You are on page 1of 10
b) UNIREA CEA MARE Alegorie in doua tablouri La acest moment artistic poate participa intreaga clasa de elevi. Personaje: a) Romania: _O fata inaltuta, cu chip placut, cu dictie buna - Va fi imbracata cu costum national romanesc, cu fusta si fota lunga. Pe cap va purta o marama frumoasa, aranjata artistic. Pe piept, in diagonala, va purta o banderola pe care scrie cu litere mari de tipar, ROMANIA. b) Provinciile istorice: Muntenia, Moldova, Oltenia, Dobrogea, Basa- rabia, Bucovina, Transilvania, Maramuresul, Crisana si Banatul. Acestea vor purta costume care vor fi, pe cat posibil, adecvate zonei din care provin. Toti poarta banderole cu numele provinciei pe care o reprezinta. c) Un ostas ranit care vine de la Mardasesti: El poarta haine aproximativ militare, este pansat la cap, iar pansamentul este insangerat. Are mana legata de gat cu un snur si "trage” un picior. Un elev: poarta costum de elev. Un cetatean: Poarta un costum inchis si cravata. Eventual, poarta palarie. 8 dansatori: 4 fete si 4 baieti. Sunt cam de aceeasi statura si poarta costume nationale romanesti. Elevii din cor si figurantii din tabloul II - Vor fi costumati ca intelectuali, tarani, lucratori. a) in fundal se va pune o harta a Romaniei pe care se vor prinde benzi cu numele provinciilor istorice, la locul potrivit. Se va avea in vedere in mod expres ca prinderea sa se faca fara sa deterioreze harta. Deasupra, se va scrie pe un cartonas data de 1 Decembrie 1918, cat mai vizibil. b) intr-un jilt (fotoliu) ornat cu un covor romanesc sau ¢cu 0 tesatura mai pretioasa va sta personajul Romania. Langa si la picioarele Romaniei vor sta in pozitii studiate, Muntenia, Moldova, Oltenia si Dobrogea. ©) Inainte si dupa inceperea programului se aude o doina; la inceput aceasta se aude usor, murmurat, apoi din ce in ce mai "forte" dupa care fondul muzical dispare. Pentru fondul muzical poate fi folosit un disc sau mai bine, 0 banda de casetofon pe care se pot imprima toate melodiile necesare desfasurarii programului. Romania (e mahnita, sta ingandurata). fn jurul ei, pe sciunele si in Picioare, formand "un tablou' se afla urmatoarele personaje: Muntenia, Moldova, Oltenia, Dobrogea. Cand fondul muzical se aude aproape imperceptibil se incepe partea vorbita. d) Pe intreg parcursul desfasurarii programului se va avea in vedere nuantarea vocii: cald, usor, iubitor dar si ferm, puternic, hotarat. in primul tablou gesturile vor fi discrete. in tabloul al Il-lea ges- turile vor fi mai largi, mai patetice, mai pline de vioiciune. TABLOUL I Muntenia: - Mama drag, ce-i cu tine? Moldoy - Parca tot sd plangi iti vine! Oltenia: —_- Trista esti de-o vreme-ncoace... Dobrogea: - Gandul tau, necazuri toarce... Romania: - Eiii..., dragele mele fete Cu stele de-aur in plete, Cu rauri de ape si flori, Cu lanuri de spice, comori. Frumoasele mele mult adorate Si voi ati plans mult si-ati fost intristate. Frumoase si mandre, dar mult obidite, De dusmanii tarii ati fost mult ravnite. Au vrut multi ca sa va fure, V-au lovit cu lanci si cu secure, V-au dat foc, v-au cotropit, Nimenea nu v-a iubit. Ati fost mereu despartite, Dar ati ramas nebiruite, Moldova: - Asta asa este! Ce-am mai patimit eu din cauza turcilor... a tatarilor, a ungurilor si polonezilor... Dar i-am invins! Ce e mai rau, este ca vecinii de la risarit au furat-o pe sora mea geamand, Basarabia, de care tare-mi este dor. Despre necazurile cu turcii, poporul a compus v poezie in care este aratata lupta lui Stefan cel Mare si Sfant impotriva acestora si pe care a cules-o Dimitrie Bolintineanu. turcii cé veneau Lumea-ntreaga se mira. ‘Dunarea iute treceau “ ‘Si-n Moldova ca intrau! Dar voinicii moldoveni Vai, veneau mare, veneau, Erau toti alesi osteni! Tot ce gaseau jefuiau Ei pe turci ii dovedeau, Si-n picioare tot calcau, Randurile le spargeau Pe crestini ii omorau, Ca soimii in ei intrau Casele le parjoleau, Holdele le prapadeau! Spre Dunare ca-i goneau, Dar Stefan nu se lasa Jn Dunare ca-i zvarleau, Prapadul daca vedea, Si-i zvarleau si-i Spre pagani se repezea, Apele de-i inroseau, in fruntea vitejilor, Si cu starvuri le umpleau, S-amamic mi-i lovea Apele de-i clocoteau... Muntenia: - Si eu imi amintesc de o intamplare cu maritul domn al Tarii Romanesti, Mircea cel Batran. El primeste 0 solie cu firman de la sultanul turcilor, adica un ordin prin care sultanul ii cerea domnitoru- lui Mircea sa-i inchine tara. Mircea insa refuza cu demnitate. Tata cum descrie aceasta intalnire dintre Mircea cel Batran si solii turci, scriitorul Dimitrie Bolintineanu intr-o sala-ntinsa, printre capitani, Sta pe tronu-i Mircea incarcat de ani. Curtea este plina, tara in miscare, Soli trimisi de Poarta vin la adunare. Toti stau jos - mic, mare, tanar si batran Era nobil omul cand era roman. Solii dau firmanul, Mircea il citeste, Apoi cu marire, astfel le vorbeste: -"Padisahul vostru, nu ma indoiesc, Va sa faca tara un pamant turcese, Pacea ce-mi propune este o sclavie Pana ce romanul sa se bata stie!” - "Mergeti la sultanul care v-a trimis, S-orice drum de pace spuneti ca e-nchis!” Apoi catre curte domnul se indrepta: - "Fericirea tarii de la noi s-asteapta. De desarte vise s4 nu ne-nselam.