You are on page 1of 3

IMPORTANTA INTALNIRII ISTORICE DINTRE

D.TRUMP SI KIM-JONG-un

Importanța este dată în primul rând , poate, de faptul că în premieră un preşedinte american în
funcţie şi un dictator nord-coreean s-au întâlnit faţă în faţă. La summitul de la Singapore Donald
Trump şi Kim Jong-un şi-au strâns mâinile timp de 22 de secunde cu scopul de a arăta ideea de
consens asupra celor mai arzătoare probleme ale momentul , armele nucleare . Desigur , acest
consens avea sa fie întărit în stilul trumpist bine cunoscut prin termeni la superlativ precum
„Merge nemaipomenit. Am avut o întâlnire cu adevărat fantastică. S-au făcut o mulţime de
progrese. Cu adevărat foarte pozitive. Cred eu, mai bine decât îşi putea imagina oricine”

Întâlnirea dintre cei doi lideri a două țări care nu au avut niciodată relații diplomatice a
durat aproape trei sferturi de oră și a avut loc doar în prezenţa celor doi translatori, după care au
început discuţiile celor două delegaţii. Aceștia s-au întâlnit pe insula Sentosa, în Singapore, după
luni de negocieri diplomatice și au părut să fie foarte relaxați în fața reporterilor.

Desigur relevașa acestei întalniri merge dincolo de o imagine a unității oferită de cei doi
lideri în fața reporterilor . Donald Trump și Kim Jong-un au semnat un acord, un „document
destul de cuprinzător”, după cum a afirmat președintele Trump. Jurnaliștii au primit asigurări că
vor primi copii ale documentului semnat de cei doi șefi de stat. . Scopul principal al acestui
summit fără precedent este denuclearizarea peninsulei Coreea. Dar Phenianul şi Washingtonul au
viziuni diferite despre ce înseamnă acest lucru.

Statele Unite aşteaptă de la Coreea de Nord paşi clari şi ireversibili pe drumul eliminării
arsenalului nuclear. În schimb, nord-coreenii ar dori retragerea trupelor americane din Coreea de
Sud fapt ce aduce un val de nemulșumire din partea aliaților sud coreeni aceștia simțindu-se
vulnerabili . De aceea viitoare implementare se anuntă a fi complicată .

De asemenea este imporant de menționat faptul că au mai exsitat în trecut tentative de


organizare a unor întâlniri cu lideri nord – coreeni , în timpul președintelui Bill Clinton cu tatăl
actualului lider corean, însă acesta nu a fost posibilă din diverse motive.

Pe de altă parte este important contextul în care s-a pregătit acest evenimene . Unele
publicații americane, dar și din alte țări au relatat faptul ca poligonul detestare al armelor
nucleare Nord- Coreean s-a prabuțit în urma numeroaselor teste , astfel industria armamentului
nuclear corean ar fi într-un moment de impas , sau cel puțin posibil, . În acest context putea găsi
o motivație pentru liderul coreean de a purta discuții pe teme considerate nediscutabile în trecut .
Spre deosebire de administratiile anterioare, Trump "nu este pregatit sa recompenseze Coreea de
Nord în schimbul discutiilor, declarau oficialii de la Casa Alba în perioada premergătoare
întâlnirii .

Trump a confirmat si el întâlnirea printr-o postare pe Twitter, în care a specificat că


sancțiunile SUA împotriva Coreii de Nord vor rămane în vigoare până când se va ajunge la o
întelegere privind programul de înarmare nucleară, acest lucru , fie el venit și într-un mediu cel
puțin “ dubios “ pentru stabilirea poziției unei țări , arată faptul că o problemă “cheie” a întâlnirii
avea sa fie legat de armele nucleare .

Textul Declaratei Comune avea sa fie cea mai importanta declarație a anului , cel puțin ,
deoarece prezenta rezultatul negocierilor insuflând un aer de pace și armonie între două popoare
aflate de mai multe decenii în prag de război . Președintele american avea sa declare faptul ca s-a
angajat să acorde garanţii de securitate RPDC, iar Preşedintele Kim Jong Un şi-a reafirmat
angajamentul ferm şi neabătut faţă de denuclearizarea completă a Peninsulei Coreene. Convinşi
că stabilirea de relaţii noi SUA-RPDC va contribui la pacea şi prosperitatea Peninsulei Coreene
şi a lumii, şi recunoscând că construirea încrederii reciproce poate promova denuclearizarea
Peninsulei Coreene.

Într-o delcarație comuna aceștia prezintă un posibil program al păcii in 4 puncte ce


cuprinde obligațiile americanilor de a garanta securitatea unei viitoare Corei fără arme nucleare
și la creearea unui reginim durabil de pace în peninsula . Coreea se obligă să acționeze pentru
denuclearizarea penisulei și să repatrieze ramașițele soldaților americani aflte încă în Coreea de
Nord . În aceeasi declarație se arata și faptul ca Preşedintele Trump şi Preşedintele Kim se
angajează să pună în aplicare prevederile acestui comunicat comun, integral şi fără întârziere.
Statele Unite şi RPDC se angajează să desfăşoare negocieri ulterioare conduse de secretarul de
stat Mike Pompeo şi de o oficialitate de rang înalt relevantă a RPDC, cât mai curând posibil, spre
a pune în aplicare rezultatele summitului SUA-RPDC.

Aceasta întâlnire bilaterală este fără doar și poate una istorica de o importanță
semnificativă deoarece poate duce la controlul și elimiarea armelor nucleare dintr-o țară
considerată de mulți specialiști în demeniu cel puțin iresponsabilă când vine vorba de armele
nucleare. Acest summit garantează pacea și prosperitatea în peninsula și într-o anumită măsură și
pe mapamond într-o perioadă în care un război Coreeano- American părea inevitabil . Cu toate
acestea este prematur să ne hazardam în a lăuda acest summit din moment ce situația în teren
este identică în ceea ce privește armele nucleare doar limbajul fiind “ indulcit “ . În continuare
există informații în presa care arăta faptul că Nord Coreeni investesc în industria armametului
nuclear , iar pe de cealaltă parte americanii nu și-au retras nici un soldat un Coreea de Sud fapt ce
ne confirma faptul că situația este în continuare critică .

În opinia mea, marea schimbare adusă de aceasta întâlnire este faptul că războiul dus
până acum de cele două administrații a fost mutat din spațiul public în spatele cortinelor , în
cadrul diplomatic. Există pericolul, consider eu inevitbil, că aceste discuții să stagneze în acest
stadiu un urmatorul deceniu cel puțin, iar situația în peninsulă să rămână neschimbată, deoarece
este imposibil și sinucigaș pentru un lider dictator să renunțe la arsenalul nuclear având drept
garanție promisiunea unui președinte care poate să nu mai fie în funcție peste câțiva ani .De
asemea este greu de crezut că, un președinte american poate să tolereze posibile abuzuri nord
coreene de orice altă natură dacă aceștia au renunțat la armele nucleare .