Studiu de caz

Primele scrieri româneşti

vorbită de popor. Apariţia limbii române în scris la începutul secolului XVI-lea a fost explicată prin slăbirea influenţei slave în acest timp la noi. iar în Ţara Românească din 1699. plângerea boierilor munteni etc. prin acceptarea supunerii faţă de de biserica oficială catolică din Transilvania. totuşi literatura având la bază limba naţională. Dar nu există niciun document că biserica oficială ar fi îngăduit în acest fel traducerea cărţilor bisericeşti în limba română. asupra mişcării trupelor turceşti. care în relaţiile lor comerciale nu se mai puteau servi de greoaia limbă slavonă. O ipoteză ar fi aceea că traducerile au fost pregătite de lupta nobilimii din Maramureş (din familia Dragffi) pentru menţinerea independenţei bisericii ortodoxe române cu sediul principal la mănăstirea Peri. morfologic şi sintactic de limba vorbită azi. restul fiind exprimat într-o limbă corect românească. este scrisoarea boierului Neacşu din Câmpulung. textele româneşti de acest fel anterioare secolului XVI-lea s-au pierdut. oficiale. o scrisoare de informare adresată lui Hans Benkner. apostolul Pavel. De asemenea. testamentul lui Negre. către fraţii de peste munţi”. salutul final şi câteva expresii de legătură (“I pak”. Cel dintâi text românesc mai îndelung păstrat. lima traducerilor rămase în manuscris a . lucrări cu caracter juridic. după ce curtea domnească părăsise limba slavonă şi într-un moment când boierimea nu mai ştia slavoneşte. datată 1521. „Pan Pogan din Maramureş. ci de limba vie. Exemple de alte astfel de texte sunt: suplica Egumenului Moldoviţei. împotriva tendinţelor de subordonare a episcopiei slavone din Muncaci. diverse acte sau documente. decât zece mii de vorbe în limba insuflată.. către sfârşitul secolului al XVII-lea. Textele originale româneşti din secolele XVI şi XVII înmănunchează.. istoric. În ţările române curentul slavonesc n-a scăzut deloc în secolul XVI-lea. În comparaţie cu traducerile tipărite de Coresi la Braşov. 14 : „.în biserică vreau mai bine să rostesc cinci cuvinte cu înţeles. ultima carte slavonească liturgică din Moldova datând din 1680. judele Braşovului. epiloguri. din nevoi particulare. în epistola I către Corinteni. prin urmare de traducere a Bibliei şi a cărţilor de ritual.Cele mai vechi texte româneşti Problema stabilirii momentului când s-a început a se scrie româneşte este o problemă de istoria limbii. în urma pierderii independenţei bulgarilor (1393) şi sârbilor (1459).” Biserica feudală română nu a aplicat acest principiu decât treptat şi foarte târziu. începând din 1560. alături de producţii cu conţinut laic (scrisori particulare. scrisoarea lui Cocrişel. Primele încercări de traducere a Bibliei Traducerea Bibliei în limba fiecărui popor este preconizată chiar de unul dintre autorii Noului Testament. limba slavonă fiind înlocuită cu limba română în actele de cancelarie abia în vremea lui Petru Şchiopul în Moldova (1574-1589) şi Mihai Viteazul în Ţara Românească (1593-1601). Tentativa de laicizare a cultului religios. ca să învăţ şi pe alţii. Asupra datei apariţiei primelor traduceri de texte biblice au fost iarăşi lungi discuţii. foarte puţin deosebită fonetic. se constată însă din prima jumătate a secolului al XVI-lea. “za”) sunt slavoneşti. cuvântări). apariţia primelor scrisori în româneşte trebuie pusă în legătură cu dezvoltarea unor pături orăşeneşti. Din textul scrisorii se vede clar că numai formula de introducere. În mod firesc s-a presupus deci. conţinând şi câteva cuvinte slavoneşti. beletristic) şi producţii cu conţinut preponderent religios (prefeţe. că în vremea când limba oficială a ţării era slavona s-a scris şi în limba română măcar sporadic. însemnări. Din nefericire. Din acest punct de vedere Biserica a fost mai conservatoare. cap. acest subiect interesează şi istoria literaturii.

scria pastorului Mathias Ramser din Sibiu să aibă grijă „înainte de toate ca învăţătura mântuirii să fie împărtăşită poporului nefalsificată şi ca tineretul să citească catehismul”. traducerea cuprinde două cărţi ale lui Moise (Geneza şi Exodul) şi a fost întocmită de cinci cărturari români transilvăneni: Mihail Tordaşi. îndeosebi lexicale. cu scopul de a fi înţelese de popor. Diaconul Coresi (1510-1583) . salavonă sau maghiară. neîntâlnite în alte manuscrise şi tipărituri. imnurile sacre din Vechiul Testament atribuite regelui David. consideraţi a fi mai puţin cunoscuţi. găsindu-se mai multe copii. Efrem Zacan. ale căror nume nu se cunosc. constituie un început de dicţionar de sinonime. de tipăriturile româneşti ale lui Coresi şi de alte traduceri. ce explică nu doar termenii proveniţi din latină. s-a tipărit la Sibiu un Catehism în limba română. accesibilă. Palia de la Orăştie Acţiunea de traducere a Bibliei în limba poporului pornită în Transilvania la începutul secolului XVI-lea de nobilimea română a fost sprijinită deopotrivă de lutherani şi calvini. slavone şi latineşti. Originar din Vrancea. Varlaam a fost scriitor şi traducător religios. Reunind într-un singur volum o serie de traduceri care apăruseră separat. În 1640 se instalează o tiparniţă la Mănăstirea Trei Ierarhi. părăsit din vremea lui Neagoe Basarab (1512). din care nu s-a descoperit până în prezent niciun exemplar. viitorul cărturar a învăţat greaca şi slavona la Mănăstirea Secu. Există două mărturii că în anul 1544. Iaşi. S-au mai tradus Psaltirea. aparţinând unor scriitori neogreci umanişti-renascentişti. că sunt divergenţe dialectale. de cultura slavonă. de cea rusă şi ucraineană. tiparul.„Carte românească de învăţătură” Lucrarea reprezintă prima tipăritură ce se realizează la Iaşi şi este o sinteză a limbii române literare bazată pe varianta literară moldovenească. Traducerea a fost începută de iromonahul Silvestru şi terminată de un colectiv de traducători. de pildă. Ştefan Herce. nu fusese încă reluat. textul Paliei este deosebit de interesant pentru particularităţile lingvistice. Apariţia cărţii tipărite în limba română se datorează în primul rând dezvoltării clasei orăşeneşti din Transilvania şi apoi pătrunderii Reformei lutherane. cu evidentă formaţie cărturărească. într-un moment când în Ţara Românească. Cu Palia de la Orăştie se face cea dintâi încercare de a tălmăci în limba română Vechiul Testament. Lucrarea beneficiază şi de mai multe texte originale: 25 de prefeţe şi rezumate care preced fiecare capitol. Noul Testament se prezintă cititorilor români într-o limbă clară. unde apar cu predilecţie cărţi în limba română. Lingviştii au arătat că diferenţele nu se explică prin factorul timp. Mitropolitul Varlaam. Cartea are o deosebită importanţă pentru cultura românească în general. Provenind dintr-o regiune mai slab reprezentată prin texte (Banat). coexistente şi în limba de azi. şi în special pentru istoria limbii române literare. ci prin factorul spaţiu. Varlaam s-a folosit de surse bizantine. Ea se încadrează în curentul de luptă al clericilor-cărturari pornit în secolul XVII împotriva tendinţelor. Numeroasele glose marginale. greacă. În 1632 a devenit mitropolit al Moldovei pentru 21 de ani. Se menţionează faptul că traducătorii au folosit versiuni greceşti. Moise Peştişel şi Achirie. Melanchton. manifestate în epocă. Penru realizarea acestei cărţi. de atragere a românilor spre Reformă sau spre catolicism.părut mai veche. Primele tipărituri în limba română Întâia tipăritură românească a apărut tot în Ardeal şi tot în prima jumătate a secolului al XVI-lea. unitară. Noul Testament Este prima traducere integrală a Noului Testament şi a fost tipărită de mitropolitul Simion Ştefan la Alba Iulia. ci şi termeni existenţi în limbă.

„Crestomaţie de literatură română veche”. pe care îi amintea în prefața cărților editate de el. Biblia sacra polyglotta (Londra. 1568 Până în acest moment nu se cunosc exemplare în ţară. Pravila are un caracter preponderent bisericesc. cunoscuta si sub numele de Biblia lui Serban Cantacuzino. Citat în: Bianu. care au contribuit la formarea limbii noastre literare. Bibliografie 1. Apare de sub teascurile tiparniței în anul 1640. printre care se află un glosar pentru o Psaltire românească a diaconului Coresi. Codrescu a publicat în revista "Buciumul Romanu" (Iaşi. în douăzeci şi ceva de ani. A editat în total circa 35 de titluri de carte. cât și laice din Țara Românească. Vechiul Testament (Nicolae Milescu-Dosoftei. un Octioh slavonesc. tipărite în sute de exemplare și răspândite în toate ținuturile românești. Pravila de la Govora. înființată de domnitorul Matei Basarab cu ocazia unor ample lucrari de reconstrucție. Hodoş.I. din 1557. Înfiinţează o tiparniţă proprie şi. – 4 vol. – Bucureşti. 1903-1944. Psaltire românească. importante și prin predosloviile scrise de el. tipăreşte 9 cărţi religioase româneşti. 1687). iar Ion Bianu menţionează în Bibliografia Românească Veche că T. cu hotărâre și claritate. sunt adevărate „monumente” de limbă veche românească. din porunca judelui Benkner. apărute în mare parte la Brașov între 1556 și 1583 sub influența curentelor de reformă religioasă luterană și calvină răspândite atunci în Transilvania. Este tipărită în cea de-a doua tipografie cunoscută în Țara Românească. C. Fiecare pagină trebuia sculptată în lemn. diferită de toate celelalte psaltiri cunoscute. Nerva. 1648). Traducerea a inceput in jurul anului 1682 avand ca surse de plecare: Septuaginta (Venetia. . Cluj-Napoca . Pentru aceasta Coresi folosea 10-20 de ucenici. comparate cu traducerile in limba latina si slavona. 1875) mai multe glosare pentru texte vechi româneşti. Tipăriturile lui. tipărită în 1568.Se pare că învăţase. Dan -. Ioan. la Târgovişte. reprezinta prima traducere integrala a textului biblic in limba romana. reconsolidare și extindere a mănăstirii Govora în 1637. Biblia de la Bucuresti Biblia de la Bucuresti (1688). Mihail Moxa (sau Moxalie). care redă un monocanon bizantin (culegere de norme juridice) și este prima lucrare tipărită în limba română. 1653-1657). Munca de tipar consta din xilogravură și necesita eforturi deosebite. vol. a unui text slav. Pleacă la Braşov şi tipăreşte. Noul Testament (Alba Iulia. Editura Dacia. răspândite în toate cele trei ţări române. deși cuprinde și elemente de drept laic. meseria tipografică de la Liubavici. problema introducerii limbii românești în cultul religios. Simonescu. Traducerea a fost efectuata de catre un grup de carturari dintre care mentionam pe Ghermano Nisis si fratii Radu Greceanu si Serban Greceanu si a vazut lumina tiparului sub indrumarea tipografului sef Mitrofan. 1984. Existând în oraş şi o fabrică de hârtie. este o traducere a călugărului erudit de la mănăstirea Bistrița. . 14 Pravila de la Govora Pravila de la Govora sau Pravila bisericească este cea mai veche culegere de legi atât bisericești. Simion Stefan.Bibliografia românească veche : 1508-1830. facilitând unitatea lingvistică a poporului român dar și apariția limbii române literare. în care se ridică pentru prima oară. 1662-1668).

Boris Crăciun. Editura Porţile Orientului.wikipedia. „Istoria literaturii române”. „Istoria ilustrată a literaturii române”.didactic.org/wiki/Coresi 5. 1970. Bucureşti 4. Editura Didactică şi Pedagogică.ro/lectii-limba-si-literatura-romana-1-studiu-de-caz-latinitate-si-dacismp57146-t6 6.wikipedia. 2002. Iaşi 3. http://ro. http://www. http://ro. http://www.ro/index.2.poezie.php/essay/237377/Prima_%E2%80%9Ccarte_de_%C3%AEnv %C4%83%C5%A3%C4%83tur%C4%83__%C3%AEn_limba_rom%C3%A2n %C4%83%E2%80%9D-_Varlaam . Alexandru Piru.org/wiki/Varlaam_Mo%C8%9Boc 7.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful