You are on page 1of 23

2.

ALEGEREA SCHEMEI DE PRINCIPIU A


CENTRALEI/STAȚIEI ELECTRICE
Acest capitol oferã principalele elemente necesare pentru stabilirea setului
de soluții privind amplasarea grupurilor generatoare dintr-o centralã electricã, în
cadrul unor proiecte care presupun existența a douã stații electrice de evacuare a
puterii și care se aflã în vecinãtatea centralei. Pentru cazul proiectelor care nu
conțin și partea de centralã, elaborarea listei de soluții se rezumã la dimensionarea
transformatorului/transformatoarelor de legãturã dintre cele douã stații electrice.

2.1. Stabilirea setului de soluții privind amplasarea grupurilor


generatoare fațã de stațiile electrice de evacuare
2.1.1 Punerea problemei
Trebuie proiectatã partea electricã a unei centrale electrice cu nG grupuri
generatoare, fiecare având puterea aparentã SnG. Energia electricã produsã în
centralã va fi evecuatã prin intermediul a douã stații electrice, cu tensiunile U1,
respectiv U2 (figura 2.1):
 la consumatori (SC1, SC2),
 în sistemul energetic național (SS1, SS2).
Legãtura electricã între cele douã stații electrice (U1  U2) poate fi
asiguratã cu transformatoare/autotransformatoare.
SC2 SS2

U2
SC1 SS1
L
U1

Scentrală
Ssp nG x SnG

Figura 2.1 Evacuarea energiei electrice produse în centralã

2.1.2 Alegerea caracteristicilor generatoarelor și transformatoarelor de


bloc și de servicii proprii
În aceastã fazã, se aleg echipamente din gama oferitã de fabricanți, pornind
de la datele de proiectare individuale.

4
a. Generatoare
PnG
S nG  (2.1)
cos  n
G
Din tabelele date de fabricanții de generatoare (Anexa 1), se aleg mãrimile
caracteristice nominale utile pentru elaborarea etapelor de calcul: UnG, cosnG, X”d
etc.

b. Transformatoare de bloc
Acestea sunt necesare pentru racordarea generatoarelor la stații electrice
atunci când UnG < U1 (U2).
 Pentru UnG  U1, nu sunt necesare transformatoare de bloc (de exemplu, în
situațiile în care U1 = 6 kV).
 Pentru U1 > UnG și U2 > UnG, se aleg transformatoare de bloc pentru ambele
variante de amplasare a grupurilor fațã de cele douã stații electrice.
Un transformator de bloc este parcurs de puterea electricã produsã de
generatorul corespunzãtor, mai puțin puterea necesarã pentru alimentarea
serviciilor proprii (de regulã însã, se alege SnTB > SnG). Se poate estima consumul
de putere al serviciilor proprii de bloc ( b) și generale (g), în funcție de datele de
proiectare pentru:
 tipul combustibilului,
 tipul circuitului de rãcire,
pe baza consumurilor procentuale orientative precizate în tabelul 2.1 (se citesc b
% și g%).

S sp1grup  (  b   g )  SnG (2.2)

Tabelul 2.1 Consumuri procentuale orientative de putere aparentã ale


serviciilor interne din CTE, la sarcinã nominalã
Circuit Putere grup gaze pãcurã lignit
rãcire MW b% g% b% g% b% g%
închis și mixt 50 5,00 1,40 5,50 1,50 10,00 2,50
100-800 6,00 1,30 6,50 1,50 9,00 2,00
deschis 50 5,00 0,35 5,50 0,55 10,00 2,00
100-800 6,00 0,45 6,50 0,45 9,00 1,50

 Pentru centralele electrice de termoficare (CET), consumurile serviciilor


proprii se mãresc de circa 1,3 - 1,5 ori.

5
Prin transformatorul de bloc va trece S’nG:

S 'nG  S nG  S sp1grup (2.3)

În funcție de tensiunea superioarã de racordare, din Anexa 2 se alege


transformatorul care asigurã tranzitul acestei puteri, cu condiția ca SnT  S’nG
(treapta de putere imediat urmãtoare) și se rețin toate caracteristicile nominale,
pentru a fi utilizate ulterior în calcule.

c. Transformatoare de servicii proprii de bloc/cablu de alimentare

 Transformatoarele de servicii proprii (TSP) se aleg numai dacã UnG  6,3 kV, în
caz contrar alimentarea serviciilor proprii fãcându-se printr-un cablu electric sau
dacă este cazul printr-o bobinã limitatoare a curenților de scurtcircuit.
. Folosind puterea Ssp1grup calculatã cu relația (2.2), se aleg TSP pentru
blocuri, folosind gama de transformatoare din Anexa 2.
 Se va acorda atenție numãrului de înfãșurãri secundare ale TSP (care vor avea
importanțã la etapa de calcul al curenților de scurtcircuit).

d. Transformatorul de pornire, oprire, rezervã servicii proprii (TPORG)


Pentru situațiile de pornire, oprire a centralei, pentru rezervarea serviciilor
proprii de bloc și alimentarea serviciilor generale se prevede o cale suplimentarã de
alimentare a serviciilor proprii corespunzãtoare grupurilor generatoare. De regulã,
alimentarea acestei cãi se face printr-un transformator racordat la sistemul
energetic național. Dimensionarea acestui transformator se face pe baza relației
(2.4):
SnecPORG  15
,  SnTsp (2.4)
Din Anexa 2 se alege transformatorul cu puterea nominalã imediat
superioarã (SnTPORG) care asigurã tranzitul acestei puteri. Acesta se va racorda în
stația electricã de legãturã cu sistemul energetic național (dacã este vorba de stația
electricã de tensiune U2 și rezultã TPORG cu puteri mult mai mici decât gama oferitã
la acel nivel de tensiune, atunci alimentarea acestuia se face de la cea mai apropiatã
stație de 110 kV din sistem).

2.1.3 Calculul puterii evacuate în sistemul energetic prin stația U2 (SS2)


Se realizeazã pe baza bilanțului de puteri la nivelul punctului de evacuare a
puterii din centralã (a se vedea figura 2.1). În ipoteza simplificatoare cã toate
elementele schemei funcționeazã la același factor de putere (de exemplu, cosnG),
bilanțul se poate efectua în puteri aparente.
S S 2  S centrală   S C1  S S1  S C 2  (2.5)
6
Scentrală  n G  S'nG (2.6)

2.1.4 Determinarea listei de soluții privind amplasarea generatoarelor


fațã de cele douã stații electrice
Tema de proiectare nu precizeazã modul de amplasare a generatoarelor fațã
de cele douã stații electrice, ceea ce determinã considerarea tuturor soluțiilor
posibile din punct de vedere tehnic pentru evacuarea energiei electrice produse în
centralã.
Pentru elaborarea listei de soluții, se iau în considerare diverse situații de
amplasare a generatoarelor, care se pot concepe astfel:
 inițial, se considerã soluția I cu toate cele nG generatoare racordate la stația U1,
rezultând astfel un anumit tranzit de putere pe legãturã SL, care poate fi asigurat
prin mai multe variante de echipare cu transformatoare/autotransformatoare
(T/AT);
 apoi, se imagineazã soluția II la care nG - 1 generatoare sunt racordate la stația
U1, rezultând un alt tranzit pe legãturã SL, care poate fi asigurat prin mai multe
variante de echipare cu transformatoare/autotransformatoare;
 acțiunea continuã pânã la soluția n, când toate cele nG generatoare se considerã
racordate la stația U2.
Pentru fiecare soluție I, II,...., n, tranzitul pe legãturã SL trebuie sã fie
asigurat pentru întreaga duratã de viațã a instalațiilor, deci pentru diverse regimuri
de funcționare: regim normal, de indisponibilitate a unor echipamente, de
funcționare redusã la consumatori etc. Vom numi tranzitul pe legãturã ce trebuie
asigurat pe durata de viațã a instalațiilor ca sarcinã maximã de duratã pe legãturã și
îl vom nota cu SML.

Vom determina ce (T sau AT) și cât (SnT(AT)) se pune pe legãtura dintre stațiile
electrice pentru a forma diverse variante de echipare.

Pentru a determina SML, se propun câteva regimuri de funcționare pentru


soluția respectivã, pentru fiecare regim fãcându-se bilanțul estimativ de puteri
aparente într-un nod, fie el stația U1. Exemple de asemenea regimuri sunt:
a) toate grupurile produc la maxim, consumatorii și sistemul sunt la maxim  Sa;
b) un grup nu funcționeazã, consumatorii (și sistemul) sunt la maxim  Sb;
c) toate grupurile produc la maxim, consumatorul de la U1 este la minim  Sc.
Valoarea maximã a puterii aparente ce poate fi tranzitatã prin legãtura dintre stațiile
electrice este SML = max Sa, Sb, Sc.
Pentru soluția respectivã și cu SML stabilitã, pe baza transformatoarelor/
/autotransformatoarelor care se fabricã pentru tensiunea superioarã corespunzãtoare
7
(Anexa 2), se propun mai multe variante de echipare a legãturii (cu o unitate de
transformare 1x100%, cu douã unitãți de transformare 2x100% sau 2x50% etc.).
Astfel, pentru o soluție (I) se obține un set de variante (I 1, I 2, I 3,..), caracterizat
prin amplasarea tuturor generatoarelor la U1 și diverse variante pe legãturã.
Raționamentul se repetã pentru celelalte soluții de amplasare a grupurilor
generatoare.

 Se recomandã utilizarea urmãtoarelor ipoteze de lucru (rezultate din


experiența de proiectare):
 grupurile de putere micã (PnG  50 MW), având UnG = 6 kV sau 10,5 kV se vor
racorda numai la stația U1  110 kV, soluțiile cu grupuri racordate la
tensiunea U2 fiind considerate neeconomice;
 grupurile cu putere foarte mare (de exemplu: PnG= 330 MW) se vor racorda
numai la Un  220 kV, din motive de stabilitate termicã în regim de lungã
și/sau de scurtã duratã;
 în absența altor informații, regimul de funcționare cu cerere minimã la
consumator poate fi considerat în cele ce urmeazã ca fiind de 40% din sarcina
de regim normal;
 pentru reducerea volumului de calcule, nu se vor lua în considerare douã
defecte simultane pentru regimurile studiate, deoarece probabilitatea de
apariție a unui asemenea eveniment este relativ micã.

Prin intermediul unor discuții cu coordonatorul de proiect se pot elimina


acele soluții care ar putea conduce la dificultãți tehnice de concepție, de realizare
sau de exploatare, aspecte care nu pot fi cuantificate în informația cu care se
lucreazã sau care țin de experiența realizãrii unor asemenea obiective.

Exemplu
I. Fie prima soluție I cu toate grupurile racordate la stația U1 și pentru care se
indicã tranzitele de puteri (figura 2.2).
Fie S C1  40 MVA și S S1  50 MVA , U 1  110kV și U 2  220kV .
Pentru PnG  100 MW și cos  nG  0,9 rezultã S nG  1111
, MVA .
Pentru un consum total al serviciilor proprii aferente unui grup de circa 10% avem:
S sp1grup  0,1  1111
,  111
, MVA

S 'nG  1111 ,  100 MVA .


,  111

8
SC1 SS1 SC2 SS2
U1 U2

S'nG TPORG
SML
~ ~ ~
Ssp1grup
TSP

Figura 2.2 Tranzitele de puteri pentru soluția I de amplasare a grupurilor


greneratoare

Determinarea sarcinii maxime pe legãturã se face folosind diverse regimuri de


funcționare (recomandate în paragraful 2.1.4):
a) S a  3  100  40  50  210 MVA
b) Sb  2  100  40  50  110 MVA
c) S c  3  100  0,4  40  50  234 MVA .
Rezultã cã S ML  234 MVA . Folosind lista de autotransformatoare din Anexa 2,
se obțin urmãtoarele variante pentru echiparea legãturii dintre stațiile electrice
considerate: I 1 1  250 MVA , I 2 2  250 MVA , I 3 2  125 MVA .

 Experiența aratã cã folosirea a mai mult de douã unitãți de transformare este


foarte rar folositã (numai în cazuri bine justificate), fiind mai costisitoare, mai
dificil de exploatat etc.
Pentru cazul unor tranzite mari de putere, în locul unui autotransformator
trifazat, se pot discuta soluții cu unitãți monofazate de autotransformatoare,
considerându-se trei unitãți monofazate în funcțiune și una în rezervã.
II. Se trece la formarea urmãtoarei soluții II, pentru care se considerã cã la U1 sunt
racordate nG-1 grupuri generatoare, iar la U2 este racordat un singur generator.
Se repetã raționamentul de determinare a sarcinii maxime pe legãturã SML,
folosind ipoteza diverselor regimuri de funcționare.
Analog cazului anterior, se obține un nou set de variante II 1, II 2, II 3, ... .
III. Raționamentul se continuã pânã când se ajunge la setul de soluții cu toate
grupurile generatoare racordate la U2.

2.1.5 Organizarea listei de variante ce se propune pentru analiza economicã


Fiecare variantã obținutã se reprezintã schematic, precizând toate datele
numerice necesare pentru calculul ulterior (se recomandã organizarea fiecãrei

9
variante pe câte o paginã separatã, pentru ușurința derulãrii calculelor ulterioare).
Se poate folosi forma indicatã în figura 2.3.

2.1.6 Completarea variantelor cu durata de utilizare a sarcinii maxime


pe legãturã (TSML)
Legãtura electricã dintre cele douã stații este caracterizatã:
- din punct de vedere tehnic, prin SML,
- din punct de vedere economic, prin TSML.

SC1 SS1 SC2 SS2


U1 U2

SnTB1 SnTB1 SnTL SnTB2

S'nG SnTL S'nG


SnTPORG
~ ~ SML, TSML ~
Ssp1grup Ssp1grup
Snsp SnG Snsp SnG Snsp SnG

Figura 2.3 Reprezentarea unei variante în vederea realizãrii calculului


economic

Durata de utilizare a sarcinii maxime (TSML) este o mãrime necesarã în


calculul economic și caracterizeazã fiecare soluție în parte. Se poate determina cu
ajutorul unui calcul aproximativ și anume, un bilanț de energie într-unul dintre cele
douã noduri (se presupune cã raportul între energia activã și energia reactivã este
constant, la fel și raportul între puteri). Astfel, în nodul U1 se poate scrie (urmãrind
și figura 2.3):
Wint rat  Wie şit (2.7)
Wgrupuri laU 1  WC1  WS1  WL (2.8)

 Bilanțul energetic se face corespunzãtor puterii aparente S, pentru


simplificarea calculelor. Mãrimea WS se numește tranzit total de energie.
Dezvoltând modul de calcul al energiilor, relația (2.8) devine:
nG ,U  S'nG  TPi 
1
 SC1  TSM , C1  S S1  TSM , S1  S ML  TSML (2.9)

10
În aceastã relație, duratele de utilizare pentru sarcinile maxime ale
grupurilor generatoare, ale circuitelor de consumatori și ale circuitelor de sistem
sunt date prin tema de proiectare, iar necunoscuta este TSML. TSML se calculeazã
pentru soluțiile care diferã prin numãrul de grupuri generatoare racordate la o stație
electricã, iar valorile obținute se completeazã pentru fiecare reprezentare
schematicã (figura 2.3). Domeniul uzual de valori este 30005000 h/an.

2.2. Ierarhizarea variantelor propuse


Pentru a alege varianta referitoare la stabilirea schemei de principiu (de
exemplu, amplasarea grupurilor generatoare în raport cu stațiile electrice și la
dimensionarea transformatorului de pe legãturã), trebuie introdus un criteriu
economic care sã ierarhizeze lista de variante determinatã la etapa anterioarã.

2.2.1 Precizarea criteriului de ierarhizare


De regulã, pentru ierarhizarea proiectelor tehnice, la etapa de decizie se
utilizeazã drept criteriu economic maximul venitului net actualizat (max. VNA).
Acesta este un criteriu de analizã global, care ține seama de toate categoriile de
beneficii și costuri care intevin pe durata de viațã a unui obiectiv. Deoarece decizia
de investire poate fi consideratã ca fiind luatã, se poate folosi criteriul minimului
cheltuielilor actualizate (min. CTA), care se aplicã în mod uzual pentru cazul
instalațiilor electrice.
Considerând cunoscutã tehnica actualizãrii și ținând seama de principalele
categorii de costuri care pot interveni în cazul instalațiilor electrice, expresia de
calcul a CTA este:
CTA  CI act  Cexact  CPWact  Dact  Vrez act (2.10)
în care:
CIact - valoarea actualizatã a investiției, pe durata de viațã a proiectului
Cexact - valoarea actualizatã a costurilor anuale de exploatare, exclusiv
amortismentele
CPWact - valoarea actualizatã a costului pierderilor de putere și energie
Dact - valoarea actualizatã a costului daunelor de nealimentare cu energie
Vrezact - valoarea rezidualã actualizatã
Acest criteriu economic trebuie aplicat pentru fiecare variantã în parte, cu
toate precizãrile care urmeazã. De regulã, se practicã actualizarea fluxurilor anuale
de costuri la anul de punere în funcțiune (PIF) al obiectivului respectiv.

2.2.2 Ipoteze pentru calculul economic


Pentru o aplicare mai ușoarã a criteriului economic de ierarhizare, se fac
câteva ipoteze simplificatoare, care însã nu afecteazã corectitudinea rezultatelor.
Acestea trebuie sã se respecte pentru toate variantele, pentru a nu afecta ierarhia
acestora.

11
a) Ipoteze simplificatoare
 Investiția se realizeazã într-un singur an, care corespunde și anului de punere în
funcțiune (PIF).
 Valoarea rezidualã actualizatã (Vrezact) se poate neglija, deoarece este foarte
micã (câteva procente din investiție).
 Costurile anuale (Cexan, CPWan, Dan) care determinã fluxurile respective
actualizate se considerã constante pentru fiecare an, pe toatã durata de studiu.
 Costurile comune în toate variantele analizate nu se iau în considerare (dacã
neglijãm aceeași mãrime constantã în toate variantele, ierarhia variantelor nu se
modificã).

 Valoarea CTA, sub aceastã formã, nu poate da o informație globalã asupra


costurilor aferente unei variante analizate, ci reprezintã numai un instrument de
ordonare relativã a variantelor propuse.
Se pot considera urmãtoarele elemente comune tuturor variantelor dintr-un
proiect:
 liniile electrice cãtre consumatori (și deci CI, Cexact, CPWact, Dact aferente),
 liniile electrice de legãturã cu sistemul energetic (și deci CI, Cexact, CPWact,
Dact aferente),
 partea de centralã: generatoarele, transformatoarele de servicii proprii și de
pornire, oprire, servicii proprii generale (și deci CI, Cexact, CPWact, Dact
aferente).
Rãmân ca elemente diferite între variantele unui proiect:
 transformatoarele de bloc (la U1 și la U2),
 celulele pentru racordarea blocurilor generatoare (la U1 și la U2),
 transformatoarele de legãturã,
 celulele pentru racordarea transformatoarelor de legãturã (la U1 și la U2).
Pentru cazul proiectelor de stații electrice coborâtoare 110 kV/MT și a
posturilor de transformare, elementele diferite de la variantã la variantã se reduc
numai la componentele de pe legãturã (transformatoare și celule aferente).

b) Ipoteze privind valorile de calcul


 Investiția în transformatoarele de pe legãturã se considerã înglobatã la nivelul
de tensiune superior (deoarece tensiunea superioarã determinã în mod esențial
costul unui transformator).
 Durata de studiu: tst = 20 ani.
 Costuri și alte date economico-financiare:
 durata normalã de utilizare (de amortizare):
 20 ani pentru transformatoare și generatoare,
 14 ani pentru aparatajul electric;

12
 rata de actualizare (a): în domeniul 10-15 %/an;
 costul pentru 1 kW instalat: cp = 8501500 $/kW;
 costul pentru 1 kWh, dupã cum urmeazã:

Un, kV cW, $/kWh


220-400 0,04
110 0,05
MT 0,06
JT 0,075

 costul transformatoarelor și al celulelor electrice se determinã folosind


elementele din Anexa 3;
 rata de schimb leu/$ se stabilește prin discuții cu conducãtorul de
proiect și ținând seama de fluctuațiile din economie;
 multiplul aplicat costurilor exprimate în lei la cursul curent al anului
1990 (pentru elementele din Anexa 3) se stabilește prin discuții cu
conducãtorul de proiect și ținând seama de fluctuațiile din economie.

 Moneda în care se vor efectua calculele se stabilește în cadrul orelor de


proiect.
Ținând seama de toate aceste ipoteze, relația de calcul pentru CTA se poate
exprima în funcție de valorile anuale ale costurilor și dacã considerãm cã
actualizarea se face la anul 0 (de PIF), relația (2.10) devine:
tst i tst i
CTA  CI  Cexan    1  a   CPWan    1  a  
i 1 i 1
tst i
 Dan    1  a   CI   Cexan  CPWan  Dan   Ttst (2.11)
i 1

în care Ttst este o mãrime pentru calculul costurilor în sistem actualizat și se


determinã cu relația:
tst i 1  tst 
Ttst    1  a    1   1  a  (2.12)
a  
i 1

Câteva valori pentru Ttst, în funcție de valoarea ratei de actualizare și


pentru diverse durate de studiu, sunt precizate în tabelul 2.2.

Tabelul 2.2 Valori ale Ttst, pentru diferite rate de actulizare

13
a, Ttst, ani
%/an tst = 10 ani tst = 15 ani tst = 20 ani
8 6,71 4,56 9,81
10 6,14 7,60 8,51
12 5,65 5,44 7,46
15 5,01 5,84 6,25

2.2.3 Calculul fiecărei categorii de costuri din expresia CTA


a) Costurile de investiţii (CI)
Pentru fiecare variantă, se determină separat (pentru cele două niveluri de
tensiune) costurile pentru transformatoarele de bloc şi pentru celulele electrice de
racordare corespunzătoare, pe baza Anexei 3:
CI  CI U 1  CIU 2 [lei] (2.13)
Celulele de medie tensiune (MT) se aleg în funcţie de curentul nominal,
deci trebuie făcut un calcul iniţial al încărcărilor pentru diverse circuite.

 Se va ţine seama că durata normală de utilizare a transformatoarelor şi a


celulelor electrice este diferită: 20 de ani pentru transformatoare şi
autotransformatoare şi 14 ani pentru celule electrice (conform Legii 15/1994
privind amortizarea). Prin urmare, pentru durata de studiu t st=20 ani se va
considera că după primii 14 ani se vor instala celule electrice noi, care se vor
amortiza numai pentru primii 6 ani din durata lor de viaţă. La calculul investiţiilor
aferente acestor celule, acest lucru conduce la considerarea unui multiplicator
determinat astfel:
1 T  1 4,35 
I   6 I I 1     1,15  I
cel 15 cel cel 15 cel (2.14)
 1  a T
14  1,1 7,36 

b) Costurile anuale de exploatare, exclusiv amortismentele (Cexan)


În principiu, acestea sunt costuri pentru lucrările de întreţinere şi reparaţii,
pentru salarii etc. Pentru instalaţiile electrice, acestea depind foarte mult de nivelul
de tensiune şi se pot aproxima cu relaţia:
Cexan  pex  CI [lei/an] (2.15)
pentru costurile de exploatare, exclusiv
Coeficientul pex
amortismentele depinde de nivelul de tensiune al instalaţiei şi are
următoarele valori aproximative:
Un, kV  20 110 220 400 750
pex, %/an 6,6 3,3 2,0 1,5 1,3

14
 Cexan se calculează separat, pentru cele două niveluri de tensiune, iar valoarea
totală pentru o variantă este:
Cexan  Cexan ,U 1  Cexan ,U 2 lei/an (2.16)

c) Costul anual al pierderilor de putere şi energie (CPWan)


Deoarece calculul se face în ipotezele menţionate anterior, este vorba
numai de pierderi în transformatoarele electrice (de bloc şi de legătură).
Expresia generală pentru CPWan pentru un transformator parcurs de sarcina
maximă este:
CPW  CPW  CPW lei/an (2.17)
an anFe anB

în care:
CPWanFe - valoarea actualizată a costului anual al pierderilor de putere şi
energie în fierul transformatoarelor,
CPWanB - valoarea actualizată a pierderilor de putere şi energie în
înfăşurările (bobinajul) transformatoarelor.
Pentru calculul efectiv, se ţine seama de expresia pierderilor în fierul şi în
înfăşurările unui transformator:
 cp 
CPWanFe  Po    cw  8760 [lei/an] (2.18)
 Ttst 

 cp   S 2
CPWanB  Pk    c w   B    M  [lei/an] (2.19)
 Ttst   S nT 

în care:
P0 - pierderile la mersul în gol al transformatorului (se citesc din Anexa 2)
Pk - pierderile la mersul în scurtcircuit al transformatorului (se citesc din
Anexa 2)
B - durata pentru calculul pierderilor în bobinaje (înfăşurări)
Celelalte mărimi au fost precizate anterior. Pentru estimarea duratei de
calcul al pierderilor, se poate utiliza relaţia de calcul * :
10000  T
B  T  SM
SM 27500  T ore/an (2.20)
SM

Durata de utilizare a sarcinii maxime (TSM) corespunde fie lui TPi, fie lui
TSML, în funcţie de transformatorul pentru care se face calculul.
Relaţiile (2.18) şi (2.19) se mai pot exprima într-o formă mai scurtă, ţinând
seama şi de notaţiile:
*
Această relaţie pentru estimarea duratei pentru calculul pierderilor de energie a fost
introdusă de prof.dr.ing. Pavel Buhuş, prin normativul PE 135.
15
cp
c pwFe   c w  8760 (2.21)
Ttst

cp
c pwB   cw   (2.22)
Ttst

cpwFe şi cpwB se numesc costul specific actualizat al pierderii de putere şi


energie corespunzătoare pierderii maxime de putere de 1 kW, în fierul, respectiv, în
bobinajele transformatorului, pe timp de un an.

 Pentru mai multe unităţi de transformare funcţionând în paralel (cazul


transformatoarelor instalate pe legătură), la calculul costului pierderilor de putere
şi energie trebuie ţinut seama de acest lucru. De exemplu, pentru cazul a două
transformatoare funcţionând în paralel avem:
CPWan ,2T  2   CPWanFe  CPWan B  
1T
 2 
S 2
 2   Po  c pwFe  Pk   MTL   c pwB  (2.23)
  S nTL  
 

Costul total anual al pierderilor de putere şi energie în transformatoare se


determină prin însumarea costurilor respective pentru toate transformatoarele de
bloc şi de legătură:
CPWan   CPWan ,TB  CPWan ,TL (2.24)

d) Costul daunelor de nelivrare a energiei (Dan)


Se iau în considerare daunele datorate întreruperilor în alimentarea cu
energie electrică. Pentru estimare, se ţine seama de câteva ipoteze:
 se consideră prioritară alimentarea consumatorilor (în caz de întrerupere, se vor
alimenta întâi consumatorii şi apoi, ceea ce rămâne se livrează în sistem);
 nu se iau în considerare două întreruperi simultane, deoarece probabilitatea de
apariţie a unui asemenea eveniment este redusă;
 în toate variantele, se consideră că dauna la blocul generator este aceeaşi,
indiferent de staţia electrică la care acesta se racordează.
Rezultă că singurul element care diferă între soluţii în calculul daunelor
este legătura dintre cele două staţii electrice, aceasta fiind formată dintr-un
transformator şi cele două celule de racordare la staţiile electrice U1 şi U2.
Estimarea daunelor de nealimentare se face pe baza unui calcul fiabilistic.
Din punct de vedere fiabilistic, legătura este formată din trei elemente conectate în
serie:
celula la U1 + trafo de legătură + celula la U2.
Relaţia generală pentru calculul daunelor este:
16
Dan  Smed nelivr  tint r  d sp [lei/an] (2.25)
în care:
Smed nelivr - puterea medie nelivrată în cursul unui an, MVA
tintr - durata medie a întreruperii anuale, h/an
dsp - dauna specifică sau costul energiei nelivrate, lei/kVAh.
Există două categorii de întreruperi care pot interveni pe durata de viaţă a
instalaţiilor:
 întreruperi planificate (datorate reviziilor şi reparaţiilor),
 întreruperi neplanificate (datorate avariilor).
Pentru întreruperile planificate, se poate ţine seama se următoarele
observaţii:
 lucrările de revizie tehnică (RT), precum şi reparaţiile curente (RC) ale
instalaţiilor electrice sunt planificate anual, urmărindu-se ca în perioada
respectivă daunele de continuitate şi pierderile suplimentare de energie datorate
înrăutăţirii temporare a circulaţiei de puteri în reţea să rezulte minime;
 în cadrul retragerii din exploatare a unor echipamente (transformatoare,
generatoare etc.), se consideră că se execută şi lucrările în celulele aferente;
 retragerea din exploatare a circuitelor liniilor electrice aeriene cu dublu circuit
se face pe rând.
Corespunzător acestor categorii de întreruperi, se calculează Danpl şi Dannepl
astfel încât:
D D D
an anpl annpl (2.26)
În continuare, se detaliază modul de calcul al termenilor din relaţiile (2.25)
şi (2.26).
 Puterea medie nelivrată (Smed nelivr)
Aceasta depinde de modul de echipare a legăturii şi intervine în calcule ca
valoare medie deoarece momentul indisponibilităţii este, de regulă, necunoscut.
Puterea maximă nelivrată este:
- pentru un transformator pe legătură 1100%: SM nelivr = SML;
- pentru două transformatoare pe legătură 2100%: SM nelivr = 0;
- pentru două transformatoare pe legătură 250%: SM nelivr = SML-SnT.
Corespunzător sarcinii maxime nelivrate, se calculează puterea medie
nelivrată:
S T
Smed nelivr  M nelivr SML (2.27)
8760

17
Observaţie. Pentru întreruperi planificate, se poate face ipoteza înţelegerii cu
consumatorii şi Smed nelivr se poate lua 40 % din valoarea de regim normal
(considerată pentru întreruperile neplanificate).
 Timpul de întrerupere (tintr)
Se poate determina folosind elementele prevăzute în normativul PE 013
care se referă la calculul siguranţei în funcţionarea instalaţiilor din sistemul
energetic. Pentru cele două categorii de întreruperi, avem.
 timpul pentru întreruperi neplanificate (dacă se alege soluţia cu
repararea transformatorului):
celU 1  t T celU 2
tint rnepl  tint rnepl int rnepl  tint rnepl (2.28)
 timpul pentru întreruperi planificate (dacă se consideră revizia
simultană a celor trei elemente ale legăturii):


celU 1 , t T
tint rpl  max tint rpl
celU 2
int rpl , tint rpl  (2.29)

Timpii de întrerupere pentru diversele elemente se citesc din Anexa 4, care


conţine un extras de date cu caracter fiabilistic preluate din normativul PE 013.
 Dauna specifică (dsp)
Încearcă să cuantifice dauna care se produce datorită nelivrării unei unităţi
de energie electrică în sistemul energetic sau la consumatori. Aceasta se consideră
cu valori diferite pentru:
- sistemul energetic naţional (dsp = cw),
- consumatori (multiplu faţă de costul energiei, conform datelor de proiectare).
În absenţa unor date mai exacte, în funcţie de tipul întreruperii, dauna
specifică se poate considera ca fiind:
 multiplu al costului energiei electrice (de 15 ori), pentru întreruperi
neplanificate;
 fracţiune din costul energiei electrice (de exemplu, 25%), pentru întreruperi
planificate.
Observaţie. Înlocuind în relaţii aceste elemente, se constată că diferenţa între
relaţiile de calcul pentru Danpl şi Dannepl constă într-un factor 0,1 şi timpul de
întrerupere:
Dannpl  Smed nelivr  tint rnepl  d sp faţă de (2.30)
Danpl  0,1  Smed nelivr  tint rpl  d sp (2.31)
Adunând cele două categorii de daune, se obţin daunele totale anuale
-pentru legătură.

 Dacă legătura dintre cele două staţii electrice este formată din două
transformatoare, trebuie avut în vedere faptul că indisponibilitatea poate interveni,

18
în momente distincte, pe fiecare dintre cele două ramuri. Din punct de vedere al
calculului, valoarea daunei pentru o singură ramură se înmulţeşte cu 2, pentru a
determina daunele totale de nelivrare pe legătură.

2.2.4 Calculul CTA


Cu elementele anterioare calculate, pentru fiecare variantă se determină
CTA, utilizând relaţia (2.11).
Rezultatele se pot organiza într-un tabel (de tipul modelului din tabelul
2.3), în care se precizează toate costurile componente, pentru a evidenţia modul de
variaţie a diferitelor categorii de costuri şi influenţa acestora asupra performanţelor
economice ale variantelor considerate.
Tabelul 2.3 Model de tabel pentru organizarea rezultatelor
Schema de CI Cexact CPWact Dact CTA
principiu a
soluţiei lei act lei act lei act lei act lei act

În principiu, regula de decizie este simplă: se alege soluţia optimă ca fiind


varianta cu CTA minime.
Observaţie. Pentru diferenţe mici (sub 510%) între primele soluţii din ierarhie, se
apelează la discuţii suplimentare cu conducătorii de proiect sau se utilizează
experienţa din exploatare (deoarece este vorba de estimări şi s-a lucrat în condiţiile
unor ipoteze simplificatoare), pentru a lua decizia asupra soluţiei optime referitoare
la varianta de principiu.

 Capitolul trebuie să se încheie cu un paragraf de justificare a soluţiei optime,


care să evidenţieze categoriile de costuri care au determinat poziţia din ierarhie a
acestei soluţii.

2.3 Precizări cu privire la alegerea numărului şi puterii nominale a


transformatoarelor din staţii şi posturi de transformare
Se consideră cunoscute SM şi TSM.
Sarcina maximă anuală a transformatorului (SM) este puterea aparentă
maximă de durată din anul considerat, cu care transformatorul se încarcă în
condiţiile unei funcţionări în regim normal.
Durata de utilizare a sarcinii maxime anuale (TSM) poate fi estimată cu
suficientă exactitate folosind relaţia:
2  W2
WP Q , (2.32)
TSM  1,03 
SM

19
în care: WP şi WQ reprezintă estimările la totalul energiei active şi, respectiv, totalul
energiei reactive care se aşteaptă a fi tranzitate prin transformator în primul său an
de exploatare.
Scopul calculului este alimentarea consumatorilor cu energie electrică în
condiţii de securitate, calitate şi eficienţă economică.
Pentru efectuarea acestui calcul se întocmeşte lista de soluţii posibile (a se
vedea figura 2.4) din punct de vedere tehnic, astfel încât să fie respectată condiţia:
n S  S (2.33)
T nT M
Soluţiile cu un singur transformator, deci nT=1, se folosesc pentru
alimentarea unor consumatori care admit întreruperi în alimentarea cu energie
electrică pe durata reviziilor sau reparaţiilor la transformator.
Soluţiile de alimentare cu două transformatoare (nT=2) au o largă utilizare
deoarece permit:
– realizarea unor scheme simple, simetrice şi sigure în exploatare;
– o dezvoltare etapizată.
Soluţiile cu mai mult de două transformatoare în staţie (nT2) aduc o serie
de complicaţii în schema de comutaţie: creşte numărul de manevre, conducând la o
exploatare mai dificilă, staţia ocupă o suprafaţă de teren mai mare etc. Astfel de
soluţii se pot întâlni atunci când:
 este de dorit separarea unor consumatori cu variaţie rapidă de sarcină de ceilalţi
consumatori;
 există o sarcină concentrată care depăşeşte capacitatea maximă asigurată de
două transformatoare;
 există un număr mare de plecări pe partea consumatorilor, care din motive de
asigurare a continuităţii în alimentare se repartizează pe mai multe secţii de
bare;
 este necesară limitarea curenţilor de scurtcircuit.
După întocmirea listei de variante pentru asigurarea
legăturii dintre cele două staţii (U1 şi U2) se trece la ierarhizarea
U1 variantelor, folosind criteriul minimului cheltuielilor totale
actualizate (min. CTA).
Se utilizează aceleaşi ipoteze şi relaţii din paragraful 2.2.
Procedeul şi modul de prezentare a rezultatelor este
nTxSnT similar şi pentru proiectul unei staţii electrice coborâtoare, cu
observaţia că toate categoriile de costuri care intervin se referă
numai la transformatorul (transformatoarele) de legătură dintre
U2 staţiile electrice şi celulele aferente de racordare.
Pentru stabilirea puterilor nominale economice pentru
transformatoarele din posturi se pot utiliza relaţiile de calcul din
paragraful 2.2 sau se pot aplica prevederile instrucţiunii 3.RE-Ip-
SM 51/2-93.
Figura 2.4
20
Conform acestei instrucţiuni puterea nominală economică (Snec) este
valoarea, din scala puterilor nominale normalizate pentru transformatoarele din
posturi, cu care în condiţii de exploatare date se obţine un minim al eforturilor de
investiţii, cumulate cu totalul cheltuielilor actualizate datorate consumurilor proprii
tehnologice.
a) Stabilirea în proiectare a puterii nominale economice pentru transformatoarele
din posturi
Se precizează sarcina maximă anuală SM şi durata ei anuală de utilizare
TSM care sunt de aşteptat să revină fiecăruia dintre transformatoarele instalate în
post, având în vedere o perspectivă de cel mult cinci ani.
Cu datele de mai sus se determină puterea nominală economică folosind
tabelele 2.4 şi 2.5.
În cazul unor durate de utilizare TSM mai mici de 3000 ore/an este posibil
ca puterea nominală economică să rezulte egală cu sarcina maximă anuală SM. În
astfel de cazuri se recomandă reanalizarea sarcinii maxime în perspectivă şi,
eventual, alegerea unui transformator cu o putere nominală mai mare şi deci cu o
încărcare la sarcina maximă anuală sub 100%.
Notă. Folosirea transformatoarelor cu bobinaje din cupru în locul celor cu bobinaje
din aluminiu conduce la o creştere a investiţiei cu 10-15%, deci la cheltuieli totale
actualizate mai mari.
b) Înlocuirea in perioada de exploatare a transformatoarelor din posturi
Domeniile de utilizare economică a transformatoarelor aflate în exploatare
sunt mai largi decât domeniile avute în vedere în proiectare deoarece înlocuirile de
transformatoare necesită cheltuieli suplimentare.

21
Tabelul 2.4 Domeniile de încărcări maxime anuale pentru alegerea în proiectare a transformatoarelor cu bobinaje din
ALUMINIU pentru posturi
- Valori în kVA -

SnT TSM, în ore/an


kVA 1000 2000 3000 4000 5000 6000 7000 8000
16 0-16 0-16 0-16 0-16 0-15 0-14 0-13 0-12
25 16-25 16-25 16-24 16-22 15-20 14-18 13-17 12-15
40 25-40 25-40 24-36 22-33 20-30 18-27 17-25 15-23
63 40-63 40-56 36-51 33-46 30-42 27-38 25-35 23-32
100 63-100 56-96 51-88 46-80 42-73 38-66 35-60 32-55
160 100-160 96-160 88-160 80-148 73-135 66-122 60-112 55-102
250 160-250 160-250 160-250 148-232 135-211 122-193 112-176 102-160
400 250-400 250-400 250-400 232-365 211-333 193-303 176-277 160-253
630 400-630 400-630 400-630 365-625 333-570 303-520 277-474 253-433
1000 630-1000 630-950 630-865 625-785 570-717 520-650 474-595 433-545
1600 1000-1600 950-1000 865-1600 785- 717-1600 650-1600 595-1600 545-1600
1600

22
Tabelul 2.5 Domeniile de încărcări maxime anuale pentru alegerea în proiectare a transformatoarelor cu bobinaje din
CUPRU pentru posturi
- Valori în kVA -

SnT TSM, în ore/an


kVA 1000 2000 3000 4000 5000 6000 7000 8000
16 0-16 0-16 0-16 0-16 0-16 0-14 0-13 0-12
25 16-25 16-25 16-25 16-25 16-22 14-20 13-18 12-17
40 25-40 25-40 25-40 25-38 22-35 20-32 18-29 17-26
63 40-63 40-63 40-63 38-58 35-53 32-48 29-44 26-40
100 63-100 63-100 63-100 58-91 53-83 48-76 44-69 40-63
125 100-125 100-125 100-112 91-102 83-92 76-84 69-77 63-70
160 125-160 125-160 112-160 102-150 92-137 84-125 77-114 70-104
200 160-200 160-200 160-185 150-168 137-153 125-139 114-127 104-116
250 200-250 200-250 185-250 168-250 153-234 139-213 127-195 116-178
400 250-400 250-400 250-400 250-387 234-352 213-321 195-293 178-268
630 400-630 400-630 400-630 387-630 352-573 321-522 293-477 268-436
800 630-800 630-800 630-763 630-694 573-632 522-576 477-525 436-480
1000 800-1000 800- 736-1000 694-1000 632-1000 576-1000 525- 480-1000
1000 1000

23
În consecinţă, eficienţa economică a înlocuirii unui transformator se
recomandă a fi examinată în cazurile în care se constată - în perioada de exploatare
- încărcări la sarcina maximă anuală în afara limitelor indicate în tabelul 2.6.
Coeficientul de încărcare la sarcină maximă anuală (k) este raportul dintre
sarcina anuală maximă a transformatorului şi puterea nominală.

Tabelul 2.6 Încărcări la sarcina maximă anuală


Durata de utilizare a sarcinii Transformatoare cu bobinaje din aluminiu sau
maxime, în ore/an cupru
kinf ksup
TSM < 4000 0,45 0,95
4000 < TSM <6000 0,40 0,90
TSM > 6000 0,35 0,85

În continuare sunt prezentate câteva exemple de calcul preluate din


instrucţiunea 3.RE-Ip-51/2-93.

Exemplul 1
Stabilirea puterii nominale economice Snec în cazul unui post de distribuţie urbană.
1.1. Datele iniţiale
 Încărcarea maximă a postului în perspectiva primilor 5 ani de exploatare se
estimează că nu va depăşi:
S M  100kVA ;

 Durata de utilizare anuală a sarcinii maxime este de ordinul a 4000 ore/an.


 Numărul transformatoarelor instalate: 1.
1.2. Stabilirea puterii nominale economice în proiectare
Conform tabelului 2.4, pentru transformatoarele cu bobinaje din aluminiu puterea
nominală economică este Snec=160 kVA deoarece pentru TSM=4000 ore/an
domeniul economic de incărcări maxime anuale al acestui transformator este
cuprins între 80-148 kVA.
1.3. Înlocuirea în perioada de exploatare într-un caz când a fost estimată o valoare
exagerată a sarcinii maxime.
Conform tabelului 2.6, dacă sarcina maximă anuală scade sub 45%, respectiv sub
0,45x160=72 kVA urmează a se analiza eficienţa economică de înlocuire cu o
unitate de 100 kVA.

24
Exemplul 2
Stabilirea puterii nominale în cazul unui post de transformare aerian (PTA) care va
alimenta un număr restrâns de consumatori rurali izolaţi.
2.1. Datele iniţiale
 Încărcarea maximă a postului, în perspectiva următorilor 5 ani, se estimează la
SM=16 kVA.
 Durata de utilizare a sarcinii maxime anuale de ordinul TSM=3000 ore/an.
 Numărul de transformatoare din PTA: 1.
2.2. Stabilirea puterii nominale economice Snec
Folosind tabelul 2.4 pentru cazul alegerii unui transformator cu bobinaje din
aluminiu ar rezulta Snec=16 kVA.
Deoarece Snec rezultă egal cu SM estimat, conform precizărilor din paragraful a se
recomandă:
 fie reanalizarea sarcinii maxime în perspectivă pentru a se verifica
eventualitatea unei exagerări;
 fie alegerea unei unităţi cu puterea nominală imediat superioară, respectiv
Snec=25 kVA, deoarece pentru TSM=3000 ore/an domeniul economic de
încărcări maxime este cuprins între 16-25 kVA.

Exemplul 3
Stabilirea puterilor nominale economice pentru un post de transformare industrial
pentru care s-au estimat:
 SM=1100 kVA;
 WP=6 milioane kWh/an, WQ=2,5 milioane kVArh/an.
Conform relaţiei (2.32):

 6  106   
2 2
WS 1,03  2,5  106
TM    6000 ore / an .
SM 1100

Pentru acest post puterea nominală se va stabili în două ipoteze.


Ipoteza 1. Soluţie de alimentare standard, cu instalarea în post a unui singur
transformator cu bobinaje din aluminiu. Pentru această unitate domeniul de sarcini
economice fiind cuprins între 650-1600 kVA, conform tabelului 2.4 rezultă
Snec=1600 kVA.
Ipoteza 2. Consumatorul solicită o siguranţă mărită în alimentare pentru
majoritatea receptoarelor sale. În acest scop el cere instalarea în post a două unităţi.
Sarcina maximă tranzitată printr-un transformator va fi:

25
S
S M 2  M 1  550 kVA
2
Conform tabelului 2.4, pentru TSM=6000 ore/an se alege Snec=1000 kVA deoarece
domeniul de utilizare economică al unui astfel de transformator este cuprins între
520-650 kVA.
Utilizarea a două unităţi (2x1000 kVA) asigură o rezervare de 90% şi totodată o
funcţionare economică. În ipoteza în care s-ar solicita o rezervare 100% urmează a
fi instalate două unităţi de câte 1600 kVA.

26