Georgeta Ghebrea

METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII

Renaissance
Bucureşti 2007

Tehnoredactare şi coperta: Monica B a l a b a n

1. PERSPECTIVA SOCIOLOGICĂ ASUPRA POLITICULUI

Editura Renaissance 2007 (Editură recunoscută C.N.C.S.I.S.) Editor: S o r i n A l e x a n d r u Ş O N T E A Telefon/fax: 031.808.91.97 0744.652118 E-mail: sorinsontea@rdslink.ro

Sociologia politică este o ştiinţă de frontieră care aparţine, în ace­ laşi timp, ştiinţelor politice şi sociologiei. Aparţine sociologiei pentru că î m p ă r t ă ş e ş t e aceeaşi viziune; aparţine ştiinţelor politice pentru că are acelaşi obiect de studiu ca acestea, adică politicul şi politica. V o m explica, mai întâi, în ce c o n s t ă specificul viziunii sociologice şi, apoi, v o m î n c e r c a să definim ce sunt politica şi politicul.

1.1.

SPECIFICUL

VIZIUNII

SOCIOLOGICE

Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate editurii

Sociologia are ca obiect de studiu socialul dar nu toate ştiinţele so­ ciale şi u m a n e î m p ă r t ă ş e s c viziunea sociologică. C r e d e m că sociologia încearcă, în principal, să răspundă la patru întrebări fundamentale: 1). C i n e s u n t e m ? P r o b l e m a identităţii sociale. D a c ă î n c e r c ă m să r ă s p u n d e m la această întrebare, cei mai mulţi din­ tre noi ne v o m defini în termenii statutelor (statusurilor) sociale pe care le o c u p ă m şi a rolurilor sociale pe care le j u c ă m . S u n t e m studenţi sau profesori sau a v e m o a n u m i t ă o c u p a ţ i e , suntem bărbaţi sau femei, a v e m 0 a n u m i t ă vârstă, s u n t e m căsătoriţi sau celibatari, s u n t e m părinţi şi copii, s u n t e m bogaţi sau săraci, a p a r ţ i n e m unei naţiuni, etnii, rase, s u n t e m lo­ cuitori ai unei localităţi, ţări etc. Sociologul de origine g e r m a n ă Ralf D a h r e n d o r f n u m e a homo sociologicus această viziune despre esenţa u m a n ă , în care nu ne p u t e m c o n c e p e d e c â t înveşmântaţi în mantiile ofe­ rite de poziţiile noastre şi de rolurile pe care le j u c ă m 1 .

ISBN 978-973-8922-24-2

2). C u m funcţionează l u m e a în care trăim? P r o b l e m a structurii so­ ciale. De obicei, pentru a înţelege funcţionarea unui lucru, copiii (şi oa­ menii, în general) îl desfac în bucăţele, în piesele c o m p o n e n t e . Câţi din­ tre noi nu am desfăcut o j u c ă r i e sau un ceasornic pentru a vedea c u m funcţionează? A ş a a m înţeles c u m funcţionează diferitele m e c a n i s m e . A ş a a aflat a n a t o m i a c u m funcţionează corpul u m a n şi celelalte orga­ n i s m e vii şi e x e m p l e l e ar p u t e a c o n t i n u a cu referire la toate ştiinţele.
1 Dahrendorf, R.: După 1989. Morală, revoluţie şi societare civilă (trad.de Mona Antohi), Humanitas, Bucureşti, 2001, p. 72.

Tipar: ABSTRACT M E D I A SRL

T e l / f a x : 031.808.91.97

Ml I AMOm O/li SOCIALE ALE PUTERII Nu i sociologia nu face excepţie. P e n t r u a folosi aceleaşi metafore, " m e < .im .mul", " o r g a n i s m u l " care trebuie desfăcut în piesele c o m p o n e n t e QSte societatea u m a n ă . D i n ce este ea alcătuită? D i n diferite d o m e n i i , grupuri şi relaţii. D i n comunităţi, organizaţii şi instituţii. E un uriaş sisIcin, spun adepţii teoriei sistemelor, alcătuit din subsisteme, alcătuite la landul lor din subsisteme. Există e c o n o m i a , cultura, politica. Există muncitori, ţărani, cadre medii şi superioare, intelectuali, rentieri e t c . Exista stalul, alcătuit şi el, la rândul lui din d o m e n i i , organizaţii şi instituţii, şi există societatea civilă. D a r alcătuirea şi funcţionarea structurii sociale r ă m â n e o problemă deschisă. 3). De ce şi c u m se schimbă l u m e a în care trăim? P r o b l e m a d i n a m i ­ cii sociale. Am învăţat la şcoală (la istorie, e c o n o m i e politică etc.) despre schimbarea socială. Am văzut că societăţile nu sunt identice, nici în timp, nici în spaţiu. Lucrurile se schimbă, câteodată atât de rapid încât o a m e n i i au dificultăţi de adaptare şi se p r o d u c e un adevărat şoc cultural ("şocul viitorului" 2 ). C a r e sunt sursele schimbărilor? C u m se p r o d u c ele? C i n e le face? Iată întrebări esenţiale ale sociologiei. 4). C a r e sunt produsele activităţii u m a n e ? P r o b l e m a culturii Sociologia consideră ambele a s p e c t e ale culturii: cultura materială şi cultura spirituală. între cele d o u ă forme există însă multiple conexiuni şi interacţiuni. Separarea lor nu este clară şi nici rigidă. De exemplu, automobilul nu este un simplu o b i e c t ci un e l e m e n t fundamental al cul­ turii noastre. Există o adevărată constelaţie culturală ataşată acestui " o b i e c t " : un stil de viaţa aferent, sentimente, atitudini, aspiraţii, mitolo­ gii, simboluri, valori. I-au fost d e d i c a t e p o e m e , filme, picturi şi m o n u ­ m e n t e . La fel se întâmplă, mai recent, şi cu c o m p u t e r u l devenit nucleul unei noi constelaţii culturale. P e n t r u a r ă s p u n d e la aceste patru întrebări fundamentale, sociologia porneşte de la patru principii fundamentale, d e n u m i t e şi postulatele so­ ciologiei. T e r m e n u l de postulat sau a x i o m ă ne d u c e cu gândul la ştiinţele exacte u n d e sensul este acela de a d e v ă r evident, care nu trebuie d e m o n ­ strat. Sigur, chiar şi cele mai e v i d e n t e adevăruri sunt contestabile şi acest lucru este dovedit, de e x e m p l u , de geometriile neeuclidiene. N i c i postulatele sociologiei nu sunt adevăruri absolute ci posibile puncte de plecare ale demersului sociologic.

1. PERSPECTIVA SOCIOLOGICĂ ASUPRA POLITICULUI Primul postulat: sociologia are o viziune globală asupra societăţii, este interesată să studieze mai d e g r a b ă colectivităţile decât indivizii. Pentru sociologie nu există indivizi în stare pură, în izolare ci numai în colectivitate. Sociologia vrea să vadă p ă d u r e a , nu copacii, m a r e a şi nu picăturile de apă, constelaţiile şi nu stelele, vrea să înţeleagă ansamblurile. Al doilea postulat: relaţiile stabilite între o a m e n i există i n d e p e n d e n t de indivizii ce le c o m p u n . Ele sunt definite social, ele sunt obiectivate. Sigur, toţi a v e m o marjă de libertate, de inovaţie sau chiar de invenţie. D a r plecăm de la ceea ce există. C â n d ne îndrăgostim, ne c o m p o r t ă m potrivit u n o r reguli (norme sociale) care definesc dragostea în societatea în care trăim (aceste reguli pot diferi de la o societate la alta). Nu reinventăm noi dragostea, m o d u l în care o arătăm , m o d u l în care o primim. Aceste lucruri le învăţăm şi apoi le aplicăm în viaţa cotidiană. La fel se întâmplă în relaţiile dintre părinţi şi copii, dintre soţi, dintre profesori şi studenţi. P u t e m schimba câte ceva, pe ici, pe colo, dar nu în părţile esen­ ţiale. S u n t e m prizonierii acestor lucruri fără să ne d ă m s e a m a , aşa c u m nu ne d ă m s e a m a de faptul că trăim în pielea noastră decât atunci când o rănim. în afară de pielea biologică mai a v e m însă şi pielea "socială". Aşa c u m nu p u t e m trăi jupuiţi de vii, aşa nu p u t e m trăi fără acest înveliş social. P e n t r u sociologie, nimic nu există în afara socialului. C h i a r şi nevoile şi actele biologice - mâncatul, băutul, excreţia, reproducerea, naşterea şi m o a r t e a - sunt transfigurate şi definite social. Al treilea postulat: sociologia nu studiază " s o c i e t a t e a " ci "societăţi­ l e " , definite, în principal, de un teritoriu, o perioadă de timp şi o cultură specifică. Sociologia studiază, mai ales, societăţile naţionale m o d e r n e pentru că ea a apărut, ca ştiinţă, abia în e p o c a afirmării naţiunilor m o ­ derne şi a statelor-naţiune. Pentru sociologie nimic nu este veşnic şi totul este relativ. Instituţiile apar, dăinuiesc şi dispar, chiar şi cele care, apa­ rent, sunt e t e r n e (familia, statul, n a ţ i u n e a ) . Discursul sociologiei nu este unul normativ: ea nu s p u n e ce " t r e b u i e " să fie ci c e e a ce este. Bineînţe­ les că sociologii suni influenţaţi de cultura specifică în care s-au format, de valorile în care au fost socializaţi d a r ei îşi d o r e s c acea "privire îndepărtală" 3 , detaşată de verdicle de ordin m o r a l . Sociologia militantă este şi ea o opţiune dar, de multe ori, încercările ei de a " a m e l i o r a " l u m e a au eşuat lamentabil. Să ne amintim d o a r ce s-a întâmplat atunci când s-a încercat p u n e r e a în practică a celebrei teză a Xl-a despre Feuerbach, formulată de Karl Marx ("filosofii n-au făcu decât să interpreteze lumea

2

Toffler, A.: Şocul viitorului, (trad. de Leontina Moga şi Gabriela Mantu), Editura
3

Politică, Bucureşti, 1973.

Levi-Strauss, C: Le regard eloigne, Pion, Paris, 1983.

6

7

care au viaţa mai o r d o n a t ă . politică şi d o m e s t i c ă " şi direct proporţională cu gradul de a n o m i e . sinuciderea este o decizie intimă. Principalul factor explicativ găsit de D u r k h e i m este anomia. Bucu­ reşti.chiar şi cele intime şi p e r s o n a l e . C. a n o m i e ) : nivelul de instruire. F. 12 Mills. în continuare. nu ştiinţifice. C o m p o r t a m e n t e l e indivi­ duale . sinuciderea este invers proporţiona­ lă cu gradul de integrare socială. Acţiunea anomiei poate fi favorizată sau atenuată de anumiţi factori intermediari. 118. în cadrul unei "sociologii a n g a j a t e " . p. de Petru Berar). de către sociologul american C h a r l e s W r i g h t Mills. : Opere alese. '" Ibidem. Categoriile sociale mai tradiţionaliste. Editura Comunica­ re. Bucureşti. W. " Ibid. femeile. unde influenţa războaielor.000. organizată într-un m o d mai mecanic şi mai previzi­ bil. politice şi sociale. E. Editura de stat pentru literatură politică. Psihosociologilor li s-a cerut să e x a m i n e z e p r o p a g a n ­ da la care a fost e x p u s publicul a m e r i c a n .: Despre sinucidere (trad.: «Une intervention sociologique avec Solidarnosc». persoanele că­ sătorite.000) în c o m p a r a ţ i e cu catolicii (58/1. oamenii se simt dezorientaţi şi unii ajung chiar la sinucidere. revoluţi­ ilor. de mari transformări şi răsturnări sociale. Societăţile care cunosc o perioa­ dă de schimbări rapide. chiar analizată. 6 Touraine..ro. U n e l e din cele mai importante cercetări sociologice sunt i m p o r t a n t e tocmai prin faptul că au descoperit c o n e x i u n e a dintre viaţa personală şi marile transformări sociale. Bucureşti. W. Sociologie du travail. p.. 8 ' Durkheim.au determinaţi sociali. M. astfel î n c â t c e a utilizată de instituţiile noastre să p o a t ă fi î m b u n ă t ă ţ i t ă iar cea d i s e m i n a t ă de d u ş m a n i să poată fi c o n t r a c a r a t ă . 8 Mills. p. K. Rezultatele cercetării ştiinţifice pot fi însă folosite pen­ tru orientarea acţiunii practice. P. de a n u m i t e e v e n i m e n t e personale. C h i a r sociologul 5 Dimitrie G u ş t i . c u m ar fi: cultul religios.: "Teze despre Feuerbach". C a p a c i t a t e a sociologiei şi a sociologilor de a găsi . C h i a r în literatura ro­ mână p u t e m cita multe e x e m p l e de r o m a n e în care imaginaţia sociologi­ că este prezentă (de exemplu. adept al unei "sociologii m i l i t a n s " a fost un corifeu al dictaturii regale a lui Carol al II-lea. cu siguranţă. 7 Lazarsfeld. Paul Lazarsfeld explică c u m au contribuit cercetătorii clin d o m e n i u l social la victoria S U A în cel de al doilea r ă z b o i m o n d i a l : „Sociologii au fost chemaţi să studieze moralul soldaţilor astfel ca Ar­ m a t a să poată modifica atitudinile şi situaţiile care limitaseră eficienţa operaţiunilor sale. în: Marx. " 7 . F.: Imaginaţia sociologică (trad. " i m a g i n a ţ i e s o c i o l o g i c ă " 8 . Nu s-a cuantificat aportul sociologilor lui Lazarsfeld la efortul de război dar. C. 9 Marx. Am putea a m i n t i studiul sociologului francez 4 1. profesia. dar cu mijloace artistice. 1955. însă. 5 Guşti. Protestanţii aveau o rată mai mare a sinuciderilor (190/1. Al patrulea postulat: există o p u t e r n i c ă legătură între viaţa persona­ lă şi f e n o m e n e l e şi e v e n i m e n t e l e care au loc pe m a r e a s c e n ă a istoriei. D u r k e i m arată. Apa­ rent. legată de o anumită stare psihică. că rata sinuciderilor variază de la o societate la alta.. l l . Lipsiţi de criterii clare şi fixe.279-292. genul. Institutul European Iaşi 1993. Mihaela Calcan). de Marin Preda. de la un m o m e n t istoric la altul. pp. Berelson. B. XXIV. descoperirile ştiinţifice realizate de grupul din jurul său au r e p r e z e n t a t un m a r e p r o g r e s pentru sociologie. sunt mai puţin anomice. Engels. PERSPECTIVA SOCIOLOGICĂ ASUPRA POLITICULUI D u r k h e i m (unul din fondatorii sociologiei) referitor la sinucideri . deşi sunt creştini şi „fapta lor atrage pedepse morale deosebit de s e v e r e " 1 0 . " I n t e r v e n ţ i a s o c i o l o g i c ă " .000. 2004. 439.: Cunoaştere şi acţiune în seniciul naţiunii. p. este vorba însă de a o schimba" ). A ş a c u m am mai arătat. de Simona Drăgan). II. roman ce reflectă criza lumii rurale prin descrierea vieţii respectivei familii). II. 1937. deci au o probabilitate mai mică de a se sinucide: cei cu un nivel mai redus de instruire. nu a avut nici ea m a r e succes în lupta sindicală. p . religioasă. D.000) pentru că. 3/1982. Wieviorka. Cum se decid alega­ torii într-o campanie prezidenţială (trad.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII în moduri diferite. Fundaţia culturală Princi­ pele Carol. imagina­ tă de sociologul francez Alain T o u r a i n e 6 pentru a d i n a m i z a actorii soci­ ali. de a d e s c o p e r i aceas­ tă legătură a fost d e n u m i t ă . Dubet.:op. tot ceea ce s u n t e m şi tot ceea ce facem de­ p i n d e de c o o r d o n a t e l e sociale în care trăim. că unele categorii sociale au o rată a sinuciderilor mai mare decât altele. p 163. Bucureşti. Gaudet: Mecanismul votului. s p u n e M i l l s 1 2 . O p u t e m găsi în literatură. K. adică lipsa sau slăbiciunea normelor sociale. 9 . d u p ă c u m v o m v e d e a pe parcursul acestei cărţi. există dinainte de apariţia so­ ciologiei. sunt societăţi a n o m i c e pentru că vechile n o r m e nu mai funcţionează iar noile n o r m e sociale sunt insuficient cristalizate. A. D u r k h e i m demonstrează. 1975. cit.F..ll. pp. 33-40. De e x e m p l u ..33. H. Imaginaţ ia sociologică. regimurilor politice asupra vieţii private este oglindită. La nivelul întregii societăţi. genul etc. statusul marital. cultul lor „permite liberul e x a m e n într-o proporţie mult mai m a r e " lăsând mai mult loc zdruncinării credinţelor tradiţionale. şi acţiunea altor variabile care corelează cu această „zdruncinare"(adică. Editura politică. " M o r o m e ţ i i " .

ea este marcată nu numai de m o m e n t u l istoric ci şi de aria culturală în care a apărut: socie­ tatea occidentală. care e o c o m b i n a ţ i e între cuvinte de ori­ gine latină . sfârşitul monarhiilor absolute şi al elitelor tradiţionale. adică. Presses Universitaires de France. dreptul. Sociologia politică încearcă să creeze propriul său d e m e r s . c u m ar fi: istoria. de raţionalitate. R. c o m p l e t â n d şi corectând nivelul teoretic. prevoir c'est p o u v o i r " [a şti î n s e a m n ă a prevedea. ed. studiul e m p i r i c c o m p l e ­ tează studiul teoretic .analiza corelaţiei dintre fenomenul politic şi celelalte f e n o m e n e sociale . raţionalism. greu se p o a t e i m a g i n a existenţa şi funcţionarea sociologiei politice în societăţi n e d e m o c r a t i c e . " o b i e c t u l " este diferit. libertate. Este vorba de filosoful francez 1. Paris 1971. având ca principale trăsături specifice: . Ideile de progres. pc baza contactului cu realitatea practică. De a s e m e n e a . pozitivistă şi p r o m e t e i c ă asupra lumii şi a rolului ştiin­ ţei. p. în concluzie.Montreal. până când s-a cristalizat ideea că societatea u m a n ă nu poale fi c u n o s c u t ă în acelaşi m o d ca natura întrucât d e t e r m i n i s m u l social este diferit. practică. imaginaţia sociologică a existat mult î n a i n t e de apari11 II lologiei. IV. aşa c u m p u t e m c u n o a ş t e şi stăpâni natura. e c o n o ­ mică. p. sociologia este m a i ales o ştiinţă empirică. Bordas. apărută şi dezvoltată în tim­ purile m o d e m e . p u t e m c u n o a ş t e şi i ontrola şi societatea. J. filosofia politică şi psihologia so­ cială 1 6 . 1969 1 Bouthoul. a p r e v e d e a î n s e a m n ă a p u t e a ] . G. e v e n i m e n t ce s-a p r o d u s abia în secolul al X l X . ca ştiinţă. încrederea în capacitatea raţiunii u m a n e de a c u n o a ş t e lumea . viziunea ansamblului (dar şi a diversităţii. " K n o w l e d g e is p o w e r " [cunoaşterea este putere] spusese şi filosoful englez Francis B a c o n . în raport cu celelalte ştiinţe politice. N e w t o n şi D a r w i n ) au contribuit şi ele la cristaliza­ u-a ideii că. De altfel. Gallimard. poziţia cercetătorului în raport cu obiceiul de studiu este diferită. G: Sociologie de la politique. Ideile care au marcat naşterea sociologiei sunt bine ilustrate chiar de inventatorul acestui cuvânt. 16-31. A c e a s t ă frază sintetizează foarte b i n e gândirea de tip pozitivist. în plan m e t o d o l o g i c . 133. Descoperirile spectaculoase făcute de ştiinţele naturii (în special. a specificităţii) şi refuzul d o g m a t i s m e l o r (un a n u m i t relativism). de a o controla potrivit propriilor interese.explicarea opţiunilor "olitice şi a j u d e c ă ţ i l o r de valoare ale indivi­ zilor şi grupurilor sociale. sociologia politică este influenţată de principiile moder­ nităţii.: Demystifying Postgraduate Research. The University of Birmingham Press.. Paris. 2 0 0 1 .Ml IAMQKI OZE SOCIALE ALE PUTERII Prin urmare. Cele ale lui Galilei. Astfel. 13 : Comte. perioada de î n c e p u t a sociologiei este m a r c a t ă de o vi­ ziune iluministă. pp. Birmingham.214. Fiind prin excelenţă o ştiinţă m o d e r n ă .: Cours de philosophie positive. autorul "Filosofiei p o z i t i v e " care susţine tocmai vizi­ unea menţionată mai sus: "savoir c ' e s t prevoir. Paris .în care concluziile derivă din idei şi teorii . 1962.şi greacă . iluminarea poporului prin edu(-n(ii-). A. Soci­ ologia."logie". prin studiul curentelor de opinie şi al compor­ tamentelor colective. de a face predicţii asu­ pra ei şi.: Les grands lextes de la sociologie moderne. care au p r o m o v a t ideile de drep­ turi ale o m u l u i . u m a n i s m . arătând forţa informaţiei şi a cunoaşterii. Spiritul p r o m e t e i c a fost o trăsătură a primei perioade a sociologiei. 1.2. l 10 11 . CONCEPTE- Sociologia politică utilizează viziunea specifică sociologiei (viziune oglindită în întrebările fundamentale şi în postulate) dar se inspiră şi din alte ştiinţe.l e a .: Dix-huit lecons sur la societe postinduslrielle. consolidând optimismul g n o s e o l o g i c şi pozitivismul specifice epocii. culturală. In latina. OBIECTUL CHE1E SOCIOLOGIEI POLITICE. 1908. Un rol important în constituirea sociologiei l-au j u c a t şi revoluţiile politice şi sociale din e p o c a m o d e r n ă . în primul r â n d . Participarea crescândă a maselor la procesele sociale şi politice a orientat interesul sociologiei Aron. empiricus î n s e a m n ă experienţă şi a ajuns să fie p e r c e p u t ca ceva opus sau diferit de t e o r i e 1 4 . Pentru sociologie. în final. p. 14 Grix. aflată în plin p r o c e s de democratizare politică. PERSPECTIVA SOCIOLOGICĂ ASUPRA POLITICULUI Auguste C o m t e 1 5 ." s o c i o " . Revoluţiile au arătat capacitatea o a m e n i l o r de a schimba l u m e a în care trăiesc.cu informaţii provenite din observaţii şi e x p e r i e n ţ a directă. apud Durând. metodele şi tehnicile folosite de sociologie culeg prin c e r c e t a r e de teren şi analizează datele empirice.9. egalitate. a î m p r u m u t a t mult din filosofia luminilor ( d e exemplu. R a y m o n d A r o n 1 3 defineşte specificul sociologiei în raport cu alte Ştiinţe sociale prin rigoare ştiinţifică (nu a f i r m ă m sigur c e v a fără să d e ­ m o n s t r ă m ) . t.

c o m p o r t a m e n t e l e poli­ tice. asimetrică dar reciprocă. mai ales.65. este manifes­ tarea c o n c r e t ă şi e m p i r i c ă a puterii. (în română : Despre democraţie în America.1977. M i c h e l Crozier şi E r h a r d F i e d b e r g d e m o n s t r e a z ă că p u t e r e a este un fenomen simplu şi universal dar. şi polul dominat. dă impresia modificării acestui raport. p. însă. respect. Bucureşti. cu împrumuturi din m u l t e ştiinţe. schi m barea politică). atitudinile şi c o m p o r t a m e n t e l e o a m e n i l o r . în aceste societăţi. biserică. prin alegeri şi prin alte forme de consultare a majorităţii. utilitate. care îşi i m p u n e ordinea. Paris. politica vizează d o m i n a ţ i a într-o colectivitate teritorială.pentru o autoritate instalată pe un teritoriu dat . de ce se s u p u n ? Există o motivaţie extrinsecă .. teatru şi film. însă. M . fie pentru m e n ţ i n e r e a ordinii interne. Politicul se referă Ia întregul d o m e n i u politic: structuri. P u t e r e p o a t e să î n s e m n e î n s ă controlul asupra persoanelor şi a resurselor e c o n o m i c e şi sociale d a r şi libertatea şi capacitatea de a se sustrage acestui control.teama de sancţiuni dar şi spe­ r a n ţ a unei r e c o m p e n s e . Sociologia politică este. este un raport de schimb c h i a r d a c ă schimbul este inegal. 18 Crozier. în zilele noastre statul ca actor principal. Politica este un p r o c e s social de distribuţie şi utilizare a puterii. A c e a s t a este cea mai influentă definiţie sociologică a puterii.317. ea este o relaţie socială între acestea. Există. Bertrand Russell s p u n e a că p u t e r e a este pentru societa­ te c e e a ce este sângele pentru o r g a n i s m u l viu. P u t e r e a este o relaţie de s c h i m b între indivizi. fără de c a r e acesta n-ar putea funcţiona. Politica e s t e 2 0 astfel o activitate u m a n ă care revendică .: De la Democraţie en Amerique. în u r m a studiilor sale făcute în societăţi „ p r i m i t i v e " . D o m i n a ţ i a . mai interesată de studiul influenţei reciproce dintre acest proces şi relaţiile sociale. Totuşi. în ansamblul ei. 1. p. de către o elită politică. pornită din convinge­ re.: op. în c i u d a opoziţiei şi rezistenţei î n t â m p i n a t e .ur et le systeme. interacţiuni. R. et alii (eds. 2 " Bouthoul. ca relaţie. formează şi modifică neîntre­ rupt relaţia de d o m i n a ţ i e . Bucureşti. chiar din literatură. Specificul politicii este dat de elementul teritorial. î n t o t d e a u n a activitatea politică este orientată şi decisă de către o minoritate. GarnierFlammarion. unul din fondatorii s o c i o l o g i e i 1 7 . 1966. Boudon. 30. A. interesată. în caz de nevoie. D o m i n a ţ i a implică un control al unei minorităţi asupra majorităţii.decât de acţiunea politică propriu-zisă.1920) considerat. Activitatea politică face şi desface. conştiinţă. organizaţii. Motivaţia supunern'/baza oricărei dominaţii este relaţia dintre co­ m a n d ă şi execuţie. 17 12 13 . p. pentru că ei r e c u n o s c legitimitatea dominaţiei. Seuil. P u t e r e a este o constantă a societăţii u m a n e . Les contraintes de l'action collective.dreptul de d o m i n a ţ i e cu posibilitatea de a folosi forţa. socializarea politică.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII politico câtre f e n o m e n e l e colective şi către nivelul m a c r o s o c i a l . definiţia de inspiraţie weberiană. chiar în cele mai funcţionale democraţii. Univers Enciclopedic. P u t e r e a este relaţională. d a r mai ales asupra celorlalţi şi asupra mediului înconjură­ tor. Totuşi. fa­ milie etc. g r u p u r i l o r sau insti­ tuţiilor. fie pentru apărarea colectivităţii împotriva pericolelor e x t e r n e . P u t e r e a nu este un atribut al oamenilor. în raport cu societăţile „ciDe Tocqueville. 2005). ()biectul sociologiei politice este d o m e n i u l politic. Mariana Ţuţuianu). în acelaşi timp. p. idei şi c o m p o r t a m e n t e politice: Aparatul conceptual al sociologiei politice este bogat şi divers. G. alături de M a r x şi Durkheim. şi o valoroasă contribuţie a microsociologiei politice. de ce respectă comenzile primite. Ea implică inevitabil conflicte şi interese incompatibile între polii pute­ rii.: L'acte. în p e d a g o g i e . interacţiunea politică. 0 bună parte din conceptele cheie sunt definite în o p e r a marelui sociolog german M a x W e b e r (1864 . având. De ce cei d o m i n a ţ i ascultă ordinele date. interacţiune politică şi leadership. D e m o c r a ţ i a . şi aceasta este una din regulile fundamenta­ le ale politicii. grupuri. 19. oportunitate. E. PERSPECTIVA SOCIOLOGICĂ ASUPRA POLITICULUI Dominaţie: este relaţia socială care defineşte puterea. Putere: capacitatea observată şi predictibilă de a avea un efect asu­ pra noastră. 1981. Paris. fiind o activitate ce are obiective relevante d o a r pentru existenta acelei colecti­ vităţi. de microgrupuri politice. în vederea îndeplinirii obiectivelor respectivului grup. Nici p u t e r e a şi nici dominaţia nu sunt proprii d o a r domeniului poli­ tic. Cei dominaţi se supun pentru că r e c u n o s c în m o d formal necesitatea supunerii. Humanitas. cultura p o ­ litică. Friedberg. a d i c ă politica şi Fenomenele c o n e x e cu aceasta ( c u m ar fi structurile politice. punând accentul pe coerciţie. care e d i s p u s să se s u p u n ă ordinii date. că înţelegerea relaţiilor de putere este foarte diferită. C o m a n d a este un factor de organizare a activităţii u m a n e . multiform şi 18 insesizabil .cit.şi o motivaţie intrinsecă. volume 2. „Tirania majori­ t ă ţ i i " 1 9 este mai degrabă o n o r m ă de grup care este i m p u s ă indivizilor şi grupurilor minoritare de către majoritate.): Dicţionar de sociologie (trad. în armată. tradiţie. implică doi poli: polul d o m i n a n t . Le p u t e m întâlni în e c o n o m i e . A n t r o p o l o g u l francez Claude Levi-Strauss a demonstrat.

cele puternice nu au nevoie. U r m ă t o r u l tabel încearcă să sintetizeze aceste discuţii. din servicii şi o b l i g a ţ i i 2 ' . unea Legea persuasi­ 21 Levi-Strauss. 25 15 . iubire. o a m e n i cu un status subordo­ nat (secretarele directorilor. A. între c o n d u c e r e a grupului şi grup. a le limita (tabelul 1): T A B E L U L 1: TIPURI DE P U T E R E Tip Surse Coercitivă Capacitatea de a sanc­ ţiona Remunerativă Capacitatea de a acor­ da recompense.deşi se confruntă cu disensiuni şi revolte şi foloseşte forţa şi co­ erciţia . Tipuri de putere: definiţia w e b e r i a n ă a puterii este inspirată din şti­ inţele naturii. 1968. interesele colective. c o n s i m ţ ă m â n t u l . 1985. Parafrazându-1 pe Văclav Havel. Deşi fundamentul psihologic al puterii este. din relaţia forţă-reacţie. Folosirea forţei este rezervată împrejurăilor neaşteptate. acceptată). adică al valorilor şi n o r m e l o r r e c u n o s c u t e şi acceptate. fără. contractul social respectiv diferă foarte mult de cel descris de Rousseau. 58-61. 25 * Talcott P a r s o n s " e n u m e r a şi el printre instrumentele puterii recom­ pensa. E. Bucureşti. 1968. echilibru c o m p u s din prestaţii şi privilegii.36-37. T. V.: "Sonic reflections on ihe place of force în social process'. Editura ştiinţifică. relaţiile politice constau într-un echilibru reînnoit p e r m a n e n t între şef şi g r u p . C: Tropice triste (trad. Mijloacele de control pot fi fizice (afectând corpul: puterea coercitivă). care au o poziţie nesigură. pentru Parsons puterea . respect. mai jos. P a r s o n s nu c o n c e p e puterea decât ca auto­ ritate. 1. acceptare socia­ lă: putere n o r m a t i v ă ) . A. subcapitolul 4. p. 11 Etzioni.52. dăruire. voi.: The power of the powerless: citizen against the state în centraleastern Europe. D a c ă W e b e r accentua caracterul conflictual al puterii.): Internai War.281-282. T o ­ tuşi. pp 257-270. W e b e r 2 2 a identificat trei tipuri ideale de putere legitimă: p u t e r e a tradiţională. însă. excepţionale. pp. stimă. diversă şi î m b i n ă simultan m a i multe tipuri. materiale (oferirea de bunuri şi servicii: puterea uti litaristă) sau simbolice (prestigiu. 1971. de e x e m p l u ) ajung să aibă m u l t ă putere faţă de ceilalţi m e m b r i ai organizaţiei datorită controlului incertitudinii pe care îl deţin în u r m a unui acces privilegiat la informaţii. într-o organizaţie. 2. există şi o putere a c e l o r fără de p u t e r e 2 3 . El se b a z e a z ă într-o m ă s u r ă m u l t m a i m a r e pe reciprocitate: nu n u m a i cei d o m i n a ţ i r e n u n ţ ă la ceva ( a u t o n o m i e individuală) în favoa­ rea a ceva (binele c o m u n ) dar şi cei c a r e ajung să d o m i n e au nu numai câştiguri (pot avea mai multe femei) d a r şi renunţări (trebuie să împartă o parte din bunuri cu m e m b r i i grupului). Frec Press.: "Power în tlie re­ cent wrilings of Talcott Parsons". adică. Prentice-Hall. De multe ori. putere legitimă. tome premier. Englewood Cliffs. con­ trolul resurselor Legală Poziţia în ierarhie. S o c i o l o g u l francez M i d i e i C r o z i e r a analizat controlul incertitudinii ca sursă a puterii în organizaţii (vezi.E. p. p u t e r e a carismatică şi puterea legală. în a m b e l e cazuri. puterea coercitivă şi cea utilitaristă sunt alienante şi costisitoare. Structura conducătoare: grupul care distribuie şi foloseşte puterea . puterea este legitimată din p u n c t de vedere cultu­ ral. în: Sociology. 23 Vezi Havel. Autoritate: puterea legitimă. din fizică. există departa­ mente sau oameni mai puternici d e c â t ceilalţi). p. D u p ă Etzioni. Coerciţia nu este. în societatea c o n t e m p o r a n ă . Paris. în cazul „sălbaticilor" nu este vorba de o relaţie unila­ terală ci de o relaţie contractuală. PERSPECTIVA SOCIOLOGICĂ ASUPRA POLITICULUI Amitai Etzioni consideră că puterea are nevoie de control social pentru a se i m p u n e . în: H.nu exprimă interesele separate ale celor doi poli ai relaţiei de pu­ tere 6 ci interesele c o m u n e ale grupului. instabilă . Eckstein (ed. morala şi influenţa (invocarea motivelor raţionale pozitive). pentru analiza comparată a celor doi autori: Giddens. pentru care siste­ mul de putere nu este pregătit suficient. în conformitate cu n o r m e l e sociale în vigoare. Pislaru-Lukacsik). Principalele instrumente ale puterii se află mai ales în sfera sancţiunilor simbolice.). adică puterea distribuită în conformita­ te cu n o r m e l e sociale. Pion. Mecanisme Forţa Negocierea.: Economie et societe.: Modern Organizalhms. N e w York. conştiinţă şi morală.7. sancţiunea. 1964. M. de sus în jos) ci şi putere orizontală (pe acelaşi palier al ierarhiei. 22 Weber. pentru că se b a z e a z ă pe c o n s i m ţ ă m â n t u l celor guvernaţi. M. pe m o t o a r e „ i n t e r i o a r e " ale fiinţei u m a n e . principalul instrument al puterii (de fapt. Astfel. Pute­ rea n o r m a t i v ă este cea mai eficace pentru că se bazează pe angajament . definiţiile şi tipologiile clasice nu mai sunt însă în întregime valabile pentru că puterea este multiformă. în opinia sociologului american. Prin urmare. există nu numai putere verticală (într-o ierarhie. având eficacitate şi eficienţă reduse. NY. Sharpe. la forţă apelează mai ales regimurile slabe.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII vili/ale". Schileru şi I. Parsons. 26 Vezi. Astfel.

a continuat să fie liderul aproape necontestat. Leadershipul este capacitatea. când Ion Iliescu a revenit în partid ca "simplu m e m b r u " . Carismatică Normativă Competenţă Cunoaşterea. care răspund aspiraţiilor m e m b r i l o r grupului. oraşelor. fiind ales preşedintele republicii. între preşedinte şi prim-ministru). Nu p o z i ţ i a în ierarhie d e t e r m i n ă poziţia de lider. Structura in­ formală devine n o c i v ă doar atunci când tinde să se substituie structurii formale. Tipurile ideale nu există în sta­ re pură în realitate. M u l t e organizaţii politice ( p r e c u m partidele. p. Personalitatea liderului este puternică şi atractivă. atracţie. respect. colectivităţii. Structura informală a unei colectivităţi. P u t e r e a sa informală a continuat însă să acţioneze în par­ tid. de obicei nu acţionează un singur tip de putere: diferitele structuri şi organizaţii c o m b i n ă tipurile de putere. printr-un proces de inducţie. adică autoritatea. chiar fără o funcţie formală. 340-352. bazată pe cali­ tăţi personale. respectată. dependenţă A c e s t e tipuri sunt tipuri ideale. Se sintetizează astfel caracteristici generale ale u n o r categorii sau clase de cazuri individuale.pp. Wadsworth. c o n t i n u ă Etzioni. pentru a avea controlul a s u p r a m e m ­ brilor l o r 2 7 . p u t e r e a utilitaristă. Acest lucru a devenit şi mai vizibil d u p ă alegerile din 2004. Leadership şi putere. Ion Iliescu nu a mai avut un rol formal în Partidul Social Democrat. modelul de referinţă Morala 1. Ca urmare. deşi deseori există unul p r e d o m i n a n t . Putere formală şi putere informată:autoritatea este p u t e r e a oficială. Liderul formal al Parti­ dului Social D e m o c r a t era A d r i a n N ă s t a s e dar Ion Iliescu. third edition. Ca e x e m p l e de putere informală. PERSPECTIVA SOCIOLOGICĂ ASUPRA POLITICULUI obicei. Tipurile ideale sunt construite p o r n i n d de la observarea realităţii. Teoriile l e a d e r s h i p u l u i 2 8 explică g e n e z a şi ascensiunea liderilor prin coincidenţa dintre o anumită conjunctură politică. formală (conformă cu n o r m e l e ) . neoficială) a indivizilor şi grupurilor. Deci anumite perioade cer anumiţi lideri. condiţiile obiective Vezi Forsyth. familiei. sindicatele şi unele organizaţii administrative). o p e r s o a n ă simpatică. tipul ideal este un instrument deosebit de puternic pentru înţelege­ rea şi o r d o n a r e a realităţii sociale. teroriştii care au deturnat un avion au putere asupra celor din avion. de spontaneitate. formule invariante ce prescriu calităţile necesare unui lider.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII dreptul de a cere su­ punere Carisma. când a fost învins de M i r c e a G e o a n ă . CA. In statele şi organizaţiile politice c o n t e m p o r a n e . până la alegerile din C o n g r e s u l P S D din 2 0 0 5 . respect. D. Liderul este capabil să ia decizii în condiţii critice.61. populară dar poate să îşi câştige puterea şi prin manipulări sau p e r s u a s i u n e . Liderul informai este. şi deţinerea de către o p e r s o a n ă a acestor calităţi. O d a t ă con­ struit. m a n i p u l e a z ă s i m b o l u r i ideologice şi d e v o t a m e n t u l faţă de o ideologie. închisori şi azile psihiatrice. D u p ă alegerile din 2 0 0 0 . Nu trebuie însă neglijată p u t e r e a inform a l ă (în afara normelor. W e b e r a folosit m e t o d a tipului ideal nu n u m a i în studiul puterii dar şi în studiul capitalismului. pentru a coincide cu cele ale liderului. Putere şi autoritate: nu orice p u t e r e este şi autoritate. p u t e r e a coercitivă p r e d o m i n ă în lagăre. a unui biro­ crat. j o a c ă un rol foarte important în asigurarea unui climat psiho-social favorabil b u n e i performanţe a organizaţiei res­ pective. astfel încât cei conduşi îşi s c h i m b ă opţiunile personale. de a mobiliza şi stimula pe ceilalţi m e m b r i ai colectivită­ ţii. există puteri lipsite de autoritate. leadershipul este. O a m e n i i au nevoie de libertate. puteri care funcţionează în afara sau împotri­ va n o r m e l o r sociale d o m i n a n t e . In c o n c l u z i e . puterea informală trebuie să existe dar ea nu tre­ buie să ameninţe p u t e r e a formală. ele sunt o abstracţie.: Group Dynamics. o construcţie teoretică cu rol m e t o d o l o g i c . adică. în funcţie de cât de multe şi de relevante caracteristici ale respectivului tip ideal întruneşte. neexistând. Există p e r s o a n e care se află în vârful ierarhiei fără a fi însă verita­ bili lideri. informa­ ţia Identificare. prin care aceştia controlează colectivitatea respectivă. D e e x e m p l u . pentru că p u t e m î n c a d r a un caz individual întâlnit în realitate într-un tip ideal sau altul. nu are nimic din rutina unui funcţionar. conform Constituţiei R o m â n i e i . 1999. activitatea sa este inovatoare. această parte nevăzută a icebergului organizaţional. d u p ă expresia lui M a x W e b e r . împărţit între mai m u l t e persoane. ei nu pot trăi şi munci încorsetaţi p e r m a n e n t de n o r m e şi structuri rigide. în întreprinderile eco­ n o m i c e iar cea normativă în organizaţii religioase şi universităţi. de Ibidem. Belmont. 16 17 . admiraţie Socializarea (internalizarea norme­ lor) încredere. astfel. potrivit căreia preşedintele nu mai face parte din niciun partid.R. M a i mult. de e x e m p l u . p u t e m aminti favoriţii de la curţile regale sau "eminenţele cenu­ şii". ceea ce determină conflicte frecvente (de e x e m p l u . de obicei. ce reclamă anumite calităţi personale. dar ei sunt lipsiţi de autoritate.

mai ales în par­ tidele politice: liderul public (care apare în faţa opiniei publice.: "A N e w Look at Managerial Decision Making". puterea organizaţiei din ca­ re fac parte î n s e a m n ă şi puterea lor. Cel mai eficace este liderul democratic.: The capitalist world-economy. 31 Fiedler. c u m este prestigiul. p u t e m cita cazul Bisericii O r t o d o x e R o m â n e . by Roth. Prestigiu şi putere. a d m i r a ţ i e . PERSPECTIVA SOCIOLOGICĂ ASUPRA POLITICULUI în timpul r e g i m u l u i c o m u n i s t . Prin u r m a r e . Editura politică. stimă. în c o m p e t i ţ i a dintre marile puteri internaţionale elementul ra­ ţional (raţiuni de ordin e c o n o m i c . I m m a n u e l W a l l e r s t e i n 3 4 c r e d e c ă sistemul economiei m o n d i a l e funcţionează pe b a z a inegalităţilor dintre centru şi periferie. Prestigiul este "gloria p u t e r i i " ( W e b e r ) asupra celorlalte organizaţii şi comunităţi. 19 . n e a d u c â n d câştiguri vizibile). De e x e m p l u . c a u z a războaielor m o n d i a l e era lupta marilor puteri pentru surse de materii p r i m e şi pieţe de desfacere. N i c o l a e C e a u ş e s c u . D a r şi e l e m e n t u l iraţional ( d e e x e m p l u . cât şi pentru grupuri. liderul d e m o c r a t i c . Berkeley. A c e a s t ă clasificare este făcută în funcţie de m o d u l de luare a deciziile: colectiv (laissez-faire). prin opoziţia la intervenţia a r m a t e l o r Tratatului de la V a r ş o v i a în Cehoslovacia. Lenin. non-conflictuală. T a x o n o m i a liderilor este foarte c o m p l i c a t ă şi diversă. P e n t r u seniorii feudali. 32 O altă distincţie uzuală este c e a dintre liderul i n s t r u m e n t a l (care c o n d u c e grupul către realizarea sarcinilor şi obiectivelor) şi liderul ex­ presiv (care asigură un climat social şi afectiv favorabil. volume 2. C ) . Prestigiul este o r e c o m p e n s ă a puterii. V. Pentru W e b e r . ofiţeri. G. p. generatoare de avantaje diverse. El nu este î n t o t d e a u n a asociat cu puterea: există p e r s o a n e (monarhii constituţionali) şi naţiuni prestigioase (Elveţia. d u p ă părerea lui W e b e r . în Organizational Dynamics 5/1974. 33 Weber. era obligată să se s u p u n ă ordinelor venite d e la partidul-stat. F. 910-926.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII influenţează aspiraţiile grupului. O l a n d a . restul fiind combinaţii şi variaţii: liderul autoritar. Liderul este p e r s o a n a c a r e are calităţile necesare pentru a îndeplini aspiraţiile grupului (sau d e s p r e care grupul crede acest lucru). de asemenea.) j o a c ă un rol foarte im­ portant. liderul instrumental creează o atmosferă des­ tinsă. pp. LA. D a c ă liderul instrumental stabileşte obiecti­ vele. propice unei activităţi eficace. 30 Vroom. Sentimentul pres­ tigiului c o n s o l i d e a z ă credinţa în existenţa proprie. este vizibil) şi " e m i n e n ţ a c e n u ş i e " (care a c ţ i o n e a z ă în culise dat­ are un rol major în c a m p a n i a electorală.155 . d e s p r e leadershipul dual. î n s e m n â n d respect. cu excepţia situaţiilor în care deciziile trebuie luate foarte rapid (prin urmare procesul de consultare/participare întârzie luarea de­ ciziilor. o putere reală deosebită.săi sunt in­ competenţi (deci procesul de consultare/participare este o pierdere de vreme. pp. I. de aceea j o a c ă un rol foarte important în motivaţia competiţiei pentru putere. în Opere alese. 1967. Prestigiul este o evaluare pozitivă. De e x e m p l u . 359. însă. p. candi­ dează. fără a avea. în creare imperialismelor şi a hegemoniilor. birocraţi. cauza este "patosul prestigiului".& Wittich. stadiul cel mai înalt al capitalismului". Prestigiul este un concept cheie al sociologiei politice pentru că ne ajută să î n ţ e l e g e m mai bine m e c a n i s m e l e motivaţionale ale puterii. Cambridge University Press. 1983. Cambridge.atât pentru indivizi.I. participativ/consultativ (liderul de­ mocratic) sau individual (liderul autoritar) .. al cărui prestigiu a fost (şi este) foarte m a r e în r â n d u l populaţiei dar care. Ca instituţii.E: A Theory of Leadership Effectiveness. un rol major în politica internaţională. V o i n ţ a de presti­ giu are. de la un autor la altul. de e x e m p l u ) care se bucură de prestigiu. dintre m e t r o p o l e şi coloni. 1978. 1970.167. un influent sociolog (fost preşedinte al Asociaţiei Internaţionale d e Sociologie). d i n a m i c a puterii conţine nu n u m a i elemente raţionale ci şi e l e m e n t e iraţionale. do­ rinţa de prestigiu este unul din m o t o a r e l e războaielor.H. V i z i u n e a leninistă persistă în g â n d i r e a sociologică c o n t e m p o r a n ă . nu avea o putere efectivă. foarte i m p o r t a n t pentru eficacitatea acţiunii). prin politica dusă mai ales după 1980. Mc Graw-Hill. 34 Wallerstein. P e n t r u Lenin" ~. strategic etc.: Economy and Sociery (ed. liderul laissez-faire. N e w York. "Imperialismul. University of California Press. dimpotrivă. organizaţii etc. metodele şi acţiunile. în c o n c e p e r e a şi i m p l e m e n t a r e a strategiilor şi tacticilor politice). p u n â n d astfel grupul în pericol) sau subordonaţii. Astfel. în acţiunile întreprinse de marile puteri. iar criza sa este inevitabilă. 66-80. Există şi situaţia inversă: dictatori atotputernici dar lipsiţi de prestigiu în ochii popula­ ţiei. M. Belgia. W e b e r crede că între entităţile politice există concurenţa şi rivalitate şi. prestigiul) are rolul său în politică şi în r ă z b o a i e . 31 1. îşi p i e r d u s e tot prestigiul pe care îl câştigase în 1968. mai m u l t decât motivaţia de ordin e c o n o m i c . în rezistenţa şi sigu­ ranţa proprii . Se vorbeşte. 29 Se c o n s i d e r ă că există trei tipuri principale de lideri.l. V. pp. " I b i d e m .

Au angajat pe b a z ă de voluntariat studenţi dispuşi să partici­ pe la experiment. în s c h i m b . " D e ţ i n u ţ i i " d e v e n e a u din ce în ce mai trişti. Rinehart & Winston. roboţi care executau ordinele gândindu-se d o a r c u m să supravieţuiască. U r a reciprocă devenise insuportabilă. G â n d i r e a şi c o m p o r t a m e n t u l lor s-au schimbat în m o d dramatic. A c e a s t ă descoperire uluitoare a fost confirmată şi prin celebrul ex­ periment Stanford 3 . I Kornblum. decenţi şi cumseca­ de. Hoit. D u p ă n u m a i şase zile cercetătorii au fost obligaţi să î n c h e i e e x p e r i m e n t u l întrucât lucrurile s c ă p a s e r ă de sub control. " D e ţ i n u ţ i i " . De m u l t e ori autori­ tatea devine sursă de abuzuri şi p r o v o a c ă efecte m e t a m o r f i c e . astfel. 1988. organizaţia politică trebuie să stabilească limite ale puterii şi un con­ trol circular. Participanţii deveniseră incapabili să facă diferenţa între realita­ te şi j o c . o vor folosi cu p r e c ă d e r e pe aceasta. E x p e r i m e n t u l a d e m o n s t r a t dictonul lordului Acton. în s c h i m b . Pentru a testa această ipoteză. " p u t e r e a corupe şi puterea absolută c o r u p e în m o d absolut". între fiinţa lor reală şi rolul j u c a t în e x p e r i m e n t . fiind î n t o t d e a u n a definită de n o r m e şi condiţii sociale specifice. dacă vor dispune de p u t e r e a de a pedepsi. realizat de H o n e y . pierzându-şi capacitatea de a înţelege efectele acţiunilor lor asupra celorlalţi. deveneau servili. F ă r ă excepţie. E x p e ­ rimentul a infirmat complet ipoteza cercetătorilor americani. Autoritatea este o sursă a puterii. grupuri. D. Journal of Personality and Social Psychology. De e x e m p l u . nu ţineau seama de drepturile acestora. de genul feed-back. N e w York.33-41. Indiferent de trăsăturile de personalitate iniţiale ale studenţilor implicaţi. " G a r d i e n i i " aveau posibili­ tatea unui control complet asupra vieţii cotidiene a " d e ţ i n u ţ i l o r " . în d a u n a unor mijloace mai "soft" Cei care au putere şi îi controlează pe ceilalţi au tendinţa de a crede că le sunt superiori şi că se află mai presus de regulile morale Cei care au putere ajung la o părere exacerbat de bună despre ei şi. De ace­ ea. insti­ tuţii şi actori politici. autoritatea este o potenţială sursă de abuzuri. reciproc. umili. 164-165. se distanţează de subordonaţii lor. în sensul că ea conferă pute­ re efectivă acelora care o c u p ă o poziţie de autoritate (o funcţie). chiar când aceştia nu au nişte calităţi p e r s o n a l e deosebite. ei au organizat următorul expe­ riment: au transformat laboratoare ale universităţii în decorul unei închi­ sori fictive. " G a r d i e n i i " . şi plăcându-le acest lucru. n u m a i să se termine odată. Cercetătorii au fost 35 1. care î n c e p u s e r ă să îi trateze pe colegii lor ca pe nişte animale. Prin u r m a r e . pp. au fost încântaţi de e x p e r i m e n t şi au declarat că sunt dispuşi să " l u c r e z e " chiar şi fără plată. A existat o situaţie în care un " d e ţ i n u t " a fost în­ chis o n o a p t e î n t r e a g ă în toaletă.: Sociology în a changing world. situaţia în care unii o a m e n i au o pute­ re absolută asupra altora g e n e r e a z ă c o m p o r t a m e n t e abuzive. m a i deprimaţi. PERSPECTIVA SOCIOLOGICĂ ASUPRA POLITICULUI îngroziţi să vadă tineri americani din clasa mijlocie. B a n k s şi Z i m b a r d o în 1973. Kipnis. Cercetătorii americani voiau să afle de ce în m e d i u l c o n c e n t r a ţ i o n a r a p a r şi se dezvoltă acte de c r u z i m e şi sa­ dism. pp.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII Efectele metamorfice ale puterii. între indivizi. Nu vorbeau cu " d e ţ i n u ţ i i " decât pentru a le da ordine. împărţindu-i în " g a r d i e n i " şi " d e ţ i n u ţ i " . la universitatea a m e r i c a n ă Stanford. fiind gata să renunţe la banii primiţi pentru participarea la experiment. 1972. existente înainte de debutul experimentului. plângeau în " c e l u l e l e " lor sau aveau manifestări de furie şi anxietate. potrivit căruia. W. toţi au abuzat de p u t e r e a lor.: " D o e s power corrupt?". Ipoteza lor era că există o predispoziţie în personalitatea unor oa­ meni. " D e ţ i n u ţ i i " au fost conduşi în " c e l u l e " de către " g a r d i e n i " . adică s c h i m b ă personalitatea atât a celor ce o deţin cât şi a celor care sunt lip­ siţi de putere. Autoritatea nu este o formă de pu­ tere personală. dacă dispun d o a r de puterea de convin­ gere (persuasiune) o vor folosi d o a r pe aceea. J u m ă t a t e dintre ei a trebu­ it să fie " e l i b e r a ţ i " înainte de î n c h e i e r e a experimentului iar restul au ce­ rut şi ei eliberarea. 2Q 21 . 24. De ce are puterea acest efect? K i p n i s 3 6 a sugerat trei motive probabile: Ocupanţii unei anumite poziţii au tendinţa de a folosi întreaga pute­ re de care dispun.

politica şi administraţia. u n d e nu existau c o m p o r t a m e n t e şi activităţi specializate. r e p r o d u c e r e biologică şi r e p r o d u c e r e culturală). 1962. p. mentalităţi şi c o m p o r t a m e n t e . Caracteristicile politi­ cii ca instituţie socială sunt teritoriul (separarea interiorului de exterior). obiectivul fundamental este distribuţia şi utilizarea puterii pe un teritoriu dat. Ea este re­ zultatul unui p r o c e s istoric. mai pronunţată.2. meşteşu­ gurile. APARIŢIA POUTICII Politica nu este o activitate care a existat din totdeauna. A c e a s t ă structură a apărut înaintea statului.S t r a u s s 3 7 s p u n e că acest lucru este posibil folosind u n a din cele trei m e t o d e : a). Pion. religia. Paris. V o m prezenta linia D u r k h e i m . politica este un ansamblu de relaţii. C u m a apărut ea în istorie? C a r e sunt proce­ sele. ea se durabilizează. s p o n t a n e sau conştiente.: The Structure of Social Action. Instituţia socială este un sistem durabil de relaţii sociale organizate pentru a îndeplini un obiectiv care este definit ca fundamental de către societatea respectivă. protecţie. indivi­ duale sau colective. în cazul politicii.P a r s o n s în so­ ciologie. sălbatică înaintea epocii m o d e r n e . sistemul social era foar­ te simplu. care se b a z e a z ă pe ipoteza unui proces istoric îndelungat. slab diferenţiată. Treptat. importul (imitaţia. nu avea subsisteme a u t o n o m e şi distincte. Am p u t e a s p u n e că exista un sincre­ tism originar al activităţilor u m a n e . Pe măsură ce complexitatea vieţii u m a n e creşte. autoritatea (puterea legitimă) şi dreptul de a folosi forţa. Deci. Statul este o insti­ tuţie politică ce are m o n o p o l u l forţei legitime pe un teritoriu dat. difuziunea culturală) C a r e ar fi m e t o d a prin care o a m e n i i au creat politica? Există mai multe " t e o r i i " şi ipoteze. organizaţii. A ş a au apărut creşterea animalelor şi cultivarea plantelor. D i v i z i u n e a muncii d e t e r m i n ă specializarea. care sunt experienţele c o n c r e t e . E. 1970). politica devine o parte separată şi a u t o n o m ă a societăţii. D u r k h e i m 3 8 utilizează c o n c e p t u l de divi­ ziune a muncii sociale iar P a r s o n s 3 9 pe acela de diferenţiere structurală. 23 . N Y . Parsons. institu­ ţii. La început. pe m ă s u r ă ce societatea devine mai c o m p l e x ă . securita­ te. specializarea şi avantajele m u t u a l e ale s c h i m b u l u i constituie principalul motiv de aban­ donare a stării „ n a t u r a l e " h o b b e s i e n e şi de intrare în social 4 0 . 1949. C: La pensee sauvage. T o a t ă societatea î n d e p l i n e a toate funcţiile soci­ ale fundamentale (producţie. societatea u m a n ă era destul de o m o g e n ă . oamenii î n c e p să creeze activităţi specializate: e c o n o m i a . care au p e r m i s oamenilor. c o m u n i c a r e . 2 0 0 1 . Specializarea rolurilor politice î n s e a m n ă că există grupuri şi indi­ vizi care alcătuiesc o structură care g u v e r n e a z ă . se instituţionalizează. artele. le transformă în instituţii. politica. T. Editura ştiinţifică. M e c a n i s m u l descris de Talcott P a r s o n s pentru apariţia insti­ tuţiilor este diferenţierea structurală. SPECIALIZAREA ROLURILOR POLITICE le se specializează şi. Free Press. religia. amorfă. din o a m e n i şi din relaţiile stabilite între ei. 1966. Bucureşti. Structura socială este for­ mată.: Diviziunea muncii sociale (trad.89-94. distribuţie. P u t e r e a 2 . comerţul. La început. în viziune structuralistă. care au n e v o i e unul de altul pentru a supravieţui şi a se dezvolta.348-351(în română: Gândirea sălbatică. sarcini37 Levi-Strauss. o structură c o n d u c ă t o a r e distinctă de restul societăţii. Potrivit lui D u r k h e i m . solidaritatea socială este mai m a r e datorită interde­ pendenţei existente între e l e m e n t e l e structurii sociale. care ar fi d o a r una din manifestările sale istorice. Am spus mai sus că este probabil ca politica să fie anterioară statu­ lui. In societăţile în care diviziunea muncii este mai dezvol­ tată. U n e l e relaţii sociale devin atât de i m p o r t a n t e pentru oameni încât o a m e n i i le instituţionalizează. control social. inclusiv un g r u p specializat în activita­ tea politică. în principal. educaţia.: Societies: Evolutionary and Comparative. politica era o structură efemeră şi amorfa. 38 Durkheim. pp. în acest sens. apărare. T. Bucureşti. care nu d i s p u n e a u de o instituţie sau de o activitate. avantajul r e c i p r o c în schimburile sociale şi trecerea de la starea naturală la starea socială. activităţile şi instituţiile sociale specializate au apărut prin diviziunea muncii sociale. activitatea politică este anterioară statului. să o d o b â n d e a s c ă ? A n t r o p o l o g u l francez C l a u d e L e v i . Prentice-Hall.. la un m o m e n t dat. Albatros. de Cristinel Pantelimon). Talcott P a r s o n s crede şi el că diviziunea muncii. inventarea respectivei activităţi sau instituţii b ) . transformarea unei instituţii anterioare c ) . de acumulări şi inovaţii succesive. A ş a au apărut categorii sociale şi o c u p a ţ i o n a l e . specializate pentru îndeplinirea fiecărei funcţii sociale.1. cu o structură mai simplă. SPECIALIZAREA ROLURILOR POLITICE 2. Englewood 40 Cliffs. 39 Parsons.

pentru că p u t e r e a nu se b a z e a z ă d o a r pe credinţă şi încredere ci şi pe ipocrizie şi înşelăciune. politica este. Se vorbeşte şi des­ pre "politici postmoderne". individul este prioritar în r a p o r t cu grupul şi n o r m e l e sociale pot fi schimbate pentru a guverna mai bine relaţiile dintre indivizi. P e n t r u marxişti.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII legitimă şi h e g e m o n i a statului nu sunt însă un dat imuabil. astfel încât chiar părţile cele mai mici care revin m e m b r i l o r ei sunt din ce în ce mai mari..Montreal. societatea m o d e r n ă occidentală.2. în pri­ vinţa explicării apariţiei şi funcţionării politicii. toate fiind egale ca valoare şi ca drept de a exista. pp. în funcţie de gradul său de instituţionalizare: politica prestatală (în aşa numitele "so­ cietăţi p r i m i t i v e " ) . 43 Giddens. A n t h o n y G i d d e n s 4 4 c o n s i d e r ă că niciuna dintre cele două perspecti­ ve nu are în m o d complet dreptate. prin structură. pentru care societăţile sunt incomensurabile. T.: "Rapport communautaire et rapport de societe". viaţa lor fiind reglementată în cele mai mici de­ talii prin tradiţie şi c u t u m ă . N e w York. d a c ă cineva câştigă. în societăţile bazate pe solidaritate organică. în viziunea lui P a r s o n s . limitată la anumite c o o r d o n a t e de spaţiu şi timp. G: Les grands textes de la sociologie moderne. Bucureşti. p. Aceste so­ cietăţi sunt societăţi individualiste şi foarte diferenţiate. şi. şi a n u m e a c e e a dintre societăţile p r e m o d e r n e şi cele moderne: Ferdinand Tonnies 4 5 face distincţia dintre Comunitate (Gemeinschaft) şi Societate (Gesellschaft).267. cit. 2. ci un proces continuu de structurare şi restructurare a raporturilor de putere. Indivizii investesc î n c r e d e r e a lor în c o n d u c ă t o r i votând la alegeri un anumit gu­ vern. astfel. puterea politică este un j o c de s u m ă zero. variază în funcţie de nivelul de dezvoltare al respectivei societăţi. indivizii sunt absorbiţi de către grup. p. Bordas. atunci. 24 25 . în: Durând. solidaritatea se creează prin cultură. Politica poate avea. al unei lupte în care se câştigă m o m e n t cu m o m e n t o b e d i e n ţ a voultară.. puterea va genera competiţie şi conflicte iar acesta nu este un aspect derivat sau secundar. însă. pp. 2 0 0 3 .la fel ca bogăţia unei societăţi care. A c e a s t ă etapizare manifestă o viziune evoluţionistă şi chiar etnocentristă. 44 Tonnies. altcineva pierde. poate fi un joc din care pot câştiga toate părţile implicate. op. Marxiştii o interpretează. Legiti­ mitatea este rezultatul unei activităţi neîncetate. a n u m e . d e s p r e care cred că p o a t e iniţia politici prin care să se realizeze obiectivele colectivităţii 4 3 . 47 Weber. Există mai mulţi autori care consideră şi analizează principala distincţie. Free Press. Societatea este un a n s a m b l u de indivizi. pe un teritoriu dat). : Structure and Process în Modern Society. 46 Durkheim. Specializarea şi distribuţia rolurilor politice este foarte diferită de la o societate la alta. Astfel. celorlalţi 4 1 . Linia D u r k h e i m . Ihor Lemnij). obligatoriu.221.cit. împiedicându-i pe cei dominaţi să obţină ceea ce vor. cit. 41 42 Giddens. în societăţile b a z a t e pe solidaritate mecanică. ser­ vind interesul colectiv . E. în ansamblu. Prin urmare. în care cei care o deţin o folosesc în propriile interese. D a r puterea nu este un j o c sau este un j o c care nu serveşte d o a r interese individuale sau de grup. 1960. 258. p. astfel. în jocul de s u m ă zero. Viziunea etapistă este foarte criticată din perspectiva antropologiei culturale. deşi distri­ buită inegal. Fiind o resursă rară (şi preţioasă). p. Parsons. E m i l e D u r k h e i m 4 6 face distincţia dintre solidaritatea m e c a n i c ă şi cea organică. care au interese parţial ireductibile. câştigă toată lumea. o funcţie ce asigură performanţa sistemului social. în cazul unei societăţi dezvoltate . în care rolul statului ar fi început să diminueze. şi conducătorii şi cei care i-au investit. ed.17.: Diviziunea muncii sociale. F. El explică sursa solidarităţii sociale în cele două tipuri de societăţi: în C o m u n i t a t e . p. 1969. ca pe un instrument de d o m i n a r e a u n u i grup de către altul. ETAPELE EVOLUŢIEI POLITICE P u t e m distinge mai m u l t e etape în evoluţia politicii. acceptată a celor d o m i ­ naţi. un sens mai larg (reglementarea generală a relaţiilor dintre indivizi şi grupuri) şi un sens mai restrâns (guvernarea unei societăţi: totalitatea acţiunilor care o r g a n i z e a z ă şi c o n d u c viaţa în societate. separaţi dar asociaţi. Max Weber face distincţia dintre solidaritatea socială afectivă (bazată pe sentimentul apartenenţei de grup) şi solidaritate . Paris . d ă u n â n d .146-149.P a r s o n s este diferită de orientarea marxistă. 257-260. ca şi când toate societăţile ar trebui să parcurgă acelaşi traseu obligatoriu. Humanitas. M. op. statul p r e m o d e r n şi statul m o d e r n . raţională.: Etica protestantă şi spiritul capitalismului (trad. 25-27. Ibidcm. C o m u n i t a t e a este un a n s a m b l u de indivizi le­ gaţi organic prin tradiţie şi interesul c o m u n al grupului. SPECIALIZAREA ROLURILOR POLITICE 2.. Perspectiva culturală consideră etapizarea evoluţiei politice şi sociale ca o viziune care favori­ zează o a n u m i t ă societate. prin realizarea scopurilor colective. în Societate.

schimbări în cul­ tură. p. preoţii. 901-904. 2. pe un teritoriu d a t . pe calcul. I. D i s t i n c ţ i a esenţială este a c e e a că politica vizează a n s a m b l u l societăţii. acceptare. Spre deosebire de mediator. d u p ă ce spun şamanii. ce p u n e accentul pe o viaţă c u m p ă ­ tată. cu c o n s u m redus. 1962. p u t e r e a arbitrului este m u l t mai mare. încetinit (de e x e m p l u .METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII b a z a t ă pe c o m p r o m i s u l de interese. C: La pensee sauvage. Paris. tradiţie. pp. M. 2.: Sociologie politique. elementul c h e i e al modernităţii: o a m e n i i nu îşi mai b a z e a z ă activita­ tea. volume 2. în: Marx Engels: Opere.. războaie. pentru că are posibilitatea de a-şi i m p u n e arbitrajul prin mijloace coercitive. pe eficienţă şi eficacitate. Ihor Lemnij). Potrivit lui W e b e r 5 2 .3. Societăţile capitaliste sunt societăţile care au generalizat e c o n o m i a de piaţă. voi. 710-737. dintre societăţile precapitaliste şi societăţile capitaliste. Voi. SPECIALIZAREA ROLURILOR POLITICE Decizia: g u v e r n a r e a alege soluţii pentru rezolvarea u n o r probleme şi situaţii de criză care apar în viaţa societăţii. studiate de etnologi şi antropologi) pe c â n d societăţile c a l d e au o istorie a c c e l e r a t ă 4 J . 48 Marx.& Wittich. c o m u n i c a r e . care au favorizat a c u m u l a r e a capitalistă. 26 27 . M. Apariţia statului m o d e r n este legată de dezvoltarea capitalismului. Pentru M a r x capitalul nu este o s u m ă de bunuri sau de bani ci o relaţie socială între proletari şi capitalişti. G. Humanitas. ghicitorii şi liderii carismatici. C ) .coerciţie. 2 0 0 3 . C l a u d e Levi-Strauss face distincţia dintre societăţile calde şi cele reci. Cartea I. deciziile şi regulile. acumularea. Paris. 1993. bătrânii. gu­ vernarea foloseşte mijloace diverse . Funcţiile principale ale guvernării (politice) sunt u r m ă t o a r e l e : Arbitrajul: guvernarea g e s t i o n e a z ă conflictele şi neînţelegerile din­ tre indivizi. industrializare şi urbanizare. societăţile „ p r i m i t i v e " . în primul r â n d . strict separate. Raţionalitatea este. 167-192.4. organizare şi c o n d u c e r e . Presses de la fondation naţionale des sciences politiques. Critica economiei politice". 51 Lagroye. ci d u p ă propria j u d e c a t ă . pentru i m p u n e r e a acestor reguli. W e b e r desco­ peră rolul factorilor spirituali şi culturali: în viziunea lui. Etica protestantă şi spiritul capitalismului (trad. POUTICA Şl ALTE FORME DE REGLEMENTARE A VIEŢII SOCIALE .. considerate b u n e . pe care cei lipsiţi de capital (pro­ letarii) o vând . c u t u m ă . în j a r g o n marxist) decât prin instituirea rela­ ţiei sociale respective.FUNCŢIILE GUVERNĂRII A ş a c u m am m a i arătat. 50 Weber. profeţii. există activităţi de r e g l e m e n t a r e . F ă r ă această constelaţie de va­ lori .care nu este proprietatea exclusivă a protestantismului dar a fost cultivată şi p r o m o v a t ă de către acesta . guvernanţi şi guvernaţi. Bucureşti. ' Weber. grupuri. Pion.ca să supravieţuiască . o constelaţie spirituală. în unele societăţi. capitalismul nu s-ar fi dezvoltat fără Reforma reli­ gioasă protestantă. Dominaţia: pentru a-şi i m p u n e arbitrajele. ed. potrivit lui W e ­ ber. capitalismul este.: Economy and Society (ed. K. p. Nu îşi mai g h i d e a z ă acţiunile după superstiţii şi obiceiuri. c a r i s m ă ) ci pe raţiune. organizaţii. chiar izolate complet (ca în societatea indiană a castelor) iar în alte societăţi există canale de c o m u ­ nicare şi circulaţie între cele d o u ă paliere. Karl M a r x 4 8 face distincţia dintre societăţile b a z a t e pe proprietatea c o m u n ă şi cele b a z a t e pe proprietatea privată. cu economii. pentru a-şi îndeplini obiectivele p r o p u s e . A c u m u l a r e a de bogăţii nu mai este considerată un păcat ci un rezultat al unei vieţi cuvi­ incioase şi un s e m n al protecţiei şi graţiei divine.e c o n o m i a de piaţă şi societatea modernă nu se po t dezvolta. în condiţii de incertitudi­ ne.309. în care chiar forţa de m u n c ă a devenit o marfă. 4 J ' Levi-Strauss. care a impus un nou ethos. u n d e factorii e c o n o m i c i sunt primordiali în sch imbarea socială şi politică (politica este o " s u p r a s t r u c t u r ă " a e c o n o m i c u l u i ) . pp. persuasiune. Capitalul nu poate p r o d u c e profit (plusvaloare. C e l e două palie­ re sunt . J. pe m e t o d e iraţionale (magie. m u n c a şi raţionalitatea. dezirabile pentru binele c o m u n . şi în alte d o m e n i i de cât politica. Spre deosebire de Marx. noi valori şi noi n o r m e de comportament. Funcţia de d o m i n a r e a guvernării împarte societatea în două paliere: d o m i n a n ţ i şi dominaţi. modificări în b a z e l e e c o n o m i c e ale grupurilor sociale. reforme religioase.cit. burgheziei). Dalloz.: "Capitalul. neprevăzut sau pericol pentru societatea respectivă Reglementarea: guvernarea i m p u n e m e m b r i l o r societăţii reguli de c o m p o r t a m e n t .având dreptul legitim să folosească aceste mijloace de con­ trol social.posesorilor de capital (capitaliş­ tilor. STATUL MODERN Evoluţia politică este rezultatul acţiunii unor factori multipli şi tre­ cerea la statul m o d e r n este legată d e : dezvoltarea e c o n o m i e i de piaţă. Societăţile reci se s c h i m b ă într-un ritm imperceptibil. 23. iar în rândul celor din ur­ mă. 1966. Etica protestan­ tă este o etică mai d e g r a b ă ascetică. 2. Editura politică. Bucureşti. care valorizează economisi­ rea. cu cheltuieli puţine. by Roth.

El penetrează tot m a i mult atât sfera publică cât şi pe cea privată: e c o n o m i e .88-89. 5 4 Indiferent de modurile diferite de formare. alteori prin atractivitatea şi resursele alocate învăţământului public. 5 3 în P r i n c i p a t e l e R o m â n e . sfârşitul elitelor al căror drept e atribuit prin naştere (sigur. G e r m a n i a lui B i s m a r k sau F r a n ţ a lui N a ­ poleon al I I I . se diversifică. de drepturi şi libertăţi ci­ vice. general şi gratuit a jucat un rol important în consolidarea modernităţii şi în acoperirea unor necesităţi ale societăţii m o d e r n e . teoretic. funcţia de control so­ cial. op. El construieşte drumuri. Exem­ plele de înflorire e c o n o m i c ă sub regimuri autoritare şi chiar dictatoriale sunt n u m e r o a s e : C h i n a comunistă a zilelor noastre.sunt înlocuite de legi şi in­ stanţe unitare. birocraţia statală se ex­ tinde. la bunăstare. D a r există m o m e n t e în competiţia e c o n o m i c ă în care regimurile autoritare sunt mai eficace. în Prusia. locuinţe şi alte lu­ crări publice. 2. De m u l t e ori. Funcţiile sale se multiplică. un proces d e m o c r a t i c . Acest lucru reprezintă for­ ţa sa dar şi riscul apariţiei totalitarismelor. la ridicarea nivelului de e d u c a ţ i e etc. state seculare.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII în Franţa. statul devine şi se dezvoltă ca o birocraţie din ce în ce mai hipertrofică. în R u s i a şi în China. la ameliorarea stării de sănătate a populaţiei şi la prelungirea duratei medii a vieţii. G. SPECIALIZAREA ROLURILOR POLITICE pentru a se dezvolta. instituţia statului m o d e r n este legată de instaurarea regimurilor c o m u n i s t e (în m ă s u r a în care p u t e m c o n s i d e r a socialismul real şi ca o strategie de m o d e r n i z a r e forţată) şi de rolul intelectualilor radicali. crearea statului m o ­ d e m a fost o p e r a unei alianţe dintre b u r g h e z i a în formare şi boierime. familie. statul m o d e m este o bi­ rocraţie care i m p u n e un m o d de d o m i n a ţ i e legal şi raţional. Statul m o d e r n îşi consolidează. următoarele ar fi cele mai i m p o r t a n t e : S e p a r a r e a dintre stat şi biserică. statul devine principalul actor al expansiunii e c o n o m i c e externe şi se implică semnificativ în dezvoltarea e c o n o m i c ă internă. interesată să elimine obstacolele în calea dezvoltării capita­ lismului şi să-şi c o n s o l i d e z e b a z a e c o n o m i c ă proprie. care a fost înlăturată prin revoluţii. de asemenea. bazată pe o limbă lite­ rară unitară. rezistenţa nobilimii. răspândită şi datorită tiparului. uneori prin mijloace violente. D e m o c r a ţ i a nu este o trăsătură obli­ gatorie a statului m o d e r n . Chile în timpul pre­ şedinţiei lui A u g u s t o Pinochet. j u c â n d un rol activ în prevenirea şi r e p r i m a r e a instabilităţii sociale. democraţia nu putea funcţiona cu cetăţeni anal- Bouthoul. în raport cu statul p r e m o d e r n . D a c ă ar fi să identificăm diferenţele dintre statul p r e m o d e r n şi cel m o d e m . implicându-se tot mai mult în p r o d u c e r e a şi furnizarea serviciilor sociale: educaţie. a mişcărilor ţărăneşti şi muncitoreşti. trecerea a fost realizată de elitele feudale interesate de c a p i t a l i s m . Astfel. A c e a s t ă implicare crescută a statului m o d e r n în toate sferele vieţii sociale a contribuit la progresul social. în m o d obligatoriu. Lagroye. Statul m o d e m înseamnă. fragmentate. a muncitorimii şi ţărănimii în acest proces.cit. statul m o d e m c u n o a ş t e o multiplica­ re a funcţiilor sale. curţile de j u d e c a t ă senioriale . c u m ar fi armata. treptat. Capitalismul. Drepturile diverse. Vechile dialecte şi limbi locale sunt p u r şi simplu anihilate. Statul devine. deve­ nind principalul furnizor de justiţie din societate. devine tentaculară. definite de legi şi nu de tradiţie sau de carismă. Pentru a face faţă acestui rol şi nevoit să administre­ ze o cantitate şi o complexitate din ce în ce m a i m a r e de p r o b l e m e socia­ le. în principiu.. organizează transportul public. j a n d a r m e r i a . Nu î n t o t d e a u n a burghezia a fost grupul social protagonist al schimbări­ lor politice. b a z a t pe limba literară. în gene­ ral.: op. poliţia. prin persecuţie. d u p ă expre­ sia lui M a x W e b e r . cultură. prin implicarea statului în e c o n o m i e . sănătate. trecerea la statul m o d e r n s-a făcut prin lupta burgheziei. B u r g h e z i a a în­ tâmpinat. Astfel. Statul i m p u n e o cultură naţională unitară. Statul m o d e m este o instituţie care r ă s p u n d e schimbărilor apărute în societate. Statul modern funcţionează pe baza u n o r Constituţii şi legi unitare pentru întreg teritoriul şi selectează elitele politice pe căi legale. e c o n o m i a de piaţă are nevoie. administratorul bunăstării. există o autoreproducere a elitelor şi în statele m o d e m e dar nu acesta este m e c a n i s m u l principal de acces). P r o c e s u l de formare şi dezvoltare a statului m o d e m nu este. Tocqueville şi D u r k h e i m au indicat acest risc: un stat atotputernic. industria avea nevoie de o forţă de m u n c ă mai calificată. în Anglia. de un regim d e m o c r a t i c . P e n t r u a r ă s p u n d e nevoilor sociale din ce în ce mai n u m e r o a s e şi mai diverse. Statele m o d e r n e sunt. securitate socială. pp.l e a . Astfel. î n v ă ţ ă m â n t u l public. cit.. protecţie socială. Statul m o d e r n începe să aibă un m o n o p o l asupra justiţiei. în care puterea bisericilor este limitată de legi la do­ meniul spiritual şi distinctă de cea a statului. Statul îşi dezvoltă instituţiile con­ trolului social. industria şi c o m e r ţ u l aveau n e v o i e de un stal aliat pentru a se dezvolta. însă. 28 29 . care vrea să controleze totul.

de aceea.6 1. T A B E L U L 2: DEFINIŢIA A.4 143 58 160 167 Relaţia dintre democraţie şi e c o n o m i a de piaţă a fost discutată de mulţi autori. ţările lumii a treia trebuie ajutate să se dezvolte. Posibilele afirmaţii ce ar putea fi de­ monstrate.3 world. d e m o c r a ţ i a are nevoie de „precondiţii structurale". El a descoperit o corelaţie statistică între gradul de dezvoltare e c o n o m i c o .: Politicul man. însă. Pentru a testa această ipoteză. dictaturi e u r o p e n e . W. Democraţii stabile europene (I) Dictaturi europene (11) 695 Sursa: Prelucrare după Kornblum. ele vor crea. şi o legătură c a u z a l ă .5 2. fără a fi accesibilă graţie tiparului şi ştiinţei de carte. Indica­ torii educa­ ţiei 171 2.86 17 205 350 341 119 4. Tabelul 2. în contextul relaţiilor dintre e c o n o m i a de piaţă (capitalism) şi democraţie sunt următoarele: Lipset. S.2 3. Indicatorii bunăs­ tării . . 1981. drepturi şi libertăţi cetăţeneşti.1 2. Lipset a strâns date despre ale­ geri. Democraţii latinoamericane instabile (HI) Dictaturi latinoamericane (IV) B. P e n t r u a funcţiona.: Sociology Rinehart & Winslon. Hoit. Biblia nu p u t e a fi studiată. inevita­ bil.Venit per capita ($) OPERAŢIONALĂ A DEZVOLTĂRII Mii per­ Per­ Nr. libertatea presei şi sistemele de par­ tide din 48 de naţiuni. Baltimore. 30 31 .METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII fabeţi. aşa c u m r e c o m a n d ă religiile protestan­ te. superior I II III IV 96 85 74 46 44 22 13 8 în a changing 4. N e w York. O corelaţie nu î n s e a m n ă .6 0.M. Indica­ torii indus­ trializării I II III IV C. Lipset a strâns d a t e d e s p r e alegeri. Majoritatea concluziilor se îndreaptă către susţinerea unei i n t e r d e p e n d e n ţ e între cele d o u ă . D e z v o l t a r e a p r o d u c e b u n ă s t a r e şi stabilitate politică. educată. regimuri d e m o c r a t i c e .0 1. 1988. cuprinzând patru categorii de state: democraţii e u r o p e n e .4 0. Pentru a verifica ipoteza sa. arată prin ce indicatori a definii Lipset variabila i n d e p e n d e n t ă şi ce nive­ luri ale acestor indicatori au rezultat din cercetarea e m p i r i c ă . Tiraj soane/ soane/ Radi­ Tele­ ziare 1 medic auto­ ouri/l foane/ /1000 mobil 000 1000 loc per­ per­ soane soane 0.2 Rata în înv. D e m o c r a ţ i a p r e s u p u n e un nivel înalt de dezvoltare e c o n o m i c ă şi culturală. democraţii latino-americane şi dictaturi latinoa m e r i c a n e . pe m ă s u r ă ce societăţile se dezvoltă din punct de vedere e c o n o m i c şi cultural. prezentat mai j o s . 308 1.s o c i a l ă şi gradul de d e m o c r a t i z a r e . John Hopkins University Press. prosperă. Sociologul american S e y m o u r M a r t i n L i p s e t 5 5 a testat această ipoteză printr-o cercetare transnaţională. p.4 274 10 43 43 % bărbaţi ocupaţi în agricultură 21 41 52 67 % alfabeti­ zaţi % popula­ ţie urbană 76 64 69 45 Rata de în­ rolare în înv. SPECIALIZAREA ROLURILOR POLITICE 99 25 85 102 TEORIA MODERNIZĂRII POLITICE A c e a s t ă teorie se b a z e a z ă pe ipoteza că. mediu Rata în înv. general (la 1000 pers. Nr.451. drepturi şi libertăţi cetăţeneşti.) 134 121 101 72 Energie consumata/capita 3. c u m ar fi o clasă mijlocie n u m e r o a s ă . libertatea presei şi sistemele de partide din 48 de naţiuni.

astfel potenţialul democratic prin generarea de inegalităţi în distribuirea resur­ selor p o l i t i c e " 5 . descentralizare. 62 Ibidem. Afirmaţia explică de ce e c o n o m i a de piaţă nu pot fi asociată pe termen lung cu regimurile autoritare şi cu dictaturile. p. De fapt aceasta şi nu capitalismul în sine creează presiunea pentru democra­ tizare. „micii d r a g o n i " ai Asiei de Est.159. Pe de altă parte. pentru că aceasta ar p r o d u c e n e m u l ţ u m i r e a u n o r largi categorii care ar d e c l a n ş a mişcări de protest ce ar influenţa guvernele să intervină pentru a r e g l e m e n t a piaţa. este nevoie de intervenţia statului pentru a tempera asperi­ tăţile ce pot apărea. contradicţiile nu sunt simplu de rezolvat şi d e m o c r a ţ i a şi e c o n o m i a de piaţă de împăcat: „ D e m o c r a ţ i a şi capitalis­ mul sunt ca două p e r s o a n e unite într-o căsnicie furtunoasă. spune Dahl. M. Totuşi.. O b s e r v ă m că ultima afirmaţie este congruentă cu ipoteza Lipset. SPECIALIZAREA ROLURILOR POLITICE ranta proprietatea şi alte drepturi şi libertăţi) dar. R. o clasă de mijloc d o r n i c ă de instruire şi libertate personală. Dahl. Bordea. A. suportă situaţia d e o a r e c e niciunul dintre par­ teneri nu doreşte să se despartă de celălalt" 5 7 . c o m b i n a ţ i a lor este „singurul r ă s p u n s viabil pentru condiţia u m a n ă m a r c a t ă de incertitudine. totuşi. de tipul laissez-faire. f '' Berger. pp. Turcu. adică creează spaţiul favorabil societăţii civile. pentru ca acestea să fie operaţionale.159. R. R. deschis. 56 57 Dahrendorf. p. op.: Despre democraţie (trad. p.M.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII E c o n o m i a de piaţă nu este c o m p a t i b i l ă cu regimurile nondemocratice E c o n o m i a de piaţă are nevoie de d e m o c r a ţ i e E c o n o m i a dirijată (socialistă) nu este c o m p a t i b i l ă cu d e m o c r a ţ i a D e m o c r a ţ i a are n e v o i e d e e c o n o m i e d e piaţă Astfel. Institutul European. Când economiile de piaţă merg bine vreme îndelungată sunt ge­ nerate inevitabil presiuni pentru d e m o c r a t i z a r e .170 60 Dahl. B e r g e r 6 2 este sceptic în privinţa tranziţiei rapide către o adevărată e c o n o m i e de piaţă. 2003.55. A. Pentru Robert D a h l însă. m ă c a r pentru elitele provenite din n o ­ menclatură şi care. şi către o d e m o c r a ţ i e autentică. dovezile empirice arată că democraţia poliarhică nu s-a m e n ţ i n u t niciodată în e c o n o m i i l e dirijate ci n u m a i în e c o n o m i i l e de p i a ţ ă 6 0 pentru că numai acestea asigură un c a d r u prielnic pentru insti­ tuţiile d e m o c r a t i c e : creştere e c o n o m i c ă ce p e r m i t e r e d u c e r e a sărăciei şi îmbunătăţirea nivelului de trai. în concluzie. „ca­ pitalismul de piaţă creînd inevitabil inegalităţi şi limitând. M. D a h l a r g u m e n t e a z ă de ce capitalismul de piaţă d ă u n e a z ă d e m o c r a ţ i e i 5 8 şi de ce mulţi d e m o c r a ţ i au susţinut. D a h r e n d o r f c r e d e că d e m o c r a ţ i a şi e c o n o m i a de piaţă sunt. la finele secolului al XlX-lea. p. Iaşi. p. Nu a existat niciun caz de d e m o c r a ţ i e neasociată unei economii de piaţă 2).. d e m o c r a ţ i a nu poate coexista cu o e c o n o m i e de pi­ aţă absolut liberă. 32 33 . 166. în: Polis.: Despre democraţie (trad. d e m o c r a ţ i a are nevoie de e c o n o m i e de piaţă iar e c o n o m i a de piaţă de d e m o c r a ţ i e (pentru a ga- 2. în care s c h i m b ă r i l e sunt n e c e ­ sare.170.129. sociale şi informa­ ţionale pe care le deţineau.L. profitând de resursele economice.M. P. Socialismul s-a prăbuşit nu n u m a i pentru deschiderea societăţii. chiar abolirea lui c o m p l e t ă : pen­ tru pentru că acesta atentează la principiul fundamental al egalităţii. grupurile şi organizaţiile se pot dezvolta i n d e p e n d e n t de controlul statului. pentru drepturi şi democratizare ci şi pentru a crea o e c o n o m i e de piaţă capabilă să g e n e r e z e bunăstare. Institutul European. R. separate şi î m p ă c a t e . Bordea. de Bargan Ştraub). A. A. de Bargan Ştraub). simultan. 58 Ibidem. n e s u p u s ă în m o d esenţial controlului nociv al statului. 3/1994 pp 49-53. Au existat n u m e r o a s e cazuri de economii de piaţă neasociate cu democraţia (Japonia epocii Meiji. 2003. 61 P e t e r B e r g e r porneşte de la trei afirmaţii dovedite empiric: 1). Ea creează spaţiul în care indivizii.. E c o n o m i a centralizată este incompatibilă cu democraţia pentru că socialismul face improbabilă b u n ă s t a r e a şi existenţa spaţiului public. definită prin alegeri libere şi drepturi şi libertăţi reale. Lupaşcu. Lupaşcu. Chile în timpul lui P i n o c h e t sau Spania lui F r a n c o ) 3).: "Incertul triumfal capitalismului democratic". în care s-au format clici c o n d u c ă t o a r e privilegiate. 5y Ibid. Analizând situaţii similare din L u m e a a treia. E c o n o m i a de piaţă este o condiţie necesară dar nu suficientă pentru democraţie. cit. Iaşi. Turcu. Indiferent de contradicţiile şi tensiunile care există între ele. au fost primii capitalişti din ţările socialis­ mului real. dar fără tulburare şi v i o l e n ţ ă " 5 6 . dezbinată de neînţelegeri şi care.

astfel. în această perioadă de schimbare socială rapidă (cel puţin. University of California Press. Bucureşti.3. din timpul celui de al doilea război m o n d i a l (Raportul Beveridge. indiferent cât de simple sunt. în calitatea lor de cetăţeni. 66 35 . 199. o reacţie anticapitalistă. distribu­ ţie. crede că statul bunăstării reprezintă punctul culminant al unui p r o c e s î n d e l u n g a t de „ u m a n i z a r e " a capitalismului (care este fun­ damentat în m o d „ n a t u r a l " pe inegalitate) şi de reconciliere a acestuia cu d e m o c r a ţ i a (care p r o m o v e a z ă egalitatea cetăţenilor). control social e t c ) .cu o prioritate absolută pentru cei dezavantajaţi . Statul bunăstării este o î n c e r c a r e de a crea instituţii ale solidari­ tăţii sociale . centralizată şi secu­ larizată. istoric vorbind.1. e t a p ă în care statul m o d e r n î n c e p e să se implice din ce în ce mai mult în p r o d u c ­ ţia şi distribuţia bunăstării generale. România în context european. Astfel. Cambridge. 6-25 Rawls. de către familie. fără legătură cu performanţa lor în sistemul e c o n o m i e i de piaţă. Crossman. îngrijirea sănătăţii. DEFINIŢIE T o a t e societăţile. „cancelarului de fier" Bismarck. în c o m p a r a ţ i e cu epocile anterioare) se simţea nevoia u n o r p u n c t e fixe. indivizilor li se garantează. Mass. procese ce au erodat sau chiar au distrus pilonii solidarităţii sociale tradiţionale. Statul bunăstării a marcat. apărare. un r ă s p u n s la mutaţiile şi dizlocările p r o d u s e de procesele modernizării (generalizarea e c o n o ­ miei de piaţă. educaţia tinerelor generaţii. vecinătate. a solidarităţii p o p o r u l u i ce a trăit sufe­ rinţele acestei experienţe Obiectivul principal al statului bunăstării este asigurarea unui mi­ n i m u m d e c e n t al nivelului de trai pentru toţi cetăţenii săi. în fapt. iar p r i m a expresie deplin cristalizată a statului bunăstării a fost creaţia guvernului laburist (deci socialist) din M a r e a Britanie. a libertăţilor civice şi a şanselor de acces la poziţii sociale şi la autorităţi . Statul bunăstării reprezintă. construcţii. în acest context. un m o m e n t de c o n s e n s social între gu­ vernaţi şi guvernanţi. clan. H. etatizată. R.: New Fabian Essays. industrializare. Londra. a solidarităţii sociale. nu p u t e m s p u n e (în afara cazurilor e x t r e m e reprezentate de fas- 3. 1942).328. în e p o c a m o ­ d e r n a instituţia care preia în m o d esenţial î n d e p l i n i r e a lor este statulnaţiune. The Belknap Press of Harvard University Press. 1995. trib. 1952. c o m u n i t a t e rurală .familie. Această idee. C: Politici sociale. senior etc. în statul bunăstării. Statul bunăstării prelungeşte şi adânceşte politica de intervenţie a statului m o d e r n în toate d o m e n i i l e sociale: e c o n o m i e . Alternative. Statul bunăstării este o etapă în evoluţia politicilor sociale. de contextul naţional şi social.: The Welfare State and Equality: Structural and Ideologicul Roots of Public Expenditure. Berkeley. în această optică. 1975. J. a u n o r surse de sprijin şi securitate.: A Theory of Justice. p. Totuşi. în care aristocraţii şi socialiştii se întâlnesc. Zamfir. STATUL BUNĂSTĂRII 3.H. instituţii b a z a t e pe identitatea n a ţ i o n a l ă şi care înlocuiesc funcţiile îndeplinite. 1971. statul bu­ năstării devine. în fond.cu inegali­ tatea e c o n o m i c ă . 65 63 Wilensky. Se consideră chiar că această funcţie a statului este una din trăsăturile fundamentale ale m o ­ dernităţii 6 3 . Richard C r o s s m a n . STATUL BUNĂSTĂRII acestui m i n i m nivel de trai este obiect de dezbateri nesfârşite şi depinde. c o m u n i ­ tatea locală. m e c a n i s m bazat emoţional. Politica socială este raţionalizată. Reacţia de temperare a capitalismului „sălbatic" poate să fie de tip aristocratic sau socialist. pp. ca avantaj al întregii societăţi. The Turnstile Press. colective. au ca obiectiv î n d e ­ plinirea u n o r nevoi fundamentale ale m e m b r i l o r lor (producţie. Astfel. P u t e m considera statul bunăstării ca o reacţie de autoapărare a soci­ etăţii faţă de excesele capitalismului de tip laissez-faire. statul 64 bunăstării este fundamentat pe cetăţenia socială .. a n u m i t e drepturi sociale. p. un m e c a n i s m de generare şi de consolidare a coe­ ziunii. a convergenţei din­ tre viziunea aristocratică şi cea socialistă (cu referire la politicile sociale) poate fi ilustrată prin faptul că primele iniţiative înscrise ferm în direcţia statului bunăstării au aparţinut unui aristocrat. relaţiile de m u n c ă . resur­ se u m a n e .sau instituţii sociale p r e c u m bisericile. D a c ă în e p o c a p r e m o d e r n ă aceste funcţii ale societăţii erau îndepli­ nite cu precădere de către c o m u n i t a t e . în perioadele p r e m o d e r n e . pe identitatea naţională. Ea este finanţată din i m p o z i t e prelevate la scară naţională. urbanizare).. c o m u n i c a r e . Definirea Zamfir. moral şi ideologic. P u t e m aminti. protecţie. biserică. C r e a r e a acestui c o n s e n s a fost favori­ zată şi de experienţa războiului. şi teoria rawlsiană 6 a justiţiei care îmbină egalitatea drep­ turilor. a m b e l e orientări caracterizându-se prin negarea libertăţii individuale şi prin a s u m a r e a ideii că statul ştie mai bine ce este bine pentru cetăţenii săi decât aceştia. E. pentru că distribuţia ega­ litară nu este profitabilă.

de la societate ca întreg. Transferurile cre­ ează un sector al societăţii u n d e legile pieţei nu mai acţionează.P r o g r a m e de lucrări publice pentru construcţia de locuinţe sociale . fie prin controlarea sau chiar modificarea m e c a n i s m e l o r de piaţă liberă. şi urmă­ torii factori: . de la cei bogaţi la cei săraci etc. dar şi cu nevoia de muncitori calificaţi şi sănătoşi .N e c e s i t a t e a contracarării efectelor negative ale dezvoltării econo­ mice şi sociale (de e x e m p l u : şomajul. că este nevoie ca o m u l .I m p o z i t e progresive .p r o c e s e l e de industrializare şi urbanizare. Instrumentele principale de redistribuire a bunăstării în societate (şi care se pot constitui într-o definiţie operaţională a statului bunăstării) sunt: . Evoluţia instituţiei fa­ miliale a g e n e r a t unele grupuri sociale predispuse la precaritate e c o n o m i c ă şi socială. din diferite motive. care a generat o societate salarială. ETAPE DE EVOLUŢIE STATULUI Ideile pe care se fundamentează statul bunăstării provin din aria iluminismului şi raţionalismului: credinţa că o m u l p o a t e controla forţele naturii şi planifica raţional forţele societăţii. O serie de factori reprezen­ tând mutaţii în contextul social şi e c o n o m i c au contribuit.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII cism şi c o m u n i s m ) că statul bunăstării a fost profund ostil e c o n o m i e i de piaţă. chiar în perioade dc recesiune e c o n o m i c ă ) . obligatoriu şi gratuit .Securitate socială (asigurări sociale şi asistenţă socială) . necesitatea politicii sociale este susţinută şi de a r g u m e n t e pragmatice (menţinerea ordinii şi stabili­ tăţii. care aveau nevoie de suportul acestei solidarităţi. criminalitatea şi patolo­ gia socială.Sistem public de sănătate . în condiţiile în care n u m ă r u l bătrânilor.disfuncţiile produse în e c o n o m i a bazată pe principiul laissez-faire. în socie­ tatea m o d e r n ă . A c e s t e grupuri nu mai sunt protejate suficient prin solidaritatea familială şi au nevoie de suportul statului: 3. rezultatul intervenţiilor statului în sistemul pieţei libere.constituirea democraţiei m o d e r n e . de către stat sau alte organizaţii. Astfel.E v o l u ţ i a e c o n o m i e i m o d e r n e . de la populaţia o c u p a t ă către şo­ meri. La d e z v o l t a r e a politicii sociale au contribuit. STATUL BUNĂSTĂRII prem al efortului colectiv) să intervină pentru a corecta consecinţele negative ale dezvoltării „ n a t u r a l e " . pe orizontală şi pe verticală.E v o l u ţ i a familiei m o d e r n e .2. în general). de a s e m e n e a .Dialogul social tripartit: guvern-sindicate-patronat şi reglementa­ rea pieţei muncii B u n ă s t a r e a este astfel. de la cei sănăloşi la cei bolnavi. 3. mult mai puţin coezivă decât familia tradiţională. M u l t e funcţii ale familiei (sprijinul e c o n o m i c . . CONTEXTUL SOCIAL AL APARIŢIEI BUNĂSTĂRII. a crescut) . că se p o a t e proiecta şi p u n e în practică un model raţional de societate. nu de puţine ori. s p o n t a n e : . el având. e x p u s e anumitor riscuri. statul (ca organizator su36 37 . cu cortegiul lor de dez­ echilibre şi tensiuni sociale. fie prin e x c l u d e r e a u n o r b u n u r i şi servicii din acest sistem. t e m p o r a r sau p e r m a n e n t . în afara a r g u m e n t e l o r de ordin moral. sunt sprijinite şansele de a avea o viaţă d e c e n t ă pentru cei care. către a n u m i t e categorii de populaţie.î n v ă ţ ă m â n t general. Principalul m e c a n i s m pe care se b a z e a z ă statul bunăstării constă în transferurile sociale. rezolvarea conflictelor de interese referitoare la distribuţia bunăstă­ rii. disfuncţii care au culminat cu crizele e c o n o m i c e . protecţia şi îngrijirea membrilor ei în c a z de boală sau incapacitate) au fost preluate. Aceste transferuri se referă nu n u m a i la venituri dar şi la egalizarea accesului la beneficii în n a t u r ă sau la servicii c u m ar fi educaţia.transformări în planul familiei ca instituţie socială şi generalizarea tipului n u c l e a r de familie (s-a p r o d u s astfel o slăbire a legăturilor familiale şi a solidarităţii intergeneraţionale. . pentru că un declin al nivelului de trai poate produce conflicte şi dezordini sociale) şi e c o n o m i c e (menţinerea unui nivel adecvat al cere­ rii. Transferurile sociale îşi dirijează fluxurile. nu pot par­ ticipa. de a s e m e n e a . nevoia de a avea cetăţeni relativ educaţi (cel puţin alfabetizaţi) pentru a asigura funcţionarea acestui re­ gim politic . la activităţile pieţei. la conturarea ideii că nu p u t e m lăsa societatea şi e c o n o m i a să funcţione­ ze s p o n t a n şi haotic.imperativele reconstrucţiei d u p ă războaiele mondiale. poluarea.tranziţia demografică şi procesul de îmbătrânire a populaţiei . în care b u n u r i l e şi serviciile nu mai sunt mărfuri. sănătatea sau serviciile familiale. de la cei tineri către cei bătrâni. pe ansamblu. nevoia unui efort planificat şi c o o r d o n a t în acest sens. rolul de a c o m p l e t a contribuţia acesteia la crearea bunăstării.

pp. în această pe­ rioadă îşi lansează Franklin D e l a n o Roosevelt faimosul şi vastul pro­ gram social „ N e w D e a l " . stalul bunăstării a apărut pentru a r ă s p u n d e unei serii de obiective pragmatice: sociale ( m e n ţ i n e r e a echilibrelor sociale.: Istoria politicilor sociale. . Asigurările sociale sub diferite forme (chiar case de pensii) existau deja.standard (boală.uropean. evita­ rea tensiunilor. ale statului bunăstării au apărut la sfârşitul secolului al XlX-lea şi începutul secolului al XX-lea. N u m ă r u l lor a crescut nu n u m a i ca o consecinţă a f e n o m e n u l u i de îmbătrânire demografică. G u l a g u l r ă m â n e a o realitate quasi-necunoscută.Bătrânii singuri. şomaj) prin contribuţia statului. Se consi­ deră că istoria statului bunăstării î n c e p e în 1889. până la izbucnirea crizelor petroliere) şi este d e n u m i t ă „statul o p t i m i s t " sau „statul maxi­ mal". o d a t ă cu ofensiva filosofiei economico-sociale clasice. boală şi invalidi­ tate. învăţământ.8-9. în concluzie. familiei lărgite. comunităţii rurale. sec. în gene­ ral. 68 Ibidem. despre statul bolşevic. Statul bunăstării. E l e au fost parţial a b a n d o n a t e în secolul al XlX-lea. a concepţiei despre c u m trebuie să arate o societate „ b u n ă " . laşi. ei nu mai reprezintă un factor de producţie ci de c o n s u m .F e m e i l e o c u p a t e . bătrâneţe. Europa. m e n ţ i n e r e a puterii de c u m p ă r a r e a populaţiei). e m p i r i c e . nici p o n d e r e a obiectivelor din sfera eticii. (trad. vecinătăţii).ne mai j u c â n d un rol e c o n o m i c .Copiii . Prin urmare. Activitatea e c o n o m i c ă a femeilor le-a asigurat acestora independenţa e c o n o m i c ă dar a creat n e v o i a unor servicii socia­ le (menaj. cu Bismarck. faptul că statul trebuie să işi asu­ me c o m p e t e n ţ e m a i mari în e c o n o m i e şi în societate a devenit un lucru evident pentru mulţi guvernanţi şi pentru opinia publică. p.Familiile m o n o p a r e n t a l e . Obiectivele politi­ cii sociale b i s m a r e k i e n e sunt de natură pragmatică. . dar cu caracter de asociere privată şi voluntară. STATUL BUNĂSTĂRII (dcobicei. divorţurilor şi separărilor şi caracterizate prin n u m e r o a s e difi­ cultăţi e c o n o m i c e şi psihologice.pentru bătrâneţe.prin politici de c o m b a t e r e a sără­ ciei şi a patologiei sociale). a manifestărilor „ p a t o l o g i c e " (cerşetorie. în condiţiile în care majoritatea populaţiei a devenit d e p e n d e n t ă de un salariu controlat de forţele i m p e r s o n a l e ale pieţei. Politici sociale ale statului au fost c o n t u r a t e î n c ă î n c e p â n d cu seco­ lul al XVII-lea. în timpul şi d u p ă M a r e a Criză E c o n o m i c ă dintre 1929 şi 1933. institutul F. faţă de secolele p r e c e d e n t e 6 8 . în spitale). . D u p ă primul război mondial şi. asistenţa socială la domiciliu (pentru copii şi inva­ 67 lizi). Un întreg c o m p l e x de factori a contribuit la acest „ o p t i m i s m " . P e r i o a d a sa de m a x i m ă ex­ pansiune se situează între 1950 şi 1975 (de fapt. datorită sistemelor de securi­ tate socială. A c e s t e intervenţii ale statului r ă m â n e a u însă limitate ca arie de răs­ pândire şi ca durabilitate. asistenţă medicală. care considera b u n ă s t a r e a ca pe un rezultat mai mult sau mai puţin automat al dezvoltării e c o n o m i c e iar orice intervenţie a statului în direcţia unei po­ litici sociale era văzută ca o d i m i n u a r e a libertăţii şi o încurajare a lenei. să locuiască singuri pentru că dispun. mai ales. exploziei sărăciei şi criminalităţii. create ca u r m a r e a naşterilor în afara că­ sătoriei. se con­ stituie d u p ă cel de al doilea război m o n d i a l . F. deplin cristalizată. însă. e c o n o m i c e (introducerea progresului tehnic. Manifestări concrete. politice (funcţionarea democraţiei) Nu trebuie neglijată. 1998. Bătrânii îşi pot p e r m i t e . de Camelia 38 39 . Printre măsurile care se înscriu în cadrul acestor politici sociale a m i n t i m : instituţionalizarea săracilor 3. pentru a r ă s p u n d e convulsiilor sociale p r o v o c a t e de m u ­ taţiile din societate şi e c o n o m i e . ca în familia tradiţiona­ lă. a justiţiei sociale. industrializarea şi urbanizarea au d e t e r m i n a t n e v o i a de a acoperi riscurile . fiind o reacţie de conservare a m o n a r h i e i g e r m a n e în faţa pericolului socialismului şi sin­ dicalismului.şi cu constituirea Uniunii Sovietice.viziune care î n c e p e să se c o n t u r e z e în Occident . înfiinţarea de ateliere de lucru . în această perioadă. a filosofiei m o r a l e . aplanarea conflictelor . în expresia sa clasică. care s-a răspândit în toate societăţile m o ­ derne. clanului. creşterea influenţei marxismului şi imaginea pe care Occidentul o avea. Demier.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII .37. ceea ce se cu­ noştea era popularizarea realizărilor din domenii ca: industrializare. într-o E u r o p ă radical schimbată. din toate punctele de vedere. dacă în trecut o a m e n i i erau protejaţi de către solidari­ tatea colectivă (a tribului. de resursele necesare. Există tendinţa ca statul să contribuie la acoperirea costului creş­ terii şi educaţiei copiilor. XIX-XX Secareanu). incapacitate. Nu p u t e m să nu corelăm această n o u ă viziune asupra rolului statului . dar şi penru că legăturile dintre generaţii au devenit mai fragile. ur­ banizare. îngrijirea copiilor mici e t c ) . Costul co­ pilului a crescut în special datorită cheltuielilor legate de educaţia şcolară generală şi obligatorie. N o u t a t e a absolută este crearea sistemului obligatoriu de asigurări (prevederi) sociale de stat . vagabondaj) ce au însoţit criza e c o n o m i e i feudale şi naşterea noii ere.

în plan intelectual. de la o perioadă la alta. LI. e x p a n s i u n e a efortului voluntar şi privat. atât în mediile intelectuale cât şi în mass-media şi în opinia publică. inflaţie. încetinirea creşterii e c o n o m i c e . creşterea datoriei publice. considerându-se că acest m o d de organizare a politicilor sociale este cont raproduct iv pentru creşterea e c o n o m i c ă şi că legitimitatea sa politică s-a epuizat. S. putem vorbi de o criză vizibilă a statul bunăstării: în anii ' 9 0 . E x i s t a o d o ­ rinţa generală de a munci. 1997. creşterea e c o n o m i c ă era susţinută. în primul rând. Cheltuielile sociale î n c e p fie văzute ca o povară. de la abordări graduale la schimbări drastice. nu p u t e m să nu c o r e l ă m această dinamică occidentală cu ceea ce s-a î n t â m p l a t d i n c o l o de „cortina de fier". relaţii sociale şi politice. p p . H e n r i . evaluarea riguroasă a p r o g r a m e l o r sociale . de a reconstrui. De fapt. foşti soixante-huitarzi ( G l u c k s m a n n . a că­ zut. dezbaterile teoretice şi publice pe acest subiect au con­ tinuat.3 2 . care. T . MODELE (TIPURI) ALE STATULUI BUNĂSTĂRII Manifestările c o n c r e t e ale statului bunăstării au fost m o d e l a t e de contextul n a ţ i o n a l : cultura naţională. pentru toţi cetăţenii săi. Marshall. de a uita ororile războiului. d u p ă 1990 . în s e g m e n t e ale populaţiei (care. E l e m e n t e l e sunt văzute mai ales Hadenius. cu un rol major în asigu­ rarea coeziunii sociale şi în stimularea creşterii e c o n o m i c e . înainte de a deveni realităţi. Astfel. a ideilor de stânga a d e t e r m i n a t contura­ rea concepţiei (care constituie însăşi esenţa „filosofiei" statului bunăstă­ rii) potrivit căreia statul are capacitatea e c o n o m i c ă . concepţii asupra dezvoltării. erau de stânga) 6 9 . STATUL BUNĂSTĂRII partidelor. însă. însă. în schimb. populaţia fiind obişnuită cu privaţiunile şi impozitele mari din perioada războiului. l 5 . o p t i m i s m u l acestor generaţii este vizibil şi în c o m p o r t a m e n t u l lor demografic. în fapt. Confluenţa dintre factorii culturali şi materiali d e t e r m i n ă mutaţii majore în percepţia publicului. 40 41 . d u p ă un deceniu de căutări.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII I )oniinaţia. Journal of Social Policy.: „Values Problems of Welfare-Capitalism". D u p ă 1975. opţiuni ideologice. bineînţeles. abilitatea a d m i n i s ­ trativă şi datoria morală să asigure m ă c a r un nivel m i n i m de trai. a n u m e . „Statul m i n i m a l " (după expresia lui H a y e k ) . tradiţii istorice. pentru a rezolva această criză este n e v o i e de o schimbare de p a r a d i g m ă (în sensul folosit de T h o m a s K u h n ) . Critica statului bunăstării a p r o a p e s-a generalizat. grupurile dezavantajate ca nişte paraziţi. T. distribuţia puterii. Ideile revoluţiei franceze de egalitate şi solidaritate (fraternitate) p r i m e s c o grea lovitura pentru ca fuseseră confiscate de discursul diferitelor vari­ ante de regimuri c o m u n i s t e . Svenska Institutet. O p t i m i s m u l populaţiei era favorizat şi de raportul d i n a m i c avantajos dintre aspiraţii şi condiţii: nivelul de aspiraţii legate de nivelul de trai. V o m face o scurtă trecere în revistă a celor mai accesibile dintre ele: Astfel. să fie idei care pătrund în discursul public. critica venită din partea dreptei î n c e p e să aibă un ecou din ce în ce mai mare. nu ca un c o n s u m gratuit ci ca o investiţie durabilă.3. c u p r i n z â n d un spectru larg de modalităţi variate şi căi diverse de reformă a statului bunăstării. în limitele definiţiei operaţionale utilizate. p. capitalismul şi bunăstarea. prin ope­ rele lui Soljeniţân. soluţiile de rezolvare a crizei sunt foarte disputate. Stockholm. 3. Aspiraţiile populaţiei î n c e p să crească (uneori devenind chiar nerealiste) în v r e m e ce condiţiile se dete­ riorează: şomaj. că. solidaritatea socială se erodează. structura şi funcţiile statului bunăstării variază foarte mult de la o ţară la alta. ca artefacte teoreti­ ce simplificatoare ale realităţii multiforme.î n c e p . reforma statului bunăstării a î n c e p u t să d e v i n ă o realitate empirică. reducerea cheltuielilor sociale. D a c ă (aproape) toată l u m e a este de acord că statul bunăstării nu mai p o a t e exista în vechea sa formulă. deşi.H. 128. în programele 3.: Swedish Politics During the 20lh Century. 70 Conflict and Consensus. creşterea taxe­ lor şi a impozitelor. situaţia î n c e p e să se s c h i m b e . M a r s h a l l 7 0 îşi construieşte tipologia bazându-se pe trei c o m p o n e n t e pe care le consideră esenţiale pentru acest sistem social: democraţia. Ideile de stânga pierd teren (descoperirea Gulagului. tradiţional. condi­ ţiile de realizare a acestor aspiraţii era favorabil: e c o n o m i a oferea un n u m ă r m a r e de locuri de m u n c ă . sociale şi politice a societăţilor p o s t c o m u n i s t e . fiind crucială. Se r e d e s c o p e r ă ideile Şcolii Austriece . D i n a m i c a aspiraţiicondiţii î n c e t e a z ă să fie avantajoasă. preţurile accesibile. în schimb. Cheltuielile sociale erau văzute într-un m o d pozitiv. de nivelul serviciilor sociale. în acest sens). H . s-a conştientizat faptul că nu este vorba de un fenomen trecător. între timp. de creare de m o d e l e sau tipuri ale statului bunăstării. fiind generaţiile ce au p r o d u s f e n o m e n u l „baby b o o m " . 1 9 7 2 . Cert este că. nu numai o critică abstractă. era relativ scăzut. şi . D i n n o u . in­ flaţia scăzută. Există n u m e r o a s e tentative de sistematizare a acestor variaţii.L e v y ) constituie „ n o u a d r e a p t ă " franceză etc. prăbuşirea socialismului real şi necesitatea u n o r radicale reforme e c o n o m i c e . în anii ' 8 0 .

PoJity Press.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII prin prisma valorilor: bunăstarea reprezintă valori p r e c u m egalitate şi cooperare. fiind consideraţi leneşi sau incapabili să se 73 Jones. pp. capilalismul . de d i m e n s i u n e a şi rolul lor diferit în funcţionarea politicii sociale respective. testarea resur­ selor pentru calificarea ca beneficiar al protecţiei sociale. C: Patterns of Social Policy.ţări e u r o p e n e nordice):sistem c o m p r e h e n s i v . Harold W i l e n s k y 7 2 d e m o n s t r e a z ă că statul bunăstării nu d e p i n d e de ideologia politică a guvernărilor respective.o c o m b i n a ţ i e în care d i m e n s i u n e a cea mai i m p o r t a n t ă este o c u p a t ă de către bunăstare.Liberale (Australia. social-democrate. productivitate. 74 Ginsburg. organizare corporatis­ tă. bogăţia unei naţiuni. STATUL BUNĂSTĂRII laţia dintre ele . centrate în jurul a d o u ă mari teme: ideologia bunăstării publice şi ideologia succesului individual. protecţie socială m i n i m ă . W i l e n s k y operaţionalizează cele d o u ă c o n c e p t e . 1985. Sage Publications. Canada. 1990. Uni­ versity of California. libertate şi drepturi individuale. p u t e m avea mai m u l t e combinaţii: . . Cambridge. G. T o a t e naţiunile care ating un anumit nivel al dezvoltării e c o n o m i c e îşi vor con­ stitui.: Three Worlds Of Welfare Capitalism. Prin urmare. extensiv de redistribui­ re a bunăstării.Social-democrate (Suedia. Tavistock. Italia. ca obiectiv social major care ghidează celelalte două e l e m e n t e (capitalismul şi d e m o c r a ţ i a ) .Y. Cu cât dezvoltarea e c o n o m i c ă a unei naţiuni este mai mare. ca valoare socială s u p r e m ă . ar fi mai „ g e n e r o a s e " . 16-37.. Institute of International Studies. Principale trăsături: piaţă liberă. Wilensky des­ coperă inexistenţa vreunui efect al ideologiei partidelor sau coaliţiilor aflate la p u t e r e asupra efortului îndreptat către protecţie socială.A n d e r s e n 7 3 îl contrazice pe W i l e n s k y şi construieşte o tipo­ logie bazată pe influenţa ideologiei politice . E s p i n g . N. T i p o l o g i a Marshall are avantajul coerenţei şi pe cel al caracterului clar şi sistematic al criteriilor folosite dar r ă m â n e destul de teoretică şi abstractă. în funcţie de dinamica acestor trei c l e m e n t e . primatul valorilor societale sau al celor individualiste. Londra.78-91.asupra politicilor sociale: . sunt state ale bunăstării un­ de accentul c a d e pe capitalism şi altele u n d e accentul c a d e pe redistribuire.merit. tradiţia catolică.M o d e l u l liberale: combină. performanţă. A Criticai Introduction to Comparative Social Policy.: Divisions of Welfare. H. tradiţia absolutismului şi a guvernării de lip autori­ tar. ca în Statele Unite. deşi se c r e d e a că guvernările de stânga. cu atât ea va avea un stat al bunăstării mai puternic. n e a v â n d î n t o t d e a u n a acoperire în realitate ( c u m se î n t â m p l ă şi în tabelul lui M e n d e l e e v ) . Berkeley. prin analiza de regresie. D a n e m a r c a . N. ţări central şi vest e u r o p e n e ) : menţinerea diferenţierilor sociale.o combinaţie în care rolul hotărâtor este j u c a t de către d e m o c r a ţ i e . pp. sunt „ g r a d e " ale statului bunăstării. Cei asistaţi social au o percepţie socială negativă.o altă combinaţie care favorizează i m p o r t a n ţ a acordată capita­ lismului. responsabilitatea personală pentru propria bunăstare cu intervenţia m i n i m ă a statului. . mai d e v r e m e sau mai târziu. Pentru definiţia statului bunăstării este importantă ideea că aceste e l e m e n t e nu sunt izolate u n u l de altul ci se află în interconexiune. într-un eşantion format din douăzeci şi d o u ă dintre cele mai b o g a t e naţiuni ale lumii. d e m o c r a ţ i a .p r o m o v a t e explicit sau implicit de către partidele aflate Ia g u v e r n a r e . Astfel. în acest sens.şi studiază core71 3. Finlanda. 42 43 . beneficii de protecţie socială universale sau condiţi­ onate de un anumit status de m u n c ă . Iisping-Andersen. 1985. un e x e m p l u ar fi. tradiţia partidelor de stânga la guvernare. cea mai puternică variabilă explicati­ vă a apariţiei şi dezvoltării statului bunăstării este creşterea economică.pluralism. Combinaţiile se pot multiplica în plan teoretic.bunăstarea şi ideologia . 1992. Norvegia. Olan­ da . dintre cele trei elemente şi aici am p u t e a ilustra cu statul bu­ năstării american. M a r e a B litanie . d a r niciodată ele nu sunt c o m p l e t a u t o n o m e . S U A . C a t h e r i n e J o n e s 7 1 încearcă să găsească o cale de mijloc între unici­ tatea fiecărui stat al bunăstării şi multele aspecte identice. tradiţie a mobilizării clasei muncitoare. în special pentru cazurile de sărăcie şi marginalizare.Conservatoare ( G e r m a n i a . crede Wilensky. Franţa. Wilensky interoghează nu numai ideologia elitelor dar şi pe c e a a mase­ lor (prin analiza s e c u n d a r ă a bazelor de date a sondajelor de opinie) gă­ sind doar m i c i diferenţe între valorile împărtăşite de cele douăzeci şi două de naţiuni. state ale bunăstării. exemplificarea acestei combinaţii poate fi S u e d i a .ţări neeuropene anglo-saxone). Principa­ lii indicatori utilizaţi pentru a distinge aceste g r a d e sunt: p o n d e r e a p r o ­ centuală a cheltuielilor sociale în P I B . m a i strânsă sau m a i relativă. Pentru ea. G i n s b u r g 7 4 face următoarea clasificare: . Austria.: Comparative Social Policy. diferenţele sunt de nuanţă. 72 Wilensky.

Titmuss. care reprezintă extremele spectrului. M o d e l u l rezidual: există d o u ă soluţii „ n a t u r a l e " . ponderea lor în veniturile familiilor etc. 1958. trebuie indeplinita o majoritate a acestor criterii. Astfel. să-i întreţi­ nă. Londra. Inspirată din T i t m u s s 7 . pentru care ceilalţi trebuie să m u n c e a s c ă .A. A c e a s t ă tipologie este mai simplă şi mai s c h e m a t i c ă dar are avanta­ jul definirii o p e r a ţ i o n a l e .) Ideologie individualistă Predomină asistenţa socială Asigurări sociale facultative sau opţionale Prestaţii familiale selective (means-tested) Pondere a cheltuielilor sociale re­ dusă (<20)%) Fiscalitate redusă Impozitele sunt calculate pe unitate familială Rol minor al sectorului public în economie şi în ocupare Sectoarele privat şi voluntar au un rol important în protecţia socială Protecţia socială este predominant dezinstituţionalizată Subsidiaritate (predomină oferta locală. 3). comunitară) Sindicalizare redusă Beneficiile sociale favorizează familia nucleară. în ţara respectivă să existe o fiscalitate ridicată dar p o n d e r e a cheltuielilor sociale în P I B să fie r e d u s ă ) . prin prestaţii şi servicii specifice. libertate individuală şi justiţie socială. limitarea competiţiei şi a inegalităţilor. având ca obiectiv redistribuirea veniturilor. p u t e m s p u n e că există un c o n t i n u u m . solidaritate socială.30. care nu sunt 100% obligatorii pentru realită­ ţile empirice dar.. R.) Asigurări sociale obligatorii Prestaţii familiale comprehensive Pondere a cheltuielilor sociale în PIB ridicată (>20%) Grad ridicat de fiscalitate Impozite calculate individual Sectorul public are rol major în economie (o importantă pondere din forţa de muncă lucrează aici) Sectorul public este predominant în protecţia socială Instituţionalizare puternică a pro­ tecţiei sociale Predomină serviciile publice cen­ tralizate Sindicalizare puternică Nu exista model dezirabil de fami­ lie Comparabilitate socio-economic femeilor între statutul bărbaţilor şi MODELUL REZIDUAL (S. A c e s t model se f u n d a m e n t e a z ă pe ideea ega­ lităţii sociale şi are tendinţa de a se e x t i n d e asupra tuturor aspectelor vieţii civile. între care se află n u m e ­ roase variante.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII descurce singuri. A c e s t e m o d e l e funcţionează ca tipuri ideale weberiene.M o d e l u l s u e d e z : cheltuieli publice foarte mari. m u l t e dintre criterii p ot fi contradictorii. P r e m i s a tacită a modelului rezidual este c o n c e p e r e a fami­ liei nucleare ca unitate-cheie de sprijin social.. Statul şi instituţiile sale trebuie să intervină d o a r atunci c â n d aceste d o u ă soluţii nu funcţionează sau sunt distruse. Simplificând. n u a n ţ e şi chiar interferenţe. îndeplinind servicii universale. c o n ­ form principiului nevoilor. în sensul că folosesc criterii orentative. potrivit altui criteriu aparţine cu hotărâre celuilalt model (de e x e m p l u . această tipologie arată astfel: 1). pe câtă v r e m e . de opinia publică.) solida­ rităţii sociale Predomină asigurările sociale (in­ dicatori: ponderea lor în totalul cheltuelilor sociale. pentru incadrarea intr-un a n u m i t m o d e l . STATUL BUNĂSTĂRII TABELUL 3: M O D E L E ALE STATULUI BUNĂSTĂRII MODELUL REDISTRIBUTIV (Suedia) Ideologia (împărtăşită de guver­ nanţi. Allen and Unwin. In practică.sau social­ m e n t e date . statul nu d o a r ca reglator dar şi ca principal ofertant de protecţie socială. 3. în e v a l u a r e a politicilor sociale naţionale şi în situarea lor mai a p r o a p e de un m o d e l sau altul p u t e m folosi mai m u l t e criterii (vezi tabelul nr. . bazată pe forţele pieţei libere.prin care n e v o i l e individuale pot fi satisfăcute: piaţa liberă şi familia. Acest m o d e l se sprijină pe ideologia liberală a pieţei libere şi a autosusţinerii. în afara legilor pieţei.U. p. . în care doar soţul lucrează Femeile au un statut defavorizat al Stimularea femeilor. politica socială respectivă aparţine unui m o d e l . i m p o z i t e şi taxe mari.M o d e l u l g e r m a n : se b a z e a z ă pe rolul reglator al statului. M o d e l u l redistributiv: vede politica socială ca pe un d o m e n i u social major. Politica socială vizează. m e n ţ i n e echilibrul dintre piaţă. familiile m a r g i n a l e şi pe c e l e care se află în situaţii foarte dificile. potrivit unui criteriu.mama îşi întrerupe activitatea Servicii publice pentru ingrijirea 44 45 .: Essays on the Social Welfare. 2). să facă parte din populaţia ocupată Păstrarea locului de munca pe du­ rata sarcinii nu e obligatorie Concedii parentale reduse . cu două tipuri principale. astfel. în sensul că.

risipa resurselor u m a n e . Statul bunăstării. cu piaţa. nu rareori universalismul p o a t e favoriza pe cei bogaţi care primesc beneficii de care. c e e a ce î n s e a m n ă salarii mai scăzute şi beneficii de protec­ ţie socială mai s c ă z u t e 7 7 . pe de o parte. J a m e s o n . impozite progresive.este produsul unui a n u m i t tip de societate . de fapt. ideologii care vor să rezolve totul şi care au răspunsuri pentru orice. aceasta î n s e a m n ă scăderea nivelului de trai pentru categorii sociale n u m e r o a s e . în ultimele do­ uă decenii. venite din partea unor factori „ p o l u a n ţ i " (dintre care cel mai nociv.. Birocratiza­ rea excesivă şi procedurile confuze fac posibile fraudele şi erorile. injustiţie socială. 2/1989. care repre­ zintă o serie întreagă de condiţii materiale şi imateriale care nu mai sunt consonante cu raţionalitatea d o m i n a n t ă a modernităţii şi cu ambiţia de a găsi soluţii pentru toate sferele vieţii sociale. determină creşterea cheltuielilor pu­ blice şi efecte perverse (în a c c e p ţ i u n e a de efecte neanticipate indezirabi­ le). sub presiunea u n o r factori e c o n o m i c i . şomaj. dialogul social tripartit: guvernsindicate-patronat şi r e g l e m e n t a r e a pieţei muncii) . 7 6 . asigurările sociale şi asistenţa socială. Prăbuşirea regimurilor socialismului real a consfinţit sfârşitul răz­ boiului rece prin triumful capitalismului şi instalarea h e g e m o n i e i acestu­ ia asupra întregii lumi. Or. d i m i n u â n d astfel resursele pentru cei aflaţi cu adevărat în n e v o i e . De a s e m e n i . ca r e g i m social). pe de altă parte.. în condiţiile globalizării. M o d e l u l rezidual „costă" m a i puţin societatea (este deci mai efici­ ent) dar p o a t e genera o creştere a costurilor sociale: sărăcie. statul bunăstării este rezultatul unui proces început î n c ă din secolul al XLX-lea.) foarte puţine Ocupare redusa a femeilor de vâr­ stă activă Mari inegalităţi sociale Vizibilitate mare a sărăciei şi pato­ logiei sociale. după părerea noastră. o calitate a vieţii mai redusă.195. Realitatea vieţii de zi cu zi contrazice tot mai m u l t ideologiile holiste pe care se f u n d a m e n t e a z ă sta­ tul bunăstării.societatea m o d e r n ă . diferită de ce a fost p â n ă a c u m .Schimbările din societatea occidentală c o n t e m p o r a n ă . K. şi au numit-o postcapitalism. Acest p r o c e s a modificat esenţial funcţiile statului m o d e r n . de j u d e c a r e a relaţiilor pe care acesta le are. 46 47 . sau ar trebui să le aibă. reforma statului bunăstării este necesară din d o u ă considerente: . Statul bunăstării cu cei şase piloni ai săi (educaţia generală gratuită. Voi. de consolidarea celor doi factori Esping-Andersen. nu este vorba numai de o criză a resurselor financiare.Criza profundă a acestui model de politică socială. Bell. D a h r e n d o r f crede că. de „ m o d e r a t o r " al capitalismului. 3. au avut însă loc schimbări structurale în societatea occidenta­ lă. stigmatizare 3. U n i i autori au numit aceste schimbări capitalismul „târziu". grădiniţe. m o d e l u l redistributiv c r e e a z ă inflaţie şi deficit bugetar. prin însăşi esenţa sa. societate post-industrială. Nucleul disputelor referitoare la statul bunăstării este. . „purificarea". ca m o d e l de politică socială. c o m u n i s m u l . op. curăţarea capitalismului de influenţele necapitaliste sau anticapitaliste. de u n d e un risc mai m a ­ re de apariţie a conflictelor şi tensiunilor sociale. care î n c e p e . p. deşi cristalizat d u p ă cel de al doilea război m o n d i a l . descurajează iniţiativa şi creşterea e c o n o m i c ă fără de care politica socială îşi pierde resursele. cit. 11 Dahrendorf. să-şi a s u m e funcţii în asigurarea bunăstării colective. Grad ridicat de ocupare a forţei de muncă feminine Inegalitate redusă Săracii invizibili A m b e l e tipuri prezintă dezavantaje. de faptul că statul bunăstării a devenit o p o v a r ă tot mai greu de suportat pentru contribuabili ci şi de o criză a ideologiei latente. p r o g r a m u l de locuinţe publice. alţii au apreciat că ar fi vorba de o n o u ă etapă istorică. sau socie­ tate p o s t . „Sfârşitul istoriei" a coincis şi cu accentuarea dezbaterilor legate de restaurarea. 26. Refo rma statului bunăstării din anii ' 9 0 este m a r c a t ă de ideea retragerii statului din ambele relaţii. are conotaţii ne­ capitaliste şi chiar anticapitaliste. D e s c r e ş t e interesul pentru m u n c ă . sociali şi demografici. nu ar avea nevoie.: „The three political economies of the welfare state". ( D . R. Astfel. STATUL BUNĂSTĂRII W. Galbraith. legat de rolul statului. serviciile naţionale de sănătate. G. a viziunii pe care se b a z e a z ă . F. A c e a s t a a deschis noi discuţii despre statul bunăstării şi despre necesitatea reformei lui. Cana­ dian Review ofSociology and Anthropology.4. şi cu individul. subdezvoltare u m a n ă în unele segmente so­ ciale. industrială. Dahrendorf. rezolvarea crizei structurale a statului bunăstării p o a t e s e m ă n a cu rezolvarea cvadraturii cercului şi aceasta pentru că pentru a avea o e c o n o m i e competitivă trebuie reduse costurile de producţie.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII copilului mic (creşe. CONCLUZII A ş a c u m am văzut. apariţia „noilor s ă r a c i " şi a „săraci­ lor care m u n c e s c " p r e c u m şi a f e n o m e n e l o r de dezintegrare socială.m o d e r n ă . dispăruse din Europa. R o s t o w ) . în această optică..

Studiul sociologic se c o n c e n t r e a z ă asupra realităţilor naţionale. Prin urmare. evoluţionist. soli­ daritatea socială sunt înlocuite cu individualismul şi responsabilitatea individuală pentru bunăstare. în şcolile de gândire specifice resKuhn. în care teoria ulterioară este mai puternică şi o înglo­ bează pe cea anterioară (de exemplu. cei care renunţă la o p a r a d i g m ă pentru alta. datorită rupturilor de c o m u n i c a r e ce există între ele.2. evolutiv. 79 Vlăsceanu. Para­ digmele nu sunt teorii ştiinţifice ci aplicaţii ale u n o r teorii în formularea şi rezolvarea p r o b l e m e l o r concrete ale cercetării ştiinţifice. a capacităţii de a gestiona resursele proprii şi de a găsi noi resurse. pentru că atât statul bunăstării („atotprotector. din punct de v e d e r e ideologic. de a c e e a o tendinţă a reformării sale este m ă r i r e a liber­ tăţilor individuale şi restrângerea rolului său în c e e a ce priveşte inter­ venţia asupra sferei private. N: „The N e w Right and Social Policy". sancţiunilor şi stimulentelor. ca pe un caz particular. C o e z i u n e a socială. Editura ştiinţifică şi enciclopedică. 134. şi a n u m e : piaţa liberă şi indivi­ dual i sm ul . la noi. are un rol decisiv. Rolul statului se r e d u c e doar la funcţionarea cadrului legal. 48 . L. şi că trecerea unei c o m u n i t ă ţ i ştiinţifice de la o paradigmă la alta se face b r u s c . 4. d a c ă P o p p e r c r e d e a că ştiinţa evoluează prin teorii succesive. O b s e r v ă m că reforma î n s e a m n ă . T. mai degrabă decât m o d e l u l popperian. p. î n c ă din secolul al XLX-lea şi că a m b e l e ideologii sunt „istoric î n v e c h i t e " . SISTEME ŞI STRUCTURI POLITICE 4. devin duşmani aprigi ai celei a b a n d o n a t e şi susţinători fanatici ai celei recente. dreptului acestora de a alege. Statul bunăstării a fost acuzat că nu a gestionat eficient raportul din­ tre stat şi individ. s t i m u l a r e a i n d e p e n d e n ţ e i .de model de practică (şi nu de teorie) a cercetării într-o comunitate ştiinţifică. Utilizăm ter­ menul de paradigmă în accepţiunea lui T h o m a s Kuhn^ 0 . no. p r o g r a m a t o r . pe cea n e w t o n i a n ă ) . 17. 1989. formată din foşti militanţi marxişti ai miş­ cărilor din 1968 sau. al ştiinţei. de a-şi satisface n e v o i l e specifice 7 8 . atotştiu­ tor. de aceea. educa­ ţia într-o a n u m i t ă cultură naţională. 1976. p a r a d i g m e l e sociologice nu sunt ne­ apărat succesive şi incompatibile ci simultane şi c o m p l e m e n t a r e . Această situaţie este c o p i o s ilustrată de m o d u l în care p a r a d i g m a marxis­ tă a fost a b a n d o n a t ă de unii gânditori care au trecut la „ d r e a p t a " (vezi cazul „noii drepte franceze". pp.Kuhn consideră că paradig­ mele sunt i n c o m e n s u r a b i l e . Policy and Politics. Statul bunăstării nu r ă s p u n d e schimbărilor aspiraţiilor indivizilor din societatea p o s t m o d e r n ă . pp 97-110. Alegerea unei p a r a d i g m e de către omul de ştiinţă nu este rezultatul unui proces de evaluare raţională. Bucureşti. profesorul L a z ă r V l ă s c e a n u 7 9 susţine că este fals să vorbim despre o s c h i m b a r e radicală în politicile sociale. care-şi s u s p e n d ă orice interferenţe în treburile e c o n o m i c e şi chiar publice pentru a genera cadrul manifestării libere a iniţiativelor a n t r e p r e n o r i a l e " ) există.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII consideraţi definitorii pentru capitalism.: Structura revoluţiilor ştiinţifice. ca tendinţe generale.S. voi. în care comunitatea ştiinţifică.: „Reforma. elaborarea şi im­ p l e m e n t a r e a legilor. 53-65 (cu un studiu introductiv de Mircea Flonta). 78 Flynn. Aceleaşi fap­ te capătă interpretări diferite din partea savanţilor ce î m p ă r t ă ş e s c para­ digme diferite. De altfel. în care s-a format respectivul savant. o î n t o a r c e r e la filosofia economiei politice clasice. PERSPECTIVE SOCIOLOGICE ASUPRA POLITICII Sociologiei i se potriveşte m o d e l u l paradigmatic de dezvoltare. organiza­ rea dezbaterilor publice referitoare la politicile respective. R e f o r m a statului bunăstării trebuie să în­ s e m n e r e d u c e r e a rolului serviciilor publice. A ş a c u m se în­ tâmplă şi cu neofiţii. gestionar şi e v a l u a t o r al r e z u l t a t e l o r " ) cât şi cel antreprenorial („statul retras. Spre d e o s e b i r e de alte ştiinţe. stabilirea standardelor m i n i m e de calitate. 1/1995. transformarea u n o r profesori de marxism în susţinători fervenţi ai ideilor liberale). Revista de cercetări sociale. prin revoluţii ştiinţifice şi nu lin. teoria einsteiniană o înglobează. procedurilor. guvernarea şi politicile sociale". ci mai degrabă un c o n c u r s de împrejurări. T r e c e r e a de la o paradigmă la alta nu este nici ea un proces raţi­ onal ci a s e m ă n ă t o r mai ales unei convertiri religioase.1.

în calitatea lor de actori politici.20-21. instituţiile sunt cele care creează şi determină instituţiile? V o m analiza p a r a d i g m a holistă. relaţii.p..: L'acteur et le systeme. în filosofia m o d e r n ă acest model de interpretare a lumii este prezent în conceptul g e r m a n de " G e s t a l t " . sunt cei care crează. De exemplu. R (coord. şi aici analiza Boudon. El c o m p a r ă explicarea aceluiaşi fenomen . are voinţă şi autodeterminare. v e d e m că ea c u p r i n d e indivizi. 1977). dimpotrivă. Les contraintes de l'aclion collective. F r o n t i e r e l e dintre pa­ r a d i g m e sunt laxe iar sintezele sunt posibile şi frecvente. 51 . interacţionismul cau­ tă motorul interior al schimbării. întregul univers. ). ca premisă a unificării realităţii naturale şi sociale Bouthoul. structuri (instituţii şi organizaţii politice). Dictionnaire critique de la sociologie.U. pentru explicaţia individualistă (interacţionistă). ar exista o relaţie cauzală (de tip probabilist) între cele două fenomene. p r e l u a t apoi de psiholo­ gie. Bucu­ reşti. Paris. unul sau altul dintre aceste e l e m e n t e .Raportul dintre actorii politic*2 şi structuri: c i n e are rolul deter­ m i n a n t ? O a m e n i i . deci. ca sisteme concrete de acţiune politică. ci construcţii subiective. şi tot ea deter­ mină mentalităţile. prin acţiunile lor. Pentru această pa­ radigmă. o m u l nu este totalitatea statusurilor şi rolurilor sale sociale.. Pentru holişti. statului. O analiză foarte clară a celor două p a r a d i g m e o face sociologul francez R a y m o n d B o u d o n 8 4 . Editura politică. pot fi considerate actori politici. antropologia structurală (Claude Levi-Strauss) etc. în care condiţiile sociale se ameliorează. ordinea politică etc. conflicte individuale. P. G. obiective. Diferitele p a r a d i g m e sociologice favorizează. D a c ă pentru p a r a d i g m a holistă explicaţia schimbării este căutată în relaţia sistemului cu mediul său exterior. deci poate fi analizat prin această prismă unică şi integratoare. văzând universul ca un m a r e întreg ce integrează atât natura cât şi societatea. u n d e " h o l o s " în­ s e m n a întreg. ambiţii p e r s o n a l e sau rapor­ turi de forţe.330. criminalitatea este rezultatul urbanizării a unei socie­ tăţi. PUF. grupuri.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII pectivei culturi.în cele două viziuni. pp. în special. formează şi determină. Paris. Individul nu se conformează automat n o r m e l o r sociale. atât cel natural cât şi cel social. Paris. 1971. Nu numai indivizii dar mai ales organizaţiile. Ei vor observa că rata criminalităţii este mai mare în societăţile mai urbanizate. A n a l i z â n d politica. p a r a d i g m e l e sunt mai degrabă explicaţii ale feno­ m e n e l o r sociale diferite. O. agregându-i pe aceştia în grupuri mari. care a ridicat holismul la nivelul unei teorii generale a sistemelor.F. O viziune diferită este paradigma interacţionistă. Prin contrast. F. SISTEME Şl STRUCTURI POLITICE şi a elaborării unui sistem unitar al ştiinţei. T e r m e n u l de holism îşi are originea în greaca v e c h e . în sociologie. care este teo­ ria sistemelor. are c o n s e c i n ţ e mai importante decât în cazul ştiinţelor naturii.: Sociologie de la politique. d u p ă definirea lor operaţională). (vezi Crozier. C e l e mai i m p o r t a n t e dispute se referă următoarele raporturi: . urbanizarea va fi variabila independentă (explicativă) iar crimi­ nalitatea va fi variabila dependentă (de explicat). Astfel. de Talcott P a r s o n s şi R o b e r t M e r t o n ) . d e n u m i t e variabile. în analiza lor. 83 Cheţan.. M. despre grupul social. structuralfuncţionalismul american (reprezentat.): Dicţionar de filozofie. Instituţiile nu sunt realităţi date. Holiştii vor formula o ipoteză (răspuns cu un anumit grad de proba­ bilitate la întrebarea cercetării şi care face legătura între d o u ă sau mai multe f e n o m e n e . sau. prezentă în c â m p u l sociologiei în diferite " v a r i a n t e " : raţionalismul sociologic al lui D u r k h e i m . Sistemele şi structurile sociale nu funcţionează în m o d a u t o n o m faţă de jocuri de interese. 50 81 4. cri­ minalitatea este explicit rezultatul c o m p o r t a m e n t e l o r individuale. Această explicaţie nu ia în considerare c o m p o r t a m e n t e l e specifice ale indivizilor. rezultate ale interacţiunii u m a ­ ne. alcătuite din ideile pe c a r e o a m e n i i le au d e s p r e funcţionarea societăţii. el are posibilita­ tea de a alege. O contribuţie hotărâtoare în p r o m o v a r e a acestei p a r a d i g m e a avut-o L u d w i g von Bertalanffy. cadrul instituţional este cel care d e t e r m i n ă atitudinile şi c o m p o r t a m e n t u l actorilor? . 1978. în filosofia antică holismul era mai degrabă un p a n h o l i s m . 82 Actorii politici pot fi individuali sau colectivi. A c e a s t ă p a r a d i g m ă consideră că rolul determinant aparţine structu­ rii: ea este cea care determină c o m p o r t a m e n t u l actorilor. totalitate 8 3 . Ei au în comun participarea la deci­ zia politică şi la acţiunea politică. în această viziune. R. mentalităţi ( c o m p l e x e psiholo­ gice şi culturale foarte stabile. Sigur.R a p o r t u l dintre mentalităţi şi structuri: mentalităţile crează şi de­ t e r m i n ă funcţionarea instituţiilor sau.. Friedberg. Sommer. E. adică interacţiunile dintre o a m e n i i care alcătuiesc sistemul. dimpotrivă. Bourricaud. contextul social ( n o r m e l e şi instituţiile). 1982. decât teorii competitive. Seuil. Tocqueville face o analiză microsociologică a c o m p o r t a m e n t e ­ lor individuale atunci când explică d e c l a n ş a r e a revoluţiilor în contexte favorabile.criminalitatea . este alcătuit din sisteme.

ea este mult mai mult. este definit ca structura plus procesul. fără analiza c o m p o r t a m e n t e l o r individuale.. " m a t e r i a Durkheim. p. a slăbirii structurilor sociale. B o u d o n nu n e a g ă existenţa d e t e r m i n ă r i l o r exterioare indivi­ zilor. Platt. universale. prezent deja în unele o p e r e ale „părinţilor so­ ciologiei" M a r x şi D u r k h e i m . Procesul este sch imbarea parametrilor structu­ rii. inter­ pretative. E. 4. pentru m o d u l în c a r e funcţionează ştiinţa astăzi. Iaşi. Sinu­ ciderea nu mai este consecinţa unei decizii individuale ci consecinţa anomiei. Ionescu). pe c â n d interacţioniştii. analizat c o m ­ p o r t a m e n t e individuale şi f e n o m e n e m i c r o s o c i a l e şi a atenuat influenţa structurii asupra indivizilor. indivizii fi­ ind liberi să aleagă dintre aceste posibilităţi multiple. Această viziune asupra p a r a d i g m e l o r sociologice este simplistă. această distincţie între p a r a d i g m e nu mai este operaţională. Sudeţeanu). pentru această paradigmă.: The American University. C. în relaţia dintre totalitate şi e l e m e n t e . Nu p u t e m r e d u c e di­ versitatea c â m p u l u i sociologic la aceste d o u ă p a r a d i g m e . Ea d e t e r m i n ă funcţionarea părţilor c o m p o n e n t e . p. Parsons. poate fi o r d o n a t ă . grupul este mai mult decât s u m a indivi­ zilor ce îl c o m p u n . lucrează cu totul altfel decât ar face membrii săi. a determinării e l e m e n t e l o r de către totalitate se numeşte supradeterminism structural. Structura este aspectul static iar procesul aspec­ tul dinamic al sistemului. simte. P. p r e e m i n e n ţ a aparţine totalităţii. Bucureşti. P r i n urmare. dacă ar fi i z o l a ţ i " 8 7 Talcott P a r s o n s 8 8 afirmă că aspectele totalităţii (sistemului) pot fi analizate fără ca cercetătorul să se mai preo­ cupe de o r g a n i s m e l e u m a n e constituente în concreteţea lor completă.: Regulile metodei sociologice (trad. Massachusetts. 87 lbidem. N o i l e sociologii nu mai o p e r e a z ă cu coduri binare: materialism/idealism.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII e s t e lot ile lipul corelaţiei dintre variabila i n d e p e n d e n t ă şi cea d e p e n d e n ­ ta. A c e s t e dis­ tincţii nu mai sunt relevante pentru l u m e a în care trăim. odată integrate într-o structură. Harvard University Press. sistem/actor. p. ci este un compor­ tament d e t e r m i n a t de structura personalităţii respectivei p e r s o a n e . cantitative. „gândeşte. M e c a n i s m u l fundamental este deducţia: p u t e m d e d u c e funcţio­ narea părţilor c o m p o n e n t e din funcţionarea întregului. 1974. preferă nivelul m a c r o s o c i a l . nivelul microsocial. polimorfă sau amorfă. De exemplu. De e x e m p l u . 2005. Sistemul. pe c â n d cea interacţionistă. 4. macrosocial/microsocial. 4). Corupţia nu mai este pur şi sim­ plu un c o m p o r t a m e n t ilegal şi imoral sau o slăbiciune u m a n ă ci un efect al proastei funcţionări a instituţiilor etc. Pe de altă parte. Totalitatea nu este s u m a elementelor c o m p o n e n t e . Astfel. G. un alt c o n c e p t cheie al paradigmei. Există nenu­ m ă r a t e orientări intermediare şi nuanţe. 146. sistemul de învăţământ are ca inputuri (cea mai m a r e parte luate din m e d i u l exterior) resurse financiare (buge­ te). pentru că un sistem social c o m a n d ă proceselor de interacţiune ce au loc în interiorul lui. Procesul reprezintă şi o legătură a sistemului cu mediul său exterior. în concluzie. este fundamentat pe u r m ă t o a r e l e idei: 85 Corcuff. ci explicaţii „aici şi a c u m " . realitatea. le p r o c e s e a z ă şi apoi rezultatele (outputs) acestui p r o c e s ajung în mediul exterior. înţeleasă. materiale (clădiri.: Noile sociologii (traducere şi postfaţă de Ion I. Editura ştiinţifi­ că. explicată. pentru care f e n o m e n e l e sociale şi e c o n o m i c e nu au sens în afara acţiunilor individuale. Institutul 88 European. într-o anumită perioadă de timp. ştiinţa se relativizează şi nu mai este în căutarea unor inexistente adevăruri universale. IDEILE LOGIC PRINCIPALE ALE HOLISMULUI SOCIO­ Holismul sociologic. Structura este ansamblul. obiect/subiect. A c e a s t ă idee. indivizii şi c o m p o r t a m e n t e l e lor explică fenomenele sociale. 126. pe cele calitative. faptele dis­ persate devin c o e r e n t e . Cambridge. individual/colectiv. D u r k h e i m însuşi r. E s t e adevărat că există o corelaţie statistică sem­ nificativă între preţurile p r o d u s e l o r agricole şi condiţiile m e t e o r o l o g i c e dar această corelaţie e lipsită de sens. u m a n e (cadrele didactice). dar acestea numai d e l i m i t e a z ă c â m p u l de posibilităţi. Holiştii preferă m e t o d e l e „pozitive". 52 53 . pentru că ea nu acţionează atât de clar în realitate. o r i e n t a r e a holistă. Un fenomen social este î n t o t d e a u n a o consecinţă a acţiunilor individuale. Prin urmare. pentru „noile s o c i o l o g i i " 8 5 . B o u d o n ilustrează această c o n c l u z i e prin contribuţiile e p i s t e m o l o g i c e ale lui Friedrich von H a y e k şi Karl l'opper. De e x e m p l u .7. T. e c h i p a m e n t e ) . Nu mai există teorii generale.2. 3). vo­ tul unei p e r s o a n e nu mai este un fapt accidental. totalitatea e l e m e n t e l o r ce c o m p u n obi­ ectul studiat p r e c u m şi a relaţiilor dintre aceste e l e m e n t e ( „ m o d u l în care această societate se c o m p u n e cu ea însăşi şi în care c o m p u s e l e ei se 86 c o m p u n între e l e " ) 2). calitativ/cantitativ. Sistemul ia din mediu resursele sale (inputs). SISTEME Şl STRUCTURI POLITICE 1). 1974.

chiar dacă mai puţin durabilă decât a instituţiilor. E l e au apărut în istoria umanităţii mai m u l t sau mai puţin spontan. această structură este de obicei specializată. 5) Funcţia î n s e a m n ă c o n s e c i n ţ e l e alternative ale procesului. biserici. trecând apoi prin diverse grădiniţe. în scopul asigurării supravieţuirii şi dezvoltării sale. de către sociologul francez Michel C r o z i e r şi F r i e d b e r g 9 1 .METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII p r i m ă " (elevi. în perioadele de s c h i m b a r e rapidă. SISTEME Şl STRUCTURI POLITICE na efortul colectiv. acest sistem are următoarea alcătuire: . asociaţii. instituite şi controlate în mod conştient. biseri­ ca. Scopul. piaţa etc. principalele instituţii ce î n d e p l i n e s c acest rol fiind: familia. Organizaţiile au apărut ca un r ă s p u n s la necesitatea de a c o o r d o - 89 Durkheim. ale di­ namicii sistemului.: L'acteur et le systeme. Ca urmare. trăim. D a c ă v o m considera politicul ca sistem. o m u l . 90 Ibidem. Astfel. deviant. în această perspectivă. fiind mai puţin p r e o c u p a t ă de s c h i m b a r e . T r e c e r e a la o n o u ă structură este văzută ca rezultat al adaptării sistemului la m e d i u l înconjurător. analiza structurală favorizează stabilitatea. relaţii şi instituţii sociale. armata. organizaţiile fac războiul şi pacea. Subiectul istoriei este struc­ tura. Astfel. care p e r t u r b ă o r d i n e a sistemului. ca un m o d mai eficient şi mai eficace dc atingere a scopurilor p r o p u s e de către diferite grupuri de o a m e n i . 6). individul este definit prin participarea sa la diferite structuri. ele au ten­ dinţa de a integra fenomenele deviante. statul este organizat pe următoarele d o m e n i i principale: INSTITUŢII ŞI ORGANIZA ŢII POLITICE Pentru sociologie. m u n c i m . Friedberg. statul. T o a t e sistemele resping schimbarea. pe când orga­ nizaţiile sunt structuri construite în m o d deliberat. ne distrăm într-o lume a orga­ nizaţiilor. de aceea.) activităţi specifice. 59. cit. nu neapărat pentru întreaga societate.două mari sectoare instituţionale: statul şi politica civilă . justiţia.fiecare dintre aceste sectoare este alcătuit. serviciile de informaţii e t c . cluburi. finalitatea oricărui sistem este propria sa supravieţuire şi creşte­ re. cum e cazul instituţiilor. D i n acest p u n c t de vedere. Organizaţiile pot fi efemere iar funcţiile lor pot fi importante pentru grupuri relativ mici de o a m e n i . de obicei. ed.. î n v ă ţ ă m . M. s c h i m b a r e a este văzută ca un feno­ men anormal. de exemplu Ia: re­ guli de admitere în organizaţie. D i n p u n c t de vedere politic. întreprinderi. ca modalităţi obiectivate. din m o m e n t u l în care ne naştem. poliţia. şcoala. E. pp. Crozier. din care unul este responsabil de c o n d u c e r e a organi­ zaţiei un set de valori care ghidează pe membrii organizaţiei în activi­ tatea lor (o cultură organizaţională) n o r m e formale de funcţionare (referindu-se. r e c o m p e n s e şi sancţiuni etc. p u n â n d în pericol stabilitatea sistemului. s c h i m b a r e a p o a t e reprezenta un risc p o ­ tenţial. partide. Procesul p o a t e să p r o d u c ă Fie stabilitatea. instituţiile sunt structuri sociale foarte stabile. sunt " c o n s e r v a t o a r e " prin n a t u r a lor şi. p a t o l o g i c 8 9 . şcoli. 4. nu o m u l . foarte durabile (unele instituţii sunt deja m i l e n a r e : familia. stabilitatea şi "funcţia" sistemului sunt asigurate prin m e c a n i s m e de in­ tegrare socială şi prin control social. într-o organizaţie care este maternitatea. nefiind planificate într-un mod conştient. din insti­ tuţii şi organizaţii.cit. Prin urmare. fie d e z i n t e g r a r e a sistemului. p. fie schim­ barea.) care îndeplinesc funcţii sociale f u n d a m e n t a l e pentru su­ pravieţuirea şi dezvoltarea societăţii u m a n e . D u r k h e i m considera că obiectul sociologiei sunt faptele sociale tratate ca lucruri „exterioare individului şi care sunt în­ zestrate cu o putere de c o n s t r â n g e r e în virtutea căreia ele i se i m p u n " 9 0 . biserica. alcătuită din mai multe orga­ nizaţii. organizaţiile pot fi factori de schimbare sau pot o p u n e rezistenţă la s c h i m b a r e Organizaţiile politice sunt definite. P r o c e s u l de î n v ă ţ ă m â n t transformă " m a t e r i a p r i m ă " în absolvenţi care r e p r e z i n t ă o u t p u t u r i l e absorbite de mediul ex­ terior. 105. 278-279. mai precis de piaţa m u n c i i . 7 ) . E. Societatea c o n t e m p o r a n ă este o societate organizaţională.m e d i a . p. m a s s . caracteristicile definitorii pentru o organizaţie sunt: un anumit n u m ă r de membri un m o d conştient de instituire (înfiinţare) obiective definite în mod formal structură relativ stabilă. cuprinzând mai multe subsisteme. De a s e m e n i . Ne naştem şi m u r i m în organizaţii. în prezent. fie disfuncţia. fie funcţionarea.: Regulile metodei sociologice. 54 55 . formalizate. la rândul său. ale acţiunii politice. O instituţie este. ca un m e c a n i s m de autoreglare a sistemului. ed. studenţi). Pentru holism. instituţiile pot apărea spontan în istorie. fie integrarea.

de p r o m o v a r e a unor valori. creandu-şi propiile organizaţii politice şi chiar câştigând alegerile. ministraţia publică locală . folosind ca mijloace.justiţia: judecătorii. F e n o m e n u l conversiei reciproce nu este însă imposibil. Biserica O r t o d o x ă R o m â n ă a devenit un grup de c a u z ă atunci c â n d proiectul Catedralei N e a m u l u i din Parcul C a r o l a fost respins. câştigarea controlului legitim al autorităţii statului. grupurile de p r e s i u n e şi firmele de lobby. la definirea problemelor şi priorităţilor. lobbyul a devenit o activitate profesionalizată. la guvernare. patronalele. Sindicatele acţionează frecvent ca grupuri de presiune asupra puterii politice. marşuri. unde î n s e a m n ă hol şi se referă la holuri­ le Congresului american. care vor să influenţeze decizia politică şi opinia publică.- METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII . în acelaşi timp. Grupurile de presiune nu vor cucerirea puterii politice. spoturi. Grupurile de atitudine apără mai degrabă idei şi valori. Obiectivul lor este cucerirea puterii politice. în special cu referire la scopuri şi mijloace. multe organizaţii apără interese şi valori. partidele folo­ sesc procesul electoral.apărarea naţională: armata. asociaţiile profesionale. Invers. ministerele. 56 57 . Grupurile de presiune pot să-şi amelioreze efi­ cacitatea angajând o firmă de lobby. curţi de justiţie . acestea sunt organizaţii ce reprezintă grupuri de interese sau de atitudine. în Statele U n i t e ale Americii. Ele în­ cearcă să influenţeze mass-media. în R o m â n i a p u t e m exemplifica prin Grupul de dialog social. Partidele politice vor fi p r e z e n t a t e mai detaliat în capitolul u r m ă t o r . în ceea ce priveşte grupurile de presiune. j a n d a r m e r i a . pentru a-şi putea p u n e în practică programul.executivul: guvernul central. grupurile de interese sunt centrate pe un d o m e n i u . în principal. Mijloacele cele mai frecvent folosite de grupurile de presiune sunt campaniile de comunicare (articole. Alianţa Civică. uneori chiar cu contribuţii financiare. dar ele pol deveni atunci când vor să influenţeze adoptarea unor măsuri sau a u n o r hotărâri politice. după 1989. Nu rare­ ori. care vrea să convingă legislativul să adopte legi favorabile unor anumite gru­ puri. Grupurile de interese apără drepturile şi interesele materiale. sindicatul "Solidaritatea" din Polonia a reuşit să ajungă. Lobby este o organizaţie profesionistă. în special. pun în practică strategii politice diverse etc. Distincţia dintre grupurile de interese şi cele de atitudine nu este una rigidă. la stabilirea agendei. culturale. Astfel. centrale şi locale. tribunale. Pro-democraţia. opera a trei tipuri de organizaţii : partidele politice. grupurile de presiune pot trece la acţiunea politică propriu-zisă. E x e m p l e : sindicatele. d e v e n i n d sau înfiinţând partide politice. Sunt m o ­ mente când partidele se pot c o m p o r t a ca grupuri de presiune (mai ales dacă nu sunt la putere sau se află chiar în afara parlamentului). mitinguri). cit. La fel se întâmplă şi în Parla­ mentul european unde organizaţiile de lobby participă efectiv la pregăti­ rea legilor. informaţia şi expertiza. Exemplele sunt n u m e r o a s e : Partidul Laburist din M a r e a Britanic a fost iniţia] expresia sindicatelor (trade-unions). conferinţe de pre­ să e t c ) . Cuvântul este originar din limba engleză. Grupurile de cauză se mobilizează pentru a reacţiona împotriva unei ameninţări în privinţa intereselor materiale şi m o r a l e ale unui grup. organizaţiile n e g u v e r n a m e n t a l e de protecţie a mediului etc. afişe. în favoarea grupului sprijinit. Pentru a cuceri puterea. opinia publică şi instituţiile politice şi administrative. a controlului legitim al au­ torităţii statului. De obicei. De e x e m p l u . în s c o p u l obţinerii de avantaje pentru membrii lor. organizaţiile n e g u v e m a m e n t a l e de protecţie a c o n s u m a t o r i ­ lor. n u m e r o a s e organi­ zaţii civice din ţările posteomuniste (de exemplu. scopul par­ tidelor este cucerirea şi exercitarea puterii politice. Treptat.legislativul: p a r l a m e n t u l . r e c u n o s c u t ă oficial. Politica civilă este. ci influenţarea ei. grupurile de presiune participă la c a m p a n i a electorală. fac campanii electorale pentru a atrage voturile electoratului.. servicii de informaţii . Nu toate organizaţiile n e g u v e r n a m e n t a l e sunt grupuri de presiune. în fapt. c o m p o r t a m e n t e . Partidele participă la activităţi care le asigură accesul la putere. ad- 1 4. consiliile locale (mai ales într-un sistem descentralizat) . e c o ­ n o m i c e ale u n o r grupuri sociale. atitudini. Ele iau poziţie în diferite chestiuni sociale şi politice: orga­ nizaţii n e g u v e r n a m e n t a l e civice. Ele se apără împotriva unor măsuri care le-ar putea afecta interesele. De e x e m p l u . mobilizări politice (demonstraţii. dezbateri publice. biserica nu este un grup de presiune constant.o r d i n e a publică: poliţia. între partidele politice şi grupurile de presiune există diferenţe im­ portante. ea intervine în politică d o a r atunci când interesele ei o I Apud: Lagroye. unde erau congresmenii abordaţi de către cei care voiau să-i influenţeze. agenţiile naţionale. "Alianţa civică" în România) s-au implicat direct în politică. SISTEME Şl STRUCTURI POLITICE ţ cer. op. şi nu intere­ se materiale.

Specializarea: o birocraţie c u p r i n d e posturi.1. Oxford University Press.: Economie el societe. indiferent în benefi­ ciul cui lucrează. 04 Weber. caracterizată prin a n s a m b l u r i sociale mari. Impersonaliate şi imparţialiate: birocraţia este un instrument ne­ utru. G. a s e m e n e a unui c e a s o r n i c ce arată ora exactă. 956. dezvoltarea mijloacelor de c o m u n i c a r e şi a transporturilor.2. M a x W e b e r m e n ţ i o n e a z ă existenţa birocraţiilor chiar î n a i n t e a epocii m o d e r n e (imperiile antice. număr de membri 1-2-3 ganizaţiei 1. Sistemul capitalist a i m p u s pe scară largă birocraţiile pentru că p r o d u c ţ i a capitalistă avea nevoie de o administrare stabilă. numărul de niveluri ale piramidei organizaţionale Weber. individualismul.. edited by Talcott Parsons. M. număr de (posturi) poziţii ocupaţionale 1-2-3 1-2-3 1-2-3 ORGANIZA ŢIJLE BIROCRATICE F o r m a c e a mai perfecţionată a structurii o r g a n i z a ţ i o n a l e este biro­ 93 craţia.cit. 95 Weber. C ) . Factorii care au făcut din birocraţie forma p r e d o m i n a n t ă de organi­ zare socială sunt creşterea populaţiei.: Economy and Society (ed. pp.. M. per­ formanţa profesională 6). ca mijloace de atingere a scopurilor. poziţii cu responsa­ bilităţi clar definite 2). experienţa. M a x W e b e r identifică trei forme tipice ale birocraţiei în e p o c a m o ­ dernă: partidul politic. Reguli şi p r e c e d e n t e : regulile generale sunt aplicate în situaţii specifice 4). 96 Weber. ameliorarea nivelului de trai. şi a cărei sursă este poziţia ocupată în ierarhia birocratică. riturile.2. Cariera: birocraţia este un sistem de p r o m o v a r e în funcţie de cri­ terii calr definite. membrii unei birocraţii (funcţionarii) caută mijloacele şi căile cele mai raţionale. W e b e r crede că numai o reîntoarcere la o organizare la scară redusă ne poate scăpa de influenţa birocraţiei . numărul obiectivelor 1-2-3 2. strictă. Tipul de p u t e r e care acţionează în birocraţii este puterea legală. 333- 5 disciplina 334. programe59 1-2-3 1-2-3 58 .229. indiferent de cine îl poartă. ea funcţionează " s i n e ira 93 3. W e b e r 9 6 o defineşte prin u r m ă t o a r e l e trăsături specifice (vezi şi tabelul 4 ) : 1). p r e dictibilă şi raţională. mai eficace şi mai eficiente pentru a le atinge. magia. paci­ ficarea socială. ed.& Wittich. pp.. 1-2-3 cit. egalitatea în faţa legii. ed. volume 2. fiind o funcţie a creşterii posesiei bunurilor. nivelul de expertiză (cererea de calificare pentru ocuparea anumitor poziţii) 4 ierarhie 4. W e b e r 9 5 : birocraţia este cel mai p u r tip de autoritate legală. by Roth. Ierarhia: poziţia inferioară este controlată şi supervizată de către poziţia superioară 3).2. N o r m a raţionalităţii. de e x e m p l u ) d a r ele au fost e f e m e r e .1. regulamentelor.2. de e x e m p l u : v e c h i m e a în organizaţie. p. 339-340. în care puterea de a influenţa acţiunile organizaţiei creşte de la b a z ă că­ tre vârf.1.: The Theory of Social and Economic Organizalion. dimensiunea formală (existenţa statutelor. mărimea resurselor 1-2-3 2 complexitate 2. care înlocuieşte tradiţiile. p.1.. M. întreprinderea capitalistă şi statul m o d e m . D a r nu n u m a i e c o n o m i a avea n e v o i e de o adminis­ trare birocratică ci şi societatea m o d e r n ă . ed. M.: The Theory of Social and Economic Organizalion. O d a t ă obiectivele fixate. care îşi desfăşoară activitatea în acelaşi m o d . un mij­ loc pentru a avea o ofertă organizată. 1947.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 4. proporţia (%) a persoanelor situate în poziţii administrative sau de condu­ cere 4. ba­ zată pe reglementări clare şi formale. colectivă şi jnterlocală.cit. eficientă.1. Birocraţia nu are sentimente. Definiţie: birocraţia este o structură specifică de statusuri şi roluri. SISTEME Şl STRUCTURI POLITICE et studio". număr de subsisteme 3 specializare 3. 5). 5. TABELUL 4: DEFINIŢIA O P E R A Ţ I O N A L Ă A BIROCRAŢIEI DIMENSIUNI INDICATORI SCALARE: l=mic(a) 2=mediu (medie) 3=mare 1 mărimea or­ 1.

în zilele noastre. J. Birocraţia reprezintă raţionalitatea în acţiune. d e p a r t a m e n t e ale unei birocraţii. Wiley. organizarea birocratică î n c e p e s ă fie din ce în ce mai criticată de sociologi p r e c u m C h e s t e r B a r n a r d . chiar contradictorii. precizia. C ) . datorită blocajului creat de strategiile diferite. în N. astfel. Hoboken N. Birocraţiile ajung. în timpul acestor crize biro­ craţiile nu mai sunt c o n d u s e d u p ă normele birocratice ci de către lideri autoritari reformişti. în raport cu formele anterioare de organizare. prediclibilitatea rezultatelor. Celelalte forme de organizare (patrimonială. care împiedică schimba­ rea. Nu e de m i r a r e că regimurile şi partidele c o m u n i s t e . constituind o explicaţie plauzibilă pentru m o m e n t e l e de criză..devine iraţională. De asemenea.: Lephenomene bureaucratique.ajungeau să fie c o n d u s e de bă­ trâni. lbid. să e x p l o d e z e . există fricţiuni. paliere. onorifică. mai s c u m p e . mai puţin unitare. Chiar Weber spunea că. în condiţiile funcţionării vechimii şi a experienţei ca principale criterii de p r o m o v a ­ re' . 339-340. Fiecare dintre acestea vrea să se autoprotejeze. organizaţii gerontocratice (conduse de bătrâni) d e o a r e c e pentru a urca în vârful ierarhiei ia timp. Dezavantaje: d u p ă M a x W e b e r . pe b a z a „şti­ inţei". care îi controlează pe cei valoroşi.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII lor) 6 4. Seuil.ca expresii exacerbate ale organizării birocratice . SISTEME Şl STRUCTURI POLITICE atingerea scopurilor organizaţiei şi cheltuind extensiv şi inutil resursele organizaţiei. Birocraţia exercită controlul pe b a z a cunoaşterii. conotaţii negative.p. pp. M. n u m i t (prin c o n c u r s ) . c o m p e t e n ţ a . utilizarea standardelor de promo­ vare 6. 95 J8 60 61 . W e b e r era prea respectuos faţă de performanţele birocraţiei prusace pentru a v e d e a limi­ tele reale ale acestui tip de organizaţie. m a i degrabă.. viteza. alternând cu perioade foarte scurte. într-un m e d i u în continuă s c h i m b a r e . ale diferitelor grupuri. Astăzi. pe conformism. adesea printr-o şi mai m a r e biro­ cratizare. pp. birocraţia are avanta­ jele funcţionării unei maşini faţă de unealta primitivă: rapiditate. în final. p. voluntară) sunt m a i lente. birocraţiile ajung să fie conduse de o a m e n i mediocri. neu­ tralitatea şi unitatea. pentru a supravieţui şi a se dezvolta.au nevoie de organizaţii birocratice: tradiţiile învechite şi forţele carismatice instabile nu mai pot constitui mijloace eficace pe care să ne p u t e m baza. C r o z i e r " a descris cercul vicios birocratic. disciplina. „ C h e i a " birocraţiei este funcţionarul. oamenii . de criză pentru că. în birocraţii. ca atu al dezvoltării. C u m devine posibil acest lucru? ' 98 neutralitate 6 . 1 . M. Paris. se simt încorsetaţi de rigiditatea birocraţiei. conflictele sunt înăbuşite şi ajung. pentru că nu există o ierarhie. Stabi­ litatea aparentă p o a t e dura intervale lungi. eficacitatea (atingerea obiectivelor). raţionalitate. pe experienţă. însăşi existenţa ei. Principala acuzaţie este că birocraţia . de obicei. eficienţa (reducerea fricţiunilor şi a costurilor). 169-172. dar violente. atât în jargonul sociologic cât şi în limbajul c o m u n are. p u n â n d în pericol Ibidem.considerată de W e b e r ca o formă s u p r e m ă de raţionalitate . societatea.: Economy and Society (ed. Crozier. dimpotrivă. G.): Sociology: An Introduction. termenul de birocraţie. O a m e n i i cu adevărat talentaţi. c e e a ce p u n e în pericol performanţa organizaţiei. birocraţiile acţionează fără ură şi fără părtinire dar şi fără afecţiune şi fără entuziasm. Birocraţiile nivelează diferenţele întrucât pun ac­ centul pe disciplină. discreţia. capacitatea ei de a reacţiona rapid la schimbările mediului exterior şi. Smelser (ed. care b l o c h e a z ă orice s c h i m b a r e ce le-ar putea ameninţa. Astfel. se pier­ de timpul. o a m e n i i mici ajung să con­ troleze oamenii mari. volume 1. în loc să fie rezolvate. 217-226. Avantaje: M a x W e b e r e n u m e r a u r m ă t o a r e l e avantaje ale birocra­ ţiei: raţionalitatea („e cel mai raţional mijloc de organizare a controlului imperativ asupra fiinţelor u m a n e " ) . nu există o unitate. by Roth.L. N o r m e l e birocratice nu îi stimulează să p r o m o ­ veze în ierarhie. A. Biro­ craţiile favorizează diminuarea creativităţii şi a inovaţiei. cu imaginaţie. Amitai Etzioni. îi î m p i e d i c ă . Chris Argyris. 1967. 100 Stinchcombe. posedând o calificare şi interesat de carieră ( p r o m o ­ vare ierarhică).J.2. Peter Blau sau M i c h e l Crozier.: "Formal organizations". plătit pentru c e e a ce face. se fac c o m p r o m i s u r i . creativi. se negociază funcţionarea. colegială.& Wittich. Analiza lui Crozier este emblematică pentru socie­ tatea franceză a perioadei respective. mai impre­ cise. 338. utilizarea criteriilor clare de apre­ ciere a performanţei 1-2-3 1-2-3 Sursa: Prelucrare după Weber. e c o ­ n o m i e . stabilita­ tea. sunt nonconformişti. a căror principală activitate era conservarea puterii. p r e c u m mişcările sociale violente din mai 1968. 1963.

De m u l t e ori. Michels n u m e ş t e acest f e n o m e n legea de fier a oligarhiei. Harper and Row. Apariţia acestei diferenţe dintre obiectivele oficiale (existente în d o c u m e n t e l e oficiale ale organizaţiei . Acest lucru este posibil. într-o birocraţie. Free Press Paperback. s-au prevalat de ideea "executării ordine­ lor".METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII Birocraţiile au consecinţe nefaste asupra personalităţii u m a n e . Procesul d e m o c r a t i c dispare şi puterea este acapara­ tă de un grup restrâns. după cum am văzut. 1966. repetitivă. 1957. pp. caracterul implacabil al procesului. schizo­ izi (există o d e d u b l a r e între c e e a ce g â n d e s c cu a d e v ă r a t şi c e e a ce spun şi fac). respectul re­ gulilor şi al superiorilor. de stânga (partide muncitoreşti. Funcţionarii regimurilor totalitare. 195-206. de a se dilata neîncetat. ÎL. O a m e n i i c a r e m u n c e s c în medii birocratice sunt. care nu au alte vini decât disciplina. 61-62177-80. C h r i s A r g y r i s 1 0 2 consideră că birocraţiile infantilizează o a m e n i i . o a m e n i i urcă în ie­ rarhie p â n ă la nivelul incompetenţei lor. M u n c a este m o n o t o n ă . p r o g r a m e ) şi obiectivele operaţionale (urmărite în practică. nelăsându-i să se dezvolte la adevăratul lor potenţial. 294-295. 103 Mărginean. De e x e m p l u . c o m i s e nu din convingere sau sadism. Glencoe. G o u l d n e r ) . Ei sunt "ritualişti": pentru ei mijloacele devin mai i m p o r t a n t e decât scopurile. Principul lui P e t e r susţine că. pentru a permite realizarea noilor sarcini prin angajarea de noi funcţionari. de o perspectivă pe termen î n d e l u n g a t (aşa c u m copii trăiesc „aici şi a c u m " ) .): Tinerelul deceniului unu. 102 Argyris. gene­ rând ceea ce se c h e a m ă " c r i m a a d m i n i s t r a t i v ă " : o a m e n i aparent cumsecade. C: Personality and Organizalion. R. regulile devin m a i i m p o r t a n t e decât scopul pentru c a r e au fost create. de fapt. d e p e n d e n t e . prin definiţie. Pentru a evita atribui­ rea de noi sarcini. Supunerea necritică faţă de reguli d e v i n e un alibi şi un pretext pentru absolvirea de morală şi de responsabilitate pentru consecinţele propriilor acte.statuie. birocraţii­ le au tendinţa de a deveni tentaculare. pp.364-371. pp. Birocraţiile trans­ formă o a m e n i i în fiinţe pasive. O altă cauză este tendinţa liderilor organizaţiei de a se autoconserva.materiale şi simbolice . I. care au ajuns la acte i n u m a n e . Provocările anilor'90. Michels analizează m o d u l în care organizaţii d e m o c r a t i c e . mefienţi. O a m e n i i devin dependenţi. datorită faptului că birocraţiile favorizează conformismul şi disciplina în d a u n a c o m p e t e n ţ e i . 2). birocraţiile pot deveni nu n u m a i a m o r a l e ci şi imorale. mul­ te servicii publice au ca obiectiv oficial îndeplinirea nevoilor beneficiarilor lor dar. Biro­ cratizarea devine o necesitate mai ales d a c ă respectiva organizaţie înce­ pe să crească şi efortul colectiv este mai dificil de co-ordonat. să se transforme în birocraţie. prin această d e n u m i r e . (ed. Bucureşti. de o elită. de o cruzime nemaiîntâlnită. după c u m am explicat mai sus. ea este condusă întotdeauna de un grup restrâns. N e w York. Free Press. In sfârşit.ce decurg din funcţiile ce le o c u p ă . în concluzie. . o ierarhie. T e r m e n u l " o l i g a r h i e " p r o v i n e din g r e a c a v e c h e şi î n s e a m n ă puterea celor puţini. alienaţi. SISTEME Şl STRUCTURI POLITICE Legea lui P a r k i n s o n susţine că în birocraţii cantitatea de m u n c ă spo­ reşte pentru a u m p l e timpul necesar realizării ei. R o b e r t o 104 Merton. 1996. membrii birocraţiilor (funcţionarii) trag de timp şi prelungesc indefinit îndeplinirea sarcinilor curente. cu posibile grave c o n s e c i n ţ e asupra psihicului u m a n şi asupra relaţiilor i n t e r u m a n e . o piramidă în care vârful este mai redus în c o m p a r a ţ i e cu baza. incapabile de o viziune largă. Alienarea psihosocială esle d e f i n i t ă 1 0 3 ca sentimentul pierderii controlu­ lui asupra lumii. 101 4. pentru a func­ ţiona eficace şi eficient. Dar birocraţia este. care este. în activitatea cotidiană) poartă n u m e l e de deplasare a obiectivelor şi a fost studiată de mulţi so­ ciologi ai organizaţiilor ( M e r t o n . dezvoltând o adevărată " b i r o p a t i e " . " s u b a l t e r n i " . ci din c o n f o r m i s m . o a m e n i i pierd viziunea ansamblului datorită specializării înguste. Birocraţie şi democraţie: în cartea sa " P a r t i d e l e politice". 1957. de obicei.K. N e w York.: Political Parlies. vor atragerea de resurse publice în scopul creşterii salariilor propriului personal. pentru a fi funcţională. organizaţia începând să u r m ă r e a s c ă alte obi­ ective. De aceea. de a-şi conserva avantajele . scopul originar al funcţionării organizaţiei şi obiecti­ vele "oficiale" sunt uitate. social-democrate şi sindicate) se transformă în oligarhii. C a r e sunt cauzele acestei d i n a m i c i ? 1). R. există aşa n u m i t u l "principiu al lui P e t e r " şi aşa n u m i t a " l e g e a lui P a r k i n s o n " . timizi. Etzioni. Michels. A n e c d o t i c . Chiar şi organizaţia cea mai d e m o c r a t i c ă trebuie. forma cea mai perfecţionată de organizare socială. rigoarea. r e g u l a m e n t e . Această tendinţă este vizibilă şi la unele sindi­ cate şi partide din R o m â n i a . Birocraţiile se pot transforma astfel în maşinării criminale. mediul birocratic este un mediu d e z u m a ­ n i z a m . devin autori ai u n o r c r i m e a b o m i n a b i l e . Astfel. Expert. s u b o r d o n a t e .: Social Theory and Social Smicrure. subliniind. E l e ajung să fie con­ duse de incompetenţi şi să p r o m o v e z e non-valoarea.

Weber. favorabil apariţiei "profeţilor". c o n d u s e de lideri carismatici. a reuşit să îşi facă popu­ lare ideile de inspiraţie marxistă în mediile muncitoreşti şi intelectuale din Rusia. M. partidul a evoluat spre o birocraţie din ce în ce mai formală. 18-19). 1968. se schimbă într-un m o d predictibil. ed. SISTEME Şl STRUCTURI POLITICE şi în acapararea puterii în Rusia. 1955. Indivizii devin mai liberi. pentru că. 1968. birocratice. indiferent de cine îl p o a r t ă ) .: "The concept of citizenship". creând organizaţii p r e a rigide şi incapabile să se adapteze unui mediu social în continuă schimbare. de e x e m p l u . voi. D e ş i se observă o reduce a gradului de formalizare. totuşi ea r ă m â n e " c e a mai puţin r e a " . devenind biro­ craţii. pp. Paris. A c e s t lucru este anticipabil pentru că birocraţia se teme de schimbări. Debirocratizarea. O r g a n i z a r e a mai strictă a avantajat acest partid. D e ş i ea ar trebui să fie neutră şi să servească Ia fel de bine orice guvern d e m o c r a t i c ales (aşa c u m un ceas arată ora exactă. contro­ lul organizaţional realizat de o r g a n i s m e i n d e p e n d e n t e (audit) şi altele. asigurând beneficii mai mari întregii societăţi. liderilor carismatici M i ş c a r e a creşte. atrăgând a d e z i u n e a populară iar viziunea şi ideile liderilor-agitatori se r ă s p â n d e s c în m a s e D e p ă ş i n d un anumit n u m ă r de aderenţi şi d e v e n i n d mai puterni­ că. care va salva p o p o r u l evreu. p. Seuil. 1120-1121. agitatorilor. Organizaţiile c o n t e m p o r a n e sunt mai „ t o l e r a n t e " cu m e m b r i i lor decât birocraţiile clasice. originară într-o m i ş c a r e socială ce a luat naştere în I u d e e a d o m i n a t ă de r o m a n i şi frământată de tot felul de agitaţii. 3 . cit. de exemplu Partidul Na­ ţional Socialist G e r m a n (nazist) c o n d u s de A d o l f Hitler. ceea ce pro­ duce o a n u m i t ă debirocratizare şi descentralizare. p.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII P e n t r u a c o n t r a c a r a "legea de fier a oligarhiei" şi a consolida func­ ţionarea d e m o c r a t i c ă a organizaţiei. de-a lungul timpului. în e x p l o a t a r e a condiţiilor favorabile existente 105 Weber. în c e e a ce priveşte pro­ cesul de luare a deciziilor. instituirea unor o r g a n i s m e de c o n d u c e r e colective. G r a d u l de birocratizare nu creşte. Birocratizarea p o a t e de­ veni chiar o piedică . N e w York. M. a n t i d e m o ­ cratic şi revanşard al lui Hitler. de m u l t e ori. De aceea. înainte de i m p l e m e n t a r e a schimbărilor. pp. „raţionalitatea r ă m â n e d o m i n a n t a procesului de a n s a m b l u " 1 0 6 . mişcarea devine treptat organizaţie formală: î n c e p e sa funcţioneze diviziunea muncii. reţelele descentralizate sunt mult m a i eficace decât structurile cen­ tralizate. 4. C h i a r conţinutul acti­ vităţilor (dezindustrializarea şi terţiarizarea) şi noile tehnologii în informaţie şi c o m u n i c a r e au favorizat debirocratizarea.: Economie et societe. Bedminster Press. mai rigidă. Heper. în o c t o m b r i e 1917. ierarhice. Bilkent. A c e s t e guverne vor să înlocuiască pe vechii birocraţi cu Crozier. P o r n i n d de la un mic grup de susţinători şi admiratori ai discursului rasist. criterii formale pentru a deveni m e m b r u . M. în Eisenstadt. 1988. conform etapelor descrise de Weber.): Max Weber on charisma and institution building. n o r m e biro­ cratice etc.373. greoaie. d e m o c r a ţ i a este mai costisitoare şi mai lentă.. Chicago. în c o m p a r a ţ i e cu alte forme de c o n d u c e r e . acestea reprezentând un risc pentru poziţiile o c u p a t e în structurile birocratice. totuşi. D e ş i . se pot p u n e în aplicare m e c a n i s m e p r e c u m limitarea n u m ă r u l u i de m a n d a t e (în funcţii de c o n d u c e r e ) la care au dreptul conducătorii organizaţiei. în etapa maturizării depline.-. partidul s-a constituit în jurul liderului carismatic dar birocratizându-se treptat. profeţi şi speranţa sosirii lui M e s i a . guvernele reformiste pre­ feră iniţierea unei debirocratizări relative.N (ed. D u p ă preluarea pu­ terii. Ankara. R e c u n o a ş t e m în procesul descris mai sus m o d u l de constituire a Bi­ sericii Creştine. mişcarea se transformă într-o biro­ craţie. 253 (vezi şi Weber. descentralizarea şi dezierarhizarea sunt utile mai ales în perioadele de r e f o r m ă 1 0 7 . într-o cultură din ce în ce mai c o m p l e x ă . TENDINŢE RECENTE ÎN ORGANIZA ŢII Organizaţiile c o n t e m p o r a n e se dezvoltă într-o direcţie pe care W e ­ ber nu a anticipat-o. 64 65 . c o n d u s ă mai degrabă de funcţionari de carieră decât de profeţi sau agitatori. M. limitarea puterii politice a birocraţi­ lor partidului. parcurgând următoarele etape: M i ş c a r e a ia naştere intr-un context social caracterizat prin fră­ mântări. S. Birocraţie şi carismă: U n u l din m o d u r i l e posibile de apariţie a or­ ganizaţiilor politice este ceea ce M a x W e b e r 1 0 5 n u m e a rutinizarea (instituţionalizarea) carismei.: The State and Debureaucratization. T e o r i a w e b e r i a n ă se poate aplica Partidului Bolşevic în care un mic grup de revoluţionari. mai mobili. M. pe m ă s u r a nevoii creşterii eficacităţii şi eficienţei organizaţiilor. strâns în jurul lui L e n i n . Mişcările sociale. construit în jurul liderului carismatic.Economy and Society. birocraţia acţionează ca un obstacol în calea reformelor. aparatul funcţionă­ resc are tendinţa de a favoriza conservarea situaţiei existente şi a de evi­ ta schimbările. University of Chicago Press. uneori. în unele împreju­ rări.: Lephenomene bureaucratique. La fel se î n t â m p l ă şi în cazul altor partide.

Wittich. în această pri­ vinţă. uneori cu inte­ rese opuse. 66 . sunt frecvente studiile despre sisteme de partide. con­ duse de lideri care urmăresc obţinerea de avantaje materiale şi simbolice pentru organizaţie şi membrii acesteia. El consideră partidele. din Statele Unite şi C a n a d a . In acelaşi timp. dar loiali reformei. W e b e r vede partidele ca parte a societăţii civile. studiind legăturile dintre aceste organizaţii politice şi c o m ­ portamentele electorale. prin prisma sociologiei organizaţiilor.: Les partis politiqites: essai sur Ies tendences oligarchiques des democraiies. au avut. fiind asociaţii voluntare.. au venit şi de peste ocean. în E u r o p a . 1970. R o b e r t o M i c h e l s şi Maurice D u v e r g e r . C r e a r e a de agenţii. N e w York. Aporturi fundamentale. D u v e r g e r este puternic influenţat de "spiritul timpului"său şi mă re­ fer aici la structuralism. Flammarion. p. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII 5. Michels. R o b e r t o M i c h e l s 1 0 9 reia această perspectivă weberiană. p o a t e . by.284. dotată ' Weber.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII o a m e n i p o a t e mai putini c o m p e t e n ţ i . M. în anumite d o m e ­ nii. N e w York. în special. An Omline of Interpretalion Sociol­ og)' (ed. clasici p r e c u m M a x Weber. în care liderii erau puternici iar electoratul nu avea o influenţă covârşitoare. 1968. ca o fiinţă individuală. Piatra de temelie în sociologia partidelor politice a fost pusă de Max W e b e r 1 0 8 . 5. d u p ă c u m am văzut în capitolul anterior. cu mai puţină experienţă. Paris. G: Parties and Party Systems. Sartori. să reprezinte o tentativă de a e l u d a aparatul şi corpul de funcţionari p r e a puţin c o o p e r a n ţ i din vechile ministere. C ) . a partidului ca birocraţie şi a rolului j u c a t de liderii partidului. R. O altă tendinţă este aceea de a înlocui optica instituţională cu cea interacţionistă. însă. legăturile cu funcţionarea instituţiilor statului sau cu grupurile sociale. sociologia tinde să analizeze partidele şi din alte perspective. d u p ă c u m v o m vedea în continuare. Atât W e b e r cât şi Michels şi-au b a z a t analizele pe partidele epocii lor. alcătuiţi din mai multe grupuri. G. autorităţi naţionale e t c . A Framework for Analysis.1. ca forme tipice ale birocraţiei m o d e r n e . Cambridge University Press. Bedminster Press. despre modul în care interacţionează ele pe scena politică p r e c u m şi analiza 0 comparată a diferitelor sisteme de p a r t i d e " .: Panies în Economy and Sociery. Mai degrabă decât studiile de caz asupra unui singur partid. de a s e m e n e a . contribuţii importante. In ultima perioadă. care c o n c e p e par­ tidele ca actori colectivi. 1971. SPECIFICITATEA PARTIDELOR CA ORGANIZAŢII Studiul sociologic al partidelor politice s-a făcut. partidele nu acţionează unitar.

Paris. recrutarea. Astfel. 1964. prea tehnică sau prea rafinată) poate duce la disoluţia obiectului de studiu. In privinţa scopului partidelor. Nici alte funcţii ale partide­ lor politice (reprezentarea intereselor de grup. Ea a avut o putere explicativă mai mare în societăţile cu o structură de clasă b i n e articulată. Astăzi structura socială a suferit mutaţii importante iar graniţele dintre grupurile sociale sunt mai flexibile. în raport cu epocile anterioare. de scopuri " l u c r a t i v e " sau p u r şi simplu de sociabilitate în sine. In concluzie. 183-184. 69 115 . 1967.a) sau în planul ideologiilor care le animă şi pe baza cărora se construiesc programele partidelor. P. Există încă diferenţe importante între regiunile statelor occidentale. Activităţile electorale. nu numai de către partide. Free Press. marile partide e u r o p e n e au abandonat perspectiva clivajelor şi au d e v e n i t catch-all parties ' .METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII cu raţionalitate şi urmărind d o a r realizarea obiectivului p r o p u s ci au ac­ ţiuni e d e c u r g din complexitatea interacţiunilor şi intereselor indivizilor şi grupurilor ce le c o m p u n .: "Les partis politiques. 112 Duverger. Y. N . socializarea politică. parties politiques & groupes sociaux. un obiectiv realist. teza transpunerii clivajelor sociale. (ed. Jackman. (ca în cazul m u l t o r partide din R o m â n i a . sunt performate şi de alte organizaţii.M. mani­ festă acele grupuri în plan politic. De exemplu. W. legal constituite.): Ideologies. N e w York. în R o m â n i a funcţi­ onează zeci de " p a r t i d e " . biserică/stat. mai d i n a m i c e . 113 Sniderman. Rokkan. structură care a generat " p a r t i d e m u n c i t o ­ reşti" şi " p a r t i d e b u r g h e z e " .): Ideologies. care nici nu speră că vor ajunge vreodată în parlament sau în consiliile locale. 114 Lipset. 2002. Paris.M. (eds. pen­ tru multe dintre ele.M. totuşi.190. Rokkan. r ă m â n e să v e d e m . prea nuanţată. De asemenea.: "Cleavages slructures. inclusiv conflictele dintre grupurile reprezentate şi alte grupuri). 1989. în plan teleologic (scopul acestei organizaţii este cucerirea şi menţinerea puterii p o l i t i c e " 2 ) . pare mai puţin actuală. simplist spus. In privinţa ideologiilor. Paris. întrucât di­ namica socială şi politică riscă să contrazică aceste construcţii teoretice rigide. în: Grunberg. în: Lipset. Mayer. cu relaţii clare între m u n c ă şi capital. 1989. S. W. este dificil de atribuit partidelor ideologii clar articulate. D a r şi o deconstrucţie dusă la extrem (prea subtilă. nu am putea s p u n e că partidele au monopolul lor. S. Que sont-ils et comment les etudier?" în: Meny. m o ­ delarea politicilor publice. De exemplu. sunt puse în practică politici de dezvoltare regională iar principiul subsidiarităţii asigură a u t o n o m i a locală necesară.a m mai putea s p u n e cu certitudine că Partidul Laburist din M a r e a Britanie sau Partidul Social D e m o c r a t din G e r m a n i a reprezintă d o a r clasa m u n c i t o a r e . Schonfeld. Nu acesta este scopul care le dirijează activitatea. G. S.): Party Systems and Voter Alignments. rolul politic al bisericilor fiind "' Schonfeld. pp.a. Gallimard. Ca u r m a r e . 206. devenind mai pragmatică. pentru a descoperi c o m p l e ­ xităţi şi abordări n o i 1 1 5 . de multe ori este vorba de obţinerea vizibili­ tăţii sociale. M.) : La democraţie ă l'epreuve.. indubitabil. Paris. S. Această diferenţă a fost căutată în plan sociologic (partidul ca organizaţie ce cristalizează revendicările şi aspiraţiile u n o r grupuri sociale. p. de exemplu) există mari diferenţe dintre ideologia declarată şi cea manifes­ tată în practică. p. Şi celelate clivaje identificate de Lipset şi R o k k a n " 4 (sat/oraş. de fapt. recrutarea. In privinţa activităţilor specifice. formarea şi selecţia elitelor politice ş. Y. De m u l t e ori. Presses de la fon­ dation naţionale des sciences politique. 68 5. Critica socială îşi pierde şi ea a n c o r a r e a în filosofii şi teorii generale. T o a t e aceste definiţii se c o m p l e t e a z ă reciproc şi c a p ă t ă o actualitate mai p r e g n a n t ă sau mai ştearsă. diferenţa specifică. partidele " l e n i n i s t e " doreau cucerirea puterii dar nu prin activităţi electorale ci prin revoluţie. S u n t voci care susţin chiar existenţa unui proces de dezideologizare: partidele c o n t e m p o r a n e nu ar mai fi ghidate şi animate de mari ideologii ci de rezolvarea u n o r p r o b l e m e practice.R.195. deşi are meritul de a fi construit o tipologie m u l t i d i m e n s i o n a l ă a partidelor politice. în studiile mai recente asupra partidelor politice se afirmă o ten­ dinţă de deconstruire al obiectului de studiu. P. party systems and voter alignments". N. Sniderman (eds.: "Intolerance et culture politique: la specificite franţaise". S. Que sont-ils et comment Ies etudier?"în: : Meny. Partidele sunt. societăţile occidentale sunt societăţi laice.: "Les partis politiques. centru/ peri­ ferie) par a se e s t o m p a în societăţile o c c i d e n t a l e c o n t e m p o r a n e . nici o d i m e n s i u n e nu trebuie absolutizată şi nu trebuie puse diagnostice de "veritabile" sau "false" partide politice. Presses de la fondation naţionale des sciences politique. Presses de sciences po.: lntroduction ă la politique.. organizaţii. (ed. formarea şi selecţia elitelor politice ş. parties politiques & groupes sociaux. în planul activităţilor specifice (activităţi electorale. influenţarea opiniei publice) nu reprezintă o exclusivitate. Clivajul centru/periferie este şi el atenuai. majoritatea populaţiei trăieşte în mediul urban şi. cucerirea puterii nu reprezintă. p. M a i mult. partidul e x p r i m ă . nu există dife­ renţe esenţiale între m o d u r i l e de viaţă de la oraş şi sat. medierea între stat şi cetăţean. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII mult diminuat.. G e n u l p r o x i m este acesta.R..

S. P.. partidele aflate la putere primesc. dezbaterea d e m o c r a t i c ă şi structurarea o p i n i e i 1 1 6 . noţiunea de clasă socială este mai puţin folosită pen­ tru că graniţele dintre grupurile sociale sunt mai flexibile iar mobilitatea socială este mai m a r e . fostele partide co­ muniste din E u r o p a Occidentală) suferă de o reducere drastică a numă­ rului lor de m e m b r i şi tind sa se extindă către alte b a z e sociale. pentru realizările lor în alte d o m e n i i . apoi în consilii locale. adecvarea la unele realităţi c o n t e m p o r a n e . în­ treprinzători. pentru a le creşte eficacitatea şi eficienţa. Astăzi. dintre m u n c ă şi TIPURI DE PARTIDE M a u r i c e D u v e r g e r 1 1 7 face distincţia dintre partide de masă şi parti­ de de cadre.201. De e x e m p l u : intelectuali. birocratizate. atragerea de noi membri în partid de­ vine mai puţin importantă decât atragerea electoratului. Acest m o m e n t îşi va p u n e amprenta asupra evoluţiei ulterioare a partidului. gradul de d e m o c r a t i z a r e . mai degrabă un hobby.: op. " Sniderman. 5. 70 71 . în care era făcută de notabili.. în: Grunberg. multe asociaţii voluntare au devenit birocraţii (caracterizate prin ierarhii. socializarea politică. specializare. Din această perspectivă. tipul de cultură politică. de obicei. A. d e m o c r a ţ i e i . 1967. S. F o a r t e important este m o m e n t u l genezei unui partid. partide de votanţi decât partide de m e m b r i . De aceea. legătura lor cu fosta bază socială devine o piedică în e x p a n s i u n e a sau (după caz) în supravieţuirea partidului. S. aristocraţi. profesionalizare. de fapt. gradul de m o b i l i z a r e a grupurilor soci­ ale. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII Partidele de mase sunt c o n d u s e de profesionişti ai politicii. M. î n c e p â n d . astfel. indife­ rent de d o m e n i u . utilizate de in­ divizi şi grupuri. în general. E l e au funcţii de participare şi de reprezentare în politică a diferitelor grupuri sociale dar şi funcţii expre­ sive. Ulterior. structura socială nu mai este aşa rigidă. P. Sniderman (eds. 117 Duverger. ca simplu funcţionar salariat. con­ form intereselor şi dorinţelor lor. cele d o u ă tipuri ar fi m a i d e g r a b ă consecutive. Tipologia lui D u v e r g e r şi-a pierdut. Paris. de integrare socială şi de construire a identităţii politice. am p u t e a s p u n e . care îşi dedică tot timpul politicii.cit. este o cale pentru a ameliora p e r f o r m a n ţ e l e organizaţii­ lor. Procesul de birocratizare a organizaţiilor.. Partidele c o n t e m p o r a n e sunt. Colin. G. mediul în care va evolua respectivul partid politic va fi d e o s e b i t de relevant. realizând r e p r e z e n t a r e a şi î n c a d r a r e a politică. Partidele de cadre sunt caracteristice pentru o etapă în care politica nu era î n c ă profesionalizată. Tipologia respectivă explică într-un m o d sistematic şi ingenios esenţa partidelor politice b a z â n d u .M.: "Intolerance et culture politique: la specificite francaise". Partidele de m a s e sunt. 6 Lipset. c o n d u c e r e ierarhică în loc de c o n d u c e r e colegială). Presses de sciences po. m o b i l i z a r e a politică. nu simultane. în partidele de mase cariera se construieşte treptat. nici tipo­ logia L i p s e t .s e pe patru clivaje sociale din Occidentul epocii m o ­ deme: clivajul dintre clasa m u n c i t o a r e şi burghezie (sau. T r e c e r e a de la o e c o n o m i e p r e d o m i n a n t industrială Ia o e c o n o m i e bazată pe servicii (aşa numitul sector terţiar) a dus la închiderea marilor uzine şi r e d u c e r e a n u m e r i c ă a proletariatului industrial. fostele partide de m a s ă (de exemplu. m a i degrabă.: Les Partispolitiques. In partidele de m a s e profesionalizarea politicii se manifestă şi prin participarea la diferite formule de formare profesională: de la "învăţă­ mânt p o l i t i c " la " t r a i n i n g u r i " . moşieri etc. datorită personalităţii fondatorilor şi tipului de relaţii dintre ei. pentru care politica reprezintă principala activitate. A c e a s t ă distincţie izvorăşte dintr-o a n u m i t ă c o n c e p ţ i e a evoluţiei politicii.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII Partidele politice sunt i n s t r u m e n t e foarte p u t e r n i c e . Partidul este birocraţie şi asociaţie voluntară în acelaşi timp. pe măsură ce clasa socială pe care o reprezentau se reduce din motive obi­ ective.R o k k a n " 8 nu şi-a m e n ţ i n u t actualitatea intactă. Partidele sunt instrumente esenţiale ale. Jackman. Aceştia nu practicau politica tot timpul. Nemaiexistând o classe gardee pentru aceste partide. cunoscuţi pu­ blicului pentru alte merite. Paris. N u m ă r u l m e m b r i l o r d e p i n d e şi de succesul electoral al partidului: după câştigarea alegerilor.1. apoi c a n d i d a t şi ales în diferite o r g a n e ale partidului.) : La democraţie ă l'epreuve. 2002. nici membrii par­ tidului nu mai j o a c ă rolul de " c u r e a de transmisie" dintre partide şi baza lor socială tradiţională. p. parlamente şi funcţii publice diverse. o a m e n i avuţi. uneori. pentru statusul lor din c o m u n i t a t e . un aflux de noi m e m b r i . Mayer. Rokkan. Principalii factori " d e m e d i u " (exteriori organizaţiei) sunt gradul de m o ­ dernizare al respectivei societăţi. A ş a c u m am văzut la subcapitolul 5.din această lucrare. într-un fel. prin intermediul politicii. N. pentru a m o d e l a lumea. pentru ei nu era o activitate p e r m a n e n t ă ci. în prezent.M. au o structură ierarhică clară şi au un c o r p de funcţionari salariaţi.

partidele din l u m e a n e o o c i d e n t a l ă mai mult m i m e a z ă accepţiunea o c c i d e n t a l ă a partidelor politice dar. iar clivajul ur­ ban/rural a dus la formarea partidelor agrariene. partidele sunt. religioase sau etnice) se b a z e a z ă pe tipuri diferite de solidaritate socială. linia politică a partidului.. Tot pornind de la modelul originar. înfiinţat în 1990 prin crearea. ca e l e m e n t esenţial pentru m o d e r n i z a r e . A c e s t e structuri se­ m ă n a u o a r e c u m cu sovietele dar. punctul lor m a x i m de interes este atragerea voturilor electoratului. pe o solidaritate tradiţională şi nu asociativă. FSN-urile au fost organizaţii create de elitele locale. Aceasta nu î n s e a m n ă neapărat că partidul devine un vehicol al ambiţiilor sau al afirmării liderului dar nu se mai pot face re­ feriri la partid fără a ţine cont de influenţa liderului fondator. C o m i n t e m u l pentru partidele comuniste interbe­ lice. Prin urmare. F S N a anunţat în ianuarie 1990 că va participa la alegeri ca partid. Alte partide din R o m â n i a ( P N Ţ c d . a u n o r structuri locale. Paris. (ed. 72 73 . o parte a lor a intrat în partid. mai îndepărtată) în Frontul Salvării N a ţ i o n a l e ( F S N ) . generând corupţie şi clientelism. sindicatele pentru Partidul Laburist din M a r e a Britanie. 1989. B. a lui Ion Iliescu şi P e t r e R o m a n ) . Y. A. Combes. Aceste organizaţii au aderat la centru. dintre salariaţi şi patroni) care a dus la apariţia partidelor m u n c i ­ toreşti şi a celor b u r g h e z e . clivajul centru/periferia a determinat apariţia partidelor centraliste şi a celor a u t o n o m i s t e . care a început 121 să se sprijine tot mai mult pe aparatul fostului partid c o m u n i s t . M. există partide care s-au creat într-un mod a u t o n o m {creaţie internă) sau partide în care rolul principal a aparţinut unei organizaţii externe (creaţie externă). Presses de la fondation naţionale des sciences politique. o relevanţă mai redusă pentru alte arii geo­ grafice şi culturale. susţin necesitatea funcţionării partidelor politice. la iniţiativa liderilor instalaţi la putere d u p ă căderea regimului ceauşist. ajutoare care.271. de multe ori creată sau consolidată de ajutoarele primite de statele lumii a IlI-a din partea comunităţii internaţionale. Cor­ neliu V ă d i m T u d o r ( P R M ) . în sensul că ele vor să modifice establishmentul politic şi să schimbe regulile jocului politic. ca instituţie obligatorie al d e m o c r a ţ i e i . în general. parties politiques & groupes soci­ aux. p. 28. O altă solidaritate este cea cliente­ lară. în discursul lor public. totuşi. 121 Câmpeanu. 1991. P N L ) s-au format plecând de la un nucleu central de lideri iar care centrul s-a implicat în crearea organi­ zaţiilor locale. Totuşi. generalul Charles de G a u l l e pentru partidul gaullist francez ( " L ' U n i o n P o u r Ia Nouvelle R e p u b l i q u e " . Exem­ ple clasice sunt: Lenin pentru Partidul bolşevic rus. uneori. ori formate din notabili ex-comunişti. P. cei mai mulţi oponenţi anti- 5. în loc să sprijine o dezvoltare reală a societăţilor respective. Ion Iliescu ( F S N . de asemenea. ca partide total diferite faţă de cele existente. datorită mode­ lului originar (a felului în care s-a format) unele caracteristici ale parti­ dului de mase. b u c u r o a s e să atragă noi m e m b r i dar. după transformarea F S N în partid poli­ tic... în esen­ ţă. Bucureşti. în general. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII comunişti (cooptaţi în d e c e m b r i e 1989) au părăsit FSN-ul. Berlusconi pentru " F o r z a Italia".METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII capital. care a d u s la apariţia partidelor creştine şi a celor laice. In R o m â n i a postcomunistă. mişcările IRA şi E T A pentru organizaţiile politice etc. există o simbioză între persoana liderului şi identitatea organizaţională.: "L'analyse des partis politiques en monde musulman: la crise des paradigms universels". a "re-fondat" Partidul Democrat. Unele partide carismatice sunt d e n u m i t e "anti-partide". P S D (Partidul Social D e m o c r a t ) păstrează. aparţin unei culturi politice diferite şi u n o r alte practici ale puterii Ele (partidele unice. Pentru unele partide foarte important a fost şi rolul liderului caris­ matic fondator. Definiţiile şi tipologiile cele mai vehiculate în d o m e n i u l studiului partidelor politice au. au fost acaparate şi folosite de oligarhiile locale. la c h e m a r e a liderilor din Capitală (în m o d special. însă. Hitler pentru Partidul nazist german. clivajul Biserică-Stat. Mussolini pentru Partidul fascist italian. ca în lumea o c c i d e n t a l ă 1 2 0 . instituţii şi comunităţi. în R o m â n i a . Cele mai multe partide carismatice se prezintă. P S D îşi are originea (este drept. Berindei. Traian Băsescu. p. Totuşi. a p r o a p e întreaga elită a partidului a fost înlocuită şi a fost schimbată. Humanitas. devenit ulterior " R a s s e m b l e m e n t P o u r la Republique").: România înainte şi după 20 mai.): Ideologies. Cu acest prilej. de e x e m p l u . ""Badie. o altă clasificare a partidelor se poate face în funcţie de felul în care s-a format: de "sus în j o s " sau de "jos în sus". Ca e x e m p l e pentru ultima situaţie p u t e m considera: Biserica pentru partidele creştindemocrate occidentale. Fronturile Salvării Naţionale din întreprinderi. p u t e m exemplifica drept lideri carisma­ tici care au jucat un rol esenţial în formarea partidelor lor pe : Corneliu Coposu ( P N ţ c d ) . ca lider carismatic. Teoriile modernizării politice şi teoriile dezvoltării (developmentalist theories). în: Meny. partidul " R o m â n i a M a r e " ( P R M ) este partidul care se apropie cel mai mult de "tipul ideal" al partidului carismatic. mai târziu F D S N devenit P S D ) . având cei mai mulţi m e m b r i .

funcţionează foarte diferit faţă de pu­ terea de tip birocratic (raţional . decât să le respecte. II Mulino. 75 . c â n d majoritatea partide­ lor trebuie să lupte pentru supravieţuirea lor. C a r i s m a mai mult s c h i m b ă re­ guli. De asemenea. u n d e existenţa resurselor a b u n d e n t e şi a u t o n o m e este foarte importantă). ad-hoc. cel mai adesea. paralel cu creşterea lor în d i m e n s i u n e . în schimb. O altă categorie de partide cu grad r e d u s de birocratizare este for­ mată din partidele carismatice. un p r o c e s de diferenţiere in­ ternă. din surse sigure şi ritmice. cultura organizaţională. ca tip ideal de putere legitimă. funcţionau pe b a z a u n u i grad ridicat de birocratizare. care j o a c ă un rol c h e i e în funcţionarea par­ tidului (vezi mai j o s . reguli clare în ceea ce priveşte diviziunea m u n c i i . ele e ş u â n d în simplism. decât în cazul i n v e r s 1 2 2 . gestiunea carierelor în partid . de unii sociologi (Weber. P e n t r u partidul carismatic. un grad de birocratizare r e d u s îl pot a v e a şi unele partide care au trecut prin p e r i o a d e î n d e l u n g a t e de opoziţie. nu vor mai fi pre­ ţuite suficient. Partidele carismatice nu au. ţărani. private de folosirea aparatului de stat şi a sprijinului grupurilor de interese. 133. ea nu p o a t e depăşi o a n u m i t ă limită.: Modelli depanito. biserică e t c ) . uneori şi "instituţionalizare") ia. nici de ideologia sau linia politică. partidele c o m u n i s t e din E u r o p a Occidentală (Franţa. A c e a s t a ar î n s e m n a multiplicarea poziţiilor de "şefi" şi "şefuleţi". Michels) drept obligatorie pentru consolidarea partidului. care se îndreaptă mai ales către partidele g u v e r n a m e n t a l e . 2000. Portugalia etc.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII Putem găsi partide c a r i s m a t i c e în tot spectrul politic. de obicei. Italia. A. Aceasta î n s e a m n ă şi o utilizare ineficientă a resurselor.). de instituţionalizare. din acest p u n c t de vedere sunt modelul originar şi influenţa mediului exterior. c e e a ce ar d u c e . subcapitolul 5. ierarhia este foarte importantă şi pentru că asigură distribuţia r e c o m p e n ­ selor simbolice şi materiale. pe verticală (ierar­ hia) şi pe orizontală (specializarea în d e p a r t a m e n t e . Birocratizarea poate fi prece­ dată de sau simultană cu luptele pentru p u t e r e între "discipoli". birocratiza­ rea este mai ridicată în cazurile în care partidul se formează dinspre cen­ tru spre periferie ("de sus în j o s " ) . Carisma.) au ajuns foarte rar la guvernare. de asemenea. T o t u ş i . prin legitima­ re internă. Spania. pentru realizarea obiec­ tivelor şi funcţiilor interne şi pentru a face fată sfidărilor venite din me­ diul exterior. astfel.toate acestea fiind. prin c a r e se încearcă atingerea u n u i obiectiv c o n c r e t determinat 7_4 Panebianco. mai mult sau mai puţin. specializarea. structura şi funcţionarea u n u i partid nu d e p i n d nici de obiectivele. recrutarea şi socializarea m e m b r i l o r . A c e s t e partide nu au suficiente resurse pentru a se birocratiza (vezi definiţia operaţională a birocraţiei. faţă de situaţia în care partidul este creat cu sprijinul unei organizaţii exterioare (sindicat. D a c ă liderul carismatic ţinea par- STRUCTURA PARTIDELOR POLITICE în general. M a i multe explicaţii ar fi posibile: m o d u l specific. prin "in­ flaţie". Resursele partidului nu provin. m i c a burghezie. grupuri marginale. Liderul este cel care controlează incertitudinea în partid. care. de trecere de la o structură efemeră.la o structură stabilă şi diferenţiată care u r m ă r e ş t e obiective generale şi abstracte. Procesul de structurare (denumit. Prin u r m a r e . cris­ talizarea identităţii colective. printre altele. aristocraţi etc. Fiecare pretinzând că a fost cel mai fidel liderului dispărut şi că s-a bucurat în gradul cel mai înalt de î n c r e d e r e a lui. cu consecinţe asupra b u n e i funcţionări a organizaţiei. de formalizare. formarea u n o r sisteme de statusuri diferenţiate. nu regulile sunt importante ci liderul. p. Transformarea carismei în birocraţie (rutinizarea carismei) are loc mai ales d u p ă dispariţia liderului fondator. aşa cum a analizat-o M a x W e b e r . de obicei. Se p u n e la punct sistemul de n o r m e interne. M u l t mai importante. pentru recom­ pense insuficient de stimulative. Birocratizarea î n s e a m n ă . 5. Bologna. la bunul plac al liderului. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII . birocraţia fiind considerată. de r e c o m p e n s e şi sanc­ ţiuni. astfel încât acesta să îşi atingă obiectivele. In c o n c l u z i e . partidele î n c e p să se struc­ tureze. f o r m a birocrati­ zării partidului. toate partidele c u n o s c un p r o c e s de structurare. D e ş i tendinţa de diferenţiere este necesară. de multe ori. D u p ă depăşirea etapei critice a înfiinţării. A c e s t proces d e p i n d e de m o d e l u l originar al partidului. de la s t â n g a la dreapta şi având baze sociale diverse: m u n c i t o r i .legal). c o m p a r t i m e n t e e t c ) . foarte centralizat de organizare a partidelor c o m u n i s t e dar şi resursele i m p o r t a n t e furnizate de U n i u n e a Sovietică. toţi ceilalţi m e m b r i a v â n d un control foarte r e d u s .5. nici de b a z a socială ale acestuia. Birocratiza­ rea este mai p u t e r n i c ă atunci c â n d partidul apare a u t o n o m . partidele cunosc o m a r e variaţie din punct ul de vedere al reperelor organizaţionale şi tipologiile c o m p r e h e n s i v e s u n t dificil de construit. la devalorizarea acestor statusuri.

prin Expresia îi aparţine lui Selznick. birocraţia este un instrument important pentru a c r e ş t e efici­ enţa (raportul costuri/rezultate: r e d u c e r e a costurilor de funcţionare) şi eficacitatea (raportul obiective/rezultate: atingerea obiectivelor) partidu­ lui. 1 2 4 Un grad prea mare de birocratizare este nociv pentru că rigidizează partidul. Prin urmare. 1968. L e n i n . 1952. Carierele se construiesc fie lent.. Partidele mai puţin birocra­ tizate sunt mai adaptabile. o elită coezivă corelând cu o mai m a r e birocratizare. este corelată cu un a n u m i t fel de centralizare.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII tidul unit. p. Birocraţia nu e î n t o t d e a u n a corelată cu centralizarea sau. există partide mai puţin sau mai birocratizate iar acest grad de birocratizare poate fi m ă s u r a t cu ajutorul instrumentelor sociologice. Sistemele electorale majoritare par a da mai m u l t ă putere organiza­ ţiilor locale care selectează candidaţii pentru listele partidului pentru alegeri. Organizaţiile locale ale partidelor au un rol mai i m p o r t a n t în statele care au o î n d e l u n g a t ă tradi­ ţie de autoguvernare locală (de exemplu. şi chiar d e z m e m b r a r e a partidului. Partidele nu sunt birocraţii în sensul forte al cuvântului pentru că ele sunt. moartea sa) a generat lupte interne d a r a a c c e n t u a t birocratizarea parti­ dului pe măsură ce c o n d u c e r e a era acaparată de cel care a pretins că este cel mai fidel discipol (Stalin). 76 77 . complicate şi i n c o n l r o l a b i l e . La po­ lul opus se află partide slab birocratizate. F r a n ţ a ) . 123 5. D u v e r g e r 1 2 5 observă că partidele au tendinţa de a urma structura statală: acolo unde statul este descentralizat . opusul acestor valori. m a i fragil. Astfel. De a s e m e n e a . pp.. birocraţia poate conferi un grad mai m a r e de a u t o n o m i e a partidului în raport cu mediul înconjurător. Birocraţia este. organizaţiile locale având un grad ridicat de auto­ nomie în raport cu centrul. asociaţii voluntare. Partidele se mai d e o s e b e s c şi prin gradul de centralizare: unele sunt caracterizate prin prezenţa unei birocraţii centrale dezvoltate. o veritabilă armă organizaţională 1 " 3 . din cheia eficienţei şi eficacităţii. Partidele au grade diferite de birocratizare. M: Les Partis politiques. The Free Press. birocraţia descentralizează funcţionarea organizaţiei pentru că lasă la latitudinea funcţionarului sau a departamentului respectiv aplicarea. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII urcarea treaptă d u p ă treaptă a ierarhiei. Paris. O r i c u m toate observaţiile de mai sus sunt mai degrabă pe intuitive şi au nevoie de cercetări e m p i r i c e pentru a fi verificate sau infirmate. altele sunt mai descentralizate. birocraţia are atât avantaje. şi par­ tidele sunt centralizate (de exemplu. în acelaşi timp. în general. G e r m a n i a ) . d i s p u n â n d de surse proprii de finanţare şi de b a z ă electorală proprie (classe gardee). în Duverger. în situaţii concrete. fie există discontinuităţi în parti­ cipare şi dezvoltarea carierelor Partidul de masă descris de Duverger este prin e x c e l e n ţ ă partidul a u t o n o m şi birocratizat. pentru că birocraţia reprezintă un instrument de control al incertitudinii. 124 Despre ritualism vezi şi Merton. L e g i t i m a r e a nu se face nu­ mai prin respectarea n o r m e l o r interne ale organizaţiei. A. Se pare că gradul de birocratizare mai este legat şi de structura elitei conducătoare a partidului: divizată sau coezivă. N e w York. acolo unde stalul este centralizat. Norvegia). Colin. Un e x e m p l u clasic de rutinizare a carismei e s t e reprezentat de Par­ tidul bolşevic şi de fondatorul său. P. 403-420. ale grupurilor sociale reprezentate şi ideologia politică oficială nu mai contează în mod fundamental pentru funcţionarea partidului. Birocraţia este necesară d a r ea poate deveni.87. 1967. N e w York. B o a l a lui Lenin (ulterior. A ş a c u m am arătat în capitolul anterior. mai puţin adaptabil la schimbările mediului ambiant şi. Puţine dintre ele fac această diviziune a muncii. osi­ ficate. mai bine spus. prin urmare.: Social Theory and Social Structure. îl face mai puţin flexibil. P r o b l e m a este determinarea pragului peste care bi­ rocraţia devine nocivă pentru funcţionarea partidului. dând naştere u n o r structuri rigide. cele d o u ă activităţi nu sunt net separate. cât şi dezavantaje.K. funcţionează pentru propria supravieţui­ re şi dezvoltare. R. care depind de multe ori de de grupuri de interese. din partea electoratului.: The Organizational Weapon: a Study of Bolshevik Strategy and Taclics. care nu e î n t o t d e a u n a o consecinţă a funcţionalităţii. A c e s t p r a g este situat de către tradiţia sociologică în m o m e n t u l în care obiectivele oficiale ale partidului sunt a b a n d o n a t e şi organizaţia birocratică devine scop în sine. D e o a r e c e nu sunt birocraţii " a u t e n t i c e " nici: distincţia dintre decizie şi execuţie nu este foarte clară în partidele politice. există şi o legiti­ mare externă. a n o r m e l o r formale şi a a precedentelor. In sensul ei clasic. McGraw-Hill. d u p ă dispariţia sa lupta pentru putere poate genera facţiuni. Interesele membrilor. şi partidele sunt descentra­ lizate (de exemplu. un formidabil instrument. astfel. Nici chiar lide­ rii centrali ai organizaţiei nu p o l încălca aceste n o r m e .

în P N L ) . Le's contraintes de iaction collective. sţraIcgii.. adică de cei care puteau controla e l e m e n t e l e de incertitu­ dine. Existenţa multor niveluri ierarhice î n s e a m n ă că se iau u n e l e decizii la fiecare dintre aceste niveluri. Principalele zone de in­ certitudine dint-un partid sunt: relaţiile cu mediul exterior (cu electoratul este cel mai i m p o r t a n t aspect. în m o d centralizat. interpretarea şi aplicarea regulilor formale. Seuil.55. aceasta nu î n s e a m n ă neapărat că "liderul m a x i m " are şi puterea m a x i m ă . Cele c a r e distribuie r e c o m p e n s e l e . Astfel p u t e m determina ce d e p a r t a m e n t e din partide este probabil să aibă mai multă putere. din p u n c t u l de vedere al controlului incertitudinii: C e l e care elaborează şi pun în practică strategiile electorale. în general. în organizaţiile politice. E. p r e c u m stricarea utilajelor. c h i a r să instituţionalizeze devieri de la n o r m e . în partidele în care mili­ tanţii partidului au o poziţie materială autonomă. controlează resursele organizaţiei. manipularea. astfel. 181. re­ crutaţi din categorii cu resurse slabe şi poziţii sociale marginale. astfel. Paris. Pe de altă parte. 1965. Expertiza nu mai este. M. cristalizarea unui leadership puternic. Chicago. La p r i m a vedere. d u p ă câştigarea alegerilor. există nu n u m a i o descen­ tralizare la nivelul execuţiei ci şi o descentralizare a deciziei şi a autori­ tăţii. 5. însă. puterea. Este cazul partidelor c o m u n i s t e şi socialiste care îşi recrutează militanţii din rândurile claselor populare dar şi cazul altor partide (extremiste) ai căror militanţi sunt. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII Forţa liderilor într-un partid d e p i n d e şi de felul în care funcţionează militantismul în respectivul partid. p. în faţa acestei stări de lucruri unii experţi aleg să îşi păstreze cu gelozie „secretele pro­ fesionale" dar cei mai mulţi sunt ei înşişi p r o m o t o r i i procesului de raţio­ nalizare şi rutinizare. datorită ştiinţei lor. toate acestea se decid centralizat în birocraţii.: Le phenomene bureaucratique. reforme. C e l e de c o m u n i c a r e şi relaţii publice. pe expertiza acelor o a m e n i . prin u r m a r e . întârzierea sau ocultarea informaţiei. Sigur. atunci este mai probabil să se constituie un leadership puternic . pentru că de aceasta depinde existenţa partidului dar şi cu mass-media. Restructurări. C o m u n i c a r e a este o resur­ să foarte importantă. legate de schimbări ale rutinei. p. recrutarea m e m b r i l o r ~ . Paris. A. procesul de raţionalizare existent. de multe ori. în realitate însă. fiind astfel dependenţi de partid. puterea era deţinută de o a m e n i aparent m o d e ş t i din departamentul de întreţinere. singurii d i n întreaga reţea capabili să r e p a r e m a ş i n i l e stricate şi. uneori. Seuil. M. în: March. alte organizaţii). ajun­ gând. Crozier ar înclina să susţină că experţii ar fi cei care au şansele să câştige c e a mai m a r e putere într-o organizaţie. dacă pentru militanţii partidului activitatea în partid reprezintă principala resursă. se iau. c o m u n i c a ­ rea internă. al cărei control p e r m i t e distribuirea informaţiei către anumite ţinte. ulterior. Friedberg. în organizaţii are tendinţa de a rutiniza controlul incertitudinii prin reguli şi proceduri de urmat şi accesibile oricui în astfel de situaţii. Crozier. Studiile de c a z efec­ tuate de C r o z i e r la sfârşitul anilor x 5 0 şi începutul anilor "60 asupra regi­ ei de stat a monopolului tutunului din Franţa au arătat că. monopolul unui grup restrâns de experţi. e dală de controlul incertitudinii. PUTEREA ORGANIZA ŢIONALĂ C o n t r o l u l incertitudinii în viziunea lui Michel C r o z i e r 1 2 . Mili­ tanţii respectivi depind de partid şi de conducerea partidului. c a r e interpretează regulile formale. Stricarea maşinilor era ultimul e l e m e n t imprevizibil dintrun sistem altfel complet birocratizat.. Cele de cadre. Controlul incertitudinii e s t e bazat.: "Social Structure and Organizations". Rand McNally. să controleze incertitudi­ nea. pp. liderii organizaţiei au acest control într-o măsură mai m a r e decât membrii obişnuiţi pentru că ei au o cunoaştere mai bună a organizaţiei. Stinchcombe. politici.G. J. în acest mediu stabil. Crozier. alte partide. C r o z i e r consideră controlul incertitudinii ca fiind sursa principală a puterii organizaţionale. 78 79 . 1965. Aşa c u m am mai spus. pentru că ei sunt cei mai capabili. să asigure în c o n t i n u a r e funcţionarea organizaţiei. m a i ales în organizaţii. există tendinţa ca leadershipul să fie mai d e g r a b ă slab (de exemplu. astfel. (ed ) Handbook of Organizations. pe c a r e nu au capacitatea să îl controleze. De exemplu. conducătorii de c a m p a n i i electorale ajung să o c u p e poziţii importante în partid şi. C e l e de disciplină. sur­ sele incertitudinii nu sunt atât de vizibile şi nici atât de stabile. finanţarea parti­ dului. Dimpotrivă. birocraţiile funcţionează descentrali­ zai. chiar în gu­ verne. 1977. în general. Cele care colectează fonduri pentru finanţarea partidului. de obicei. de obicei. pentru a-şi procura resursele şi vor favoriza.: Vacteur et le systeme.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII mod obişnuit.176-214. deciziile majore. în acest caz.. în rutina d e zi cu zi. relaţionează mai des cu exteriorul organizaţiei.

al promovării valorii şi tinereţii. P S D avea. 5. fără a deranja prea m u l t pe liderii mai vechi ai partidu­ lui. peste 20 de vicepreşedinţi ai par­ tidului. transparente. A Frameworkfor Analysis. E l e sunt disputate. în unele partide aceste alegeri sunt foarte i m p o r t a n t e şi contribuie decisiv la m o ­ bilizarea m e m b r i l o r . dimpotrivă. struc­ turi i n t e r m e d i a r e . scade şi puterea liderilor şi creşte probabilitatea de a fi înlăturaţi. ştiu tot ce s-a discutat şi ce decizii s-au luat. " e x p e r t i z a " . U n e l e partide au centrul de putere în grupurile p a r l a m e n t a r e . în organele execu­ tive naţionale sau. inaccesibile membrilor de rând. C e n t r e l e de putere în partide p o t fi n u m e r o a s e şi diverse: liderii centrali. în alte partide.96. a fost acela al capacităţii de schim­ bare a partidului. unele alese statutar.cit. cei care controlează incertitudinea nu se află obligatoriu în vârful ierarhiei partidului. elita c o n d u c ă t o a r e în partid e formată din diferite grupuri. De e x e m p l u . aleşii locali ai partidului. Sartori. C e n t r e de p u t e r e Sunt partide care funcţionează mai mult ca federaţii. şoc reflectat şi în restructurarea organelor sale de con­ ducere. animate. A c e s t e informaţii sunt. în plan local. corecte. transformându-1. C e a u ş e s c u nu primea informaţii reale pentru că subordonaţii se temeau că vor fi sancţionaţi (o soartă destul de frecventă pentru aducăto­ rii de veşti proaste). la un m o m e n t dat. Sartori susţine că şi sistemul electoral influenţează raporturile de putere din partidele politice aflate în competiţie : proliferarea facţiuni­ lor este favorizată de sistemele electorale proporţionale şi descurajată de sistemele majoritare. tinerii sau minorităţile etnice. mulţi lideri şi-au organizat adevărate "servicii s e c r e t e " în partid. atât membrilor P S D cât şi electoratului. conţin campanii electorale şi sunt foarte a s e m ă n ă t o a r e exerciţiului elec­ toral pentru alegerile din stat. U n e o r i . ei cosmetizau realitatea. ceea ce le reduce din eficacitate dar r ă s p u n d e unor alte exigenţe. la sfârşitul vieţii. A c e a s t ă dezinfor­ mare i-a slăbit puterea. Centrii de p u t e r e pot fi situaţi în diferite p u n c t e ale structurii organizaţionale: în grupurile p a r l a m e n t a r e . 80 8i . Uneori însă. era dezinformat cu privire la starea de nemulţu­ mire a poporului şi era c o n v i n s că p o p o r u l îl iubeşte. G: Parties and Party Systems. o r g a n e l e executive ale partidului au o m a i m a r e putere. grupurile p a r l a m e n t a r e . Organele deliberative de cele mai m u l t e ori ratifică d o a r deciziile l u a t e în o r g a n e l e executive. Alegerile interne j o a c ă roluri diferite în diferite partide.. Din c a u z a confuziei şi a lipsei de c o e r e n ţ ă nici mesajul nu a fost perceput şi nici alegerile nu au fost pregătite într-un m o d evident superior. ed. d e o a r e c e au şi avantajul " s e c r e t u l u i " : nu­ mai cei care fac parte din aceste o r g a n e . De exemplu. p. de obicei de dimensiuni reduse. nu există o s u p r a p u n e r e între grupurile de parlamentari ai parti­ dului şi aparatul de partid. S-a î n c e r c a t î m p r o s p ă t a r e a elitei c o n d u c ă t o a r e a partidului dar "în continuitate". birocraţia centrală (funcţionari retribuiţi de c ă t r e partid). Alunei când acest nivel de cunoaştere scade. îhtr-o marionetă. mai concentrat sau mai dispersat. Sau. gradul de c u n o a ş t e r e a organizaţiei pe care numai liderii îl p o s e d ă . Totuşi. E l i t a partidului este m a i m u l t sau m a i puţin coezivă şi în funcţie de m o d u l în care este distribuit controlul incertitu­ dinii. Astfel s-a ajuns la situaţia bizară în care existau mai m u l t e organe de conducere paralele. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII în general. organele executive au tendinţa să se "gonfleze". de obicei. o prea mare p u t e r e a liderilor se întoarce împotriva lor.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII Aşa cuin explica şi M i c h e l ş . Intre aceste centre p o t exis­ ta raporturi de dominaţie şi s u b o r d o n a r e sau de c o o p e r a r e . alianţe şi alianţe de alianţe. organizate în facţiuni (mai m u l t sau mai puţin ideologice) sau pe criteriul teritorial. altele formate sub impresia eşe­ cului electoral şi destinate în special pregătirii alegerilor parlamentare şi prezidenţiale din t o a m n a 2 0 0 4 . Ceauşescu nu mai cunoştea realitatea. S e m n a l u l care s-a dorit a fi dat. pentru a şti ce se întâmpla şi c e pericole sau oportunităţi există. aparatul central al partidului este cel mai puternic. în raport cu cele deliberative. De aceea. personalul g u v e r n a m e n t a l (în cazul în care partidul este la guvernare). organizaţii locale. favorizează naşterea oligar­ hiilor. De aceea. P u t e r e a parlamentarilor este mai accentuată în partidele cu un grad scăzut de birocratizare. mulţi dintre ei cooptaţi direct din guvern sau din sindicate. Aparatul partidului se divide şi el în birocraţie reprezentativă (alea­ să de către m e m b r i i partidului) şi executivă (salariată sau voluntară). P S D a suferit un adevărat şoc d u p ă pierderea alegerilor locale din vara anului 2004. O altă cauză a gonflării organelor e x e c u t i v e este îndeplinirea exigenţelor de reprezentare prin cote a unor categorii socio-demografice c u m ar fi fe­ meile. legate de sistemul de r e c o m p e n s e din partid sau de c o o p t a r e a de outsideri. în partidele birocratizate.

METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII în alte partide alegerile suni mai mult jocuri de culise, aranjamente formale ale căror rezultate sunt c u n o s c u t e dinainte, desfăşurate în apatia generală a membrilor partidului. A c e a s t ă diferenţa nu are legătură strictă cu eficacitatea politică sau electorală a partidului cât, mai degrabă cu un anumil stil politic şi cu tipul de cultură politică existent. U n i i autori leagă modul de desfăşurarea a alegerilor interne şi de gradul de birocratizare a partidului: partidele mai puţin birocratizate atribuie un rol mai important alegerilor interne L e a d e r s h i p u l politic D e ş i partidele sunt birocraţii, într-un grad mai m a r e sau mai m i c , totuşi, leadershipul politic este diferit de leadershipul birocratic; constru­ irea unei cariere de lider politic nu este î n t o t d e a u n a identică cu modul în care se clădeşte cariera liderului unei organizaţii birocratice clasice. Le­ gitimitatea liderilor nu vine din modul corect, eficace şi eficient de în­ deplinire a sarcinilor ci din faptul că au fost aleşi în cadrul unei competiţii electorale. De aceea, liderii politici nu dau socoteală neapărat la m o d u l ierarhic, în faţa superiorilor, ca într-o birocraţie autentică, ci mai ales în faţa celor care i-au ales. Controlul ierarhic funcţionează în anumite segmente, dar, alături de el, pentru liderii aleşi există şi contro­ lul electoral, din partea membrilor şi a militanţilor partidului. Partidele din R o m â n i a au un grad mai degrabă redus de birocratiza­ re, în sensul definiţiei weberiene. Cazurile în care un funcţionar al parti­ dului ajunge lider politic sunt destul de rare. Se î n t â m p l ă , însă, ca un expert, eventual lucrând iniţial din afara partidului (ca "free l a n c e " sau într-o organizaţie independentă) să fie totuşi r e c o m p e n s a t cu un post politic pentru serviciile aduse. De exemplu, mai mulţi directori de insti­ tute de sondare a opiniei publice, specialişti în m a r k e t i n g politic, în rela­ ţii publice, ziarişti e t c , au primit locuri eligibile pe listele de candidaţi pentru parlament, funcţii în aparatul g u v e r n a m e n t a l e t c . Partidele c o m u ­ niste din ţările socialismului real erau, în această privinţă, mai birocrati­ ce, pentru că liderii ajungeau în vârful ierarhiei prin escaladarea lentă, într-un timp apreciabil, a n u m e r o a s e l o r niveluri ale ierarhiei de partid. Nu puteai fi lider politic d a c ă nu aveai o î n d e l u n g a t ă experienţă de func­ ţionar în aparatul de partid. Fidelitatea faţă de " l i n i a " partidului (de fapt, faţă de grupul aflat la c o n d u c e r e a partidului) era principalul criteriu de ascensiune în partid.
Panebianco, op.cit., p.372.

5. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII V o m e n u m e r a câteva trasee individuale posibile pentru ascensiunea în partidele politice: • Organizaţia de tineret, traininguri, candidat pentru alegerile par­ lamentare sau locale, ales • Organizaţia de tineret, traininguri, militant voluntar, cooptat în aparatul salariat al partidului, eventual cu un post în aparatul guverna­ mental sau prezidenţial d a c ă partidul se află la putere te) • • C o o p t a r e din organizaţii n e g u v e r n a m e n t a l e (inclusiv din indica­ C o o p t a r e din agenţii implicate în c a m p a n i a electorală

• Tehnicieni cooptaţi la guvernare, deveniţi ulterior m e m b r i şi li­ deri de partid • F u n c ţ i o n a r i în administraţia p u b l i c ă (centrală sau locală), deve­ niţi ulterior m e m b r i şi lideri de partid Dintre tipurile politice existente în partide amintim: liderul, m a n a ­ gerul politic, notabilul, birocratul reprezentativ (tipic pentru era partide­ lor de m a s e ) birocratul executiv (activitate administrativă în partid pentru b u n a funcţionare şi d e z v o l t a r e a partidului), expertul, semiprofesionistul (profesori, ziarişti avocaţi), militantul de bază. Aceş­ tia au grade diferite de profesionalizare, cel mai profesionalizat fiind funcţionarii cu n o r m ă întreagă din aparatul partidului. O tendinţa de pro­ fesionalizare se manifestă şi în- cazul parlamentarilor cu mai multe legis­ laturi la activ, în general, în cazuT aleşilor, incluzând consilierii locali şi primarii. In R o m â n i a , din acest p u n c t de vedere, al tipurilor de oameni poli­ tici, situaţia este destul de eterogenă. Astfel, nu p u t e m nega rolul unor notabili locali care, chiar dacă nu au avut o carieră " b i r o c r a t i c ă " în partid, ei pot fi co-optaţi direct în func­ ţii de c o n d u c e r e în partid şi puşi pe listele de candidaţi ai partidului. C o o p t a r e a u n o r outsideri (de e x e m p l u , ministra justiţiei, M o n i c a Macovei, cooptată în 2004) pentru a creşte credibilitatea guvernării este iarăşi frecventă. D a c ă partidele Alianţei DA şi cele din defuncta Con­ venţie D e m o c r a t i c ă au făcut cooptări p r e p o n d e r e n t din societatea civilă, PSD (fost P S D R ) a cooptat în guvern outsideri " t e h n i c i e n i " (Văcăroiu, Geoană, Tănăsescu, D i a c o n e s c u ) c a r e au devenit, ulterior, m e m b r i de partid şi, mai mult, ai elitei c o n d u c ă t o a r e a partidului, deţinând funcţiicheie în partid. Alţi lideri au ajuns în vârful partidului prin construirea lentă a unei cariere în interiorul partidului (de e x e m p l u , A d r i a n Năstase).

82

83

METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII Un rezervor a fost constituit şi de către sindicate: de e x e m p l u , lideri de partide p r e c u m V i c t o r Ciorbea, M i r o n Mitrea dar şi alţii (în special, din P S D ) au fost iniţial lideri de sindicate. Mediul universitar şi a c a d e m i c este o altă sursă posibilă pentru re­ crutarea elitelor c o n d u c ă t o a r e din partide (de e x e m p l u , fostul preşedinte al ţării, Emil C o n s t a n t i n e s c u ) .

5. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII iorul ierarhiei partidelor, eventual cu parcurgerea treptelor acestei ierar­ hii, intelectualii sunt astfel îndreptaţi către posturi mai mult sau mai pu­ ţin îndepărtate de politica propriu-zisă (mai ales în diplomaţie). Ideologia şi cultura organizaţională au rolul de a crea şi menţine identitatea partidului dar şi de a oculta distribuirea r e c o m p e n s e l o r (avan­ tajelor), astfel încât membrii organizaţiei să continue să c r e a d ă într-o distribuţie echitabilă, în funcţie de poziţia pe care o au în raport cu recompensele, mem­ brii unui partid pot fi membri sinceri (true believers) şi carierişti. M e m ­ brii sinceri au o adeziune necondiţionată pentru obiectivele oficiale ale partidului pe câtă v r e m e carieriştii au propriile lor obiective: în primul rând, obţinerea de r e c o m p e n s e . De aceea, ei sunt mai numeroşi acolo unde nivelul r e c o m p e n s e l o r este mai ridicat: se găsesc mai rar la nivelu­ rile joase ale ierarhiei partidului şi mai des la nivelurile medii şi înalte. Membrii sinceri sunt foarte ataşaţi de obiectivele oficiale ale parti­ dului şi revolta lor va fi cu atât mai violentă atunci când partidul va dez­ volta activităţi în contrast cu aceste obiective, activităţi pe care ei le percep ca pe nişte ameninţări la propria identitate dar şi la identitatea colectivă a partidului; de exemplu, electoratul şi mulţi membri care s-au înscris cu e n t u z i a s m în organizaţiile Convenţiei D e m o c r a t i c e . D u p ă ce aceasta a ajuns la putere au fost deosebit de dezamăgiţi şi nutresc până în ziua de azi o atitudine agresivă faţă de foştii lideri ai acestei formaţi­ uni politice. M e m b r i i sinceri împărtăşesc m u l t e trăsături cu electoratul captiv al partidului (electoratul de apartenenţă, classe gardee). Electoratul " c a p ­ tiv" ia în serios scopurile oficiale ale partidului şi crede în liderii care dau senzaţia că fac acelaşi lucru; în schimb, nu iartă " t r ă d a r e a " acestor scopuri şi pe liderii care nu s-au arătat la înălţimea obiectivelor oficiale. Prin acest m e c a n i s m M i c h e l s 1 3 2 explică naşterea cultului personalităţii: membrii şi electorii partidului au nevoie de identitate, partidul are nevo­ ie de identitate iar liderii, fiind cei care deţin puterea legitimă în partid, sunt simbolul palpabil al acestei identităţi. M e m b r i i obişnuiţi sunt veriga de legătură dintre electoratul propriu şi militanţii partidului. Multe din activităţile de bază ale unui partid au un caracter discon­ tinuu, temporar, activând membrii obişnuiţi doar ocazional, deşi unii militanţi voluntari îşi dedica întreg timpul liber p a r t i d u l u i 1 3 3 .
Michels, op.cit., pp. 103-104.. Ibidem, pp. 65-74; 81-84.

SISTEMUL DE

RECOMPENSE Şl

SANCŢIUNI

Fiind o organizaţie, partidul politic foloseşte m e c a n i s m e organizaţionale pentru a supravieţui şi a se dezvolta. U n a din condiţiile supravieţu­ irii şi dezvoltării este atingerea obiectivelor proprii. Pentru a stimula şi motiva m e m b r i i organizaţiei în atingerea acestor obiective dar şi pentru a atrage noi m e m b r i , partidele au sisteme de r e c o m p e n s e şi sancţiuni. De unele recompense beneficiază toţi membrii organizaţiei, de altele doar unii (mai ales liderii), existând în partid atât interese individuale cât şi colective dar atât r e c o m p e n s e generale cât şi selective. Principalele r e c o m p e n s e sunt: imateriale (identitate, integrare, putere, status, presti­ giu) dar şi materiale (bani, servicii). C o m b i n a ţ i a de s t i m u l e n t e (recom­ pense, avantaje) e diferită de la un partid la altul şi chiar de Ia o etapă la alta în evoluţia aceluiaşi partid. Printre avantajele apartenenţei la un partid politic se n u m ă r ă , potri­ vit teoriei schimbului, şi ocaziile de a interacţiona cu p e r s o a n e care îm­ părtăşesc idei c o m u n e , de a petrece timpul într-un m o d interesant şi atractiv; nu de puţine ori, se leagă prietenii sau se creează chiar o mini131 piaţă m a t r i m o n i a l ă . Stimulentele sunt, aşadar, multiple: câştiguri de identitate politică şi socială, status, r e c o m p e n s e materiale. De exemplu, intelectualii, care nu sunt politicieni propriu-zişi dar j o a c ă diferite roluri politice, sunt uneori recompensaţi pentru aceasta c u ' p o s t u r i în diplomaţie, activităţi în centre culturale, contracte cu edituri etc. în politica r o m â n e a s c ă , exemplele de acest tip sunt n u m e r o a s e : Răzvan T h e o d o r e s c u la c o n d u c e r e a televiziu­ nii publice, M i r c e a D i n e s c u în Colegiul Consiliului N a ţ i o n a l pentru Stu­ dierea Arhivelor Securităţii, Augustin B u z u r a la c o n d u c e r e a Institutului Cultural R o m â n , E u g e n Simion ca preşedinte al A c a d e m i e i R o m â n e etc. Nu p u t e m să nu o b s e r v ă m că, de m u l t e ori, partidele preferă acest mod de r e c o m p e n s a r e pentru a evita o implicare directă a intelectualilor (in­ c o m o z i ) în politică. în loc de a desfăşura o activitate de " r u t i n ă " în inter1

Panebianco, A.: Modelli departilo, 11 Mulino, Bologna, 2000, p.71.

84

85

METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII Succesul partidului d e p i n d e şi de m o d u l în care este capabil să ofe­ re r e c o m p e n s e m e m b r i l o r lor. Această capacitate este, însă, d e p e n d e n t ă de controlul resurselor D a c ă fluxul r e c o m p e n s e l o r se întrerupe, partidul intră în criză, s e nasc n e m u l ţ u m i r i şi revolte, îşi p o a t e p i e r d e legitimita­ tea. Un astfel de caz este Partidul N a ţ i o n a l Ţ ă r ă n e s c , Creştin şi D e m o ­ crat ( P N Ţ - c d ) , care, nereuşind să intre în parlament, a pierdut, treptat, multe din sursele care îi asigurau controlul resurselor, adică şi-a diminu­ at capacitatea de a acorda r e c o m p e n s e m e m b r i l o r organizaţiei. Aceştia au î n c e p u t să părăsească partidu-1, slăbindu-1 şi m a i m u l t şi micşorându-i şi mai drastic şansele de a accede, din nou, în parlament. Sigur, recom­ pensele materiale sunt importante dar şi cele simbolice j o a c ă un rol la fel dc î n s e m n a i : d a c ă faci parte dintr-un partid " î n v i n s " nu m a i ai aceeaşi satisfacţie, nu te mai aştepţi să te bucuri de acelaşi prestigiu.

5. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII care nu sunt mulţumiţi de performanţele partidului, pot alege alţi lideri sau pot chiar părăsi partidul, lăsându-1, astfel, fără aderenţi. Schimbările din ierarhia partidului pot fi provocate atât de carierişti cât şi de aderenţii sinceri. Aceştia d i n u r m ă p o t îndepărta liderii de c a r e sunt profund n e m u l ţ u m i ţ i din c a u z ă că ar fi trădat obiectivele oficiale ale partidului. A c e a s t a este, poate, c a z u l lui P e t r e R o m a n , obligat să demisi­ oneze din poziţia de prim-ministru pentru că nu mai voia să urmeze sco­ purile Frontului Salvării N a ţ i o n a l e ( F S N ) , cu care acesta a câştigat alegerile în mai 1990: reformă g r a d u a l ă (sau chiar status quo), stabilita­ te, pace socială, c o n s e n s , linişte e t c . Petre R o m a n începea să c o n t u r e z e un program de g u v e r n a r e prea reformist pentru gustul fidelilor F S N . Pe de altă parte, carieriştii pot şi ei a m e n i n ţ a cu succes poziţia lide­ rilor în funcţie. Pentru a se apăra de carierişti, liderii îi pot c a l m a oferindu-le posturi i m p o r t a n t e (cooptându-i) sau încercând să-i dea afară din partid. Un e x e m p l u ar putea fi î n d e p ă r t a r e a lui C o z m i n G u ş ă din Partidul D e m o c r a t . Linia politică e s t e o serie de afirmaţii formulate de liderii partidului privind obiectivele şi m o d u r i l e de a c ţ i u n e . 1 3 4 Linia conţine obiectivele oficiale ale partidului şi ideile - valorile fundamentale - indispensabile constituirii unei identităţi politice şi a sentimentului de apartenenţă din partea membrilor şi alegătorilor p a r t i d u l u i 1 3 5 . U r m ă r i r e a consecventă a unei linii politice p o a t e să d u c ă la pierderi pe termen scurt dar la avanta­ je pe termen m e d i u şi lung. Inflexibilitatea principiilor şi n e a c c e p t a r e a compromisurilor de către Corneliu C o p o s u , liderul P N Ţ - c d , a determinat ca acest partid să obţină un scor electoral foarte slab la alegerile din mai 136 1990 (mai slab ca P N L , de e x e m p l u ) d a r să devină principalul partid de guvernare în p e r i o a d a 1997-2000. S c h i m b a r e a liniei partidului, chiar atunci când este în m o d clar caducă, este î n t o t d e a u n a o mişcare riscantă, pentru că această s c h i m b a r e poate îndepărta pe cei mai fideli şi mai sin­ ceri membri şi p o a t e aliena electoratul captiv al partidului. De e x e m p l u , înainte de alegerile din 2004, Partidul R o m â n i a M a r e şi liderul acestuia, Corneliu V ă d i m T u d o r , au realizat că linia politică a partidului - naţiona­ listă, şovină, xenofobă, rasistă - nu este b i n e văzută în U n i u n e a E u r o ­ peană (în dorinţa de a adera la un partid p a n e u r o p e a n ) , dar nici în electoratul r o m â n e s c , u n d e , în condiţii n o r m a l e , partidul nu are capacitaPanebianco, op. cit., p.92.
135

SCHIMBARE

ORGANIZA ŢIONALĂ ŞI MEDIU SOCIAL

" D e p l a s a r e a obiectivelor", descrisă deja în capitolul anterior, poate fi destul de costisitoare pentru partide, care riscă, astfel, să îşi piardă din membri d a r şi din electoratul propriu. U n e o r i , e vorba de î n l o c u i r e a obi­ ectivelor oficiale cu alte obiective oficiale (de e x e m p l u , Partidul D e m o ­ crat, care a a b a n d o n a t orientarea social-democrată, d e v e n i n d " p o p u l a r " ) . U r m ă r i r e a obţinerii de r e c o m p e n s e de către liderii partidului duce frecvent la acest fenomen, de " d e p l a s a r e a obiectivelor". M i c h e l s susţine că orice partid are următoarele etape de evoluţie: formare, creştere, biro­ cratizare, apatia m e m b r i l o r (de la e n t u z i a s m u l iniţial), d o r i n ţ a liderilor de a-şi păstra poziţiile în fruntea organizaţiei ca surse ale diferitelor avantaje. Astfel, organizaţia nu mai funcţionează conform obiectivelor oficiale ci, în principal, pentru a supravieţui şi a se a u t o c o n s e r v a , pentru a conserva, astfel, poziţiile şi avantajele oligarhiei sale. în România, acest lucru s-a î n t â m p l a t mai puţin în partide, u n d e elita c o n d u c ă t o a r e îşi schimbă destul de des c o m p o z i ţ i a - liderii care au fondat partidul şi care fac încă parte din leadershipul lui sunt rarisimi (am p u t e a n o t a pe Călin P o p e s c u T ă r i c e a n u în Partidul Naţional Liberal -' P N L sau pe Adrian N ă s t a s e în P S D ) ; dar, în m o d clar, acest lucru s-a î n t â m p l a t în unele sin­ dicate, care şi în prezent, la m a i mult de zece ani de la fondare, sunt c o n d u s e de aceeaşi lideri. Un rol i m p o r t a n t în " c i r c u l a ţ i a " sau împrospă­ tarea elitelor partidelor, l-au avut zguduirile electorale, sindicatele ned i s p u n â n d însă de un astfel de m e c a n i s m drastic. P u t e r e a liderilor partidelor este astfel limitată de puterea m e m b r i l o r care , în condiţiile în

Ibidem.

în mai 1990 P N L a obţinut 6 , 4 1 % din voturi iar PNŢ-cd numai 2 , 5 6 % (Câmpeanu, P., Combes, A., Berindei, M.: op.cit., p. 104 ; p.108).

136

86

87

la alegerile din 2 0 0 0 electoratul partidului glisase deja către un „portret-robot" a s e m ă n ă t o r fostei Convenţii D e m o c r a t i c e ' 3 7 : domiciliu în oraşe mari. liderii. Bucureşti. Astfel. discursul. proces care priveşte inclusiv outputurile (de e x e m p l u .58-59. aflat. 49. o coaliţie. Structurarea unei organizaţii şi ordinea normativă dintr-o organiza­ ţie sunt n e g o c i a t e între diferitele grupuri ce alcătuiesc organizaţia.P N L P N Ţ . Succesul unei organizaţii d e p i n d e de felul în care ea se adaptează la mediu.l e atunci când par­ tidele trec în opoziţie. răsfrânge aceste atribute şi asupra membrilor săi. deşi Petre R o m a n afirma sus şi tare linia social-democrată a partidului său (partidul D e m o c r a t P D ) .): Sondajele de opinie. cit. M e m b r i i vor face ce e bine pentru organizaţie. c o e z i u n e a Alianţei a slăbit. populându-şi discursul oficial cu adjectivul " e u r o p e a n " . PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII strucţia R o m â n i e i . de aceea echilibrul este d i n a m i c şi stabilitatea mai d e g r a b ă precară. d u p ă ce a ajuns la guvernare. este. astfel în­ cât şi nevoile lor vor fi î n d e p l i n i t e 1 3 9 . dimensiunea partidului nu este o c o n s e c i n ţ ă a deciziei liderilor partidului ci a unei serii de factori obiectivi. abia creat. nivel ridicat de instrucţie. de obicei. De obicei. Câteodată. deşi are o nevoie disperată de a-i păstra şi de a-i fideliza şi de a trage noi membri. Orice organizaţie. şi la putere. P S D (2004) D a r şi câştigarea puterii poate d u c e la slăbirea coeziunii. p. de felul în care rezultatele activităţii sale (ouputs) sunt acceptate de către mediu.U R R ) . Alegerile 2000. De exemplu. în criză. Mihăilescu. partidele intră. pentru a creşte coeziunea internă şi pentru ca noii lideri să îşi i m p u n ă mai bine controlul asupra organizaţiei. 88 89 . partidul respectiv îşi va pierde din ce în ce mai mult controlul asupra membrilor proprii. este incompletă. vârstă p r e p o n d e r e n t tânără. pp. ideologia. făcând declaraţii filosemite e t c . pentru că noii înscrişi nu sunt sociali­ zaţi în cultura organizaţională a partidului respectiv. D u p ă pierderea puterii. acţiunile. op. dispariţie sau. 2 0 0 1 . însă. Aşa c u m am văzut mai sus în cazul P N Ţ . un partid bogat şi presti­ gios. Mod de utilizare. în cel mai b u n caz. publicul.. Cantitatea necesară de control este mai redusă atunci c â n d nu există tensiuni majore între obiectivele m e m ­ brilor şi obiectivele organizaţiei. are interesul să atragă noi m e m b r i .(ed. Un alt partid vrea să îşi reducă dimensiunea şi să îşi simplifice structura. atunci şi c o e z i u n e a grupului va scădea c o r e s p u n z ă t o r . Prezentare şi analiză Paideea. M: "Segmentarea electoratului: cine a votat pe cine?". în c o m p a r a ţ i e cu 2 0 0 0 . şi cu atât mai mult un partid. De exemplu. interni sau externi partidului. de multe ori partidul respectiv este c o n d a m n a t la margmalizare. V. 5. succesul/eşecul sunt vizibile în primul rând prin performanţa în alegeri. însă. între obiectivele membrilor şi cele ale organizaţiei. electoratul) acceptă outputul respectivului partid: programul. un partid care a ratat în mod repetat intrarea în p a r l a m e n t ) organizaţia supravieţuieşte datorită sprijinului u n o r sponsori sau al unei alte organizaţii organizaţia se restructurează. prestaţia pe scena publică. eventual. în. D a c ă presiunea exterioară exercitată a s u p r a grupului scade. pot exista următoarele situaţii: organizaţia intră în declin şi dispare (de exemplu. acest lucru datorită structurii prea stufoase. un partid care a pierdut alegerile). îşi p o a t e salva o parte din obiective prin fuziunea cu un alt p a r t i d ' 3 8 (cazul U n i u n i i pentru R e c o n Kivu. schimbarea liniei partidului este anticipată de mutaţii în electoratul partidului respectiv. în fond. însă să realizeze acest obiectiv şi. Un partid mic. 139 Etzioni. să îşi sporească mărimea.P D a fost mai coezivă atunci când P S D era mai puternic şi mai ameninţător. l ) c obicei.c d (2000). se creează astfel un cerc vicios: nevoia de con­ trol asupra m e m b r i l o r este mai mare în cazul unui partid care nu a avut succes dar acest control nu poate fi i m p u s din c a u z a penuriei de resurse ce caracterizează un partid care a pierdut. în cazul nefericit în care rezultatele nu sunt bine accep­ tate şi adaptarea la m e d i u este dificilă. Această creştere (inclusiv de resurse) poate amenininţa c o e z i u n e a partidului. partidele aflate la guvernare primesc o infuzie de carie­ rişti şi oportunişti. în cazul unui partid politic.i îşi s c h i m b e linia şi imaginea. Partidul a în­ cercai s. prea rigi­ de a partidului. Electoratul a re­ acţionat dur. un mediu ostil îl î m p i e d i c ă . o p o r t u n i s m u l nu este întotdeauna avantajos din punct de v e d e r e electoral şi politic. Nu poate realiza.cit. 138 Panebianco. c a r e arată în m o d clar gradul în care mediul (societatea. organizaţia r e c o m p e n s e a z ă pe cei care se conformează n o r m e ­ lor ei şi penalizează pe cei care nu se conformează. această suprapune­ re. op. De aceea. scorul obţinut la alegerile p a r l a m e n t a r e din 2 0 0 4 fiind m u l t m a i scăzut. Alianţa P N L . De multe ori. mulţi dintre aceştia a b a n d o n â n d u .c d . în general.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII ic du creştere peste " n u c l e u l d u r " al electoratului captiv. conform teoria grupurilor. Succesul unei organizaţii d e p i n d e şi de capacitatea ei de a-şi impu­ ne controlul asupra membrilor săi. Prin u r m a r e .

d i m e n s i u n e şi stilul politic.MF-TMAORFOZE S O C 1 M . de asemenea. pentru că participarea d e p i n d e şi de sistemul de recom­ pense şi stimulente (de exemplu. ideologie. " A l i a n ţ a P o p u l a ­ ră". C u m resursele sunt limitate. ierarhia. aceas­ ta implică existenţa unei competiţii a p r o a p e p e r m a n e n t e între p a r t i d e 1 4 0 . cu crize de sorginte socială sau naturală etc. M e d i u l în c a r e se află partidele este. partidul de c a r e era apropiat C o n s t a n t i n e s c u . nu e întotdeauna aşa. partidul respectiv nu va avea c u m să stimuleze şi să r e c o m p e n ­ seze pe m e m b r i i săi din p u n c t de v e d e r e material. Este cazul unui m e d i u dificil de anticipat şi controlat. cu tulburări sociale de a m p l o a r e . la redefinirea scopurilor oficiale şi a normelor partidelor. cu un electorat imprevizibil. cu mass-media. identitatea. având s c o p u l să c r e a s c ă vizibilitatea partidului. Creşterea dimensiunii poate avea un efect descurajam asupra parti­ cipării membrilor simpli şi a mobilizării interne a partidelor. D i m e n s i u n e a este variabila i n d e p e n d e n t ă ce explică naşterea oli­ garhiei (Michels). Ia rândul lui. P a r t i d u l nou format va avea difi­ cultăţi nu n u m a i să atragă noi m e m b r i şi electori proprii d a r şi să îi men­ ţină pe cei pe care îi are deja. prestigiu etc. Emil C o n s t a n t i n e s c u . Un e x e m ­ plu de c o m p o r t a m e n t de acest tip este cel al liderului "Alianţei P o p u l a ­ r e " .resurse u m a n e . PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII O altă variabilă organizaţională i m p o r t a n t ă este d i m e n s i u n e a parti­ delor. de m u l t e ori. la conflic­ te de generaţii. eventual. la formarea unei noi elite ce vrea sa o dea j o s pe cea ve­ che. marginalizare p o a t e deveni explozivă. contribuind. D e o a r e c e resursele sale sunt foarte limitate. Sistemul de finanţare publică a partidelor este î n s ă un mijloc de a evita astfel de situaţii e x t r e m e . Uneori însă.E ALE PUTER» 5. cu electoratul. Ieşirile publice ale unui partid aflat într-o a s e m e n e a situaţie sunt foarte " i d e o l o g i c e " . în anul 2 0 0 0 . cu formarea. E m i l C o n s t a n t i n e s c u a părăsit partidul. (diferenţiere internă). M e d i u ostil p o a t e î n s e m n a c ă r e s u r s e l e d e c a r e are n e v o i e partidul nou formal pentru a supravieţui şi funcţiona . nu în ultimul rând. resurse financiare. cu foarte mulţi competitori politici. Discursul şi acţiunile partidului pot d e v e n i c h i a r agresive. nu a mai reuşit să devi­ nă nici m ă c a r partid p a r l a m e n t a r . Legăturile dintre d i m e n s i u n e şi c o e z i u n e a internă. D a c ă mediul este deosebit de turbulent. poate: complexitatea. diviziunea mun­ cii. c o m b i n a ţ i a dintre resurse r e d u s e . d a r nu va avea niciun succes electoral notabil la alegerile din 2004. Cu cât este mediul este mai instabil. Traian B ă s e s c u . d e m o c r a ţ i a internă slăbind în organizaţiile mari. să crească sentimentul de a p a r t e n e n ţ ă al membrilor. dimen­ siune şi grad de birocratizare sunt studiate în literatura de specialitate mai degrabă pe baza unor observaţii intuitive decât prin cercetări e m p i ­ rice care testează ipoteze ca relaţii între diferite variabile organizaţionale. d a c ă ostilitatea mediului creşte. care îi reproşa parţial eşecul. Partidul p o a t e supravieţui numai prin solidaritate şi c o e z i u n e internă . Astfel. care a criticat agresiv nu n u m a i guvernarea P S D (2001-2004) dar atacă şi actuala g u v e r n a r e (după 2004). resurse materiale. chiar " f u n d a m e n t a l i s t e " . cu instituţii slabe. c h i a r terorism. C o n v e n ţ i a s-a d e s t r ă m a t şi PNţcd. mediu ostil. fanatism. elita c o n d u c ă t o a r e a parti­ dului are tendinţa de a deveni divizată şi instabilă. Totuşi. M e ­ diul este arenă de s c h i m b al diferitelor resurse necesare pentru funcţio­ narea partidului.) Nu toate organizaţiile mari sunt hipertrofice sau biropatice: mări­ mea organizaţiei este d o a r o d i m e n s i u n e a birocraţiei. pentru că a refuzat să m a i c a n d i d e z e în alegerile prezidenţiale din 2 0 0 0 .. în general. de exemplu. preşedinte al R o m â n i e i şi lider al coaliţiei de partide " C o n v e n ţ i a D e m o c r a t i c ă " . î n v i n g ă t o a r e în alegerile din 1996. important. unele interese materiale. resurse simbolice. 90 ii . Istoria de mai sus reprezintă un caz benign. Emil C o n s t a n t i n e s c u a fost. dar sunt altele mai importante. d i m e n s i u n e şi participarea/mobilizarea membrilor. resurse elctorale . să îi c o n s o l i d e z e identitatea şi. a unor noi centre de putere în partid care ameninţă poziţia eli­ 41 tei d o m i n a n t e ' . cu alte partide. specializarea. Se poate ajunge la o escaladare a agresivităţii şi la e x t r e m i s m . acuzându-1 pc preşedintele în exerciţiu. agresivitate. op. C o n s t a n t i n e s c u va înfiinţa propriul partid. solidaritatea. Presiunea mediului poale duce la crize şi mutaţii interne. cu grupuri de interese şi alte organizaţii. de c o l a b o r a r e cu Securita­ tea. descentrali­ zată. la restructurarea partidului d u p a schimbarea elitei c o n d u c ă t o a r e . este creat un cadru în care chiar partide nou-formate şi partide cu resurse p u ţ i n e au o şansă în c o m p e t i ţ i a cu celelalte partide. 140 141 Panebianco. privând astfel partidul de aportul său.deşi aceasta poate î n s e m n a o izolare faţă de celelalte organizaţii. la o şi m a i m a r e izolare a sa. cu atât au mai m a r i şanse de supravieţuire şi dezvoltare partidele cu o structură flexibilă. M a i târziu. S i n g u r e l e resurse pe care le poate folosi într-un m o d mai substanţial sunt de n a t u r ă afectivă şi/sau simbolică. Ibidem.sunt deja acaparate de partidele existente. faţă de mediul înconjurător. cit. la reconfigurarea centrelor de putere. însă.

c e e a ce tensionează relaţiile dintre ele. urban/rural (burghezie/moşieri). 169. în Franţa. catastrofe n a t u r a l e . sunt şi coaliţiile dintre un partid mare şi unele m a i mici. Party Systems and Voter AHgnments. cel puţin.406-407. legitimi­ tatea partidelor se construieşte mai puţin pe reprezzentarea u n o r grupuri şi categorii sociale. Structura birocratică greoaie le-a împiedicat să se reorienteze rapid călre alte grupuri ţintă. formare de diviziuni în c o n d u c e r e a partidului etc. 146 De la 6 8 % în 1976 la 5 6 % în 1987.U D M R . Votul nu este unul de identificare cu partidul . în lupte interne. B a z e l e sociale ale partidelor nu mai diferă în m o d esenţial iar rezultatele alegerilor nu mai pot fi interpretate în acest m o d 1 4 5 . parti­ dul mai slab din p u n c t de vedere al organizării birocratice. furnizând soluţii-tip pentru diverse situaţii. este un vot de opinie. r e c u n o s c u t ca reprezentant al intereselor grupului. Structure.2 0 0 4 .toate acestea pot declanşa crize serioase în partide.S P D c a r e a guvernat în G e r m a n i a . Ele reiau. p. a relaţiilor sociale de clasă. op. cel puţin. în ge­ neral U D M R este un partener stabil pentru că are un grup-ţintă exclus practic pentru celelalte partide). în general. Legătura dintre forţele sociale şi clivajele partizane s-a diminuat.: " La nouvelle cuisine en politique: la fin de l'exceptionnalite francaise". 1967. în aceste* condiţii. 1989. Pentru a-şi m e n ţ i n e coeziunea internă.. a decăderii rolului industriei. presiunile mediului. ca expresie. dar şi în alte societăţi occidentale. într-un fel. Viziunea lui Stein R o k k a n 1 4 4 despre cele patru clivaje . structura socială . Stabile. Presses de Ia fondation naţionale des sciences politique. Kesselman. aceste clivaje expli­ că geneza partidelor şi nu au pretenţia de a fi eterne.P U R din 2 0 0 0 . The Free Press. (ed. Datorită terţiarizării e c o n o m i e i . p. grupurile-ţintă ale partidelor nu sunt clar definite şi toate partidele se luptă pentru aceleaşi grupuri de electorat. când identificarea de clasă nu mai funcţionează la acelaşi nivel. de a s e m e n e a .): Cleavage. centrat pe " p r o b l e m e " şi pe candidaţi iar electoratul votează în funcţie de cât de convingători sunt candidaţii şi partidelor lor că sunt capabili să amelio' 142 5.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII într-un astfel de mediu.cit. E r a m u l t mai simplu să realizeze mobilizarea claselor sau grupurilor captive decât în prezent. Rokkan.169. coaliţia P S D . M. pentru că birocraţia este un i n s t r u m e n t de reducere a incertitudinii. într-o primă fază. identitatea socială depinzând mai puţin de identitatea de clasă. în ultima vreme. nesigure. S. în ultimul timp. A ş a c u m un transatlantic înfruntă m a i b i n e furtunile pe o c e a n decât o b a r c ă . un mediu stabil sau chiar placid favorizează birocrati­ zarea partidelor. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII zaţii. clasele sociale devin c a d u c e . cit. între partide cu " i d e o l o g i i " a s e m ă n ă t o a r e sau. ele devenind tot mai mult catch-allparties.centru/ peri­ ferie. aceste partide sunt obliga­ te să r e n u n ţ e la coaliţie. Y. muncă/capital (muncitori/patroni) . E s t e c a z u l " M a r i i coaliţii" C D U .): Ideologies. De e x e m p l u . într-o alianţă formată nu din opozanţi ci din c o m p e t i t o r i politici. D i m p o t r i v ă . conf. TENDINŢE PORANE RECENTE ÎN PARTIDELE CONTEM­ reze respectivele p r o b l e m e . De aceea. de multe ori coaliţiile dintre partide o p o z a n t e (distante din punct de vedere ideologic) sunt mai stabile decât cele dintre partide 143 c o m p e t i t o a r e . De fapt.7. partidele c o m u n i s t e o c c i d e n t a l e au fost surprinse că " b a z a lor socială" . P i e r d e r e a u n o r alegeri ce puteau fi câştigate.mult mai mobilă şi mai flexibilă în p r e z e n t .ţeds. N e w York. stabilitatea este adesea pusă în pericol. Panebianco. cu p r o g r a m e politice a s e m ă n ă t o a r e . Acesta va resimţi instabilitatea coaliţiei reflectată în instabilitatea propriei organiIbidem. de obicei. mai ales în partidele gre­ oaie şi inflexibile.au început să nu mai vote­ ze cu ei. pentru că ele se fac.fiind caracterizată prin alte grupuri sociale. D a r aceste partide se luptă pentru aceleaşi grupuri de electorat. statul) ca reflectare. Lipset. Kesselman. de ase­ menea. p.muncitorii . Paris. b a z e l e sociale. parties politiques & groupes sociaux. stat/biserică. S. A r e de pierdut.21.este. 92 93 . a mutaţiilor produ­ se în structura de proprietate şi în m a n a g e m e n t u l întreprinderilor. dificultăţi de guverna­ re neanticipate. contestată pentru că nu ar mai c o r e s p u n d e evoluţiilor c o n t e m p o r a n e . în: Meny. N o ţ i u n e a de clasă socială este ea însăşi contestată. pp. teza marxistă referitoare la relaţia dintre bază (structura socială şi infrastructura) şi suprastructură: instituţiile politice (partidele. aşa şi un partid birocratizat poate face faţă mai bine schimbărilor m e d i u l u i . care nu reprezintă o a m e n i n ţ a r e pentru partidul mai m a r e (de exemplu. a scăzut proporţia celor care îşi recunosc apartenenţa la o anumită clasă s o c i a l ă 1 4 6 . partidele şi-au redus. şi rolul tradiţional jucat în mobilizările politice. Un partid birocratizat suportă mai bine.ca transpunere în plan politic a structurii sociale. conflicte sociale sau etnice. Coaliţiile între partide sunt î n t o t d e a u n a foarte p r o b l e m a t i c e . uneori. op. 5. Având baze sociale volatile.

Kaase. The impact of values. formare recrutare. 1970. 95 150 94 . voi.353. partide tehnocratice. partide anti-sistem. în: Barnes.88. se manifestă o criză a funcţiilor clasice ale partidelor: reprezentare. aceste schimbări se p o t explica şi prin mutaţiile din planul culturii. N e w York. Par­ tidele au î n c e p u t să îşi centreze tot mai mult activitatea pe obiective electorale. Inglehart p o r n e ş t e de la celebra p i r a m i d ă a nevoilor a lui M a s l o w . op. Criza partidelor clasice este vizibilă şi prin r e d u c e r e a n u m ă r u l u i de membri şi prin a n e m i e r e a legăturilor cu b a z a şi a militantismului de ba­ ză. Principalele tendinţe identificate de literatura d o m e n i u l u i sunt re­ prezentate de constituirea de noi tipuri de partide: partide carismatice. datorită unei mai b u n e organi­ zări. formularea de politici publice. d e v e n i n d „partid e l e c t o r a l e " 1 4 7 . P e n t r u ei.479. şi la s c ă d e r e a votului acordat acestor partide. Mass Participation în Five Western Democracies. G r u p u r i l e de interese şi grupurile de p r e s i u n e au în­ ceput să aibă un rol din ce în ce mai m a r e în recrutarea. London. al valorilor. F u n c ţ i o n a r e a birocratică. R. PARTIDELE POLITICE CA ORGANIZAŢII şi-a testat ipotezele printr-o c e r c e t a r e empirică b a z a t ă pe o scală a postmaterialismului. datorită b o o m ­ ului e c o n o m i c înregistrat în O c c i d e n t în timpul celor trei decenii glo­ rioase de d u p ă cel de al doilea război m o n d i a l . R. selecţie. f o r m a r e a şi se­ lecţia elitelor politice sau în integrarea socială şi în socializarea politică. c o m p u s ă din 12 itemi. dintre dreapta şi stânga .: "Politica! Action. p a r t i d e fără bază socială clară. P. centrate pe " s u b i e c t e " . ce a p e r m i s . In afara mutaţiilor din structura socială şi din e c o n o m i e . Inglehart. partide dezideologizate (axa stânga/dreapta d e v e n i n d nerelevantă). Rolul birocraţiei de partid a scă­ zut. p. tinerele generaţii ar fi mai interesate nu de participarea în sau alături de partide (convenţi­ onale) ci de alte mişcări sociale alternative. p. pentru un partid care apără interesele clasei sau grupului din care faci parte. p. Harper & Row.H. 1979. Prin urmare. integrare (funcţia expresiva).. N i c i u n a dintre aceste funcţii nu mai e proprie partidelor.: Molivation andpersonality. în general.): Politicul Action. p a r t i d e baza­ te pe legături cu grupuri de interese. M. Astfel. care determină mutaţii atât în structura electoratelor partidelor cât şi în orga­ nizarea şi funcţiilor partidelor politice. în general.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII în general. S. potrivit căreia o a m e n i i nu trec la un nivel superior al nevoilor decât d u p ă ce le î n d e p l i n e s c pe cele de b a z ă . De aceea. Schimbarea priorităţilor axi­ ologice d u c e la o redefinire a naturii clivajelor politice şi la geneza unor axe mai semnificative decât cea clasică.: "Economic Security and Value Change" în: The American Political Science Review..& Abramson. 2/1994. n e v o i l e de bază. A.R. ca r e p r e z e n t â n d clasele sociale. cognitive level and social background". Creşterea în importanţă a valorilor postmaterialiste a contribuit la declinul ratelor de înrolare în partidele politice. atitudini şi c o m p o r t a m e n t e politice. pentru a câştiga alegerile m u l t e partide fiind nevoite să apeleze frecvent la cooptări de candidaţi din afara lumii politice: experţi şi pro­ fesionişti în diverse d o m e n i i dar şi vedete şi personalităţi p o p u l a r e . pe teme pe dezbateri. 336. Inglehart Panebianco. 148 5. Sage Publications. a devenit mai d e g r a b ă o piedică pentru a d a p t a r e a partidelor la mediul exterior d i n a m i c şi instabil. votul nu se mai a c o r d ă la m o d u l raţional. 148 în special. R o n a l d I n g l e h a r t studiază trecerea de la m a t e r i a l i s m la postmaterialism. au fost îndeplinite şi tinerele generaţii sunt pregăti­ te să treacă la nevoile postmateriale. mobilizarea mai eficientă a resurselor şi obţinerea u n o r p e r f o r m a n ţ e superioare. Inglehart. partide regionale. Maslow.cit. motivaţia votului nu mai ţine de interesele materiale ci de cele postmateriale. nevoile materiale. Or. vechile clivaje utilizate în explicarea genezei partidelor politice şi a conflictelor sociale şi-au pierdut relevanţa în l u m e a de azi iar locul lor a fost luat de noi valori. au devenit m a i importan­ te libertatea individuală şi calitatea vieţii (în sens n o n m a t e r i a l ) . (eds.

S. n e e x p r i m a t e în m o d clar şi deschis.: Les regles dujeu politique. interacţionismul consideră o m u l ca un p r o m o t o r al unui p r o c e s de defi­ nire şi interpretare a politicii. de fiecare dată. C o d u r i l e sunt elaborate de specialişti. interzicerea participării la competiţie. capacitate civică 151 Berger.6. INTERACŢIUNEA POLITICĂ D a c ă p a r a d i g m a holistă sublinia p u t e r e a transformatoare a ansam­ blului social a s u p r a grupurilor şi indivizilor. Cherea. dar nu obligatoriu. pot fi slabi într-un altul"153. ci reflectând o istorie a instituţiilor politice şi sociale. o l u m e construită în jurul lui „aici" şi „ a c u m " al prezentului nostru. astfel că jucătorii care sunt puternici într-un j o c . în cazul transgresării regulilor jocului politic. în c o n t i n u a r e . Ciuciuc. un rezultat al interacţiunilor u m a n e ce se formulează şi reformulează neîncetat. Suciu). D. 148. Cei care participă la un joc sunt departe de a fi egali . T. considerându-le. experţi. I. Popescu. 1971. de fapt. la c o e z i u n e a şi stabilitatea lui. L. 1994. se discută chiar ex­ cluderea.. alege­ rile constituie un astfel de ritual. P. pe care le folosim în interacţiunile directe şi în negocierile purtate cu c e i l a l ţ i 1 5 1 . O. Controlul asupra aplicării regulilor este asigurat prin constrângere dar şi prin socializare politică. Regulile informale sunt nescrise. Dumitriu. p. El nu r e a c ţ i o n e a z ă m e c a n i c ci îşi constru­ ieşte c o m p o r t a m e n t u l . Regulile jocului politic sunt expresia unui c o m p r o m i s politic între participanţi. Regulile formale sunt explicit formulate. Hickson. 32-35.G. p a r a d i g m a interacţionistă accentuează rolul actorilor sociali în politică. dar se reafirmă. Bucureşti. în unele situaţii. Bailey. scrise. de obicei. O m u l nu este înlănţuit de l u m e a politică. De e x e m p l u . ascunse. modul de desfăşurarea a scrutinului. F. D. G. P u t e r e a însăşi are o natură rela­ ţională. instituţii şi statusuri atribui­ te ci un artefact social. The Pensuin Press Allen Lane. implicite. durata c a m p a n i e i electorale. Luckmann: The Social Construction ofReality. ..Spre deo­ sebire de holism. astfel. pe acestea din u r m ă .Definirea acţiunilor sau calităţilor necesare pentru a obţine trofee­ le.: Contribuţii la studiul organizaţiilor (trad. 97 .unii sunt mai puternici de cât alţii . Politica d e v i n e astfel o reţea de c o m u n i c a r e şi tranzacţie ce se ţese de către grupuri şi indivizi'. Principalele d o m e n i i de acţiune ale regulilor j o c u l u i politic sunt următoarele : . pentru ca noii veniţi să le înveţe şi să asimileze normele şi valorile sociale care definesc strategiile acceptabile şi inac­ ceptabile. prin care oamenii nu n u m a i că sunt convinşi să participe şi să r e s p e c t e regulile jocului. E l e sunt.Poate exista d o a r un consens parţial în privinţa regulilor şi unii jucători se po t strădui să le s c h i m b e dar ele sunt suficient de cunos­ cute şi de persistente. el p o a t e o r d o n a şi controla această lume. p. într-un c o d . Viziunea interacţionistă face diferenţa dintre regulile formale şi cele informale. în afara regulilor formale. Relaţiile dintre participanţii la j o c u l politic sunt definite prin reguli specifice. se.sau rolurile lor variază de la un j o c la altul. postu­ rile şi demnităţile . contri­ buind. vizibile. o l u m e intersubiectivă. prin stabilirea şi aplicarea sancţiunilor prevăzute. împărtăşită cu ceilalţi prin s c h e m e intersubiective. exterior de n o r m e . există şi „principii ce p o t fi descoperite prin analiza c o m p o r t a m e n t u l u i jucătorilor. jurişti. morală.J. Pentru participanţii la jocul politic 153 JOCUL POLITIC Politica este o reţea de interacţiuni. codificate şi. proceduri de votare etc. ea este. C i n e nu respectă a c e s t e reguli este exclus din j o c u l po­ litic. exprimate formal. PUF. v o m trece în revistă câteva contribuţii i m p o r t a n t e ale acestei p a r a d i g m e la studiul politicii. educaţie. Politica nu mai este consi­ derată un sistem obiectiv. INTERACŢIUNEA POLITICĂ . sunt m e n ţ i o n a t e condiţionări legate de vârstă. L. p.Indivizii şi agenţii autorizaţi să participe la competiţie: listele de candidaţi. partidele şi formaţiunile politice . pe b a z a unui set m i n i m de valori c o m u n e . 152 Pugh.M o d u l de desfăşurare a competiţiei: tactici autorizate sau interzi­ 6. Paris. Bădica. dar nu sunt inventate pornind de la zero.P r o c e d u r i l e de u r m a t atunci când o regulă a fost încălcată: contro­ lul jocului politic de către instituţii autorizate. sex. valorile politice fundamentale ale sistemului politic. a valorilor şi experienţelor aferente d o m e n i u l u i politic. prin ritualuri politice. D. CODECS. D e ş i realitatea ne apare obiectivată şi existând dinaintea apariţiei noastre.. T... de obi­ cei. Bologea.Definirea trofeelor de cucerit. p u s e în j o c : în cazul politicii. chiar mai importante. în care o m u l este prizonierul structurilor sociale. 1967.3I. comisii p a r l a m e n t a r e .

în­ călcarea regulilor formale p o a t e fi trecută cu vederea.fie marginalizaţi. instituţii g u v e r n a m e n t a l e . afirmate în codurile scrise. F r a n c o i s B o u r r i c a u d şi M i c h e l Crozier. 1967. interpretabile şi modificabile. Bourricaud.. cit. în raport Garfinkel. Ignorarea regulilor informale de către liderii politici poale d u c e la grave conflicte sociale şi la eşecul respectivilor lideri şi al politicilor lor. aşa c u m arată sociologii interacţionişti . în care hazardul j o a c ă rolul său. c â t e o d a t ă goale de c o n ţ i n u t şi p u s e a c o l o d o a r pentru a respecta unele criterii sau pentru a câştiga î n c r e d e r e a populaţiei. Regulile . Cu toate că sunt produsul interacţiunii politice. deci. PUF.susţin interacţioniştii . H. De exemplu. atât prin m e t o d a tipului ideal (care este un model.. Această abordare este o p u s ă p r o g r a m a t i c holismului şi structuralismului şi aceas­ tă opoziţie a fost explicit teoretizată de R a y m o n d B o u d o n 1 5 6 .: Dictionnaire critique de la sociologie. C e i care nu au c u n o s c u t sau au desconsiderat regulile informale au fost m u l t mai aspru sancţionaţi .nu sunt. întreaga motivaţie a indivizilor implicaţi în fenomenul respectiv. prin discursul său antisemit şi xenofob. fie chi­ ar puşi sub acuzare penală. ab­ stract dar c o m p r e h e n s i b i l . A explica un fenomen social înseamnă. î m p ă c â n d libertatea celor din organizaţie cu constrângerile la care sunt supuşi. totuşi. î n c ă l c a r e a regulilor infonnale este. Corelaţiile macrosociale. Pugh.ele sunt construcţii sociale subiective. Regulile sunt negociabile. obligă. F. Instituţiile sunt trăite. „Jocurile canalizează relaţiile de forţă şi permit cooperarea. Corneliu V ă d i m Tudor. prin acţiunile lor. însă. INDIVIDUALISMUL METODOLOGIC Individualismul m e t o d o l o g i c are o v e c h e tradiţie sociologică. NJ. De e x e m p l u .p a r t i d e . op. R. C o m p o r t a m e n t e l e indivizilor fac această corelaţie semnificativă şi nu invers. lupta î m p o t r i v a corupţiei şi a cri­ mei organizate trebuie să ţină cont de structurile. Aceşti agenţi nu sunt autorizaţi să participe în m o d direct la j o c u l politic dar. în special prin contribuţiile lui Raymond B o u d o n . aşadar. De e x e m p l u . se pot găsi portiţe de ieşire. deşi liderul partidului " R o m â n i a M a r e " . T e z a prin­ cipală este explicaţia de tip individualist: f e n o m e n e l e politice şi sociale sunt consecinţa acţiunilor individuale. Politica nu este un rezultat al unui proiect deliberat ci al unui a n s a m b l u de jocuri. INTERACŢIUNEA POLITICĂ zaţi nu sunt total rupţi de regulile j o c u l u i politic ci. Aceşti agenţi nespeciali- 6. N o ţ i u n e a de model este. Politica p o a t e fi considerată o reţea de j o c u r i de putere. ele sunt rezultatul interacţiunilor dintre participanţii la jocul politic. obiectivate şi instituţionalizate. Un alt concept-cheie este ace­ la de "efect pervers": agregarea acţiunilor individuale perfect raţionale poate să aibă un rezultat total diferit. să reconstruieşti într-un m o d e l teoretic. corelaţia dintre preţurile p r o d u s e l o r agricole şi condiţiile meteorologice este reală dar ea nu are sens decât ca o " c o n s e c i n ţ ă a m i c r o .. care nu sunt pur şi simplu o distracţie ci sunt reale şi i m p o r t a n t e . nu fac decât să mas­ cheze "logica acţiunilor individuale s u b i a c e n t e " . Jucătorii îşi u r m e a z ă continuu strategiile.. regulile formale ale j o c u l u i politic.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII este importantă respectarea nu n u m a i a regulilor formale ci şi a regulilor 54 informale. La jocul politic participă.: Studies în ethnomethodology. p e r c e p u t e de către o a m e n i ca c e v a ce există în afara şi d e a s u p r a indivizilor. şi agenţi nespecializaţi. din p u n c t de v e d e r e politic. care acţionează în m o d practic şi c o n c r e t în interacţiunea politică . individualismul metodologic este foarte îndatorat lui W e b e r .atât cele formale cât şi cele informale . alături de participanţii autorizaţi. însă. de fapt .să ţină cont de poziţiile lor. Paris. care explică f e n o m e n e l e prin alte f e n o m e n e şi structuri.şi nu la valorile formale. legea fundamentală.c o m p o r t a m e n t e l o r supunându-se unei a n u m i t e logici". dar în cadrul u n o r a n u m i t e limite. De m u l t e ori. în c e e a ce priveşte valorile c o m u n e . 147-148.. de e x e m p l u : bisericile. ele nu există în afara sau deasupra oamenilor. Ele p ot fi schimbate prin n e g o c i e r e şi ajungere la un c o m p r o ­ mis. simplificat. ca ceva exterior şi coercitiv. De aceea. Prentice-Hall. regulile sunt ulterior transmise. Englewood Cliffs. asociaţiile civice. pentru a p u t e a să-şi continue j o c u l " 1 5 5 . pentru că ea atentează la valorile reale. moştenite. reţelele şi clientelele informale. a fost recent modificată (2003). agenţii autorizaţi . dacă nu diametral o p u s . mai ales g e r m a n ă ( M a x W e b e r şi G e o r g S i m m e l ) dar s-a dezvoltat în Franţa în a doua j u m ă t a t e a secolului trecut. de obicei. dar. imuabile. sunt produsul consensului la care au ajuns aceştia. De e x e m p l u . el nu a fost e x c l u s din acest j o c . pp. a încălcat uneori. foarte i m p o r t a n t ă pentru această abordare. îşi ajustea­ ză acţiunile în funcţie de aceste reguli. 1982.. în: Boudon. 156 155 98 99 . Hickson. chiar dacă e x p r i m a t verbal şi nu statistico-matematic) cât şi prin socio­ logia sa c o m p r e h e n s i v ă . sindicatele. foarte aspru pedepsi­ tă. Constituţia R o m â n i e i . Regulile nu sunt ceva exterior. în general. m e n ţ i n e r e a organizaţiei le este necesară.

Boudon enumera şi analizează câteva efecte perverse celebre: „legea de fier a o l i g a r h i e i " a lui R o b e r t o M i c h e l s . indivizii sunt liberi să îşi a l e a g ă comporta­ m e n t u l care r ă m â n e .: " The Unanticipated Consequences of Purposive Social Action ". R. Robert K. subconştientul şi interacţiunea cu cei­ lalţi actori influenţând decizia în aceeaşi m ă s u r ă ca şi raţiunea. 6. 5-15. a p r o x i m a destinaţia finală. m Boudon. Interacţiunea noastră cu cei din j u r se bazează pe simboluri gesturile.cit. Micile detalii din c o m p o r t a m e n t u l celor din j u r ne semnalează c u m trebuie să ne c o m p o r t ă m . Adrian N ă s t a s e şi întreaga sa e c h i p ă ministerială au decis să apa­ ră fără cravate şi fără haine. De e x e m p l u .METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII cu obiectivele vizate (de e x e m p l u o m u l ţ i m e de o a m e n i dintr-o clădire în flăcări. neaşteptate şi indezirabile. pp. T o a t e aceste simboluri ne ajută să construim ipoteze despre c o m p o r t a m e n t u l celorlaţi. selectând din quasi-infinitatea de factori. POLITICA - PIESĂ DE TEATRU Politica p o a t e fi privită şi din perspectivă dramaturgică. 163 Goffman. 894-904. şi urmărind ramificaţiile " a r b o r e l u i d e c i z i e i " . căldura u m a n ă etc. a c o n d u s la o „inflaţie" de absolvenţi. comunicare. în societăţile occidentale. emoţiile pozitive şi negative. B o u d o n d e m o n s t r e a z ă acest lucru prin faptul ca decizia politică este rezultatul acţiunii u n u i n u m ă r i m e n s de factori. în care fiecare individ vrea. B o u d o n încadrează în rândul acestor utopii şi teoria justiţiei a lui J o h n Rawls. atunci când. în fiecare situaţie socială j u c ă m un rol în faţa celorlalţi. ei au vrut să transmită un mesaj: apropierea de oameni. Archives europeennes de sociologie.F. p.: Viaţa cotidiană ca spectacol (trad. pe cei mai semnificativi. pp. 2003. imposibilă. limbajul. Politica nu este deci un a n s a m b l u de date obiective ci rezultatul decizii­ lor subiective. Paris. P.\ Effets pervers et ordre social. : "Reflexions sur la logique des modeles simulăs". individuale. Bucureşti. N o i interpre­ tăm reacţiile celorlalţi şi. logic. Predictibilitatea ei c o m p l e t ă este. Luarea deciziilor încetează de a fi un p r o c e s strict raţional. ne a d a p t ă m c o m p o r t a m e n t e l e Ia această situaţie. toate utopiile „cibernetice". la rândul nostru. în viziunea lui B o u d o n un actor intenţional. care a arătat că Revoluţia F r a n c e z ă (1789) a fost posibilă datorită ameli­ orării rapide a bunăstării populaţiei. interese­ le. în .-cu. R. E.: L'inegalite des chances. ajutorul si­ mulărilor. în cămăşi cu m â n e c i scurte şi descheiate la gât. căutând mijloace pentru a-şi realiza scopurile. să iasă cât mai r e p e d e afară.3-20. simplita­ tea. Teoria efectelor perverse este inspirată şi din sociologia a m e r i c a n ă . Individul sau/şi echipa sunt puşi în fiecare clipă în faţa unei ramificări de d r u m u r i posibile. Paris. „paradoxul lui T o c q u e v i l l e " . m i m i c a . Societăţile nu sunt nici „ p r o g r a m a t e " nici „ p r o g r a m a b i l e " . în tot acest timp. 1973.: Effets pervers et ordre social. Paris. pp 10 Ibidem. la devalorizarea speranţelor ataşate nivelurilor superioare de educaţie şi la marginalizarea unei proporţii c r e s c â n d e a tinerilor . 139 Boudon. al jocului posibilităţilor şi probabilităţilor. î m b r ă c ă m i n t e a dar mai ales cuvintele. ed. apoi. impredictibil. iar ceilalţi constituie publicul nostru. practic. 1977. conştient de con­ strângerile structurale care îi limitează posibilităţile de acţiune cu informaţii limitate şi în condiţii de i n c e r t i t u d i n e 1 6 2 . B o u d o n defineşte efectele perverse d r e p t c o m p o r t a m e n t e individua­ le raţionale sau măsuri colective raţionale care c o n d u c la c o n s e c i n ţ e neaşteptate şi nedorite. VI. 1936. care nu ţine c o n t de efectele p e r v e r s e . 100 157 Boudon. 162 101 . O m u l este.U. c o n t r a z i c â n d . cea mai mare p a r t e a timpului. P a r a d i g m a individualismului m e t o d o l o g i c este incompatibilă cu modelele holiste în care acţiunea o a m e n i l o r ar fi determinată de „struc­ turile s o c i a l e " atotputernice.ro. p. The American Sociological Review. De e x e m p l u . Noi suntem actorii. mai ales din H a r o l d Garfinkel şi e t n o m e t o l o d o l i e dar şi din u n e l e lucrări ale lui R o b e r t M e r t o n 1 5 8 . despre care crede că este o uto­ 161 pie p r o g r a m a t o a r e . R. 1965. La mobilite sociale dans les societes industrielles. Structurile sociale impun individului decizii forţate dar n u m a i în cazuri-limită şi nu pot ajuta să explicăm şi să inter­ pretăm în m o d credibil conflictele şi sch imbarea socială. dotat cu un ansamblu de prefe­ rinţe. egalizarea şanselor de acces la în­ văţământul superior. iraţionale. 158 Merlon. î n c e r c ă m să ne adaptăm Boudon. b u n ă s t a r e a colectivă poate d i m i n u a fericirea individuală ( D u r k h e i m ) ' Individualismul m e t o d o l o g i c c o n c e p e politica pornind de la strate­ gii şi c o m p o r t a m e n t e individuale. Armând Colin. 217. ei nu au făcut acest lucru pentru a se simţi mai bine într-o ţinută mai lejeră. R. pp. şi nu datorită mizeriei şi sărăciei. ne ajută să le anticipăm c o m p o r t a m e n t u l . în vara anului 2 0 0 3 primul ministru de atunci. Totuşi. 15. P u t e m n u m a i ghici. Această abordare a fost întemeiată de către sociologul american Erving Goffman . ajunge să piară în incendiu). de la cursurile alternative ale acţiuni­ lor pe care indivizii le pot alege. INTERACŢIUNEA POLITICĂ astfel.. Acţiuni individuale logice sfârşesc prin a crea consecinţe ilogice. de Simona Drăgan şi Laura Albulescu). o p u t e m a p r o x i m a .

167 lizate. regia. în spaţii diferite: avem un loc unde d o r m i m . E. Separate de lumea exterioară. slabi.: Asylums: Essays on the Social Situation of Mental Palient and instituţiona- Ibidem. De obicei. în politică publicul este deosebit de important pentru că el nu este pasiv ci este un actor politic esenţial. E o viziune care crede în inginerii sociale. scenariile. Iaşi. indiferent de d o m e n i u l în care le putem găsi. dependenţi. E x e m ­ p l e : închisori. T e o r i a instituţiilor totale găseşte în m o d firesc aplicabilitate în stu­ diul regimurilor politice totalitare. diferite locuri u n d e ne d i s t r ă m e t c .MFTAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII c o m p o r t a m e n t u l în funcţie de aceste s e m n a l e şi. Diferitele activităţi se înscriu într-un plan raţional unic d e s e m n a t să îndeplinească obiectivele oficiale ale organizaţiei. au în c o m u n aceeaşi viziune asupra lumii.Y. în modelarea oamenilor. să fim la înălţi­ m e a rolului pe care îl a v e m de j u c a t sau pe care l-am ales să îl j u c ă m . Doubleday. pp.. în condiţiile contactului limitat cu lumea exte­ rioară. publicul şi s c e n a dar şi decorurile. A c ţ i u n e a sa. generată de abordarea dramaturgică. cele d o u ă lumi sunt complet diferite şi antagoniste. (în română: Aziluri: eseuri despre situaţia socială a pacienţilor psihiatrici şi a altor categorii de persoane Foucault. în situaţii diferite. T o a t e activităţile cotidiene se desfăşoară de către membrii orga­ nizaţiei simultan şi î m p r e u n ă : se trezesc. lagăre de concentrare. pe când „internaţii" se simt inferiori. aşa n u m i t e l e partide " a n t i . în 164 Goffman. Goffman: Asylums. vor fi influenţate de părerea pe care şi. 1975. corect şi justificat. ed. vinovaţi. raţionalitate şi birocraţie. la m u n c ă . izolate de restul lumii. 1961. se îmbracă. Goffman leagă apariţia instituţiilor totale de modernita­ te. noi trăim în sfere. M. în reeducare şi în crearea unui om nou.. machiajul. Astfel. instituţiile totale elaborează o ştiinţă n o u ă despre oamenii supuşi unei observaţii p e r m a n e n t e . INTERACŢIUNEA POLITICA instituţiile totale toate aceste sfere sunt reunite în acelaşi spaţiu închis şi izolat. spitale. instituţiile totale sunt cuşti crude şi savante. în m o d organizat. şcoli militare. ne c o m p o r t ă m diferit în familie. 102 103 . astfel încât publicul să nu v a d ă c u m se c o m p o r t ă ei în culise. P e n t r u sociologul francez M i c h e l F o u c a u l t 1 6 6 . INSTITUŢIILE TOTALE E r v i n g G o f f m a n 1 6 4 defineşte instituţiile totale ca fiind organizaţii î n c h i s e . rolurile lor. m ă n â n c ă e t c . Instituţiile totale. astfel. î m p r e u n ă . gestionarea de către organizaţiile birocratice a nevoilor u m a n e pentru grupuri mari de o a m e n i . Polirom. M e d i a c o n t e m p o r a n e (în special televiziunea) au a c c e n t u a t aspectul d r a m a t u r g i e al politicii. fac gimnastica. Actorii îşi doresc să influenţeze publicul şi să p r o d u c ă efectele dorite asupra lui. altfel. E o viziune în care autoritatea p o a t e invada viaţa individuală. Actorii j o a c ă roluri diferite. P u t e m c o n t i n u a metafora la modul cel mai con­ cret. c ă m i n e de vârstnici. N e ­ voile sunt atent planificate şi autoritatea ştie c u m care şi c u m trebuie îndeplinite. 8. un loc u n d e m u n c i m .: Surveiller etpunir. la o petrecere sau în biserică. c o s t u m e l e . N o i î n ş i n e s u n t e m diferiţi în diferite situaţii. p. A s e m e n e a teatrului. 2004). De aceea. piesa nu se mai j o a c ă şi ei îşi p ot pierde rolurile. aceeaşi c o n c e p ţ i e asupra puterii şi disciplinei. î n c a d r â n d gesturile şi c o m p o r t a m e n t e l e lor într-un sistem de autoritate şi ştiinţă. care se ocupă meticulos de luarea în stăpânire a corpului şi timpului indivizilor. ele fac parte din chiar fiinţa noastră. orfelinate. G o f f m a n 1 6 7 d e m o n s t r e a z ă separarea dintre cele două grupuri (personalul şi m e m b r i i organizaţiei) manifestată prin stereotipuri ostile. în acelaşi t i m p . Other Inmates.6-7. Actorii sunt. 165 6. O altă importantă c o n c l u z i e .o face d e s p r e fiecare actor politic dar şi despre piesa de tea­ tru.s i s t e m " p â n ă la u r m ă s-au integrat în sistem. foarte atenţi. 260-289 (în română: A supraveghea şi a pedepsi. Naissance de la prison. în opinia sa. politica se desfăşoară pe o scenă ( u n d e rolurile sunt j u c a t e de actorii politici. asupra naturii umane. pp. El este opinie publică şi electorat. Naşterea închisorii Paralela 45. în instituţiile totale nu există o m o ­ tivaţie autentică pentru m u n c ă 1 6 5 . cheia instituţiilor totale fiind. Nu n u m a i că mobilitatea şi c o m u n i c a r e a dintre cele d o u ă grupuri sunt reduse dar şi felul în care simte fiecare este diferit: personalul se simte superior. Paris.8-9. analizând nu n u m a i actorii politici. de obicei.2005. o viziune în care indivi­ dul trebuie să se s u p u n ă colectivităţii şi "binelui c o m u n " . în faţa publicului) d a r şi în culise. mânăstiri. culisele. N. Astfel.4. cit. c o m p o r t a m e n t u l său electoral. în general. p. azile. 6. fie că este n e c e s a r sau eficient. Gallimard. nave. fie că nu. P u r t ă m măşti diferite dar măştile n o a s t r e nu sunt lucruri exterioare. co­ laborând cu ceilalţi actori politici. internate. este aceea că actori sunt nevoiţi să colaboreze între ei pentru a asigura succesul piesei. u n d e toate aspectele vieţii individuale şi sociale sunt controlate şi planificate de către o singură autoritate. în c a r e sacrifi­ ciul individual este cerut pentru salvarea grupului.

public şi privat . pp. încre­ menit şi monolitic. imprevizibil. în care diversitatea politică.erau ade­ sea foarte diferite. Clit. această supraestimare contribuind ea însăşi la distrugerea simultană a sferei private şi a celei publice. 2004). incert. de a s u m a r e a responsabilităţilor. Sfera publică îşi p i e r d e caracterul de spaţiu liber de c o m u n i c a r e şi d e z b a t e r e . 2001. Politica. făcându-1 şi mai ameninţător.42 (în română: Cadru totalitar şi funcţionare narcisică. spaţiul social totalitar era. că indivizii. exista o teamă generalizată că schimbul de opinii este supravegheat de aceste servicii şi de de către informatorii lor. regulamente şi ierarhii informale. este. c o m p o r t a m e n ­ tele p u b l i c e . Ei se tem de libertate. egalizarea. este un spaţiu m o n o t o n . chiar d a c ă subţire. Paris. imobil. Uniformizarea. e c o n o m i a . teoria instituţiilor totale are o largă relevanţă. neajutoraţi. controlat de o putere acaparatoare.toate acestea s-au schimbat structural. Astfel. societatea civilă. d e g r a d a r e a ţesutului social a fost şi mai accentuată datorită a doi factori: politica demografică represivă şi quasi-inexistenţa societăţii civile formale. justiţia. viaţă privată. d e m o t i v a r e a . ca şi când ar fi fost vorba de personalităţi d e d u b l a t e . fiind controlată şi reglemen­ tată de către stat. manifes­ tare a terorii discreţionare. Astfel ei con­ servă o anumită a u t o n o m i e . Li­ bertatea îi stânjeneşte.-169 nu exista . m e n ţ i o n a t e în d o c u m e n t e l e de partid. distrus iar spaţiul privat ajunge să fie controlat. însă. efectele mutilante asupra perso­ nalităţii oamenilor. efecte prelungite ani şi ani d u p ă prăbuşirea respecti­ velor regimuri politice. îşi păstrează î n t o t d e a u n a o 168 marjă de libertate. adevărate uzine de locuit. astfel. R e g i m u r i l e totalitare sunt interesate să distrugă societatea civilă. toate acestea exprimând loialitatea reciprocă şi solidaritatea grupului. schimbător. D e ş i reală.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII Studiul lui Goffman despre azile a demonstrat. O altă c o n c l u z i e foarte importantă a studiului lui Goffman este c e a rezultată din interviurile realizate cu rezidenţii a c e s t o r instituţii: depen­ denţa acestora faţă de instituţia în care trăiesc şi a c c e p t a r e a acestei insti­ tuţii. e x p r i m a t ă prin practici colective şi c a r e le permite să supravieţuiască şi să se apere împotriva constrângerilor insti­ tuţionale celor mai severe. de instituţiile regimului totalitar. chiar dacă fragilă . ca loc al co­ municării şi dezbaterii. Ibidem. A c e a s t ă in­ vazie a sferei private este u n a dintre trăsăturile esenţiale ale regimurilor totalitare şi care le deosebeşte de alte dictaturi. poliţia politică executau ordinele de a distruge practica dezbaterii şi c o m u n i c ă ­ rii libere între o a m e n i . oamenii nu aveau curajul să se manifeste în public conform credinţelor şi atitudinilor lor i n t i m e . toate elementele spaţiului public au suferit modificări ce au c o n d u s la transformarea radicală a acestuia. Din c a u z a terorii. interacţiunile dintre „ e i " şi „ n o i " . P u t e m să înţelegem mai bine natura puterii de tip totalitar. m e c a n i s m e l e o b e d i e n ţ e i . R. C o m p o r t a m e n t e l e oa­ menilor în cele d o u ă domenii ale vieţii lor . că altcineva ia decizii în locul lor şi că ei nu se mai obosesc cu astfel de lucruri. o fragmentare socială profun­ dă. 308-312. L'Harmattan. Bucureşti. traumele şi strategiile de supravieţuire. M o n o l i t i s m u l aparent ascunde. în timpul socia­ lismului real. care vrea să îşi d o v e d e a s c ă superioritatea în toate domeniile şi. Spaţiul public. : 3 1 . Ei ajung nu n u m a i să accepte condiţiile lor de viaţă din instituţia totală. î n c e p â n d să funcţi­ oneze d u p ă logici cu totul diferite în raport cu perioada anterioară. aşadar. aniver­ sări. de noile condiţii ce există d i n c o l o de zidurile instituţiei.erau obiec­ tive ale dezvoltării. mass-media.: Cadre totalitaire et fonctionnement narcissique. însă. în raport cu celelalte ţări „frăţeşti" din centrul şi estul E u r o p e i . întrucât atât spaţiul public cât şi spaţiul privat. 104 105 . respectiv. în expresia lor origi­ nară. chiar mitizată. Acest proces de ştergere a diferenţelor şi diversităţii s-a realizat prin ruptura cu valori­ le tradiţionale (familiale. incompati­ bile cu realitatea societăţilor totalitare. religioase. cât şi pe cea informală. nu n u m a i pentru instituţiile totale propriu-zise ci şi pentru studiul societăţi­ lor totalitare. mici c e r e m o n i i . atât pe cea formală. m u n c a . ci şi să fie mulţumiţi că altcineva se ocupă de ei. e c o n o m i c ă şi culturală • . în l u m e a " l i b e r ă " . Fundaţia Generaţia. o m o g e n i z a r e a . Spaţiul social al societăţilor totalitare. înlocuite cu blocuri identice în toată ţara. în toate privinţele. această incertitudine. au dispărut în timpul regimului totalitar. în m a r e măsură. îi face stângaci. Serviciile secrete. D e ş i aparent imuabil. INTERACŢIUNEA POLITICĂ In R o m â n i a . în spaţiul fizic această ruptură a devenit vizibilă prin d e m o l a r e a bisericilor. puterea de penetrare a poliţiei politice în interiorul spaţi­ ului privat a fost mult supraestimată. A ş a c u m am spus. satelor şi a vechilor cartiere. chiar în instituţiile totale c e l e m a i stricte. locative). în acelaşi timp. la producerea şi r e p r o d u c e r e a m e c a n i s m e l o r totalitare. nesigur. administraţia. De e x e m p l u : serbări. unii cercetători preferă termenii de cadru social. masificarea . 6. C o n c e p t e l e de spaţiu public şi spaţiu privat sunt.

MUT AMORF OZE SOCIALE ALE PUTERII Astfel. 106 107 . pe v r e m e a c o m u n i s m u l u i . frigul. a căror neglijare era aspru pedepsită. a dispărut. uneori. „partid". când se creează alianţe informale şi compli­ cităţi b a z a t e pe interese c o m u n e care determină. practic nu exista I n s t r u m e n t e l e folosite pentru a distruge solidarităţile sociale şi in­ terpersonale au fost teroarea.colectiv. în R o m â n i a . căutând sprijinul c e l o r apropiaţi. interacţiunea politică la nivel local este marcată de ten­ siuni şi conflicte. Individul nu mai c o n t e a z ă decât ca rotiţă a întregului şi el tre­ b u i e să se s u p u n ă primatului „colectivului". ostil şi copiii educaţi în acest m o d vor avea dificultăţi de adaptare şi de participare la acest spaţiu. „participare". colectivizarea agriculturii.au fost asociate cu „idealurile" c o m u n i s t e . foamea. Există însă şi excepţii. atât în relaţiile interpersonale cât şi în cele instituţionale. C o m p o r t a m e n t e l e publice erau d o m i n a t e de alienare. între grupurile şi 170 categoriile sociale ce formau ţesutul social. N e p u t â n d să trăiască cu a d e v ă r a t în spaţiul public. Statul intră m a s i v în sfera privată. Abordarea interacţionistă se o p u n e concepţiei instituţionale asupra politicilor publi- 1711 Ghebrea. dintre cetăţeni şi puterea Statală. Spaţiul public a fost perceput ca ceva străin. atât asupra vieţii publice cât şi a celei private. de e x e m p l u . T e r m e n i p r e c u m „politică". p r e c u m sindicatele. că numai aici se mai p u t e a manifesta rezistenţa faţă de regim. teroa­ rea. din care cele mai importan­ te sunt aleşii locali (primari. pasivi­ tate. Demnitarii şi funcţionarii publici se b a z e a z ă pe aspectul tehnic. să fie suspicioşi. un spaţiu diferit şi opus celui public. c o m u n i c a r e a orizontală. ca prefectul şi consiliul j u d e ţ e a n . S t r u c t u r a r e a specifică a spaţiului social totalitar va avea influenţe şi asupra generaţiilor viitoare pentru că socializarea în familie a valorizat dedublarea şi suspiciunea. la care s-a făcut apel d u p ă 1989 . în sensul că o a m e n i i erau obişnuiţi să nu aibă î n c r e d e r e . în general. G. Pe a n s a m b l u . S u b p r e s i u n e a cadrului social totalitar traumatizant. însă. adevărate corvezi. Spaţiul privat se modifică şi el sub influenţa u n o r f e n o m e n e m a c r o sociale: urbanizarea. Editura Universităţii din Bucu­ reşti. 146-156. pe c o m p e t e n ţ ă şi pe o anumită neutralitate. viaţa privată nu a avut c u m să s c a p e de intruziunea stalului. INTERACŢIUNEA POLITICĂ sociale şi familiale au slăbit. „voluntariat". pentru a face ast­ fel faţă mai uşor stresului lumii exterioare. controlul resurselor. individul era s u b o r d o n a t grupului (familiei. Societatea civilă formală a fost r e d u s ă doar la câteva asociaţii ale p e r s o a n e l o r cu dizabilităţi. prefecţii dar şi directorii organizaţiilor şi instituţiilor d e c o n c e n t r a t e ale statului). „ p a t r i o t i c " aveau conotaţii negative pen­ tru că ei î n s e m n a u . creând un spaţiu al comunicării interpersonale libere. funcţia critică p r e c u m şi pluralismul spaţiului public au fost treptat abolite. societatea civilă avea o influenţă e x t r e m de redusă. Bucureşti. unele idei. viaţa privată a fost şi ea mutilată: legăturile 6. Politicile publice se află. C o m u n i c a r e a socială verticală. sub semnul interacţiunii. obştii). C o a d a a devenit simbolul unui spaţiul public crispat. consilieri) şi reprezentanţii locali ai guver­ nului (în special. în ge­ neral. suspiciune. a u t o c e n z u r a t . clanului. devenit tot mai i n u m a n . şi ele. organi­ zaţiile de femei şi u n i u n i l e de creaţie au fost profund afectate de contro­ lul drastic din p a r t e a instituţiilor totalitare. 2000. Această conflictualizare este determinată de definirea şi delimitarea insuficientă a statusurilor şi rolurilor. Alte organizaţii. SISTEMUL POLITIC LOCAL ŞI POLITICILE PUBUCE S i s t e m u l politic şi administrativ local este alcătuit dintr-o reţea de interacţiuni stabilite între mai m u l t e grupuri. „ m e m b r u de p a r t i d " . R e g i m u l i m p u n e a o participare socială şi politică forţată şi descuraja participarea autentică. Această situaţie s-a perpe­ tuat o a r e c u m şi d u p ă 1989. tribului. procesul descentralizării a d e t e r m i n a t o sporire a atribuţiilor şi resurselor consiliilor j u d e ţ e n e . să acţioneze î m p r e u n ă împotriva imple­ mentării u n o r măsuri venite de la guvernul central. o a m e n i i se refu­ giau în viaţa privată. statul este cel care s u b o r d o n e a z ă şi anihilează individul. Aleşii locali sunt legitimaţi prin mecanismul democratic al alegerilor libere şi pretind ca ştiu mai bine problemele locale decât cei trimişi de la " c e n t r u " . pp. A existat s p e r a n ţ a că viaţa privată şi-a păstrat caracterul de refugiu al valorilor u m a n e autentice şi al c o m p o r t a m e n t e l o r nealterate. A c u m . s u p u n e unui control riguros viaţa p e r s o n a l ă şi limitează drastic drepturile şi libertăţile individuale. D i n păcate. sever controlate.: Regim social-politic şi viaţă privată. că viaţa privată în­ săşi d e v e n i s e o formă de rezistenţă. suprave­ gheat. C e l e d o u ă categorii au resurse şi statusuri sociale diferite. apatie. sacrifi­ ciu. oficial. activi­ tăţi obligatorii. De a s e m e n e a . în epo­ cile p r e m o d e r n e . interes general . voluntară. că ar fi reuşit să c o n t r a c a r e z e influ­ enţa cadrului totalitar. industrializarea. de inexistenţa unui cadru normativ pentru negocieri şi c o m p r o m i s u r i şi de lupta pentru re­ surse.

„ A l c h i m i a " de care v o r b e a m limitează. 1967. Procesul de descentralizare a provocat efecte perverse. Criteriile acestei recunoaşteri sunt p r e a puţin cuantificate dar r e c u n o a ş t e r e a este m a r c a t ă în plan material şi simbolic (subvenţii. De aceea. ridicate Ia ran­ gul de partener social respectabil. de interesul public ce trebuie pus d e a s u p r a inte­ reselor particulare. Rolul cel mai i m p o r t a n t revine. astfel. Vezi următoarele lucrări: Kessler. G u v e r n u l . indemnizaţii. a reprezentanţilor grupurilor de interese (sindicate. asociaţii). 108 Meny. Colegiul M e d i c i l o r ) . INTERACŢIUNEA POLITICĂ Sunt interesante şi tehnicile prin care diverse grupuri încearcă să 172 neutralizeze acţiunea altor g r u p u r i . m a s s . să p r o v o a c e reacţia violentă a grupurilor care nu au participat (la elaborarea politicii publice) şi sabotarea politicii respective de către aceste grupuri. nu în ultimul rând. de genul Caselor de asigurări sociale (pensii. Presses de la fondation naţionale des sciences politique. minorităţile sexuale) care. Există m a i m u l t e grupuri c a r e i n t e r a c ţ i o n e a z ă în acest proces: parlamentarii. c o m u n i t ă ţ i l e locale. participarea la ritualuri ale dialogului social. sectorul n e g u v e r n a m e n t a l . din mulţimea de asociaţii. a actori­ lor ce acţionează în sectorul respectiv dar p o a t e . A b o r d a r e a interacţionistă explică. Bureaucrates et notable dans le systeme politique francais . în cel mai b u n caz. totuşi.355-366. asociaţii profesiona­ le. confederaţii e t c . altădată de acord. P. Presses de la fondation naţionale des sciences politique. însă. I m p l i c a r e a actorilor asocia­ tivi în politicile publice este justificată (de nevoia rezolvării paşnice a conflictelor potenţiale. în: Meny. pp. Gremion. Y : "Formation et transformation des policy communities: l'exemple fran­ cais". de principiul reprezentării intereselor tuturor catego­ riilor sociale şi profesionale). una singură. Y.): Ideologies. neutră. M-C. Se c r e e a z ă o c o m u n i t a t e între autorităţile pu­ blice şi sectorul aferent (reprezentat prin sindicate. cu resurse suficiente şi speci­ alişti c o m p e t e n ţ i . de asemenea. funcţii în di­ verse consilii de administraţie sau în organisme a u t o n o m e dar sub con­ trol de stat. Meny. (ed. de a s e m e n e a .m e d i a specializate e t c ) . opoziţia sau dezinteresul unora dintre acestea. Y. Paris. Integrarea e u r o p e a n ă poate şi ea determina „o n o u ă hartă a p u t e r i i " pentru că U n i u n e a E u r o p e a n ă este sensibilă la p r o b l e m e l e unor grupuri excluse sau marginale (de exemplu. mteracţipniştii . de m u l t e ori. O r i c e m ă s u r ă de politică publică devine astfel rezultatul acestor interacţiuni c o m p l e x e şi nu al unui p r o c e s raţional d e c i s exclusiv de aparatul politico-administrativ. biserici. 1989.: Le pouvoir peripheriques. c â t e o d a t ă în conflict. respectiva m ă s u r ă nu mai e x p r i m ă rezolvarea p r o b l e m e i sociale p e n t r u care a fost formulată ci p r o d u s u l u n o r negocieri şi c o m p r o m i s u r i între grupurile implicate (stakeholders). există o adevărată inflaţie de astfel de „comitete şi c o m i ţ i i " . alte O N G . însă. Paris. astfel. Paris. foarte raţionale. 1998. aparatelor politice şi administrative.: "Formation et transformation des policy communities: l'exemple francais". sănătate). creând c o m ­ plicităţi şi comunităţi politice locale puternice (şi chiar „baroni locali"). Grupurile de interese mai pot fi neutralizate şi prin oferirea de avantaje: facilităţi fiscale. care u r m ă r e ş t e obiective utile > penlXU rezolvarea problemelor e x i s t e n t e pe a g e n d a p u b l i c ă . De aceea. Astfel. L'Harmattan. 1989. cu un rol mai d e g r a b ă expresiv decât instrumental. poate. Ele sunt. printr-o „ a l c h i m i e " politică n u m a i a n u m i t e organizaţii ajung să fie c o n s i d e r a t e reprezentative pentru res­ pectivele categorii sociale şi o c u p a ţ i o n a l e şi să fie. (ed): Evaluation des politiques publiques. i.): Ideologies. de ce eşuează poli­ tici foarte bine c o n c e p u t e . Y. integrarea sau n u m i r e a în diferite orga­ nisme publice. în m o d obişnuit. CB. c o n s i d e r â n d politicile publice CB < activitate raţionala. Activitatea lor este formală şi ritualistă. diverse grupuri de interese şi. de multe ori. d a r î n t o t d e a u n a legate unele de altele şi lucrând în acelaşi cadru de acţiune. (ed.. A c e a s ­ tă selecţie poate determina un p r o c e s de coagulare. cu mijloace­ le cele mai eficiente. selectează. pp. pentru a simplifica şi eficientiza dialo­ gul social şi elaborarea politicilor publice. mai reprezentativă (sau. ac­ cesul pe scena politicilor p u b l i c e a u n o r grupuri şi a p ă r ă alte grupuri. Paris. mediatizare).355-366 109 172 . sunt mai interesaţi. nu aveau mare influenţă pe plan intern dar care pot face lobby în parlamentul european sau care pot găsi ascultare şi sprijin în diverse Ioturi e u r o p e n e . u n e l e politici publice se legitimează şi prin cooptarea. mass-media. E ş e c u l acestor politici poate fi datorat faptului că nu au luat în considerare interacţiunile dintre grupurile implicate.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 6. putere de r e g l e m e n t a r e şi control în domeniul respectiv (de exemplu.u r i active î n d o m e n i u . în: Meny. de unificare. n ş t e forumuri de dezba­ tere şi nu exercită o presiune autentică asupra decizii. Le Seuil. administraţia centrală şi administraţiile loca­ le. beneficiarii respectivelor poli­ tici publice. de procesul c o m ­ plex şi concret de aducere a p r o b l e m e l o r pe a g e n d a p u b l i c ă şi de interac­ ţiunile dintre actorii sociali şi politici în timpul formulării şi i m p l e m e n ­ tării politicilor publice. Un caz tipic este cel al „interlocu­ torului reprezentativ". m a i c o m o d ă ) . pe care o consideră. parties politiques & groupes sociaux. care Sludiazu mai mull Structuri şi sisteme. consultative sau decizionale. parties politiques & groupes sociaux. în această perspec­ tiv. din diverse motive.

pp. 173 Vezi Forsyth. directe. votul. valori). care să d e t e r m i n e relaţii previzibile şi b i n e statuate între toţi stakeholders. Viaţa politică nu este alcătuită d o a r din e v e n i m e n t e majore ci şi din relaţii directe dintre oamenii implicaţi în politică. faţă în faţă). în m u l t e partide c o m u n i s t e de tip bolşevic. comitete. în mod normal. M i c r o g r u p u r i l e po­ litice pot fi formale (de exemplu. fără a-i p u n e . comunicarea. c o e z i u n e a sa este imposibil de menţi­ nut şi este inevitabilă apariţia de subgrupuri. D e ş i grupul respectiv este alcătuit din indivizi foarte competenţi şi foarte motivaţi.internaţional sau na­ ţional. De exemplu. consiliul director al unui partid) sau informale (un grup care are controlul resurselor în partid). Proprietăţile cele mai importante ale microgrupuri­ lor sunt conformismul. şefii cadrelor (care gestionau politica de personal a partidului. De aceea. La toate nivelurile politicii . care e l a b o r e a z ă şi pun politicile în practică. G.Dacă grupul depăşeşte o anumită d i m e n s i u n e . dând Sartori. c a r e aveau toate dosarele cadrelor de partid) îşi creau propria clică ce ajungea să controleze p u t e r e a oficială a partidului. de un grup. Se p u n e p r o b l e m a conducerii grupului (a leadershipuluij.o r g a n e l e executive. intermediar sau local.: Sociologie. IV (1974). sunt de d i m e n s i u n i reduse (în r a p o r t cu o r g a n e l e deliberative) pentru că numai grupurile mici pot funcţiona o p t i m în aceste c o n t e x t e 1 7 3 . c o e z i u n e a în pericol. legate de microgrupuri sunt: struc­ tura de statusuri şi roluri. în do­ meniul politic există şi funcţionează n u m e r o a s e m i c r o g r u p u r i .: "Tecniche decisionali e sistema dei comitati". d a c ă decid să o părăsească. de exemplu.. 1999. este de dorit un cadru legal şi instituţional b i n e articulat. Aceste proprietăţi sunt strâns legate: conformismul întăreşte coeziunea iar un grup coeziv este. în societăţile c o n t e m p o r a n e .situaţie în care fiecare m e m b r u al grupului îşi face o ierarhie a d o m e n i i l o r prioritare pentru alocarea resurselor iar decizia este proiectul cu rangul mediu cel mai mic). d a c ă ceilalţi doi se coalizează. C h i a r şi c e a mai sim­ plă şi mai s p o n t a n ă relaţie socială se b a z e a z ă pe semnificaţii şi reguli care o fac posibilă şi stabilă. O situaţie similară o întâlnim şi în c a z u l clicilor create de şefii serviciilor de poliţie politică. deciziile politice nu sunt luate de un singur om ci de o echipă. central. structura cogniti­ vă (cunoştinţe. De obicei. PUF. El a descoperit c u m funcţionează cel mai simplu grup u m a n . 286-299. cit. Etudes sur Ies formes de socialisation. diada nu m a i există. Un p r o c e s ce are loc în microgrupuri şi este foarte relevant pentru politică este luarea deciziilor. Această dimensiune este variabilă dar multe observaţii e m p i r i c e au confirmat numărul biblic al celor 12 apostoli.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII Interacţiunile sunt inevitabile dar ele pot fragiliza politicile publice. d i n a m i c a grupului este foarte semnificativă pentru a se explica decizia luată şi pentru a ameliora performanţa şi calitatea deciziei. pp. Atât Stalin cât şi C e a u ş e s c u au fost şefi de cadre. birouri dar şi în organizaţii de partid sau organizaţii administrative de dimensiuni mai mici. însă: aici. Situaţia se schimbă şi mai mult. Sigma. 5-42. 174 Simmel. m e d i a rezultatelor individuale (acest p r o c e d e u este folosit pentru a decide distribuţia resur­ selor . decizia luată este greşi- DINAMICA GRUPURILOR M i c r o g r u p u r i l e (grupurile m i c i ) sunt grupuri u m a n e primare (adică grupuri în care relaţiile sunt interpersonale. Chişinău. pe m ă s u r ă ce n u m ă r u l m e m b r i l o r grupului creşte. P r i n c i p a l e l e subiecte de analiză. pp. G. Studii privind formele socializării. membrii săi au posibilitatea u n i c ă să îşi c o n t r o l e z e relaţia pentru că. op. INTERACŢIUNEA POLITICĂ fiecăruia dintre cei doi m e m b r i un control considerabil asupra celuilalt şi motivându-i să rezolve situaţiile conflictuale prin c o m p r o m i s u r i . Principalele m e c a n i s m e de luare a de­ ciziei sunt: delegarea (grupul îl delegă pe lider. ca n u m ă r m a x i m de membri în microgrup. 2000). unul dintre membri poa­ te p i e r d e controlul relaţiei. Paris. De obicei. groapes de travail. luarea deciziilor este un p r o c e s colectiv. 112-130 (în română: Simmel. în general.alocarea bugetului . microgrupurile politice sunt grupuri de lucru (task groups. emoţii). Un risc foarte mare ce p o a t e a p ă r e a în procesul de luare a deciziilor este g â n d i r e a de grup (group think). într-o diadă. 6. alcătuit din d o u ă p e r s o a n e . pe un expert sau crează o comisie pentru a lua o decizie şi a rezolva p r o b l e m a ) . : Sociologie. Psihosociologia a pus la punct mai multe m e ­ tode de stimulare a creativităţii şi creştere a performanţei micrognipurilor: brainstorming. în sectorul statal sau în politica civilă . Situaţia se s c h i m b ă într-o triadă. în: Rivista Italiana di Scienza Politica. diada. G. cultura grupului (norme. tehnica grupului n o m i n a l 1 7 5 etc. abilităţi). Studiul microgrupurilor îi d a t o r e a z ă m u l t sociologului german G e o r g S i m m e l 1 7 4 . De aceea. mai ales în structurile de c o n d u c e r e ale organizaţiilor politice: consilii. mai performant. coeziunea şi performanţa. în e n g l e z ă . structura de putere. D i a d a d e p i n d e deci de c o n s e n s . 111 110 . structura afectivă (sentimente. în franceză). consensul. în care d i n a m i c a interactivă este foarte importantă.

a insti­ tuit rolul de " a v o c a t al diavolului". Dezacordul este folosit şi de alţi m e m b r i ai grupului. au discutat diferenţele de opinie. de data aceasta. specializarea. pp. o p e r a ţ i u n e a Golful Porcilor. prin mai b u n a definire a rolurilor. care are efecte atât de n o c i v e a s u p r a per­ formanţei grupului sunt: p r e s i u n e a c o n f o r m i s m u l u i . E m p a t i a . T e n t a t i v a de a recuceri C u b a s-a soldat cu un dezastru. c â t e v a şedinţe au avut loc fără el. m Forsyth. dar care vor profita şi vor Varga & Varga: Provocările managementului. m a i mult. a divizat gru­ pul în d o u ă subgrupuri şi. C o m i t e t u l care a luat decizia era alcătuit din aceeaşi o a m e n i . prin p u n e r e a "în pielea lui". S p a r g e r e a izolării grupului. Acesta p r o v i n e . Studiul de caz cel mai c u n o s c u t ' se referă la decizia administraţiei americane d e a d e b a r c a trupe (formate d i n cubanezi refugiaţi în Statele IJnile) în Golful Porcilor din C u b a . Puterea şi conflictul. se î n t â l n e a în acelaşi b i r o u . d e m o n i z a r e a adversarului). în interiorul grupurilor 1 7 8 . La acestea se adaugă decalajele culturale . cit. a fost alea­ să o strategie care să nu îi ofenseze pe sovietici. pp. p e n t r u a se evita ast­ fel g â n d i r e a de g r u p . atât prin c a r i s m a sa cât şi prin stilul său ferm de c o n d u c e r e ) . existenţa unor d e p a r t a m e n t e foarte specializate p r o d u c e conflicte de rol. C a u z e l e gândirii de grup. p o a t e d u c e la rezultate catastrofale în alte situaţii. K e n n e d y a adop tat un stil de c o n d u c e r e des chis . op. D u p ă eşecul operaţiunii "Golful P o r c i l o r " în cadrul crizei rachete­ lor. care nu au vrut. INTERACŢIUNEA POLITICA v e d e r e . U n i u n e a Sovietică instalase r a c h e t e n u c l e a r e în C u b a şi se p u n e a p r o b l e m a de a d e c i d e din nou intervenţia militară în C u b a (care p u t e a c o n d u c e la un r ă z b o i atomic) sau a găsi o altă soluţie (până la u r m ă s-a decis b l o c a d a e c o n o m i c ă ) . A b o r d a r e a neutră.diferenţele de ideologii. CONFLICTE ŞI COAUTII în cadru] organizaţiilor. S i m p t o m e l e gândirii de grup sunt u r m ă t o a r e l e : iluziile ( d e e x e m p l u . cit. faza iniţială a unui conflict este dezacor­ dul. a afirmat că suportă orice critica dar nu suportă y e s m a n i i . devenind de durată. Cu alte cuvinte. solidarizare în interiorul de­ partamentelor împotriva celorlalte departamente. pentru a nu-şi i m p u n e p u n c t u l de Forsyth. 4 ) . iluzia invulnerabilităţii).Ml IAMOKFOZL SOCIALE ALE PUTERII la Exemple «lin istorie: d e c i / i a lui Hitler ele a invada U n i u n e a Sovietică. de cele mai m u l t e ori.. pp. Timişoara. în cazul discutat. strategia de luare a deciziilor a fost schimbată. devo­ tamentul pentru obiectivele grupului era foarte m a r e . izolarea (grupul lucra într-un secret foarte strict). mentalităţi. adică. prin m e ­ canisme de d e l e g a r e şi descentralizare a autorităţii. De multe ori.. imposibilitatea unei c o m u n i c a r e reale. Sedona 112 1 13 . D e z a c o r d u r i l e pot fi ceva trecător dar se pot p e r m a n e n t i ­ za. ierarhia p r o d u c e i n c o m u n i c a r e între nivelurile ierarhice. liderul prea p u t e r n i c ( K e n n e d y era un astfel de li­ der. c h e i a succesu­ lui în unele situaţii. consensul prematur. au fost eliminate erorile de c o m u n i c a r e (iluzii. votul rapid. prin mai b u n a distribuţie a responsabilităţii. op. motivele de conflict nu dispar prin aceste „ t e h n i c i " fiind mai profunde. însă. 6. c o e z i u n e a grupului. U n e l e conflicte se pot rezolva relativ uşor în această fază. în acelaşi limbaj. mai subtile. abuzuri şi arbitrar din partea nivelurilor superioare şi dezertare simbolică din partea nivelurilor inferioare 1 7 7 . avea acelaşi a d v e r s a r şi viza a c eea şi r e g i u n e geografică. critica. î n ă b u ş i r e a opiniilor critice. j u c a t de fratele său. s c h i m b ă r i l e o p e r a t e au c o n d u s către o deci z i e de cu totul alt tip: 1). fără suficiente discuţii prealabile. Robert. deşi pot părea minore. ca rezultat al instalării de b a z e mili­ tare sovietice în insulă. 1999. sentimentelor şi reacţiei probabile a adversarului. din m o d u l în care sunt înde­ plinite sarcinile p r e c u m şi din m o d u l de desfăşurare a relaţiilor interpersonale. 3). sursele c e l e m a i frecvente provin din func­ ţionarea birocratică: astfel. Cu toate acestea. apoi.43-45. nu se exprima d e c â t d u p ă î n c h e i e r e a dezbaterilor. omisiuni). ele sunt d o a r nişte pretexte pentru a scoate lucruri mai grave la suprafaţă. prin apelul la experţi exteriori gru­ pului 5). G â n d i r e a de grup apare în grupurile p r e a coezive. percepţii greşite.p r e c u m şi lupta pentru putere dintre diferitele grupuri din organizaţie. până în acel m o m e n t să tulbure atmosfera. 241-261. anticiparea gândurilor. m a i insesizabile iar dezacordurile. prin schimbarea unor factori situaţionali. Astfel. o m i s i u n i voluntare sau involuntare. războiul din Vietnam. coe­ z i u n e a era foarte puternică pentru că: m e m b r i i aveau o vie dorinţă de a face parte din g r u p . ne-emoţională ("sine ira et studio") 6). de a s e m e n e a . 2). obiectivă. 324-334. a u t o c e n z u r a . Watergate e t c . 306-309. percepţiile e r o n a t e (de e x e m p l u : adversarul este slab. avea acelaşi lider. c o m ­ portamente . s-a stimulat g â n d i r e a i n d e p e n d e n t ă . C u m s-a ajuns la această decizie? V i n o v a t ă e s t e " g â n d i r e a de grup". atracţia faţă de lider era deosebit de p u t e r n i c ă .

ci se a c u m u l e a z ă în umbră. convingere. C h i a r dacă. nu n u m a i guvernarea este cea care deţine puterea înt-o societate. frustrarea. naţionalismul ceauşist). în care nu m a i pot c e d a deşi îşi dau s e a m a cât îi costă acest lucru. liderii politici au. n e r e c u n o s c u t e sau sufocate. pregătesc explozii violente de revoltă. s c h i m b u l de oferte şi contraoferte). A c e a s t a nu elimină. disoluţia grupu­ lui. 114 115 . făcându-i pe adversari şi m a i î n c ă p ă ţ â n a ţ i în poziţiile lor. pe c â n d aspiraţiile r a m a s e latente timp înde­ lungat. pot deveni foarte i m p o p u l a r e tocmai pentru că au plecat de la un „ b i n e " abstract şi nu de la aspiraţiile reale ale populaţiei. R e z o l v a r e a conflictului se p o a t e face pe u r m ă t o a r e l e c ă i : o parte îşi retrage pretenţiile sau altă p a r t e îşi i m p u n e punctul de v e d e r e . o p u s e . adversarii nu erau convinşi 1 0 0 % că ei sunt cei care au dreptate. O d a t ă cu slăbirea tensiu­ nii e m o ţ i o n a l e . generând o nemul­ ţumire surdă care va aştepta d o a r un pretext neînsemnat pentru a exploda (în democraţii aceste ocazii sunt. Ulterior.: La culture et le pouvoir Stock Paris 1975* pp. Vio­ lenţa verbală şi fizică d e v i n e regula j o c u l u i . F u n c ţ i o n a r e a unitară a grupului sau a organizaţiei este importantă pentru performanţă şi atingerea obiectivelor. lucru în c o m u n . în acest stadiu. politică. Au fost puse în funcţiune departamente de c o m u n i c a r e . treptat. pentru a-şi p r o m o v a propriile moti­ ve de n e m u l ţ u m i r e a . refacerea încrederii ( c o m u n i c a r e . de relaţii publice. să le dirijeze. cit. U n e o r i . C h i a r în regimurile d e m o c r a t i c e .78-95. Inversarea spiralei conflictului este posibilă pentru că nivelurile înalte de tensiune nu p ot fi m e n ţ i n u t e la infinit. mai d e g r a b ă o atitudine paternalistă faţă de populaţie. Discordanţele. Diversitatea poziţiilor se r e d u c e la d o a r două. Chombart de Lauwe. Ad­ versarii intră într-o c a p c a n ă periculoasă. cei ce le-au c o m i s găsind î n t o t d e a u n a justificări pentru faptele lor şi b l a m â n d pe alţii pentru că i-ar fi forţat să se c o m p o r t e în acel m o d . E s c a l a d a r e a este faza în care conflictul d u c e şi la mai mult conflict. de a d u c e r e pe calea raţiunii. puterea vrea să le m a n i p u ­ leze. 265-346. C h o m b a r t de L a u w e arată că aspiraţiile exprimate cu claritate şi devenite revendicări provoacă tensiuni „salutare". tocmai pentru a î n c e r c a o canalizare a aspiraţiilor populaţiei în sensul dorit de guvernare. s e m n e de b u n ă v o i n ţ ă ) .H: Pentru o sociologie a aspiraţiilor. Este adevărat. INTERACŢIUNEA POLITICĂ misul. A ş a c u m am mai arătat. Chombart de Lauwe. care câştigă acordul celor doi adversari fără a fi p e r c e p u t ă ca un intrus). op. permiţând să fie re­ zolvate fără violenţe fizice. N u m e r o a s e s t u d i i 1 8 0 au demonstrat legătura dintre aceste conflicte şi schimbare (socială. nu pot fi suprimate şi nici ignorate. Confruntarea este faza în care dezacordul este c o n s i d e r a t real. A c e a s t ă fază va lăsa u r m e chiar d a c ă conflictul va fi rezolvat. acţionând în spirală. G e o r g S i m m e l a analizat în detaliu desfăşurarea şi consecinţele conflictelor' . P u t e r e a este multiformă şi diversă. T e n s i u n e a este faza în care emoţiile iau c o m p l e t locul raţiunii. să îşi facă loc. relevantă din punct de vedere politic. P. asigură in­ tegrarea e u r o p e a n ă . contribuind la centralizarea resurselor. m e d i e r e a (intervenţia unei terţe părţi. care nu sunt uitate. m ă r e s c cheltuielile sociale e t c . agenţii de strategii g u v e r n a m e n t a l e şi alte structuri. P. la început. organizaţională). ea nu este Simmel. membrii grupului raliindu-se uneia sau alteia dintre tabere. O altă categorie de conflicte. creând diversiuni pentru a le face uitate (de exemplu. mai ales faptul că sunt un factor de d i n a m i s m .. 267-311. pp. conversia (prin discuţii. C e i c a r e m a i predică pentru unitatea grupului şi fac apeluri la raţiune devin din ce în ce mai lipsiţi de influenţa şi sunt. deseori. timid. în ultima vreme. M u l ţ i sociologi (mai ales marxişti) au arătat valenţele pozitive ale conflictelor. schimbare. celelalte aspi­ raţii. în ca­ re incompatibilitatea dintre opiniile şi acţiunile u n o r m e m b r i ai grupului d e v i n e vizibilă. 1972. Dacia. c o m p r o - 6. concesii. chiar d a c ă greşelile de j u d e c a t ă sau acţiune sunt evidente. alegerile). tentativele de î m p ă c a r e . Efectul p o a t e fi de tip b u m e r a n g . Cluj. raţiunea şi înţelegerea î n c e p . bineînţeles. creşterea e c o n o m i c ă . chiar pasive. promisiuni). vor avea o reacţie de prestigiu şi v o r î n c e p e să fie din ce în ce mai convinşi de dreptatea lor. Confruntarea se caracterizează prin r a d i c a l i z a r e a poziţii­ lor. în general.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII escala conflictul în propriul interes. decât un inte­ res pentru participarea politică reală a acesteia. eşuează de cele mai multe ori. Astfel. ele contribuie la radicalizare. liderii sunt din ce în ce mai interesaţi de obţinerea acceptării de­ ciziilor lor de către populaţie. este c e a dintre populaţie şi putere. dintre guvernare şi cei guvernaţi. deschi­ dere. deşi. grupul se polarizează.H. la c o n c e n t r a r e a eforturilor către acelaşi scop. se divide în d o u ă tabere. marginalizaţi sau chiar eliminaţi. pe m ă s u r ă ce î n t â m p i n ă rezistenţă din partea celor­ lalţi. guverne care consideră că fac lucruri b u n e pentru populaţie. pp. Factorii escaladării sunt neîncrederea. de c o n v i n g e r e de a r e c u n o a ş t e greşeala. î n c r e d e r e a totală nu va mai exista niciodată şi există şanse ca v e c h e a animozitate să p o a t ă oricând reizbucni. p/ogres. M e ­ c a n i s m e l e detensionării c e l e m a i frecvent folosite s u n t : negocierea (concentrarea pe anumite p u n c t e critice. reciprocitatea negativă.

d u p ă obţinerea victori­ ei. indiferent de coaliţia formată. _ „. L u a r e a unei decizii d u c e la m a x i m i z a r e a beneficiilor 2 ) ..: Deux contre un: Les coalitions dans les tnades. pe v r e m e a c â n d era ministru al transporturilor în guvernul c o n d u s de Victor C i o r b e a (1996-1998). C e a mai improbabilă coali­ ţie este A + B . D e c i . M i niştrii săi au diverse loialităţi.: Regulile metodei sociologice. să c o n t r o l e z e statul puternic dar şi să împartă r e c o m p e n s e l e într-un m o d mai echitabil. D e ş i situaţiile sociale p o t fi identice. 3. Libraine Armând Colin. în funcţie de ideile şi interesele lor. în concluzie. p e n t r u că definirea acestor situaţii de către o a m e n i este diferită. . C a r e este coaliţia c e a mai probabilă? C a p l o w ar susţine că statele slabe vor voi să se alieze cu sta­ tul puternic. luate î m p r e u n ă .Ml IAMORTOZE SOCIALE ALE PUTERII întotdeauna evidentă. Gamson. Free Press. Există un j o c c o m p l e x de reţele de influenţe care pot d e t e r m i n a pe aceşti miniştri să ajungă în conflicte de rol pe care nu le pot rezolva d e ­ cât ieşind de sub autoritatea primului ministru. W. puterea.: S1MSOC: simulated society. mai ales î n cele d e coaliţie. d e t e r m i n a t e de valorile şi atitudinile actorilor sociali. ţările slabe şi-ar mări. F a p t e l e sociale nu sunt lucruri. CollierMacmillan. N e w York. de unul singur. nici partea de r e c o m p e n s e ale fiecărui m e m b r u . c â n d se va p u n e p r o b l e m a împărţirii r e c o m p e n s e l o r cu ţara puternică. Editura ştiinţifică. Există î n t o t d e a u n a o marjă de libertate. London. A. D e c i . întradevăr. Structura socială şi statusurile sociale nu d e t e r m i n ă a u t o m a t ati­ tudinile şi c o m p o r t a m e n t u l o c u p a n ţ i l o r lor. 1971. De e x e m p l u : a v e m un ansamblu format din trei m e m b r i . O astfel de situaţie de conflict a fost provocată de Traian Băscscu. nu se modifică. să a c c e a d ă la putere. indife181 182 CONCLUZII V o m î n c e r c a s ă sistematizăm. E. Există mai m u l t e teorii care explică formarea coaliţiilor: C a p l o w 1 8 2 consideră c ă scopul coaliţiilor e s t e m a x i m i z a r e a con­ trolului a s u p r a celorlalţi şi m i n i m i z a r e a controlului celorlalţi G a m s o n 1 8 3 a a r g u m e n t a t că p u t e r e a nu e s i n g u r a motivaţie pen­ tru coaliţii. Un alt e x e m p l u : un g r u p de 7 state. 68. î n cele c e urmează. F o r m a r e a coaliţiilor a fost studiată de sociologia politică. d e la partidele d i n c a r e fac parte p â n ă la grupuri de interese care acţionează prin m e d i a sau prin administra­ ţie. 2. C — cu pu­ teri egale. deci această coaliţie nu le a d u c e n i c i u n câştig. 116 117 . A + C . 1974 p. B + C . el are atunci o n o u ă c a l e de acces: coaliţiile. C e s t e singurul m e m b r u c a r e p o a t e să îşi m ă r e a s c ă puterea.A. Durkheim. legile şi instituţiile sunt rezultatul interacţiu­ nilor dintre o a m e n i . aşa c u m afirma D u r k h e i m în re184 gulile m e t o d e i sale. Statul puternic va accepta cu uşurinţă orice coaliţie c a r e i-ar creşte p u t e r e a şi m e n ţ i n e r e a controlului a s u p r a partenerilor. aliindu-se cu ţara puternică dar. . aceasta din u r m ă va fi în poziţia de a-şi opri pentru ea partea leului. C â n d un actor p o l i t i c n u reuşeşte. C e l e d o u ă teorii au predicţii similare d a r există şi excepţii. totuşi. p. fie cu A. Nu există nici o altă alternativă de m a x i m i z a r e a câştigului fie­ cărui m e m b r u al coaliţiei în parte 3). Caplow. 4. pentru că ei au deja mai multă putere decât C. 183 „ . de multe ori. op. fie cu B. statele mici ar fi mai interesate să se alieze între ele. pentru a-şi creşte astfel puterea în raport cu celelalte state slabe. T. rezultatul atitudinilor şi valorilor lor. Bucureşti. S u n t posibile coaliţiile: A + B . membrii slabi pot utiliza coaliţiile pentru a-şi mări pu­ terea d a r şi profitul. Coaliţia este un g r u p format din doi sau mai mulţi membri care îşi unesc forţele pentru a-şi creşte controlul asupra ansamblului social. Astfel. p u t â n d . Faptele sociale sunt situaţii obiective şi subiective. ' Bouthoul. 7 5 . dar. Structurile sociale. î n guverne. ideile d e b a z ă ale p a r a d i g m e i interacţioniste: 1. cit. dintre care unul este mult mai puternic d e c â t toate celelalte luate în parte. astfel. . reacţiile o a m e n i l o r vor fi diferite. C e l e d o u ă teorii consideră probabile aceste coaliţii pentru că nici partea de p u t e r e . nu întotdeauna primul ministru este cel care deţine puterea efectivă. 181 6. 1969. INTERACŢIUNEA POLITICĂ rent de structura coaliţiei. . dar C are o putere mai mică. fiind urmărite şi alte r e c o m p e n s e . B. fiind de m u l t e ori mascată şi folosind instrumente ml iale. D i n punctul de vedere al lui G a m s o n . N i c i u n m e m b r u nu are d r e p t de veto. Un alt e x e m p l u : A are o putere egală cu B. nu e s t e mai pu­ ternic decât toate celelalte. de teoria jocurilor dar mai ales de p o l e m o l o g i e . Paris. Coaliţiile se formează pentru că: 1). . pentru a câştiga astfel m a i m u l t control asupra celuilalt m e m b r u puternic al ansamblului. A şi B nu au decât o singură soluţie: să se coalizeze cu C.

d o m i n a n t . Cazurile minoritare şi deviante sunt mai interesante decât nor­ ma. Conflictul de rol apare atunci când un individ o c u p ă mai multe statusuri sociale diferite şi. De exemplu. fie orizontală) 1 .METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 5. alte e x e m p l e : medicpacient. grupuri) nu sunt egali din punctul de vedere al puterii deţinute. şi om de afaceri). valorilor şi atitudinilor lor. Un status social nu există decât în corelaţie cu alte statusuri sociale: statutul social de student.: L'inegaiile des chances. fie verticală . copil-părinte. Acest c o m p o r t a m e n t este ori­ ental către îndeplinirea aşteptărilor celorlalţi.K. 1973. De fapt. câteodată chiar ritualizate. 118 . Excepţiile de la regulă devin p u n c t e de plecare pentru formularea unor noi reguli de c o m p o r t a m e n t . Statusul social este poziţia unui g r u p sau a unui individ în cadrul structurii sociale.l 10-120. Politica nu cslc produsul condiţiilor sau n o r m e l o r exterioare o a m e n i l o r . Statusurile sociale pot fi atribuite (prin naştere) sau dobândite (prin mobilitate soci­ ală. o g o s p o d i n ă şi o soţie model etc. trebu­ ie să joace mai multe roluri diferite. voi. Boudon. în consecinţă. POLITICA ŞI GRUPURILE SOCIALE STRUCTURA SOCIALĂ Structura socială este ansamblul grupurilor sociale şi a relaţiilor dintre aceste grupuri.d o m i n a t . Diferenţierea socială generează interese diferite. aşadar. p. 8/1957. pentru că el d e p i n d e de modul divers în care ei definesc situaţia. m Merton.: "The role set: problems în sociological theory". La mobilite sociale dans Ies socieles induslrielles. ele nu sunt întâmplătoare ci defi­ nite social. 6. Studiul sociologic al rolu­ rilor sociale s-a c o n c e n t r a t mai ales pe conflictul de rol şi pe strategii de rezolvare a acestui conflict 1 8 6 . ea este produsul semnificaţiilor pe care o a m e n i i le atribuie condiţiilor şi n o r m e l o r . nu n u m a i interesele sunt diferite ci şi valorile. o femeie care vrea sa aibă o carieră de succes dar să fie şi o m a m ă extra­ ordinară. Armând Colin.ascendentă sau descendentă. 10. patron-salariat. British Journal of Sociology. R. 7. C o m p o r t a m e n t u l ulterior al o a m e n i l o r nu este predictibil. Conflictul de rol se poate manifesta ca un conflict de interese (de exemplu un d e m n i t a r sau un ales politic care este. 7. potenţial conflictuale. membrii societăţii (indivizi. în acelaşi timp. nu există decât în corelaţie cu cel de profesor sau cu cel de coleg. pp. Rolul social este modul de c o m p o r t a m e n t (socialmente definit) al unui o c u p a n t al unui anumit status social. în funcţie de statu­ surile sociale o c u p a t e . D i n cauza stratificării socia­ le. R. Relaţiile sociale sunt moduri de c o m p o r t a m e n t codificate prin n o r m e sociale. de e x e m p l u . prin prisma intereselor. Paris. aspiraţiile sentimentele şi ethosul.

controlul social este mai r e d u s iar ocupantul p o a t e profita de acest lucru pentru a-şi mări marja de l i b e r t a t e 1 8 7 . de un status social care îi este atribuit prin naştere. control social). în serviciile secrete). în stratificare socială. între 2 0 0 0 şi 2 0 0 4 ) . astfel încât respectivii ocupanţi să d e a socoteală în faţa opiniei publice. în interiorul unor a n u m i t e limi­ te.. etnia. apara­ tul administraţiei publice dispune de o mai m a r e libertate în cazul unei guvernări de coaliţie ( R o m â n i a . lucrurile nu decurg automat pentru că ocupanţii statusurilor res­ pective sunt liberi să acţioneze c u m vor. T o a t e societăţile u m a n e sunt societăţi inegalitare. distribuite ierarhic. urbanizarea. de la o ge­ neraţie la alta. cit. o societa­ te este divizată în grupuri sociale. culturale şi simbolice ale familiei sale de origine. POLITICA Şl GRUPURILE SOCIALE Statusul social superior este r e c u n o s c u t şi prin acordarea de r e c o m p e n s e sociale. c u m ar fi: genul. Cu cât activităţile unui om politic sau ale unui administrator sunt mai invizibile (de e x e m p l u . a structurii sociale existente) inega­ lităţile politice. Această inegalitate din start se poate foarte greu depăşi şi tinde să se reproducă. Cercul vicios al defavorizării se poate sparge numai în condiţii sociale favorabile. în acest m o d . 117-120. familii. sociale. astfel.sunt condiţii sociale favorabile mobilităţii sociale. Această schimbare de status se n u m e ş t e mobilitate socială. rasa. cei 2% cei 190 mai bogaţi deţineau n u m a i 8 . 14. industrializarea. d a r ele sunt. Totuşi. să respecte aşteptările şi valorile societăţii. aproape invizibile. să î n d e p l i n e a s c ă a n u m i t e standarde. De la accidentală. INEGALITATE. • • -189 in termeni precişt . j u r i d i c e şi e c o n o m i c e au tendinţa de a se d i m i n u a în societăţile o c c i d e n t a l e . arată că în societăţile tradiţionale cei 2% cei mai bogaţi deţineau circa 5 0 % din avuţia socială pe c â n d în M a r e a Britanie. R. La mobilite sociale dans les societes industrielles. sociale. activităţi e c o n o m i c e . u n d e aşteptările legate de o c u p a n t u l u n u i status sunt contradictorii. se stabilesc atât pe orizontală. fie ele materiale sau simbolice. citându-1 pe Lenski. 113-115.: L'inegalite des chances. M e r t o n observă că o observabilitate totală nu e nici posibilă. indivizi. ed. Partidele din coaliţie au aşteptări diferite faţă de administraţie iar aceasta p o a t e profita pentru aşi extinde a u t o n o m i a . în a n u m i t e condiţii. poziţia e c o n o m i c ă . SOCIALĂ STRATIFICARE Şl MOBIUTATE Relaţiile din cadrul structurii sociale. Majoritatea indivizilor beneficiază de resursele ("capitalurile") eco­ n o m i c e . educaţie. Schimbările de re­ gim. nici dezirabilă. Inegalitatea se transformă. cu statusuri sociale diferite. de sus în j o s pe scara socială. p. 120 121 . Stratificarea socială nu are b a z e naturale . religia. grupuri întregi chiar. pe baza criteriilor sociale şi demografice. cu atât controlul public asupra acţiunilor sale va fi mai r e d u s iar libertatea lor va fi mai mare. Ibidem. cât şi pe verticală. în g e n e r a l resursele e c o n o m i c e . alţii defavorizaţi. între 1996 şi 2 0 0 0 ) decât într-o guverna­ re monopartinică ( R o m â n i a . simbolurile de status sunt m a i puţin clare decât în societăţile tradiţionale Boudon. pp. interesele şi atitudinile depind d e statusul ocupai. Astfel. observabilitatea performanţei rolurilor politice este necesară. Astfel R a y m o n d B o u d o n . pentru că ar perturba funcţionarea structurii respective. religie. prin m e c a n i s m e l e specifice reproducerii socia­ le şi culturale (socializare. statistic vorbind. Această delăsare de siatusul o c u p a t este mai mare în structurile potenţial instabile. cu ajutorul u n o r politici antidiscriminalorii dar să nu u i t ă m nici ambiţia şi voinţa indivizilor de a cuceri un nou sta­ tus social. culturale şi simbolice de care aceste grupuri dispun. creşterea ratelor de ş c o l a r i z a r e . Acţi­ unile o m u l u i politic aflat constant sub reflectoare şi sub tirul comentarii188 7.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII Deşi. Criteriile de distribuţie a grupurilor şi indivizilor în cadrul ierarhiei sociale sunt diverse. Structura socială verticală este ierarhia socială. D e ş i există o puternică tendinţa de autorecrutare a categoriilor soci­ ale (şi de r e p r o d u c e r e . Astfel. prin simplul fapt că sunt născuţi într-o familie sau alta. el este parte a u n o r structuri care i n t e r m e d i a z ă între individ şi societate. care consolidează şi exprimă acest status. dintre grupuri şi indivizi. e d u c a ţ i a etc. O altă problemă legată de rolurile sociale este observabilitatea lor inegală. inegalitatea a devenit sistematică. pot să îşi s c h i m b e statusul lor originar cu unul diferit. vârsta. Barierele au devenit m a i d e g r a b ă simbolice. pp. Ibidem. Inegalitatea este rezultatul distribuţiei r e c o m p e n s e l o r sociale. există o zonă o p t i m ă a observabilitătii. fie simbolice. O c u p a n t u l u n u i status nu e singur. deşi greu de identificat „ . Idem. în 1950.ea este produsă şi repro­ dusă cu fiecare generaţie. 5 % din avuţia ţ ă r i i . De e x e m p l u . fie materiale. în concluzie. artă. lor contradictorii ale mass-media vor p i e r d e din eficacitate . unii sunt favorizaţi de această m o ş t e n i r e . Astfel.

D a c ă e x c l u z i u n e a este cauza. Barierele devin mai subtile dar câteodată. E x c l u d e r e instituţională 2 . A c c e s la asistenţă m e d i c a l ă 2 . văzând sărăcia şi marginalizarea ca rezultate statice ale unui p r o c e s dinamic de excluziune socială. o viziune tipică statului bunăstării. d u p ă c u m s-a mai spus. preju­ decăţi. apartenenţa la comunităţi sau z o n e defavorizate. Peisajul social al R o m â n i e i tinde. mult mai interesant. segregare. A c c e s la securitate socială (asigurări.2. bătrânii singuri.2. care poate genera autoexcludere). E x c l u d e r e e c o n o m i c ă : 1. copiii străzii. mai c o m p l e t şi mai explicativ decât c o n c e p t u l de sărăcie este acela de e x c l u d e r e (excluziune) socială. U n i u n e a E u r o p e a n ă a menţinut. viziune care p u n e accentul pe menţinerea coeziunii sociale prin control social şi m e c a n i s m e redistributive. întreprinderi. b u n u r i de folosinţă îndelungată) 1.3. p. în ciuda ofensivei neoliberalismului în planul politicilor sociale. A c c e s la sprijin social din partea reţelei microsociale (familie. 3 . care suferă de diferite forme de ex­ cludere socială sunt: rromii (în special săraci). asistenţă) 2 . în linii mari. toxicomanie. deşi există o p a u p e r i z a r e masivă şi relativ omogenă. Şi cei bogaţi şi cei săraci se î m b r a c ă în bluejeans şi locuiesc în apartamente.): Dimensiuni ale sărăciei. n o u a viziune îşi p r o p u n e să acţioneze asupra cauzelor. starea de sănătate fizică şi psihică) dar şi politici (dezinteresul faţă de grupurile excluse) şi culturali (atitudinea opiniei publice. familii m o n o p a r e n t a l e . Efectele cele m a i nocive ale excluziunii sociale sunt: Sărăcie şi cultura sărăciei Patologie socială (criminalitate. A c c e s la c o n s u m d e c e n t 2. prostituţie) A b a n d o n şcolar şi analfabetism funcţional Izolare socială. a unui domiciliu) 4. 1995. excluziunea socială corelează cu factori economici şi socio-demografici (cum ar fi: statutul ocupaţional. stereotipuri. A c c e s la locuinţă 3. A c c e s la educaţie 2. comunităţi rurale e x t r e m de sărace. A c c e s la proprietate (pământ. dar fără ocupaţie pe piaţa formală. alcoolism. relaţiile ierarhice sunt mai puţin for­ male. prieteni. p e r s o a n e apte de m u n c ă . fără schimbări majore de paradigmă. copiii din mediul rural.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII (vestimentaţie. 7. violen­ ţă. ghettoizare 123 122 . S c h i m b a r e a de teorie a dus şi la o schim­ b a r e a practicilor. p e r s o a n e infectate HIV/SEDA. Grupurile cele mai n u m e r o a s e . care tind. atunci ea trebuie contra­ carată prin incluziune. h o m o s e x u a l i e t c ) . ofensivei noii sărăcii. E x c l u d e r e teritorială: acces la transporturi şi comunicaţii 6. locuinţă). de exemplu. Astăzi nu mai este interzis claselor populare să p o a r t e anumite veşminte sau tunsori. aplicarea de stigmate şi etichete ca şi existenţa unei culturi pro­ prii a excluşilor. să se situeze la m a r g i n e a societăţii. c e e a ce este o reformulare a conceptului de integrare sociala. A c c e s pe piaţa m u n c i i Zamfir. definită dificultate a accesului la u n e l e institu­ ţii fundamentale. m ă r i m e a şi structura familiei. la fel de impenetrabile. coafuri. 1 . şomeri pe termen lung.12. analfabetismul digital şi accesul inegal la IT) în R o m â n i a . s-au accentuat unele f e n o m e n e de e x c l u z i u n e socială a u n o r grupuri vul­ nerabile. manifestată prin dispreţ. în loc de a se trata. POLITICA Şl GRUPURILE SOCIALE 1. aparent fără ieşire. ca în strategiile clasice. familii n u m e r o a s e . să deţină anumite bunuri. Expert. Continentul nostru se detaşează faţă de toate celelalte prin valori înalte ale indicatorilor de dezvoltare u m a n ă şi prin valori relativ reduse ale coeficientului G i n i 1 9 1 (care m ă s o a r ă inegalitatea veniturilor). E x c l u z i u n e a socială. E x c l u d e r e civică şi politică 4 . informaţie şi tehnologie în R o m â n i a . printr-un cerc vicios. A c e s t c o n c e p t reflec­ tă o abordare mai dinamică.. E x c l u d e r e culturală: acces la cultură.1. are următoarele forme de manifestare: 1. respingere. apartenenţa etnică. E x c l u d e r e c o m u n i t a r ă 3. mediul de rezidenţă. să se depărteze de cel e u r o p e a n şi să se apropie de modelul latino-american sau al lumii a treia. d o a r efectele. A c c e s la participare social-politică 5.2. P r o b l e m a este cât t i m p se mai pot păstra aceste lucruri? C â t timp va mai face faţă U n i u n e a E u r o p e a n ă . 3 . pentru analiza inegalităţii sociale. p e r s o a n e instituţionalizate (asistaţi social. De aceea. Bucureşti. valului de imigranţi. persoane cu dizabilităţi. deţinuţi). A c c e s la justiţie 3. noilor forme de excluziune socială (ca. 1 .2. vecini) 4.1. C (coord. E x c l u z i u n e a socială este un c o n c e p t care s-a i m p u s în ultimele decenii în d o c u m e n t e l e U n i u n i i E u r o p e n e referi­ toare la politicile anti-sărăcie şi anti-marginalizare. p e r s o a n e care nu se înscriu în c o m p o r t a m e n t u l familial socialmente definit (uniuni consensuale. A c c e s la cetăţenie (lipsa actelor.

ca pe un stimulent al dezvoltării şi progresului . E. în ace­ laşi timp. Aceşti o a m e n i se tem de autoanaliză şi introspecţie şi au tendinţa să învinovăţească pe alţii pentru propriile eşecuri. cu propriile ierarhii. cu propria e c o n o m i e prin care excluşii supravieţuiesc sau. 7. corelat. ine­ galitatea era un rău social iar egalitatea un ideal. riscul ca ea sa devină neatraclivă. n e m u l ţ u m i r e . nu pot sa lucreze. John Wiley and Sons. în general). 124 125 . au fost obligaţi să le folosească pe cele r ă m a s e deschise . astfel. izolate de restul societăţii. N e w York. o l u m e cu pro­ pria ci cultură. E x e m p l e tipice sunt "ţapii ispăşitori" şi "vânătorile de vrăji­ toare". co­ merţul . evreii sunt speculanţi etc. sărăcia şi n e m u l ţ u m i r e a populaţiei. preferă asistenţa socială sau activităţi o c a z i o n a l e .. bătrâni. au o situaţie la fel de grea cu c e a a şomerilor. Levinson. Teoria personalităţii autoritare. cu propriile n o r m e şi valori. avem tendinţa să ne dirijăm ostilititatea către o ţintă nevinovată.lipsa unei activităţi a d u c ă t o a r e de venituri. sportul. rasist şi xenofob.cit. astfel. în ierarhia socială. 1964. Teoria frustrare-agresivitate observă că. POLITICA Şl GRUPURILE SOCIALE muzicieni. p e r s o a n e cu dizabilităţi. n e i n c l u d e rea în s c h e m e l e de asigurări sociale). Criza e c o n o m i c ă 1929-1933 a accentuat in­ flaţia. instituţii şi mentalităţi. Ei se simt atraşi de personalităţile p u t e r n i c e şi autoritare. de liderii " d e m â n ă forte" asu­ pra cărora transferă imaginea părinţilor abuzivi.muzica. m e m b r i i acestor grupuri nu au aceste abilităţi în m o d genetic ci au fost nevoiţi să şi le cultive datorită circum­ stanţelor sociale. T h e o d o r e A d o r n o dar şi alţi membri ai Şcolii de la F r a n k f u r t 1 9 4 consideră că atitudinile şoviniste şi rasiste sunt legate de anumite caracteristici ale personalităţii şi de un anumit model cultural de socializare în familie. Sanford: The Authoritarian Personaliry. fiind inspirai din 192 193 tipografie (Lippmann era ziarist). pentru a a s c u n d e astfel cauzele reale şi pentru a distrage atenţia de la adevăratele p r o b l e m e . r r o m i i sunt buni Rawls: op. evreii sunt buni comercianţi. m o d e l bazat pe p e d e p s e şi abu­ zuri fizice şi psihice. unii dintre ei. (şi. N. fiind copii. femeile sunt "sexul slab". la proprietate sau la putere) fiind închise pentru ei.deveniţi adulţi o stare de furie pe care nu şi-o pot explica sau localiza. C e a mai m a r e parte a excluşilor nu lucrează. în raport cu alte alternative. cu propriile forme de socializare. Aceasta p r o v o a c ă asupra copiilor . De m u l t e ori politicienii dirijează n e m u l ţ u m i r e a populaţiei către ţin­ te cu vini imaginare. nazismul a apărut în p e r i o a d a Republicii de la W e i m a r . agre­ sivitate.constitui­ rea adică. De fapt.Brunswik. a unei lumi închise. când G e r m a n i a suferea de o gravă r e c e s i u n e p r o v o c a t ă de urmările înfrângerii din primul război m o n d i a l . în m u l t e cazuri.pentru a urca. dar aflată la î n d e m â n ă . A c e a s t ă " t e o r i e " î n c e a r c ă să explice şi ascensiunea mişcărilor de tip fascist. aşa c u m reiese d i n datele Institutului naţional de statistică. Efectul cel m a i nociv al excluziunii este cultura sărăciei . ajung la bogăţii fabuloase. M i ş c a r e a " s k i n h e a d s " explică recesiunea e c o n o m i c ă şi şomajul prin faptul că imigranţii au luat locurile de m u n c ă ale indigeni­ lor şi de aceea vor izgonirea imigranţilor etc. fac parte dintr-o c o m u n i t a t e dezavantajată din p u n c t de vedere al dezvoltării social-economice. urâţi şi adoraţi. Frenkel. IPOTEZE SOClAIJi SOCIOLOGICE DESPRE INEGALITATEA D a c ă pentru M a r x (şi pentru ideologiile de stânga. care. De exemplu. T. şomajul. Termen folosit în acest sens de către Walter Lippmann în 1922. Celelalte canale de mobilitate socială (ca accesul la educaţie. lipsa respectului de sine) P r e c a r i z a r e a familiei F o r m a majoră a excluziunii sociale pare a fi neparticiparea e c o n o ­ mică . însă. " R e s p o n s a b i l i " aflaţi la î n d e m â n ă au fost consideraţi evreii şi în cârca lor au fost puse toate insatisfacţiile. Există î n s ă şi stereotipuri poziti­ ve (cel puţin la p r i m a vedere): negrii sunt b u n i sportivi. Ei vor vota partide extremiste şi lideri autoritari şi îşi vor îndrepta furia şi insatisfac­ ţia (pentru ratările lor personale şi sociale) împotriva minorităţilor etniAdorno. m u n c a nu este î n t o t d e a u n a o soluţie de ieşire din excluziune şi există. viziunile liberale consi­ deră inegalitatea ( e c o n o m i c ă ) mai degrabă ca pe o necesitate. legând-o de p e r i o a d e de criză e c o n o m i c ă . Persistenţa modelelor culturale ale inegalităţii şi ostilităţii dintre grupurile sociale este o p r o b l e m ă legată de legi. A c e s t e a sunt generalizări naive ale u n o r realităţi sociale. Prin u r m a r e . de obicei pe piaţa informală sau în e c o n o m i a subterană.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII D e t e r i o r a r e a bunăstării psihice (descurajare. motivele fiind foarte diferite: nu au abilităţile n e c e s a r e . atunci când nu p u t e m eli­ m i n a c a u z e l e reale ale sentimentelor de n e m u l ţ u m i r e şi frustrare. Un caz tipic R o m â n i e i este cel al lucrătorilor pe c o n t propriu. 3 Stereotipurile culturale sunt prejudecăţi cu privire la trăsăturile carac­ teristice ale u n o r grupuri sociale explicând într-un m o d general şi sim­ plist poziţia lor dezavantajată: rromii sunt leneşi şi hoţi. D.

un m o d de viaţă) şi simbolic (prestigiul de care se b u c u r ă în societate). r ă s p u n z â n d . fiinţe răuvoitoare şi malefice. Apoi. Polirom. proprietăţi. la sporturi. alţi factori de presiune asupra grupului . Copiii au fost a c u m împărţiţi în mai multe echipe de lucru. cel puţin. apar animozităţi. stimulând sentimentul de apartenenţă la grup. în m o d spontan.R. în timpul regimului C e a u ş e s c u . POLITICA Şl GRUPURILE SOCIALE Atunci.: "Conflictul între grupuri" 196 inNeculau. mişcări de stradă şi acte de violenţă în spaţiul public ( " m i n e r i a d e " . Situaţia socială a fost din nou redefinită. Aceste m e c a n i s m e sunt. rasia­ le. De asemenea. Laszlo T o k e s . cercetătorii au lăsat. inventaţi RELEVANŢA POUT1CĂA GRUPURILOR SOCIALE C e l e mai relevante grupuri sociale din punctul de vedere al funcţio­ nării politicii sunt clasele sociale . definite prin elemente de status e c o n o m i c (venituri. la început.) grupurilor sociale sunt importante în generarea atitudi­ nilor ostile. astfel. exista un puternic c o n s e n s ce u n e a pe români în ura lor împotriva dictaturii. poziţia în ierarhia unei organizaţii).METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII ce şi rasiale. O d a t ă ce. sentimentul identităţii proprii. cu manifestări de solidaritate şi loialitate ( " î n ă u n t r u " ) şi de ostilitate şi ură (pentru cei " d i n afară"..Texte de bază. C e l e d o u ă grupuri au început rapid să dezvolte. 482-483. nu trăsăturile (etnice. care funcţionează ca un m e c a n i s m de au­ toapărare. pentru a face faţă eventuale­ lor pericole venite din exterior. ulteri­ or. demonstraţia-maraton din Piaţa U n i ­ versităţii din Bucureşti e t c ) . nevoii de a consolida coeziunea grupului şi solidaritatea dintre m e m b r i i săi. rasism.): Dinamica grupurilor. asupra lor s-a concen­ trat atenţia sociologilor. 230-236. copiii li­ beri să îşi formeze spontan. va genera atitudini de intoleranţă. 2 0 0 1 . politic (participare şi reprezentare politică. a declanşat. a u r m a t o perioadă de profundă divizare socială. G r u p u r i l e (inclusiv naţiunile) au nevoie de această distincţie. spun în esenţă reprezentanţii Şcolii de la Frankfuit. op. solidaritatea creată în jurul pastorului de etnie maghiară. S i m m e l d e s c o p e r ă o distincţie esenţială. în d e c e m b r i e 1990. chiar rupturi şi scindări. prin tragere la sorţi.cit. în timpul revoluţiei. catastrofele naturale. de Visscher. uneori. propria cultu­ ră de grup. P u t e m găsi şi în viaţa r e a l ă n u m e r o a s e e x e m p l e în care definirea si­ tuaţiei sociale este responsabilă de generarea atitudinilor de ostilitate. p. înainte de 1990. şovinism şi de suport pentru regimuri autoritare şi dictatoriale. o a m e n i i au format e c h i p e de pază. chiar dacă. între interiorul şi exteriorul grupului. câte­ odată.sau. ură. cercetătorii au inventat o aşa-zisă situaţie de urgenţă: con­ struirea unui gard pentru a apăra tabăra de animale sălbatice. ocupaţie). O descriere detaliată a experimentului în Forsyth. 320. formau î n t o t d e a u n a d o u ă echipe adver­ se. care c o m b i n a u m e m b r i ai fostelor grupuri inami­ ce. intoleranţă. la Timişoara. revoluţia. Cei ce sunt situaţi "în afară" sunt străinii.. Clasele sociale sunt grupuri m a r i de oameni. folosite de politicieni: pentru a m e n ţ i n e c o e z i u n e a grupului. au fost manifestări incredibile de solidaritate: de exemplu. 195 Simmel. cât şi "tero­ riştii" au dispărut. elementul cel mai i m p o r t a n t pentru definirea claselor sociale este cel e c o n o m i c Simmel. de e x e m p l u . grupurile d e prieteni. d u p ă b u n u l plac. Felul în care sunt definiţi termenii acestei distincţii m a r c h e a z ă nu n u m a i graniţele sociale ale grupului d a r şi atitudinile m e m b r i l o r grupului în raport cu ceea ce se află " î n ă u n t r u " sau "în afară". în două grupuri.cit. în situaţii de rivalitate. grupul î n c e p e să se certe. puse. I n t e r a c ţ i u n e a socială şi rolul ei în func­ ţionarea grupurilor sociale au fost studiate de sociologul g e r m a n Georg S i m m e l 1 . P. fiecare. constituit în funcţie de afini­ tăţile s p o n t a n e ) . O dată pericolul îndepăr­ tat. mar­ cată de convulsii. un tip de cultură. Un pericol exterior . D i n p u n c t de vedere marxist. Teoria interacţiunii sociale. D. laşi. T e o r i a interacţiunii sociale a fost testată de către psihosociologul american M o u z a f e r Sherif.. I m p o r t a n t este modul de definire a situaţiei sociale: ce este situat " î n ă u n t r u " şi ce " î n afară".real sau inventat . făcuseră parte din acelaşi grup de prieteni. în faţa blocurilor. C e l e d o u ă grupuri locuiau d o u ă c a b a n e sepa­ rate şi erau p u s e în m o d constant în situaţie de c o m p e t i ţ i e între ele: la jocuri. A. anterior diviziunii. într-o tabără de cercetaşi.contribuie în m o d efectiv la menţinerea şi consolidarea coeziunii i n t e m e a grupului. duşmanii trebuie. conflicte interetnice. Pentru a explica m o d e l e l e culturale ale inegalităţii şi discri­ minării. cultural (nivel de şcolaritate. Ce s-a î n t â m p l a t în acel m o m e n t ? Copiii au uitat de vechile antago­ nisme şi o n o u ă cooperare. întreceri e t c . distincţia dintre " î n ă u n ­ tru" şi "în afară". în cadrul unui celebru experiment 1 '"'. op. pentru a se apăra de "terorişti".sporesc solidaritatea în interiorul g r u p u l u i 1 9 7 . o n o u ă solidaritate socială a fost creată. p. copiii au fost împărţiţi.(eds. d u ş m a n i i . atât Ceauşescu. 7. care a d e m o n s t r a t că nu diferenţele dintre grupuri. O copilărie abuzată. 126 127 . culturale etc. pp. R ă z b o a i e l e .

c o n s t a n ţ ă transgeneraţională ( a u t o r e p r o d u c e r e ) . 128 129 ..) ca semne care ne disting. astfel încât nu se mai poate vorbi de pauperizare sau de deprivare absolută. există cei care sunt proprietari ai principalelor mijloace de producţie (capitaliştii sau b u r g h e z i a ) şi cei care sunt c o m p l e t lipsiţi de mijloace de producţie şi. m o d u l său de viaţă. însă.. ci d e o deprivare relativă s a u chiar d e o „gratificare comparati­ vă".W. s p u n e W e b e r . De aceea. altele violente. unele latente. societatea industrială clasică era o societa­ te caracterizată de conflicte. Alexandru Matei). (2) i m p u n e r e a au­ torităţii. ' " I b i d e m . C o n s u m u l nu se practică pentru a îndeplini nevoi reale ci pentru a simboliza un status social prestigios: „ nu c o n s u m ă m niciodată obiectul în sine (.n e de propriul nostru grup prin referirea la un grup cu statut s u p e r i o r " 2 0 3 . (4) absenţa unui cadru legal pentru regle­ m e n t a r e a conflictelor. J. a devenit mai democra­ tic.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII (proprietatea asupra mijloacelor d e producţie). Toate acestea au atenuat potenţialul de conflict existent în societate.. R. Stanford Univer­ sity Press. sunt nevoiţi să îşi v â n d ă forţa de m u n c ă pentru a putea trăi (proletarii). pp. Astfel. P e n t r u W e b e r 1 9 8 . In m o d asemănător.legat de naştere sau de o c u p a ţ i e . de aceea. p. definiţia marxistă a claselor sociale se b a z a pe patru condiţii: (1) absenţa mobilităţii sociale. 198 7. Mobilitatea socială a fost instituţionalizată iar nivelul de trai s-a amelio­ rat. CA.ro. T e o r i a marxistă a fost considerată incapabilă să explice evoluţii ale structurii de clasă în societăţile c o n t e m p o r a n e şi. prestigiu şi autoritate au fost abolite sau că grupu­ rile sociale au fost suprimate. 1959. Stanford.n e a p a r t e n e n ţ a la grupul pe care îl considerăm referinţa ideală. Calman-Levy. pentru că este considerat infailibil de către marxişti iar o a m e n i i nu şi-ar c u n o a ş t e interesul şi ar trebui să vină altci­ neva să le s p u n ă . Bucureşti. Mills (eds): From Max Weber: Essays în Sociology. conflictele au î n c e p u t să fie reglementate.32. 181-194.48. 2005. Proprietăţile şi poziţiile m a n a g e r i a l e nu sunt suficiente pentru a conferi un a n u m i t status social. POLITICA Şl GRUPURILE SOCIALE D a t o r i t ă acestor condiţii. fie m a r c â n d u . unii postmarxişti au căutat să o a d a p t e z e sau să elaboreze o n o u ă teorie.241-248. sunt m a i i m p o r t a n t e prestigiul . Oxford 201 University Press. & C. în capitalism. Treptat. Ast­ fel. defi­ nirea g r u p u r i l o r sociale şi întreaga structură socială î n c e p să se sprijine pe criterii noi. 200 Aron.. comunicare. H. sărăcia nu este descalificantă pentru cei care un un status social ridicat din p u n c t u l de vedere al educaţiei sau al prestigiului. 76.H. O d a t ă cu declinul industriei şi c o n t u r a r e a societăţii postindustriale. violenta se ' 202 reduce dar agitaţia r ă m â n e .de care acest g r u p se b u c u r ă . decalajele şi atenuează graniţele. au apărut legi c a r e să fixeze drepturile şi obligaţiile părţilor implicate. conştiinţa diferenţei faţă de alte grupuri. Mituri şi structuri (trad. s p u n e el. acestea creându-şi organizaţii reprezentative care să le apere interesele. P r o c e s u l de luare a deciziilor. 428. Essai sur la dialectique de la modernite. Deşi autorul citat admite că în societăţile c o n t e m p o ­ rane există o eterogenitate crescută în interiorul claselor şi o mare mobi­ litate socială. de libertate. Ralf D a h r e n d o r f 2 0 0 crede că aspectul legal de proprietate şi posesia b u n u r i l o r este m u l t exagerat în teoria marxistă şi că.. 1946. de fapt. societatea postinduslrială este mai puţin conflicluală iar probabilitatea unei schimbări structurale radicale (de tipul revo­ luţiei proletare prezise de M a r x ) este redusă. cât şi în stat şi în societate. pentru plasarea unui grup social în ierarhia socia­ lă. Baudrillard. pp. de la o generaţie la alta. Evoluţia societăţilor. a c u m u l a r e a de bogă­ ţie reduc. p. distribuţia autorităţii este c e a care creează stratificarea socială şi nu invers.) întotdeauna m a n i p u l ă m obiectele (. totuşi. Paris. Faţă de alte clase sociale exploatate.: Les desillusions du progres. nu este o c o m u n i t a t e . de aceea. Alţi autori (Baudrillard. 202 Ibidem. G i d d e n s ) cred că în societatea postindustrială ( p o s t m o d e r n ă ) nu proprietatea este cea care defineşte statusul social ci c o n s u m u l . Industria nu mai este m o d e l u l de stratificare socială şi de distribuţie a autorităţii. A c e s t consum ostentativ (conspicous Gerth.: Class and Class Conflict în Industrial Society. rproletarii se b u c u r ă . (3) transformarea conflictului industrial în conflict politic. nivelul de e d u c a ţ i e . proprietăţii şi statusurilor sociale. R. nu î n s e a m n ă că ierarhiile de venituri. aşa c u m o defineşte m a r x i s m u l iar „interesul de c l a s ă " este o n o ţ i u n e pseudoştiinţifică. p. Dahrendorf. per­ formanţa. totuşi. de status şi cultură. atât în întreprindere. Structu­ ra de clasă a societăţii capitaliste a fost dictată de modul de organizare a industriei. fie d e m a r c â n d u .. în viziunea lui Dahrendorf. care a trecut de la întreprinderea industrială la stat şi la î n t r e a g a societate. un m o d specific de structurare a statusurilor şi autorităţii. p. 1969. conştiinţa apartenenţei de grup. O clasă. * 20 1 Kaymond Aron" defineşte clasele sociale prin patru trăsături: omogenitate internă. este adevărat.: Societatea de consum.

FL. xenofobia . justiţie. z o n e l o r locuie şi cartierelor (formarea ghettourilor). strămutările din timpul regimului comunist (populaţia de origine g e r m a n ă ) . însă. Orlando. instrumentul cel m a i eficient fiind o r g a n i z a r e a lor politică. atunci membrii ei vor dori achiziţia de bunuri nu pentru că ar avea n e a p ă r a t nevoie de ele ci p e n t r u a arăta celorlalţi că merită respectul lor î n t r u c â t au reuşit să îşi p r o c u r e a c e l e b u n u r i . asistenţă socială. în societăţile occidentale con­ t e m p o r a n e c e a mai n u m e r o a s ă c l a s ă este clasa de mijloc. Clasele sociale care nu participă la p u t e r e pot lupta pen­ tru a cuceri puterea. citat în Johnson. POLITICA Şl GRUPURILE SOCIALE 204 o m o g e n e . CA. în zilele noastre m o b i l i t a t e a socială este m a i m a r e d e c â t în tre­ cut şi elitele p o l i t i c e se r e c r u t e a z ă din c l a s e sociale diverse. guvernată de piaţă.dar şi toleranţa au exercitai şi continuă să exercite influenţe politice relevante. purifică­ rile etnice din fosta Iugoslavie segregare: separarea geografică şi instituţională a grupurilor sociale. în timpul regimului de apartheid ). şovinismul. T o a t e „avanta­ j e l e " au. 1928. simultan. de exemplu. loca­ lurilor publice etc. minorităţile rasiale şi etnice sunt d o m i n a t e din punct de vedere politic. 187-201. în E v u l M e d i u . într-o perioadă dată. A. în Africa de Sud. datorită inegalităţii de acces şi de participare la instituţii sociale esenţiale. Minorităţile rasiale. fie în bogăţie. servicii culturale etc. politică. masacrele armenilor în Turcia. c u m ar fi: piaţa muncii. în e p o c a m o d e r n ă . securitate socială.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII consumption) a fost relevat de s o c i o l o g u l T h o r s t e i n V e b l e n î n c ă de la începutul secolului al XX-lea. 1989. d a r sunt şi n u m e r o a s e excepţii (de exemplu. G i d d e n s observă că individul are mai multe oportunităţi şi deschideri.68-101. publicitate şi media. A n l h o n y G i d d e n s 2 0 5 face o analiză aprofundată a m o d u l u i în care se atribuiau identităţile sociale în societăţile tradiţionale şi m o d e r n e şi c u m se construiesc a c u m . în planul căsătoriilor. De e x e m p l u . transporturi. de fapt. rasial sau categorie socială). o a m e n i i se simt mai puţin protejaţi. în afară de clase. atitudini şi c o m p o r t a m e n t e individuale sau de grup ci şi de structurarea unor politici la nivel de stat. exterminarea chia­ burilor (culacii) în U n i u n e a Sovietică. transporturilor publice.. Majorităţile ajung d o m i n a n t e din punct de vedere politic prin diferi­ te m e c a n i s m e . că îşi poale alege cine să fie. de exemplu: strămuta­ rea ironiilor în timpul regimului antonescian. Macmillan N e w York. p. fie în sărăcie. de e x e m p l u . educaţie. 130 131 . libertatea alegerii este. în această categorie de politici intră şi apartheidul discriminare: grupurile sociale nu sunt segregate în mod siste­ matic dar u n e l e dintre ele sunt subreprezentate în a n u m i t e d o m e n i i rele­ vante. Nu este vorba n u m a i de valori.: Modernity and Self-Identily: Seif and Society în the Late Modern Age. un rol politic important îl au grupurile rasiale şi etnice. A. Relaţiile dintre grupurile rasiale şi etnice j o a c ă un rol important în funcţionarea politicii. a l i e n a r e / a p r o p r i e ­ re. de r i g i d e . în sensul că un individ p o a t e deţine mai multe statusuri sociale şi mai multe apartenenţe la diferite grupuri sociale. holocaustul evreilor. Rasismul. alte societăţi sunt mai 204 7. 205 Giddens. u n d e un grup restrâns d e ţ i n e toate resursele şi majo­ ritatea populaţiei trăieşte în sărăcie şi apatie. în R o m â n i a . inclusiv prin m e c a n i s m e l e reprezentării democratice. Structura socială este diferită de la o societate la alta: sunt societăţi puternic polarizate. dezvoltare personală/reificare şi autoritate/incertitudine. din r â n d u r i l e b u r g h e z i e i . G l o b a l i z a r e a şi noile mijloace de c o m u n i c a r e fac ca aceste grupuri sociale să nu fie ne­ apărat p r i m a r e (în care o a m e n i i au c o n t a c t e interpersonale) şi nici m ă c a r din aceeaşi ţară. Astăzi există a p a r t e n e n ţ e t r a n s n a ţ i o n a l e . Stanford University Press.J. în acelaşi timp. în timpul lui Stalin expulzare (purificare etnică): transferarea forţată a unei popula­ ţii de pe un teritoriu revendicat de altă populaţie. Politicile referi­ toare la grupurile etnice şi rasiale se pot situa pe u r m ă t o a r e a axă: genocid: exterminarea intenţionată. localităţilor. pp.: The Theory of the Leisure Class: An Economic Study of Institutions. etnice sau religioase pot deveni d o m i n a n t e din p u n c t de vedere politic mai ales când reprezintă cuceritorii unui teritoriu. dar n u m e r o ş i locuitori ai ora­ şelor p o s e d ă sau îşi doresc posesia ei ca un simbol de status. o m a ş i n ă de teren nu este utilă în B u c u r e ş t i .: Human Arrangements HBJ Publishers. care nu este formată nici din "capitalişti" nici din " p r o l e t a r i " . pp. 2 9 2 . ele s u n t mai nuanţate şi mai subtile. De obicei. şcolilor. în „ m o d e r n i t a t e a t â r z i e " . p â n ă la dispariţia lor ca grup dis- Veblen T. D e o s e b i r i l e dintre clasele sociale nu mai sunt atât de stricte. în virtutea apartenenţei la un anumit grup social (etnic. ci pentru ceea ce sunt. Stanford. mai expuşi riscurilor şi incertitudinii. şi „costuri": legăturile sociale sunt m a i slabe. oamenii sunt pedepsiţi nu pentru ceea ce au făcut. G i d d e n s identifică patru d i l e m e ale o m u l u i c o n t e m p o r a n : unitate/fragmentare. că identitatea sa nu mai este obligatoriu cea a grupului de origine. D a c ă o a n u m i t ă societate valorizează po­ sesia bunurilor.(a se vedea şi termenii de e x c l u d e r e şi marginalizare socială) asimilare: politici ce c o n s t a u în stimularea procesului de inte­ grare socială a grupurilor minoritare. identitatea socială a d e v e n i t mai fragmentată. 1991. Elitele politice îşi recrutează m e m b r i i cu p r e c ă d e r e dintr-o a n u m i t ă clasă politică: din nobilime.

1967. C o n t r o l â n d statul.S. pentru a fi r e p r e z e n t a t e şi pentru a cuceri puterea legitimă în stat. D i n t r e e l e a m i n t i m scala B o g a r d u s 2 0 6 . această c o r e s p o n d e n ţ ă nu este niciodată perfectă. ar trebui să li se rezerve 1 0 % din n u m ă r u l de locuri pentru înscrieri în Universitate. de exemplu . J-C. 7. Antologie de texte contemporane de peste hotare. M. ştiinţele politice apelează. alături de aspectele sociale şi cele economice. mai degrabă. 1966. CU respectul culturilor şi m o d u r i l o r lor d e viaţa specifice discriminare pozitivă (acţiune afirmativă): obligarea instituţii­ lor să rezerve locuri şi poziţii în structura lor pentru minorităţi. relaţii socia­ le şi familiale. P. Passeron. Rezultatul acestui proces de distribuire este ierarhia socială şi politică. în tradiţia socialistă. în: Attitude. 132 Bourdieu. în Fred Mahler (ed. D e ş i există tradiţii politice diferite.. Bucureşti. N e w York. în care cei care o c u p ă poziţiile superioare în multiplele ierarhii care există în societate se află într-un dialog p e r m a n e n t şi u n d e subsistemul politic tinde să fie auto­ nom în raport cu celelalte subsisteme. 1970. Statul modelează astfel relaţiile sociale şi politice. la categoriile produse de tradiţia liberală. î n t r e criterii­ le de stratificare socială ( e c o n o m i c ă . Editura didactică şi pedagogică. principiul parităţii dintre femei şi bărbaţi pe listele de candidaţi pentru alegeri d e p u s e de partide se înscrie. accesul la poziţiile domi­ nante rezultă din posesia resurselor sociale de care beneficiază numai anumite grupuri şi anumiţi indivizi. astfel încât p u t e m vorbi de o corespondenţă între ierarhia politică şi cea socială. 207 Duverger. pp. d a c ă rromii ar reprezenta 1 0 % din populaţia R o m â n i e i . de acces la puterea politică este o utopie. politica este o confruntare între clase. în viziunea marxizantă.230-255 (în română : Bourdieu. Astfel.în care politicul nu este autonom. care măsoară distanţa socială pe trei dimensiuni: teritorială. de e x e m p l u .: "Measuring social distances». ci ca o c o m p e t e n ţ ă a statului. să îşi i m p u n ă interesele lor. oglin­ dind clivajele sociale. Sociologia educa­ ţiei şi învăţământului. prin m e c a n i s m u l delegării.s e de problemele ansamblului şi de sco­ puri g e n e r a l e 2 0 7 . 209 Aron. Les Editions de Minuit. 1977. ierarhiile socială şi politică nu se confundă.59. pentru toate grupurile sociale. ele exemplu. astfel. să participe la guvernare. Astfel R a y m o n d A r o n 2 0 9 vede ordinea socială şi politică a societăţilor m o d e r n e democra­ tice ca fiind una bazată pe oligarhie şi ierarhie. 133 . politicul este considerat autonom. în cadrul acţiunilor afirmative. cit. Teoretic. toate grupurile socia­ le au dreptul. în ace­ eaşi proporţie p e care aceste grupuri o reprezintă în structura populaţiei respective. culturală) exis­ tă o puternică interferenţă. Politi­ ca ar fi astfel o activitate ce a r m o n i z e a z ă revendicările specializate ale grupurilor particulare o c u p â n d u . dar se află într-o p e r m a n e n t ă comunicare. Elemente pentru o teorie a sistemului de învăţământ". politicul nu este a u t o n o m pentru că el se află re­ unit. Paris.-C.. care se dovedeşte mai funcţională în ceea ce priveşte analiza politicului. însă. John Wiley & Sons. ocupaţională. în tradiţia creştină. simbolică. "Reproducţia. pp. theory aiul measurement. în societăţile d e m o c r a t i c e . J.cea socialistă şi cea creştină. în clasa politică nu pătrund reprezentanţi ai tuturor claselor sociale ci ai celorlalte elite . p. IERARHIE SOCIALĂ ŞI IERARHIE POLITICĂ Politica funcţionează ca un p r o c e s de distribuire a puterii între gru­ purile sociale ce formează structura socială a unei societăţi. p.). POLITICA Şl GRUPURILE SOCIALE laie politică şi pot. Paris. în mai mică măsură. P. Reprezentanţii claselor populare ajung nu­ mai în m o d excepţional în elitele politice.reprezentanţi ai claselor superioare şi.. PUF. Sociologii au p u s la p u n c t mai m u l t e instrumente pentru evaluarea relaţiilor dintre grupurile rasiale şi etnice. a claselor mijlocii. Există.20. politico regimului comunist ilin R o m â n i a faţă d e ironii toleranţa: libertatea de acces la toate instituţiile fundamentale. O r d i n e a politică nu este.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII linei. 216-226. Astfel. în tradiţia liberală. Passeron: La reproduction. religioase . politică.economice. aşa c u m cred marxiştii. în raport cu socialul şi e c o n o m i c u l . de ase­ m e n e a . C â m p u l politic p r o d u c e şi reproduce d o m i n a ţ i a politică a u n o r grupuri asupra a l t o r a 2 0 8 . E. pentru că grupurile favorizate reuşesc să o c u p e poziţii care favorizează obţinerea-a şi mai m u l t o r resur­ se sociale. 187-205. în religios. prin i n t e r m e d i u l cărora intră în competiţia politică. T o t u ş i . însă. Astfel.: Sociologie Politique. culturale. pp. grupurile sociale dintr-o societate îşi formează propriile organizaţii politice. grupurile ajunse la guvernare beneficiază de legitimi- 206 Bogardus. C e l e mai c u n o s c u t e sunt sca­ lele d e atitudini. Egalitatea de şanse de reprezentare. materiale sau simbolice. văzută ca rezultat al luptei dintre grupurile sociale pentru putere. şi alte tradiţii . op.

Totuşi. preşedinţi de republică). în bună măsurii. p r o m o v a r e a şi gestionarea resurselor u m a n e . uneori. partidele) suni nişte birocraţii şi. t e l puţin. deşi. grupuri de presiune) care se o c u p ă de formarea. G r u p u r i l e c a r e c o m p u n clasa politică şi definiţia lor diferă de la o societate la alta. în R o m â n i a . dc fapt. Elitele politice nu sunt o m o g e n e . uneori diferită de orientarea iniţială. p. recrutare. d e următoarele probleme: c o m p o z i ţ i a elitelor originea socială şi demografică a celui caic Ic i uiiipuii modul lor de formare. A Venture în Social Forecastmg. Elita politică (Pareto) . p r e c u m MoSCB. de e x e m p l u . S p r e d e o s e b i r e de alte ştiinţe politice. Principala distincţie c s l c cea dintre politică (decizie) şi administraţie (execuţie) în practică. selecţia. 50. care Ic dan o formă concretă. deşi m o d u l lor de re­ crutare este diferit. Principalele instituţii şi organizaţii politice (statele. primari. T o a t e societăţile suni c o n d u s e de căi re 0 minoritate. în practică. în special. 134 135 . de obicei. în general. slăbirea unei organizaţii rivale sau rezolvarea u n o r conflicte. lipsilă de putere. î n s ă func­ ţionari publici) tehnicienii: profesionalizarea politicii şi dezvoltarea unei cu­ noaşteri ştiinţifice şi tehnice a acestui d o m e n i u au făcut posibilă creşte­ rea puterii c o m p e t e n ţ e i . consilieri locali. formarea. subspecializări şi subdiviziuni. cu o a m e n i i obişnuiţi. care pol fi foarte clare (de e x e m p l u . a r e o m a r e p u t e r e pentru c ă reuşita unei politici de­ p i n d e d e zelul sau r e a u a voinţă a celor care o implementează. p r o m o v a r e . ajungând. singura m o d a l i t a t e de acces la aceste poziţii este concursul. Ortega y Gasset. nu sunt r a r e studiile s o c i o l o g i c e referitoare la elitele şi personalităţile politice. ei sunt activiştii şi cadrele partidelor politice iar modalitatea de recrutare poate fi a d e z i u n e a (din p r o p r i e iniţiativă) sau c o o p t a r e a de către partidul respectiv. d e o c a m d a t ă şi prefecţii. transformându-se în tehnocraţie (Bell. această separare are tendinţa de a se atenua. D. însă. în aceste poziţii datorită vizibilităţii sau imaginii lor publice sau ca independenţi administratorii: înalţi funcţionari publici (directori în ministere. studiul sociologic c o n l c m p o ran al elitelor p u n e accentul pe aspectul e m p i r i c . POLITICA Şl GRUPURILE SOCIALE STUDIUL SOCIOLOGIC AL ELITELOR POLITICE Deşi sociologia este mai d e g r a b ă o ştiinţă care se o c u p ă cu oamenii " m i c i " . n u r l i u l u i liiio cratice în ceea ce priveşte recrutarea.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 7. care vor deveni. un fenomen foarte frecvent a fost c o o p t a r e a liderilor sindicali în politică. P a r e t o sau M i c h e l s au avut contribuţii c h e i e la Studiul elitelor. potrivit statutului funcţionarilor publici. cariera şi profesionalizarea o a m e n i l o r politici. In statul modern elitele nu mai suni c r c d h a i c . Basic Books. din cadrul altor structuri. . cit. P o t fi urmărite. în statele d e m o c r a t i c e poporul d c l n i n i n a politica. 211 la aceasta . dimpotrivă. selecţie. Studiul sociologic al elitelor se o c u p ă . N e w York. 3-33). participă i Un alt f e n o m e n este circulaţia în dublu sens între elita politică şi cea administrativă: politizarea administraţiei şi birocratizarea clasei poli­ tice şi a organizaţiilor (partide. Nu î n t o t d e a u n a sunt "vânaţi" o a m e n i pentru abilităţile lor deosebite. şi alte scopuri: obţinerea sprijinului politic din partea unor grupuri sociale.administratorii joacă un rol cheie î n pregătirea deciziei d a r şi pentru că există 0 tendinţă d e des centralizare şi d e l e g a r e a deciziei. nu întotdeauna ei sunt implicaţi în structura partidelor care i-au propus. M a r i sociologi.. In dia castelor) sau foarte subtile. nu există societăţi fără ierarhii. există c o e z i u n e între administratori şi politicieni.sau clasa politică ( M u s c a ) este I lală din indivizi care exercită autoritatea efectivă în stal. T e o r e t i c . deşi resursele familiei d e origine j o a c ă încă un rol important. sau. m e c a n i s m în unele viziuni.: The Corning of Post-lndustrial Society. de m u l t e ori. C o o p t a r e a este un m e c a n i s m foarte interesant de recrutare a resur­ selor u m a n e în organizaţiile politice (şi nu n u m a i ) . p u t e m identifica câteva categorii ce fac parte din elitele politice din majoritatea ţărilor d e m o c r a t i c e : aleşii: sunt membri ai elitelor politice aleşi direct de către cetă­ ţeni (parlamentari. a s c e n s i u n e a tehnicienilor a provocat o mutaţie în opinia publică. existând mai mullc g r u p u r i ce le alcătuiesc. 210 Bouthoul. unele c o n c u r s u r i sunt de formă. deoarece. directori ai serviciilor publice descentralizate e t c ) . aceşti înalţi biro­ craţi fiind practic numiţi în funcţie d e m n i t a r i i : sunt o c u p a n ţ i ai u n o r înalte funcţii publice în care au fost numiţi (miniştri. ele se s u p u n . care a î n c e p u t să vadă clasa politică ca pe o adunătură incompetentă şi ineficientă 2 1 1 militanţii: sunt m e m b r i de vârf ai organizaţiilor partidelor. pp. op. de aceea. tehnicienii ar fi adevăraţii deţinători ai puterii. aşa stau lucrurile. 1973. T o t u ş i . C l a s a administrativă nu cslc.

de obicei aflate . elitele se recrutează doar din câteva. D i n p u n c t de vedere demografic.este mai important decât capitalul e c o n o m i c . N e w York.7. Astfel. 2005. Timişoara. VJ. I )6 C3 şi c u m se î n t â m p l ă acest lucru? P r o b l e m a c o m p o z i ţ i e i sociale a elitelor politice a fosl mult Studiată de către s o c i o l o g i . 136 . de Beatrice Stanciu). cariere politice spectaculoa­ se î n c e p fără afiliere partizană. Bolşevicii au crezut că înlocuiesc capitalismul cu altă orânduire dar au descoperit cu totul altceva: o tehnică de dezvoltare a unei societăţi industriale care nu a apărut spontan în ţara lor ci pe care o planifică. p. Brussels. 2 " Mills. sociolog american de inspiraţie marxistă.The Power Elite. şcoala politehnică. astfel. î n v ă ţ ă m â n t u l j o a c ă un rol important în repro­ ducerea sociala datorită inegalităţii de şanse de acces. occidentală şi cea bolşevică 2 1 9 . bogăţia (pu terea e c o n o m i c ă ) şi puterea politică se c o m b i n ă pentru 0 c i r a 0 singura elită a puterii. Aceste slatusuri nu sunt exclusive.: L'inegalite des chances. teoretic. ELITE POLITICE ÎN COMUNISM ŞI POSTCOMUN1SM D u p ă p ă r e r e a lui R a y m o n d A r o n societatea industrială are două ex­ presii: cea democratică. Această viziune este parţial contrazisă de către un alt mare sociolog francez. simbolic .printre altele . 1970. astfel încât nu există o veritabilă mobilitate socială a clasei politice. cit. 213-217. Magnusson: The enlargement of social Europe. in SI IA. o intervenţie slabă. G. 137 212 Ghebrea. L. Mendras. deşi lentă. înlie clasa politică a m e r i c a n ă şi marile c o m p a n i i private. în practică.90-112 .. ce nu ar a d u c e nimic nou . C. finalislă.. p..în vârful ierarhici sociale.213. R a y m o n d B o u d o n . Categoriile sociale excluse prin sistemul de învăţământ să 215 acceadă la marile şcoli r ă m â n excluse şi din elita p o l i t i c ă . social. Amarcord. Ea se a u t o r e p r o d u c e . ele explicând mai degrabă diferenţele de reuşită şcolară. 2.cit.1 a demonstrai rolul sistemului de î n v ă ţ ă m â n t . D a r deosebirile de calitate a moştenirii Culturale în funcţie de originea socială (statusul social atribuit) nu expli­ că decât iuti o mică măsură inegalitatea de şanse de acces. mobilitatea socială. în special. prin mecanismele. La mobilite sociale dans les socie'tes industrielles.E N A . Capitalul simbolic se r e p r o d u c e de la o generaţie Ia alta. este incontestabi­ lă' 1 ". în învă­ ţământul . din poziţia de consilier de c a m p a n i e elec­ torală sau de funcţionar public. 2001. Oxford University Press. I'. foarte selectiv. capitalul simbolic educaţional şi culm ral . în care statusul social este determinat de nivelul şcolarizării.: Recrutarea elitelor în Europa (trad. Partidul unic se identi­ fică. pp. în Societăţile o c c i d e n t a l e există o corelaţie pozitivă între poziţia socialpoliticâ şi reuşita şcolară. R. efectivele sunt limitate iar absolvenţii acced în cele mai înalte funcţii politice şi administrative. telecomunicaţii. în sensul că pot exista p e r s o a n e care să facă parte din d o u ă sau mai m u l t e categorii. elitele politico-administralive sunt p r e d o m i n a n t gerontocratice şi m a s c u l i n e . Societăţile occidentale sunt societăţi merilocratice. 214 Bourdieu: op. şi p a r l a m e n t a r al unui partid. chiar d a c ă ereditatea funcţiilor a 7. C h a r l e s W r i g h l Mills. ) în recrutarea elitei politice franceze. a d e m o n s t r a t . cultural.-. Eficacitatea acestei iniţiative a fost d e m o n s t r a t ă de scăderea d r a m a t i c ă a 212 mişcărilor s i n d i c a l e .obţinerea şi m e n ţ i n e r e a păcii sociale. şcoala d e m i n e . 202-206. 21 Pentru Pierre B o u r d i e u ' ..159. Selecţia c a n d i d a ţ i l o r este foarte Strictă în aceste şcoli. POLITICA Şl GRUPURILE SOCIALE fost abolită. de fapt. Astfel. elitele ar trebui recrutate din toate grupurile ce alcătuiesc structura socială. H.. E. p. al Marilor Şcoli Franceze (şcoala naţională tic administraţie . pp. nu cu proletariatul ci cu antreprenorul. în c e e a ce priveşte originea socială. 219 Aron. Pe baza analizei statisticilor şcolare şia an­ chetelor sociologice el a arătat că nu este vorba de o autoreproducere completă şi că. C..cit. ed. şcoala normală superioară. în acelaşi timp.a indivizilor către diferite niveluri ale ierarhiei sociale şi politice. "The role of social dialogue în România". pe baza unui studiu empiric. Aron nu este singurul care consideră regimurile c o m u n i s t e ca expresii ale modernităţii şi ale societăţii industriale. în cartea sa "Elita puterii" . poduri şi drumuri c l c . re­ prezentării d e m o c r a t i c e . Pentru date noi şi noi abordări cu privire la această teză dar şi despre elitele din alte ţări europene vezi: Suleiman. grupuri.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII prin care se d o r e a . Teoria „ r e p r o d u c e r i i " este o teorie tautologică. Boudon.. op. 47 şi 59. în Lafoucriere. o r i g i n e a socială având. un ministru p o a t e fi. Boudon nu neagă rolul educaţiei c a „instanţă d e s e l e c ţ i e " 2 1 7 : şcoala arc nu numai o funcţie de transmitere culturală dar şi de selecţie şi orien­ tau. mai ales în cazul cumulului de funcţii: de e x e m p l u . ETUI-REHS. pp. statistic.8 Ibidem.din p u n c t u l de vedere al capitaluriloi e c o n o m i c . că există o Icgăliuă strânsă. Nu de puţine ori. 2. la niveluri egale de şcolarizare.superior.7 Ibidem.

V o s l e n s k y " s p u n e că n o m e n c l a t u r a creşte rapid d u p ă luarea pute­ rii. apoi. deşi. Paşti. O cale necapitalistă de industrializare şi de m o d e r n i z a r e . V o l s l e n k y identifică principalele categorii ce c o m p u n nomenclatu­ ra: înalţii funcţionari din partid. director de uzină. O clasă c a r e ia decizii iar restul societăţii se s u p u n e . mai ales în ţări în care majoritatea populaţiei suferea din c a u z a penuriei. c a r e m u n c e a u întreaga zi. înalţii funcţionari din armată. prefectul (preşedintele consiliului popular j u d e ţ e a n ) era şi secretarul organizaţiei j u d e ţ e n e de partid etc. exista p a r t e a invizibilă a avantajelor: magazine exclusive. o funcţie. POLITICA Şl GRUPURILE SOCIALE în ultimii ani ai regimului. camaradul lui Tito. 1980. pp. birocraţia de partid ( C l a u d e L e f o r t ) 2 2 1 . dacă obiectivele sunt realizate sau nu. 1979. în R o m â n i a primarul (preşedintele consiliului p o p u l a r local) era şi secretarul de partid al or­ ganizaţiei de partid din localitatea respectivă. copiii nomenclaturiştilor devenind tot nomenclaturişti. ministru.MFTAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII Nu există un c o n s e n s pentru a d e n u m i societăţile c o n d u s e de regi­ murile c o m u n i s t e . Beneficiari ai unui sistem care le oferă avantaje substanţiale. R. Căderea în viitor. care nu au dreptul la decizie şi nici la iniţiativă.79-93. nomenclaturişti. prin recrutări şi cooptări de noi m e m b r i . C o n c e p t u l de socialism real a fost e l a b o r a t de c ă t r e ' 220 7. ceea ce a contribuit la sărăcirea populaţiei. M. A u t o r e p r o d u c e r e a . mai exista o categorie socială care se lupta p e n t r u controlul statului şi al societăţii: M3 220 Bahro. 221 ' Vladimir Paşti consideră că. fără a contribui cu nimic la crearea avuţiei naţionale. o biro­ craţie care m o n o p o l i z e a z ă puterea d a r şi b u n u r i l e . directorii marilor întreprinderi. înalţii funcţionari din administraţie. ' ' 138 139 . în ge­ neral 2 ) . Paris. exista tendinţa de a dubla funcţiile din administraţie prin funcţii politice.fără ca statutul său de nomenclaturist să se modifice. nomenklatura (Mihail V o s l e n s k y ) . C: Elemenls d'une critique de la bureaucratie. control ideologic şi teroare. redactorul şef aul unui ziar. 223 disidentul est-german R u d o l f B a h r o existent ca: . A c e s t principiu paralizează iniţiativa.: Je continuerai mon chemin. ci o m i n o r i t a t e c a r e exercită monopolul tuturor drepturilor politice 2). Maspero.: România în tranziţie. Lefort'. D a c ă o a m e n i i nu participă la decizie. J a c e k Kuron adăuga aici " l e g e a e c o n o m i c ă fundamentală a socialismului r e a l " : d a c ă în capi­ talism scopul producţiei este profitul. disident). spre a deosebi realităţile " o n t o l o g i c e " de ideologia "socia­ lismului ştiinţific". 3). pe rând. B a h r o defineşte socialismul real 1). aşa c u m au fost ele identifi­ cate de Voslensky. Ea nu îşi mai recrutează noi m e m b r i din păturile populare 4). n i m ă n u i nu-i pasă ce se î n t â m p l ă . locuinţe la fel. Suballemitatea nu este. pentru că ea c o n s u m a din ce în ce mai mult. vacanţe în rezidenţe de lux dar p u s e la dispoziţie aproape gratuit. Nemira. în socialismul real legea funda­ mentală este producţia pentru producţie 4). " c a d o u r i " . n o m e n c l a t u r a devine (nemărturisit) ereditară. n o u a clasă a trans­ format dictatura proletariatului într-o dictatură c o n t r a proletariatului. ca într-o ierarhie obişnuită. . deşi alcătuită din oameni activi. N o m e n c l a t u r a .: La Nomenklatura. devenit. pp 60-78. 97-132. 3). Identificarea individului cu funcţia creează o diviziune socială b a z a t ă pe s e p a r a r e a netă între concepţie şi execuţie. secretar de partid într-un C A P . Rotaţia cadrelor: un aparatchik poate fi. 1971. ci d e v i n e o caracteristică a individului c a r e î n d e p l i n e ş t e acea funcţie. l u x o a s e d a r Ia preţuri foarte mici. a m b a s a d o r etc. Belfond. Paris. în afara n o m e n c l a t u r i i . d e v i n e o clasă socială. Paris. Gallimard. Bucureşti. în afara salariilor mari. ci n u m a i ce c a r e o c u p a u funţii retribuite. n i m e n i nu se simte responsabil pentru eşecuri. distruge individualitatea şi d e t e r m i n ă o iresponsabilizare generalizată. I m e n s e l e avantaje întăreau disciplina şi conformismul. O societate organizată pe principiul subalternităţii. sunt: 1). Aparatul partidului c o m u n i s t d e v i n e o n o u ă clasă politică. 5). prin naţionalizare. Principalele trăsături ale nomenclaturii. O o a r e c a r e notorietate a avut t e r m e n u l de "socialism real existent". de exemplu. Funcţia era omul. Cine era dat afară din funcţii pierdea imediat toate avantajele. Treptat. era o clasă parazitară. numai în U n i u n e a Sovietică n o m e n ­ clatura n u m ă r a 15 milioane de p e r s o a n e . Etatismul 5). pp. 1995. N o m e n c l a t u r a a fost o clasă care îşi n e g a propria existenţă. Această clasă este cunoscută sub mai multe n u m e : " n o u a clasă" (Milovan Djilas. călătorii în străi­ nătate. pri­ mar. Aşa c u m s p u n e a Troţki. O b s e r v ă m că nu toţi cei care o c u p a u anumite funcţii în partid sunt Voslensky. în c a r e oa­ menii liberi sunt transformaţi în subalterni. înalţii funcţionari din serviciile secrete. Nu sunt funcţionari publici. în serviciul p o p o r u l u i . C o r p u l funcţionarilor d e v i n e o profesie c a r e se autoreproduce. V.

împotriva guvernelor din acel timp. Sandu. prin procesele de industrializare şi na­ ţionalizare. între 1996 şi 2000. t e h n o c r a ţ i a militară. 128. beneficiind d e privatizări f i c t i v e (aşa-numita m e t o d ă M E B O sau P A S urile) şi de "firmele c ă p u ş ă " (firme private. d u c â n d la falimentul firmelor d e stat). dar pă­ guboase pentru acestea din urmă. c o n d u s e de chiar directorii întreprinderilor de stat. 1989-2000 Ibidem. D. ea s-a aliat cu muncitorii. CIuj-Napoca. CU sindicalele. în timpul industrializării for­ ţate şi extensive. în anii ' 8 0 are loc o repliere a tehnocraţiei. România 140 141 . 1996. p. dezvoltarea terţiarului (in­ dustria d e c a d e . menţinerea subvenţiilor d e Ia stat. F o r m a r e a noii tehnocraţii. informatică. centrale industriale şi C o m i t e t u l de Stat pentru Planificare). prin restructurarea sau lichidarea u n o r mari întreprinderi. pentru a înlătura "vârfurile" tehnocraţiei din funcţii importante 5). or. I. 2002. Paşti consideră că n o u a clasă d o m i n a n t ă este alcătuită d i n elita pu­ terii şi elita banilor. tehnocraţia administrativă (în ministere. pentru c ă industrializarea nu se putea face fără tehnocraţie 4). Paşti consideră tehnocraţia o forţă importantă în pră­ buşirea socialismului real. proiectare şi învăţă­ mântul superior). a permis tehnocraţiei să îşi sporească puterea. Elita politică şi Limes. cu o tendinţă de unificare a celor d o u ă grupuri. p. a existat şi un rol politic al intelectualităţii civice şi umaniste. Bucureşti. T e h n o c r a ţ i a era alcătuită din următoarele g r u p u r i : t e h n o c r a ­ ţia industrială. nomenclatura şi C e a u ş e s c u însuşi contraatacau. nomenclatura 1994aJUk' T 7. Troyes. De t e a m a pierderii controlului politic. Ce s-a întâmplat după prăbuşirea socialismului real? C u m s-a for­ mat noua elită politică? Din cine este ea alcătuită? Ce s-a întâmplat cu n o m e n c l a t u r a ? A dispărut ea? Dumitru S a n d u 2 2 5 crede că a avut loc o reconversie a elitelor. 137-141. care î n c e p e să pene­ treze tot mai puternic în administraţie 6). Nu de puţine ori. pentru că s c h i m b a r e a e c o n o m i c ă şi tehnologică cerută de tehnocraţie ar fi însem nat schimbarea raporturilor de putere. se dezvoltă serviciile) e t c . din tehnologie. în condiţiile izolării R o m â n i e i . î n aceeaşi perioadă. în concluzie. 224 "foarte alergică la controlul politic al a r m a t e i " în R o m â n i a . Rolul politic al tehnocraţie industriale este vizibil şi din structurii parlamentelor. care. Tehnocraţia industrială. care a jucat un rol cheie în căderea lui Ceauşescu. Distrugerea tehnocraţiei tradiţionale interbelice 2).: Câştigătorii. 2 8 . pen­ tru că d r u m u l spre p u t e r e şi d r u m u l spre bani au traiectorii c o m u n e . democratizare în Fates. pe fondul crizei e c o n o m i c e : tehnocraţia nu mai luptă pentru putere ci pentru propria supravieţuire.: Sociologia tranziţiei. în timpul guvernării Convenţiei D e m o c r a t i c e . Staff. rol caic s a atenuai ulterior. istoria competiţiei politice dintre n o m e n c l a t u r ă şi teh­ nocraţie a c u n o s c u t mai multe etape: 1). teză împărtăşită şi de alţi autori. tehnocraţia industrială a primit n u m e r o a s e lovituri. între 1990 şi 1992. unde ponderea c e a mai importantă au avut-o parlamentarii absolvenţi d e studii t e h n i c e 2 2 7 ' 61 a l " C u U u r a l consequences o f economic transition. Acest lucru era însă inacceptabil pentru regim. POLITICA Şl GRUPURILE SOCIALE din rândul întâi fiind înlocuită de nomenclaturiştii de rangul doi şi de foşti m e m b r i ai serviciilor secrete. p. tehnocraţia voia neapărat să se c o n e c t e z e la aceste schimbări. care erau favorizate în aprovizionarea firmelor de stat. Conflictul dintre nomenclatură şi tehnocraţie d e v i n e toi mai arul către sfârşitul regimului. 227 Culic. aceste persoane aveau o oarecare ex­ perienţă administrativă dar şi capital e c o n o m i c şi relaţional. care au eliminai fragmentarea tehnocraţiei 3). pun în pericol capacitatea tehnocraţiei româneşti de a se adapta la aceste schimbări. slăbirea bazei sociale a socialis­ mului real (adică.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII tehnocraţia. pierderea controlului absolut. aflată în plină e x p a n s i u n e . De a s e m e n e a . din alte ţări p o s t e o m u n i s t e 2 2 6 . s-a format tehnocraţia finan­ ciară. tehnocraţia academică (în cercetare. C o m p r o m i s u l lui Ceauşescu. Schimbările din eco­ n o m i a mondială. a prosperat în primii ani d u p ă 1989 ca "directocraţie " (Andrei Cornea). care primeau c o m e n z i avantajoase de la firmele de stat. 144. pentru că aveau aceleaşi interese. muncitorii industriali) şi. în final.

Ordinea normati­ vă nu este niciodată 1 0 0 % strictă. N o r m e l e interiorizate dictează acţiunea. Principalele d i m e n s i u n i de operaţionalizare ale acestui c o n c e p t sunt: 1). Valorile sunt idei privind lucrurile consi­ derate ca importante/neimportante. D i s p a r şi apar cuvinte. în funcţie de idei. astfel. manifestări ale simţului c o m u n . " e important s ă ai spirit c r i t i c " . de a s e m e n e a . dezirabil/indezirabil. De la "limba de l e m n " oficială a regimului comunist. egalitatea. N o r m e l e politice sunt moduri tle acţiune pentru punerea în practică a ideilor. N o r m e l e fac. Mentalităţile politice sunt sisteme c o m p l e x e culturale îmbinând mai multe tipuri de idei politice (credinţe. Atitudinile politice sunt evaluări pozitive. De e x e m p l u : " C e a u ş e s c u a fost un d i c t a t o r " . opi­ niile sunt tratate prin opoziţie cu c u n o a ş t e r e a ştiinţifică. Respectul normelor este asigurat prin mai multe m e c a n i s m e . transversal (între indivizii şi grupurile dintr-o societate dată) şi longi­ tudinal (de la o generaţie la alta). Analiza de conţinut a discursu­ lui politic. aşa c u m am m a i discutat. m a r x i s m u l a p r o m o v a t nu n u m a i credinţe. Sociologul nu are acces direct la atitudinile reale. P e n t r u a afla cât mai exact atitudinile şi a micşora. A c e s t e a măsoară valenţa (pozitivă. Principalele categorii de idei politice s u n t : a). S o c i o l o g i a utilizează. un h a o s periculos. I d e i l e p o l i t i c e sunt m o d u r i de gândire şi de o r g a n i z a r e a conşti­ inţei u m a n e . importanţa acesteia pentru c o e z i u n e a socială. Ideologiile politice sunt combinaţii dintre ideile politice şi nor­ mele politice. bune/rele. " G u v e r n u l actual este ineficient". " o r g a n de partid şi de stat" e t c ) s-a trecut. imediat d u p ă 8. proprietatea comu­ nă) dar şi n o r m e de c o m p o r t a m e n t . Fără ea. fiind c o n s i d e r a t e " p ă r e r i " fără un fundament ştiinţific. reglementând statusurile şi rolurile politice. obicei. cu expresii şi propoziţii prefabricate ( e x e m p l e : "societatea socialistă multilateral dezvoltată". considejrând^o^inijlexa expresii_verbale ale atitudinilor. de a s e m e n i dis­ tincţia opinii/atitudini. De exemplu. Limbajul politic este vehiculul de transmitere a culturii politi­ ce. cu adevărul şti­ inţific. " c o m p e t e n ţ a e s t e foarte importantă în p o l i t i c ă " e t c . revoluţia comunistă universală e t c ) . C u l t u r a politică. "să facem totul". 4). unirea proletarilor. decât prin intermediul opiniilor e x p r i m a t e ver­ bal. este revelatoare pentru organizarea politică a respectivei societăţi. valori) interrelaţionate 143 . prescris de acel status. conduita fiecăruia. valori şi atitudini specifice (de e x e m p l u . m o d u r i de acţiune pentru punerea în practică a a c e s t o r idei (de exemplu. profunde ale oamenilor. mai ales în plan epistemologic. informalul j o a c ă un rol cheie în funcţionarea politicu­ lui. al relaţiilor de putere care au funcţionat într-o socie­ tate. adică un sistem de reguli care controlează c o m p o r t a m e n t e l e politice. în special scalele de atitudine. în special. n o r m e şi obiecte. De. gradul de i m p r e c i z i e şi distanţa dintre atitudini şi opinii. c ) . atitudini. Credinţele politice sunt propoziţii simbolice c a r e consideră un lucru ca adevărat. In afara n o r m e l o r formale există şi n o r m e l e informale şi. în special prin utilizarea stimu­ lentelor pozitive ( r e c o m p e n s e ) şi negative (sancţiuni). sociologia a p u s la punct şi a rafinat mai m u l t e m e t o d e şi tehnici. sincere. " D e m o ­ craţie î n s e a m n ă m u l l i p a r t i d i s m " etc. Există î n t o t d e a u n a excepţii de la reguli şi transgresări tacite ale regulilor. D e e x e m p l u : " e b i n e s ă respecţi legile". S c h i m b a r e a politică p r o d u c e şi schimbări în limbajul politic. " m u l t iubitul şi stimatul c o n d u c ă t o r " . N o r m e l e sunt importante pentru funcţionarea instituţiilor şi organizaţiilor politice. CULTURA POLITICĂ CONCEPTUL DE CULTURĂ POLITICĂ C u l t u r a politică este un sistem tle idei.8. în special de atitudinile respectivului individ. b ) . şi. negativă. d a r şi a discursului c o m u n . Vocabularul politic este produsul unei istorii î n d e l u n g a t e . C u l t u r a creează şi m e n ţ i n e ordinea normativă. corect/greşit. "oamenii muncii de la oraşe şi s a t e " . neutră) dar şi intensitatea atitudinilor. 3). Valorile politice sunt criteriile pe b a z a cărora se fac evaluările şi se f o r m e a z ă astfel atitudinile. flY Opiniile politice. " g u v e r n u l poate fi schimbat n u m a i în cadrul prevederilor constitu­ ţ i o n a l e " e t c . politica ar deveni o junglă. legătura dintre statusul social al cuiva şi comporta­ mentul său pentru că ocupanţii unui statut social trebuie să se c o m p o r t e într-un a n u m i t m o d . negative sau neutre ale realităţii politice. D e exemplu: " e o datorie cetăţenească să participi la vot". se s c h i m b ă conotaţiile. CULTURA POLITICĂ 2). crearea partidelor comuniste. j o a c ă un rol foarte i m p o r t a n t în funcţionarea politicii. privind ro­ lul activităţii politice. " A d e r a r e a la N A T O a fost u n p r o g r e s pentru R o m â n i a " . e ) . în special datorită n o r m e l o r politice. De e x e m p l u : " S u n t pentru p r e z e n ţ a femeilor în p o l i t i c ă " . al dominaţiei u n u i grup sau a altuia.

vizite ale u n o r şefi de stat sau alţi lideri politici. sceptre. The Penguin Press. legile istoriei care d u c cu necesitate la izbucnirea revoluţiei şi la instaurarea dictaturii proletariatu­ lui. ascunsă. 2004. Viaţa obişnuită capătă sens dacă vedem în filigranul ei o r d i n e a ascunsă. 183. saluturi. De e x e m p l u . All'en Lane. dificil de rezolvat. Raoul G i r a r d e t 2 3 descrie patru mituri politice (care se regăsesc şi în cultura politică românească): mitul Conspiraţiei. Alegerile nu sunt n u m a i m e c a n i s m e pentru a se ajunge la nişte re­ zultate. Multe mituri politice se referă la m o m e n t u l originar (întemeierea. textele sa­ cre. Miturile politice constau în atribuirea de sens realităţii (vieţii cotidiene. Bucureşti. Institutul European. la perioade fixe de t i m p (de exe. libertăţi. p r e c u m : funcţia identilară. Humanitas. devin suporta­ bile prin trecerea lor din planul real în cel simbolic. uni­ forme. de exemplu. în discursul public şi îu cel c o m u n .învelişul nostru social (trad. progresul. în raport cu o ordine sacră. organizării sociale). sfârşitul istoriei. 30- 144 145 . 1997.ro. cl având şi alte funcţii. "mineri a d e " . neiniţiaţii. 228 8.mplu. Iaşi. p. 1967. la nişte decizii ci şi ritualuri de socializare şi integrare politică. ca interpreţi auto­ rizaţi ai textelor sacre. magică. faţă de valorile. Această o r d i n e secretă este relevată de textele sacre ale lui M a r x şi Engels dar sensul lor nu este accesibil decât celor iniţiaţi. E x e m p l e de mi­ turi politice: conspiraţia universală. Girardet. relaţiilor sociale. Prin urmare. 59. de e x e m p l u : " o d i o s u l dictator şi sinistra lui soţie". G e s t u r i : surâsuri. Vlad Cucu-Oancea). pentru a-i celebra forţa şi calităţile şi pentru a creşte î n c r e d e r e a în r e g i m şi în li­ deri. Ce­ remoniile consolidează spiritul c o m u n i t a r şi creează legitimitate politică Ritualuri. comuniştilor. Editura Comunicare. R. un sis­ tem de s e m n e vocale. Opinia publică . de e x e m p l u . integrare. conflicte. C u v i n t e l e au reflectai COnflic lele şi lupta pentru putere: " g o l a n " . C e r e m o n i i şi serbări civice.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII d e c e m b r i e I9K9 la o nouă limbă tle lemn. incertă. Limbajul politic nu se rezumă d o a r la funcţia de c o m u n i c a r e . au (re)inlral. . spre deosebire de ceremonii. care r ă m â n e inacce­ sibil neiniţiaţilor. * în această c h e i e p u t e m interpreta foarte uşor m a r x i s m u l : necazu­ rile vieţii cotidiene a muncitorilor p o t fi explicate prin teoria luptei de clasă şi e x p l o a t a r e a lor de către capitalişti. cu o anumită ritmicitate. al Salvatorului. câ­ teodată ameninţătoare. tensiuni şi frustrări actuale. m e c a n i s m u l care p r o d u c e eroi p r o d u c e şi d e m o n i . tranziţie. T. 230 Pentru interpretarea marxismului ca mit politic vezi şi Boia. îmbrăţişările dintre şefii de stat comunişti indicau cât de călduroase sau tensionate erau relaţiile. sărbătoarea zilei naţionale este un prilej pentru a c o n s o l i d a coeziunea naţiunii. aniversările politice. o colecţie de simboluri. 2 0 0 5 . E. dificil de înţeles şi de controlat. cred şi atestă adevărul. piaţă. acquis comunitar. T r e p t a t . Aceştia devin astfel iniţiaţi. termeni referitori la mutaţiile din societate şi e c o n o m i c : drepturi. " o a m e n i de b i n e " ele. 80.. consolidând. pe care numai pontifii. P. e l e m e n t e l e principale ale mitului sunt: ordinea trancendentă. cel m a i i m p o r t a n t sistem de s e m n e din societate umana . p r e c u m drapele. organizate în ocazii excepţionale: intrarea în N A T O . Revoluţia etc. cultul personalităţii). pontifii. n o r m e l e şi simbolurile politice. e m b l e m e .: Mituri şi mitologii politice. 5). coeziunea socială. demo­ craţie. CULTURA POLITICĂ care afirmă ataşamentul m e m b r i l o r societăţii faţă de regimul politic res­ pectiv. al Vârstei 230 substitui al contactului fizic -228 Noelle-Neumann. pp. C u v i n t e : limbajul este. steme. îmbrăţişări. promisiunile.) dar unele izvorăsc c h i a r din timpul prezent: p r o b l e m e . Eroizarea îşi are reversul în d e m o n i 229 zarea adversarilor. crearea de e r o i politici şi sacralizarea conducătorilor (de exemplu. S i m b o l u r i l e politice sunt lucruri care reprezintă mai m u l t decât ele însele: O b i e c t e . parţial ascunsă. c o m e m o r ă r i l e . sunt capabili să o reveleze o a m e n i l o r obişnuiţi. făcute în c a m p a n i a electorală. alegerile. fidelii. patroni. de fapt. 231 zzs Bergcr.L. p. cu norme­ le care r e g l e m e n t e a z ă c o m p o r t a m e n t u l colectiv în aceste ocazii şi care fac legătura dintre membrii şi c o n d u c e r e a organizaţiilor şi grupurilor. ritualurile sunt repetitive şi organizate cu o anumită cadenţă. de m a r c a r e a distincţiei în raport cu alte gru­ puri sau familii politice parafarea unei înţelegeri.: Spirala tăcerii. Luckmann: The Social Construction of Reality. Eroizarea. Perioadele de tranzi­ ţie sunt favorabile mitizării pentru că miturile reprezintă p u n c t e de sprijin pentru o a m e n i i care se confruntă cu o realitate nouă. Bucureşti. L : Mitologia ştiinţi­ fică a comunismului. E l e se desfăşoară în conformitate cu riturile. astfel. prin intermediul pontifilor şi interpreţilor autorizaţi (ideologii şi liderii partidului). care dă sens lumii i m a n e n t e . "neocomunist". sigle. "fesenist". zilele naţionale).

Astfel. 2003. CULTURA POLITICĂ N e v o i a de mitizare şi eroizare este prezentă din plin şi în regimuri „ateiste" c u m au fost cele c o m u n i s t e . Bucureşti. Bucu­ reşti. Univers. 147 . ed. diabolic. Appleton-Century New York. a 4-a. Pecher). 181-208. Humanitas. C referire la expresia lor r o m â n e a s ­ U că. Prin urmare. potenţiale sau efective. 250. P. luptând împotriva haosului şi a pericolelor. C: Antropologia structurală (trad.10-11.: Imaginarul violent al românilor. Ceauşescu a dat naştere unui mit a n t o n i m . cu c o s m o s u l . societăţi africa­ ne tribale. : The Civic Culture. Cluj-Napoca. că „ n i m i c nu s e a m ă n ă m a i m u l t cu g â n d i r e a mitică decât ideologia p o l i t i c ă " 2 3 7 .130. 246-278.: "Cultul personalităţii: Nicolae Ceauşescu". CA. 2004. 1989. cultul personalităţii lui Nicolae C e a u ş e s c u a fost construit pornind de la motive b i b l i c e 2 3 8 . malefic. 1. d e m o n s t r â n d reflectarea relaţiilor sociale de r u d e n i e . 232 ' 234 TIPOLOGII ALE CULTURILOR POLITICE Vezi : Boia. Editura politică. c o m p o r t a m e n t e l e politice nu sunt întâmplătoare sau creaţii strict individuale ci se înscriu în m o d e l e ( „ p a t t e r n s " 2 3 9 ) învăţate. care identifică următoarele tipuri de cultură politică: parohială. puterea d e v i n e eroică. 5-20. 234 Sartori. prin care lide­ rii c o m u n i ş t i au fost investiţi cu puteri supranaturale. 1999. atacându-le.• Almond. lui -„233 Sartori a c c e n t u e a z ă caracterul iluzoriu al miturilor. prin convingere . care reflectă structura socială şi relaţiile socia­ le. Sage. puterea are astfel şi 0 sorginte divină. 237 Ibidem. P r o c e s e l e de demitizare şi dezeroizare sunt frecvente şi marchează mutaţii nu n u m a i în cultura politică ci şi în puterea politică. B„ Lecomte. comunităţi locale a u t o n o m e ) în care specializarea rolurilor Heitman. e l e m e n t u l c o n s t a n t : f u n d a m e n t a r e a lumii reale de către sacru. î m p r u m u t ă multe e l e m e n t e din mit şi din religie. împărtăşite şi transmise de către membrii unei societăţi date. pp. P e n t r u C l a u d e L e v i . ea capătă un conţinut divin. transmise. El este centrul unei treimi: „Partidul. S. naşterea sa dintr-o fiinţă şi din d o u ă fiinţe. laşi. „odiosul dictator şi sinistra sa soţie". 2005. p. simul­ tan. Semnificative definiţii ale mitului vin din z o n a studiilor culturale şi a antropologiei. 11-22 (în română: Cultura civică (Atitudini politice şi democraţie în cinci naţiuni). 30-40. Polirom. împărtăşite. voi. care amenin­ ţă colectivitatea. transcedental. fie a începuturilor. puterea politică este asociată cu ordinea socialii dar şi cu ordinea lumii. Humanitas. El este „slă­ vit" prin analogie cu lauda lui D u m n e z e u . Mitul lui O e d i p ar reflecta dilemele unei societăţi c a r e admite. 236 Levi-Strauss. Newbury Park. C u l t u r a politică este un rezultat al c o m p o r t a m e n t e l o r politice învă­ ţate. pp. s u b o r d o n a t ă (tradiţională) şi participativă. . Ea devine astfel intangibilă.. Levi-Strauss îşi ilustrează propria defi­ niţie a mitului cu o analiză magistrală a mitului lui O e d i p . c u m suna formu­ la prin care era descris în primele luni d u p ă 1989. a dat dovezi de o precocitate neobişnuită şi se sacrifică pentru ţară. 1978. Bucureşti. 1. este cel care arată drumul. Marta Nora Ţărnea). Cesereanu. Linton. originea divină şi p ă m â n t e a s c ă a o m u l u i . pp. în: 22 no 6/2001 pp.. O r d i n e a socială este astfel sacralizată: din o p e r ă a oamenilor. p. pp. 1996). R o m â n i a " . R. inspirat. L. Politica!Atdtudes anddemocracy în Five Nations. Ed Du Style Bucureşti. au fost discutate şi exemplificate şi de autori r o m â n i ' Prin mit. este „fântână a apei vieţii" împlinire a vremu­ rilor. 233 Denni. rolul mitului. Astfel. pp. „legitimitatea politicului se î n r ă d ă c i n e a z ă în sacralitatea socialu. Bu­ cureşti.. d e o a r e c e ea în­ făptuieşte p l a n u r i l e divinităţii.: Aspecte ale mitului. A. Levi-Strauss observă.: Teoria democraţiei reinterpretată (trad. fiind considerat Antihrist. este „lumina c e a adevărată". M. Ceauşescu. 1945. 235 Eliade. M i r c e a E l i a d e 2 3 5 observă.: Istorie şi mit în conştiinţa românească. M i t u l relatează î n t o t d e a u n a o istorie sacră. 88. Cultura politică parohială este caracteristică u n o r societăţi (de exemplu. în acest sens. CEU Press. fie a unei în­ temeieri. R. d i n c o l o de inepuizabi­ la diversitate a miturilor. mitul servind menţinerii puterii celor cere o deţin deja. fie a înnoirii care repetă o c o s m o g o n i e . Astfel. Cultul personalităţii. p. noile elite politice dorind să se legitimeze şi să se distingă prin noi seturi de simbo­ luri politice. C e a u ş e s c u este prezentat în volumele şi discursu­ rile o m a g i a l e ca un mântuitor al n e a m u l u i iar „hagiografia" sa are n u m e ­ roase paralele cu Mântuitorul: s-a născut în mijlocul iernii. care înlocuieşte. Aceste mituri. de Doru Pop). în acelaşi timp. din bărbat şi din femeie. fie subestima­ te.S t r a u s s 2 3 6 mitul nu este o simplă poveste ci un sistem riguros structurat. în societa­ tea c o n t e m p o r a n ă .: The cultural background of personality. a destinului R o m â n i e i . fie supraestimate. 146 C e a m a i uzuală tipologie a culturilor politice este c e a elaborată de Almond şi V e r b a 2 4 0 . pe cele vechi.G.: Sociologia politicului (trad. D u p ă moartea sa. 1978. Verba. 8.G. Eikon.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII tic A u r şi al Unilăţii. K. ele devin însă o forţă politică reală atunci când iluzia este trăită ca realitate.

asigurând ordinea şi consensul. 242 Shils. contraculturile politice (subculturi nu numai diferite ci şi o p u s e culturii politice oficiale. un grup restrâns are „o c o n e x i u n e acută. şi el. pentru că este creditată a avea calităţi similare obiectelor publice respective. Chiar 241 8. sunt creale d c grupuri margi­ nale din punct de vedere etnic. Totuşi. 1993. uneori cu violenţă. controlul social şi ordinea socială. 149 . în m o d parado­ xal. Naţionalismul extrem este. cu simbolurile sistemului central de valori) nu este repartizată uniform îu societate. 122. c a r e este situată în chiar centrul acestor lucruri. reformiste (regimul nu este perfect dar există un acord social în privinţa reformelor posibile). ea are o „religie" oficială.Vî. D u p ă părerea acestui autor. Participarea socială se face în r a p o r t cu acest centru.:':t:. N e m u l ţ u m i r e a aces- Lagroye. în cultura politică participativă cetăţenii se rapor­ tează în m o d activ la sistemul politic. în altele mai mic. rasial sau o c u p a ţ i o n a l dar. A c e s t centru este un d o m e n i u al valorilor şi cre­ dinţelor. ca e l e m e n t e implicite. s u d a t e de valori şi credinţe co­ m u n e ) sau polarizate (sisteme d e atitudini care se înfruntă. NY. în c a r e oamenii sunt conştienţi de existenţa u n o r autorităţi g u v e r n a m e n t a l e specializate d a r în care fluxurile principale ale c o m u n i c ă r i i şi deciziei sunt „ d e sus în j o s " şi nu „ d e j o s în s u s " .-:. a c o r d u l u i social."i • * " • ' ••• • METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII politice e s t e insuficient cristalizată şi în c a r e nu există aşteptări legate de schimbări sociale iniţiate de sistemul politic. N e v o i a de c o m u n i u n e politică (cu grupul social şi.:. continuă Shils. de către unele grupuri sociale. întreruptă de devianţe. un efect „ n e p l ă c u t " al ataşamentului excesiv faţă de valorile culturii politice centrale. revoluţionare (acordul social este socotit imposibil) G r a d u l de c o e z i u n e socială: culturi politice consensuale (favo­ rabile c o m p r o m i s u l u i . cu naţiunea din care fac parte. Acest sistem central nu este î n t o t d e a u n a vizi­ bil iar c o n s e n s u l social asupra lui în unele societăţi este mai mare. a propriei excluderi şi respingeri. Din aceste grupuri se recrutează viitorii profeţi. este c h i a r centrul ordinii simbolurilor. mai ales. important este sentimentul lor de frustrare.:. că sunt „sfinte". Routledge &Kegan Paul. contribuind la circulaţia informaţi­ ei şi la luarea deciziilor. pură şi vitală cu c e n t r u l " 2 4 3 şi manifestă intoleranţă faţă de orice încălca­ re a valorilor sistemului central (sau. chiar din rândurile acestui g r u p apar şi cei care se vor o p u n e cel mai violent atât sistemului central de valori cât şi sistemului central instituţi­ onal. Sistemul central are. CULTURA POLITICĂ dacă societatea respectivă este seculară.: Sociologie politique. c a şi grupurile şi organizaţiile care îi susţin) Pluralismul cultural: cultura politică oficială (dominantă sau majoritară. este legitimată şi în acest mod.: "Centre and Periphery". T o a t e acestea se b a z e a z ă pe un sistem de valori (sistemul central de valori) despre care societatea în ansamblu crede că sunt cele mai im­ portante. în: The Logic of Personal Knowledge: Essays Presented to Michael Polanyi. societatea are un centru. Dalloz. î n c o r p o r a r e a culturii centrale în masa populaţiei este imperfectă. Există. De obicei. pp. a valorilor afirmate de elitele sistemului instituţional central). A c e s t e a sunt tipuri ideale. se b a z e a z ă pe legitimarea r e g i m u l u i politic în funcţiune). care au nevoie de c o m u n i u n e cu grupul. şi alte c r i t e r i i 2 4 1 : A t i t u d i n e a faţa de g u v e r n a r e î m p a r t e culturile politice î n : con­ formiste (cele care sprijină regimul şi îl consideră capabil să menţină o r d i n e a socială).::. subcullurile politice (dc obicei. însă. C u l t u r a politică subordona­ tă există în societăţi cu s i s t e m e politice diferenţiate. A c e a s t ă z o n ă are caracteristicile sacrului. p o p u l a ţ i a este divizată. valorilor şi credinţelor care d o m i n ă societatea. pluralistă şi tolerantă. E. cel puţin. Dar. repre­ zintă grile specifice fiecărui grup social pentru a interpreta aceleaşi fapte sociale).. ideo­ logi şi perfecţionişti (de tipul „taliban"). 1961. 148 243 Ibidem. Culturile politice extremiste reprezintă un rezultat al conştientizării. Această organizare socială. această nevoie nu este înnăscută ci formată prin socializare politică. cultura politică centrală există şi funcţionează. Aulorilalca.l 17-130.p. prin intemalizarea n o r m e l o r şi valorilor politi­ ce. de obicei. crede Shils. revoluţionari. C e i doi autori citaţi identifică mai d e g r a b ă combinaţii ale celor trei tipuri în viaţa reală. răs­ punde nu numai nevoii autorităţii de a i m p u n e decizia şi ordinea. dc fapt. Această „religie" este oglindită în sfera acţiunii sociale prin deciziile luate de elite şi prin activităţile care pun în practică deci­ ziile. Nu este obligatoriu ca aceste grupuri să fie cele mai sărace sau cele mai marginalizate. Presses de la fondation naţionale des sciences politiques. D i n a m i c a ce există în culturile politice este surprinsă de către E d w a r d S h i l s 2 4 2 prin dialectica dintre centru şi periferie. Desigur. dar şi oamenilor obişnuiţi. C u l t u r a politică centrală şi autoritatea se spri­ jină reciproc pentru că instituţiile şi elitele societăţii afirmă şi aplică sistemul central de valori. fragmentară. J. adversarii politici sunt ostili. Paris. ele practic nu există în stare p u r ă d e c â t în m o d e x c e p ţ i o n a l . şi c a r e sunt relativ egale ca forţă şi distribuţie în rândul popula ţiei. Sentimentele personale se deplasează asupra lucrurilor publice.

organizare politică). a u t o n o m i a . i n d e p e n d e n ţ a . sunt. regionale. 4 ) . negocierea. între a c c e p t a r e a regimurilor autoritare şi activitatea democratică. şcoală. există societăţi în care incertitudinea şi riscul sunt considera­ te lucruri n o r m a l e pe când în alte societăţi stabilitatea şi siguranţa sunt mai apreciate. relaţiile. Aici valorile sunt subsidiaritatea. indivizii î m p ă r t ă ş e s c . ea există în m e m o ­ ria colectivă şi se b a z e a z ă pe o limbă c o m u n ă . pentru că sunt percepute ca tulburătoare ale echilibrului şi stabilităţii sociale. Sage Publications. Cultura violenţei porneşte de la ideea că o r d i n e a politică favorizează grupurile influente. părinţii fiind percepuţi ca distanţi. de culturi politice naţionale. de m â n ă forte. manifestate într-o ierarhie (familie.Există o a m e n i care se simt bine într-o lume în schimbare şi există o a m e n i care se tem de schimbare. d e p e n d e n ţ ă şi respect. 2). CULTURA POLITICĂ tic. La nivel politic această d i m e n s i u n e devine un raport între pasivi­ tate şi participare. G. astfel. Există societăţi în c a r e c o m p o r t a m e n t e l e deviante sunt integrate şi există socie­ tăţi în care c o m p o r t a m e n t e l e d e v i a n t e sunt suprimate. afectivitatea apropierea şi societăţi care apreciază mai mult valorile instrumentale: banii. în politică. decizia asupra vieţii proprii (alegerea profesiei. dimpotrivă. Cultura politică naţională este p r o d u s u l istoriei n a ţ i o n a l e . De e x e m p l u . asupra percepţiilor şi c o m p o r t a m e n t u l u i poli14 15 8. că deciziile politice sunt luate în favoa­ rea acestor grupuri şi că grupurile exluse din punct de vedere social nu se pot e x p r i m a decât prin violenţă şi acţiuni i l e g a l e 2 4 4 . în relaţiile dintre profesori şi elevi şi. 3 ) . societăţile mai colectiviste sunt mai intolerante pentru că percep diferenţa ca pe un potenţial pericol pentru colectivitate. p. societăţi u n d e distanţa dintre părinţi şi copii este redusă. Axa individualism/colectivism. deprivare) trăite de unele grupuri excluse şi marginalizate. din­ colo de diferenţele inevitabile de atitudini şi valori politice. în care copiii sunt trataţi ca egali şi apropiaţi ai părinţilor. Autoritatea politică poate fi ceva îndepărtat. intangibil. un proverb ro­ m â n e s c s p u n e " s c h i m b a r e a d o m n i l o r . o serie de d o u ă sondaje. A c e e a ş i p r o b l e m ă o r e g ă s i m în sistemul şcolar. în anii v 7 0 ai secolului tre­ cut. Ea se ex­ primă prin următorii indicatori: o p ţ i u n e a pentru familiile m o n o g e n e r a ţionale sau pentru cele multigeneraţionale. Hofstede. care trebuie ascultat şi res­ pectat. căsătoria) p o a t e fi liberă sau dictată de familie. simt nevoia să parti­ cipe la exercitatrea guvernării pentru că distanţa faţă de guvernanţi este redusă. între şefi şi subordonaţi. Y. 150 151 . mai târziu. Cultura politică a violenţei îşi are r ă d ă c i n i l e în condiţii de viaţă particulare (sărăcie. bazate pe c o o p e r a r e şi întrajutorare şi există societăţi masculine. chiar străin. Diferenţele dintre culturile naţionale au fost magistral analizate de către G e e r t H o f s t e d e 2 4 5 . 0 0 0 de c h e s t i o n a r e în 70 de ţări. London. bucuria n e b u n i l o r " . locale. societăţi care simpatizează cu cei slabi şi societăţi care simpatizeză cu o a m e n i i puternici. sau. axa individualism/colectivism reflectă valorizarea fie a drepturilor şi libertăţilor individuale. fie prin Supremaţia binelui c o m u n şi valorizarea sacrificiului personal. A c e a s t ă d i m e n s i u n e reflectă inegalitatea socială şi c o n c e p ţ i a indi­ vizilor în privinţa raporturilor de putere.: Violence et politique. inculcate î n c ă din copilărie şi c o n s o l i d a t e de î n t r e a g a funcţionare a societăţii. bazate pe competiţie şi performanţă individuală. A c e s t e valori. 1980. loc de m u n c ă . Hofstede a realizat. folosit de unii o a m e n i politici care nu au altă şansă de a accede la putere. Acesta p o a t e fi redus sau ridi­ cat. îşi pun a m p r e n t a şi asupra relaţiilor politice din­ tre c o n d u c ă t o r i şi conduşi. 1978. o a m e n i i se simt implicaţi. De e x e m p l u . în organizaţii. a relaţii­ lor d i n t r e grupurile principale ce alcătuiesc n a ţ i u n e a . egalitatea în drepturi. D i s t a n ţ a faţă de autoritate: aceasta p o a t e fi mai m a r e sau mai re­ dusă. în a u t o m a t i s m e l e inculcate î n c ă clin copilărie. Culturile politice se diferenţiază şi în funcţie de teritoriu: p u t e m vorbi. pe educaţia în sistemul şcolar controlat de statul-naţiune. Astfel. Paris. Există societăţi feminine. izolare. în timpul copilăriei. în cadrul culturii politice naţionale.: Culture's Consequences. societăţi care valorizează negoci­ erea şi c o m p r o m i s u l şi societăţi care valorizează conflictul şi lupta direc­ tă. exterior. El clasifică culturile n a ţ i o n a l e ca sisteme de valori structurate în funcţie de mai m u l t e axe: 1). G r a d u l de evitare a incertitudinii. societăţi care apreciază căldura u m a n ă . reuşita socială.9-22. De ase­ menea. U r m ă t o r u l tabel sintetizează distribuţia câtorva culturi naţionale în funcţie de cele patru d i m e n s i u n i de mai sus: Michaucl. participarea la decizii. aplicând 116. aceeaşi vizi­ une generală asupra m o d u l u i de organizare şi de guvernare a societăţii. Această di­ m e n s i u n e este legată şi de gradul de toleranţă al unei societăţi. rata divorţurilor şi separărilor etc. bunurile.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII lor grupuri esle un vchicol foarte eficace de a s c e n s i u n e politică. relaţia dintre părinţi şi copii se p o a t e b a z a pe disciplină. Gallimard. această d i m e n s i u n e reflectă echilibrul dintre libertatea individuală şi solidaritatea de grup. asupra exercitării cetăţeniei etc. însă. Axa feminitate/masculinitate.

Chile.devin m e m b r i ai acestor grupuri. 75-83. atitudinile cele mai influente se o p u n instituţiilor existente. din acest p u n c t de vedere. Finlanda. nu Vezi: Maiorescu. li se inculcă anumite idei. Thailanda. în : Critice. 2). Irlanda. N e m u l ­ ţumirea latentă se transformă în contestare deschisă şi. valorile. 211-228. Astfel. o a m e n i i sunt integraţi într-un microgrup. de Eugen Lovinescu.. Editura pentru literatură. Iugoslavia) Germanice (Austria. în acest c a z ? Prin campanii de informare. pp. mică ridicat mică mediu spre 1 ridicat scăzută Sursa: Hofstede. c u m se poate reface echilibrul. sau numai gradual. care. Turcia. Brazi­ lia. mentalităţile sunt în avans faţă de instituţii.cit. într-o organizaţie socială sau politică. mai târziu.36-50. Olanda. Norve­ gia. devine posibilă s c h i m b a r e a regimului. în acest caz. Aşa c u m am mai menţionat. astfel. cultura politică este esenţială pentru funcţionarea politicii. Susţinută de Titu Maiorescu. instituţiile se pot schimba radical. Spania. pentru că: Bouthoul. pp. Germania. prin 5: INTEGRAREA C E L O R PATRU Grad de evitare a incer­ titudinii ridicat CULTURII POLITICE iN A ŢiI O N A L E . pp. E. instituţiile sunt în avans faţă de mentalităţi. m o d e r n i z a r e a R o m â n i e i ar fi atât de urgentă.G h e r e a şi. pp. Portugalia) Asiatice dezvoltate (Japo­ nia) Asiatice mai puţin dezvol­ tate (Pakistan. c a i c nu ar fi fost susţinută de o schimbare corespunzătoare a mentalităţi­ lor. Filipine) Balcani (Grecia. într-o naţiune . Marea Britanie. funcţionând. op. Elveţia) Anglo-saxone (Australia. într-o categorie socială. A c o r d i n c o m p l e t sau d e z a c o r d . A c e s t e raporturi pot cunoaşte d o u ă situaţii 2 4 6 : 1). încet. 1966. 1928. A c o r d perfect 2 ) . India. conforme cu cultura politică a grupului respectiv. Principalele ei funcţii.. credinţele. Bucureşti. a). Lovinescu. această " t e o r i e " a fost combătută de Constantin D o b r o g e a n u .11 1 ' n . U L l UK. Peru. cit. Venezuela. ROLUL CULTURII POLITICE ÎN FUNCŢIONAREA POLITICII D a c ă v o m considera politicul ca sistem. prin revoluţii. Bucureşti. SUA) Nordice (Danemarca. n o r m e şi c o m p o r t a m e n t e . de atracţia exercitată de democraţiile p r o s p e r e occidentale. op. SC vor u m p l e de conţinut. singura soluţie este să se creeze. Canada. CULTURA POLITICĂ DIMENSIUNI . Ancora. Indivi­ dualism mediu spre ridicat scăzut Mascu­ linitate medie ALE . Italia) Latine mai puţin dezvolta­ te (Columbia. încât nu poate aştepta progresul mentalităţilor. T. prin voinţă politică. Integrarea politică. devenind "forme fără fond". Franţa. Astfel. Argentina. Suedia) Distanţa faţă de au­ toritate mare reforme b). instituţii. aceste instituţii nu au putut funcţiona eficient. Schimbările din cultura politică sunt o precondiţie a s c h i m b ă ­ rii politice şi sociale. Ţări Latine dezvoltate (Belgia.: "în contra direcţiei de azi în cultura română". vor crea conţinutul. M a r e a Revoluţie Franceză din 1789 a fost pregătită de răspândirea ideilor iluministe. adept al sincronismului societăţii româneşti cu cele occiden­ t a l e ( ' I I riscul de a crea forme fără fond.MFTAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII TABELUL k 8. 152 153 . Mexic. mare ridicat medie mare mare ridicat mediu spre scăzut ridicat mediu spre ridicat scăzut spre mediu scăzut spre mediu mediu scăzut ridicată medie mare mică scăzut mediu medic mediu spre ridicată ridicată sunt: I). educare şi persuasiune? U n a dintre cele mai importante dispute din cultura r o m â n ă ("teoria formelor fără fond") ilustrează tocmai această ultimă situaţie: moder­ nizarea României ar fi avut loc prin schimbarea rapidă a instituţiilor. 16-25. se p u n e p r o b l e m a raportu­ rilor dintre instituţiile politice şi mentalităţile politice. cultura politică oficială se erodează şi în societate î n c e p să se r ă s p â n d e a s c ă idei politice opuse regimului.: Critice. căderea regimuri­ lor c o m u n i s t e din E u r o p a a fost pregătită de erodarea conformismului şi răspândirea ideilor legate de drepturile omului. Nici o schimbare politică nu a fost posi­ bilă fără o astfel de " p r e g ă t i r e " culturală. Prin intermediul culturii politice oamenii sunt socializaţi.

este vorba de indivizi şi grupuri de­ ţinând cu niveluri mai ridicate de capital şcolar şi capital relaţional. A ş a c u m s p u n e a Levi-Strauss. pe interiorizarea culturii grupului în care indivizii se integrează. P. Editura ştiinţifică. P u t e r e a este un echilibru mereu reînnoit între prestaţii şi 248 8.. Bourdieu. Pe de altă parte. au mai mari şanse să se implice. se atinge printr-o serie de acţiuni şi discursuri. pentru ca. considerându-i cei mai capabili să " s a l v e z e " colectivitatea. Bucureşti. Există un fun­ dament socio-demografic al opiniilor. cultura politică j o a c ă un rol esenţial în m e n ţ i n e r e a şi s c h i m b a r e a ordinii politice. în viaţa cotidiană autoritatea se e x p r i m ă printr-un j o c de pres­ taţii şi conlraprestaţii între cei care o deţin şi m e m b r i i de rând ai grupu­ lui. colec­ tivitatea să supravieţuiască şi să p r o s p e r e .-C. Astfel.cit. re politică. 249 Duverger. reproduce sau schimba.aUtiulmilp^ politice se numeşte socializare politică şi este. crede în necesitatea rolurilor politice specializate. al acestei lucrări. p. Achiziţionarea credintelor . I n t e g r a r e a politică se manifestă prin interesul pentru in­ formaţiile politice. în promisiunile o a m e n i l o r politici. 60-61 . într-o viziune marxizanlă. astfel. al dominaţiei de fapt.321. Pislaru-Lukacsik). care determină pe cetăţeni să fie " s u p u ş i " nu prin mijloace coercitive (sau nu n u m a i ) ci şi prin convingere.. P o a t e c e a mai importantă funcţie a culturii politice este î n s ă funcţia de l e g i t i m a r e a puterii. D a r şi cultura politică are propriile meca­ nisme pentru a se forma. Integrarea se b a z e a z ă . ' ' 4 9 obligaţii . de s u p u n e r e volunta­ ră. imnul. T o a t e sistemele politice au structuri d e l b ^ î ă l î ^ ă r e r p o l i t i c ă pentru că legitimitatea lor. Reciprocitatea este un atribut esenţial al puterii. . stemele.nu n u m a i incontesta­ bile avantaje. se b a z e a z ă pe conformismul con­ simţit al m e m b r i l o r săi. cultura politică nu este o funcţie secunda­ ră. Schileru şi I. ) Socializarea politică este cheia participării politice. individul acceptă poziţia de dominat. atât în planul raţional. Pentru B o u r d i e u . CULTURA POLITICĂ 8. crede că regimul politic res­ p e c t ă n o r m e l e sociale fundamentale pentru funcţionarea societăţii.şi implică socializarea politică. Paris. cit. referitor la participarea politi­ că. astfel. capacitatea de a avea cunoştinţe d e s p r e politică. între servicii şi Puterea nu are d o a r te. J. 103-117. există o similitudine între opiniile exprimate de m e m b r i i unui a n u m i t g r u p social. e m b l e m e l e . C o n s i m ţ ă m â n t u l este fundamentul psihologic şi cultural al puterii. A c e s t obiectiv al oricărei puteri. Activităţile care creează şi menţin legitimitatea unui regim sunt esenţial de ordin Cultural . p r o m o v a t e de respectivul sistem politic. Sociologul francez Pierre B o u r d i e u 2 5 1 promovează. sociale generale) şi o parte specifică fiecărui grup social. cât şi afec­ tiv. 173-191.4. sub forma opiniilor şi comportamentelor. privilegii. i n d u s prin socializa­ că o a m e n i i consideră firesc să se supună Habjuîşunî^^ . adică un c o m p o r t a m e n t conform cu valorile şi n o r m e l e oficiale. de m e n ţ i n e r e a ordinii politice şi sociale prin m e c a n i s m e de interiorizare a culturii oficiale. o „secreţie" a politicii (sau o suprastructură) ci „chiar materia p r i m ă a acesteia". 1993 pp 18-21 • 273 2 . M a i m u l l e d e s p r e integrarea politică. Passeron. de obicei. habitusul având un caracter de clasă.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII n u m a i formal ci şi la modul efectiv. de acceptare a puterii. p. oricât de tira­ nice sau discreţionare. A. La reproduction ed. cel mai important g r u p este clasa socială. : La socialisation politique. după c u m am văzut. de a forma judecăţi politice. Cei care deţin puterea au responsabilităţi şi datorii faţă de grup . A. conceptul de habitus şi rolul acestuia âi socializarea politică. . clivajele care există între opiniile diferitelor grupuri Percheron. „' . de a construi o identitate politică. 1968. 154 155 . 47-48. Collin. indivizii şi gru­ purile care parcurg mai rapid m e c a n i s m e l e e n u m e r a t e mai sus. aspectul material al dominaţiei instituţionalizaci şi acest aspect spiritual. al faptului autorităţii . op. tuiul din principalele mecanisme de formare a culturii politice. M e c a n i s m e l e fundamentale ale socializării politice s u n t 2 5 0 : învăţarea valorilor şi atitudinilor c o m u n e întreţinerea valorilor şi atitudinilor c o m u n e învăţarea vocabularului politic învăţarea datoriei civice învăţarea rolurilor politice învăţarea regulilor jocului politic învăţarea simbolurilor politice (drapelul..22. în capitolul 10. Ilabitusul este produsul interiorizării normelor sociale şi punctul d e f e c a r e pejŢţrujaacriorizarea mteriorizării. 3). . pp. 248 Levi-Strauss. m i t u r i l e . SOCIALIZAREA POLITICĂ Prin urmare. E. pe o b e d i e n ţ ă consimţită. C: Tropice triste (trad.

criza structurilor sociale. unii oameni " i n o v e a z ă " . de Rola şi Fred Marilor). justiţia . Astfel. genul. i m p u s ă de clasele d o m i n a n t e . la şcoală copiii nu învaţă n u m a i să scrie. B. n u m a i a c o l o u n d e socializarea legitimă a eşuat. influenţa mai puternică a unei subculturi sau contraculturi. Socializarea ne inculcă acceptarea scopurilor şi mijloacelor legitime. R e a c ţ i a gru252 8. atunci când socializarea legitimă eşuează. pp. Alţii resping atât scopurile cât şi mijloacele şi se retrag într-o l u m e a lor. American Sociologica! Review. De exemplu. 1982. în funcţie şi de locul pe care ele îl o c u p ă în struc­ tura socială. în: Worsley. m a t e m a ­ tică . M e c a n i s m e l e reproducerii sunt foarte eficace în societăţile con­ t e m p o r a n e pentru că ele nu sunt e v i d e n t e ci sunt disimulate. nepart iciparea la vot este sancţionată de plata unei a m e n z i . fie ambele. A c e a s t ă teorie este foarte relevantă pentru societăţile aflate în schimbare rapidă. aşa c u m sunt şi societăţile tranziţiei posteomuniste. Editura didactică şi pedagogică. ci pentru că a interiorizat n o r m e l e habitusului legitim. nivelul de trai. pornind de la teoria d u r k h e i m i a n ă a anomiei. T A B E L U L 6: TIPURI DE C O M P O R T A M E N T E SOCIALE Tip de comporta­ Acceptarea scopuri­ Acceptarea mijloace­ ment lor legitime lor legitime Conformist + + Inovativ + Merton. al voinţei ge­ nerale ( D u r k h e i m . Aceştia sunt "rebelii" (vezi tabe­ lul d e mai j o s ) . scopurile şi mijlocele se redefinesc într-un mod diferit de cel în care au fost socializaţi o a m e n i i . în care n o r m e l e . pentru a ajunge la scopuri. şi mijloacele legitime. este dezvoltată o tipologie a c o m p o r t a m e n t e l o r deviante. în general. reverii. pp. inadecvarea conţinutului socializă­ rii la realităţi şi aspiraţii sociale. din acest p u n c t d e vedere sunt scopurile legitime. în raport cu cultura oficială (în acest caz. în cazul unei socializări legitime reuşite. : Studii de sociologie a educaţiei (trad.. o viaţă b o e m ă sau dedicându-se unui h o b b y . definite soci­ al. secu­ ritate socială.dar şi sistemul de asistenţă medicală. a n o m i a . R. muncesc disciplinaţi dar fără să fie interesaţi de scopurile definite social. (ed. CULTURA POLITICĂ pului la devianţă consolidează solidaritatea acestuia. situaţia familială. Bucureşti. controlează manifestările deviante.K. P a r s o n s ) fie ca rezultat al impunerii prin forţă. fie mijloacele. Obiectivul socializării legitime este r e p r o d u c e r e a ordinii sociale şi politice. Penguin Books. capitalul cultural. C o d u r i l e şi sancţiunile acţio­ nează n u m a i a s u p r a acelora care au ratat habitusul. Alţii se conformează mijloacelor. e x e m p l e de mijloace legitime: m u n c a . D a r sunt indivizi şi grupuri care resping fie scopurile legi­ time. să r e s p e c t e reguli ale relaţiilor sociale. experienţa de viaţă etc. care sunt acceptate social pentru atingerea scopurilor. Aceştia sunt "evazioniştii". Intr-un studiu c l a s i c 2 5 3 realizat de M e r t o n . c o n s i d e r a t e indezira­ bile. folosindu-se uneori. talentul sau procesul electoral. utilizând. droguri. C a u z e l e eşecului sunt diverse. Majoritatea dintre noi devine astfel conformistă. 1978. De e x e m p l u : cei care nu aprobă valorile şi n o r m e l e oficiale în regimurile dictatoriale ajung în închisori sau azile psihiatrice. prin organizaţiile şi instituţiile controlului social (nu n u m a i cele coercitive . limbi străine etc.): Modern Sociology. creativita­ tea. chiar dacă acceptă scopuri­ le legitime dar nu au acces la mijloacele legitime. O r d i n e a politică este văzută diferit: fie ca rezultat al consensului de valori.672-682. merg la serviciu în fiecare zi. presti­ giul. sau devianţa.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII sociale se explică prin faptul că relaţia acestor grupuri cu sistemul social şi politic este diferită. Ei învaţă şi să se supună. 615-622. e v a z i u n e a fiscală. alcătuind aşa-numita "programă ascunsă" (hidden curricula) . capitalul social. fenomenele d e v i a n t e se î n m u l ţ e s c . în sfârşit. poziţia socială. Aceştia sunt "ritualiştii". mass-media consideră. P. Harmondsworth. E x e m p l e de scopuri legitime: bogăţia. 3/1938. de alcool. având însă o atitudine activă şi p r o p u n â n d noi scopuri şi noi mijloace. să fie disci­ plinaţi.poliţia. 193-217. r e p r o d u c e r e a relaţiilor de d o m i n a ţ i e politică şi socială. E l e m e n t e l e culturale cele mai im­ portante. să citească. în unele ţări. Opiniile sunt influenţate de o m u l t i t u d i n e de factori (varia­ bile): vârsta. alte activităţi criminale. geografie. societa­ tea în general. profesia. mass-media sau chiar " g u r a l u m i i " ) . a s c u n s e . sunt unii indivizi sau unele grupuri care nu acceptă nici scopurile şi nici mijloacele definite de societate. Bernstein. Statul.: "Social structure and anomie". a r e loc aşa-numita socializare negativă). majoritatea populaţiei este conformistă nu din c a u z a coduri­ lor de n o r m e şi a sancţiunilor p r e v ă z u t e în aceste coduri (fie că este vor­ ba de Codul penal sau de C o d u l b u n e l o r m a n i e r e ) . con­ strângere sau m a n i p u l a r e ideologică (curentele marxiste). educaţia. Habitusul legitim este expresia culturii politice oficiale. mijloace neacceptate social: furtul. pe cei care nu merg la vot că nu sunt nişte " b u n i c e t ă ţ e n i " etc. puterea. de e x e m p l u . pp. Rezultatul socializării este conformismul ( a c c e p t a r e a ordinii politice legitime). De e x e m p l u . 156 157 . înşelăciunea. C â n d î n c r e d e r e a în instituţiile puterii legitime scade. stereotipuri şi alte lucruri care nu sunt c u p r i n s e în nici o p r o g r a m ă şcolară d a r sunt foarte eficient inculcate.

Socializarea arc un m a u al caracter afectiv . în opinia publică democraţia a început să fie mai puţin asociată cu libertatea şi drepturile politice (drepturi elec­ torale). multiple p r o c e s e lingvistice. p. de tranziţie la o nouă cultură politică. consti­ tuirea atitudinilor în raport cu sistemul politic. cognitive. Socializarea politică a individului implică. creşte şi c u ­ noaşterea vocabularului politic. în care individul j o a c ă un rol selectiv şi creator.IO. foarte dornic să asimileze n o u a cultură politică. P r o c e s u l de aculturaţie se dezvoltă pas cu pas. în general. c o m p l e t diferite faţă de p eri oada c o m u n i s t ă . educaţia civică. simbolice şi n o r m a t i v e . R. exista o legătură intre nivelul de c u n o a ş t e r e şi nivelul de interes laţii dc politică. a regulilor j o c u l u i politic ele. că tot acest univers e s t e z g u d u i t din 158 temelii şi vechiul bagaj nu mai este bun de nimic.: " Suportul social pentru democraţie". identificarea partizană. CULTURA POLITICA + +/- +/- Sursa: Merton.2/1999. pentru că sunt asimilate n o r m e şi valori care vor li r e p r o d u s e mai târziu. După 1989. ed. 2S5 lbidem. sărăcie.'în acelaşi timp. modificarea vocabularului politic. copilul parcurge unele discipline un c o n ţ i n u t ridicat de politizare: istoria. c o n d u c ă t o r i . Astfel. aceşti factori au j u c a t un rol minor: rata de înrolare în partidele politice este redusă iar familia nu este unitară în Mărginean. Tranziţia postcomunislă a fost însoţită şi dc un p r o c e s de (re)socializare politică. Costurile sociale ale tranziţiei (şomaj. I. D e m o c r a ­ ţia a î n c e p u t să fie înţeleasă ca b u n ă funcţionare a instituţiilor şi luptă împotriva c o r u p ţ i e i 2 5 5 . î n copilărie se formează atitudinile fundamentale în raport cu autoritatea ( d u p ă c u m observa şi Hofstede) şi sc inculca majoritatea ste­ reotipurilor culturale. în: Sociologie românească no. La şcoală. în timpul regimului comunist. şi în raport cu capitalul cultural al familiei. mai ales la şcoală şi în grupul dc prieteni). Unii sociologi (Boudon. partidele politi­ ce. terţiară (la vâr­ sta adultă. în următorii ani ai tranziţiei. toate acestea ajutându-1 să îşi struc­ tureze universul cotidian. Ast­ fel. cravata d c pionier. Nu este vorba de p r o c e s e m e c a n i c e . convingeri i n t i m e . Cercetările desfăşurate în R o m â n i a sub coordonarea profesorului Ioan M ă r g i n e a n au arătat că a scăzut ponderea procentuală a celor care nu r ă s p u n d la întrebări referitoare Ia percepţii asupra democraţiei. printre care cel d e cetăţean cu o anumită identitate socială şi politică). d u p ă c u m am mai arătat. r o m â n i i defineau d e m o c r a ţ i a la modul negativ: opusul regimului comunist. C u vârsta. 159 . s e c u n d a r ă (în afara familiei. însă. în viaţa de zi cu zi. La vârsta adultă. de o dresare de lipul stimul/reacţie ci de procese active. stereotipuri. democraţia î n s e m n a pentru români bogăţia şi prosperitatea ţărilor occidentale. ceremonii.copi­ lul se ataşează foarte puternic dc anumite simboluri politice (drapel. Literatura sociologică clasică identifică doi factori majori ai sociali­ zării politice: familia şi organizaţiile politice. Iată. în care copilul " a b s o a r b e " şi imita i c e a r c reperează în mediul să obişnuit. individul are deja un bagaj i m p r e s i o n a n t de cunoştinţe. inflaţie) au fost acceptate ca un rău necesar dar oamenii credeau că ele trebuie contracarate prin protecţie socială. achiziţionarea noilor valori politice. T r e p t a t s-a creat un c o n s e n s social în legătură cu necesitatea trecerii la o e c o n o m i e de piaţă. imn. despre care auzeau din relatările norocoşilor sau ale r u d e l o r şi cunoştinţelor emigrate. dimpotri­ vă. ritualuri) sau. Stoctzel) n u m e s c aculturaţie acest proces.K. p. 9. prejude­ căţi. Socializarea primară este foarte importantă. D a r în p e r i o a d a tranziţiei. manifestă respingere şi ostilitate in raporl cu orice are legătură cu politica.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII Ritualist Evazionist Rebel - 8.: "Social structurc and anomie". în care individul este foarte interesat. deseori fără percepţia exactă a presiunii noilor n o r m e sociale. N u c l e u l noii culturi politice e s t e constituit de valorile ataşate funcţionării d e m o c r a ţ i e i şi a e c o n o m i e i de piaţă. aceştia au scăzut de la aproximativ 3 0 % în d e c e m b r i e 1990 la 1 5 % în d e c e m b r i e 1 9 9 8 2 5 4 . marcată de trecerea la noi sialusuii şi roluri sociale. N o i l e dimensiuni ale realităţii sociale şi presiunea noilor n o r m e sociale i-au obligat pe oa­ meni să îşi modifice vechile repere. S o c i a l i z a r e a este o activitate conştientă şi inconştientă. deja practicate în mai m u l t e rânduri de alegeri libere. în c o m p o r t a m e n t u l co­ tidian. pentru că socializai ca arc un dublu aspect: cognitiv şi afectiv. atât prin noţiunile c â t şi prin atitudi­ nile şi valorile transmise. valori şi comportamente. a tinerelor generaţii d a r şi a adulţilor. în special. Toate acestea nu se fac prin stu­ diul u n o r m a n u a l e de educaţie civică ci prin c e e a ce oamenii trăiesc şi e x p e r i m e n t e a z ă zi cu zi. Principalele dimensiuni ale socializării politice în perioada tranziţi­ ei sunt: definiţia d e m o c r a ţ i e i . Aculturaţia este un p r o c e s de adaptare socială. foarte motivat. a roliniloi politice. A c e ş t i a au trebuit să înveţe n o i n o r m e .cit. E t a p e l e s o c i a l i z ă r i i politice: p m n a r ă (în familie).

din experienţa cotidiană) şi „ ş t i i n ţ i f i c " ' 5 8 (în care obiectivele socializării sunt formale şi/sau explicite). în ciuda acestui declin. Y. T e r m e n i i caracteristici pentru funcţionarea propriuzisă a sferei politice au primit m u l t ă ostilitate. Un alţ agent important pentru socializarea politică îl reprezintă lide­ rii de opinie. de a s e m e n e a : partid. ca producţie a spiritualului şi socialului. 2 "'lbidem. şcoala. copilul are c o n t a c t e rare şi o c a z i o n a l e cu politica . egalitate. sunt mai informaţi. cetăţean. creează divi­ ziunea esenţială dintre sacru şi profan. în care părinţii vorbesc deschis şi transparent d e s p r e părerile lor politice. O a treia ca­ tegorie este c e a referitoare la regimul t r e c u t : securitate. instituţii şi n o r m e sociale: redefinirea ro­ lului şcolii şi al m a s s . A. în Franţa. bisericile. cultura politică naţiona­ lă îşi m e n ţ i n e influenţa chiar d a c ă valorile politice f u n d a m e n t a l e m o ş t e ­ nite vin c â t e o d a t ă în contradicţie cu valorile politice d e m o c r a t i c e . ca „şcoală a vieţii colect ive ". In c o n c l u z i e . De aceea. gru­ purile de apartenenţă. consilier. copiii intervievaţi sunt. pp. sala- 8. Astfel.m e d i a în privinţa socializării politice a tinerelor generaţii. partidele politice. p. A n n i c k P e r c h e r o n identifică d o u ă moduri de socializare politică şi de formare a c o m p e t e n t e l o r politice: spontan (empiric. ei au o c o m p e t e n ţ ă mai m a r e d e c â t ceilalţi m e m b r i ai grupului. deşi este repudiată la m o ­ dul raţional. într-un g r u p de femei. D u r k h e i m subliniază rolul religiei în socializare. libertate. O altă categorie de ter­ meni care a provocat ostilitate este c e a referitoare la control social şi instituţii coercitive: stat. 51 -68.S. candidat. 259 Idem. în perioada 1975-1990. în general. Percheron.602-605. E. co­ munist. în: : Meny. Paris. Presses de la fondation naţionale des sciences politique. Paris. p. dintre cultura c o m u n ă şi cea sa­ cră. p a r l a m e n t . Achiziţia vocabularului politic este analizată pe d o u ă d i m e n s i u n i : (ne)cunoaştere şi ostilitate. alţii sunt factorii socializării politice: Influenţa contextului cultural şi istoric . aceasta p o a t e fi astfel e t a p i z a t ă 2 5 6 : î n a i n t e de 10 a n i : etapa pre-logică . A g e n ţ i i s o c i a l i z ă r i i p o l i t i c e cei mai importanţi sunt: familia.): Ideologies. pentru că. pp. ministru. interesul pentru politică are o rată de repro­ d u c e r e de la părinţi la copii de 7 4 % iar identificarea ideologică pe axa stânga-dreapta de 4 0 % 2 9 . în sfârşit. în : Socio­ logie românească. termeni legaţi de tulburări şi violenţe: revoluţie. necu­ noscutul p o a t e p r o v o c a teamă şi chiar repulsie. ostilitatea este asociată cu necunoaşterea. 260 Ibidem. Aceştia sunt p e r s o a n e bine integrate în grupul lor dar care au. în linii mari. a r m a t ă . campa­ niile de c o m u n i c a r e politică. lider de opinie va deveni o 256 Dâncu. aceleaşi m e c a n i s m e şi procese de socializare politică. într-adevăr. P r o b l e m a moştenirii c o m u n i s t e . dictatură. 1960 160 161 . Totuşi. A c e a s t ă m e t o d o l o g i e a fost aplicată şi în R o m â n i a . Copiii din R o m â n i a au avut rezultate mai b u n e la cunoaştere dar au manifestat o mai m a r e ostilitate faţă de termenii vocabularului politic.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII ceea ce priveşte opţiunile politice ale m e m b r i l o r săi.: "Peut-on encore parler d'heritage politique en 1989'?". în general. cel puţin. în Franţa. rezervată liderilor (spirituali). A u t o a r e a n o t e a z ă un declin al rolului familiei în socia­ lizarea politică. religia. 261 Durkheim. nu rolul ei s-a s c h i m b a t ci contextul social-politic 2 6 0 . în viziunea lui D u r k h e i m . j a n d a r m i . întreprinderea. sindicatele.: Les formes elememaires de la vie religieuse. forţe de o r d i n e . De exemplu. no. ostili autorităţii dar apreciază libertatea şi bunăstarea. în acelaşi timp. în general. în diver­ se d o m e n i i . C e a u ş e s c u . p. 1989. V. C o n c l u z i a studiilor longitudinale efectuate de P e r c h e r o n este că familia utilizează. care. independenţă. PUF. alte organizaţii şi asociaţii. au cunoştinţe m a i extinse. parties politiques & groupes sociaux. religia nu este un lux de care o m u l şi societatea se p o t lipsi ci chiar condiţia exis­ tenţei s o c i e t ă ţ i i 2 6 1 . A c e s t e rate sunt chiar mai ridicate în subeşantionul familiilor cu o c o m u n i c a r e b u n ă între părinţi şi copii. C u v i n t e l e cele mai ac­ ceptate au fost : patrie. De aceea. majoritatea casnice. mass-media.: "Socializarea politică şi achiziţia vocabularului politic ". n u m e r o a s e c o n t a c t e cu exteriorul grupului.87. acceptă în m o d necritic mediul său social 10-11 ani: copilul î n c e p e să fie integrat în alte grupuri sociale şi să ia cunoştinţă de pluralitatea punctelor de vedere 12-13 ani: copilul î n c e p e să se simtă mai a p r o p i a t de o anumită ideologie politică şi să îşi formeze atitudini faţă de sistemul politic (de acceptare sau refuz) A n n i c k P e r c h e r o n a construit o m e t o d o l o g i e de investigare a conţi­ nutului socializării politice a copiilor. CULTURA POLITICĂ riu.80. (ed. 111/1999. om politic. manifestaţie.74. în anii ' 9 0 2 5 7 . familia continuă să fie cel mai important agent al socializării politice. persistă în m e m o r i a colectivă şi în subconştient P r e s i u n e a noilor forţe. armata.

s e la n o r m e l e grupului. furnizând un cadru de referinţă pentru judecăţile formate de individ asu­ pra celorlalţi şi asupra lui însuşi. CULTURA POLITICĂ procesul de referinţă. Un_caz extrem al deviantei este respingerea ostilă a unui vechi grup de referinţă şi trecerea cu entuziasm. N e w York. astfel. d a c ă r e s p e c t ă m şi a d m i r ă m foarte mult pe cineva. v o i e v o z i etc. Lideri de o p i n i e pot deveni şoferii de taxi.Funcţia n o r m a t i v ă : se b a z e a z ă pe faptul f u n d a m e n t a l că individul o b ţ i n e şi m e n ţ i n e acceptarea sa socială din partea grupului conform â n d u . întrucât îi r e s p e c t ă m foarte m u l t j u d e c a t a sa politică. Sunt.: Social Psychology: the study of human imeraction. P u t e m ilustra această trecere în cazul aşa-numitului „fenomen Piteşti'"'în care foşti legionari au devenit. adică solicită conformis­ mul şi sancţionează .METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII femeie mai tânără. V o m fi înclinaţi să refuzăm atitudinile acelei per­ soane şi să ne f o r m ă m atitudini o p u s e în raport cu preferinţele ei politice. acestea sunt rare. fanatici c o m u n i ş t i . De exemplu. nu apartenenţa obiectivă este i m p o r t a n t ă . T. Referinţa la celălalt va fi pozitivă sau negativă. P.6 2 Newcomb. C u m influenţează ceilalţi o r i e n t a r e a politică a u n u i individ? 2). A t i t u d i n e a pozitivă va orienta individul în m o d favorabil în raport cu un a n u m i t obiect. v o m fi în­ clinaţi să avem aceleaşi orientări şi preferinţe politice cu el. Hoit.coincid. care exemplifică c u m trebuie j u c a t un anumit rol social (soţ. C h i a r d a c ă există cazuri în care cele două grupuri . proces în c a r e individul interio­ r i z e a z ă n o r m e l e grupului: din f e n o m e n e exterioare. fotbalişti. la un nou grup de referinţă. D a c ă el va vota. chiar fanatism. actori. printr-o cumplită „reeducare"..Funcţia c o m p a r a t i v ă : se b a z e a z ă pe a u t o e v a l u a r e a şi e v a l u a r e a fe­ n o m e n e l o r . De e x e m p l u . chiar d a c ă în m o d obiectiv are venituri p e s t e m e d i e . v e d e t e T V . astfel. De exemplu. Liderii de o p i n i e sunt importanţi şi pentru că ei i n t e r m e d i a z ă influenţa m a s s . în acelaşi timp. c o m u n i s m . c o m p o r t a m e n t e l e actorilor individuali sunt d e t e r m i n a t e de n o r m e l e şi standardele grupului lor.M. care lucrează. „ n u " la un r e f e r e n d u m . U n e l e grupuri de referinţă sunt normative. Astfel. G r u p u r i l e de referinţă sunt relevante şi pentru explicarea recrutării şi integrării politice. p e r s o a n e care sunt izolate sau marginalizate în grupurile lor de apartenenţă dar care îşi pot schimba statusul social prin aderarea la o mişcare sau organizaţie politică (de exemplu: fascism. Un rol foarte i m p o r t a n t în socializarea politică e s t e j u c a t de modele­ le şi grupurile de referinţă262. Prin . Grupul ( m o d e l u l ) de referinţă are d o u ă funcţii f u n d a m e n t a l e : . . De cxcniplu^jiajidclc^lc tineri. Referinţa va fi negativă în cazul o p u s . Prin u r m a r e . 1965. n o r m e l e devin atitu­ dini interioare ale individului. adică acele p e r s o a n e care intră în c o n t a c t cu p e r s o a n e p r o v e n i t e din m e d i i diverse. . Majoritatea grupurilor de referinţă sunt însă grupuri comparative. P r i n u r m a r e .) sau imaginare (personaje l e g e n d a r e . au un proces de socializare negătîvă. m a i j o s . cântăreţi. individul are. chiar d a c ă au bani. 163 162 . să zicem. în acelaşi timp. c u m ar fi statusuri şi clase sociale. un m o d e l de rol (role model). un grup de apartenenţă (din c a r e face parte. profesionist e t c ) . . din acest p u n c t de vedere ci dorinţa de identificare cu grupul de referinţă (pozitivă). ) . o a m e n i de afaceri etc.prin blam sau ostracizare . c a r e ne pare neserioasă e t c . c a r e este m a i c o n e c t a t ă şi m a i informa­ tă în privinţa m e d i i l o r exterioare g r u p u l u i . Turner.de a p a r t e n e n ţ ă şi de referinţă . P r o c e s u l cel mai sigur de stabilire a unui a s e m e n e a c o n f o r m i s m este identificarea. n a z i s m . care de obicei. T e o r i a grupului de referinţă p u n e d o u ă întrebări f u n d a m e n t a l e : 1). normele grupului lor. 8. în raport cu normele sociale dominante sau chiar în raport cu normele familiilor de origine ale tinerilor. e v e n i m e n t e l o r şi actorilor politici în funcţie de grupul folosit ca p u n c t de c o m p a r a ţ i e . al unei p e r s o a n e pe care o antipatizăm. Publicitatea j o a c ă . M o d e l u l de referinţă este. ). Converse. de altfel. legionarism.devianţele de la normele şi valorile grupului. o p e r s o a n ă se p o a t e autoevalua d r e p t „săracă". fostul grup de referinţă pozitivă a deve­ nit un g r u p de referinţă negativă şi viceversa. din această l u c r a r e ) . R. mamă. cineva p o a t e să fie necăsătorit şi sărac dar grupul său de referinţă poate fi r e p r e z e n t a t de familiile fericite şi înstărite din reclamele şi serialele T V . nu c u m p ă r ă bilet de tren sau autobuz deşi ştiu că încalcă n o r m e l e sociale d o m i n a n t e dar ei respectă. făcându-ne să c u m p ă r ă m un a n u m i t p r o d u s sau serviciu nu pentru că am avea r e a l m e n t e nevoie de el ci d o a r pentru că c r e d e m că este c o n s u m a t de grupul nostru de referinţă.m e d i a asupra grupului (vezi. eroi mistici.4. d a c ă se c o m p a r ă cu un grup de p e r s o a n e m a i b o g a t e decât ea. A c e s t e grupuri de p e r s o a n e sau aceste p e r s o a n e pot fi reale (de e x e m p l u .. din plin cartea grupurilor de referinţă. coafezele. în acest caz. Rinehart & Winston. unii studenţi sunt „blatişti". în mod real) şi un grup de referinţă. Acţiunile sale sunt legitime d o a r în măsura în care se înscriu în n o r m a de grup. individul ţine cont de p e r s o a n e şi grupuri concrete dar şi de categorii abstracte. subcapitolul 9. şi noi v o m fi înclinaţi să v o t ă m la fel.H.E. C i n e sunt aceşti „ceilalţi" la care individul se referă? Individul a d o p t ă o atitudine politică ţinând c o n t de atitudinea celor­ lalţi. De e x e m p l u . frizerii e t c .

164 165 . Instrumentele folosite iau forma scalelor de atitudini standardizate care ne permit. în fraţi m a i mari. 1. în perioadele de s c h i m b a r e socială rapidă. 18-22. de a s e m e n e a . D. uneori. D a (Opuncte) 3. A c e s t e atitudini politice fundamentale ( d e n u m i t e şi " t e m p e r a m e n t p o l i t i c " 2 6 3 ) sunt. de felul în c a r e ne c o n v i n g e că deţine un a n u m i t con­ trol al evenimentelor. prietenii) r ă m â n e p u n c t u l focal al procesului de referinţă. să v e d e m c u m evoluează în timp atitudinile politice fundamentale. din care vrem să facem parte. Credeţi că statul ar trebui să menţină controlul asupra unor sec­ toare importante ale e c o n o m i e i ? 2 . D. Liderii de opinie şi grupurile de referinţă joacă. Sandu. E r a mai bine înainte de d e c e m b r i e 1989 ? 5. A t i t u d i n e a poate să fie de susţinere sau de respingere dar. pentru noi. în c o n c l u z i e . 1996.1.1. C u m b i n e ştim. mai jos. grupurile de referinţă (pozitivă) ne m o d e l e a z ă atitudi­ nile şi c o m p o r t a m e n t e l e . Aici găsim p r i m e l e noastre m o d e l e de referinţă. Nu (Opuncte) 2. adică prin s e m n e măsurabi­ le şi observabile) a atitudinii faţă de reformă ne permite să construim o scală de m ă s u r a r e a acestei atitudini. mai ales. sondajele arată i m p o r t a n t e mutaţii în t e m p e r a m e n t u l politic: de la " n u ne v i n d e m ţ a r a ! " la a c c e p t a r e a privatiLindon. din această lucrare): Interesul pentru politică Atitudinile privind schimbarea socială Atitudinile privind raportul dintre libertate şi autoritate Atitudinile privind sistemul e c o n o m i c Atitudinile privind raportul dintre dreapta şi stânga în c e e a ce priveşte atitudinile politice predominante în tranziţia postcomunistă. N u ( I p u n c t ) 3. D. adică j u d e c a r e a tuturor schimbărilor asociate reformei din perspectiva etniei proprii. subcapitolul 11. De e x e m p l u . D u m i t r u S a n d u 2 6 5 consideră că principala axă de structurare este atitudinea faţă de reformă. la e m e r g e n ţ a unei noi culturi politice. pe care le imităm. Bucureşti. la rândul lor. m o d e l e dezirabile. Mijlocul tle investigare a t e m p e r a m e n t u l u i politic este sondajul de opinie.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII G r u p u l de referinţă p o a t e să fie diferit de grupul de apartetenţă dar niciodată c o m p l e t rupt. Credeţi că privatizarea e b u n ă ? 1.5. Evoluţia lor este. 1986. Atitudinea faţă de e c o n o m i a de piaţă 1. pentru că grupul primar de apartenenţă (familia. c a m p a n i i l e de c o m u n i c a r e politică şi. Paris.: op. Staff. Atitudinile politice f u n d a m e n t a l e au fost structurate de către Denis 2 4 Lindon pe cinci mari axe (vezi. cu c a r e vrem să s e m ă n ă m .2.Dalloz. de obicei. CULTURĂ POLITICĂ ÎN ROMÂNIA: VALORI POLITICE FUNDAMENTALE ATITUDINI Şl C u l t u r a politică c u p r i n d e atitudini politice profunde şi relaţii stabile care d e t e r m i n ă restul percepţiilor: asupra mediului social şi politic. Nu (Opuncte) 5. r e p r e z e n t â n d . Da ( I p u n c t ) 1 8.1.2. spune S a n d u . d e t e r m i n a t e de valorile politice fundamentale. prin sondaje de tip b a r o m e t r u . M e c a n i s m e l e care p r o d u c această e m e r g e n ţ a sunt experienţa directă. D a (Opuncte) 2. Pentru a afla valorile şi atitudinile fundamentale ale români­ lor în perioada comunistă. în părinţi. t e m p e r a m e n t u l politic fiind foarte rezistent la schimbare. î n a i n t e de 1989 nu au fost posibile sondaje pro­ fesioniste. cum ar fi fundamentalismul etnocentric. inclusiv mijloacele istoriei orale. Nu ( I p u n c t ) II: Atitudine faţă de democraţie 4. 1 . Credeţi că statul ar trebui sa controleze formarea preturilor? 3. pp. p u t e m folosi metode calitative. Da (Ipunct) 4. Definirea operaţională (prin indicatori. A l e g e r e a unui a n u m i t grup de referinţă este d e t e r m i n a t ă de gradul lui de atracţie şi de forţă.2. D a Lindon. p. u n rol important. în R o m â n i a . E b i n e să existe mai m u l t e partide ? 4.2. care sunt achiziţionate în timpul socializării politice. există şi atitudini de substituţie. la diferite vârste.cit.: Marketing Politique .17. 8.. ajungându-sc. foarte lentă. CULTURA POLITICĂ zării şi a investiţiilor străine. colegii.: Sociologia tranziţiei. pe următoarele dimensiuni: I. asupra procesului electoral etc. mesajele mass-media.1.2. relativa inerţie este învinsă de către a n u m i t e modificări. în profesori etc. o creştere a toleranţei faţă de anumite c o m ­ p o r t a m e n t e considerate nu d e m u l t " d e v i a n t e " . T o t u ş i . asu­ pra guvernării.

Atitudine faţă de risc 8.2. p a t e m a l i s m n e m u l ţ u m i r e a este o constantă a stării de spirit a electoratului român drepturile omului şi libertăţile civice sunt considerate un moft altcineva e vinovat î n t o t d e a u n a conspiraţionism autoritarism ideea imoralităţii Occidentului.2. reziduuri ale culturii politice existente în c o m u n i s m .84. regiunea istorică. rafinată în lucrările ulte­ rioare. p.. Sandu.. C: România . liberal-comunitar. D. 1 . mai nuanţată. N u VIII. ) I Y . în localităţi şi j u d e ţ e mai dezvoltate. D u m i t r u Sandu 266 construieşte o adevărată tipologie socială .: Spaţiul social al tranziţiei. (Partide reformiste. Sandu. p. Nemira. 172. Bucureşti. nivelul de educaţie. E bine să ne integram în U E . . P e r c e p ţ i a viitorului p e s i m i s m / o p t i m i s m 7. Miroiu. mai fină. mai degrabă mulţumit 11. gravitatea problemelor sociale locale (rata sărăciei. liberalindividualist 2 6 7 . fără amestecul părinţilor? 9.2. educaţionale. 1996. Polirom. D a c ă ne g â n d i m bine.2. veniturile. activitate mult mai subti­ lă. Satisfacţia personală 11. Iaşi. 266 267 Ibidem. C a t de mulţumit sunteţi de viata dvs.l. conservator-individualist. Societatea.1. sunt optimişti cu privire la viitor. c o n s u m m e d i a ridicat.stare de fapt. Pe baza atitudinii faţă de reformă. m a i mult sau mai puţin. 6 . cu cine aţi vota ?. 1 . 167 . pragmatic-individualist. Individualism/colectivism 9.. E mai bine să ai un salariu m i c şi sigur d e c â t un câştig m a r e dar nesigur ? 8. C u m credeţi că veţi trăi peste 5 ani? 7 . venituri mai mari. mentalităţile de mai sus sunt. 1999. de la antireformism m a x i m la r e f o r m i s m m a x i m . D a 9. L a fel sau mai rău V. M a i bine 7. Localism/universalism 10.) 6. au atitudini m o d e m e şi tolerante. N A T O .Da 10. adaptată d u p ă D. mai multe bu­ nuri de folosinţă îndelungată în gospodărie. au mai mulţi şefi printre ei. sunt mai şcoliţi. Volumul I.1. nu au nostalgii d u p ă regi­ m u l trecut.2. Foarte n e m u l ţ u m i t . M. O p ţ i u n e electorală 6.2. D a c ă d u m i n i c a viitoare ar a v e a loc alegeri p a r l a m e n t a r e .2. mai d e g r a b ă n e m u l ţ u m i t Scala de m a i sus.. N u VI. . Principalele tipuri sociale sunt: conservator-comunitar. relaţionale şi politice deţinute de indivizi şi de familiile lor. dependenţă. o proporţie mai m a r e a bărbaţilor în rândurile lor. este o expresie simplifi­ cată şi didactică a măsurării în ştiinţele sociale. . în viziunea lui Vladimir P a ş t i 2 6 8 temperamentul politic al românilor este d o m i n a t de : conservatorism. Codiţă. rata şomajului). . 61. Ce ne spun aceste profiluri de status al tipurilor sociale? Că atitudinea faţă de reformă tinde să coreleze pozitiv cu dezvoltarea şi m o d e r n i z a r e a mediului social şi cu cantitatea de resurse e c o n o m i c e .1. consumul media. F o a r t e mulţumit. majoritatea locuiesc în urban. vârsta. O b s e r v ă m că scala arc un interval de variaţie între 0 şi 11 p u n c t e . p.iyipTAiuinBFfi7F SOCIALE ALE PUTERII 5. atitudinea faţă de reformă face parte dintr-un c o m p l e x cul­ tural al reformei (un set de valori care funcţionează î m p r e u n ă cu opţhl166 8. mediul de rezidenţă. N u 111.. D a 8.. (Partide c o n s e r v a t o a r e . reformism limitat sau chiar antireformism manifestări de intoleranţă acceptarea dificilă a noului etatism. CULTURA POLITICĂ nea pentru reformă).. poziţia în ierar­ hia socială (dacă au fost şefi). sunt mulţumiţi de viaţa lor. capital relaţional mai mare. 268 Paşti.? 1 1. C o n s t r u c ţ i a scalei se b a z e a z ă pe m a i m u l t e ipoteze : reformiştii sunt î m p o t r i v a amestecului statului în e c o n o m i e . Nu VII. ? lO. D u m i t r u Sandu analizează distribuţia atitudinilor reformiste şi antireformiste din punctul de vedere al criteriilor socio-demografice: genul. Conclu­ ziile acestei analize par a indica că reformiştii au o vârstă medie mai redusă. V. E b i n e ca tinerii să ia singuri hotărârile în viaţă. De fapt.

C. în 16-20 d e c e m b r i e 1989. ele au accelerat evoluţia societăţii. Sibiu. democratizare. o p t i m i s m vs. au p r o d u s pierderi de vieţi omeneşti şi p a g u b e materi­ ale. în c e e a ce priveşte distribuţia atitudinilor pro/anti r e f o r m i s t e 2 7 1 . ca de e x e m p l u x ă d e r e a regimului Ceauşescu. Miroiu : Democraţia ca proces. T o a t e aceste episoade teribile din istoria noastră nu au fost eveni­ m e n t e izolate. u n d e se câştiga de 8 ori suma depusă. Bucureşti. Bulai arată. începutul unei noi socializări politice. Iată şi alte e x e m p l e de c o m p o r t a m e n t e colective: un meci de fotbal. C o m p a r a t i v cu cele­ lalte ţări din estul şi răsăritul E u r o p e i (Bulgaria. sunt c e l e mai severe forme de compor­ tament colectiv care au m o d e l a t istoria recentă a R o m â n i e i . p e s i m i s m . însă. d e m o c r a ţ i e vs.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII Alfreci B u l a i 2 0 9 subliniază rolul m a j o r a i socializării politice totalita­ re în cultura politică a tranziţiei. P o a t e aceste e v e n i m e n t e nu au pro­ vocat (cel puţin. însă. L„ A. Slovacia. a d e z i u n e infirmată. 2 0 0 1 . populaţia nu s-a o p u s reformei dar a susţinut o reformă graduală. a v e m la dispoziţie mai m u l t e studii transnaţi­ onale. de e x e m p l u . din punctul de vedere al vio­ lenţei şi participării populaţiei. B e l a r u s . dezvoltarea Revoluţiei în Bucu­ reşti. U c r a i n a şi C r o a ţ i a ) R o m â n i a a r e o poziţie m e d i e . determinând schimbări socia­ le şi politice. este un pro­ ces dificil şi. Editura Trei. deşi ai existat răscoale populare teribile. Slovenia. A. demonstraţiile din Bucureşti 28-29 ianuarie 1990. COMPORTAMENTE COLECTIVE Istoria recentă a R o m â n i e i a fost marcată de mari mişcări populare care deseori au degenerat în confruntări violente: începutul Revoluţiei. Cluj. printre alte ţări aflate în tranziţie. în societăţile tradiţionale c o m p o r t a m e n t e l e colective erau mai rare. OPINIA PUBLICĂ 9. aceste e v e n i m e n t e au fost înfricoşătoare. Au fost investigate.4/1994. 72-96. integrare e u r o p e a n ă . B a r o m e t r u l N o i l o r D e m o c r a ţ i i . privatizare. d e c o m p o r t a m e n t e l e reale.1. pp. liberalism. A d e s e a .. fără a p u n e etichete morale. violenţa lor a fost înspăimântătoare. totuşi. Haerpfer. chiar d a c ă mai prost plătită. în: Revista de Cercetări Sociale. 271 Rose. D a r nu toate c o m p o r t a m e n t e l e colective sunt e v e n i m e n t e periculoase sau mişcări vio­ lente. progresul drepturilor şi libertăţilor civice. p o s t e o m u n i s t ă ( d e m o n i z a r e a c o m u n i s m u l u i ) şi identificarea etnică. autoritarism. etatism vs. Sociologia politică analizează aceste evenimente din perspectiva cauzelor şi a consecinţelor. Să ne amintim frenezia ce a cuprins pe români cu prilejul jocului pi­ ramidal Caritas. d e m o c r a ţ i e ) . C e h i a .W. printre altele. m o d e l e . ci simptome ale conflictelor sociale. satisfacţia în raport cu venituri­ le. de fapt. sau falimentul F N I ( F o n d u l Naţional de Investiţii). Piaţa Universităţii etc. nr. la T i m i ş o a r a . d e a s e m e n e a . am trăit. mineriadele. zvo­ nurile. Mutaţiile se ac­ centuează. 152-161. ele au constituit un semnal de alarmă privind unele probleme conflictuale latente.: "Victoria socialismului ? ". p r o b l e m e pe care conştiinţa socială a încercat să le refuleze în numele stabilităţii şi consensului. structurată pe noi axe. din acest p u n c t de vedere. în societăţile m o d e r n e compor- 269 Bulai. L a z a r V l a s c e a n u 2 7 0 arată că atitudinile politice ale electoratului ro­ m â n sunt structurate pe trei axe: paseistă (nostalgie d u p ă c o m u n i s m e t c ) . d e t e r m i n a t ă de s c h i m b a r e a structurilor sociale. în Revista de Cercetări Sociale.. P e n t r u a v e d e a situarea R o m â n i e i .24-33. Constituirea unei noi culturi politice. L T neori. următoarele atitudini: colectivism vs. Alegerile din 2000. confruntările interetnice (Târgu M u r e ş . U n a clin principalele caracteristici este perpetuarea duplicităţii: o a d e z i u n e formală la ideologia „oficială" (re­ formă. P o l o n i a . Atitudinile politice f u n d a m e n t a l e existente în R o m â n i a în p r i m u l d e c e n i u d u p ă 1989 prezintă p u t e r n i c e r e m a n e n t e a l e culturii politice a regimului trecut d a r şi mutaţii i m p o r t a n t e . în primii ani ai tranziţiei. D i n această cauză. în următorul d e c e n i u . î n c r e d e r e a în in­ stituţii. R. naţionalistă. 2/1995. pluripartitism. pp. 210 Vlasceanu. în mai m a r e măsură că întreprinderile ar trebui să r ă m â n ă în proprietate de stat şi preferând o slujbă sigură. revelionul în centrul Bucureştiului. un spectacol. 9. pp. un concert rock. nu într-un mod vizibil) victime dar au avut şi ele semni­ ficaţia lor pentru tranziţia e c o n o m i c ă şi politică a R o m â n i e i . c o n s i d e r â n d . E ş a n t i o n u l r o m â n e s c se d e p ă r t e a z ă de m e d i e d o a r în cazul ponderii semnificativ mai m a r e a colectiviştilor. individualism.: "Reacţia maselor la transformările din societăţile post- comunis'te". apărute din senin. 168 . H ă d ă r e n i ) . no. în interiorul ve­ chiului model cultural. E x e m p l e l e date m a i sus sunt extreme.

Masa este formată din indivizi c a r e î m ­ părtăşesc aceeaşi reacţie la acelaşi stimul. La fel gân­ desc şi autorii epocii m o d e r n e . R. Mulţi­ mea este formată dintr-un n u m ă r m a r e de persoane reunite în acelaşi timp. G. inclusiv mass-media) opinia publică nu este un fenomen nou: "Aristotel şi autorii latini evocă adesea rolul ei. Felix Alean. 274 Tarde. existând mai multe teorii.au ajuns. 272 Turner. simţul răspunderii pentru actele proprii este abolit.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII tamentele colective sunt favorizate ele c o n c e n t r a r e a populaţiei în marile aglomerări urbane. dimpotrivă. p. adevăratul personaj. ComjHylainentele colective sunt c o m p o r t a m e n t e neobişnuite. care amplifică c o m p o r t a m e n t u l imitat. dorin­ ţe secrete. . 1890. p. că libertatea nu are limite. A)Teoria depersonalizării: indivizii se dizolvă în m u l ţ i m e sau în masă.(lraă. cumpărătorii unui p r o d u s de o anumită m a r c ă . Bucureşti. ca atare exista încă din Antichitate. -ie-şiteclin c o m u n . fixând n o r m e . de la un individ la altul (vedem influenţa descoperirilor din biologie şi medicină). nefiind necesară între ei o apropiere fizică. în contact . OPINIA PUBLICĂ 2). . Editura ştiin­ ţifică şi enciclopedică. Bucureşti. l 5 8 . m e m b r i i mulţimilor şi maselor sunt uniţi şi de c o m u n i c a r e a directă şi indirectă care se stabileşte între ei.2. O altă distincţie importantă este cea dintre m u l ţ i m e şi m a s e . Paris. o demonstraţie). 82-98. G i o v a n n i S a r t o r i 2 7 6 consideră că expresia a apărut în deceniile pre­ mergătoare Revoluţiei franceze. apelul la emoţii. m a s a (indivizii ce o alcătuiesc) este unită prin valori. C o m u n i ­ c a r e a indirectă s-a dezvoltat mai ales datorită noilor mijloace de c o m u ­ nicaţie . î m p r e u n ă cu ceilalţi. 2006. fie ca ferment de distrugere a puterii. Englewood Cliffs. 275 Stoetzel. disciplinaţi şi conformişti de obicei. 100. Deşi difuză. m a s a . poate chiar timizi. să c o m u n i c e între ei. o a m e n i i se c o m p o r t ă într-un m o d diferit.. electoratul unui partid). Prentice Hali. în n o a p t e a de 21-22 d e c e m b r i e 1989 să fie gata să m o a r ă . ca un microb. le s c h i m b ă c o m p o r t a m e n t u l . Mariana Tabacu). frică sau.cu ceilalţi. I. O a m e n i născuţi şi educaţi în regimul c o m u n i s t . Antet. G. care antrenează un n u m ă r foarte m a r e de persoane. Teoria convergenţei: oamenii care c o m p u n m u l ţ i m i l e şi m a s e l e au caracteristici personale . în acest sens. G r u p u l .: Teoria democraţiei reinterpretată (trad. pen­ tru a d e s e m n a m a i bine caracterul " s p e c i a l i z a i " al u n o r m a s e . 1 9 8 7 . . publicul unui post de televiziune.c o m u n e . sau. pp. fie ca sprijin. învăţă­ m â n t politic sau defilări . 1999. c e e a ce d e t e r m i n ă un c o m p o r t a m e n t asemănător. Teoria imitaţiei. Girard: Sondajele de opiniepublică. vise. sau. de b u c u r i e . e x p r i m â n d un c o n s e n s normativ. opiLe Bon. simboluri sau obiective sociale c o m u n e (de e x e m p l u : cititorii unui ziar.. lasi.inclusiv mass-media . în interesul supravieţuirii comunităţii respective. Doru Pop).direct sau indirect . J. deşi fenomenul. 3). A.care se transmite.mulţimea. m u l ţ i m e a strânsă pe un stadion. Polirom. De multe ori. " h i d r a cu o mie de c a p e t e " . că barierele au căzut. simt că au voie să facă orice. E un fel de misticism care c u p r i n d e o a m e n i i . E l e pot fi s p o n t a n e sau organizate. O a m e n i liniştiţi. contagiunea este favorizată de sugestie. care participau docili la şedinţe de partid. spaţială. în acelaşi loc (de exemplu. G.. decât un cerc. în cadrul acestor manifestări colective.manifeste sau latente .odată cu Renaşterea italiană se constitu­ ie o veritabilă ştiinţă a Statului. ură. O conotaţie a termenului de opinie publică este şi acela de „gura l u m i i " . Toţi conducătorii politici vor să se folosească de această deper­ sonalizare în propriul interes. 1975. Indivizii se simt pierduţi în anonimat. Pentru Gabriel de T a r d e 2 7 4 . se transformă total atunci când sunt pe stadion sau participă la o d e m o n ­ straţie. ostilitate. 170 171 . [ c ă poporul] este cel mai tare şi cel mai p u t e r n i c " 2 7 5 . contagiu­ nea este mai d e g r a b ă o spirală. 21 276 Sartori. Teoria contagiunii sociale. p . nefiind n e a p ă r a t în acelaşi loc. faptul că sunt î m p r e u n ă .care au permis unui n u m ă r din ce în ce mai mare de o a m e n i . obiceiuri şi tradi­ ţii.devine adevăratul actor. la baricadele ridicate în cen­ trul Bucureştiului.: Psihologia mulţimilor (trad. G u s t a v e Le B o n crede că aceste c o m p o r t a m e n t e colective sunt rezultatul unei stări m e n t a l e supraindividuale. 9. 9. U n i i a u t o r i 2 7 2 folosesc termenul de public. în afară de emoţii şi idei. Sociologi şi psihologi sociali au încercat să explice aceste schim­ bări de c o m p o r t a m e n t . personalitatea. ei îşi pierd individualitatea. OPINIA PUBLICĂ- COMPORTAMENT COLECTIV Deşi dezvoltată şi devenită foarte vizibilă în e p o c a recentă (în spe­ cial datorită noilor mijloace de c o m u n i c a r e .. aflaţi la distanţe mari. . Pecher). este mai eficace decât apelul la raţiune. la un meci de fotbal.: Les lois de Vimitation. Lewis M Killian: Collective Behavior. Machiavelli afirmă în Principele . pot fi (din p u n c t dc vedere e m o ţ i o n a l ) manifes­ tări de furie. dintre care a m i n t i m : 1). la inconştientul colectiv. sau.

personificând-o. le­ gile sc redefinesc pentru a r ă s p u n d e acestor schimbări. c u m ar fi controlul social şi integrarea socială. altfel. un feedback pentru g u v e r n a r e şi pentru politică. comentatori. Opinia publică nu se confundă nici cu poziţia "forma­ torilor de o p i n i e " din mass-media (editorialişti. de m u l t e ori. ro. Ea nu este nici setul de valori sau atitudini profunde care asigură solida­ ritatea socială (confundându-se. p.: op. izolaţi sau ostracizaţi. 2004. priorităţile) opiniei p u b l i c e şi agenda clasei politice (în spe­ cial. prin­ tre lor nevoile fundamentale. Tarde. p. ed. rolul opiniei publice a devenit şi mai important o d a t ă cu trecerea de la politica p o p u l a r ă la politica--marfă şi dezvoltarea marketingului politic. şomajul. analişti). O p i n i a publică este tot mai d e s consultată şi din c a u z a acestui p r o c e s continuu de legife­ rare.. O p i n i a publică reprezin­ tă. instabil. creşterea preţuri­ lor şi inflaţia. rolul politic al opiniei publice este foarte important în societăţile d e m o c r a t i c e : o p i n i a publică ghidează acţiunile elitelor politi­ c e . de altfel asupra caracterului trecător. r e c o m p e n s e a z ă sau ' 277 9. un mijloc de control al guvernării prin j u d e c ă ţ i l e criticile pe c a r e le e x p r i m ă la dresa guvernării. 173 172 . N o e l l e . Subiecte legate de politica e x t e r n ă ( N A T O . care se tem să fie izolaţi. ei ar fi desconsideraţi. p e d e p s e ş t e . nu n u m a i nevoi fizice. astfel.m e d i a ) . să modifice a g e n d a opiniei publice.. p r o d u c e reacţii la decizii deja puse în practică. la p e r c e p e r e a politicii ca o activitate populară. schimbările sociale sunt mai r a p i d e . De e x e m p l u . considerând-o ca o grupare m o m e n t a n ă . de la p e r c e p e r e a politicii ca o activitate rezervată exclusiv elitelor. de respect şi a p r o b a r e din partea celor din jur. la rândul lor. însă. n o r m e l e .107. E. de iubire.N e u m a n n m e n ţ i o n e a z ă că în 1965 existau peste 50 de definiţii 2 8 0 . creşterea n u m e r i c ă şi simbolică a clasei de mijloc. Elisabeth N o e l l e . în concluzie.: Spirala tăcerii. astfel. m a t e r i a l e sau biolo­ gice. Girard: op. societatea devine mai coezivă şi îşi p o a t e apăra mai bine in­ teresele de supravieţuire şi dezvoltare. pentru că în societăţile d e m o c r a t i c e distanţa dintre elite şi m a s e este mai redusă. opinia publică din R o m â n i a a avut în anii ' 9 0 o agen­ dă d o m i n a t ă de subiecte e c o n o m i c e : sărăcia. Gabriel de T a r d e 2 8 1 insistă. marginalizaţi. fiind o „păzitoare a m o r a v u r i l o r " şi un puternic instru­ m e n t al controlului social..cit. o sumă o m o g e n ă de opinii individuale. să introdu­ că propriile obiective pe această a g e n d ă . Opinia publică . Editura Comunicare. soci­ etatea nu mai funcţionează c o n f o r m u n o r tradiţii imuabile. Totuşi.22 0 1 Noelle-Neumann.. de a s e m e n e a . prin c o m u n i c a r e politică. Bucureşti.cit. fie guvernarea încearcă. S-a trecut. a g e n d a guvernării) se pot aplica mai m u l t e soluţii de armonizare: fie politica se conformează a g e n d e i publicului.cit. astfel. opinia publică s a n c ţ i o n e a z ă c o m p o r t a m e n t e l e şi opi­ niile m e m b r i l o r comunităţii. aprobă sau d e z a p r o b ă .N e u m a n n 2 7 9 m e n ţ i o n e a z ă şi alte funcţii.învelişul nostru social (trad. DEZBATERI PUBLICĂ PRIVIND CONCEPTUL DE OPINIE In ceea ce priveşte conceptul de opinie publică. atât în d o m e n i u l electoral cât şi în d o m e n i u l politicilor publice. Opi­ nia publică p o a t e influenţa luarea u n o r decizii politice şi. O a m e n i i au. apariţia şi dezvoltarea mijloacelor de c o m u n i c a r e în masă ( m a s s . Prin u r m a r e . 278 Stoetzel. Opinia publică îi izolează pe cei care nu vor să se conformeze cadrului normativ al societăţii respective dar creşte conformismul celorlalţi. D e z v o l t a r e a democraţiilor m o d e m e a c o n s o l i d a t rolul opiniei pu­ blice în funcţionarea politicii. Idem.3. Simţul c o m u n percepe. p. OPINIA PUBLICĂ Atunci când există discrepanţe între a g e n d a (subiectele de interes şi p r e o c u p a r e . Alţi factori care au sporit i m p o r t a n ţ a politică a opiniei p u b l i c e sunt: educaţia generală (care a crescut nivelul de c o m p e t e n ţ ă politică a clase­ lor populare). mai mult sau mai puţin logică. E. dar mai puţin vizibile (latente. A. De asemenea. p. Vlad Cucu-Oancea). de judecăţi care r ă s p u n d p r o b l e m e l o r curente şi care Noelle-Neumann. C o m u n i c a r e a politică p o a t e să utilizeze p e r s u a s i u n e a dar şi informarea corectă. fluid al opiniei publice.79.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII nia publică p o a t e d e t e r m i n a indivizii să a d o p t e c o m p o r t a m e n t e în ciuda propriilor convingeri şi voinţe. fundamentul puterii r e z i d â n d în opinia p o p u l a r ă 2 7 8 . Ei au n e v o i e de afecţiune. J. C o n f o r m i s m u l îi va ajuta să îşi satisfacă a c e s t e ne­ voi. opinia publică în m o d monoli­ tic. Opinia şi mulţimea. O p i n i a publică nu este. O p i n i a publică a î n c e p u t să conteze din ce în ce m a i mult în politică. există foarte multe accepţiuni. Indivizii se supun pentru că. Astfel. la fel de importante.121. U n i u n e a E u r o p e a n ă ) au fost o a r e c u m i n t r o d u s e "din exterior" pe agenda popula­ ţiei. 277 9. cu cultura politică). nu manifeste) ale opiniei publice.

loji masonice. pentru unii cercetători opinia publică este ceva trecător. 285 Schaefer.26-33. pp. Atitudinile indi­ viduale sunt formate prin procesele de socializare politică. p. de n u m e r o a s e m a n u a l e şi dicţionare de s o c i o l o g i e 2 8 3 ) : Opinia publică este ansamblul opiniilor ex­ primate în raport cu un subiect precis. R. O p i n i a p u b l i c ă nu este monolitică. M. adunări. opinia publică face legătura dintre public (popor) şi decidenţi. F. Spaţiul public este. J. nu este niciodată u n a n i m ă : poate exista un curent de o p i n i e d o m i n a n t (sau majoritar) dar există şi curente aflate în dezacord cu o p i n i a d o m i n a n t ă . guvernarea reprimă opinia p u b l i c ă şi nu îşi b a z e a z ă deciziile pe consultarea reală a opiniei publice. De asemenea. î n c l i n ă m să c o n s i d e r ă m . dar nu forma­ rea atitudinilor şi a opiniei publice devine centru] de interes ci procesul de c o m u n i c a r e a atitudinilor publicului către decidenţi şi rezultatul in­ fluenţei opiniei publice asupra deciziei politice.): Handbook of Polilical Marketing. D e c i . din p unctul de vedere al sociologiei politi­ c e . Aceste organizaţii au fost constituite în m o d liber. J.180. pen­ tru alţii este ceva durabil. universităţi. în legătură cu care nu există un consens evident (de e x e m p l u . definiţia inspirată de sociologii francezi Jean Stoetzel şi Alain G i r a r d 2 8 2 (şi preluată. de obi­ cei. ea nu este simpla s u m ă a opiniilor individuale. neorganizat. cu intenţia de a d e t e r m i n a şi influenţa procesul legislativ. OPINIA PUBLICĂ structura şi acţiunile guvernării .l 1. ţine de actualitate. 9. asociaţii.: op.. Janina Ianoşi). Studiul unei catego­ rii a societăţii burgheze. 1995. s u p r a d e t e r m i n a r e a opiniilor individuale de către opinia publică. opinii individuale care se supun regulilor psihologice de formare. de obicei. p. Altă perspectivă. p. J. Există abordări care c o n c e p opinia publică n u m a i în legătură cu ac­ tul guvernării: opinia p u b l i c ă este c o m u n i c a r e a de la cetăţeni către gu­ vernare. Subiectul asupra căruia se e x p r i m ă opinia p u b l i c ă este.l. consideră că opinia publi­ că este suma. O p i n i a publică nu este s u m a opiniilor individuale. pe b a z a deciziilor Canlwell. politicile g u v e r n a m e n ­ tale). p. în care funcţionau noi forme de sociabilitate. Sage Publication. observabil şi măsurabil. 578. Thousand Oaks. că opinia publică este ceva care există în afara şi dea­ s u p r a indivizilor. pentru sociologie opinia publică nu are o d i m e n s i u n e t r a n s c e n d e n t ă . 12 13 Stoetzel. empiric. o entitate supraindividuală. New York. Pentru alţii. care d e p ă ş e a u barierele sociale. inspirată de pozitivism. care p r e o c u p ă o c o m u n i t a t e dată). Acest c o n c e p t al opiniei publice nu poate acţ iona decât în societăţile d e m o c r a t i c e . care preexistă intervenţiei son­ dajelor de opinie şi care p r o d u c e efecte sociale şi p s i h o s o c i a l e (influen­ ţarea c o m p o r t a m e n t e l o r individuale şi de grup. un artefact al sondajelor de opinie.. p. Lamm: Sociology. (trad. un subiect controversat. formula m a t e m a t i c ă a ariei cercului nu p o a t e fi un subiect de opinie publică). u n d e guvernul este ales în m o d liber. B. (ed. McGraw-Hill..: "Public Opinion and the Legislative Process. în: Newman. A. în formulări diferite.. de altfel). 1999.: " D o the Media reflect or Shape Public opinion?". în: Lazarsfeld. în c o n c l u z i e . un caracter misterios. Bucureşti. 174 175 . International Edition. J. Paris. în acelaşi timp. Epitetul „ p u b l i c " se referă la c e v a care este d e s c h i s tuturor şi care. O p i n i a publică este privită de către unele abordări ca o realitate psihosocială. Dezbaterea pu­ blică d e v i n e accesibilă maselor populare şi î n c e p e să fie codificată de reguli. 1973. în corelaţie cu conceptul de opinie publică p u t e m aminti conceptul de sferă p u b l i c ă (sau spaţiu public) elaborat de H a b e r m a s 2 8 6 . o invenţie a modernităţii (ca şi spaţiul privat. P. Robert P..: Sfera publică şi transformarea ei structurală. o p i n i a publică este d o a r o construcţie artificială. Girard. Pri­ mul spaţiul public este spaţiul public burghez. CA. existând dimpotrivă. The Free Press.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII sunt reproduse d e mai m u l t e ori în acelaşi timp.. ci n u m a i m ă s u r â n d şi agregând opiniile individuale ale unui eşantion reprezentativ. In societăţile autoritare sau totalitare. rezultanta sau m e d i a opiniilor individuale. consilii. voluntar. 1966. ci este ceva foarte concret. Rosenberg (eds. O perspectivă c o n s i d e r ă .217. atitudini c o m u n i c a t e guvernanţilor. Hugues.cit. Prin urmare.): The language of social research. de interes public şi care. 286 Habermas. M. 1998. cluburi. î n aceeaşi societate (deci. Larousse. Sumpf. S e p a r a r e a dintre spaţiul public şi spaţiul privat este un rezultat rela­ tiv r e c e n t al diferenţierii sociale. Roka.F. după părerea lui H a b e r m a s . e x p r i m â n d atitudini asupra chestiunilor de politică publică.T. C o n t e s t a r e a regimului politic nu se mai face prin mijloace violen­ te ci în cadrul legal al dezbaterii politice: parlamente. Alţi a u t o r i 2 8 5 consideră opinia publică drept un c o m p o r t a m e n t co­ lectiv s p o n t a n . reprezintă interesul comunităţii respective.507. Este adevărat că opinia publică nu poate fi mă­ surată direct. inspirată din holismul sociologic şi din psihologia socială. Univers. uniuni culturale.: Dictionnaire de sociologie.V.

ea nu este simpla s u m ă a opiniilor individuale. 175 Stoetzel. p.. cu intenţia de a d e t e r m i n a şi influenţa p r o c e s u l legislativ. adunări. A c e s t c o n c e p t al opiniei publice nu p o a t e acţ io na decât în societăţile democratice. un artefact al sondajelor de opinie. observabil şi măsurabil. Aceste organizaţii au fost constituite în mod liber. pentru unii cercetători o p i n i a publică este c e v a trecător. ci este ceva foarte concret. Bucureşti. Dezbaterea pu­ blică devine accesibilă maselor populare şi î n c e p e să fie codificată de reguli. din p u n c t u l de vedere al sociologiei politi­ ce. consilii. New York.V. J. opinia publică face legătura dintre public (popor) şi decidenţi. 1999. Epitetul „ p u b l i c " se referă la ceva care este deschis tuturor şi care. uniuni culturale. în formulări diferite. guvernarea reprimă opinia p u b l i c ă şi nu îşi b a z e a z ă deciziile pe consultarea reală a opiniei publice. reprezintă interesul comunităţii respective. Larousse.): The language of social research. opinii individuale care se supun regulilor psihologice de formare. pen­ tru alţii este ceva durabil.l I. Paris. J. Sage Publication. De a s e m e n e a . 1966. Spaţiul public este. R. s u p r a d e t e r m i n a r e a opiniilor individuale de către opinia publică.: op. 1998. p.. ( e d ) : Handbook of Politica! Marketing. neorganizat.. O p i n i a p u b l i c ă este privită de către unele abordări ca o realitate psihosocială. P. p. J. p. formula m a t e m a t i c ă a ariei cercului nu p o a t e fi un subiect de opinie publică).180. care p r e o c u p ă o c o m u n i t a t e dată). F. î n c l i n ă m să c o n s i d e r ă m . c o n s i d e r ă că opinia publi­ că este s u m a . în societăţile autoritare sau totalitare. Altă perspectivă. M. Prin urmare. p.217. în: Lazarsfeld. opinia publică este d o a r o construcţie artificială. O p i n i a p u b l i c ă nu este monolitică. A. cluburi. Studiul unei catego­ rii a societăţii burgheze.: "Public Opinion and the Legislative Proccss. 578. empiric. Thousand Oaks. existând dimpotrivă. O p i n i a publică nu este s u m a opiniilor individuale. ci n u m a i m ă s u r â n d şi agregând opiniile individuale ale unui eşantion reprezentativ.: "Do the Media reflect or Shape Public opinion?". McGraw-Hill.violen­ te ci în cadrul legal al dezbaterii politice: parlamente.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII sunt reproduse d e mai multe ori în acelaşi timp. Alţi a u t o r i 2 8 5 consideră opinia publică drept un c o m p o r t a m e n t co­ lectiv s p o n t a n . O perspectivă consideră.. u n d e guvernul este ales în m o d liber. în: Newman.I. C o n t e s t a r e a regimului politic nu se mai face prin mijloace. inspirată din holismul sociologic şi din psihologia socială. atitudini c o m u n i c a t e guvernanţilor. M. care preexistă intervenţiei son­ dajelor de opinie şi care p r o d u c e efecte sociale şi p s i h o s o c i a l e (influen­ ţarea c o m p o r t a m e n t e l o r individuale şi de grup. Rosenberg (eds. Pentru alţii. o invenţie a modernităţii (ca şi spaţiul privat. B. pentru sociologie opinia publică nu are o dimensiune t r a n s c e n d e n t ă . pp. în legătură cu care nu există un consens e v i d e n t (de e x e m p l u . că opinia publică este ceva care există în afara şi dea­ supra indivizilor. 286 Habermas.T. Univers. OPINIA PUBLICĂ structura şi acţiunile g u v e r n ă r i i 2 8 4 . Atitudinile indi­ viduale sunt formate prin procesele de socializare politică. Robert P. Sumpf. după părerea lui H a b e r m a s .: Dictionnaire de sociologie. pe baza deciziilor Cantwell. voluntar. Pri­ mul spaţiul public este spaţiul public burghez. 285 Schaefer. rezultanta sau m e d i a opiniilor individuale. ţine de actualitate. în concluzie. Hugues. nu este niciodată u n a n i m ă : p o a t e exista un c u r e n t de o p i n i e d o m i n a n t (sau majoritar) dar există şi curente aflate în dezacord cu opinia d o m i n a n t ă . universităţi. In corelaţie cu conceptul de o p i n i e publică p u t e m aminti conceptul de sferă publică (sau spaţiu public) elaborat de H a b e r m a s 2 8 6 . în care funcţionau noi forme de sociabilitate. de obicei. care depăşeau barierele sociale. loji masonice. Lamra: Sociology. J. definiţia inspirată de sociologii francezi Jean Stoetzel şi Alain G i r a r d 2 8 2 (şi preluată. (trad. un subiect controversat. 1995. Girard. de n u m e r o a s e m a n u a l e şi dicţionare de s o c i o l o g i e 2 8 3 ) : Opinia publică este ansamblul opiniilor ex­ primate în raport cu un subiect precis. un caracter misterios. de interes public şi care. Subiectul asupra căruia se e x p r i m ă opinia p u b l i c ă este. 9. International Edition. de obi­ cei. Este adevărat că opinia publică nu poate fi mă­ surată direct. The Free Press. de altfel). S e p a r a r e a dintre spaţiul public şi spaţiul privat este un rezultat rela­ tiv recent al diferenţierii sociale. CA. Roka. o entitate supraindividuală.507. 1973. în aceeaşi societate (deci.26-33.cit.. Există abordări care c o n c e p opinia publică n u m a i în legătură cu ac­ tul guvernării: opinia p u b l i c ă este c o m u n i c a r e a de la cetăţeni către gu­ vernare.. în acelaşi t i m p .: Sfera publică şi transformarea ei structurală. inspirată de pozitivism. 174 . dar nu forma­ rea atitudinilor şi a opiniei publice devine centrul de interes ci procesul de c o m u n i c a r e a atitudinilor publicului către decidenţi şi rezultatul in­ fluenţei opiniei publice asupra deciziei politice. politicile g u v e r n a m e n ­ tale). e x p r i m â n d atitudini asupra chestiunilor de politică publică.F. Janina Ianoşi). Deci. asociaţii.

37 5 Ibid. 13 291 Ibidem. biserica. Cetăţenii sunt înstrăinaţi de p r o c e s u l politic pentru că sfera publică r e p r o d u c e comunicaţional puterea. p. diferi­ te organizaţii. p r e s a scrisă d e v i n e una dintre principalele surse de informare a publicului.p. Ca u r m a r e . op.23 " lbidem. OPINIA PUBLICĂ tea" .de exemplu. sfera publică îşi pierde autonomia şi funcţia sa critică. Deşi alcătuită din opinii individuale. sfera publică nu este creată prin participarea cu d r e p t u r i egale la structu­ rarea opiniei publice şi a voinţei p o l i t i c e . De fapt. înlocuind confruntările violente. Spaţiul pu­ blic este un loc de e x p r i m a r e p a ş n i c ă a contestaţiei şi un loc în care con­ testaţia p o a t e fi controlată. prestructurează şi d o m i n ă sfera p u b l i c ă 2 9 3 . P e n t r u a-şi recuceri a u t o n o m i a . Un rol important îl j o a c ă publicaţiile . c o m u n i c a r e a interpersonală în grupurile primare. p. vecinătatea. b a z a t e pe reguli de r e p r e z e n t a r e .4.38 3 2 176 177 . 289 Habermas. H a b e r m a s face legătura dintre spaţiul public şi cel privat. educaţia publică şi cultura de m a s ă au extins spaţiul public. participarea societăţii la p u t e r e a statală de decizie şi la exercitarea e i . statul î n c e p e să " e t a t i z e z e societa- 9. pentru că există publicuri diferenţiate şi o m u l t i t u d i n e de sfere publice aflate în c o n c u r e n ţ ă 2 9 0 . este greşit să folosim la singular acest termen. un p r o c e s de exclu­ dere. Invenţia tiparului şi c r e a r e a " G a l a x i e i G u t e n b e r g " 2 8 8 au fost deci esenţiale pentru apariţia spaţiului p u b l i c .m e d i a î n c e p e să fie strâns legată de e c o n o m i e şi prin se­ lecţia accesului la canalele de c o m u n i c a r e publică. ziare . diverse c u n o ş t i n ţ e ) .cit. prieteni. Sursele principale de formare a opiniei publice sunt. în secolul al XLX-lea. p. din această lucrare): mass-media. Idem. Alţi factori care c o n t r i b u i e la transformarea sferei publice sunt noua relevanţă a publicităţii.m e d i a (mediile electro­ nice: " G a l a x i a M a r c o n i " ) . de la b u r g h e z i e la clasele p o p u l a r e .METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII private ale m e m b r i l o r fondatori. având şi rolul de a f o r m a opiniile. spaţiul public se modifică.. arătând conexiunile dintre canalele publice de c o m u n i c a r e şi c a n a l e l e private (familia. şi ea. în general. sfera publică se redefineşte continuu. 2 9 1 Urbanizarea. destul de strict regle­ mentate (în zilele noastre prin politicile sexualităţii şi politicile familiale). de fapt. FORMAREA OPINIEI PUBLICE O p i n i a publică se f o r m e a z ă prin socializare şi c o m u n i c a r e politică. c o n t i n u ă H a b e r m a s . M. m e c a n i s m e l e democratice. Sfera publică este un loc al interacţiunii politice. 9.fiind. 2 8 9 Spaţiul public este privit ca o reţea de c o m u n i c a r e p u b l i c ă în care se formează opinia publică. în a d o u a j u m ă t a t e a secolului al XX-lea. şi P. C o n s e n s u l social este î n s ă realizat prin sfera publică d o m i n a n t ă .19 lbidem. şcoala. Astfel. Bucureşti. pe negocieri şi c o m p r o m i s u r i . de fapt. Organizaţiile spaţiului public aveau structuri şi reguli egalitare şi erau b a z a t e pe libertatea expresiei şi pe 287 decizii luate de m a j o r i t a t e . p. fuziunea distracţie-informaţie şi masificarea con­ sumului. librăriile. reviste. viaţa sexuală şi reproducerea biologică . De fapt. E x t i n d e r e a drepturilor civice şi a participării politice a j u c a t şi rolul unui i n s t r u m e n t de pacificare so­ cială. în care relaţiile dintre diferiţii actori sunt foarte d i n a m i c e pentru că ei se luptă p e r m a n e n t pen­ tru redefinirea chestiunile care intră sau care ies din spaţiul public. fiind m o n o p o l i z a t ă de medii care creează o loialitate de m a s ă 2 9 4 . agenţii sociali­ zării politice (vezi subcapitolul 8. de redescoperirea societăţii civile şi de m o d e l e de socializare şi cultură politică ale unei populaţii deprinse cu libertatea295. de marginalizare a celorlalte sfere din dezbaterile centrale. 1975. colegi.cărţi. Astfel. Aceasta î n s e a m n ă . grupurile de referinţă.4.p r e c u m şi editurile. multe lucruri considerate private . sfera publică are nevoie de garanţii­ le instimţionale ale statului de drept. totuşi. prin crearea statului bunăstării. p. sub influenţa structurii sociale şi politice (statul şi e c o n o m i a vor să îl controleze) şi a structurii de c o m u n i c a r e şi m a s s . era c o n c e p u t ca fiind separat de stat şi de e c o n o m i e (care. dar î n s e m n a . L. M a s s .18 290 . 287 288 Idem McLuhan. Editura Politică.l5 lbidem. bibliotecile. Năvodarii). Rolul ei nu se r e d u c e î n s ă la simpla in­ formare. în c o n s o n a n ţ ă cu liberalismul v e a c u l u i al XLX-lea. Spaţiul public. grupurile de presiune (mai ales atunci când acţiunile şi mesajele lor sunt popularizate prin mass-media). p. era con­ cepută ca separată de stat). cu influenţe semnificative asupra c o m p o r t a m e n t e l o r şi atitudinilor. de limitare a puterii statului.: Galaxia Gutenberg (trad.. ea este un fenomen colectiv.

fiind mediată de c o m u n i c a r e a interpersonală (conversaţia) între m e m b r i i grupurilor pri­ m a r e . care sunt mai expuşi fluxului de informaţii.conversaţie — formarea opiniei . De fapt. mesajele c a r e contrazic aceste predispoziţii nu au nicio şansă să fie acceptate de alegătorii respectivi. 2005. cât şi Lazarsfeld au trăit şi şi-au publicat cercetările înainte de r ă s p â n d i r e a televiziunii. Gaudet H. atât T a r d e . 297 Lazarsfeld P. de fapt.ro. Lectura ziarelor.: Opinia si mulţimea (trad. T e l e v i z i u n e a a schimbat aspectul campaniilor electorale. Totuşi.. Comunicare. D u p ă părerea lui Lazarsfeld şi a şcolii sale de sociologie eletorală (Şcoala C o l u m b i a ) . G r u p u r i l e de presiune şi organizaţiile societăţii civile pot şi ele in­ fluenţa opinia publică. Liderii de opinie sunt p e r s o a n e b i n e integrate în grupurile lor d a r c a r e au n u m e r o a s e contacte în exteriorul grupului. de a a d u c e subiecte pe a g e n d a publicu­ lui. au crescut confuzia opiniei publice şi aşteptările legate de sistemul politic. mulţi autori c o n s i d e r â n d că încurajează pasivitatea şi acceptarea necritică a mesajului transmis. Politicienii sunt prezentaţi (mai ales în c a m p a n i i l e electorale) ca eroi care dau iluzia că au soluţii pentru orice situaţie. d a c ă v o m c u n o a ş t e atitudinile d o m i n a n t e în rândul populaţiei.ro.m e d i a j o a c ă rolul esenţial în formarea opiniei publice. c o m u n i c a r e a politică are loc în d o u ă paliere: de la m e d i a la liderii de opinie. cât şi Lazarsfeld consideră că nu m a s s . de la liderii de opinie la membrii grupului (the two-step flow of communication theory). Tarde. Televiziunea este acuzată de a fi atomizat societatea. con­ versaţia pe teme politice. cu care se identifică cel mai b i n e . G.marşuri. la dezbateri centrate pe simboluri politice şi carisma personajelor. cu probabilitate. interesul pentru politică . Humanitas. pen­ tru că ea a preluat şi rolul j u c a t de conversaţie (sau a suprimat complet această etapă a secvenţei). făcându-i pe oameni consu­ matori şi spectatori şi nu participanţi i m p l i c a ţ i 2 9 8 . R e m a r c ă m din această înşiruire. Ca urma­ re. Influenţa c a m p a n i e i electorale este m e d i a t ă de liderii de opinie. P u t e m înca­ dra aceşti autori în grupul de teorii ale "mediilor slabe". în secvenţa liniară elaborată de T a r d e . î m p r e u n ă cu e c h i p a sa a d e s c o p e r i t că m a s s . Bucureşti. achiziţionând o c o m p e t e n ţ ă într-un d o m e n i u pre­ cis. P u t e m c o n c h i d e că. 2007.m e d i a nu ar face decât să clarifice sau să con­ solideze u n e l e predispoziţii ale alegătorilor. mitinguri. e a £ g . o a m e n i i nu sunt receptori pasivi şi necritici ai mesajului presei. Imbecilizarea prin televiziune şi post — gândirea. 2004.. în schimb. ale "mediilor tari". 2 9 7 unul dintre întemeietorii sociologiei electorale. raţională. în acest sens. massm e d i a având rolul de a forma convingeri doar în cazul nehotărâţilor sau asupra subiectelor neclare dar nu pot schimba convingerile ferme. acea populaţie. în p r i m u l rând. Mesajele ei nu au nici o putere dacă nu sunt preluate şi amplificate în c o m u n i c a r e a personală. OPINIA PUBLICA tocmai mesajele şi mediile (ziarele) care corespund cel mai bine predis­ poziţiilor lor. ca politica. Acest lucru este foarte important pentru că. v o m şti şi ce c o m p o r t a m e n t e politice (inclusiv electo­ rale) va dezvolta. aceştia işi aleg 9. De asemenea. de la a r g u m e n t e raţionale. Nicoleta Corbu). m a s s .m e d i a nu sunt atotputernice şi nu influenţează nediferenţiat toate grupurile şi toţi indi­ vizii expuşi. formarea opiniilor politice în c a m p a n i a electorală. A c e a s t a j o a c ă . T e o r i a lui T a r d e a fost valorificată de sociologul american Paul Lazarsfeld.s-au diminuat. Televiziunea este socotită cel m a i puternic mijloc de influenţă şi persuasiune politică. Berelson B. D a r . fiind consi­ derată un mijloc de c o m u n i c a r e afectiv şi nu raţional. O altă idee fundamentală pentru sociologia politică. Prin u r m a r e . Prin urmare. demonstraţii . a d r e s e a z ă mai mult emoţiilor decât intelectului. este aceea că atitudini­ le (opiniile) predetermină c o m p o r t a m e n t u l (acţiunea). însă. T e l e v i z i u n e a r e d u c e la trei numărul c o m p o Vezi. El a studi­ at. exprimată. E l a identi­ ficai patru etape ale acestei influenţe: citirea presei . în anii ' 4 0 ai secolului trecut.să fie popularizate. 178 179 .acţiune. nu cuvintele au rolul şi impactul mai mare. in­ teracţiunea dintre televiziune şi publicul său este una specială.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII Una din primele analize ale modului în care mass-media influenţea­ 296 ză formarea opiniilor a fost realizată de Gabriel de T a r d e . mutând accentul de la dezbateri de idei. înţelegerea vieţii politice. comunicare. rolul cheie în f o r m a r e a opiniilor. influenţa ei asupra opiniilor nu este directă. există. rolul presei de a furniza subiecte de conversaţie. de a s e m e n e a . Bu­ cureşti. cu condiţia ca mesajul şi acţiunile lor .: Mecanismul votului: cum se decid ale­ gătorii într-o campanie prezidenţială (trad. Apariţia televiziunii schimbă totul: imaginile. un al g r u p de teorii. de a fi r e d u s participarea politică şi civică. Simona Bogdan).\Ljr!erii de o p i n i e influenţează grupul din care fac parte. Bucureşti. Aceşti eroi sunt distruşi cu aceeaşi rapiditate cu care au fost creaţi. T e l e v i z i u n e a a modificat profund secvenţa liniară a lui Tarde. Fiind un mijloc vizual. Alegătorul este văzut de către aceste teorii ca o persoană informată. discursul critic al lui Sartori în Homo Videns.F. Atât T a r d e .

rolul con­ versaţiei .. rilul decisiv al c o m u n i c ă r i i interpersonale în formarea opiniei şi a deciziei de v o t 3 0 2 . Lecuyer: Dicţionar de sociologie (trad. construit. o p i n i a pu­ blică nu mai limitează p u t e r e a ci raţionalizează. S. insuficient c u n o s c u t e . 301 Lee Kaid. desigur. Acest rezultat. oferite de m a s s . a sensului faptelor sociale. p â n ă acum.5. privind eficacitatea acesteia. sondajul de opinie. la fel ca şi în cazul principiului non-determinării al lui Heisenberg.cit. Statusurile şi rolurile se redefinesc. p. P. 123/2004. poate să fie decisiv. d e o c a m d a t ă . Iaşi. T e l e v i z i u n e a joacă. ca o reţea şi nu ierarhic. Ţuţuianu). L. în general. Astfel. 181 .. simplificatoare. Un alt obstacol în calea cunoaşterii „ a b s o l u t e " a opiniei publice este că. op. 299 în viziunea lui H a b e r m a s .. s c h i m b a r e a imaginii nu î n s e a m n ă n e a p ă r a t şi s c h i m b a r e a intenţiei de vot. Internetul s-a transformat. R. p.: «L'internet des 10-20 ans. Dintre acestea. se poate m i n i m i z a n u m a i rafinând metodele şi tehni­ cile de studiere a opiniei publice. B. un rol i m p o r t a n t în formarea opi­ niei publice p r e c u m şi în formarea u n o r opinii asupra u n o r subiecte ne­ clare. mai ales în cazul a d o l e s c e n ţ i l o r 3 0 0 . Fără a fi singurul. Desigur. acesta a d e v e n i t un i m p o r t a n t factor al modelării rea­ lităţii sociale. no. Une ressource pour une communication autonome ».430-433. care e cu atât mai m a r e cu cât: apelul la iraţional seduce şi c o n v i n g e telespectatorii se identifică cu actorii politici de pe ecran 9. Este greu de schimbat. HTJnTîlîutori consideră însă că această limitare metodologică împi­ edică progresul real al cercetării opiniei publice. justifică puterea. V.. aşa c u m îi s p u n e şi n u m e l e . I. Beciu. P e n t r u utili­ zatorii de internet. rolul m e d i a şi al c o m u n i c ă r i i poli­ tice. nu poţi p ă t r u n d e în obiectul studiat fără a-1 modifica. Perpelea.. în c a r e identităţile şi relaţiile i n t e r u m a n e funcţionează d u p ă logici diferite faţă de m o d e l e l e tradiţionale. prin studii empirice.m e d i a şi influenţate de stat şi e c o n o m i e . din care este extras 3 " 3 . U n e o r i exagerat. în unele medii sociale într-un puternic instrument de socializare şi de con­ strucţie a identităţii individuale. în privinţa c o m p o r t a m e n t e l o r electorale. C o m u n i c a r e a poate însă să reconfigureze imaginea unui partid sau a unui c a n d i d a t asociind-o cu aceste valori şi atitudini.274. Univers enciclopedic. p a r e a fi o p a r a d i g m ă a u n u i n o u spaţiu public. M. OPINIA PUBLICĂ telespectatorii discută cu alţi indivizi. uneori subapreciat. în :Newman. valorile şi atitudi­ nile politice fundamentale. ne­ dorit dar inevitabil. op. calea regală este. Ştefănescu: Construcţia simbolică a cîmpului electoral. cit.. N.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII nenlelor din m o d e l u l Tarde-Lazarsfeld: media-opinie-acţiune. dacă p o n d e r e a nehotărâţilor înaintea unui scrutin este relativ m a r e . ca 300 Habermas. sunt create şi difuzate noi ritualuri de interacţiune şi noi limbaje. sondajul de opinie este instrumentul principal de cercetare care ne permite acest lu­ cru. opinia publică poate fi cunos­ cută utilizând metodele şi tehnicile psihosociologice. 26 Martin. 9. în totalitatea şi complexitatea ei. rolul televiziunii variază de la o situaţie socială la alta. Opinii­ le informale sunt scurtcircuitate de fluxul opiniilor formale. schematică. p.cit. manifestând aceleaşi pre­ ferinţe politice cu ei telespectatorii u r m ă r e s c frecvent emisiuni politice televiziunea nu p r o d u c e disonanţă cognitivă (reacţie de apărare provocată de mesaje perturbatoare în raport cu sistemul propriu de opinii). 1996. O. indiscutabil. teoretică. profesorul Ioan D r ă g a n şi grupul de lucru din jurul său au arătat. 180 Drăgan. Besnard. superficia­ lă dar. este principala modalitate ştiinţifică prin care p u t e m a p r o x i m a c e e a ce se întâmplă în mentalul colectiv. 280. I. In R o m â n i a . care. 303 Boudon. p. opjnia^ jjţjblică rezultată în urma cercetărilor sociologice nu este o reconstituire absolut fidelă a realităţii. ea poate influenţa decizia nehotărâţilor. Deşi c o m p o r t a m e n t colectiv. M. Bucureşti.-P. A c e s t mediu de c o m u n i c a r e . Sondajul (ancheta) de_opinie este o metodă_sociologică de cliesţio_nare a u n u i e ş a n t i o n de indiyjz[ reprezentativ l^ntru~pTjpuTăţia mai n u m e r o a s ă . Reseaux. fiind controlată de m e d i a ..de informare şi p e r s u a s i u n e . 27-58. U n e l e studii e m p i r i c e 3 0 ' au ajuns la u r m ă t o a r e l e concluzii. Este vorba de o construcţie abstractă. STUDIUL OPINIEI PUBLICE Având o existenţă psihosocială reală. Cherkaoui. pp. opinia publică nu p o a t e fi sesizată de­ cât prin intermediul opiniilor individuale. prin c o m u n i c a r e politică. a fost mai d e g r a b ă centrată pe detalii tehnice prea puţin semnificative. C. 304 Noelle-Newman: op. Institutul European. Apariţia intemetului în spaţiul public a p r o d u s mutaţii revoluţiona­ re.fiind îndeplinit tot de televiziu­ ne. : "Political Advertising: A Summarybof Research Findings". Bineînţeles. cvasioficiale. Dragomirescu. Studiul opiniei p u b l i c e ar trebui să nu se mai c o n c e n t r e z e asupra indivizilor. Marinescu.

Este adevărat dar son­ dajele (mai ales prin seriile de date organizate c r o n o l o g i c . Din păcate. nu s-a găsit m e t o d a de a b o r d a o p i n i a publică din structurile sociale. comu­ nicare prezentată la conferinţa Asociaţiei mondiale pentru cercetarea opiniei publice. 182 183 . publicul. ele nu sunt c o m p l e t uitate şi lasă reziduuri în m e m o r i a colectivă. Stoetzel şi Girard. a subiectelor considerate importante. 4 1 . c a m p a n i i l e electorale. p. din emisiunile posturilor de radio străine.. a s c u n s e sub un calm înşelător. 6. D e m o c r a ţ i i l e se b a z e a z ă pe suportul popular majoritar şi sondajele sunt cele care dezvăluie care forţe politice se b u c u r ă de acest s u p o t şi care nu. m a i ales în sensul accentuării conformismului. T o t u ş i . F u n c ţ i a politică practică: rezultatele sondajelor orientează acţi­ unea politică. Public Opinion Research în a Period of Democracy Building. i g n o r â n d indivizii ce le c o m p u n . Astfel. o a m e n i i de afaceri. strategiile de marke­ ting. ziariştii. sondajul de opinie nu este un p a n a c e u . cu ponderi importante. aşa-numitele m e t o d e şi tehnici calitative sunt mai puţin utili­ zate. Oricât de mult ar fi progresat p r o c e d u r i l e de culegere şi de prelucrare a datelor. pe v r e m e a c o m u n i s m u l u i . a aderării la o atitudine care este c o n s i d e r a t ă majoritară de către sondaje. 41). Politicienii. Sulek. p. strategiile politice. ei folosesc această c u n o a ş t e r e pentru a şti să îşi impună deciziile. obţinute din b a r o m e t r e de opinie) pot releva tendinţe care nu sunt î n c ă manifeste şi care pot scăpa altor m e t o d e de observaţie. astfel. spre deosebire de dictaturi. Această sursă de cunoaştere este ceva nou pentru R o m â n i a (şi pentru alte foste dictaturi) pentru că. însă. c o m u n i c a r e a politică etc Stoetzel şi G i r a r d 3 0 7 identifică apariţia primelor sondaje de opinie în S U A . ele au alte avantaje (ca să nu mai vorbim de faptul că sunt m a i ieftine): au o mai mare profunzime în raport cu sondajele. uneori. p â n ă a c u m . cit. în general. Funcţia persuasivă a sondajelor se manifestă şi prin alegerea temelor sondajelor. politicile publice. o varietate mai m a r e de m e t o d e şi tehnici de cercetare ştiinţifică. în unele cazuri. P u t e m sintetiza funcţi­ ile sondajelor de opinie publică astfel: F u n c ţ i a cognitivă: prin sondajele de opinie. cetăţenii puteau avea informaţii credibile des­ pre starea reală a societăţii d o a r din experienţa proprie sau a celor apro­ piaţi şi. decât un sondaj. acestea nu sunt făcute publice). Poate că rezultatele cercetărilor calitative nu sunt. alături de sondaje. probabilitatea de eroare nu este atât de simplu de calculat. publi­ carea sondajelor a arătat că opinia publică nu este ceva monolitic. un panel format din lideri de opinie. C h i a r dacă rezultatele sondajelor sunt volatile. „reprezentative la nivel n a ţ i o n a l " şi p o a t e că.: "The Functions of Public Op inion Polis în N e w Democracies". E s t e . C u n o a ş t e r e a opiniei publice nu îi deter­ m i n ă î n t o t d e a u n a pe guvernanţi să acţioneze c o n f o r m acestei opinii. Varşovia. op. de fapt. potrivit unui clişeu. adevărat că studiul opiniei publice ar putea şi ar trebui să nu mai c o n s i d e r e exclu­ siv indivizii ca unităţi de analiză ci şi grupurile şi organizaţiile şi să fo­ losească. Deşi sondajele şi-au căpătat un statut de ştiinţificitate. De a s e m e n e a . Societăţile d e m o c r a t i c e sunt interesate de c u n o a ş t e r e a opiniei pu­ blice. Napoleon al IlI-lea a ştiut cum să obţină acordul opiniei publice pentru războiul cu Prusia (vezi Stoetzel şi Girard. abordat prin interviuri de profunzime. el nu se pretează tuturor temelor şi tuturor grupurilor de o a m e n i . care cu­ p r i n d e liste de partide şi de candidaţi. când câteva ziare au De exemplu. în R o m â n i a . poate fi mult mai relevant pentru aflarea m o d u r i l o r în care se formează şi funcţionează opinia publică. aceste m e t o d e ne permit să a b o r d ă m subiecte sensibile. p. imagini ale puterii. ale popularită­ ţii şi ale şanselor lor de victorie. să trecem d i n c o l o de opinii. asupra structuri­ lor care produc. sondajele de opinie au critici virulenţi dar şi fetişişti. Şi în R o m â n i a . bineînţeles. A. c e e a ce nu este adevărat. că există c u r e n t e şi grupuri de opinii. Se s p u n e că un sondaj este o fotografie statică a electoratului într-un a n u m i t m o m e n t dat. cu ocazia alegerilor prezidenţiale. în cazul lor. OPINIA PUBLICĂ nia p u b l i c ă şi guvernanţi previne astfel izbucnirea u n o r posibile crize. Sondajele oferă o i m a g i n e a societăţii în care trăim. op. oame­ nii au fost convinşi să accepte existenţa unor opinii diferite de ale lor.. 2001. sondajele măsoară şi sprijinul populaţiei în favoarea deci­ ziilor politice luate de guvernare. chiar d a c ă ele contravin iniţial opiniei p u b l i c e 3 0 5 . în 1824. D i a l o g u l p e r m a n e n t între opi- 9. u n d e opinia publică este suprimată (chiar d a c ă serviciile secrete din regimurile dictatoriale fac investigaţii pentru a afla starea de spirit a populaţiei. De e x e m p l u . ca peste tot. Totuşi. care d o a r „ z g â r i e " realita­ tea şi. opinia publică şi care influenţează indivizii.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII unităţi de analiză. publicul larg toţi cred în mitul reprezentativităţii şi depreciază m e t o d e l e calitative din această cauză. să descâlcim g h e m u l motivaţiilor. cit. către adevă­ ratele atitudini şi valori ale oamenilor. Funcţia persuasivă: sondajele exercită influenţe asupra opiniei publice. politicie­ nii şi m e d i i l e află c u m g â n d e ş t e societatea despre principalele subiecte de interes public. Nu rareori ele sunt considerate m e t o d e „de m â n a a d o u a " . modul lor de utilizare (de către media sau politicieni) poate da naştere la manipulări. ci asupra grupurilor şi organizaţiilor. Publicarea sondajelor creează în capul alegătorilor o „hartă c o g n i t i v ă " 3 0 6 .

de obicei.) este vagonul cu orchestra. presiunea conformismului îi va î n d e m n a pe res­ p o n d e n ţ i să declare că au atitudini conforme cu n o r m e l e sociale domi­ nante. de u n d e şi eşecul r ă s u n ă t o r al u n o r sondaje p r e e l e c t o r a l e . International Republican Institute. astfel. mai ales pentru construirea unei p r o g n o z e electorale. 309 U c e n . de teamă să nu ^Trîanifeste un c o m p o r t a m e n t m i n o r i t a r şi.3 lbidem. Pe de altă parte. O sursă importantă de distorsiuni este spirala tăcerii: respondenţii ascund acele atitudini pe care le consideră neconforme cu normele so­ ciale d o m i n a n t e (de exemplu.N e u m a n n . care nu au încredere în sine şi care. Cei care sunt siguri de victoria favori­ ţilor lor în alegeri sunt mai comunicativi. deşi câştigător a fost T r u m a n . antie u r o p e n i s m u l . paşi şi oameni implicaţi. de obicei. La fel. 312 Idem. mai ales d u p ă înfiinţarea Institutului G a l l u p . manifestă un interes r e d u s pentru politică.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII publicat rezultatele a d o u ă „voturi de p a i e " . Deşi sondajele au devenit mai precise şi tehnicile lor din ce în ce mai rafinate. se exprimă m a i mult. fiind preferată din ce în ce mai mult m e t o d a probabilistă. E.? banţiyvagon effect : in ultimul momeTîrTlategauSriTse raliază cu câştigătorii probaTjili. Bratislava. 2004. 184 Noelle-Neumann. s u b c e l e d o u ă forme majore: eşantionarea probabilistă ( „ r a n d o m s a m p l i n g " ) şi pe cote („quota s a m p l i n g " ) . să fie izolat d i n punct de e 9. sondajele por influenţa rata participării la vot. Refuzul de a r ă s p u n d e la întrebări (non-răspunsurile) este o altă sur­ să de distorsiune. dezinteresaţi de politică. xenofobia. în tim­ pul jlgg^riJQTnrezidenfiaj£_djr^ ^j. Alegătorii greu de contactat sau reticenţi. ordinea întrebărilor. cel mai c u n o s c u t e efect este creşterea intenţiilor de vot cu partidele şi candidaţii situaţi pe primele poziţii. Aceasta duce.^—' £££3-££. subreprezentaţi. Conceptul de spirală a tăcerii 311 a fost formulat de către Elisabeth N o e l l e . rasismul. C e l e mai frecvente surse dc distorsiune suni: erorile de eşantionare. Prin urmare.sunt. Paul Lazarsfeld a identificat. Bucureşti. Opinia publică . care stau mai mult pe acasă) vor fi suprareprezentate.54. Alte categorii. impac­ tul uitării u n o r e v e n i m e n t e sau stări şi alegerea cu p r e c ă d e r e a variante­ lor de r ă s p u n s dezirabile din punct de vedere social . chiar realizat de mari specialişti. anliamericanismul. 310 band-wagon (engl. nehotărâţii. c a r e s-a dovedit insuficient de precisă. cei care au sentimentul că favoriţii lor vor pierde. S u n t situaţii de a c u m u l a r e a unor erori şi distorsiuni care pot denatura complet rezultatele unui sondaj. dar care î n c e p e să fie folosită pe scară largă doar din 1920. Ulteri­ or. Către sfârşitul secolului al 19-lea s-a trecut la m e t o d a reprezentativă. pro-autoritarismul e t c ) . care se afla în fruntea trenului. Institutul G a l l u p 1-a dat câştigător Ia ale­ gerile prezidenţiale pe D e w e y . îşi mani­ festă deschis convingerile. p. este posibil ca întreg lanţul să fie c o m p r o m i s .l. marginali . Editura Comunicare. OPINIA PUBLICĂ v e d e r e ^ o c i a L Cei m a i expuşi efectului sunt indivizii cu reţele sociale sărace. 2003. Sondajul este un lanţ de etape. Dacă o singură verigă din acest lung lanţ „scârţâie". B a z e l e de eşantionare disponibile în acea v r e m e erau î n s ă prea puţin „ştiinţifi­ 308 c e " . 3. Publicarea sondajelor are efecte asupra c o m p o r t a m e n t e l o r electora­ le. casnicele şi pensionarii. Vlad Cucu-Oancea). 18. sondajul realizat în 1936 de către Literary Digest (care a trimis 18 milioane de buletine de vot prin poştă din care doar 2 milioane s-au întors) şi care 1-a dat câştigător pe Alf Landon a marcat sfârşitul sondajelor neprofesioniste. Sondajele pot avea efect demobilizator (dacă alegătorul crede că favoriţii săi nu mai au şanse) sau mobilizator (când scorurile candidaţi­ lor sunt apropiate). lovitură ce a determinat schimbarea metodei de eşan­ tionarea (s-a trecut la eşantionarea probabilistă). G a l l u p folosea eşantionarea pe cote. formularea întrebărilor din chestionar. oamenii ascund opiniile şi comportamentele care nu corespund c o n s e n s u l u i general şi decenţei pentru că se tem de izolare şi pentru că dezvoltă o reacţie de prestigiu 3 1 2 . ro. aceste persoane îşi cristalizează decizia în 311 308 De exemplu. Alte erori pot fi subreprezentarea/suprareprezentarea unor categorii în eşantion. mai accesibile (de exemplu. la subestimarea extremismelor. influenţându-i şi mai mult pe ceilalţi. p.~peTiTin_că vor să fieUe partea învingătorului. ordinea variantelor de răspuns. Acest lucru a afectat credibilitatea sondajelor şi a eşantionării pe c o t e reprezentative. în 1948 Gallup a prezis victoria lui Dewey dar a câştigat Truman. antisemitismul. De obicei.: A Guide to Understcmding Polis.învelişul nostru social (trad. pp. 185 . ele nu sunt infailibile. Cel care a câştigat alegerile a fost Roosevelt. când numărul celor care declară că au votat/ar vota cu partidele/candidaţii câştigători este mai mare decât a fost în m o d real la alegeri (fenomen cunoscut sub nu­ mele de overclaiming313).: Spirala tăcerii. sondajele au devenit apanajul specialiştilor. pe un eşantion pe cote ce asigura reprezentatitivitatea. tind să tacă (inclusiv în calitatea lor de respondenţi la sondaje de opinie). Potrivit autoarei g e r m a n e . P. 10-19. n o n răspunsurile (refuzul u n o r persoane de a răspunde la chestionar). în 1948. aşa cum a previzionat Institutul Gallup. de asemenea. în s c h i m b .. Acest lu­ cru d e v i n e şi mai vizibil în sondajele postelectorale.

mai ales c e b e politice. sondajele c u m u l e a z ă opinii care nu au aceeaşi f o r ţ ă reală. 1980.. P e r s o a n e l e n e h o t ă r â t e sau cei care refuză să r ă s p u n d ă la sondaje (însu­ m a t e . căile de creştere a rigurozităţii lor ştiinţifice. P. p r o d u c â n d . sunt superficiale. Sondajele creează un sentiment d e m o c r a t i c n a i ^ > disimu­ lând conflictele din societate (dintre clasele sociale) şi r a p o r t u r i l e de forţă. asupra atitudinilor şi c o m p o r t . Sondajele ar avea aceeaşi logică a democraţiei r e p r e z e n t a t i ­ ve. A. Les Editions de Minuit.cit. Opiniile. implicit.19. B o u r d i e u are meritul de a stimula o discuţie critică asupra sondajelor.Sonda­ jele m a n i p u l e a z ă . instabile şi incoerente. F ă c â n d aceste afirmaţii. de e v a l u a r e a eficacităţii unei campanii electorale şi de orientare a acesteia spre z o n e şi categorii neacoperite î n c ă . sa j u d e c e corect şi profund. Presses de sciences po. Deşi inspirat dintr-o perspectivă marxizantă. fluctuaţiile. care dă o coloratură ideologică discursului său. Girard. Sondajele preelectorale prezintă i m a g i n e a statică a situaţiei din m o m e n t u l precis în care au fost făcute. reflectând pseudoati' tudini sau 315 n o n . op. ele j o a c ă şi alte roluri. implicit. Mayer. G. a p r o d u c e o o p i n i e nu e la în­ d e m â n a oricui.): La democraţie ă l'epreuve. este n e v o i e de sondaje succesive. totuşi.: "La consistence des opinions". în viziunea lui Bourdieu. care au ca efect reproducerea ordinii sociale şi politice e x i s t e n t . A ş a c u m am mai p u s . Sniderman (eds. care tinde să atenueze conflictele şi clivajele din societate deci. (Paris. în: Grunberg. A ş a c u m se observă din fig.şi invocarea lor de către p o l i t i c i e n i . aşa c u m un vot este egal cu a ^ t vot şi o opinie este egală.. Sondajele de opinie nu sunt previziuni dar p o t fi folosite ca b a z ă pentru elaborarea de previziuni. în sondajele de opinie. 314 315 Bourdieu. p. OPINI/A PUBLICĂ 2) toate opiniile sunt egale. aprilie iunie august ' sept oct nov Sursa: J. opiniile nu sunt egale. N. Cu alte cuvinte. a>stiel încât p r o b l e m e l e reale sunt ocultate. de a le arăta limitele şi. Publicarea sondajelor . N-^ayer. să servească statu-quo-ului. Rafinarea tefcriicilor de eşantionare. aceste categorii sunt destul de n u m e r o a s e ) se pot r ă z g â n d i sau îşi pot p r e c i z a poziţia chiar în ultima clipă dinaintea votului. a | g e n d a cla­ sei d o m i n a n t e . 1948 9. N. O p i n i a publică nu există: sondajele sunt cele care o fabrică. astfel. Sondajele se bazează. de fapt.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII ultimele zile dinaintea alegerilor. de fapt. 1. care să releve tendinţele. l : Sondaje şi rezultatul real al votului: alegerile prezidenţiale SUA. grave distorsiuni 3) prin simplul fapt că un sondaj p u n e o î n t r e b a r e se «consideră.: Questions de sociologie. prelucrarea statistică com*puterizată . pe trei postulate false: 1) toată l u m e a are o o p i n i e . Paris. care susţin că masele nu au capacitatea s-ă fie bine informate. i m p u n e o presiu*ne a con­ formismului. a mediei statistice. 187 186 . A c e a s t ă situaţie se p o a t e s c h i m b a foarte uşor. Această agendă este. P i e r r e B o u r d i e u 3 1 4 a c u z ă sondajele de o p i n i e că falsifică realitatea pentru că ele transformă opinia publică într-un artefact statistic. 2002. sondajele p r o p u n întrebări despre lucruri lipsi­ te de interes pentru respondenţi.. Stoetzel. Figura n r . P. că a c e a întrebare m e r i t ă să fie pusă. s t a n d a r d i z a ­ rea aplicării chestionarului în teren. al u n o r e v e n i m e n t e r e c e n t e . Cu toate limitele 1 or.a t i t u d i n i . mai mult. B o u r d i e u se înscrie printre aderPţii teoriei societăţii de masă.M. respondenţii se simt obligaţi să r ă s p u n d ă . când deja nu se mai e f e c t u e a z ă sondaje de opinie. cel puţin. aducând pe agenda publică false p r o b l e m e . cu altă o p i n i e . p. de fap»t. sondajele succesive au arătat o micşorare a diferenţei dintre cei doi candidaţi şi inversarea ierarhiei din m o m e n t u l scrutinului.sunt p r o c e d e e de de m i n i m i z a r e a erorilor. sonda­ j e l e de opinie r ă m â n principalele instrumente de investigare a opiniei publice. p. redactarea atentă a întrebărilor din chestionar. în m a r k e t i n g u l politic. B o u r d i e u acuză sondajele nu n u m a i de in-capacitate ştiinţifică şi erori de m ă s u r a r e ci şi de presupoziţii cu caracter ideologic. 85. sau despre c a r e aceştia nu sunt suficient informaţi.222. direcţia schimbării. pentru a c o n t r a c a r a acest dezavantaj. ca efect al c a m p a n i e i electorale.a m e n t e l o r individuale.cre­ e a z ă impresia de unanimitate sau.

Yugoslavia în the early '90s. S c h i m b a r e a opinii­ lor p o a t e reflecta o schimbare de habitus. de intrarea u n o r noi generaţii pe scena istoriei şi de retragerea generaţiilor vârstnice din spaţiul public. atât la nivel individual cât şi colectiv. dezvol­ tarea mass-media private şi diversificarea peisajului m e d i a . (ed. D a r este posibil şi ca aceeaşi indivizi să îşi modifice opiniile. în societăţile multietnice trans­ 317 formările au fost mai lente şi m a i dificile . procesele de integrare e u r o p e a n ă .. c â t e o d a t ă d u r e r o s . Totuşi. Desigur. cu condiţia ca mesajul şi acţiunile lor . C h i a r şi setul relativ stabil de valori şi atitudini politice fundamentale. în privinţa c o m p o r t a m e n t e l o r electorale. OPINIA PUBLICĂ ÎN ROMÂNIA Opinia publică nu este imuabilă şi nici opiniile individuale nu sunt î n c r e m e n i t e . d e n u m i t „ t e m p e r a m e n t p o l i t i c " se poate schimba.să fie mediatizate. P r e s i u n e a exercitată de procesele de integrare în N A T O şi în U n i u n e a E u r o p e a n ă .METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 9. 188 189 . materiale sau simbolice. G r u p u r i l e de presiune şi organizaţiile societăţii civile p o t şi ele in­ fluenţa opinia publică. datorită u n o r disonanţe latente sau manifeste. schi m barea opiniilor este un proces dificil. drepturile omului etc. libertatea de e x p r i m a r e . M. o a m e n i i au descoperit c o m u n i c a r e a liberă. ele conturându-se abia la sfârşitul primului d e c e n i u al tranziţiei. opiniile nu sunt egale.marşuri. Televiziunea joacă. mai influente. indiscutabil. prin modificări legislative şi instituţionale şi prin c a m p a n i i de informare publică. 1995. astfel.6. spaţiul public. De e x e m p l u . O c c i d e n t u l (în special. Există opinii mai impor­ tante. în special în formarea unor opinii asupra unor subiecte neclare. eliberator. discuţiile. Printre factorii care au contribuit la modificări ale c u r e n t e l o r d o m i ­ n a n t e din opinia publică: c a m p a n i i de informare şi p e r s u a s i u n e . anterior. Mass-media îndeplinesc mai multe funcţii în spaţiul public: context preferat al dezbaterilor politice şi sociale. astfel. La acestea s-au adăugat impactul schimbărilor e c o n o m i c e şi sociale şi constituirea unei noi exp eri enţe p e r s o n a l e şi sociale care au creat o m a i b u n ă cunoaştere. alteori. mai puţin cunoscute) referitor la care. • •„ 3 1 6 F o a r t e m u l t în procesul treptat de modificare a contribuit şi punctul de plecare: astfel. în unele ţări (Ungaria. care îşi s u b o r d o n e a z ă celelalte opinii sau chiar in­ d u c opinii despre unele subiecte (în general. factor de influenţă al opţiunilor politice. demonstraţii . h o m o s e x u a l i ) s-a produs şi datorită mediatizării activităţii organizaţiilor active în respectivele d o m e n i i . Luckmann: op. de subiecte de m o m e n t sau de stări de spirit trecătoare. au schimbat pozi­ tiv favorabilitatea în raport cu unele subiecte : privatizare. . oamenii nu îşi conturaseră î n c ă poziţii. grupuri de p r e s i u n e influente. m e r g â n d p â n ă la inversarea curentelor de opinie . în raport cu un subiect. Filip Visnic. al libertăţii de exprimare.): Sociely în crisis. P o a t e fi vorba de schimbări demografice. T. activitatea liderilor de opinie. configurând. în a n u m i t e condiţii. mitinguri. al accesului la informaţie. în p eri oada tranziţiei p o s t c o m u n i s t e au avut loc i m p o r t a n t e modifi­ cări ale curentelor de o p i n i e publică. Lazic. modelator al consumului şi al stilurilor de viaţă. C e h i a ) schimbările sunt mai p r o n u n ţ a t e . investiţii stră­ ine. T o t u ş i . agent (de)mobilizator al parti­ cipării politice. Un rol privilegiat îl au mass-media.mai lent sau mai acce­ lerat. la u n a majoritar negativă sau invers . r e m i n i s c e n ţ e l e culturii politice existente în totalitarism erau prea p u t e r n i c e pentru ca transformările să fie p r e a rapide. Nu e vorba n u m a i de stratul superficial. p r o m o v â n d un m o d e l al schimbării. Sistemul personal al opiniilor este zguduit în u r m a punerii lui sub semnul întrebării. D u p ă r e p r i m a r e a (suprimarea) opi­ niei publice din timpul regimului totalitar. a t e n u a r e a respingerii u n o r grupuri excluse şi marginale (persoane cu dizabilităti. libertatea presei etc. ignorându-le sau neglijându-le pe celelalte. în România. deşi în sondaje sunt astfel considerate. un rol important în formarea opiniei publice. Aceste opinii „ p u t e r n i c e " aparţin indivizilor. grupurilor şi organizaţiilor care dispun de mai m u l t e resurse. p.de la o atitudine majoritară pozitivă. 134. pe c â n d în ţările fostei U n i u n i Sovietice şi IugoslaBerger.sunt posibile şi reale. insuficient cunoscute. M e d i a au j u c a t un rol d i n a m i c în constituirea societăţii postcomu­ niste. într-adevăr. al diversităţii opiniilor şi a stilurilor de viaţă. un nou „univers simbolic prin s e d i m e n t a r e a şi a c u m u l a r e a c u n o a ş t e ni . OPINIA PUBLICĂ vii schimbările sunt mai puţin vizibile. complicat. această diversitate p o a t e să fie înşelătoare pentru că mass-media favorizează. Să nu uităm că românii strigau a c u m câţiva ani în pieţele publice „nu ne v i n d e m ţ a r a " şi „afară cu străinii". cadrul normativ se schimbă şi el . Statele U n i t e şi U n i u n e a E u r o p e a n ă ) a j u c a t rolul u n u i grup de referinţă pentru societatea românească. ea poate influenţa decizia nehotărâţilor. Schimbările din opinia publică. crearea de noi grupuri şi m o d e l e de referinţă. Belgrade. P o l o n i a . prin e x p u n e r e . sondajele de opinie arată că investiţiile străine sunt acceptate şi dorite.cit. 317 9.. copii abandonaţi. P. în societăţile aflate în schim­ b a r e rapidă. A c u m . d o a r o parte a opiniilor existente în societate. stimulând modificări ale curentelor de opinie.

dar b u n " . a opiniei diferite. în: Lazic. interesate din ce în ce mai mult de fapt divers şi de senzaţional. să modifice a g e n d a opiniei publice. mass-media). De e x e m p l u . ca încercări de a s u b m i n a ordinea. Biserica continuă să fie instituţia socială cea mai valorizată. B. prin c o m u n i c a r e politică. I m p o r t a n t e mutaţii au avut loc şi în opiniile referitoare Ia politica externă: sentimentele de ostilitate cu privire la R u s i a şi Ungaria s-au diminuat. p. să introdu­ că propriile obiective pe această a g e n d ă . D o v a d ă stă S O R M A . priorităţile) opiniei publice şi agenda clasei politice (în spe­ cial. Jargonul sondajelor a devenit a p r o a p e popular. Sta­ tele U n i t e şi M a r e a Brilanie. G r a d u l de favorabilitate în raport cu intrarea în N A T O şi U n i u n e a E u r o ­ peană s-a redus. A scăzut. M. la întrebări relativ nemodificate. corelaţii etc. sărăcie. în unele ţări postcomuniste. OPINIA PUBLICĂ atunci (în special.. în c e e a ce priveşte subiectele care p r e o c u p ă electoratul. A. grevele. religia având un rol important în ritualurile politice. "liniştea". între 1990 şi 1996. G e r m a n i a . la sfârşitul deceniului trecut. marjă de eroare. însă.). uneori. afiliată la şi r e c u n o s c u t ă de reţelele e u r o p e n e şi internaţionale relevante (de e x e m p l u . uneori. De fapt. reprezentativitate. continuitate şi legitimitate asociate cu biserica. marşurile (şi alte ritualuri ale opoziţiei în scopul de a se face vizibilă şi ascultată) nu mai sunt privite cu ostilitate. cit. pp. românii preferând 318 " u n singur partid. Sterotipurile culturale sunt încă puternice. S c h i m b ă r i l e din opinia publică sunt ilustrate prin seria de sondaje de tip barometru care ne oferă evoluţia în timp a ponderii procentuale a diferitelor categorii de răspunsuri. Ungaria şi P o l o n i a . Subiec­ te legate de politica externă ( N A T O . acceptarea heterogenităţii. b e n e ­ ficiind şi de suportul u n o r instituţii de profil din Franţa.. M. De e x e m p l u . une­ ori. Sondajele de opinie desfăşurate între 1990 şi 2005 măsoară modificări atât în planul "temperamentului politic" (al atitudinilor politice fundamenta­ le) al populaţiei cât şi în planul stării ei de spirit. o r e s e m n a r e . R e t o r i c a naţionalistă pare să înlocuiască. a diver­ sităţii. Barometrele de opinie realizate de Fundaţia Soros pentru o Societate D e s c h i s ă arată a creştere a toleranţei. cit. corupţia) la planul economic şi social (şomaj. sa mascheze. R e z u l t a t e l e sondajelor sunt o sursă importantă pentru c u n o a ş t e r e a publică.29. D u p ă dezbaterile aprinse care au inflamat atât spaţiul public. din primii ani ai tranziţiei. U n i u n e a E u r o p e a n ă ) au fost o a r e c u m introduse "din exterior" pe a g e n d a populaţiei. salarii. Forţele politice vor astfel să beneficieze de ideile de tradiţie. o a g e n d ă d o m i n a t ă de sub­ iecte e c o n o m i c e : sărăcia. Combes. Drepturile omului au început şi ele şi ele să fie acceptate: d e m o n ­ straţiile. serviciile publice). a g e n d a guvernării) se pol aplica mai multe soluţii de a r m o n i z a r e : fie politica se conformează agendei publicului. P. şomajul. un dezinteres faţa de viaţa publică. 319 190 191 . stabilitatea. în primii ani ai tranziţiei.. protejând-o de distorsiunile p r o d u s e asupra imaginii societăţii de către unii factori (organizaţii politice ale puterii sau ale opoziţiei. o apatie. (ed. care pot. opinia publică a c c e p t a cu dificultate poziţiile politice minoritare: opoziţia de 9. op.. ideologia c o m u ­ nistă în discursul public. s-a ameliorat percepţia privatizării şi a investiţiilor străine. opinia publică din R o m â n i a a avut. a avut loc o glisare de la planul politic şi moral (securitatea naţională. au progresat rapid. atât din p u n c t de vedere m e t o d o l o g i c cât şi deontologic. sondajele de opinie sunt o prezenţă c o n s t a n t ă în spaţiul public r o m â n e s c . sondatorii r o m â n i . la diferite m o m e n t e . variabile. simpatia pentru R e p u b l i c a M o l d o v a .M I I AMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII S-au creai o nouă presiune normativă şi un nou conformism. în privinţa reformei e c o n o m i c e . 239-260. atât ale pute­ rii cât şi ale opoziţiei.: "Social Distance towards Individual Nations". pensii. Berindei. în R o m â n i a sondajul de opinie la nivel naţional este un d e m e r s rela­ tiv recent (primul eşantion reprezentativ la nivel naţional fiind construit de profesorul D u m i t r u Sandu în 1990). totuşi bogăţia continuă să fie asociată cu furtul şi corupţia. Aceasta este şi rezultatul dezamăgirii resimţite d u p ă guvernarea Convenţiei D e m o c r a t i c e dar şi al unei mutaţii p r o d u s e în mass-media. or­ ganizaţii e c o n o m i c e . (după pattern-ul „spiralei tăcerii") prezenţa unor atitudini anii europene şi anti-americane. ziarişti şi o a m e n i de pe stradă folosind cu dezinvoltură t e r m e n i „ d e specialitate" p r e c u m eşantion. E S O M A R ) . a urmat o relativă depolitizare a spaţiului public. Kuzmanovic. în prezent. asociaţia institute­ lor de s o n d a r e a opiniei publice din R o m â n i a . Atunci când există discrepanţe între agenda (subiectele de interes şi preocupări:. Câmpeanu. partidele istorice) era considerată trădătoare a intere­ sului naţional iar multipartiismul nu era bine văzut. Totuşi. creşterea preţurilor şi inflaţia. a fost înlocuită treptat cu poziţii mai m o d e r a t e . fie g u v e r n a r e a încearcă.: op. naţionalismul a cunoscut un avânt: proporţia celor care se 319 declară naţionalişti a crescut în Serbia. P u t e r n i c a polarizare a opiniei publice. aceste poziţii ascund. Senti­ mentele şi practicile religioase au început să fie mai prezente în spaţiul public. cât şi cel privat. de asemenea.

G. pentru a func­ ţiona.cit. în cazurile în care cetăţenii respectivi sunt dez­ interesaţi de politică sau c o n s i d e r ă această activitate prea complicată. prin organizarea. a u n o r contacte. C h i a r d a c ă excluderile de la participa­ re nu sunt juridice. 16. p. cu politica.u r m ă r e s c . Antet. scrisori către autorităţi . cultural şi pluralitatea elitelor. alte proto­ coale) desfăşurate în spaţii mai m u l t sau mai puţin sacre şi î m p o d o b i t e cu diverse simboluri politice. Accesul profanilor la rolurile de pontifi sau sacerdoţi (în cazul politicii. u n u l descriptiv şi explicativ. în multe cazuri ele există în practică. o m u l ţ i m e de reguli şi de paşi 10. cu dimensiuni ale sacrului. m a r x i s m u l c o n s i d e r ă că m a s e l e sunt m a n i p u l a t e de către p r o p a g a n d a oficială. Bucureşti. c o n s i d e r ă m că punct ul de greutate al so­ ciologiei politice nu este reprezentat de participarea politică a elitelor ci a maselor. a claselor d o m i n a n t e şi. astfel. 2005. Deşi d e m o c r a ţ i a nu are n e v o i e . Bucureşti. aliată la graniţa cu antropologia politică. pe procesul de învăţare a statusurilor şi rolurilor politice (cetăţean. dintre sacru şi p r o ­ fan. care atribuie valenţe pozitive sau negative faptelor sociale: participarea politică este b u n ă sau este rea. alegător e t c ) . Durkheim. Mariana Tabacu).: Psihologia mulţimilor (trad. revitalizând liantul social. ele au mai degrabă rolul de a crea şi menţine coeziunea colectivităţii. d u p ă c u m scria D u r k h e i m . mai d e ­ grabă. prin interme­ diul „liturghiilor p o l i t i c e " 3 2 2 . să ducă la o a u t o e x c l u d e r e de la activitatea politică. op. Nepoliticienii. De fapt.2. U n e l e doctrine nu acceptă realitatea participării politice. de obicei. deşi există o inegalitate a participării politice. U n e o r i . P ă r e r e a proastă şi dezgustul de politică pot. Le Bon. D i n păcate. 321 acestea realizând articularea dintre societate şi sistemul p o l i t i c . al contactului lor direct cu politica. cetăţenii obişnuiţi participă la d o m e n i u l politic (mai ales în democraţiile occiden­ tale) iar acest contact cu o lume care nu le este proprie se face prin ritua­ lurile participării civice şi politice. apatia politică p o a t e semnala o criză a sistemului d e m o c r a t i c . voi. Atât c a m p a n i a electorală cât şi actul votului sunt investite. este vorba de autoexcludere. într-o biserică nu avem voie să intrăm în altar. D e m o c r a ţ i a nu î n s e a m n ă n e a p ă r a t o participare m a s i v ă ci. prea greu de înţeles sau inutilă. participarea lor nu este reală. 320 321 Denni. PARTICIPAREA POLITICĂ O altă direcţie fertilă de cercetare a simbolurilor politice. Antet. PARTICIPAREA POLITICĂ A ş a c u m am mai afirmat. de rate mari ale participării politice. C h i a r şi cele mai aparent „ d e s a c r a l i z a t e " forme de participare în spaţiul public . 193 . aceste posibilităţi sunt fructificate d o a r de către o minoritate: m a r e a majoritate a populaţiei nu are nici o activitate politică. cu excepţia unei participări la vot. este reprezentată de ritualurile politice. evitând abordările normative. deci. aşa c u m . totuşi. caracteristicile sacrului. de e x e m p l u . să se apropie de putere. dacă respectă nişte reguli stricte. prin reglementare şi solemnizare. în cazul nostru. apropierea şi con­ tactul cu sacrul. la intervale regulate.. Chiar în societăţile d e m o c r a t i c e laicizate. E. egalitatea de şanse de a a c c e d e în rândurile elitelor politice şi administrative. şi în cazul participării politice. nici c h i a r în regimurile democratice. Prin aceste ritualuri cetăţenii au permisiunea. Elitismul susţinecă masele nu au c o m p e t e n ţ a politică necesară pentru participarea politică. nu este efectiva. ocupanţi ai u n o r funcţii politice sau publice) se face prin u r m a r e a unor ritualuri (ceremonii de investire în funcţie.10. profanul are nevoie de iniţiere şi de practicarea u n o r ritualuri b a z a t e pe urmarea u n o r reguli de c o n d u i t ă care prescriu comportamentul în raport cu lucrurile sacre. lbidem. mai recent. d e m e r s u l sociologiei politice este. a unor interacţiuni dintre societate şi sistemul politic. 322 323 2006. A c e s t e ritualuri poate nu în­ s e a m n ă exercitarea puterii de către p o p o r sau controlul cetăţenilor asu­ pra guvernanţilor. de asemenea. conotaţiile peiorative existente în abordarea lui Le B o n 3 2 0 . astfel. termenul de mase a fost înlocuit cu acela de public evitându-se. D u r k h e i m analizează atât separaţia dintre aceste două do­ menii sociale cât şi c o m u n i c a r e a dintre ele. politic.: Formele elementare ale vieţii religioase. Participarea politică este f u n d a m e n t a t ă pe socializarea politică. Ritualurile reglează. Pentru a intra în relaţie cu sacrul. acceptarea şi stimularea pluralismului social. Lecomte. m e m b r u al unei organizaţii. O r i c u m . Alegerile reprezintă momentul-chintesenţă al apropierii profanilor de d o m e n i u l sacru al politicii. un ritual c o m p l i c a t prin care se înfăptuiesc. p u t e r e a şi-a menţinut. astfel.petiţii. Relaţia dintre sa­ cru şi profan este una clasică în sociologie şi a fost formulată de D u r k h e i m 3 2 3 . Politica nu este o activitate rezervată d o a r elitelor politice şi administrative. Această apropiere este î n t o t d e a u n a desfăşurată între graniţe precise şi c o m p o r t ă interdicţii. în regimu­ rile d e m o c r a t i c e masele au posibilitatea să se e x p r i m e pe s c e n a politică.

se identifică d i m e n s i u n i l e sale principale. mişcări şi oameni politici. mişcări de protest. Astfel. PARTICIPAREA POLITICĂ velul c o m p e t e n ţ e i politice (cunoaşterea regulilor jocului politic. pp.: "Peut-on encore parler d'heritage politique en 1989?". Participarea politică evaluativă: încrederea în instituţiile d e m o ­ cratice (în special în p a r t i d e ) . pensionari . Fiecare d i m e n s i u n e g r u p e a z ă mai mulţi indicatori care o des­ criu şi fiecare indicator este m ă s u r a t ci ajutorul unei scale cu mai m u l t e trepte. ca şi alte limitări. Y. avocaţi. ) 2 ) .): Ideologies. Există o definiţie în sens larg a participării politice. Interesul pentru politică. pp. încrederea în posi­ bilitatea cetăţenilor de a participa la putere şi a se implica în rezolvarea p r o b l e m e l o r ţării şi ale localităţii. 325 Am folosit şi indicatori utilizaţi de Mărginean. intenţia de vot cu anumiţi can­ didaţi şi partide. cadre didactice. sindicate. în Revista de cercetări sociale. 5). marşuri. 4 ) . manifestat prin: lectura articolelor cu teme politice din ziare. n u m e r o a s e organisme tripartite. M a i m u l t e studii identifică o corelaţie pozitivă între interesul pentru politică şi ni325 324 Leca. care implică o relaţie între actorii sociali. 1/1998. P e n t r u Jean L e c a participarea politică este o acţiune orientată că­ tre un s c o p (participarea la luarea unei decizii în sfera guvernării sau influenţarea acestei decizii). De e x e m p l u . Participarea electorală: simpatia/antipatia pentru anumite parti­ de. cu aspecte violente. discuţii pe t e m e politice cu cunoscuţii. Carmen Mureanu: "Conso­ lidarea democraţiei". 327 Leca. P u t e m m e n ţ i o n a astfel participarea magistraţilor în Consiliul Superior al Magistraturii sau a medicilor în Colegiul Medicilor. în funcţie de parametrii indicatorilor respectivi. mitinguri.: "Reflexions sur la participation politique des citoyens en France". A.cit. parties politiques & groupes sociaux. urmărirea emisiunilor politice (ştiri. 10. 3). parties politiques & groupes sociaux. J. Presses de la fondation naţionale des sciences politique. 1989. pentru că în d e m o c r a ţ i e se redifinesc codurile sociabilităţii politice. p.44. Participarea în diferite organizaţii politice: partide. participarea politică poate fi definită prin u r m ă t o a r e l e dimensiuni : 1). Paris. al unei interacţiuni politice.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII Care dau celui care le p a r c u r g e că a intrat într-o zonă greu accesibilă sau chiar interzisă. 6). chiar în legătură cu acelaşi gen de fapte. con­ c e p e r e a participării politice ca pe o datorie cetăţenească şi patriotică. (ed. dezbateri) la radio şi televiziuni. p. 1989.au reprezentanţi în diferite instituţii publice sau chiar formează exclusiv unele organisme publice a u t o n o m e . greve. în: Meny. A c e a s t a funcţionează pe baza specializării rolurilor politice în roluri poPercheron. ed. (ed.. în: : Meny. demonstraţiile şi protestele politice au fost multă v r e m e interzise sau marginalizate dar astăzi ele au intrat în n o r m a litate. p e r m i s i u n i l e şi in­ terdicţiile se schimbă. Participarea civică: m e m b r u sau participant în activităţile orga­ nizaţiilor civice sau în alte organizaţii n e g u v e r n a m e n t a l e .82-88. Participarea la mobilizările politice: întruniri politice. al­ te grupuri de presiune. DEFINIŢIA POLITICE OPERAŢIONALĂ A PARTICIPĂRII D a c ă d e m o c r a ţ i a este un r e g i m politic iar cetăţenia un rol asociat unui status social. Y. b a n c h e r i . evaluarea mişcărilor de protest. Există. Astfel. ba chiar în banalitate şi au devenit adevărate ritualuri politice.1.. cu participarea partenerilor sociali. participarea la formularea şi i m p l e m e n t a r e a u n o r politici publice. magistraţi. A defini operaţional un c o n c e p t (repetăm pentru o m a i b u n ă fixare) î n s e a m n ă a-1 defini prin indicatori măsurabili şi observabili.): Ideologies. Pentru a operaţionaliza un concept. demonstraţii. multe grupuri profesionale . Presses de la fon­ dation naţionale des sciences politique. participarea politică este un c o m p o r t a m e n t politic (o activitate).45. ea a evoluat cu timpul şi este deseori redefinită. în posibilitatea reală ca aceste instituţii să ne reprezinte interesele.medici. pentru că el variază. 7) Participarea politică contestatară. G r a n i ţ a dintre sacru şi profan nu este imuabilă. J: "ReTlexions sur la participation politique des citoyens en France".78. de aseme­ n e a . participarea la vot (la alegerile precedente şi intenţia de a participa la cele viitoare). 195 327 10. cunoaş­ 326 terea instituţiilor politice e t c . . Paris. care se referă Ia activităţi organizate (autorizate sau n u ) care afectează guverna­ rea şi sistemul p o l i t i c 3 2 4 . A c e a s t ă redefinire nu se întâmplă de la sine ci este rezultatul unui proces politic. Un c o n c e p t definit operaţional devine o variabilă. 194 . de î n c r e d e r e a în politicieni. încercarea de a c o n v i n g e pe ceilalţi să aibă aceleaşi op­ ţiuni politice şi electorale. contactarea p e r s o a n e l o r oficiale (aleşilor şi a altor o a m e n i politici sau funcţionari publici). participarea c o m u n i t a r ă (implicarea în problemele localităţii). Ioan. strângeri de semnături pentru diferite reclamaţii. De e x e m p l u .

din p u n c t u l de vedere al participării politice. participarea în cadrul organizaţiilor poli­ tice are un dublu aspect: Cantitativ: care e d i m e n s i u n e a . şi ele. prin dreptul legal al a c e s t u i a de a parti­ 328 cipa p o l i t i c . de obicei. într-un regim dictatorial (cazul R o m â n i e i comuniste) ratele de participare la organizaţiile politice pot fi foarte mari dar relevanţa acestui fapt este diferită faţa de un regim democratic. 10. P e n t r u sociologia politică. T o t u ş i .46. 10.cetă­ ţeni. participarea lor fiind bazată pe voluntariat. ierarhice şi o l i g a r h i c e (puterea este deţinută de o minoritate). R a t e l e de participare variază atât în timp (au loc fluxuri şi refluxuri ale participării politice) cât şi în rândul grupurilor sociale: unele grupuri sunt mai predispuse decât altele pentru a participa la diferite organizaţii politice. ea fiind rezultatul mobilizării poli­ tice. orga­ nizaţia "Alianţa C i v i c ă " a susţinut. participarea politică nu este spontană. Studiile empirice referitoare la variaţia participării politice pornesc de la o serie de întrebări şi ipoteze (răspunsuri probabile la întrebările cercetării. Astfel. un rol-cheie în mobilizările politice. marcând a d e z i u n e a vizibilă la un a n u m i t ideal politic. birocratice. cei mai vârstnici.de a p a r t e n e n ţ ă 3 2 9 . în engleză. semnificaţia şi importanţa ei în cadrul sistemului r e s p e c t i v 3 . Rolurile politice private nu s u n t roluri secun­ dare. p. T o t L e c a face deosebirea dintre participarea politică au­ t o n o m ă / s p o n t a n ă şi c e a mobilizată/organizată. în special. M a u r i c e D u v e r g e r face. poziţia lui 328 329 lbidem. reprezentanţi . taux.54 Ibid. Resursele majore ale participării politice sunt: timpul liber şi capita­ lul educaţional. PARTICIPAREA POLITICĂ M i c h e l s are un nucleu de adevăr. p o n d e r e a procentuală a indivizilor dintr-o anumită categorie care participă la o anumită activitate. Partidele de m a s e nu î n s e a m n ă n e a p ă r a t că sunt mai de­ m o c r a t i c e d e c â t cele de c a d r e : şi ele s u n t supuse „legii de fier a oligarhi­ e i " . PARTICIPAREA ÎN ORGANIZAŢII POLITICE C e l e mai i m p o r t a n t e organizaţii politice. adică.şi roluri politice private ..METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII lilicc publice-guvernanţi. de către liderii de opinie ce se f o r m e a z ă şi activează în cadrul grupurilor. T o a t e birocraţiile sunt ierarhii. Participarea politică nu d e p i n d e n u m a i de factori endogeni (caracte­ ristici indivizilor) ci şi e x o g e n i .2. reprezentând legături . ele fac parte intrinsecă din politică. Deşi excesivă. în franceză). de multe ori. De cele m a i m u l t e ori. chiar şi în cazul p a r t i d e l o r socialiste şi social-democrate. c a m p a n i i l e C o n ­ venţiei D e m o c r a t i c e între 1991 şi 1996. Ibid. sunt legitimate prin definirea statusului şi rolului de cetăţean. a r ă t â n d că. puţini dintre m e m b r i i săi au devenit m e m b r i ai partidelor c o m p o n e n t e ale C o n v e n ţ i e i (sau ai gu­ vernării 1996-2000).dintre două sau mai multe variabile). sunt partidele politice şi grupurile de presiune. regulile sistemului politic respectiv afectează intensitatea şi formele participării. în sensul că procesul democratic şi participarea pot îngreuna luarea rapidă a deciziilor şi pot reduce eficien­ ţa p r o c e s u l u i decizional. după c u m am văzut.corelaţii . sunt divizate sau c o n c u r e n t e . M i c h e l s a d e m o n s t r a t că funcţionarea d e m o c r a t i c ă şi egalitară a partidelor politice este un mit. Participarea la partidele politice p o a t e să ia un a s p e c t p e r m a n e n t (ca m e m b r i ai partidului respectiv) sau t e m p o r a r (mai ales ca voluntari în a n u m i t e c a m p a n i i . grupurile şi persoanele implicate au interese diferite. p. D e e x e m p l u . c a r e m o n o p o l i z e a z ă decizia şi e l u d e a z ă controlul d e m o c r a t i c . are un rol s i m b o l i c . inclusiv î n c a m p a n i i l e electorale). G r u p u r i l e de p r e s i u n e şi partidele politice j o a c ă . sunt con­ d u s e d e u n grup r e d u s din p u n c t d e v e d e r e n u m e r i c . P e n t r u a-şi realiza obiectivele. magnitudinea acestei partici­ pări? C a r e este distribuţia participării în rândurile diferitelor grupuri sociale? Calitativ: c u m are loc procesul de integrare în organizaţiile poli­ tice? D i n p u n c t de vedere cantitativ. de e x e m p l u . Partidul C o m u n i s t R o m â n n u m ă r a în 1989 aproape patru milioane de membri. prin m e m b r i i săi. Grupurile care deţin aceste resurse într-o măsură mai mare au o m a i mare disponibilitate pentru participarea politică.48. partidele trebuie să d e v i n ă organizaţii eficiente. 196 197 . p r i m e l e partide de m a s e fiind cele muncitoreşti.. distincţia dintre parti­ de de cadre şi partidele de masă. p. Partici­ parea voluntară are p o n d e r e a ei în i m p l e m e n t a r e a strategiilor şi a acţiunii politice efective dar. quasitotalitatea salariaţilor era înscrisă în Uniunea G e n e r a l ă a Sindicatelor din R o m â n i a iar cei c a r e nu erau membri de partid făceau parte fie din U n i u n e a Tineretului C o m u n i s t fie. grupuri de presiune. Partidele de mase apar o d a t ă cu gene­ ralizarea votului universal. în cazul nostru. din Organizaţia D e m o c r a ţ i e i şi Unităţii Socialiste. indicatorul care măsoară participa­ rea politică este rata (rate.

Cambridge. D. Existenţa u n o r scopuri c o m u n e este insuficientă pentru a i face pe oameni să c o o p e r e z e de bunăvoie. un sindicat trebuie să fie capabil să ofere avantaje precum: protecţia locurilor de m u n c ă .: The Achieving Society. de sănătate. pentru că reducerea sau dispariţia lor ar p u n e în pericol existenţa organizaţiei. în c e e a ce priveşte aspectul calitativ. O a m e n i i preferă organi­ zaţiile care oferă avantaje m a i mari.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII Aceasta participare masivă era. de pensii şi alte asigurări soci­ ale etc. banii. credite ieftine dar. prietenii. Harvard University Press. lipsită d e relevanţă. Princeton. stimat. Totuşi. 1961. cât şi simbolice şi afective ( e m o ţ i o n a l e ) . de la o cultură la alta şi ele exced. ea este fragmentată într-o serie de a p a r t e n e n ţ e mai c o n c r e t e şi mai directe. Participarea politică d e p i n d e şi de instanţele i n t e r m e d i a r e . fără a plaţi. Succesul integrării d e p i n d e d e existenţa u n o r obiective c o m u n e . totuşi. o c o n t r i b u ţ i e i m p o r t a n t ă o au teoriile motivaţiei. Acesle instanţe pot stimula sau descuraja participarea politică. contracte. d a c ă biserica respectivă are o atitudine negati­ vă faţă de politică sau reprezintă o c o m u n i t a t e mai izolată. 198 199 . însă. bilete de tratament. Ele sunt capabile de coerciţie. The Logic of Colleclive Action: Public Goods and the Theory of Groups. participarea la un sindicat îţi p o a t e asigura a p ă r a r e a drepturilor de salariat. 68. sunt cetăţeni ai u n o r republici diferite de c e a în c a r e ' t r ă i e ş t e restul cetăţenilor ţ ă r i i . D e ş i demonstraţia lui O l s o n este convingătoare şi argumentată em­ piric. Mobi­ lurile o a m e n i l o r pentru a participa social şi politic diferă de la o societate la alta. cu costuri mai p u ţ i n e . vecinii.C. d e acceptarea valorilor şi n o r m e l o r organizaţiei. biserica.. O a m e n i i au nevoie de stimulente pentru îndeplinirea scopurilor c o m u n e : stimulente pozitive ( r e c o m p e n s e ) pentru cei care participă Ia acţiunea colectivă şi stimulente negative (sancţiuni) pentru cei c a r e nu participă. Un partid trebuie să fie capabil să ofere m e m b r i l o r şi clienţilor politici atât avantaje materiale (salarii. simplele r e c o m p e n s e şi sancţiuni.p. locuri în staţiunile b a l n e a r e . dacă este posibil. întreprinderea. de a avea un impact asupra l o r ) 3 3 2 ... de cele mai multe ori. p. un sindicat puternic este capabil să îşi păstreze m e m b r i i exercitând un control asupra angajărilor şi disponibilizărilor de forţă de m u n c ă . 334 Jdem. Ele sunt c o n d u s e eficient de un grup foarte organizat de lideri care se b u c u r ă de autoritate în rândul membrilor organizaţiei.dintr-un motiv sau altul . Jean Leca m e n ţ i o n e a z ă nu n u m a i cazul u n o r grupuri excluse sau m a r g i n a l e dar şi cazul u n o r minorităţi privilegiate care trăiesc în republicile lor particula­ re. în acelaşi t i m p . Astfel. NJ. PARTICIPAREA POLITICĂ M a n c u r Olson c r e d e că integrarea este esenţială pentru durata unei organizaţii. succesul ei nu este a u t o m a t . doar să profite de beneficiile acţiunii colective. în funcţie de specificul şi de interesele lor. însă. este vorba despre ideea că m e m b r i i mai mari ai Apud: Olson. 1971. având loc d e v i a n t e şi " a n o r m a l i ­ tăţi". grupuri de p r e s i u n e . O altă idee interesantă a lui O l s o n 3 3 4 se poate aplica inclusiv orga­ nizaţiilor suprastatale. iubit de s e m e n i ) şi de putere (de a-i influenţa pe ceilalţi. logica sa nu are o valabilitate universală.30. Majoritatea va prefera. e n e r g i a afectivă şi alte resurse investite prin participarea la respectiva o r g a n i z a ţ i e . creşteri salariale. Organizaţiile incapabile . îţi poate îndeplini nevoia de realizare (de a executa b i n e sarcini provoca­ toare). 331 332 Ibid.să ofere r e c o m p e n s e sunt treptat abandonate de membrii lor şi riscă dispariţia. D. cetăţenia nu mai poate fi monolitică. organizaţiile puternice sunt capabile să ofere beneficii m e m b r i l o r lor chiar în perioade de " c r i z ă " (de exemplu.grupuri­ le de apartenenţă: familia. Costurile se referă la efortul timpul. De e x e m ­ plu. instituţii ale statului) O l s o n 3 3 3 formulează trei ipoteze privind organizaţiile durabile: Ele sunt capabile să satisfacă mobilurile sociale ale membrilor. de e x e m p l u . î n condiţiile nefuncţionării drepturilor o m u l u i şi a libertăţilor c i v i c e . făcând presiuni asupra celor ne­ sindicalizaţi etc. 10. u n e l e per­ s o a n e pol fi foarte participative în c o m u n i t a t e a lor religioasă dar c o m p l e t dezinteresate de politică. unele partide aflate în opoziţie). Mass. 3 3 1 . A n a l i z â n d diverse organizaţii (sindicate. şi costurile. Avantajele p ot fi atât materiale. ci relativă. M. De e x e m p l u . credi­ te e t c . Pentru teoria nevoilor. Astfel. mândria de a face parte din respectiva organizaţie). Datorită instanţelor i n t e r m e d i a r e m e n ţ i o n a t e m a i sus.. de afiliere (de a fi acceptat. există grupuri profesionale favorizate care au propriile sisteme de educaţie. de s u p u n e r e a voluntară în faţa autorităţii din organizaţie. vezi McClelland. R e c o m p e n s e l e nu pot însă să constituie singu­ rul factor de integrare organizaţională. poziţii în diferite insti­ tuţii) cât şi simbolice (un a n u m i t prestigiu. Van Nostrand. înainte de a se hotărî să intre într-o organizaţie. Integrarea în organizaţiile politice nu este un p r o c e s m e c a n i c . et­ nia ele. M e m b r i i organizaţiei c o m p a r ă costurile şi beneficiile participării. Astfel.

Organizaţiile politice şi administrative trebuie să se b a z e z e pe s u p u n e r e de bună-voie şi pe coo­ perare. 1964. . din c o n f o r m i s m şi a t a ş a m e n t PARTICIPARE PUBLICAŞI CAPITAL SOCIAL R a l f D a h r e n d o r f 3 3 7 arată că. imper­ sonale. dar beneficiază m a i mult decât le-ar da dreptul d i m e n s i u n e a lor. formele influenţării sta­ tului. însă. 337 Dahrendorf: După 1989.cit. asigurat de r e c o m p e n s e pozitive şi negative. nu au mai reuşit să treacă pragul electoral şi au r ă m a s în afara parlamentului. N A T O . din diferite motive.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII grupului sunt exploataţi de m e m b r i i mai mici. Societatea civilă instituţionalizează.. Loialitatea şi ataşamentul o a m e n i l o r pentru organizaţie j o a c ă un rol major în funcţionarea acesteia. pentru supravieţuirea organiza­ ţiei este n e v o i e de sacrificii. C i n e v a p o a l e câştiga p u t e r e a dându-le celorlalţi satis­ facţia nevoilor lor (includere. E l e nu îşi m a i p o t satisface. La b a z a societăţii civile se află participarea socială şi politică. cluburi. obiective. de e x e m p l u . din acest p u n c t de vedere. pe beneficiile pe care aceştia le p r i m e s c în calitate de m e m b r u al organizaţiei. există trei tipuri principale de c o m p o r t a m e n t e : Exit: părăsirea organizaţiei Voice: unii membri încearcă să s c h i m b e c e e a ce îi n e m u l ţ u m e ş ­ te. O a m e n i i se asociază nu n u m a i pentru atingerea unui obiectiv dar şi pentru plăcerea sociabilităţii în sine. r e c o m p e n s e materiale sau simbolice .14-25. Altfel spus. actualmente concentrată în „ m â i n i l e " statu­ lui. eficacitatea d e p i n d e de c o o p e r a r e a dintre o a m e n i . Radu Carp. Societatea c i v i l ă formală este formată din organizaţii none c o n o m i c e şi non-statale. c a r e a fost. O organizaţie are nevoie de valori c o m u n e şi n o r m e acceptate pentru a legitima p u t e r e a şi c o n d u c e r e a ei. iniţiative 338 335 Blau. Hirschman.79. op. pot câştiga cu toţii din această asociere. ed. F M I etc. Coerciţia naşte rezistenţă şi opoziţie. organizaţia nu p o a t e supravieţui fără un echilibru intern.. 200 201 . fac să nu stea la „mila"statului. dar c o o p e r a r e a dispare atunci când nu mai există eficacitate. subiective. uniuni culturale. care a c ţ i o n e a z ă ca un tampon între spaţiul public şi cel privat dar şi între stat şi cetăţeni. 199-223. p. A c e s t e a trebuie să inculce 10. m e m b r i i m a i mici contribuie mai puţin d e c â t ar trebui. aşadar. din externe. în concluzie.deci nu prin coerciţie). contestare şi loialitate (trad. m e m b r i i . 1999. Simona Pop . în afara puterii. M u l ţ i m e a de asociaţii şi solidarităţi din care aceasta este alcătuită îl face pe individ independent de stat. individuale. E s t e cazul. d e m o ­ craţia şi e c o n o m i a nu sunt suficiente: oamenii şi societatea au nevoie de un al treilea pilon. De a s e m e n e a . proces con­ trolat. c â n d nu mai există satsfacţie. pp.: Abandon. unii m e m b r i r ă m â n loiali organizaţi­ ei. 88-97. Ce se întâmplă. Vitalitatea unei organizaţii d e p i n d e de eficacitatea ei. Bucureşti. Principala tensi­ u n e identificată de H a b e r m a s este cea dintre stat şi societate civilă. prefaţă de Daniel Barbu) Nemira. liderii trebuie acceptaţi şi aprobaţi de colectiv. p. D e ş i profitul nu este egal. P u t e r e a se bazea­ ză pe c o o p e r a r e a membrilor. o organizaţie durabilă este o organizaţie integrată şi o organizaţie integrată este caracterizată de niveluri de satisfacţie ridicate ale m e m b r i l o r săi în raport cu funcţionarea organizaţiei. în caz de insatisfacţie? Albert H i r s c h m a n 3 3 6 c o n s i d e r ă că. PARTICIPAREA POLITICĂ un s c o p c o m u n . făcând apel la c o n d u c e r e a organizaţiei Loyalty: deşi n e m u l ţ u m i ţ i . Ten­ siunile spaţiului public d e t e r m i n ă autotransformarea sa. A ş a c u m am văzut în analiza habermasiană. ci a fost exploatată de coloniile s a l e " (în sensul că furniza celorlalte ţări din Tratatul de la Varşovia şi din C A E R energie şi resurse m i n e r a l e la preţuri foarte r e d u s e ) . Peter Blau este şi el un adept al teoriei schimbului. societatea civilă. Direcţia transformării nu p o a t e fi decât cea a unei mai mari participări a societăţii la puterea politică. în afara resurselor cu care ar fi putut în­ deplini ne voile m e m b r i l o r lor.cit. A. P. spaţiul public a fost instituţionalizat printr-un proces î n d e l u n g a t şi contradictoriu. A c e a s t ă situaţie p o a t e fi ilustrată prin e x e m p l u l U n i u n i i Sovietice. pentru funcţionarea societăţii. M e m b r i i mai mari d u c greul efortului colectiv în organizaţie dar beneficiile nu sunt împărţite astfel încât să r e c o m p e n s e z e în totalitate contribuţia lor. d u p ă unele păreri. c o n f o r m d i m e n ­ siunii lor. de statul d e m o c r a t i c . este n e v o i e de stimularea loialităţii şi a ata­ şamentului. în acest caz. 38. care a temperat contradicţiile şi a i m p u s interesul general ca f u n d a m e n t al omogenizării şi pacificării. de e x e m p l u : culte religioase. State­ l e U n i t e d u c greul î n multe organizaţii internaţionale ( O N U . Scopurile organizaţiei. al partidelor care. Pentru a fi stabile.) fără a p u t e a profita pe m ă s u r a contribuţiei. însă. 338 Habermas. uniuni sportive şi de timp liber. în ultimele sale decenii de existenţă. organizaţiile au nevoie de legitima­ rea puterii. " s i n g u r a m e t r o p o l ă care nu a exploatat. în acest caz.: Exchange and Power în Social Life. Laura Cucu. N e w York: Wiley and Sons. o " m o r a l ă " . forumuri cetăţeneşti. trebuie să devină interne.

1999. de obicei. fiind un context al c o m u n i c ă r i i politice şi a v â n d o contribuţie esenţială la dezbaterile publice. pp. Iaşi. Funcţiile ei cele mai importante sunt e x t i n d e r e a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. De obicei. Eficacitatea acestor organizaţii d e p i n d e de can­ titatea şi calitatea resurselor lor materiale. Pe u r m e l e lui P u l n a m .2/1999. Pentru a fi eficace şi sa­ tisfăcătoare. pp. mai ales. în sensul că cetăţenii care sunt membri ai unui partid politic au o probabilitate mai mare d e c â t ceilalţi cetăţeni de a participa şi la activităţile altor organiza­ ţii. unele suprapunându-se. implicarea în proteste publice şi apartenenţa la organizaţii ale societăţii civile. suspiciunea. conflictul. financiare şi u m a n e . Polirom. deplasarea încrederii către instanţe î n d e p ă r t a t e (suvera­ nul. D i n punctul de vedere al soluţiilor preconizate. există reţele productive. R e ţ e l e l e au. valori. d e m o c r a t i z a r e a statului şi. 2 0 0 1 . Iniţial. 2). 97-122. creativitate şi imaginaţie. Capitalul social este benefic pentru comunitatea. 339 340 Putnam. grupul sau organi­ zaţia în care acesta există. partide politice.: "Miza politică a unor forme de încredere" în : Sociologie româ­ nească. în principal. toleranţă şi asociere. b a z a t e pe încredere.: Sociabilitatea în spaţiul dezvoltării. G. spre deo­ sebire de alte structuri sociale. substituită de strategii p r e c u m fatalismul. culturale. C u r t e a D r e p t u r i l o r O m u l u i . din reţele. 341 lbidem. putem consi­ dera d o u ă etape: 1). de gradul lor de birocratizare dar şi de capacitatea lor de inovaţie. Iaşi. pp.71-91. prin a c c e n t u a r e a rolului factorilor culturali: atitudini. rezultat al unei investiţii străine şi care ar fi adus mari beneficii comunităţii prin crearea de locuri de m u n c ă .221-229.: Cum funcţionează democraţia. Prin urmare. 343 lbidem. dintre c a r e a m i n t i m advocacy şi participarea cetăţenească. paternalismul. D. reducerea şomajului şi activităţi conexe. grupuri de presiune). Participarea publică are mai multe forme. căutarea de soluţii pentru această p r o b l e m ă şi sprijinirea soluţii­ lor o p t i m e pentru a fi puse în practică. ca forme c o n c r e t e de interacţiune socială neorganizată. El stimulează activităţile din care toată lumea are de câştigat. uneori. M o t i v u l a fost furtul e c h i p a m e n t u l u i de către salariaţi: „Se spune că au avut m a r e căutare cablurile de fibră optică. analizând capitalul social în spaţiul r o m â n e s c . 202 203 . pp. D u m i t r u San­ d u 3 4 1 operaţionalizează acest c o n c e p t prin următorii indicatori: toleranţa. sindicate. pp. schimburile trebuie să se b a z e z e pe î n c r e d e r e reciprocă. Polirom. capitalul de relaţii. Sensul a fost extins ulterior şi la preconizarea soluţiilor unei p r o b l e m e sociale. nu au graniţe clar identificabile. care a explicat diferenţa de nivel de dezvol­ tare dintre n o r d u l şi sudul Italiei şi prin nivelurile diferite ale stocului de capital social. F i e c a r e individ poate fi considerat punctul focal al propriei sale reţele. informaţionale. încrederea generalizată (interpersonală). U n i u n e a E u r o p e a n ă e t c ) . Prin urmare.: Spaţiul social al tranziţiei. c r e d i n ţ a în pute­ rea P r o v i d e n ţ e i şi în m i r a c o l e . corupţia. conceptul de advocacy a fost legat de profesia sau funcţia de avocat. orientarea spre prietenie. conştientizarea unei p r o b l e m e şi acţiunea de sporire a vizibilită­ ţii ei. no. nu au centre şi periferii. care sunt productive doar pentru o minoritate . adică de apărător al unei cauze. Reţelele. î n c r e d e r e a 10. politice sau civice. preşedintele. în afară de p r o m o v a r e a sau modifica­ rea u n o r reglementări legale). R. Societatea civilă informală este alcătuită. Bădescu. o vizibilitate socială mai r e d u s ă dar sunt medii favorabile s c h i m b u r i l o r de tot felul: materiale. s-a creat o adevărată şcoală sociologică care a p r o d u s m u ­ taţii în p a r a d i g m a developentalistă. D. Polirom. D. advocacy poate fi legală (soluţiile se află mai ales în plan legal şi legislativ) şi non-legală (soluţiile se referă la alte resurse. 2 0 0 3 . Societatea d e m o c r a t i c ă funcţionează pe baza p a r a d i g m e l o r m o d e r ­ nităţii şi raţionalităţii care favorizează schimburile echitabile şi reţelele productive. care asigură progresul e c o ­ n o m i c şi cultural al comunităţii şi reţele nocive. simbolice. n o r m e .19-33. configurarea opiniilor. Invers. Astfel. Gabriel B ă d e s c u 3 4 2 dă astfel exemplul unui orăşel din M a r a m u r e ş în care a fost închisă o fabrică nouă. L i p s a de î n c r e d e r e este. putem constata un "activism multipoziţional".98. asociaţii profesionale. p. orientări alter­ native.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII civice. PARTICIPAREA POLITICĂ în instituţii. Aceste strategii îi ajută pe indivizi să m e n ţ i n ă un oarecare control asupra incertitudinii mediului lor. nu sunt ierarhice. Cetăţenii pot să participe Ia activitatea organizaţiilor politice (parti­ de. u n a din formele f u n d a m e n t a l e ale capitalului s o c i a l 3 3 9 . deficitul de capital social c o n d u c e la comporta­ m e n t e individualiste care pot a d u c e câştiguri pe termen scurt dar pericli­ tează câştigurile pe termen lung. vezi şi Sandu. care au fost folosite pentru uscatul r u f e l o r " 3 4 3 . 183-189 Sandu. Iaşi.

care interferează şi se suprapun a d e s e a dar care au şi activităţi şi obiective distincte.D a c ă advocacy era mai m u l t o activitate a societăţii civile. excluse. Mobilizările politice sunt activităţi colective organizate (deliberate. în ultima vre­ m e .D a c ă advocacy avea în vedere grupuri şi p r o b l e m e specifice. legislaţie.o r g a n i z a r e a şi desfăşurarea de activităţi în favoarea grupului ţintă: educaţie. sprijinită şi. se observă o relaţie caracteristică între obiectul şi subiectul activităţii de advocacy: pe de o parte.P r o b l e m e l e sociale sunt v ă z u t e mai ales prin p r i s m a grupurilor ca­ re le suportă şi a intereselor a c e s t o r grupuri. cât mai ales r e s p e c t a r e a lor. atât advocacy cât şi participarea cetăţenească sunt do­ uă f o r m e majore de participare publică. Participarea publică defineşte cultura politică participativă şi implicarea tuturor m e m b r i l o r comunităţii.informarea grupului ţintă cu privire la resursele accesibile: drep­ turi. protecţia mediului. în general (dar nu întot­ d e a u n a ) . asiguraţi social.u r i . . p r e o c u p ă r i l e cetăţenilor.c a m p a n i i de conştientizare a p r o b l e m e i .advocacy. este vorba de grupuri dezavantajate. turişti. de grupuri care s u n t în acelaşi timp şi obiectul şi subiec­ tul advocacy. activilăţile de a d v o c a c y au evoluat. şomeri. Se vorbeşte tot mai m u l t de seif. partici­ p a r e a cetăţenească p r e s u p u n e şi eforturi din partea statului. Ea pre­ s u p u n e un dublu flux de c o m u n i c a r e (schimb de informaţii) între cetăţeni şi g u v e r n a r e : . .de la cetăţeni la g u v e r n a r e : trebuie să ajungă nevoile. bătrâni. aceasta p r e s u p u n e culegerea informaţiilor de la cetăţeni şi oferirea posibilităţii de exprimare a opiniilor dar şi efortul o r g a n i z a t propriu al cetăţenilor de a contacta puterea (prin comitete cetă­ ţeneşti. asistenţă. . . publicaţii.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII De la apariţia lor şi până astăzi. în final. . consiliere.de la g u v e r n a r e către cetăţeni: difuzarea informaţiilor. strategii de acţiune. activită­ ţile de advocacy legate de diverse grupuri de c o n s u m a t o r i . susţinătorii acelei c a u z e sau ai acelui g r u p . minorităţi etnice şi rasiale. sănătate mintală. E x e m p l e : copii. O N G . însă. servicii. protecţia c o n s u m a t o r u l u i . . O statistică relativ r e c e n t ă (martie 2 0 0 1 ) arată d o m e n i i l e predilecte p e n ­ tru advocacy în S U A : drepturi civile. c u m ar fi: automobilişti. cam­ panii de informare şi educaţie e t c ) . c o n s u m a t o r i în general. o c a u z ă (sau un grup) ce trebuie apărată. Principalele activităţi de advocacy sunt: . c u m ar fi: elaborarea bu­ getelor. în concluzie. . însă. marginalizate. formare. organizarea unor forme de consultare a cetăţenilor. centre de informare. dezvoltarea e c o n o m i c ă . O b s e r v ă m câteva diferenţe faţă de advocacy: . organizaţii. planificarea investiţiilor. e x p u s e u n o r riscuri diverse. p r e ­ venirea şi c o m b a t e r e a abuzurilor. în ultima v r e m e p r e o c u ­ parea majoră a activităţii de advocacy. ) . a r g u m e n t a r e a intenţiilor şi a deciziilor luate. care au devenit capabile să-şi e x p r i m e nevoile şi să ia propriile decizii. intenţionate) de stimulare a participării politice. sprijin material. către întrea­ ga c o m u n i t a t e (naţională sau locală). cauzei. publicaţii. deciziile luate trebuie să reflecte cât mai fidel nevoile şi in­ teresele cetăţenilor. fără discriminări.crearea de organizaţii în v e d e r e a implicării în acţ iunea de sprijini­ re a unei c a u z e sau a unui g r u p . c a r e au trecut de la statutul de d e p e n d e n ţ ă faţă de cei care îi a p ă r ă la cel de avocat propriu. rolul i m p o r t a n t j u c a t de m a s s . p e r s o a n e infectate cu virusul HTVS I D A .D a c ă advocacy dorea conştientizarea unei p r o b l e m e mai ales la nivelul legislativului şi executivului. observăndu-sc u r m ă t o a r e l e tendinţe r e c e n t e : Nu atât s c h i m b a r e a legilor p a r e a fi. în special în ariile majore. . pacienţi. în scopul schimbării ei). pe de altă parte. a administra­ ţiei centrale şi locale (organizarea relaţiilor cu publicul. grupului respecti­ ve şi de s c h i m b a r e a atitudinilor şi c o m p o r t a m e n t e l o r societăţii referitoa­ re la aceste p r o b l e m e . . par­ ticiparea cetăţenească este orientată către interesul general. PARTICIPAREA POLITICĂ Participarea cetăţenească se referă la implicarea cetăţenilor în ac­ tul de g u v e r n a r e şi în luarea deciziilor politice şi administrative. p e r s o a n e abuzate. t e l e f o a n e . 10. c o m u n i c a r e . cei care sunt avocaţii. T o t mai n u m e r o a s e sunt. E l e m e n t e l e analizei sociologice a mobilizărilor politice sunt: 204 205 . scrisori. în acest context p u t e m aminti c o n c e p t u l de n e s u p u n e r e civilă (violarea deliberată şi deschisă a unei legi considerate injuste. explicarea. lobbying. . drepturile femeilor şi protecţia copilului. în participarea cetăţenească cam­ paniile de conştientizare au ca ţintă cetăţenii.m e d i a în această activitate. p e r s o a n e cu dizabilităţi. dorinţele. am menţi­ o n a t că ele pot fi s p o n t a n e sau organizate. această distincţie tinde să se e s t o m p e z e .D i n chiar definiţia c o n c e p t u l u i . MOBILIZĂRILE POLITICE A t u n c i când am vorbit d e s p r e c o m p o r t a m e n t e colective. la viaţa socială şi politică.

inclusiv de corupţie sau p r o m o v â n d discursuri goale de conţinut. campanii de c o m u n i c a r e politică. Obiectivele mobilizării. este făcută de profe­ sorul Mihai Coman: "Piaţa Universităţii: dimensiunile unui ritual liminal". (ed. din perspectivă antropologică. Frontul Salvării N a ţ i o n a l e . J. Paris. G r u p u r i l e şi organizaţiile o p u s e (în general. care au început să îşi piardă credibilitatea.. Aparatului guvernam ent al însărcinat cu m e n ţ i n e r e a ordinii: gu­ vernul. grupuri de presiune) 4). cetăţenia europeană) sau locale. în: Meny.m e d i a contribuie decisiv la legitimarea sau delegitimarea unei mobilizări politice. M. Combes. muncitori. sărbătoarea naţională. interese c o m u ­ ne ale celor mobilizaţi 2). A. Agenţii mobilizatori: Liga Studenţilor din Universitatea Bucu­ reşti. poliţia 7 ) . publice. pp. mitinguri. M a s s . pp.Apariţia noilor mijloace de c o m u n i c a r e (televiziunea. Presses de la fondation naţionale des sciences politique. M. uneori.partide. mobilizările au loc în situaţii conflictuale) 6). Putem găsi e x e m p l e foarte instructive de mobilizări politice în pri­ mii ani după 1989 în R o m â n i a . : "Le pouvoir des syndicales et leur răsistance aux reforme en GrandeBretagne et en France". serbări. O analiză foarte interesantă. mass-media nefavorabile: televiziunea (unică) şi radioul Dimineaţa etc. M u l t e mobilizări nu îşi p r o p u n obţinerea de avantaje materiale. Partidele şi.30-40. care eludează p r o b l e m e l e reale sau fac promisiuni deşarte. regele M i h a i tima mobilizarea 5).): Ideologies. care pot transgresa frontierele naţionale. Poziţia aparatului guvernamental însărcinat ci menţinerea ordinii 7).: "Reflexions sur la participation politique des citoyens en France". organizează demonstraţii. se creează identităţi supranaţionale (de exemplu. Zig-Zag. E m i n e s c u .cit. no.4/1994. regionale. grupurile de presiune. G r u p u l de Dialog Social 4). Azi. Ratele participării politice şi electorale s-au r e d u s 3 4 7 . op. de obicei. M a i mulţi factori au contribuit la această situaţie: . dezba­ teri. de exemplu: Berindei. concerte.C o m p o r t a m e n t u l actorilor politici.Comitetul Helsinki.. interviuri cu foşti participanţi ( " g o l a n i " dar şi adversari). Lagroye. Schain. 327-354. favorizând ato­ mizarea socială şi înlocuirea solidarităţii sociale efective cu una virtuală. Alte e x e m p l e de mobilizări politice: activităţile sindicale (greve. ministerul de interne. pentru ilustrare. PARTICIPAREA POLITICĂ O analiză riguroasă trebuie să implice folosirea unor m e t o d e pre­ c u m analiza de conţinui a presei din respectiva perioadă. DECLINUL PARTICIPĂRII POLITICE . 206 Vezi. realizat de Gru­ pul pentru Dialog Social şi Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în Româ­ nia . Un alt exemplu de mobilizare politică este mobilizarea electoratu­ lui.pentru a legi­ Indicatorii participării politice au o tendinţă de scădere în ultimele decenii. parties politiques & groupes sociaux. Y. Obiectivele mobilizării: democratizarea societăţii româneşti. studiul lucrărilor care au fost deja publicate pe această t e m ă ' . Revista de cercetări sociale. M a s s . internetul) a avut un efect demobilizator asupra participării politice. fiind implicaţi în diverse scandaluri. G r u p u r i l e mobilizate 3). reprezentând. Bucureşti. Mediile sunt o resursă importantă. Mijloace de mobilizare: liderul M a r i a n M u n t e a n u . d e m o n s t r a ţia-maraton din Piaţa Universităţii (Bucureşti. intelectuali.m e d i a favorabile: România Liberă. pp. de exemplu: Leca. Y. Agenţii mobilizatori (organizaţii . La realite d'un pouvoir neo-communiste. G r u p u r i l e mobilizate: aşa numiţii „ g o l a n i " : studenţi. ci creşterea vizibilităţii şi prestigiului agentului mobilizator sau alte avantaje simbolice. Expres. Alianţa Poporului. Paris. Consiliul pentru u n i u n e naţională ( C P U N ) . care j o a c ă un rol foarte i m p o r t a n t în mobilizările p o l i t i c e 3 4 4 . . simboluri politice) 5). minerii 6). adunări populare. cit. confruntate cu sfidările globalizării şi ale localismului. aprilie-iunie 1990) : 1). 207 .: Roumanie le livre blanc. Mijloace de mobilizare (mituri mobilizatoare.Criza cetăţeniei şi a statelor-naţiune.A. V o m folosi. c a d r e medii. 43-70 . din Bucureşti sau alte mari oraşe 3). G r u p u r i l e sociale şi organizaţiile o p u s e : ţărani. . manifestaţia este analizată ca ritual de trecere (rile de passage) de la c o m u n i s m la d e m o c r a ţ i e 2)..): op. Identităţile naţionale î n c e p să se erodeze.m e d i a . La Decouverte. Planche. A. 1989. 1990 precum şi Raportul asupra evenimentelor din 13-15 iunie 1990. G r u p u l I n d e p e n d e n t pentru D e m o c r a ţ i e . 347 Vezi. D e ş i aceste lucruri s-au mai întâmplat 22. marşuri. analiza docu­ m e n t e l o r oficiale.E u g e n Ionescu. putând mobiliza sau de­ mobiliza masele şi făurind percepţia publică asupra mobilizării respecti­ ve şi asupra poziţiei puterii oficiale şi a opoziţiei. (ed. m a s s . Adevărul. Caţavencu e t c . 344 345 10. pentru a participa la vot. marşuri).METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 1). în: Meny.. personalităţi e m b l e m a t i c e .

ro. p. fluide.: "La depolitisation en question". uneori orientate chiar împotriva sistemului politic în funcţiune. s-au dezvoltat serviciile. mai m u l t o r grupuri sociale. M. 209 Schweisguth. ca piloni ai sistemului politic şi ca principal mijloc de selecţie a clasei politice. Mayer.327. De e x e m p l u . C o n s u m u l de masă şi societatea de c o n s u m care îl p r o m o v e a z ă nu sunt pur şi simplu nişte c o n s e c i n ţ e ale dezvoltării e c o n o m i c e şi ale pros­ perităţii. M a s e l e sunt considerate mai degrabă ca forţe de c o n s u m şi mai puţin ca forţă de p r o d u c ţ i e .: Societatea de consum.Societatea de masă. au devenit partid p a r l a m e n t a r şi aflat la guvernare iar Fischer. 3S? Ibidem. Se caută noi forme de organizaţii politice. G. 2005.A. Clivajele clasice ale societăţilor tradi­ ţionale devin mai puţin relevante din p u n c t de vedere politic. N. D a r cotidianul. ' c o n s u m " .. Există. 349 Schain. în special. 351 Baudrillard. din ce clasă socială ar face parte un tânăr care lucrează cu j u m ă t a t e de nor­ mă într-o u z i n ă şi u r m e a z ă . Mobilitatea o c u p a ţ i o n a l ă este astăzi mult mai m a r e şi indivi­ zii pot aparţine. PARTICIPAREA POLITICĂ . Proporţii importante din electoratele occidentale nu mai vor să fie c o n d u s e de către politicieni.«». până la urmă.M. Ele au funcţii culturale. indivizii se retrag în cotidian. nu se mai mobilizează pentru participare. ar fi insuportabil în lipsa simulacrului lumii oferit de mass-media. în ace­ eaşi uzină. Sindicatele şi-au redus. 51. Or­ ganizaţiile politice existente sunt.. liderul lor. Presses de sciences po. aşa-numitele " p a r t i d e anti-sistem" au fost integrate. simultan. (ed. p. în societăţile occidentale. astfel. Acelaşi sondaj descoperă o corelaţie semnifica­ tivă între atitudinile autoritariste şi cele etnocentriste. mai ales prin ştirile catastrofice. parties politiques & groupes sociaux. astfel. această capacitate d e p i n d e de gradul de instituţionalizare a dialogului social. Sniderman (eds. mult d i m i n u a t ă . Ei încearcă să î m p a c e . din tată în fiu. Mayer. de un simulacru de participare politică. 3-18 10. Alexandru Matei). unii autori consideră că a c u m se c o n t u r e a z ă o tendinţă gene. deseori. în : Grunberg. .Identitatea socială bazată pe clase sociale a fost înlocuită cu iden­ tităţi multiple. astfel. de standardi­ zarea c o n s u m u l u i şi a m o d u r i l o r de viată determinate de societatea de 351 raia iu accsl sens Declinul Formelor tradiţionale de participare şi criza u n o r organi­ zaţii.M. Statisticile ilustrează scăderea adeziunilor şi declinul acţiunilor sindicale. în deplin confort. Paris.. Astfel.C r i z a reprezentării politice. 1989. p. 208 . O a m e n i i se pot bucura.: "Le pouvoir des syndicats et leur resistance aux reformes en Grande-Bretagne et en France".C o n t u r a r e a unei atitudini negative faţă de politică. s p u n e B a u d r i l l a r d 3 5 2 .): La democraţie ă l'epreuve. E. p r e c u m sindicatele. J. U n e l e s t u d i i 3 4 9 nu găsesc corelaţii semnificative între forţa n u m e r i c ă a sindicatelor şi capacitatea lor de presiune (de exemplu. în care indivizi sunt atomizaţi şi manipulaţi prin reclame care stimulează false nevoi. . Sniderman (eds).42. de la poziţia radicală şi contestatară din tinereţe a ajuns ministru de externe al repu­ blicii). s c ă z â n d î n c r e d e r e a în sindi­ cale. sociale şi mai ales politice. în une­ le ţări.. op. a grevelor. . Totuşi.cit.: "Le soutien â la democraţie representative". Publicul consideră puterea sindicatelor p r e a m a r e şi necesitatea lor discutabilă. Pentru a funcţiona. P. 2002. incapabile să e x p r i m e şi să repreyinte aceste mutaţii. Mituri şi structuri (trad. N. aşa-numitul sector terţiar. şi-au menţinui p u t e r e a de n e g o c i e r e şi influenţa asupra elaborării politicilor p ubl i ce.): Ideologies. în acelaşi timp. A p a r noi clivaje. sindicatele nu mai au foarte mulţi m e m b r i dar sunt foarte vo­ cale) în s c h i m b .METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII şi în liceul. cursurile serale ale unei uni­ versităţi? E s t e el m u n c i t o r ? Este intelectual? . comunicare. în s c h i m b . în trecui existau dinastii de m u n c i t o r i . văzută ca un j o c m u r d a r sau inutil. care î n c e p e să fie mai valorizat decât cel public. P. Societatea de masă este o societate amorfă. care lucrau.21. şi o m u t a ţ i e în opinia publică. p. Paris. 4 1 % din subiecţii unui sondaj realizat recent în F r a n ţ a 3 5 0 işi doresc un lider autoritar iar 5 5 % puterea experţilor. forţa n u m e r i c ă chiar dacă. democraţia are nevoie de pluralism or. în Franţa. în spaţiul privat. electoratul nu mai p e r c e p e diferenţele şi. în sistem (vezi " v e r z i i " în G e r m a n i a . . T r a n s f o r m a r e a c o n t e m p o r a n ă a e c o n o m i e i a dus la d e c ă d e r e a industriei şi la reducerea n u m e r i c ă a clasei m u n c i t o a r e (puternic sindicalizată şi politizată). G. Grunberg. Meny. Y. B a z a socială a sindicatelor a fost. instabile. . în: Grunberg.Fragilizarea partidelor politice. acesta este distrus de uniformizarea socială. slab sindicalizat şi cu concentrări mai reduse ale forţei de m u n c ă . Presses de la fondation naţionale des sciences politique. Prin con­ sum.1. Bucureşti. noi identităţi politice care îşi caută noi reguli de e x p r i m a r e . G.Flexibilizarea pieţei muncii a dus la for­ me atipice de o c u p a r e şi la relativizarea graniţelor dintre clasele sociale. Partidele clasice au început să fie contestate ca unice organizaţii politice. astfel.C o n v e r g e n ţ a crescândă dintre programele marilor partide politice. atunci.

organizaţia de femei. 354 Inglehart. 14. în ace­ laşi timp. M. în cupluri. venită în c o n t i n u a r e a teoriei societăţii de c o n s u m . iar cine nu î n d e p l i n e a criteriile pentru a fi primit în organizaţiile de mai sus era a u t o m a t inclus într-o organizaţie special inventată de 353 lbidem. multipartidism. T o a t ă l u m e a era obligată să se înroleze într-o organizaţie: Şoimii Patriei. 2/1999. a crescut intensitatea participării: frecvenţele categoriei de răspuns " d e s " fiind superioare în 1998 faţă de 1990 3 5 7 .353. ale voluntarismului. al participării politice. atribuie o parte de responsabilitate .' Mărginean. 2/1999. Nivelul şi conţinutul participării politice în R o m â n i a au fost cunos­ cute în special prin intermediul sondajelor de opinie de tip " b a r o m e t r u " . V o m folosi. 210 Mărginean. în: Sociologie românească. 1979. T e z a lui Inglehart. I n g l e h a r t 3 5 4 .: "Political Action. cognitive level and social background".H. Carmen Mureanu: "Consolidarea democraţiei".7%). C o n s u ­ mul capătă astfel funcţii ideologice esenţiale în o r d i n e a social-politică actuală. The impact of values. întreaga societate se politizase: fiecare individ. Sage Publications.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII h e d o n i s m u l c o n t e m p o r a n şi pasivitatea implicată de n o i l e stiluri de viaţă CU n o r m e l e şi valorile „oficiale".. în 1990 n o ţ i u n e a era confuză pentru o mare parte a respondenţilor: s-au înregistrat aproape 3 0 % non-răspunsuri şi răspunsurile date se refereau la egalitate socială (38. P r i m i i ani de d u p ă 1989 au fost ani de intensă participare politică. în timpul regimului comunist. sindicate. P r o m o v a r e a intereselor individuale nU î n s e a m n ă neapărat o retragere din sfera publică sau un dezinteres pentru treburile cetăţii. p. în familii.2%). etc. 118-119.. guvernanţilor le c o n v i n e această situaţie în care cetăţenii simulează participarea politică. PARTICIPAREA POLITICĂ C e a u ş e s c u pentru astfel de cazuri şi denumită Organizaţia Democraţiei şi Unităţii Socialiste ( O D U S ) . deliciile controverselor mediatice. De fapt.4%).a b u n d e n ţ e i materia­ le o c c i d e n t a l e . pe care îl v o m analiza în rânduri­ le de mai jos. în: Sociologie româneas­ că. a b u n d e n ţ a nu este corelată î n t o t d e a u n a cu declinul participării politice. Această politi­ zare a p ă t r u n s inclusiv în spaţiul privat. fiecare grup. că. 10. (eds. 211 . fiecare instituţie era pentru sau contra ceva. ele pot fi utile ca mijloace accesibile de informare şi educare. PARTICIPAREA POLITICĂ ÎN ROMÂNIA 10. . R. în cercuri de prieteni. în: Barnes. 357 lbidem. care m ă s o a r ă participarea politică din R o m â n i a pe durata primului deceniu d u p ă 1989. deşi s-au redus ratele de participare. p. o perioadă de belşug dar şi o perioadă a ratelor înalte de parti­ cipare politică şi electorală. p. fiind folosit ca mijloc de control social şi de pacificare socia­ lă353. . Ioan: "Suportul social pentru democraţie". posibilitatea de a ieşi pe stradă şi în piaţa publică pentru a protesta.jnivel de trai (75. c o n t i n u ă Baudrillard. P r i n c i p a l e l e tendinţe înregistrate au fost: .): Political Action. Ioan: "Suportul social pentru de­ mocraţie". studii coordonate de profesorul Ioan Mărginean 3 " . 1/1998. M u l t e dintre lucrurile considerate evidente de către teoriile societă­ ţii de m a s ă nu au un suport empiric. în: Revista de cercetări sociale. London.pentru apatia civică şi politică . S.Un fenomen de "clarificare" în înţelegerea d e m o c r a ţ i e i 3 5 6 . însă. Partidul C o m u n i s t .. în 1998 ponderea non-răspunsurilor s-a re­ dus şi d e m o c r a ţ i a a început să fie clar asociată cu alegerile libere. drep­ turile şi libertăţile cetăţeneşti. paralel cu urmărirea unor interese individualiste. nu trebuie absolutiza­ tă. Profesorul M ă r g i n e a n observă. surse alternative de informare etc. Aşa c u m am mai arătat. Mass Participation în Five Western Democracies. egoiste. pp. Pe de altă parte. care ar d e t e r m i n a un dezinteres pentru treburile publice. participă­ rii cetăţeneşti. situaţia se schimbă radical: participarea politică intră într-o perioadă de reflux. Kaase. românii au descoperit gustul libertăţii. pp.F e n o m e n u l principal este reculul participării politice. Ioan. prin conceptul său de postmaterialism. în principal. Asociaţia Stu­ denţilor C o m u n i ş t i .. noile m a s s . acţiunii. pe principa­ lele sale dimensiuni. U n i u n e a Tineretului C o m u n i s t . D u p ă căderea c o m u n i s m u l u i . 3-18.82-94 şi Mărginean. P e r i o a d a din istoria occidentală c u n o s c u t ă sub n u m e l e de „Ies trente g l o r i e u s e s " (cei treizeci de ani glorioşi: 1945-1975) a fost. pionieri. participarea politică era formală şi coercitivă. D e m o c r a ţ i a nu poate funcţiona decât pe b a z a unui individualism sănătos şi nu pe b a z a sacrificării intereselor individuale pe altarul comunităţii. controlul guvernului asupra e c o n o m i e i (38. Astfel. pp. Nu era deloc rar ca prieteni foarte vechi să se certe din moti­ ve politice sau părinţi şi copii să nu îşi mai vorbească. D u p ă alegerile din 1996.m e d i a nu au ne­ apărat un rol manipulator şi de "spălare a creierelor".

Carmen Mureanu: "Consolidarea democraţiei". p. în 1990. nu citesc. în 1990. în Numărul membrilor de partid a scăzut de la 9%. p. 212 213 . 1/1998. profesionale şi personale. în aceeaşi perioadă. faţa de 1998.p.Implicarea în problemele localităţii a scăzut de la 38%. Interesul se revigorează. Multe au fost înfiinţate şi funcţionează cu suport internaţional. 3 6 7 Ponderea celor care cred că nu e bine să te amesteci în politică a crescut. în 1998. în aproape toate formele sale. puţine sunt apărute prin efortul autonom al comunităţilor respective (grass-roots). Ibid. Deşi există peste 20 000 de organizaţii neguvernamen­ tale. 3 7 0 în ceea ce priveşte mişcările de protest 3 7 1 . de la 4 2 % la 52%. 3 6 9 încrederea în politicieni a scăzut de la 33%. datorat şi ofensivei consumerismului.m6 încrederea în partide a scăzut de la 6 1 % . în 1998 3 6 3 . la 42%. respectiv 92% . ponderea celor care erau de acord cu re­ primarea lor dură era mai mare în 1990. în afară de „dezvrăjirea" de după eşecul gu­ vernării Convenţiei Democratice.990. în 1998 3 M Intenţia de a vota a scăzut de la 77%. nu discuţii). într-un alt studiu. 358 Mărginean..nu crede că ar putea influenţa deciziile ce se iau pentru localitate. în 1990. la 5%. Limes. loan. 83 3 5 9 360 2000.Ml IAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERH Interesul pentru politică s a redus' . se arată că majoritatea zdrobitoare a respondenţilor . în 1990. PARTICIPAREA POLITICĂ 1998.87. Ia 53%. la 6%. 17. Simpatia pentru un partid a scăzut de la 64%.88. în 1990.77%. având loc o re­ pliere asupra vieţii private. Organizaţiile politice şi civice sunt slabe şi nu se bucură de sufici­ entă popularitate.. în acelaşi timp. se constată o creştere a aprobării celor paşnice şi o reducere a aprobării celor violente sau neautorizate. p. în Ponderea celor care cred că oamenii de rând sunt excluşi de la putere a crescut de la 5 1 % la 66% în intervalul respectiv iar cei care cred că participarea politică este o datorie patriotică a scăzut de la 5 3 % la 39%. . în campaniile elec­ torale. episodic. respectiv pentru ţară ("în foarte mare sau în mare măsură"). p.. în 1998 . în: Socioloeie românească 2/1999. la 6 1 % . în sensul că sunt mai nume­ roşi cei care nu mai urmăresc evoluţiile politice (nu-i interesează. participarea politică rămâne redusă în România. 364 365 Ibid Ibid lbid. la 28%. Elita politică şi democratizare în România 1989Mărginean. 1998.. în Bucureşti şi în Transilvania. p. Barometrul de Opinie Publică 1999 . loan. în: Revista de Idem Citat de Culic. în 1998 3 6 1 . în 1. 3W Ibid. Contactarea oficialităţilor a scăzut de la 24%.: Câştigătorii. Ele sunt concentrate în mediul urban. în concluzie. Participarea la întruniri politice a scăzut de la 18%. 1. la 9%. 6 în I998 3622 Ponderea celor care lucrează pentru un partid a scăzut de la 1990. puţine dintre ele sunt cu adevărat active. 3 6 5 64 58 10.86 Ibid. Ordinea priorităţilor cetăţenilor s-a modificat.84 cercetări sociale. în 1990. la 23%. 2002.175 361 cercetări sociale. la 25%. în: Revista de 1/1998 p. societatea românească a suferit un proces de „normalizare" şi depolitizare. în 1990. loan: "Suportul social pentru democraţie". Carmen Mureanu: "Consolidarea democraţiei". p.85 Ibid. Cluj-Napoca. 36 în 1998. 370 366 367 368 Mărginean.

A. A. sociologia electorală are nevoie de noi metode şi tehnici de identificare şi măsurare a acestor preferinţe ide­ ologice şi partizane „estompate". greu modificabile). participarea/neparticiparea la vot. Astfel. b).. Y. 376 lbidem. care determină comportamentul electoral. Şcoala de la Michigan 3 7 4 . p. Berelson B. nu mai este „normal". (ed. existenţa unor atitudini politice fundamentale. terţiarizare.E. astfel. COMPORTAMENTE ELECTORALE comportamentele electorale. Simona Bogdan). ele sunt moduri de acţiune ale alegătorilor: implicarea/neimplicarea în cam­ paniile electorale. Annick Percheron mai notează o serie de muta­ ţii cum ar fi: creşterea abstenţionismului. rolul familiei în transmiterea preferinţelor politice erodându-se permanent. factori exogeni (ai mediului): Campania electorala (teme.: Mecanismul voiului: cum se decid ale­ gătorii într-o campanie prezidenţială (trad. Univer­ sity Of Chicago Press. in­ dustrializare. American Voter. Paris. mobilizare. De aceea. O bună parte din rezultatele cercetărilor celor două mari şcoli ame­ ricane menţionate mai sus sunt azi puse sub semnul întrebării.. 1980. Teza importanţei socializării politice în configurarea comportamentului de vot a fost validată prin cercetările realizate în anii '40 şi '50 ai secolului trecut de către Lazarsfeld. A. estomparea clivajelor (stânga/dreapta) şi refuzul unor ale­ gători de a se poziţiona 3 7 6 . statusul socio-economic. 11.cit. Aceste atitudini şi valori politice sunt rezultatul socializării politice.F. ' ' ' Lazarsfeld P. Chicago. Identificarea partiza­ nă ar fi cea care joacă rolul central în sistemul de valori al alegătorilor. scăderea influenţei familiei de origine asupra comporta­ mentelor electorale. . în: : Meny.72. corelate. un rol important îl au atitudinile şi valorile politice fundamentale. mentalităţi şi com­ portamente dominante. încă din copilăria alegătorilor. votul efectiv. Converse. aşa cum au demonstrat cercetările unei alte mari şcoli americane de sociologie electorală. P. în special în familia de origine. sub influenţa familiei (şi a gru­ purilor de apartenenţă. p. de unde importanţa statutului social pentru 215 .Caracteristici psihologice .. în general). aspiraţii. De asemenea. O serie de studii realizate în Franţa în perioada 197 5-198 9 3 7 5 arată.71. tradiţii. Sociologia electorală se concentrează asupra comportamentului electoral ca variabilă dependentă. VOTUL CA VARIABILĂ DEPENDENTĂ Comportamentele electorale sunt o formă de participare politică.. informatizare ele. D. Factori endogeni (ai alegatorului): Atitudinile şi valorile politice fundamentale (cultura politică) Caracteristici socio-dcmografice . Berelson şi alţii (aşa-numita şcoală de sociologie electorală de la Uni­ versitatea Columbia) 3 7 3 . de asemenea.ro.: op. Printre factorii endogeni. influenţând toate celelalte valori şi atitudini. • * Percheron. Acest proces este cu precădere unul afectiv.. 2004. Presses de la fondation naţionale des sciences politique. cu statutul socio-demografic. de obicei. apartenenţa etnică şi religioasă dar şi propaganda politică. nevoi Gradul dc integrare socială . volatilitatea electorală (care contrazice. Comunicare. Gaudet H.E. în primul rând pentru că legătura dintre partide şi electoratul lor s-a erodat. alienare) .1. mobilitate socială.Moduri şi stiluri de viaţă.Tipul de cultură politică naţională. Miller. aşteptări. parties politiques & groupes sociaux. socializarea politică începe să contureze identificarea partizană. 1989.11. Ei au arătat că intenţia de vot nu este un impuls sau un rezultat instantaneu ci consecinţa unui proces care implică influ­ enţa anturajului personal.Evenimente şi situaţii noi pe scena publică . W. 375 Percheron.Caracteristicile candidaţilor Mass-media Publicarea sondajelor . încercând sa afle variabilele indepen­ dente. Stokes. COMPORTAMENTE ELECTORALE 11.. . nici comportamentul electoral al alegătorilor nu mai este atât de previzi­ bil.): ldeologies.: "Peut-on encore parler d'heritage politique en 1989?".. Campbell. Aceste variabile se pot grupa în factori endogeni (ai alegătorilor) şi exogeni (ai mediului): a). Bu­ cureşti.Participarea socială şi politică Starea de spirit şi reacţii la evenimente.Reglementări şi restricţii electorale Sistemul politic existent Gradul de modernizare a societăţii respective: alfabetizare.

Analiza scrutinurilor trecute ne ajută să e v a l u ă m raportul de for­ ţe politice din circumscripţiile electorale şi să d e c e l ă m tendinţele lor de slăbire sau consolidare. p u t e m să ne inspirăm din studiile de pionierat făcute de Paul Lazarsfeld şi şcoala sa de sociologie electo­ r a l ă 3 7 7 . ni­ velul de şcolaritate. Rosenberg: The language of social research. poziţia socială. Lazarsfeld p u n e b a z e l e m o d e l e l o r atitudinale în explicaţia c o m ­ p o r t a m e n t e l o r electorale. Astfel. The Free Press. M. astfel. o o c a z i e de a pedepsi sau r e c o m p e n s a forţele politice. vârsta. Atunci când atitudinea este mai puternică decât partizanatul politic. Astfel. ei au redus şi mai m u l t şansele C D R . Mijloacele utilizate iau f o r m a unor scale standardi­ zate de m ă s u r a r e a atitudinilor. P e n t r u a explica acest f e n o m e n . R e v e n i n d la e x e m p l u l dat. Sondajele de o p i n i e (inclusiv cele de la ieşirea de la u r n e . De exemplu. STUDIUL ELECTORATULUI Studiul c o m p o r t a m e n t e l o r electorale este precedat de studiul electo­ ratului. V o t u l negativ nu este „ p e n t r u " cu „ î m p o t r i v a " u n o r partide sau candidaţi. Atitudinile pot trece. au crezut că f o r m a ţ i u n e a lor poli­ tică are şanse reduse de a intra în parlament. prezidenţiale. p o n d e r e a dreptei în noul parlament. aşa c u m a explicat Lazarsfeld. naţionalitate.s e şi pe rezultatele sondajelor preelectorale. însă. Principalele m e t o d e şi surse de informare asupra electoratului sunt: 1). i m p u l ­ surile de m o m e n t . Principalele caracteristici socio-demografice avute în vedere sunt: genul. în cazul aşa-numitului vot negativ: o parte din electorat este interesată nu atât de victoria c a n d i d a t u l u i sau partidului preferat cât de înfrângerea altuia. eventual. are loc fenomenul divizării vo­ tului. 11. p. d a c ă este să ne refe­ rim tot la anul electoral 2 0 0 0 . COMPORTAMENTE ELECTORALE formă generală şi aceeaşi capacitate de a fi indicaior al atitudinilor în toate domeniile în care este folosit (de exemplu. ci şi un mijloc de c o m u n i c a r e dintre electorat şi partide (şi liderii politici). c a r e nu a reuşit să treacă de pragul electoral rezervat coaliţiilor. regionale. Putem afla aceste date din d o u ă surse principalele: Institutul N a ţ i o n a l de Statistică şi re­ c e n s ă m â n t u l populaţiei. ei au votat cu P N L . De aceea. . care ne p e r m i t e decelarea u n o r atitudini latente ale alegători­ lor. prin care unele grupuri ale electoratului i n t e n ţ i o n e a z ă p r e v e n i r e a sau m i n i m i z a r e a unui rezultat nedorit. Birourile electorale j u d e ţ e n e . în speranţa că vor consolida. un rezultat a u t o m a t al caracteristicilor sociodcmografice şi al adeziunii la o a n u m i t ă cultură politică. P. P e n t r u a nu-şi risipi voturi­ le. Amintirea perioadei în care Stolojan a fost prim-ministru în guvernul inamicului Front al Salvării N a ţ i o n a l e şi amintirea susţinerii pe care a acordat-o lui Ion Iliescu în alegerile din 1996 erau încă p r o a s p e t e . electoratul tradiţional al P N L nu a recu­ noscut în T h e o d o r Stolojan (candidatul P N L pentru preşedinte al ţării) un purtător al valorilor liberale. un rol i m p o r t a n t îl j o a c ă î n t â m p l a r e a . statutul ocupaţional. De e x e m p l u . Vezi Lazarsfeld.2. V o t u l negativ este un " v o t tactic". Prin c o m p o r t a m e n t u l lor. indiferent de felul alegerilor: locale. Deşi votul nu este limitat la politică. la turul doi al alegerilor prezidenţiale din 2 0 0 0 . Institutul N a ţ i o n a l de Statistică.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII Votul nu este. Analiza caracteristicilor socio-demografice ale electoratului din circumscripţiile electorale. ei au dezvoltat c o m p o r t a m e n t u l de „split v o t e " . parlamentare. în concursuri de frumu­ seţe sau alegeri în diferite organizaţii non-politice). în 2 0 0 0 . unii dintre alegătorii C D R . Ion Iliescu a fost votat masiv nu atât pentru că a r fi fost foarte iubit ci pentru că majoritatea electoratului nu dorea victoria lui C o r n e l i u V ă d i m T u d o r . . alegătorii se p o t c o m p o r t a aparent iraţional.exit polis) ne ajută la aflarea u n o r factori ce determină/influenţează comportamentele electorale. Votul nu este numai o reflectare pasivă a u n o r atitudini. incluse ca întrebări în chestionarele care stau la baza sondajelor de opinie. V o t u l este şi un mijloc de afirmare socială şi ideolo­ gică. Atitudinea acestor alegători a fost mai puter­ nică decât partizanatul şi. b a z â n d u . D e t e r m i n i s m u l nu este m e c a n i c . un mijloc de construire a propriei identităţi sociale. d i n c o l o de simplul partizanat politic.F. Astfel. Un alt fenomen interesant este votul împărţit ("split v o t e " ) : sunt grupuri de alegători care votează diferit pentru diferite instanţe: de exemplu. votează cu un partid pentru Senat şi cu alt partid pentru C a m e ­ ra Deputaţilor. pe c a r e nu îl vrea cu n i c i u n c h i p să-1 vadă câştigător (vrea. la m o d u l cel mai detaliat. Sursele sunt Biroul Electoral Central. venituri. mediu de rezidenţă. N e w York. 2). 3). procesul electoral are aceeaşi 377 11.40. situaţia familia­ lă. Sondajele respective folosesc eşan­ tioane reprezentative la nivel naţional sau local (în funcţie de tipul de alegeri). votul d e v i n e un c o m p o r t a m e n t electoral măsurabil. însă. . să îl p e d e p s e a s c ă ) . fantezia. 1966. religie. o parte din electorat a votat cu P N L în alegerile parlamentare dar cu M u g u r Isărescu (candidat i n d e p e n d e n t ) la alegerile prezidenţiale..

METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII Sondajele de tip b a r o m e t r u ne p e r m i t să o b s e r v ă m evoluţia în timp a atitudinilor şi valorilor, a stării de spirit, a subiectelor de preocu­ pare pentru electorat, opiniile d e s p r e p r o b l e m e l e curente, imaginea par­ tidelor şi a o a m e n i l o r politici p r e c u m şi intenţia de vot. Exit-poll-urile au fost folosite iniţial peentru a da substanţă reporta­ jelor şi emisiunilor televizate din seara alegerilor (aşa se explică şi de c e , în general, cei care le c o m a n d ă sunt c o m p a n i i m e d i a ) . T o t u ş i , ele nu p o t fi dale publicităţii d e c â t d u p ă î n c h i d e r e a urnelor, pentru a nu distorsiona votul. Exit-poll-urile se b a z e a z ă pe chestionare administrate alegătorilor imediat la ieşirea din secţia de votare. 4). M e t o d e l e calitative (interviuri de p r o f u n z i m e , focus-grupuri) ne permit să aflăm motivaţiile profunde ale votului, să e v a l u ă m impactul c a m p a n i i l o r de c o m u n i c a r e politică şi al publicităţii electorale, să v e d e m care este rolul liderilor de opinie. 5). M o n i t o r i z a r e a mass-media ne permite să v e d e m care este rolul acestora în influenţarea c o m p o r t a m e n t e l o r electorale, în i m p u n e r e a de subiecte pe a g e n d a publică, în evaluarea performanţei actorilor politici şi a campaniilor de c o m u n i c a r e politică. P r i n c i p a l a m e t o d ă folosită este analiza de conţinut. N u m a i din această rapidă e n u m e r a r e p u t e m să v e d e m că sociologia electorală se b a z e a z ă pe o varietate de surse şi m e t o d e . Totuşi, sondajele de o p i n i e c o n t i n u ă să aibă rolul central , e l e fiind folosite în diferite m o m e n t e ale ciclului electoral. Principalele categorii de informaţii fur379

11. COMPORTAMENTE ELECTORALE Figura nr. 2: De la a t i t u d i n i Ia c o m p o r t a m e n t e
Socializare (interiorizarea unei culturi politice)

Sistem de valori

Percepţii asupra vieţii politice

Atitudini electorale

Compor­ tament

nizate de sondaje sunt: 1. Atitudinile politice f u n d a m e n t a l e ale alegătorilor ( t e m p e r a m e n ­ tul politic al electoratului) 2. Opinii privind situaţia g e n e r a l ă şi p r o b l e m e de actualitate (sta­ rea de spirit a electoratului) 3. Atitudini privind guvernarea, partidele şi o a m e n i i politici 4. Intenţii şi c o m p o r t a m e n t e de vot 5. D a t e socio-demografice, de identificare, ce ne permit calcularea corelaţiilor şi alte m e t o d e de analiză statistică

T e m p e r a m e n t u l politic (atitudinile politice fundamentale) j o a c ă rolul-cheie în unele m o d e l e explicative şi predictive ale comportamentului electoral (figura nr.2) b a z a t e pe ipoteza că atitudinile determină compor­ tamentul şi, deci, pentru a anticipa c o m p o r t a m e n t e l e electorale este ne­ voie mai întâi să aflăm atitudinile electoratului. D e ş i credibilă, această ipoteză poate fi înşelătoare, ca bază pentru predicţii. Sociologia, ca ştiin­ ţă socială, are de-a face cu o realitate sensibilă, mobilă, interacţională. O d a t ă dezvăluite, rezultatele sondajelor şi previziunile sociologice in­ troduc elemente noi pe scena publică, e l e m e n t e ce vor influenţa compor­ tamentele şi deciziile "obiectului de studiu", adică ale actorilor sociali şi politici - organizaţii, o a m e n i politici, electorat. A c e s t e decizii şi compor­ t a m e n t e pot contrazice predicţiile iniţiale. Principalele atitudini fundamentale, măsurate, de obicei, printr-un chestionar de studiu al electoratului, s u n t 3 8 0 : interesul pentru politică atitudinea faţă de schimbare situarea pe axa libertate/autoritate atitudini faţă de sistemul e c o n o m i c (faţă de e c o n o m i a de piaţă, privatizări, planificare, rolul statului etc.) situarea pe axa stânga/dreapta valori socio-culturale şi stiluri de viata: valori familiale, valori legate de locul de m u n c ă , explicarea succesului în viata, toleran­ ţa/intoleranţa, individualism/colectivism, tradiţionalism/modernism etc. De multe ori, c o m p o r t a m e n t u l electoral se p o a t e explica prin atitu­ dinile politice profunde sau relaţiile stabile ce d e t e r m i n ă starea de spirit de m o m e n t sau structurarea subiectelor de p r e o c u p a r e şi restul percepţi­ ilor, asupra mediului social general, asupra guvernării, asupra candidaţi-

378

Vezi Lăzăroiu, S.: "Barometrul de opinie publică: o analiză retrospectivă", în: Lindon, op. cit. p. 16 şi urm..

Revista de cercetări sociale, nr. 1/1998, pp. 95-106.
379

'Idem, pp. 18-23.

218

219

METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII lor şi asupra campaniei electorale. De exemplu, Dumitru Sandu 3 8 1 , pe baza rezultatelor Barometrului de Opinie Publică al Fundaţiei pentru o Societate Deschisă (mai 1999), a demonstrat cum evaluarea diferitelor evenimente depinde de "tipul de ideologie asumată de persoana intervi­ evată" 3 8 2 . Astfel, mineriada din ianuarie 1999 a fost evaluată pe o scală de la 1 la 10 puncte, cu referire la actorii asociaţi: minerii care au parti­ cipat, populaţia locală solidară cu minerii, Miron Cosma, lider al mineri­ lor şi primul ministru, Radu Vasile. Conservatorii evaluează mai favorabil (cu note peste 5) pe minerii care au participat, pe populaţia locală solida­ ră cu minerii şi pe Miron Cosma, lider al minerilor. Liberalii, în schimb, le acordă 3,43 puncte. Primul ministru de atunci este evaluat de către tipurile sociale liberale cu note peste 6,50 dar primeşte, note chiar sub 5 din partea conservatorilor. în România, starea de spirit a electoratului (satisfacţia şi optimis­ mul, cu referire atât la situaţia generală, cât şi la cea personală) variază în funcţie de ciclul electoral, în sensul că românii sunt mai optimişti şi mai satisfăcuţi imediat după alegeri şi devin din ce în ce mai nemulţu­ miţi şi mai pesimişti pe durata ciclului electoral. 83 Alegerile sporesc speranţa într-o schimbare pozitivă iar noii guvernanţi sunt investiţi cu capital de încredere. în ceea ce priveşte subiectele ce preocupă alegătorii la un moment dat, cunoaşterea acestora este importantă atât pentru formularea politici­ lor publice cât şi pentru proiectarea campaniilor electorale, alegerea te­ melor, mesajelor ele. Pentru aflarea acestor probleme, care sunt considerate importante şi urgente de către electorat, se folosesc mai întâi metode calitative (inter­ viuri individuale sau de grup nestructurate sau foarte puţin structurate). Pe baza acestora redactăm o listă a subiectelor de preocupare, pe care o vom introduce în chestionarul de studiu al electoratului. Electoratul nu este omogen, subiectele de preocupare fiind diverse şi percepţia lor de­ seori influenţată de mass-media şi de liderii de opinie. Locuitorii Bucureştiului au preocupări diferite de cele ale locuitorilor dintr-un oraş mic sau de la ţară etc.
381 382 383

11. COMPORTAMENTE ELECTORALE A treia secţiune a chestionarului de studiu al electoratului se referă la atitudini privind guvernarea, partidele şi oamenii politici: atitudinile faţă de guvernare indicatorii de popularitate a partidelor şi a oamenilor politici imaginea detaliată a partidelor şi oamenilor politici. Atitudinile faţă de guvernare se exprimă prin indicatori de satisfac­ ţie şi încredere în raport cu eficacitatea politicilor guvernării în diferite domenii (reforma economică, politicile sociale, administraţia publică, justiţia, politica externă e t c ) . în general, satisfacţia faţă de performanţa unei guvernări este mai mare în cazul celor care au votat pentru guver­ narea respectivă; cei ai căror preferaţi nu au reuşit să ajungă la guverna­ re vor fi, în schimb, mai critici. Atitudinile faţa de guvernare sunt influenţate, deci, de identificarea partizană (cel puţin, în perioada de început a unei guvernări). Indicatorii de popularitate măsoară o atitudine globală - favorabi­ lă/nefavorabilă - a electoratului, în raport cu un partid sau un om politic. Imaginea partidelor şi a oamenilor politici e construită pe următoa­ rele dimensiuni: orientarea politică şi ideologică, aptitudinea de a guver­ na şi trăsăturile de personalitate. Percepţia electoratului este, deseori, diferită de autopercepţia şi au­ todefinirea unei formaţiuni politice (conform documentelor respectivei formaţiuni - statut, program etc). De exemplu, Partidul Naţional Ţărănesc, Creştin şi Democrat era perceput în sondaje, între 1990 şi 2000, ca un partid de dreapta dar el se autodefinea ca un partid de centru-stânga. Imaginea nu înseamnă numai o atitudine favorabilă sau nefavorabi­ lă, ci conturarea unor trăsături ce alcătuiesc, în opinia electoratului, identitatea unui partis sau om politic: ce priorităţia are, ce stil de com­ portament, ce calităţi, ce defecte. Pentru a decela aceste lucruri, întrebă­ rile directe nu sunt întotdeauna cea mai adecvată abordare. Mult mai eficace sunt întrebările indirecte şi tehnicile proiective. De exemplu, putem folosi personificarea partidelor sau identificarea lor cu animale, mărci de automobile, arbori etc. Imaginea furnizată de respondenţi va fi mult mai sinceră. De ce oamenii îşi construiesc o anumită imagine despre partide şi oameni politici? Aici intervin o multitudine de factori, dintre care amin­ tim: programul politic, luările de poziţie ale liderilor, percepţia actului de guvernare, acţiunile adversarilor politici. Construirea imaginii nu este neapărat un proces raţional. De exemplu, Vladimir Paşti arată lipsa de receptivitate a electoratului din România pentru conţinutul programelor
221

Sandu, D.: Spaţiul social al tranziţiei, Polirom, Iaşi, 1999, p. 68. Idem.

Pentru evoluţia optimismului vezi Sandu, D.: Spaţiul social al tranziţiei, ed. cit., p.34; pentru evoluţia satisfacţiei, vezi Bălţătescu, S.: "Satisfacţia vieţii în România (1990-2001). O cercetare comparativă asupra a două serii de date", în: Revista de cercetări sociale , nr.3-4/2000, p.70.

220

METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII partidelor: „( ' o e r e n | a programelor politice nu a avut nici un impact elec­ toral. Identitatea clară a partidului nu a fost a r g u m e n t pentru electo­ 18 r a t " ' . Pentru sociologul r o m â n citat, „atunci când şi-au p r o p u s proiecte de viitor c o n c r e t e , partidele au pierdut voturi şi sprijin electoral. Invers, în măsura în care au încetat să se mai identifice cu p r o g r a m e c o n c r e t e şi
385

11. COMPORTAMENTE ELECTORALE T A B E L U L 7: S C O R U R I L E P R I N C I P A L I L O R C A N D I D A Ţ I 1 A P R F S F D 1 N Ţ 1 E R E F L E C T A T E Î N S O N D A J E L E P R E E L E C T O R A L E I ^ /OUI) " 2000 0 uirs Institutul MMT CSOP CURS.CSOP 22Nov 38 11 15 21 5

r

f

l

CURS

s-au limitat la simple d e m a g o g i i , nu avut decât de câştigat.'" Intenţiile de vot dezvăluite de sondajele de o p i n i e pot constitui o bază pentru construirea unor p r o g n o z e privind rezultatul efectiv al votu­ lui. Aşa c u m am mai spus, este o m a r e diferenţă între rezultatele brute ale sondajelor (fie ele şi exit-polls) şi p r o g n o z e . A c e s t e a din u r m ă folo­ sesc, de obicei, alături de datele sondajelor (uneori, ponderate), şi date de r e c e n s ă m â n t , analiza non-răspunsurilor şi analiza abstenţionismului. Este vorba, bineînţeles, de estimări şi nu de rezultate exacte. Ce contea­ ză este predicţia ierarhiei partidelor şi a candidaţilor şi mai puţin p o n d e ­ rile p r o c e n t u a l e ale voturilor obţinute. în R o m â n i a , ca şi în alte tări, sondatorii opiniei publice au emis,
' 3 8 6

uneori, p r o g n o z e greşite sau inexacte . De e x e m p l u , la alegerile pentru primăria Bucureştiului din 2000, la primul tur, poziţia a d o u a a fost ocu­ pată în exit-poll, la egalitate, de candidaţii Chiriţă şi Băsescu. Un lucru similar s-a î n t â m p l a t la alegerile prezidenţiale din 2 0 0 4 , când sondatorii nu au putut indica cine a câştigat: N ă s t a s e sau B ă s e s c u . Foarte discutată a fost şi situaţia de la alegerile prezidenţiale din 2 0 0 0 , când Corneliu V ă d i m T u d o r a reuşit să intre în turul al doilea, alături de Ion Iliescu, deşi majoritatea sondajelor preelectorale nu îi acordau această şansă. El i-a devansat, astfel, cu peste 10 p u n c t e pro­ centuale pe următorii clasaţi, T h e o d o r Stolojan şi M u g u r Isărescu. T a b e ­ lul de mai j o s arată, însă, că institutele de cercetare anticipaseră, î n c ă de la începutul lui n o i e m b r i e 2000, modificarea ierarhiei şi intrarea laui V ă d i m în turul al doilea (tabelul 7 ):

4 3.3 1.9 5 5.4 6 6 6 5 5.2 6.2 1 0.5 1 2 ) 1 2.4 2.9 v 1 •»- 0 ' , - !/" ,111 Sursa: Kivu, M.: „Peisaj după bătălie", în: Mihăilescu, V.(ed.) : Sondajele de opinie - Mod de utilizare. Alegerile 2000. Prezentare şi analiză, Paideia Bucureşti -7001 p. 15. * ' 4.6 1.1

ultima zi 25de intervi­ Oct evare I. Iliescu 45.8 M. 12.5 Isărescu Th. 15.9 Stolojan C. V. Tu­ 11.8 dor P. Roman 4.7 T. 3.6 Meleşcanu G. Frunda 5.3 Altul 0.6

29Oct 48.5 11.1 11.6 12.6 7.8 2.7

06Nov 47 13 13 14 3 4

07Nov 48.3 9.7 14.2 13.9 5.8 2.2

08Nov 44 13 17 15 2 2

15Nov 40 14 16 19 2 1

18Nov 40 12 15 18 4 4

CURS

CSOP 1MAS IMAS

INSO MAR B E C

22Nov 38.3 11.4 13.1 22.2 4.1

26Nov 36.4 9.5 11.8 28.3 3.0

11.3. MODELE EXPLICATIVE TELOR ELECTORALE

ALE

COMPORTAMEN­

C o n s i d e r â n d c o m p o r t a m e n t e l e electorale ca variabile dependente, u r m ă t o r u l p a s este căutarea variabilelor i n d e p e n d e n t e (explicative). A m g r u p a t deja aceste variabile în factori e n d o g e n i şi factori exogeni. A c e a s t ă separare este pur didactică, pentru că toţi aceşti factori acţio­ n e a z ă concomitent. Pentru a înţelege mai bine acţiunea multitudinii de factori care acţi­ o n e a z ă în realitate, savanţii se folosesc de modele. M o d e l e l e sunt con­ strucţii teoretice simplificate (facilitând, astfel, înţelegerea) care descriu relaţiile dintre mai multe variabile; ele sunt reprezentări schematica dar „ c a r e respectă, totuşi, c o m p l e x i t a t e a f e n o m e n u l u i r e s p e c t i v " 3 8 7 . • 7 Boudon, R„ P. Besnard, M. Cherkaoui, B.-P. Lecuyer: Dicţionar de sociologie ed. cit., p. 176. 223

Paşti, V., M. Miroiu, C. Codiţă: România - Starea de fapt. Volumul I Societatea, Nemira, Bucureşti, 1996, p. 137. 385 Idem, p. 136. 38<> Pentru o analiză amănunţită a acestui aspect, vezi Mihăilescu, V.(ed.): Sondajele de opinie - Mod de utilizare. Alegerile 2000. Prezentare şi analiză, Paideia, Bucu­ reşti, 2001, pp. 9-19. 222

de ce locuitorii din oraşe vo­ tează. Şcoala lui Lazarsfeld. p. genul. astfel. de e x e m p l u . Perpelea.cit. M o d e l e l e socio-demografice au un grad r e d u s de validitate la nivel individual. un a n u m i t partid politic? De ce cei de la sate votea­ ză cu un alt partid? Ce legătură există între mediul de rezidenţă şi opţiunea electorală? De ce se stabileşte o astfel de legătură şi c u m func­ ţionează ea? M o d e l e l e socio-demografice sunt m o d e l e statistice. 225 . Ungaria şi P o l o n i a a existat însă o cola­ borare între intelectuali şi muncitori în contestarea politică a c o m u n i s ­ mului şi în reformarea lui. unde există o mai clară separare între ţărani. să consolideze sau să activeze predispoziţii latente. M u l ţ i autori au subliniat această specificitate a regi­ mului c o m u n i s t din R o m â n i a ceauşistă: inexistenţa practică a socialis­ mului reformator şi a unei opoziţii cât de cât s t r u c t u r a t e 3 9 0 Drăgan. toate variabilele expli­ cative posibile. V. Beciu. I. De aceea. profesorul loan D r ă g a n 3 8 8 identifică d o u ă mari para­ d i g m e care g u v e r n e a z ă construirea de tipologii ale c o m p o r t a m e n t e l o r electorale: p a r a d i g m a deterministă (care consideră că alegătorul este determinat de condiţii obiective în luarea deciziei de vot) şi p a r a d i g m a raţionalistă (care consideră că alegătorul este i n d e p e n d e n t şi ia decizia de vot pe b a z a unui calcul cost/beneficii). m a i simplu şi mai uşor de înţeles. modelele socio-demografice atribuie un rol redus cam­ paniilor electorale. aveau tendinţa de a vota cu Partidul R e p u b l i c a n pe c â n d catolicii cu status mai scăzut. Ştefănescu: Construc­ ţia simbolică a cîmpului electoral. De multe ori. ele m a i sunt d e n u m i t e şi statutare ). Deşi modelele socio-demografice au un ca­ racter destul de descriptiv. de e x e m p l u . din această lucrare).. în majoritate. M o d e l e l e se c o m p l e t e a z ă reciproc. Referitor la ţările p o s t e o m u n i s t e . m o d e l e l e c o m u n i c a ţ i o n a l e : vezi subcapitolul 9 . 1998. I. pentru că determinismul nu e absolut ci probabilist: apartenenţa la o anumită categorie socio-demografică determină n u m a i cu o anumită probabilitate un anumit c o m p o r t a m e n t . populaţia din m e d i u l rural este îmbătrânită şi feminizată (datorită fenomenului d e m o ­ grafic c u n o s c u t sub n u m e l e de " s u p r a m o r t a l i t a l e m a s c u l i n ă " ) . mai m u l t e categorii de m o ­ dele. p u t e m favoriza o ca­ tegorie sau alta de factori. 388 11. C.: "Tipologii ale comportamentului electoral în România".METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII L u m e a reală este p r e a vastă. M o d e l e l e socio-demografice A c e a s t ă categorie de m o d e l e favorizează rolul explicativ a! factori­ lor socio-demografici. pp. cu statusuri sociale incerte sau multiple). Există. ci limitate. al variabilelor ce descriu statusul social (uneori. din această cauză. prea diversă pentru a fi c o m p r e h e n s i b i l ă ca atare. de obicei. şi alte categorii de m o d e l e . 4 . 224 Drăgan.296-297. votau mai degrabă cu Partidul D e m o c r a t . vârsta. p. p r e a schimbătoare. fiecare tratând c o m ­ p o r t a m e n t e l e electorale dintr-o perspectivă diferită. în cercetările întreprinse. edu­ caţia. de unde comportamente electorale asemănătoare ale acestor grupuri. mediul de rezidenţă. se pare că acest model este mai aplicabil R o m â n i e i şi Bulgariei. D e e x e m p l u . P e n t r u a înţelege c o m p o r t a m e n t e l e electorale. în Cehia. simultan. u n d e relaţia dintre m u n c ă şi capital este bine structurată şi se asociază. 389 Idem. statutul o c u p a ţ i o n a l . M o d e l e l e prezentate mai j o s se c o n c e n t r e a z ă pe factorii e n d o g e n i ai c o m p o r t a m e n t e l o r electorale.307. Dragomirescu..293. I. este interesant ca analiza sociologică să trea­ că d i n c o l o de simplele corelaţii între c o m p o r t a m e n t e l e de vot şi variabilele de status şi să î n c e r c e să formuleze şi să testeze ipoteze ce pot explica aceste corelaţii. generând. g e n u l . De m e n ţ i o n a t că aceste m o d e l e nu sunt exhaustive. însă. M o d e l e l e socio-demografice sunt utile în societăţile u n d e există clase sociale sau grupuri etnice şi religioase bine definite. A c e s t e m o d e l e au o capacitate predictivă mai m a r e în societăţile de status. Cei mai relevanţi factori socio-demografici sunt: clasa socială. De exemplu. ] . că protestanţii cu status s o c i o . Iaşi. : op.e c o n o m i c înalt. care nu ar face decât să confirme. a d e m o n s t r a t . Prin ur­ mare. transformând-o în o b i e c t de studiu. Institutul European. aceşti factori interferează. în sensul că . N. ştiinţa o reconstruieşte. COMPORTAMENTE ELECTORALE vârsta) acţionează sinergie. muncitori şi intelectuali şi u n d e nu au existat veritabili disidenţi şi socialişti reformatori. cei trei factori m e n ţ i o n a ţ i în acest c a z (mediul de rezidenţă. b a z a t e pe factori exogeni (de e x e m p l u . pentru că este imposibil de considerat. p r e a complicată. probabiliste. în: Drăgan. Marinescu. S. cu un sindicalism puternic şi cu un spectru politic clar definit pe axa stânga-dreapta sau reformism-antireformism. cu o structură socială clar articulată şi sunt mai puţin relevante pentru societăţile cu mobilitate socială mare sau cu graniţe fluide şi in­ stabile între grupurile sociale sau cu grupuri sociale care nu pot fi clar definite (adică. In general. ele se aplică d o a r grupuri­ lor mari şi relaţiilor statistice.

Muncitorii sunt. ci numai în propaganda regimului. Prin urma­ re. Mihăilescu. religie. Astfel. regiune etc. îi îndeamnă pe intelectualii occidentali să fie. şomaj. ei se bucurau.64. în general. în general. copiii lor primeau burse etc. dar aceasta poate fi şi rezultatul interferenţei cu alţi factori: nivel de educaţie. în gene­ ral. după cum vom vedea mai jos. mai stricte. o parte dintre muncitori şi-au schimbat opţiunea electorală. adepţi înflăcăraţi ai eco­ nomiei libere de piaţă şi ai neoliberalismului. vârsta. fie că acesta este capitalismul liberal. Simţindu-se ameninţată în 391 11. 393 Stoetzel. întreprinzătorii au . însă. vârsta. Girard: op. în continuare. datorită socializării mai rigide. 3 9 5 In România. une­ le reforme timide. Astfel. să fie anticomunişti. Spiritul critic. ca trăsătură definitorie a acestui status social. mun­ citorii au preferat forţele politice care promiteau menţinerea statu-quoului sau. G. nr. ambele corelând cu resursele individuale. reduceri salariale. salarii mai bune decât absolvenţii de învăţământ superior. există o pondere relativ mai mare (în raport cu bărba­ ţii) de femei care votează cu "stânga". de exemplu. cât şi cei estici. noiembrie 1996. în diferiţi ani electorali. Intelectualitatea este. Evans. cât şi simbolice (prestigiu social. A. sunt mai puţin interesate de politică şi mai puţin informate asupra evenimentelor politi­ ce.Mod de utilizare. Paideia. la turul al doilea al prezidenţialelor. de dreapta în societăţile occidentale 3 9 4 (fi­ ind asimilaţi cu întreprinzătorii). graduale. p. modelele socio-demografice funcţionează mai ales în societăţile în care identitatea este construită nu printr-un efort individual ci este predefinită printr-un proces de identificare comunitară. totuşi. Femeile. citesc mai rar presa. sunt . p. In fond. mai conservatoare. clasă. 392 Heath. femeile au o participare politică mai redusă. cel mai important. în general. referitoare la unii determinaţi sociali: clasa socială. schimbări minime. 394 395 le 2000. Atât în România. la începuturile tranziţiei. restructurarea erau percepute ca procese generatoare de concedieri. Prezentare şi analiză.2/1994. 2004). 191. în schimb.): Sondajele de opinie . mai conformiste. V. Ţăranii sunt. persoanele cu studii superioare au votat masiv cu opoziţia (1990 . Mărginean: "Politici şi clase sociale". prin apar­ tenenţa la anumite grupuri: naţionalitate. între 60-80%. în România. Muncitorii au menţinut mult timp sindromul „clasei conducătoare" din socialismul real. în România. aveau prioritate în repartizarea locu­ inţelor.1996) şi. bilete cu preţ redus pentru staţiuni turistice. In concluzie.. Aceasta a încercat să iniţieze. furnizează un număr mai mare de nonrăspunsuri în sondaje.. cu formaţiunile succesoare ale Convenţiei De­ mocratice (2000. analizele sociologice 3 9 1 au identificat corelaţii foarte semnificative între comportamentele electorale şi factorii socio-demografici. atât intelectualii vestici. în cel mai rău caz. critice în raport cu establishmentul. Acestea nu au fost suficiente pentru a produce schim­ bări pozitive. maoişti sau trotzkisti. în România. schimbarea putea însemna pierderea sau diminuarea unor avanta­ je. ţăranii au votat mai ales cu stânga. Alegeri­ Bucureşti. 178-184. atât endogeni cât şi exogeni. I. fie criptocomunismul. pp. 227 .(ed. atât materiale. genul. muncitorii erau expuşi unor pierderi. iar pe cei din fostele ţări comuniste. însă. 5 8 % dintre mun­ citorii care au mers la vot au votat cu Emil Constantinescu (candidatul "dreptei") şi numai 4 2 % cu Ion Iliescu (candidatul "stângii") . sub presiuni interne şi externe. Pen­ tru ei. Foarte relevante sunt ni­ velul de şcolaritate şi vârsta. De aceea. A. structura de clasă este un determinant important pen­ tru comportamentul electoral în România. datorită supramortalităţii masculine). 226 cetări sociale. în 1996. „suportabile". Vom trece în revistă. fără a fi. mai de „stânga" în Occident şi mai de „dreapta" în România (precum şi în alte ţări posteomuniste).cit. sperând ca alternan­ ţa de putere să aducă ceva mai bun. J. Această mutaţie a fost provocată de factori multipli. în: Revista de cer­ Exit poli IMAS. şomaj. vârstă (feminizarea populaţiei vârstnice. antiglobalişti sau tiermondişti. Mai puternice se pare că sunt alte variabile: educaţia. cât şi în Oc­ cident. au început să genereze aşa-numilele costuri sociale ale tranziţiei: inflaţie. cu FSN/ FDSN/PDSR/PSD şi candidatul Ion Iliescu în pro­ porţii variind.. Deşi nu erau cu adevărat clasa con­ ducătoare. mediu de rezidenţă. adică o po­ ziţie caracterizată prin atitudini antietatiste şi liberale şi au votat cu Convenţia Democratică sau partide succesoare ale acesteia. câteva concluzii. în gene­ ral. de exemplu). sărăcie. de unele avantaje indiscutabile. dar un rol decisiv l-au avut consecinţele guvernării Văcăroiu (19921996). Idem. zona geografică şi veniturile. în general. Reformele economice. COMPORTAMENTE ELECTORALE vechiul său status social dar fără perspectiva unor avantaje noi. de exemplu. cea mai mare parte a indecişilor fiind femei. "de stânga" (atitudini etatiste şi vot cu FDSN/PDSR/PSD). o orientare "de dreapta".METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII în concluzie. împărtăşesc acelaşi pattern cultural: atitudinile şi comportamentele lor sunt. 2 0 0 1 . apoi. privatizarea.

A c e a s t a nu î n s e a m n ă neapărat că. C a urmare. M i n o r i t a t e a r r o m ă a vo­ tat. creştinii practicanţi votează. în R o m â n i a . Sondajele de opinie . Partidul D e m o c r a t ( P D ) a avut. p â n ă a c u m . Diferenţele de dezvoltare (nu n u m a i ca grad de dezvoltare şi m o d e r n i z a ­ re dar şi ca specific cultural) c o r e l e a z ă şi cu diferenţe în privinţa atitudi­ nilor şi c o m p o r t a m e n t e l o r electorale. Alianţa D. s u n t e m mai temători faţa de schimbările bruşte. anuniiţi alegători ar trece de la o poziţie mai nonconformistă la u n a mai m o d e r a t ă ci şi că generaţiile se schimbă.P S D iar urbanul pe opozanţii acestora (în specia].F D S N . de acceptarea riscului şi incertitudinii: cei c a r e işi construiesc identitatea bazându-se pe comunitate (naţiune. în subcapitolul 4. ci că există c o m p l e x e culturale legate de provinciile istorice şi mediile de rezidenţă (urban sau rural).P D S R . şi d u p ă c u m spunea Michel Crozier. In privinţa mediilor de rezidenţă. adică şi vârstnicii sunt mai conservatori decât restul populaţiei. Astfel. în s c h i m b . Este vorba. la toate alegerile parlamentare şi prezidenţiale.(ed. D. Invers. cu F S N / F D S N / P D S R / P S D . şi aici diferentele au fost clare: ru­ ralul a votat F S N . Bucureşti.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERj Schimbările de status social. vecinătate. Influenţa vârstei acţionează în acelaşi sens ca atitudinile şi c o m p o r ­ tamentele " f e m i n i n e " .: Sociologia tranziţiei. principalele etnii având un vot diferit de al majorităţii româneşti. P N L sau. Există un "spirit al t i m p u l u i " . chiar contestatare ale ordinii prestabilite. reli­ gia nu acţionează direct ca d e t e r m i n a n t al votului. pe măsură ce î m b ă t r â n i m . p. erau Ion Iliescu şi F S N / F D S N / P D S R . Alianţa D. COMPORTAMENTE ELECTORALE între naţionalişti ( A U R . în fond. p r e c u m şi faţă de cultura politică împărtăşită (conservatoare sau reformistă).7. Generaţiile care se succed nu şi-au trăit copilăria şi adolescenţa în aceleaşi contexte sociale sau culturale. cit.: "Segmentarea electoratului: cine a votat pe cine?". d u p ă 2000.): ză. 138. oamenii. în R o m â n i a există o s u p r a p u n e r e între acest d e t e r m i n a n t şi etnie: românii sunt majoritari ortodocşi. Ei vor fi mai aprehensivi faţă de schimbări bruşte şi răsturnări de situaţie. în general. iniţial. "Revoluţiile se fac de către tineri". Alegătorii P R M au. M. de nivel de educaţie şi de rată a ocupă­ rii e c o n o m i c e (în sensul apropierii de nivelurile „ m a s c u l i n e " ale acestor indicatori) tind să şteargă diferenţele electorale dintre bărbaţi şi femei. în O c c i d e n t .). în general. apropiinduse de cei ai Convenţiei ( C D R ) şi având o prezenţă semnificativă în ur­ ban. în oraşele mari). statu-quo-ul. probabil. Ulterior. în general. Kivu.A. un nivel mediu de şcolaritate. Geografia electorală ne demonstrează d e p e n d e n ţ a preferinţelor electorale faţă de gradul de m o d e r n i z a r e al regiunii şi localităţii. promiţând linişte şi stabilitate. alte religii şi ateii votează mai degrabă cu s t â n g a . au sprijinit. etnie. Nivelul de şcolaritate este. A ş a c u m am văzut. în c e e a ce priveşte religia. această din u r m ă formaţiune politică obţinea scoruri electorale favorabile în special în M o l d o v a şi M u n t e n i a . în tabelul de mai j o s p u t e m v e d e a mai bine această corelaţie: 3.P S D . Transilvania era î m p ă r ţ i t ă 3% 11.Mod de utilizare. religie) sunt dependenţi de aceste comunităţi şi se tem de asumarea individuală a riscurilor. în rural sau oraşe mici). P N L .. 3 9 6 E s t e interesantă şi aşa-numita „geografie e l e c t o r a l ă " . însă. în R o m â n i a mai de " d r e a p t a " dar. cu d r e a p t a pe când creştinii nepracticanţi. P U N R . Partidul Social Democrat a început să câştige poziţii semnificative în Transilvania. U D M R este votat în j u d e ­ ţele locuite în majoritate de către maghiari. pe când în regiunile şi locali­ tăţile mai dezvoltate. N u m a i relativ recent. în: Mihăilescu. Alegerile 2000. cel care deţine controlul incertitudinii va câştiga puterea iar în acel m o m e n t se pare că cei care dădeau impresia că stăpânesc cel mai b i n e incertitudini­ le.F D S N . Paideia. ca mentalitate colectivă şi care d e p ă ş e ş t e grupurile ce for­ m e a z ă o generaţie. mai legaţi de un proces c o m u n i t a r (şi nu individual) de construire a iden­ tităţii. 2 0 0 1 .A. o a m e n i i au fost mai dornici de schimbare şi r e f o r m ă 3 9 8 . din această lucrare. Sandu.) au fost preferate de către alegătorii cu un nivel mai ridicat de şco­ laritate. în 2004.P D S R . Prezentare şi anali­ V. îmbătrânind. nu în sensul că ar exista o determinare geografică.7 Ibidem. profilul socio-demografic al alegătorilor acestui partid s-a modificat. Astfel. turcii şi tătarii sunt m u s u l m a n i e t c . Bucureştiul a fost un fief tradiţional al opoziţiei anti F S N . cu cât nivelul de şcolaritate este mai redus. ed. clasă. exprimă atitudini şi c o m p o r t a m e n t e m a i n o n conformiste. d u p ă 1996. Tinerii sunt în O c c i d e n t mai de stânga. care le-ar putea afecta propriul status şi propria identitate. factorul socio-demografic care discriminează cel mai puternic opţiunile electorale şi c o m p o r t a m e n ­ tele de vot. cu atât votul a fost în favoarea F S N / F D S N / P D S R / P S D şi a candidaţilor acestor partide succesive. în regiunile şi localităţile mai slab dezvoltate. p r e d o m i n a n t rurale. p. 29. 228 229 . în fond. forţele de „ d r e a p t a " ( C D R . un profil a s e m ă n ă t o r cu FSN-ul din care s-a desprins (concentrat în regiuni­ le extracarpatice. P R M ) şi forţele de dreapta ( C D R . maghiarii catolici şi reformaţi.

se îndepărtează de cel al P D S R .. vârsta.3 de şcoală (alegători) Sursa: Exit-poll IMAS.s e mai m u l t cu cel al C D R . este s c h i m b a r e a statusurilor sociale. no. un nivel de şcolaritate mai ridicat d e c â t cei din rural. încă din anu l 1 9 5 4 3 9 9 . T A B E L U L 9 : P O R T R E T E . a s e m ă n â n d u . datorate şomajului sau pensionării. în American Sociological Review.9 9. mai ales în perioadele de schimba­ re socială rapidă. Roman Vădim partide şi şi P D S R desprins din P D Tudor şi P R M caracteristi­ aceasta) cile alegăto­ rilor lor Zone sărace Regiune (Moldova) Oraşele mari Oraşe mici şi Oraşele mari Mediu de Rural şi mijlocii mijlocii rezidenţă Nivel de şcolaritate Vârsta Status social Scăzut Populaţie vârstnică Redus Mediu Vârste mijlocii Mediu înalt Preponderent tânăr înalt _ . procesul de diferenţiere a electo­ ratului P D . Petre CDR Ion Iliescu Corneliu Candidaţi. statusul s o c i o . Sau. în sen­ sul că o persoană se p o a t e afla pe o poziţie superioară. c l a s a de mijloc şi inte­ lectualii au mai multe clase absolvite d e c â t agricultorii şi m u n c i t o r i i . 4649. datorată mobilităţii sociale (ascendente sau descendente). pe o dimensiune a statusului. adică numărul de ani de şcoală absolviţi) interacţionează cu ceilalţi factori socio-demografici.e c o n o m i c . şi (şi PNL. 410. no. colericul va fi un alegător impulsiv. atitudini şi c o m p o r t a m e n t e politice „închise. voi. cit. inconsistenţa po­ zitivă (status e c o n o m i c superior în c o m p a r a ţ i e cu nivelul de educaţie) d e t e r m i n ă atitudini şi c o m p o r t a m e n t e politice „deschise.5 Nivelul de şcolaritate explică şi acţiunea altor variabile (clasa soci­ ală. un rol important îl j o a c ă psihologia alegătorilor.. 989-1020. 19/1954. 2000 C.MFTAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII TABEJ UL 8 • N I V E L U L M E D I U DE Ş C O L A R I T A T E AL A L E G A T O ­ RILOR C A N D I D A Ţ I L O R Î N S C R I Ş I Î N T U R U L 1 A L A L E G E R I L O R PREZIDENŢIALE.8 11. : „ Status Inconsistency as Predictor of Public Action Attitudes în Ro­ mânia ".. 231 Iliescu Frunda Roman Număr mediu de ani 12.. 11. A c e a s t a poate genera o inconsistenţă de status..9 10. P e n t r u început. în sociolo gia românească.E. Ipotezele studiului s ă u 4 0 0 menţionea­ ză că inconsistenţa negativă de status. locuitorii din urban au. pe o altă dimensiune a statusului. intelectuali care au avut un status material superior sau m ă c a r confortabil. din punctul de vedere al modelelor sociodemografice. ed. 11. M o d e l e psihologice P r i n t r e factorii e n d o g e n i care influenţează votul.7 9. care. pe o poziţie inferioară. probabil. influenţat de evenimente­ le recente şi de starea de m o m e n t . O p r o b l e m ă interesantă..9 10. generează. D. simultan. A c e s t e sinteze statistice caracterizează foarte b i n e î m p l e t i r e a acţiunii mai m u l t o r variabile şi interconexiunile dintre ele (Tabelul 9 ). tinerii sunt mai educaţi decât vârstnici e t c . c r e â n d adevărate „portrelc-robot de alegător". G. mai puţin participative sau democratice. pp. în schimb. V. flegmaticul va fi. De e x e m p l u . 52. o p r i m ă influenţă p o a t e veni dinspre temperamentul alegătorilor. determinată de o situaţie materială mai proastă dar cu un nivel de educaţie mai ridicat.. Tud Stolo-jan o _ Isărescu .. acumula­ rea u n o r nivele mai ridicate de toleranţă etnică şi capital de relaţii ca forme specifice de capital social".. înalt Preponderent tânăr Mediu Sursa: Kivu. pp. chiar de sărăcie. invers..: "Segmentarea electoratului: cine a votat pe cine?". p.. de reducere drastică a veni­ turilor. care promovea­ ză acţiunea publică prin soluţii participative şi democratice. mediul de rezidenţă) în sensul că grupurile definite pe baza acestor variabile socio-demografice au nive­ luri diferite de şcolaritate. . N i v e l u l de educaţie (şcolari­ tate. în m e d i e . Astfel. dar. P r o b l e m a inconsistenţei de status şi a consecinţelor ei asupra com­ p o r t a m e n t e l o r politice a fost analizată de sociologul american Gerhard L e n s k i . ea a fost abor­ d a t ă de profesorul D u m i t r u Sandu.R O B O T DE A L E G A T O R I (2000) 1 A D D L U L y. 26 noiembrie 2000.. „noii îmbogăţiţi ai tranziţiei" pot avea un status material superior dar unul educaţional inferior.6/2004. Meleşcar .3 10. în special datorită frustrării.. din tabelul de mai sus. în c o m p a r a ţ i e cu alegerile precedente. pot tra­ versa p e r i o a d e mai dificile. M. . 400 Sandu. în Current Sociology. COMPORTAMENTE ELECTORALE Se observă.autoritare". un alegăVezi Lenski. 230 . : „Status Crystalization: A Non-Vertica] Dimension of Social Status". Luând în considerare cea mai simplă (şi cea mai veche) tipologie.

S e n t i m e n t e de inferioritate şi n e p u t i n ţ ă . conspiraţia universală. o posibilitate latentă a individului de a îmbrăţişa ideologia F a s c i s t ă în cazul expunerii la o propagandă agresivă. familială. Trăsăturile definitorii pentru personalitatea autoritară şi pentru c o m p o r t a m e n t u l politic autoritarist s u n t 4 0 1 : .Xenofobia. de a readuce o r d i n e a . A d o r n o . neputinţa/dorinţa d e p u t e r e etc. votul personalităţii autoritare va fi o manifestare a c o m p l e x u l u i b i n a r (inferioritate/superioritate) şi. dimensiuni care izvorăsc din descri­ erea psihanalitică a p e r s o n a l i t ă ţ i i autoritare. Schimbarea socială are pentru ei o c o n o t a ţ i e negativă. în acelaşi timp. aceştia au tendinţa de a r e p r o d u c e modele­ le de putere din familia de origine şi de a transfera i m a g i n e a părintelui asupra liderului sau organizaţiei politice ( n e v o i a de c o n d u c ă t o r sau de ghid). maleabili. P.N e v o i a de c o n d u c ă t o r sublimează dorinţa de p u t e r e nesatisfăcută .Transferul psihanalitic: transferarea s e n t i m e n t e l o r pentru părintele abuziv (dar. această teorie a î n c e r c a t să e x p l i c e "sin­ dromul cetăţeanului g e r m a n " . a m o d e l e l o r psihanalitice. din această lucrare). c â ş t i g a t cu greu. adaptabili. 25-26. Scala vrea d o a r să indice o permea­ bilitate la p r o p a g a n d a fascistă.) c e caracterizează lipul de personalitate autoritară. marginali şi p e r s o a n e care au un status social inferior sau sunt lipsite de p u t e r e .F.O tendinţă de s u p u n e r e . N. Astfel. Pentru a i d e n t i f i c a şi m ă s u r a frecvenţa personalităţilor autoritare. capitaliştii. de aceea. n u m i t ă F-scale ( „ F " de la fascism).dezaprobarea. P s i h a n a l i z a explică şi ea opţiunile alegătorilor. Principalele dimensi u n i ale F-scale. prin c a r e justifică eşecul propriu. paralel cu tendinţe de agresivitate .Agresivitate r i g i d i t a t e şi intoleranţă ...c o n f o r m i s m rigid faţă de morala tradiţională . prin alegeri libere. Liderul autoritar le spune că nu ei sunt de vină pentru eşecurile şi nerealizările personale ci alţii: evreii.D e z a p r o b a r e a unei vieţi sentimentale şi sexuale mai libere. D. oferind răspunsuri nete unor o a m e n i chinuiţi de i n c e r t i t u d i n i şi nelinişti. 11. n e î n s e m n ă t a t e a individua­ lă generează dorinţa de putere. în schimbare. izolare şi insecuritate sunt detensionate prin aderarea la o r i e n t a r e a politică autoritaristă.înclinare c ă t r e stereotipuri culturale şi superstiţii . pp. N e w York. ce a făcut posibilă ajungerea lui Hitler la putere. o r e a c ţ i e la i n a d e c v a r e şi n e a d a p t a r e în raport cu o realitate n o u ă . în m u l t e cazuri. respingerea.S e n t i m e n t e l e de anxietate.C o n v e n ţ i o n a l i s m . E. cea care răspunde cel mai b i n e nevoii de c o n d u c ă t o r . Levinson. c o n d a m n a r e a u n o r c o m p o r t a m e n t e mai libere din viaţa sentimentală. soartă şi în c a t e g o r i i simplificatoare Apuci Adorno. John Wiley and Sons.a t i t u d i n e necritică faţă de lideri. Rigiditatea personalităţii autoritare îi î m p i e d i c ă pe aceşti oameni să fie flexibili. este c e a a personalităţii autoritare (vezi şi subcapitolul 7. iar sangvinul va fi caracterizat prin loialitate faţă de preferinţele iniţiale. mai ales atunci c â n d ameninţă fragilul echilibru personal. mai neconvenţionale . d i s p r e ţ u l fata de minorităţi şi marginali . plasând originea lor în copilărie. voi. această scală i n t e n ţ i o n a să m ă s o a r e susceptibilitatea la ideologia fascistă . idealizarea autorităţii .Relaţii sociale şi m o r a l e c o n v e n ţ i o n a l e .credinţa în no­ roc. extremiste. din această categorie. Alegerea f o r ţ e l o r politice autoritare ca preferinţă electorală este. Sanford: The Authoritarian Personaliry.Agresivitate faţă de minorităţi. A d o r n o a construit o scală.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII tor mai raţional.O b e d i e n ţ ă . autoritariste. M. 1964. sexuală e t c . Liderul au­ toritar le oferă şi s o l u ţ i i l e pentru a scăpa de inamici şi pentru a purifica lumea. fără a c o n c h i d e că oricine ar obţine un scor ridicat la această scală ar fi neapărat un fascist înrăit.U. americanii etc. Bineînţe­ les. 1. Deveniţi adulţi. p r o f i t o r i i . Paris. Votul pentru partide extremiste şi naţionaliste şi pentru lideri auto­ ritari este o manifestare a c o m p l e x u l u i binar (supunere/agresivitate. 233 402 232 . t e m u t şi a d o r a t ) c ă t r e c o n d u c ă t o r u l autoritar Grawitz. într-o societate în schimbare.3. m e l a n c o l i c u l va fi foarte p r e d i s p u s la efectul bandwagon. infe­ rioritate/superioritate. Frenkel. F r o m m ) .: Trăite de science politique. ca mijloc de a eluda propriile responsabilităţi . T. s u n t 4 0 2 : . capacitatea de adaptare a acestor p e r s o a n e este redusă iar reacţia lor la i n a d e c v a r e a p r o p r i e este a d e z i u n e a la p a r a d i g m e c o m o d e de interpretare a lumii. Acest tip se forjează încă din c e a mai fragedă copilărie şi este corelat cu abuzurile Fizice şi psihice la care sunt supuşi copiii. D e z v o l t a t ă de membrii Şcolii de la Frankfurt ( H o r k h e i m e r . Autoritarismul este o „paradigmă c o m o d ă de i n t e r p r e t a r e a l u m i i " .Utilizarea judecăţilor stereotipe. T e o r i a cea mai influentă. c o m p l e x u l de inferioritate fiind transfor­ mat într-un c o m p l e x d e superioritate . va fi orientat către f o r ţ e l e politice naţionaliste.Brunswik. COMPORTAMENTE ELECTORALE . de îndrumător dar şi dorinţei de răzbuna­ re. 1985. de defulare a f r u s t r ă r i i prin agresivitate.

m a c e d o n e a n u l Gligorov) au d e v e n i t apărători ai identităţilor et­ nice şi confesionale. alienare. 5 2 % î n Bosnia-Herţegovina.: "Social change în 1990's and social character (The case of Yugo­ slavia)" . p. în R o m â n i a . Ţările în tranziţie au moştenit o î n d e l u n g a t a tradiţie totalitară stalinistă. Tradi­ ţia autoritară persistă nu n u m a i la m o d u l rezidual. de către toate regimurile totalita­ re): construcţia ideologică a realităţii. Prea multă libertate strică. Ghebrea. în : Sociologija. în anii războaielor civile.. 4 235 . O cercetare empi­ rică desfăşurată în p e r i o a d a r ă z b o a i e l o r civile arată în m o d clar pre­ d o m i n a n ţ a în opinia p u b l i c ă a valorilor tipice pentru cultura politică autoritară: tendinţa de s u p u n e r e necondiţionată în faţa autorităţii (lideru­ lui). căpătând o n o u ă legitimitate datorită m e c a n i s m e l o r (aparent) d e m o c r a t i c e : partide politice. stereotipuri culturale legate de celelalte grupuri etnice sau confesio­ nale. M.: "Authoritarianism". L.. d u p ă unii autori s â r b i 4 0 4 . un rezultat d a r şi un catalizator al menţine­ rii „vechiului r e g i m " . au fost reînviate m e c a n i s m e l e politice autoritariste şi mitologiile istorice. C o n f o r m unei cercetări desfăşurate în 1990 4 0 8 . Editura Universităţii din Bucu­ reşti. paternalismul. valori şi mentalităţi autoritariste ajung să fie manifeste în pro­ porţii variind între 70 şi 8 5 % din p o p u l a ţ i a investigată 4 0 9 . 4 2 1 . c e e a ce aparatul ideologic declară ca fiind real. V e c h i i lideri comunişti (sârbul Milosevici. care se manifestă şi d u p ă prăbuşirea regimurilor c o m u n i s t e . no. P r o c e s e l e de liberalizare şi moder­ nizare au fost stopate. în Lazic. pe un 405 403 Alexe. diferitele atitudini.C i n i s m . 404 Sekely. Z. colectivism. 408 Idem. alegeri libere. cultul p e r s o n a l i t ă ţ i i . anti-individualism. intole­ ranţă faţă de tot ce este diferit. sindromul autoritarist era prezent în următoarele ponderi procentuale din populaţie: 7 1 % î n K o s o v o . C: "Substratul reprezentării politicului şi prezumţiile de autoritate în gân­ direa colectivă ". slovenul K u c a n . rigiditate. Astfel. G. A c e s t e a reprezintă. COMPORTAMENTE ELECTORALE spaţiului public. pp. nr.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII . tradiţionalism. în : Sociologija.în Calitatea Vieţii. Ilustrarea m a x i m ă a acestei afirmaţii sunt războaiele interetnice şi interconfesionale din fosta I u g o s ­ lavie. 3 7 % î n Croaţia şi 2 9 % în Slovenia. 4/1995. o soluţie de supravieţuire a regimului c o m u n i s t totalitar în p e r i o a d a p o s t c o m u n i s lă. d o m i n a t i v e (de e x e m p l u ce personalitate a d m i r ă cel mai mult din istorie . 4/1995. (ed. 6 7 % î n M a c e d o n i a . pp. O altă condiţie favorizantă este răspândirea modelului punitiv de educare a copiilor. care au sur­ prins mulţi o a m e n i nepregătiţi pentru ele. croatul T u d j m a n . o prelungire.) : Society în crisis. 172-174. p. 5 3 % î n Serbia. «Idem. p.viziune negativă asupra naturii u m a n e . Această cultură politică este. Etc. adică. faţă de figurile istorice şi per­ sonalităţile puternice. Părinţii trebuie să impună copiilor o disciplină strictă. 80-88. naţionalism. ele funcţionau încă d u p ă logica r e g i m u r i l o r totalitare. 2000. Autoritarismul este p u s în evidenţă şi de gradul de acord faţă de următoarele afirmaţii403: Un conducător energic poate face mai mult bine ţării decât toate legile şi discuţiile la un loc. bazându-se pe un m e c a n i s m practicat timp de 45 de ani de către regimul titoist (în fond.: Regim social-politic şi viaţă privată.Admiraţie faţă de forţă şi duritate. ea este menţinută şi resuscitată datorită dificultăţilor tranziţiei postcomuniste. De această situaţie au profitat lideri şi formaţiuni politice care promiteau soluţii radicale şi indicau cu claritate „vinovăţiile". Alte c e r c e t ă r i 4 0 7 efectuate în fosta Iugoslavie consideră autoritaris­ mul mai degrabă ca un tip de personalitate decât un regim politic sau un tip de cultură politică. Yugo­ slavia în the early '90s. parlamentarism. 441. p. un studiu realizat în 2000. p. no. 6 0 % î n Muntenegru. 169. în schimb. în fond. 234 Golubovic. însă. B.e un c o n d u c ă t o r militar. Unele dintre cele mai importante lucruri pe care copiii trebuie să le îinveţe sunt supunerea şi respectul faţă de autorităţi O insultă personală nu poate şi nu trebuie uitată. 407 Kuzmanovic. m e t o d e l e totalitare de control asupra 11. 161-185. xenofobie. 188: 5 4 % din eşantionul studiat manifesta un nivel ridicat şi foarte ridicat al indicatorului nesiguranţei economice. D e ş i regimurile politice instalate în statele a p ă r u t e pe teritoriul fostei Iugoslaviei mimau d e m o c r a ţ i a . 1-2/1991.) .: "Yugoslavia: change without transformation". ele reprezentând o a m e n i n ţ a r e pentru interesele fostei n o m e n k l a t u r a . un artist. 5 4 % î n Voievodina. d e v i n e realitate. 409 Idem. în acelaşi timp. Ţările p o s t c o m u n i s t e reprezintă un m e d i u p r o p i c e pentru manifesta­ rea c o m p o r t a m e n t e l o r politice autoritariste. Segmentul de populaţie care are p r o b l e m e de adaptare este destul de m a r e în R o m â n i a 4 ' 0 .

în Calitatea Vieţii. a se vedea subcapitolul 11. căutând să obţină cât mai mult din situaţia pre­ zentă. _ . în determinarea c o m p o r t a m e n t e l o r electorale.2). mecanismul di­ vergent prin care se p r o d u c e . este de notat.5. (J cercetare bazată pe instrumentele de c e r c e t a r e construite de 412 A d o r n o . Partidul "România Mare" (PRM).: "Psycho-cultural hypotheses about political acts". în 1992. e c o n o m i c e şi sociale recente. în R o m â n i a . mai ales începând cu 2000. pentru că nu sunt siguri că acestea vor fi răs­ plătite. m a r e a antropolog ă a m e r i c a n ă R u t h B e n e d i c t 4 ' 3 . în schimb. (ed. perceput diferit. în funcţie de diferite motive. P e r f o r m a n ţ a copilului nu e s t e apreciată sau lăudată. în: Lazarsfeld. Partidul pentru Unita­ tea Românilor (PUNR). este o practica c u r e n t a . factorii exogeni. 237 . care de obicei este foarte ocupată. o altă condiţie favorizantă pentru c o m p o r t a m e n t e l e autori­ tare este şi inconsistenţa negativă de status. obiectivi sunt în m o d obligatoriu mediaţi de către factorii subiectivi. apoi. de asemenea. atitudini­ le faţă de evenimentele politice. activitate. m u n c i l e c â m p u l u i . dimpotrivă. D e t e r m i n a n ţ i i votului sunt valorile politice fundamentale. după c u m am văzut. î m p a r t pedepse. pp.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII eşantion naţional de copii. supra­ solicitată cu gospodăria. familială). Este o orientare tipic a m e r i c a n ă . să planifice viitorul etc. 411 Păunescu. Explicaţii ale votului sunt c ă u t a t e tot în p e r i o a d a copilăriei şi de o serie de antropologi. analizează c u t u m e l e legate d e creşterea copiilor î n R o ­ m â n i a şi Statele U n i t e . 236 Pentru explicaţii mai detaliate privind denumirile partidelor şi alegerile din Ro­ mânia. c u m vor vota (dacă vor vota). şi apoi se face autoiden­ tificarea. creştin şi democrat (PNŢ-cd). deja. î n 1 9 4 3 . principalele partide cu tente naţionaliste au fost: în 1990. fiind un vot oportunist. Ars Docendi. Frontul Salvării Naţionale (FSN). G. Acelaşi eveniment. cople­ şind pe micuţi cu tandreţea lor sau. Pentru a vedea c u m funcţionează această ipoteză. a identificat o p o n d e r e d e s ­ tul de m a r e a personalităţilor autoritare: 3 0 % din eşantionul investigat. considerându-se c ă această a d m i r a r e a d u c e ghinion (deochi). deci şi de succese. î n studiul " R o m a n i a n C u l t u r e and B e h a v i o r " . ulterior. şi care va fi c o m p o r t a m e n t u l lor. 85-86. Alianţa pentru Unitatea Românilor (AUR). 1966. majoritatea autoritariştilor fiind muncitori. Referitor la R o m â n i a . aplicarea bă' ' . The Free Press. autoidentificarea ideologică: nu se v o t e a z ă partidul care c o r e s p u n d e propriei orientări ideologice ci se votează un partid. 412 Alexe. efort. Din 1990. Uniunea Democrată a Maghiarilor din România (UDMR) a fost o prezenţă constantă în toate alegerile de până acum. de către percepţii şi atitudini. în cazul mineriadelor. a efortului răsplătit de succes.): The Language of Social Research. în funcţie de identitatea declarată a respectivului p a r t i d 4 I 4 . M a m e l e r o m â n c e îşi arată iubirea. meşteşugu­ rile casnice etc. faţă de condiţiile actuale de viaţă. M o d e l e atitudinale A c e s t e m o d e l e favorizează rolul temperamentului politic şi al stării de spirit ale electoratului. A m e r i c a n i i v o t e a z ă lideri c a r e d o v e d e s c că sunt capabili de efort. Bucureşti. 1-2/1991. a relevat că în 7 2 % din familii. (eds. cu un a n u m i t grad de probabilitate. copiii n u m e r o ş i . atunci când copiii greşesc. Ipoteza principală este u r m ă t o a r e a : c o m p o r t a m e n t u l este determinant de atitudini (vezi Figura nr. va genera atitudini şi c o m p o r t a m e n t e electorale diferite. C a urmare. Partidul Social Democrat (PSD).411 11. m a i precis. p. D a c ă vom cunoaşte atitudinile alegătorilor. P. COMPORTAMENTE ELECTORALE românii sunt oportunişti. el va adopta acelaşi c o m p o r t a m e n t într-o situaţie a n a l o g ă . A ş a c u m arătat mai sus.F. Votul lor va fi influenţat decisiv de aceste trăsături. FSN s-a divizat între Frontul Democrat al Salvării Naţionale (FDSN) şi viitorul Partid Democrat (iniţial FSN-PD. 555. Prin urmare. M. atunci. pentru că nu sunt siguri de ce le rezervă viitorul. în 1992. mai târziu. din această lucrare. Partidul Naţional Liberal (PNL) şi Partidul Naţio­ nal Ţărănesc. în paragraful referitor la m o d e l e l e sociodemografice. C: "Substratul reprezentării politicului şi prezumţiile de autoritate in gân­ direa colectivă ". nu pe efort. F D S N a devenit ulterior Partidul Democra­ ţiei Sociale (PDSR) şi. credinţa c o m u n ă este că succesul se b a z e a z ă . M a m e l e a m e r i c a n e îşi arată d r a g o s t e a m a i ales atunci când copilul realizează o a n u m i t ă performanţă în u r m a u n u i efort de care este capabil. v o m p u t e a previziona.) : Abuzul şi neglijarea copilului. Principalele partide şi for­ maţiuni politice care s-au confruntat în alegerile din România au fost: în 1990. de regulă. 413 Apud Leites. nu în funcţie de performanţele o b ţ i n u t e de copii ci în funcţie de toanele şi de starea de m o m e n t a m a m e i . N.27. Nu sunt atraşi de m u n c ă . nr. ci pe n o r o c . C o p i l u l nu ştie ce să facă pentru a câştiga afecţiunea şi a p r o b a r e a m a m e i . în princi­ pal. tot atunci s-a cristalizat Convenţia Democratică din România (CDR)j formată pe colaborarea PNL şi PNŢ-cd. Ipoteza p r i n c i p a l ă a acestei orientări este u r m ă t o a ­ rea: d a c ă un copil a d o p t ă o a n u m i t ă reacţie într-o situaţie e m o ţ i o n a l ă importantă (de obicei.. Rosenberg. R o m â n i i nu vor vota masiv cu partide sau lideri care le vor cere să facă eforturi. 2000. care se b a z e a z ă pe credinţa reuşitei. PD). D e tăii. N e w York. pp. desfăşurată în R o m â n i a în 1 9 9 1 .

unul singur. fie din cauza unor defecte de caracter considerate prea respingă­ toare. şi identificarea punctelor tari şi a punctelor slabe ale partidelor şi candi­ daţilor: care sunt calităţile deosebite care fac să se detaşeze şi care sunt atuuri potenţiale importante. care sunt cauzele frecvente ale eliminării lor încă din prima etapă. caracterul etc.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII exemplu. Această caracteristi­ că a electoralului din România a fost pusă în evidenţa cu claritate de către Barometrul Opiniei Publice din noiembrie 2000. electoratul se segmentează astfel. Modelul permite. se continuă eliminarea. fie din cauza lipsei de apti­ tudini. evaluările făcute de către alegători nu sunt întotdeauna explicite. calităţi şi defecte perso­ nale ale candidatului). aptitudinile candidatului care răs- 11.electoratul potenţial: este reprezentat de electoratele fragile ale altor partide sau candidaţi Electoralele fragile şi cele potenţiale sunt segmentele critice. candidaţii consideraţi prea îndepărtaţi. care pot fi pierdute sau câştigate. 238 239 .creştin democraţi. accesat 13/02/2006.. pe partidul sau candidatul respectiv electoratul captiv al unui partid sau candidat: este electoratul care consideră partidul sau candidatul respectiv ca primă alegere. r o / r o / d o c L i m e n t e . COMPORTAMENTE ELECTORALE pund preocupărilor şi aşteptărilor alegătorului. Calculând distanţa dintre fiecare candidat şi candidatul ideal (dintre scorurile obţinute de candidaţi şi scorul candida­ tului ideal).electoratul fragil: este electoratul care votează pentru respecti­ vul partid sau candidat nu ca primă alegere ci ca rezultat al unei elimi­ nări mai mult sau mai puţin laborioase . dacă dintre candidaţii neeliminaţi se detaşează unul în mod deosebit. aptitudinile de a guverna. eliminând unii candidaţi şi lăsând. educaţia. Apud Lindon. în raport cu candidatul ideal. ele pot fi implicite. fie din cauza unor trăsături per­ sonale considerate foarte atractive). în afară de identificarea acestor electorate. este nucleul dur. foarte loial. Urmează electoralul PSD (60% se declară adepţi ai ideologiei social-democrate) şi PNŢ-cd (tot 60% susţin împărtăşirea ideologie creştin-democrate). de exemplu: biografia familială şi profesională. o s f . vom putea vedea care candidat real se situează cel mai aproape de candidatul ideal. programul politic. Judecăţile.: op. pentru care alegătorul respectiv va vota. UDMR avea un electorat divizat din punct de vedere ideologic. mai întâi. din perspectiva unui candidat (sau a unui partid): electoratul exclus pentru un anumit partid sau candidat: este electoratul care respinge încă din prima etapă a eliminării. pentru care se duce bătălia în campaniile electorale. Candidaţii sunt evaluaţi în func­ ţie de o multitudine de criterii (grupate în trei categorii principale: apro­ pierea dintre temperamentul politic al alegătorului şi dintre temperamentul politic al candidatului. eliminându-i pe toţi ceilalţi. într-o altă variantă. Cea mai slabă identificare cu partidul votat au avut-o. această notă fiind suma notelor acordate fiecărei calităţi (sau criteriu). într-o a doua etapă. Toate aceste informaţii sunt foar­ te preţioase pentru proiectarea strategiei electorale. 66-74. orientarea ideologică şi valorile politi­ ce. Se elimină. în final. cit. atunci el va fi cel votat. într-o primă variantă. de asemenea. pp. dacă intenţia de voi cslc pentru Partidul Social Democrat. ponderată cu importanţa acordată fiecărui criteriu. pentru că 2 3 % au spus că sunt liberali iar 13% . Modele de distanţă. impermeabil la ce se întâmplă în campania electorală. în acel moment. în caz contrar. Modelul postulează că alegătorul va vota pentru candidatul care are distanţa medie cea mai redusă. fie prin aptitudini. 415 4 1 6 w w w . la publicitatea politică a adversa­ rilor) . Modelul eliminării consideră votul ca rezultatul unui şir de operaţi­ uni mentale. se construieşte o scală şi se cere respondenţilor să plaseze candida­ tul ideal pe acea scală. Cea mai bună identificare o au electo­ rii PNL. 72% dintre ei identificândii-se cu ideologia liberală. alegătorii PRM (doar 30% dintre ei s-au declarat ca fiind naţionalişti). Există două tipuri principale de modele atitudinale : modele de distanţă ale candidaţilor faţă de candidatul ideal şi modele de eliminare şi alegere secvenţială. modelul postulează că fie­ care alegător va vota pentru candidatul căruia îi va acorda nota globală cea mai ridicată. realizat de Funda­ ţia pentru o Societate Deschisă 4 ' 5 . D. Din punctul de vedere al acestui model. pentru fiecare calitate sau aptitudine a candida­ ţilor. prin calităţile sale (fie din punct de vedere al tem­ peramentului politic. electoratul acestui partid sc va declara social-democrat. fie din punct de vedere al temperamentului politic. Calităţile can­ didaţilor pot fi grupate pe mai multe dimensiuni.

că acest comportament ne face să ne simţim bine în pielea noastră. de afirmarea apartenenţei la un stil de viaţă şi a unei imagini. sub numele de voter choice theory. vârstnicii. 240 241 . care va pune în balanţă câştigurile şi pierderile. Acest grup de modele este inspirat din teoria alegerii raţionale (raţional choice theory). B. Newman.cit. 4). vor fi probabil tentaţi să îi voteze pe cei care promit majorarea pensiilor etc. ne fac să ne simţim bine. pp. Votând într-un anumit fel suntem asociaţi cu respectivii candidaţi sau partide.istoria electorală a alegătorului (comportamentul de vot trecut). din punctul de vedere al intereselor sale. asociaţii şi organizaţii. COMPORTAMENTE ELECTORALE Modelele pieţei electorale încercă să identifice. mândria proprii. Situaţia contingenţă: credinţa în evenimente ipotetice şi credinţa că un anumit partid (sau candidat) ar face mai bine faţă unei astfel de situaţii. nu este vorba de interese pur materiale. şi a vota cu un anumit partid sau candidat (sau a nu vota deloc) devine o chestiune de status. că suntem interesaţi în determinarea unui anumit rezultat electoral ci pentru a ne afirma un anumit status social. acea ofertă care i se va părea cea mai avantajoasă.prin discursul lor. şi alegătorul va fi un actor raţional. mutatis mutandis. homo politicus. până la urmă. stereotipurile culturale şi emoţiile abisale. promisiunile .. Stereotipurile culturale legate de candidaţi şi de apartenenţa lor la anumite grupuri sociale. şi cea electorală a început. în ul­ tima vreme. care ne face să ne simţim bine. ca furnizori ai unui serviciu. prin acţiunile lor. prin relaţiile lor sociale. (ed. în schimb. Deci nu rezultatul propriu-zis ne interesează în primul rând ci faptul că. Este vorba.): op. răspund acestor aspiraţii (deci care este „oferta"). să se concentreze pe astfel de mesaje. care este transpusă din economie în marketin­ gul politic. asemănător consumatorilor de pe piaţa economică. 3). cu mijloacele socio­ logiei electorale. care îi mişcă în profunzimea fiinţei lor. stilurile de viaţă şi valorile pe care credem că le incarnează respectivii candidaţi şi partide. B. care au o personalitate atractivă. care sunt aspiraţiile alegătorilor. ne dau siguranţă şi încredere. Programul politic. Aşa cum a avea un anumit tip de maşină este o chestiune de status. care . în calitate de „consu­ matori" (deci care este „cererea") şi care este modul în care partidele şi candidaţii. Prin urmare. avantajele şi dezavantajele ofertelor existente.diferi­ ţilor candidaţi şi partide. mai ales. în Newman. Newman identifică cinci domenii: 1). Alegerea electorală nu este fondată pe motive pur economice. serviciile cumpărate vor fi cele care vor avea valoarea percepută cea mai mare (în sensul că vor fi percepute ca fiind cele mai capabile să satisfacă nevoile cumpără­ torilor respectivi).I. La fel ca publicitatea comercială. de o mo­ tivaţie expresivă (intrinsecă) şi de interese emoţionale. Cei care studiază „piaţa politică" ştiu că nu numai elementele raţio­ nale determină comportamentul electoral ci. Vom vota acei candidaţi care au carismă.I. ne menţinem şi ne dez­ voltăm respectul. aşa cum nici cumpărarea unui bun nu înseamnă neapărat rezultatul unui ra­ ţionament legat exclusiv de chestiuni precum preţul sau calitatea. Ipoteza principală este că partidele şi candidaţii câştigători vor fi aceea care vor răspunde cel mai bine aspiraţiilor alegătorilor. aparţin unui mediu pe care îl admirăm şi din care am vrea să facem parte (cu alte cuvinte. acestea sunt cele care fac oamenii să vibreze. mai ales. Personalitatea candidaţilor. Modelul Newman 4 1 7 statuează determinarea comportamentelor electorale de către trei grupuri de variabile: variabilele cognitive (în principal credinţe formate prin comu­ nicarea interpersonală sau mass-media) variabile sociale (apartenenţa de grup şi inserţia în mediul social) . de o motivaţie exclusiv instrumentală (extrinsecă) ci. cu statusurile sociale. elementele iraţio­ nale. prin imaginea lor . 259-282.ne creează o stare de spirit pozitivă. Homo oeconomicus devine. unui grup de referin­ ţă pozitivă). este probabil ca tinerii familişti cu copii să îi voteze pe cei care promit majorarea alocaţiilor. de asemenea. mergem la vot nu atât pentru că suntem convinşi că votul nostru contează neapărat în „logica acţiunii colective". pentru că alegătorii sunt consumatorii serviciilor oferite de partide şi politicieni şi. alegând. care creează o stare de bine. stima. 2).Sigm.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII M o d e l u l pieţei politice 11. mergând la vot şi votând într-un anumit fel. care stimulează stima de sine a alegătorului. Vom vota acei candi­ daţi care.explicite sau implicite . In privinţa variabilelor cognitive.: "A Predictive Model of Voter Behavior: The Repositioning of Bill Clinton". costurile şi beneficiile. La fel ca şi consumatorul de bunuri şi servicii. Astfel.

mândrie.Cu ce caracteristici socio-demografice sunt asociate aceste ti­ puri? . este ajutată schiţarea strategiei electorale: alegerea temelor campaniei şi a sloganurilor electorale. pentru care situaţia contingenţă este cea mai im­ portantă. pentru care dominant este domeniul personalităţii candidaţilor Socialii. Rezultatul comparării ofertei cu cererea (cu standardul dezirabil) duce la (înjsatisfacţia „consumatorului" faţă de produsul sau serviciul respectiv. putem folosi întrebări de genul: .Care sunt tipurile care predomină în electoratul indecis. pe baza analizei răspunsurilor la întrebările legate de cele cinci domenii cognitive dar şi alegerea canale­ lor optime de comunicare. (ed. explicit sau implicit.dezamăgire. Astfel. aibă experienţă administrativă. . în Newman. pe când presa scrisă este mai degrabă un mijloc raţional.încredere. teamă. Newman identifică.. F... Acest gen de întrebări încercă să îi diagnosticheze pe emoţionali.„în ce măsură credeţi că. A.„în ce măsură votaţi un anumit partid pentru că. B.Raţionalii.. aibă avere etc...308-312. fragil sau potenţial? Astfel.„în ce măsură aţi avea următoarele sentimente dacă partidul X ar ajunge la guvernare. dacă partidul X s-ar afla la guvernare. care acordă cea mai mare importanţă stereotipurilor culturale Situaţionalii. Modelul Newman poate fi testai cu ajutorul unui sondaj de opinie aplicat unui eşantion naţional reprezentativ pentru populaţia cu drept de vot. pentru care domeniul „program politic" este prioritar . ar face faţă următoarelor situaţii. 243 . locuri de muncă. siguranţă etc. speranţă.Care sunt tipurile de alegător (raţional.cit. creşte prestigiul României în lume e t c ? " (variantele de răspuns se vor referi la promisiunile făcute. îngrijorare. furie. Teoria utilităţii 4 ' 8 ne ajută să desluşim motivaţia unei anumite deci­ zii individuale în ceea ce priveşte comportamentul electoral de urmat.Care sunt tipurile de electorat care predomină în electoratul unui anumit partid sau al unui anumit candidat? . COMPORTAMENTE ELECTORALE . de că­ tre partidele de pe scena politică). pp.): op..Identificarea tipului dominării Pe cine ar vota dacă ar fi alegeri azi? Date socio-demografice Pentru a identifica tipul dominant şi ponderea pe care cele patru ca­ tegorii de alegători o au în totalul electoratului.?". social sau situaţional) care predomină în electoratul românesc? . Situaţionalii pot fi abordaţi mai bine prin scrisori adresate direct iar so­ cialii prin întâlniri directe şi comunicare interpersonală. chestionarul va avea următoarele secţiuni: Istoria electorală a respondenlului Aspiraţii legate de viaţa personală şi de iară... dezvoltă econo­ mia de piaţă. aibă studii superioare. Acest gen de întrebări identifică ale­ gătorii raţionali. patru categorii de alegători (valoarea epistemică fiind domeniul prioritar pentru numărul cel mai redus de alegători): . scârbă etc.. Acest gen de întrebări urmăreşte identificarea situaţionalilor.fie originar din popor. mulţumire.?"(identificarea socialilor).oferă siguranţă economică.Emoţionalii.?".I.. întrebarea fundamentală a modelului este următoarea: cum răspunde un candidat sau un partid acestui standard? Există divergenţă sau există congruenţă? (Figura 3) Hubcr. în general Cât de greu/uşor cred că se vor împlini aceste aspiraţii? . Astfel televiziunea este un mijloc predomi­ nant emoţiona]. apără drepturile omului. Valoarea epistemică: elementele de noutate care pot provoca cu­ riozitatea alegătorilor. 242 11. Rezultatele unui astfel de sondaj ne ajută să răspundem la următoa­ rele întrebări: . emoţional. Hermann.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 5). nu fi fost membru PCR..?".: "A Value-Oriented Model of Candidate Appraisal". în funcţie de importanţa acordată fiecărui dome­ niu. Alegătorii nu acordă importanţă egală celor cinci domenii cogniti­ ve.„Cât de important este ca un conducător bun să. Chestionarul trebuie să fie astfel conceput încât să diagnosticheze apartenenţa respondenţilor la o categorie sau alta de alegători. . „în ce măsură aţi avea următoarele sentimente dacă partidul Y ar ajunge la guvernare.

cinstit etc. în consecinţă. finalmente. p. acceptarea şi afecţiunea din partea celorlalţi. Vom încerca să schiţăm mai jos un astfel de tabel (Tabelul 10) Ei. croiala etc. F. vom reface lanţul cognitiv pentru cumpărarea ipoteti­ că a unei haine.. valorilor şi atitudinilor consumatorilor. sunt câştigarea respectului de sine şi a respectului celorlalţi. ci relevanţa (utilitatea) aces­ tor atribute pentru alegători. Valorile finale. dacă arată bine. 2. decizia de a cumpără un produs sau serviciu derivă mai ales din utilitatea lui psiho­ socială. sa fim acceptaţi de către mediul nostru social.cit. să identifice similarilăţile dintre alegă­ torii unui anumit partid sau ai unui anumit candidat.. COMPORTAMENTE ELECTORALE (valorile finale) şi a mijloacelor de realizare a scopurilor propuse (valo­ rile instrumentale). cu­ loarea. Spre deosebire de alte modele. pentru a avea câştig de cauză. cult. frumos etc. politicos. Valorile instrumentale ataşate se pot referi la faptul că ne dorim o haină modernă.. respectivii actori politici trebuie să se plieze cât mai bine pe seturile de valori împărtăşite de ale­ gători. Calitatea „obiectivă" a produsului (de exemplu.aspiraţie 1. dacă e o haină la modă. apoi. frumoasă. aici se porneşte de la nivelul indivi­ dual al motivaţiei votului. care ne fac să ne simţim bine. dacă se influenţează valorile alegătorilor. să ne atin­ gem scopurile explicite sau implicite pe care le urmărim în viaţă. chimice. de exemplu. admiraţi. adică din atributele abstracte ale produsului. care ne ghidează în luarea deci­ ziei de a cumpăra haina. Modelele inspirate din marketing acordă cea mai mare importanţă factorilor endogeni.. 3. pentru aspiraţiile lor. Valori instrumentale (mi­ jloace) Valori finale (scopuri) Sursa: Huber. tehnice). De asemenea. la ce parametri respectivele atribute sunt apreciate pozitiv sau negativ. decât modul în care produ­ sul răspunde nevoilor. Atributele ei concrete sunt compoziţia materialului. adică. urmată de cumpărarea efectivă. \: Satisfacţia cu rezultat al comparării cererii CU oferta CEKHREA = valori. Valorile sunt cele care stau la temelia definirii scopurilor 244 245 . relaxaţi.METAMORFOZE SOCIAL E ALE PUTERII 11. Teoria utilităţii caută explicaţia utilităţii funcţionale a unui produs în atributele sale concrete (fizice. valorile fiind cele care determină deciziile individuale care vor fi puse în practică prin comportamente. nu maxim. inteligenţa nu este în mod obligatoriu un atribut care este apreciat atât mai pozitiv cu cât este deţinut la parametri mai ridicaţi. moderni. în prima serie de interviuri se identifică atributele semnificative pentru alegerea individuală precum şi nivelurile de apreciere (pozitivă + sau negativă . raţional. Degeaba un partid va avea un program coerent. Deci nu în sine atributele „obiective" ale candidaţilor şi partidelor determină satis­ facţia şi. degeaba un candi­ dat este frumos. Dar. De exemplu.) contează mai puţin decât calităţile „subiective". O E E K T A = produs (serviciu) 1. Pentru fiecare atribut consumatorii (alegătorii) consideră nivelul optim. în primul rând valorilor individuale. Modelul vrea să refacă lanţul cognitiv pentru fiecare alegător în parte şi. op. Utilitatea psihosocială ne face să ne simţim bine în acea haină. 4. scumpă. Lanţul mijloc-scop poate fi reprezentat printr-un tabel ce indică atributele. A. Urmărind acest raţionament. Criteriile pe baza cărora consumatorii evaluează atât utilitatea func­ ţională cât şi pe cea psihosocială a unui produs sunt valorile pe care ei le împărtăşesc. decizia de a-i vota. De exemplu. în faptul că ne protejează de frig. eficient. Specificul ofertei în cazul pieţei politice este că se bazează pe ima­ ginea produsului într-o măsură mult mai mare decât în cazul produselor obişnuite.). parametrii atributelor. 308. Atribute concrete Atribute abstracte Utilitate funcţionala Utilitate psihosocială 4 2.:. prin care să ne afirmăm un anumit status social.. Aceasta îi poate ajuta pe cei care concep strategiile electorale şi publicitatea electorală să ţină cont de ceea ce apreciază atât electoratul propriu (pentru a-l ţine „captiv") cât şi electoratele advers şi indecis (pentru a le atrage). respectivii candidaţi sau partide nu vor fi votaţi. poa­ le chiar invidiaţi. Utilitatea funcţională con­ stă. ingenios.| Hermann. comportamentele electora­ le nu pot fi schimbate (în sensul dorit de actorii politici aflaţi în competi­ ţie electorală) decât dacă se influenţează modul de luare a deciziilor de către alegători şi. Modelul utilităţii se poate testa prin serii de interviuri individuale de profunzime. Atributele ei abstracte se referă la modul în care ne vine. calităţile „obiective" ale unui candidat: educat.. Dacă aceste atribute au o semnificaţie redusă pentru ceea ce alegătorii consideră că este important pentru ei. în a doua serie se urmăreşte determinarea componentelor de utilita­ te şi a seturilor de valori.

4.1. Etc. 2. Carisma 3.2. 7. 3.• • 419 House of Quality Analysis (HoQ) . Acceptarea răspunderii pt. 2. Matur 2. I". Origine familiala 6. ceilalţi 4.Sex Impresionarea celorlalţi Succes 2. Candidatul Y: 3 0 ani d o c t o r în drept fost director reformă rapidă. De exemplu: C a n d i d a t u l X (nu li se dă n u m e l e ) : 5 6 ani absolvent de politehnică şef de u n i u n e sindicală dc 10 0 0 0 m e m b r i foarte credincios familist p r o m i t e stabilitate etc. 6. w . y. Etc. Tânăr 2.1-T.3. înfăţişarea 2. •• « • • Atribute concrete (C) 3. . Stăpânirea situaţiilor dificile 5. 7. 316-3li . op.2. . Femi­ nin 2. „ ^ . Cea mai înaltă poziţie avută 4. 4. Pe b a z a identificării atributelor se confecţionează fişe cuprinzând profiluri de candidaţi (imaginari şi reali). 1. 2. A.cit. 1.. Bătrân Etc. Şcoala absolvită 5.1 Mascu­ lin 1. p. 5. 3. . 6. Etc. Valori finale (S) APRE­ CIERE (+/-) 6. COMPORTAMENTE ELECTORALE Cl.. Figura Hainele Competenta Leadership Ideologie Capabilitate Autoritate Inteligenta Mediator Simpatie Comunicativitate Cinste Sinceritate Politeţe Bunăstare Estetice Acceptare sociala Siguranţa Realizare personala Toleranta • . privatizare autostrăzi etc. . 3. v . Utilitate psihosocială (P) 1. 2. 8. Atribute abstracte (A) Utilitate func­ ţională (F) 4. Valori instrumentale (I) Credibilitate Onorabilitate Receptivitate 11. 5. -.. Hermann. Statut familial 1. Etc. 'Fluber. 1. 4. Vârsta 3.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII T A B E L U L 10: L A N Ţ U L C O G N I T I V AL D E C I Z I E I DE V O T ATRIBUTE PARA­ METRI 1.

cele b a z a t e pe c o m u n i c a r e a interpersonală au fost net mai influente decât cele mass-media.428-438. însă. de c o m u n i c a r e a interp e r s o n a l ă în cadrul grupurilor p r i m a r e şi de către liderii de opinie. cercetările c o n c e n t r â n d u . în general. vecinii. dintre candidaţii la 421 preşedinţia S U A . H. M. a arătat cum prestaţia mai telegenică a lui K e n n e d y a contribuit la m i g r a r e a majorităţii indecişilor către tabăra sa. metafore. Paris. m a s s . Discursul său este considerat mai puţin raţional. privind influ­ enţa m a s s . Astfel. ulterior.F. 1966.interviul de profunzime. Bordas. 1975. radioul. colegii. forţa disproporţionată a unui lider puteau fi limitate în favoarea raţionalităţii şi a eficienţei birocratice w e b e r i e n e . a fost considerat un semn al maturităţii democraţiei faptul că partidele au devenit principala organizaţie politică. p r o p a g a n d a . D i n t r e acestea. O p r i m ă d o v a d ă a fost d u e l u l televizat din 1960.m e d i a s-a accentuat. j o a c ă un rol s e c u n d a r în forma­ rea/schimbarea opiniei şi. Lazarsfeld a c o n s i d e r a t că mass-media. p. campaniile electorale. fără a a t r a g e î n s ă în mod semnificativ votanţii lui N i x o n (tabelul 11). a intenţiei de vot. Televiziunea este un m e d i u vizual. rolul comunicării politice a fost. Iată însă că televiziunea î n c e p e să schimbe această situaţie şi să i m p u n ă candidaţi carismatici şi telegenici. Am amintit deja şcoala lui Lazarsfeld (aşa-numitâ' şcoală de socio­ logie electorală de Ia Universitatea C o l u m b i a ) care avea un caracter p r e ­ d o m i n a n t e m p i r i s t şi cantitativ. 42l P.): The language of social research.M ET AM O R F OZE ŞpC|AL^ALEJJjJJERH F i ş e l e suni ordonate de călre respondenţi în funcţie de preferinţă. Gaudet. Acest discurs nu este centrat pe argumen­ te logice sau pe explicarea p r o g r a m e l o r partidelor ci pe imagini. P r i n u r m a r e . focus-grupul. C o n c l u ­ ziile studiului au arătat că s c h i m b a r e a deciziei de vot a fost u r m a r e a schimbării atitudinilor faţă de respectivii candidaţi şi nu a faptului că ar fi aflat c e v a nou despre n o u a sau despre vechea alegere. K e n n e d y şi N i x o n . Ast­ fel. Un studiu panel (acelaşi chestio­ nar aplicat aceluiaşi eşantion în mai multe rânduri) efectuat asupra 95 de persoane din N e w York. simboluri şi mesaje latente. întâmplarea. în abordarea şcolii sociologice menţionate. în general. prietenii. era sondajelor de opinie şi a agenţiilor de publicitate. COMPORTAMENTE ELECTORALE analiza se concentrează pe impactul mass-media. într-o p r i m ă etapă.m e d i a ar avea efecte mai d e g r a b ă limitate asupra c o m p o r t a m e n t e l o r electorale. The Free Press. 248 249 . trecui în planul al doilea. Se discută apoi profilul candidatului ideal (care are parametrii atri­ butelor cel mai a p r o a p e de preferinţele respondenţilor). foarte puternice şi capabile să modifice orientările politice ale telespectatorilor şi să de­ t e r m i n e cota de simpatie/antipatie a unui partid sau candidat.: "A model for assessing changes în vote intention" în: Lazarsfeld. care sunt. R o l u l principal era jucat. în special al televiziu­ nii. în c o m p a r a ţ i e cu celelalte medii. tehnicile proiective. j u c â n d n u m a i un rol de c o n s o l i d a r e a ati­ tudinilor deja existente sau scoţând la iveală predispoziţii latente R o l u l politic al m a s s . p r e s a scrisă. Apud Mariet. m e t o d e l e favorite fiind sondajul naţional şi monitorizarea presei scrise şi audiovizuale dar şi m e t o d e calitative . cu rol-cheie în selec­ ţia şi p r o m o v a r e a candidaţilor. pe factorii e n d o g e n i c a r e influenţează c o m p o r t a m e n t e l e elec­ torale. pp. în general. S c h i m b a r e a atitudinilor s-a făcut sub influenţa u n o r surse şi canale de c o m u n i c a r e familia. în ultima parte a se­ colului 2 0 .m e d i a (a radioului) asupra schimbării deciziei de vot. afecte. o a m e n i i nu mai votează un anumit candidat pentru că este susţi­ nut de partidul de care sunt ataşaţi ci. H o Q se utilizează pentru a vedea c u m se p o a t e a m e l i o r a i m a g i n e a unui c a n d i d a i sau pentru a găsi candidaţii optimi pentru a n u m i t e posturi. dimpotrivă. în care 420 11. Modele comunicaţionale în evoluţia sociologiei electorale.s e . Astfel. F: Psycho/ogie d'aujourd'hui. New York. publicita­ tea. votează un partid pen­ tru că din acesta face parte candidatul favorit. desfăşoară în 1939 o anchetă asupra 1000 de respondenţi. c o m u n i c a r e a politică. b u n u l plac. Rosenberg (eds. T e l e v i z i u n e a a î n c e p u t să fie din ce în ce mai folosită în c a m p a n i i l e electorale şi în construirea imaginii candidaţilor. S-a deschis o eră n o u ă . însă. H a z e l G a u d e t .. 85-86. diferit de c e l e care existau înaintea sa. O posibilă consecinţă a creşterii impactului politic al televiziunii es­ te r e d u c e r e a rolului partidelor şi creşterea importanţei candidaţilor. Pe u r m e l e lui T a r d e . Apariţia televiziunii a s c h i m b a t c o m p l e t rolul mass-media în forma­ rea opiniilor. liderii de opinie. cea mai apropiată colaboratoare a lui Lazarsfeld.

Publici­ tatea negativă are efect asupra candidaţilor mai puţin c u n o s c u ţ i sau mai slabi. mărturie. d o c u m e n t a r etc. 423 Vezi un "inventar" al acestor studii în Lee Kaid.. pe Bill Clinton). o creştere a split-votului (vezi subcapitolul 11. în u r m a dislocării parţiale. Cwalina. COMPORTAMENTE ELECTORALE scandalul albumelor „Fascinanta şi eterna R o m â n i e " . ducând la plictiseală şi saturare. care 1-a acuzat de implicare în scandalul CEC-FonduI Naţional de Investiţii. pp. atunci. In faza pre-test se aplică chestionare sau se realizează interviuri de tip focus-grup cu p e r s o a n e făcând parte din electoratele diferiţilor can­ didaţi/partide. apariţii TV.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII T A B E L U L I I : IMPACTUL KENNEDY Şl NIXON (1960) DEZBATERII Primul son­ daj (înainte de prima dezbatere) Electorat Kennedy Electorat Nixon Mai degrabă favorabili Hotărâţi Mai degrabă favorabili Hotărâţi Nehotărâţi Total 2 37 2 31 23 95 TELEVIZATE DINTRE 11. pe Ion Iliescu sau scandalul „ M o n i c a L e w i n s k y " . în urma expune­ rii la publicitatea electorală. b a n n e r e . Bordas. orientată tradiţional spre factorii e n d o g e n i . în: Newman. pp. Este cazul candidatului Convenţiei D e m o c r a t i c e la primăria Bucureştiului.): op. Se evaluează schimbările produse referitoare la imaginea candi­ daţilor înainte de test şi d u p ă test (Tabelul 12).430-431. op. aceasta este utilă în cazul candidaţilor cu notorietate redusă dar supraexpunerea poa­ te fi nocivă. rolul strategiei şi al c a m p a n i e i de c o m u n i c a r e p o a t e deveni decisiv. D a c ă numărul nehotărâţilor indicaţi de sondaje înaintea u n o r alegeri este ma­ re. sch imbarea imaginii fiind un prim pas către schimbarea intenţiei de vot.: "Methodology of Constructing Effective Political Advertising". Un alt mit demolat a fost cel al expunerii: apariţia mai frecventă la televiziune nu garantează succesul în m o d automat. a imaginii unui candidat/partid. Astfel ea d e v i n e m u l t mai eficace d a c ă nu vine din partea adversarilor celui a s u p r a căruia este în­ dreptată. Sociologia electorală. în cazul expunerii intense la publicitatea şi dezbaterile televizate. însă. ci este prezentată în contextul „obiectiv" al ştirilor T V . mai ales în cazul nehotărâţilor (deciziile ferme. a fost concepută pentru el o campanie extrem de costisitoare. de asemenea. de fapt. riscă să îi facă şi mai puternici (de e x e m p l u . ca u r m a r e a impactului comunicării. W.cit.) despre candidaţi.1 în această lucrare).o şi plătit-o. 250 251 . E v a l u a r e a impactului c o m u n i c ă r i i politice (prin mass-media) se poate face şi prin m e t o d a e x p e r i m e n t a l ă cunoscută sub numele de „ter­ mometru afectiv" 4 2 3 .Prin aceasta se c o n t u r e a z ă cât mai descriptiv şi mai precis imaginea candidaţilor respectivi în mintea diferiţilor electori. a î n c e p u i să fie tot mai interesată de factori e x o g e n i . ştire. U r m e a z ă faza posttest în care se măsoară eventualele modificări p r o d u s e în imaginea res­ pectivă. Sigur. Al doilea sondaj (după pri­ ma dezba­ tere) 6 47 2 28 12 95 Al treilea sondaj (după a patra dez­ batere) 4 52 1 31 7 95 Sursa: Mariet. în ciuda supraexpunerii mediatice. Publicitatea negativă c o n t r i b u i e la deteriorarea imaginii celor care au c o m a n d a t . A. p r e c u m sistemul electoral şi c o m u n i c a r e a politică. fundamentale pe valori profunde fiind mai greu de z d r u n c i n a t ) .cit. a unor convingeri deja formate. pp.. publicitatea pozitivă are un impact mai mare. C a m p a n i a era centrată pe ideea primarului prea ocupat pentru a avea grijă şi de vizibilitatea sa. F. Se pleacă de la ipoteza posibilităţii reconfigurării. 1975. d a r fotografiile sale î m p â n z e a u oraşul iar pu­ blicul a sesizat la modul ironic această contradicţie. Cătălin Chiriţă a eşuat.clip.: Psychologie d'aujourd'hui. pentru a-i creşte notorietatea. (ed. în mintea alegătorului.I. cu multe afişe. în 2000. Apud Falkowski. B.. Paris. de aceea. O altă concluzie interesantă a acestor analize este faptul că rolul publicităţii negative a fost mult exagerat. decla­ raţie. 287-294. Pe cei puternici. S-a observat. Testul constă în expunerea la un mesaj (pozitiv sau negativ . Nefiind foarte talen­ tat în faţa camerelor şi s u p u s tirului publicităţii negative din partea lui Traian Băsescu. Cătălin Chitită nu era prea bine c u n o s c u t de către majoritatea bucureştenilor şi. Analiza c a m p a n i i l o r electorale în ultimii 20 de ani " a arătat în mod clar creşterea rolului televiziunii în for­ marea deciziei de vot. 85.

METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII

11. COMPORTAMENTE ELECTORALE Post-test
3. reglementarea campaniei 2 . 4 . partide de membri vs. partide de votanţi 3 . 1 . finanţare publica vs. privată 3 . 2 . limitarea b u g e t u l u i 3 . 3 . a c c e s Ia TV 3.4. durata c a m p a n i e i 4. media 4 . 1 . raportul m e d i a p u b l i c e /private 4 . 2 . grad d e m o d e r n i z a r e 4.3. profesionalizare 4.4. a u t o n o m i e L I . omogenă/divizată 1.2. ierarhică / c o m p e t i ţ i o n a l ă 1.3. gradul de încredere a populaţi­ ei în p r o c e s u l p o l i t i c 6. m o d e r n i z a r e a societăţii 1.4. gradul de implicare participare 6 . 1 . gradul d e mobilitate s o c i a l ă 6 . 2 . gradul de industrializare 6 . 3 . d e z v o l t a r e a sectorului terţiar 6 . 4 . gradul de informatizare 6 . 5 . nivel m e d i u de şcolaritate finanţare

TABELUL. 12:: TiE R MiO iM E T R U L 1 AKia.Ul 1/ H M v u i
ELECTORATU L LUI Y I m a g i n e a lui X I m n c n n e a lui L LUI X I m a g i n e a lui X Y ELECTORATU

AFECTIV

Prc-test

Pre-test

Fost-tesl

I m a g i n e a lui Y Sursa: Falkowski, A, Cwalina, W., op.cit., p. 2 9 1 . E x p e r i m e n t u l ajută l a l u a r e a u n o r d e c i z i i p r i v i n d m o d a l i t ă ţ i l e o p t i ­ me de influenţare a electoratului. Termometrul noaşterea sentimentelor electorilor faţă de afectiv contribuie la cu­ partide şi personalităţi

5. cultura politică n a ţ i o n a l ă

politice. A c e s t instrument poate să identifice caracteristicile electoratelor diferiţilor candidaţi. A s t f e l , u n e l e partide şi c a n d i d a ţ i au e l e c t o r a t e mai d u r e , c u i m a g i n i foarte p o l a r i z a t e a l e f a v o r i ţ i l o r î n raport c u a d v e r s a r i i ( o i m a g i n e foarte p o z i t i v ă d e s p r e f a v o r i ţ i ş i f o a r t e n e g a t i v ă d e s p r e a d v e r s a ­ rii a c e s t o r a ) . E s t e c l a r c ă e s t e m a i g r e u d e s c h i m b a t p e r c e p ţ i a a c e s t u i tip d e e l e c t o r a t . î n s c h i m b , e x i s t ă a l e g ă t o r i c a r e n u a u i m a g i n i atât d e p o l a ­ rizate, a căror d e c i z i e p o a t e fi s c h i m b a t ă mai uşor, ei fiind m a i imper­ meabili la publicitate politică. în c o n c l u z i e , p u t e m v e d e a din prezentarea m o d e l e l o r de analiză a c o m p o r t a m e n t e l o r e l e c t o r a l e , c ă e x i s t ă o m u l t i t u d i n e d e f a c t o r i c a r e in­ f l u e n ţ e a z ă a c e s t e c o m p o r t a m e n t e , l a t ă o s i n t e z ă a a c e s t o r factori î n ur­ mătorul tabel (tabelul participării la vot, le independente. T A B E L U L 13: F A C T O R I C A R E I N F L U E N Ţ E A Z Ă C O M P O R T A M E N ­ T E LLE D»E V OJT 1 l l o L C VV i 13). Se pot formula i p o t e z e r e f e r i t o a r e l a rata î n f u n c ţ i e d e u r m ă t o r i i f a c t o r i , c o n s i d e r a ţ i c a variabi­

11.4.

ABSTENŢIONISMUL

N e p a r t i c i p a r e a l a v o t e s t e u n u l dintre c e l e m a i d e l i c a t e s u b i e c t e a l e s o c i o l o g i e i e l e c t o r a l e , l a s t u d i u l c ă r u i a c o n t r i b u i e atât m e t o d e c a n t i t a t i v e cât ş i c a l i t a t i v e . V o m î n c e r c a s ă f a c e m o l i s t ă a f a c t o r i l o r c e i n f l u e n ţ e a z ă acest f e n o m e n pornind de la un citat din King, K e o h a n e şi Verba: " D e ­ c i z i a u n u i c e t ă ţ e a n d e a n u v o t a p o a t e s ă î n s e m n e f o a r t e m u l t e lucruri. î n funcţie d e c o n t e x t u l s o c i a l , c e r c e t ă t o r u l t r e b u i e s ă p u n ă e x a c t î n t r e b a r e a semnificativă pentru a s c ă p a de a m b i g u i t a t e "
424

. transmit un mesaj,

DIMENSIUNI
1. s i s t e m u l e l e c t o r a l

INDICATORI
] . 1 . v o t majoritar vs. proporţional 1.2. d e n s i t a t e a c i c l u l u i e l e c t o r a l 1.3. rol central al candidatului vs. rol central al partidului 2 . 1 . numărul a c t i v i ş t i l o r d e partid 2 . 2 . legătura c u s o c i e t a t e a c i v i l ă 2 . 3 . c a p a c i t a t e a de a organiza şi mobiliza simpatizanţii

Autorii

citaţi

mai

sus

continuă:

Alegătorii

neprezentându-se la vot, dar descifrarea acestui m e s a j e s t e foarte difici­ lă. C e î n s e a m n ă , d e fapt o p r e z e n ţ ă r e d u s ă l a u r n e î n z i u a v o t u l u i ? A l i e ­ nare faţă d e s i s t e m u l p o l i t i c ? C a l c u l d e tip c o s t / b e n e f i c i u ? ( c e c â ş t i g dacă n u m e r g l a v o t ? c e p i e r d d a c ă n u m ă d u c ? î n c a r e c a z b e n e f i c i u l e s t e m a i m a r e ? ) D e z a m ă g i r e a faţă d e c l a s a p o l i t i c ă ? O c a m p a n i e e l e c t o -

2. sistemul competiţiei politice

20o5!p8p.5Go':5r

K

e

0

h

a

n

e

>

S

'

V

e

r

b

a

:

Flmdame Ve,e

'

cercetărH

s

°«^

™<™m,

l a s i

,

252

253

METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII rală plicticoasă? Mass-media demobilizatoare? Sistemul de partide să fie de vină? Sau sistemul electoral? Sau aceasta este un semn că nimic nu-i supără pe alegători suficient de tare pentru a-i face să meargă la vot? 4 2 5 La fel ca în studiul celorlalte comportamente electorale, dacă vom considera abstenţionismul ca variabilă dependentă, el este determinat de o multitudine de factori, pe care îi putem grupa în factori endogeni (spe­ cifici alegătorilor) şi exogeni (specifici mediului, "sistemului"). Factori endogeni: vârsta, genul, etnia, statutul marital, educaţia, re­ surse personale şi familiale (economice, timp liber) participarea politică (interesul pentru politică, apartenenţa la organizaţii), comportamente de consum, preferinţe media, atitudini şi valori împărtăşite etc. Factori exogeni: parametrii indicatorilor economici, sistemul de partide existent, campanii electorale mobilizatoare/demobilizatoare, frecvenţa alegerilor, tipurile de cultură politică, intensitatea dezbaterilor publice, caracteristici ale mass-media etc. Variabila-cheie pentru explicarea abstenţionismului este, potrivit şcolii lui Lazarsfeld, interesul scăzut faţă de politică. Aceasta a fost con­ cluzia unui studiu celebru, realizat în 1940, în comitatul Erie, Ohio, stu­ diu publicat sub numele de „The People's Choice. How the Voter Makes Up ITis Mind în a Presidential Campaign" 4 2 . Studiul voia să investighe­ ze atitudinile şi comportamentele politice, inclusiv abstenţionismul. Au­ torii studi ului 4 2 7 au descoperit că factorii socio-demografici (educaţia, siatusul socio-economic, vârsta, genul) nu acţionează direct asupra comportamentelor de vot, ci prin intermediul variabilei „interes pentru politică". Astfel, dintre cei interesaţi de campania electorală, numai 4% au declarat că nu merg la vot; în schimb, 7 3 % dintre cei dezinteresaţi nu 428 intenţionau să participe la vot . Maurice Duverger subliniază rolul mobilizator (asupra participării electorale) al alternanţei la guvernare, aceasta evitând permanentizarea distincţiei dintre majoritate |i opoziţie, dintre partide de guvernământ şi partide excluse de la putere . Ca şi în sport, interesul oamenilor creşte atunci când lupta este strânsă şi rezultatul imprevizibil, sau când în joc

11. COMPORTAMENTE ELECTORALE este prezent un outsider cu şanse reale. Sau, putem folosi comparaţia cu economia: o piaţă liberă, competitivă, este mult mai stimulativă pentru performanţa economică decât o economie centralizată; la fel, o „piaţă politică" pluralistă şi competiţională va fi mult mai stimulativă pentru participarea electorală. Combinând factorii exogeni şi endogeni, putem considera că există mai multe grupuri de "teorii" 4 3 0 : Teoriile socio-demografice: leagă abstenţionismul de structura so­ cială şi tradiţiile culturale ale grupurilor sociale. Grupuri cu risc mai mare de abstenţionism: vârstnicii, cei mai puţin educaţi, femeile, unele minorităţi. Teoriile e c o n o m i c e raţionaliste: consideră votul ca rezultat al eva­ luării cost / beneficiu. Abstenţionişlii consideră că votul lor oricum nu contează, aşa încât nu merită efortul să meargă să voteze. Teoriile alienaţioniste: principala variabilă explicativă este aliena­ rea, ca sentiment al lipsei de sens şi al neputinţei. Alienarea poate fi co­ relată cu variabile socio-demografice şi psiho-sociale. Care oameni sunt mai alienaţi? Cei cu educaţie redusă (educaţia ajutând la înţelegerea mecanismelor sociale, la crearea de abilităţi socia­ le, inclusiv pentru descurcarea în hăţişul birocratic; educaţia determină o alienare mai redusă şi printr-o imagine de sine mai pozitivă şi încredere în sine). Pentru cei needucaţi, dinamica vieţii politice produce confuzie şi dezorientare. Abstenţionismul corelează pozitiv şi cu un consum redus de presă scrisă, dar nu pare influenţat de consumul TV. Tot aici putem considera şi dezamăgirea (diferenţa dintre nivelul de aspiraţii şi realitatea efectivă). Aşteptări prea mari şi realizări practice prea puţine pot îndepărta pe oameni de la participarea electorală. Politi­ ca începe să fie văzută ca un joc murdar iar clasa politică drept o adună­ tură de incompetenţi şi escroci. De obicei, din această letargie se iese numai cu ajutorul liderilor carismatici, de multe ori având un discurs extremist, naţionalist, populist, fundamentalist etc. Alienarea corelează, de asemenea, cu izolarea socială, cu exclude­ rea şi marginalizarea. De aceea, rata abstenţionismului este mai mare la categoriile sociale defavorizate, excluse şi marginale: bătrâni, şomeri, femei, minorităţi, persoane cu mobilitate redusă, persoane foarte sărace. Desigur, aceste categorii trebuie contextualizate, de la o societate la alta.

426

Ediţia în limba română: Lazarsfeld, P.F., B. Berelson, H. Gaudet: Mecanismul Cum se decid alegătorii într-o campanie prezidenţială (trad. de Simona

voiului
427 428 429

Drăgan), Editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2 0 0 4 . Idem, pp.79-89. Ibidem, p.85. Duverger, M.: La Republique des citoyens, Paris, Ramsay, 1982, p.282.

Miron, D.: "Grabbing the Nonvoter", în Newman, op.cit., pp. 321-341.

254

255

METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII M o r r i s R o s e n b e r g , în u r m a u n o r interviuri nestructurate cu nonvotanţi, realizate î n l 9 5 6 , a ajuns la u r m ă t o a r e l e concluzii : sentimentul lipsei de utilitate a votului propriu un respect de sine r e d u s (slăbiciune, n e î n c r e d e r e în forţele pro­

11. COMPORTAMENTE ELECTORALE m ă s u r a t ă pe d o u ă axe: „gradul de acceptare a adversarilor politici şi a 433 proiectelor alternative şi percepţia i d e n t i t a r ă " . Deşi, formal, alegerile au fost libere, contextul social şi politic nu era propice procesului electo­ ral: relaţia dintre actorii politici (partide, candidaţi, mass-media, alegă­ tori) era definită prin n e î n c r e d e r e , agresivitate, excludere, eliminare, în loc să fie definită „în t e r m e n i electorali, adică după triada acceptare rivalitate - a d v e r s i t a t e " 4 3 4 . Observatorii alegerilor din mai 1990 au remarcat caracterul lor de riie de passage. R a t a de participare a fost spectaculoasă ( 8 6 % ) , demon­ strând dorinţa r o m â n i l o r de a trece într-o n o u ă etapă a vieţii şi societăţii lor, de a participa, poate pentru prima o a r ă în viaţa lor, la jocul politic d e m o c r a t i c . în faţa secţiilor de votare s-au format, cu un antrenament obţinut în anii de p e n u r i e , cozi imense, o a m e n i i stând ore întregi în pi­ cioare pentru a vota. D e ş i în aer se simţea o oarecare tensiune, cei mai mulţi o a m e n i erau fericiţi şi mândri de faptul că pot participa la acest ritual m e n i t să mântuiască, să aducă „liniştea", prosperitatea şi ordinea în ţară. H a o s u l revoluţionar u r m a să fie înlocuit de „ c o s m o s " 4 3 5 . La rezultatul alegerilor au contribuit atât factori endogeni (cultura politică moştenită din c o m u n i s m , de e x e m p l u ) cât şi exogeni. Astfel, p r o p a g a n d a Frontului Salvării Naţionale, bazată pe manipulări şi apel la emoţii (în special, la frică) a funcţionat cu m a r e eficacitate. Cei care au analizat aceasta p r o p a g a n d ă 4 3 6 au acordat un rol decisiv monopolului informaţional deţinut, pe atunci, de către Televiziunea Naţională, singu­ ra televiziune existentă. La aceasta s-au adăugat efectele perverse ale discursului radical anticomunist. P r i n c i p a l e l e tendinţe, observate de la un an electoral la altul, au fost: S c ă d e r e a ratei de participare C o n c e n t r a r e a votului (reducerea n u m ă r u l u i de partide parla­ mentare) C o n s o l i d a r e a curentului reformist Structurarea unei e x t r e m e naţionalist-populiste

prii, n e î n s e m n ă t a t e a propriei p e r s o a n e ) neînţelegerea " m a ş i n ă r i e i p o l i t i c e " lipsa percepţiei diferenţelor semnificative între partide şi candidaţi prea m u l t e partide, alianţe prea s c h i m b ă t o a r e . Teoriile schiţate mai sus sunt d e p a r t e de a epuiza cauzele abstenţionismului, ele încercând mai m u l t să afle corelaţii d e c â t explicaţii. Sonda­ jele de o p i n i e preelectorale au, şi ele, mari dificultăţi în a estima participarea la alegerile apropriate. U n a dintre c a u z e l e acestor dificultăţi este "spirala tăcerii", care a s c u n d e c o m p o r t a m e n t e indezirabile social. Or, votul este văzut şi considerat de către cultura politică oficială ca o datorie cetăţenească iar cei care se sustrag de la această datorie sunt stigmatizaţi ca nefiind " b u n i c e t ă ţ e n i " . De aceea, ratele estimate ale par­ ticipării la vot sunt, de obicei, mai mari decât cele reale. D e a s e m e n e a , d e m u l t e ori, teoriile „ c l a s i c e " s u n t contrazise d e către dezvoltări recente. Astfel, se c o n t u r e a z ă o tendinţă în care chiar categorii cu resurse educaţionale şi culturale i m p o r t a n t e (de e x e m p l u , tineri cu
' •
432

educaţie superioară) devin abstenţiomste 17.5. COMPORTAMENTE

. ÎN ROMÂNIA

ELECTORALE

D e ş i am mai făcut referiri, în subcapitolele anterioare, la compor­ tamentele electorale din R o m â n i a , v o m încerca, în acest subcapitol, să e x t r a g e m câteva concluzii. Istoria electorală a R o m â n i e i p o s t c o m u n i s t e a î n c e p u t cu alegerile generale din m a i 1990. Desfăşurate d o a r la câteva luni d u p ă căderea regimului C e a u ş e s c u ( d e c e m b r i e 1989) aceste alegeri au fost precedate şi m a r c a t e de tensiuni, conflicte şi violenţe (confruntările interetnice din m a r t i e 1990; „ m i n e r i a d e l e " din ianuarie şi februarie 1990; fenomenul „Piaţa Universităţii", iniţiat în aprilie 1990). Profesorul Ioan D r ă g a n r e m a r c a faptul că în 1990 nu era o situaţie electorală ci revoluţionară,
431

Apud : M. Rosenberg: "Faith în People and Success-Orientation", în: Lazarsfeld, P.F., M. Rosenberg (eds.): The language of social research, The Free Press, New York, 1966, pp. 158-162. 432 Grunberg, G., Muxel, A.: "La dynamique des generations", în: Grunberg, G., N. Mayer, P.M. Sniderman (eds.) : La democraţie ă Tepreuve, Presses de sciences po, Paris, 2002, p.135. 256

Drăgan, I.: "Tipologii ale comportamentului electoral în România", ed. cit., p.312. 434 Idem. 435 Mai multe despre mitologizarea vieţii publice din acea perioadă în Drăgan, I.: "Tipologii ale comportamentului electoral în România", ed. cit., pp. 315-317. 436 Drăgan, op.cit, pp.322-328; Câmpeanu, P., Combes, A., Berindei, M.: România înainte şi după 20 mai, Humanitas, Bucureşti, 1991, p.53. 257

COMPORTAMENTE ELECTORALE te socialismul cu faţă u m a n ă . Alegerile din 1992 au adâncit polarizarea profundă a electoratului care a dus la constituirea bazinelor electorale proprii ale principalelor forţe politice: F D S N şi C D R . Rezultatele obţinute de candidatul la preşedinţie Ion Iliescu (peste 12 m i l i o a n e de voturi) au fost superioare celor ale F S N (9 milioane de voturi). în raport cu 1 9 9 0 4 3 9 . "lipul d e so­ cietate dorit în R o m â n i a " era. Bucureşti. a dat libertăţi cetăţeneşti d e neconcepul pe vremea c o m u n i s m u l u i . în condiţiile divizării profunde a electoratului din R o m â n i a .au obţinut 15 % din voturi. Or. dezinformări. au fost deci popularitatea liderului Ion Iliescu d a r şi modul în care s-a desfăşu­ rat c a m p a n i a electorală (piedici în c a m p a n i a celorlalte partide. rata de parti­ cipare a fost mai redusă . 258 259 . dintre electoratul urban. 437 Câmpeanu..tendinţa de a vota cu câştigătorii anunţaţi în sondaje. Iliescu pierde o treime din alegători. Candidatul „ d r e p t e i " la preşedinţia republicii. C u l t u r a politică era d o m i n a t ă d e colectivism: astfel. Un ml importaţii I a jucat şi confuzia dintre guvern şi formaţiunea FSN. intoxicări. E m i l Constantinescu. S-a constatai. 13 % în funcţie de prestaţia reprezentanţilor respectivei formaţiuni la televiziune şi 5 2 % în funcţie de liderul f o r m a ţ i u n i i 4 3 7 . Anul electoral 1992 a mai însemnat apari­ ţia celui de al doilea tur de scrutin la prezidenţiale şi sfârşitul majorităţii absolute deţinute de un partid în parlament. deşi era practic necunoscut şi nu avea un profil corespunzător aspiraţiilor majorităţii electoratului. Faţa de 1990.1/1994. P U N R . C a u z e l e victoriei zdrobitoare a F S N . în c a r e respondenţii îşi motivau astfel preferinţele electorale: 3 8 % dintre ei aleg respectiva formaţiune politică în funcţie de p r o g r a m . Partidele naţionalist-comuniste P R M . 438 Idem.36. cu costuri sociale reduse. 3 7 % îşi doreau capitalism şi economie de piaţă iar 4 4 % înclinau către o soluţie originală. de programul reformei rapide.67. îşi e x p r i m ă dorinţa de linişte şi stabilitate. A c e s t lucru a fost anticipat de sondajul Sofres.7 5 % .. Ion Iliescu şi partidul său. M. care a obţinut 6 6 % . (luvernul a fost remarcai prin măsurile d e ameliorare a vieţii popu­ laţiei. C o n s e c i n ţ e l e conflictelor sociale (Piaţa Universităţii. cu costuri sociale p r o p u s de o p o z i ţ i e 4 4 0 . atât de lentă încât devenea inse­ sizabilă.8 6 % .METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII Alegerile din mai 1990 ( p a r l a m e n t a r e şi prezidenţiale au c u n o s c u t o rată foarte înaltă d e participare . F D S N . din m a r t i e 1990. votul din mai 1990 se în­ scrie în tendinţele generale. P. a d a t căldură în apartamente. o s c h i m b a r e graduală. p.8 8 0 0 0 0 ) . din care 18 partide au intrat în C a m e r a Deputaţilor şi şapte partide în Senat. dc asemenea. educat şi informat şi electoratul rural Alegerile din 1990 au arătat fidelitatea şi unanimitatea electora­ tului m a g h i a r pentru U D M R Un alt fenomen reflectat de aceste alegeri a fost profunda divi­ zare a electoratului r o m â n e s c din Transilvania între reformişti şi naţio­ nalişti. Combes.5 m i l i o a n e ( P N L . p. S u p r a p u n e r e a alegerilor parlamentare cu cele prezidenţiale au o in­ fluenţă covârşitoare asupra rezultatelor alegerilor. Deşi câştigă în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale.44. cu alai mai apreciate d u p ă cumplita penurie şi mizerie a ultimilor ani ai regimului ceaiişisl: guvernul a umplut magazinele alimentare. m a n i p u ­ lări. specifică României In afară de trăsături specifice m o m e n t u l u i . chiar dacă nu întotdeauna la modul explicit ci mai d e g r a b ă implicit. TftrgU M u r e ş ) au contribuit şi e l e la scorul formidabil al F S N . prezenţa fenomenului de banci-wagon . în : Revista de cercetări sociale nr. P S M .şi 13 partide au reuşit să intre în Parla­ ment.351 0 0 0 ) .: "Cum a votat România". P. O m a r e parte a electo­ ralului îşi conservă teama de schimbare. Datculescu. cred că sunt prea multe parti­ de. manifestate şi la alegerile următoare: Votul pentru F S N şi Iliescu este prezent mai ales în regiunile cele mai sărace şi mai înapoiate: pentru Iliescu a votat 9 5 % din electoratul din M o l d o v a dar numai 19% în Timiş Aceste alegeri au marcat deja clivajul. Raţîu 6 0 0 0 0 0 ( P N Ţ .8 0 de partide înscrise. A. a reuşit să intre în turul al doilea. Bcrindei.şi u n n u m ă r foarte mare . la fel s-a î n t â m p l a t şi ceilalţi candidaţi la preşedinţie: C â m p e n u 1. p. Hu­ manitas. a mărit salariile. pentru 1 2 % dintre persoanele inlervieva438 11.: România înainte şi după 20 mai. care se va manifesta şi în anii următori. Sondajul citat mai s u s arată că majoritatea celor întrebaţi au teamă de manifestările tle stradă. promiteau. 1991. Scorul său electoral relativ b u n se poate explica mai ales prin susţinerea pe care a primit-o din partea C D R .

în raport cu alegerile din 1992. în u r m a analizei rezultatelor de la exitpolls. a b s e n ţ a unei clase mijlocii.").m e d i a şi-a schimbat partizanatul.. op.m e d i a cu au­ dienţă m a r e . C. în m o m e n t u l dat. suportul consistent al societăţii civile. o masivă parte a muncitorilor (votanţi tradiţionali ai „stângii") au votat. în m o m e n t u l respectiv. în majoritate. teoria c o m u n i c ă r i i în d o u ă paliere fiind î n c ă activă în societatea r o m â n e a s c ă .388-389. D e ş i o b u n ă parte a m a s s . Alegerile 2000. aşa c u m arată şi D r ă g a n în studiul citat. Prezentare şi analiză. M. Paideea. A n a l i z a socio-demografică a votului a reliefat o anumită „mediocri­ t a t e " a electoratului P R M din anul respectiv. alegătorii acestui partid erau. mai m u l t e clivaje ce caracterizau. Astfel. C o n s t a n t i n e s c u a obţinut 4 2 % în oraşele mari şi n u m a i 2 7 % în mediul rural. Alegerile din 1996 au atenuat influenta factorilor statutari. P N Ţ . Ion Iliescu a obţinut 5 4 % din­ tre voturile din rural şi n u m a i 3 6 % în o r a ş e l e mari ale R o m â n i e i . cât reprezentau votanţii „justiţiari" ai celorlalte partide. grupuri de referinţă. reorientări atitudina' lbidem. nu m a s s . c o m ­ p o r t a m e n t e l e electorale: Clivajul stânga/dreapta este. cu C D R . cu „ u n n u m ă r m a r e de muncitori.72. trădării. Mod de utilizare. Bucureşti. percepută ca formaţiune de dreapta. Cel mai vizibil partid al C D R . Astfel. cât şi faţă de P D S R . e x a c t invers. o a m e n i i se temeau de schimbare) a c u m a fost investit cu conotaţii pozitive. nereformarea sectorului agricol. Ioan D r ă g a n 4 4 2 r e m a r c ă prezenţa votului negativ şi a votului tactic. Portretele-robot de alegători au fost m a r c a t e de o radicalizare. care avea o percepţie p r e d o m i n a n t negativă înainte de 1996 (după c u m am arătat mai sus. P R M a obţinut în jur de 2 0 % la alegerile parlamentare iar V ă d i m T u d o r peste 2 8 % din voturi la turul I. explicaţia sociologică a preferinţei pentru " s t â n g a " rezidă în structura socială a societăţii r o m â n e ş t i .. o redefinire a situaţiei sociale. Clivajul rural/urban. De exemplu. Profesorul D r ă g a n m a i amin­ teşte şi alţi factori care au contribuit la victoria opoziţiei: s c h i m b a r e a discursului opoziţiei.4%. locuiau în oraşe mici şi mijlocii. 2 260 261 . aveau un nivel mediu de educaţie şi un statut social mijlociu. dificultăţile nive­ lului de trai. de fapt.de vot negativ („am votat îm­ potriva actualilor g u v e r n a n ţ i " ) .METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII Petre Datculescu găseşte..): Sondajele de opinie. manifestat prin a n t a g o n i s m u l U D M R . atât în raport cu formaţiunile şi liderii care au guver­ nat între 1996 şi 2 0 0 0 . P r i n u r m a r e . suportul intelectualilor influenţi. cotidianul „ E v e n i m e n t u l zilei". 46-50. hoţiei. Această opţiune a fost conside­ rată Partidul „ R o m â n i a M a r e " ( P R M ) şi liderul acestuia. T o t electoratul P R M a avut şi cel mai m a r e scor la voturile justiţiare ( „ a m votat cu partidul care luptă împotri­ va corupţiei. însuşi termenul de „ s c h i m b a r e " . Clivajul etnic. 1 4 % dintre electorii acestui par­ tid şi-au motivat astfel votul. un clivaj între c a r e câştigă şi cei care pierd în u r m a s c h i m b ă r i i . M o b i l i t a t e a electorală a fost.(ed. D i n punct d e vedere sociologic. R a t a participării (în primul tur) a fost de 6 5 % . nemaireuşind să intre în parlament. Un studiu făcut de Institutul M e t r o m e d i a T r a n s i l v a n i a 4 4 3 a arătat că spre P R M s-au orientat mulţi n e m u l ţ u m i ţ i .televiziunea P R O T V . V. Moldovan : „ Motivaţia votului". de vârstă mijlocie. electoratul lui Ion Iliescu şi al P D S R a devenit şi mai îmbă­ trânit. în: Mihăilescu. o m a r e p a r t e a m a s s . de exemplu. „ s c h i m b a r e a " î n d e l u n g aşteptată de o b u n ă parte a societăţii r o m â n e ş t i . pp.. Corneliu Vă­ d i m T u d o r . 441 11. Drăgan. Ion Iliescu a fost înfrânt în turul al doilea de către Emil C o n s t a n t i n e s c u iar C D R a format guvernul. totuşi. cu 11 p u n c t e procentuale mai redusă decât în 1996. atra­ gerea principalelor mijloace de legitimare şi f o r m a r e a opiniei publice (lideri de opinie. cit. Alegerile din 1996 au m a r c a t alternanţa la g u v e r n a r e . î m p r e u n ă c u P D ş i U D M R . de această dată. O parte a electoratului a căutat o a treia soluţie. de e x e m p l u .2 8 % . Alegerile din 2 0 0 0 au fost m a r c a t e de dezamăgirea faţă de perfor­ m a n ţ e l e guvernării anterioare. a fost j u c a t de c o m u n i c a r e a interpersonală. 2 0 0 1 . r e n u n ţ a r e a la discursul violent a n t i c o m u n i s t . ceea ce 1-a calificai pentru al doilea tur.P U N R în Transilvania Clivajul regional: C D R a câştigat în B u c u r e ş t i şi T r a n s i l v a n i a pe c â n d F D S N în M o l d o v a şi M u n t e n i a . în sondajele preelectorale. de o accentuare a caracte­ risticilor socio-demografice respective. u n d e însă a pierdut în faţa lui Iliescu. criticând guvernul şi susţinând latent opoziţia. COMPORTAMENTE ELECTORALE le şi c o m p o r t a m e n t a l e . faţă de n u m a i 1. această categorie socială „mijlocie" (fără a fi Chiribucă. suportul m a r i l o r centrale sindica­ le. rolul-cheie în mutaţiile p r o d u s e în c o m p o r t a m e n t e l e electorale din acel an. d e p e n d e n ţ a de stat a u n o r largi categorii sociale". T o a t ă această presiune c o n c e n t r a t ă a determinat mutaţii s p e c t a c u l o a s e în o p i n i a publică. pp. mai ruralizat şi mai feminizat. .m e d i a a avut rolul decisiv ci grupul primar. dincolo de deja clasicul clivaj dintre P D S R şi C D R . p. D. electoratul P R M din 2 0 0 0 a avut cel mai m a r e procent .c d a fost penalizat drastic. Astfel. Comşa. în general destul de mare.

sondajele electronice sunt folosite mai ales pentru publicurile „de n i ş ă " dar. Internetul poate a d u c e o scădere a costului campaniei. în afară de sondaje online. Grupurile-ţintă ale c a m p a n i i l o r încep să fie proiectate ţinând cont de caracteristicile socio-demografice ale utilizatorilor de internet. d o c u m e n t e oficiale şi legislaţie etc. no. cu c o n s e c i n ţ e asupra costurilor ei dar şi a gradului de interes şi/sau saturaţie a publicului.8. Internetul este folosit şi pentru desfăşurarea de focus-grupuri cu alegătorii. de informaţie şi cu un ludism ridicat. Astfel. a h e d o n i s m u l u i . î n c ă o dată. blogguri. cu un nivel de trai relativ decent. un sondaj online. secolul trecut. în Electoral Studies. c o m u n i c ă cu alegătorii prin e-mailuri.6. a anticipat cu mai multă acurateţe rezultatele oficiale ale scrutinului decât sondajele offline.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII însă o clasă de mijloc autentică) a manifestat cea mai m a r e n e m u l ţ u m i r e şi frustrare. m a s s . al p a r l a m e n t u l u i e u r o p e a n ) p r e c u m şi prezenţa con­ tinuă a e l e m e n t e l o r cu tentă electorală pe micile e c r a n e tind să determine o p e r m a n e n t i z a r e a c a m p a n i e i electorale. simulări. partidele şi candidaţii îşi concen­ trează eforturile nu direct către electoral ci indirect. despre c o m p o r t a m e n t e l e electorale din trecut. D e j a partdele 444 Field. Este evident că m o d u l de desfăşurare a ale­ gerilor.: "On the Americanization of Electioneering". o d a t ă cu penetrarea din ce în ce mai mare a internetului în straturile cele mai puţin accesibile ale societăţii. există deja o presă virtuală. deschişi la nou. educaţi. Astfel. Sondajele pe internet au fost acuzate că sunt neştiinţifice. internetul a început să fie folosit din ce în ce mai mult ca instrument al sociologiei electorale. COMPORTAMENTE ELECTORALE şi candidaţii au site-uri. participarea cetăţenilor şi rolul opiniei publice au suferit i m p o r t a n t e modificări în raport cu. de la partide la candidaţi. Astfel. U n i i 4 4 4 vorbesc de o americanizare a alegerilor. din această lucrare): nu cei mai nevoiaşi p r o v o a c ă ridi­ carea nivelurilor de violenţă şi agresivitate socială ci cei care au un nivel mai înalt de aspiraţii dar care nu au suficiente posibilităţi pentru a le îndeplini. prin mass-media. a discursurilor electorale. pentru evaluarea aspiraţiilor lor. tot mai mulţi oameni citesc p r e s a şi u r m ă r e s c televiziunile pe internet. P r o e m i n e n ţ a televiziunii modifică centrul de greutate al campanii­ lor. internetul poate fi folosit în sociologia electorală pentru colectarea de date deja existente şi pentru analiza se­ cundară: accesul la diferite baze de date privind profilul sociodemografic al diferitelor categorii de electorat. vioi. ghicitori. 5 8 . M u l t i p l e l e r u n d e de alegeri ( d e la nivelul cel mai de jos.m e d i a (în special televiziu­ nea) î n c e p să j o a c e un rol din ce în ce mai important în alegeri. interesaţi de idei noi. MUTAŢII RECENTE ÎN COMPORTAMENTELE 11. a publicităţii electo­ rale. în prezent mai ales candidaţii fără prea mari fonduri folosind predominant sau ex­ clusiv internetul ca mijloc de c a m p a n i e . ele încep să fie utilizate cu referi­ re la orice problemă. oricum.m e d i a (în special televiziunea) devin ţinta predilectă a acţiunilor de influenţare venite din partea partidelor şi candidaţilor. 11. W. apelul la sondajele de opinie î n c e p e să fie din ce în ce m a i frecvent. 1/1994. referindu-se la stilul c a m p a n i i l o r electorale. că sunt pseudosondaje şi aceasta în special datorită lipsei de reprezentativitate a eşantioanelor folosite. pe forumuri. e r o d a r e a solidarităţilor şi loialităţilor de grup. în general. accentuând teatralitatea şi caracterul de spectacol. c e e a ce schimbă m o d u l clasic de a fi al c a m p a n i e i electorale. în ELECTORALE în acest subcapitol i n t e n ţ i o n ă m să lansăm d o a r câteva idei şi poten­ ţiale noi piste de cercetare. Se vorbeşte de votul pe internet (şi în u n e l e locuri el deja funcţionează). cu ocazia alegerilor prezidenţiale din 2007. De a s e m e n e a . rezultatele altor sondaje. toleranţi. Principala caracteristi­ că a internetului. rezultatele alegerilor. local şi până la nivelul cel mai înalt.ofensiva individualismu­ lui. să s p u n e m . în aceste condiţii. p r o d u s e în valorile electoratului . şi alte noi tehnologii (în special internetul) tind să p r o d u c ă mutaţii în c o m p o r t a m e n t e l e electorale. p r e c u m şi stilul c a m p a n i i l o r electorale şi al politicii. nu numai pentru informare d a r şi pentru modificarea sau consolidarea atitudinilor şi c o m p o r t a m e n t e l o r electorale. m o ­ nitorizarea mass-media. în prezent. 262 263 . care p o a t e fi foarte bine exploatată din punct de vedere electoral. d a r şi de instituţiile m e d i a . realizat de Institutul Ipsos în Franţa. Alături de televiziune. M a s s . a mesajelor şi temelor campaniilor. p . s-a confirmat „teoria frustrare-agresivilate"(vezi subcapitolul 7. acest apel fiind făcut nu n u m a i de politicienii intere­ saţi să m o n i t o r i z e z e reacţia publicului la orice decizie sau manifestare a lor. M a i importante î n s ă decât mutaţiile tehnologice sunt î n s ă mutaţiile axiologice. de obicei mai d e g r a b ă tineri. site-urile transformându-se în adevărate platforme m u l t i m e d i a d e c o m u n i c a r e interactivă. c a m p a n i l e electorale. Alegătorul poate fi stimulat prin diferite jocuri pe internet. este interactivitatea.

reli­ gie. deveneau simpli cetăţeni. crede că în domeniul politic progresul este de ordin dialectic. Apud Aron. Ei trăiau în comunităţi mici şi relativ izolate. muncă. de la inferior la superior. Dar. ci ca de la o soluţie la altă soluţie. 1969. organizaţiilor şi culturilor politice. R. Fiecare generaţie ducea. în care schimbarea era aproape ine­ xistentă. mai imprevizibil. toată această imuabilitate a dispărut. Era m o d e r n ă îşi făcea apari­ ţia. SCHIMBAREA POLITICĂ M u l t ă vreme.c h e i e ale acestei viziuni dinamice sunt următoarele: Schimbarea politică este variaţia în timp a relaţiilor. societăţii şi politicii.1. indicatorilor care ar putea măsura 445 gradul de atingere a obiectivului propus. C e a mai importantă relaţie politică fiind puterea. o a m e n i i se c e n t r e a z ă asupra micro­ c o s m u l u i lor şi devin dezinteresaţi. D a c ă schimbarea şi dezvoltarea sunt relativ uşor de observat şi cu­ antificat. C o n c e p t e l e .N U 3 T A M n R m 7 F SOCIALE ALE PUTERII linsa acestor loialităţi. Dezvoltarea politică este schimbarea care urmăreşte tendinţa dife­ renţierii structurale şi a complexităţii. poate cea mai studiată schimbare politică este schimbarea puterii politice. Regii. progresul politic g e n e r e a z ă dispute aprinse. Se trece de la un re­ gim la altul nu ca de la rău la bine. atât din punctul de vedere al obiectivului care trebuie atins de către dezvoltarea politică cât şi din punctul de vedere al criteriilor. Calmann-Levy. indiferenţi şi apatic. în linii esenţiale (familie. Religiile şi obiceiurile milenare au început să fie contes­ tate. 264 . Essai sur la dialectique de la modernite. electoratul d e v i n e mai volatil.: Les desdlusions du progres. implicând o d i m e n s i u n e normativă şi etică.196-203. faţa de cetate. în cazul fericit în care nu îşi pierdeau capetele. BĂRII CONCEPTELE-CHEIE ALE PARADIGMEI SCHIM­ 12. instituţiilor. cultură) aceeaşi viaţă ca şi generaţia precedentă. la un m o m e n t dat. 12. fiecare dintre ele având avantaje şi inconveniente. Bogaţii au început să sărăcească iar unii săraci să se îmbogăţească. oamenii au crezut că l u m e a nu se schimbă. Progresul politic indică obiectivul dezvoltării politice. Paris. Distincţia modem/tradiţional îşi are originea în E p o c a Luminilor. politică şi alegeri. R a y m o n d A r o n . Timpul şi-a pierdut răbdarea şi istoria s-a accelerat. care a a d u s o viziune d i n a m i c ă asupra lumii. pp. mai mobil. trimişii divinităţii pe pământ. în lipsa solidarităţilor.

-F. 266 267 . Sartori defineşte astfel revoluţia: o preluare violentă a puterii prin spriji­ nul maselor. situaţia clasei exploatate . N o ţ i u n e a de progres politic este deci relativă. care p r e s u p u n e o restructurare fundamentală a corpului politic . e v e n i m e n t e l e politice se p r o d u c într-o a n u m i t ă conjunctură. Prin urmare. reşti.: Sfârşitul istoriei şi ultimul om. pesimistă asupra schimbării politice. Definiţia sartoriană sugerează o nuanţă voluntaristă. de exemplu: Fukuyama. J. nor­ m a l e ale vieţii politice.: Comment les democraties fînissent. E v e n i m e n t e l e politice de dimensiune sociologică înseamnă schimbarea tipului de organizare socială şi a tipului de regim politic. Polirom 1999. ce se va pune în loc) totuşi. p. adică a statului şi a societăţii . reforme administrative. de dezvoltarea e c o n o m i c ă şi socială. fără a se şti prea bine ce va urma. E v e n i m e n t e l e istorice aduc variaţii structurale sensibile. Paideia. A c e a s t a d e t e r m i n ă o viziune optimistă sau. fără a exista o secvenţă liniară. p. între s c h i m b a r e a graduală şi cea bruscă. 170. p. Este dificil de apreciat raportul dintre s c h i m b a r e a socială spontană şi cea organizată.. 1948. Paris. S p e n g l e r 4 4 7 d e n u n ţ ă mitul „iudeo-creştin şi m e s i a n i c " al progresului în istorie: fiecare civilizaţie. d e m o c r a ţ i a este un accident al istoriei. acţiunea politică trebuie să ţină cont de conjunctură. se naşte. de e x e m p l u . Gânditorii sunt influenţaţi de m o m e n t u l politic în care trăiesc. deseori fluctuaţii anormale şi neaşteptate ale conjuncturii politice. parla­ mentele se s c h i m b ă prin alegeri ordonate şi calme e t c .. E v e n i m e n t e l e politice tipice pentru această ultimă categorie sunt revoluţiile politice. Polirom.: Revoluţiile europene (1492-1992). dintre rolul factorilor obiectivi şi al celor subiectivi. crearea de noi ierarhii politice şi de noi elite politice. un nou rege se urcă pe tronul tatălui său. scopul evoluţiei sociale fiind c o m u n i s m u l . Sartori. 446 Revel. totuşi. regimurile d e m o c r a t i c e au d u r a t mult mai puţin decât tiraniile şi au apărut mai mult sau mai puţin intâmplător. E v e n i m e n t e l e politice de dimensiune istorică sunt evenimente extraordinare. Paris. modificări ale legilor electorale. SCHIMBARE POLITICĂ ŞI EVENIMENTE POLITICE 12. societatea fără clase. de la dictatură la d e m o c r a ţ i e 4 4 8 .2. conjunctura internaţională. în istorie. 87. de la inferior la superior. Gallimard. D e z v o l t a r e a d e m o c r a t i c ă devine criteriul cel mai important pentru superioritatea unei societăţi.88.: Le Declin de l'Occident. pentru că. Evenimentul politic este acel eveniment care afectează viaţa Polisu­ 449 lui. p.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII pentru că toate regimurile politice sunt imperfecte. D e ş i Sartori insistă mai mult pe sensul negativ al revoluţiilor (ele vor să înlăture puterea existentă. ca actori politici.cit. 450 452 Iaşi Tilly. B o u t h o u l clasifică eveni­ mentele politice în: E v e n i m e n t e politice funcţionale: sunt activităţile curente. pp. care implică modificări structurale simultane în insti­ tuţii şi mentalităţi. tensiunile sociale. C. bulversări majore. în acelaşi sens defineşte revoluţiile şi C h a r l e s Tilly. 31-35. prin revoluţii un sistem politic şubred se prăbuşeşte dar apar şi noi structuri politice. 448 Bouthoul. prin implicarea actorilor politici exercitând sau vizând exercitarea puterii. fără a provoca. Ele sunt văzute ca fenomene sociale colective violente.31. Micro-politica la nivel local creează astfel de e v e n i m e n t e dar şi la nivel central este posibil ca sistemul politic să funcţioneze lin: un ministru s u c c e d e altui ministru. ca ansamblu al e v e n i m e n t e l o r colective şi involuntare: e v e n i m e n t e î n t â m p l ă t o a r e . SCHIMBAREA POLITICĂ Pentru a fi eficace. şerbi. P e n t r u unii. p. France Loisirs. G â n d i r e a marxistă este şi ea u n a de tip evoluţionist. 45 ^ Ibidem. D i m p o t r i v ă . inclusiv c e a occidentală.. 1992. s c h i m b a r e a politică este o p e r a acţiunii politice. Iaşi. text existent Vezi.: Teoria democraţiei reinterpretată (trad. pp.40. există gânditori care c o n c e p s c h i m b a r e a politică p r e ­ c u m o evoluţie predictibilă. Un rol i m p o r t a n t în s c h i m b a r e îl are însă şi conjunctura. op.G. 11-13. d i m p o t r i v ă . a Cetăţii. 447 Spengler. schimbări de dinastie etc. pentru care 452 elementul decisiv este transferul forţat al puterii s t a t u l u i . cit. modificări de frontiere. într-un anumit regim şi într-o anumită ţară. o continuitate. 1983. catas­ trofe naturale. în sensul că revoluţiile politice nu sunt spontane. se dez­ voltă şi m o a r e . Bucu­ în Durând. de Doru Pop). d u p ă c u m ne a m i n t i m că Lipset considera. în spaţii geografice restrânse . O. deşi societăţile c u n o s c u t e se b a z a u pe clase sociale. n e n u m ă r a t e acţiuni individuale s p o n t a n e . în aparenţa. 2002. fiind legată.se ameliorează de la o e p o c ă la alta. ce implică masele. F. 12. f e n o m e n e de­ mografice şi e c o n o m i c e . De exemplu: modificări constituţio­ nale. op. proletari . de la primitivitate la civilizaţie. eventual să acţioneze asupra elementelor constitutive ale conjuncturii.sclavi.

A c ţ i u n e a politică şi rolul j u c a t de marii o a m e n i politici sunt pregătite de o modificare lentă a structurilor şi mentalităţilor. contradicţiile.87. Perspectiva marxistă are meritul de a sublinia rolul conflictelor din­ tre grupurile sociale în schimbarea politică.cit. c h i a r al clasei d o m i n a n ­ te. R o ­ bert M e r t o n 4 5 5 a găsit răspunsul în discrepanţele. P e n t r u structural-funcţionalişti. Succesul u n e i tabere este decis de cantitatea şi calitatea r e s u r s e l o r de care d i s p u n e p r e c u m şi de abilita­ tea de a folosi aceste resurse (pe care.. Relaţia cea mai explicativă este conflictul dintre grupurile sociale. mai ales dintre clasele sociale. Cambridge. op. Polirom. tensiuni­ le structurale care există între diferitele c o m p o n e n t e ale sistemului social şi politic. M a r x i s m u l conţine şi el această idee. : States and Social Revolutions : A Comparative Analysis of France. de o întâmpla­ re.l 14-115. M o t o r u l schimbării politice este "lupta de clasă". după c u m v o m vedea mai j o s ) subliniază. c â t e o d a t ă b r u s c şi brutal. E v e n i m e n t e l e sociologice sunt rezultatul. cauzele crizei pot fi interne şi externe. e c o n o m i c e . Cambridge University Press. p. ele nu-şi pot e x p r i m a interesele decât prin conflict şi schimbând puterea. 268 Skocpol. pentru a efectua mobilizările politice. al unei lente a c u m u l ă r i : un dezechilibru care se agravează puţin câte puţin p r o v o a c ă o ruptură bruscă. Radu Pavel Merton. declanşată. imposibil de anticipat. altcineva trebuie să piardă. Gru­ purile sociale oprimate nu au de ce să valorizeze echilibrul social. Revoluţiile nu se e x p r i m ă prin con­ flicte între structuri obiective şi forţe i m p e r s o n a l e : acestea sunt traduse în conflicte deschise între autorităţile statului şi elitele culturale. China. spre d e o s e b i r e de alte con­ fruntări sociale şi politice şi de alte forme de protest. Astfel. D a c ă Talcott P a r s o n s nu a explicat c a u z e l e apariţiei crizei.: Social Theory and Social Structure. Glencoe ' ÎL 1957 ' ' Gheo). de crearea conjuncturilor favorabile schimbării şi de utilizarea oportunităţi­ lor oferite de conjunctura politică. expresie a holismului sociologic. O altă explicaţie se referă la necesitatea adaptării sistemului la mediul său exterior. Deci nu este vorba de luptă de clasă ci de conflicte dintre grupurile care alcătuiesc elitele . c a r e a fost înfăptuit d o a r în epoca m o d e r n ă şi de tehnologii de c o m u n i c a r e în masă. forţei. Rusia. ce nu s-ar putea realiza fără a fi susţinute de convingeri şi opinii c o n t r a r e regimului pe c a r e îl î n l ă t u r ă 4 5 4 (adică. SURSELE SCHIMBĂRII 12. T. le p r i m e ş t e din străinătate). violenţei. automat. Ea este însă criticată de unii autori 4 5 6 care au demonstrat că . Free Press Pp.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII Revoluţiile suni un fenomen m o d e r n . revendi­ cările lor. 2004. există situaţii în care p u t e m câştiga cu toţii sau pierde cu toţii. Soarta unei revoluţii este astfel hotărâtă de către această dinamică. a sursei structurale a schimbă­ rii politice.în cazul revoluţiilor din Franţa. K. Sartori (dar şi alţi autori.: "Abordări etatiste ale revoluţiilor sociale . pentru a supravieţui. R. con­ sensul. Prin urmare. în d i n a m i c a relaţiilor dintre diferitele grupuri care alcătuiesc societatea. Russia and China. Cei care preiau c o n d u c e r e a statului nu o fac neapărat din sete de putere ci pentru că respectivul stat nu r ă s p u n d e con­ vingerilor lor. ele au nevoie de un a n u m i t grad de centralizare a statului. administrative.): Teoretizarea revoluţiilor (trad. In concluzie. J. puterea este un j o c cu s u m ă nulă. consideră schimbarea ca pe un ansamblu de modificări ale sistemului social care încearcă să r e c u p e r e z e echilibrul pierdut. Politica nu mai este produsul consensului valo­ rilor sau al solidarităţii sociale (ca la D u r k h e i m ) ci rezultatul dominaţiei. activitatea lor organizatorică şi (în)capacitatea statului de a s u p r i m a prin violenţă astfel de g r u p u r i 4 5 3 . Pentru a fi realiza­ te. 111. 12. 23. culturale - 453 Goodwin J. 454 Sartori. 1979. dacă cineva câştigă.3. 269 . schimbarea politică este o reacţie de adaptare a sistemului la o situaţie de criză.avantaje şi limitări ale tradiţiei teoretice" în: Foran. atunci. în aparenţă. pp. struclural-funcţionalismul. Statele Unite . fără pre-existenţă unei subculturi revoluţionare). SCHIMBAREA POLITICĂ POUT1CE S c h i m b a r e a puterii politice este văzută diferit de către marile para­ digme sociologice.politice. de a s e m e n e a . Sursa schimbării politice este localizată în structura socială. de un pretext. (ed. dintre oportunităţile politice pe care grupurile mobilizate î n c e a r c ă să le creeze sau să le m a n i p u l e z e . pentru că el b l o c h e a z ă crearea de noi oportunităţi politice n e c e s a r e remodelării societăţii şi schimbării sociale c o n f o r m e cu aceste convingeri. e c o n o ­ mice sau alte grupuri active din societate. laşi. stabilitatea. rolul culturii politice: revoluţiile se b a z e a z ă pe mobilizări politice.nu grupurile de la nivelurile inferioare al societăţii produc revoluţiile (deşi aceste grupuri au un rol major în mobilizarea politică) ci a n u m i t e grupuri din cadrul elitelor. în unele cazuri. p. Pentru marxişti.

par a fi diametral opuse în c e e a ce priveşte identificarea surselor şi evaluarea schimbărilor sociale şi politice. însă. Les Editions de Minuit. S p r e d e o s e b i r e de „falsa c o n ş t i i n ţ ă " . Sensul acestei transformări este o r g a n i z a r e a efortului colectiv al proleta­ riatului. Paris. putem găsi procese de schimbare politică în care religia. o î n c a r n a r e a dominaţiei unui grup. astfel. diferite ideologii sau chiar o anumită teorie ştiinţifică au ju­ cat un rol deosebit de important. plecând de la interesele lor de clasă. Lukacs reuşeşte să d o v e d e a s c ă de ce proletariatul avea nevoie de o conştiinţă de clasă dar. ceea ce diferă fiind numai accentul.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII ale unei societăţi. de Kostas Axelos). în ciuda rafinamentelor şi profunzimii analizei sale. pp. şi-au a b a n d o n a t statusul social. Proletariatul nu p o a t e acţiona în calitatea de „clasă în s i n e " pen­ tru s c h i m b a r e a puterii politice. L u k a c s critică 457 12. i n t r o d u c â n d „din e x t e r i o r " conştiinţa revoluţionară în rândurile proletariatului. S c h i m b a r e a politică nu se p r o d u c e . c e a a stabilităţii . care poate fi „ i n t r o d u s " sau secretat şi încearcă să analizeze c u m se c o n t u r e a z ă această conştiinţă în complexitatea reală a situaţiei de viaţă a oamenilor. viziunea stabilităţii şi viziunea conflictului sunt c o m p a t i b i l e pentru că a m â n d o u ă acceptă finalmente atât schimbarea cât şi stabilitatea. R. spontan. 270 271 . încearcă. decât pe operele de maturitate ale acestuia. într-o o p e r ă de tinereţe. d e t e r m i n a t e de această poziţie.marxismul . In v i z i u n e a lui L u k a c s . 75-78. tocmai pentru a men­ ţine o anumită deschidere şi flexibilitate a discursului marxist. în acelaşi timp. L u k a c s se b a z e a z ă m a i degrabă pe viziunea hegeliană a tânărului Marx. el trebuie să d e v i n ă „clasă pentru s i n e " . marxismul este m a i c u r â n d o taumaturgie d e c â t o sociologie. iniţial o p e r a u n o r intelectuali. Scopul schimbării. raţionalizarea lui în cadrul unei organizaţii politice. marxismul. SCHIMBAREA POLITICĂ pe cei care văd conştiinţa de clasă ca pe un atribut formal. Ideile de­ vin p u t e r n i c e atunci c â n d cuprind m a s e l e ( M a r x ) şi atunci când se transformă în ideologie şi c â n d susţin schimbări legislative şi instituţio­ nale. pentru acţiune politică este nevoie de o r g a n i z a r e a efortului colectiv. ale burgheziei. temă ce va reveni în operele unor importanţi marxişti şi postmarxişti. p o a t e tocmai din această c a u z ă el şi-a m e n ţ i n u t p u t e r e a de atracţie. ci prin acţiune politică. Nu p u t e m neglija contribuţia la s c h i m b a r e a politică a u n o r f e n o m e n e ce aparţin culturii. de la conştiinţa lor de clasă. G e o r g L u k a c s .şi cea a conflictului . 1959. R a l p h Dahrendorf 4 5 8 crede că. p r e c u m şi slaba participare a m u n c i t o r i l o r la mişcarea c o m u n i s t ă . î n c e p să o r g a n i z e z e societatea c o n f o r m cu aceste interese . o simplă expresie a relaţiilor de putere. impactul ideilor şi valorilor asupra schimbării politice şi sociale. Statul este un actor a u t o n o m care con­ struieşte şi reconstruieşte în modul cel mai c o n c r e t relaţiile de putere din societate. sau chiar fizica nucleară. D e ş i . trebuie să desăvârşeas­ că transformarea. întradevăr. Stanford Univer­ sity Press. în ciuda disputelor. Essais de dialectique marxiste (trad. să justifice implicarea intelectualilor în crearea partide­ lor c o m u n i s t e . G: Hisloire et conscience de classe.structuralfuncţionalismul . a transformării oa­ menilor în lucruri. o a r e c u m motivată prin faptul că. conştiinţa de clasă se bazează pe poziţia obiectivă a unui g r u p social în structura socială. O altă categorie de surse ale schimbării sunt sursele culturale. cel puţin la începuturile acestei mişcări. d e m o n s t r e a z ă că grupurile sociale cu vocaţie politică sunt cele care. Dahrendorf. de la M a r c u s e la Baudrillard. autentici şi ortodocşi). a se p r o d u c e mai de­ grabă la nivelul elitelor decât la nivelul clasei muncitoare. în b u n ă m ă s u r ă i n d e p e n d e n t de o clasă socială sau alta . n u ' r e u şeşte să explice c u m a fost posibil. protestantismul. filosofia socială. c u m îi s p u n e M a r x în „ C a p i t a l u l " . pentru că statul nu este. p r e c u m ilumi­ nismul. adică. inte­ resele de clasă. din această perspectivă.: Class and Class Conflict în Industrial Society. interese şi transformarea social-politică este Partidul. „ c o m u n i l a r e a o a m e n i l o r liberi". Această schimbare se p o a t e face n u m a i prin revoluţia proletară. Acesta. O altă filieră fertilă deschisă de L u k a c s în cercetarea socială din secolul 20 este cea a „reificării" (concept derivat din latinescul res). de exemplu. pentru a se ralia proletariatului Procesele legate de s c h i m b a r e a politică par. C e l e d o u ă p a r a d i g m e e x p u s e mai sus. T e o r i a de mai sus. CA. ministru al culturii în g u v e r n u l revoluţiei din 1956 din U n g a r i a şi unul dintre cei mai creativi autori marxişti (şi c o n d a m n a t de staliniştii ce p reti ndeau a fi singurii marxişti adevăraţi. mediatorul dintre teorie şi practică. conştiinţa lor de clasă. Francois Furet arată. în special datorită încrederii în capacitatea celor oprimaţi de a se o r g a n i z a şi de a-şi cuceri drepturile. pe interesele reale ale grupului. abstract şi m e c a n i c . în totalitatea experienţelor lor sociale practice.241-248. dintre conştiin­ ţă. p r e c u m şi dintre aceste grupuri şi stat. 1960. al întregii istorii a umanităţii este societatea c o m u n i s t ă fără clase. de a nu aştepta în m o d pasiv un „ p r o g r e s " iluzoriu. pp. Proletariatul se transformă din „clasă în s i n e " în „clasă pentru s i n e " prin Partidul C o m u n i s t . într-adevăr. de ce o a m e n i sau chiar grupuri ale elitelor d o m i n a n t e . ce influenţă puternică asupra evoluţiilor politice din L u m e a a treia a avut formarea intelectualilor din 458 Lukacs. Stanford. c u m susţin marxiştii.

au aflat de schimbările de tip glasnost şi perestroika din U n i u n e a Sovietică şi din alte ţări "frăţeşti". 5 . Humanitas.. neexistând o posibilitate imedia­ tă de a le satisface. Această teorie a fost. Ele eşuează frecvent din c a u z a resurselor u m a n e de care dispun. cât percepţia acestei situaţii. prin intermediul televiziunilor ţărilor vecine şi al radiourilor occidentale. asuprirea cea mai copleşitoare dar au explodat atunci când au văzut o luminiţă de speranţă de a trăi mai bine: „pentru o guvernare proastă. p — îzentat-o în alt context (vezi subî p e s c h i m b a r e a politică ca expre. d a c ă într-o societate există grupuri importante care sunt frustrate. p r e a puţin c o m p e t e n t e sau pur şi simplu formate în alte organiza­ ţii şi care nu reuşesc să se a d a p t e z e la noile roluri. cu actorii politici. M u l t e mişcări sociale supravieţuiesc cu sprijinul unei organizaţii-mamă sau al u n u i „ s p o n s o r " ( d e e x e m p l u .ste văzută ca un proces violent. POLITICĂ sunt m u l t i d i m e n s i o n a l e . în m o d nerealist). Astfel. Alexis de Tocqueville. De e x e m p l u . contrazisă de evoluţiile sociale c o n t e m p o r a n e : clasa m u n c i t o a r e nu n u m a i că nu s-a pauperizat dar nivelul de trai.: p. explicaţia agresivităţii şi a frus­ trării a fost găsită în deprivarea relativă. s c h i m b a r e a e n d o g e n ă u sunt teorii c o n c u r e n t e . 12.177. care au ridicat nivelul de aspiraţii al p o p o r u l u i . arată c u m naţiunile au suportat răbdătoare. A.2 J= i < = • : U j - 12*15 so c c cit. M a r e a Revolu­ ţie F r a n c e z ă a fost precedată de o e p o c ă de relative progrese e c o n o m i c e şi sociale. de a influenţa.5. timp de veacuri. Bucureşti. prole­ tariatul d e v i n e din ce în ce m a i sărac şi. SCHIMBAREA POLITICĂ C a u z a agresivităţii manifestate de unii indivizi sau unele grupuri es­ te frustrarea. Prin urmare.. O formă a acestei teorii este teoria marxistă a pauperizării: datorită goanei d u p ă profit a capitaliştilor. analizând M a r e a R e v o l u ţ i e Franceză. c o n v i n g e şi atrage. nu atât situ­ aţia socială obiectivă este importantă. deci. Prin urmare. mai nemulţumit. Alte c a u z e pot fi lipsa „cererii" pentru schimbările p r e c o n i z a t e de respectiva organizaţie sau opoziţia şi com p eti ţi a cu alte organizaţii. ci alternac în interpretarea u n u i e v e n i m e n t C a u z e l e schimhăr. O altă p r e o c u p a r e a sociologiei politice legată de mişcările sociale este clasificarea lor. Principalul criteriu e s t e atitudinea lor faţă de schimbare: de la cele care vor o s c h i m b a r e totală (revoluţionare) la cele care doresc o d o a r ameliorare a situaţiei existente şi o s c h i m b a r e parţială a instituţiilor şi a valorilor d o m i n a n t e (mişcări reformiste) şi de la cele care îşi p r o p u n menţinerea instituţiilor şi valorilor. Prin urmare nu mizeria şi sără­ cia d e t e r m i n ă revolta. cu cât legăturile sale cu restul societăţii sunt mai b u n e . 2 0 0 0 275 . E x i s t ă şi unei societăţi din exterior d a r teoriip r i m u l rând. mai dis­ p u s să se revolte pentru că " n u are de pierdut decât lanţurile". ScVi'*"1" 1 rt" ~ u -a vie. Grupurile care provoacă schimbarea socială prin revolta lor sunt grupuri nemulţumite din cauză că se simt nedreptăţite c o m p a r a t i v cu alte grupuri sociale: ele nu sunt sărace la m o d u l absolut ci relativ la alte grupuri sociale. 0r ^- de Tocqueville. veniturile şi c o n s u m u l au crescut continuu. Atunci. în general. atunci există o probabilitate a e v e n i m e n t e l o r violente. O organizaţie are cu atât mai multe şanse de s u c c e s cu cât este m a i puţin izolată. T o t aşa. cel mai primejdios m o m e n t este cel în care încearcă să îndrepte lucrurile. 'an. tr având î n t o t d e a u n a d r e p t scop 4 2 New v . cu opinia publică. prea puţine. însă. româ­ nii au suportat răbdători p e r i o a d a de c u m p l i t e privaţiuni din ultimul de­ ceniu al regimului C e a u ş e s c u d a r au e x p l o d a t atunci când. P a r ­ tidul C o m u n i s t din R o m â n i a era sprijinit de C o m i n t e r n . mişcările nou-create au o rată ridicată de „ m o r t a l i t a t e " . a statu-quo-ului poli­ tic (conservatoare) la cele care au ca obiectiv r e î n t o a r c e r e a la instituţii şi valori din trecut (reacţionare). BAREA TEORII SOCIOLOGICE REFERITOARE LA SCHIM­ 12. ce p o t d e t e r m i n a schimbări politice. O m a r e i m p o r t a n ţ ă o are capacita­ tea de a c o m u n i c a cu mass-media.. Vechiul regim şi revoluţia. m u l t e mişcări anticoloniale sau „ p o p u l a r e " din l u m e a a treia au fost sprijinite de U n i u ­ nea Sovietică e t c ) . M o ­ m e n t e l e de schimbare politică sunt adesea m o m e n t e în care aspiraţiile sociale cresc (uneori. Grupurile care trăiesc în sărăcie extremă sunt mai d e g r a b ă apatice decât revoltate.MFTAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII opoziţia la s c h i m b a r e este m a i fragilă.O nedreptate î n d u r a t ă cu r ă b d a r e o v r e m e atât de îndelungată încât ajunge să pară ireparabilă devine brusc intolerabilă din m o m e n t u l în c a r e o a m e n i l o r le vine i d e e a de a o î n l ă t u r a " 4 6 2 .

în d e c e m b r i e 1989. 463 s c h i m b a r e a se p r o d u c e în mai multe etape.8 şi urm. timp. bani. c â t e o d a t ă de neimaginat cu d o a r câteva zile înainte. scandarea lozincilor anticeauşiste. în ciuda opoziţiei grupurilor d o m i n a n t e . a celorlalte privaţiuni. Pentru a reuşi. participând la mitingul organizat de C e a u ş e s c u în Piaţa Palatului etc. deşi nemulţumiri. Mobilizarea pentru acţiune: agenţii mobilizatori folosesc ne­ mulţumirea. A c e s t e condiţii obiective se oglindeau în tensi­ u n e a structurală. frustrări. Frontul D e m o c r a t la T i m i ş o a r a şi Frontul Salvării N a ţ i o n a l e la Bucu­ reşti.C. sentimen­ telor de incertitudine. Difuziunea ideii generalizate asupra m o d u l u i de r e d u c e r e a ten­ siunilor structurale. T e o r i a mobilizării r e s u r s e l o r Teoriile prezentate mai sus nu explică raritatea evenimentelor ce p r o d u c schimbări politice majore. o a m e n i i erau nemulţu­ miţi din c a u z a foamei. aceste norme nu mai exis­ tau. vigilenţa împotriva "teroriştilor". De exemplu. în a c u m u l a r e a n e m u l ţ u m i r i l o r şi a s e n t i m e n t e l o r de ură faţă de guvernanţi. Teoria normelor emergente R a l p h T u r n e r 4 6 4 ş i L e w i s Killian insistă asupra importanţei schimbă­ rii n o r m e l o r sociale care acţionează în m o m e n t e l e de schimbare politică. N. J. Factorul precipitam a fost decizia autorităţilor de a-1 m u t a pe pastorul Laszlo T o k e s ( c u n o s c u t pe plan local ca o p o z a n t al c o m u n i s m u l u i ) de la T i m i ş o a r a la Oradea. 5 276 277 . bucureştenii nu se puteau imagina ieşind pe străzi şi strigând "Jos C e a u ş e s c u ! " şi " J o s c o m u n i s m u l ! " . needucaţi. noile n o r m e cereau ieşirea pe străzi. care s-au a d u n a t să îl protejeze. în Animal Review of Sociology. De exemplu. în general. pe noi n o r m e . luând cuvântul în şedinţe pentru a condam­ na " h u l i g a n i i " din Timişoara. Factorul precipitam: este un e v e n i m e n t conjunctural care pro­ voacă o mişcare de contestare a regimului 5. competenţă. A c e s t e resurse sunt. Englewood Cliffs NJ. în ciuda opoziţiei enoriaşilor săi. Ideea generalizată d e v i n e incompatibilă cu regi­ mul şi reprezintă o c o n c e p ţ i e alternativă a ordinii politice 4. cu câteva zile înainte de 21 d e c e m b r i e 1989. alienare şi a n o m i e 3. în R o m â n i a . O a m e n i i î n c e p să definească situaţia socială în care trăiesc într-un mod analog: ei î n c e p să î m p ă r t ă ş e a s c ă aceleaşi credinţe privind c a u z e l e nem ul ţum i ri l or şi disfuncţiilor. celor săraci. de asemenea. T r e b u i e creată o n o u ă c o e z i u n e socială bazată pe un nou confor­ mism. organizare. pp. erau îndeplinite con­ diţiile structurale. schimbarea politică nu ar fi fost posibilă. Ideea generalizată care î n c e p e să se c o n t u r e z e este înlăturarea regimului C e a u ş e s c u şi apoi. nu există o singură c a u z ă sau o singură ex­ plicaţie pentru s c h i m b a r e .H. exista o situaţie conflictuală. Smelser. marginalizaţi. de obicei. a lipsei drepturilor şi libertăţilor. Ideea generalizată este creatoare de unitate de acţiune şi c o n t r i b u i e la e r o d a r e a legitimităţii pu­ terii politice existente.: Collective behavior. educaţia fiind. frustrărilor. T e n s i u n e a structurală: apariţia emoţiilor. Prentice-Hall. ele au nevoie să atragă indivizi din clasele mijlocii sau chiar superioare. 1987. R. lupta cu forţele de reprimare. inaccesibile celor mai oprimaţi. 1962. terorii. mai târziu. Mişcările sociale alcătuite exclusiv din săraci au puţine şanse de succes.J. deprivări. Potrivit lui Neil S m e l s e r . o resursă majoră. difuză şi eterogenă la început. Re­ sursele reprezintă o speranţa pentru câştigarea puterii. 527-553. rizanţi: 1. C o n t r o l u l social s-a manifestat prin procesul şi e x e c u t a r e a soţilor 463 12.: Theory of collective behavior. adică resurse u m a n e . R. N o r m e l e de c o m p o r t a m e n t pe care le respectau îi î n d e m n a u să se c o n f o r m e z e . Este importantă redefinirea n o r m e l o r care ghidează comportamentul o a m e n i l o r şi care trebuie să fie o p u s e normelor oficiale de comporta­ ment.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII T e o r i a valorii a d ă u g a t e A ş a c u m am mai spus. F ă r ă sch imbarea n o r m e l o r de c o m p o r t a m e n t şi fără gene­ ralizarea noilor n o r m e şi a b a n d o n a r e a celor vechi. prin a c u m u l ă r i succesive ale factorilor favo- Controlul social: capacitatea noilor c o n d u c ă t o r i dc a folosi co- •IM Turner. p. 9/1983. The Free Press. î n c e r c â n d să c o n c e r t e z e şi să o r g a n i z e z e efortul colectiv. Jenkins.: "Resource mobilization theory and the study of social movemenls". a c o m u n i s m u l u i . Killian. creiţia. frigului. Ei popu­ larizează ideea generalizată. Agenţii mobilizatori au fost primele organizaţii create. în scopuri politice. A d o u a zi. SCHIMBAREA POLITICĂ C e a u ş e s c u p r e c u m şi prin limitarea expresiei drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. C o n d i ţ i a structurală: existenţa unor condiţii obiective ce pot provoca situaţii conflictuale 2. în vederea acţiunii 6. N e w York. condiţii şi tensiuni structurale există din plin. J e n k i n s 4 6 5 găseşte explicaţia pentru aceasta în dificultatea accesului la resurse.

278 . Eliberarea cognitivă c o n t r i b u i e la delegitimarea puterii. D. pp. Sunt puse la îndoială şi. continuitatea cu r e g i m u l trecut. să scrie scrisori de protest. Porter Sargent Publisher. din care: GERMANIA MAREA BRITANIE - ITALIA 10 6 20 18 McAdam. Cuba. SCHIMBAREA POLITICĂ E x i s t ă trei condiţii necesare procesului politic ce duce la schimbare: p i e r d e r e a accelerată de legitimitate a regimului aflat la putere. se poate ajunge la debarca­ rea unora sau altora dintre "tovărăşii de d r u m " .% SA MOBILIZEZE ŞI PE 32 22 19 ALŢII. Implicarea elitelor în mişcările sociale ale grupurilor domi­ nate determină o situaţie de negocieri. Adesea cei ce câştigă în u r m a represiunii d u r e sunt extremiştii. O m u l . P e n t r u a avea succes. regimurile în funcţiune nu fac decât să radicalizeze mişcările sociale contestatare. petiţii (+) 29 18 7 Almond & Verba. 1957. op. C u l t u r a civică este fundamentată pe sentimentul că indivizii sunt cetăţeni. Astfel. Boston. Prin conti­ nuarea excluderii. nu grupurile dezavantajate sunt cele responsabile pentru schimbările politice ci. cetăţeanul obişnuit devine relevant din punct de vedere politic. datorită resurselor proprii suficiente şi vulnerabilităţii adversarilor. T A B E L U L 14: I N D I C A T O R U L A L M O N D & V E R B A CE AR FI DISPUŞI SĂ FACĂ CETĂŢENII UNEI ŢĂRI PT. d e v i n e implicat în sistemul politic. este nevoie de bani şi de competenţă administrativă. revoluţiile "proletare" (în Rusia. care au acces la resurse. mulţi dintre fondatorii partidelor comuniste având o origine socială superioară. 55-64. î n d o i a l a faţa de capacitatea şi legitimitatea r e g i m u l u i se r ă s p â n d e ş t e şi se adânceşte. Eficacitatea acţiunii politice nu depinde numai de motivaţia par­ ticipanţilor ci. apoi. regionalismul transnaţional. î n c r e d e r e a în forţa şi capacitatea de a rea­ liza a c e s t e revendicări. cristaliza­ rea u n o r revendicări c o n c r e t e . al unor valori diferite. R e g i m u r i l e politice capa­ bile să î n c o r p o r e z e şi să neutralizeze astfel c o n t e s t a r e a sunt. asigurându-se astfel. cel puţin din punct de v e d e r e al culturii politice.Să organizeze grupuri informale . în special. Acestea trebuie să aleagă: fie îşi construiesc şi aplică o nouă strategie de legitimare. T e o r i a culturii civice Descentralizarea. R e p r e s i u n e a exercitată î m p o t r i v a revoltaţilor d u c e deseori la radicaliza­ rea mişcării prin eliminarea partizanilor soluţiilor moderate. Se ajunge astfel la o spirală a violenţei. de obicei. schi m barea politică atinge regimurile politice în criză. pluralis­ mul. toate valorile.: Political process and the developmenl of black insurgency 19301970. slăbiciunea regimului politic existent sunt esenţiale pentru apariţia mişcărilor sociale contestatare. atunci există două posibilităţi: fie anihilarea mişcării fie consolidarea ei. chiar eterogene. purtător al unui nou mesaj. în viaţa şi în activitatea poli­ tică. dimpotrivă. poli­ ticile p u blice. Deseori. fie c e d e a z ă locul altui grup. schimbările politice drastice sunt improbabile. contestate. ca în orice organizaţie. partizanii soluţiilor radi­ cale şi ai utopiilor seducătoare. T e o r i a procesului politic M c A d a m 4 6 6 a c c e n t u e a z ă influenţa contextului social şi politic. compromisuri.. A d e s e a schi m barea politică este o activitate de bricolaj c u l t u r a l . proces c u n o s c u t sub n u m e l e de eliberare cogniti­ vă. 1982.prieteni. P. strategia c e a mai frecventă este c o o p t a r e a acestor mişcări (a liderilor lor) la g uvernare.V e r b a 4 6 8 se b a z e a z ă pe ipoteza că existenţa acestui s e n t i m e n t reprezintă o garanţie sau o predicţie a faptu­ lui că în societăţile u n d e acest indicator are valori înalte. D a c ă reacţia guvernului faţă de contestare este reprimarea violentă. C r i z a obiectivă se reflecta în mentalităţi.40 şi urm. diversitatea . că ei pot influenţa politica la toate nivelurile şi. P e n t r u a le deradicaliza. la activităţile statului. Chicago.: Social and cultural dynamics. p. 335-354. Indicatorul A l m o n d . localismul. 279 MEXIC SUA . în general. miturile şi sim­ bolurile oficiale ale grupurilor d o m i n a n t e .METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII Astfel. de r e c o m p u n e r e a unei arhitecturi de semnificaţii cu ajutorul u n o r ele­ m e n t e diverse. A ÎNCERCA SĂ INFLUENŢEZE GUVERNANŢII (RĂSPUNSURI MULTIPLE) . 466 467 12. renunţarea la anumite revendicări.sunt p r o c e s e care favorizează cultura politică a parti­ cipării. University of Chicago Press. prin blocarea accesului unor grupuri sociale organiza­ te la putere şi la resursele statului. China) s-au folosit de intelectuali. prin radicalizarea mişcării. pp. cu referire la vulnerabilitatea grupurilor d o m i n a n t e şi a instituţiilor oficiale. Prin u r m a r e criza. grupuri puternice. regimurile d e m o c r a t i c e d a r şi r e g i m u r i autoritare de tip populist. cit. vecini. 467 Sorokin.

în s c h i m b . deschise. 1998. în instituţii pre­ cum parlamente. Prin urmare. Şi în viziunea lui H a b e r m a s 4 6 9 . democraţia nu înseamnă neapărat o participare politică masivă ci pluralism social-politic şi al elitelor.Să activeze într-un grup formal (sindicat. cluburi. G e r m a n i a purta î n c ă urmările celui de al doilea război mondial şi ale războiului rece. în societăţile p o s t m o d e r n e schimba­ rea politică este paşnică. respectând regu­ lile care codifică jocul politic. pe baza ipotezei de m a i sus. declarând că nu ar face nimic pentru a influenţa guvernanţii. „stă mai b i n e " d e c â t M e x i c u l şi Italia. discuţii raţionale. de a s e m e n e a .. pp. Studiul arată. valori înalte ale culturii civice în cele două naţiuni anglo-saxone: Statele U n i t e ale Americii şi M a r e a Britanie. datorită afacerilor de corupţie la nivel înalt. p. M e x i c u l are.Să contacteze un avocat şi 0 să dea statul sau respectiva J 40 44 1 0 18 12 4 1 18 7 4 1 I 1 î 1 o 8 -6 6 4 -7: 0 1 1 organizaţie. . bandele teroriste de extremă stângă (Baader-Meinhof). Univers.32-34. declinul participării politice şi civice nu î n s e a m n ă şi declinul democraţiei. la dispariţia mari­ lor ei partide de pe scena politică. nu se anticipau schimbări socialpolitice drastice în aceste ţări.Să contacteze funcţionam 0 rMihlin (-) . datorită existenţei unui spaţiu public ce permite schimbul liber de idei şi noi forme de sociabilitate. studiul c o m p a r ă nivelul culturii civice în mai m u l t e naţiuni.Sa contacteze liderii aleşi ~~57 sau presa (+) . D esf ăşurat în a n i i ' 6 0 . la unii itemi. Indicatorul culturii civice este c o m p u s d i n m a i mulţi itemi care m ă s o a r ă participarea social-politică individuală şi colectivă. universităţi.: Sfera publică si transformarea ei structurală. asociaţii. mişcări violente de protest în M e x i c (în special în statul C h i a p a s ) şi o veritabilă implozie a sistemului politic în Italia. = S „ t t o . De a s e m e n e a . Prin urmare. C o n c e p t u l de cultură civică elaborat de A l m o n d şi Verba este pu­ ternic m a r c a t de modul specific şi de tradiţiile participării politice în societăţile anglo-saxone. proporţii c o m p a r a t i v mai mari ( m a i ales în raport cu Marea B r i t a n i e şi Statele U n i t e ) din cetăţenii M e x i c u l u i şi Italiei ar contacta funcţionarii publici (ceea ce reprezintă o sursă potenţială pentru corup­ ţie). asociaţii) (+) ţ l N f l l I R l din care: 4 42 . in i u u c c u u i Să voteze împotriva puterii la viitoarele alegeri (+) Acţiuni violente (-) Simplu protest (-) 7 0 0 21 3 0 0 4 2 0 56 1 1 3 50 4 A 0 50 s " " e : P . c a r e duc la prăbuşirea barierelor sociale. o rată relativ ridicată a activităţilor vio­ lente potenţiale. c c * S " »' Winston. într-o altă viziune. în schimb. 281 . consilii. 1988. în acel m o m e n t . p o n d e r i p r o c e n t u a l e im­ portante din cetăţenii investigaţi în aceste ţări e r a u înclinaţi către pasivi­ tate civică. J. Se ob­ servă că M e x i c u l şi Italia a v e a u cea m a i m i c ă p r o p o r ţ i e a cetăţenilor dispuşi să realizeze mobilizări. 578. 2 3 . s . N i c i G e r m a n i a nu se caracteriza printr-o cultură civică prea dezvol­ tată.Să activeze într-un partid 1 1 (+) 12. mişcările neonaziste dar şi agresive demonstraţii sindicale făcându-şi simţită prezenţa. într-adevăr.*. care a asistat. Desfăşurarea ulterioară a evenimentelor a arătat. non-violentă. v. Violenţa nu lipsea din spaţiul public. Bucureşti. SCHIMBAREA POLITICĂ 6 7 2 2 3 Pe b a z a datelor din acest studiu am fi putut anticipa unele schimbări violente în Italia şi M e x i c . Contestarea se face în cadrul legal al dezbaterii politice. N e w York. NY.METAMQRFOZE_ŞOC!ALEALEPyiEM . 280 469 Habermas. deşi. care au d u s la divizarea naţiunii germane în cele d o u ă state: G e r m a n i a de Vest şi G e r m a n i a de Est. biserică.

Iaşi. : L'enigme de la desagregalion communiste. educaţie şi stil de viaţă 1 5 . S i n g u r a revoluţie violentă a fost în R o m â n i a tocmai pentru că ţara noastră.. p â n ă la un punct. Această viziune nu a fost nici coerentă. d u p ă c u m am văzut m a i sus.: "Prăbuşirea regimurilor comuniste".: "Prăbuşirea regimurilor comuniste".c h i a r d a c ă a c e s t e e l e m e n t e erau pervertite şi r e p r i m a t e " 4 7 1 . Revoluţiile „clasice" se bazează pe ani şi decenii de organizare a 476 contestaţiei în mişcări s o c i a l e . colaborarea eliielor c o m u n i s t e în încercarea de a s c h i m b a ceva. aşa c u m aceasta a evoluat în ultimele cinci decenii. de a detensiona astfel situaţia socială. p. 2005. nişte cercuri pătrate. v. O altă trăsătură specifică ar fi caracterul „ p r a g m a t i c " şi „nonu t o p i c " al acestor revoluţii. Ar fi. care „nu şi-au avut originea într-o viziune doctrinară a societăţii perfecte şi nu au recunoscut rolul niciunei a v a n g a r d e a u t o d e s e m n a t e să c o n d u c ă acţiunea m a s e l o r " 4 7 4 . a unei societăţi prospere şi libere. dinainte de i m p u n e r e a de către U n i u n e a Sovietică a modelului c o m u n i s t de organizare. 475 Chirot. op.9. d u p ă expresia lideru­ lui r o m â n Ion Iliescu .: "Ce s-a întâmplat în Europa de Est în 1989?". v. avea o i n d e p e n d e n ţ ă mai m a r e faţă de U n i u n e a Sovietică şi. Iaşi. clasă mijlocie nu în termeni de proprietăţi sau nivel de trai ci în sens de cultu­ ră. Paris. Polirom.aşa c u m se des­ făşura ea în regimurile c o m u n i s t e : „ D a r ei erau socializaţi şi în n u m e l e libertăţii. 2005. deşi au existat. o viziune despre modelul de societate ce ar trebui u r m a t ulterior prăbuşirii comunismului. 104. 471 Eisenstadt. p e n t r u că ele nu au întâlnit o p o z i ţ i a şi r e p r e s i u n e a regimuri­ lor a n e m i a t e . că ele au fost revoluţii r e s t a u r a t o a r e 4 7 3 .N. Ideologia latentă la care ne refeream mai sus era împărtăşită în mod difuz de o parte importantă a populaţiei dar. poate. De aceea. O parte a nomenclaturii deve­ nise conştientă că nu mai p o a l e m e n ţ i n e controlul a s u p r a societăţii şi a crezut că singura soluţie este î n c e r c a r e a de a reforma sistemul.. 283 473 . p. nu a fost a n t r e n a t ă în b u l g ă r e l e de z ă p a d ă pornit de la M o s c o v a . T o t u ş i . p. SCHIMBAREA POLITICĂ şi culturale. E i s e n s t a d t 4 7 2 găseşte următoarele si­ milarităţi cu alte revoluţii: revoltele p o p u l a r e . nici unitară. Fondation Saint-Simon. d e c â t în condiţiile u n o r acţiuni v i o l e n t e 4 7 . 474 Tismăneanu. 282 Franşois Furet le numeşte "revoluţii-restauraţii " (Furet. D e ş i mişcările sociale de protest („Soli­ d a r i t a t e a " în Polonia. d i n acest p u n c t de vedere. La succesul nonviolent al revoluţiilor din estul E u r o p e i a conlribuit şi socializarea politică . totuşi. de exemplu. 217. în Tismăneanu. în cheile oferite de principalele teorii sociologice referitoare la schimbarea politică. D. 2005. nu se poate afirma că toate revoluţiile au avut o c o m p o n e n t ă utopică şi că au fost c o n d u s e de o singură „avangardă". revoluţiile din 1989 au fost nonviolente. (ed. Rolul culturii şi al studiilor culturale în înţelegerea revoluţiilor" în Foran.48. atât la critica societăţii în care trăiau în care „idealurile socialismului fuseseră î n t i n a t e " . revoluţiile din 1989 au avut. nişte revoluţii retrograde. idea­ lizarea p â n ă la utopie) a Occidentului. S. cit. Astfel. b u l g ă r e l e de z ă p a d ă a pornit din interiorul elitelor c o m u n i s t e . miş- Revoluţiile din 1989 au fost posibile datorită erodării legitimităţii regimurilor c o m u n i s t e . 472 Eisenstadt. p.cât şi la o r e o r g a n i z a r e socială bazată pe principi­ ile şi valorile în care au fost socializate. rolul intelectualilor. V. E v e n i m e n t e l e politice d i n 1989 au a s e m ă n ă r i d a r şi diferenţe în ra­ port cu revoluţiile precedente. p. laşi. în mod latent. de „clasa mijlocie" a socialismului real. pentru că au avut. declinul e c o n o m i c şi conflictele între grupuri sociale. S-a spus. nu se poate nega atracţia (şi. 114. astfel. (ed.): Revoluţiile din 1989 între trecut şi viitor. cât şi a elitelor . 1990). societăţile est-europene nu s-au întors pur şi sim­ plu la stadiul anterior (deşi u n e l e tradiţii au fost reînnodate) ci au tins către modelul social. 476 Ibidem. A c e a s t a ar p u t e a explica permeabilitatea res­ pectivelor categorii de populaţie. evoluţia liderului c o m u n i s t M i h a i l G o r b a c i o v f i i n d s i m p t o m a t i c ă . S. F.atât a maselor. totuşi. în Tismăneanu.MFTAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII 12. ci o întoarcere la stadiul anterior al societăţii. bazată pe d e m o c r a ţ i e şi e c o n o m i a de piaţă. ele pot fi interpretate. că nu au p r o p u s o ordine politică nouă.: "Introducere" în Tismăneanu.6. în special. datorită crizei acestor regimuri. Această distincţie este însă relativă pentru că. de un singur grup o m o g e n . REVOLUŢIILE DIN 1989 12. în anumite m o m e n t e existând manifestări antiliberale şi autoritare. v.): Revoluţiile din 1989 între trecut şi viitor. nu se pot ignora trăsăturile lor specifice şi inovaţiile aduse în planul acţiunii politice. totuşi. participării şi d e m o c r a ţ i e i . op. astfel. J: "Discursurile şi forţele sociale. în timpul regimului ceauşist. transformările ideologice 470 Foran. Polirom. (ed. Deşi nu s-au b a z a t pe o utopie precisă. Polirom. p. destul de sporadic.): Revoluţiile din 1989 între trecut şi viitor. Această vi­ ziune este mai degrabă caracteristică marxismului şi revoluţiilor „prole­ t a r e " . în Tismăneanu. „Carta 7 7 " în C e h o s l o v a c i a ) au contribuit decisiv la această e r o z i u n e . e c o n o m i c şi politic al E u r o p e i Occidentale.N. criză manifestată în toate planurile vieţii sociale. după 1989.47.cit.

Isaac. de acţiunea politică obişnuită. poate chiar unii m e m b r i ai G r u p u l u i de D i a l o g Social sau ai Alianţei Civice în R o m â n i a . în Tismăneanu. în special A n a B l a n d i a n a ) au fost tentanţi să se retragă din politica „poli­ t i c ă " şi să practice o „antipolitică". orice este diferit este un act potenţial d u ş m ă n o s . a insistat că societatea civilă oferă o a m e n i l o r spaţiu social pentru a-şi a s u m a propria responsabilitate. p. 107. a sus­ ţinut că societatea civilă reprezintă sfera tranzacţiilor individuale. mişcările civice est-europene se deosebesc de iniţiativele civice o c c i d e n t a l e . ideile liderilor mişcărilor civice est-europene p u n e a u accentul pe par­ ticipare directă şi contestau nu n u m a i totalitarismul ci şi aspecte ale „societăţii de c o n s u m " şi ale crizei politice şi m o r a l e a m o d e r n i t ă ţ i i 4 7 9 .. se poate realiza o schimbare totală a s o c i e t ă ţ i i .. lbidem. S.: " Semnificaţiile lui 1989". urmându-1 pe Hayek. A c e s t discurs se a s e a m ă n ă cu cel al intelectualilor critici. în n u m e l e unei ideologii o p u s e . atitudinea iacobină a revoluţiilor clasice în raport cu puterea politică. Jeffrey C. M i c h n i k . 12. A n a l i z â n d acţiunile şi luările lor de poziţie nu se poate identifica o c o n c e p ţ i e sau o strategie de răsturnare a regimu­ rilor c o m u n i s t e ci dezvăluiri ale abuzurilor. diferenţa de orice fel amenin­ ţând m o n o p o l u l regimului asupra tuturor aspectelor vieţii sociale. Pentru antipolitică m o d u l de acţiune este Eisenstadt. Prin aceasta. op.şi dragostea faţă de propria comunitate"481.l65. neputând spu­ ne că aceste mişcări au organizat răsturnarea regimurilor c o m u n i s t e . Figurile m a r c a n t e de „revoluţionari" (Havel. scrisori şi petiţii care urmă­ reau liberalizarea. Havel. SCHIMBAREA POLITICĂ mai i m p o r t a n t decât scopul acţiunii. Ulterior.p. după semnarea Acordurilor de la Helsinki. 284 285 . cit. regimurile c o m u n i s t e nu au fost contestate p r o g r a m a t i c . punctuală şi numai repre­ siunea a determinat o radicalizare şi politizare. d i s p u t a continuă şi astăzi. Isaac p u n e în evidenţă această diferenţa prin disputa „filosofică" dintre Klaus. de stânga (de e x e m p l u . dife­ rite. p.152. Deşi aceasta nu lipseşte din panoplia lor. Konrâd. antimachiavelică şi 480 a n t i t e l e o l o g i c ă . Miezul disputei a fost definiţia. C a r t a ' 7 7 a apărut în u r m a unui protest spontan faţă de arestarea unei trupe rock care se n u m e a „Oamenii de plastic ai universului". Politica antipolitică se doreşte o politică diferită de politica clasică.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII cari contestatare în E u r o p a de Est. primul ministru liberal al Cehiei şi preşedintele Havel. cit. ea este. Atât în timpul regimurilor c o m u n i s t e . De e x e m p l u . P a r e însă că viziunea liberală devine din ce în ce mai po­ pulară. rolul şi importanţa societăţii civile: „ Klaus. ba chiar apreciază rolul şi necesitatea instituţiilor politice d e m o c r a t i c e şi a justiţi­ ei liberale şi înţeleg desfăşurarea contestării în acest cadru şi sprijininduse pe el. astfel. 153.. op. J. Nu cucerirea puterii era scopul acestor mişcări şi nici î n l o c u i r e a puterii existente cu un alt fel de putere ci renaşterea cetăţeniei active şi organizarea societăţii într-un m o d în c a r e puterea şi politica să nu mai c o n t e z e . Politica antipolitică reprezintă o tradiţie a contestării regimurilor c o m u n i s t e de către societatea civilă din răsăritul E u r o p e i . acestea a p r o a p e au fost luate prin surprindere de a m p l o a r e a pe care au luat-o e v e n i m e n t e l e .: op. Isaac. mişcările contes­ tatare s-au focalizat pe p r o b l e m a drepturilor o m u l u i . O altă distincţie importantă este raportarea la centrul politicii: „ R e ­ voluţionarii clasici au crezut că pot schimba societatea. 150. în regimurile totalitare. cât şi d u p ă prăbuşirea acesto­ ra. mai degrabă. deci. prin recon­ strucţia c h a r i s m a t i c ă a centrului politic. cit..C. Iniţial. " 4 7 7 Revoluţiile din 1989 nu ar avea. p. că. nu în afara sau împotriva lui. mai ales în rândul noilor generaţii şi mai ales d u p ă aderarea ţări­ lor est-europene la U n i u n e a E u r o p e a n ă . D e ş i cele d o u ă viziuni nu sunt c o m p l e t o p u s e ci.. sub diferite forme. dimpotrivă. M a r c u s e sau Mills). nu este totuşi atitudinea d o m i n a n t ă . în diferite ţari şi în diferite medii. dezvoltânduse „ca o formă alternativă de p o l i t i c ă " 4 7 8 . ' Ibid. p. d e s c h i d e r e a şi u m a n i z a r e a acestor regimuri. Contestaţia a fost pragmatică.N.. Acestea din urmă nu contestă.

Press. M . Paris.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII Voslensky. .: Politici sociale. Structura partidelor p o l i t i c e 5 . E.): Modem Soctology. P E R S P E C T I V A S O C I O L O G I C Ă A S U P R A P O L I T I C U L U I 1. Weber. L A . The capitalist world-economy.SPECIALIZAREA ROLURILOR POLITICE (trad. O x f o r d U n i v e r s i t y P r e s s . 1 .& Wittich. Cambridge University 1. Penguin Books. mul Institute International S t u d i o s . 1 .2. 4 . Wilensky. T e o r i a modernizării p o l i t i c e 3. M. protestantă în spiritul and capitalismului Society. 3 . 1 9 6 8 . 1 9 9 5 . ) : Dimensiuni ale sărăciei. Zamfir. S c h i m b a r e o r g a n i z a ţ i o n a l ă ş i m e d i u social 5. 1 9 8 0 . Vroom. Ihor of 1. Zamfir. Cambridge. Weber.: Talcotl P a r s o n s . Harmondsworth.c h e i e 2. 5 . Paris. voi. 5 . : Economie et societe. Welfare State Expindlture. C ) . B e r k e l e y . by Roth.: M. P. 3 . 1975. Weber. M . 2 . B u c u r e ş t i . 5 . 1 . . Expert. C ( c o o r d . România în context Alternative. european.: CUPRINS Dynamics Wallerstein.2. S i s t e m u l d e r e c o m p e n s e ş i sancţiuni 5 . O r g a n i z a ţ i i l e birocratice 4 . 3 . C o n t e x t u l s o c i a l al apariţiei statului bunăstării. II. B e l f o n d . S p e c i f i c i t a t e a partidelor c a organizaţii 5 . c o n c e p t e . (ed. 4 . 2 0 0 3 . Ideile principale ale h o l i s m u l u i s o c i o l o g i c 4 . Wittich. Bucureşti. Economy G. Zamfir. S p e c i f i c u l viziunii s o c i o l o g i c e C). 1-2. P i o n . 1995. 1 . U n i v e r s i t y o f California P r e s s . Bcdminster Press. 3 .: ÎL: Of Comparative The Public Policy. 1 9 4 7 .1. Outline 2 . Weber. 1 9 7 8 . Interpreta/ion Sociology (ed. M o d e l e (tipuri) ale statului bunăstării 3. by 2 . H u m a n i t a s . 3 .H. B u c u r e ş t i . Organizational V. Ideologicul RootS Berkeley. Instituţii ş i organizaţii p o l i t i c e 4 . t o m e premier. 2 . University Roth. STATUL BUNĂSTĂRII Equallty: ol Structural and 3 . Wilensky. T e n d i n ţ e r e c e n t e î n partidele c o n t e m p o r a n e 41 46 49 49 52 54 58 65 67 67 70 74 78 84 86 93 Worsley. Apariţia politicii 2. în 5/1974. N e w York. 296 . 1982. G. E t a p e de e v o l u ţ i e . 26 27 30 34 34 5 5 11 22 22 25 I. 1 9 8 3 . 2 . M. T e n d i n ţ e r e c e n t e î n organizaţii 5... Puterea o r g a n i z a ţ i o n a l ă 5 . Tipuri d e partide 5 . B e r k e l e y . Definiţie California Press. 3 6 3 .: M. Concluzii 4. P o l i t i c a şi alte f o r m e de r e g l e m e n t a r e a vieţii s o c i a l e funcţiile guvernării The Theory of Social Social and Economic Organization uf (ed.: Economy Etica Parties by and Society şi (ed. 1 9 7 1 . P A R T I D E L E P O L I T I C E CA O R G A N I Z A Ţ I I 5 . An L e n m i j ) .: "A N e w Look at Managerial D e c i s i o n Making". S I S T E M E ŞI S T R U C T U R I P O L I T I C E 4 .4. U n i v e r s i t y o f California. P e r s p e c t i v e s o c i o l o g i c e asupra politicii 4 .7. Statul m o d e r n 2 . 1 9 8 5 . : La Nomenklatura. 6 . Etapele evoluţiei politice 2 . W e b e r . 4 . O b i e c t u l s o c i o l o g i e i p o l i t i c e . ('.

Studiul s o c i o l o g i c a l e l i t e l o r p o l i t i c e 7. R e v o l u ţ i i l e din 1 9 8 9 265 265 266 269 272 274 282 8 . C o n c l u z i i •. J o c u l politic 6. 1 . 2 . S i s t e m u l politic local şi p o l i t i c i l e p u b l i c e 6. 2 . Mutaţii recente î n c o m p o r t a m e n t e l e e l e c t o r a l e 214 214 217 223 253 256 262 1 1 7 7.4. Cultură p o l i t i c ă în R o m â n i a : atitudini şi valori p o l i t i c e fundamentale 1 4 2 1 4 7 152 1 5 5 BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 286 1 6 4 9 . Structura s o c i a l ă 7 . 2 .2. R o l u l mişcărilor s o c i a l e î n s c h i m b a r e a politică 1 2 . C O M P O R T A M E N T E E L E C T O R A L E 1 1 .8.2. 3 . S c h i m b a r e politică ş i e v e n i m e n t e p o l i t i c e 1 2 . Studiul electoratului 1 1 .4.6. 1 .7. D i n a m i c a grupurilor 6. 4 . P o l i t i c a .3. 1 .c h e i e ale paradigmei schimbării 1 2 .5. stratificare ş i m o b i l i t a t e s o c i a l ă 7 . Participarea politică î n R o m â n i a 192 194 196 201 205 207 210 99 1 0 1 1 0 2 107 1 1 0 1 1 3 11.comportament colectiv 9 . 5 . Abstenţionismul 11. Opinia publică î n România 1 6 9 1 6 9 171 173 177 1 8 1 1 8 8 298 299 .2. Mobilizările politice 1 0 . S C H I M B A R E A P O L I T I C Ă 1 2 . S u r s e l e schimbării p o l i t i c e 1 2 . Comportamente colective 9. C o n f l i c t e ş i coaliţii 6.4. 6 . Formarea opiniei publice 9 . OPINIA P U B L I C Ă 9. D e c l i n u l participării p o l i t i c e 1 0 . 5 . Individualismul metodologic 6 . 2 . Participare publică şi capital social 10. R o l u l culturii p o l i t i c e în funcţionarea politicii 8. 1 . 6 .5. 3 . 5 . Elite p o l i t i c e î n c o m u n i s m ş i p o s t c o m u n i s m 119 1 1 9 '20 124 127 '32 '34 '37 1 4 2 12. T i p o l o g i i ale culturilor p o l i t i c e 8.5. P A R T I C I P A R E A P O L I T I C Ă 1 0 . C o n c e p t e l e . 96 96 10.6. Ierarhie s o c i a l ă şi ierarhie p o l i t i c ă 7 . 4 . Opinia publică . 4 . 3 .p i e s ă d e teatru 6 .6. 1 . R e l e v a n ţ a p o l i t i c ă a grupurilor s o c i a l e 7. M o d e l e e x p l i c a t i v e ale c o m p o r t a m e n t e l o r e l e c t o r a l e 11. 1 . Comportamente electorale în România 1 1 . 6 . 6 . Instituţiile totale 6.5. D e z b a t e r i privind c o n c e p t u l d e o p i n i e p u b l i c ă 9. CULTURA POLITICĂ 8 . 3 . P O L I T I C A ŞI G R U P U R I L E S O C I A L E 7 . S o c i a l i z a r e a p o l i t i c ă 8. Teorii s o c i o l o g i c e referitoare la s c h i m b a r e a politică 1 2 . Participarea î n organizaţii p o l i t i c e 1 0 . Studiul opiniei p u b l i c e 9. I N T E R A C Ţ I U N E A P O L I T I C Ă 6 .1. D e f i n i ţ i a operaţională a participării p o l i t i c e 1 0 . C o n c e p t u l d e cultură p o l i t i c ă 8. V o t u l c a variabilă d e p e n d e n t ă 1 1 . Inegalitate.7.4. I p o t e z e s o c i o l o g i c e despre i n e g a l i t a t e a s o c i a l a 7 . 3 . 3 .

Humanitas. atunci există o probabilitate a e v e n i m e n t e l o r violente. analizând M a r e a R e v o l u ţ i e Franceză. asuprirea cea mai copleşitoare dar au explodat atunci când au văzut o luminiţă de speranţă de a trăi mai b i n e : „pentru o guvernare proastă. s c h i m b a r e a e n d o g e n ă profundă. timp de veacuri. 12. de a influenţa. Vechiul regim şi revoluţia. Bucureşti. veniturile şi c o n s u m u l au crescut c o n t i n u u . SCHIMBAREA POLITICĂ C a u z a agresivităţii manifestate de unii indivizi sau unele grupuri es­ te frustrarea. A l t e c a u z e pot fi lipsa „cererii" pentru schimbările p r e c o n i z a t e de respectiva organizaţie sau opoziţia şi c o m p e t i ţ i a cu alte organizaţii.177. i m p u s ă unei societăţi din exterior d a r teorii­ le de m a i j o s î n c e a r c ă să explice. explicaţia agresivităţii şi a frus­ trării a fost găsită în deprivarea relativă. O m a r e i m p o r t a n ţ ă o are capacita­ tea de a c o m u n i c a cu mass-media. neexistând o posibilitate imedia­ tă de a le satisface.3. M a r e a Revolu­ ţie F r a n c e z ă a fost p r e c e d a t ă de o e p o c ă de relative p r o g r e s e e c o n o m i c e şi sociale. Principalul criteriu este a t i t u d i n e a lor faţă de schimbare: de la cele care vor o s c h i m b a r e totală (revoluţionare) la cele c a r e doresc o d o a r ameliorare a situaţiei existente şi o s c h i m b a r e parţială a instituţiilor şi a valorilor d o m i n a n t e (mişcări reformiste) şi de la cele care îşi p r o p u n m e n ţ i n e r e a instituţiilor şi valorilor. d a c ă într-o societate există grupuri importante care sunt frustrate. au aflat de schimbările de tip glasnost şi perestroika din U n i u n e a Sovietică şi din alte ţări "frăţeşti". 2 0 0 0 275 .O nedreptate î n d u r a t ă cu răbdare o vreme atât de îndelungată încât ajunge să p a r ă ireparabilă devine brusc intolerabilă din m o m e n t u l 462 în c a r e o a m e n i l o r le vine ideea de a o î n l ă t u r a " . Prin u r m a r e . m u l t e mişcări anticoloniale sau „ p o p u l a r e " din l u m e a a treia au fost sprijinite de U n i u ­ nea Sovietică e t c ) ..5. contrazisă de evoluţiile sociale c o n t e m p o r a n e : clasa m u n c i t o a r e nu n u m a i că nu s-a pauperizat dar nivelul de trai. nu atât situ­ aţia socială obiectivă este importantă. cel mai primejdios m o m e n t este cel în care î n c e a r c ă să îndrepte lucrurile.. Atunci. M o ­ m e n t e l e de schimbare politică sunt adesea m o m e n t e în care aspiraţiile sociale cresc (uneori.: p. M u l t e mişcări sociale supravieţuiesc cu sprijinul unei organizaţii-mamă sau al unui „ s p o n s o r " (de e x e m p l u . T o t aşa. mai nemulţumit. româ­ nii au suportat răbdători p e r i o a d a de c u m p l i t e privaţiuni din ultimul de­ ceniu al regimului C e a u ş e s c u dar au explodat atunci când. în general.s e reciproc în interpretarea u n u i e v e n i m e n t politic. care au ridicat nivelul de aspiraţii al p o p o r u l u i . mişcările n o u . ce p o t d e t e r m i n a schimbări politice. mai dis­ p u s să se revolte pentru că " n u are de pierdut decât lanţurile". violenţa fiind fizică sau m a i subtilă. S c h i m b a r e a politică este văzută ca un p r o c e s violent. ci alterna­ tive. prea p u ţ i n c o m p e t e n t e sau p u r şi simplu formate în alte organiza­ ţii şi care nu r e u ş e s c să se a d a p t e z e la n o i l e roluri. Alexis de Tocqueville. Această teorie a fost. 274 462 de Tocqueville. pe care am m a i prezentat-o în alt c o n t e x t (vezi sub­ capitolul 7. De e x e m p l u . însă. E x i s t ă şi s c h i m b a r e politică exogenă. O organizaţie are cu atât mai m u l t e şanse de succes cu cât este mai puţin izolată. Astfel. Grupurile care p r o v o a c ă schimbarea socială prin revolta lor sunt grupuri n e m u l ţ u m i t e din c a u z ă că se simt n e d r e p t ă ţ i t e comparativ cu alte grupuri sociale: ele nu sunt sărace la m o d u l absolut ci relativ la alte grupuri sociale. POLITICĂ C a u z e l e schimbărilor politice sunt m u l t i d i m e n s i o n a l e . c o n v i n g e şi atrage. Prin urmare. deseori c o m p l e t â n d u . arată c u m naţiunile au suportat răbdătoare. T e o r i a deprivării relative O p r i m ă teorie. dar având î n t o t d e a u n a drept s c o p luarea puterii. p r e a puţine. c o n c e p e s c h i m b a r e a politică ca expre­ sie a agresivităţii. E k e nu sunt teorii c o n c u r e n t e . A. Ele e ş u e a z ă frecvent din c a u z a r e s u r s e l o r u m a n e de care dispun.METAMORFOZE SOCIALE ALE PUTERII opoziţia la s c h i m b a r e este mai fragilă. BAREA TEORII SOCIOLOGICE REFERITOARE LA SCHIM­ 12. în m o d nerealist). prin intermediul televiziunilor ţărilor vecine şi al radiourilor occidentale. cu cât legăturile sale cu restul societăţii sunt mai b u n e . cu o p i n i a publică. cât percepţia acestei situaţii. P a r ­ tidul C o m u n i s t din R o m â n i a era sprijinit de C o m i n t e r n . O altă p r e o c u p a r e a sociologiei politice legată de mişcările sociale este clasificarea lor. a statu-quo-ului poli­ tic (conservatoare) la cele care au ca obiectiv r e î n t o a r c e r e a la instituţii şi valori din trecut (reacţionare). Grupurile care trăiesc în sărăcie e x t r e m ă sunt mai d e g r a b ă apatice decât revoltate.c r e a t e au o rată ridicată de „ m o r t a l i t a t e " . Prin u r m a r e nu mizeria şi sără­ cia d e t e r m i n ă revolta. O formă a acestei teorii este teoria marxistă a pauperizării: datorită goanei d u p ă profit a capitaliştilor. prole­ tariatul devine din ce în ce mai sărac şi. de tipul revoluţiilor. din această lucrare). deci. în p r i m u l rând. cu actorii politici.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful