabiniere. nu este accesibil decît exclusiv alpiniştilor cu o pregătire superioară. eşalonate de-a lungul unui perete vertical. iar 30 m mai sus. foarte friabilă. Primele obstacole ale fisurii (a 5-a L. pînă la semnalarea în text a Traseului Soldat Erou Eftimie Croitoru. o fisură deschisă. Roca. Traseul Fisurii Roşii. aproape 70 m. Atragem atenţia că pitoanele tubulare de pe această porţiune nefiind bine fixate.tunel" ce sfredeleşte stînca.C.alpiniştilor cu o pregătire superioară. De aici o a 2-a fisură. ajungem la baza ultimului şi celui mai periculos obstacol al traseului.C. care este mai puţin dificil. urmează linia aceleiaşi fisuri după care. Din acest punct. Urmează o porţiune surplombantă şi fără prize. Într-o zonă acoperită cu vegetaţie. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 22. conduce către stînga.6 ore. conduce în partea superioară a hornului. escaladăm o fisură verticală de 20 m. In cursul celei de a 9-a L. Descrierea traseului. după care ne regrupăm pe o mică platformă. şi care constituie punctul de maximă dificultate a Traseului Fisurii Roşii. acestea dizlocîndu-se cu extremă uşurinţă. urcăm peste o serie de blocuri instabile. Pe porţiunea escaladată. denumit Hornul Negru. În acest punct marea fisură ia sfîrşit. Escalada începe de pe acelaşi prag situat la mare înălţirne. în continuă dezagregare impune în tot timpul ascensiunii o cît mai atentă alegere a prizelor. ieşim pe o mare platformă. de-a lungul căruia ramonăm. constînd dintr-o surplombă lipsită complet de prize şi cu roca foarte friabilă (ceea ce face imposibilă baterea pitoanelor). TRASEUL SOLDAT EROU EFTIMIE CROITORU Generalităţi.C. C. unde ne regrupăm. care ia sfîrşit în dreptul unui mic prag acoperit cu vegetaţie. detaliul. o faţă surplombantă.). poate fi trecută la coardă simplă. In continuare (a 16-a L. după un parcurs orizontal (către stînga) la baza unei plăci de gresie.).C. De la Buşteni la baza traseului: cca 4 ore. (Traseul Lespezilor). vizăm un prag acoperit cu vegetaţie. Urmînd din acest punct un pasaj dificil (a 11-a L. pitoane. escaladăm la coarda simplă o fisură cu prizele friabile iar după trecerea unei porţiuni de cca 100 m. urmînd o brînă care trece printr-un . a făcut ca acestui traseu să i se dea numele de Fisura Roşie.C. Materiale: 2 corzi a 40 m. unde ne regrupăm. Prima L.. Durata pentru 2 echipieri: 5 .C. perfect vizibilă din circuri. întretăiată frontal de un horn îngust. Pasajul.5 ore.C. după 25 m ne regrupăm pe un prag foarte îngust şi aerian. ia sfîrşit în Brîul Mare al Coştilei. pe o platformă acoperită cu vegetaţie. În următoarele două lungimi (a 3-a şi a 4-a). se desfăşoară peste o fisură uşor înclinată către stînga.C. înalt de cca 40 m. pînă la semnalarea în text a Fisurii Roşii. Traseul. 13-a şi a 14-a. se escaladează pe unele porţiuni la coardă dublă. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 22.

. pînă la semnalarea în text a Fisurii Verzi. escaladăm de la pornire o surplombă. În cea de a 3-a L. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 22. escaladînd o faţă cu prizele nesigure. efectuăm cu ajutorul a două pitoane o traversare oblică spre stînga. Materiale: 2 corzi a 40 m. În cea de a 8-a L. îngrămădite în trepte aproape verticale. Efectuînd în cea de a 7-a L. pe o distanţă de 30 m. (Traseul Lespezilor). iar după cîţiva metri ne angajăm în ramonaj printr-un horn lipsit de prize. După o escaladă scurtă. 22 H.C. Regruparea. în parte surplornbante.care îngăduie prima regrupare sigură a echipei. după marile eforturi depuse în cursul ascensiunii. după care traseul ia sfîrşit în Brîul Mare al Coştilei. peretele pierde pe o scurtă porţiune din asperitate. acesta urcă în diagonală către stînga. după care ne regrupăm la baza unui horn îngust.C. ajungem pe o prispă de piatră. În cea de a 5-a L.C.). Vezi traseele de legătură de la 22 A. tot atît de grea ca şi cea precedentă. executăm. prezintă o serie de surplombe a căror trecere necesită utilizarea a 2 . De aici. legătura dintre aceste obstacole dificile efectuîndu-se printr-o serie de traversări şi un rapel dirijai.C. par gata sa se prăvălească. pe care ne regrupăm.C. după epuizarea celei de a 5-a L. deşi întrerupt pe alocuri. spre stînga.C. În continuare. situată în dreapta acestui obstacol redutabil. . Înaintăm pe această faţă pînă în dreptul unei excavaţii orizontale în care ne regrupăm. De la Buşteni la baza traseului: 3-4 ore. în cursul celei de a 4-a L.G. În cursul celei de a 2-a L. Acest ultim obstacol (a 10-a L.). pitoane. după care pătrundem în cea mai haotică zonă a peretelui. Trasee de legătură. cca 30 m. ne permite să înaintăm spre dreapta pînă la baza unui horn adînc. este accesibil numai alpiniştilor cu o pregătire superioară. apoi.C. Adăugăm că pe această porţiune manevrarea corzilor de către secund. Pe parcursul celei de a 9-a L. urmăm linia de cea mai mare pantă. la capătul căruia întîlnim o fisură de cca 10 m.6 ore. 20 carabiniere. de unde. peste o serie de surplombe. spre dreapta şi pe o distanţă de cca 20 m. pînă la înălţirnea unui nou punct de regrupare marcat printr-un piton cu inel.C. Primii 10 m urmează un prag îngust.) cu o rocă extrem de friabilă.C. uşurează trecerea. ne obligă să efectuăm traversare foarte expusă (a 7-a L. A 6-a L. ramonăm printr-un horn parţial surplombant. pînă în punctul în care o platformă îngustă ne dă posibilitatea unei a doua regrupări. Pe parcurs sînt fixate pitoane-jalon. un brîu lung de cca 12 m. la baza unei fisuri surplombante. Traseul Fisurii Verzi se situeaza deasupra Circului al 3-lea din marele amfiteatru al Peretelui Văii Albe. foarte dificil.C. situat în partea stîngă a amfiteatrului. În acest loc neexistînd nici o platformă. după care. printr-o fisură foarte înclinată. întreruptă în partea superioară de un pasaj surplombant.C. continuăm ascensiunea pe faţa peretelui. reuşim. barat de două blocuri uriaşe. A 6-a L.C. după o coborîre liberă de 5 m. Pe traseul celei de a 4-a L. vom acorda o mare atenţie auto-asigurării. Traseul urmează o succesiune de fisuri şi hornuri. pe care o escaladăm pînă în treimea ei superioară. este foarte dificilă. echipa care a efectuat prima escaladă a traseului a fost nevoită să facă bivuac de noapte. trecem. un piton tubular bine fixat în bolta acestui obstacol. iau sfîrşit pe un prag înierbat ce urcă în diagonală către stînga. întîlnim după un scurt interval o a 2-a surplombă. dea lungul unei fisuri ce ia sfîrşit pe o platforma largă. să ne regrupăm. iar escalada urmează linia de mijloc a unui mare amfiteatru. depăşim o surplombă. pînă la înălţimea unei terase largi . după un efort susţinut. printr-un pas lateral larg. A 9-a L. un ramonaj dificil pe verticala hornului. urmează o faţă înaltă de 20 m. lăsînd în dreapta muchia dintre Circurile al 2-lea şi al 3-lea. urcînd la coardă dublă prin stînga peretelui. Descrierea traseului. continuăm traversarea pe un parcurs de 20 m. Aceste ultime obstacole. Grad de dificultate: 5B. un prag de piatră cu o rocă foarte friabilă. pînă la baza hornului final. efectuăm o traversare a peretelui către stînga. urmează linia directă a acestei fisuri. urmează verticala peretelui. caracterizate printro rocă friabilă. desprinse de pe feţe şi încastrate puternic în partea superioară a acestui obstacol. Traseul urmează.prindem. nu departe de Stînca lui Gelepeanu. atingem o coamă stîncoasă şi puternic înclinată. Prima L. La capătul acestui pasaj. În dreapta observăm o adîncitură formată dintr-o lespede prăvălită din perete. după care trecem printr-un horn de 6 m înălţime ce ia sfîrşit sub o faţă friabilă. necesită o foarte atentă asigurare a echipierilor. Continuînd escalada la coardă dublă.3 pitoane.. trece peste o serie de lespezi de culoare ruginie. peste un prag de gresie foarte friabil.C. o fisură foarte expusă. blocuri gigantice. şi ia sfîrşit pe un brîu întins. cu ajutorul scăriţelor. FISURA VERDE Generalităţi. Din acest punct (a 8-a L. cu precădere în punctele de schimbare de direcţie sau acolo unde regrupările sînt absolut necesare. după o uşoară traversare către dreapta.suspendată la aproape 250 m deasupra marelui amfiteatru al Circurilor (Circul al 3-lea) . traseul. un rapel dirijat de cca 20 m.C. Durata pentru 2 echipieri: 5 .C. În cursul celei de a 3-a L. spre dreapta.C. care închizîndu-se aproape complet în porţiunea centrală.

este accesibil numai alpiniştilor cu o pregătire superioară. De aici... Deasupra Brîului cu Jnepeni (Circul al 3-lea). ce se desprinde spre sud. conduce pe linia unei fisuri. în dreptul Găvanului Mic (la V. O treaptă stîncoasă (a 3-a L. pe desfăşurarea celei de a 10-a L. Pintenului şi a cărui rocă prezintă o foarte caracteristică nuanţă ruginie. după ce escaladăm cu ajutorul a 3 pitoane un perete de cca 20 m.C. se desfăşoară pe o faţă spălată. cîţiva metri mai sus. care impun o foarte atentă mînuire a corzilor. La capătul acestuia pătrundem. în vîrful căruia ia sfîrşit după un parcurs care măsoară şase lungimi de coardă. De la Buşteni la baza traseului: cca 3 ore. . 22 J MUCHIA PINTENULUI Generalităţi. pitoane.C. într-o grotă adîncă. situată într-o poziţie foarte aeriană. care impune un mers foarte atent peste pasajul surplombant şi înierbat ce-l formează în partea superioară.O fisură verticală ne conduce în continuare. însă foarte expusă. urcînd oblic spre dreapta. ajungem după un parcurs de 30 m pe un mic brîu. trecem direct şi cu ajutorul scăriţelor (a 6-a L. De pe prispa sus-amintită.).) se escaladează la coardă dublă. pînă la înălţimea unei prime grote. In continuare (a 10-a L. din Pintenul Văii Albe. Durata pentru 3 echipieri: 2 . însă cu prizele solide. In continuare. (a 13-a) trece. Escalada urmează mai întîi o faţă friabilă şi un prag îngust. traseul.C. o spintecătură adîncă.Hornul Verde". printr-o traversare spre dreapta. reuşim să prindem. Ultimul pasaj (a 11-a L. peste cîteva pasaje surplombante şi friabile. ieşim în Strunga Pintenului. pînă la baza peretelui ce se prăvăleşte vertical din Vf. strînsă între vîrful Pintenului şi Peretele Văii Albe. traseul. accentuat dificil. După ce urcăm cîţiva metri pe unul din pereţii interiori ai grotei (a 9-a L.C. C.C. printr-o serie de 5 rapeluri. dintr-un punct situat la cca 25 m în stînga Fisurii Pintenului (cum privim spre Peretele Văii Albe).C. prin interiorul căreia ieşim. fie urmînd pantele înierbate şi de o foarte mare înclinaţie ce ne conduc.C.) peste o nouă surplombă. 20 carabiniere. pitoane. la limita căruia distingem un horn larg şi acoperit cu vegetaţie. (cum coborîm) Muchia Pintenului. foarte dificil. pînă la semnalarea în text a Fisurii Pintenului. scăriţe. Trasee de legătură. situată pe acest parcurs de o excepţională. care lasă în stînga cîteva mici ţancuri. 15 carabiniere. prezintă o înălţime de 20 m şi urmează o faţă mai puţin dificilă. Traseul ia sfîrşit în Brîul Mare al Coştilei.. De aici. în punctul din care. De aici continuăm coborîrea. orientîndu-ne spre stînga. la început surplombant.) ieşim complet pe feţe. care conduc spre dreapta. pe o prispă îngustă. Materiale: 2 corzi a 40 m.C. urmează cu mici deviaţii muchia. aerian şi foarte expus. A 2-a L. Din vîrf revenim în Strunga Pintenului printr-un rapel de 20 m.. Materiale: 2 corzi a 40 m. Traseul celei de a 7-a L. este accesibil alpiniştilor cu o pregătire avansată. escaladînd un nou pasaj surplombant. A 12-a L. FISURA PINTENULUI Generalităţi. iar printr-un horn vertical atingem o a doua grotă.). în Strunga Pintenului. barată în partea superioară de o surplombă dificilă. printr-o fereastră săpată în piatră. Prima L. pe un prag înierbat. iniţial.C. Grad de dificultate: 4 A. asperitate. poartă denumirea . traseul se dirijează în diagonală către stînga.) ia sfîrşit într-o grotă de o înălţime neobişnuită în zona superioară a abruptului. Ultima L. de-a lungul unui pasaj de 10 m.. Din acest punct (a 5-a L.C.La Turnuri". iar în continuare. executăm o traversare spre dreapta. sub un pasaj în diedru. peste o fisură verticală de cca 7 m. 22 I. ajungem în Brîul cu Jnepeni (Circul al 3-lea).C.vezi artera indice 22. după care o treaptă uşor fisurată urcă pînă la baza unui horn. Vezi traseele de legătură de la 22 A (Traseul Lespezilor).) şi apoi un brîu îngust conduc spre dreapta. urcă pe un traseu întrerupt de numeroase obstacole surplombante şi prin cîteva grote. traversînd spre stînga . o platformă acoperită cu vegetaţie şi să urmăm escalada pe verticala peretelui. De la Buşteni la intrarea pe traseu: cca 3 ore. Sîntem în zuna denumită .C. la vîrf.). după care efectuăm un ramonaj dificil prin hornul imediat urrnător. ajungem la baza unui perete. Grad de dificultate: 5 A. In cea de a 11-a L. care conduce la vîrf. Traseul. Durata pentru 2 echipieri: 3 . Descrierea traseului. la baza Fisurii Pintenului. fie pe faţa de SV a Pintenului. Traseu de legătură. de Stînca lui Gelepeanu). începe de pe Brîul cu Jnepeni.C. Itinerar pînă la baza traseului .3 ore de la baza traseului.C. după care urcăm cca 30 m în diagonală spre stînga. Porţiunea următoare (a 4-a L. Escalada acestui obstacol (a 8-a L. pînă în punctul unde o nouă .4 ore de la intrarea pe traseu. pe alocuri îngustă şi fierăstruită.fereastră" ne permite să revenim pe linia directa a traseului.

Fig. către SE. se desfăşoară de-a lungul crestei peste o serie de obstacole cu roca nesigură. Părăsind poteca chiar din punctul în care începe să coboare în firul Văii Coştila. despărţită de poteca ce se îndreaptă către refugiul Coştila prin cingătoarea unei întinse paduri de larice şi jnepeni. Fisura Mutl Dorită .C. Ambele trasee conduc pe Coama Ţancului Mic. (Traseele fără indici aînt menţionate în textul arterei.C. (a 6-a) trece peste o fisură verticală. Ultima L. pe malul Vîlcelului Pietros. refugiul Coştila). printr-un rapel de 20 m. puntea stîncoasă a Vîlcelului Pietros.. Fisura . unde lăsam în stînga poteca ce se îndreaptă către Valea Albă. printr-o fisură de o înclinaţie mijlocie. Traseul Surplombelor. pînă în dreptul muchiei care coboară din Vf. întretăiat de hornuri şi fisuri adînci şi punctat la diferite înălţimi de numeroase surplombe. ajunge în dreptul unui brîu ce se alungeşte către dreapta. Din vîrf revenim în Strunga Pintenului. 059 Fig. La baza acestui zid impunător. 28 E.45 min de la ramificaţia a 2-a. Traseul Policandrului. hăţaşul se îndreaptă spre stînga. ajungem după cca 45 min în poiana denumită . Fisura Veveriţei. situat la limita superioară a Circului al 3-lea (Circul Pintenului). la capătul căreia atingem Vf. urmează flancul drept al muchiei (cum urcăm).C. pornind de pe o platformă largă. Curînd apare. acoperită cu rarişti de larice şi molid. după 30 . pe poteca marcată cu semn bandă albastră. unde ne regrupăm. O concavitate săpată într-o rocă de culoare vînătă marchează intrarea pe traseul Fisurii Răsucite. Drumul Munticelului. în parte înierbată şi de o mare înclinaţie a Padinei Vulturilor. Din dreptul fisurii hăţaşul se prelungeşte în sus. fie urmînd pantele înierbate şi de o foarte mare înclinaţie ce ne conduc în punctul din care. În dreapta. Drumul nostru continuă spre dreapta (marcaj triunghi roşu) şi ajunge curînd la ramificaţia a 2-a. prezintă un parcurs uşor înclinat. Creasta Vulturilor. Pintenului spre Valea Albă. însă cu prize ce se desprind cu uşurinţă. Urmînd din Buşteni (capătul de sus al str. In cea de a 3-a L.20 min o coastă accentuat înclinată. orientîndune către stînga.. pe sub peretele Ţancului Mic. De aici continuăm coborîrea fie pe faţa de SV a Pintenului. Pentru Fisura Răsucită . în stînga. Fisura Suspendată. dimpreună cu traseul celei de a 5-a L. 058 Refugiul Coştila (1610 m). este unica platformă de pornire pe itinerariile din Peretele Vulturilor. În continuare. şi ajungem deasupra malului drept al Văii Coştila (pe malul opus. pe faţa peretelui. în dreapta noastră. luînd sfîrşit în pantă repede. Traseu de legătură. după care ne regrupăm pentru a doua oară. spre stînga. urmăm. 28 C. urmăm spre stînga un hăţaş ce urcă pieptiş prin pădure. Fisura Însorită (grad de dificultate 5 A). Prima L. Din punctul de inflexiune.Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 22 pînă la semnalarea în text a Muchiei Pintenului. 28 D.vezi indice 23 A Din aceasta se desprinde sub un unghi foarte mic. o primă ramificaţie. Descrierea traseului. Fig. Creasta Văii Albe trimite către E. Hornul Vulturilor. constituită dintr-o succesiune de mari trepte. Creasta Coştila-Gălbinele. De aici. care separă extremitatea estică a Circurilor Văii Albe (S) de amfiteatrul Padinei Vulturilor (N). După cca 25 m. reintrăm pe creastă. printr-o serie de 5 rapeluri. marcat cu semnul triunghi roşu. PERETELE ŢANCULUI MIC PERETELE VULTURILOR Ramificaţii pe artere. Pintenului. ajungem în Brîul cu Jnepeni (Circul al 3-lea). Itinerarii pînă la baza arterei. traversînd Muchia Pintenului spre stînga (cum coborîm). Coştila . iar după ce trece succesiv prin două pîlcuri de jnepeni.) Generalităţi. traversează o zonă . Descrierea arterei. al cărei versant răsăritean formează peretele abrupt al Vulturilor. goliştea. IN PERETELE ŢANCULUI MIC: 28 A Fisura Răsucită. O surplombă de proporţii reduse este trecută direct. situat în imediata apropiere a Hornului Vulturilor. Ţancul Mic şi Creasta Vulturilor În continuarea escaladei (a 4-a L. Muchia Pintenului devine foarte îngustă şi zimţată. traversăm un prim vîlcel (Vîlcelul Policandrului). A 2-a L. şi pe un parcurs de 40 m. pînă la baza Fisurii “Flamura Roşie" (grad de dificultate 3 B).C. De aci. ÎN PERETELE VULTURILOR: 28 B. peretele ce scapă din Ţancul Mic. Însoţim către stînga (spre SV) Brîul cu Jnepeni. urcăm după 15 . către NE se desprinde o spinare stîncoasă.La Măsurătoarea Urşilor" (cota 1310).Flamura Roşie". Fisura Insorită. 060 23.C. iar după un parcurs scurt.C. o porţiune care.Căminul Alpin).). la limita superioara a pădurii Munticelului.

.

.

.

. Un bloc de piatră încastrat.Traseului Surplombelor". Ocolind o grotă prin dreapta. formează “Traseul Surplombelor" (grad de dificultate 4 B).Fisura Mult Dorită" (grad de dificultate 6 A. iar 6 m mai sus şi după trecerea unei fisuri verticale. suspendată deasupra golului afund al . şi anume în punctul unde Vîlcelul Pietros formează o treaptă de spălătură înaltă. In cursul celei de a 2-a L. În amfiteatrul sus-amintit. după care.3 ore. întîlnim curînd Vîlcelul Policandrului. de aici. în dreptul Stîncii lui Gelepeanu. a cărei obîrşie constituie punctul de intrare în Hornul Vulturilor. iese într-un mic amfiteatru. Acesta urmează iniţial o fisură verticală de 6 . ajungem. o traversare în diagonală spre dreapta ne conduc pe o platformă de regrupare. Trecînd în continuare şi către S.5 pitoane.7 m. de la dreapta la stînga. prezentînd un talveg deschis şi uşor accesibil. De-a lungul celei de a 3-a L.). 20 carabiniere.vezi indice 23 C Pentru Fisura Policandrului-vezi indice 23 D In partea superioară a peretelui şi în stînga Traseului Policandrului se desfăşoară . depăşim printr-o escaladă exterioară (prin opoziţie) o placă foarte înclinată.vezi indice 23 B. ajungem la înălţimea Brîului Suspendat. urmînd către dreapta o treaptă roca friabilă. în lungime de cca 25 m. efectuăm. care întretaie o faţă netedă pe o înălţime de 15 m. o succesiune de trei surplombe. întîlnim chiar de la pornire o serie de fisuri verticale. 4 . în surplombante. Durata pentru 3 echipieri: 2 . accentuat dificil. care conduc pe desfăşurarea unui perete înclinat.vezi indice 23 E. care întretaie Peretele Vulturilor prin mijloc şi pe toată desfăşurarea lui.C. Materiale: 2 corzi a 40 m. după un parcurs de cca 150 m. Trasee de legătură. Pentru Hornul Vulturilor . situată deasupra unui pîlc de jnepeni. avînd ca detaliu caracteristic un pîlc de jnepeni ce spînzură deasupra lor. După mică traversare spre dreapta. marile spintecături ale Fisurii Suspendate şi Traseului Policandrului. Vezi traseele de legătură de la 22 A (Traseul Lespezilor).acoperită cu jnepeni. pe la baza Padinei Vulturilor. atingînd linia de creastă. 23 A. Adăugăm că de la baza Hornului Vulturilor. executăm o nouă traversare. care urmată către stînga (spre V) ne conduce pe deasupra uriaşului povîrniş al Peretelui Văii Albe. urmăm hăţaşul sinuos şi pe alocuri întrerupt.C. orientîndu-ne în diagonală către stînga şi traversînd un pîlc de jnepeni.. Este locul de unde Vîlcelul Policandrului. Părăsind Vîlcelul Policandrului. în Brîul Mare al Coştilei. Grad de dificultate: 4 B. peste o faţă cu stînca netedă. Din acelaşi punct. de astădată mai lungă spre dreapta). Pe prima L. distingem cu uşurinţă o brînă îngustă (Brîna Aeriană). a cărei escaladă prezintă în partea centrală oarecari dificultăţi. Descrierea traseului. după care urmînd un traseu paralel cu Vîlcelul Pietros.C.C. Pentru Creasta Vulturilor . care poate fi escaladată în 6-8 ore. De la Buşteni la baza traseului: cca 2 ore. cîteva treceri de la o fisură la alta. care rămîne în dreapta noastră (cum privim spre perete).prindem" curînd o fisură verticală ce brăzdează un perete foarte expus şi cu roca friabilă. în goliştea stîncoasă a Padinei Vulturilor de unde distingem. după care traversînd o muchie coborîm într-o albie înierbată. Pasajul ia sfîrşit . după care o fisură uşor surplombantă în porţiunea centrală ne conduce la înălţimea unei mici platforme. FISURA RĂSUCITĂ Generalităţi. poate fi urmat în sus. pe un parcurs sinuos de cca 20 m. Pe desfăşurarea celei de a 4-a L. întrerupt în porţiunea superioară de cîteva obstacole. traseul. din cauza unei surplombe ce împiedică normala manevrare a corzilor. Adăugăm că în această zonă Vîlcelul Pietros îşi face loc între Peretele Ţancului Mic (în dreapta cum urcam) şi ultimele contraforturi ale Crestei Vulturilor (în stînga). pînă în punctul din care distingem în perete (dreapta cum urcăm) şi la: cca 100 m deasupra noastră. ieşim pe o terasă cu jnepeni.. Traseul urmează o înlănţuire de fisuri. Despicătura care leagă între ele aceste streşini stîncoase. Pentru Fisura Suspendată . trecem mai întîi către stînga. continuăm escalada pe linia unei despicături ce urcă oblic şi către stînga. sub Vîrful Ţancului Mic. coborînd în dreapta cca 6 m. identificăm cu uşurinţă intrarea pe traseul direct al Crestei Vulturilor (în stînga). este accesibil alpiniştilor cu o pregătire avansată. în peretele ce se înalţă impresionant deasupra noastră. de unde putem descifra cu uşurinţă variatele detalii ale peretelui. Pe coastele din dreapta acestui vîlcel (cum urcăm) şi după traversarea unui jnepeniş. a cărui escaladă se întreprinde mai rar. Brîul urcă în diagonală către dreapta. marchează punctul de regrupare după trecerea acestui pasaj dificil. unde ne regrupăm. ce străbate această zonă sălbatică. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 23. pînă la semnalarea în text a Fisurii Răsucite. pasajul impune o foarte atentă distribuire a corzilor în pitoane. . între care şi Fisura Veveriţei (grad de dificultate 3 B).

Descrierea traseului. urmează linia de creastă. a doua. este accesibil numai alpiniştilor cu o pregătire avansată. După trecerea cîtorva săritori. luînd aspectul unui canion ai cărui pereţi sînt formaţi: în stînga. porneşte de la baza unui molid de care ne vom servi pentru fixarea frînghiilor. între Hornul Vulturilor şi Vîlcelul Pietros. CREASTA VULTURILOR Generalităţi. impun o escaladă atentă. 23. traseul urmează verticala unei feţe friabile. întrerupţi de mici surplombe. constituită dintr-o succesiune de trepte stîncoase şi foarte accidentate. Două pitoane alăturate indică punctul de pornire în cel de al treilea rapel. linia de creastă. evită primele două lungimi de coardă din traseul iniţial. Porţiunile surplombante necesită utilizarea corzii duble şi a scăriţelor care uşurează înaintarea. printr-un rapel lung de 40m. unde ne regrupăm. De aici. Coborîrea ia sfîrşit într-o zonă acoperită cu vegetaţie. atît ca peisaj. urmează aproape neîntrerupt. pe care le trecem direct. În continuare. 4 . Vezi traseele de legătură de la 22 A (Traseul Lespezilor). în direcţia unei fisuri. Durata pentru 3 echipieri: 2-8 ore pentru traseul redus. pe Vîlcelul Pietros. de o lungime egală cu cel precedent. Ultima porţiune a traseului (a 6-a L.C. Materiale: 2 corzi a 40 m. de la NE la SV. Al doilea rapel urmează verticala peretelui. Coborîrea urmează o direcţie oblică spre stînga şi ia sfîrşit în apropierea cîtorva molizi.5 pitoane. Ascensiunea acestei spinari masive. iar cele dintîi obstacole ale acestui itinerar încep din talvegul Vîlcelului Pietros. pe faţa ce scapă din Creasta Vulturilor. întreruptă în punctul de pornire de o mică surplombă. Următoarele doua L. De la Buşteni la baza traseului: cca 2 ore. în lungul crestei. Printr-o trecere către dreapta peste cîteva praguri stîncoase.3 pitoane.) începe cu o traversare scurtă către stînga. lung de 20 m. de-a lungul unui pasaj cu rocă foarte solidă atingem linia de creastă. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 23. urmăm în sus firul Vîlcelului Pietros. C. 4 . traseul foarte aerian se parcurge în parte prin căţărătură liberă.pe o muchie. care măsoară 40 m. utilizînd pitonul fixat în acest punct. vîlcelul se transformă într-un vertical..fereastră" prin care pătrundem cu uşurinţă. pe cca 40 m. o . Varianta II-a. 20 carabiniere.C. C. Din acest loc distingem în stînga. Coştilei. ascensiunea se efectuează prin escaladă liberă. într-un scoc pietros. Ţancului Mic. Grad de dificultate: 3 B. este tot atît de interesant ca şi prima porţiune.5 ore pentru traseul complet. După recuperarea corzilor. este denumirea dată ramificaţiei nordestice a Crestei Văii ălbe. Itinerarul se leagă cu Creasta Văii Albe în dreptul ieşirii din Hornul Vulturilor şi ia sfîrşit în Brîul Mare al Coştilei. itinerarul de întoarcere continuă de-a lungul unor feţe înierbate. peste o succesiune de ţancuri şi pereţi fisuraţi. De pe platforma care marchează sfîrşitul escaladei executăm primul rapel. ascensiunea ia sfîrşit la cca 50 m sub Vf. cît şi prin varietatea obstacolelor ce prezintă pe parcurs. întîlnim un mic prag ce ne permite o nouă regrupare. unde ne regrupăm după epuizarea celei de a 5-a L. din ultimele clinuri ale Crestei Vulturilor. pînă la semnalarea în text a Crestei Vulturilor. În continuare. În rest. ieşind în traseul primei variante. Trasee de legătură. Pentru a ajunge în punctul de pătrundere pe varianta a doua. Foarte mulţi dintre alpinişti se grăbesc să coboare din acest punct la baza peretelui. 23 B. Primele două L. şi ia sfîrşit pe o prispă cu jnepeni. care nu depăşeşte 25 m. situată în amonte de primul traseu. Intrarea pe traseul Crestei Vulturilor prezintă două variante: prima. care ne dă posibilitatea să efectuăm parcursul complet al crestei.coborîm spre stînga.C. La capătul acestui pasaj. Noi considerăm însă că traseul ce se desfăşoară în continuare. din Muchia Ţancului Mic. care conduce pe platforma de pornire a variantei a doua. Coborîrea necesită executarea a patru rapeluri succesive pe faţa corespunzătoare Văii Coştila. dificil. această porţiune se escaladează cu ajutorul a 2 . FISURA SUSPENDATĂ . ajungem la baza unor fisuri largi. Varianta I. care prezintă în treimea inferioară pasaje ce se escaladează la coardă dublă. pînă la înălţimea unei prispe cu jnepeni. pe al cărui fir urcăm. Prezentînd cîteva puncte dificile şi cu roca foarte friabilă. Creasta Vulturilor (sau Creasta Uriaşului). părăsind creasta . după care printr-o fisură ce ne conduce pe o terasă de gresie. pe desfăşurarea cărora sînt fixate cîteva pitoane tubulare. în rest. traseul. situat la cca 80 m în amonte de prima intrare. Ultimul rapel. vizînd în stînga o platformă largă. urmează cel mai dificil pasaj de pe parcurs. După primii 10 m.ascensiunea directă fiind extrem de dificilă . pe care o urmăm urcînd o porţiune de o înclinaţie mijlocie. Acesta se abate uşor la dreapta. iar în dreapta. după care întîlnim curînd poteca ce se îndreaptă către refugiul alpin din V. limitată în partea superioară de o prispă cu jnepeni.

C. urcă în diagonală. pe un parcurs de cca. care ia sfîrşit în zona centrală a amfiteatrului Padinei Vulturilor. iar după trecerea directă a unei surplombe. De la Buşteni la baza traseului: cca 2 ore. pînă la semnalarea în text a Traseului Policandrului. Deasupra brîului (a 3-a L. In cea de a 5-a L. urmează o fisură deschisă şi lipsită de prize.) urcăm o fisură blocată în partea superioară de un pasaj surplombant.G. sub un uriaş tavan de gresie. prima L. Printr-o nouă traversare. De la Buşteni la baza traseului: cca 2 ore. traseul. peste o serie de praguri surplombante pînă la înălţimea Brîului Suspendat. ne regrupăm pe o platformă aeriană şi foarte îngustă. tot atît de dificilă ca şi cea precedentă. este accesibil numai alpiniştilor cu o pregătire superioară. 20 carabiniere. Materiale: 2 corzi a 40 m. A doua porţiune. pînă la semnalarea în text a Fisurii Suspendate. vegetaţia dispare iar în partea finală.C. caracterizată printr-o serie de obstacole dificile prezintă pe parcurs o surplombă a cărei trecere o efectuăm cu ajutoru scăriţelor. Menţionăm că trecerea acestui pasaj care prin dificultăţile ce opune este aproape unic în abruptul răsăritean al Bucegilor. după care întilnim. Acesta odată trecut. Pentru a ajunge la baza traseului urcăm diagonală şi către stînga o coastă puternic înclinată. (a 4-a L. Traseul măsoară 9 lungimi de coardă şi este extrem de periculos. reintrăm pe fisura principală.). 100 . prindem o a doua fisură. printr-o serie de tracţionări şi cu ajutorul scăriţelor. parcursul devine tot mai înclinat. urmează o despicătură largă şi verticală pe 2/3 din perete şi ia sfîrşit în Creasta Vulturilor. care ia sfîrşit sub o streaşină formată dintr-o rocă foarte friabilă. care întretaie Peretele Vulturilor către stînga.) ajungem dupa 40 m într-un punct în care aceasta devine mai largă.C. In continuare (a 5-a L. Vezi traseele de legătură de la 22 A. Descrierea traseului. de-a lungul căreia urcăm cca 10 m. traversăm cu uşurinţă o coamă de piatră (spre stînga). foarte dificil.120 m. Trasee de legătură. o grotă precedată de o mică platformă. 20 carabiniere. punct în care ne regrupăm din nou. după un parcurs uşor. apoi spre dreapta. urcă oblic şi către stînga peste o serie de praguri aşezate în trepte şi uşor surplombante. de astă dată spre dreapta. Din acest punct itinerarul urmează spre stînga (către SV) linia de creastă.C. dintre care prima. Din punctul unde aceasta ia sfîrşit. Ultima porţiune a pasajului este friabilă şi surplombantă şi se escaladează cu ajutorul scăriţelor. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 23. Urmînd linia unei mari fisuri verticale. care. Aici efectuăm o nouă regrupare. mai întîi spre stînga. ce depăşeşte în acest punct verticala. după care.) observăm un diedru de 15-18 m. printrun diedru lipsit de fisuri. ia sfîrşit în Brîul Mare al Coştilei. cîţiva metri mai sus. iar printr-o traversare către stînga. Itinerar pînă la baza traseului. Adăugăm că acest pasaj ia sfîrşit în Brîul Suspendat ce se prelungeşte în perete spre stînga. situată în treimea inferioară a parcursului şi de un aspect mai puţin caracteristic. necesită o perfectă cunoaştere a tehnicii escaladelor în stîncă şi o condiţie fizică desăvîrşită. foarte dificil.C. a cărei escaladă conduce în Creasta Vulturilor. unde ne regrupam. . de-a lungul cărora ajungem. unde ne regrupăm. părăsim fisura. Din acest punct. Traseul prezintă două porţiuni distincte. 6-8 pitoane. Grad de dificultate: 5 B.Generalităţi.C. Descrierea traseului. brăzdată de cîteva fisuri. Grad de dificultate: 3 A. 8-10 pitoane. In cursul celei de a 4-a L. un pasaj surplombant este trecut la coardă dublă cu ajutorul cîtorva pitoane pe care le vom controla cu atenţie. vizînd marea spintecătură a Traseului Policandrului. în diagonală şi către dreapta. după care ajungem pe Brîul Suspendat.. urmează o faţă de conglomerate friabile. Reluînd escalada (a 3-a L. scăriţe. pe care îl urcăm frontal. Pentru escalada Fisurii Suspendate urcăm iniţial pantele înierbate care conduc pe sub Peretele Vulturilor. necesită întrebuinţarea scăriţelor şi a corzii duble. escaladăm în continuare o streaşină stîncoasă. traseul. Prima L. prin scurte traversuri la dreapta şi la stînga. în direcţia unei platforme înguste şi foarte aeriene. în special de-a lungul treimii centrale a liniei de escaladă ce ia sfîrşit în Creasta Vulturilor.C. în această zonă roca fiind foarte friabilă. urcăm vertical. vezi artera indice 23. Pe a doua L. Durata pentru 2 echipieri: 5-6 ore. după care efectuăm spre dreapta o traversare foarte expusă şi periculoasă. Lipsa de prize şi înclinaţia pasajului. cea de-a doua. cu mult mai dificilă decît porţiunea iniţială.C. Durata escaladei pentru 3 echipieri: :3-4 ore. 23 D TRASEUL POLICANDRULUI Generalităţi: Traseul Policandrului este constituit dintr-o suceesiune de fisuri şi hornuri extrem de dificile. urmăm mai întîi o înlănţuire de obstacole verticale. este accesibil numai alpiniştilor cu o pregătire superioară. Materiale: 2 corzi a 40 m.

Urmînd cu atenţie linia unor contraforturi formate din conglomerate şi întretăiate din loc în loc de mici platforme acoperite cu vegetaţie ajungem după 30 m. 1 B. Descrierea traseului.C. urmînd spre stînga poteca marcată cu semnul bandă albastră. care constituie. peste un prag larg de piatră. Traseul urmează un horn foarte înalt.. prin varietatea formelor de teren şi numărul problemelor tehnice de escaladă. Adăugăm că V. De aici traseul conduce. fie escaladînd pe ultima L. 1 . Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 23. Drumui Munticelului se abate uşor la dreapta şi ajunge curînd la ramificaţia a doua. nu se escaladează decît pe porţiunea cuprinsă între limita inferioara a stînci (Ţancul Ascuţit) şi platou. după care putem ieşi la creastă. 24 C. ca de altfel cele mai multe dintre văile de abrupt. în cursul celei de a 2-a L. alteori aproape imperceptibile. care ia sfîrşit pe aceeaşi creastă. după baterea a 2-3 pitoane. pînă în Brîul Mare al Coştilei. E HORNUL VULTURILOR Generalităţi. din micile luminişuri ale pădurii ce slrăbatem distingem curînd. 24 E. traseul devine mai puţin aspru. 12 carabiniere. cel mai puternic complex alpin din lanţul Carpaţilor romaîneşti. în poiana . ieşind după cîteva traversări succesive. Fig.2 ore. pînă la semnalarea în text a Hornului Vulturilor. Durata pentru 3 echipieri. Pornind din Buşteni (capătul de sus al str. 23..C.C. Valea Coştilei. locul permite.C. traseul dificil. (Traseele fără indici sînt menţionaţi în textul arterei). În acest loc ne regrupăm. Hornul din Peretele Coştilei. Un horn adînc. 24 D. pînă la baza unui horn adînc. pînă în Brîul Mare al Coştilei. la baza unor contraforturi puternice care imprimă părţii finale a acestui traseu aspecte cu totul neobişnuite. mai puţin dificilă. în dreapta căruia distingem o platformă ce se continuă spre dreapta printr-un prag de piatră. Muchia din Peretele Coştilei. prezentînd în zona de pădure un parcurs lipsit de orizont şi aproape inaccesibil din cauza numeroaselor rupturi de pantă şi a săritorilor acoperite de blocuri stîncoase şi arbori surpaţi. a cărei ascensiune urmează un parcurs în parte lipsit de dificultăţi. într-un punct blocat de un pasaj vertical. 061b 24. iar pe alocuri acoperite cu vegetaţie. uneori foarte deschise. totuşi. Generalităţi. De aici. unde lăsăm în stînga poteca spre Valea Albă. O succesiune de fisuri discontinue. trecem peste o faţă cu prizele foarte instabile. (a 9-a). să executăm spre dreapta o traversare ce ia sfîrşit după 10 m în Creasta Vulturilor. Coştila-Căminul Alpin). este accesibil alpiniştilor cu o pregătire avansată. urmăm Drurnul Munticelului (marcat cu semn triunghi roşu) care ne conduce după un urcuş uşor. Trasee de legătură. fie ocolind această ultimă porţiune prin dreapta. a cărei escaladă o efectuăm direct.. către . de cca 45 min. VALEA COŞTILEI Ramificaţii pe arteră: 24 A. Fisura Mare din Peretele Coştilei. trece peste o fisură largă ce surplombează în punctul de pornire. De la Buşteni la baza traseului: cca 4 ore.C. Acesta marchează o înălţime de cca 15 m şi este întrerupt în partea superioară de o surplombă. peste cîteva obstacole uşor înclinate. urmînd linia de cea mai mare pantă. de unde îl părăsim.C. După cca 20 m ne regrupăm. Materiale: 2 corzi a 40 m. Itinerar pînă la baza arterei. Ultima L. Muchia Ţancului Ascuţit . Escalada urmează fără dificultate linia de creastă către V. In cursul celei de a 8-a L.Creasta Văii Albe. Parcursul urmează către V. peste un perete în care găsim suficiente prize pentru o escaladă aproape elementară. întrerupt în porţiunea centrală de o serie de surplombe. înclinaţia coastei devine tot mai mare. se desfăşoară peste cea mai frumoasă porţiune a traseului. brăzdată de numeroase praguri. Prima L. Grad de dificultate: 3 A. ne permit înaintarea în diagonală. a căror escaladă se efectuează la coardă dublă. ne conduce după cca 40 m într-o zonă deschisă. În partea finală fisura se întrerupe. Traseul de Traversare a Peretelui Coştilei. formeaza a patra arteră de pătrundere în abruptul Masivului Coştila. ce nu depăşesc 15 m înălţime. În continuare şi către dreapta. Traseul Central din Peretele Coştilei .C. (a 3-a) o serie de blocuri uşor surplombante. 24 B. 20 m mai jos de punctul atins după escalada directă a acestui pasaj. 3 . 061a Fig. Grad de dificult. Fisura Sudică din Peretele Coştilei. către stînga.La Măsuratoarea Urşilor" (cota 1310). Pe măsură ce ne apropiem de abrupt.4 pitoane.Odată cu cea de a 6-a L. după cea de a 7-a L. care permite o escaladă liberă. Vezi traseele de legătură de la 22 A. Trasee de legătură. Coştilei. Vezi traseele de legătură de la indice 22 A.

.

.

cel mal indicat dintre trasee este acela care urmează Vîlcelul de sub Perete. Variantă. După un parcurs de cca 100 m ajungem în dreptul intrării pe Traseul de Traversare. după un urcuş lipsit de dificultaţi. In porţiunea superioară firul văii se transformă într-un horn pămîntos de cca 40 m înălţime. În centrul acestui intrînd. ajungem la confluenţa principalelor braţe ale Coştilei. printr-o zonă întinsă. distingem curînd firul Vîlcelului Negru. acoperită cu jnepeni. Din acelaşi punct distingem în dreapta (cum urcăm). prin Coama cu Jnepeni (peste care trece poteca spre V. cum urcăm). fie pe coama dintre fire. şi după ce trecem printr-un haos de blocuri înalte şi peste cîteva mici săritori. pentru intrarea pe itinerariile tehnice ale Coştilei. trecînd către V. Din dreptul acestui vîlcel. acoperită cu seninări şi bolovăniş şi întreruptă de numeroase scocuri şi torente ce brăzdează amfiteatrul de obîrşie al Văii Coştila. spintecătura adîncă şi uşor sinuoasă a Hornului din Peretele Coştilei. Pe malul opus (în stînga. care formează flancul sudic al Crestei Coştila-Gălbinele. De aici. De la refugiul Coştila. Descrierea arterei. care se strecoară pe la baza Peretelui Sudic al Coştilei. identificăm pe rînd: în dreptul şi deasupra refugiului Coştila. Pentru Muchia Ţancului Ascuţit . denumit Fisura Mare din Peretele Coştilei (grad de dificultate 5 B. ale cărui contraforturi aspre se înalţă deasupra noastră. de unde se desfăşoară .Gălbinele. Gălbinelelor. Pentru Muchia din Peretele Coştilei .V. În imediata apropiere a confluenţei distingem în Peretele Coştilei o muchie foarte puţin proeminentă peste care se desfăşoară escalada Muchiei din Peretele Coştilei. După trecerea acestui obstacol. poteca trece peste îngusta punte de stînci a Vîlcelului Pietros şi coboară în V. de-a lungul unei zone acoperite cu jnepeni. In sfîrşit.vezi indice 24A Urmînd hăţaşul ce însoţeşte un timp firul Coştilei. cum urcăm) în dreptul unei prispe largi. un prim mare afluent. între care şi Săritoarea Mare.vezi indice 24 E. care coboară pe un pat de lespezi umede şi în parte acoperit cu muşchi. piramida Ţancului Ascuţit. care urmeaza marile brîne ce urcă în diagonală pe faţa peretelui sudic. în dreptul căreia valea se îngustează. punct din care începe ascensiunea propriu-zisă a văii. cum urcăm). totuşi. lăsăm în dreapta intrarea pe traseul Muchiei Ţancului Ascuţit. . Deşi ascensiunea poate fi întreprinsă din acest punct. După 30-40 min de la ramificaţia a doua. ajungem. Săritoarea. Pe firul văii în sus. Din acest punct traversăm curînd talvegul foarte slab definit al unui afluent ce coboară în diagonală din dreapta. imediat după trecerea unui ieşind stîncos. vastul cuprins de stîncă ce stapîneşte aspru şi sălbatic pînă în marginea platoului. luînd sfîrşit în Creasta Coştila .. pe dreapta văii (în stînga cum privim spre abrupt). Vîlcelul de sub Perete conduce în continuare în dreptul unei mari concavităţi a peretelui. Coştilei.Vîlcelul de sub Creastă". ajungem sub Săritoarea Mare. Peretele Vulturilor. de sub coastele nordice ale Ţancului Mic. iar pe un plan mai îndepartat distingem Peretele Vulturilor. în Brîul Mare al Coştilei. după ce trecem prin horn şi ieşim deasupra obîrşiei Vîlcelului de sub Perete. Urcăm Vîlcelul Negru pe o distanţă de cca 100 m. după care primeşte din stînga. care se leagă spre X cu Creasta Coştila-Gălbinele. în punctul din care se ramifică spre dreapta poteca ce urcă în Coama cu Jnepeni. cum urcăm). uşurează identificarea Traseului Central din Peretele Coştilei. poate fi escaladată direct (în parte prin ramonaj). de la baza căruia se desfaşoară în perete. făgaşul care marchează la mare înălţirne scurgerea apelor din ploi.vezi indice 24 B. Pentru Traseul Central din Peretele Coştilei (Traseul Andrei Ghiţescu) . distingem cu uşurinţă (în dreapta. Ţancul Mic se înalţă singuratic. deasupra primelor obstacole ale văii. denumit . unul dintre cele mai remarcabile trasee efectuate în ultimul timp. de sub povîrnişul nordic al Crestei Văii Albe. ajungern. Fisura Sudică din Peretele Coştilei (grad de dificultate II A). înaltă de cca 25 m şi de aspectul unui horn îngust. întrerupt deasupra confluenţei de o ruptură de pantă uriaşă. în mijlocul ultimelor pîlcuri de molid ce se caţără pe coastele văii. după care printr-o traversare aproape orizontală spre dreapta. pe faţa Peretelui Coştilei. Continuînd ascensiunea pe talvegul pietros şi tot mai accidentat al văii. şi Vîlcelul de sub Perete (în dreapta. la 2400 m alt. şi anume: firul Hornurilor Coştilei (în stînga.vezi indice 24 H. firul văii urmează o serie de trepte înalte. Gălbinelelor). reintrăm pe firul Văii Coştila. Pentru Hornul din Peretele Coştilei . ce se conturează mai evident pe linia de creastă. în dreptul refugiului alpin. fie pe firul Hornurilor. spre V. denumit Vîlcelul Obîrşiei sau Lespezile Coştilei.vezi indice 24 D. îndreptîndu-se către V. luînd pe o scurtă porţiune înfăţişarea unui canion. Pentru Traseul de Traversare a Peretelui Coştilei .

Durata de la baza hornului: 1-2 ore. Din Brîul Mare al Coştilei putem urca la platou. urmează o fisură ce urcă oblic spre stînga. un horn deschis. fie prin Hornul Mare. Descrierea traseului. pînă la semnalarea în text a Hornului din Peretele Coştilei. este mai indicat ca de la confluenţă să urmăm firul din dreapta. a cărei trecere este foarte dificilă. iar escalada continuă prin stînga. în lungime de 40 m şi care nu poate fi trecut decît cu ajutorul cîtorva pitoane. Priponului (traseul 21A. denumit Vîlcelul de sub Perete. iar la stînga. HORNUL DIN PERETELE COŞTILEI Generalităţi. în V.C.C. Traversînd platoul către V. situat în stînga amfiteatrului.Trasee de legătură. Itinerarul de abrupt poate fi continuat pe hăţaşul ce însoţeşte Brîul Mare al Coştilei (parcurs foarte dificil pe zăpadă) care urmat la stînga către S. Odată ajunşi deasupra acestui obstacol. conduce la cabana Omul (indice 3B). se escaladează prin ramonaj. situată în dreapta şi deasupra refugiului Coştila. Materiale: 2 corzi a 40 m. Descrierea traseului. pînă în şaua situată nu departe de vîrf. 24 A. porţ. 10 carabiniere. către S. Cerbului (în traseul ind. III-IV). porţ. După trecerea unei prime platforme. formînd principala axă de prăvălire a avalanşelor. MUCHIA ŢANCULUI ASCUŢIT Generalităţi. pitoane. hornul se lărgeşte. spre N-NV. A 2-a L. urmează spre V. 7A). De aici escalada continuă pe linia unei coame cu roca foarte friabilă. accentuat dificil. 15 carabiniere. Caracteristica traseului iarna. ajungem dupa cca 25 min. pe care-1 părăsim de cîteva ori. 1.Belvedere". acesta ia aspectul unei fisuri înguste. este accesibil alpiniştilor cu o bună pregătire tehnică. care iese după cca 30 m la baza Hornului Coştilei. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 24. care devine vertical. care se strecoară prin dreapta spinării de conglomerate a Stîncii lui Gelepeanu. pe o mică platforma de regrupare. Porţiunea inferioară a acestei despicături este lipsită de dificultăţi. 24 R. cca 20 m. Adăugăm că firul Hornurilor Coştilei (în stînga. în V. deasupra căreia hornul redevine vertical şi puternic surplombant în . fie prin Hornul lui Gelepeanu. peste o serie de praguri dispuse în amfiteatru. începe printr-o scurtă traversare spre stînga (cca 2 m) care prezintă trei întreruperi. ce se termină printr-o nouă surplombă. traseul. pe poteca Babele-Omul. II. datorită coastelor înguste şi stîncoase ale văii. Intrarea pe traseul propriu-zis este precedată de o faţă puternic înclinată.C. Escalada acestui traseu urmează o serie de fisuri discontinue şi adînci şi impune o foarte atentă mînuire a corzilor. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 24. prima L. iar în zona superioară surplombant. formată într-o înlănţuire de fisuri pe alocuri surplombante. Întoarcerea la refugiul Coştila. In continuare. Grad de dificultate: 2B. cum urcăm). De sub platforma denumită . Coştilei. 2. Situat în zona inferioară a Peretelui Sudic al Coştilei. către NV. coboară în firul Văii Albe (traseul 31B. în al cărui cuprins zăpezile foarte slab ancorate provoacă (în epoca dezgheţului sau după o ninsoare abundentă) avalanşe frecvente. Creasta Ţancului Ascuţit. Este locul de unde traseul urmează un pasaj uşor de circa 20 m. sau la dreapta. Durata pentru 3 echipieri: cca o oră. urcînd pe faţa din dreapta. pe al cărui parcurs zăpezile prezintă mai multă siguranţă. pitoane. Deschiderea largă şi foarte puţin accidentată a amfiteatrului de obîrşie a Văii Coştila. Hornul ia sfîrşit după 20 m. care urmată la dreapta. După regrupare. este accesibil alpiniştilor cu o pregătire avansată.. în imediata apropiere a refugiului. traseul. trebuie să acordăm o foarte mare atenţie repartizării corzilor în carabiniere. Pe acest passj dificil şi extenuant. pînă în dreptul unei platforme de o suprafaţă mai mare. pînă la semnalarea în text a Muchiei Ţancului Ascuţit. Materiale: 2 corzi a 40 m. hornul. la cabana Babele (indice 3C). În dreptul unui molid distingem prima platformă de regrupare. III) pe al cărui fir putem coborî în V. pînă la înălţimea unei noi platforme. ascensiunea urmează în cursul celei de a 3-a L. dificil. Grad de dificultate: 4 A. hornul cu acelaşi nume prezintă aspectul unei spintecături sinuoase. face ca parcurgerea firului în condiţiuni de iarnă să prezinte pericole ce se accentuează în timpul marilor zăpezi. care conduce din vîrf şi pe un parcurs elementar.

de-a lungul unui prag. unde ne regrupăm. peste o lespede înclinată. o fisură înierbată ne conduce oblic şi către stînga. TRASEUL CENTRAL DIN PERETELE COŞTILEI (Traseul ANDREI GHIŢESCU) Generalităţi. ajungem într-un punct din care putem coborî uşor în V. ce se conturează sub linia de creastă a Peretelui Coştilei. Materiale: 2 corzi a 40 m. 2. 20 pitoane. care încinge pe o mare distanţă faţa sudică a peretelui. iar în continuare. 1. acesta prezintă unele deviaţii în dreapta şi stînga axei. Grad de dificultate: 4A. Acesta ia sfîrşit în Creasta Coştila-Gălbinele. peste o placă înclinată şi netedă de circa 10 m. este accesibil alpiniştilor cu o pregătire superioară. cu excepţia intrării şi ieşirii din perete. Coştilei. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 24. pînă la nivelul unui pasaj surplombant care.C. MUCHIA DIN PERETELE COŞTILEI Generalităţi. unde ne regrupăm după a 2-a L. accentuat dificil. 20 carabiniere. care urrmează matematic linia sus-amintită. De la Buşteni. Grad de dificultate: 5B.C. Prima L. Din acelaşi punct putem coborî prin jnepeni. ajungem deasupra marei surplombe. conduce în V. 25 A). penultima L. din traseul crestei (vezi ind. În cursul celei de a 3-a L. de-a lungul căreia sînt fixate cîteva pitoane. Pe desfăşurarea celei de a 3-a lungimi de coardă escaladăm această treaptă cu ajutorul cîtorva pitoane. trecut printr-un rapel de cca 20 m. de-a lungul unor obstacole relativ uşoare.) Urmînd această platformă spre dreapta (E). Menţionăm însă.). urmează mai întîi o fisură deschisă şi verticală. un pasaj vertical.a Crestei Coştila-Gălbinele (corespunzătoare Văii Gălbinelelor). De aici. în imediata apropiere a refugiului Coştila.C. În cursul ultimei L.C. o escaladăm pînă în punctul unde se pierde pe o faţă de gresie a cărei trecere. Gălbinelelor. (a 6-a) se desfăşoară printr-o fisură cu roca friabilă. traseul. escalada continuă (a 4-a L. de unde ascensiunea poate fi continuată pînă la Brîul Mare al Coştilei. după o traversare spre dreapta. foarte dificil. de cca 15m lungime. Printr-un ocol spre stînga. pe porţiunea celei de a 5-a L. Brîul urmat spre dreapta. că din cauza unor obstacole inaccesibile. cum coborîm). ne angajăm de la pornire pe o fisură verticală. pe al cărui parcurs ajungem la baza unei trepte stîncoase şi puternic înclinate. Această L. după care escalada continuă prin interiorul unui horn ce ia sfîrşit pe un brîu.C. (Creasta Coştila-Gălbinele şi traseele de legătură ale acestui itinerar). Materiale: 2 corzi a 40 m. Urmînd linia de cea mai mare pantă a peretelui. (a 7-a) traseul prezintă o fisură ce urcă uşor în diagonală către stînga. iar în continuare. 24 C. traversînd Coama cu Jnepeni (în dreapta. Trasee de legătură. după care un pasaj vertical conduce. pînă la semnalarea în text a Muchiei din Peretele Coştilei.C. la baza traseului: cca 3 ore. Descrierea traseului. ajungem deasupra primei porţiuni dificile a crestei. extrem de dificilă. pe faţa nord-estică . (a 4-a) ia sfîrşit sub o cornişă de dimensiuni apreciabile. Din acest loc reluăm escalada directă. 24 D. Durata pentru 3 echipieri: 2 . Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 24 pînă la semnalarea în text a Traseului Central.C. care prezintă două puncte surplombante. Traseul celei de a 2-a L. Prin două rapeluri de cîte 40 m.C.partea superioară. Durata pentru 3 echipieri 5 . De la Buşteni la baza traseului: cca 3 ore. pitoane. După regrupare. pe un brîneag cu jnepeni. prezintă un pasaj punctat cu mici trepte de iarbă.) peste . care urmat spre V. executăm o traversare către dreapta. ajungem în V. Traseul urmează o muchie frontală. întreruptă de mici platforme acoperite cu vegetaţie. după care ascensiunea ia sfîrşit pe marea platformă cu jnepeni situată pe Creasta Coştila-Gălbinele. Descrierea traseului. Gălbinelelor. conduce în Brîul Mare al Coştilei. vezi indice 25 A. traseul.6 ore.. executăm mai întîi un rapel dirijat. conduce la baza unei fisuri. Reintrarea pe traseul hornului se efectueaza printr-o traversare la dreapta. ajungînd deasupra cornişei întîlnite în cursul celei de a 4-a L. pînă în punctul care ne dă posibilitatea unei traversări spre dreapta. care iau sfîrşit pe o platformă ce o întîlnim după 40 m de la pornire (Prima L. (Prima lungime de coardă din traseul 25 A.C.C.3 ore. Pe desfăşurarea celei de a 5-a L. Pentru continuarea traseului de creastă. impune o foarte atentă verificare a prizelor. Această manevră ne conduce pe o brînă înierbată şi apoi la baza unei fisuri pe care o escaladăm. utilizînd cîteva pitoane.C. Escalada Traseului Central se desfăşoara pe axa unei mari concavităţi. unde ne putem regrupa. este accesibil alpiniştilor cu o pregătire avansată.C. după care continuăm escalada pe verticala peretelui. Din firul văii. pe un brîu lat acoperit cu jnepeni. 20 carabiniere. După o nouă regrupare pe o platformă stîncoasă.

ia sfîrşit în Creasta Coştila-Gălbinele şi anume. 15 carabiniere. O succesiune de trepte stîncoase alternează cu cîteva praguri înierbate. Din punctul în care brîul se întrerupe. Escalada începe din punctul situat la cca 100 m în amonte de intrarea pe Traseul Central din Peretele Coştilei şi ia sfîrşit în Creasta Coştila-Gălbinele. urmînd linia de cea mai mare pantă. Prima porţiune urmează. descris la 25 A. Traseul de Traversare E. In cea de a 9-a L. In cursul celei de a 6-a L. unde ne regrupăm. 62 Fig. acoperită cu jnepeni pe toată suprafaţa. Trasee de legătură. însoţim pe o distanţă de cca 100 m Brîul de Mijloc. O fisură orizontală permite o nouă traversare . De aici traseul urmează frontal un obstacol de cca 5 m. ce nu ne dă nici o posibilitate de asigurare. Durata pentru 3 echipieri: 2 . şi continuăm escalada trecînd un pasaj surplombant şi apoi o faţă friabilă. Vezi traseele de legătura de la 25 A (Creasta CoştilaGălbinele). a cărui lungime nu depăşeşte 80 m.C. VALEA GĂLBINELELOR Ramificaţii pe artera: Vîlcelul Secundar al Gălbinelelor. Vezi traseele de legătură de la 25 A (Creasta CoştilaGălbinele). conduc în direcţia marei concavităţi din imediata apropiere a crestei. pînă la înălţimea Brîului de Mijloc al peretelui (porţiunea de mai sus se escaladează la coardă dublă). Traseul Grotelor.C. escaladăm această fisură. De la Buşteni la baza traseului: cca 3½ ore. Acest pasaj este trecut cu ajutorul a 5 . În rest. Trasee de legătură. marcat printr-un piton de rapel. pe porţiunea celei de a 5-a L. 24 E. a Peretelui .V. A 5-a.C. o escaladăm pînă în dreptul unei surplombe de culoare ruginie. care dau ţinutului un aspect mai puţin sălbatic. Următoarele L. pe care o lăsăm în stînga.C. pînă în punctul unde acesta ia sfîrşit. pitoane. 25 A Creasta Coştila-Gălbinele.3 ore. situat în zona centrală a brîului. traseul. printr-un horn deschis. este accesibil alpiniştilor cu o pregătire avansată. întîlnim un prag de piatră marcat prin trei pitoane. de-a lungul brîului de mai sus. A 10-a L. ajungem pe Creasta Coştila-Gălbinele. Fig. Traseul străbate succesiv cele trei mari brîuri care întretaie în diagonală Peretele Coştilei.C. după care. Grad de dificultate: 3A. Ultima L. conduce în Brîul Mare al Ccştilei. peretele începe să-şi piardă din înclinaţie. Deosebim pe parcurs un pasaj acoperit cu jnepeni. De aici. care măsoară cca 130 m.C. Itinerar pină la baza traseului: vezi artera indice 24. a 12-a şi a 13-a. urmează diagonala peretelui.6 pitoane. Pe traseul celei de a 11-a L. Punctul de regrupare.prin opoziţie" spre stînga. pînă la semnalarea în text a Traseului de Traversare a Peretelui Coştilei. Parcursul celei de a 8-a L. care conduce. la capătui căreia întîlnim un brîu pe care ne regrupăm.C. 25 B Traseul celor Trei Surplombe. Această ultimă porţiune. O traversare extrem de dificilă spre stînga şi pe o lungime de 40 m (a 7-a L. din firul Vîlcelului de Sub Perete. Descrierea traseului. pe o porţiune comună cu Traseul Central. după care traversarea continuă.) urmează diagonala unei feţe înclinate. (a 14-a) urmează o faţă de gresie. la baza unei fisuri verticale de circa 15 m înălţime.o serie de obstacole de dificultate medie şi ia sfîrşit pe un brîu ce întretaie pe o mare distanţă Peretele Coştilei. parcursul este elementar. înaintăm mai întîi spre dreapta. a cărei escaladă o efectuăm în diagonală către dreapta. Traversînd către dreapta un pasaj uşor.. pînă la baza unei fisuri surplombante. în cel de al 3-lea brîu al peretelui (Brîul de Sus).C. După 6 m escalada continuă peste o serie de plăci verticale. cca 50 m. pînă la epuizarea celor 40 m de coardă. escalada urmează un horn vertical de cca 15 m. este situat pe o terasă de piatră. a cărei porţiune superioară. Brîul de Jos.. 63 25. ieşim după aproximativ 15 m. urcînd o faţă înclinată. La capătul acestor obstacole ne regrupăm pe o platformă foarte expusă. urmează linia directă a unei fisuri închise.C. după care. începe cu traversarea spre stînga a unui pasaj de 3 . după o traversare uşoară de 50 m spre dreapta. a acestui din urmă traseu.C. lipsită de dificultăţi. Trecerea dintr-un brîu într-altul se efectuează prin escalada la coardă dublă a două porţiuni verticale de cîte 20 m.L.4 m. Materiale: 2 corzi a 40 m. peste o placă de 15 m. TRASEUL DE TRAVERSARE A PERETELUI COŞTILEI Generalităţi. dificil.

.

.

Fisura Gălbinelelor.La Măsurătoarea Urşilor" (cota 1310). V. un parcurs comun cu acela al Văii Coştila. V. Traseul firului principal (firul din stînga. din acest punct. spre E) şi ultimele clinuri ale Crestei Coştila-Gălbinele (în stînga. urcă după 15 . 25 D Traseul Surplombei Mari. distingem silueta singuraticului vîrf denumit . intrăm pe traseul Crestei Coştila-Gălbinele. La capătul acestei mici platforme. pe . pe un parcurs scurt. fie prin ramonaj (urmînd hornul ce-l formează în dreapta) fie linia mediană dintre horn şi o fisură paralelă (în stînga). în imediata apropiere a refugiului Coştila.. După ce trecem. Traseul Vîlcelului Secundar al Gălbinelelor (firul din dreapta. de unde urcînd spre dreapta.Coama dintre Văi". Itinerar pînă la baza arterei. an fost înlocuite cu o foarte bogată nomenclatură de detaliu. peste plaiul împădurit şi uşor înclinat al Munticelului. în Strunga Colţilor. spre V) . pătrunde curînd într-un canion îngust şi întunecos. imediat sub confluenţa Văii Gălbinelelor cu Vîlcelul Secundar al Gălbinelelor. Valea Gălbinelelor este a cincea mare arteră de pătrundere în zona de stîncă a Masivului Coştila şi una dintre cele mai importante din abruptul răsăritean al Bucegilor. Brîul Strungii. Generalităţi. la baza coamei Colţului Gălbinelelor (pentru Colţul Gălbinelelor vezi 25 F). lasă către stînga cîteva mici hăţaşe. cu excepţia porţiunii inferioare.. între ele. vezi indice 25 A Cîţiva metri mai sus. care ia sfîrşit pe o porţiune plată de pe talvegul văii. Acesta urcă de-a lungul firului. pe la baza numeroaselor itinerarii cu cararter tehnic din Peretele Gălbinelelor şi Umarul Gălbinelelor. utilizînd prizele hornului şi o muchie ce apare deasupra noastră. foarte bogat în prize. 25 E Hornul Coamei. ajunge după un parcurs scurt. realizată în ultimi ani. Este punctul din care. la limita inferioară a stîncii. După cca 45 min traversăm poiana . 25 G Muchia Estică (Umărul Gălbinelelor). pe un al 2-lea horn. aceasta fiind surplombantă în partea inferioură o vom trece cu mai multă uşurinţă. Gălbinelelor prezintă pînă la refugiul Coştila. urmăm drumul marcat cu semnul triunghi roşu. Gălbinelelor. prin executarea unei piramide la baza obatacolului. Descrierea arterei. marcată cu semn triunghi galben. sub Ţancul Ascuţit. Perspectiva este limitată. coboară pe versantul opus (spre N). de unde se abate brusc la dreapta şi urcă pieptiş în şaua denumită Coama cu Jnepeni . grad de dificultate 1 B).iar după un parcurs scurt şi sinuos.Gălbinelelor. Pe un parcurs care. părăsind Drumul Munticelului. o a 3-a săritoare poate fi escaladată prin fisura din dreapta. De aici. au condus la descifrarea unui remarcabil număr de trasee noi. care a marcat apariţia primelor denumiri tehnice în toponimia munţilor noştri. porţiunea superioara a Hornului Coamei etc. într-o strungă înierbată. elementară. Aceasta îşi accentueaza înclinaţia pe măsură ce se apropie de limita inferioară a stîncii. în dreapta. escaladăm o primă săritoare de peste 8 m. Gaura Scoruşilor. (Traseele fără indici sînt menţionate în textul arterei). CoştilaCaminul Alpin). Drumul nostru (marcaj triunghi roşu) se abate uşor la dreapta.20 min o coastă repede. 25 H Muchia N-E (Umărul Gălbinelelor). o a 2-a săritoare poate fi trecută. Gălbinelelor confluează cu Vîlcelul Secundar sub un unghi foarte mic. urmăm către stînga poteca marcata cu semn bandă albastră. erau foarte puţine la numar. un hăţaş ce se strecoară paralel şi pe sub Creasta Strungilor către V conduce după 15 min în Strunga Gălbinelelor. ascensiunea văii trece succesiv. care trec peste . 25 F Colţul Gălbinelelor. şi ia sfîrşit. unde lăsăm în stînga poteca Văii Albe.. de un nivel tehnic superior. De la refugiu. şi ajunge curînd la rarnificaţia a doua. Traseele cunoscule cu ani în urmă în această zona. Itinerarul de pătrundere în V. trepte de spălătură). după care. hăţaşul însoţeşte în sus şi pe o mică porţiune V. iar ascensiunea lor. Pentru creasta Coştila-Gălbinele. sau prin dreapta. numele cu totul vagi şi insuficiente din trecut. În acelaşi timp. întrerupt la mici intervale de o succesiune de săritori lipsite de dificultăţi şi de aspecte foarte variate (hornuri.Coama dintre Văi" în firul principal al Gălbinelelor. după o oră de la confluenţă. Pentru escalada ultimei săritori (Săritoarea Mare) ne strecurăm prin stînga surplombei care barează acest . Pornind din Buşteni (capătul de sus al str. Introdurerea mijloacelor tehnice de escaladă şi reconstruirea refugiului alpin. grad de dificultate 1 B). traverseaza puntea stîncoasă a Vîlcelului Pietros şi coboară în firul Văii Coştila. Menţionăm că primele trei săritori pot fi ocolite elementar coastele din dreapta văii (cum urcăm).Pintenul Gălbinelelor". 25 C Traseul Furcilor. urcînd prin stînga o faţă continuată printr-un horn ce surplombează la ieşire. cum urcăm) trece pe sub un bot stîncos.. depăşim acest obstacol. a cărei linie somitală se conturează în stînga şi deasupra noastră.punte de legătură între Ţancul Ascuţit (în dreapta. peste o serie de trepte de înălţimi variate. întreruptă de cîteva săritori de dificultate medie nu prezinta nici un obstacol greu. ascensiunea poate să urmeze oricare din fire. De aici. pe sub faţa sudică a Colţului Gălbinelelor. la o parte din masiva spinare a Crestei CoştilaGălbinele. Coştilei (malul din dreapta. De aici. urmînd coastele din stînga văii (cum urcăm).

ieşim deasupra obîrşiei Vîlcelului Secundar al Gălbinelelor. Traseul de Traversare EV a Peretelui Gălbinelelor (grad de dificultate 4 A). Imediat deasupra Săritorii Mari. iar în stînga noastră apoi Marele Perete al Gălbinelelor. acoperită în parte cu grohotiş. ajungem pe platou. ajungem foarte curînd în firul Văii Scoruşilor. de sub Brîul Mare al Coştilei. a cărui despicătură uriaşă se prăvăleşte liniar. urmînd în porţiunea superioară talvegul pietros al văii. şi anume. De-a lungul acestei platforme. din dreapta văii (cum urcăm). Din punctul de confluenţă putem urca la baza traseelor cu caracter tehnic din centrul şi jumătatea vestică a Peretelui Gălbinelelor (în stînga văii. ajungem la baza: Traseului Surplombei Mari . Urcăm Hornul Coamei aprox. Traseului Furcilor . Omul. ce se prelungesc către stînga. prin dreptul unui scoc punctat cu mici trepte de iarbă. cum urcăm).obstacol în partea superioară. care întretaie faţa peretelui de la V la E. traseul indice 3 B. drumul Babele-Vf. Pentru Muchia Estică (Umărul Gălbinelelor) .. Aceasta se prelungeşte în stînga firului printr-un prag foarte înclinat (marcat la intrare) pe care-1 urcăm pînă la marea platformă a peretelui.vezi indice 25F De la confluenţa cu Hornul Coamei. b) Pentru Colţul Gălbinelelor. din stînga. pe sub flancul nordic al Umărului. Pentru traseul celor Trei Surplombe. Extremitatea stîngă a brîului marchează punctul de pătrundere pe . un al doilea traseu. la confluenţa cu Hornul Coamei. De-a lungul acestuia către NV întîlnim.vezi indice 25 D.vezi 25 H In stîrşit. . Gălbinelelor este închisă de contraforturile Umărului. vezi indice 25 B. către stînga. întrerupte pe unele porţiuni de întinse fîşii de conglomerate după care. brîul trece pe la baza Umărului Gălbinelelor. Pentru a ieşi din abrupt. Inainte de a ajunge în strungă. iar în dreapta. Gălbinelelor cu Hornul Coamei.vezi indice 25 C. traseul indice 3 C). ce leagă V. precum şi la Colţul Gălbinelelor (în dreapta văii). Urmat în direcţia Hornului Coamei. Variantă. spre cab. Continuînd ascensiunea văii. pînă în Strunga Gălbinelelor. după trecerea cîtorva obstacole uşoare. urmăm această cingătoare spre S. la înălţimea unui brîu foarte distinct. care urcă direct în primul vîrf al Umărului Gălbinelelor. de sub care scapă către NE firul Văii Colţilor. obîrşia V.C. spre NV (faţa Vaii Scoruşilor). la stînga. Pentru Muchia NE (Umărul Gălbinelelor) . 100 m. firul V. Escalada peretelui de cca 6 m înălţime din dreapta Strungii Colţilor (cum privim spre NE) conduce la capătul inferior al spinării stîncoase şi înguste ce precede dinspre V. Colţul Gălbinelelor. pînă la baza Fisurii Scoruşilor (grad de dificultate 2 B). a) Pentru Peretele Gălbinelelor.vezi indice 25 G. care urcă în diagonală către stînga. deasupra Portiţei Umărului (Strunga cu Bolovan) urmează linia de creastă a acestui contrafort începînd din strungă (Muchia NE a Umărului Gălbinelelor). Coştila) prin fundul căruia urcăm la platuu. Din Strunga Gălbinelelor. peste despicătura adîncă a Strungii Gălbinelelor. pe hăţaşul ce urmează o pantă de o înclinaţie mijlocie. Urmînd coastele înierbate ce urcă paralel cu un horn larg şi înclinat. ce pot fi escaladate direct sau ocolite pe brînele din dreapta văii (cum urcăm). o faţă ierboasă ce se prelungeşte spre stînga (cum urcăm) conduce la baza Traseului Grotelor (grad de dificultate 3 B). după 20-25 min. pînă la înălţimea unei terase ce apare în dreapta noastră. iar în continuare şi după un parcurs scurt.Traseul celor Trei Surplombe din care se ramifică după cinci L. coborînd în partea opusă a strungii. În fund. Pentru Hornul Coamei-Brîul Mare al Coştilei . După cca 2 m brîul intersectează Fisura Gălbinelelor (grad de dificultate 3 A). Din punctul în care hăţaşul Scoruşilor intersectează Brîul Mare al Coştilei. pînă în dreptul Hornului Mare (deasupra obîrşiei V. urmăm hăţaşul ce urcă peste coastele înclinate din dreapta firului Scoruşilor. spre cab. distingem în stînga văii un brîu larg.vezi indice 25 E. Babele. în Strunga Colţilor. prin punctul de intrare pe traseul Muchiei Estice. trecem după un parcurs uşor. Trasee de legătură din Strunga Gălbinelelor Coborînd din Strunga Gălbinelelor către NV.. de blocurile masive ale Colţului Strungii. Din acest punct valea se deschide. Urmînd firul văii ajungem. Omul (la dreapta. Gălbinelelor este întrerupt de o înlănţuire de trepte înalte. Pentru Colţul Gălbinelelor . întîlnim curînd o serie de praguri discontinue şi pe alocuri înierbate.

sfîrşeşte în creastă. sînt foarte variate. spre NV (vezi 21 A. la capătul caruia ne regrupărn. urmează o faţă verticală. prin horn. care marchează extremitatea răsăriteană a crestei. De la Buşteni la baza traseului: 2 . ajungem în dreptul Hornului Mare. pe care-l întîlnim pe parcurs. traversînd o zonă tipică de avalanşe (coaste largi. înclinate şi lipsite de un relief variat). In mod obişnuit. cu mici deviaţii. situata între Ţancul Ascuţit şi Creasta Coştila-Gălbinele. unde ne regrupăm (aici iau sfîrşit traseele: Muchia din Peretele Coştilei şi Traseul de Traversare a Feretelui Coştilei). traseul Scoruşi-Platoul Coştila. între Hornul Coamei şi amfiteatrul de obîrşie al Văii Coştila. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 25. . în lungul unui prag de piatră îngust.. lipsită de prize în partea finală. Priponului. linia de creastă dintre V.Traseul Central din Peretele Coştilei. A 6-a L. după care.C. din dreapta . Urmînd Brîul Mare al Coştilei către SE. la cabana Babele (indice 3 C). ce coboară din dreapta şi pe al cărui fir urcăm pînă în dreptul vîrfului denumit Pintenul Coştilei. De aici. În condiţiuni de iarnă. ne orientăm spre SV (stînga). 15 carabiniere. de-a lungul căruia către V. urcăm la platou. Trasee de legătură. pînă la semnalarea în text a Crestei CoştilaGălbinele. conduce după un drum de o oră. După depăşirea unei platforme largi. pe faţa Văii Coştila. După trecerea primelor două săritori de pe firul principal al Gălbinelelor. de-a lungul unei fisuri deschise. de unde continuarea ascensiunii devine elementară. un mers cît mai precaut. 3 A. întreruptă în partea finală de o surplombă ce poate fi ocolită prin stînga. II şi III). din stînga -Traseul Fisurii Mari şi al Fisurii Sudice din Peretele Coştilei). trece peste o treaptă verticală de mică înălţime. impune o escaladă cît mai atentă. Coştila şi V.2½ ore. pe V. în V. schimb. Pe desfăşurarea celei de a 3-a L. 1. pe alocuri puternic înclinată. O traversare de cca 20 m către stînga. este accesibil alpiniştilor cu o pregătire avansată. escalada crestei începe din V. urmînd către V linia de prelungire a coamei ajungem. situat imediat înaintea primului vîlcel. ajungem pe o platformă cu jnepeni. A 2-a L. pînă la confluenţa unui mic vîlcel acoperit cu jnepeni. Gălbinele.Caracteristica traseului iarna. deasupra căreia ne regrupăm. urcînd pantele înclinate de pe malul drept al văii (stînga cum urcăm). Durata pentru 3 echipieri: 3 ore. Grad de dificultate. b) Din Coama cu Jnepeni. după trecerea unei zone acoperite cu o vegetaţie bogată la baza traseului de creastă. în mod obişnuit. o primă fisură. Coştilei în sus. caracterizată printr-o rocă foarte friabilă. acesta urmat la dreapta conduce la cabana Omul (indice 3 B). In cursul celei de a 5-a L. porţ. Materiale: 2 corzi a 40 m. ascensiunea Văii Gălbinelelor poate fi întreprinsă fără dificultăţi.G. (Pe această porţiune iau sfîrşit succesiv: din stînga . Partea finală. escalada continuă peste o treaptă brăzdată de fisuri. CREASTA COŞTILA . traseul. pătrundem într-o zonă acoperită cu jnepeni (în acest punct ia sfirşit escalada Hornului din Peretele Coştilei). printr-o traversare spre dreapta. ajungem după cca 25 min în drumul Babele-Omul. un traseu care conduce spre stînga. Gălbinelelor. Obstacolele de pe parcursul celei dea 4-a L. 2. trecem mai întîi peste o serie de obstacole ce se succed într-o zonă cu un relief foarte frămîntat şi apoi printr-un horn ce se continuă cu o faţă uşor înclinată. în sfîrşit. impune în epocile cu zăpezi mari. Prima L. pitoane.C. pe care înaintăm cu uşurinţă (în acest punct ia sfîrşit escalada Traseului Grotelor din Peretele Gălbinelelor). Traseul Furcilor şi al Surplombei Mari şi.C. Pe măsură ce urcăm.C. Pentru intrarea pe traseul de creastă putem urma una din variantele: a) De la refugiul Coştila. avalanşe. creasta îşi micşorează înclinaţia şi ia sfîrşit în Brîul Mare al Coştilei. pe al cărui fir putem coborî în V. uşurează trecerea acestui punct dificil. după care. putem înainta în diagonală de-a lungul unui pasaj înierbat. Firul sau prezentînd un relief foarte accidentat (talveg acoperit de blocuri şi cu numeroase săritori) nu formează.Traseul celor Trei Surplombe.C. Printr-un vîlcel pietros ieşim cu uşurinţă la baza marilor surplombe ale acestui versant pe sub care vom trece pentru a începe escalada propriu-zisă a crestei. iar la stînga. 25 A. urmează pe sub un perete vertical şi cu roca de nuanţă ruginie. escaladînd spre dreapta un pasaj cu stînca foarte sfărîmicioasă. Descrierea traseului. ne conduce pe faţa corespunzătoare Văii Coştila.GĂLBINELE Generalităţi: Traseul urmează. utilizarea pitonului ce întîlnim în perete. accentuat dificil. Brîul Mare al Coştilei urmat la dreapta. după care.

De aici efectuăm un rapel de cîţiva metri (a 2-a L. escaladăm porţiunea finală. Urcăm din firul Văii Gălbinelelor. ia sflrşit înValea Albă. ajungem după cca 2 ore în Poiana . La începutul celei de a 9-a L. treimea inferioară a peretelui. după care traseul continuă printr-un horn ce ia sfîrşit într-o grotă situată sub cea de a 2-a surplombă. Fig. Prima surplombă măsoară aproximativ 25 m. Locul permite. caracterizat printr-o platformă largă şi înierbată. pînă la brîul care întretaie. Coborînd hăţaşul ce însoţeşte firul acestei văi. pe o platformă îngustă. ieşind spre stînga. de aici. care începe printr-o travereare oblică spre stînga.C. pe poteca marcată cu semn triunghi galben.C. TRASEUL CELOR TREI SURPLOMBE Generalităţi. pînă la baza unui horn. brîul devine tot mai larg şi iese într-un amfiteatru stîncos. (Din acest punct se ramifică spre dreapta. Illşi IV). Trecerea acestui obstacol dificil (a 10-a L.La Verdeaţă". după care traseul pierde vizibil din înclinaţie şi ia sfîrşit în Creasta Coştila-Gălbinele. traseul. ne angajăm într-o traversare uşoară spre dreapta (a 5-a L. O serie de obstacole surplombante ne conduc pe o platformă situată la aprox.) pe pitonul anume lăsat în acest punct. în diagonală către stînga şi pe o distanţă de 50 m.C. formată dintr-o serie de obstacole puternice şi foarte expuse. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 25. 064 Descrierea traseului. pitoane..) după care escaladăm un horn ce ia sfîrşit într-un mic amfiteatru. cu ajutorul a două pitoane. pentru o mai uşoară manevrare a corzilor. escalada pasajului surplombant.C. cum urcăm). Durata pentru 3 echipieri: 4-5 ore. extrem de dificil. A 4-a L. prin asigurarea echipierilor la piton. de pe malul opus al văii. cu o vegetaţie abundentă. urmează a 7-a L. Grad de dificultate: 5 A. grad de dificultate 4 A). după ce executăm mai întîi cîteva traversări scurte. După o nouă regrupare. iar după aprox. porţ. Materiale: 2 corzi a 40 m.. menţinîndu-se aproape constant la înălţimea Grotei Gălbinelelor. utilizînd mai mult prizele exterioare. spre S. avînd ca principală problemă tehnică trecerea a trei mari surplombe. un scoc de o înclinaţie mijlocie. iar în continuare şi în jos. În cea de a 6-a L. escaladăm mai întîi o muchie stîncoasă. . este accesibil numai alpiniştilor cu o pregătire superioară. pe Drumul Munticelului. pînă în punctul unde vegetaţia se răreşte. Escalada urmează un perete uriaş.) se efectuează urmînd oblic fisura ce urcă peste surplombă. Urmînd acest brîu spre H (către stînga. Pasajul următor (a 3-a L. dupa care escalada continuă de-a lungul unui horn pe care-1 părăsim în treimea superioară. . ca de altfel întregul traseu se escaladează la coardă dublă. Acest obstacol odată trecut. de la capătul căruia începe escalada propriu-zisă. După o nouă regrupare.C. Înclinaţia locului impune o înaintare cît mai atentă. Cîteva pasaje dificile conduc la baza unei fisuri. după o oră de drum.C. trece peste ultima şi cea mai grea dintre surplombe. această porţiune. de la V la E. Traseul de Traversare EV a Perelelui Gălbinelelor.) măsoară exact 40 m şi urcă în diagonală peste o placă spălată.Traseul celor Trei Surplombe" face parte din ansamblul itinerariilor de grad superior din Peretele Gălbinelelor. situate în partea finală a parcursului.) nu depăşeşte înălţimea de 15 m. peste un pasaj cu prize extrem de mici.Cerbului (în traseul indice 7 B).C. în punctul de maximă înclinaţie.E (vezi 31B. Deşi escalada (a 11-a L. conduce mai întîi peste o serie de obstacole verticale.C. Porţiunea primei L. care formează adevăratele probleme cheie ale traseului. în sfîrşit. Următoarea L. pe o platformă aproape imperceptibilă. după care ne angajăm într-o fisură îngustă şi uşor surplombantă în partea superioară. pare cu atît mai redutabilă cu cît ea se situează la capătul unei escalade care impune căţărătorilor un efort fizic continuu. uşor surplombantă şi foarte friabilă. A 12-a L. 25 B.. O coamă foarte proeminentă odată trecută. este totuşi indicat. Partea finală a Crestei CoştilaGălbinele nu prezintă nici o dificultate. De altfel. 20 carabiniere. unde ne regrupăm. marcat cu semn triunghi roşu.C. 5 m. acelaşi brîu urmat la stînga. De la Buşteni la baza traseului: cca 3 ore. porţiunea ce ne desparte de Brîul Mare al Coştilei fiind uşor înclinată şi acoperită. pînă la semnalarea în text a Traseului celor Trei Surplombe. 25 m mai sus. ajungem la Buşteni. ne strecurăm pe sub contraforturile marelui perete. întîlnim o brînă ce urcă în diagonală pînă la baza uriaşelor surplombe.C. executăm o piramidă.. situată în stînga noastră. însă scurte. pe alocuri. care constituie punctul de maximă dificultate a traseului. să utilizăm în cursul trecerii. (a 8-a) conduce printr-un horn pe care-1 escaladăm prin ramonaj. foarte dese şi solide. pe o faţă foarte expusă. totuşi. o lungime de coardă completă.C. ne angajăm într-o traversare către stînga. aceasta se pierde în perete. Ultima L. ce se escaladează la coardă dublă şi ia sfîrşit pe o platformă de regrupare mai largă. conduce iniţial peste o surplombă. (a 13-a).C. a cărei trecere o putem efectua mai uşor cu ajutorul unei piramide.C.

.

după care reluăm traversarea spre E pe un prag înclinat. traseul foarte dificil. pînă la înălţimea marei platforme ce străbate aproape orizontal şi către E. care constituie cel mai caracteristic şi dificil dintre obstacolele de pe parcurs. De aici escaladăm frontal fisura ce brăzdează o faţă puternic înclinată. În continuare. urcăm un pasaj vertical care ne conduce puţin oblic şi spre dreapta. barat în partea superioară de o mică surplombă. Privită în ansamblu.3 ore. Durata pentru 3 echipieri: 2 . Urmînd spre V (la dreapta) linia de creastă. Durata pentru 3 echipieri: 2 . pînă la semnalarea în text a Surplombei Mari. Cu cca 3-4 m înainte de punctul în care acesta ia sfîrşit. este accesibil alpiniştilor cu o pregătire avansată. Este mai indicat. De pe pragul marcat cu un semn vizibil (In stînga Hornului Coamei). treimea inferioară aPeretelui Gălbinelelor. Descrierea traseului. Prima L. după care. pînă la înălţimea marei platforme ce întretaie Peretele Gălbinelelor spre stînga. Din acest punct (a 3-a L. trecînd prin fereastra formată de o lespede uriaşă ce stă suspendată în perete (exact pe linia fisurii). şi pe desfăşurarea a trei L. iniţial către stînga.) traseul prezintă două variante: pe parcursul celei dintîi efectuăm spre dreapta o traversare. pînă la nivelul unui prag îngust. A 2-a variantă. pînă în dreptul unei lespezi ce se prelungeşte spre dreapta. este accesibil alpiniştilorcu o pregătire avansată. printr-o fisură de cca 10 m. deci. pe o faţă ce urcă vertical şi paralel cu hornul sus-amintit. întîlnim un horn ce ne conduce într-o zonă cu rocă friabilă. pe o porţiune ce ne proiectează uşor în afară.). De-a lungul celei de a 2-a L.C. ne regrupăm. Materiale: 2 corzi a 40 m. Dintre toate itinerariile cunoscute în Peretele Gălbinelelor. peste o surplombă de dimensiuni neobişnuite. urmăm. D TRASEUL SURPLOMBEI MARI Generalităţi. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 25. Grad de dificultate: 4 A. Itinerar pină la baza traseului: vezi artera indice 25. traseul accentuat dificil. către E (prima L. marea despicătură ce brăzdează zona centrală şi superioară a peretelui. la capătul căreia întîlnim o terasă ce se prelungeşte în diagonală spre dreapta. De la Buşteni la baza traseului: cca 3 ore. pitoane. De la Buşteni la baza traseului: cca 3½ ore.Trasee de legătură. Vezi traseele de legătură de la 25 A (Creasta CoştilaGălbinele) Caracteristica traseului iarna. De pe pragul (marcat la intrare printr-un semn vizibil) situat în stînga Hornului Coamei. aceasta urmînd cu excepţia cîtorva mici deviaţii. carabiniere. pe un scoc spălat. ajungem la înălţimea unui prag stîncos. fisura întreruptă la scurte intervale de porţiuni uşor surplombante. cca 10 m. După un parcurs de cca 30 m. transformîndu-se în partea finală într-o platformă largă. înaltă de 6 m. urmează un pasaj în diedru de cca 10 m înălţime. a cărui escaladă se efectuează cu totul rar.C. din cauza suprafeţelor de zăpadă geruită şi a plăcilor de gheaţă ce acopereau marea platformă de intrare în Traseul Furcilor. pînă la baza unui horn deschis. se desfăşoară pe verticala peretelui. Aceasta s-a efectuat cu extremă dificultate. care se prelungeşte către E (spre stînga). (cum urcăm) escaladăm o treaptă stîncoasă de cca 25 m. precum şi unele porţiuni de pe parcursul acestuia. coborîm spre stînga 8-10 m. la capătul căreia ne regrupăm. în acest punct ne regrupăm.C. nu departe de Creasta Coştila-Gălbinele. Vezi traseele de legătură de la 25 A. 25. urcăm frontal o faţă verticală. pitoane. în perete. Traseul Furcilor prezintă cea mai clară linie de escaladă. Trasee de legătură. 20 carabiniere. să evităm acest pasaj.. unde ascensiunea Furcilor ia sfîrşit. ieşind prin stînga. (Creasta CoştilaGălbinele). ce poate fi escaladată direct sau ocolită prin dreapta ori stînga. Descrierea traseului. Ascensiunea Furcilor a fost întreprinsă în condiţiuni de iarnă. surplombant şi lipsii de prize.3 ore. ce ia sfîrşit în dreptul unui horn. Traseul Surplombei Mari trece de-a lungul unor fisuri şi hornuri înguste. la baza Traseului Furcilor. 25. C. Materiale: 2 corzi a 40 m. După ce-l escaladăm prin ramonaj. pe o . urcăm o treaptă stîncoasă de cca 25 m. ajungem curînd pe Brîul Mare al Coştilei. Grad de dificultate: 4A. în aprilie 1952. ce ne conduce către stînga. Pe această platformă înaintăm neasiguraţi. urmată tot atît de frecvent ca şi prima. linia de escaladă a Surplombei Mari urcă aproape paralel cu Hornul Coamei şi în stînga acestui fir. La capătul ei şi după trecerea unei porţiuni uşor surplombante. cu mici deviaţii. iar pe porţiunea centrală. TRASEUL FURCILOR Generalităţi. pînă la semnalarea în text a Traseului Furcilor.C.C.

C. Din acest punct ascensiunea poate fi continuată fie pe un traseu direct. la 0. coborîm în Hornul Coamei. continuăm traversarea spre stînga şi aproape orizontal. pe sub perete.C. urmează un traseu oblic spre dreapta şi ia sfirşit pe o platformă.C. care vor fi alese potrivit gradului de pregătire al căţărătorilor. se escaladează direct. trece peste o serie de obstacole foarte expuse. . După dirijarea atentă a corzilor în primele pitoane. Deşi nu depăşeşte 10 m. Din Hornul Coamei.70-1 m în dreapta hornului. fie printr-o traversare largă spre dreapta. unde ne regrupăm. cere un control cît mai atent al echilibrului. Descrierea traseului. ajungem. Traversarea ne conduce sub un horn foarte mic. stîncoase şi puternic înclinate. În stînga scocului în diedru. urmează faţa peretelui în diagonală către stînga. ia sfîrşit la limita superioară a scocului pe care-1 urmăm pînă sub tavanul obstacolului sus amintit. iar de aici. mai mult sau mai puţin dificile. trecînd iniţial prin cîteva scocuri înguste şi adînci. pe verticala peretelui. coborîrea. traseul este accesibil alpiniştilor pregătiţi Materiale: o coardă pentru coechipieri. se desfăşoară în diagonala spre stînga. însă puternic înclinat. lăsăm în stînga pragul de pornire pe traseele din Peretele Gălbinelelor (Traseul Surplombei Mari. o priză de forma unei alveole (pentru picior). în Brîul Mare al Coştilei. şi apoi spre dreapta. care coboară din Brîul Mare al Coştilei în V.C. Acest punct poate fi atins şi pe cîteva mici variante. De la confluenţa cu V. într-un punct unde observăm în perete. printr-un rapel lung de cca 40 m. urmează un prag orizontal ce ne conduce 40 m spre dreapta. ne angajăm direct pe firul Hornului Coamei. de-a lungul cărora înaintăm prin escaladă liberă. Prima L. Firul văii este întrerupt pînă la înălţimea Brîului Strungii. parcursul celei de a 8-a L. care culminează în porţiunea centrală cu o traversare foarte dificilă de 2 m. pe care ne regrupăm. A 4-a L. peste o serie de trepte şi săritori de mică înălţime. formînd o linie de separaţie distinctă între extrema vestică a Peretelui Gălbinelelor şi Coama Umărului. de două săritori înalte şi dificile. deşi scurt (3-4 m). După recuperarea frînghiilor. HORNUL COAMEI Generalităţi. de aspectul unui horn îngust şi surplombant în partea finală. Pentru a evita pendularea ultimului echipier. a căror escaladă este elementară. pînă în Creasta CoştilaGălbinele. Traseul celei de a 5-a L. la platou (vezi traseele de legătură de la indice 25 A). unde observăm o serie de pitoane de care ne vom servi pentru asigurare. perfect vizibil de pe pragul de pornire. Traseul spre Hornul Coamei. Gălbinelelor. escalada continuă pe verticala unei fisuri deschise. ne permite să înaintăm spre stînga.2 ore. o platformă lungă de cca 20 m. trecerea efectuîndu-se prin presiune verticală (cap-picioare). pe sub bolta foarte proeminentă a acestui puternic obstacol. cu coborîrea în Hornul Coamei. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 25. Durata: 1 . vizînd scocul de sub Surplomba Mare. de aici. iar în partea finală. pe o distanţă de cca 40 m. pînă în punctul unde devin vizibilă cîteva obslacole verticale (în dreapta) de un relief foarte frămîntat.. A 6-a L. Prima. pînă în dreptul unui prag. pînă sub tavanul surplombei. utilizînd pitonul anume bătut la 5-6 m mai jos de grotă. În acelaşi punct se mai poate ajunge şi printr-o piramidă. Adăugăm că pasajul. Hornul Coamei prezintă aspectul unei spintecături înguste.C. Gălbinelelor. De-a lungul acestei fisuri ajungem la baza celui de al doilea pasaj al săritorii.C. 25. In continuare. unde ne regrupăm. care se execută prin presiune laterală. uşor surplombantă. Imediat deasupra acestui obstacol întîlnim un prag stîncos. După cca 100 m.30 min. oarecum dificilă. pînă la semnalarea în text a Hornului Coamei. În continuare. constituie cea mai dificilă porţiune de pe parcurs şi se efectuează numai la coardă dublă. E. spre dreapta şi care ne permite înaintarea pînă la înălţimea platformei imediat superioare.porţiune de cca 5-6 m. a cărei escaladă o efectuăm direct. Grad de dificultate: 1 B. iar în continuare. escaladăm direct un perete vertical de 3-4 m. A doua săritoare şi cea mai dificilă de pe parcurs. spre deosebire de ramonajul clasic. urmează la mică distanţă mai sus şi este formată dintr-un horn uşor surplombant şi o fisură paralelă. situată deasupra surplombei. urmînd firul văii în sus. spre dreapta. efectuăm un rapel prin trecerea corzii în jurul unui colţ de stîncă. care constituie punctul-cheie ai acestui pasaj. Ultima parte a traseului. Traseul Furcilor ). După trecerea acestui obstacol ajungem în dreptul Brîului Strungii (acesta. o grotă. pe o faţă puternic înclinată. printr-un pas lateral larg. lipsită de dificultăţi. de înfăţişarea unei trepte de spălătură lipsită de prize. Trasee de legătură. Traseul direct la creastă. care conduce în Creasta Coştila-Gălbinele. acest pasaj va fi trecut cu ajutorul unei balustrade recuperabile. ce se dirijează brusc. Pe desfăşurarea celei de a 7-a L. De aici. prindem. după 25 . De la Buşteni la baza traseului: cca 3 ore.

pe faţa corespunzătoare Vîlcelului Secundar al Gălbinelelor. situată la cca 2 m înainte de primul scoc ce1 întîlnim pe parcurs. pînă în Strunga de Sus. Inălţimea şi poziţia cu totul izolată a Colţului Gălbinelelor. la cca 50 m sub Strunga Gălbinelelor). ascensiunea Hornului Coamei prezintă oarecari dificultăţi. pe brînele ce se îndreaptă către Strunga Gălbinelelor (vezi -. brîul ce leagă V. în schimb. A doua L. Urmînd de sub Strunga Gălbinelelor. Materiale: o coardă pentru coechipieri. de cca 6 m înălţime. Trasee de legătură. de unde urcăm cu uşurinţă la vîrf. este tot ce poate oferi mai impresionant abruptul Bucegilor.. De la Buşteni. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 25. 10 carabiniere. după ce o escaladăm direct ne angajăm într-o traversare spre stînga. atingem prima platformă de regrupare. traseul este accesibil alpiniştilor pregătiţi. MUCHIA ESTICĂ (UMĂRUL GĂLBINELELOR) Generalităţi.5 persoane: 1 oră. urcă pe faţa dinspre Hornul Coamei. Creasta se îngustează pe măsură ce se prelungeşte spre E. a cascadelor de gheaţă ce acoperă parte din săritori. Din Strunga Colţilor putem urma spre V. (Creasta CoştilaGălbinele). COLŢUL GĂLBINELELOR Generalităţi. Vezi traseele de legătură de la indice 25 A. foarte puţin distinctă la bază. Colţul Gălbinelelor este precedat dinspre V. Escalada urmează faţa dinspre V. Grad de dificultate: 1 B. 065 Colţul şi Strunga Gălbinelelor In apropiere de punctul unde coama ia sfîrşit. iese pe prispa Brîului Mare al Coştilei. decît numai de alpiniştii bine pregătiţi şi înzestraţi cu materiale adecvate. iar după un pasaj uşor surplombant. În amonte de brîu. pitoane. Grad de dificultate: 3 B. Faţă de dificultăţile porţiunii iniţiale. Gălbinelelor. Materiale: două corzi a 40 m. deschid un orizont larg peste vastele cuprinsuri ale abruptului. Trasee de legătură. care formează flancul drept al strungii (cum privim spre N). ieşim cu uşurinţă pe coama ce precede dinspre V. Caracteristica traseului iarna. din cauza înclinaţiei firului şi în special. grad de dificultate 3 A.C. printr-un rapel de 20 m. În condiţiuni de iarnă. Gălbinelelor cu Hornul Coamei. în unele epoci acoperită de o coamă falsă. Durata pentru o echipă de 3 . deasupra Strungii de Sus. de-a lungul unei muchii care conduce în Coama Umărului. la baza traseului: cca 3 4 ore. coastele se îndepărtează. paralel cu muchia care rămîne tot timpul în dreapta noastră.Trasee de legătură" la indice 25). Muchia. Colţul Gălbinelelor nu poate fi escaladat în epoca marilor zăpezi. să . Gălbinelelor a Umărului Gălbinelelor. spre stînga. este lipsit de dificultăţi tehnice. cel mai uşor dintre trasee. pragul vertical şi stîncos. o săritoare sfredelită de o fereastră largă se escaladează cu uşurinţă prin interior. La reîntoarcere urmăm acelasi traseu pînă deasupra Strungii Colţilor în care coborîm printr-un rapel scurt. deşi puternic înclinată. cum privim spre Colţul Gălbinelelor) după care. Descrierea traseului. De la Buşteni la baza traseului: cca 4 ore. Itinerar pînă la baza traseului: Vezi artera indice 25 pînă la semnalarea în text a Muchiei Estice. Ascensiunea acesteia conduce în Coama Umărului iar de aci în Brîul Mare al Coştilei). ajungem pe o prispă ce se prelungeşte pe sub creastă. 25 F. utilizind pitonul fixat sub creasta. de o coamă arcuită. dificil. Colţilor (N) şi Vîlcelul Secundar al Gălbinelelor (S) şi ia în sfîrşit în Strunga de Sus. 25 G. Caracteristica traseului iarna. Peisajul ce se desfăşoară de pe acest colţ singuratic. punctul culminant al colţului. peste fundurile covîrşite de zăpezi şi întrerupte de numeroase povîrnişuri de gheaţă. în parte expus şi foarte aerian. Descrierea traseului. (Fisura Gălbinelelor.urmat la dreapta. în această epocă. conduce în V. Din acest punct Hornul Coamei devine mai puţin înclinat. zăpezile sînt bine ancorate între pereţii foarte apropiaţi ai hornului. Fig. Traseul. ce se înalţă între V. pînă la semnalarea în text a Colţului Gălbinelelor. stîncoasă şi îngustă. care urmează matematic linia de creastă. urcă vertical şi spre dreapta pe o înălţime de circa 8-10 m. coborîm prin jnepeniş (jumătate la dreapta. este accesibil alpiniştilor cu o pregătire avansată. traseul. Escaladînd din Strunga Colţilor. iar după ce primeşte din dreapta firul unui mic vîlcel. ajungem la baza unei muchii. Prizele solide fac ca această porţiune. lăsînd de o parte şi de alta golul adînc al Văii Colţilor (spre stînga) şi Vîlcelului Secundar al Gălbinelelor (spre dreapta). Durata pentru 3 echipieri: 2 ore. care desparte porţiunea iniţială de vîrful propriu-zis.

.

După acest pasaj fisura se deschide mult luînd aspectul unui horn care sfîrşeşte pe creastă. în diagonală spre dreapta. Pe o faţă înclinată (a 4-a L. de a escalada creasta în continuare. 20 carabiniere. MUCHIA NORD-ESTICĂ (UMĂRUL GALBINELELOR) Generalităţi. Trasee de legătură.C. Grad de dificultate 2 B. Scoruşilor. Urmînd Brîul Mare al Coştilei spre SE (vezi indice 31B. trecem peste o serie de obstacole înclinate. porţiunile II-IV). La pornire traversăm cîteva date. 067 Flancul nordic al Umărului Gălbinelelor Pentru a 2-a variantă: urmînd frontal linia de creastă. La capătul celor 40m de coardă. coborînd V. Gălbinelelor. Traseul se desfăşoară din Strunga Gălbinelelor către SV. uşurează înaintarea. ne regrupăm. într-un punct din care se desfăşoară larg panorama abruptului. trecem peste o serie de praguri şi brîne pînă la epuizarea celor 40 m de coardă.3 ore. Durata pentru 3 echipieri: 2 . pe care îl escaladăm frontal. este mai largă şi are forma unor trepte.. o mare atenţie la pietre. Din acest punct putem să urcăm în 15 . se desfăşoară peste o serie de obstacole verticale şi uşor surplombante în partea superioară. să revenim în această strungă. 066 Coborîrea Văii Scoruşilor Pentru prima variantă: trecem pe sub marele bolovan încastrat în strungă. Din Strunga Umărului urcăm în coama superioară a Umărului Gălbinelelor (spre SV) a cărei linie de creastă ne conduce în Brîul Mare ai Coştilei. Ultimul rapel (al 2-lea) sfîrşeşte pe pragurile uşor înierbate de la baza peretelui. o succesiune de brîne ce ne conduc în V. Din acest punct avem posibilitatea: 1. sau 2. Recomandăm însă. pitoanele aflate pe traseu. urmînd către stînga (cum privim spre vale). revenim în Strunga Gălbinelelor. în V. Variantă. traversăm creasta spre V. de la baza căreia orientîndu-ne pe sub perete (către NE). Vezi traseele de legătură de la 25 A (Creasta CoştilaGălbinele). cum urcăm) al V. Din Strunga Umărului putem coborî în rapel. pînă în Brîul Mare al Coştilei. Varietatea obstacolelor acestui traseu oferă alpiniştilor posibilitatea de a aplica aproape toată gama tehnicii alpine. pînă la înălţimea unui diedru. iar spre NV. Gălbinelelor după care. ajungem în Valea Albă. faţa nordică a Umărului. care. cea mai frumoasă regiune alpină din Bucegi. în continuare urmăm linia de creastă. parcursul ei devenind elementar. Părăsind a doua platformă de regrupare continuăm ascensiunea care ne conduce curînd pe un ţanc.fie depăşită fără mari dificultăţi.C) două fisuri deschise. Descrierea traseului. utilizînd pentru regrupare. care se efectuează cel mai frecvent. Escalada fisurii situate la extrema dreaptă. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 25. pe faţa corespunzătoare V. Un pasaj vertical de cîţiva metri constituie obstacolul celei de a 3-a L. oferă tot atîtea posibilităti de escaladă. De la Buşteni la baza traseului: 3 . de unde coborîm liber. Maleriale: -2 corzi a 40 m. în urcuş uşor. Este locul de unde executăm un rapel de cca 10 m pîna în . Priponului (vezi indice 21A. ar putea da loc la accidente. deoarece roca. în acest punct. porţiunile II. Scoruşilor. după care distingem un piton de rapel. foarte friabilă în această zonă frecvent escaladată. între Peretele Gălbinelelor ş Creasta Morarului. Coborîrea urmează traseul Fisurii Scoruşilor. Fig. Scoruşilor pînă în dreptul Strungii şi urcînd un hăţaş pietros. Escalada începe din Strunga Gălbinelelor. urcăm ultima porţiune a traseului care i-a sfîrşit în Strunga Umărului (Strunga cu Bolovan sau Portiţa Umarului). de-a lungul contrafortului ce închide ca un zid de cetate. Aceste obstacole sfîrşesc în dreptul unui brîu pe care ne regrupăm.4 ore. utilizînd pentru asigurare. pe care le trecent prin ramonaj. De aici urmînd un brîu înierbat. In a doua L. Fig.C. de a coborî prin două rapeluri de 30 . primele obstacole succedîndu-se în lungul peretelui care formează versantul drept (în stînga. pînă la semnalarea în text a Muchiei NordEstice. situate pe cele două laturi ale peretelui.40 m. Trasee de legătură. de-a lungul Fisurii Scoruşilor. Urmează o serie de obstacole eşalonate sub linia de creasta de-a lungul peretelui dinspre V. Prizele solide şi pitoanele bine fixale pe parcurs. micile platforme ce întretaie din distanţă în distanţă această spintecătură. După 40 m creasta pierde din înclinaţie. 25 H. Un rapel dirijat spre stînga ne permite să ajungem deasupra Fisurii Gălbinelelor. Traseul este accesibil alpiniştilor pregătiţi.20 minute în Brîul Mare al Coştilei sau. pitoane. III) .Strunga cu Bolovan" (denumită şi Portiţa Umărului). Scoruşilor..

.

.

.

.

Coştila .vezi indice 26 A. VALEA MĂLINULUI Ramificatii pe arteră: 26 A. Pentru V. De aici.Poiana Coştiiei. Mălinului. 26 B.) Generalităţi. VALEA ŢAPULUI. dintre care mai multe lipsite de dificultăţi. ieşim deasupra acestui obstacol.La Măsurătoarea Urşilor'' . în padure . Menţionăm că ascensiunea directă a firului. V. lăsînd în dreapta hăţaşul care străbate o zonă acoperită cu o vegetaţie sălbatică îndreptîndu-se prin Poiana Mălinului .. 069 ARTERE DE PĂTRUNDERE PRIN VALEA CERBULUI 26 VALEA MĂLINULUI. 32. al cărei fir stîncos şi de aspectul unui canion. În mod obişnuit.La Lespezi". Valea Mălinului se caracterizează printr-un parcurs . Grad de dificultate. Mălinului.traversarea Văii Coştila şi Văii Galbinele. surplombată de un mare bloc. de o săritoare înaltă de cca 15 m. Valea Colţilor. după trecerea unei noi săritori. coboară din stînga. 1B. fie marele canion al văii. Plaiul Munticelului . este însă mai dificilă. Părăsind această poiană urmăm prin pădure hăţaşul ce însoţeşte un timp Vîlcelul Poieniţei. (Traseul fără indice este menţionat în textul arterei. Valea Hornului. VÎLCELUL ASCUNS ŞI VALEA VERDE. ascensiunea Văii Mălinului poate fi continuată urmînd fie coastele din stînga firului. deasupra cărora putem ajunge prin Vîlcelul Ascuns (descris la indice 27) sau prin Vîlcelul Poieniţei (descris mai jos). Diifiita 2 ore (descrL'rua în detaliu la indice 6). Descrierea traseului. Pe aceeaşi creasta. traseul este accesibil alpiniştilor pregătiţi. după un urcuş obositor.V. trece peste o serie de mici trepte. acest traseu trecînd peste marile săritori şi . întrerupt la mici intervale de numeroase obstacole. 30. în al cărei fir coborîm printr-un horn stîncos de cca 30 m (Hornul Mare. 26 C. denumit şi Hornul Pămîntos). Traseul de coastă oferă un orizont mai larg şi urcă de-a lungul unei terase înclinate şi ia cca 50- . În continuare.. 28. VALEA PRIPONULUI. pătrunde în Poiana Coştilei. iar după un foarte scurt parcurs. Pentru V. Mălinului primeşte din stînga firul Văii Hornului. format dintr-o succesiune de blocuri suprapuse. indica locul în care Vîlcelul Poieniţei. Poiana Coştilei . la confluenţa cu V. trecem cu uşurinţă peste două sărituri.Hornul cu Urzici". trecem după cca 20 min printr-un horn foarte deschis şi pămîntos. ajungem la baza celui mai înalt obstacol de pe traseu (30m înălţime). începînd din Poiana Văii Cerbului. în punctul denumit . Urmînd prin dreapta o fisură.Vîlcelul Poieniţei . denumită Hornul Mic de la Scară. Mălinului). Mălinului este întreruptă imediat în amonte de acest punct.La Lespezi". şi ieşim. După cca 100 m pătrundem în primul canion al văii. Din punctul în care poteca Munticelului iese în Poiana Coştilei. către stînga (cum privim spre V. ascensiunea începe dintrun punct situat deasupra marilor săritori ce preced ieşirea văii din abrupt. Din punctul . După trecerea prin stînga a unei noi săritori de aspectul unei trepte spălate. 26. Verde Strunga . denumit . Itinerar pînă la baza arterei. Durata pentru 3-5 echipieri: 3-4 ore. BRÎUL MARE AL MORARULUI. acoperit pe alocuri cu stînci.spălături" din gura văii. 31.. ajungem în punctul unde V. Hornului vezi indice -26 H De la confluenţa cu această vale ajungem. 1 A. foarte slab definit în această zonă. al cărei fir sinuos. traseul foarte uşor înclinat. Colţilor . 29. 068 Fig.Fig. a căror escaladă este elementară. Valea Scoruşulor.. acoperit de stînci şi arbori prăbuşiţi.V. Colţilcr cu V. deşi posibilă. De aici spre V (în stînga potecii) un intrînd al poienii. Fisura Sudică din Colţul Mălinului. ne îndreptăm către primul stîlp de marcaj. spre Valea Seacă a Coştilei. Mălinului conduce foarte curînd la confluenţa Văii Colţilor.Poiana . coboară din stînga. Mălinului.Colţului Prăpădit..). podit pe o mare suprafaţă cu lespezi de o culoare alb-cenuşie. Buşteni (capătul de sus al str. Din dreptul Hornului Mare. din marginea de răsărit a Platoului Coştilei. un hăţaş ce însoţeşte pe o mică distanţă V. coboară la confluenţa V. Materiale: o coardă pentru asigurarea coechipierilor. o treaptă de conglomerate de cca 8 m înălţime. pe o creastă îngustă ce ne separa de V. 27. Scoruşilor (grad de dificult. De la Buşteni la baza arterei: 1-1½ oră. de sub Creasta Strungilor.Caminul Alpin) pe drumul marcat cu semn triunghi roşu. care deşi lipsită de prize poate fi escaladată cu uşurinţă. VALEA SEACĂ A COŞTILEI. VALEA URZICII.

situat în dreapta văii (cum urcăm). Traversînd platoul către V. de la confluenţa Văii Mălinului la creastă. se poate efectua cu uşurinţă şi într-un timp foarte scurt (25-40 min). spre S. Pe faţa din dreapta canionului (cum urcăm) distingem o despicătură largă. valea îşi apropie tot mai mult malurile. brînele ce se strecoară paralel şi la cîţiva metri sub Creasta Strungilor (pe faţa Văii Gălbinelelor). bloc de piatră de o formă cu totul particulară. între 1 .. care pătrunde curînd într-un gang adînc şi trece peste o primă săritoare ce poate fi escaladată direct sau ocolită prin stînga. traseul este accesibil alpiniştilor pregătiţi. porţ. iar în continuare peste coastele din dreapta Vîlcelului Mălinului (cum urcăm). În continuare. ce pot fi escaladale direct sau ocolite pe coastele din dreapta. poate fi urcată fără dificultăţi. după care ieşim în platou. Materiale: o coardă pentru coechipieri. Peretele Gălbinelelor. care traversează spre dreapta creasta ce ne separă de Valea Seacă a Coştilei.. impresionant. (Pentru continuarea itinerarului. pe care îl urmăm pînă în Strunga Colţiior.La Cablu". 21 A. Mălinului. de unde Brîul Coştilei urcă spre dreapta şi în diagonală peste coasta puternic înclinata ce scapă către canion. o creastă subţire şi dantelată ne separă de V. porţ. Albă. ce se înalţă în stînga noastră. condiţionată de consistenţa zăpezii. Pentru Fisura Sudică din Colţul Mălinului . De aici. la V. ascensiunea Văii Mălinului poate fi întreprinsă pe un parcurs direct şi complet. vezi 31 B. fie ocolind-o printr-una din coastele văii. iar la mică distanţă este întreruptă de o săritoare surplompantă înaltă de aproape 20 m înălţime. iar între colţii de un contur foarte caracteristic. Traseul prin canion urmează firul văii. Trasee de legătură. urcînd de-a lungul brîului pe o mică porţiune. ce începe din Poiana Văii Cerbului. Curînd traversăm brîna ce vine din dreapta. Caracteristica traseului iarna. acesta este întrerupt curînd şi la scurte intervale. conduce la cabana Omul (indice 3B) iar la stînga.Trasee de legătură din Strunga Gălbinelelor"). spre NV. Intrînd pe firul văii. Mălinului. ce poate fi escaladată printr-o fisură şi două mici scocuri.III. Pe flancul opus. pe firul acoperit cu bolovănişuri.100 m în stînga văii. ajungem. trecem peste alte două săritori lipsite de dificultăţi.II. unde ascensiunea ia sfîrşit. Din acest punct valea se deschide tot mai mult şi primeşte din stînga cîteva brîuri bogat înierbate. Ascensiunea. variind după consistenţa zăpezii. ieşim curînd la platou. Din Strunga Colţilor. se înalţă. formată dintr-o grotă surplombantă de un bloc uriaş. care urmată dreapta. Coştila. In dreapta. durează 2-5 ore. . pînă la semnalarea în text a Văii Colţilor. între Colţul Gălbinelelor la E pentru ascensiunea colţului. Panta se măreşte vizibil.vezi indice -26C Din dreptul fisurii. 25 . întîlnim după cca 25 min poteca Babele-Omul. Colţilor avînd pe o bună parte a parcursului aspectul unui canion îngust în care zăpezile sînt bine ancorate. Coborîrea văii. în Strunga Gălbinelelor.IV. trecem curînd prin punctul denumit . la cabana Babele (indice 3C). vezi ind. care urcă paralel şi prin dreapta acestui obstacol. pînă la înălţimea unui fir secundar. Pe coastele din dreapta acestui vîlcel (cum urcăm). 26 A. La mică distanţă în amonte. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 26. dincolo de făgaşul adînc al Văii Gălbinelelor. ajungem în punctul în care canionul văii lasă în stînga o deschidere ce ne permite să ieşim pe Brîul Mare al Coştilei (spre V. vezi 25 F) şi Strunga Hornului. traversăm o serie de brîneaguri şi feţe stîncoase ce se succed în amfiteatru. Descrierea traseului. care prezintă cel mai direct traseu de legătură între Platoul Coştilei şi Poiana Coştilei. de primele două săritori. luînd aspectul unui canion îngust. urmînd firul văii. Grad de dificultate: 1 B. situat pe linia de creastă. denumit Vîlcelul Mălinului. ce coboară din Şaua care leagă Colţul Mălinului cu Dintele dintre Colţi. Durata pentru 3 .. iar la 50 m sub creastă reintrăm pe firul văii. sub Vf. după cca 15 min. care ia sfîrşit deasupra blocului. Adăugăm că săritoarea poate fi evitată urmînd un horn pămîntos. În condiţiuni de iarnă. Din interiorul grotei. Este locul de unde părăsînd firul. care coboară din marginea platoului. III). spre V. iar prin aceasta ne referim numai la epocile cu zăpezi mari. PriponuluiV. durata ascensiunii.5 echipieri: cca 2 ore de la confluenţa cu V. Trasee de legătură. Caracteristica traseului iarna. În dreptul Brîului cu Jnepeni. limitat în dreapta (către V) de spintecătura Hornului Coamei. dinspre V. după care ajungem la baza unei săritori dc un aspect cu totul particular. atingînd pe alocuri peste 50°. fie prin escaladă directă. urcăm vertical printr-un cămin foarte îngust. continuăm ascensiunea pe feţele din dreapta văii (cum urcăm). trecem peste o a 2-a săritoare. V. situată pe Creasta Strungilor. identificăm cu uşurinţă Strunga Poieniţei (denumită şi Strunga Măgarului). Hornului. Cerbului. VALEA COLŢILOR Generalităţi.2 ore. urmînd către V.

26 B. VALEA HORNULUI Generalităţi. Grad de dificultate: 1 B; traseul este accesibil alpiniştilor pregătiţi. Materiale: o coardă pentru coechipieri. Durata pentru 3 echipieri: cca 2 ore de la confluenţa cu V. Mălinului. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 26, pînă la semnalarea în text a Văii Hornului. Descrierea traseului. Din V. Mălinului intrăm direct în canionul Văii Hornului, iar din punctul în care acesta este întrerupt de o ruptură de pantă înaltă şi greu accesibilă, urmăm un vîlcel secundar spre stînga, pînă la înălţimea brîului ce leagă V. Mălinului şi V. Colţilor. Parcurgînd acest brîu spre dreapta, reintrăm pe traseul firului principal. Acesta este întrerupt curînd de un horn îngust, vertical şi înalt de 20 m, a cărui escaladă o efectuăm utilizînd prizele pereţilor lui interiori. Imediat deasupra hornului urmează o săritoare surplombantă. Trecerea directă a acestui obstacol fiind foarte dificilă, urmăm o fisură laterală de cca 6 m înălţime, ce apare deasupra hornului în stînga, după care reintrăm în fir, de-a lungul unei mici brîne. Curînd, valea lasă în dreapta o faţă stîncoasă şi înaltă, pe cînd firul se strecoară pe la baza peretelui, peste o serie de blocuri şi săritori, a caror escaladă este grea. Din această zonă urmăm faţa puternic înclinată, însă bogată în prize (din dreapta văii, cum urcăm), iar la cîtiva metri sub Creasta Strungilor, reintrăm pe fir şi ajungem în Strunga Hornului situată deasupra V'ăii Gălbinelelor, între Strunga Gălbinelelor (la V) şi Strunga Colţilor (la E), unde ascensiunea ia sfîrşit. Trasee de legătură. Vezi traseele de legătură de la ind. 26 A.- Valea Colţilor. 26 C. FISURA SUDICĂ DIN COLŢUL MĂLÎNULUI 1 Generalităţi. Grad de dificultate: 3 A; traseul, accentuat dificil, este accesibil alpiniştilor cu o pregătire avansată. Materiale: 2 corzi a 40 m, 15 carabiniere, pitoane. Durata pentru 3 echipieri: 2 - 3 ore. De la Buşteni la baza traseului: cca 5 ore. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 26, pînă la semnalarea în text a Fisurii Sudice din Colţul Mălinului. Descrierea traseului. Pentru a intra pe fisură, urmăm un traseu indirect, de-a lungul unui brîu orizontal ce începe din firul văii (în amonte de fisură) şi se prelungeşte, pe o distanţă de aproape 100 m, către dreapta (cum privim spre Colţul Mălinului). De la baza Fisurii Mălinului, prima L.C., trece peste un horn foarte înclinat. Pe această porţiune efectuam o serie de traversări scurte, însă complicate, din cauza prizelor extrem de mici. O surplombă tăiată frontal de o fisură, este trecuta uşor cu ajutorul unei piramide; de aici, pasajul continuă de-a lungul unei noi fisuri care, pe măsură ce urcăm devine tot mai largă, luînd aspectul unui horn. În cursul celei de a 2-a L.C. efectuăm un ramonaj de 40 m, de la capătul căruia traseul poate fi urmat pe una din variantele de mai jos. a. Prima urcă direct în coama ce leagă Colţul Mălinului cu Dintele dintre Colţi (varianta uşoară, nu prezintă un interes tehnic deosebit). b. A 2-a variantă urmează fisura ce se dirijează spre dreapta, către Colţul Mălinului, pe cel mai interesant dintre pasajele întregului parcurs. Pe această porţiune, escaladînd printr-un ramonaj foarte deschis un horn înalt, ajungem în dreptul unei grote cu stînca de cuoare neagră-cenuşie, unde ne regrupăm. In cea de a 4-a L.C., părăsind grota, efectuăm iniţial o traversare, după care, escaladînd prin ramonaj o fisură verticală, ieşim la 20 m sub vîrf, de unde dificuItăţile traseului scad simţitor. Trasee de legătură. Vezi traseele de legătură de la indice 28 A. 27. VÎLCELUL ASCUNS ŞI VALEA VERDE Ramificaţii : PE VÎLCELUL ASCUNS: Fisura Margaretelor; Hornul Liliecilor. 27 A Traseul Victoriei; Fisura Ascunsă (Traseul Locomotiva); PE V. VERDE: 27 B. Fisura Santinelei Văii Verzi. (Traseele fără indici sînt menţionate în textul arterei). Generalităţi. Cercetarea peretelui care delimitează spre SE Vîlcelul Ascuns, situat în plină zonă forestieră, la mică distanţă deasupra Poienii Văii Cerbului, a condus în ultimii ani la stabilirea unui remarcabil număr de trasee cu caracter alpin, în parte de un nivel tehnic superior, între care: Traseul Victoriei şi Fisura Ascunsă (Traseul Locomotiva). Adăugăm că poteca ce însoţeşte Vîlcelul Ascuns pînă la obîrşie conduce în continuare, pe un parcurs scurt şi uşor, în V. Mălinului, deasupra marilor săritori din

zona inferioară a acestei văi. Itinerarii pînă la baza arterei 1. Buşteni (capătul de sus al str. Coştila-Căminul Alpin), pe drumul marcat cu semnul triunghi roşu: Plaiul Munticelului-Poiana Văii Cerbului. Durata: cca 2 ore (descrierea în detaliu vezi ind. 6) 2. Buşteni (bd. Nestor Urechia), pe drumul marcat cu semnul bandă galbenă: Şoseaua Diham (Valea Cerbului) - Plaiul Fînului-Poiana Văii Cerbului. Durata: cca 2 ore (descrierea în detaliu vezi ind. 7. Din Poiana Văii Cerbului, unde traseele de mai sus se intersectează (stîlp indicator) urmăm, spre V poteca Văii Cerbului, marcată cu semnul bandă galbena. Pe coastele din stînga Poienii V. Cerbului un hăţaş ce urcă prin pădure, se îndreaptă către Vîlcelul Ascuns. Descrierea traseului. Intrarea pe firul vîlcelului se caracterizează prin doi mari molizi ce preced zona de stîncă a pereţilor Vîlcelului Ascuns. Urcînd din acest punct pe sub peretele vertical ce scapă din creastă (în stînga cum urcăm) ajungem, după cca 50 m de la intrarea pe fir, la baza unei fisuri ce spintecă peretele în diagonală (de la stînga la dreapta). Aceasta constituie prima porţiune a traseului, denumită Fisura Margaretelor (grad de dificultate: 3 A) a cărei escaladă se efectuează pe desfăşurarea a două lungimi de coardă şi prin asigurare în pitoane. Pe acelaşi versant şi după un parcurs de 30 m, un horn îngust marchează intrarea pe traseul denumit Hornul Liliecilor (grad de dificultate 3 B), care măsoară două lungimi de coardă. Din dreptul Fisurii Margaretelor, Vîlcelul Ascuns îşi accentuează înclinaţia, iar pe porţiunea centrală coastele lui se îndepărtează tot mai mult. Urcînd în continuare, distingem curînd, în zona superioară a vîlcelului, un brîu ce se prelungeşte spre stînga (cum urcăm), îndreptîndu-se către punctul de pătrundere pe Traseul Victoriei. Pentru traseul Victoriei - vezi indice - 27 A La mică distanţa spre stînga, se desfăşoară Traseul Fisurii Ascunse (Traseul Loromotiva) (grad de dificultate, 3 B). Reluînd din dreptul brîului, ascensiunea Vîlcelului Ascuns, ajungem după un parcurs scurt la obîrşie, sub o muchie acoperită cu rarişti de molid şi pîlcuri de jnepeni. De aci înaintînd aproape orizontal cca 200 m, ajungem în V. Mălinului la mică distanţă în aval de baza Hornului Mare (denumit şi Hornul Pămîntos) şi deasupra săritorilor porţiunii inferioare a acestei văi. Trasee de legătură. Din V. Malinului urmăm haţaşul ce urcă uşor pînă la baza Hornului Mare (în stînga cum urcăm) unde ajungem curînd. Din acest punct: a) putem urca, în continuare V. Mălinului, pe traseul 26 care conduce, succesiv, la confluenţa văilor Colţilor, Hornului, Scoruşilor, şi la baza Fisurii Sudice din Colţul Mălinului; b) putem reveni în Poiana Coştilei, urcînd Hornul Mare şi coborînd pe flancul opus, hăţaşul care după cca 20 minute ajunge în Drumul Munticelului (pe traseul indice 6 E, spre Buşteni). 27 A. TRASEUL VICTORIEI Generalităţi Grad de dificultate: 4 B; traseul, foarte dificil, este accesibil alpiniştilor cu o pregătire avansată. Materiale: 2 corzi a 40 m, 15 carabiniere, pitoane. Durata pentru 3 echipieri: 2-3 ore. De la Buşteni la baza traseului: cca 3 ore. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera 27, pînă la semnalarea în text a Traseului Victoriei. Descrierea traseului. Urmînd către stînga brîul ce apare în treimea superioară a Vîlcelului Ascuns, ne orientăm după cca 10 m spre dreapta şi în sus, pe un scoc înclinat şi acoperit cu vegetaţie. De aici, şi după o traversare de 8 m spre stînga, de-a lungul unui prag îngust, ajungem la baza Traseului Victoriei. Prima L.C. urrnează, pe o diferenţa de nivel de 30 m, o fisură largă, întreruptă pe porţiunea centrală de un brîu acoperit cu vegetaţie. În partea inferioara escalada urmează alternativ fisura şi faţa din dreapta acestui prim pasaj. În a 2-a L.C. (cca 20 m) escaladăm o nouă fisură, pe parcursul căreia sînt fixate două tendoare. Printr-o trecere uşoară spre dreapta, ne angajăm în cea de a 3-a L.C., vizînd în partea finală o serie de surplombe situate la cca 20 m deasupra noastră, la baza cărora ne regrupăm pe o platformă foarte expusă. A 4-a L.C. se desfăşoară de-a lungul unei fisuri întrerupte de surplombe, a căror escalada necesită întrebuinţarea scăriţelor. Această porţiune, de circa 40 m, fiind foarte expusă şi constituită dintr-o rocă sfărîmicioasă, este cea mai dificilă de pe întregul parcurs. Ajunşi în creastă, ne orientăm spre dreapta, iar după un foarte scurt parcura, coborîm printr-o spintecătura pietroasă în Vîlcelul Ascuns. Trasee de legătură. Vîlcelul Ascuns urmat în jos, conduce cu uşurinţă în Poiana Văii Cerbului, de unde putem ajunge la Buşteni (indice 6 E sau 7 C) după 1 oră.

27 B. FISURA SANTINELEI VĂII VERZl Generalităţi. Traseul urmează în diagonală şi pe o înălţime de peste 280 m, faţa NE a vîrfului. Escalada se efectuează prin ramonaj, iar în punctele surplombante, prin utilizarea corzii duble, în special pe porţiunea centrală a traseului. Grad de dificultate: 4 B; traseul, accentuat dificil, este accesibil alpiniştilor cu o pregătire avansată. Materiale: 2 corzi a 40 m, 15 carabiniere, pitoane. Durata pentru 3 echipieri: 3-4 ore. De la Buşteni, la baza traseului: cca 2 ore. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 27 pînă în Poiana Văii Cerbului. Din Poiana Văii Cerbului, urmăm spre V şi pe un scurt parcurs poteca Văii Cerbului, marcată cu semn bandă galbenă. Inainte de a traversa firul acestei văi observăm în stînga noastră, (într-un luminiş larg) săritorile finale ale Văii Mălinului, iar imediat în dreapta lor, firul Văii Verzi, care coboară printr-un culoar stîncos şi umed, covîrşit la ieşirea din abrupt de o vegetaţie sălbatică. Descrierea traseului. Intrînd pe firul acestei văi îl urmăm cca 40 m, după care ne orientăm spre dreapta, trecînd prin desişul unei păduri de anini de munte, şi urcăm la baza imensei piramide a colţului. De aici ne strecurăm, în continuare, pe sub perete spre dreapta, şi ajungem curînd în dreptul unui prag acoperit de o vegetaţie bogată. Prima L.C., care urmează acest prag, prezintă o serie de pasaje uşoare; în partea superioară, un horn îngust, avînd o înălţime de cca 20 m, este escaladat prin ramonaj. La capătul acestuia, o primă platformă permite regruparea. Reluînd ascensiunea, depăşim curînd un pasaj mai puţin expus (a 2-a L.C.), iar după cca 30 m întîlnim o grotă, sub care ne regrupăm. Al 3-lea pasaj, a cărui escaladă o efectuăm la coarda dublă, implică trecerea unei surplombe dificile, după care o grotă de o aşezare foarte aeriana, permite o nouă regrupare. De aici, printr-o traversare către dreapta (a 4-a L.C.). intrăm într-un horn pămîntos, iar după 15 m. atingem o platformă largă, formată din cîteva lespezi prăbuşite din perete. Este locul de unde se deschide o panoramă covîrşitoare asupra Văii Cerbului. A 5-a L.C. urrnează iniţial un obstacol în diedru, uşor surplombant în partea superioara; după 10 m efectuam o traversare spre stînga la capătul căreia identificăm un horn. A 6-a L.C., care nu depaşeşte 15 m, ia sfîrşit pe o platformă în al cărei perete întîlnim o grota adîncă. Porţiunea următoare (a 7-a L.C.) necesită o escaladă foarte atentă, în cursul căreia capul de coardă porneşte asigurat şi atinge un nou punct de regrupare. A 8-a L.C. se caracterizează printr-un prag de piatră foarte înclinat. Acesta se pierde în partea superioară îngustîndu-se într-atîta, încît nu permite decît o regrupare cu totul incomodă, pe o platformă ce nu depăşeşte 50 cm laţime şi de sub care peretele scapa vertical, pe o adîncime de 200 m. A 9-a L.C. trece peste un pasaj vertical, iar după depăşirea unei porţiuni uşor surplombante, traversează o serie de plăci, luînd sfîrşit după 30 m, la baza unui horn înclinat, a cărui escaladă este dificilă. A 10-a L.C. trece prin două hornuri înguste şi verticale, iar pe unele porţiuni surplombante, ce pot fi depăşite prin escaladă liberă. De aici, ultimele două L.C., care conduc la vîrf, prezintă dificultăţi tehnice tot mai reduse. Trasee de legătură. Pentru reîntoarcere, coborîm în strunga situată la cca 60 m sub vîrf, iar de aici, pe scocul ce scapă din strungă în spre Valea Verde, pînă în punctul unde întîlnim un grup de molizi. În continuare, ajungem printr-un rapel de 40 m la baza peretelui. Orientîndu-ne către stînga (cum privim spre perete), urcăm o coastă de cca 40 m, pe al cărei flanc opus întîlnim un horn ce ne conduce în Valea Verde. Firul văii, urmat în jos, ne readuce curînd în Poiana Văii Cerbului; de aici, pe traseele indice 6 E sau 7 C, ajungem la Buşteni, după cca 1 oră. 28. VALEA SEACĂ A COŞTILEI Ramificaţii pe arteră; Muchia de Sus (din Creasta Frumoasă); 28 A Hornul Ascuns; 28 B Hornul Central. (Traseul fără indice este menţionat în textul arterei). Generalităţi. Ascensiunea Văii Seci a Coştilei, al cărei parcurs este lipsit în general, de obstacole dificile, conduce sub peretele ce scapă către N, din Colţul Mălinului, la baza traseelor cu caracter tehnic care fac legătura între obîrşia acestei văi şi Brîul Mare al Coştilei (Muchia de Sus, Hornul Ascuns, Hornul Central). Grad de dificultate: 1 B, traseul este accesibil alpiniştilor pregătiţi. Materiale: o coardă pentru coechipieri. Durata: 3 ore. De la Buşteni la baza arterei: 1½ oră. Itinerar pînă la baza arterei. 1. Buşteni (capătul de sus al str. Coştila-Căminul Alpin), pe drumul

marcat cu semnul triunghi roşu: Plaiul Munticelului - Poiana Văii Cerbului. Durata: cca 2 ore (descris în detaliu la indice 6). 2. Buşteni (bd. Nestor Urechia), pe drumul marcat cu semnul bandă galbenă: şos. Diham (V. Cerbului) - Plaiul Fînului - Poiana Văii Cerbului. Durata: 2 ore. (Descris în detaliu, la indice 7). Din Poiana Văii Cerbului, unde traseele de mai sus se intersectează (stîlp indicator), urmăm spre V poteca Văii Cerbului, marcată cu semnul bandă galbenă. După un parcurs de cca 10 min traversăm firul V. Cerbului, urmînd flancul sudic al Morarului, iar după cca 15 min, ajungem în dreptul Văii Seci a Coştilei (stînga, cum urcăm). Obîrşia văii, situată la 2200 m înălţime, este dominată de Colţul Mălinului, vîrf de forma unui dom uriaş, constituit din trei mari trepte şi brăzdat simetric de Hornul Central, iar pe flancuri de Hornul Ascuns (în dreapta, cum privim spre fundul văii) şi de un horn larg şi stîncos (în stînga). Descrierea traseului. Părăsind poteca Văii Cerbului (cota 1380) coborîm spre stînga, la confluenţa Văii Seci a Coştilei. De aici urmăm fie talvegul, fie coastele împădurite din dreapta văii (cum urcăm), fără a ne îndepărta prea mult de fir. Porţiunea inferioară se caracterizează printr-un parcurs lipsit de orizont şi obositor, din cauza vegetaţiei ce acoperă pe o mare suprafată coastele văii. După cca 30 min, ajungem la limita superioară a pădurii, în micul luminiş denumit Poiana Urşilor de unde urcăm prin stînga săritorii mari, la înălţimea Brîului Caprelor, care coboară din Strunga Vf. Prăpădit (din stînga, cum urcăm). De aici, urmăm spre dreapta şi pe deasupra firului, hăţaşul ce însoţeşte Brîul Caprelor, iar din punctul în care acesta se pierde în perete, traversăm firul văii de-a lungul unui mic prag şi continuăm urcuşul pe feţele din dreapta (cum urcăm) şi apoi pe fir, pînă la înălţimea Brîului cu Jnepeni. Din acest punct, urmînd fie talvegul, întrerupt de cîteva săritori de aspectul unor hornuri înguste şi umede, fie coastele din stînga văii (cum urcăm) şi la o distanţă de 10 - 30 m de fir, ajungem, după cca 3 ore din V. Cerbului, la baza peretelui ce scapă din Colţul Mălinului către N. Este locul din care putem urmări cu uşurinţă, toate detaliile traseelor care conduc la Colţul Mălinului. In dreapta văii (cum privim spre perete), Hornul Negru conduce în creasta ce ne separă de V. Ţapului, punct din care începe Traseul Muchiei de Sus (din Creasta Frumoasă, grad de dificult. 2A), a cărei escaladă ia sfîrşit în imediata apropiere şi în dreapta punctului din care coboară Hornul Ascuns. Pe faţa frontală a colţului, primul horn din dreapta, denumit Hornul Ascuns, poate fi identificat cu uşurinţă după blocul în surplombă, ce barează în partea superioară, pasajul iniţial al acestui traseu. Pentru Hornul Ascuns - vezi indice 28 A. Hornul Central formează axa de simetrie a peretelui nordic şi este cel mai interesant dintre traseele cu caracter tehnic din aceasta zonă. Pentru Hornul Central - vezi indice 28 B. Imediat în stînga, un horn larg, întrerupt în partea superioară de cîteva blocuri surplombante, prezintă o variantă uşoară, ce conduce la înălţimea pragului central ai colţului. In continuare şi tot către stînga, Creasta Mălinului urmează linia unei coame subţiri şi foarte aeriene, întreruptă la distanţe aproape egale de două platforme largi. Trasee de legătură. Escaladele de mai sus conduc la capătul coamei Dintelui dintre Colţi, punte de legătură îngustă între Colţul Mălinului şi Brîul Mare al Coştilei, de unde itinerariile de ieşire din abrupt sînt înfăţişate la capit. ,,Trasee de legătură" de la 28 A. Caracteristica traseului iarna. Deşi Valea Seacă prezintă o deschidere relativ largă, o înclinaţie accentuată şi un relief puţin variat, ascensiunea ei poate fi întreprinsă fără a întîmpina dificultăţi deosebite. De la obîrşie, însă, traseele de legătură cu Brîul Coştilei sînt foarte grele, hornurile şi feţele colţului fiind acoperite uneori de zăpezi geruite, iar în punctele de rupere de pantă, de mici bolţi de gheaţă. 28 A. HORNUL ASCUNS Generalităţi. Porţiunea inferioară este formată dintr-o fisură în diedru, întreruptă la capătul de sus de o boltă stîncoasă şi uşor surplombantă, iar porţiunea superioară, dintr-un horn de o înclinaţie mijlocie, a cărui escaladă conduce sub punctul culminant al Colţului Mălinului. Grad de dificultate: 1 B; traseul este accesibil alpiniştilor pregătiti. Materiale: o coardă pentru coechipieri. Durata pentru 45 echipieri: 1-2 ore. De la Buşteni, la baza traseului cca 5 ore. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 28, pînă la semnalarea în text a Hornului Ascuns. Descrierea traseului. Deşi porţiunea inferioară a Hornului Ascuns este, în general, lipsită de prize, aderenţa la stîncă e totuşi suficientă, pereţii fisurii avînd o deschidere foarte mică, ceea ce face ca unele pasaje să fie trecute printr-o escaladă exterioară. După cca 60 m, ajungem sub o boltă uşor surplombantă

dupa care hăţaşul iese prin dreapta Colţului Brînei. acoperite de cele mai multe ori. 31 B. efectuăm o scurtă traversare prin dreaptă. de aspectul unui horn îngust şi uşor surplombant în partea finală. surplombante şi paralele.(punctul . unde ne regrupăm.C. iar de aici se continuă pînă în Valea Albă (vezi ind. sau ocolit pe un prag îngust ce-l urmăm spre stînga. porţiunea centrală. ia sfîrşit după o înălţime de cca 30 m. unde Hornul Ascuns. pînă la semnalarea în text a Hornului Central. în epoca zăpezilor. Din acest punct escalada continuă printr-un canion foarta îngust şi uşor înclinat. după care un pasaj de dificultăţi similare şi două trepte succesive. separă cele trei porţiuni distincte ale traseului formate din: fisura inferioară. acest pinten izolat se leagă cu Brîul Coştilei (spre V) printr-o coamă îngustă. dificil.C. pe o platformă largă. trece peste cîteva trepte verticale. şi. Două praguri orizontale. pe o porţiune de cîţiva metri. sînt trecute printre pereţii tot mai apropiaţi ai hornului. Dacă în timpul verii escalada Hornului Ascuns este aproape elementară. formînd un excelent loc de regrupare. traseul. al cărui vîrf tabular se sudează cu Brîul Mare al Coştilei. după care. 28 B. ajungem curînd sub o boltă foarte proeminentă. în V. Colţul Mălinului se leagă cu Brîul Mare al Coştilei (către SV) printr-o coamă îngustă. în V.Dintele dintre Colţi". şi care ia sfîrşit sub Colţul Mălinului. este accesibil alpiniştilor cu o pregătire avansată. în încheiere. Avînd aspectul unei spintecături rectilinii. care ia sfîrşit sub două dale verticale. a cărei trecere ne obligă să ieşim pe faţa peretelui. ce pot fi escaladate cu uşurinţă. HORNUL CENTRAL Generalităţi. ajungem după cca 1 oră. ale cărei coaste abrupte şi adînci. Indeosebi pe porţiunea interioară şi în punctul de traversare a blocului. care încinge faţa nordică pe toată desfăşurarea ei. Deasupra primei platforme. porţ. traseul primei L. care face legătură între Colţul Mălinului şi Brîul Coştilei..ŢapuIui) Caracteristica traseului iarna.2 ore. că Hornul Ascuns este cel mai uşor traseu de legătură între obîrşia Văii Seci şi Brîul Coştilei. Pentru a ajunge pe platou. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 28.. urmăm mai întîi Coama Dintelui dintre Colţi.). În mjjlocul acestei coame distingem blocul denumit . în timp ce fundul hornului apare uşor surplombant. În continuare. spre NV. de suprafeţe compacte de gheaţă. înclinaţia hornului se atenuează. orizontal şi apoi în sus. Durata pentru 3 echipieri: 1 . săpată în trepte şi de o înclinaţie mijlocie. prin ramonaj (a 3-a L. Mălinului (spre stînga. dificultăţile parcursului se accentuează. se escaladează cu uşurinţă de-a lungul unei fisuri înguste. care împarte simetric faţa nordică a Colţului Mălinului. Ţapului şi Seaca Coştilei. de un aspect aproape similar. II). coboară în firul Văii Mălinului. în dreptul acestuia. care intersectează la distanţe aproape egale linia de escaladă a hornului. A 2-a L. Hornul Central prezintă cel mai direct şi mai bine individualizat dintre traseele ce leagă obîrşia Văii Seci cu Brîul Mare al Coştilei. urmăm traseul indicat în ultimele rînduri ale descrierii de la indice 29 (V. în Brîul Mare al Coştilei. porţiunea superioară.La Bolovan"). Hornul Ascuns devine mai larg. prin fisura care-l brăzdează frontal. urcînd în dreapta un pasaj scurt însă înclinat. iar de alta. iar ascensiunea ia sfîrşit pe platforma de o suprafaţă restrînsă a colţului. în V. Materiale: o coardă de 40 m. pitoane. se prăvălesc de o parte. corespunzător Văii Ţapului. verticale. Ţapului. asiguraţi în piton. iar în continuare. de unde putem coborî în V. De la baza peretelui şi pînă la înălţimea platformei imediat superioare. Colţul Brînei. 5 carabiniere. poteca ce însoţeşte Brîul Mare al Coştilei. Acest obstacol poate fi escaladat direct. Urmînd la dreapta. Descrierea traseului. ieşim la baza hornului final. deasupra obîrşiei firului secundar al Văii Ţapului. Trasee de legătură. în schimb. Priponului (vezi 21 A. pe un prag de piatră foarte îngust. Pornind de pe platforma situată la cca 35 m sub Colţul Mălinului. spre SE.C. III). prezintă o întrerupere aparentă. cum privim către platou). Mărginit în trei părţi de fundurile stîncoase şi adînci ale văilor Mălinului. Menţionăm. 2. întreruptă către . privit de jos. Brîul Coştilei urmat la stînga. peretele din stînga devine convex şi lipsit de prize. De aici: 1. Depăşind şi acest pasaj dificil. De la Buşteni la baza traseului: cca 5 ore. în sfîrşit. Grad de dificultate: 2 B. Escaladăm acest prim obstacol mai dificil. şi conduce la capătul Coamei Dintelui dintre Colţi. de cca 35 m înălţime şi de o înclinaţie de cca 60°. Cerbului (în traseul 7 B). Strecurîndu-ne printre ele. pe o distanţă de 4 m. porţ.

care poate fi urmată la dreapta. sau printr-un ocol ce urmează coastele din dreapta văii (cum urcăm). într-un tobogan imens. spre Vf. Omul (indice 3 B) sau la stînga. traversează Brîul de Mijloc şi Brîul de Sus şi ajunge. care apare în stînga noastră. De la Buşteni. cum valea este întreruptă de o mare ruptură de pantă (Priponul Văii Ţapului). pînă în Brîul Mare al Coştilei. peste o serie de trepte înalte. Horaul de Sus ăl Ţapului. După trecerea săritorii ce întrerupe firul deasupra Brîului Mare al Coştilei. De la confluenţă. Din dreptul Hornului de Sus ascensiunea continuă pe faţa dintre fire. În epoca marilor zăpezi V. situat imediat în dreapta celui care ia sfîrşit sub brîu. Grad de dificultate: 1 B. Mălinului (stînga). ascensiunea VăiiŢapului urmează firul principal. Urzicii (dreapta) de V. spre SE. Traseu de traversare în Valea Seacă a Coştilei. Un mic hăţaş ce urcă în direcţia Strungii Ţapului traversează creasta către stînga. cum privim spre perele. Ascensiunea directă a văii. pînă în V. ieşim curînd pe o ramură inferioară a Brîului cu Jnepeni. Durata: pentru 3 . în Valea Seacă. de o înclinaţie foarte mare şi cu zăpezile slab ancorate din cauza deschiderii largi a văii. deşi foarte înclinat. care urmează coastele din dreapta firului (cum urcăm). ca şi celelalte văi de abrupt. formată dintr-o succesiune de blocuri înalte şi verticale. spre Babele (indice 3 C). (grad de dificult. iar. După 15-20 min întîlnim poteca Babele-Omul. pînă la semnalarea în text a Văii Ţapului. Ţapului.Ţapului de primul fir al Văii Urzicii (Lespezile Urzicii). se adînceşte tot mai mult într-un făgaş stîncos şi accidentat. pe creasta ce ne separă deValea Seacă a Coştilei. Trasee de legătură. deşi posibilă. Ascensiunea urmează un traseu direct. 30. în general. se escaladează fără dificultăţi. Descrierea arterei. cum urcăm). sub marea săritoare din Poiana Urşilor şi în imediata apropiere a Brîului Caprelor (vezi traseul Văii Seci a Coştilei . Aceasta urmată spre stînga ne readuce pe traseul direct. Priponului (vezi 21 A porţiunea a III-a) sau la stînga. Din dreptul Strungii Ţapului traversăm firul văii. a cărui escaladă. VALEA ŢAPULUI Ramificaţii pe artera: Hornul Mare al Ţapului. în final. imprimă Văii Ţapului un accentuat caracter alpin. urcînd în continuare şi fără a ne îndepărta prea mult. Albă (vezi 31 B porţiunea a II-a). mai cu deosebire între cota 1900 şi Brîul cu Jnepeni. ajungem curînd în dreptul Hornului de Sus al Ţapului. firul Văii Ţapului. De la confluenţa cu V. este foarte dificilă. Din Brîul Mare al Coştilei. situată deasupra şi în stînga noastră. pe creasta ce ne separă de Valea Seacă a Coştilei. 4 A). unde îşi are obîrşia unul din firele Văii Ţapului (firul din stînga. de-a lungul coamei ce desparte V. . la platou. în schimb. coastele înclinate din dreapta firului (cum urcăm). pînă în dreptul Strungii Tapului (cota 1700). VALEA URZICII Ramificaţie pe arteră: Creasta Colţului Crăpat (Traseul fără indice este menţionat în textul arterei). deasupra rupturii de pantă sus amintite şi la mică distanţă în aval de confluenţa firelor superioare ale Ţapului. în general accentuat înclinată. urcăm în dreapta firului pînă la înălţimea unui brîneag. traseul indirect. urmînd feţele dintre fire.mijloc de mica piramidă a Dintelui dintre Colţi. Colţul Brînei. întrerupt de numeroase săritori şi rupturi de pantă şi. Itinerar pînă la baza arterei: vezi traseul indice 7 şi 7 A. în cazul cînd aceasta este complet acoperită. pînă în V. Ţapului se transformă. faţa dintre firele superioare. urmăm prin stînga marele con de dejecţie al Văii Ţapului. (Traseele fără indici sînt menţionate în textul arterei). observăm. De aci putem urma Brîul Mare al Coştilei la dreapta spre NV. Parcursul. stîncos. Pe malul opus distingem cu uşurinţă despicătura Hornului Mare d Ţapului (grad de dificult. care brăzdează în diagonală peretele ce cade vertical din Creasta Frumoasă. In dreapta. Caracteristica traseului iarna. iar în continuare. la cca 100 m mai sus. peste marea ruptură de pantă de la cota 1900. Pentru a evita acest obstacol. Materiale: o coardă de 40 m. la baza arterei cca 3 ore. coborînd pe versantul opus. Vezi traseele de legătură de la 28 A 29. 3 A) care cade vertical din Şaua Strungii Negre. Generalităţi. în V. se înalţă Colţul Brînei (grad de dificultate 2 B) a cărui spinare stîncoasă desparte V. printr-un horn lung. după care. este dificilă.indice 28). Traseu de legătură. Cerbului. acoperit cu vegetaţie. la început foarte puţin definit. Pe măsură ce urcăm. Reintrînd pe fir.5 echipieri 3-4 ore. traseul devine mai puţin înclinat. urcînd prin bolovăniş.

De aici. pînă la înălţimea Brîului de Sus. adăugăm însă. format dintr-o săritoare surplombantă. Escalada directă. extrem de accidentate şi cu pereţii foarte înalţi. Traseul trece peste o serie de noi săritori. Curînd albia firului principal pierzîndu-se în coastele muntelui. Deasupra acestui prim obstacol reintrăm pe talveg. precum şi porţiunea superioară. pînă la Brîul cu Jnepeni.. prima săritoare în surplombă ia uneori aspectul unei cascade de gheaţă. ce nu poate fi trecută decît cu ajutorul a 1-2 pitoane. Ajunşi la înălţimea Brîului de Mijloc zărim în apropierea noastră spărtura de mari dimensiuni. urmăm un vîlcel lateral pînă la înălţimea crestei ce desparte V. Caprelor. care fiind întrerupt de săritori de un aspect similar cu cele de pe porţiunea iniţială. firul văii este întrerupt la mici intervale de cîteva săritori a căror înălţime variază între 5-20 m. ascensiunea directă a văii urmează un parcurs care trece prin două canioane înguste. deşi posibilă.Fereastra Urzicii". Itinerarii pînă la baza arterei. Durata: 45 ore. iar la stînga. întîlnim după cca 20 min drumul Babele-Omul. Valea Urzicii poate fi escaladală direct. Cîteva zeci de metri mai sus. se dislocă pe întregul parcurs cu uşurinţă. peste care curg în permanenţă mici şuvoaie rezultate din topirea zăpezilor. la mică distanţă sub platou. Deasupra Brîului Coştilei. Acesta fiind întrerupt de cîteva săritori surplombante. după care este întreruptă de bariera unei mari rupturi de pantă. 31 B. Cerbului şi pînă la Brîul Mare al Coştilei. Materiale: pentru traseul direct. 2 B). Trecînd prin bolovănişul conului de dejecţie ajungem la baza primului canion al văii. deoarece marele canion de sub Brîul Coştilei ascunde adeseori. Brîul Mare al Coştilei continuat în aceeaşi direcţie (spre dreapta) conduce după un parcurs scurt la baza Crestei Colţului Crăpat (grad de dificult. Trasee de legătură. al 2-lea. pe traseul indice 3C. Începînd de la limita superioară a marilor săritori ce preced confluenţa cu V. Traversînd platoul spre V. care conduc în Pîrîul Mare al Coştilei. Descrierea arterei. Caracteristica traseului iarna.De la confluenţa cu V. Parcurgerea directă a acestei porţiuni pînă la Brîul Mare al Coştilei. primul obstacol al Văii Urzicii. spre S. foarte apropiaţi şi de o înălţime ce variază între 60 . sub stratul de zăpadă. Grad de dificultate: pe porţiunea inferioară. echivalînd cu o escaladă accentuat dificilă. Din Brîul Mare în Brîul de Mijloc. după care firul este întrerupt de un horn foarte înalt şi surplombant în partea superioară. valea fiind întreruptă de numeroase săritori şi rupturi de pantă. vom alege pentru continuarea ascensiunii coastele înclinate dintre cele două spălături (în stînga firului principal al Urzicii. deasupra marelui canion al văii. revenim pe linia firului principal. Încercarea este însă periculoasă. la cabana Babele. 7 A. este accesibil numai alpiniştilor cu o pregătire avansată. 2 corzi a 40 m. direct pe fir. spre NV conduce la cabana Omul. între Brîul Mare şi platou (gradul 1 B). Urmînd acest brîu la dreapta. îl vom ocoli prin stînga. putem urma unul din traseele de mai jos: primul. traseul direct fiind accentuat dificil. pentru variantă şi continuarea ascensiunii pînă la platou. Peretele Priponului. În dreptul Brîului cu Jnepeni sîntem la capătul inferior al celui mai adînc dintre canioanele văii. după care reintrăm pe traseu printr-o traversare în diagonală către stînga. şi parte din săritorile şi rupturile de pantă de pe porţiunea superioară a văii. care formează linia de separaţie dintre V. în unele epoci. care se deschide adînc la picioarele noastre. Generalităţi. goluri adînci. valea se deschide într-un amfiteatru larg acoperit pe o mare suprafaţă de grohotiş. în punctul unde valea prezintă o deschidere mai largă. VALEA PRIPONULUI Ramificaţii pe arteră: 31 A. că roca. ce poate fi escaladată direct sau ocolită pe coastele din dreapta văii (cum urcăm). Acelaşi aspect păstrează. pe coastele foarte expuse şi înclinate din stînga văii (cum urcăm). este de asemenea dificilă. denumită . 31. pitoane. format din pereţi verticali. alpiniştilor pregătiţi. Vezi traseul indice 7 şi. care urmat la dreapta. pînă la semnalarea în text a Văii Urzicii. De la Buşteni la baza traseului: cca 3 ore. varianta. traseul străbate o zonă caracterizată printr-un relief foarte frămîntat. poate fi escaladat direct sau ocolit pe un vîlcel secundar din dreapta firului principal (cum urcăm). şi care pot fi escaladate frontal sau ocolite pe una din coastele văii. pe coastele din stînga văii (cum urcăm). De la Brîul Mare în sus. cum urcăm). care urmează coastele din stînga firului şi paralel cu aceasta. pe o faţă stîncoasă şi puternic înclinată. care se efeetuează prin escaladă liberă. ceea ce face ca escalada să prezinte o oarecare nesiguranţă. varianta. Mălinului. este mai dificil. 10 carabiniere. din cauza instabilităţii zăpezilor. Urzicii şi V. a căror înclinaţie devine tot mai mare pe măsură ce înaintăm. Brîul Mare al Coştilei. . pe traseul indice 3B. Urzicii de V. o coardă pentru coechipieri. fiind dificilă. îl ocolim pe coastele din stînga (cum urcăm).80 m. formată din conglomerate mărunte. Din acest punct şi pînă la Brîul de Mijloc.

a desişului de . pe drumul marcat cu semnul triunghi roşu: Plaiul Munticelului-Poiana Vaii Cerbului. Durata pentru 3-5 echipieri. iar după un scurt parcurs. Urzicii. Cerbului) . pitoane. vom urma pentru intrarea pe fir. foarte obositoare.La Bordeiul Berbecilor" (cota 1780 m). deasupra zăpezilor. care deschide o perspectiva largă asupra căldărilor superioare ale Văii Cerbului. este accesibil alpiniştilor începători. Buşteni (bd. Săritorile ce preced ieşirea din abrupt rămînînd. îl părăsim.3 ore. a cărui înălţime este de cca 120 m. descris mai sus. întîlnim curînd poteca Babele-Omul. accentuat dificil. ne abatem brusc spre dreapta şi urmăm. V. 1. urcăm o coastă împădurită printre doi pereţi stîncoşi şi ieşim în poiana . cum urcăm) şi pe la capătul nord-vestic al Brîulul Mare al Coştilei (în stînga) după care. traseul. pe drumul marcat cu semnul bandă galbenă: Şoseaua Diham (V. pînă sub Peretele Priponului (dreapta cum urcăm).Plaiul Fînului .Poiana Coştilei . paralel cu V.. obişnuit. Trasee de legătură. iar la stînga (spre S). traversăm din nou V. De aici. ia sfîrşit în Platoul Coştilei. vasta căldare din porţiunea superioară a văii.La Piatra Pîrlită". ajunge în punctul denumit .. (Acesta urmat înainte spre E. traversînd curînd creasta dintre V. De la Buşteni la baza traseului cca 4 ore. a cărei ascensiune lipsită de dificultăţi. pînă la semnalarea în text a Peretelui Priponului. în platou. revenind pe flancul Muntelui Coştila. traversează din nou firul văii. continuînd urcuşul peste o coastă întinsă şi în parte înierbată. Caprelor. şi care în mod obişnuit nu se escaladează. 2. lăsăm în stînga V. După cca 100 m de la intrarea pe brîu. De la Buşteni la baza traseului: 4-5 ore.Poiana Văii Cerbului. Pe malul opus. iar după cca 15 min ajungem în dreptul Văii Seci a Coştilei (în stînga cum urcăm). care trece pe la baza Peretelui Priponului (în dreapta.vezi indice 31 B Hăţaşul traversează în continuare. Din poiana “La Piatra Pîrlita" poteca urcă pieptiş. în firul Văii Priponului la baza unei mari săritori. ascensiunea Văii Priponului urmează un parcurs lipsit de obstacole. Descrierea arterei. e brăzdat în treimea centrală de un horn adînc. Din dreptul Brîului Mare al Coştilei. pe o terasă întinsă şi aproape plană. de unde se ramifică spre stînga hăţaşul ce pătrunde în V. Priponului. Durata: 2 ore (descris în detaliu la indice 6). cum urcăm). trece printr-un horn stîncos şi iese deasupra marelui pripon al văii.cum urcăm). aceasta urmată la dreapta. este accesibil alpiniştilor cu o pregătire avansată. ocolind cîteva trepte stîncoase şi iese după un parcurs lung şi obositor. uşor. 2 . pe un hăţaş care. 10 carabiniere. Buşteni (capătul de sus al str. Brîui Mare al Coştilei. conduce la cabana Omul (indice 3B). Urmînd acest hăţaş de-a lungul unui brîu. Materiale: 2 corzi a 40 m. Ţapului. de întinse pîlcuri de jnepeni. Materiale: 1 coardă pentru coechipieri. cu porţiuni a căror escaladă necesită utilizarea corzii duble. Nestor Urechia). În condiţiuni de iarnă. unde ajungem după cca 1 oră din V. Priponului poate fi urmată fără să întîmpinăm alte dificultăţi. Priponului. observăm pe stînga geografică a văii un perete vertical. spre NV. în afară de cele rezultînd din lungimea parcursului. nu departe. Durata pentru 3 echipieri: cca 2 ore. Din Poiana Văii Cerbului.Cerbului. la capătul Brîului Priponit. trecem pe malul opus (dreapta. deasupra căreia V. Trecem din acest punct. În colţul de SV al poienii. Caracteristica traseului iarna. risipit în această zonă în numeroase ramuri. după un parcurs de 15 min. Descrierea traseului. conduce după cca 200 m în V. începe prin parcurgerea unui brîu care porneşte din firul văii spre dreapta (cum urcăm). iar în continuare V. ale cărui ramificaţii se risipesc pe coastele Văii Priponului. Coştila-Căminul Alpin). Priponului este barată la ieşirea din abrupt de o săritoare uriaşă formată dintr-o serie de blocuri suprapuse. Caprelor formează un horn foarte înalt şi surplombant. Cerbului. o potecă care ne readuce în fir. Orientîndu-ne către V. a cărui linie de creastă este acoperită pe o mare distanţă. Priponului şi V. Grad de dificultate: 1A.vezi indice 31 A. ia sfîrşit în Platoul Coştilei). Itinerar pînă la baza arterei. Cerbului. urmăm spre V poteca marcată cu semnul bandă galbenă. Pentru Brîul Mare al Coştilei . de aici. Durata: 2 ore (descris în detaliu la indice 7).C. ajungem după cca 200 m. Caprelor (spre stînga. traseul indirect. la cabana Babele (indice 3C). se îndreaptă către SE. traversînd vastele căldări din zona superioara. traversăm curînd firul Văii Cerbului trecînd pe flancul sudic al Mvmtelui Morarul. unde traseele de mai sus se intersectează (stîlp indicator). 31 A. Pentru Peretele Priponului . pe malul opus al văii. PERETELE PRIPONULUI Generalităţi. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 31. Prima L. După trecerea. Peretele Priponului. Grad de dificultate: 4A. V. traseul.

urcăm coastele din dreapta văii. la început în pantă repede. pînă la semnalarea în text a Brîului Mare al Coştilei. Ultimii 4-5 m ai acestui pasaj foarte dificili. situat imediat în dreapta şi sub Stînca lui Gelepeanu. Urzicii de V. întîlneşte. 31 B. lăsînd în dreapta Creasta Colţului Crăpat. lăsînd în dreapta punctele de pătrundere pe traseele din Peretele Brîului. ne readuce în firul Văii Priponului.) vizînd intrarea în marea despicătură a peretelui. Ţapului. după 20 m. continuăm escalada (a 2-a L. care conduce în urcuş uşor. iar pentru a evita o surplombă ce blochează ieşirea. în interiorul căreia ne regrupăm. Materiale: o coardă de 40 m. în firul acestei văi. cum privim spre Valea Albă) Creasta Văii Albe. de unde perspectiva asupra marilor căldări ale Văii Gerbului şi a clinului sudic al Morarului este de o neobişnuită sălbăticie. în continuare. de-a lungul unui brîu cu jnepeni. unde ia sflrşit. întretaie doi mici afluenţi ai V. Urzicii. iar după ce trece pe deasupra Hornului Coamei. Caprelor şi trece printr-o portiţă de conglomerate situată pe linia de cumpănă dintre V. lăsînd în dreapta Hornul Mare. De aici poteca marcată cu semnul triunghi galben.. Grad de dificultate: l A. brîul coboară în diagonală pe deasupra canionului Văii Mălinului. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 31. ne angajăm într-o escaladă grea.La Cablu"). după cca 1 oră din poiană. după cca 20min. unde ne regrupăm. În continuare. Caprelor şi V. pe o distanţă de 70-80 m. Drumul Munticelului.vezi indice 21 F. De aici. iar după cca 80 m Hornul lui Gelepeanu. brîul întretaie firele Văii Scoruşilor. care prezintă în această zonă o discontinuitate. traversează curînd V. Traseul de înapoiere urmează iniţial şi pe o porţiune de cîţiva metri. Durata pînă în Valea Albă: 3 . cca 4 ore.. Din dreptul crestei. ajungem la cabana Caraiman. BRÎUL MARE AL COŞTILEI (PRIN V.C.vezi indice 21C. PRIPONULUI) Generalităţi. Urmînd în jos hăţaşul ce însoţeşte firul Văii Albe.) ne orientăm în continuare în diagonală către dreapta. în apropierea punctului de pornire. Fisura din Santinela Blidului . Ramonînd prin fundul acestui horn foarte adînc (a 3-a L. după care un hăţaş ce se strecoară pe sub perete.. De la Buşteni la baza traseului. BRÎUL MARE AL MORARULUI . Urzicii şi se strecoară pe sub o boltă puternic surplombantă şi pe deasupra marelui canion al văii. De aici. Muchia Blidului Uriaşilor . 1. lasă în dreapta hornul ce-l formează deasupra brîului. In cursul celei de a 4-a L. de-a lungul unui scoc cu roca friabilă şi în unele locuri uşor surplombant. Din Valea Priponului (alt. brîul traversează talvegul pietros al Vîlcelului Brînei şi ajunge în Valea Albă.vezi indice 21B.La Verdeaţă". unde se întrerupe (punctul . şi anume: Traseul Central din Găvanul Mare .4 ore. firul principal al Văii Ţapului (traseul indice 29) şi ajunge deasupra obîrşiei firului secundar al acestei văi. Hornul din Blidul Uriaşilor . linia de creastă. Trasee de legătură din Valea Albă. sub Colţul Brînei. După un parcurs scurt.jnepeni ce acoperă acest brîu. de unde. II. după cca 20 min (în traseul indice 5). paralel cu o fisură în care sînt fixate o serie de pitoane. marcat cu semnul triunghi roşu. Pentru a reintra pe traseul brîului. După 40m ne regrupăm. Brîul Mare al Coştilei se îndreaptă spre SE. care ne conduce pe o platformă. care coboară către NE (locul este cunoscut sub denumirea de Creasta . lasă imediat în stînga primele clinuri ale Crestei Coştila-Gălbinele. coborînd către SV. 32. Din acest punct îngustîndu-se vizibil.vezi indice 21E. urcă uşor în coama ce desparte V. De aici. şi traversează la mici intervale concavităţile Găvanului Mic şi Găvanului Mare. ascensiunea urmează o faţă înclinată şi lipsită de prize. 2.vezi indice 21G.C. ale căror intrări sînt indicate mai pe larg la descrierea traseelor. IV. pe al cărui parcurs coborîm la Buşteni. brîul traversează aproape orizontal amfiteatrul de obîrşie al Văii Coştila.traseul uşor. Traversînd firul Văii Albe pe flancul nordic al Caraimanului. prindem Brîul Văii Albe (ramura inferioară). în Şaua Caraimanului. ne strecurăm printr-o fereastră.. după cca 20 min. 2050 m). trecînd pe malul opus. brîul coboară. III. ajungem după cca l-2 ore în Poiana . de unde se desprinde spre E (în stînga. la cota 2160 m. Descrierea traseului: I. Blidului Uriaşilor şi Blidului de sub Streaşină. Faţa NE a Blidului Uriaşilor . urcă în creasta din care se ramifică spre NE (în stînga) Coama Umărului Gălbinelelor.C. iau sfîrşit pe o muchie acoperită cu jnepeni.La Pietriş"). poate fi urmat de alpiniştii începători.

pe drumul marcat cu semnul triunghi roşu. către Poiana Morarului (marcaj triunghi roşu). Morarului hăţaşul ce însoţeşte firul acestei văi urcă la Vf. brîul trece după un foarte scurt parcurs. Omul) pînă la semnalarea în text a Brîului Mare al Morarului. trecînd succesiv peste Şiştoaca Dracilor şi Şiştoaca Roşie. imensa coloană a Degetului Roşu şi.) Generalităţi. a cărui cingătoare se prelungeşte către NE. unde întîlneşte poteca Buşteni . Durata pentru o echipă de 3 . 33 B. în urcuş tot mai pronunţat.Vf.Pichetul Roşu. De la Buşteni la baza traseului: cca 4 ore.Pichetul Roşu.5 persoane. aceasta urmată spre stînga (către N) iese în Poiana Pichetului Roşu (traseul indice 6A). la început uşor înclinat şi larg.Poiana Văii Cerbului. după care. piramida Acului de Sus.Poiana V. traversează V. după un parcurs elementar şi foarte scurt. traversînd Vîlcelul Morarului. firul Văii Bujorilor. Valea Poienii. Urmînd din Poiana Văii Cerbului poteca ce urcă spre N. Brîul Mare al Morarului. limitată la suprafaţa restrînsă a versantului său nordic. De aici. (Traseele fără indici sînt menţionate în textul arterei. Materiale: o coardă de 40 m. Coştila . ultimul dintre colţi. ajungînd. Cerbului în V. Peretele Nordic al Acului de Sus. la dreapta. schimbînduşi brusc direcţia. este accesibil alpiniştilor începători şi turiştilor antrenaţi. se îndreaptă către NV (spre stînga). 71 33. 70 Fig. Din acest ţinut sălbatic şi stîncos. 2. din V. marcaj bandă galbenă. Cerbului) Generalităţi. la mică distanţă în aval de confluenţa firelor superioare ale acestei văi (Rîpa Mare şi Rîpa Crucii). de unde. pe poteca marcată cu semn triunghi roşu pînă în Poiana Morarului. ia sfîrşit aproape orizontal. unde se leagă cu Brîul Mare al Bucşoiului.Poiana Morarului. spre N. acela al Acului Mare. în direcţia E-NE. însă lipsit de interes şi obositor.Plaiul Fînului . în coborîş continuu şi tot mai repede. durata 3 ore (descrierea în detaliu la indicii 6. pătrunde pe versantul nordic al masivului. Fig. Durata: Poiana Morarului . iar după ce se strecoară pe sub pereţii ce cad din Acul Mare. Plaiul Munticelului . iar după ce lasă în urmă firele Văii Bujorilor. al cărui hăţaş urcă pe un parcurs direct. Cerbului . trece pe deasupra Portiţei Morarului. brîul urcă tot mai puternic şi iese curînd în creastă. luminiş sălbatic şi izolat ce desfăşoară asupra Peretelui Nordic al Morarului cel mai grandios peisaj alpin din tot cuprinsul Bucegilor. mai întîi în urcuş repede. Descrierea arterei. traseul. Omul (vezi indice 33) pe un parcurs lung şi obositor. Grad de dificultate: 1A.. pe linia de cumpănă a văilor Cerbului şi Morarului. Morarului. Din V. Itinerar pînă la baza traseului: vezi indice 7 şi 7A (Buşteni -V.4 ore. Acul Crucii şi Degetul Prelungit. traseul. de unde coboară în contînuare la Buşteni (traseul indice 6D). după cca 1 oră. Pe linia de creastă distingem pe rînd. 1. peste Rîpa Mică. brîul. de la V la E (dreapta-stînga). Materiale: o coardă pentru coechipieri. 6A). atinge albia Rîpei Zăpezii. a cărui siluetă prezintă aspectul unui trapez uriaş. Trasee de legătură. în sfîrşit. VALEA MORARULUI Ramificaţii pe arteră: 33 A. Acelaşi hăţaş conduce. Buşteni (bd. după care. Poienii. Itinerarii pînă la baza arterei.Căminul Alpin). la mică distanţă deasupra confluenţei firelor lui de obîrşie (în acest punct întîlnim izvorul denumit . mică fereastră săpată într-o muchie stîncoasă. In continuare. în Poiana cu Urzici . Nestor Urechia) .Vf. vîrfuri mai puţin proeminente. Din Valea Cerbului.Poiana Coştilei . uşor. este accesibil alpiniştilor începători şi turiştilor antrenaţi.Poiana Morarului. Din dreptul Văii Bujorilor şi după un parcurs scurt. Omul: 3-4 ore. de la intersecţia de drumuri din Poiana Văii Cerbului. Bujorilor .Poiana Coştilei . Descrierea traseului. 33 D. la coborîre. la extremitatea estică a Crestei Morarului. ajungem în Poiana Morarului. Cerbului -V.(Prin V. iar spre dreapta. Artera Văii Morarului se ramifică din drumul Poiana Coştilei .Fîntîniţa Morarului"). Durata de la Buşteni: 3 ore (descrierea în detaliu la indicii 7 şi 6 A). în V. Grad de dificultate: lA. întretaie în continuare Valea Adîncă.Valea Cerbului . pe al cărei fir se axează o bună parte din traseele cu caracter tehnic cunoscute în zona de stîncă a acestui masiv. pe faţa sudică a Bucşoiului Mic. . în Poiana Coştilei. uşor. traversează Vîlcelul Fîntîniţei. Morarului: 2 . traversăm după cca 30 min. Buşteni (capătul de sus al str. în dreptul Văii Rîpa Zăpezii. Valea Adîncă. apoi aproape orizontal. Valea Rîpa.Poiana Coştilei . 33 C. străbate faţa sudică a Morarului.

.

.

Pentru Brîul Mare al Morarului .vezi indice 33 C. Grad de dificultate: 2A. . colţul denumit Pintenul V. este indicat ca ascensiunea Vaii Morarului să fie întreprinsă numai pe o zăpadă consistentă şi în primele ore ale dimineţii. se îngustează. vezi indice 33 A. iar în dreapta.vezi indice 33B. Pentru intrarea pe traseu urcăm Vîlc. ajungem după un parcurs scurt în dreptul unei mari săritori în surplombă. Din marginea superioară a poienii poteca traversează cîteva torente şi vîlcele pietroase şi ajunge în dreptul Brîului Mare al Morarului. deşi lipsită de dificultăţi tehnice. 33 A. Din Vf. Omul). In continuare. Creasta şi Colţul Ghinţurii. trecem pe la confluenţa Vîlc. completează mănunchiul marilor fire ce brăzdează Peretele Nordic al Morarului. unul din itinerarele menţionate la indice 7 A. peretele şi muchia ce le formează către N. unde aceasta formează un intrînd adînc. Valea este mărginită pe dreapta de marele contrafort care coboară din punctul de obîrşie către NE. fie către N (spre dreapta). a Văii Poienii. în parte acoperite cu vegetaţie. Omul pe unul din traseele de mai jos: 1. ieşim în cca 2 ore la Vf. urmînd către SV coastele puternic înclinate (în diagonală spre stînga). ne abatem jumătate la stînga şi urcăm printr-o rarişte de molizi pînă în albia seaca şi acoperită cu o vegetaţie bogată. Rîpa Crucii). lăsînd pe flancul Muntelui Morarul (în stînga. cum urcăm) o succesiune de hornuri înalte.4 ore. de-a lungul versantului sudic al Crestei Bucşoiului Mic. în porţiunea superioară. La mică distanţă. În unele locuri asigurarea este absolut necesară. ajungem în punctul de confluenţă cu Vîlcelul Ghinţurii. deasupra firelor de obîrşie ale văii. Bucşoiul -Prepeleac . de unde. alcătuind o creasă înguslă şi fierăstruită ce ia sfîrşit în pădure. Artere de legătură.cabana Mălăeşti sau Pichetul Roşu. Descrierea traseului. valea prezintă o serie de săritori înalte a căror escaladă cere multe eforturi. Poienii. Aproximativ la jumătatea parcursului. despărţind pe această porţiune V. Rîpei Mici pînă la obîrşie. Cu ajutorul cîtorva pitoane ne asigurăm înaintarea pe coastele din dreapta (cum urcărn) corespunzătoare flancului ce-1 formează. Din acelaşi punct se desfăşoară spre E-NE. este format dintr-o creasta acoperită în parte cu vegetaţie şi care. este accesibil alpiniştilor pregatiţi. este lungă şi extenuantă. care conduce după un parcurs egal de obositor cu primul traseu. pînă la semnalarea în text a Văii Poienii. iar de aci. După ce trecem printr-un haos de bolovani. Durata pentru 3 echipieri: 3 . De aci se ramifică spre S şi SV următoarele trasee: Valea Rîpa Zăpezii . mai puţin înalt. feţele fiind înclinate şi în mare parte spălate. spre Valea Poienii. prin Vf. în Şaua Morarului. Valea Adîncă. de unde drumul poate fi continuat fie către S (spre stînga).Buşteni (indice 8 D). la Vf. De-a lungul firului. ne abatem brusc către V (spre stînga). Brîul Mare al Bucşoiului. dimpreună cu marele horn al Degetului Roşu. pe măsură ce coboară. Din acest loc deosebim în stînga. strabatem în lung Poiana Morarului. Poienii de Vîlcelul Ţancurilor. ajungem curînd în punctul unde poteca nemarcată traversează firul acestei văi. o zonă tipică de avalanşe (coaste largi şi puternic înclinate). (Legături de la Vf. Părăsind poteca marcată cu semnul triunghi roşu. Peste clinurile sudice ale Bucşoiului Mic. Urcînd prin Poiana Morarului de-a lungul văii cu acelaşi nume. Valea Adîncă . cum urcăm). În condiţiuni de iarnă. 10 pitoane. un trident uriaş. Omul. nu departe de confluenţa acestei văi cu Valea Morarului. Materiale: o coardă de 40 m. alcătuiesc. iar în peretele opus. care constituie cel mai important nod de drumuri din Bucegi. Omul. De aici putem urca la Vf. de dificultate medie. De-a lungul firului şi apoi prin amfiteatrul larg şi uşor înclinat al căldării superioare a văii. în dreapta. Flancul opus. Acul de Sus). Poienii. precum şi Valea Poienii. despicătura uriaşă ce formează Traseul Fisurii Morarului (grad de dificultate 5B). Caracteristica traseului iarna. putem urma în continuare. în colţul de SV al Poienii cu Urzici. Ţancurilor şi apoi peste bolovanişul conului de dejecţie care precede văile Rîpa Zăpezii şi Adînca. care se escaladează pe un parcurs apropiat de muchia ce-l separă de Rîpa Crucii. care nu poate fi escaladată direct. Pentru V. apropiindu-ne mult de pereţii muntelui. Traseul.Din strungile acestui ansamblu de vîrfuri care ornamentează Creasta Morarului. 4-5 carabiniere. VALEA POIENII Valea Poienii îşi are obîrşia sub strunga cuprinsă între Acul Mare (V) şi Creasta Ascuţită (E). Traseul traversînd. 2. urmînd hăţaşul (spre dreapta. iar în continuare. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 33. Rîpa Mare.vezi indice 33 D. (Un traseu către care pornim tot din Poiana cu Urzici este acela al Peretelui Nordic al Acului de Sus (grad de dificultate 4A). ascensiunea Văii Morarului. Omul (indice 8C). firele de obîrşie ale Rîpei Zăpezii (în stînga. Poiana cu Urzici.

pînă la Brîul Acelor. trecem fără . carc ne conduce curînd la baza hornului dintre Degetul Prelungit şi Acul Roşu. deasupra căruia valea este barată de o ruptură de pantă verticală şi foarte înaltă. pînă la semnalarea în text a Văii Rîpa Zăpezii. şi după ce ocolim prin stînga o ruptură de pantă. de cca 20 m. coboară din strunga cuprinsă între Degetul Prelungit (Acul Crucii) şi Acul de Sus. iar pe firul acestei văi sau de-a lungul malurilor acoperite cu bogate covoare de smirdar. precum şi coastele pe alocuri foarte expuse ale văii. pînă la înălţimea Brîului Acelor. Durata: 2-3 ore. Către obîrşie. o săritoare de cca 10 m înălţime se escaladează prin dreapta. urcînd un horn stîncos. 33 B. pe care le trecem prin ramonaj. Durata: 3-4 ore. ajungem la confluenţa celor două mari fire ale Rîpei. prezintă un parcurs întrerupt de un mare număr de săritori. Urcînd acest horn pe o mică porţiune. pitoane. valea devine tot mai aspră.Buşteni. primul şi cel mai înalt dintre colţii de creastă ai Morarului. vezi indice 6A). două săritori aproape verticale pot fi escaladate direct sau ocolite prin stînga. spre est. Ascensiunea directă a Văii Rîpa Zăpezii. fără a devia prea mult de pe talveg. Firul din dreapta cum urcăm. în timp ce coastele din stînga văii (cum urcăm). în special pentru alpiniştii începători.Confluenţa firelor superioare ale văii (cota medie 1960). valea este întreruptă curînd şi la mici intervale de două săritori înalte şi uşor surplombante. Materiale: o coardă. ne readuce în fir deasupra săritorilor sus-amintite. firul din stînga). fiind însă dificilă. dificil (gradul 2A). (Obîrşia acestui afluent. poate fi escaladată cu uşurinţă prin peretele din stînga. unde ascensiunea ia sfîrşit. pe faţa bogat înierbată a Văii Cerbului. constituie punctul de pornire pe traseul Peretelui Nordic al Acului de Sus). ne orientăm spre dreapta. permit o ascensiune mai uşoară. de la capătul căreia coborîm la obîrşiiie Văii Bujorilor. De la Buşteni la baza traseului: cca 3 ore. iar în continuare.Poiana Coştilei (spre Omul. după care ajungem la confluenţa cu Vîlcelul Rîpei Mici. le vom ocoli urmînd prin stînga văii (cum urcăm). de-a lungul Brîului Acelor. de înălţimi variate şi în parte surplombante. deşi foarte înclinate.Poiana Coştilei (pentru Poiana Coştilei . obstacolele văii iau aspectul unor hornuri verticale. Din acest punct trecem prin stînga. VALEA RÎPA ZĂPEZII Generalităţi. situată sub creasta ce ne separă de Valea Adîncă (dreapta. acesta conduce în poteca Omul . 2. Prima săritoare. urcăm o porţiune. cu revenirea în fir pe sub o mare cornişă. apar în toata măreţia lor. mărginit de un mic ţanc. Deasupra acestei platforme înguste. pe un traseu ce ne readuce curînd pe fir. coborînd către sud. fie pe talvegul Rîpei Crucii (de la confluenţă. Din Strunga Crestei Ascuţite putem urma linia de cumpănă. firul din stînga (Rîpa Mare) debuşează de sub strunga cuprinsă între Acul Mare (stînga. fie pe acela al Rîpei Mari (de la confluenţă.Buşteni.Urcînd în continuare. Descrierea traseului. este accesibil alpiniştilor cu o bună pregătire tehnică. ajungem în circa 20-30 minute în drumul Pichetul Roşu . vezi indice 7B). parte din obstacolele finale constituind tot atîtea probltune. în parte dificile. urmat pe o faţă foarte înclinată. 1: Din Strunga Crestei Ascuţite. pînă la înălţimea unui mic brîu care. După ce lăsăm în dreapta confluenţa cu Valea Adîncă şi trecem peste primele blocuri şi trepte stîncoase. a) Ascensiunea Rîpei Mari. Pînă la Brîul Mare al Morarului. cum urcăm) şi Degetul Roşu (dreapta). există însă posibilităţi ca ele să fie evitate. mărginită în dreapta de o lespede netedă. ajungem în Brîul Mare al Morarului. respectiv prin dreapta şi stînga văii. ascunzîndu-se în nenumărate hornuri întrerupte de săritori. Urmat la dreapta (spre vest). La cca 30 m în amonte de brîu. deşi posibilă. fiind mai puţin dificile (gradul 1B). Trasee de legătură. Materiale: o coardă pentru coechipieri. care marchează intrarea pe traseul Rîpei Zăpezii. De pe platformele largi ce perrnit regrupari uşoare. vezi indice 7A. b) Ascensiunea Rîpei Crucii. Variantele care urmează porţiuni din fir. Traseul. un horn îngust. urmînd o fisură foarte îngustă. cum urcăm). Pentru continuarea ascensiunii. pe care-l urmăm pînă în strunga dintre Acul Mare şi Degetul Roşu. un nou obstacol de peste 12 m înălţime. firul din dreapta. după care firul se îngustează vizibil. sînt accesibile alpiniştilor pregătiţi. Escalada lor directă. denumit Rîpa Crucii. Acele Morarului. pe porţiunea Poiana cu Urzici . Alte două săritori pot fi trecute direct sau evitate. paralel cu Rîpa Mare. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 33. cum urcăm). carabiniere. Din dreptul Brîului Mare al Morarului urmăm un traseu paralel cu Rîpa Crucii (care rămîne în stînga noastră) peste o serie de platforme şi praguri în parte acoperite cu vegetaţie. În continuare. ne orientăm spre stînga. pentru Pichetul Roşu. Incepînd din dreptul Brîului de Mijloc al Morarului (sau Brîul Mic). privile sub un unghi neobişnuit. vezi indice 6D. spre Poiana Coştilei .

după 1½ ore (indice 7B). urcăm pe un parcurs tot mai puţin înclinat pînă la obîrşia văii. urmînd spre stînga o coamă secundară. dată fiind panta puternică şi neîntreruptă ce prezintă de la intrarea pe traseu şi pînă la creastă. Durata: 2 ore. conduce în poteca Văii Cerbului. VALEA ADÎNCĂ Generalităţi. Morarului (la dreapta. prezintă în porţiunea superioară plăci compacte de gheaţă. coama largă şi pe alocuri înierbată a Morarului. Adăugăm că zăpezile de suprafaţă. indice 3B). Alpiniştii mai puţin antrenaţi. Morarului în V. iar de aici la Buşteni. Două ţancuri de aspectul unor pirarnide înalte. săltăm peste o muchie îngustă şi reintrăm imediat în fir. din V. 1. domină coastele din stînga văii (cum urcăm). Urcînd către vest. . după care. pînă la semnalarea în text a Brîului Mare al Morarului. Grad de dificultate 1A. spre SV.. Cerbulai (la stînga). de unde. Omul". ajungem dupa circa o oră a cabana de pe Vîrful Omul. Firul este întrerupt de mici trepte şi săritori a căror trecere directă nu prezintă nici o dificultate. Parte din săritori rămînînd descoperite. Din acest punct vom alege cu atenţie un traseu de legătură cu firul văii. după care este barată de o primă săritoare mai înaltă. însă lipsite de obstacole. Cerbului. este accesibil alpiniştilor începători. se transformă peste marile săritori în adevărate cascade. brîul se îndreaptă către E-SE. După ce trecem de grohotişul ce acoperă conul de dejecţie care ia sfîrşit în Poiana cu Urzici. Caracteristica traseului iarna. fie prin asigurare la coardă simpla şi în pitoane. ajungem după cca ½ oră deasupra Văii Cerbului. pe firul acesteia din urmă. de unde putem coborî pe una din numeroasele poteci ce se desprind din acest punct culminant al Bucegilor (vezi . Această porţiune fiind foarte expusă şi de o înclinaţie. reintrăm pe firul văii. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 33. În condiţiuni de iarnă. ce poate fi escaladată direct sau ocolită prin coastele din dreapta firului (cum urcăm). parte din ele fiind discontinue. BRÎUL MARE AL MORARULUI (PRIN V. Cerbului: cca 2 ore. uşor. printr-o traversare spre dreapta. ascensiunea văii se efectuează direct pe fir. în unele locuri. Din acest punct escalada continuă pe coastele din dreapta văii (cum urcăm). În concluzie. uşor. Acesta urmat la dreapta. Valea intersectează la altitudinea de 1950 m Brîul Mare al Morarului. care spintecă abruptul Morarului pe toată înălţimea lui. în plan transversal. ieşim în Creasta Morarului. 33 C. Din Valea MoraruJui. MORARULUI) Generalităţi. prezintă cea mai directă legătură între Creasta Morarului şi Poiana cu Urzici. este accesibil alpiniştilor începători. În continuare. Descrierea traseului. care din cauza înclinaţiei văii alunecă aproape continuu. denumite Colţii Văii Adînci. în rupturi cu pantă foarte înalte. deşi lipsită de dificultăţi tehnice. de 60-70°. pe linia de cumpănă dintre V. pînă la semnalarea în text a Văii Adînci. Adînci este uşoară şi ia sfîrşit la vest de zona frămîntată a Acelor Morarului. ajungem la confluenţa văilor Rîpa Zăpezii şi Adînca. coborînd V. traseul. urmînd versantul nordic al masivului. ceea ce face ca trecerea lor să fie foarte dificilă. Grad de dificultate: 1A. ascensiunea Rîpei Zăpezii.Legături de la Vf. care poate fi coborît într-un timp minim (cca 30 minute). 2. spre nord) şi V. de unde ne abatem imediat ia dreapta. impune o alegere cît mai atentă a platformelor ce vom urma. traseul. Ascensiunea V. Caracteristica traseului iarna. a cărui pantă generală este de cca 50°. ale cărui coaste sfîrşesc. În al doilea traseu de legătură coboară pe coasta sudică a Morarului pînă în Brîul Mare. Materiale: o coardă pentru coechipieri. 33 D. care ne conduce direct în Strunga Acului de Sus. La mică distanţă de acest obstacol lăsăm în stînga două hornuri înguste şi puternic înclinate. Trasee de legătură. trebuie întreprinsă cu multă prudenţă. Din Strunga Acului Mare (sau a Acului de Sus) coborînd coastele înclinate. De la Buşteni la baza traseului: cca 4 ore. ajungem în Poiana Coştilei. ale feţei sudice a Morarului (corespunzătoare Văii Cerbului). De la Buşteni la baza traseului: cca 3 ore. numai variantele ce ocolesc marile obstacole.dificultate o treaptă înclinată şi apoi un canion de cca 4 m. Durata. Trasee de legătură. pe un parcurs ce urmează una din şiştoacele care coboară către S. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 33. Materiale: 1 coardă pentru coechipieri. La cca 30 m sub creastă. Adăugăm că firul văii. Alpiniştii antrcnaţi pot trece obstacolele ce barează firele Rîpei Zăpezii fie prin escaladă liberă. vor urma însă. prin coastele văii. de unde putem urca la cabana Omul (indice 7A).

se orientează către SV (spre dreapta) traversează succesiv firele Vîlcelului Fîntîniţei. de unde. cu excepţia a două mici săritori. Poienii şi firele de obîrşie ale Văii Bujorilor.V. la început acoperit cu bolovăniş.cabana Omul: 3-5 ore..Omul. Grad de dificultate: 1B. 3. urmăm firul văii. urcă prin pădure şi debuşează în marea poiană a Bucşoiului. Cerbului. 4. întrerupt de cîteva săritori dificile. la stînga ajungem. Drumul Buşteni . drumul urmează un parcurs lung pînă la vechea uzină de unde urcă la cabana Mălăeşti (semn bandă albastră). care coboară din stînga. continuînd către N cu acelaşi marcaj (triunghi roşu). poteca marcată cu semnul triunghi roşu porneşte de la capătul de sus al str. pe care o intersectează sub confluenţa firelor superioare. VALEA BUCŞOIULUI Ramificaţii pe arteră: Vîlcelul Portiţelor. pe poteca marcată cu semn triunghi roşu. fie direct pe fir. Vîlcelul Morarului şi Valea Adîncă. Omul (indice 7A). Bucşoiului (grad de dificult. Durata: Poiana Bucşoiului . Căldărilor). Descrierea traseului. de sub coastele nordice ale Bucşoiului Mic. după un parcurs uşor. Cerbului (confluenţa Văii Cerbului cu V.Predeal. Între acesta şi vîlcelul afluent îşi face loc o coamă lungă. (Traseele fără indici sînt menţionate în textul arterei). (traseul indice 6C).Poiana V. 073 34. după cca 2 ore de la cabana Oura Dihamului (3 ore de la Buşteni). iar după ce trece peste V. Trasee de legătură. De la Predeal. prin hornuri şi pe sub maluri acoperite cu întinse tufărişuri de jnepeni. lăsînd la dreapta drumul Diham. urcă spre Rîpa Zăpezii. urmează Plaiul Munticelului. poate fi evitată pe coastele din stînga văii. spre E. Generalităţi. Valea Bucşoiului este singura dintre văile cu caracter alpin de un interes mai deosebit din versantul răsăritean al Masivului Bucşoi. acoperit de păşuni întinse. şi ia sfîrşit în V. unde intersectează firul văii (3-4 ore de la Buşteni). iese după aproape 2 ore în Poiana Coştilei . traversează Poiana Bătrînilor. denumite Rîpa Crucii şi Rîpa Mare. după cca 1 oră de la cabana Mălăeşti şi 3-4 ore de la Uzina Electrică. (indice 7B). mărginită la extremitatea superioară de un turn de o formă foarte caracteristică. atinge linia de creastă. se pierde în pajiştile înierbate care. trecînd cu uşurinţă peste o primă săritoare. Pornind din Poiana Bucşoiului. al ambelor vîlcele: 1B). 34 A. La mică distanţă în amonte de confluenţa cu Vîlcelul Portiţelor. trece succesiv prin Poiana Izvoarelor şi Poiana Pichetului Roşu şi ajunge în Poiana Bucşoiului. urmînd făgaşul puţin adînc ai văii. Itinerar pînă la baza arterei.traversează pe rînd. fără să prezinte vreun obstacol mai deosebit. iar de aici la Buşteni (indice 7C sau 6E). în contrast izbitor cu sălbăticia versantului nordic. drumurile spre Poiana Bucşoiului converg în Poiana Pichetul Roşu (traseul indice 10 sau traseul indice 11). .Diham urmează V. De la Rîşnov. De aici. Vîlcelul Grohotişului. unindu-se cu Vîlcelul Grohotişului la mică distanţă în amonte de confluenţa cu V. traversează linia de creastă a Bucşoiului Mare (. iese. numai alpiniştilor pregătiţi. coborînd firul Văii Cerbului. o primă săritoare surplombantă (cca 20 m înălţime). şi intrăm curînd într-o cheie foarte îngustă. Traseul se desfăşoară în continuare pe fir. De aici. Din acest punct malurile văii se îndepărtează lăsînd către stînga o coastă întinsă. urcă spata puternic înclinată care conduce în Poiana Morarului şi coboară în Poiana Pichetului Roşu. acoperă pe suprafeţe întinse clinurile sudice ale muntelui. care oferă unul din cele mai vaste peisaje asupra complexului de creste şi văi ale acestui versant. urcă spre Vf. 1. poteca urmată la dreapta. fie pe coastele văii. Materiale: o coardă pentru coechipieri. ce urcă în Creasta Bucşoiului Mic. Din Valea Cerbului. Ascensiunea Văii Bucşoiului se poate efectua. se adînceşte în pădurile Văii Glăjăriei. Cerbului . se abate la stînga (spre V). 072 Fig. . a cărei escaladă directă este dificilă. situată în amfiteatrul de mare altitudine cuprins între imensul arc de piatră al Bucşoiului Mare şi Creasta Estică (denumită şi Bucşoiul Mic). unde intersectează poteca Buşteni . Brîul Mare al Bucşoiului. în Poiana Coştuei. Mai sus. Şiştoaca Roşie şi Şiştoaca Dracilor. Din Buşteni. după care reintrăm imediat în fir. iese în Poiana Bucşoiului. ajungem în dreptul Vîlcelului Portiţelor. 2. de aici. Coştila (Căminul Alpin). iar după ce intersectează poteca Pichetul Roşu -Mălăeşti. Fig. se strecoară printre coaste stîncoase. De la obîrşia. al cărui vîrf este acoperit cu un pîlc de jnepeni. traseul pe fir. de-a lungul unui hăţaş aproape continuu. iar de aici la stînga. Durata: 3-4 ore. poteca marcată cu semnul bandă roşie.La Prepeleac") şi iese în Poiana Bucşoiului. traseul de coastă este accesibil alpiniştilor începători. Traseul continuă spre dreapta. pe flancul sudic al Dihamului. Cerbului pînă la Gura Dihamului (1 oră). firul văii coboară către NE. se abate către stînga.

.

.

Ca şi celelalte trasee de traversare. un vîlcel stîncos. de-a lungul coastelor ce cad din Bucşoiul Mare către NE. la Pichetul Roşu sau Mălăeşti (indice 8D). fie. iar de aici prin Poiana Coştilei la Buşteni (vezi indice 6D). aceeaşi încercare devine temerară. uşor surplombantă. de unde în coborîş tot mai repede ajunge în punctul unde se uneşte cu o ramură inferioară a brîului. urmăm firul întrerupt curînd de o săritoare şi continuăm escalada printr-un haos de blocuri prăvălite. Grad de dificultate: 1A. Caracteristica traseului iarna. iar de aici prin .Prepeleac". însă numai pe o zăpadă consistentă. deşi accentuat înclinate. Deasupra acestui punct valea se orientează brusc spre SV. între care Vîlcelul Bucşoaia. Durata pînă în V. foarte înclinate). iar feţele din stînga şi dreapta văii. după care reintrăm spre dreapta. trece peste Şiştoaca Răsărită. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 34. De. Astfel. în firul principal. brîul traversează o zonă caracteristică de avalanşe. fie spre dreapta. Morarului itinerarul poate fi continuat fie de-a lungul Brîului Mare al Morarului catre SE (vezi indice. Morarului. Ramura din stînga urcă din V. pînă la semnalarea în text a Brîului Mare al Bucşoiului. Din dreptul Turnului cu Jnepeni. Trasee de legătură. sînt epoci în care brîul poate fi urmat cu uşurinţă. traseul. dat fiind numărul torentelor ce afluează către firul principal.3 ore (vezi indice 33). Materiale: o coardă. Curînd după trecerea canionului.2 ore. iar pe culme.. iar cea de a doua. în dreptul Brîului Mare al Morarului.aici. Bucşoiului. şi după trecerea unei mici săritori. pînă dincolo de Valea Rea. Din acest punct îndreptîndu-se brusc către SV (spre dreapta).30 min. după care trecem imediat peste muchia ce ne separă de Vîlcelul Portiţelor. ajungem la înălţimea Brîului Mare al Bucşoiului. unde Brîul Mare traversează firul Văii Bucşoiului. pe unele porţiuni de aspectul unui horn. Din dreptul turnului. Trei sute de metri mai sus. De la Buşteni la baza traseului: 4 . Valea Bucşoiului prezintă o pantă generală mijlocie. în sfîrşit. . în mijlocul canionului apare o muchie îngustă şi stîncoasă. de unde dirijîndu-se brusc către E. iar după ce străbate o zonă acoperită cu vaste tufărişuri de jnepeni. Bucşoi. parcurgerea Brîului Mare al Bucşoiului este condiţionată de cantitatea şi consistenţa zăpezii. De la confluenţă valea se adînceşte într-un horn întrerupt de o săritoare cu fereastră. urmăm o platformă stîncoasă şi îngustă. pe sub Turnul cu Jnepeni. iar după un parcurs uşor ia sfîrşit în V. Pentru Brîul Mare al Bucşoiului . uşor. Urmăm această coamă prin mijloc. 34 A. BRÎUL MARE AL BUCŞOIULUI Generalităţi. formează numeroase cornişe. foarte rar străbătută de drumeţi. devin accesibile. Trasee de legătură. cum urcăm. o mare înclinaţie. zăpezile depozitate în mase considerabile. ajunge în dreptul unui fir avînd aspectul unui horn (afluent al Vîlcelului Portiţelor). coborînd hăţaşul văii. Descrierea traseului. Din şaua care leaga Vf.După un scurt interval. Adăugăm că. în dreptul Turnului cu Jnepeni. ramura din dreapta (cum privim spre abrupt). ce scapă dintre doi colţi ascuţiţi.vezi indice 34 A. pericolul avalanşelor este iminent. La mică distanţă în amonte. traversează curînd Vîlcelul Grohotişului. sub peretele stîncos denumit . pînă la cabana Omul. traversează curînd Siştoaca Ţimbalului. traversînd numeroase vîlcele şi torente ce întretaie acest versant. În punctul de traversare a hornului brîul prezentînd o discontinuitate. pe un parcurs obositor de cca 2 . valea primeşte din dreapta. Bucşoiului (N) cu flancurile nordice ale Vf. după o escaladă mai dificilă. Din V. ocolită prin stînga. firul văii intră într-un canion întrerupt de două săritori. la Vf. Caracteristica traseului iarna. 33D). pe care-1 lăsăm în stînga (cum urcăm). (Pe acest vîlcel de o înclinaţie accentuată. drumul la cabana Omul (indice 8C). brîul urcă tot mai puternic. Bucşoi). sau la Pichetul Roşu (vezi indice 6A). unde ajungem după 20 . Morarului. sub Şaua Bucşoiului. contrar. Morarului: 1 . care desparte firul principal (dreapta cum urcăm) de un mic horn ce urcă spre stînga şi se pierde curînd pe feţele stîncoase ale Bucşoiului Mic. de unde se pierde în coastele ce coboară din Creasta Bucşoiului Mare către NE. ajunge la obîrşie. se poate ajunge. Ascensiunea văii poate fi întreprinsa cu uşurinţă. pe această porţiune. fie urcînd V.. precum şi configuraţia generală a văii (coaste întinse. care dau văii. de unde valea pătrunde într-un canion întunecos şi sălbatic. Vîlceaua Crăpată. care ne conduce după o oră în Poiana Morarului. după care micşorîndu-şi tot mai mult înclinaţia. se îndreaptă către NE. este accesibil alpiniştilor începători.Creasta La Balaur". după cum în altele. atinge linia de creastă a Bucşoiului Mic. dintre care prima poate fi escaladată direct. sub Vf. Omul (S) putem urma fie spre stînga.5 ore.

.

.

pe care .indice 35 B Drumul urcă în continuare o treaptă intermediară. El urmează o înlănţuire de fisuri distincte. vom urmări descrierea de la indicele 12A. (traseul indice 12). ce iau sfîrşit după cca 35 m. o fisură de 15 m ne permite să atingem un prag destul de larg. Cele trei feţe ale acestui puternic contrafort se înalţă deasupra vîlcelelor care mărginesc spre nord şi spre sud. Traseele indici 10 şi 11 converg în Poiana Pichetul Roşu. ceea ce ne dă putinţa să-l identificăm cu uşurinţă. care sînt şi cele mai dificile. urcînd pieptul stîncos care marchează limita superioară a căldării. fie pe poteca ce urcă în serpentine. a cărei escaladă o efectuăm direct. acest traseu poate fi considerat ca unul dintre cele mai interesante din zona superioară a V. coboară de sub Vf. trecînd peste o succesiune de obstacole de dificultate medie. coastele din stînga văii (cum urcăm). unde ajungem după 2-3 ore.Extrema Stîngă din Peretele Central . Drumul Munticelului (capătul de sus al str. poteca se urcă spre Brîul Caprelor (marcaj triunghi albastru). Turnul Mălăeşti: 35A. pe alocuri acoperită cu vegetaţie şi înclinată spre dreapta. Coştila) marcat cu semn triunghi roşu. 4 .Poiana Coştilei . întrerupt de numeroase săritori. Itinerar pînd la baza traseului: vezi artera indice 35. Mălăeşti . De la Rîşnov: De la Uzina Electrică . Drumul traversează în continuare căldarea inferioară. În cursul primei lungimi de coardă urmăm această fisură. la cabana Mălăeşti.Poiana Izvoarelor . VALEA MĂLĂEŞTI Ramificaţii pe arteră: Valea Caprelor. 074 Fig. după care iese în căldarea superioară. 1A) al cărei fir întretaie frontal versantul apusean al Bucşoiului. fie prin hornul din dreapta (cum privim spre fundul văii). Caprelor. prin fundul căldării inferioare. Omul. Descrierea arterei. De la Pichetul Roşu. TURNUL MĂLĂEŞTI: EXTREMA STÎNGĂ DIN PERETELE CENTRAL Generalităţi. descris la indice 35B. 2. 1B) al cărei fir principal. De la Buşteni: 1. Pentru Turnul Malăeşti . urcăm prin grohotiş cca 200 m.La Măsurătoarea Urşilor" (cota 1310 m) . se abate curînd spre dreapta. la cabana Mălăeşti. Extrema Stîngă din Peretele Central. (grad de dificult. pornind de la bifurcaţia potecilor: V.Poiana Bucşoiului. 075 35. Pentru Turnul Mălăeşti .C. drumul urcă la cabana Mălăeşti.Prepeleac (marcaj triunghi roşu) la cabana Mălăeşti.Valea Malăeşti (marcaj bandă albastră).vezi indice 35 A. peste albia pietroasă a Văii Mălăeşti. 35 A. Descrierea traseului. foarte dificil. este accesibil alpiniştilor cu o pregătire superioară. închisă către S de marele zăgaz de piatră de la obîrşia văii.5 ore (descris în detaliu la indice 6). iar după 25-30 min de la cabană. Traseul Tavanelor din Peretele Central. 5-6 ore de la Predeal. De la Predeal: 1.Brîul Caprelor. Mălăeşti -Brîul Caprelor. (Traseele fără indici sînt menţionate în textul arterei).Poiana Bucşoiului. Grad de dificultate: 5B.. Mălăeşti. În continuare. prin Poiana Bucşoiului . confluenţa cu V. pitoane. Nestor Urechia) marcat cu semn bandă roşie. în special pe parcursul primelor lungimi de coardă.Fig. iese în căldarea mijlocie a văii. Materiale: 2 corzi a 40 m.Traseul Tavanelor dîn Peretele Central . Drumul Văii Cerbului (bd. Pentru continuarea drumului la Vf. In cea de a 2-a L. prin Poiana . o fisură. deasupra Văii Mălaeşti (Peretele Central). Peisajul este dominat în această regiune de silueta masivă a Turnului Mălăeşti. Cu cca 60 m înainte de gura vîlcelului. întretăiat de Hornurile Mălăeşti. După un parcurs uşor se ramifică la stînga.Extrema Stîngă din Peretele Central. prin Gura Dihamului Poiana Dihamului . pînă la semnalarea în text a Turnului Mălăeşti .5 ore (descris în detaliu la indice 8). 4 . distingem la extremitatea stîngă a Peretelui Central (corespunzător Văii Mălăeşti). Urmînd de la cabana Mălăeşti. ajungem mai întîi la baza unei surplombe. poteca ce urcă spre S. ne îndreptăm în direcţia turnului. Durata.Poiana Morarului -Pichetul Roşu . Prin varietatea obstacolelor şi desfăşurarea aeriană a escaladei. care marchează intrarea pe traseul nostru. comună cu aceea a Traseului Tavanelor. (grad de dificult. Valea Pietrelor. folosind pitoanele de pe traseu. lăsăm imediat în stînga. 20 carabiniere. lăsînd în dreapta făgaşul stîncos al Văii Pietrelor. iar frontal. Din punctul de bifurcaţie a potecilor: V. de la baza peretelui: 3-4 ore. Pentru a ajunge la baza principalelor trasee cunoscute în Peretele Central (singurul care a fost cercetat pînă astăzi). 35B. Bucşoi. pe o platformă înierbată. Traseul. avînd ca reper conul de dejecţie al vîlcelului ce mărgineşte în stînga (cum privim spre perete) Turnul Mălăeşti.

În general. deşi puternic înclinate. în partea finală surplombant. (Extrema Stîngă din Peretele Central). De aici şi după trecerea frînghiei prin pitoane. De-a lungul unui mic horn. al cărei parcurs este surplombant. Mălăeşti. folosind cele 2 pitoane de pe traseu. A 5-a L. escaladăm acest obstacol. obstacolele desfăşurîndu-se de-a lungul unei feţe în parte înierbate. fără de care unele pasaje nu pot fi trecute. Mălăeşti . foarte dificil. urcăm prin grohotiş cca 200 m. A 2-a L. alcătuiesc. peste o serie de obstacole de dificultate medie. Prin executarea unei piramide trecem peste porţiunea spălată cu care începe a 4-a L. de cca 30 m. În partea finală. traseul. traversăm spre dreapta.ne regrupăm. traseul devine mai puţin dificil. pînă la înălţimea unei fisuri. Coborîrea. o faţă umedă şi alunecoasă. cu mici deviaţii . în dreptul unei feţe. este fixat un piton pe care îl folosim pentru a coborî printr-un rapel lung de 20 m. după care traversăm 4 m spre dreapta şi urcăm un pasaj final de 10 m. Imediat sub vîrful turnului. începe cu o traversare către dreapta care ne conduce după 10 m. TURNUL MĂLĂEŞTI: TRASEUL TAVANELOR DIN PERETELE CENTRAL Generalităţi. în interiorul căreia prizele foarte solide.C. scăriţe. Grad de dificultate: 5B. se desfăşoară în lungul unei fisuri bine definite. Coborîrea continuă de-a lungul acestuia pînă în punctul unde se orientează spre dreapta. pînă la baza unei feţe puternic înclinate. îl trecem folosind pitoanele aflate pe parcurs. De aici. al cărei parcurs sinuos ne obliga să dăm o atenţiune deosebită la trecerea frînghiilor prin carabiniere.C. la capătul căruia ne regrupăm. datorită prizelor solide şi numeroase. În continuare. după care întîlnim curînd poteca V. după care ne regrupăm pe o platformă înierbată (adăugăm că pe această porţiune pitoanele nu sînt bine fixate). pasajul. A 5-a L. escalada acestei porţiuni urmează linia de creastă care duce către vîrf. pentru a evita marile lui săritori. În cursul celei de a 3-a L.Brîul Caprelor. vizînd conul de dejecţie al vîlcelului ce mărgineşte în stînga (cum privim spre perete) Turnul Mălăeşti. urmează în diagonală cîteva praguri care.C. Urmînd o serie de fisuri discontinue. cele mai caracteristice obstacole de pe parcursul Traseului Tavanelor. 35 B. Considerată cheie a traseului.C. se escaladează cu uşurinţă.. se tranformă într-un horn cu prizele friabile. la vîrf. . pe care ne regrupăm. In partea finală a escaladei ajungem. comună cu aceea a traseului descris la indice 35A. pînă la baza unei fisuri sinuoase. Urmează a 6 L. efectuăm escalada acestui pasaj. ajungem în dreptul primei surplombe. cea de a 3-a L. imediat deasupra. traversăm oblic spre dreapta o muchie îngustă. Cea mai frumoasă porţiune a traseului urmează. Durata de la baza peretelui: 3-4 ore. Descrierea traseului.C. distingem la extremitatea stîngă a Peretelui Central.prin opoziţie". Deasupra acestui obstacol urmăm linia unei fisuri înalte de circa 15 m. efectuăm un rapel. după care. de-a lungul unei mici creste. 20 carabiniere. cuprins între perete şi o lespede înaltă. pitoane. atingem o nouă platformă de regrupare. pînă sub cea de a 4-a surplombă.C. înaintînd în diagonală spre dreapta. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 35 pînă la semnalarea în text a Traseului Tavanelor. Utilizînd o serie de prize mari şi bine încastrate în perete. de-a lungul unei fisuri deschise. urcînd în diagonală spre stînga.. Marile surplombe din zona mediană a Peretelui Central (corespunzător Văii Mălăeşti). este accesibil alpiniştilor cu o pregătire superioară. De aici. Prima lungime de coardă se desfăşoară de-a lungul fisurii sus-amintite. foarte dificil. în ansamblu. pe o înălţime de circa 12 m. urmăm o faţă friabilă. o fisură pe alocuri acoperită cu vegetaţie şi înclinată spre dreapta care marchează intrarea pe Traseul Tavanelor. Materiale: 2 corzi a 40 m. ne dau posibilitatea să înaintăm fără ajutorul pitoanelor. urcăm în cursul celei de a 4-a L. ne conduce sub marele tavan format din patru surplombe eşalonate oblic către dreapta. de-a lungul cărora înaintăm folosind escalada . Cu cca 60 m înainte de gura vîlcelului. Escalada se efectuează la coarda dublă şi cu ajutorul scăriţelor. pe care o urcăm frontal. printr-o trecere spre dreapta ne regrupăm pe o platformă. care măsoară circa 100 m. După o nouă regrupare escalada continuă cca 100 m peste cîteva platforme înierbate.C. ce întretaie în zig-zag faţa frămîntată a peretelui. a cărei escaladă frontală o efectuăm cu ajutorul scăriţelor. Traversarea pe sub surplombele a 2-a şi a 3-a sfîrşeşte sub o faţă pe care o urcăm în diagonală către dreapta. în talvegul unui vîlcel. care nu se pot fixa pe acest pasaj decît cu mare dificultate. pe care o escaladăm prin opoziţie. În continuare. pentru a evita blocarea. ce iau sfîrşit la înălţimea unei platforme înierbate. care ia sfîrşit după 10 m. de unde traseul devine mai uşor. pîna în dreptul unui brîu îngust şi înclinat în afară. situată sub prima surplombă. Din punctul de bifurcaţie a potecilor: V. Din acest punct traversăm o faţă înclinată şi lipsită de prize (cca 3 m).C. pe faţa care priveşte spre sud. Parcursul măsoară cca 40m şi ia sfîrşit pe un brîu larg. avînd ca sprijin pentru picioare scăriţele de frînghie. după care ne regrupăm la începutul celei de a doua surplombe..

.

.

Pentru traseele din Peretele Bătrîna şi din Turnuri. de unde observăm pe faţa Turnului Seciului (stînga. Pietroşiţa. .. . .. efectuăm un rapel care ne conduce în apropierea potecii V. ... 36B.. prin Cheile Mari ale Peşterii. . printr-un rapel lung de 20 m. treptele care formează Muchia Nordică din Turnul Seciului (Traseul Comănescu). 1) . brăzdat de fisuri şi hornuri. la stînga. urcînd pe porţiunea finală o coastă repede. un prim itinerar conduce la dreapta şi în sus prin Gangul Peretelui Bătrîna.. Itinerar prin Gangul Peretelui Bătrîna. 36H.Cheiţă".. Traseele cu caracter tehnic din Peretele Bătrînei. . S. . Fisura din Peretele Tătarulul Mare.. lăsăm în stînga Strunga Turnurilor şi . iar turnurile între ele. 2) .Peştera Ialomiţei (ind. drumul marcat cu semnul cruce albastră conduce prin Poiana Mănăstirii. .. .. . Muchia Estică a Turnuleţului.. „ „ . pînă în dreptul Poienii Colţi. a fost înfăptuită de instructorii şcolilor tehnice alpine organizate de C. iar după ce traversăm o perdea de molizi... . (ind.. Urlătorilor -. Buşteni şi Pietroşiţa . Părăsind poteca principală.. prin Vîrful cu Dor . Pentru Traseul Frontal . De la cabana Peştera. C. formînd fundalul de o formă semicirculară al ambelor turnuri. la stînga. în dreptul unui pasaj acoperit cu vegetaţie înaltă.. A.. „ . 17) Valorificarea acestei regiuni. Mălăeşti. . .. ..... urmăm la dreapta hăţaşul ce urcă în diagonală o coastă uşor înclinată. .. Muchia Nordică din Turnul Seciului.. pătrundem în Gangul Peretelui Bătrîna. Pentru Muchia Nordică .vezi indice 36 A. .. . . . . Pentru o mai uşoară identificare a traseelor. . Piatra Arsă . care marchează intrarea pe Traseul Frontal.. pe la baza Turnului Seciului şi Turnuleţului. 4) . pe firul Văii Ialomiţa. în apropierea Peşterii Ialomiţa.. pornind din Sinaia. Muchia Vestică a Turnuleţului. este fixat un piton pe care îl utilizăm pentru a coborî. după care intrăm în pădure.. după un scurt parcurs. De aici.TĂTARUL MARE Trasee: 36A.. 076 Fig. Fig. PERETELE BĂTRÎNA ... „ „ (ind. Jepilor -.. Traseul Frontal din Turnul Seciului. pe planul imediat următor şi către stînga. . întretăiate la mici intervale de numeroase surplombe. 5) . Traseul Nemeş. spre S. . 36E. Pentru Traseul Nemeş . trecem curînd printr-o rarişte şi peste cîteva mici pîraie..vezi indice 36 B. pe faţa expusă spre sud.. Coborîrea. care constituie reperul şi primul obstacol al Traseului Nemeş din Peretele Bătrîna. prin Strunga Turnurilor.. . . Ialomiţei . Pitoanele de asigurare de pe parcurs uşurează descifrarea traseului. iar în dreapta. . În continuare. V. pentru a evita marile lui săritori. Faţa Sud-Vestică a Turnuleţului.. . . denumit .. . Descrierea arterei. 36D. De aici ne abatem..V. 077 Trasee în Turnuleţ 36. ... de pe feţele şi muchiile marilor piramide de calcar ale Turnului Seciului şi Turnuleţului. din Peretele Cheilor Tătarului Mare (pe dreapta văii). distingem cu uşurinţă un horn vertical. de-a lungul unui luminiş mărginit de pereţi verticali.. . şi prin . La cca 6-8 m în dreapta.... ..Gangul Peretelui Bătrîna". „ „ (ind. La mică distanţă identificăm în stînga noastră.spre dreapta şi spre stînga..Buşteni . 36 I. . unde distingem pe rînd: în faţă.. .. iar un al 2-lea. Figura Şoimilor. prin V. cum urcăm) un prag de piatră. unde escalada Traseului Tavanelor ia sfîrşit. 36F. Traseul Central din Turnul Seciului. . 36C. iar apoi către S. astăzi considerată ca una dintre cele mai propice pentru antrenamentele de alpinism.vezi indice 36 C. . unde ajungem după un parcurs uşor de cca 15 min. . Turnuleţul. . .următoarele căi de acces: De la Sinaia. iar izolat de acestea. printrun culoar podit cu trepte de stîncă şi grohotiş. .. în talvegul unui vîlcel. .(ind... adăugăm că turnurile sînt despărţite de perete. . .. coborîrea se desfăşoară de-a lungul vîlcelului pînă în punctul unde acesta se orientează spre dreapta.. Valea Horoaba.. piramida Turnului Seciului. Către această regiune converg. 36 J. Trecînd în continuare peste ruptura de pantă de mai sus. 36G. pătrundem în incinta Turnurilor.. Ultima regrupare o efectuăm pe platforma îngustă de pe vîrful Turnului Mălăeşti. pînă la baza unei rupturi de pantă.. .. . De aici coborîm de-a lungul unei feţe stîncoase. Urcăm prin dreapta pe sub perete... Peretele Bătrîna. cca 10 m. Generalităţi. alcătuiesc în ansamblu ultima grupă cu caracter alpin a Bucegilor şi singura situată în zona interioară a acestui masiv. Imediat sub vîrf..

vezi indice 36 F. Escalada se efectuează la coardă dublă. Pentru Fisura Şoimilor . continuînd drumul pe sub perete şi către stînga.ieşim în faţa imensei piramide a Turnuleţului. Itinerar pînă la baza traseului . traseul. pitoane. distingem în Peretele Turnuleţului un mic brîu ce urcă în diagonală şi care marcheaza intrarea pe Traseul Muchiei Estice a Turnuleţului. pînă la semnalarea în text a Traseului . Descrierea traseului. Cu 20 m înainte de intrarea în chei şi după ce traversăm firul Văii Ialomiţa.vezi indice 36 I. în punctul din care putem observa deasupra şi la dreapta noastră. pe la baza căreia efectuăm o traversare spre stînga.. Grad de dificultate: 4 A.vezi Indice 36 H. Durata pentru 3 echipieri: 1-2 ore. ocolind Turnuleţul pe sub peretele de SV. urmează iniţial o treaptă verticală ce ia sfîrşit sub o surplombă.vezi indice 36 J. punctul de pătrundere pe traseul Muchiei Vestice a Turnuleţului unde ia sfîrşit Gangul Peretelui Bătrîna. care din acest punct se escaladează la coardă dublă. Acestea marchează intrarea pe traseul Fisurii Şoimilor. Pentru Traseul Central .. carabiniere. Pentru fisura din Peretele Cheilor Tătarului Mare urmăm din Poiana Colţi spre S. în diagonală. iar în continuare. care urcă frontal faţa verticală a Peretelui Bătrîna. Pentru Fisura din Peretele Tătarulul Mare . 36 A. de unde începe escalada Feţei SV a Turnuleţului. după care urcăm un pasaj vertical. Este locul din care. De la bifurcarea itinerariilor de mai sus. Traseul urcă o treaptă stîncoasă şi verticală de cca 35 m înălţime. după cca 15m. Materiale: 2 corzi a 40 m. în continuare.vezi artera indice 36. în Peretele Bătrîna. După ce urcăm prin . trecem pe lîngă două grote din care ţîşnesc cîteva mici izvoare. De aici hăţaşul. şi se escaladează la coardă dublă. Din acest punct coborîm pe sub Peretele Bătrînei. Ultimii 20 m urmează linia directă a unei fisuri.vezi indice 36 D.Cascada Burlacului". este accesibil alpiniştilor cu o pregătire avansată. 15 m mai sus. la limita unui perete de mică înălţime. Pentru Faţa SV a Turnuleţulul . In sfîrşit. Horoabei . a cărui axă prelungită în jos marchează intrarea pe Traseul Central din Turnul Seciului.vezi indice 36 G. care urcă la baza unei serii de surplombe de culoare galben-roşiatică. TRASEUL NEMEŞ Generalităţi. Pentru Muchia Vestică a Turnuleţului . traseul. ajungem după 10 m în dreptul unui intrînd al peretelui. poteca Văii Ialomiţa. urmînd spre stînga hăţaşul ce se strecoară pe la baza Turnului Seciului. pînă la creastă. care începe să coboare. după o distanţă de cca 15 m în dreapta şi la 20 m deasupra noastră. privind jumătate la dreapta. întrerupt la cîţiva metri deasupra noastră de o surplombă perfect vizibilă. un horn cu roca de culoare ruginie. Este punctul de unde distingem la dreapta. Traseul se desfăşoară peste un lung pasaj în diedru. coborîm curînd în firul Văii Horoaba. traversăm o zonă acoperită cu grohotiş. TRASEUL FRONTAL DIN TURNUL SECIULUI Generalităţi. un prag stîncos. de-a lungul unui pasaj acoperit cu grohotiş. sub marea cădere de apă denumită . după un urcuş uşor de cca 25 m. după care. atingem.căţărătură liberă" un bloc înalt de pe platforma căruia începe ascensiunea propriu-zisă. Pentru V.vezi indice 36 E. printr-un rapel de cca 40 m. Pentru Muchia Estică a Turnuleţului . iar de aici. Grad de dificultate: 3 A. Coborîrea se efectuează pe faţa corespunzătoare Gangului Bătrîna. este accesibil alpiniştilor cu o pregătire avansată. peste o serie de blocuri şi ajungem sub o spălătură de stînci. conduce. carabiniere. care ia sfîrşit după o mică traversare. Durata pentru 3 echipieri: cca 1 oră. accentuat dificil. pe o platformă largă. B. pe la aceea a Turnuleţului. accentuat dificil. marea fisură care urcă în frînturi scurte la creastă. la capătul căreia găsim un piton de rapel. 36 B. Strunga Turnurilor. pitoane. pînă la semnalarea în text a Traseului Frontal. distingem în peretele acestui gang uriaş. ia sfîrşit pe o muchie ascuţită. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 36. Coborînd pe sub perete. pînă la prima platformă de regrupare. Trecem. Materiale: 2 corzi a 40 m. Urmează o traversare spre dreapta. Itinerar pe la baza Turnurilor. Acest pasaj dificil odată depăşit. distingem. escalada se desfăşoară de-a lungul unui prag de piatră. De aici traseul trece peste un al 2-lea perete de aceeaşi înclinaţie. traseul.

foarte distinctă. astăzi utilizat foarte rar. alpiniştilor pregătiţi. după care escalada continuă de-a lungul unui diedru vertical.C. Punctul de pătrundere pe traseul Fisurii Şoimilor se situează. Escalada urmează iniţial un pasaj în diedru şi vertical.. necesită fixarea cîtorva pitoane. vom urma linia ce se strecoară de-a lungul coamei peretelui. Pe desfăşurarea celei de a 2-a L. a cărui escaladă este dificilă din cauza unor obstacole ce surplombează uşor. 20 carabiniere. accentuat dificil. pitoane. ne regrupăm într-o grotă îngustă şi inospitalieră. deoarece escalada continuă vertical pe mici trepte de iarbă. trecem peste un pasaj vertical. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 36. În partea finală escalada urmează un pasaj înclinat şi plin de vegetaţie.C. Durata pentru 3 echipieri: cca 1 oră. După trecerea hornului sus-amintit. a fost înzestrat.. căptuşită cu calcare foarte poroase. Coborîrea se efectuează printr-un rapel de 30 m. după care ascensiunea ia . Traseul celei de a 2-a L. denumirea de Fisura Şoimilor. pînă la semnalarea în text a Fisurii Şoimilor. care constituie cea mai dificilă porţiune a escaladei. Itinerar pînă la baza traseului . traseul. Cea de a 2-a L. Materiale tehnice: 2 corzi a 40m. care atinge linia de creastă. în direcţia Văii Ialomiţa. devenind uşor surplombant. este accesibil alpiniştilor cu o pregătire avansată. cu mult mai uşor decît cel precedent. trece peste un pasaj cu un relief foarte frămîntat. faţa abruptă a Peretelui Bătrînei. pasajul. traseul. înalt de 15 m. Descrierea traseului. cu un cablu. Descrierea traseului. recomandăm revenirea la baza traseului. Ultima surplombă din acest ansamblu de obstacole grele ne obligă să efectuăm o trecere directă.G. traseul urmînd o coamă aeriană întreruptă din loc în loc de cîteva mici ţancuri. Grad de dificultate: 4 A. O traversare uşoară către stînga. 36 E. pitoane. pe al cărui prăvăliş distingem o serie de surplombe suspendate ce se desfăşoară către dreapta. Întoarcerea printr-o pădure de molid prezentînd un parcurs foarte complicat. trece peste o serie de blocuri acoperite din loc în loc cu vegetaţie şi printr-un horn al peretelui.Nemeş. 36 D.C. pitoanele fixate pe parcurs. a cărei rocă prezintă o culoare roşie-ruginie. Traseul.vezi artera indice 36. prezintă un parcurs vertical. de numeroase surplombe. se escaladează la coardă dublă. Durata pentru 3-4 echipieri: cca 30 minute. un prag de aproximativ 15 m ne conduce la baza unui perete format din calcare de o nuanţă galben-roşiatică. pe platforma cea mai de jos a Strungii Turnurilor. FISURA ŞOIMILOR Generalităţi. Fisura Şoimilor întretaie printr-o despicătură adîncă. vizînd în partea finală un scoc adînc ce ia sfîrşit sub o surplombă. care urcă de-a lungul unei fisuri ce brăzdează faţa vestică a peretelui. Materiale: 2 corzi de 40 m.C. la scurt timp după premieră. iar în continuare un horn îngust şi înalt.C. carabiniere. după care. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 36. se desfăşoară iniţial peste o surplombă de o structură cu totul particulară. Durata: cca 2 ore. pînă la semnalarea în text a Traseului Central. Materiale: 2 corzi a 40 m. În cursul primei L. luînd sfîrşit în coastele uşor înclinate şi împădurite ale muntelui. traseul este accesibil. În partea superioară. Punctul de pornire se situează la limita superioară a Strungii Turnurilor. A 3-a L. În cursul primei L. întrerupt pe aproape 2/3 din desfăşurarea lui. în care caz utilizăm pentru efectuarea rapelurilor. Un pasaj vertical cu prizele nesigure. cu ajutorul cîtorva pitoane escaladăm un horn. pînă la semnalarea în text a Muchiei Nordice. Grad de dificultate: 4 A. Pe ultimii 10 m stînca dispare aproape cu desăvîrşire. a cărei escaladă o efectuăm prin ramonaj.. 36 C. Descrierea traseului. Descrierea traseului. de către echipa care l-a escaladat în premieră. prezentînd o serie de pasaje de mare dificultate. pe o înălţime de aproximativ 100 m. escaladăm cîteva puncte puternic surplombante. MUCHIA NORDICĂ DIN TURNUL SECIULUI (Traseul Comănescu) Generalităţi. accentuat dificil. Această porţiune finală este foarte pariculoasă. detaliul a făcut ca traseului să i se atribuie. Prima porţiune urmează linia unei fisuri deschise. TRASEUL CENTRAL DIN TURNUL SECIULUI Generalităţi. unde identificăm un cuib de şoimi. utilizînd acelaşi piton care serveşte şi pentru întoarcerea din Traseul Central. pitoane. Inapoierea prin pădure fiind foarte complicată. la capătul căruia o mică grotă ne permite o primă regrupare. este accesibil alpiniştilor cu o pregătire avansată. Grad de dificultate: 2 A. 20 carabiniere. pe o porţiune de cca 10 m.

executăm o traversare spre stînga. cu mult mai dificil decît cel precedent. În mod obişnuit în acest loc se utilizează o scăriţă. cu puţin înainte de punctul în care poteca se abate spre dreapta. 36 H.. Pasajul final fiind surplombanl. 20 carabiniere. Escalada se efectuează la coardă dublă. care urmează o muchie verticală. la extremitatea căruia întîlnim o fisură orizontală ce se orientează spre dreapta. Grad de dificultate: 4 A. la capătul cărora întîlnim o primă şi excelentă platformă de regrupare. FAŢA SUD-VESTICĂ A TURNULEŢULUl Generalităţi. Escalada. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 36. totuşi. după care escalada urmează linia unei creste ascuţite şi verticale. 20 carabiniere. În continuare. Descrierea traseului. observăm în perete o firida surplombată de o streaşină uriaşă. în lungul unui prag stîncos. extrem de expus. 15 carabiniere. Materiale: 2 corzi a 40 m. În cursul celei de a 2-a L. coborîm în Gangul Bătrîna. după care..C. se efectuează la coardă dublă. efectuăm o mică traversare. impune o complicată manevră de corzi. este accesibil alpiniştilor. iar în continuare. De aici urcăm un horn complet lipsit de prize. escalada pînă în dreptul unui pasaj surplombant şi foarte expus.G. a cărui trecere constituie punctul de maximă dificultate a traseului. şi ieşim pe linia directă a muchiei. La capătul acestui pasaj muchia este întretăiată de un mic brîu care se prelungeşte pînă la o platformă situată pe faţa sud-vestică a peretelui. traseul. Grad de dificultate: 4 A. printr-un rapel de 20 m. Urmează o porţiune verticală. de-a lungul unei fisuri oblice şi pe o faţă netedă. Durata pentru 3 echipieri: cca 1 oră. Traseul celei de a 2-a L. Coborîrea în rapel. accentuat dificil. care ia sfîrşit în Vf. ce ia sfîrşit în imediata apropiere a punctului din care putem distinge un molid. pitoane. După 30 m escaladăm un horn prin ramonaj. pe faţa peretelui care surplombează uşor. a cărui trecere este foarte dificilă. 36 G. Atît scocul cît şi fisura sînt situate pe faţa nord-vestică a peretelui. ajungem sub un pasaj de o formă convexă. Durata pentru 3 echipieri: cca 1 oră. În unele locuri. permit.C. urmată de un prag de piatră. Escaladînd această primă porţiune. lăsăm în dreapta panta ce scapă din Strunga Turnurilor şi. urcînd la vîrf peste o serie de obstacole foarte expuse. pînă la epuizarea celor 40 m de coardă. pînă la semnalarea în text a Muchiei Estice a Turnuleţului. Descrierea traseului. accentuat dificil. Turnuleţului. În continuare. este accesibil alpiniştilor cu o pregătire avansată. pînă la semnalarea în text a Muchiei Vestice a Turnuleţului.. este accesibil alpiniştilor cu o pregătire avansată. De aici ne angajăm spre stînga. accentuat dificil. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 36. care prezintă în partea finală o porţiune spălată şi lipsită de prize. Pe desfăşurarea celei de a 2-a L.) vizînd un scoc vertical şi lung de 15 m. MUCHIA ESTICĂ A TURNULEŢULUl Generalităţi. escalada . Este locul de unde începe ascensiunea Feţei Sud-Vestice a Turnuleţului. efectuăm o traversare spre stînga. care uşurează mult trecerea. pitoane. Prima L. ajungem foarte curînd în vîrf. de-a lungul unei muchii foarte înguste şi înclinate. după care. Durata pentru 3 erhipieri: cca 1 oră. pînă semnalarea în text a Feţei Sud-Vestice a Turnuleţului. urmează un brîu îngust care ia sfîrşit sub o serie de fisuri ce se succed în diagonală şi spre dreapta. Descrierea traseului. Traseul urrnează linia unei fisuri care împarte simetric peretele sud-vestic al Turnuleţului. Materiale: 2 corzi a 40 m. .prin opoziţie" devine imperioasă şi cere capului de coardă multă supleţe şi atenţie. pitoane. Pornind de la baza Turnuleţului. La capătul acestor obstacole ne regrupăm pe un brîu larg. de trunchiul căruia. pînă în punctul în care acesta surplombează.C. Materiale: 2 corzi a 40 m. urmează faţa estică spre Gangul Bătrîna. urmînd feţele din dreapta. traseul urcă un pasaj cu prizele foarte friabile. cu o pregătire avansată. urmează o coamă cu prize foarte mici şi rotunde.C. Grad de dificultate: 4 A. de astă dată spre dreapta. Din imediata apropiere a potecii ne angajăm în escaladă (prima L. escalada continuă peste o nouă surplombă. coborîm în Gangul Bătrîna. 36 F. Traseul trece peste o faţă uşor surplombantă. MUCHIA VESTICĂ A TURNULEŢULUI Generalităţi.sfîrşit pe o mică platformă situată sub vîrf. Printr-un rapel de 20 m pe faţa corespunzătoare Strungil Turnurilor. traseul. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 36. traseul. Cîteva blocuri suprapuse şi cu totul instabile. pe un pasaj în diedru.

accentuat dificil. trecînd peste o înlănţuire de săritori. între întinsele poduri ale munţilor Bătrîna şi Strungile Mari. D. 25 carabiniere.3 ore. revenim în V. Acest obstacol o dată trecut. este accesibil alpiniştilor cu o pregătire avansată.. traseul uşor. pitoane. Descrierea traseului. Potrivit aceleiaşi toponimii. după cca 20 m. O nouă traversare. este accesibil alpiniştilor începători. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera indice 36. Peretele Sudic al Clăii. Ialomiţei şi V. Peretele din dreapta (cum coborîm) este sfredelit de un tunel. În zona inferioară. de o despicătură uriaşă.C. printr-o traversare spre stînga. extrem de dificilă şi aeriană. De aici. La capătul inferior al gangului. Ialomiţei. Partea finală a traseului. firul Horoabei formează o cascadă de peste 10 m.Pînă la vîrf obstacolele devin tot mai uşoare. în apropierea unui vîrf de unde. Grad de dificultate: 1 A. Traseul Genţianei. Ialomiţa este brăzdat. pe un brîu larg. în frînturi uşoare şi peste o serie de porţiuni surplombante. firul văii pătrunde într-un canion adînc. care traversează întregul perete. care se desfăşoară vertical pe aproximativ 40 m.C. de unde coboară către S. 078 Jepii Mici. În continuare. pînă la semnalarea în text a Văii Horoaba. cunoscută sub denumirea de Fisura din Peretele Tătarului Mare. iar cîteva sute de metri mai jos. Traseul 23 August. Traseul Floarea de Colţi NOI TRASEE STABILITE IN BUCEGI TRASEE ÎN PERETELE SUDIC AL CLĂII MARI Prezentăm mai jos o serie de noi trasee de o valoare tehnică deosebită efectuate în Masivul Jepii . revin la suprafaţă (Izvorul Burlacului) trecînd peste o serie de mici săritori şi blocuri. Această porţiune este cunoscută sub numele de Canionul Horoabei (în vechea toponimie. pe această porţiune. B. În Cheile Tătarului Mare. cu excepţia ultimilor metri. prindem o fisură ce urcă oblic către dreapta. Ialomiţei. iar o asigurare eficace aproape imposibilă din cauza friabilităţii micilor fisuri din perete. La capătul celor 40 m ne regrupăm pe o platformă foarte îngustă. la creastă. la Padina. sub o surplombă. Leşniţei de unde poartă pînă la izvoare. Muchia Strungii. extrem de friabile. în cursul celei de a 4-a L. Descrierea traseului. se escaladează fără multe dificultăţi şi ia sfîrşit. confluează cu V. ia sfîrşit pe o platformă foarte înclinată. urmează o fisură pe care înaintăm cu ajutorul scăriţelor şi prin tracţionare la coardă dublă. cca 20 m. După o nouă regrupare trecem. două arcade de piatră par a fi vestigiile unei peşteri. care impun o mare atenţie în alegerea prizelor. Traseul 25 Octombrie. Durata de la intrarea pe fir pînă la obîrşie: 2 . numele de Horoaba este atribuit porţiunii cuprinse între confluenţa acestei văi cu V. Ţapului (Culmea Strunga). pînă la semnalarea în text a Fisurii din Peretele Tătarului Mare. A. care pînă aci au curs nebănuite pe sub un pat de calcare. E. eşalonate pe un parcurt de cca 40 m. apele Horoabei. peretele din dreapta firului V. C. Bătrîna. cere multă atenţie. continuăm escalada frontal. Gangul Horoabei). trepte şi jgheaburi puternic erodate de ape şi de înălţimi ce variază între 5-15 m. Acest pasaj de extremă dificultate. peste o nouă serie de surplombe. parcursul celei de a 3-a L. prizele lipsind aproape cu desăvîrşire. o fisură de un unghi foarte deschis întreruptă în partea finală de o surplombă. prăbuşită sub acţiunea continuă şi necruţătoare a apelor. Coborîrea se efectuează printr-un rapel de 20 m. VALEA HOROABA Generalităţi. este întrerupt din loc în loc de mici ştreaşini. Materiale: 2 corzi a 40 m. după care apele ei zorind pe sub pereţii Bătrînei. 36 J. în imediata apropiere a intrării dinspre N.C. Itinerar pînă la baza traseului: vezi artera 36. La mică distanţă în aval.C. denumirea de V. Grad de dificultate: 5 A. Fig.. V. pe poteca ce coboară într-un vîlcel din apropiere. corespunzătoare celei de a 5-a L. Horoaba îşi are obîrşia sub Vf. ne abatem cîţiva metri în stînga.. Pe malul opus. 36 I. Aceasta urcă. traseul. şi ia sfîrşit în culoarul ce desparte Turnuleţul de Gangul Bătrîna. Pentru o mai bună regrupare. Durata pentru 2 echipieri: 3-4 ore. Materiale: o coardă pentru coechipieri. Prima L. FISURA DIN PERETELE TĂTARULUI MARE Generalităţi. se pierd în desişul unei vaste păduri de molid. utilizînd pitonul anume bătut pentru întoarcere.

.

Fisura Sudică din Blidul Uriaşilor. (grad de dificult. prezintă 5 lungimi de coardă. Traseul Genţianeî. iar spre sud. conduce în Şaua Brîului Mare al Jepilor. întîlnim după cca 50 m.3 ore. Din punctul în care brîul este întrerupt de bolovănişul îngrămădit pe talvegul Blidului Uriaşilor. 7 lungimi de coardă. care coboară din dreapta. 4 B) prezintă 5 lungimi de coardă. intrarea pe traseul Muchiei din Santinela Blidului Uriaşilor. Aceasta se efectuează pe faţa Blidului. 21 E). Gr. Fig. Traseul (grad de dificult. Traseul “Floarea de Colţi". Gr. După ce traversează Blidul Uriaşilor. 4B). este pitonat şi poate fi parcurs de o echipă compusă din 2 alpinişti. traversează talvegul vîlcelului şi se continuă pe brîul care se strecoară spre dreapta. Din punctul .3 ore. dificult.6 ore. este pitonat şi poate fi parcurs de o echipă compusă din 2 alpinişti. poate fi escaladat de o echipă compusă din 2 alpinişti. hăţaşul conduce în urcuş. considerat în trecut ca lipsit de elemente interesînd alpinismul de grad superior. Dificult 5 B. în 6-8 ore. 4 C). Muchia Hornului din Blidul Uriaşilor. pitonat. de-a lungul căreia începe escalada Fisurii Sudice din Blidul Uriaşilor.La Vinclu" primul fir stîncos ce-l întîlnim. Faţa Nord-Estică a Blidului (ind. 2 . urcăm către dreapta.Buşteni. Pe feţele înierbate din stînga acestuia. Muchia din Santinela Blidului Uriaşilor. în 2 . o fisură înclinată spre dreapta. cum privim spre perete). pitonat. După circa 25 m distingem muchia ce se desfăşoară paralel cu traseul amintit (care rămîne în stînga. TRASEE IN PERETELE BRÎNEI (COŞTILA). în 2-3ore. vezi ind. 079 Coştila. iar porţiunea surplombantă din partea superioară. 5 E). 21 B). . Peretele Brînei. 5 B . vezi ind. Traseul 25 Octombrie. spre vest. urmăm din Buşteni Drumul Urlătorilor (descris la ind. se desfăşoară Traseul Tavanelor din Peretele Brînei. Acesta este primul traseu tehnic ce-l întîlnim. în Drumul Urlătorilor (Drumul Urlătorilor . La aproximativ 30 . punctele de pătrundere pe următoarele trasee: Traseul 23 August. 5 A). Traseul Viespilor din Găvanul Mic. Durata escaladei peniru o echipă de 2 alpinişti. de-a lungul unei fisuri ce ne conduce mai întîi oblic către dreapta şi apoi pe muchie. 9 lungimi de coardă. blocată în partea superioară de o serie de surplombe. 5 B. în ordinea de mai jos.. 21 D).40 m în dreapta punctului de intrare pe traseul precedent. denumit Blidul de sub Streaşină. El se desfăşoară imediat după ce brîul iese de sub marele tavan semicircular. A. nu este pitonată. Durata escaladei pentru o echipă din 2 alpinişti. pe la baza traseelor: Muchia Blidului Uriaşilor (ind. poate fi escaladat de o echipă compusă din 2 alpinişti. în 5-7 ore. 6 B. distingem în Peretele Brînei.Mici (Peretele Sudic al Clăii). în 7 . Partea inferioară a peretelui (sub fisură) este formată dintr-o faţă frămîntată şi acoperită cu iarbă. un hăţaş ce se orientează jumătate la dreapta. 4). Porţiunea din treimea superioară (comună cu Fisura Sudică) nu este pitonată.11 ore. blocată de surplombe). este pitonat şi poate fi parcurs de o echipă compusă din 2alpinişti. Traseul prezintă 4 lungimi de coardă. trecem. urcăm această vale şi lăsăm în stînga un prim vîlcel . coboară după 2 ore în Valea Jepilor (Valea Jepilor-Buşteni. Gr. pe sub Peretele Sudic al Clăii. aci. Gr. Traseul (grad de dificult. 7 lungimi de coardă. C. pitonat poate fi escaladat de o echipă compusă din 2 alpinişti. Muchia din Santinela Blidului Uriaşilor.după care ajungem curînd la confluenţa cu un al doilea fir. urcînd Brîul Coştilei din Valea Albă. poate fi parcurs de o echipă compusă din 2 alpinişti în 5-7 ore. este acela al Văii Comorilor. Gr. Acesta străbătut spre nord. Traseul Hornul din Blidul de sub Streaşină. Părăsind poteca. 4 B). de-a lungul Brîului Coştilei. pînă ce depăşim punctul de pătrundere în Hornul Blidului (despicătură uriaşă. Muchia Găvanului Mare. pitonat. pitonat. pe malul opus al Blidului. dificult. 4 B) prezintă 4 lungimi de coardă. Privind spre perete. urmează un horn blocat de surplombe. de-a lungul unei plăci verticale. 9 lungimi de coardă. 9 lungimi de coardă. Traseele de mai sus iau sfîrşit pe Coama Clăii Mari. în 2 . 21 C) şi Hornul din Blidul Unaşilor (ind. In continuare. caracterizate printr-o rocă de culoare ruginie. B.3 ore.din ansamblul firelor de obîrşie ale Comorilor . poate fi escaladat de o echipă compusă din 2 alpinişti în 4 . 5 B. Traseul Tavanelor din Peretele Brînei.3 ore. care urmată la stînga. Traseul (grad de dificult. 2 . Muchia Strungii. identificăm la cca 10 m în dreapta punctului de pătrundere pe traseul Fisurii Santinelei din Blidul Uriaşilor (descrisă la ind. care prezintă 7 lungimi de coardă. complet spălată şi de o culoare vînătă cenuşie. dificult. Pentru a ajunge la baza Peretelui Sudic al Clăii. De-a lungul brîului se succed. dificult. De-a lungul acesteia se desfăşoară Traseul Muchiei Hornului (grad de dificult.

.

.

4 ore. La cca 25 m în dreapta traseului de mai sus. De la obîrşia văii ieşim în Brîna Mare a Morarului. a cărei escaladă necesită pentru o echipă de 2 alpinişti. 2 B) începe din Poiana Morarului. A. distingem uşor intrarea pe Traseul Viespilor (grad de dificult. 4 A) prezinta 5 lungimi de coardă. . vezi indice 6 D). Traseul. un al doilea rapel ia sfîrşit în Vîlcelul Ţancurilor. ia sfîrşit pe vîrf. de-a lungul unor obstacole surplombante. iese pe linia de creastă. prezintă 4 lungimi de coardă. după cca 70 m din Valea Poienii. este pitonat şi poate fi parcurs de o echipă compusa din 2 alpinişti. 21 F). pînă în punctul unde aceasta primeşte din stînga (cum urcăm). cum privim spre perete. astfel încît escalada directă se efectueaza prin asigurare în pitoane. în cca 2 ore. Coborîrea se efectuează prin rapel. o fisură verticală de cca 170 m înălţime. se situează intrarea pe Traseul Central din Găvanul Mare (descris la ind. în 3. Traseul Coltul Moşului Traseul Viespilor din Găvanul Mic. Partea superioară a acestuia formează un perete puternic frămîntat şi cu roca foarte friabilă. şi numai în partea superioară. pe faţa Stîncii lui Gelepeanu. 5 A) prezintă 4 lungimi de coardă. Coborîrea se efectuează prin rapel. în Poiana Morarului. după care escaladînd faţa din stînga (cum urcăm). Privind în partea stîngă a Găvanului Mic. traseul cu acelaşi nume. este pitonat şi poate fi parcurs de o echipă compusă din 2 alpinişti. în 3. străbătînd o zonă bogat înierbată la capătul căreia se înalţă. Traseul (grad de dificult. revenim la obîrşia Vîlcelului Ghinţurii. pe faţa ce vizează strunga colţului. 5 B). Traseul (grad de dificult. urmînd Brîul Coştilei în sus spre Hornul lui Gelepeanu. Escalada acestui traseu urmează iniţial incinta Găvanului Mare (Faţa nordică). Părăsim valea şi urcăm cca 20 m peste săritorile acestui vîlcel. 5 A) care prezintă 4 lungimi de coardă.Muchia Găvanului Mare. care urmează în bună parte muchia stîncoasă a colţului. de unde. denumit Colţul Moşului. cele mai multe dintre ele rămîn însă descoperite (săritori puternic surplombante). firul Vîlcelului Ţancurilor. Traseul Moş Geleeanu.Poiana Coştilei (spre Buşteni. ajungem la baza celui de-al treilea vîrf proeminent (din aval în amonte). este pitonat şi poate fi parcurs de o echipă compusă din 2 alpinişti. B. pe care urmînd-o la dreapta. legate între ele prin hornuri şi fisuri. FISURA MORARULUI Urcînd Vîlcelul Ghinţurii distingem. Din dreptul traseului de mai sus. de unde urcăm primele obstacole. TRASEUL COLŢUL MOŞULUI Urmînd din Poiana Morarului. în cca 2 ore. cca 3 ore. După ce părăsim Găvanul Mare. denumită Fisura Morarului (grad de dificult. ajungem curînd în Găvanul Mic (sau Găvanul de Sus).Vîlcelul Ţancurilor. Muchia Găvanului Mare. Brîul Coştilei face un ocol larg pe faţa muntelui. Traseul (grad de dificult. ieşim pe muchia şi apoi pe Colţul Ghinţurii. pe faţa din dreapta (cum intrăm). Fig . iar de aci în poteca Pichetul Hoşu . printr-un rapel de 40 m. este pitonat şi poate fi escaladat de o echipă cornpusă din 2 alpinişti. în Strunga Ţancului Retezat. Creasta Văii Albe. care uşurează trecerea lor. este pitonat şi poate fi escaladat de o echipă compusă din 2 alpinişti. pîna deasupra obîrşiei Vîlcelului Brîului Înflorit şi apoi prin Vîlcelul Ghinţurii şi Valea Poienii. (grad de dificult 3 B) care prezinta 3 lungimi de coardă. în parte acoperite de zăpada.4 ore. VÎLCELUL ŢANCURILOR Ascensiunea vîlcelului (grad de dificult. se desfăşoara. în 1-2 ore. 4 A). În sfîrşit cu 40-50 m înainte de a ajunge în punctul din care se desprinde către est. ca un uriaş contrafort ce sprijină peretele. primul afluent (Vîlcelul Ghinţurii). situat pe MuchiaŢancurilor (în dreapta cum urcăm).080 Morarul. COLŢUL GHINŢURII Din Poiana Morarului (artera indice 33) intrăm pe Valea Poienii. iar de aci. coborîm în Valea Morarului.

.

.R. Planşe tipar offset 1.1961. Coli editoriale 20.9. Apărut 1962.10.1961. Coli de tipar 21. Planşe tipar tipo 1. 11. Scanare .P.4.H. 311. 84x100/32. Piaţa Scînteii.R. Bucureşti .409 la Combinatul Poligrafic Casa Scînteii. Bun de tipar 12. CAR Galaţi. A. 0565. Tiparul executat sub comanda nr.Redactor responsabil : RETINSCHI ALEXANDRU Tehnoredactor : PANAITIDE NESTOR Dat la cules 4. pentru bibliotecile mici 796 (R). Tiraj 14.com Carte pusă la dispoziţie de către M. C.. Comanda nr. OCR şi editare : Roşioru Gabi Email : rosiorug@yahoo. căreia îi mulţumesc şi pe aceasta cale.000+ 120 broşate Hîrtie velin ilustraţii de 84 g/m2. Z.5.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful