SCENETĂ

,,La mulţi ani, ROMÂNIA!”

prof. N. Voinea

Personaje:
1. D-na Vulpoiu Gheorghiţa
2. Francesca, copil (fiica d-nei Vulpoiu)
3. Francesca ajunsă la maturitate
4. Diriginta
5. Povestitorul
6. D-na Siminescu Irina
7. Ana, fiica d-nei Siminescu
8. Viitorul, apărut în visul d-nei Vulpoiu

Povestitorul:
Doamna Vulpoiu Gheorghiţa, o doamnă în neadevăratul sens al cuvântului se întâlneşte
întâmplător pe stradă cu blânda doamnă Siminescu. Fiicele celor două femei sunt colege de clasă şi
sunt prezente la întâlnirea femeilor. Haideţi să ascultăm împreună despre ce vorbesc cele două!
D-na Siminescu:
- Bună, Gheorghiţa! Mă bucur să te revăd! Ce mai faci?
D-na Vulpoiu:
- Bine, bine, dar o să fac şi mai bine dacă nu-mi mai spui Gheorghiţa... Spune-mi şi tu, Georgia,
cum îmi spune toată lumea.
D-na Siminescu:
- Bine, draga mea. Tu ce mai faci, Francesca? Cum merge cu şcoala?
Francesca:
- Bine, am luat un 10 la Informatică.
D-na Vulpoiu:
- Păi, ăsta e viitorul: informatica! Vreau să o dau la studii în străinătate, pe asta mică. Vreau să
lucreze la o multinaţională. Aici n-are nicio şansă în Românica. Asta nu e ţară de trăit!
D-na Siminescu:
- Păi, la bătrâneţe ce o să te faci când o să vezi că fetiţa ta nici nu o să vrea să se mai întoarcă în
ţară?
D-na Vulpoiu:
- Păi nici nu vreau să se mai întoarcă. Ce vrei să facă pe aici?
D-na Siminescu:
- Nu o să suferi după ea?
D-na Vulpoiu:
- Nu, draga mea. Eu merg la cursuri de gândire pozitivă, practic yoga... ce să mai vorbim atâta: sunt
o femeie puternică şi deschisă la minte. Ştiu să atrag binele de partea mea. Universul ţine cu mine!
D-na Siminescu:
- Dacă aşa zici....
D-na Vulpoiu:
- Dar tu ce vrei să te faci când o să fii mare, măi Ana?
Ana:
- Actriţă..
D-na Vulpoiu:
- În România?
Ana:
- Da. O să joc chiar săptămâna viitoare într-o scenetă despre 1 Decembrie.
D-na Vulpescu:
- Irino, bagă-i minţile în cap fetei ăsteia! Ce actriţă, ce 1 Decembrie?
Francesca:
- Da, mami. De 1 Decembrie sărbătorim Ziua Naţională a României.
D-na Vulpoiu:
- OK, şi ce avem de sărbătorit atâta?
Ana:
- România Mare.
D-na Vulpoiu, ironică:
- Interesant, ce să-ţi spun...
Povestitorul:
În acest timp pe stradă trece diriginta fetiţelor.
Diriginta:
- Bună ziua! D-na Siminescu vă rog să repetaţi un pic rolul cu Ana.
D-na Siminescu:
- Sigur, d-na dirigintă.
Diriginta:
- M-am gândit să îi dau un rol şi Francescăi şi să interpreteze cântecul ,,Hai să-ntindem hora mare”,
pt. că are o voce frumoasă.
Ana, bucuroasă:
- Da, mi-ar plăcea să joace şi Francesca în scenetă!
D-na Vulpoiu:
- Regret, d-na dirigintă, dar Francesca are altceva de făcut. Merge la cursuri de info, de limbi străine
şi de autocunoaştere. N-are timp de hore....
Francesca:
-Dar te rog mami, lasă-mă şi pe mine să joc.
Ana:
- Da, vă rugăm.....
D-na Vulpoiu:
-Nu e nu, fetelor!
Diriginta:
- Bine, cum credeţi. Nu vă oblig. Faceţi cum e mai bine pentru copilul d-voastră. Eu trebuie să
ajung la o şedinţă.Vă urez o zi plăcută!
D-na Siminescu:
- De ce nu o laşi pe Francesca să joace în scenetă? E bine totuşi să fie patrioţi, copiii ăştia. Alfel, în
timp se va alege praful de ţara asta.
D-na Vulpoiu:
-S-a ales deja şi oricum, discuţiile ăstea mă plictisesc. Românii atâta ştiu: să înfule sarmale de Ziua
României şi să ţopăie la hore. Nişte barbarisme! Hai că mă duc la ,,mani” şi la ,,pedi”, că am
programare. Vă pup!
Povestitorul:
Ajunsă la salonul de înfrumuseţare, d-na Vulpoiu adoarme aşteptându-şi rândul. În vis îi apare
Viitorul în carne şi oase:
Viitorul o strigă pe D-na Vulpoiu:
- Gheorghiţa, Ghiţa, hai să te strig pe numele pe care te alinta mama ta când erai mică.
D-na Vulpoiu, nervoasă:
- Dar tu cine mai eşti? Şi cum îţi permiţi să mă chemi aşa? Eu sunt Georgia! Ce vrei de la mine?
Viitorul:
- Sunt Viitorul.Am ascultat tot ce ai discutat azi cu d-na Siminescu. De ce nu o laşi pe Francesca să
sărbătorească aşa cum se cuvine Ziua Naţională?
D-na Vulpoiu:
-Mai taci, nebunule!
Viitorul:
- Eşti o necugetată! Adică, ai fost o necugetată, pentru că de la discuţia cu d-na Siminescu au trecut
40 de ani.
D-na Vulpoiu, foarte mirată:
- 40 de ani?
Viitorul:
-Da, acum eşti o bătrână neputincioasă, părăsită de toţi. Mai grav e că din cauza unora ca tine, nici
ţara nu mai e unită. Acum suntem iar trei ţări române, adică trei regiuni şi s-a propus să intrăm cu
paşaport dintr-o ţară în alta.
D-na Vulpoiu:
- Poftim? Cum s-a întâmplat asta?
Viitorul:
- Oamenii n-au mai fost uniţi între ei. Vezi că te sună cineva. E fiica ta, te sună din America. Acum
e femeie în toată firea.
D-na Vulpoiu:
- Francesca, ce faci iubirea mea?
Francesca:
- Ce să fac, lucrez. Îmi ocupă tot timpul serviciul ăsta la multinaţională. De ce m-ai sunat de 10 ori
ieri?
D-na Vulpoiu:
- Când te întorci în ţară? Mi-e dor de tine.
Francesca:
- Ce să fac în ţară? Acum am viaţa mea aici. Ce vrei să bat drumul până acasă, ca să ce? Vrei să
facem o horă, că tot se apropie Ziua României?
D-na Vulpoiu:
- Francesca, sunt bătrână. Ce o să mă fac fără tine?
Francesca:
- Mamă, aici în America, lumea gândeşte mai modern. Mi-au recomandat prietenii pt. tine un azil
modern,de fiţe. Acolo se fac şi cursuri de autocunoaştere, de yoga.
Viitorul, întrerupe discuţia celor două:
- Gheorghiţa, trezeşte-te! A fost doar un vis. Ai grijă să nu se transforme în realitate!
D-na Vulpescu, speriată, strigă la fetiţa ei Francesca:
-Francesca! Chiar aşa, să mă arunci tu pe mine într-un azil? Nerecunoscătoareo!
Francesca (fetiţă):
- Ce e,mamă? Ce-ai păţit? Respiră cum te-a învăţat antrenorul de yoga!
D-na Vulpoiu:
- Yoga îmi trebuie mie? Bagă-ţi minţile în cap, fetiţo! Dă-mi telefonul!
D-na Vulpoiu pune mâna pe telefon şi formează grăbită un nr:
- Alo, hai să-ntindem hora mare. Aduc eu sarmale.
De la celălalt capăt al telefonului, diriginta, mirată:
- Poftiţi? Cu cine vorbesc?
D-na Vulpoiu:
- Aoleu, îmi cer scuze. Sunt mama Francescăi. La mulţi ani de pe acum de Ziua Naţională! Vă rog
să o lăsaţi să cânte la serbare şi să joace în scenetă.
Diriginta:
- Sigur. Mă bucur că aţi ajuns la sentimente mai bune. La mulţi ani, dumneavoastră şi tuturor
românilor! La mulţi ani, şi ţie Viitorule şi acum şi peste 40 de ani!
Toţi copiii participanţi la scenetă spun în cor:
- La mulţi ani, ROMÂNIA!