You are on page 1of 5

Complexul Muzeal Național Mănăstirea Secu

„Moldova” Iași

Buletin informativ
al Simpozionului Național
Rolul Mănăstirii Secu în viața religioasă a Țării Moldovei

IV

Editura Cetatea Doamnei


Piatra Neamț, 2018
DOCUMENTE DE LA NIFON EGUMENUL MĂNĂSTIRII SECU

Costin CLIT

Cercetările arheologice efectuate la schitul Nifon, județul Neamț, au fost și sunt urmate de
sesiuni anuale de comunicări, depistarea și publicarea documentelor mănăstirii Secu și altor lăcașe
monahale. În acest context se înscrie și activitatea noastră de cercetare a arhivelor, în vara anului 2018
descoperind în colecția Documente istorice a Bibliotecii Academiei Române patru acte legate de
Nifon, egumenul mănăstirii Secu între 1756 și 1765, după care s-a așezat la schitul Pocrov ca stareț,
apoi la mănăstirea Râșca.
Primul document este din 4 august 1761, o carte de blestem obținută de Nifon de la
Inochentie, episcopul Hușilor (1752-1782), pentru aflarea adevărului despre moșia Vlădeni de la
ținutul Soroca, aflată sub jurisdicția eparhiei Hușilor. Megieșii au profitat de răscoale și părăsirea
moșiei de egumenii Secului, pentru a-și face sat în apropiere și a schimba numele siliștei din Vlădeni
în Vrăjeni.
Al doilea document este o mărturie hotarnică din 16 februarie 1762 a moșiei Vlădeni, ținutul
Soroca, dată de locuitorii din satele Răspopeni, Răcești și altele, rezultat al cărții de blestem a
episcopului Inochentie.
Prin actul din 10 mai 1762, Nifon adeverește stăpânirea vel vornicului Mihălache Sturze pe
niște țigani „de înpărțală cu Mănăstirea Secului”.
Ultimul document este o carte a domnului Grigore Callimachi din 20 iulie 1762 prin care
volnicește pe egumenul Nifon să perceapă dejma din țarini cu pâine, fânețe, cânepă, grădini de
legume, prisăci cu stupi (unul din 50) sau o para de stup, „după hotărârea testamentului după cum au
stăpânit ei”.

DOCUMENTE

1. 1761 (7270) august 4. Cartea de blestem pentru alegerea hotarelor moșiei Vlădeni a
Mănăstirii Secului în urma plângerii egumenului Nifon și a soborului.

Inochentie, cu mila lui D(u)mn(e)zeu Episcop Huș(u)lui.


† Facem știre cu această carte de blăstăm, precum au venit înnaintea noastră Nifon,
egum(enul) de la Măn(ă)stirea Săcului și cu tot soborul de acolo, și ni s-au jăluit cum că aré
măn(ă)stirea o moșiie, anume Vlădenii pe vale(a) Dobrușcăi ot țin(utul) Sorocii, și din pricina
răscoalelor de demult au stătut pustiie pân(ă) acum, care moșiie iasté hotărâtă demult și din
prostime(a) oaminilor, precum au fost atunce, nu arată precum mărgu hotarâle, dar acum s-au sculat
unii din lăcuitori și au făcut sat mai în sus pe vale, și au schimbat numelé siliștii din Vlădeni și li-au
pus nume Vrăjănii. Drept aceia oricini din creștini ar ști ace(a) silișté și pe undé bat hotarăle și n-ar
mărturisi adevărul, unii ca aceiia să fiie afurisit de D(u)mnezeu și de Maica Precurata Fecioară și de
12 Apostoli, și de 318 părinți de la Nicheia, lemnilé, pietrilé, herul, să putrez(e)ască și să să răsipască,
iară trupurile lor să stea întregi, să-i înghiț(ă) pământul de vii ca pre Dafta și Aviron, să aibă parté cu
Iuda și cu trecletul Ariie, să-i lov(e)ască cutremurul lui Cain și bubelé lui Ghiezi, și de smereniia
noastră încă să fii blăstămați. Așijdere și pentru oricine s-ar fi făcut moșănaș și n-ar fi fost, și ar fi
știind undé iasté moșiia măn(ă)stirii și iar fi mâncat venitul, și n-ar mărturisi adivărul, să fiie supt
blăstămul de mai sus scris. Iară carii dintr-înșii ș(i)-or cunoașté păcatul lor și or mergi de or arăta
hotarăle moșiei pe und(e) or ști adevărul și or da ce-or fi mâncat, să fiie (i)ertați și bl(a)goslovit în
veci.
V<ă> let =zsÌoø <7279 / 1761> av<gust> dÆ <4>.

197
Inochentie episcop Huș(u)lui.

BAR, Documente istorice, MCDLV / 112, original.

2. 1762 (7270) februarie 16. Mărturia hotarnică a moșiei Vlădeni, ținutul Soroca, a
Mănăstirii Secu

Adic(ă) noi, o(a)mini din satul Răspopinii și din satul Răciștii, și noi o(a)minii cari mai gios
ni-am pus digitili, făcut-am adivărat(ă) mărturie noastră precum să-s(e) știi că în zilili mării sali
Grigorii voevod Calimah au vinit un Andrii Hariton, copil în cas(ă), cu cart(e) g(os)p(o)d dinpreună și
carte(a) de blăstăm de la vlădica Ionichi(entie), episcop di Huș(i), ca-s(ă) mărturisim dript pintru o
moșii, anumi Vlădinii, ci esti a Măn(ă)stirii Săcului pi vali(a) Dobrușcăi ot ținut(ul) Sorocăi, iar noi
sculându-ni toți dinpriun(ă) cu omul g(os)p(o)d și Lupul Culnuru, ci au fost dijmaș, fiindu vichil di la
măn(ă)stiré ier(o)monah(ul) Vinidctu, am mărsu di am căutat hotarâli vichi și precum li-am știut li-am
și găsit, cari hotar vichi esti în fundul văii Curiiacii, ci-i stâlpu di piatră pisti drum(ul) ci mirgi în gios
pi zarea dialului înspri apus, și mirgi hotarul a moșii p(r)in dumbrav(ă) la vali în co(a)stă, iarăș am
găsit stâlpu di piatră vichiu, și trici vali(a) înspri răsărit pân(ă) în hotarul Găozinilor și mirgi pân(ă) la
iazul Vlădinilor, ci est(i) pi vali(a) Dobrușcăi, pricum înblă și alti moșii, tot din vale(a) Dobrușcăi
pân(ă) în zari(a) dialului și din gios di siliști în vali în matcă esti hotar di piatră și mergi la dial în
costiș(ă), esti hotar, și di acolo la dial lâ(n)gă o moviliți ci est(e) în podiș mai din sus pist(e) hotar(ul)
di piatră, și di acolo iarăș în(s)pri apus pân(ă) în zarea dialului, și mergi iarăș pân(ă) în hotarul din
fundul văii Curiecii, pricum am zis câ(nd) am înciput. Printu aceasta, mai pintru bun(ă) încridințari ni-
am pus și digitili.
L<1>t<o> =zsÌo <7270 / 1762> făv<ruarye> eÆy <15>.
Eu Irimie Borșu, am mărturisit.
Eu Nica vornic ot Găozini, am mărturisit.
Eu Tudosii sin Lipcan, am mărturisit.
Eu Pricopii ot Răciști, am mărturisit.
Și eu Lupul Culnuru, ci am fost dijmaș.

<Pe verso>: 7270 fevr(uarie) 15 / N. 6 / Plicu(l) pentru Vladeni / Mărturie.

BAR, Documente istorice, MCDLV / 113, original.

3. 1762 (7270) mai 10. Nifon, egumenul Mănăstirii Secului, adeverește vel vornicului
Mihălache Sturza pentru niște țigani.

Nifon ieromonah, egumen Sf(i)ntei Mănăstirii Secului, dinpreună cu tot soborul, dat-am
scrisoarea no(a)stră dumisale giupânului Mihălache Sturzii vel vornic, precum să-s(e) știe că având
dumn(e)alui niște țigani de înpărțală cu Mănăstirea Secului, i-am dat numai o fat(ă) de țigan, anume
Iftinca, fata lui Crăciun, iar partea céelaltă au lăsat-o mănăstirii pentru sufletul dumisale și a
pări(n)ților dumisale și ca se punem numele părinților dumisale la sf(â)ntul pomelnic, și de acum
pricină să nu mai fie nice odată. Pentru aceasta i pentru credința am iscălit.
mai yÆ <10> dn<i>
=zsÌo <7270 / 1762>.
Nifon ig(umen) Săcului.

198
<Pe verso>: Cumpărat de la Gr. Manu în 1923; 7270 mai 10 / No. 38.

BAR, Documente istorice, MCCXLII / 120, original.

4. 1762 (7270) iulie 20. Grigore Callimachi voievod volnicește pe Nifon, egumenul mănăstirii
Secu să perceapă dejma din țarini cu pâine, fânețe, cânepă, grădini de legume, prisăci cu stupi (unul
din 50) sau o para de stup, după hotărârea testamentului.

Io Grigorii Ioan v<oe>vodă, Boj<y>6 mil<o>st<i6>, g<o>spodară Zemle Moldavscoi. Dat-


am cartea domnii méle cuvios rugătoriului nostru Nifon igum(en) și a tot soborul de la Sfânta
Mănăstiré Săcul, că dând jalobă la domniia mea că are sfânta mănăstire o moșie, anume Vlădenii, ci
est(e) cu iaz pe valea Dobrușcăi ot țin(utul) Sorocăi, cari moșie fiind necăutată de mulți ani, dar în
anul trecut trimițind egum(enul) un préut și înblând au aflat cum că niști moșinaș(i) de acolo ar fi
schimbat numele siliștii și li-au pus numele din Vlădeni, Jăvréni, și viind înnapoi vichilul mănăstirii
au mersu la episcopul de Huș(i) și au făcut carte de blăstăm asupra acelor răzeș(i) și asupra altora ca
să afle adivărul, și mergând cu carte(a) cea de blăstăm au aflat că est(e) sâliștea Vlădenilor, după cum
le scriu zapisăle ce au, și înbiindu-i pe un Hâncul și pe un Tudosi, fraț(i), și Vicol din Răcești, ca să
vie la divan să stea la giudecată, cari an toamnă și soroc li s-au trimis di la dum(nealui) vel
log(o)f(ă)t(ul) și n-au venit; Iar acmu în anul acesta după ispas li-au trimis om g(os)p(o)d și i-au adus,
iar ei s-au agiunsu cu-n Vasile Popa de la Orheiu și mergând înnainte(a) dum(nealui) vel
log(o)f(ătului) n-au arătat nici un zapis, fără cât ș-au pus zi în 3 săptămâni, că a mergi la un frate a lui
și ș-ar aduce zapisăle, și trecând sorocul acela i s-au trimis și alt soroc și tot n-au venit. Pentru care
iată că am dat carte(a) domnii méle ori pe cine ar pune vechil numitul egum(en) să aibă a luoa dejmă
de a zecea din țarini cu pâine, din fânață, din cânipi, din grădini cu legume, din prisăci cu stupi, însă
din 50 unul, iar fiind mai mulți sau mai puțini, va luoa câte o para de stup, și din tot locul, cu tot
venitul, pe obiceiu, după hotărârea testamentului după cum au stăpânit ei, iar având cineva mai mult a
răspunde să-ș(i) ia scrisori și dovez(i) ce va fi având să viie să stea față la divan, și nimea să nu stea
înprotiva cărții domnii méle.
Let =zsÌo <7270 / 1762> iul<ye> cÆ <20> .
Prok v<e>l vor<nic>.

199
<Pe verso-ul filei a doua>: 7279 / N. 6 / Plicu(l) 2 / A lui Grigorie Ioan vod(ă) pentr(u)
Vlădeni; / mai jos un rezumat în limba rusă din 1838.

BAR, Documente istorice, MCDLV / 114, original, difolio, pecete ovală.

200