DREPT CIVIL.

TEORIA GENERALĂ A OBLIGAłIILOR

Lect. univ. dr. Dan-Constantin TUDURACHE

SUPORT CURS
 UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI
FACULTATEA DE DREPT

DREPT CIVIL. TEORIA GENERALĂ A OBLIGAłIILOR

Lect. univ. dr. Dan-Constantin TUDURACHE

- SUPORT CURS –

Anul II

Semestrul II

2012-2013
 CUPRINS

CAPITOLUL I. NOłIUNI GENERALE DESPRE OBLIGAłII ..........................................................................1

1. DEFINIłIA ŞI ELEMENTELE RAPORTULUI JURIDIC DE OBLIGAłIE. ...........................................................................1
2. CLASIFICAREA OBLIGAłIILOR.................................................................................................................................2
CAPITOLUL AL II-LEA. IZVOARELE OBLIGAłIILOR...................................................................................4
1. CONTRACTUL.........................................................................................................................................................4
1.1. GENERALITĂłI îN CE PRIVEŞTE CONTRACTUL CA IZVOR DE OBLIGAłII...............................................................4
1.2. CLASIFICAREA CONTRACTELOR. .........................................................................................................................5
1.3. ÎNCHEIEREA CONTRACTELOR. .............................................................................................................................5
1.4. EFECTELE CONTRACTULUI (PUTEREA OBLIGATORIE A CONTRACTULUI). .............................................................8
A) INTERPRETAREA CONTRACTULUI. ............................................................................................................................8
B) OBLIGATIVITATEA CONTRACTULUI ÎN RAPORTURILE DINTRE PĂRłILE CONTRACTANTE. ............................................10
C) OBLIGATIVITATEA CONTRACTULUI ÎN RAPORT CU PERSOANELE CARE NU AU CALITATEA DE PĂRłI CONTRACTANTE. ..11
EXCEPłIILE DE LA PRINCIPIUL RELATIVITĂłII CONTRACTULUI ..........................................................12
EXCEPłIE DE LA OPOZABILITATEA FAłĂ DE TERłI A CONTRACTULUI. SIMULAłIA.......................15
1.5. EFECTELE SPECIFICE ALE CONTRACTELOR SINALAGMATICE. .............................................................................16
2. ACTUL JURIDIC UNILATERAL CA IZVOR DE OBLIGAłII ..........................................................................................21
2.1. ASPECTE GENERALE PRIVIND ACTUL JURIDIC UNILATERAL................................................................................21
2.2. CAZURI DE ACTE JURIDICE UNILATERALE APRECIATE îN LITERATURA JURIDICĂ DREPT IZVOARE DE OBLIGAłII.21
3. FAPTUL JURIDIC LICIT CA IZVOR DE OBLIGAłII ....................................................................................................21
3.1. GESTIUNEA INTERESELOR ALTEI PERSOANE (GESTIUNEA DE AFACERI) ..............................................................22
3.2. PLATA NEDATORATĂ.........................................................................................................................................23
3.3. ÎMBOGĂłIREA FĂRĂ JUSTĂ CAUZĂ ....................................................................................................................24
4. FAPTA ILICITĂ CAUZATOARE DE PREJUDICII (RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ)............................................25
1. Aspecte generale. ...........................................................................................................................................26
2. Răspunderea pentru fapta proprie.................................................................................................................29
3). Răspunderea pentru fapta altei persoane. ....................................................................................................36
CAPITOLUL AL III-LEA. EFECTELE OBLIGAłIILOR ..................................................................................47
1. EXECUTAREA DIRECTĂ (ÎN NATURĂ) A OBLIGAłIILOR. .........................................................................................47
2. EXECUTAREA INDIRECTĂ A OBLIGAłIILOR (EXECUTARE PRIN ECHIVALENT). ......................................................56
3. DREPTURILE CREDITORULUI ASUPRA PATRIMONIULUI DEBITORULUI....................................................................63
CAPITOLUL AL IV-LEA. TRANSMITEREA ŞI TRANSFORMAREA OBLIGAłIILOR ............................68
1. MODURI DE TRANSMITERE. ..................................................................................................................................68
2. MODURI DE TRANSFORMARE ...............................................................................................................................70
CAPITOLUL AL V-LEA. MODURILE DE STINGERE A OBLIGAłIILOR...................................................72
1. MODURI DE STINGERE A OBLIGAłIILOR CARE DUC LA REALIZAREA CREANłEI CREDITORULUI..............................72
2. MODURI DE STINGERE A OBLIGAłIILOR CARE NU DUC LA REALIZAREA CREANłEI CREDITORULUI. ......................73
CAPITOLUL AL VI-LEA. OBLIGAłII COMPLEXE.........................................................................................75
1. OBLIGAłIILE AFECTATE DE MODALITĂłI.............................................................................................................75
2. OBLIGAłIILE PLURALE .........................................................................................................................................79
CAPITOLUL AL VII-LEA. GARANTAREA OBLIGAłIILOR .........................................................................83
1. GARANłIILE PERSONALE ......................................................................................................................................83
2. GARANłIILE REALE..............................................................................................................................................85
 Capitolul I. NoŃiuni generale despre obligaŃii

Obiective:
Studentul să stie să identifice raportul de obligatie fată de alte categorii de
raporturi juridice civile.
Studentul să stie să descrie elementele raportului juridic de obligatie.
Studentul să identifice criteriile după care sunt clasificate obligatiile.
Studentul să descrie regimul juridic al categoriilor de obligatii ce rezulta în urma
aplicării criteriilor de clasificare.

1. DefiniŃia şi elementele raportului juridic de obligaŃie.

Rolul obligaŃiilor în viaŃa juridică este determinat de faptul că ele stau la baza
oricărui raport de drept, fiind întâlnite în toate materiile dreptului.
În dreptul roman, noŃiunea de obligaŃie a fost înŃeleasă iniŃial ca o legătură pur
materială între debitor şi creditor (vinculum corporis), dar dezvoltarea societăŃii romane
a făcut ca această noŃiune să devină o legătură pur juridică (vinculum juris) care
permitea creditorului să-i pretindă debitorului să dea, să facă sau să nu facă ceva,
având posibilitatea de a recurge la executarea silită asupra bunurilor debitorului.
În principal, obligaŃia este analizată ca un raport juridic stabilit între creditor şi
debitor. Creditorul este subiectul activ al raportului obligaŃional, iar debitorul este
subiectul pasiv, care se îndatorează faŃă de creditor la executarea unei prestaŃii.
ObligaŃia civilă este raportul juridic stabilit între două sau mai multe persoane, în
conŃinutul căruia intră dreptul subiectului activ denumit creditor, de a cere subiectului
pasiv denumit debitor – şi căruia îi revine îndatorirea corespunzătoare - să dea, să facă
sau să nu facă ceva
Elementele obligaŃiei. Structura raportului juridic de obligaŃie implică trei
elemente: subiectele, conŃinutul şi obiectul.
Subiectele raportului juridic de obligaŃie. Raportul juridic obligaŃional, ca orice
raport juridic, se stabileşte între persoane fizice sau juridice. El presupune, în mod
necesar, două subiecte: subiectul activ şi subiectul pasiv.
Subiectul activ este denumit creditor, adică persoana care are încredere în cel
care se obligă, iar subiectul pasiv poartă denumirea de debitor, deoarece datorează
creditorului o prestaŃie determinată.
Deşi subiectele oricărui raport juridic de obligaŃii civile au denumirile de creditor şi
debitor, termeni proprii obligaŃiilor civile în general, în fiecare raport obligaŃional
subiectele poartă denumiri specifice naturii lui: vânzător-cumpărător; locator-locatar;
mandante-mandatar; asigurator-asigurat etc.
De cele mai multe ori, părŃile dintr-un raport juridic de obligaŃie au dublă calitate,
de subiect activ şi subiect pasiv (contractele bilaterale), dar sunt şi raporturi de obligaŃii
în care o parte este numai creditor şi cealaltă numai debitor (contractele unilaterale,
raporturile juridice create prin săvâşirea unui fapt ilicit).
ConŃinutul raportului juridic de obligaŃie. ConŃinutul raportului juridic de obligaŃie
cuprinde toate drepturile subiective ale creditorului, cărora le corespund obligaŃiile
debitorului. ConŃinutul raportului juridic de obligaŃie se stabileşte prin voinŃa părŃilor, ori
este determinat prin lege, după cum izvor al obligaŃiei îl constituie actul civil sau un alt
izvor decât actul juridic al părŃilor.
1
 Obiectul raportului juridic de obligaŃie. Raportul juridic de obligaŃie are ca obiect
prestaŃia la care s-a obligat debitorul, prestaŃie ce poate fi pozitivă (a da, a face) sau
negativă (a nu face).

2. Clasificarea obligaŃiilor.

1). În funcŃie de obiectul lor:

a) - obligaŃia de a da – este îndatorirea de a constitui sau a transmite un drept
real;
- obligaŃia de a face – este îndatorirea de a executa o lucrare, de a presta un
serviciu ori de a preda un lucru;
- obligaŃia de a nu face – are un conŃinut diferit, după cum este corelativă unui drept
absolut – înseamnă îndatorirea generală de a nu face nimic de natură a aduce atingere
acelui drept – ori unui drept relativ – înseamnă a nu face ceva ce ar fi putut face dacă
debitorul nu s-ar fi obligat la abŃinere.
Această clasificare prezintă importanŃă în ceea ce priveşte clasificarea actelor
juridice (ex. contractul de rentă viageră – obligaŃie de “a da”; contractul de vânzare cu
clauză de întreŃinere – obligaŃie de “a face”) şi a posibilităŃii aducerii la îndeplinire silită a
obligaŃiilor.
b) – obligaŃii pozitive – sunt obligaŃiile de “a da” şi “a face”;
--obligaŃii negative – sunt obligaŃiile de “a nu face”.
Aceată clasificare prezintă utilitate practică în ceea ce priveşte punerea în
întârziere a debitorului.
c) – obligaŃia de rezultat (determinată) – acea obligaŃie care constă în
îndatorirea debitorului de a obŃine un rezultat determinat (ex. obligaŃia vânzătorului de a
preda lucrul vândut);
-- obligaŃia de diligenŃă (de mijloace) – acea obligaŃie care constă în îndatorirea
debitorului de a pune toată stăruinŃa pentru obŃinerea unui anumit rezultat, fără a se
obliga la însuşi rezultatul preconizat (ex. obligaŃia asumată de avocat faŃă de clientul
său este o obligaŃie de mijloace, iar nu de rezultat).
Clasificarea prezintă interes sub aspect probatoriu.
2). După opozabilitatea lor, se împart în:
a) obligaŃie obişnuită – este acea obligaŃie civilă care incubă debitorului faŃă de
care s-a născut. Este o obligaŃie opozabilă “între părŃi”, ca şi dreptul de creanŃă;
b) obligaŃie opozabilă şi terŃilor (scriptae in rem) – este acea obligaŃie care se
naşte în legătură cu un lucru şi care îşi produce efectele şi asupra unei terŃe persoane
care dobândeşte ulterior un drept real asupra lucrului respectiv chiar dacă această
persoană nu a participat în vreun fel la naşterea raportului juridic ce are în conŃinut
acea obligaŃie. De exemplu, obligaŃia cumpărătorului imobilului închiriat de a respecta
locaŃiunea contractată de către vânzător;
c) obligaŃie reală (propter rem) – este îndatorirea ce revine, potrivit legii,
deŃinătorului unui bun, în consideraŃia importanŃei deosebite a unui astfel de bun,
pentru societate (sunt asemenea obligaŃii: cea a deŃine un teren agricol şi de a-l cultiva,
cea de a deŃine un bun patrimonial naŃional şi de a-l conserva, etc.).
3). În raport de sancŃiunea ce asigură respectarea lor:
a) obligaŃia perfectă – este acea obligaŃie civilă a cărei exercitare este asigurată
în caz de neexecutare de către debitor, printr-o acŃiune în justiŃie şi obŃinerea unui titlu
executoriu ce poate fi pus în executare silită;

2
 b) obligaŃia imperfectă (numită şi naturală) – este acea obligaŃie – tot juridică –
a cărei executare nu se poate obŃine pe cale silită, dar odată executată de bună voie de
către debitor, acesta din urmă nu are dreptul să pretindă restituirea prestaŃiei (ex.
potrivit art. 1092 C.civ. “Orice plată presupune o datorie;ceea ce s-a plătit fără să fie
debit este supus repetiŃiunii”). ObligaŃiile civile imperfecte sunt prevăzute de lege,
izvorăsc dintr-un act sau dintr-un fapt juridic, numai că fie se nasc fără sancŃiunea
acŃiunii civile în justiŃie (cum este cazul obligaŃiei din joc şi prinsoare), fie pierd această
sancŃiune datorită trecerii timpului (obligaŃia naturală apărută ca urmare a îndeplinirii
termenului de prescripŃie extinctivă).
SancŃiunea juridică a obligaŃiei naturale nu o constituie calea ofensivă a acŃiunii,
ci calea pasivă a excepŃiei (a apărării).
c) obligaŃia morală – este acea obligaŃie care fără a fi prevăzută de vreo normă
juridică, din anumite considerente de onoare, din motive de ordin etic, este însuşită de
către o persoană (de exemplu, obligaŃia de înzestrare a copiilor la căsătorie, obligaŃia
de a acorda întreŃinere copilului celuilalt soŃ).

Întrebări:
Care sunt sensurile noŃiunii de obligaŃie?
Prezentati structura raportului juridic de obligaŃie.
Prezentati importanŃa clasificării obligaŃiilor după obiect şi după sancŃiune.

3
 Capitolul al II-lea. Izvoarele obligaŃiilor

Obiective:
Studentul să identifice izvoarele obligatiilor si regimul aplicabil fiecărei
categorii de obligatii, raportat la izvorul raportului obligational.
Studentul să stie să deosebească principiului domeniul relativitătii
efectelor contractului de cel al opozabilitătii contractului fată de terti.
Să se determine efectele specifice contractului sinalagmatic.
Să se cunoască importanta actului juridic unilateral în nasterea
raporturilor juridice obligationale.
Să se identifice rolul actului juridic unilateral în aparitia raporturilor juridice
de obligatie.
Să se identifice acele corelatii dintre formele de răspundere civilă
delictuală

1. Contractul

1. GeneralităŃi în ce priveşte contractul ca izvor de obligaŃii. 2. Clasificarea

contractelor. 3. încheierea contractelor. 4. Efectele contractului (Puterea obligatorie a
contractului): a) interpretarea contractului; b) obligativitatea contractului în raporturile
dintre părŃile contractante; c) obligativitatea contractului în raporturile cu persoanele
care nu au calitatea de parŃi contractante (principiul relativităŃii efectelor contractului,
excepŃiile de la principiul relativităŃii efectelor contractului, excepŃia de la principiul
opozabilităŃii faŃă de terŃi a contractului - simulaŃia); d) efectele specifice ale contractelor
sinalagmatice (excepŃia de neexecutare, rezoluŃiunea şi riscul contractului).

ObligaŃiile civile au două mari izvoare: actele juridice şi faptele juridice. Actele
juridice, la rândul lor, se împart în contracte şi acte unilaterale, iar faptele juridice sunt
fapte licite (gestiunea intereselor altei persoane, plata lucrului nedatorat şi îmbogăŃirea
fără justă cauză), şi fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu (delicte civile).

1.1. GeneralităŃi în ce priveşte contractul ca izvor de obligaŃii.

Art. 942 Cod civil defineşte contractul ca fiind „acordul între două sau mai multe
persoane, pentru a constitui sau a stinge între dânşii raporturi juridice”.
Ceea ce este hotărâtor în această definiŃie este acordul de voinŃă, bi- sau
multilateral, care dă naştere, modifică ori stinge drepturi şi obligaŃii. Din definiŃie rezultă
că acesta este un act juridic, şi anume un act juridic de formaŃie bilaterală (plurilaterală,
multilaterală).
În legislaŃia noastră, termenul de contract este echivalent, sinonim, cu acela de
convenŃie.
În principiu, încheierea oricărui contract este liberă; în acest sens se vorbeşte de
principiul libertăŃii de voinŃă în materia contractelor. Acest principiu trebuie să fie înŃeles
în sensul său exact: nu este vorba de o libertate în general – în sensul unui desăvârşit
liber arbitru -, ci de libertatea pe care o condiŃionează şi o determină viaŃa socială, pe
de o parte, şi dispoziŃiile cuprinse în normele legale, pe de altă parte.

4
 Astfel, potrivit art. 5 Cod civil, „nu se poate deroga, prin convenŃii sau dispoziŃii
particulare, la legile care interesează ordinea publică şi bunele moravuri”.
DispoziŃiile legale care interesează ordinea publică sunt, în totalitatea lor, norme
imperative, de la care nu se poate deroga prin contract, sub sancŃiunea nulităŃii
absolute.

1.2. Clasificarea contractelor.

În literatura juridică au concretizate mai multe criterii de clasificare a contractelor

printre care: modul de formare (condiŃiile de validitate cât priveşte forma); conŃinutul
contractelor; scopul urmărit de părŃi; efectele produse; modul (durata) executării;
nominalizarea în legislaŃia civilă; corelaŃia existentă între contracte ş.a.
Clasificarea contractelor după modul de formare: contracte consensuale,
contracte solemne şi contracte reale.
Clasificarea contractelor după conŃinutul lor: contracte sinalagmatice (bilaterale)
şi contracte unilaterale.
Clasificarea contractelor după scopul urmărit de părŃi: contracte cu titlu oneros şi
contracte cu titlu gratuit. Subclasificarea contractelor cu titlu oneros: contracte
comutative şi contracte aleatorii. Subclasificarea contractelor cu titlu gratuit: contracte
dezinteresate şi liberalităŃi.
Clasificarea contractelor după efectele produse: A. O primă grupă este aceea
care cuprinde: contractele constitutive sau translative de drepturi reale şi contractele
generatoare de drepturi de creanŃă (de raporturi de obligaŃii); B. O a două grupă
cuprinde: contractele constitutive sau translative de drepturi şi contractele declarative
de drepturi.
Clasificarea contractelor după modul (durata) de executare: contracte cu
executare imediată şi contracte cu executare succesivă.
Clasificarea contractelor după cum sunt sau nu nominalizate în legislaŃia civilă:
contracte numite şi contracte nenumite.
Clasificarea contractelor după unele corelaŃii existente între ele: contracte
principale şi contracte accesorii.
Clasificarea contractelor după modul în care se exprimă voinŃa părŃilor
contractante: contracte negociate, contracte de adeziune şi contracte obligatorii.

1.3. Încheierea contractelor.

Prin încheierea contractului se înŃelege realizarea acordului de voinŃă al părŃilor.

Acest acord se realizează prin întâlnirea, pe deplin concordantă sub toate aspectele, a
unei oferte de a contract, cu acceptarea acelei oferte.
Oferta de a contracta şi acceptarea ei reprezintă cele două laturi ale voinŃei de a
contracta, laturi care, iniŃial, apar separate, dar care, prin întâlnirea lor, ajung a se reuni
în ceea ce numim acord de voinŃă.
Propunerea de a contracta făcută de o către o persoană poartă denumirea de
ofertă sau policitaŃiune.
Oferta poate fi făcută în scris, verbal sau chiar în mod tacit. Oferta poate fi
adresată unei persoane determinată, dar, la fel de bine, ea poate fi adresată unor
persoane nedeterminate – o ofertă adresată publicului; de exemplu, expunerea
mărfurilor în vitrine, standuri, etc. cu indicarea preŃului lor de vânzare.

5
 Oferta poate fi făcută cu termen sau fără termen, în sensul că se precizează sau
nu termenul în care trebuie să se realizeze acceptarea ei de către destinatar. Fiind o
latură a consimŃământului, oferta trebuie să întrunească condiŃiile generale ale
acestuia.
a) Oferta trebuie să fie o manifestare de voinŃă reală, serioasă, conştientă,
neviciată şi cu intenŃia de a angaja din punct de vedere juridic. O ofertă făcută iocandi
causa sau din simplă curtoazie, fără intenŃia de angajament juridic, nu poate să ducă la
formarea unui contract.
b) Oferta trebuie să fie fermă, exprimând o propunere neîndoielnică pentru un
angajament juridic, care, prin acceptare, să poată realiza încheierea contractului. Nu
este fermă, de exemplu, oferta de vânzare a unui lucru, prin care ofertantul şi-ar
rezerva dreptul de a modifica preŃul propus.
c) Oferta trebuie să fie neechivocă. Simpla expunere a unei mărfi în vitrină, fără
indicarea preŃului, nu poate fi considerată, neapărat, ca fiind o ofertă de vânzare, de
îndată ce expunerea ar fi putut să fie făcută ca model sau în alte scopuri.
d) Oferta trebuie să fie precisă şi completă, cuprinzând toate elementele ce pot fi
luate în considerate pentru încheierea contractului; caracterul complet şi precis face
posibil ca simpla acceptare să realizeze perfectarea contractului.
Oferta nu trebuie să fie confundată cu antecontractul (promisiunea de a
contracta). Oferta este un act juridic de formaŃie unilaterală, pe când antecontractul
este un contract, adică un act juridic de formaŃie bilaterală.
Răspunderea pentru revocarea ofertei. În Codul comercial (art. 37) este înscrisă
regula în conformitate cu care, până în momentul încheierii contractului oferta şi
acceptarea sunt revocabile.
Atâta timp cât oferta nu a ajuns la destinatar, ofertantul o poate revoca în mod
liber şi fără a avea de suportat vreo consecinŃă. Este necesar ca revocarea să ajungă la
destinatar cel mai târziu odată cu oferta.
Dacă oferta a ajuns la destinatar, urmează a se distinge după cum oferta este cu
termen – în sensul că s-a stabilit un termen pentru acceptare – ori fără termen.
În primul caz, se consideră că ofertantul este dator să o menŃină până la
expirarea termenului; de îndată ce termenul a expirat oferta devine caducă. Ofertantul
poate primi ca bună şi o acceptare ajunsă peste termen, cu condiŃia să încunoştinŃeze
de îndată pe acceptant despre aceasta (art. 35 alin. 2 Cod comercial).
Dacă oferta este fără termen, se admite că ofertantul este obligat să o menŃină
un timp rezonabil, apreciat în funcŃie de circumstanŃele de fapt, pentru a da posibilitate
destinatarului să delibereze şi să se pronunŃe asupra ei.
Dacă, înainte de acceptarea ofertei, ofertantul devine incapabil ori decedează,
oferta devine caducă şi deci acceptarea ei, chiar în termen, devine fără efect.
Retragerea ofertei, înainte de expirarea termenului, atrage răspunderea
ofertantului pentru toate prejudiciile produce ca urmare a revocării intempestive. Astfel
dispun prevederile art. 37 Cod comercial, unde, după ce în partea I se arată că oferta
poate fi revocată până la încheierea contractului, în patea a II-a se precizează: „cu
toate acestea, deşi revocarea împiedică ca contractul să devină perfect, dacă ea însă
ajunge la cunoştinŃa celeilalte părŃi după ce acesta întreprinse executarea lui, atunci cel
ce revocă contractul răspunde de daune interese”.
O asemenea situaŃie este aceea în care în condiŃiile unei oferte cu termene
foarte scurte de executare a contractului, în bună-credinŃă, destinatarul ofertei se
consideră îndreptăŃit ca odată cu expedierea acceptării să treacă la executarea
viitorului contract.

6
 ExplicaŃia răspunderii pentru retragerea ofertei o putem întemeia fie pe principiile
răspunderii delictuale, fie pe ideea răspunderii pentru abuzul de drept.
Acceptarea ofertei este cea de-a doua latură a consimŃământului şi constituie un
răspuns în care se manifestă acordul cu oferta primită.
Pe lângă condiŃiile generale de fond privind consimŃământul, acceptarea trebuie
să întrunească şi alte cerinŃe:
a) să concorde cu oferta, în sensul că trebuie să fie conformă acesteia. În caz
contrariu, dacă acceptarea depăşeşte, condiŃionează ori limitează cuprinsul ofertei, se
consideră că oferta a fost refuzată, iar acceptarea are valoarea unei contraoferte;
b) să fie neîndoielnică;
c) dacă oferta a fost adresată unei anumite persoane, numai această persoană o
poate accepta; dacă este vorba de o ofertă adresată publicului, acceptarea poate
proveni de la oricine doreşte să încheie contractul;
d) acceptarea trebuie să intervină înainte ca oferta să fi devenit caducă ori să fi
fost revocată.
Momentul şi locul încheierii contractului. Momentul încheierii contractului este
acela în care acceptarea întâlneşte oferta. Există următoarele trei ipoteze:
a) Încheierea contractului între prezenŃi. Nici o problemă deosebită nu se pune în
ipoteza în care ofertantul şi acceptantul, ambii fiind de faŃă, cad de acord asupra
încheierii contractului. Momentul încheierii este marcat de realizarea acestui acord.
b) Încheierea contractului prin telefon. Determinarea momentului încheierii
contractului prin telefon se face asemănător cu încheierea contractului între prezenŃi.
Regulile încheierii contractului între prezenŃi se aplică prin analogie, contractul fiind
considerat perfectat dacă ofertantul şi acceptantul au căzut de acord asupra încheierii
sale.
c) Încheierea contractului prin corespondenŃă (între absenŃi). DistanŃarea în timp
a ofertei şi a acceptării – determinată de împrejurarea că ofertantul şi acceptantul nu se
află de faŃă la momentul în care primul propune oferta iar cel de-al doilea o acceptă –
ridică dificultăŃi în privinŃa determinării momentului încheierii contractului.
Mai multe sisteme şi teorii au fost propuse: a) sistemul emisiunii (al declaraŃiunii).
Se consideră că acordul de voinŃă al părŃilor s-a format de îndată ce destinatarul ofertei
şi-a manifestat acordul cu oferta primită, chiar dacă nu a comunicat acceptarea sa
ofertantului.Critica: nu se poate stabili cu siguranŃă momentul încheierii contractului şi
nu oferă nici o certitudine, întrucât, înainte de a fi expediat acceptarea către ofertant,
acceptantul poate, oricând reveni asupra ei.
b) sistemul expedierii acceptării. Se consideră drept moment al încheierii
contractului momentul în momentul în care acceptantul a expediat răspunsul său
afirmativ, prin scrisoare sau telegramă, chiar dacă aceasta nu a ajuns la cunoştinŃa
ofertantului.
Critici: este posibil ca, până la ajungerea la destinaŃie a corespondenŃei,
expeditorul să o retragă şi prezintă dezavantajul că ofertantul nu ia cunoştinŃă de
încheierea contractului decât mai târziu.
c) sistemul recepŃiei acceptării de către ofertant (sistemul primirii acceptării). Se
consideră că încheierea contractului a avut loc în momentul în care răspunsul
acceptantului a ajuns la ofertant, indiferent de faptul că ofertantul a luat sau nu
cunoştinŃă de cuprinsul lui.
Critica: se consideră că încheierea contractului a avut loc, deşi ofertantul nu
cunoaşte că a avut loc acceptarea.

7
 d) sistemul informării. Se consideră că momentul încheierii contractului este
acela în care ofertantul a luat efectiv cunoştinŃă de acceptare. LegislaŃia noastră a
adoptat acest sistem se sprijină pe prevederile art. 35 Cod comercial, în conformitate
cu care contractul se consideră încheiat „dacă acceptarea a ajuns la cunoştinŃa
propuitorului în temenul hotărât de dânsul sau în temenul necesar schimbului
propunerii şi al acceptării după natura contractului”.
Critica: există posibilitatea unui arbitrar din partea ofertantului, care, spre a evita
încheierea contractului, refuză să deschidă corespondenŃa primită de la acceptant,
precum şi incertitudinea ce există cu privire la momentul în care ofertantul a luat,
efectiv, cunoştinŃă de acceptare.
Sistemul este corectat prin instituirea unei prezumŃii relativă că la momentul
primirii corespondenŃei, ofertantul a luat cunştinŃă de acceptare.
În conformitate cu prevederea art. 38 Cod comercial, „în contractele unilaterale
propunerea este obligatorie deîndată ce ajunge la cunoştinŃa părŃii către este făcută”.
Determinarea momentului încheierii contractului prezintă interes din mai multe
puncte de vedere, şi anume:
a) în raport cu acest moment se apreciază posibilitatea de revocare, precum şi
caducitatea ofertei;
b) viciile voinŃei şi, în general, cauzele de nulitate sau anulabilitate trebuie să
existe la momentul încheierii contractelor;
c) momentul încheierii contractului determină legea aplicabilă acelui contract.
Problema interesează îndeosebi în cazul conflictului de legi în timp;
d) efectele contractului se produc, de regulă, începând din momentul încheierii
acestuia.
e) momentul încheierii contractului interesează şi calculul termenelor de
prescripŃie (art. 7 alin. 2 şi art. 9 din Decretul nr. 167/1958);
f) în cazul ofertei adresate unor persoane nedeterminate, momentul încheierii
contractului determinat de prima acceptare primităm face ca acceptările ulterioare să
rămână fără efect;
g) momentul încheierii contractului determină şi locul încheierii acestuia.
Locul încheierii contractului. Când contractul se încheie între părŃi prezente, locul
este acela în care se găsesc părŃile.
În cazul contractului încheiat la telefon socotim că locul încheierii contractului va
fi acela unde se află ofertantul.
Dacă contractul se încheie prin corespondenŃă, locul încheierii contractului este
localitatea în care se află ofertantul şi unde i-a fost adresată corespondenŃa.
Locul încheierii contractului poate prezenta interes pentru determinarea instanŃei
competente, din punct de vedere teritorial, să soluŃioneze eventualele litigii născute în
legătură cu contractul.

1.4. Efectele contractului (Puterea obligatorie a contractului).

Efectul imediat al oricărui contract este acela de a da naştere unor drepturi şi

obligaŃii. În acest sens se vorbeşte de putetea obligatorie a contractului.
a) Interpretarea contractului. Interpretarea contractului este operaŃia prin care
se determină înŃelesul exact a clauzelor contractului, prin cercetarea manifestării de
voinŃă a părŃilor în strânsă corelaŃie cu voinŃa lor internă.

8
 Interpretarea contractului nu se confundă cu proba acestuia. Se trece la
interpretare, după ce, în prealabil, contractul a fost probat prin mijloacele prevăzute de
lege.
Interpretarea contractului apare, adeseori, în strânsă legătură cu operaŃia de
calificare juridică a contractului. Deşi, teoretic, operaŃia de interpretare a contractului
poate fi separată de operaŃia de calificare juridică a acestuia, în practică, dată fiind
strânsa legătură dintre ele, cele două operaŃii ajung adesea să se confunde. Calificarea
juridică a contractului apare ca un prim rezultat al interpretării.
OperaŃia nu se opreşte însă aici, deoarece încadrarea juridică a contractului într-
o anumită categorie – calificarea – atrage după sine efectele juridice proprii acelei
categorii; cuprinsul acestor efecte poate constitui, şi el, obiect de interpretare. Aşadar,
interpretarea continuă, întemeindu-se, de această dată, pe calificarea juridică dată
contractului.
Această suită de operaŃii, interpretare – calificare juridică – interpretare, face ca
operaŃiile înseşi să se confunde adesea între ele.
Regulile de interpretare stabilite, cu caracter supletiv, de Codul civil sunt
următoarele:
- actul juridic se interpretează după voinŃa internă (reală), iar nu după sensul literal al
cuvintelor întrebuinŃate – art. 977 – art. 1266 NCC: „(1) Contractele se interpretează
după voinŃa concordantă a părŃilor, iar nu după sensul literal al termenilor.
(2) La stabilirea voinŃei concordante se va Ńine seama, între altele, de scopul
contractului, de negocierile purtate de părŃi, de practicile statornicite între
acestea şi de comportamentul lor ulterior încheierii contractului”;
- actul juridic produce, pe lângă toate efectele în vederea cărora a fost încheiat, şi
acele efecte pe care legea, echitatea, sau obiceiul dau obligaŃiei după natura
acesteia - art. 970 alin.2 – art. 1272 alin. (1) NCC: „Contractul valabil încheiat obligă
nu numai la ceea ce este expres stipulat, dar şi la toate urmările pe care practicile
statornicite între părŃi, uzanŃele, legea sau echitatea le dau contractului, după natura
lui”;
- clauzele obişnuite într-un act juridic se subînŃeleg, chiar dacă nu sunt menŃionate
expres în cuprinsul acestuia - art. 981 – art. 1272 alin. (2) NCC: „Clauzele obişnuite
într-un contract se subînŃeleg, deşi nu sunt stipulate în mod expres”;
- clauzele unui act juridic trebuie supuse unei interpretări sistematice, deci se
interpretează unele prin altele, dându-se fiecăruia înŃelesul ce rezultă din întregul
act - art. 982 – art. 1267 NCC: „Clauzele se interpretează unele prin altele, dând
fiecăreia înŃelesul ce rezultă din ansamblul contractului”;
- dacă o clauză este susceptibilă de a primi două înŃelesuri, ea se interpretează în
sensul în care poate produce efecte, iar nu în sensul în care nu ar produce vreun
efect – art. 978 – art. 1268 alin. (3) NCC: „Clauzele se interpretează în sensul în
care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul”;
- dacă o clauză este susceptibilă de a primi mai multe înŃelesuri, ea se interpretează
în sensul ce se potriveşte cel mai bine naturii şi obiectului contractului - art. 1268
alin. (1) NCC: „Clauzele susceptibile de mai multe înŃelesuri se interpretează în
sensul ce se potriveşte cel mai bine naturii şi obiectului contractului.”;
- clauzele îndoielnice se interpretează în sensul în care care rezultă din natura actului
juridic – art. 1268 alin. (2) NCC: „Clauzele îndoielnice se interpretează Ńinând
seama, între altele, de natura contractului, de împrejurările în care a fost încheiat,
de interpretarea dată anterior de părŃi, de sensul atribuit în general clauzelor şi
expresiilor în domeniu şi de uzanŃe”;
9
- în cazul în care rămân îndoieli, dispoziŃiile respective “se interpretează după obiceiul
locului unde s-a încheiat contractul” – art. 980;
- clauzele îndoielnice se interpretează în favoarea celui care s-a obligat - in dubio pro
reo - art. 983 - art. 1269 alin. (1) NCC: „Dacă, după aplicarea regulilor de
interpretare, contractul rămâne neclar, acesta se interpretează în favoarea celui
care se obligă”, iar potrivit alineatului (2) al aceluiaşi articol, „StipulaŃiile înscrise în
contractele de adeziune se interpretează împotriva celui care le-a propus”;
- oricât de generali ar termenii întrebuinŃaŃi, efectele actului juridic trebuie să fie numai
acelea care pot fi presupuse că părŃile le-au voit – art. 984 - art. 1268 alin. (4) NCC:
„Contractul nu cuprinde decât lucrul asupra căruia părŃile şi-au propus a contracta,
oricât de generali ar fi termenii folosiŃi”;
- când s-a folosit un exemplu pentru aplicarea înŃelesului unor clauze, întinderea
efectelor actului juridic nu trebuie redusă la efectele din exemplu dat – art. 985 - art.
1268 alin. (5) NCC: „Clauzele destinate să exemplifice sau să înlăture orice îndoială
asupra aplicării contractului la un caz particular nu îi restrâng aplicarea în alte cazuri
care nu au fost expres prevăzute”;

b) Obligativitatea contractului în raporturile dintre părŃile contractante.

Reguli: ► contractul este obligatoriu între părŃi. Potrivit art. 969 Cod civil:
„convenŃiile legal făcute au putere de lege între părŃile contractante”. Conform art. 1270
alin. (1) NCC: „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părŃile contractante”.
Concluzii: - obligativitatea contractului legal încheiat de la care părŃile nu se pot
sustrage;
- obligativitatea priveşte în primul rând părŃile contractante, ceea ce
este cunoscut sub principiul relativităŃii contractului.
►trebuie să existe o simetrie între modul de încheiere a contractului şi modul
de modificare, desfacere ori desfiinŃare a acestuia;
Potrivit art. 969 alin. 2 Cod civil: „ConvenŃiile se pot revoca, prin consimŃământul
mutual sau din cauze autorizate de lege”.
Conform art. 1270 alin. (1) NCC: „Contractul se modifică sau încetează numai
prin acordul părŃilor ori din cauze autorizate de lege”.
Concluzie: numai prin consimŃământul părŃilor se poate modifica sau desfiinŃa
contractul.
ExcepŃiile trebuie să fie prevăzute în mod expres de lege sau în contract.
Cauze autorizate de lege:
a) denunŃarea unilaterală. Conform art. 1277 NCC, „Contractul încheiat pe
durată nedeterminată poate fi denunŃat unilateral de oricare dintre părŃi cu respectarea
unui termen rezonabil de preaviz. Orice clauză contrară sau stipularea unei prestaŃii în
schimbul denunŃării contractului se consideră nescrisă”.
Cazuri: în contractul de închiriere fără termen – art. 1436 alin. 2 Cod civil; în
contractul de mandat, mandantul poate revoca mandatul - art. 2030 alin. (1) lit. a) NCC,
după cum mandatarul poate renunŃa mandatul încredinŃat - art. 2030 alin. (1) lit. b)
NCC; în contractul de depozit, deponentul poate să solicite oricând restituirea bunului
depozitat, chiar înăuntrul termenului convenit - art. 2115 alin. (1) NCC;
b) forŃa majoră, definită potrivit art. 1351 alin. (2) NCC, drept „...orice eveniment
extern, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil”. Poate determina fie o suspendare a
efectelor contractului, fie desfiinŃarea acestuia atunci când are efect distructiv.
c) decesul debitorului în cazul contractului intuitu personae.

10
 d) prelungirea sau prorogarea legală a unui contract (exemplu: în cazul
contractului de închiriere a locuinŃelor, s-au adoptat legi prin care s-a prelungit termenul
de închiriere).

c) obligativitatea contractului în raport cu persoanele care nu au calitatea

de părŃi contractante.
1) Principiul relativităŃii efectelor contractelor. Potrivit art. 973 Cod civil:
„ConvenŃiile n-au efect decât între părŃile contractante”, adică drepturile şi obligaŃiile
privesc numai părŃile contractante - art. 1280 NCC: „Contractul produce efecte numai
între părŃi, dacă prin lege nu se prevede altfel”.
2) Opozabilitatea faŃă de terŃi a contractului. TerŃii sunt obligaŃi să respecte
situaŃii juridice create de către contract- art. 1281 NCC: „Contractul este opozabil
terŃilor, care nu pot aduce atingere drepturilor şi obligaŃiilor născute din contract. TerŃii
se pot prevala de efectele contractului, însă fără a avea dreptul de a cere executarea
lui, cu excepŃia cazurilor prevăzute de lege”.
Opozabilitatea se poate manifesta în următoarele forme:
- invocarea de către parte a contractului ca titlu de dobândire ori ca just titlu;
- invocarea de către terŃi a contractului împotriva părŃii.
PărŃile contractante sunt părŃile care au încheiat, direct sau prin reprezentare,
contractul.
TerŃi sunt persoane străine de contract, care nu au participat, nici direct şi nici
prin reprezentare, la încheierea contractului.
Categorii intermediare de persoane sunt acele persoane care, deşi nu au
participat la încheierea contractului, nici personal şi nici prin reprezentare, dar date fiind
anumite raporturi în care se află cu părŃile contractante, suportă efectele contractului.
Aceştia sunt succesori ai părŃilor ( nu înŃelegem prin succesori, moştenitorii
acestora).
Intră în acestă categori: - succesorii universali şi cu titlu universal;
- succesorii universali cu titlu particular;
- creditorii chirografari.
Astfel, succesorii universali primesc întreg patrimoniul unei persoane.
Succesorii universali cu titlu universal primesc o parte din patrimoniu, ei îşi
însuşesc efectele contractultelor pe care le-au încheiat părŃile, cu excepŃia celor intuitu
personae şi a efectelor declarate de părŃi, ca fiind intransmisibile către succesori. În
acest sens, sunt de menŃionat dispoziŃiile art. 1282 alin. (1) NCC, în conformitate cu
care „La moartea unei părŃi, drepturile şi obligaŃiile contractuale ale acesteia se transmit
succesorilor săi universali sau cu titlu universal, dacă din lege, din stipulaŃia părŃilor ori
din natura contractului nu rezultă contrariul”.
Succesorii cu titlu particular dobândesc un drept, un bun determinat. Aceştia nu
vor fi ŃinuŃi de obligaŃii şi nu le vor profita drepturile pe care cel care le-a transmis un
anumit drept, le-a dobândit prin contractele încheiate cu alte persoane, fără nici o
legătură cu dreptul transmis către succesor. Succesorului cu titlu particular îi profită
drepturile care sunt în strânsă conexiune cu dreptul dobândit. Exemplu: drepturile
accesorii – garanŃiile. În acest sens, art. 1282 alin. (2) NCC dispune: „Drepturile,
precum şi, în cazurile prevăzute de lege, obligaŃiile contractuale în strânsă legătură cu
un bun se transmit, odată cu acesta, succesorilor cu titlu particular ai părŃilor”.
ObligaŃiile asumate de către transmiŃător nu trec asupra succesorului, chiar dacă
au legătură cu dreptul transmis (exemplu: o persoană încheie un antecontract de

11
vânzare-cumpărare, dar transferă dreptul de proprietate altei persoane, decât
beneficiarul din antecontract).
ObservaŃii la regula obligativităŃii contractului în raport cu persoanele care nu au
calitatea de părŃi contractante:
1) în cazul contractelor în care s-au adus modificări drepturile transmise –
exemplu: dreptul de proprietate care este micşorat;
2) drepturile reale constrituite asupra bunului transmis – trebuiesc respectate;
3) obligaŃiile propter rem – care sunt legate de posesia bunului;
4) obligaŃiile scriptae in rem - adică acele obligaŃii care trebuie respectate şi de
către dobânditor în ciuda faptului că el nu a participat la încheierea contractului
(exemplu: opozabilitatea închirierii contractate de către vânzător faŃă de cumpărătorul
imobilului). Conform art. 1811 NCC, “Dacă bunul dat în locaŃiune este înstrăinat, dreptul
locatarului este opozabil dobânditorului, după cum urmează:
a) în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, dacă locaŃiunea a fost notată în
cartea funciară;
b) în cazul imobilelor neînscrise în cartea funciară, dacă data certă a locaŃiunii
este anterioară datei certe a înstrăinării;
c) în cazul mobilelor supuse unor formalităŃi de publicitate, dacă locatarul a
îndeplinit aceste formalităŃi;
d) în cazul celorlalte bunuri mobile, dacă la data înstrăinării bunul se afla în
folosinŃa locatarului”.
Dacă formalităŃile de opozabilitate nu au fost îndeplinite cu privire la un contract
de locaŃiune în curs de executare la data intrării în vigoare a Codului civil şi bunul dat în
locaŃiune este înstrăinat după această dată, contractul de locaŃiune este opozabil
dobânditorului numai dacă sunt îndeplinite formalităŃile prevăzute la art. 1.811 din
Codul civil (conform art. 130 din Legea nr. 71/2011).
CondiŃii: - anterioritatea stabilită prin dată certă, adică actul juridic să fie anterior
transmisiunii (art. 1441 Cod civil);
- îndeplinirea cerinŃelor de opozabilitate.
Creditorii chirografari. În principiu, actele debitorului sunt opozabile creditorilor
chirografari. Dar, în anumte condiŃii, având în vedere situaŃia acestor creditori, ei pot să
înlăture această opozabilitate, prin introducerea unei acŃiuni în simulaŃie sau prin
acŃiunea pauliană (revocatorie).

EXCEPłIILE DE LA PRINCIPIUL RELATIVITĂłII CONTRACTULUI

Se pune întrebarea dacă principiul relativităŃii efectelor contractului cunoaşte

excepŃii. Răspunsul este diferit după cum este vorba despre dobândirea de drepturi ori
despre dobândirea de obligaŃii din contractul încheiat între alte persoane.
Astfel, în privinŃa dobândirii de obligaŃii de către un terŃ faŃă de contract,
răspunsul este categoric negativ. Nimeni nu devine obligat fără a-şi fi manifestat voinŃa
în acest sens. Promisiunea faptei altuia nu este decât o aparentă excepŃie de la
principiul relativităŃii efectelor contractului. În cazul promisiunii faptei altuia, singurul
obligat este promitentul, căruia îi revine o obligaŃie de rezultat, terŃul neavând cum să
devină obligat.
Prevederile Noului Cod civil confirmă această opinie exprimată în mod constant
în literatura de specialitate. Astfel, conform art. 1283 alin. (1) NCC, „Cel care se
angajează la a determina un terŃ să încheie sau să ratifice un act este Ńinut să repare
prejudiciul cauzat dacă terŃul refuză să se oblige sau, atunci când s-a obligat şi ca
12
fideiusor, dacă terŃul nu execută prestaŃia promisă”. Prevederile alineatului (3) al
aceluiaşi articol sunt în sensul că „IntenŃia promitentului de a se angaja personal nu se
prezumă, ci trebuie să reiasă neîndoielnic din contract sau din împrejurările în care
acesta a fost încheiat”. Precizarea este binevenită, pentru că are rolul de a distinge
promisiunea faptei altuia de cazurile în care un debitor înŃelege să-şi asume doar o
obligaŃie de diligenŃă.

1) Contractul în folosul unei terŃe persoane – sau stipulaŃia pentru altul – este
convenŃia încheiată între o parte numită stipulant şi o altă parte numită promitent, prin
care acesta din urmă se angajează să dea, să facă sau să nu facă ceva în folosul unei
terŃe persoane, străină de contract, denumită terŃ beneficiar.
Contractul în folosul unei terŃe persoane nu avut o reglementare generală în
legislaŃia noastră, însă, au existat aplicaŃii în diferite materii: donaŃia cu sarcini,
contractul de transport, asigurările facultative.
În NCC, stipulaŃia pentru altul beneficiază de o reglementare generală, în art.
1284-1288.
În art. 1284 alin. (1) NCC, se arată: „Oricine poate stipula în numele său, însă în
beneficiul unui terŃ”, pentru ca în alineatul (2) al aceluiaşi articol să se precizeze că „Prin
efectul stipulaŃiei, beneficiarul dobândeşte dreptul de a cere direct promitentului
executarea prestaŃiei”.
Se considera că trebuie întrunite două condiŃii de validitate a contractului, pe
lângă cele generale prevăzute de art. 942 şi urm. Cod civil. În prezent, condiŃiile sunt
prevăzute expres în NCC:
- să existe voinŃa certă, neîndoielnică de a stipula în folosul unei terŃe persoane -
art. 1284 alin. (1) NCC;
- terŃul beneficiar să fie determinat sau cel puŃin determinabil. Conform
dispoziŃiilor art. 1285 NCC, „Beneficiarul trebuie să fie determinat sau, cel puŃin,
determinabil la data încheierii stipulaŃiei şi să existe în momentul în care promitentul
trebuie să îşi execute obligaŃia. În caz contrar, stipulaŃia profită stipulantului, fără a
agrava însă sarcina promitentului”.
Raporturile ce se nasc în cazul contractului în folosul unei terŃe persoane:
1 – raporturile dintre stipulant şi promitent. Din contractul încheiat se pot naşte
drepturi în favoarea stipulantului. Acestea nu interesează în mod deosebit contractul în
folosul unei terŃe persoane.
Ceea ce este important este că un astfel de contract dă naştere de drepturi
direct şi nemijlocit în persoana terŃului beneficiar. În caz de neexecutare de către
promitent a obligaŃiei faŃă de terŃul beneficiar, stipulantul îl poate acŃiona, după caz: fie
pentru îndeplinirea obligaŃiei, fie pentru desfiinŃarea contractului.
Există posibilitatea prevederii unor clauze penale care să fie executate în folosul
stipulantului.
2 – raporturile dintre promitent şi terŃul beneficar. TerŃul beneficiar dobândeşte
direct şi nemijlocit dreptul creat în folosul său, indiferent de orice acceptare din partea
sa - art. 1284 alin. (2) NCC. În conformitate cu prevederile art. 1286 alin. (2) fraza
finală, „StipulaŃia poate fi acceptată şi după decesul stipulantului sau al promitentului”.
În conformitate cu prevederile art. 1286 alin. (1) NCC, „Dacă terŃul beneficiar nu
acceptă stipulaŃia, dreptul său se consideră a nu fi existat niciodată”. În cazul în care
terŃul beneficiar renunŃă la dreptul constituit în favoarea lui, potrivit contractului, acesta
va profita stipulantului, promitentului sau altui terŃ beneficiar.

13
 TerŃul beneficiar care a acceptat stipulaŃia, poate cere executarea prestaŃiei,
însă, nu va putea cere rezoluŃiunea contractului, întrucât caracterul sinalagmatic se
manifestă numai între stipulant şi promitent.
Fiind chemat în judecată, promitentul poate invoca faŃă de terŃul beneficiar toate
excepŃiile pe care le-ar fi putut opune stipulantului. Potrivit dispoziŃiilor art. 1288 NCC,
„Promitentul poate opune beneficiarului numai apărările întemeiate pe contractul care
cuprinde stipulaŃia”.
3 – raporturile dintre stipulant şi terŃul beneficiar. Între aceste persoane,
contractul în folosul unei terŃe persoane nu creează prin el însuşi raporturi specifice.
Prin intermediul stipulaŃiei pentru altul, între aceste părŃi se pot rezolva alte
raporturi, de exemplu: se pot efectua liberalităŃi, se pot executa alte obligaŃii.
Revocarea stipulaŃiei. Un element de noutate adus de Noul Cod civil este
constituit de reglementarea revocării stipulaŃiei. Astfel, conform art. 1287 alin. (1) NCC,
„Stipulantul este singurul îndreptăŃit să revoce stipulaŃia, creditorii sau moştenitorii săi
neputând să o facă. Stipulantul nu poate însă revoca stipulaŃia fără acordul
promitentului dacă acesta din urmă are interesul să o execute”.
Conform frazei I din art. 1286 alin. (2) NCC, „StipulaŃia poate fi revocată cât timp
acceptarea beneficiarului nu a ajuns la stipulant sau la promitent”.
Revocarea stipulaŃiei nu înseamnă liberarea promitentului de obligaŃie, ci în loc
să aibă drept creditor pe beneficiarul iniŃial, va căpăta un alt creditor, după cum arată
dispoziŃiile 1287 alin. (1) NCC: „Revocarea stipulaŃiei produce efecte din momentul în
care ajunge la promitent. Dacă nu a fost desemnat un alt beneficiar, revocarea profită
stipulantului sau moştenitorilor acestuia, fără a agrava însă sarcina promitentului”.
Aceasta înseamnă că de efectele revocării stipulaŃiei vor profita, după caz, fie un
beneficiar desemnat în subsidiar, fie stipulantul ori moştenitorii acestuia.

2) Invocarea contractului de către un terŃ în cadrul unei acŃiuni directe.

Se recunoaşte de către lege dreptul unei persoane străină de contract de a
acŃiona direct împotriva unei părŃi, invocând contractul faŃă de care terŃa persoană
rămâne străină. Prin recunoaşterea acŃiunii directe bazată pe contractul faŃă de care
terŃii rămân totuşi străini, se evită concursul celorlalŃi creditori ai debitorului direct.
Exemple:
- art. 1488 Cod civil – din materia antreprizei, unde muncitorii angajaŃi pentru
efectuarea unei lucrări pot reclama plata direct de la beneficiarul lucrării, până la
concurenŃa sumei cu care acesta este dator faŃă de antreprenor. Art. 1856 NCC: „În
măsura în care nu au fost plătite de antreprenor, persoanele care, în baza unui contract
încheiat cu acesta, au desfăşurat o activitate pentru prestarea serviciilor sau
executarea lucrării contractate au acŃiune directă împotriva beneficiarului, până la
concurenŃa sumei pe care acesta din urmă o datorează antreprenorului la momentul
introducerii acŃiunii”;
- art. 1542 Cod civil – în materia contractului de mandat, potrivit căruia
mandantul poate să intenteze direct acŃiunea contra submandatarului. Conform
dispoziŃiilor art. 2023 alin. (6) NCC: „În toate cazurile, mandantul are acŃiune directă
împotriva persoanei pe care mandatarul şi-a substituit-o”.

14
 EXCEPłIE DE LA OPOZABILITATEA FAłĂ DE TERłI A CONTRACTULUI.
SIMULAłIA

Prin excepŃie de la opozabilitatea faŃă de terŃi, se înŃelege că o terŃă persoană

este îndreptăŃită să nu Ńină seama de situaŃiile juridice, care au fost create prin anumite
contracte.
Prin simulaŃie se înŃelege procedeul prin care aceleaşi părŃi încheie două
contracte, unul aparent denumit contract simulat, prin care se crează o anumită
aparenŃă juridică ce nu corespunde realităŃii, şi altul secret, denumit contraînscris, care
corespunde voinŃei reale a părŃilor şi prin care se anihilează în tot sau în parte aparenŃa
juridică creată prin actul public, simulat.
Conform art. 1293 NCC, „DispoziŃiile referitoare la simulaŃie se aplică în mod
corespunzător şi actelor juridice unilaterale destinate unei persoane determinate, care
au fost simulate prin acordul dintre autorul actului şi destinatarul său”.
Pentru existenŃa simulaŃiei, actul secret trebuie încheiat concomitent sau
eventual înainte de încheierea contractului aparent.
Formele simulaŃiei:
1 – contractul aparent este fictiv – adică nu există în realitate. De exemplu, un
debitor pentru a scoate de sub urmărire un bun, încheie o vânzare aparentă. În
realitate, vânzarea nu are loc.
2 - contractul deghizat – adică sunt ascunse anumite elemente ale acestuia.
Deghizarea poate fi:
a) totală – atunci când se ascunde adevărata natură juridică a actului. De
exemplu, în realitate se încheie o donaŃie pe care o deghizează sub forma vânzării-
cumpărării; sau
b) parŃială – când se ascund anumite elemente mai puŃin semnificative. De
exemplu, preŃul vânzării este 100 milioane lei, iar în act se trece suma de 30 milioane
lei.
Efectele simulaŃiei: ► inopozabilitatea. În cazul simulaŃiei, faŃă de terŃa persoană
nu poate fi opusă situaŃia juridică ce este creată prin contractul secret.
Astfel:
- între părŃile simulaŃiei şi succesorii universali ai acestora. Potrivit art. 1175 Cod
civil, ”actul secret care modifică un act public nu poate avea putere decât între părŃile
contractante şi succesorii universali ai acestora” - art. 1289 alin. (1) NCC: „Contractul
secret produce efecte numai între părŃi şi, dacă din natura contractului ori din stipulaŃia
părŃilor nu rezultă contrariul, între succesorii lor universali sau cu titlu universal”;
- faŃă de terŃi, produce efecte contractul public, deşi nu corespunde realităŃii.
Teza a doua a art. 1175 Cod civil arată că „un asemenea act nu poate avea nici un
efect în contra altor persoane”. TerŃii care au cunoscut existenŃa contractului secret la
momentul naşterii interesului lor, legat de acel contract, vor suporta efectele acestuia.
TerŃii pot invoca împotriva părŃilor contractul secret.
Conform art. 1290 alin. (1) NCC, „Contractul secret nu poate fi invocat de părŃi,
de către succesorii lor universali, cu titlu universal sau cu titlu particular şi nici de către
creditorii înstrăinătorului aparent împotriva terŃilor care, întemeindu-se cu bună-credinŃă
pe contractul public, au dobândit drepturi de la achizitorul aparent” iar potrivit alineatului
(2) al aceluiaşi articol, „TerŃii pot invoca împotriva părŃilor existenŃa contractului secret,
atunci când acesta le vatămă drepturile”. Apoi, dispoziŃiile art. 1291 alin. (1) arată:
„ExistenŃa contractului secret nu poate fi opusă de părŃi creditorilor dobânditorului

15
aparent care, cu bună-credinŃă, au notat începerea urmăririi silite în cartea funciară sau
au obŃinut sechestru asupra bunurilor care au făcut obiectul simulaŃiei”;
- în caz de conflict între terŃi. Au câştig de cauză terŃii care cu bună-credinŃă, se
sprijină pe actul aparent. Conform art. 1291 alin. (2) NCC, „Dacă există un conflict între
creditorii înstrăinătorului aparent şi creditorii dobânditorului aparent, sunt preferaŃi cei
dintâi, în cazul în care creanŃa lor este anterioară contractului secret”.
TerŃii în materia simulaŃiei sunt, potrivit art. 1175 Cod civil: succesorii cu titlu
particular şi creditorii chirografari. Succesorii universali şi cei cu titlu universal ai părŃilor,
ale căror interese s-au urmărit a fi fraudate prin simulaŃie, devin terŃi.
În cazul terŃilor faŃă de simulaŃie, ei pot face dovada actului secret prin orice
mijloc de probă. Conform art. 1292 teza I din Noul Cod civil, „Dovada simulaŃiei poate fi
făcută de terŃi sau de creditori cu orice mijloc de probă”.
PărŃile din contract, pentru a proba simulaŃia, trebuie să respecte regula din art.
1191 Cod civil. Conform tezei a II-a a articolului 1292 al Noului Cod civil, „PărŃile pot
dovedi şi ele simulaŃia cu orice mijloc de probă, atunci când pretind că aceasta are
caracter ilicit”. Înseamnă că textul va avea aplicare pentru acele cazuri în care scopul
declarării simulaŃiei va fi nu de a da eficienŃă unui act secret, ci pentru a constata ori a
declara nulitatea actului secret.
SimulaŃia poate fi înlăturată pe calea acŃiunii în declararea simulaŃiei
Efectul admiterii acŃiunii în simulaŃie constă în înlăturarea efectelor contractului
aparent, dându-se eficienŃă contractul secret, cu condiŃia ca acesta să fie valid.
Art. 1289 alin. (2) NCC prevede: „...contractul secret nu produce efecte nici între
părŃi dacă nu îndeplineşte condiŃiile de fond cerute de lege pentru încheierea sa
valabilă”. De aici se poate deduce că în unele cazuri, scopul declarării simulaŃiei este ca
scoŃând la iveală contractul real, să i se aplice sancŃiunea nulităŃii.

1.5. Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice.

În cazul contractelor sinalagmatice, datorită reciprocităŃii şi interdependenŃei

obligaŃiilor, se întâlnesc următoarele efecte specifice:
a) excepŃia de neexecutare a contractului;
b) rezoluŃiunea contractului;
c) riscul contractui.

a) ExcepŃia de neexecutare a contractului. DefiniŃie. Constituie un mijloc de

apărare aflat la dispoziŃia uneia dintre părŃile contractului sinalagmatic, în cazul în care i
se pretinde executarea obligaŃiei ce-i incumbă, fără ca partea să-şi execute propriile
obligaŃii.
Temeiul juridic îl reprezintă reciprocitatea şi interdependenŃa obligaŃiei care
reclamă în acelaşi timp simultaneitatea executării lor.
De exemplu, potrivit art. 1322 Cod civil este cazul în care vânzătorul refuză
darea unui bun până la plata acestuia; potrivit art. 1364 Cod civil cumpărătorul poate
refuza plata preŃului atunci când se promovează o acŃiune ipotecară.
CondiŃii de invocare a excepŃiei sunt următoarele:
►obligaŃiile reciproce trebuie să aibă temeiul în acelaşi contract;
►din partea celuilalt contractant să existe o neexecutare, chiar parŃială, dar
suficient de importantă;

16
 ►neexecutarea să nu se datoreze faptei celui ce invocă excepŃia. Art. 1517
NCC: „O parte nu poate invoca neexecutarea obligaŃiilor celeilalte părŃi în măsura în
care neexecutarea este cauzată de propria sa acŃiune sau omisiune”;
►una din obligaŃiile reciproce să fie afectată de un termen suspensiv.
Lipsa de simultaneitate a obligaŃiei poate proveni din convenŃia părŃilor, din
natura obligaŃiei ori dintr-o prevedere a legii.
Invocarea excepŃiei are loc direct între părŃi fără a fi necesar să se pronunŃe
instanŃa de judecată şi nu este necesar ca debitorul, cel faŃă de care se invocă excepŃia
să fi fost pus în întârziere.
Prin invocarea excepŃiei se obŃine o suspendare a executării propriilor obligaŃii,
până la momnentul în care celaltă parte îşi va îndeplini obligaŃiile ce-i revin.
b) RezoluŃiunea este o sancŃiune a neexecutării culpabile a contractului
sinalagmatic, constând în desfiinŃarea retroactivă a acestuia şi repunerea părŃilor în
situaŃia avută anterior încheierii contractului.
Prin efectele sale rezoluŃiunea se aseamănă cu nulitatea, însă se deosebeşte
prin cauzele sale.
Temeiul juridic rezidă în reciprocitatea obligaŃiilor, deşi în aparenŃă, potrivit art.
1020 Cod civil, rezoluŃiunea ar opera de drept ca rezultat a unei condiŃii ce ar afecta
contractul sinalagmatic, însă, în realitate, rezoluŃiunea are caracter judiciar.
Potrivit art. 1021 Cod civil, contractul nu este desfiinŃat de drept ci, partea care a
executat sau care se declară gata să execute contractul trebuie să promoveze acŃiune
în justiŃie.
InstanŃa de judecată are drept de apreciere în a hotărî desfiinŃarea contractului
sau executarea acestuia, putând acorda un termen de graŃie părŃii chemate în judecată.
CondiŃiile de exercitare a acŃiunii în rezoluŃiune:
► una din părŃi să nu-şi fi executat obligaŃiile ce-i revin, chiar în parte;
► neexecutarea să fie imputabilă părŃii care nu şi-a îndeplinit obligaŃia;
► debitorul obligaŃiei neexecutate să fi fost pus în întârziere, în condiŃiile
prevăzute de lege.
Punerea în întârziere se poate face fie prin somaŃie extrajudiciară, înmânată prin
executorul judecătoresc – art. 1079 Cod civil, fie prin cererea de chemare în judecată.
RezoluŃiunea convenŃională înseamnă desfiinŃarea unui contract în temeiul
voinŃei părŃilor acesteia, în conformitate cu prevederile din contract, în care se dispune
desfiinŃarea în caz de neexecutare.
Prevederea contractuală se numeşte pact comisoriu.
Gradele pactelor comisorii:
- Pactul comisoriu de gradul I. În conŃinutul contractului este inclusă menŃiunea
potrivit căruia în caz de neexecutare, acesta se desfiinŃează.
În literatura juridică s-a considerat că un astfel de pact, înseamnă doar o
repetare a dispoziŃiilor art. 1020 Cod civil şi că nu produce efecte prin el însuşi, ci este
necesară promovarea acŃiunii în rezoluŃiune.
Prin excepŃie, un astfel de pact ar produce efecte prin el însuşi, în cazul
contractelor în care, în mod normal, nu s-ar putea dispune rezoluŃiunea; de exemplu, în
contractul de rentă viageră nu se poate cere rezoluŃiunea pentru neplata rentei.
- Pactul comisoriu de gradul II. Este clauza în care se prevede că în situaŃia în
care o parte nu-şi va executa obligaŃiile, cealaltă parte este în drept să considere
contractul ca desfiinŃat.
DesfiinŃarea are loc prin declaraŃia unilaterală a creditorului în privinŃa căruia nu
s-ar executa obligaŃia.

17
 În prezenŃa unei asemenea pact, instanŃa sesizată poate doar să constate
îndeplinite condiŃiile rezoluŃiunii.
- Pactul comisoriu de gradul III. Este acela în care se prevede că un contract se
consideră rezolvit de plin drept.
Şi în acest caz, instanŃa nu poate pronunŃa rezoluŃiunea, ci doar să o constate.
În literatura juridică s-a arătat că pentru a opera un asemenea pact, debitorul
trebuie să fie pus în întârziere.
- Pactul comisoriu de gradul IV. Este acela potrivit căruia contractul se consideră
desfiinŃat de drept fără a mai fi necesară punerea în întârziere şi fără orice altă
formalitate prealabilă.
InstanŃa de judecată constată întrunirea condiŃiilor şi dispune rezoluŃiunea
contractului.
Prevederea unor pacte comisorii nu înseamnă renunŃarea creditorului de a cere
executarea obligaŃiilor. Dacă se dă sau nu eficienŃă pactului comisoriu, creditorul este
acela care poate hotărî.
RezoluŃiunea în Noul Cod civil. Conform art. 1516 alin. (1) din Noul Cod civil,
„Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaŃiei”, iar potrivit
prevederilor alineatului (2) al aceluiaşi articol, „Atunci când, fără justificare, debitorul nu
îşi execută obligaŃia şi se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa şi fără a
pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin:
1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligaŃiei;
2. să obŃină, dacă obligaŃia este contractuală, rezoluŃiunea sau rezilierea
contractului ori, după caz, reducerea propriei obligaŃii corelative;
3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru
realizarea dreptului său”.
În articolul 1549 alin. (1) NCC, „Dacă nu cere executarea silită a obligaŃiilor
contractuale, creditorul are dreptul la rezoluŃiunea sau, după caz, rezilierea contractului,
precum şi la daune-interese, dacă i se cuvin”. În vederea salvării pe cât posibil a
contractului, ca şi în cazul nulităŃii, alineatul (2) al aceluiaşi articol prevede:
„RezoluŃiunea poate avea loc pentru o parte a contractului, numai atunci când
executarea sa este divizibilă. De asemenea, în cazul contractului plurilateral,
neîndeplinirea de către una dintre părŃi a obligaŃiei nu atrage rezoluŃiunea contractului
faŃă de celelalte părŃi, cu excepŃia cazului în care prestaŃia neexecutată trebuia, după
circumstanŃe, să fie considerată esenŃială”.
Tot în linia salvării contractului, în articolul 1551 NCC, se prevede Reducerea
prestaŃiilor. Astfel, potrivit primei fraze de la alineatul (1), „Creditorul nu are dreptul la
rezoluŃiune atunci când neexecutarea este de mică însemnătate”, iar potrivit alineatului
(2) „El are însă dreptul la reducerea proporŃională a prestaŃiei sale dacă, după
împrejurări, aceasta este posibilă”, pentru ca în alineatul final să se dispună: „Dacă
reducerea prestaŃiilor nu poate avea loc, creditorul nu are dreptul decât la daune-
interese”.
În Noul Cod civil, modul de operare a rezoluŃiunii este diferit de cel al Codului de
la 1864, după cum este schimbat radical înŃelesul pactului comisoriu.
Astfel, conform alineatului (1) al articolului 1550 NCC, „RezoluŃiunea poate fi
dispusă de instanŃă, la cerere, sau, după caz, poate fi declarată unilateral de către
partea îndreptăŃită”, iar în alineatul (2) al aceluiaşi articol se arată: „De asemenea, în
cazurile anume prevăzute de lege sau dacă părŃile au convenit astfel, rezoluŃiunea
poate opera de plin drept”.
Sintetizând, reŃinem că rezoluŃiunea poate opera în următoarele moduri:
18
 a) prin hotărârea instanŃei de judecată;
b) prin declaraŃia unilaterală, în cazurile şi condiŃiile prevăzute de lege;
c) de drept, fie în temeiul unei dispoziŃii exprese a legii, fie în temeiul unui pact
comisoriu.
RezoluŃiunea unilaterală, adică prin declaraŃia unilaterală a creditorului, în
conformitate cu prevederile art. 1552 alin. (1) NCC, poate avea loc în una din
următoarele împrejurări:
- când părŃile au convenit astfel;
- când debitorul este de drept pus în întârziere; şi
- când debitorul nu a executat obligaŃia în termenul fixat prin punerea în
întârziere.
În conformitate cu prevederile art. 1552 alin. (2) NCC, „DeclaraŃia de rezoluŃiune
sau de reziliere trebuie făcută în termenul de prescripŃie prevăzut de lege pentru
acŃiunea corespunzătoare acestora”, iar potrivit alineatului (3) al aceluiaşi articol, „În
toate cazurile, declaraŃia de rezoluŃiune sau de reziliere se înscrie în cartea funciară ori,
după caz, în alte registre publice, pentru a fi opozabilă terŃilor”.
În ce priveşte pactul comisoriu, potrivit art. 1553 alin. (1) NCC, „Pactul comisoriu
produce efecte dacă prevede, în mod expres, obligaŃiile a căror neexecutare atrage
rezoluŃiunea sau rezilierea de drept a contractului”.
RezoluŃiunea sau rezilierea ca efect al pactului comisoriu, este subordonată
punerii în întârziere a debitorului, afară de cazul în care s-a convenit că ea va rezulta
din simplul fapt al neexecutării.
Dacă este necesară punerea în întârziere, conform alineatului (3) al art. 1553
NCC, „Punerea în întârziere nu produce efecte decât dacă indică în mod expres
condiŃiile în care pactul comisoriu operează”. Aceasta înseamnă că în ciuda faptului că
este prevăztu un pact comisoriu, o notificare prin care doar se solicită executarea
obligaŃiei, nu determină producerea efectelor pactului comisoriu; pentru a produce
efectul rezoluŃiunii prin pactul comisoriu, notificarea de punere în întârziere trebuie să
facă referire la pactul comisoriu, să descrie condiŃiile în care acesta operează şi intenŃia
creditorului de a da efect pactului comisoriu în cazul în care debitorul nu se
conformează punerii în întârziere.
Efectele rezoluŃiunii.
În primul rând, desfiinŃează retroactiv contractul, înlăturând efecele ce le-a
produs. În al doilea rând, conduce la repunerea părŃilor în situaŃia anterioară încheierii
contractului, în sensul restituirii prestaŃiilor efectuate în temeiul contractului desfiinŃat.
Mai înseamnă şi desfiinŃarea drepturilor subdobânditorului. ExcepŃiile de la această
regulă au fost analizate la materia proprietăŃii rezolubile.
În Noul Cod civil, în art. 1554 alin. (1), se arată: „Contractul desfiinŃat prin
rezoluŃiune se consideră că nu a fost niciodată încheiat. Dacă prin lege nu se prevede
altfel, fiecare parte este Ńinută, în acest caz, să restituie celeilalte părŃi prestaŃiile
primite”.
Conform alineatului (2) al art. 1554 NCC, „RezoluŃiunea nu produce efecte
asupra clauzelor referitoare la soluŃionarea diferendelor ori asupra celor care sunt
destinate să producă efecte chiar în caz de rezoluŃiune”.
Se pot acorda daune-interese sau despăgubiri, pentru acoperirea prejudiciilor
cauzate prin neexecutare; în NCC, dreptul la daune-interese este recunoscut de
dispoziŃiile art. 1516 alin. (1) partea introductivă.

19
 În cazul contractului cu executare succesivă (unde se găsesc prestaŃii
ireversibile), desfiinŃarea contractului are loc numai pentru viitor, intervenind rezilierea -
alineatul (3) al art. 1554 NCC.
c) Riscul contractului. Prin problema riscului contractului se înŃelege stabilirea
părŃii care va suporta consecinŃele neexecutării contractului sinalagmatic, ca urmare a
imposibilităŃii fortuite.
Regula suportării riscului este aceea că el se va localiza la debitorul obligaŃiei
imposibil de executat (nu va putea pretinde celeilalte părŃi să-şi execute obligaŃia
corelativă, dar nici cealaltă parte nu poate pretinde despăgubiri pentru neexecutare de
la debitorul obligaŃiei imposibil de executat).
Această regulă nu era cuprinsă într-o dispoziŃie generală a legii anterioare Noului
Cod civil, existând aplicaŃii ale sale în unele materii. De exemplu:
- art. 1423 Cod civil – în materia închirierii - art. 1818 NCC - locatarul nu are
obligaŃia de plată a chiriei, respectiv are dreptul la reducerea chiriei în cazul
imposibilităŃii parŃiale de folosire a bunului, dar în toate cazurile, nu are drept la daune-
interese;
- art. 1481 Cod civil – în materia contractului de antrepriză - art. 1860 NCC.
În cazul în care obligaŃia a devenit numai parŃial imposibil de executat, sunt două
soluŃii, între reducerea corespunzătoare a prestaŃiei celeilalte părŃi sau desfiinŃarea în
întregime a contractului, dacă partea ce ar fi executată nu asigură satisfacerea scopului
pentru care contractul a fost încheiat.
Regula suportării riscurilor în cazul contractelor translative de proprietate.
Riscul este suportat de către partea care avea calitatea de proprietar al lucrului
la momentul pieirii fortuite a acestuia.
Având în vedere prevederile art. 971 Cod civil, potrivit cărora în contractele ce au
ca obiect transferul proprietăŃii sau al unui alt drept real, proprietatea sau dreptul se
trasmite prin simplul consimŃământ al părŃilor, partea care suportă riscul este
dobânditorul.
Precizări:
- ea se aplică numai bunurilor certe, individual determinate;
- transmiŃătorul nu trebuie să fi fost pus în întârziere. Dacă a fost pus în
întârziere, va suporta el riscul, cu excepŃia cazului în care face dovada că lucrul ar fi
pierit şi la dobânditor.
Dacă transferul proprietăŃii este efectat de termen, riscul va fi al transmiŃătorului.
În cazul contractelor translative de proprietate sub condiŃie, riscul este suportat
de către proprietarul sub condiŃie rezolutorie din momentul pieirii bunului.
Această regulă este o excepŃie de la efectul retroactiv al condiŃiei.
În cazul pieirii parŃiale a bunului pendente conditione, la momentul îndeplinirii
condiŃiei, proprietarul sub condiŃie suspensivă este Ńinut să preia bunul în starea în care
se află, ceea ce înseamnă că acesta suportă riscul pieirii parŃiale a lucrului în cazul
transferului dreptului de proprietate afectat de condiŃie.

Suportarea riscului în reglementarea Noului Cod civil.

Se păstrează regula potrivit căreia riscul este suportat de către debitorul

obligaŃiei imposibil de executat. Regula este confirmată de dispoziŃia art. 1511 alineatul
(1) NCC, unde se arată că în urma punerii în întârziere a creditorului, acesta preia riscul
imposibilităŃii de executare a obligaŃiei.

20
 Conform art. 558 NCC, „Proprietarul suportă riscul pieirii bunului, dacă acesta
n-a fost asumat de o altă persoană sau dacă prin lege nu se dispune altfel”.
În contractele translative de proprietate, conform art. 1274, „În lipsă de stipulaŃie
contrară, cât timp bunul nu este predat, riscul contractului rămâne în sarcina debitorului
obligaŃiei de predare, chiar dacă proprietatea a fost transferată dobânditorului. În cazul
pieirii fortuite a bunului, debitorul obligaŃiei de predare pierde dreptul la contraprestaŃie,
iar dacă a primit-o, este obligat să o restituie”. Statornicind suportarea riscului în sarcina
debitorului obligaŃiei de predare, este acoperită inclusiv suportarea riscului în cazul
transferului dreptului de proprietate printr-un act juridic sub condiŃie, păstrându-se
soluŃia existentă sub imperiul Codului civil de la 1864, pentru cazul pieirii totale a
bunului. Pentru pieirea parŃială, reiese că soluŃia este schimbată.
Alineatul (2) al aceluiaşi articol dispune: „Cu toate acestea, creditorul pus în
întârziere preia riscul pieirii fortuite a bunului. El nu se poate libera chiar dacă ar dovedi
că bunul ar fi pierit şi dacă obligaŃia de predare ar fi fost executată la timp”.

2. Actul juridic unilateral ca izvor de obligaŃii

2.1. Aspecte generale privind actul juridic unilateral.

Includerea actului juridic de formaŃie unilaterală în rândul izvoarelor obligaŃiilor

este controversată. Chiar dacă, în mod excepŃional, se admite actul unilateral ca izvor
de obligaŃii, încă este contestată lista exemplarelor care s-ar încadra în această
categorie.
Actul unilateral ca izvor de obligaŃii constă în simpla şi unica voinŃă de a se
angaja din punct de vedere juridic, manifestată de către o persoană, care dă naştere
unei obligaŃii a acesteia, fără a fi necesară o acceptare din partea creditorului
Se consideră că de îndată ce voinŃa unilaterală generatoare de obligaŃii a fost
manifestată, ea devine irevocabilă, nemaiputând deci să fie retractată de către autor.

2.2. Cazuri de acte juridice unilaterale apreciate în literatura juridică drept

izvoare de obligaŃii.

În literatura juridică sunt prezentate următoarele operaŃiuni juridice ca fiind acte

unilaterale ce dau naştere la raporturi obligaŃionale: promisiunea publică de
recompensă, promisiunea publică de premiere a unei lucrări, în caz de reuşită la un
concurs, oferta de purgă a imobilului ipotecat, oferta de a contracta, titlurile de valoare,
gestiunea intereselor altuia, contractul în folosul altuia.

3. Faptul juridic licit ca izvor de obligaŃii

DefiniŃie. Faptele juridice licite sunt acŃiuni omeneşti fără intenŃia de a da naştere
la raporturi juridice de obligaŃii, care totuşi produc asemenea efecte în puterea legii,
fără ca prin asemenea efecte să se încalce normele de drept în vigoare.
Reglementare. În Codul civil, în art. 986-997 sub denumirea de cvasicontracte
sunt reglementate două asemenea izvoare de obligaŃii: gestiunea de afaceri (art. 987-
991) şi plata nedatorată (art. 992-997).
21
 Practica şi literatura au adăugat un al treilea fapt juridic licit – îmbogăŃirea fără
justă cauză.

3.1. Gestiunea intereselor altei persoane (gestiunea de afaceri)

DefiniŃie. Gestiunea de afaceri este faptul juridic licit care constă în aceea că o
persoană numită gerant, fără a fi primit o împutenicire, încheie din proprie iniŃiativă,
aceste juridice sau săvârşeşte actel materiale necesare sau utile, iar în favoarea sau
interesul altei persoane, numită gerat.

CondiŃiile gestiunii de afaceri:

a) să existe o gerare a intereselor altuia.
Acte juridice: plata unei datorii, actul pentru efectuarea unor reparaŃii, chemarea
unui medic, inscripŃia unei ipoteci, încheierea unui contract de asigurare.
În principiu, actele nu pot depăşi sfera actelor de conservare şi administrare. Se
pot încheia acte de dispoziŃie asimilate actelor de administrare, de exemplu, în cazul
mărfurilor perisabile.
Fapte materiale: descărcarea unor mărfuri, stingerea unui incendiu, repararea
unei conducte, asistenŃa medicală în caz de accident , salvarea unui animal.
b) actele şi faptele gerantului să fie utile geratului. Trebuie să aibă caracter
patrimonial şi să fie evitat pierderea unei valori patrimoniale ori să fi sporit valoarea unui
bun.
Utilitatea gestiunii se apreciază la momentul realizării sale.
c) actele de gestiune să fie săvârşite din iniŃiativa gerantului, în absenŃa unui
mandat şi fără ştirea geratului.
Dacă există opoziŃia geratului, continuarea intervenŃiei gerantului în afacerile
patrimoniale ale geratului echivalează cu o imixtiune ilegală.
d) actele şi faptele de gestiune să fie făcute cu intenŃia de a gera interesele
altuia.
Nu este necesar ca actele şi faptele să fie făcute în mod exclusiv în favoarea
geratului.
Trebuie să existe intenŃia de a-l obliga pe gerat la restituirea cheltuielilor făcute.
e) gerantul să aibă capacitatea de a contracta, având în vedere că este pus în
situaŃia încheierii unor acte juridice, pe de-o parte, şi prin faptele materiale săvârşite şi-
ar putea agrava starea patrimonială. Nu interesează capacitatea geratului.

Efectele gestiunii de afaceri.

A. Raporturile dintre gerant şi gerat –gestiunea intereselor altei persoane,
deşi faptul juridic este consecinŃa activităŃii unei singure persoane (gerantul)
generează obligaŃii reciproce.
1. ObligaŃiile gerantului:
a) obligaŃia de a se îngriji de afacerile altuia cu diligenŃa unui bun
proprietar – art. 989 Cod civil.
ExcepŃie: art. 990 Cod civil – răspunde numai pentru dol dacă fără intervenŃia sa,
afacerea geratului s-ar fi putut compromite;
b) obligaŃia de a duce la bun sfârşit afacerea începută sau de a o continua
până când geratul va fi în măsură şi va avea mijloacele necesare să se ocupe personal
de interesele sale – art. 987 Cod civil.

22
 Art. 998 Cod civil – în cazul decesului geratului – continuarea gestiunii până
când moştenitorii geratului vor putea lua direcŃiunea afacerii.
c) obligaŃia de a da socoteală geratului şi a-i preda tot ceea ce a primit în
temeiul gestiunii.
2. ObligaŃiile geratului: de a da gerantului toate cheltuielile necesare şi utile pe
care le-a făcut în timpul gestiunii – art. 991 Cod civil.
Nu este obligat să-l remunereze pe gerant pentru serviciile făcute, cu excepŃia
cazului în care au fost efectuate în virtutea profesiunii.
B. Raporturile dintre gerat şi terŃi. Dacă gestiunea a fost ratificată sau este
utilă, geratul este îndatorat să execute toate obligaŃiile contractate de gerant, în numele
geratului ori în nume propriu, în interesul gestiunii, în măsura ăn care nu au fost încă
executate.
C. Raporturile dintre gerant şi terŃi:
a) dacă le-a adus la cunoştinŃă că acŃionează numai în contul geratului şi
gestiunea a fost ratificată sau este utilă, nu are nici o obligaŃie.
b) dacă s-a angajat personal, nu are nici o obligaŃie în mod direct şi nemijlocit de
toate obligaŃiile asumate.

3.2. Plata nedatorată.

Plata constă în executarea în natură a unei obligaŃii care are ca obiect o
prestaŃie pozitivă. Orice plată presupune existenŃa unei datorii (art. 1092 Cod civil), iar
ceea ce s-a plătit fără a fi datorat trebuie restituit.
DefiniŃie. Plata nedatorată este faptul juridic licit care constă în executarea de
către o persoană, din eroare, a unei prestaŃii la care nu era obligată şi fără intenŃia de a
plăti pentru altul.
Creditorul este cel care a plătit din eroare – solvens – art. 993 Cod civil.
Debitorul – accipiens – art. 992 Cod civil – primeşte plata din eroare sau cu
ştiinŃă.

CondiŃiile plăŃii nedatorate:

a) existenŃa unei plăŃi – remiterea unei sume de bani sau a unui bun.
În literatură se susŃine că nu poate avea ca obiect prestaŃii de a face.
Considerăm greşită această soluŃie. Restrângerea plăŃii nedatorate numai la cazurile în
care prestaŃia are ca obiect sume de bani ori bunuri are ca efect extinderea artificială a
domeniului de aplicare a îmbogăŃirii fără justă cauză.
Trebuie să existe intenŃia solvensului de a stinge o datorie.
b) datoria a cărei stingere s-a urmărit prin plată să nu existe. Nu interesează
dacă datoria nu a existat niciodată sau a existat, dar fusese stinsă prin plată sau prin alt
mod de stingere a obligaŃiilor.
InexistenŃa obligaŃiei poate fi şi relativă, cum este în situaŃia în care debitorul
plăteşte din eroare unei alte persoane decât creditorul său, ori în situaŃia în care
creditorul primeşte plata de la o altă persoană decât debitorul.
c) plata să fie făcută din eroare.
CondiŃia erorii nu este cerută în următoarele cazuri:
- plata unei obligaŃii sub condiŃie suspensivă, dacă acea condiŃie nu s-a realizat;
- plata unei obligaŃii care ulterior a fost rezolvită;
- plata făcută în executarea unei obligaŃii nule;
- plata unei datorii făcută a doua oară de către un debitor care după ce a
executat prestaŃia datorată pierde chitanŃe doveditoare şi este ameninŃat cu urmărirea

23
de către fostul său creditor. După găsirea chitanŃei ce dovedeşte prima plată efectuată,
cea de-a doua plată figurează ca o plată nedatorată.
Plata sub imperiul dolului sau sub imperiul violenŃei produce aceleaşi efecte.

Efectele plăŃii nedatorate.

DiferenŃiere în funcŃie de obiectul plăŃii şi de buna sau reaua-credinŃă a
accipiensului.
A. Bunuri fungibile – restituirea sumei de bani ori a bunurilor de gen primite, în
aceeaşi cantitate şi de aceeaşi calitate.
- accipiensul de rea-credinŃă va plăti dobânzi la suma primită din ziua plăŃii ori
daune–interese pentru lipsa de folosinŃă a lucrurilor fungibile;
B. Bunuri certe – există obligaŃia de restituire în natură.
a) accipiensul de bună-credinŃă:
- dacă a înstrăinat bunul cu titlu oneros, va restitui preŃul pe care l-a primit (art.
996 alin. 2 Cod civil);
- dacă bunul a pierit ori a fost deteriorat din cauză de forŃă majoră ori caz fortuit,
este liberat de datorie (art. 995 alin. 2 Cod civil);
b) accipiensul de rea-credinŃă:
- dacă a înstrăinat bunul – plăteşte valoarea bunului din momentul introducerii
acŃiunii;
- dacă bunul a pierit în mod fortuit, va plăti valoarea din momentul introducerii
acŃiunii, cu excepŃia cazului în care va face dovada că ar fi pierit şi dacă se afla la
solvens (art. 995 Cod civil);
- va restitui fructele culese şi va plăti valoarea celor neculese din ziua plăŃii (art.
994 Cod civil).
ObligaŃia solvensului – de a plăti accipiensului, indiferent dacă acesta a fost de
bună ori de rea-credinŃă, valoarea cheltuielilor necesare şi utile făcute în legătură cu
bunul.
Cazuri în care nu se restituie plata primită nedatorat:
- art. 993 alin. 2 Cod civil – când creditorul, de bună-credinŃă, desfiinŃează titlul
creanŃei sale. Solvensul are acŃiune împotriva adevăratului debitor;
- plata făcută unui incapabil de a primi plata – datorită incapacităŃii accipiensului,
actul plăŃii este lovit de nulitate şi, în principiu, nu are obligaŃia de restituire. În
conformitate cu principiul ocrotirii incapabilului, acŃiunea se admite numai în măsura în
care plata a profitat incapabilului (atunci când se dovedeşte că bunurile ori banii primiŃi
au servit pentru dobândirea unor bunuri sau servicii, pentru achitarea unor datorii,
precum şi atunci când se găsesc în posesia incapabilului);
- literatura juridică – actul nul pentru cauză imorală gravă. Practica judiciară a
făcut discuŃii pe marginea actelor de înstrăinare încheiate în scopul stabilirii, menŃinerii
ori reluării relaŃiilor de concubinaj, considerând că deşi un astfel de act este lovit de
nulitate absolută, nu s-ar pune problema restituirii prestaŃiilor efectuate în temeiul
actului nul, pentru că ar avea ca temei propria turpitudine a reclamantului.

3.3. ÎmbogăŃirea fără justă cauză

În Codul civil există numeroase aplicaŃii ale acestui principiu: art. 484 în materia
dobândirii fructelor, art. 493, art. 494 din materia accesiunii imobiliare artificiale, art.
1618 – în materia contractului de depozit; 1691 – în materie de gaj.

24
 DefiniŃie. ÎmbogăŃirea fără justă cauză este faptul juridic licit prin care are loc
mărirea patrimoniului unei persoane prin micşorarea corelativă a patrimoniului altei
persoane, fără ca pentru acest efect să existe o cauză justă sau un temei juridic.
Creditor este cel al cărui patrimoniu s-a diminuat.
Debitor este cel al cărui patrimoniu s-a mărit; are obligaŃia de a restitui valoarea
cu care s-a îmbogăŃit.

CondiŃiile îmbogăŃirii fără justă cauză.

A. CondiŃii materiale:
a) să existe o îmbogăŃire a pârâtului: dobândirea unui bun, îmbunătăŃirea unui
lucru, folosirea de un bun, prestarea unor numai ori servicii, evitarea unor cheltuieli;
b) să existe o diminuare a patrimoniului reclamantului: ieşirea unor valori din
patrimoniu, prestarea unor activităŃi sau servicii care nu au fost remunerate, efectuarea
unor cheltuieli în favoarea îmbogăŃitului;
c) mărirea patrimoniului pârâtului şi diminuarea patrimoniului reclamantului să
aibă o cauză unică.
B. CondiŃii juridice:
a) îmbogăŃirea şi sărăcirea corespunzătoare să fie lipsite de o cauză justă, adică
de un temei juridic care să le justifice;
b) îmbogăŃitul să fie de bună-credinŃă;
c) reclamantul să nu aibă la dispoziŃie o altă acŃiune în justiŃie pentru realizarea
dreptului său de creanŃă împotriva pârâtului.- Caracterul subsidiar al acŃiunii – poate fi
folosită această acŃiune numai atunci când se reŃine că există o mărire a patrimoniului
pârâtului ce nu are temei juridic şi că trebuie să se producă restituirea prestaŃiei, dar nu
este reglementat un al mijloc procesual la dispoziŃia reclamantului. AcŃiunea în
restituirea îmbogăŃirii fără justă cauză nu vine să înlocuiască nici acŃiuni inadmisibile şi
nici acŃiuni al căror exerciŃiu a fost pierdut de către reclamant ca urmare a intervenirii
prescripŃiei ori a decăderii.
Efectele îmbogăŃirii fără justă cauză.
ObligaŃia de restituire în natură, fie în echivalent.
a) îmbogăŃitul restituie numai valoarea îmbogăŃirii sale; nu va restitui fructele sau
dobânzile legale;
b) reclamantul are dreptul de a i se restitui doar valoarea cu care s-a diminuat
patrimoniul său.
Momentul la care se determină valoarea îmbogăŃirii respectiv a sărăcirii, este
acela al cererii de chemare în judecată.

4. Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii (Răspunderea civilă

delictuală)
1. Aspecte generale: a) noŃiune, terminologie şi reglementare juridică; b)
funcŃiile răspunderii civile delictuale; c) comparaŃie între răspunderea civilă delictuală şi
alte feluri de răspundere.
2. Răspunderea pentru fapta proprie: a) condiŃiile generale ale
răspunderii; b) proba elementelor răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie; c)
aspecte specifice privind răspunderea civilă pentru fapta proprie a persoanei juridice.

25
 3. Răspunderea pentru fapta altei persoane: a) răspunderea părinŃilor
pentru fapta copilor minori; b) răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a
meşteşugarilor pentru faptele ucenicilor; c) răspunderea comitenŃilor pentru faptele
prepuşilor.
4. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale, edificii şi de
lucruri: a) răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale; b) răspunderea pentru
ruina edificiului; c) răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general.

1. Aspecte generale.
a) noŃiune, terminologie şi reglementare juridică. În puŃine articole (art. 998-
1003), în texte cu grad mare de generalitate, Codul civil de la 1864, a sintetizat un
principiu care corespunde atât unor cerinŃe de etică şi echitate socială, cât şi unor
cerinŃe ale securităŃii juridice: principiul răspunderii civile pentru faptele ilicite
cauzatoare de prejudicii.
Potrivit art. 998 Cod civil, „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu,
obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara. În completare, prin art.
999 se precizează că „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin
fapta sa, dar şi acela ce a cauzat prin neglijenŃa sau prin imprudenŃa sa”.
În afară de răspunderea pentru fapta proprie (Art. 998-999), prin articolele 1000-
1002 Cod civil se instituia răspunderea unor categorii de persoane pentru ilicită
săvârşită de o altă persoană (art. 1000), răspunderea pentru prejudiciile cauzate de
lucrurile ori animalele aflate în paza juridică a unor persoane (art. 1000 alin. 1 şi art.
1001), precum şi răspunderea proprietarului pentru prejudiciile produse prin ruina unor
construcŃii care îi aparŃin (art. 1002).
Prin art. 1003 Cod civil a fost concretizat caracterul solidar al răspunderii
persoanelor cărora le este imputabilă cauzarea prejudiciului.
În articolul 1349 alin (1) NCC, se arată: “Orice persoană are îndatorirea să
respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu
aducă atingere, prin acŃiunile ori inacŃiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale
altor persoane”, pentru ca în alineatul (2) al aceluiasi articol, să se precizeze: “Cel care,
având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate,
fiind obligat să le repare integral”.
În conformitate cu prevederile alineatului (3) din articolul 1349 alin (1) NCC, “În
cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul
cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum şi de ruina
edificiului”.
Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii declanşează o răspundere civilă delictuală
al cărei conŃinut îl constituie obligaŃia civilă de reparare a prejudiciului cauzat.
CorelaŃii. Răspunderea pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii este o parte
componentă a răspunderii sociale ce revine fiecărei persoane pentru faptele sale.
Constituie una din formele răspunderii juridice. Răspunderea juridică cunoaşte mai
multe forme: răspunderea civilă, răspunderea penală, răspunderea disciplinară,
răspunderea administrativă, precum şi diferite alte modalităŃi în care răspunderea
juridică se poate manifesta potrivit specificului diferitelor ramuri ale dreptului.
Răspunderea civilă se concretizează, de regulă, într-o obligaŃie de despăgubire,
de reparare a unui prejudiciu cauzat prin fapta ilicită. La rândul său, răspunderea civilă
poate fi delictuală sau contractuală.
Uneori, răspunderea civilă poate să apară singură. Alteori, ea se poate cumula,
poate fi dublată cu alte forme de răspundere juridică, de exemplu, cu răspunderea

26
penală ori cu răspunderea administrativă sau disciplinară etc. În contextul acestui
cumul de răspunderi, fiecare răspundere păstrează caracterul de sine stătător şi va
acŃiona în formele sale specifice.
b) FuncŃiile răspunderii civile delictuale. FuncŃia educativ-preventivă. ConştiinŃa
ca fapta ilicită cauzatoare de prejudicii nu rămâne nesancŃionată, ci atrage, după sine
obligaŃia de dezdăunare, este de natură a îndeplini o funcŃie educativă şi deci o funcŃie
socială de prevenire a producerii unor asemenea fapte.
FuncŃia reparatorie. Întrucât răspunderea civilă delictuală se concretizează într-o
obligaŃie de dezdăunare, care se stabileşte în sarcina autorului prejudiciului,
îndeplineşte o funcŃie reparatorie. Constituie un mijloc de apărare a drepturilor
subiective.
c) ComparaŃie între răspunderea civilă delictuală şi alte feluri de răspundere
juridică.
Răspunderea civilă delictuală şi răspunderea penală. Atât răspunderea civilă
delictuală cât şi răspunderea penală intră în acŃiune ca urmare a comiterii unei fapte
ilicite, care aduce atingere unor valori sociale ocrotite de lege.
În îndepărtata istorie a instituŃiei răspunderii juridice, cele două feluri de
răspundere – civilă şi penală – se confundau. Cu timpul, deosebirea dintre ele a devenit
din ce în ce mai netă, ea fiind în prezent unanim acceptată în toate sistemele de drept.
În ceea ce priveşte răspunderea civilă delictuală, aceasta acŃionează ori de câte
ori, printr-o faptă ilicită a unei persoane, se cauzează un prejudiciu unei alte persoane.
Răspunderea penală nu exclude răspunderea civilă, după cum nici răspunderea
civilă nu o exclude pe cea penală; cele două răspunderi pot acŃiona concomitent, se
pot, cu alte cuvinte, cumula.
Deosebiri existente între răspunderea civilă şi cea penală: temeiul, rolul
vinovăŃiei autorului, capacitatea persoanelor chemate să răspundă pentru faptele lor
ilicite, modul de stabilire a răspunderii, competenŃa instanŃelor, modul de sesizare,
procedura de judecată, reglementarea prescripŃiei.
Răspunderea civilă delictuală şi răspunderea civilă contractuală.
Elementele care le condiŃionează sunt aceleaşi: existenŃa unei fapte ilicite, prin care se
încalcă o anumită obligaŃie, aducându-se, prin aceasta, o atingere unui drept subiectiv;
săvârşirea cu vinovăŃie a acestei fapte, ca element subiectiv al răspunderii; existenŃa
unui prejudiciu patrimonial; un raport de cauzalitate între faptă şi prejudiciu; capacitatea
juridică a celui chemat să răspundă.
O primă deosebire dintre cele două răspunderi o constituie faptul că, pe când în
cazul răspunderii delictuale, obligaŃia încălcată este o obligaŃie legală, cu caracter
general, care revine tuturor – obligaŃia de a nu vătăma drepturile altuia prin fapte ilicite
–, în cazul răspunderii contractuale, obligaŃia încălcată este o obligaŃie concretă,
stabilită prin contractul preexistent, încheiat între cele două subiecte ale răspunderii –
cel păgubit şi cel care şi-a încălcat obligaŃiile contractuale.
Pentru a se angaja răspunderea contractuală se cere să preexiste un contract, şi
anume un contract valabil încheiat.
Un grup de deosebiri între răspunderea civilă delictuală şi cea contractuală se
referă la unele condiŃii ale răspunderii, referitoare la capacitatea celui responsabil, la
punerea în întârziere şi la convenŃiile de nerăspundere.
Cât priveşte capacitatea cerută în materie contractuală, aceasta este capacitatea
deplină de exerciŃiu. Referitor la capacitate, în materia răspunderii delictuale nu se
stabileşte prin lege o vârstă anume; răspunde delictual, are deci capacitate delictuală,
oricine a acŃionat cu discernământ, indiferent de vârstă.

27
 În cazul răspunderii delictuale, cel ce a săvârşit fapta ilicită cauzatoare de
prejudicii este de drept în întârziere fără a fi necesară efectuarea vreunei formalităŃi
speciale în acest scop.
Pentru a angaja răspunderea contractuală este necesar ca acela ce nu şi-a
executat obligaŃia contractuală să fi fost pus în întârziere, în formele prevăzute de lege;
punerea în întârziere nu operează de drept. În cazul răspunderii delictuale, convenŃiile
de nerăspundere încheiate anterior săvârşirii faptei ilicite, în principiu, erau considerate
nule. În cazul răspunderii civile contractuale, cu anumite limite, clauzele de
nerăspundere erau admisibile, în principiu.
În prezent, Noul Cod civil, fără a face distincție între răspunderea civilă
delictuală ți răspunderea civilă contractuală, în articolul 1355 alin. (1) se arată că “Nu
se poate exclude sau limita, prin convenŃii sau acte unilaterale, răspunderea pentru
prejudiciul material cauzat altuia printr-o faptă săvârşită cu intenŃie sau din culpă gravă”,
în alineatul (2) se mentionează că “Sunt valabile clauzele care exclud răspunderea
pentru prejudiciile cauzate, printr-o simplă imprudenŃă sau neglijenŃă, bunurilor victimei”,
pentru ca în alineatul (3) să se dispună: “Răspunderea pentru prejudiciile cauzate
integrităŃii fizice sau psihice ori sănătăŃii nu poate fi înlăturată ori diminuată decât în
condiŃiile legii”.
Dispozitia alineatului (4) din articolul 1355 NCC confirmă opinia admisă de
literatura juridică potrivit căreia în cazul răspunderii civile delictuale nu poate fi vorba
despre o veritabilă conventie de înlăturare a răspunderii ca urmare a acceptarii unei
persoane de a fi prejudiciată, ci doar de o conventie de acceptare a unui risc de
producere a unui prejudiciu. Astfel, “DeclaraŃia de acceptare a riscului producerii unui
prejudiciu nu constituie, prin ea însăşi, renunŃarea victimei la dreptul de a obŃine plata
despăgubirilor”.
Întinderea reparaŃiei este mai mare la răspunderea delictuală decât la
răspunderea contractuală, întrucât în materia răspunderii civile delictuale aceasta este
integrală, cel ce a săvârşit fapta ilicită fiind Ńinut pentru toate pagubele cauzate, atât
pentru cele previzibile, cât şi pentru cele neprevizibile. O altă deosebire dintre cele
două răspunderi o aflăm în caracterul solidar al răspunderii delictuale, în caz de
coautorat la săvârşirea faptei ilicite, şi în caracterul, în principiu divizibil, al obligaŃiei de
plată a daunelor, în cazul răspunderii civile contractuale.
În ceea ce priveşte dovada culpei sunt reŃinute, de asemenea, unele deosebiri
între cele două responsabilităŃi.
În materia răspunderii civile delictuale, ca principiu, culpa autorului prejudiciului
trebuie să fie dovedită de către cel păgubit. Există însă şi unele cazuri în care culpa
este prezumată.
În materia răspunderii civile contractuale, creditorul trebuie să dovedească numai
existenŃa contractului şi faptul că obligaŃia nu a fost executată. Pe baza acestor dovezi,
culpa debitorului este prezumată.
Creditorul pagubit nu are dreptul de a opta între acŃiunea contractuală şi
acŃiunea delictuală; este Ńinut de contract.
Prin excepŃie, se admitea dreptul de opŃiune al creditorului, dacă neexecutarea
contractului era în acelaşi timp, şi infracŃiune. În situaŃia în care neexecutarea
contractului constituia infracŃiune, iar persoana vătămată era o persoană lipsită de
capacitate de exerciŃiu sau cu capacitate de exerciŃiu restrânsă, acŃiunea civilă
exercitându-se din oficiu, în procesul penal se considera că trebuie rezolvată potrivit
regulilor răspunderii civile delictuale. Astfel, nu ar fi existat drept de opŃiune, creditorul
fiind obligat să se folosească numai de acŃiunea delictuală.

28
 Critică. Felul răspunderii nu se poate schimba după calea procedurală aleasă ori
impusă. Art. 14 C.pr.pen. face referire la legea civilă şi nu la răspunderea civilă
delictulă.
Potrivit art. 1350 alin. (3) NCC, Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre
părŃi nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în
favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile. În conditiile existentei unei astfel de
prevederi, solutiile ce ar urma să fie pronuntate în viitor, ar trebui să fie în mod
categoric, în sensul inadmisibilitătii dreptului de optiune al creditorului între exercitarea
actiunii în răspundere contractuală si exercitarea actiunii în răspundere delictuală.

2. Răspunderea pentru fapta proprie.

Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a fost instituită prin art. 998 şi
999 Cod civil.
Astfel, potrivit art. 998 – aşa-zisul delict –, „orice faptă a omului, care cauzează
altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara”; iar
conform art. 999, „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin
fapta sa, dar şi pe acela ce a cauzat prin neglijenŃa sau imprudenŃa sa”.
În noul Cod civil, răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie în articolul
1357, unde se arată: “Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită,
săvârşită cu vinovăŃie, este obligat să îl repare”
(2) “Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă” .

CondiŃiile generale ale răspunderii. Din prevederile legale menŃionate rezultă că

pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer întrunite cumulativ câteva condiŃii,
şi anume:
1) existenŃa unui prejudiciu;
2) existenŃa unei fapte ilicite. Deşi în art. 998 şi 999 Cod civil se vorbeşte de o
faptă („orice faptă”; prejudiciul cauzat „prin fapta sa”), atât practica judiciară, cât şi
literatura juridică sunt unanime în a considera că numai o faptă ilicită poate să atragă
după sine răspunderea civilă delictuală;
3) existenŃa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu. Art. 998
precizează că fapta omului care „cauzează altuia prejudiciu”, obligă la repararea
acestuia;
4) existenŃa vinovăŃiei (vinei) celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenŃia,
neglijenŃa sau imprudenŃa cu care a acŃionat.

1) Prejudiciul (pagubă, daună) reprezintă consecinŃa negativă patrimonială şi

nepatrimonială a încălcării drepturilor subiective şi intereselor legitime ale unei
persoane.
Clasificarea prejudiciilor:
a) patrimoniale şi nepatrimoniale;
b) cauzate direct persoanei umane şi cauzate direct bunurilor sale;
c) previzibile şi imprevizibile;
d) instantanee şi succesive.
Prejudiciul trebuie să fie urmarea încălcării unui drept subiectiv sau a unui interes
legitim (rezultat al unei situaŃii de fapt şi nu corespunde unui drept subiectiv).
CondiŃii pentru protejarea unui interes: situaŃia de fapt să fi avut caracter de
stabilitate; să fie vorba de vătămarea unui interes licit şi moral.

29
 Noul Cod civil, în privinta prejudiciului provocat prin lezarea unui interes, dispune
în articolul 1359: Autorul faptei ilicite este obligat să repare prejudiciul cauzat şi când
acesta este urmare a atingerii aduse unui interes al altuia, dacă interesul este legitim,
serios şi, prin felul în care se manifestă, creează aparenŃa unui drept subiectiv.
Acelasi lucru este evocat de dispozitiile art. 1390 alin. (2) NCC, unde se arată:
Cu toate acestea, instanŃa, Ńinând seama de împrejurări, poate acorda despăgubire şi
celui căruia victima, fără a fi obligată de lege, îi presta întreŃinere în mod curent.
CondiŃiile prejudiciului patrimonial. Pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de
reparare se cer a fi întrunite unele condiŃii, şi anume: să fie cert şi să nu fi fost reparat
încă.
1. Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privinŃa
existenŃei, cât şi în privinŃa posibilităŃii de evaluare.
Este întotdeauna cert prejudiciul actual, deci prejudiciul deja produs la data când
se pretinde repararea lui.
Este, de asemenea, cert prejudiciul viitor, care, deşi nu s-a produs încă, este
sigur că se va produce în viitor, el fiind astfel, susceptibil de evaluare. Dispozitiile art.
1385 alin. (2) NCC sunt în sensul că Se vor putea acorda despăgubiri şi pentru un
prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică.
Prejudiciile viitoare şi eventuale obligă la reparare numai după ce s-au produs ori
este sigur că se vor produce.
2. CondiŃia ca prejudiciul să nu fi fost reparat încă. Reperarea prejudiciului în
cadrul răspunderii delictuale are drept scop să înlăture integral efectele faptei ilicite, iar
nu să constituie o sursă de dobândire a unor venituri suplimentare, în plus faŃă de
paguba suferită.
De regulă, cel care trebuie să acopere prejudiciile cauzate este cel care a
săvârşit fapta ilicită.
Există însă situaŃii în care altcineva decât autorul prejudiciului a plătit despăgubiri
ori a făcut anumite prestaŃii, prin care s-a acoperit, în total sau în parte, prejudiciul.
Răspunderea civilă este înlăturată dacă victima a obŃinut deja repararea
prejudiciului de la autor sau de la persoana obligată a răspunde pentru acesta.

SituaŃia plăŃilor făcute de terŃe persoane:

a) plata făcută cu intenŃia de a repara, total sau parŃial – victima poate cere
reparaŃia de la autorul faptei ilicite numai pentru eventuala diferenŃă de prejudiciu care
a rămas neacoperit;
b) plata făcută cu intenŃia de a o gratifica sau de a-i veni în ajutor victimei – îşi
păstrează dreptul de a obŃine despăgubiri de la autorul faptei ilicite;
c) plata făcută de un terŃ obligat să plătească pe un alt temei decât răspunderea
civilă delictuală:
- autorul prejudiciului estre asigurat de răspundere civilă – are dreptul la
eventuala diferenŃă de despăgubire;
- victima este beneficiara unei asigurări de persoane – măsură de prevedere şi
de economisire – are drept la despăgubiri de la autor;
- victima este beneficiara unei asigurări de bunuri are dreptul la eventuala
diferenŃă de prejudiciu neacoperită; asiguratorul are drept de regres împotriva autorului
pentru sumele plătite;
- victima beneficiază de pensie de invaliditate ori de urmaş – poate pretinde
eventuala diferenŃă dintre pensie şi valoarea integrală a pagubei.

30
 Repararea prejudiciului. În cazul în care sunt întrunite condiŃiile pentru a se putea
obŃine repararea prejudiciului, se pot stabili măsurile pentru repararea efectivă a
acestuia.
Principiul general este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat prin fapta
ilicită. Conform art. 1385 alin. (1) NCC, Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu
se prevede altfel.
Aceasta înseamnă că autorul prejudiciului este obligat să acopere nu numai
prejudiciul efectiv (damnum emerges), dar şi beneficiul nerealizat de victimă (lucrum
cessans) ca urmare a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii. În acest mod se urmăreşte
a se asigura restabilirea situaŃiei anterioare a victimei prejudiciului. Conform art. 1385
alin. (3) NCC, Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat,
câştigul pe care în condiŃii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit,
precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
Conform alineatului (4) al articolului 1385 NCC, Dacă fapta ilicită a determinat şi
pierderea şansei de a obŃine un avantaj sau de a evita o pagubă, reparaŃia va fi
proporŃională cu probabilitatea obŃinerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei,
Ńinând cont de împrejurări şi de situaŃia concretă a victimei.
În stabilirea întinderii despăgubirilor nu se ia în considerare nici starea materială
a autorului prejudiciului, nici starea materială a victimei.
Gravitatea vinovăŃiei nu constituie, în principiu, un criteriu pentru stabilirea
cuantumului despăgubirilor: autorul prejudiciului răspunde integral, chiar şi pentru culpa
cea mai uşoară. Gravitatea culpei poate fi luată în considerare în stabilirea
despăgubirilor, în situaŃia în care în producerea prejudiciului suferit de victimă se reŃin,
atât culpa autorului cât şi culpa proprie a victimei înseşi. În acest sens, în articolul 1371
alin. (1) NCC, se arată: Dacă prejudiciul a fost cauzat prin acŃiunea simultană sau
succesivă a mai multor persoane, fără să se poată stabili că a fost cauzat sau, după
caz, că nu putea fi cauzat prin fapta vreuneia dintre ele, toate aceste persoane vor
răspunde solidar faŃă de victimă, iar potrivit alineatului (2) al aceluiasi articol, aceeasi
regulă se aplică şi în cazul în care la cauzarea prejudiciului au contribuit atât fapta
săvârşită de autor, cu intenŃie sau din culpă, cât şi forŃa majoră, cazul fortuit ori fapta
terŃului pentru care autorul nu este obligat să răspundă.
În principiu repararea prejudiciilor trebuie să se facă în natură. În cazul în care
repararea în natură nu este posibilă, repararea se face prin echivalent sub forma
acordării de depăgubiri (daune) care trebuie stabilite în raport cu prejudiciul efectiv
suferit de cel păgubit. În Noul Cod civil, în articolul 1386 alin. (1), se arată: Repararea
prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situaŃiei anterioare, iar dacă aceasta nu
este cu putinŃă ori dacă victima nu este interesată de reparaŃia în natură, prin plata unei
despăgubiri, stabilite prin acordul părŃilor sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească.
Conform art. 1386 alin. (2) NCC, La stabilirea despăgubirii se va avea în vedere,
dacă prin lege nu se prevede altfel, data producerii prejudiciului.
Repararea prin echivalent se poate asigura fie prin acordarea unei sume globale,
fie prin stabilirea unor prestaŃii periodice succesive, cu caracter viager sau temporar. În
acest sens, în Noul Cod civil se dispune în art. 1386 alin. (3): Dacă prejudiciul are un
caracter de continuitate, despăgubirea se acordă sub formă de prestaŃii periodice.
În cazul în care, după acordarea despăgubirilor prin hotărâre judecătorească, se
face dovada unor noi prejudicii, având drept cauză aceeaşi faptă ilicită, se pot obŃine
despăgubiri suplimentare, fără a se putea invoca autoritatea de lucru judecat a hotărârii
anterior pronunŃate. Potrivit Noului Cod civil, astfel cum se arată în art. 1386 alin. (4), În
cazul prejudiciului viitor, despăgubirea, indiferent de forma în care s-a acordat, va putea
31
fi sporită, redusă sau suprimată, dacă, după stabilirea ei, prejudiciul s-a mărit, s-a
micşorat ori a încetat.
Stabilirea despăgubirilor, în cazul reparării prin echivalent a prejudiciilor:
a) momentul în funcŃie de care se apreciză echivalentul pagubelor materiale,
este data cererii de chemare în judecată – cum s-a arătat mai sus, Noul Cod civil,
conform art. 1386 alin. (2), nu adoptă această solutie, ci fixează ca moment de stabilire
a despăgubirii, data producerii prejudiciului;
b) în caz de vătămare a sănătăŃii:
- vătămarea sănătăŃii nu a avut consecinŃe de durată: se iau în considerare
cheltuielile făcute pentru restabilirea sănătăŃii şi, eventual diferenŃa dintre retribuŃie şi
sumele primite pe durata concediului medical până la însănătoşire ori retribuŃia de care
a fost lipsit pe această perioadă;
- pierderea ori reducerea capacităŃii de muncă: victima este îndreptăŃită să
primească, de regulă sub forma unor prestaŃii periodice, diferenŃa dintre pensia sau
ajutorul social primit de la asigurările sociale şi veniturile lunare de care a fost lipsită ca
urmare a vătămării suferite.
c) în cazul în care prin fapta ilicită s-a cauzat moartea unei persoane:
- plata cheltuielilor medicale şi a cheltuielilor de înmormântare;
- plata diferenŃei dintre pensia de urmaş şi valoara întreŃinerii pe care cel decedat
o acorda persoanelor pe care le avea în întreŃinere.
Problema reparării prejudiciului extrapatrimonial prin acordare de despăgubiri
băneşti. În conformitate cu dispoziŃiile art. 54-55 din Decretul nr. 31/1954 privind
repararea prin mijloace nepatrimoniale:
- dreptul victimei de a cere instanŃei să dispună încetarea săvârşirii în continuare
a faptei care se aduce atingere drepturilor sale nepatrimoniale;
- obligarea autorului faptei săvârşite fără drept să aducă la îndeplinirea orice
măsuri socotite necesare de către instanŃa pentru a se ajunge la restabilirea dreptului
încălcat;
- obligarea autorului faptei ilicite, dacă nu îndeplineştre, în termenul stabilit de
instanŃa, măsurile destinate să restabilească dreptul încălcat, la plata unei amenzi, în
folosul statului, pe fiecare zi de întârziere, socotită de la expirarea termenului.
I. Etapa admiterii repărării băneşti – de la 1065 până în decembrie 1952 –
Decizia de Îndrumare a Plenului Tribunalului Suprem nr. VII.
Prejudiciul poate fi: patrimonial sau extrapatrimonial.
Daune morale : atingeri aduse onoarei; denunŃarea calomnioasă; defăimarea
prin presă; defăimarea prin actele vexatorii; suferinŃa cauzată de moartea unei
persoane; dureri cauzate de atingerile aduse integrităŃii corporale; ruperea nejustificată
a logodnei; seducŃia dolosivă.
II. Etapa neadmiterii în practica judecătorească a reparării băneşti – 1952-1989 –
Decizia de Îndrumare a Plenului Tribunalului nr. VII/1952 – literatura a propus
completarea sistemului de apărare a drepturilor nepatrimoniale şi prin acordarea de
reparaŃii băneşti pentru daune morale.
III. Etapa reorientării practicii judiciare în sensul admiterii tezei tradiŃionale a
reparării daunelor morale prin despăgubiri băneşti.
Prevederi legale:
- art. 11 din Legea nr. 29/1990- Legea contenciosului administrativ;
- art. 9 din Legea nr. 11/1991-Legea concurenŃei;
- art. 2 alin. 5 din Legea nr. 48/1992 – Legea audiovizualului;
- art. 139 din Legea nr. 8/1996 – Legea drepturilor de autor.

32
 Sumele de bani plătite nu au rolul unei reparaŃii propriu-zise, al unor despăgubiri,
ci al unor suferinŃe fizice ori psihice ale victimelor.
Problema întinderii – nu trebuie să se transforme în amenzi excesive pentru
autorii daunelor şi nici în venituri nejustificate pentru victime.
Conform Noului Cod civil, este admisă acordarea de daune morale pentru
repararea prejudiciului nepatrimonial, dat fiind că în articolul 1391 alin. (1) se arată că
În caz de vătămare a integrităŃii corporale sau a sănătăŃii, poate fi acordată şi o
despăgubire pentru restrângerea posibilităŃilor de viaŃă familială şi socială. De
asemenea, în articolul 253 alin. (4) NCC, privitor la mijloacele de apărare a drepturilor
personale nepatrimoniale, se arată: De asemenea, persoana prejudiciată poate cere
despăgubiri sau, după caz, o reparaŃie patrimonială pentru prejudiciul, chiar
nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei
prejudiciabile. În aceste cazuri, dreptul la acŃiune este supus prescripŃiei extinctive.
Conform alineatului (2) al aceluiasi articol, InstanŃa judecătorească va putea, de
asemenea, să acorde despăgubiri ascendenŃilor, descendenŃilor, fraŃilor, surorilor şi
soŃului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum şi oricărei alte persoane
care, la rândul ei, ar putea dovedi existenŃa unui asemenea prejudiciu.
2).Fapta ilicită este acŃiunea sau inacŃiunea prin care, încălcându-se normele
dreptului obiectiv sau regulilor de convieŃuire socială, se aduce atingere drepturilor
subiective sau inteselor legitime ale unei persoane.
Trăsături: 1) are caracter obiectiv şi constă într-o conduită ori o manifestare
umană exteriorizată printr-o acŃiune sau inacŃiune;
2) fapta este mjlocul prin care se obiectivează un element psihic; este
expresia unei atitudini psihice;
3) este contrară ordinii sociale: contrară legii în sensul larg al
cuvântului; contrară regulilor de convieŃuire socială sau bunelor moravuri. “”.

Cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei cauzatoare de prejudicii:

- legitima apărare. Art. 1360 NCC: “Nu datorează despăgubire cel care, fiind în
legitimă apărare, a cauzat agresorului un prejudiciu”;
- starea de necesitate. Anterior intrării in vigoare a Noului Cod civil, se
considera că săvârsirea faptei cauzatoare de prejudiciu în stare de necesitate
ar înlătura răspunderea civilă delictuală. Potrivit Noului Cod civil, nu se
înlătură total obligatia de reparare a prejudiciului, ci este doar limitată potrivit
regulilor îmbogătirii fără justă cauză, conform art. 1361: “Cel care, aflat în
stare de necesitate, a distrus sau a deteriorat bunurile altuia pentru a se
apăra pe sine ori bunurile proprii de un prejudiciu sau pericol iminent este
obligat să repare prejudiciul cauzat, potrivit regulilor aplicabile îmbogăŃirii fără
justă cauză”;
- îndeplinirea unei îndatoriri legale sau a ordinului dat de o autoritate
competentă. Conform art. 1364 NCC, “Îndeplinirea unei activităŃi impuse ori
permise de lege sau ordinul superiorului nu îl exonerează de răspundere pe
cel care putea să îşi dea seama de caracterul ilicit al faptei sale săvârşite în
asemenea împrejurări”;
- exercitarea normală a unui drept subiectiv – problema abuzului de drept. Art.
1353 NCC: “Cel care cauzează un prejudiciu prin chiar exerciŃiul drepturilor
sale nu este obligat să îl repare, cu excepŃia cazului în care dreptul este
exercitat abuziv”;

33
 - consimŃământul victimei. Nu este propriu-zis un consimtământ al victimei de a
se comite împotriva sa o faptă ilicită cu consecinte prejudiciabile, ci este
vorba de acceptarea unui risc de producere a unui prejudiciu, pentru cazul în
care în timpul desfăsurării unor activităti, din neglijentă ori din imprudentă, se
produc unele prejudicii, cum este cazul unor accidentări produse în cadrul
jocurilor si competitiilor sportive, datorită încălcării din culpă a unor reguli de
joc.
3) Raportul de cauzalitate. Prejudiciul cauzat altuia trebuie să fie consecinŃa
faptei ilicite.
Teorii elaborate pentru stabilirea raportului de cauzalitate:
A. Sistemul echivalenŃei condiŃiilor sau condiŃii sine qua non. Potrivit acestui
sistem, în ipoteza în care nu se poate stabili cu precizie cauza prejudiciului, se atribuie
valoare cauzală egală tuturor faptelor şi evenimentelor care au precedat acel prejudiciu.
Critica: se includ fapte foarte îndepărtate, cu rol neglijabil, oarecare, cu efect
numai cu prilejul producerii pagubei.
B. Sistemul cauzei proxime. Din întreaga sferă a elementelor şi faptelor care au
precedat producerea efectului păgubitor, reŃine drept cauză, ultima faptă, cea care este
imediat anterioară efectului; se consideră că, în lipsa acesteia, nici celelalte condiŃii
antecedente nu ar fi devenit eficiente sub aspect cauzal, că deci ultima cauză – causa
proxima – înglobează în sine eficienŃa tuturor cauzelor anterioare. Critica: se înlătură
caracterul cauzal al unor fapte anterioare care au rol decisiv.
C. Sistemul cauzei adecvate (al cauzei tipice). În determinarea raportului de
cauzalitate ar urma să fie reŃinute numai acele antecedente ale efectului care întrunesc
calitatea de condiŃie sine qua non, care îi sunt adecvate, în înŃelesul că sunt tipice,
adică în mod obişnuit sunt susceptibil de a produce efectul respectiv.
D. Sistemul indivizibilităŃii cauzei şi condiŃiilor. CondiŃiile sunt împrejurări care,
fără a produce efectul păgubitor, favorizează producerea acestuia, înlesnind naşterea
procesului cauzal, grăbind şi favorizând dezvoltarea lui sau garantându-i ori
asigurându-i rezultatele negative.
4) VinovăŃia (culpa, greşeala). VinovăŃia reprezintă atitudinea psihică pe care
autorul a avut-o la momentul săvârşirii faptei ilicite sau, mai exact, la momentul imediat
anterior săvârşirii acesteia, faŃă de faptă şi urmările acesteia.
Ca prim factor al atitudinii psihice apare, aşadar factorul intelectiv de conştiinŃă,
fiind reprezentarea semnificaŃiei sociale a faptei şi prevederea ori posibilitatea de
prevedere a urmărilor acesteia.
În procesul de formare a atitudinii psihice subiective, factorul intectiv este urmat
de factorul volitiv, de voinŃă, concretizat în actul psihic de deliberare şi deczie cu privire
la comportamentul ce urmează a fi adoptat.
Formele vinovăŃiei. O definire precisă a diferitelor forme ale vinovăŃiei, cu
aplicare şi în materia răspunderii civile, găsim în art. 19 Cod penal, care prevede că
vinovăŃia comportă două forme: intenŃia şi culpa.
La rândul său, intenŃia este de două feluri (art. 19 pct. 1 Cod penal): a) intenŃia
diectă, când autorul faptei prevede rezultatul faptei şi urmăreşte producerea lui prin
săvârşirea acelei fapte; b) intenŃia indirectă, când autorul prevede rezultatul faptei şi,
deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui.
Culpa este de două feluri (art. 19 pct. 2 Cod penal): a) imprudenŃa (uşurinŃa),
când autorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind, fără temei, că el
nu se va produce; neglijenŃa, când autorul nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia
şi putea să-l prevadă.
34
 Răspunderea delictuală operează, în principiu, pentru cea mai uşoară culpă, iar
indiferent de gravitatea vinovăŃiei, obligaŃia de reparare a prejudiciului cauzat este
integrală. Acest lucru este confirmat de dispozitiile art. 1357 alin. (2) NCC, în
conformitate cu care Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.
În cazul vinovăŃiei comune a autorului şi victimei prejudiciului, gradul de vinovăŃie
ale celor doi se ia drept criteriu pentru stabilirea întinderii despăgubirilor datorate de
autor.
În cazul mai multor coautori ai prejudiciului, deşi faŃă de victimă aceştia răspund
împreună solidar, între ei, suportarea prejudiciului se stabileşte proporŃional cu
gravitatea vinovăŃiei fiecăruia. Astfel, potrivit art. 1383 NCC, Între cei care răspund
solidar, sarcina reparaŃiei se împarte proporŃional în măsura în care fiecare a participat
la cauzarea prejudiciului ori potrivit cu intenŃia sau cu gravitatea culpei fiecăruia, dacă
această participare nu poate fi stabilită. În cazul în care nici astfel nu se poate împărŃi
sarcina reparaŃiei, fiecare va contribui în mod egal la repararea prejudiciului.
Pentru a putea fi considerată răspunzătoare de propria sa faptă, se cere ca
persoana să aibă discernământul faptelor sale, să aibă, cum se mai spune, capacitate
delictuală.
Conform art. 25 alin. 3 din Decretul nr. 32/1954, minorii care nu au împlinit 14 ani
răspundeau pentru faptele lor ilicite numai dacă se dovedea că au lucrat cu
discernământ;
Persoanele lipsite de discernământ care nu erau puse sub interdicŃie, dar au
împlinit vârsta de 14 ani, erau prezumate a avea capacitate delictuală.
Conform art. 1366 alin. (1) NCC, Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani sau
persoana pusă sub interdicŃie judecătorească nu răspunde de prejudiciul cauzat, dacă
nu se dovedeşte discernământul său la data săvârşirii faptei.
Dispozitia alineatului (2) al aceluiasi articol este în sensul că Minorul care a
împlinit vârsta de 14 ani răspunde de prejudiciul cauzat, în afară de cazul în care
dovedeşte că a fost lipsit de discernământ la data săvârşirii faptei.
Articolul 1367 alin. (1) NCC arată: Cel care a cauzat un prejudiciu nu este
răspunzător dacă în momentul în care a săvârşit fapta păgubitoare era într-o stare,
chiar vremelnică, de tulburare a minŃii care l-a pus în neputinŃă de a-şi da seama de
urmările faptei sale.
Evident, cum se arată în alineatul (2) al articolului 1367 NCC, Cu toate acestea,
cel care a cauzat prejudiciul este răspunzător, dacă starea vremelnică de tulburare a
minŃii a fost provocată de el însuşi, prin beŃia produsă de alcool, de stupefiante sau de
alte substanŃe.
Prin exceptie de la regula potrivit căreia cel lipsit de discernământ nu are
obligatia de dezdăunare, în conformitate cu prevederile art. 1386 alin. (1), continând
nota marginală Obligatia subsidiară de indemnizare a victimei, se dispune că Lipsa
discernământului nu îl scuteşte pe autorul prejudiciului de plata unei indemnizaŃii către
victimă ori de câte ori nu poate fi angajată răspunderea persoanei care avea, potrivit
legii, îndatorirea de a-l supraveghea, iar conform dispozitiilor alineatului (2) al aceluiasi
articol, IndemnizaŃia va fi stabilită într-un cuantum echitabil, Ńinându-se seama de starea
patrimonială a părŃilor.

Împrejurări care înlătură vinovăŃia: a) fapta victimei înseşi ; b) fapta unui terŃ,
pentru care autorul nu este Ńinut să răspundă. În acest sens, sunt de mentionat
dispozitiile art. 1352 NCC, în conformitate cu care Fapta victimei înseşi şi fapta terŃului
înlătură răspunderea chiar dacă nu au caracteristicile forŃei majore, ci doar pe cele ale
35
cazului fortuit, însă numai în cazurile în care, potrivit legii sau convenŃiei părŃilor, cazul
fortuit este exonerator de răspundere; c) cazul fortuit, stricto sensu. Conform
dispozitiilor art. 1351 alin. (3) NCC, Cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi
prevăzut şi nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă
evenimentul nu s-ar fi produs; d) cazul de forŃă majoră. Potrivit art. 1351 alin. (2) NCC,
ForŃa majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil.

Răspunderea civilă delictuală a persoanei juridice pentru fapta proprie.

În conformitate cu dispoziŃiile art. 35 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954: Faptele
licite şi ilicite săvârşite de organele sale obligă însăşi persoana juridică, dacă au fost
săvârşite cu prilejul îndeplinirii funcŃiilor lor.
Interpretarea extensivă: abuzul de funcŃie, devierea de la funcŃie sau a constituit
prilejul săvârşirii faptei.
Dacă persoana juridică despăgubeşte victima, are acŃiune de regres împotriva
persoanei fizice care a săvârşit fapta ilicită.
Art. 35 alin. ultim din Decretul nr. 31/1954 – Faptele ilicite atrag şi răspunderea
personală a celui care le-a săvârşit, atât faŃă de persoana juridică, cât şi faŃă de cel de-
al treilea.

3). Răspunderea pentru fapta altei persoane.

a) Răspunderea părinŃilor pentru fapta copiilor minori. Reglementare. În art. 1000
alin. 2 Cod civil se prevedea că „tatăl şi mama, după moartea bărbatului, sunt
responsabili de prejudiciul cauzta de copiii lor minori ce locuiesc cu dânşii”; în alin. final
se prevede, totodată, că „tatăl şi mama...sunt apăraŃi de responsabilitatea arătată mai
sus, dacă probează că n-au putut împiedica faptul prejudiciabil”.
Persoanele răspunzătoare: PărinŃii fireşti, indiferent că filiaŃia copilului este din
căsătorie sau din afara căsătoriei; părinŃii adoptivi, indiferent că adopŃiunea este cu
efecte depline sau cu efecte restrânse.
Nu răspundeau: instituŃiile de ocrotire, tutorii, curatorii, rudele minorului ori
persoanele cărora le-au fost încredinŃaŃi minorii.
Fundamentul răspunderii indirecte a părinŃilor.
I. PrezumŃie legală relativă de culpă instituită în sarcina părinŃilor. S-a considerat
că în Codul civil se stabilea un sistem de prezumŃii referitoare la răspunderea părinŃilor,
menite să uşureze situaŃia victimei sub aspect probatoriu.
În realitate, după ce victima prejudiciului făcea dovada, care indiscutabil că îi
revenea în mod direct, privind existenŃa prejudiciului, a faptei ilicite a minorului şi
legătura de cauzalitate dintre această faptă şi prejudiciu, o triplă prezumŃie se declanşa,
în virtutea prevederilor art. 1000 alin. 2 Cod civil în privinŃa părinŃilor şi anume:
- prezumŃia că în exercitarea îndatoririlor ce le reveneau faŃă de copilul minor au
existat abateri;
- prezumŃia de cauzalitate între neîndeplinirea îndatoririlor ce le reveneau şi
comiterea de către minor a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii;
- prezumŃia vinei (culpei) părinŃilor, de obicei în forma neglijenŃei, cu privire la
neîndeplinirea ori îndeplinirea necorepunzătoare a obligaŃiilor pe care le aveau.
Problemă discutabilă. Determinarea sferei faptelor pentru care părinŃii erau
prezumaŃi în culpă:
a) opinia clasică – neîndeplinirea obligaŃiei de supraveghere sau supravegherea
necorespunzătoare a copilului minor;
36
 b) neîndeplinirea sau îndeplinirea necorepunzătoare a obligaŃiei de
supraveghere, cât şi lipsa de educaŃie sau educaŃia necorespunzătoare dată copilului
minor;
c) neîndeplinirea ori îndeplinirea necorepunzătoare a obligaŃiei de supraveghere,
precum şi a obligaŃiei de creştere a copilului minor.
ObligaŃia de creştere, care era prevăzută de art. 101 alin. 2 Codul familiei, era
mai cuprinzătoare decât aceea de educare.
II. Ideea de garanŃie, simplă sau combinată cu culpa prezumată.
CondiŃiile răspunderii părinŃilor:
1) CondiŃii generale: prejudiciul, fapta ilicită a minorului şi raportul de cauzalitate
dintre fapta minorului şi prejudiciului suferit;
2) CondiŃii speciale: minoritatea şi comunitatea de locuinŃă a copilului cu părinŃii.
LocuinŃa minorului coincide de cele mai multe ori cu domiciul său legal.
Domiciliul legal – art. 14 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 – la părinŃii săi, iar dacă
părinŃii nu au o locuinŃă comună, la acela dintre părinŃi la care el locuieşte statornic. În
acelaşi sens erau şi dispoziŃiile art. 100 alin. 1 din Codul familiei.
Art. 14 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954 – domiciliul copilului încredinŃat de
instanŃa judecătorească unei a treia persoane rămâne la părinŃii săi.
Interesa locuinŃa pe care legea o stabilea pentru minor, adică cea pe care
trebuia să o aibă şi nu aceea pe care o avea în fapt minorul la momentul comiterii faptei
ilicite cauzatoare de prejudiciu.
SituaŃii în care locuinŃa de fapt a minorului se afla în altă parte decât la părinŃii
săi:
A. Copilul avea locuinŃa legală la părinŃii săi, dar, temporar, se afla în altă parte
cu consimŃământul sau ştirea părinŃilor, de exemplu în vizită la rude, internat în spital.
PărinŃii răspundeau datorită carenŃelor în educaŃia acestora.
B. Copilul nu locuia în fapt cu părinŃii săi, împotriva voinŃei acestora. De exemplu,
în cazul în care minorul era fugit de la locuinŃă, părinŃii răspundeau pentru fapta ilicită a
acestuia; în cazul în care părinŃii erau arestaŃi, de regulă, se considera că aceştia nu
răspund, apreciindu-se că fapta pentru care au fost arestaŃi determină încetarea
comunităŃii de locuinŃă.
C. În cazul în care minorul fugit dintr-o şcoală ori centru de reeducare, au fost
date soluŃii contradictorii. În ultima perioadă s-a concluzionat că aceştia trebuie să
răspundă pentru fapta ilicită a minorului întrucât se datorează carenŃelor în educaŃie.
D. Minorul care avea o altă locuinŃă în scopul desăvârşirii învăŃăturii, pregătirii
profesionale ori determinată de faptul încadrării lui în muncă, s-a considerat că nu se
suspenda nici nu încetau drepturile şi îndatoririle părinteşti, deci, în consecinŃă
răspundeau.
E. Minorul încredinŃat unuia dintre părinŃi, datorită faptului că aceştia sunt
divorŃaŃi sau despărŃiŃi în fapt, ori acesta este născut din afara căsătoriei, soluŃia
tradiŃională fiind aceea că răspundea părintele căruia i-a fost încredinŃat copilul prin
hotărâre sau prin convenŃia părŃilor; mai putea răspunde părintele la care minorul locuia
în fapt de un timp apreciabil; ulterior, s-a admis că răspundea şi părintele la care nu
locuieşte copilul minor indiferent dacă i-a fost încredinŃat sau nu, pe motiv că ambii
părinŃi trebuie să contribuie la creşterea şi educarea copiilor lor minori.
Efectele răspunderii. Dacă toate condiŃiile prevăzute de art. 1000 alin. 2 C. Civ.
erau îndeplinite, părinŃii erau ŃinuŃi să răspundă integral faŃă de victima prejudiciului
cauzat de minor.

37
 În ipoteza în care minorul era lipsit de discernământ, numai părinŃii răspundeau.
Dacă minorul a avut discernământ la momentul săvârşirii faptei ilicite, victima avea
latitudinea de a trage la răspundere fie pe minor – singur –, fie pe părinŃi – singuri –, fie
deopotrivă pe minor şi pe părinŃi. Temeiurile răspunderii erau diferite: minorul
răspundea pentru fapta proprie, potrivit art. 998 sau 999 Cod civil, părinŃii răspundeau
pentru fapta altuia, potrivit art. 1000 alin. 2 Cod civil.
În măsura în care părinŃii au plătit integral despăgubirile datorate pentru fapta
săvârşită de minorul cu discernământ, ei au posibilitatea ca, pe calea unei acŃiuni în
regres îndreptată împotriva acestuia, să recupereze de la acesta ceea ce au plătit
pentru el.
Înlăturarea răspunderii părinŃilor: pentru lipsa unei condiŃii generale a răspunderii;
înlăturarea prezumŃiei de culpă – art. 1000 alin. 5 – dacă probau că nu au putut
împiedica faptul prejudiciabil; cauza străină.
b) Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a meşteşugarilor pentru
faptele ucenicilor. Reglementare. În conformitate cu art. 1000 alin. 4 Cod civil
„institutorii şi artizanii (sunt responsabili) de prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor, în
timpul ce se găsesc sub a lor priveghere”. Ei se pot apăra de răspundere „dacă
probează că n-au putut împiedica faptul prejudiciabil” (art. 1000 alin. 5 Cod civil).
Domeniul de aplicare a prevederilor legale.
Prin institutor, în terminologia Codului civil s-a înŃeles învăŃătorul de la clasele
primare. Termenul a căpătat un înŃeles mai cuprinzător, reŃinându-se răspunderea nu
numai a învăŃătorului, dar şi a educatorului din învăŃământul preşcolar şi aceea a
profesorului din învăŃământul gimnazial, liceal ori profesional, la care s-a adăugat, de
asemenea, răspunderea pedagogilor din internatele de elevi şi a celor care
supravegheau pe elevi în taberele şi coloniile de vacanŃă.
Prin „artizan” în terminologia Codului civil se înŃelegea meşteşugarul care primea
spre pregătire ucenici şi care avea obligaŃia să-i înveŃe o artă sau o meserie.
Prin „elevi” se înŃelegeau persoanele care învăŃau într-o unitate preşcolară ori o
unitate de învăŃământ primar, gimnazial, liceal sau profesional.
Prin „ucenic” se înŃelegea persoana care învăŃa o meserie sub îndrumarea şi
instrucŃia unui meseriaş.
Fundamentarea răspunderii. Ca şi alin. 2 al art. 1000, şi alin. 4 stabilea o triplă
prezumŃie, dedusă din fapta ilicită cauzatoare de prejudicii comisă de către un elev sau
ucenic:
- prezumŃia că îndatorirea de supraveghere nu a fost îndeplinită în mod
corespunzător;
- prezumŃia de cauzalitate, dintre neîndeplinirea acestei îndatoriri şi săvârşirea de
către elev sau ucenic a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii;
- prezumŃia vinei (culpei) profesorului ori meşteşugarului, în neîndeplinirea ori în
îndeplinirea necorespunzătoare a îndatorii ce îi revenea.
PrezumŃia de culpă era relativă, ei putând face dovada că şi-au îndeplinit corect
obligaŃia de supraveghere.
CondiŃiile răspunderii. CondiŃii generale: fapta ilicită a elevului sau uceniciului,
prejudiciul cauzat şi raportul de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu.
Nu era necesară culpa elevului sau a ucenicului; se răspundea chiar când nu
avea discernământ ori prezenta discernământ diminuat, având în vedere că se impunea
o supraveghere deosebită.
CondiŃii speciale: a) elevul sau ucenicul să fi ost minor; b) fapta ilicită să fi fost
săvârşită de elev sau ucenic în timpul cât se afla sau trebuia să se afle sub

38
supravegherea cadrului didactic sau a meseriaşului. Dacă trebuia să se afle sub
supraveghere, dar de fapt nu era, aceasta trebuia să se datoreze unor fapte omisive
sau comisive ale cadrului didactic ori ale meseriaşului; c) elevul sau ucenicul să fi
cauzat prejudiciul unei terŃe persoane.
Efectele răspunderii. Dacă erau întrunite condiŃiile generale şi cele speciale ale
răspunderii, profesorul sau meşteşugarul era Ńinut răspunzător faŃă de victimă pentru
întregul prejudiciu.
Victima putea să cheme la răspundere numai pe elev ori ucenic sau să cheme,
deopotrivă, atât pe elev ori ucenic, cât şi pe profesor ori meşteşugar. FaŃă de victimă,
profesorul sau meşteşugarul răspundea solidar cu elevul sau ucenicul.
În măsura în care profesorul ori meşteşugarul a plătit despăgubirea, el are o
acŃiune de regres împotriva elevului ori ucenicului pentru a cărui faptă personală a
răspuns.
CorelaŃia răspunderii institutorilor sau artizanilor cu răspunderea părinŃilor.
Se punea această problemă în ipoteza în care copilul minor săvârşea o faptă
cauzatoare de prejudiciu în timpul în care se afla sau trebuia să se afle sub
supravegherea cadrului didactic ori a meşteşugarului. Se discuta dacă se va angaja în
mod exclusiv răspunderea cadrului didactic ori a meşteşugarului ori dacă se putea
angaja şi răspunderea părinŃilor. De asemenea, se punea întrebarea dacă institutorul
ori artizanul după ce despăgubeşte victima, ar avea un drept de regres împotriva
părinŃilor elevului sau ucenicului în raport cu fapta căruia i s-a angajat răspunderea.
A. Opinia potrivit căreia cele două răspunderi se exclud. SoluŃia a fost formulată
în perioada în care la baza răspunderii părinŃilor era aşezată teoria culpei în
supraveghere; se considera că aflarea copilului minor în supravegherea institutorului
sau a artizanului înlătură definitiv culpa în supraveghere a părintelui. În unele cazuri, la
momentul la care a fost formulată teoria potrivit căreia părinŃii sunt prezumaŃi în culpă
nu numai în ce priveşte supravegherea copilului, ci şi în ce priveşte educarea lui, s-a
considerat că trebuie recunoscut regresul cadrului didactic împotriva părintelui.
B. Opinia potrivit căreia cele două răspunderi pot fi angajate simultan şi
concomitent – fundamentul este al coexistenŃei culpei în supraveghere a cadrului
didactic sau a meşteşugarului cu culpa în educaŃie a părinŃilor. Fiind temeiuri diferite ale
răspunderii, s-ar putea angaja simultan.
C. Opinia potrivit căreia răspunderea părinŃilor este generală şi subsidiară în
raport cu răspunderea cadrelor didactice ori a meseriaşilor. Se consideră că
supravegherea exercitată de cadrul didactic ori de către meseriaş absoarbe şi
eventualele carenŃe educaŃionale.
În Noul Cod civil, dispozitiile art. 1374 alin(1) sunt categorice în sensul de a se
atrage o singură formă de răspundere pentru fapta minorului, arătându-se că PărinŃii nu
răspund dacă fac dovada că sunt îndeplinite cerinŃele răspunderii persoanei care avea
obligaŃia de supraveghere a minorului.
Răspunderea pentru fapta minorului sau a celui pus sub interdicŃie, în Noul Cod
civil. În articolul 1372 alin. (1), se arată: Cel care în temeiul legii, al unui contract ori al
unei hotărâri judecătoreşti este obligat să supravegheze un minor sau o persoană pusă
sub interdicŃie răspunde de prejudiciul cauzat altuia de către aceste din urme persoane.
Alineatul al doilea al aceluiați articol precizează că Răspunderea subzistă chiar
în cazul când făptuitorul, fiind lipsit de discernământ, nu răspunde pentru fapta proprie.
Obligatia părintilor pentru supravegherea copilului minor este dedusă din
contintul în articolului 261 din Noul Cod civil, unde se vorbeste despre faptul că părintii

39
sunt cei care au, în primul rând, îndatorirea de creştere şi educare a copiilor lor minori,
precum si în art. 487.
Este prevăzută în mod expres în articolul 493, în conformitate cu care PărinŃii au
dreptul şi îndatorirea de supraveghere a copilului minor.
Conform art. 134 NCC, conținutul tutelei minorului include obligatia tutorelui să
asigure îngrijirea minorului, sănătatea şi dezvoltarea lui fizică şi mentală, educarea,
învăŃătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit cu aptitudinile lui. Considerăm
că aceleasi obligatii revin curatorului special al minorului, ce este numit în conformitate
cu prevederile art. 150 NCC.
Conform art. 171 NCC, aceleasi reguli sunt aplicabile tutelei celui pus sub
interdictie judecătorească, iar conform art. 174 NCC, tutorele este dator să îngrijească
de cel pus sub interdicŃie judecătorească, spre a-i grăbi vindecarea şi a-i îmbunătăŃi
condiŃiile de viaŃă. Acelasi obligatii revin, conform art. 167 NCC, curatorului special al
persoanei ce ar urma să fie pusă sub interdictie, dat fiind că acesta este numit pentru
îngrijirea şi reprezentarea celui a cărui interdicŃie a fost cerută, precum şi pentru
administrarea bunurilor acestuia.
Potrivit dispozitiilor alineatului (3) al articolului 1372 NCC, mentinând solutiile
date de literatura si practica judiciară în interpretarea si aplicarea dispozitiilor existente
în Codul civil de la 1864, se arată: Cel obligat la supraveghere este exonerat de
răspundere numai dacă dovedeşte că nu a putut împiedica fapta prejudiciabilă. În cazul
părinŃilor sau, după caz, al tutorilor, dovada se consideră a fi făcută numai dacă ei
probează că fapta copilului constituie urmarea unei alte cauze decât modul în care şi-au
îndeplinit îndatoririle decurgând din exerciŃiul autorităŃii părinteşti.

c) Răspunderea comitenŃilor pentru faptele prepuşilor. Reglementare. Articolul

1000 alin. 3 Cod civil cuprindea dispoziŃia potrivit căreia comitenŃii răspund „de
prejudicul cauzat de ... prepuşii lor în funcŃiile ce li s-au încredinŃat”. Se mai arată prin
dispoziŃiile art. 393 alin. 1 Cod comercial că: „Patronul răspunde de faptele
prepusului...în limitele însărcinării ce i s-a dat”.
Spre deosebire de părinŃi, institutori şi meşteşugari, comitenŃii nu erau menŃionaŃi
în cuprinsul alin. 5 al art. 1000 Cod civil între cei care aveau posibilitatea să se
exonereze de răspundere dovedind că „n-au putut împiedica faptul prejudiciabil”.
În literatură şi în practică se considera că ceea ce este definitoriu pentru calităŃile
de comitent şi prepus ar fi fost existenŃa unui raport de subordonare care îşi avea
temeiul în împrejurarea că, pe baza acordului dintre ele, o persoană fizică sau juridică a
încredinŃat unei persoane fizice o anumită însărcinare. Din această încredinŃare
decurgea posibilitatea pentru prima persoană – denumită comitent – de a da
instrucŃiuni, de a direcŃiona, îndruma şi controla activitatea celeilalte persoane –
denumită prepus – aceasta din urmă având obligaŃia de a urma îndrumările şi
directivele primite.
Ulterior s-a admis că raportul de prepusenie poate să decurgă si din existenta
unui raport de subordonare ce decurge din lege.
În Noul Cod civil, conform dispozitiilor art. 1373 alin. (1), Comitentul este obligat
să repare prejudiciul cauzat de prepuşii săi ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are
legătură cu atribuŃiile sau cu scopul funcŃiilor încredinŃate.
Conform alineatului (2) al articolului 1373 NCC, Este comitent cel care, în
virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcŃia, supravegherea şi controlul
asupra celui care îndeplineşte anumite funcŃii sau însărcinări în interesul său ori al
altuia.

40
 Temeiurile de naştere a raportului de prepuşenie pot fi foarte diverse. Cel mai
adesea un astfel de temei îl constituite contractul de muncă, din care se nasc raporturi
juridice cărora le este specifică subordonarea, în procesul desfăşurării activităŃii, a
persoanei încadrate în muncă faŃă de unitatea la care este încadrată.
Deşi, în principiu, din contractul de mandat nu se naşte un raport de prepuşenie,
în mod excepŃional, un asemenea raport poate fi grefat pe un astfel de contract, în
măsura în care prin contract se stabileşte o deplină subordonare a mandatarului faŃă de
mandant. În mod asemănător, se pune problema în cazul contractului de antrepriză.
Un astfel de raport poate exista, între părinte şi copil, între soŃi, între şcoală şi
elevul căruia i s-a dat o anumită însărcinare şi în alte asemenea cazuri de aşa-numiŃi
prepuşi ocazionali.
CondiŃiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului. Este necesar ca, în
persoana prepusului, să fie întrunite condiŃiile răspunderii pentru fapta proprie,
prevăzute de art. 998 şi 999 Cod civil.
CondiŃii speciale: a) existenŃa raportului de prepuşenie; b) prepuşii să fi săvârşit
fapta „în funcŃiile ce li s-au încredinŃat”.
Săvârşirea faptei prejudiciabile de către prepus în cadrul funcŃiilor încredinŃate de
comitent înseamnă că săvârşeşte fapta în în interesul comitentului, în limitele funcŃiilor
ce i-au fost încredinŃate şi cu respectarea ordinelor şi instrucŃiilor date de comitent.
Nu poate fi pusă problema răspunderii comitentului pentru fapta ilicită
cauzatoare de prejudicii săvârşită de prepusul său dacă fapta nu are nici o legătură cu
exerciŃiul funcŃiei încredinŃate (în timpul concediului de odihnă ori în timp ce venea la
serviciu ori în drum spre casă, înapoindu-se de la serviciu, ori în calitate de locatar,
chiar dacă prepusul locuia într-un imobil pus la dispoziŃie de către comitent).
S-a ajuns la extinderea răspunderii comitentului în cazurile în care prepusul,
profitând ori abuzând de funcŃie, acŃionează în propriul său interes sau în cazurile în
care, cu ocazia exercitării funcŃiei, dar fără legătură cu aceasta, uneori chiar fără nici o
simplă aparenŃă de legătură cu funcŃia, săvârşeşte o faptă cauzatoare de prejudicii.
Critica: limitare la cazurile când există o corelaŃie necesară între exerciŃiul
funcŃiei şi comiterea faptei şi aparenŃa că lucrează în interesul comitentului, victima fiind
de bună-credinŃă.
În Noul Cod civil, în alineatul (3) al articolului 1373 se arată fără nici un echivoc:
Comitentul nu răspunde dacă dovedeşte că victima cunoştea sau, după împrejurări,
putea să cunoască, la data săvârşirii faptei prejudiciabile, că prepusul a acŃionat fără
nicio legătură cu atribuŃiile sau cu scopul funcŃiilor încredinŃate.
Fundamentarea răspunderii. În practica judecătorească şi în literatura de
specialitate au fost exprimate diferite opinii cu privire la temeiurile răspunderii
comitentului pentru fapta prepusului.
I. Teorii bazate pe ideea de culpă.
A. ideea unei culpe în alegerea prepusului – culpa in eligendo – ori pe ideea
unei culpe în alegere unite cu o culpă în supraveghere – culpa in vigilando.
Critici: de cele mai multe ori comitentul nu este în culpă fiindcă nu are
posibilitatea de a supraveghea pe prepuşii săi; contradicŃie între faptul prezumării
comitentului în culpă în mod absolut şi dreptul de regres împotriva prepusului; nu poate
fi vorba de o prezumŃie absolută împotriva căreia să nu se facă dovada contrarie dacă
nu este prevăzută de art. 1202 Cod civil.
B. O altă fundamentare a fost axată pe ideea considerării culpei prepusului ca
fiind culpa comitentului.

41
 Critici: răspunderea comitentului trebuie să rămână o răspundere indirectă; nu se
explică regresul comitentului.
C. O altă fundamentare a răspunderii a fost axată pe ideea reprezentării.
Prepusul acŃionează în cadrul funcŃiei încredinŃate în calitate de reprezentant legal al
comitentului.
Critici: reprezentarea este o instituŃie specifică actelor juridice şi nu faptelor
juridice; realizează un transfer al culpei.
II. Teorii potrivit cărora răspunderea comitentului se fundamentează pe temeiuri
obiective, fără culpă.
A. O altă fundamentare a răspunderii comitentului are drept premisă ideea de
risc, în sensul că răspunderea ar decurge din împrejurarea că el este acela care trage
foloasele activităŃii desfăşurate de prepus şi deci trrebuie să suporte şi consecinŃele
nefavorabile ale aceste activităŃi – ubi emolumentum ibi onus.
Critică: nu se poate explica cerinŃa dovedirii culpei prepusului şi dreptul de
regres.
B. Fundamentarea pe ideea de garanŃie. Această fundamentare explică
răspunderea comitentului pentru fapta ilicită a prepusului pornind de la premisa că prin
art. 1000 alin. 3 Cod civil se instituie o garanŃie a comitentului faŃă de victima
prejudiciului, garanŃie care este menită să ofere victimei posibilitatea de a fi
despăgubită.
Efectele răspunderii comitentului. Victima avea posibilitatea de a se adresa, la
alegerea sa, pentru întreaga despăgubire, fie comitentului singur, fie comitentului şi
prepusului deodată ori succesiv, fie numai prepusului, pe temeiuri diferite şi cu
fundamentări diferite – comitentul, ca răspunzător garant pentru fapta prepusului, pe
temeiul art. 1000 alin. 3 Cod civil, iar prepusul ca răspunzător pentru fapta proprie, pe
temeiul art. 998-999 Cod civil.
În cazul în care prejudiciul este provocat de faptele mai multor persoane care au
calitatea de prepuşi ai unor comitenŃi deferiŃi, comitentul răspunde numai pentru partea
de prejudiciu de care se face vinovat prepusul său.
Comitentul exercita regresul în temeiul art. 1108 alin. 3 Cod civil.
În cuprinsul art. 1374 alin. (2) din Noul Cod civil, dându-se rezolvare raportului
răspunderii comitentului cu alte forme de răspundere pentru fapta altei persoane, se
arată: Nicio altă persoană, în afara comitentului, nu răspunde pentru fapta prejudiciabilă
săvârşită de minorul care avea calitatea de prepus. Cu toate acestea, în cazul în care
comitentul este părintele minorului care a săvârşit fapta ilicită, victima are dreptul de a
opta asupra temeiului răspunderii.

4). Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale, edificii şi de lucruri.

a) Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general. Reglementare.
Art. 1000 alin. 1 Cod civil prevedea: „suntem de asemenea responsabili de prejudiciul
cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligaŃi a răspunde sau de lucrurile
ce sunt sub paza noastră”.
Art. 1000 alin. 1 Cod civil se referea la lucruri neînsufleŃite, atât mobile, cât şi
imobile, fără distincŃie dacă acestea, prin natura lor, erau sau nu potenŃial periculoase,
fără distincŃie dacă au sau nu un dinamism propriu, ori dacă au produs prejudiciul fiind
în mişcare sau aflându-se în staŃionare.
Nu intrau sub incidenŃa art. 1000 alin. 1 acele bunuri pentru care, prin lege, era
instituită o răspundere specială, şi anume: animalele (pentru care era prevăzută

42
răspunderea specială, prin art. 1001 Cod civil), edificiile (numai dacă prejudiciul a fost
urmarea lipsei de întreŃinere ori a unui viciu de construcŃie, potrivit art. 1002 Cod civil).
În Noul Cod civil, în conformitate cu prevederile art. 1376 alin. (1), Oricine este
obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza
sa.
Potrivit prevederilor alineatului (2) al aceluiasi articol, aceste dispozitii legale
aplicabile şi în cazul coliziunii unor vehicule sau în alte cazuri similare. Cu toate
acestea, în astfel de cazuri, sarcina reparării tuturor prejudiciilor va reveni numai celui a
cărui faptă culpabilă întruneşte, faŃă de ceilalŃi, condiŃiile forŃei majore
Prin paza juridică se înŃelegea puterea de de direcŃie, control şi supraveghere pe
care o persoană o poate exercita în mod independent, asupra unui lucru sau animal.
Temeiul pazei juridice. Regula - un drept care conferea autoritatea, adică
puterea independentă de direcŃie, control şi supraveghere asupra lucrului.
ExcepŃia – atunci când prin furt sau printr-o altă formă de uzurpare, bunul era
scos din posesia titularului dreptului, iar paza juridică trece la uzurpator.
Prin pază materială se înŃelegea puterea de direcŃie, control şi supraveghere pe
care o persoană o exercită asupra unui lucru, fiind sub autoritatea păzitorului juridic.
Tragerea la răspundere a celui care are paza materială, pentru prejudiciul cauzat de
lucru, era şi ea posibilă, pe temeiul răspunderii pentru fapta proprie conform art. 998-
999 Cod civil.
În Noul Cod civil, în continutul articolului 1377, este definită notiunea de pază ce
are aplicabilitate în răspunderea pentru fapta lucrurilor în general, si în materia
răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale, arătându-se că “...are paza
animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, în temeiul unei dispoziŃii legale sau al
unui contract ori chiar numai în fapt, exercită în mod independent controlul şi
supravegherea asupra animalului sau a lucrului şi se serveşte de acesta în interes
propriu”.
Persoane care se considera că au calitatea de păzitori juridici ai lucrurilor:
- proprietarul lucrului era prezumat, până la proba contrarie, că este paznicul
juridic al acestuia. Înlăturarea prezumŃiei are loc prin dovada că a transmis paza juridică
unei alte persoane ori că i-a fost uzurpată.
- titularii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate – uzufruct, uz,
abitaŃie, superficie, sevitute aparentă.
- posesorul;
- detentori precari precum locatarul, comodatarul, utilizatorul în contractul de
leasing. Avea loc o scindare a pazei juridice în paza structurii lucrului care rămânea la
proprietar ori posesor, şi paza juridică a utilizării lucrului care trecea la detentor.
Fundamentarea răspunderii.
A. ConcepŃia subiectivă a răspunderii întemeiază răspunderea pentru prejudiciile
cauzate de lucruri pe ideea unei prezumŃii de vină a paznicului juridic.
a) prezumŃia relativă de vină a celui ce exercită pază juridică. Se admitea că
această prezumŃie ar putea fi înlăturată făcându-se dovada lipsei de culpă.
b) prezumŃia absolută de culpă, prezumŃie pentru înlăturarea căreia poate fi
invocată numai forŃa majoră, fapta victimei ori fapta unei terŃe persoane, pentru care
paznicul juridic nu este Ńinut a răspunde.
c) teoria „culpei în paza juridică”. Răspunderea paznicului ar avea drept
fundament nu o culpă prezumată, ci o culpă dovedită.
B. ConcepŃia obiectivă a răspunderii:

43
 a) fundamentarea pe ideea de risc, conformă căreia, de îndată ce o persoană
creează riscul unui prejudiciu prin folosirea unui lucru, întrucât ea culege profitul
lucrului, trebuie să suporte şi răspunderea pentru toate pagubele cauzate de acesta.
b) „prezumŃia de răspundere”.
c) ideea de garanŃie privind riscul de activitate.
CondiŃiile răspunderii. Pentru declanşarea răspunderii prevăzute de art. 1000
alin. 1 Cod civil, victima prejudiciului trebuie să facă dovada prejudiciului precum şi a
raportului de cauzalitate dintre „fapta lucrului” şi prejudiciu.
Cauzele de exonerare de răspundere. Pentru a se exonera de răspunderea care
îi revine, paznicul juridic al lucrului trebuie să facă dovada: a) fapta vitimei însăşi; b)
faptei unei terŃe persoane, pentru care nu este Ńinut a răspunde; c) cazului de forŃă
majoră – simpla dovadă a cazului fortuit nefiind suficientă (art. 1380 din Noul Cod civil).
Efectele răspunderii pentru lucruri. Victima prejudiciului este îndreptăŃită să
obŃină despăgubiri de la cel ce are paza juridică a lucrului.
Poate să urmărească şi direct pe cel care, având paza materială a lucrului, i-a
cauzat paguba, temeiul acŃiunii sale fiind art. 998-999 Cod civil.
În măsura în care paznicul juridic al lucrului a plătit despăgubirile, el va putea să
urmărească, printr-o acŃiune în regres, pe paznicul material, cu condiŃia de a face
dovada vinovăŃiei acestuia, conform art. 998-999 Cod civil.
b) Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale. Reglementare. Art. 1001
Cod civil prevedea că „proprietarul unui animal, sau acela care se serveşte de dânsul,
în cursul serviciului, este responsabil de prejudiciul cauzat de animal, sau că animalul
se afla în paza sa, sau a scăpat”.
Conform art. 1375 din Noul Cod civil, Proprietarul unui animal sau cel care se
serveşte de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal,
chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa.
Domeniul de aplicaŃie a răspunderii. Cât priveşte animalele, textul se referea la
animale care sunt apropiate într-o formă oarecare şi care pot fi efectiv supravegheate.
În această categorie intră, fără îndoială, animalele domestice, precum şi animalele
sălbatice captive.
Erau Ńinute a răspunde persoanele care, la momentul producerii prejudiciului,
aveau paza juridică a animalului.
Fundamentarea răspunderii. Elementul esenŃial pentru fundamentarea acestei
răspunderi îl constituia paza juridică. Orientări ale literaturii de specialitate:
Pornindu-se de la acest element, au fost conturate trei orientări principale:
a) fundamentarea răspunderii pe ideea de risc – potrivit căreia cel ce trage
foloasele unei activităŃi trebuie să suporte şi consecinŃele păgubitoare ale activităŃii
respective;
b) fundamentarea pe ideea unei prezumŃii de culpă în supraveghere, de
vinovăŃie în exercitarea pazei juridice.
c) ideea de garanŃie din partea paznicului juridic al animalului, în sensul de
garanŃie a comportamentului general, a defectelor de comportament ale animalului
respectiv. Explică răspunderea pentru în acele ipoteze în care animalul a scăpat de
sub supraveghere.
CondiŃiile răspunderii. Victima prejudiciului trebuia să facă dovada că prejudiciul
a fost cauzat de către animal şi că, la data cauzării prejudiciului, animalul se afla în
paza juridică a persoanei de la care se pretindea plata despăgubirilor.
Cauze de exonerare de răspundere:
a) faptei victimei înseşi;
44
 b) faptei unei terŃe persoane pentru care cel are paza juridică a animalului nu
este Ńinut a răspunde;
c) cazului de forŃă majoră, nu însă şi cazului fortuit (art. 1380 din Noul Cod civil).
Efectele răspunderii. Victima prejudiciului era îndreptăŃită să urmărească pe cel
care are paza juridică a animalului, pe temeiul art. 1001 Cod civil.
Nimic nu o împiedica să urmărească, în mod direct, pe cel ce avea paza
materială a animalului, însă, de data aceasta, pe temeiul art. 998-999 Cod civil.
Dacă cel ce are paza juridică a plătit despăgubirile, el are dreptul să se
regreseze, făcând dovezile cerute de art. 998-999 Cod civil, împotriva celui căruia i-a
încredinŃat paza materială, din vina căruia animalul a fost pus în situaŃia de a cauza
prejudiciul.
c) Răspunderea pentru ruina edificiului. Reglementare. Conform art. 1002 Cod
civil, „proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina
edificiului, când ruina este ca urmarea lipsei de întreŃinere, sau a unui viciu de
construcŃie”.
Prin edificiu, în economia art. 1002 Cod civil, se înŃelegea orice lucrare realizată
de om, prin folosirea unor materiale care se încorporează solului devenind, în acest fel,
prin aşezarea sa durabilă, un imobil prin natura sa. De exemplu: o casă, un gard
incorporat solului, un baraj, un pod, dar şi o construcŃie subterană – cum ar fi un canal,
o pivniŃă.
Prin ruina ediciului, se înŃelegea nu numai dărâmarea completă, dar şi orice
dezagregare a materialului din care este construit, care, prin cădere, provoacă un
prejudiciu unei alte persoane.
Nu intra în această noŃiune demolarea voluntară, ci numai dezagregarea ori
dărâmarea involuntară; de asemenea, nu intra aici nici dărâmarea provocată de
incendiu, proasta funcŃionare a unui agregat, lipsa unui dispozitiv de protecŃie etc.
Ruina trebuie să fie urmarea lipsei de întreŃinere ori a unui viciu de construcŃie.
Cu lipsa de întreŃinere era asimilată şi vechimea edificiului. Dacă alta a fost cauza
dărâmării şi nu lipsa de întreŃinere ori viciul de construcŃie, nu se aplicau prevederile art.
1002 Cod civil.
Art. 1002 Cod civil stabilea răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin ruiună în
sarcina proprietarului edificiului. Nu interesa, aşadar, cine era locatarul edificiului
respectiv, cine avea paza juridică a acestuia, cine era constructorul ori arhitectul, ci
interesa cine era proprietarul său la momentul producerii prejudiciului.
Această răspundere este întemeiată pe calitatea de proprietar. În caz de
coproprietate, pe cote-părŃi sau în devălmăşie, răspunderea proprietarilor este una
solidară.
Cu dreptul de proprietate asupra edificiului este asimilat, în mod firesc, dreptul
de superficie.
Fundamentarea răspunderii. 1) prezumŃia de culpă: atunci când ruina s-a datorat
lipsei de întreŃinere a edificiului, culpa constă în faptul că proprietarul nu a
supravegheat starea acestuia şi nu a luat măsurile necesare de întreŃinere; atunci când
ruina s-a datorat viciilor de construcŃie, neimputabile deci proprietarului, ne-am afla în
faŃa unei răspunderi a proprietarului pentru fapta altuia.
2) răspundere obiectivă a proprietarului ori o răspundere întemeiată pe ideea
unei obligaŃii legale de garanŃie, independentă de orice vină din partea proprietarului.
CondiŃiile răspunderii. Pentru aplicarea răspunderii prevăzute de art. 1002 Cod
civil era necesar ca victima prejudiciului să facă dovada existenŃei prejudiciului a

45
raportul de cauzalitate dintre ruina edificiului şi prejudiciu, precum şi a faptului că ruina
a fost cauzată de lipsa de întreŃinere ori de un viciu de construcŃie.
Proprietarului nu putea să înlăture această răspundere prin simpla dovadă a
faptului că a luat toate măsurile pentru asigurarea întreŃinerii edificiului ori pentru
prevenirea oricăror vicii ale construcŃiei.
Cauze de exonerare de răspundere: a) fapta victimei înseşi; b) fapta unui terŃ
pentru care proprietarul nu este Ńinut a răspunde; c) cazul de forŃă majoră, nu însă şi
cazul fortuit (art. 1380 din Noul Cod civil).
Efectele răspunderii. Dacă toate condiŃiile răspunderii erau întrunite, proprietarul
edificiului era obligat să plătească despăgubirile pentru acoperirea prejudiciului cauzat.
Proprietarul, la rândul său, avea drept de regres, pentru recuperarea daunelor
plătite, după caz:
a) împotriva vânzătorului de la care a cumpărat construcŃia, pe temeiul
contractului de vânzare-cumpărare, în cadrul obligaŃiei de garanŃie ce revine
vânzătorului pentru viciile ascunse ale lucrului vândut;
b) împotriva locatarului construcŃiei, pe temeiul contractului de locaŃiune, dacă
ruina edificiului s-a datorat faptului că locatarul nu şi-a îndeplinit obligaŃiile pe care
reveneau privind efectuarea reparaŃiilor locative;
c) împotriva constructorilor ori proiectantului, pe temeiul contractului de
antrepriză ori de proiectare, pentru viciile ascunse ale edificiului, care au construit
cauza ruinei.
În Noul Cod civil, în cuprinsul articolului 1379, cu nota marginală Alte cazuri de
răspundere, este reglementată răspunderea persoanelor care ocupă un imobil cu un alt
titlu decât cel de proprietar, ori fără nici un titlu. Astfel, se prevede: Cel care ocupă un
imobil, chiar fără niciun titlu, răspunde pentru prejudiciul cauzat prin căderea sau
aruncarea din imobil a unui lucru.
În conformitate cu prevederile art. 1379 alin. (2), Dacă, în cazul prevăzut la alin.
(1), sunt îndeplinite şi condiŃiile răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri, victima
are un drept de opŃiune în vederea reparării prejudiciului.

Întrebări:
Care este deosebirea dintre actul unilateral şi contractul unilateral?
PrezentaŃi felurile şi efectele simulaŃiei.
Raportul dintre răspunderea părintilor pentru faptele copiilor lor minori şi
răspunderea cadrelor didactice pentru elevi.
Prezentati condiŃiile speciale ale răspunderii comitentului pentru prejudiciile
cauzate prin fapta prepusului.
Care sunt deosebirile dintre paza juridică şi paza materială.

46
 Capitolul al III-lea. Efectele obligaŃiilor

Obiective
Să cunoască rolul plătii în stingerea raportului juridic obligational.
Să identifice care sunt conditiile actiunii în răspundere civilă contractuală.
Să sesizeze diferentele dintre daunele interese compensatorii si daunele
interese moratorii.
Să determine drepturile pe care creditorul le are asupra patrimoniului debitorului
si efectele pe care le au actiunile recunoscute creditorului pentru conservarea
patrimoniului debitorului.

1. Executarea directă (în natură) a obligaŃiilor. Executarea în natură a

obligaŃiei înseamnă executarea prestaŃiei înseşi la care l-a s-a obligat debitorul, şi nu
plata unui echivalent bănesc în locul acesteia.
a) Plata. NoŃiune. Executarea obligaŃiei se face de către debitor, ca regulă
generală, de bunăvoie, prin plată. Plata reprezintă executarea voluntară a obligaŃiei de
către debitor, indiferent de obiectul ei.
Reglementare. Codul civil priveşte plata ca un mijloc de stingere a obligaŃiilor, şi
o reglementează în art. 1092-1121. Plata are drept efect stingerea obligaŃiei, stingerea
a însuşi raportului juridic obligaŃional. Acest raport juridic poate fi stins şi prin alte
moduri, dar în cadrul cărora creditorul nu primeşte ceea ce i se datorează. Dimpotrivă,
plata duce la stingerea raportului juridic prin executarea obiectului său, prin realizarea a
însuşi rezultatului voit de părŃi.
CondiŃiile plăŃii. Cine poate face plata. Principiul general care cârmuieşte această
materie este acela că oricine poate face plata.
Potrivit art. 1093 Cod civil, obligaŃia poate fi achitată de orice persoană interesată
şi chiar de o persoană neinteresată.
Cel Ńinut a dace plata şi care o poate face este debitorul. El poate plăti în mod
valabil personal sau prin reprezentant.
Plata poate fi făcută de o persoană Ńinută alături de debitor (un codebitor solidar)
sau pentru debitor (fidejusorul sau cauŃiunea reală).
Plata poate fi făcută de o persoană interesată în efectuarea ei. De exemplu,
dobânditorul unui imobil ipotecat poate face plata, pentru a evita urmărirea silită în
privinŃa imobilului dobândit, care ar putea avea drept efect pierderea dreptului de
proprietate asupra bunului respectiv.
Plata poate fi făcută şi de orice persoană neinteresată (art. 1093 alin. 2), deci de
un terŃ neinteresat. În acest caz, terŃul poate face plata fie în numele debitorului, fie în
nume propriu. Potrivit art. 1093 Cod civil, atunci când terŃul plăteşte în nume propriu nu
se subrogă în drepturile creditorului fără consimŃământului acestuia. O asemenea
subrogaŃie poate fi consimŃită de creditor.
ExcepŃii:
a) în cazul obligaŃiilor de a face intuitu personae, plata nu poate fi făcută decât
de debitorul acelei obligaŃii (art. 1094 Cod civil);
b) când părŃile au convenit ca plata să nu fie făcută de altcineva decât debitorul.
Într-adevăr, normele legale ce reglementează plata sunt supletive, astfel că părŃile pot
conveni şi altfel, cu respectarea condiŃiilor generale pe care trebuie să le îndeplinească
orice convenŃie.
47
 CondiŃii speciale cu privire la cine poate plata în cazul obligaŃiilor de a da. Plata
este un act juridic.
Potrivit art. 1095 Cod civil, dacă plata constă în executarea unei obligaŃii de a da
– transmiterea sau constituirea unui drept real asupra unui bun –, ea „trebuie făcută de
proprietarul capabil de a înstrăina lucrul dat în plată”. Aceasta înseamnă că cel care
efectuează plata trebuie să fie o persoană cu capacitate deplină de exerciŃiu şi, în
acelaşi timp, proprietarul lucrului ce formează obiectul plăŃii. Nerespectarea acestor
condiŃii se sancŃionează cu nulitatea actului juridic al plăŃii.
Cu toate acestea, dacă obiectul plăŃii constă într-o sumă de bani sau în bunuri ce
se consumă prin întrebuinŃare, nu se poate cere restituirea lor atunci când creditorul le-
a consumat cu bună-credinŃă, chiar dacă plata a fost efectuată de o persoană care nu
era proprietarul bunurilor cu care s-a plătit şi nu avea capacitate deplină de exerciŃiu.
Cui se poate face plata. Art. 1096 Cod civil dispune că plata trebuie să se facă
creditorului sau împuternicitului său, sau aceluia ce este autorizat de justiŃie ori de lege
să primească pentru creditor.
Ea poate fi făcută şi unui terŃ, desemnat de justiŃie pentru a primi plata (creditorul
popritor).
Codul civil prevede câteva situaŃii în care plata este valabilă, deşi a fost făcută
altei persoane decât creditorului sau unui împutenicit al său. Acestea sunt:
a) când creditorul ratifică plata făcută unei persoane fără calitatea de a primi;
ratificarea atribuie aceste persoane retroactiv calitatea de mandatar al creditorului (art.
1096 alin. 2);
b) când plata a folosit creditorului, adică debitorul plăteşte unui creditor al
acestuia; o asemenea plată profită creditorului, deoarece duce la stingerea obligaŃiei pe
care el o avea faŃă de altă persoană – creditorul său (art. 1096 alin. 2).
c) când plata a fost făcută unui creditor aparent. Într-adevăr, potrivit art. 1097
Cod civil, plata făcută cu bună-credinŃă aceluia care are creanŃa în posesia sa este
valabilă, chiar dacă după aceasta posesorul ar fi evins.
Cel ce primeşte plata trebuie să fie o persoană cu capacitate deplină de
exerciŃiu. O plată făcută către o persoană incapabilă este sancŃionată cu nulitatea
relativă, iar cel care face plata poate fi obligat să plătească din nou către cel
împuternicit a primi pentru incapabil.
Cu toate acestea, cel care face plata nu va fi Ńinut să plătească a doua oară, în
ipoteza în care va face dovada că lucrul plătit a profitat creditorului incapabil (art. 1098
Cod civil).
Obiectul plăŃii. Plata trebuie să constea în executarea întocmai a obligaŃiei
asumate. Cel obligat va trebui să plătească exact cât datorează. Principiul este înscris
în art. 1100 Cod civil, potrivit cu care creditorul nu poate fi silit a primi alt lucru decât
acela care i se datoreşte, chiar când valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.
Creditorul poate accepta o altă prestaŃie decât cea datorată, dar, în acest caz,
obligaŃia nu se mai stinge prin plată, ci printr-un alt mod de stingere care se numeşte
dare în plată.
Dacă obiectul obligaŃiei în a da un bun cert (a transmite dreptul de proprietate
asupra unui asemenea bun), debitorul este liberat prin predarea lui în starea în care se
găsea în momentul predării. El nu va răspunde de pierderea bunului sau de
stricăciunile pe care acesta le suferă dacă acestea nu s-au produs prin fapta sa ori a
persoanelor pentru care este Ńinut să răspundă. Dar debitorul va răspunde de pierderea
bunului sau de deteriorările survenite după punerea sa în întârziere, indiferent de cauza

48
lor (art. 1102 Cod civil). Chiar atunci când a fost pus în întârziere nu va răspunde dacă
va dovedi că bunul ar fi pierit şi la creditor (art. 1156 alin. 2 Cod civil).
Când obiectul obligaŃiei de a da este o cantitate de bunuri de gen, debitorul nu
poate fi liberat de predare prin pieirea sau stricăciunilor lor, deoarece genera non
pereunt.
Cât priveşte calitatea bunurilor ce trebuie să predate, dacă ea nu este stabilită
prin convenŃia părŃilor, bunurile trebuie să fie o calitate mijlocie (art. 1103 Cod civil).
Principiul indivizibilităŃii plăŃii. Cel care face plata trebuie să plătească în
întregime. ExcepŃii:
a) prin convenŃia părŃilor se stabileşte ca plata să fie divizibilă;
b) în cazul decesul debitorului care lasă mai mulŃi moştenitori, datoria se va
diviza între ei, fiecare plătind pro parte (art. 1060 Cod civil), afară de cazul când
obligaŃia este indivizibilă (art. 1057 şi 1058 Cod civil);
c) în caz de stingere a obligaŃiei prin compensaŃie, când datorii reciproce se sting
până la concurenŃa celei mai mici dintre ele; urmează a se plăti restul rămas din
datorie;
d) în ipoteza în care în locul debitorului datoria este plătită de fidejusori; ei au
beneficiul de diviziune, adică fiecare va plăti ce i se cuvine (art. 1674 Cod civil);
e) în cazul în care instanŃa acordă debitorului termen de graŃie, poate eşalona
plata (art. 1101 alin. 2 Cod civil).
Data plăŃii. Plata urmează a se face atunci când datoria a ajuns la scadenŃă,
adică a devenit exigibilă.
În această privinŃă, distingem între obligaŃii cu executare imediată – pure şi
simple – şi obligaŃii cu termen.
La obligaŃiile cu execuŃie imediată plata trebuie făcută la momentul naşterii
raportului juridic obligaŃional; chiar la acel moment obligaŃia a devenit exigibilă.
Dacă obligaŃia este cu termen plata este exigibilă la termenul stabilit de părŃi;
creditorul nu poate pretinde plata înainte de împlinirea acestui termen. Termenul poate
însă prevăzut în interesul uneia dintre părŃi sau în interesul ambelor părŃi.
Potrivit art. 1024 Cod civil, termenul este presupus întodeauna în favoarea
debitorului, dacă nu rezultă din stipulaŃie expresă sau din circumstanŃe că a fost
prevăzut şi în favoarea creditorului.
Dacă termenul a fost prevăzut exclusiv în favoarea debitorului, cum ar fi contract
de împrumut fără dobândă, acesta poate efectua şi anticipat.
În ipoteza că termenul a fost prevăzut exclusiv în favoarea creditorului, plata se
poate face anticipat numai cu consimŃământul lui.
Dacă termenul a fost prevăzut în favoarea ambelor părŃi – un contract de
împrumut cu dobândă, spre exemplu – plata trebuie făcută la acel termen. Nimic nu se
opune însă ca părŃile să convină şi un alt termen pentru plată, deci ea să se facă şi
anticipat.
În caz de plată cu întârziere, creditorul are dreptul la despăgubiri pentru
prejudiciile pe care le-a suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligaŃiei.
Acordarea lor este condiŃionată, în principiu, în raporturile dintre persoanele fizice de
punerea în întârziere a debitorului pe calea unei proceduri prevăzute de lege.
InstanŃa de judecată poate acorda debitorului un termen de graŃie, în cadrul
căruia poate eşalona plata.
Locul plăŃii. Potrivit art. 1104 Cod civil, plata trebuie efectuată la locul convenit de
părŃi. Dacă părŃile nu au stabilit locul plăŃii, Codul civil prevede că ea să se efectueze la

49
domiciliul debitorului (art. 1104 alin. 2); în acest caz plata este cherabilă. Dacă părŃile
au convenit ca palata să se facă la domiciliul creditorului, atunci plata este portabilă.
Când obiectul plăŃii este un bun cert şi părŃile nu au stabilit locul la care ea
trebuie efectuată, plata se va face la locul unde se găsea bunul în momentul încheierii
contractului (art. 1104 alin. 2 Cod civil).
Determinarea locului plăŃii prezintă interes din cel puŃin două puncte de vedere:
a) în raport de locul plăŃii se determină cheltuielile de transport ocazionate de
transportarea obiectului plăŃii în acel loc;
b) în raporturile de drept internaŃional privat legea Ńării locului unde urmează a se
face plata (lex loci solutionis) este legea care cârmuieşte raporturile juridice privin
executarea obligaŃiei.
Cheltuielile pentru efectuarea plăŃii. Art. 1105 Cod civil dispune că cheltuielile
pentru efectuarea plăŃii sunt în sarcina debitorului. Dar norma înscrisă în acest articol
este supletivă, astfel că păŃile pot conveni şi altfel.
ImputaŃia plăŃii. Este posibil ca un debitor să aibă faŃă de acelaşi creditor mai
multe datorii care au drept obiect de bunuri de aceeaşi natură. ImputaŃia plăŃii poate fi
făcută mai întâi prin acordul părŃilor.
În al doilea rând, ea poate fi făcută numai de una din părŃi, de fie numai de
debitor, fie numai de creditor.
În sfârşit, în anumite situaŃii, legea însăşi poate dispune asupra modului cum se
va face imputaŃia.
Aşadar, în lipsa convenŃiei părŃăilor, primul care poate decide asupra căreia
asupra cărei obligaŃii se impută plata efectuată de debitorul (art. 1110 Cod civil).
Debitorul va trebui să Ńină seama însă de câteva principii, şi anume:
a) plata trebuie să fie suficientă pentru a stinge întreaga datorie asupra căreia
debitorul face imputaŃia, căci în caz contrar s-ar face o plată parŃială, încălcându-se
principiul indivizibilităŃii plăŃii;
b) dacă debitorul are o obligaŃie exigibilă (scadentă) şi alta neexigibilă
(nescadentă) nu poate face imputaŃia asupra obligaŃiei nescadente, deoarece s-ar face
o plată anticipată;
c) când creanŃa este producătoare de dobânzi şi creditorulo datorează şi suma
împrumutată şi dobânzi, plata se impută mai întâi asupra dobânzilor, afară de cazul în
care creditorul ar fi de acord ca ea să se impute mai întâi asupra capitalului (art. 1111
Cod civil).
Dacă debitorul nu face imputaŃia plăŃii cel chemat să o facă este creditorul. De
regulă, el va preciza, prin chitanŃa liberatorie de obligaŃie pe care o debitorului, ce
datorie s-a stins prin prestaŃia făcută de acesta din urmă.
Debitorul este Ńinut de imputaŃia făcută de creditor şi nu o poate contesta decât
atunci când creditorul l-a surprins sau l-a indus în eroare prin manopere pe care le-a
făcut (art. 1112 Cod civil).
Când nici una din părŃi nu a făcut imputaŃia, aceasta se va face după principiile
înscrise în Codul civil (art. 1113 ), şi anume:
a) dacă o datorie este scadentă şi una nescadentă, plata se impută asupra celei
scandente, chiar dacă debitorul avea mai mare interes s-o stingă pe cealaltă;
b) dacă toate datoriile au ajuns la scadenŃă, imputaŃia se va face asupra aceleia
care este mai oneroasă pentru debitor, adică pe care el avea mai mare interes să o
stingă, de exemplu, cea producătoare de dobânzi mari;
c) dacă toate datoriile sunt scadente şi depopotrivă de oneroase, imputaŃia se va
face asupra celei mai vechi dintre ele;

50
 d) dacă datoriile sunt scadente, depotrivă de oneroase şi au aceeaşi vechime,
plata se va imputa proporŃional asupra fiecăreia dintre ele.
Dovada plăŃii. Plata are drept efect liberarea debitorului de obligaŃia asumată. Se
poate întâmpla ca un creditor să conteste executarea obligaŃiei de către debitorul său,
astfel că urmează a se pune problema probei plăŃii.
Cu privire la întrebarea cine are sarcina probei, urmează a se face aplicarea
principiului general, potrivit cu care „cel ce face o propunere înaintea judecăŃii trebuie
să o dovedească” (art. 1169 Cod civil).
Din punctul de vedere al repartizării sarcinii probei între creditor şi debitor,
creditorul care pretinde executarea unei obligaŃii trebuie să dovedească existenŃa ei. La
rândul său, în măsura în care debitorul pretinde stingerea ei prin plată, va trebui să
dovedească tocmai faptul efectuării plăŃii. Cu unele precizări care se impun, uneori
faptul plăŃii este prezumată de lege.
Astfel, potrivit art. 1138 Cod civil, remiterea voluntară a titlului original făcută de
creditor debitorului dă proba liberaŃiunii, iar remiterea voluntară a copiei legalizate a
titlului prezumă, până la proba contrarie, remiterea de datorie sau plată.
Dacă se restituie debitorului titlul original constatator al creanŃei, înscris autentic
sau hotărâre judecătorească învestită cu formula executorie, prezumŃia de liberare, prin
plată, este relativă.
În celelalte cazuri, creditorul va elibera debitorului o chitanŃă prin care să ateste
plata efectuată – chitanŃa liberatorie.
Mijloacele de probă vor fi cele din materia actelor juridice. Se admite că, în cazul
imposibilităŃii materiale sau morale de a cere creditorului o asemenea chitanŃă,
debitorul poate face dovada plăŃii cu orice mijloc de probă.
Oferta reală urmată de consemnaŃie. Debitorul are obligaŃia de a plăti. În cazul în
care creditorul, din diverse motive, refuză plata, legea i-a pus la dispoziŃie acestuia o
producedură prin care se poate libera de obligaŃia ce-i incumbă. Procedura se numeşte
oferta reală urmată de consemnaŃiune. Este reglementată de Codul civil (art. 1114-
1121) şi Codul de procedură civilă (art. 586-590) şi cuprinde două etape: oferta reală şi
consemnarea.
În ipoteza în care creanŃa nu prevede un termen în favoarea creditorului, iar
acesta refuză a primi plata, debitorul poate să-i facă oferta reală, somându-l prin
intermediul executorului judecătoresc să primească plata al cărei obiect îl Ńine la
dispoziŃia creditorului. Dacă creditorul primeşte plata astfel oferită, debitorul va fi liberat,
situaŃie ce se va consemna într-un proces verbal întocmit de executorul judecătoresc.
Dacă însă el refuză în continuare plata, debitorul poate consemna lucrul la dispoziŃia
creditorului.
Ca efecte, oferta reală urmată de consemnaŃiune este liberatorie pentru debitor
întocmai ca o plată făcută creditorului. De aceea, de la data consemnării, el nu va mai fi
Ńinut să plătească daune moratorii pentru executarea cu întârziere a obligaŃiei şi nu mai
suportă riscul pieirii fortuite a lucrului, care, deşi este de gen, prin consemnare se
individualizează.
b) Executarea silită în natură a obligaŃiilor. De regulă, debitorul îşi
îndeplineşte de bunăvoie obligaŃia prin efectuarea plăŃii. Totuşi, dacă debitorul nu
execută de bunăvoie obligaŃia, deci nu efectuează plata, creditorul, pentru valorificarea
dreptului său subiectiv patrimonial pe care îl are împotriva debitorului, poate recurge la
mijloacele pe care legea i se pune la dispoziŃie pentru a-l sili la executare; în acest
creditorul va cere executarea silită.

51
 În principiu, şi executarea silită se face tot în natură, prin obligarea debitorului să
execute în mod efectiv şi real însuşi obiectul obligaŃiei, deoarece numai în acest fel
creditorul primeşte exact prestaŃia care va duce la satisfacerea dreptului său de
creanŃă.
Numai când executarea în natură a obligaŃiei nu mai este posibilă se trece la
executarea ei prin echivalent, adică prin acordarea de despăgubiri creditorului pentru
prejudiciul pe care îl încearcă datorită neexecutării în natură a obligaŃiei.
Executarea silită în natură a obligaŃiei prezintă aspecte diferite în funcŃie de
obiectul lor.
Executarea obligaŃiilor de a da. În primul rând trebuie să distingem după cum ele
au ca obiect: suma de bani, bunuri individual determinate sau bunuri de gen.
1). Dacă obligaŃia de a da are drept obiect o sumă de bani, executarea ei în
natură este întotdeauna posibilă. Chiar atunci când debitorul refuză executarea,
creditorul pe temeiul dreptului său de gaj general asupra patrimoniuolui debitorului,
drept ce-i garantează executarea creanŃei, va putea trece la executarea silită prin
vânzarea unor bunuri ale debitorului, iar din preŃul obŃinut îşi va satisface creanŃa sa.
2) Dacă obligaŃia de a da care ca obiect un bun individual determinat, debitorul
are, din punct de vedere juridic, două obligaŃii principale: a) obligaŃia de a transfera sau
constitui dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra bunului respectiv; b)
obligaŃia de predare a lucrului.
a) Cât priveşte această primă obligaŃie a debitorului, trebuie să pornim de la
faptul că, în sistemul dreptului civil român, transferul dreptului de proprietate sau al
oricărui drept real asupra unui bun individual determinat se face în temeiul acordului de
voinŃă al părŃilor, la data realizării acestui acord, dacă printr-o dispoziŃie specială a legii
sau prin acordul părŃilor nu se prevede altfel. Aceasta înseamnă că, în principiu,
obligaŃia de a transfera dreptul de proprietate sau oricare alt drept real se poate
executa întotdeauna în natură, chiar în temeiul legii.
b) Cât priveşte cea de-a doua obligaŃie, aceea de a preda lucrul, ea implică
activitate din partea debitorului şi este o obligaŃie de a face, ce include şi păstrarea
bunului până la predare.
Aşa fiind, executarea în natură pe cale silită va fi cu putinŃă câtă vreme bunul se
găseşte la debitor. Dacă însă debitorul nesocoteşte obligaŃia de păstrare a bunului
până la predare şi-l distruge sau ascunde, executarea în natură chiar pe cale silită a
obligaŃiei devine imposibilă, urmând a se trece la executarea prin echivalent.
În ipoteza în care debitorul întrăinează bunul către un terŃ, creditorul va putea
intenta acŃiune în revendicare împotriva terŃului dacă bunul care forma obiectul
contractului este imobil. TerŃul se va putea apăra invocând uzucapiunea.
Dacă bunul înstrăinat este mobil, acŃiunea în revendicare va putea fi paralizată
de multe ori prin invocarea dobândirii bunurilor mobile corporale prin posesia de bună-
credinŃă (art. 1909 Cod civil). De aceea, creditorul urmează a se mulŃumi cu executarea
prin echivalent.
3) Când obiectul obligaŃiei de a da îl constituie un bun de gen dreptul de
proprietate se va transmite numai la momentul individualizării bunului, operaŃie care şi
ea presupune un fapt personal, o activitate din partea debitorului. În acest caz creditorul
poate alege între mai multe posibilităŃi:
a) să ceară executarea silită în natură atunci când acest lucru este cu putinŃă;
b) să achiziŃioneze cantitatea de bunuri ce formează obiectul obligaŃiei din altă
parte, pe contul debitorului, urmând a recupera preŃul prin executarea silită asupra
bunurilor debitorului;

52
 c) să accepte executarea prin echivalent, adică plata de despăgubiri. Executarea
obligaŃiei de a face şi de a nu face. Codul civil conŃine prevederi speciale care pornesc
de la premisa că şi obligaŃiile de a face şi de a nu face pot fi executate silit în natură.
Astfel, în privinŃa obligaŃiilor de a face, art. 1077 Cod civil, prevede că, în caz de
nerespectare a lor, creditorul poate fi autorizat de instanŃa de judecătorească să le
aducă el la îndeplinire, în contul debitorului.
Cât priveşte obligaŃia de a nu face, art. 1076 Cod civil, prevede posibilitatea
pentru creditor de a cere instanŃei obligarea debitorului la a distruge ceea ce a făcut cu
încălcarea acestei obligaŃii sau autorizarea de a distruge el însuşi, pe cheltuiala
debitorului.
În realitate, regula cuprinsă în art. 1075 Cod civil, se aplică numai la obligaŃiile de
a face intuitu personae, care implică o activitate personală deosebită din partea
debitorului activitate avută în vedere de creditor la naşterea raportului juridic
obligaŃional. Ea nu poate fi considerată că reprezintă îndeplinirea în natură a obligaŃiei
decât atunci când este executată, de bunăvoie, de către debitor.
Daunele cominatorii. ExistenŃa unor mijloace juridice puse de lege la îndemâna
creditorului pentru a constrânge pe debitor să execute în natură obligaŃiile de a nu face
şi de a face – cu excepŃia celor intuitu personae.
Daunele cominatorii constau într-o sumă de bani pe care debitorul trebuie să o
plătească pentru fiecare zi de întârziere – sau pentru o altă unitate de timp – până la
executarea obligaŃiei. Cuantumul sumei şi unitatea de timp pentru care se acordă se
stabilesc prin hotărâre judecătorească. Dacă debitorul persistă în a nu-şi executa
obligaŃia, instanŃa poate mări cuantumul lor.
Trăsătura esenŃială a daunelor cominatorii este aceea că ele apar ca un mijloc
de constrângere, prin ameninŃarea pe care o prezintă pentru debitor, spre a-l determina
să-şi executatre obligaŃia asumată. De aceea, ele sunt un mijloc indirect de asigurare a
executării în natură a obligaŃiilor, cu posibilitatea de a fi aplicate chiar şi în cazul
obligaŃiilor intuitu personae.
Daunele cominatorii nu au nici o legătură cu prejudiciul încercat de creditor
datorită neexecutării obligaŃiei de către debitor. Ele nu au un caracter preparator, ci mai
degrabă caracterul unei pedepse civile, tocmai prin ameninŃarea pe care o prezintă
pentru debitor.
Daunele cominatorii au caracter nedeterminat din punctul de vedere al întinderii
lor, deoarece nu se cunoaşte cât timp debitorul nu va executa obligaŃia sa.
În situaŃia în care debitorul îşi execută obligaŃia, nu mai pot fi acordate daune
cominatorii.
Ele nu se aplică obligaŃiilor având drept obiect sume de bani, deoarece acestea
produc dobânzi în caz de întârziere la executare. De asemenea, ele nu pot fi acordate
nici pentru obligaŃiile de a da, care, în principiu, pot fi exercitate în natură.
Daunele cominatorii se aplică numai atunci când este vorba despre asigurarea
executării obligaŃiilor de a face şi de a nu face. Dar în cazul acestor obligaŃii ele nu se
acordă în următoarele situaŃii:
a) când executarea lor în natură nu mai este posibilă, deoarece scopul pentru
care au fost asumate nu mai poate fi atins;
b) când este posibilă executarea obligaŃiilor în natură pe cale silită, prin
intermediul executorilor judecătoreşti sau de către creditor, pe contul debitorului;
În literatura juridică se mai menŃionează un caz în care acordarea daunelor
cominatorii nu este posibilă pentru a asigura executarea în natură a obligaŃiilor de a
face sau a nu face, şi anume atunci când refuzul debitorului de a executa obligaŃia în
53
natură este clar exprimat, astfel că instanŃa trebuia să stabilească direct despăgubirea
pentru prejudiciul suferit de către creditor.
Nu putem fi de acord cu acest punct de vedere, dat fiind că în toate situaŃiile în
care se solicită şi se acordă daune cominatorii există “refuzul debitorului clar exprimat”,
deoarece, altfel, nu s-ar ajunge la promovarea unei acŃiuni în justiŃie. Or, a nu acorda
daune cominatorii dacă debitorul declară în mod expres că nu-şi va îndeplini obligaŃia
chiar dacă ar fi obligat la plata unor asemenea daune, ar însemna să se dea o primă de
încurajare debitorilor de rea-credinŃă şi de a se lăsa nesancŃionat refuzul culpabil de
executare a obligaŃiei astfel asumate.
Considerăm că atâta timp cât obligaŃia nu a fost executată în natură, se poate
dispune obligarea la plata daunelor cominatorii, care constituie un mijloc de
constrângere prin ameninŃarea pe care o prezintă pentru debitor, spre a-l determina
să-şi execute obligaŃia asumată, ele reprezentând, aşa cum s-a arătat în literatura de
specialitate, un mijloc indirect de asigurare a executării obligaŃiilor. În acest sens, s-a
arătat că suma la care este condamnat debitorul devine “un adevărat mijloc de
constrângere în contra debitorului, şi scopul ei este ca, sub ameninŃarea sumei mari pe
care ar plăti-o dacă ar persista în întârzierea sa, debitorul să se hotărască şi să prefere
să execute obligaŃiunea”. Tot astfel, se consideră că “raŃiunea daunelor cominatorii este
tocmai aceea de a înfrânge rezistenŃa debitorului, oricât de clar exprimată ar fi ea. De
aceea daunele cominatorii au fost denumite pedeapsă civilă, mijloc de constângere
etc”.
În concluzie, daunele cominatorii şi-au găsit aplicare în cazul obligaŃiilor de a
face sau a nu face intuitu personae; cu alte cuvinte, în cazul obligaŃiilor a căror
executare presupune concursul unor aptitudini intelectuale sau morale ale debitorului,
ceea ce face ca aceste obligaŃii să nu poată fi aduse la îndeplinire de către o altă
personă decât debitorul. De exemplu: executarea unui tablou, scrierea unui scenariu,
interpretarea unei piese muzicale, susŃinerea unui spectacol de către un actor,
efectuarea unei intervenŃii chirurgicale, etc.
În privinŃa efectelor daunelor cominatorii şi a posibilităŃii obŃinerii lor pe calea
executării silite, în literatura de specialitate s-au conturat două sisteme.
Într-o primă opinie, s-a considerat că efectul ameninŃător sau cominatoriu al
penalităŃilor este îndoielnic, întrucât ameninŃarea are mai mult un caracter aparent
decât real. În continuare se precizează că “instanŃa nu poate stabili suma daunelor
cominatorii decât cu caracter provizoriu şi aceasta înseamnă nu numai că, în cazul în
care debitorul execută obligaŃia, daunele cominatorii urmează a fi reduse la cuantumul
despăgubirilor datorate pentru întârzierea executării, ci şi chiar în cazul în care debitorul
refuză executarea, cuantumul lor trebuie de asemenea să fie convertit la valoarea
exactă a prejudiciului suferit prin neexecutare, dat fiind că în sistemul nostru de drept,
despăgubirea nu poate depăşi această valoare fără a constitui o pedeapsă civilă în
favoarea creditorului care, în această măsură, s-ar îmbogăŃi fără cauză; nici măcar
executarea silită nu s-ar putea porni pe baza cuantumului provizoriu al daunelor
cominatorii, dar fiind caracterul incert şi nelichid al unei asemenea creanŃe.
Într-o altă opinie, recunoscându-se caracterul provizoriu al daunelor cominatorii,
s-a susŃinut că “aceasta nu înseamnă însă, că hotărârea de condamnare la daune
cominatorii nu ar fi susceptibilă de executare şi că creditorul – odată rezistenŃa
debitorului înfrântă – va trebui să sesizeze din nou instanŃa, pentru a stabili prejudiciul
real pe care l-a suferit, ca o consecinŃă directă şi necesară a neexecutării la timp a
obligaŃiei, deoarece într-o atare interpretare ar fi lipsit acest procedeu de contrângere,
ori de eficienŃă, nu numai practică dar şi psihologică.

54
 Într-adevăr, oricât de mari ar fi daunele cominatorii fixate de instanŃă, pentru
fiecare zi de întârziere, ele nu vor impresiona câtuşi de puŃin pe debitor, atât timp cât
acesta va şti că hotărârea de condamnare la plata lor, nu e susceptibilă de executare.
Dimpotrivă, numai recunoscând daunelor cominatorii un caracter executoriu, ele
vor constitui într-adevăr un mijloc psihologic eficace de constrângere, de natură a
impresiona pe debitor şi a-i înfrânge rezistenŃa.
Tot astfel, relativ recent, s-a susŃinut că, neavând caracter reparatoriu, daunele
cominatorii se acordă independent de existenŃa sau inexistenŃa vreunui prejudiciu.
Încasarea lor de către creditor nu este decât provizorie, deoarece, spre a se evita
realizarea unei îmbogăŃiri fără justă cauză a lui, acesta va trebui să restituie debitorului
sumele încasate cu titlu de daune cominatorii, în cazul în care până la urmă datornicul
şi-a executat obligaŃia. Creditorul va putea păstra, într-o atare ipoteză, doar suma
corespunzătoare prejudiciului suferit prin întârzierea executării. De asemenea,
creditorul va putea reŃine, în caz de neexecutare în natură a obligaŃiei de către debitor,
suma corespunzătoare prejudiciului ce i-a fost cauzat prin neexecutare. În prima
situaŃie, dreptul creditorului se restrânge la daunele moratorii, iar în cea de-a doua
situaŃie el priveşte daunele compensatorii.
De asemenea, s-a precizat: “cu toate că debitorul cunoaşte că sumele pe care
este obligat să le plătească îi vor fi restituite, sistemul daunelor cominatorii este
deosebit de eficace, deoarece patrimoniul lui fiind limitat, nu va putea rezista timp
îndelungat la plata unor sume de bani care cresc zilnic sau la alte intervale de timp,
chiar dacă această plată este provizorie”, iar într-o altă lucrare s-a apreciat că lichidarea
daunelor cominatorii poate avea loc pe calea contestaŃiei la executare sub condiŃia ca
debitorul să-şi fi executat obligaŃia.
Considerăm că, în examinarea acestei probleme, trebuie făcută distincŃia între
caracterul provizoriu al daunelor cominatorii, pe de o parte, şi caracterul incert şi
nelichid al unei creanŃe. Daunele cominatorii au un caracter provizoriu, în sensul celor
expuse mai sus, însă nu se poate spune că, în acelaşi timp, ar fi incerte şi nelichide.
Astfel, daunele cominatorii sunt certe din punct de vedere juridic, de vreme ce sunt
stabilite prin hotărâre judecătorească, iar caracterul lichid se traduce prin aceea că,
deşi nu au un cuantum determinat, prezintă suficiente elemente prin care să fie
determinate în viitor.
Plecând de la aceste consideraŃii, apreciem că atât timp cât este posibilă
executarea în natură a obligaŃiei, însă debitorul refuză în mod culpabil să o execute,
creditorul poate obŃine executarea silită a daunelor cominatorii acumulate până la data
cererii de executare. În ipoteza în care ulterior debitorul execută obligaŃia, daunele
cominatorii încasate de creditor se transformă în daune moratorii, iar dacă între timp
obligaŃia a devenit imposibil de executat în natură din culpa debitorului, daunele
cominatorii se transformă în daune compensatorii.
În cazul în care valoarea daunelor cominatorii încasate depăşeşte cuantumul
daunelor de întârziere respectiv al daunelor compensatorii, creditorul este Ńinut să
restiuie prisosul.
A nu recunoaşte posibilitatea obŃinerii daunelor cominatorii pe calea executării
silite şi de a condiŃiona încasarea lor de reducerea lor la întinderea daunelor-interese,
înseamnă, într-adevăr, a le lipsi de orice eficienŃă; or, se impune a le recunoaşte
existenŃa în cadrul sistemului de drept într-o modalitate în care să prezinte eficienŃă, să
contribuie la realizarea dreptului creditorului.
Considerăm că de la data intrării în vigoare a modificărilor şi completărilor aduse
Codului de procedură civilă prin O.U.G. nr. 138/2000 şi 59/2001, obligarea debitorului la

55
plata daunelor cominatorii a devenit inadmisibilă, legiuitorul adoptând sistemul amenzii
civile pentru sancŃionarea debitorului pentru neîndeplinirea unei obligaŃii de a face a
cărei executare presupune faptul personal al debitorului.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 572 C. proc. civ., „în cazul în care
obligaŃia debitorului prevăzută în titlul executoriu constă în predarea unui bun ori a
folosinŃei acestuia, în desfiinŃarea unei construcŃii, plantaŃii sau altei lucrări ori în
îndeplinirea oricărei alte activităŃi stabilite pentru realizarea drepturilor creditorului, iar
debitorul nu execută de bunăvoie obligaŃia sa în termenul prevăzut în somaŃie,
executorul sau, după caz, creditorul, în raport cu împrejurările cauzei şi natura obligaŃiei
ce se execută, va proceda fie la executarea silită, fie va sesiza instanŃa de executare în
3
vederea aplicării unei amenzi civile” iar potrivit dispoziŃiilor art. 580 alin. (1) C. proc.
civ., „dacă obligaŃia de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul,
acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. InstanŃa
sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea
părŃilor, să plătească, în favoarea statului, o amendă civilă de la 200.000 lei la 500.000
lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligaŃiei prevăzute în titlul
executoriu”.
Din analiza textelor citate, reiese că de la momentul intrării în vigoare a O.U.G.
nr. 138/2000 astfel cum a fost modificată şi completată prin O.U.G. 59/2001, legiuitorul
a înŃeles să excludă posibilitatea obligării unei persoane la plata de daune cominatorii
pentru a o determina să procedeze la îndeplinirea unei obligaŃii de a face.
Singura sancŃiune a neîndeplinirii obligaŃiei de a face conŃinută într-un titlu
executoriu, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, este
obligarea la plata amenzii civile în faza de executare silită.
Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie a consacrat punctul de vedere contrar opiniei
noastre. Astfel, prin Decizia XX din 12 decembrie 2005, publicată în M. Of. nr. 225 din
13 martie 2006, admiŃând recursul în interesul legii promovat de către procurorul
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie a statuat că
cererea privind obligarea la daune cominatorii este admisibilă şi în condiŃiile
reglementării obligării debitorului la plata amenzii civile conform art. 5803 din Codul de
procedură civilă, şi că hotărârea prin care s-au acordat daune cominatorii este
susceptibilă de executare silită, la cererea creditorului, în limita daunelor-interese
dovedite.
2. Executarea indirectă a obligaŃiilor (Executare prin echivalent). Potrivit art.
1073 Cod civil, „creditorul are dreptul de a face dobândi îndeplinirea exactă a
obligaŃiei”, iar dacă acest lucru nu este cu putinŃă, el „are dreptul la dezdăunare”.
Executarea indirectă a obligaŃiei înseamnă dreptul creditorului de a pretinde şi a
obŃine de la debitor echivalentul prejudiciului pe care le-a suferit, ca urmare a
neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaŃiei asumate.
Există unele situaŃii în care executarea în natură a obligaŃiilor nu mai poate fi
obŃinută, astfel că obligarea debitorului la plata despăgubirilor prezintă un interes
deosebit pentru creditor. Ele sunt următoarele:
a) în cazul obligaŃiilor de a face când: obligaŃia asumată este intuitu personae
sau obligaŃia trebuia executată într-un termen considerat esenŃial de către creditor, pe
care debitorul l-a lăsat să treacă fără să execute;
b) în cazul obligaŃiilor de a nu face, dacă debitorul nu-şi respectă această
obligaŃie.
a) Categorii de despăgubiri (daune-interese). Despăgubirile sunt de două
feluri:
56
 1) moratorii – reprezintă echivalentul prejudiciului pe care creditorul îl suferă ca
urmare a executării cu întârziere a obligaŃiei;
2) compensatorii – reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru
neexecutarea totală sau parŃială a obligaŃiei.
Despăgubirile moratorii se pot cumula cu executarea în natură a obligaŃiei, pe
când, de regulă, cele compensatorii nu pot fi cumulate cu această executare, ele având
tocmai menirea de a o înlocui.
Natura juridică. Executarea indirectă a obligaŃiilor înseamnă obŃinerea de către
creditor a reparării prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării obligaŃiei debitorului
său.
Suntem deci în prezenŃa unei alte obligaŃii, aceea de reparare a unui prejudiciu
cauzat printr-o faptă ilicită – neexecutarea, executarea cu întârziere sau
necorespunzătoare –, deci în prezenŃa unei răspunderi civile.
Răspunderea civilă îşi poate avea temeiul în nerespectarea unei obligaŃii născute
dintr-un contract, caz în care se numeşte răspundere contractuală.
Ea îşi poate avea temeiul şi în săvârşirea unui fapt ilicit sau îndeplinirii
necorespunzătoare a unor obligaŃii decurgând din faptele licite sau din acte unilaterale,
în măsura în care acestea din urmă sunt izvor de obligaŃii civile.
Ori de câte ori nu suntem în prezenŃa unei răspunderi derivând din neexecutarea
unei obligaŃii contractuale, se vor aplica regulile răspunderii civile delictuale.
CondiŃiile răspunderii civile contractuale: a) existenŃa unei fapte ilicite care constă
în nerespectare unei obligaŃii contractuale, aducându-se prin aceasta o atingere unui
drept subiectiv patrimonial al creditorului; b) existenŃa unui prejudiciu patrimonial în care
se concretizează această atingere; c) vinovăŃia (vina) celui ce săvârşeşte fapta ilicită.
Rezultă că în esenŃă sunt aceleaşi condiŃii care duc şi la naşterea răspunderii civile
delictuale.
CorelaŃia dintre răspunderea civilă contractuală şi dreptul la despăgubiri (daune-
interese). Din momentul în care sunt întrunite condiŃiile răspunderii civile contractuale,
se naşte dreptul subiectiv al creditorului de a pretinde despăgubiri de la debitorul.
CreanŃa iniŃială este înlocuită cu altă creanŃă, care constă în suma de bani ce
reprezintă echivalentul prejudiciului suferit. Despăgubirile se datoresc în virtutea
obligaŃiei iniŃiale, care însă nu a fost executată.
Dar, pentru acordarea despăgubirilor, pe lângă întrunirea condiŃiilor răspunderii
civile contractuale mai este necesar, pe de o parte, ca debitorul să fie pus în întârziere,
iar, pe de altă parte, să nu existe o clauză de neresponsabilitate.
Aşadar, după cum s-a subliniat în literatura de specialitate „condiŃiile necesare
pentru naşterea dreptului la daune-interese includ şi condiŃiile răspunderii contractuale,
sfera primei noŃiuni fiind mai cuprinzătoare decât a celei de-a doua. În alte cuvinte,
dreptul la daune-interese presupune în mod obligatoriu, existenŃa condiŃiilor răspunderii
civile contractuale, deşi numai prezenŃa lor, în anumite cazuri, nu este suficientă ca
acordarea daunelor să aibă loc.
b) CondiŃiile acordării de despăgubiri (daune-interese). Prejudiciul. CondiŃia
existenŃei unui prejudiciu pentru acordarea de despăgubiri creditorului este implicit
prevăzută în art. 1082 Cod civil, potrivit cu care „debitorul este osândit (obligat), de se
cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligaŃiei, sau pentru
întârzierea executării”.
Prejudiciul este urmarea faptei ilicite a debitorului, care constă tocmai în
neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaŃiei asumate.

57
 De asemenea, între această faptă a debitorului şi prejudiciul suferit de creditor
trebuie să existe un raport de cauzalitate. Sarcina probei existenŃei prejudiciului
incumbă creditorului, cu excepŃia situaŃiilor în care întinderea prejudiciilor este fixată de
lege. Este cazul obligaŃiilor care au drept obiect sume de bani, când legea fixează drept
despăgubire dobânda legală. Cu alte cuvinte, legea consideră că lipsa de folosinŃa a
sumei de bani datorată de debitor provoacă creditorului un prejudiciu care este egal cu
dobânda legală.
VinovăŃia (vina) debitorului. Pentru a se putea să se nască creditorului de a
pretinde despăgubiri de la debitor este necesar să mai fie îndeplinită o condiŃie, şi
anume neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaŃiei să-i
fie imputabilă, deci debitorul să fi avut o vină atunci când nu şi-a executat obligaŃia
asumată.
Suntem în prezenŃa laturii subiective a faptei debitorului, interesând deci
atitudinea subiectivă pe care debitorul a avut-o faŃă de faptă şi urmările acesteia.
CondiŃia vinei debitorului rezultă în mod implicit din dispoziŃiile art. 1082 Cod civil.
Din formularea textului art. 1082 Cod civil se pot desprinde două concluzii:
1) O primă conluzie este aceea că debitorul va fi obligat la plata despăgubirilor
nu numai atunci când acŃionează cu intenŃia de a-l păgubi pe creditor, adică nu execută
spre a-i pricinui o pagubă – „nu esre rea-credinŃă din parte-i” –, ci ori de câte ori nu va
dovedi existenŃa „cauzei străine” care să nu-i fie imputabilă. Cu alte cuvinte, ori de câte
ori nu-şi execută obligaŃia din vina sa, indiferent dacă aceasta a constat în intenŃie sau
într-o simplă culpă.
2) o a doua concluzie este aceea că în sarcina sa operează o prezumŃie de vină,
deoarece debitorul va fi obligat la plata despăgubirilor cât timp nu justifică existenŃa
unei cauze străine, neimputabile. De aceea, se spune că în materia contractuală vina
debitorului este prezumată. Potrivit art. 1083 Cod civil, debitorul nu va fi obligat la plata
despăgubirilor atunci când nu a putut executa datorită unui caz fortuit sau unui caz de
forŃă majoră. Se admite că în formularea art. 1082 Cod civil, noŃiunea de „cauză străină
care nu-i este imputabilă debitorului” trebuie inclusă şi vina creditorului. Dacă debitorul
dovedeşte cauza străină, el va fi exonerat de răspundere.
Cu privire la urmările asupra raporturilor juridice contractuale, „cauza străină” va
putea:
- fie să facă imposibilă executarea şi în acest caz, la contractele unilaterale
obligaŃia se va stinge fără ca debitorul să fie obligat la plata de despăgubiri, iar la
contractele bilaterale se va pune problema riscului contractului care va fi suportat de
debitorul obligaŃiei imposibil de executat;
- fie să suspende temporar executarea obligaŃiei, ceea ce va face ca debitorul să
execute cu întârziere, dar fără a plăti despăgubiri pentru aceasta.
Cu privire la cine va trebui să dovedească neexecutarea, executarea cu
întârziere sau necorespunzătoare, distingem:
a) în cazul obligaŃiilor de a nu face, creditorul va trebui să dovedească faptul
săvârşit de debitor prin care se încalcă, această obligaŃie;
b) în cazul obligaŃiilor de a da şi de a face, creditorul trebui să dovedească
existenŃa creanŃei. Dacă el face această dovadă, neexecutarea se prezumă, cât timp
debitorul nu dovedeşte executarea.
Debitorul va fi exonerat de răspundere numai dacă va dovedi că nerespectarea
obligaŃiei se datoreşte cauzei străine, deci cazului fortuit sau de forŃă majoră, sau vinei
înseşi a creditorului.

58
 PrezumŃia de vină în sarcina debitorului care nu-şi execută obligaŃia este relativă.
Ea poate fi răsturnată tocmai prin dovada cazului fortuit, a cazului de forŃă majoră sau a
vinei creditorului.
Cât priveşte forŃa majoră şi cazul fortuit, instanŃa de judecată stabileşte, pe bază
de probe, dacă evenimentul invocat a constituit sau nu caz de forŃă majoră. În practica
judiciară s-a decis că „în sensul art. 1082 şi 1083 Cod civil constituie forŃă majoră orice
eveniment care nu a fost previzibil în mod normal şi care a pus pe debitor în
imposibilitate de a-şi executa obligaŃia luată. În consecinŃă, părŃile nu sunt Ńinute să
definească forŃa majoră prin contract”.
Punerea debitorului în întârziere. Pentru a se putea acorda daune interese
creditorului trebuie îndeplinită o altă condiŃie, şi anume debitorul să fie pus în întârziere
cu privire la executarea obligaŃiei.
Punerea în întârziere constă într-o manifestare de voinŃă din partea credutorului,
prin care el pretinde executarea obligaŃiei de către de debitor. Ea se poate în
următoarele forme:
1) notificare prin intermediul executorilor judecătoreşti (art. 1079 Cod civil); ea
constă în cererea formală (somaŃia adresată debitorului să execute);
2) cererea de chemare în judecată a debitorului, prin care se pretinde
executarea obligaŃiei pe calea acŃiunii în justiŃie.
Există situaŃii în care nu este necesară îndeplinirea unor formalităŃi de punere în
întârziere, debitorul fiind de drept în întârziere, şi anume:
- în cazurile anume determinate de lege (art. 1079 pct. 1 Cod civil). Astfel, potrivit
art. 1370 Cod civil, la vânzarea de produse şi lucruri mobile, „vânzarea se va rezolvi de
drept şi fără punerea în întârziere în folosul vânzătorului, după expirarea termenului
pentru ridicarea lor”.
- când părŃile au convenit expres că debitorul este în întârziere la împlinirea
termenului la care trebuia să execute, fără îndeplinirea vreunei formalităŃi;
- când obligaŃia, prin natura sa, nu putea fi îndeplinită decât într-un termen
determinat, pe care debitorul l-a lăsat să expire fără a executa (art. 1079 pct. 3 Cod
civil);
- în cazul obligaŃilor continue, cum sunt obligaŃiile de furnizare a apei, energiei
electrice sau aceea de a întreŃinere un anumit bun;
- în cazul încălcării obligaŃiilor de a nu face (art. 1078 Cod civil).
Ceea ce trebuie subliniat este că punerea în întârziere este necesară numai
pentru neexecutarea unor obligaŃii contractuale. În materia extracontractuală nu este
necesară punere în întârziere; din momentul săvârşirii faptului prejudiciabil se naşte
dreptul creditorului de a pretinde despăgubiri debitorului.
Efectele punerii în întârziere:
1) de la data punerii în întârziere debitorul datorează creditorului daune-interese
moratorii;
2) din acelaşi moment se stabileşte refuzul debitoruolui de a executa, iar
creditorul va fi îndreptăŃit să pretindă daune compensatorii pentru neexecutarea
obligaŃiei;
3) când obligaŃia constă în a da un bun individual determinat, ca efect al punerii
în întârziere, riscul se strămută asupra debitorului (art. 1074 alin. 2 Cod civil).
Efectele punerii în întârziere încetează prin faptul debitorului atunci când acesta
recurge la oferta reală urmată de consemnaŃiune, în ipoteza în care creditorul refuză să
primească palta.

59
 De la data consemnării bunului sau sumei de bani la dispoziŃia creditorului
încetează pentru debitor obligaŃia de a plăti daune moratorii şi de a suporta riscul pieririi
forturite a bunului (art. 1114 alin. 2 Cod civil).
Efectele punerii în întârziere pot înceta şi prin faptul creditorului, în situaŃia în
care el renunŃă expres sau tacit la punerea în întârziere.
ConvenŃii cu privire la răspundere. ConvenŃia părŃilor cu privire la răspunderea
debitorului trebuie să intervină înainte de ocazionarea prejudiciului pentru creditor, prin
ea se poate agrava, înlătura sau restrânge răspunderea debitorului.
Nu interesează aici convenŃiile prin care, posterior producerii prejudiciului,
creditorul renunŃă la repararea lui. Asemenea convenŃii pot căpăta o altă semnificaŃie
juridică, spre exemplu o iertare de datorie.
Nu avem în vedere nici ipoteze în care legea însăşi agravează răspunderea
debitorului, cum ar fi aceea a comodatarului, care, în unele cazuri răspunde de pierirea
fortuită a bunului (art. 1565-1567 Cod civil).
În sfârşit, trebuie evitată orice confuzie între convenŃiile asupra răspunderii şi
cele prin care se determină anticipat întinderea obligaŃiei de despăgubire (caluza
penală) sau cele care poartă asupra asigurării de responsabilitate din partea unui terŃ –
asiguratorul.
În literatura de specialitate se distinge între: a) convenŃii care exonerează de
răspundere (responsabilitate) – ele sunt permise numai pentru ipotezele în care vina
debitorului îmbracă forma neglijenŃei sau imprudenŃei; astfel de conveŃii sunt nule atunci
când vina debitorului îmbracă forma intenŃiei (dolului); b) convenŃii care limitează
răspunderea – ele îşi vor produce efectele numai în cazul când vina debitorului constă
în neglijenŃa sau imprudenŃa sa, nu şi în intenŃia de a păgubi; c) convenŃii care
agravează răspunderea – în sensul că debitorul se angajează să răspundă chiar şi în
ipoteza în care neexecutarea sau executarea necorepunzătoare se datorează cazului
fortuit sau cazului de forŃă majoră, chiar dacă legea îl exonerează.
O asemenea convenŃie trebuie să fie neîndoielnică, nefiind necesară folosirea
unor termeni speciali.
ConvenŃiile de înlăturare, limitare sau agravare a răspunderii nu au nici un efect
asupra obligaŃiei iniŃiale asumate de debitor. El este Ńinut să-şi execute această
obligaŃie. Dacă nu execută, urmează a-şi produce efecte, după caz, convenŃiile cu
privire la răspunderea sa.
c) Evaluarea despăgubirilor (daune-interese). Stabilirea despăgubirilor se face
în următoarele moduri:
1) pe cale judecătorească (evaluarea judiciară). Art. 1084-1086 Cod civil
stabilesc principiile în conformitate cu care urmează a se face despăgubirilor de către
instanŃă.
a) un prim principiu este acela că prejudiciul suferit de creditor datorită
neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaŃiei trebuie să
cuprindă pierderea efectiv suferită (damnum emergens) şi câştigul pe care creditorul
nu l-a putut realiza (lucrum cessans).
b) un al doilea principiu este prevăzut în art. 1085 Cod civil potrivit căruia,
„debitorul nu răspunde decât de daunele-interese care au fost prevăzute, sau care au
putut fi prevăzute la facerea contractului, când neîndeplinirea obligaŃiei nu provine, din
dolul său”. Aşadar, în principiu, debitorul va fi Ńinut să repare numai prejudiciul
prevezibil la momentul încheierii contractului.
De la acest principiu există o excepŃie (art. 1085 partea finală Cod civil): anume,
atunci când vina debitorului în neexecutarea obligaŃiei contractuale îmbracă forma

60
intenŃiei (dolului). În acest caz, debitorul va fi Ńinut să răspundă şi de prejudiciul
imprevizibil la momentul încheierii contractului.
c) un al treilea principiu după care instanŃa va aprecia întinderea despăgubirilor
este acela potrivit cu care, în toate cazurile, este reparabil numai prejudiciul direct, care
se găseşte în legătură cauzală cu faptul care a generat neexecutarea contractului. Nu
sunt supuse reparării prejudiciile indirecte.
2) prin lege (evaluarea legală). Aceasta înseamnă că evaluarea daunelor-
interese se face de lege. În dreptul nostru evaluarea legală există în privinŃa
prejudiciului suferit de creditor în cazul neexecutării unei obligaŃii care are ca obiect o
sumă de bani.
Neexecutarea obligaŃiei de a da o sumă de bani nu poate avea drept consecinŃă
obligarea debitorului la plata de depăgubiri compensatorii, care ar trebui să constea tot
într-o sumă de bani, ci numai la plata de despăgubiri moratorii (pentru întârziere).
Trăsături speciale ale evaluării a daunelor-interese:
a) creditorul obligaŃiei având ca obiect a da o sumă de bani nu poate pretinde,
drept echivalent al prejudiciului încercat prin întârziere la executare, decât dobânda
stabilită de lege. Potrivit art. 3 alin. 3 din O.G. nr. 9/2000 aprobată cu modificări prin
Legea nr. 356/2002, dobânda legală se stabileşte la nivelul dobânzii de referinŃă a
Băncii NaŃionale a României, diminuat cu 20% .
PărŃile au libertatea de a stipula dobânzi convenŃionale, al căror cuantum poate
depăşi cuantumul dobânzii legale cu cel mult 50% pe an.
b) în caz de evaluare legală, creditorul nu este obligat să facă dovada că prin
întârzierea la executare i s-a cauzat un prejudiciu. Legea porneşte de la ideea că lipsa
de folosinŃă a unei sume de bani provoacă creditorului un prejudiciu constând în
cuantumul dobânzii legale datorate pe perioada întârzierii la executare.
În conformitate cu prevederile art. 8 din O.G. nr. 9/2000 aprobată cu modificări
prin Legea nr. 356/2002, dobânda se va calcula numai asupra cuantumului sumei
împrumutate. Dobânzile se pot capitaliza şi pot produce dobânzi în temeiul unei
convenŃii speciale încheiate în acest sens, după scadenŃa lor, dar numai pentru dobânzi
datorate pe cel puŃin un an.
c) în sfârşit, daunele-interese constând în dobânda legală sunt datorate, de
regulă, din ziua chemării în judecată, simpla notificare prin intermediul executorilor
judecătoreşti nefiind suficientă pentru datorarea şi acordarea lor. De la această regulă
există unele excepŃii, prevăzute de lege, când, fie că dobânda legală este datorată de
la data somării prin executor judecătoresc – spre exemplu art. 1669 Cod civil, în
materia fidejusiunii –, fie că ea se datorează de drept, fără îndeplinirea une formalităŃi –
de exemplu art. 1550, în materia contractului de mandat.
3) prin convenŃia părŃilor (evaluarea convenŃională. Clauza penală). Un alt mod
de evaluare a despăgubirilor (daunelor-interese) este evaluarea prin convenŃia părŃilor.
Cu privire la acest mod de evaluare trebuie să distingem:
a) părŃile pot conveni asupra cuantumului despăgubirilor datorate de debitor,
după ce s-a produs încălcarea obligaŃiei contractuale asumate, deci după producerea
prejudiciului.
b) pot stabili în cuprinsul contractului sau printr-o convenŃie separată, ulterioară
încheierii acestuia, dar înainte de producerea prejudiciului cuantumul daunelor-interese
datorate de debitor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau
necorespunzătoare a obligaŃiei sale şi care au menirea să acopere tocmai prejudiciul
încercat de creditor. Deci părŃile determină, prin acordul lor de voinŃă, întinderea

61
prejudiciului şi cuantumul daunelor care-l vor acoperi, înainte ca acesta să se fi produs.
În acest din urmă caz părŃile au prevăzut o clauză penală.
Clauza penală este acea convenŃie accesorie prin care părŃile determină
anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării,
executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaŃiei de către debitorul său.
Clauza penală poate consta în obligaŃia debitorului de a presta creditorului, în
caz de neexecutare a obligaŃiei, o sumă de bani sau o altă valoare patrimonială (art.
1066 Cod civil). Ea poate fi prevăzută atât pentru neexecutarea obligaŃiei, cât şi unei
clauze penale se poate face nu numai în cazul unor obligaŃii contractuale, ci şi în
privinŃa unor obligaŃii care au un alt izvor.
Caracterele juridice ale clauzei penale:
a) este o convenŃie, deci urmează a îndeplini condiŃiile de validitate ale oricărei
convenŃii.
În acelaşi timp, are un caracter accesoriu, astfel ca validitatea obligaŃiei
principale constituie o condiŃie esenŃială pentru existenŃa clauzei penale. Dacă obligaŃia
principală este nulă ori se stinge, şi clauza penală va fi nulă ori se va stinge. Nulitatea
clauzei penale nu duce la nulitatea obligaŃiei principale.
b) stipularea clauzei penale prezintă o mare utilitate practică deoarece prin ea se
fixează anticipat valoarea prejudiciului cauzat creditorului prin neexecutare, executare
cu întârziere sau necorepunzătoare. În acest fel, părŃile sunt scutite de a se mai adresa
justiŃiei pentru evaluarea prejudiciului şi se înlătură dificultăŃile pe care le ridică proba
lui.
c) scopul clauzei penale este determinarea, prin convenŃia părŃilor, a întinderii
prejudiciului în caz de neexecutare, şi nu crearea unei posibilităŃi pentru debitor de a se
libera printr-o altă prestaŃie – clauza penală – decât cea principală.
Aşa fiind, debitorul obligaŃiei cu clauză penală nu are un drept de opŃiune între
executarea obligaŃiei pricipale şi plata clauzei penale, el nu poate refuza executarea,
oferind clauza penală.
Creditorul însă, în caz de neexecutare din partea debitorului poate cere, fie
îndeplinirea obligaŃiei principale, fie clauza penală.
Această posibilitate de alegere există pentru creditor numai după ce obligaŃia
principală deşi a devenit exigibilă, nu a fost executată de debitor.
Dacă creditorul, spre a obŃine executarea în natură, face aplicarea art. 1076-
1077 Cod civil, şi aduce obligaŃia la îndeplinire pe cheltuiala debitorului, acesta va fi
obligat la restituirea cheltuielilor, chiar dacă ele întrec cuantumul clauzei penale.
Subliniem că obligaŃia cu clauză penală are un singur obiect, astfel că dacă
acesta piere din caz fortuit sau din caz de forŃă majoră, debitorul va fi liberat.
d) Clauza penală fiind un contract, este obligatorie între părŃi; ca urmare, în
principiu, instanŃa de judecată nu are dreptul să-i reducă sau să-i mărească cuantumul.
Deci, instanŃa nu poate nici să verifice întinderea prejudiciului suferit de creditor, şi nici
să ceară creditorului să dovedească întinderea prejudiciului efectiv suferit.
În caz de neexecutare parŃială, cuantumul clauzei penale poate fi micşorat de
instanŃa de judecată proporŃional cu ce s-a executat (art. 1070 Cod civil).
Dacă s-a prevăzut clauza penală pentru întârzierea la executare, creditorul va
putea cere atât executarea în natură, cât şi clauza penală.
Când ea a fost prevăzută pentru neexecutare; nu va putea fi cumulată cu
executarea în natură; creditorul va putea pretinde numai acordarea clauzei penale.
e) Dat fiind faptul că semnificaŃia clauzei penale este evaluarea convenŃională a
despăgubirilor (daunelor-interese) datorate creditorului pentru neexecutare, executare
62
cu întârziere sau necorepunzătoare, ea este datorată atunci când sunt întrunite toate
condiŃiile acordării de despăgubiri.
Se cere ca neexecutarea să provină din vina debitorului, să-i fie imputabilă, iar
dacă el va dovedi cauza străină, va fi exonerat de plata clauzei penale.
De asemenea, debitorul trebuie pus în întârziere, afară de cazurile în care el este
de drept în întârziere.
MenŃionăm că stipularea clauzei penale este interzisă în contractele de
împrumut.
f) creditorul obligaŃiei cu clauza penală este un creditor chirografar, care vine în
concurs cu ceilalŃi creditori, fără vreun drept de preferinŃă faŃă de ceilalŃi creditori
chirografari ai aceluiaşi debitor.

3. Drepturile creditorului asupra patrimoniului debitorului.

a) Categorii de drepturi ale creditorului asupra patrimoniului debitorului.

CreanŃa pe care creditorul o are împotriva debitorului său în cadrul raportului juridic
obligaŃional îl conferă anumite drepturi asupra patrimoniului acestuia, drepturi care au
în vedere asigurarea executării obligaŃiei fie în natură, fie prin echivalent.
Debitorul răspunde pentru obligaŃiile asumate cu întregul său patrimoniu. Potrivit
art. 1718 Cod civil, „oricine este obligat personal este Ńinut de a îndeplini îndatoririle
sale cu toate bunurile sale mobile şi imobile, prezente şi viitoare”. Suntem în prezenŃa
dreptului de gaj general al creditorului chirografar asupra patrimoniului debitorului său,
adică al acelor creditori care nu-şi văd garantată creanŃa prin garanŃii reale care să
poarte asupra unor bunuri determinate din acel patrimoniu.
Dreptul de gaj general al creditorilor chirografari nu poartă aszpra unor bunuri
determinate, ci asupra unei universalităŃi – patrimoniul debitorului. De aceea, actele pe
care debitorul le încheie fără fraudă şi care îi modifică patrimoniul sunt opozabile
creditorilor chirografari, adică aceştia sunt ŃinuŃi să respecte efectele pe care ele le
produc.
De asemenea, este de menŃionat că dreptul de gaj general nu acordă creditorilor
nici un fel de preferinŃă: ei vin toŃi în concurs la urmărirea bunurilor debitorului lor.
Oricare dintre creditorii chirografari va putea:
1) să ceară executarea asupra bunurilor debitorului, în vederea obŃinerii
despăgubirilor datorate pentru neexecutarea obligaŃiei de către debitor. În acest caz,
bunurile debitorului vor fi puse în vânzare, creditorul urmând a fi satisfăcut din preŃul
obŃinut. Executarea silită face obiectul cercetării dreptului procesual civil;
2) să ceară luarea unor măsuri conservatorii asupra patrimoniului debitorului;
3) să intenteze acŃiunea oblică în cazurile în care debitorul nu intentează acŃiuni
pentru valorificarea unor drepturi ce-i aparŃin;
4) să intenteze acŃiunea revocatorie (pauliană), în cazurile în care debitorul
încheie acte juridice în frauda creditorilor săi chirografari.
b) Măsuri pentru conservarea patrimoniului debitorului. Deşi dreptul de gaj
general poartă asupra întregului patrimoniu al debitorului lor, el poate să nu prezinte
utilitate practică pentru creditor atunci când debitorul este insolvabil. Insolvabilitatea
debitorului poate avea cauze diferite: contractarea de noi datorii, urmărirea exercitată
de alŃi creditori, nedibăcia debitorului în administrarea patrimoniului său, etc.
Pentru a evita ca la scadenŃă debitorul să apară ca fiind lipsit de elemente active
în patrimoniul său, adică să fie insolvabil, legea acordă creditorilor chirografari anumite

63
mijloace juridice destinate a asigura conservarea patrimoniului debitorului lor. Acestea
sunt măsurile conservatorii (actele conservatorii).
Categorii de măsuri conservatorii. Măsurile care au drept scop conservarea
patrimoniului debitorului sunt următoarele:
a) cererea de a se pune sechestru asigurator pe anumite bunuri ale debitorului,
atunci când există temerea justificată că aceste bunuri vor fi ascunde, deteriorate sau
înstrăinate de debitor;
b) cererea de efectuare a inscripŃiei sau transcripŃiei imobiliare, în ipoteza în care
debitorul dobândeşte dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra imobil şi
neglijează efectuarea lor;
c) dreptul creditorilor de a interveni în procesele debitorului cu privire la bunuri
din patrimoniul său şi în procesele de împărŃeală ale debitorului, „ca nu cumva
împărŃeala să se facă cu viclinie în vătămarea drepturilor lor” (art. 785 Cod civil);
d) dreptul creditorului de a intenta acŃiunea în declararea simulaŃiei, prin care se
tinde a demonstra caracterul simulat al operaŃiei care constă în încheierea
concomitentă a unui act aparent care nu exprimă voinŃa reală a părŃilor şi a unuia
secret, în care se exprimă voinŃa reală.
Pentru intentarea acestei acŃiuni creditorului nu trebuie să dovedească
insolvabilitatea debitorului ci numai un interes serios şi legitim
c) AcŃiunea oblică (indirectă sau subrogatorie); AcŃiunea revocatorie
(pauliană).
AcŃiunea oblică (indirectă sau subrogatorie). DefiniŃie. Este posibil ca un
debitor să devină insolvabil sau să-şi micşoreze elementele active ale patrimoniului său
prin faptul cp din neglijenŃă, din nepăsare sau din nepricepere, sau cu rea-credinŃă nu-
şi exercită anumite dtepturi pe care le are împotriva unor terŃe persoane. În această
situaŃie, legea conferă creditorului chirografar dreptul de a le exercita el, în numele
debitorului său.
Potrivit art. 974 Cod Civil, „creditorii pot exercita toate drepturile şi acŃiunile
debitorului lor, afară de acelea care îi sunt exclusiv personale”.
AcŃiunea oblică este acea acŃiune în justiŃie pe care creditorul o exercitată pentru
valorificarea unui drept care aparŃine debitorului său. Această acŃiune se mai numeşte
indirectă sau subrogatorie, pentru că ea este exercitată de creditor în numele
debitorului său, dar va duce la acelaşi rezultat ca şi cum ar fi fost exercitată de debitor.
Spre exemplu, un debitor are la îndemână o acŃiune în revendicare împotriva
unui terŃ care este pe care să-i uzucapeze un bun şi neglijează să intenteze acŃiunea;
sau i-a fost cauzat un prejudiciu şi nu urmăreşte făptuitorul pentru repararea lui; sau a
închiriat un bun, chiriaşul nu plăteşte chiria, iar el neglijează să i-o pretindă.
Domeniul de aplicaŃie. În stabilirea domeniului de aplicaŃie al acŃiunii oblice se
impun câteva precizări:
1) creditorul va putea exercita numai acŃiunile cu privire la drepturi al căror titular
este debitorul, deci care se află în patrimoniul acestuia. Datorită pasivităŃii debitorului
ele sunt pe cale de a se pierde; de exemplu pe cale de a fi prescrise.
Se admite că pe calea acŃiunii oblice pot fi exercitate şi căile de executare silită.
2) un creditor chirografar nu se poate substitui debitorului în administrarea
patrimoniului său; debitorul rămâne liber să efectueze orice fel de act juridic, dispunând
în mod liber de bunurile sale. El poate contracta noi datorii sau dobândi noi drepturi.
Creditorul nu va putea însă să facă acte de dispoziŃie sau de administrarea
pentru debitor.

64
 3) creditorul nu poate intenta acele acŃiuni care au un caracter exclusiv personal,
fie că prin ele se apără drepturi personale nepatrimoniale, fie chiar uneloe categorii de
drepturi patrimoniale. Ele sunt următoarele:
a) acŃiunile prin care se apără drepturile personale nepatrimoniale: acŃiunile de
stare civilă, stabilirea filiaŃiei, drepturile părinteşti;
b) acŃiunile care privesc drepturi patrimoniale, dar a căror exercitare implică o
apreciere subiectivă din partea titulatului lor; întemeiată pe raŃiuni de ordin etic cum ar fi
o acŃiune prin se cere revocarea unei donaŃii pentru ingratitudine;
c) acŃiunile privesc drepturi patrimoniale care au însă un obiect neurmăribil, cum
ar fi pensia de întreŃinere. AcŃiunea oblică apare, în acest caz, ca inutilă.
Toate celelalte acŃiuni patrimoniale, care privesc drepturi existente în patrimoniul
debitorului, pot fi exercitate de creditori pe calea acŃiunii oblice, în numele debitorului
lor.
CondiŃiile intentării acŃiunii oblice. Pentru a se putea intenta – acŃiunea este
necesară îndeplinirea unor condiŃii, astfel:
- debitorul să fie inactiv, adică să nu intenteze el însuşi acŃiunea pe care o poate
intenta. După ce creditorul a pornit acŃiunea, debitorul o putea prelua, astfel că titularul
ei devine debitorul; creditorul poate rămâne în proces, alături de debitor, pentru
ocrotirea propriilor sale interese;
- creditorul trebuie să aibă un interes serios şi legitim pentru a intenta acŃiunea.
Un asemenea interes există atunci când debitorul este insolvabil. Dacă debitorul este
solvabil, acŃiunea urmează a fi considerată ca lipsită de interes;
- creanŃa pe care o are creditorul trebuie să fie certă, adică fermă, existenŃa ei să
nu dea naştere la discuŃii, şi lichidă, adică să aibă cuantumul determinat. De
asemenea, în concepŃia practicii judecătoreşti, creanŃa trebuie să fie şi exigibilă.
Nu se cere ca debitorul să fie introdus în proces. Totuşi, introducerea lui în
proces este utilă deoarece, pe de o parte, va putea formula unele apărări şi excepŃii iar,
pe de altă parte, hotărârea judecătorească îi va fi opozabilă.
Efectele acŃiunii oblice. Creditorul exercită acŃiunea oblică în numele debitorului
său. De aici decurg o serie de consecinŃe:
- mai întâi, pârâtul acŃionat de creditor îi va putea opune acestuia toate apărările
(excepŃiile) pe care le-ar fi putut opune şi debitorului;
- în al doilea rând, dacă creditorul câştigă procesul prin care pornit acŃiunea
oblică, bunul asupra căruia purta dreptul ce era ameninŃat cu pierderea este readus în
patrimoniul debitorului. Drept urmare, el va servi la asigurarea gajului general al tuturor
creditorilor chirografari, fără ca acela dintre creditori care a intenta acŃiunea oblică să
aibă vreun drept de preferinŃă faŃa de ceilalŃi creditori.
De aceea, o acŃiune directă, ar prezenta mai mult interes pentru creditor. Dar, o
asemenea acŃiune poate fi intentată numai în cazurile expres prevăzute de lege, şi
anume:
1). în cazul contractului de antrepriză, când lucrătorii folosiŃi de antreprenorul
care a construit o clădire pot acŃiona direct pe beneficiarul construcŃiei pentru plata
sumelor care li se cuvin (creditori ai acestor sume) în măsura în care n-au fost plătite
antreprenorului (art. 1488 Cod civil);
2). în cazul contractului de mandat, când pentru executarea contractului,
mandatarul îşi substituie, pe baza unui contract separat, o altă persoană. Mandantului
din primul contract i se recunoaşte o acŃiune directă faŃă de submandatar, deşi este terŃ
faŃă de contractul prin care s-a produs substituirea (art. 1542 alin. final Cod civil).

65
 AcŃiunea revocatorie (pauliană). DefiniŃie. O altă acŃiune care se întemeiază pe
dreptul de gaj general al creditorilor chirografari este acŃiunea revocatorie (pauliană).
Această acŃiune reprezintă un mijloc juridic prin care creditorul poate ataca actele
juridice încheiate de debitor în frauda dreptului său de gaj general.
Putem defini acŃiunea revocatorie ca fiind acea acŃiune prin care creditorul poate
cere revocarea (desfiinŃarea) pe cale judecătorească a actelor juridice încheiate de
debitor în vederea prejudicierii sale. Prejudicierea creditorului se concretizează în faptul
că prin încheierea actelor atacate debitorul îşi măreşte sau creează o stare de
insolvabilitate.
Domeniul de aplicaŃie. În principiu, domeniul de aplicaŃie al acŃiunii revocatorii nu
diferă de acela al acŃiunii oblice. Deci nu vor putea fi atacate actele care privesc
drepturi personale nepatrimoniale, drepturi patrimoniale care implică o apreciere de
ordin subiectiv din partea debitorului sau cele care privesc drepturi personale
neurmăribile.
Se admite totuşi posibilitatea intentării unei acŃiuni revocatorii chiar şi în ipoteza
drepturilor neurmăribile, dacă, în stabilirea lor, sunt fraudaŃi creditorii chirografari. Spre
exemplu, în cazul unei obligaŃii de întreŃinere, debitorul plăteşte o sumă de bani care
este excesivă, spre a frauda pe creditorii chirografari.
CondiŃii intentării acŃiuni revocatorii. Pentru a se putea intenta acŃiiunea
revocatorie este necesară îndeplinirea mai multor condiŃii:
a) Actul atacat să fie creat creditorului un prejudiciu, adică prin acest act
debitorul îşi micşorează activul patrimonial.
Creditorul nu poate ataca un act prin care debitorul plăteşte un al creditor al său
sau prin care refuză a primi o donaŃie ori acesta contactează noi datorii.
b) Frauda debitorului constă în aceea că debitorul a avut cunoştinŃă de rezultatul
păgubitor al actului faŃă de creditor. Nu este necesar ca atitudinea subiectivă a
debitorului să îmbrace forma intenŃiei (dolului) de a-l păgubi pe creditor.
c) creditorul să aibă o creanŃă certă, lichidă, exigibilă şi, în principiu, anterioară
actului atacat.
În principiu, un act juridic nu poate interesa decât pe creditorii prezenŃi, nu şi pe
cei viitori.
Data anterioară a creanŃei creditorului faŃă de actul atacat poate fi dovedită prin
orice mijloc de probă.
Atunci când debitorul încheie actul fraudulos cu scopul de a prejudicia un
creditor viitor, acesta poate ataca actul respectiv, chiar dacă este vorba de un act
încheiat anterior naşterii dreptului său de creanŃă.
Pentru exercitarea acŃiunii revocatorii nu este necesar ca creditorul să aibă un
titlu executoriu prin care să-i fie constatată creanŃa, deoarece acŃiunea pauliană nu este
un act de executare, ci o revocare a unui act.
d) complicitatea la fraudă a terŃului cu care debitorul a încheiat actul atacat.
Această condiŃie trebuie îndeplinită numai atunci când se atacă un act cu titlu oneros.
Când actul atacat este cu titlu gratuit este suficientă frauda debitorului. Actul va fi
revocat numai când se dovedeşte frauda terŃului. Ea constă în faptul că terŃul cunoaşte
că prin încheierea actului atacat debitorul a devenit insolvabil.
Efectele acŃiunii revocatorii. Ca urmare a reuşitei în acŃiunea revocatorie, actul
atacat, dovedind ca fiind fraudulos, va fi inopozabil creditorului.
AcŃiunea revocatorie este proprie creditorului care o intentează. Ca atare,
produce efecte relative, în sensul că, drept urmarea a reuşitei ei, va fi reparat numai
prejudiciul suferit de creditorul reclamant.

66
 FaŃă de ceilalŃi creditori ai debitorului, acŃiunea pauliană nu produce nici un efect.
Natura juridică a acŃiunii revocatorii. AcŃiunea revocatorie se deosebeşte de
acŃiunea oblică prin aceea că prima aparŃine creditorului chirografar, pe când cea de a
doua este exercitată de creditor în numele debitorului.
Sub aspectul efectelor sale, acŃiunea revocatorie duce la desfiinŃarea actului,
întocmai ca şi acŃiunea în anularea unui act juridic. Dar se deosebeşte prin aceea că
acŃiunea în anulare produce efecte faŃă de orice persoană, pe când acŃiunea
revocatorie are un caracter relativ, adică îşi produce efecte numai între creditor şi terŃul
dobânditor.
AcŃiunea revocatorie are deci o configuraŃie autonomă; ea este o acŃiune în
inopozabilitatea actului încheiat de debitor în frauda drepturilor creditorului său.

Întrebări:
Care sunt condiŃiile plăŃii?
PrezentaŃi regulile imputaŃiei plăŃii.
Care este regimul dobânzii legale?
ComentaŃi condiŃiile de promovare a acŃiunii revocatorii.
EfectuaŃi o comparaŃie între efectele admiterii acŃiunii indirecte şi efectele
admiterii acŃiunii pauliene.

67
 Capitolul al IV-lea. Transmiterea şi transformarea
obligaŃiilor

Obiective:
Să deosebească modurile de transmitere a obligatiilor de modurile de
transformare a obligatiilor.
Să identifice efectele novatiei.

1. Moduri de transmitere. a) Cesiunea de creanŃă. DefiniŃie. Cresiunea de

creanŃă este o convenŃie prin care un creditor transmite o creanŃă a sa unei alte
persoane. Creditorul care transmite creanŃa se numeşte cedent; persoana către care se
transmite creanŃa, care o dobândeşte prin cesiune se numeşte cesionar; debitorul
creanŃei transmise (cedate) se numeşte debitor cedat. Aşadar, părŃile convenŃiei care
are ca obiect cesiunea unei creanŃe sunt cedentul şi cesionarul.
CondiŃiile cesiunii de creanŃă. Cesiunea de creanŃă este o convenŃie, un contract.
Ca urmare, ea trebuie să îndeplinească toate condiŃiile de validitate ale contractului.
În principiu, orice creanŃă ooate forma obiectul unei cesiuni.
Cesiunea de creanŃă este un contract consensual, deci este valabil din
momentul încheierii acordului de voinŃă.
Pentru validitatea cesiunii de creanŃă nu este necesar consimŃământul
debitorului cedat. Dar, pentru ca cesiunea să fie opozabilă terŃilor, trebuie îndeplinite
anumite formalităŃi: a) prin notificarea făcută de cedent sau cesionar debitorului cedat, i
se face cunoscut faptul schimbării creditorului; b) acceptarea din partea debitorului
cedat (art. 1393 Cod civil) are semnificaŃia faptului că el a luat cunoştinŃă despre
cesiune, adică de schimbarea creditorului său, iniŃial. Acceptarea trebuie făcută în
formă autentică, spre a fi opozabilă tuturor categoriilor de terŃi.
Efectele cesiunii de creanŃă. În primul rând, cesiunea de creanŃă produce
efectele actelor juridice care se înfăptuiesc prin intermediul ei: vânzare, schimb,
donaŃie, împrumut. În al doilea rând, cesiunea de creanŃă produce efecte specifice.
Astfel, între părŃi, ca efect al cesiunii de creanŃă, din momentul realizării
acordului de voinŃe creanŃa se transferă la cesionar. Cesionarul devine creditor, în locul
cedentului, preluându-i toate drepturile. Totodată, cesionarul devine creditor pentru
valoarea nominală a creanŃei, indiferent de preŃul pe care l-a plătit şi chiar dacă
cesiunea s-a făcut cu titlu gratuit.
Atunci când cesiunea de creanŃă se face cu titlu oneros, în raporturile dintre
cedent şi cesionar, ea produce şi un alt efect, anume acela de a naşte în sarcina
cedentului obligaŃia de garanŃie, care este de două feluri: de drept (art. 1392 Cod civil)
şi convenŃională.
Cât priveşte garanŃia de drept (legală), ea cuprinde obligaŃia cedentului de a
răspunde de existenŃa actuală a creanŃei şi a accesoriilor sale. Potrivit art. 1397 Cod
civil cedentul nu răspunde de drept de solvabilitatea debitorului cedat.
Regulile din materia garanŃiei de drept sunt supletive, astfel că părŃile pot să le
modifice, în anumite limite, prin clauze de garanŃie convenŃională. Ele pot să cinvină
asupra agravării obligaŃiei de garanŃie a cedentului. Prin stipulaŃie expresă, cedentul se
poate angaja să garanteze şi solvabilitatea viitoare a debitorului cedat. În toate cazurile,
cedentul răspunde numai în limitele preŃului cesiunii.

68
 FaŃă de terŃi, cesiunea produce efecte numai din momentul notificării făcute prin
intermediul executorilor judecătoreşti sau al acceptării de către debitorul cedat prin
înscris autentic.
TerŃi în materia cesiunii de creanŃă sunt: debitorul cedat; cesionarii ulteriori şi
succesivi ai aceleiaşi creanŃe; creditorii cedentului.
b) SubrogaŃia în drepturile creditorului prin plata creanŃei. DefiniŃie.
SubrogaŃia în drepturile creditorului prin plata creanŃei (subrogaŃia personală) este un
mijloc de transmitere legală sau convenŃională a dreptului de creanŃă, cu toate
garanŃiile şi accesoriile sale, către un terŃ care a plătit pe creditorul iniŃial, în locul
debitorului.
SubrogaŃia legală. Cazuri. Potrivit art. 1108 Cod civil subrogaŃia operează de
drept în următoarele cazuri:
1). „în folosul aceluia care, fiind el însuşi creditor, plăteşte altui creditor, ce are
preferinŃă”. Este ipoteza în care un creditor plăteşte altui creditor cu rang preferenŃial,
subrogându-se în drepturile acestuia.
2). „în folosul aceluia care, dobândind un imobil, plăteşte creditorilor căror acest
imobil era ipotecat”. Este ipoteza în care dobânditorul unui imobil ipotecat plăteşte pe
creditorii care au un drept de ipotecă asupra acelui imobil. Ea poate avea interes să-i
plătească, pentru a împiedica urmărirea imobilului, adică scoaterea lui la vânzare de
către creditorii ipotecari. Cumpărătorul va avea ipoteca asupra propriului său imobil, cu
rangul creditorilor plătiŃi.
3). „în folosul aceluia, care fiind obligat cu alŃii sau pentru alŃii la plata datoriei,
are interes de a o desface”, adică au interes să plătească.
Sunt obligaŃi împreună cu altul în dreptul nostru civil: a) codebitorii solidari; b)
codebitorii obligaŃiilor indivizibile; c) fidejusorii între ei.
Sunt obligaŃi pentru altul: a) fidejusorii; b) cauŃiunea reală.
4). „în folosul erederului beneficiar, care a plătit din starea sa datoriile
succesiunii”. Acest caz de subrogaŃie legală priveşte moştenitorul care a acceptat o
succesiune sub beneficiu de inventar şi plăteşte o datorie a succesiunii astfel acceptate
din propriul său patrimoniu.
5) art. 22 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în
România, potrivit căruia în limitele indemnizaŃiei plătite în asigurările de bunuri şi de
răspundere civilă, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale
beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.
SubrogaŃia convenŃională.
a) SubrogaŃia consimŃită de creditor. Această formă a subrogaŃiei convenŃionale
este prevăzută de art. 1107 Cod civil, potrivit cu care „când creditorul, primind plata sa
de la o altă persoană, dă acestei persoane drepturile, acŃiunile, privilegiile sau ipotecile
sale, în contra debitorului; această subrogaŃie trebuie să fie expresă şi făcută tot într-un
timp cu plata”.
Din text rezultă că:
1). cel ce face subrogaŃia este creditorul, deoarece el, prin primirea plăŃii se
subrogă pe terŃul solvens în toate drepturile şi acŃiunile pe care le are împotriva
debitorului său.
2). subrogaŃia convenŃională consimŃită de creditor trebuie să se producă
concomitent cu plata.
3). convenŃia de subrogare dintre creditor şi terŃul solvens trebuie să fie expresă,
ceea ce înseamnă că voinŃa creditorului de a subroga pe terŃ în drepturile şi acŃiunile
sale trebuie să rezulte în mod neîndoielnic.
69
 4). pentru ca subrogaŃia să fie opozabilă terŃilor şi să se poată dovedi faptul că
operaŃia înlocuirii crediutorului s-a făcut concomitent cu plata, este necesar ca chitanŃa
să aibă dată certă.
b) SubrogaŃia consimŃită de debitor. Potrivit art. 1107 alin. 2 Cod civil, această
formă a subrogaŃiei convenŃionale se efectuează atunci „când debitorul se împrumută
cu o sumă spre a-şi plăti datoria şi subrogă pe împrumutător în drepturile creditorului”.
În acest caz cel care face înlocuirea creditorului este debitorul. Spre a se
împiedica eventualele fraude, potrivit art. 1107 alin 2 teza finală, se cere ca:
- actul de împrumut şi chitanŃa de plată a datoriei să se facă în formă autentică:
- în actul de împrumut să se precizeze expres suma ce se împrumută spre a se
plăti datoria;
- în chitanŃa de plată a datoriei să se arate că datoria se plăteşte cu suma
împrumutată.
Aşadar, subrogaŃia consimŃită de debitor este un act juridic solemn. La această
subrogaŃie nu se cere consimŃământul creditorului. Dacă el refuză plata, debitorul poate
face ofertă reală urmată de consemnaŃiune.
Efectele subrogaŃiei. Prin subrogaŃie, subrogatul dobândeşte toate drepturile
creditorului plătit. El dobândeşte creanŃa plătită cu toate drepturile şi accesoriile ei, şi
toate eventualele garanŃii ale creanŃei respective: ipotecă, privilegii, gaj.
În cazul unei subrogaŃii parŃiale, drepturile creditorului se strămută la solvens în
limitele plăŃii pe care el a efectuat-o. Creditorul şi subrogatul vor veni în concurs, fără ca
între ei să existe un drept de preferinŃă.

2. Moduri de transformare: a) NovaŃia. DefiniŃie. NovaŃia este o convenŃie prin

care părŃile unui raport juridic obligaŃional sting o obligaŃie existentă, înlocuind-o cu o
nouă obligaŃie.
Felurile novaŃiei. NovaŃia este de două feluri: obiectivă – se produce când
creditorul şi debitorul iniŃial, dar, în raportul juridic obligaŃional se schimbă obiectul sau
cauza acestuia; subiectivă – presupune schimbarea creditorului sau a debitorului
raportului juridic de obligaŃie. NovaŃia prin schimbare de creditor are loc prin substituirea
unui nou creditor celui vechi, iar novaŃia prin schimbare de debitor are loc atunci când
un terŃ se angajează faŃă de crditor să plătească datoria, fără ca, pentru aceasta, să
ceară concursul debitorului iniŃial.
CondiŃii. NovaŃia, fiind un contract, va fi supusă tuturor condiŃiilor de valabilitate
ale contractelor.
În acelaşi timp, novaŃia trebuie să îndeplinească condiŃii specifice:
- existenŃa unei obligaŃii valabile, care urmează a se stinge prin novaŃie;
- naşterea unei obligaŃii noi valabile;
- noua obligaŃie să conŃină un element nou faŃă de vechea obligaŃie;
- intenŃia părŃilor de a nova.
Efectele novaŃiei. În primul rând efectul principal este acela a stingerii vechii
obligaŃii şi înlocuirea cu o obligaŃie nouă. O dată cu cu vechea obligaŃie se sting toate
accesoriile şi garanŃiile care o însoŃeau.
În al doilea rând, între părŃi se naşte un nou raport obligaŃional. Acest raport este
întotodeauna de natură contractuală, deoarece este rezultatul voinŃei părŃilor de a nova.
b) DelegaŃia. DefiniŃie. delegaŃia este o convenŃie prin care un debitor aduce
creditorului său angajamentul unui al doilea debitor, alături de el sau în locul lui.
Felurile delagŃiei. DelegaŃia poate fi: perfectă – se caracterizează prin aceea că
delegatul descarcă prin declaraŃie expresă pe delegant şi înŃelege că obligaŃia să fie
70
executată de delegat; imperfectă – delegatarul nu conseimte la liberarea delegantului,
ceea ce face ca el, creditorul iniŃial, să aibă, pe lângă debitorul său, un nou debitor.
Efectele delegaŃiei. DelegaŃia perfectă, în principiu, stinge vechea obligaŃie şi o
înlocuieşte cu una nouă.
Potrivit art. 1133 Cod civil se prevede două situaŃii în care obligaŃia delegantului
subzistă faŃă de delegatar: a) când delegatarul şi-a rezervat expres dreptul de a urmări
de delegant în caz de insolvabilitate a delegatului; b) când delegatul este insolvabil în
momentul delegaŃiei.
DelegaŃia imperfectă are ca efect faptul că un nou raport de obligaŃie este
adăugat celui preexistent: debitorul iniŃial (delegant) nu este descărcat de obligaŃia sa
faŃă de delegatar, dar aceasta are un nou debitor, alături de cel iniŃial, delegatul.
Creditorul delegatar poate urmări, la alegerea sa, pe oricare dintre ei.

Întrebări:
Cum deosebim un mod de transformare a obligaŃiilor faŃă de un mod de
transmitere a obligaŃiilor?
Care sunt formele de realizare a opozabilităŃii cesiunii de creanŃă?
De câte feluri este novaŃia?
Care este soarta garanŃiilor obligaŃiei novate?

71
 Capitolul al V-lea. Modurile de stingere a obligaŃiilor
Obiective:
Să determine importanta realizării ori nerealizării obligaŃiei în clasificarea
modurilor de stingere a obligatiilor.
Să identifice rolul vointei părtilor în stingerea obligatiillor.

Moduri de stingere a obligaŃiilor sunt împrejurări, altele decât plata, care au

ca efect încetarea raportului juridic obligaŃional.
Clasificarea modurilor de stingere a obligaŃiilor:
1). după rolul voinŃei părŃilor în încetarea raportului juridic obligaŃional: a) moduri
voluntare – remiterea de datorie şi compensaŃia; b) moduri de stingere care operează
în afara manifestării de voinŃă a părŃilor – imposibilitatea fortuită de executarea şi
confuziunea.
2). după stingerea obligaŃiei de a dus sau nu la realizarea creanŃei: a) moduri de
stingere care duc la realizarea creanŃei – compensaŃia, confuziunea şi darea în plată; b)
moduri de stingere a obligaŃiilor care nu duc la realizarea creanŃei – remiterea de
datorie şi imposibilitatea fortuită de executare.

1. Moduri de stingere a obligaŃiilor care duc la realizarea creanŃei

creditorului.
a) compensaŃia. DefiniŃie. CompensaŃia este modul de stingere a obligaŃiilor
care constă în stingerea a două obligaŃii reciproce, până la concurenŃa cei mai mici
dintre ele.
Cazuri în care nu operează compensarea:
- când se pretinde restituirea unui bun ce a fost luat pe nedrept de la proprietar;
- când se pretinde restituirea unui depozit neregulat;
- când o creanŃă este insesizabilă;
- nu poate opera în dauna drepturilor dobândite de alte persoane prin poprire.
Felurile compensaŃiei:
1). legală, când operează în puterea legii, prin întrunirea anumitor condiŃii;
2). convenŃională, când operează prin convenŃia părŃilor;
3). judecătorească, când operează prin hotărârea instanŃei de judecată.
1). CondiŃiile compensaŃiei legale:
a) reciprocitatea obligaŃiilor – ambele creanŃe trebuie să existe între aceleaşi
persoane, care să fie creditor şi debitor, în acelaşi timp;
b) creanŃele să aibă ca obiect bunuri fungibile – altfel s-ar schimba, fără voinŃa
părŃilor, obiectul obligaŃiei;
c) creanŃele reciproce să fie lichide – să fie determinate cu exactitate în valoarea
lor;
d) creanŃele reciproce să fie exigibile – să fi ajuns la scadenŃă.
Dacă sunt întrunite aceste condiŃii, compensaŃia se produce de drept.
CompensaŃia va fi rezolvită (desfiinŃată), dacă părŃile au săvârşit acte
incompatibile cu stingerea, prin compensaŃie, a datoriilor reciproce. Cazuri:
- acceptarea de către debitor a cesiunii de creanŃă pe care o face creditorul său
unui cesionar;

72
 - acceptarea de către unul dintre cei doi creditori reciproci între care a operat
compensaŃia legală a plăŃii făcute de celălat – renaşte şi creanŃa celui care a plătit;
- când unul dintre cei doi creditori reciproci între care a operat compensaŃia
legală urmăreşte pe celălalt şi acesta nu-i opune compensaŃia.
Efectele compensaŃiei. CompensaŃia duce la stingerea datoriilor reciproce cu
accesoriile şi garanŃiile acestora, ca şi plata.
În cazul în care între părŃi există mai multe datorii reciproce, compensarea lor se
vor aplica regulile imputaŃiei plăŃii.
2). CompensaŃia convenŃională va opera prin convenŃia părŃilor, în
aceleaşi condiŃii ca şi compensaŃia legală. Efectele vor fi aceleaşi, cu menŃiunea că se
vor produce de la data când s-a încheiat convenŃia părŃilor cu privire la compensaŃie.
3). CompensaŃia judecătorească intervine în momentul în care unul dintre
creditori se va adresa instanŃei de judecată, atunci când datoriile reciproce nu sunt
lichide sau nu au ca obiect bunuri fungibile, care va aprecia şi va dispune stingerea
datoriilor până la concurenŃa celei mai mici. Efectele vor fi aceleaşi, cu menŃiunea că
ele se vor produce de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a
dispus compensaŃia.
b) Confuziunea. DefiniŃie. Confuziunea constă în întrunirea în aceeaşi persoană
atât a calităŃii de debitor, cât şi a aceleia de creditor, în cadrul aceluiaşi raport juridic
obligaŃional. De exemplu, creditorul moşteneşte pe debitor sau invers.
Efectele confuziunii. Confuziunea stinge raportul juridic obligaŃional cu toate
garanŃiile şi accesoriile sale. Aceasta înseamnă că prin confuziune va fi liberat şi
garantul personal – fidejusorul.
În cazul unei obligaŃii solidare, creanŃa nu se va stinge decât pentru partea
acestuia şi nu profită decât în aceeaşi măsură celorlalŃi codebitori solidari. Acelaşi efect
se va produce şi în cazul obligaŃiilor indivizibile.
Confuziunea poate să înceteze atunci când încetează cauza care a provocat-o.
Efectele confuziunii se vor desfiinŃa şi vechea obligaŃie renaşte, aceasta deoarece
confuziunea nu este o cauză de stingere propriu-zisă a obligaŃiei, ci mai degrabă o
piedică în executare ei.
c) Darea în plată. DefiniŃie. Darea în plată este operaŃia juridică prin care
debitorul execută către creditorul său o altă prestaŃie decât aceea la care s-a obligat la
încheierea raportului juridic obligaŃional.
Această schimbare a prestaŃiei se face numai cu consimŃământul creditorului.
Darea în plată se aseamnă cu novaŃia prin schimbare de obiect, deosebindu-se de
aceasta prin aceea că darea în plată are loc în momentul efectuării plăŃii.
Efecte. Darea în plată stinge datoria întocmai ca şi plata. Dar pentru ca aceasta
să producă efectul extinctiv al dării în plată se cere ca, atunci când noua prestaŃie
constă în a da un bun individual determinat, cel care face darea în plată să fie
proprietarul lucrului care înlocuieşte vechea prestaŃie; în caz contrar, operaŃia urmează
a fi rezolvită pentru neîndeplinirea obligaŃiei asumate.

2. Moduri de stingere a obligaŃiilor care nu duc la realizarea creanŃei

creditorului.
a) Remiterea de datorie. DefiniŃie. Remiterea de datorie este renunŃarea cu titlu
gratuit a creditorului de a-şi valorifica creanŃa pe care o are împotriva debitorului său.
CondiŃiile remiterii de datorie. Remiterea de datorie apare ca un contract cu titlu
gratuit, care implică intenŃia creditorului de a face o liberalitate debitorului său.

73
 Dacă se face prin acte între vii, remiterea de datorie constituie o donaŃie
indirectă şi este supusă tuturor regulilor specifice acesteia cu privire la revocare,
reducŃiune sau raport. Remiterea de datorie nu trebuie să se încheie în formă autentică.
Dacă se face prin testament, ea trebuie să îndeplinească condiŃiile de formă ale
testamentului, validitatea ei depinzând de aceea a testamentului prin care a fost făcută.
Proba remiterii de datorie. Fiind un contract, urmează a se aplica regulile de
drept comun aplicabile actelor juridice.
Creditorul poate elibera debitorului o chitanŃă fictivă de plată; poate întocmi un
înscris constatator al remiterii de datorie; poate înmâna debitorului însuşi titlul original
constator al creanŃei – dacă înscrisul este sub semnătură privată operează o prezumŃie
absolută, iar dacă înscrisul este autentic sau o copie legalizată a unei hotărâri
judecătoreşti învestită cu formula executorie, prezumŃia de liberare a debitorului este
relativă.
Efectele remiterii de datorie. Prin remiterea de datorie obligaŃia debitorului se
stinge cu accesoriile şi garanŃiile creanŃei, iar debitorul va fi liberat de executare ei.
În cazul unor codebitori solidari, remiterea de datorie făcută unuia, liberează şi
pe ceilalŃi, cu excepŃia rezervării exprese a drepturilor creditorului împotriva acestora.
Remiterea de datorie făcută unuia dintre fidejusori nu liberează nici pe debitorul
principal şi nici pe ceilalŃi fidejusori.
b) imposibilitatea fortuită de executare. ObligaŃia se poate stinge şi prin faptul
că executarea ei a devenit imposibilă datorită unui caz fortuit sau de forŃă majoră.
Această imposibilitate poate privi obligaŃiile de a da un bun individual determinat,
de a face şi de a nu face şi nu şi obligaŃia de a da bunuri de gen.
Pentru ca debitorul să fie liberat datorită cazului fortuit sau de forŃă majoră, se
cere ca pieirea obiectului obligaŃiei să fi avut loc fără culpa acestuia şi înainte de
punerea sa în întârziere.
Dacă posibilitatea fortuită de executare este temporară, obligaŃia nu se va stinge,
ci se suspendă executarea ei.

Întrebări:
Care sunt conditiile compensatiei legale?
Care sunt efectele încetării cauzei ce a determinat interventia confuziunii?
Care dintre modurile de stingere a obligatiilor determină necesitatea rezolvării
problemei riscului contractului?

74
 Capitolul al VI-lea. ObligaŃii complexe
Obiective
Să identifice împrejurările ce determină calificarea unei obligatii ca fiind o
obligatie complexă.
Să fie în măsură să prezinte categoriile de obligatii afectate de modalităti.

1. ObligaŃiile afectate de modalităŃi: a) Termenul. DefiniŃie. Termen este un

eveniment viitor şi sigur că se va produce, care afetează fie executarea, fie stingerea
unei obligaŃii.

Clasificare:
- după efectul său:
a) termen suspensiv: suspendă executarea obligaŃiei până la îndeplinirea unui
eveniment viitor şi sigur;
b) termen extinctiv: determină data la care obligaŃia se stinge.
- în funcŃie de titularul beneficiului termenului:
a) termen în favoarea debitorului: art. 1024 C.civ. “Termenul este presupus
întotdeauna că s-a stipulat în favoarea debitorului…” – reprezintă regula;
b) termen în favoarea creditorului: art. 1024 C.civ. “… dacă nu rezultă din
stipulaŃie sau din circumstanŃe că este primit şi în favoarea creditorului” (ex. în cazul
depozitului, în care termenul este în favoarea deponentului);
c) termen în favoarea atât a debitorului, cât şi a creditorului .
- în funcŃie de izvorul său:
a) termen voluntar sau convenŃional, adică este cel stabilit prin convenŃia părŃilor;
b) termen legal, adică acel termen stabilit printr-un act normativ;
c) termen juridiciar, prin care se înŃelege acel termen acordat de către instanŃele
de judecată.
- după criteriul cunoaşterii sau nu a datei împliniri sale la momentul încheierii actului
juridic:
a) termen cert: este acel termen a cărui împlinire este cunoscută chiar din
momentul naşterii raportului juridic obligaŃional;
b) termen incert: este termenul a cărui împlinire nu este cunoscută în momentul
naşterii obligaŃiei, deşi împlinirea lui este sigură.
- după modul în care a fost precizat în raportul juridic obligaŃional:
a) termen expres, este prevăzut în mod direct de părŃi;
b) termen tacit, când este dedus din natura raportului obligaŃional sau din alte
împrejurări legate de acesta.

Efecte. Trebuie să distingem între:

Efectele termenului suspensiv : nu afectează existenŃa obligaŃiei, ci numai
exigibilitatea sa.
1). plata efectuată pedente termine este valabilă; faptul executării înainte de
termen este privit ca o renunŃare la beneficiul termenului.
2). pedenti termine creditorul poate lua măsurii conservatorii cu privire la
patrimoniul debitorului;
75
 3). până la împlinirea termenului nu curge termenul de prescripŃie.
Efectele termenului extinctiv : marchează momentul stingerii obligaŃiei prin unul
din modurile de stingere ale acesteia.

Efecte specifice termenului de graŃie. Termenul de graŃie se acordă de instanŃa

de fond numai în favoarea debitorului, fără a cere consimŃământul creditorului şi chiar
fără a Ńine cont de eventualele stipulaŃii contractuale. El nu poate fi acordat când părŃile
au prevăzut în contract pacte comisorii de gradul III sau IV.
Acest termen poate fi acordat, în principiu, pentru orice obligaŃie, indiferent de
izvorul sau obiectul ei.
Termenul de graŃie amână, până la împlinirea termenului (sau până la
decăderea debitorului din beneficiul termenului de graŃie), executarea silită a obligaŃiei,
însă nu împiedică, dacă este cazul, compensaŃiei.
ExcepŃii. termenul de graŃie nu poate fi acordat în cazul: depozitului; când părŃile
au prevăzut un pact comisoriu expres; în materie comercială; dacă bunurile debitorului
se urmăresc de alŃi creditori; dacă debitorul este în stare de faliment sau insolvabilitate
cunoscută; dacă prin fapta sa debitorul a micşorat garanŃiile date prin contract
creditorului şi dacă debitorul nu a dat garanŃiile promise.

b) CondiŃia. DefiniŃie. Este un eveniment viitor şi nesigur ca realizare, de care

depinde existenŃa (naşterea ori desfiinŃarea) raportului juridic obligaŃional.
Clasificare:
- după criteriul efectului:
a) condiŃie suspensivă este acea condiŃie de a cărei împlinire depinde naşterea
raportului obligaŃional;
b) condiŃie rezolutorie este acea condiŃie de a cărei îndeplinire duce la
desfiinŃarea retroactivă a raoortului obligaŃional;
- după criteriul legăturii cu voinŃa părŃilor a realizării sau nerealizării evenimentului:
a) condiŃie cauzală este acea condiŃie a cărei realizare depinde de hazard, de
întâmplare, fiind independentă de voinŃa părŃilor (art. 1005 C.civ.);
b) condiŃie mixtă este condiŃia a cărei realizare depinde de voinŃa uneia din părŃi
şi de voinŃa unei alte persoane, determinată (art. 1007 C.civ.);
c) condiŃie potestativă este condiŃia a cărei realizare depinde de voinŃa uneia
dintre părŃi (art. 1006 C.civ.).
CondiŃia potestativă poate fi pură sau simplă. CondiŃia pur potestativă este acea
condiŃie a cărei realizare depinde exclusiv de voinŃa unei părŃi. CondiŃia potestativă
simplă este acea condiŃie a cărei realizare depinde de voinŃa unei părŃi şi de un fapt
exterior sau de voinŃa unei persoane nedeterminate.
Deosebiri: - obligaŃia asumată sub condiŃie suspensivă pur potestativă din partea
celui care se obligă este nulă (art. 1010 C.civ.), deoarece o asemenea condiŃie
echivalează practic cu lipsa intenŃiei debitorului de a se obliga;
- obligaŃia asumată sub condiŃie (suspensivă sau rezolutorie) pur
potestativă din partea creditorului este valabilă;
- obligaŃia asumată sub condiŃie potestativă simplă este valabilă atât
în privinŃa debitorului, cât şi a creditorului (excepŃie: donaŃia; “este nulă orice donaŃiune
făcută cu condiŃii a căror îndeplinire atârnă numai de voinŃa donatorului”).
- după modul ei de formulare:
a) condiŃie pozitivă, atunci când raportul juridic obligaŃional este afectat de un
eveniment care urmează să se îndeplinească;

76
 b) condiŃie negativă, atunci când raportul juridic obligaŃional este afectat de un
eveniment care urmează să nu se îndeplinească.
- alte clasificări: condiŃie posibilă şi condiŃie imposibilă; condiŃie licită şi morală şi
condiŃie ilicită şi imorală.
CondiŃia imposibilă (constă într-un eveniment care nu se poate realiza, fie sub
aspect material, fie sub aspect juridic) sau ilicită (care contravine legii sau prin care se
urmăreşte obŃinerea unui rezultat contar legii) ori imorală (care constă într-un fapt
potrivnic regulilor de convieŃuirea socială) este lovită de nulitate. O asemenea condiŃie
desfiinŃează obligaŃia, numai atunci când este vorba de o condiŃie suspensivă; în
schimb dacă este o condiŃie rezolutorie, ea nu desfiinŃează obligaŃia, ci urmează a fi
socotită pură şi simplă.
Efecte. CondiŃia îşi produce, în principiu, efectele retroactiv (ex tunc). Trebuie să
distingem între:
Efectele condiŃiei suspensive
Pedente conditionae: se presupune că obligaŃia încă nu există. În consecinŃă:
- creditorul nu poate cere executarea obligaŃiei (plata);
- debitorul nu datorează nimic, iar dacă totuşi plăteşte, el poate cere restituirea
plăŃii ca nedatorată;
- obligaŃia nu se poate stinge prin compensaŃie, deoarece nu se stinge nici prin
plată;
- prescripŃia extinctivă nu începe să curgă (dreptul la acŃiune).
Drepturile creditorului:
- riscul pieirii fortuite a bunului individual determinat, care face obiectul obligaŃiei
de a da, va fi suportat de debitorul acestei obligaŃii;
- creditorul poate totuşi să facă acte de conservare, cum ar fi: întreruperea unei
prescripŃii, dobânditorul sub condiŃie suspensivă al unui drept real imobiliar îl poate
înscrie în CF;
- creditorul poate să solicite şi să obŃină garanŃie pentru creanŃa sa (gaj, garanŃie
reală mobiliară, ipotecă, fidejusiune);
- creditorul poate să cedeze, prin acte inter vivos sau prin acte mortis causa
dreptul său condiŃional (excepŃie: “orice dispoziŃie testamentară, făcută sub condiŃie
suspensivă, cade când eredele sau legatarul a murit înaintea împlinirii condiŃiei – art.
925 C.civ.);
- debitorul este Ńinut să respecte dreptul creditorului.
Eveniente condionae:
1) dacă condiŃia s-a realizat, obligaŃia fiind considerată că-şi produce efectele ex
tunc. În consecinŃă:
- plata efectuată pedente conditionae, deşi era nedatorată şi se putea cere
restituirea ei, este validată prin îndeplinirea condiŃiei şi nu mai poate fi restituită;
- transmisiunile de drepturi consimŃite pedente conditionae de către titularul
dreptului condiŃional sunt consolidate;
ExcepŃii: - prescripŃia extinctivă începe să curgă numai de la data împlinirii
condiŃiei;
- fructele culese de înstrăinător rămân ale sale;
- actele de administrare făcute de cel care a înstrăinat înainte de
împlinirea condiŃiei rămân valabile, deşi, ca efect al împlinirii condiŃiei suspensive, se
consideră că el nu a mai fost proprietarul bunului din momentul încheierii raportului
juridic obligaŃional;

77
 - riscurile produse pedente conditionae sunt în sarcina celui care a
înstrăinat.
2) dacă nu s-a îndeplinit condiŃia suspensivă, atunci părŃile se găsesc în situaŃia
în care ar fi fost dacă nu ar fi încheiat raportul juridic obligaŃional. Prin urmare:
- toate prestaŃiile efectuate trebuiesc restituite;
- garanŃiile constituite de desfiinŃează;
- toate drepturile constituite de către debitor se consolidează.
Efectele condiŃiei rezolutorii
Pedente conditionae: condiŃia rezolutorie nu îşi produce efectele, raportul juridic
obligaŃional comportându-se ca pur şi simplu. În consecinŃă:
- debitorul trebuie să îşi execute obligaŃia asumată, iar creditorul poate să solicite
executarea acesteia;
- dobânditorul sub condiŃie rezolutorie al unui bun individual determinat suportă
riscul pieirii fortuite, în calitate de proprietar;
- dreptul dobândit sub condiŃie rezolutorie poate fi transmis prin acte inter vivos
sau prin acte mortis causa şi va fi dobândit tot sub condiŃie rezolutorie.
Eveniente condionae:
1) dacă condiŃie s-a realizat, raportul juridicobligaŃional se desfiinŃează cu efect
retroactiv. Prin urmare:
- părŃile trebuie să-şi restituie prestaŃiile efectuate;
- dacă pedente conditionae dobânditorul a constituit anumite drepturi cu privire la
bun, acesta se desfiinŃează retroactiv;
ExcepŃii:
- riscurile produse pedente conditionae sunt suportate de dobânditorul proprietar
sub condiŃie rezolutorie, aşa încât el va fi Ńinut să plătească preŃul bunului, deşi, în
momentul împlinirii condiŃiei, dreptul său dispare cu efect retroactiv;
- actele de administrare făcute de dobânditorul sub condiŃie rezolutorie rămân
valabile;
- fructele culese de dobânditorul sub condiŃie rezolutorie rămân în proprietatea
sa.
Dacă condiŃia rezolutorie nu s-a realizat, raportul juridic obligaŃional se
consolidează, fiind socotit încă de la naşterea sa ca pur şi simplu.
c) Sarcina. DefiniŃie. Sarcina este obligaŃia de a da, a face sau a nu face,
impusă gratificatului de către dispunător în contractele cu titlu gratuit.
Efecte:
- sarcina nu afectează valabilitatea raportului juridic obligaŃional în caz de
neexecutare a ei, ci numai eficacitatea acestuia;
- neexecutarea sarcinii atrage ca sancŃiune, în principiu, revocarea (rezoluŃiunea)
contractului cu titlu gratuit prin care a fost instituită;
- datorită caracterului pro parte în contractul sinalagmatic, conferit de sarcină,
neexecutarea sarcinii dă dreptul dispunătorului de a opta între a cere rezoluŃiunea
(revocarea) contractului sau a pretinde obligarea la executarea în natură a sarcinii, iar
dacă aceasta nu mai este posibilă, despăgubiri.
În timp ce condiŃia operează de drept (în caz de litigiu instanŃa numai constată
efectele produse de realizarea sau nerealizarea condiŃiei), revocarea (rezoluŃiunea)
pentru neexecutarea sarcinii trebuie cerută instanŃei judecătoreşti.

78
 2. ObligaŃiile plurale: a) ObligaŃiile cu pluralitate de obiecte pot fi alternative
şi facultative.
ObligaŃia alternativă este acea obligaŃie al cărei obiect constă în două sau mai
multe prestaŃii, dintre care, la alegerea uneia din părŃi, executarea unei singure prestaŃii
duce la stingerea obligaŃiei.
Efecte. În principiu, alegerea prestaŃiei aparŃine debitorului. Ea aparŃine
creditorului numai dacă există stipulaŃie expresă în acest sens (art. 1027 Cod civil).
Când alegerea este făcută de debitor se produc următoarele efecte:
- dacă la scadenŃă debitorul nu optează, creditorul poate cere executarea silită
numai a unei prestaŃii;
- dacă obligaŃia are două obiecte, din care unul este ilicit, imoral sau imposibil,
obligaŃia urmează a fi considerată pură şi simplă;
- dacă unul din obiecte piere sau nu mai poate fi predat din orice altă cauză,
chiar imputabilă debitorului, obligaŃia devine simplă.
Când alegerea este făcută de către creditor se produc următoarele efecte:
- dacă unul din obiecte piere fără culpa debitorului, creditorul primeşte obiectul
rămas;
- dacă unul din obiecte piere din culpa debitorului, creditorul poate alege dintre
bunul rămas şi preŃul bunului pierit;
- dacă pier amândouă obiectele din culpa debitorului, creditorul poate cere preŃul
oricăreia dintre ele;
- dacă numai unul piere din culpa debitorului, creditorul poate cere numai preŃul
acestuia.
ObligaŃia facultativă este acea obligaŃie în care debitorul se obligă la o singură
prestaŃie, cu facultatea pentru el de a se libera, executând o altă prestaŃie determinată.
Efecte. Creditorul nu poate cere decât executarea prestaŃiei care singură
constituie obiectul obligaŃiei, iar pieirea acestuia în mod fortuit duce la liberarea
debitorului.
b) obligaŃiile cu pluralitate de subiecte pot fi conjuncte, solidare şi indivizibile.
ObligaŃia conjunctă sau divizibilă este acea obligaŃie cu pluralitate de subiecte
– mai mulŃi creditori sau mai mulŃi debitori – între care creanŃa sau datoria se divide de
plin drept. Această obligaŃie apare de cele mai multe ori în cazul transmisiunii
succesorale.
Efecte: - dacă sunt mai mulŃi debitori, fiecare este obligat să plătească numai
partea sa de datorie şi nu poate fi urmărit decât pentru acea parte;
- dacă sunt mai mulŃi creditori, fiecare poate urmări pe debitor numai pentru
partea sa din creanŃă;
- dacă unul dintre debitori devine insolvabil, consecinŃele insolvabilităŃii acestuia
vor fi suportate de creditor, deoarece el nu poate urmări pe ceilalŃi debitori pentru
partea debitorului insolvabil;
- fiecare creditor, în cadrul obligaŃiei conjuncte, acŃionează pentru a-şi apăra
propriile sale interese.
ObligaŃia solidară (solidaritatea) este acea obligaŃie cu subiecte multiple în
cadrul căreia fiecare creditor solidar poate cere debitorului întreaga datorie sau fiecare
dintre debitorii solidari poate fi obligat la executarea integrală a prestaŃiei datorate de
toŃi creditorului.
ObligaŃia solidară poate fi: convenŃională şi legală.
79
 După cum împiedică diviziunea creanŃei între creditori sau între debitori,
solidaritatea poate fi: activă şi pasivă.
Solidaritatea activă poate să-şi aibă izvorul numai în convenŃia părŃilor sau în
testament. În Codul nostru civil nu există solidaritate activă legală.
Efectele solidarităŃii active.
I. Raporturile dintre creditorii solidari şi debitorul lor comun se produc
următoarele efecte:
- fiecare creditor poate pretinde şi să primească plata integrală;
- debitorul poate plăti întreaga datorie oricărui creditor în mod valabil, dacă nu a
fost chemat în judecată.
II. Raporturile dintre creditorii solidari, potrivit art. 1083 Cod civil, se reprezintă
unii pe alŃii în actele care pot avea ca efect conservarea obligaŃiei, cu următoarele
consecinŃe:
A). în cazul în care fiecare a primit împuternicirea de a conserva creanŃa:
- fiecare dintre creditor poate să încaseze întreaga creanŃă;
- dacă un creditor pune în întârziere pe un debitor, efectele punerii în întârziere
profită şi celorlalŃi creditori;
- daunele moratorii ceruute de un creditor profită şi celorlalŃi creditori;
- întreruperea prescripŃiei făcută de către unul dintre creditor profită tuturor
creditorilor.
B). în cazul în care numai un creditor nu poate face nimic de natură să
înrăutăŃească situaŃia celorlalŃi:
- numai unul dintre creditori nu poate face acte de dispoziŃie cu privite la întreaga
creanŃă, fără consimŃământul celorlalŃi creditori solidari;
- efectele unei hotărâri judecătoreşti obŃinute de unul dintre creditori profită
celorlalŃi numai dacă sunt favorabile creditorului urmăritor.
Creditorul solidar care a încasat întreaga creanŃă trebuie să o împartă, dacă nu
probează a fost contractată în interesul său (art. 1037 Cod civil).

Solidaritatea pasivă. Potrivit art. 1039 Cod civil solidaritatea pasivă nu se

prezumă.
Trăsăturile juridice ale obligaŃiei solidare pasive:
- toŃi codebitorii se obligă la acelaşi obiect;
- existenŃa unei pluralităŃi de legături obligaŃionale distincte, unind pe fiecare
dinte codebitori cu creditorul său;
- obligaŃia solidară este divizibilă prin transmiterea ei pe cale de succesiune.
Efectele solidarităŃii pasive. Solidaritatea pasivă produce două feluri de efecte:
unele care se produc între codebitorii solidari şi creditorul lor comun, şi altele care se
produc numai între codebitorii solidari.
I. Raporturile dintre codebitor cu creditorul. Efectul principal este obligaŃia fiecărui
codebitor de a plăti datoria în întregime. Creditorul are dreptul de a urmări oricare dintre
debitori pentru întreg (art. 1042 Cod civil), dar poate să urmărească concomitent pe mai
mulŃi debitori (art. 1043 Cod civil). Insolvabilitatea unui codebitor este suportată de
ceilalŃi codebitori. Plata făcută de un singur codebitor, liberează pe toŃi codebitorii.
Efectele secundare derivă din principiul înscris în art. 1056 Cod civil, potrivit
căruia un codebitor solidar reprezintă pe ceilalŃi codebitori în toate actele care au drept
să stingă sau să micşoreze obligaŃia, precum şi în cele ce tind la păstrarea obligaŃiei
solidare. Efectele secundare se produc cu privire la următoarele acte:

80
 - AcŃiunea intentată împotriva unuia dintre codebitori solidari face să se întrerupă
prescripŃia împotriva tuturor (art. 1045 Cod civil);
- cererea de dobânzi făcută de un creditor împotriva unuia dintre codebitorii
solidari face să curgă dobânzile faŃă de toŃi coidebitorii (art. 1046 Cod civil);
- punerea în întârziere a unui codebitor produce efecte faŃă de toŃi ceilalŃi
codebitori solidari (art. 1044 alin. 1 Cod civil);
- dacă unul dintre codebitorii solidari tranzacŃionează cu creditorul, tranzacŃia
favorabilă poate fi opusă celorlalŃi codebitori solidari (art. 1056 Cod civil).
ExcepŃiile care pot fi opuse de debitor pot fi comune şi personale.
A. ExcepŃii comune: - cauzele de nulitate care afectează acordul de voinŃă al
tuturor;
- modalităŃile comune tuturor acordurilor de voinŃă;
- cauzele de stingere a obligaŃiei care a determinat stingerea
datoriei faŃă de toŃi codebitorii solidari.
B. ExcepŃii personale pot fi excepŃii personale ce folosesc indirect şi celorlalŃi
codebitori şi excepŃii pur personale.
1) ExcepŃii personale ce folosesc indirect şi celorlalŃi codebitori sunt:
- remiterea de datorie consimŃită de unuia dintre codebitorii solidari;
- confuziunea;
- compensaŃia părŃii unui codebitor;
- renunŃarea la solidaritate făcută pentru unul dintre codebitorii solidari.
2) ExcepŃii pur personale sunt:
- cauza de nulitate relativă care operează numai în privinŃa unuia dintre
codebitori;
- modalităŃi consimŃite numai unui codebitor.
II. Raporturile dintre codebitori. Efectul principal al solidarităŃii pasive cu privire la
raporturile dintre codebitori solidari este acela că ori de câte ori numai unul dintre
codebitori plăteşte întreaga datorie, prestaŃia executată se împarte pe deplin drept între
codebitori şi trebuie suportată de toŃi. După efectuarea plăŃii, între codebitorii solidari
datoria este conjunctă.
În cazul insolvabilităŃii unui debitor, riscul va fi suportat de către toŃi ceilalŃi,
proporŃional cu cotele lor contributive din datorie.
Încetarea solidarităŃii pasive. Aceasta poate înceta prin:
- moartea unuia dintre codebitorii solidari;
- renunŃarea la solidaritate. Aceasta poate fi: totală (absolută) îşi va produce
efectele faŃă de toŃi codebitorii, astfel că datoria va deveni conjunctă; parŃială (relativă)
îşi produce efecte numai faŃă de codebitorul beneficiar.
RenunŃarea la solidaritate poate să fie expresă, când este stipulată ca atare de
părŃi şi tacită, când rezultă din anumite situaŃii, prin interpretarea voinŃei creditorului.
Asemenea situaŃii pot fi: primirea de către creditor a părŃii unuia din codebitorii solidari
cu specificarea în chitanŃa liberatorie că plata este primită pentru partea lui; chemarea
în judecată numai a unuia dintre codebitori pentru partea lui şi obŃinerea unei hotărâri
judecătoreşti de obligarea a acestuia la plată sau achiesarea din partea codebitorului
solidar.
ObligaŃia indivizibilă este acea obligaŃie care, datorită obiectului ei sau
convenŃiei părŃilor, nu poate fi împărŃită între subiectele ei active sau pasive.
În cazul obligaŃiei de a da, adică de a constitui sau transfera un drept real, nu
este indivizibilă. Indivizibilitatea naturală se întâlneşte când este vorba despre obligaŃia
de a face (inclusiv obligaŃia de predare a lucrului) sau de a nu face.
81
 Manifestarea de voinŃă prin care se creează indivizibilitatea poate fi expresă sau
tacită, când rezultă în mod cert din împrejurări.
Stipularea indivizibilităŃii poate prezenta avantaje pentru creditor. Indivizibilitatea
oferă un avantaj în plus faŃă de solidaritate, anume că împiedică divizarea datoriei între
comoştenitorii debitorilor obligaŃi indivizibili.
Efectele obligaŃiilor indivizibile. Trebuie să distingem după cum este vorba
despre indivizibilitate între creditori (activă) sau între debitori (pasivă).
A. Indivizibilitatea activă este de regulă, naturală. Efecte:
- oricare creditor poate cere executarea întregii creanŃe:
- plata făcută oricărui creditor, liberează pe debitor.
B. Indivizibilitatea pasivă :
- fiecare codebitor poate fi obligat să execute în întregime prestaŃia datorată;
- debitorul poate introduce în proces pe ceilalŃi codebitori pentru a fi obligaŃi la
executarea obligaŃiei indivizibile prin aceeaşi hotărâre.

Întrebări:

Care sunt deosebirile dintre obligaŃia solidară şi obligaŃia indivizibilă?

PrezentaŃi efectele condiŃiei.
ExplicaŃi în ce constă deosebirea dintre obligaŃia alternativă şi obligaŃia
facultativă.

82
 Capitolul al VII-lea. Garantarea obligaŃiilor
Obiective:
Să se determine criteriile după care intervine clasificarea garantiilor.
Să se identifice toate conditiile cerute pentru constituirea valabilă a garantiilor
unei obligatii.
Să fie în măsură să determine avantajele garantiilor reale în raport cu garantiile
personale.

Garantarea obligaŃiilor. NoŃiune. ExistenŃa oricărei obligaŃii este executarea ei.

Garantarea obligaŃiei constituie o măsură de asigurare a acestei executări, în plus
conferă creditorului garant anumite prerogative suplimentare, constând, de regulă, fie
într-o prioritate faŃă de ceilalŃi creditori, fie în posibilitatea ca, în caz de neexecutare din
partea debitorului, să urmărească pe o altă personă, care s-a angajat să execute ea
obligaŃia ce revenea debitorului.
Clasificarea garanŃiilor. GaranŃiile se clasifică în: personale şi reale.
GaranŃiile personale constau în angajamentul pe care o altă persoană
decât debitorul principal şi-l asumă faŃă de creditor, de a executa obligaŃia. Este cazul
fidejusiunii.
GaranŃiile reale constau în afectarea specială a unui bun pentru
garantarea obligaŃiei în instituirea unui drept accesoriu. Este cazul gajului, ipotecii şi a
privilegiilor reale.
O formă de garanŃie reală imperfectă este aşa-numitul drept de retenŃie.

1. GaranŃiile personale. Fidejusiunea (cauŃiunea). DefiniŃie. Fidejusiunea sau

caŃiunea este contractul prin care o persoană – fidejusor – se obligă faŃă de creditorul
altei persoane să execute obligaŃia celui pentru care garantează, dacă acesta nu o va
executa.
Fidejusiunea este de trei feluri: convenŃională – când debitorul şi creditorul cad
de acord pentru aducerea unui garant; legală – când printr-o dispoziŃie a legii, debitorul
este obligat să aducă pentru garantarea obligaŃiilor ce-i revin; judecătorească – când
într-o cauză litigioasă, instanŃa poate dispune aducerea unui fidejusor, care să
garanteze executarea obligaŃiei unei persoane.
Caractere juridice. Fidejusiunea este un contract accesoriu. Astfel, fidejusiunea
urmează soarta obligaŃiei principale, cât priveşte cauzele de validitate şi de stingere.
ExcepŃie în cazul minorităŃii debitorului. De asemenea, fidejusiunea nu poate întrece ca
întindere datoria debitorului şi nici nu poate fi făcută în condiŃii mai oneroase.
Fidejusiunea nedeterminată a unei obligaŃii principale se întinde şi la toate accesoriile
acelei obligaŃii, precum şi la cheltuielile necesitate de urmărirea silită.
Fidejusiunea este un contract consensual, în sensul că simplul acord de voinŃă al
părŃilor este suficient pentru încheierea lui valabilă. Încheierea lui în formă scrisă este
necesară pentru proba contractului.
Fidejusiunea este un contract unilateral, întrucât dă naştere la o singură
obligaŃie.
Fidejusiunea este un contract cu titlu gratuit, fidejusorul neurmărind să obŃină o
compensaŃie.
CondiŃii cerute în persoana fidejusorului. Fidejusorul trebuie să îndeplinească
următoarele condiŃii: să fie capabil de a contracta; să fie solvabil – dacă devine
83
insolvabil trebuie adus un alt fidejusor, cu excepŃia cazului în care fidejusorul devenit
insolvabil fusese stabilit de către creditor; să aibă domiciliul în raza teritorială a curŃii de
apel în care trebuie să execute obligaŃia.
ObligaŃiile care pot fi garantate. Pot fi garantate orice obligaŃii, chiar şi acele
intuitu personae. De asemenea, pot fi garantate obligaŃiile existente şi viitoare, chiar
eventuale.
Efectele fidejusiunii. Fidejusiunea produce efecte privite din mai multe puncte de
vedere:
1) al raporturilor dintre creditor şi fidejusor. În principiu, creditorul poate urmări
direct pe fidejusor.
Fidejusorul poate invoca unele excepŃii şi anume:
a) beneficiul de discuŃiune. Invocarea beneficiului de discuŃiune la cele dintâi
lucrări întreptate contra sa (sechestru, proces-verbal de situaŃie). Fidejusorul trebuie să
indice creditorului bunurile debitorului principal care pot fi urmărite şi să avanseze
cheltuieli necesare urmăririi acestor bunuri. Bunurile indicate de fidejusor să se afle pe
raza teritorială a curŃii de apel în care trebuie să se facă plata.
Nu se poate invoca beneficiul de discuŃiune în cazul în care fidejusorul a
renunŃat la el ori dacă s-a obligat în solidar, cât şi în cazul fidejusiunii judecătoreşti.
b) beneficul de diviziune. Este ipoteza în care există mai mulŃi fidejusori pentru
una şi aceeaşi datorie.
În principiu, fiecare răspunde pentru datoria întreagă, însă poate fi înlăturat prin
invocarea beneficiului de diviziune.
Nu poate fi invocat beneficiul de diviziune atunci când s-a renunŃat la el şi în caz
de solidaritate.
c) excepŃii de ordin general. Fidejusorul poate invoca excepŃii personale ce
decurg din însuşi contractul de fidejusiune. De asemenea, fidejusorul poate invoca
excepŃii inerente obligaŃiei debitorului principal.
2) al raporturilor dintre fidejusor şi debitorul principal. Dacă fidejusorul a plătit, el
se poate întoarce împotriva debitorului reclamând: suma plătită; dobânda la suma
plătită din ziua când i-a notificat debitorului că a făcut plata; daune-interese.
Temeiul regresului îl constituie subrogaŃia legală, mandatul ori gestiunea de
afaceri.
Fidejusorul beneficiază de solidaritate în cazul codebitorilor solidari.
Fidejusorul poate pierde dreptul de regres împotriva debitorului, dacă:
- nu a înştiinŃat pe debitor despre efectuarea plăŃii, astfel că acesta a plătit a
doua oară;
- a plătit datoria fără să fi fost urmărit şi fără să fi înştiinŃat pe debitor, iar acesta
face dovada că ar fi avut mijloace de stingere a datoriei.
3) al raporturilor dintre fidejusori. Fidejusorul care a plătit datoria se poate
întoarce, printr-o acŃiune de regres divizibilă împotriva celorlalŃi fidejusori, în cazurile
prevăzute la art. 1673 Cod civil.
Stingerea fidejusiunii. Fidejusiunea se poate stinge în mod indirect, ca urmare a
stingerii obligaŃiei principale (art. 1681 Cod civil), cu excepŃia subrogării unui terŃ, prin
plată, în drepturile creditorului.
Fidejusiunea se poate stinge pe cale directă, independent de soarta obligaŃiei
principale. Moduri generale de stingere: remiterea de fidejusiune; confuziunea din
creditor şi fidejusor; compensaŃia opusă de fidejusor.

84
 Modul specific de stingere al fidejusiunii este în ipoteza în care din culpa
creditorului, fidejusorul nu ar mai avea posibilitatea să dobândească privilegiile şi
ipotecile de care beneficia creditorul.

2. GaranŃiile reale: a) Dreptul de retenŃie. DefiniŃie. Dreptul de retenŃie este

acel drept de garanŃie imperfect în virtutea căruia cel ce deŃine un bun mobil sau imobil
al alcuiva, pe care trebuie să-l restituie, are dreptul să reŃină lucrul respectiv, să refuze
deci restituirea, până ce creditorul titular al bunului îi va plăti sumele pe care le-a
cheltuit cu conservarea, întreŃinerea ori îmbunătăŃirea acelui bun.
CondiŃia debitum cum re iunctum, înseamnă că deŃinerea lucrului şi creanŃa
corelativă sunt prelejuite de acelaşi raport juridic.
Natura juridică. Efecte. Dreptul de retenŃie este un drept real de garanŃie
imperfect, fiind o garanŃie pur pasivă, care nu dă drept la urmărire.
Dreptul de retenŃie poate fi opus: creditorilor chirografari, celor privilegiaŃi şi
ipotecari ai deŃinătorului, dacă privilegiile şi ipotecile s-au născut ulterior intrării lucrului
în dentenŃia retentorului. Poate fi opus şi subdobânditorilor ulteriori ai lucrului.
Dreptul de retenŃie este indivizibil.
Dreptul de retenŃie conferă o simpă detenŃie precară, deci nu o posesie.
Dreptul de retenŃie poate fi invocat pe cale de excepŃie în litigii privind restituirea
lucrului ori pe calea contestaŃiei la executare, dacă dreptul de retenŃie s-a născut
ulterior hotărârii de restituire sau dacă în procesul dintre părŃi problema restituirii ori a
evacuării nu a fost în mod de sine-stătător discutată.
b) Gajul. DefiniŃie. Potrivit Codului civil, gajul sau amanetul este un contract
accesoriu, prin care debitorul remite creditorului său un lucru mobil pentru garantarea
datoriei (art. 1685 Cod civil).
Gajul prezintă două forme, şi-anume: gajul cu deposedare şi fără deposidare.
După modul în care se stabileşte obligaŃia de a constitui gajul: convenŃional, legal şi
judecătoresc.
Caracterele juridice. Gajul este un contract accesoriu faŃă de raportul principal de
obligaŃie pe care-l garantează, este un contract real, deoarece contractul nu ia naştere
decât prin remiterea efectivă a bunului gajat şi este un contract unilateral, deoarece dă
naştere unei singure obligaŃii.
Constituirea gajului. Anumite condiŃii se cer întrunite pentru constituirea gajului,
dintre care unele se referă la persoana debitorului, altele la obiectul gajat, iar altele la
fomalităŃile necesare constituirii.
Astfel, persoana constituitorului trebuie să fie proprietarul bunurilor gajate şi să
aibă capacitate deplină de exerciŃiu. Bunurile care urmează a fi gajate trebuie să se afle
în circuitul civil.
Cu privire la formalităŃile necesare constituirii trebuie făcute unele precizări, şi-
anume:
- gajul se constată printr-un înscris înregistrat conŃinând suma datorată, felul şi
natura lucrurilor gajate. Înregistrarea constă în păstrarea unui exemplar de pe înscrisul
constator al gajului de către operatorul de Arhivei Electronice de GaranŃii Reale
Mobiliare şi luarea avizului de garanŃie, potrivit Legii nr. 99/1999, Titlul VI. Înscrisul şi
înregistrarea nu constituie condiŃii de validitate a gajului, ci pentru asigurarea
opozabilităŃii faŃă de terŃi;
- dacă bunul gajat este un bun mobil incorporal (creanŃă), pentru opozabilitatea
faŃă de terŃi, se cere întocmirea unui înscris întregistrat şi notificarea debitorului creanŃei
garantate.
85
 Efectele gajului. Creditorul are următoarele drepturi şi obligaŃii:
- să reŃină lucrul până la achitarea integrală a datoriei;
- dreptul de a revendica bunul, cu excepŃia cazului arătat de art. 1909 Cod civil;
- are calitatea de detentor precar;
- răspunde de pierderea ori deteriorarea bunului din culpa sa;
- nu are dreptul de a se folosi de lucru, în caz contrarm poate fi pus sub
sechestru;
- să restituie bunul dacă datoria a fost achitată. Creditorul are un drept de
retenŃie pentru cheltuielile necesare şi utile.
În caz de neachitare a obligaŃiei de către debitor duce la reŃinerea lucrului în
contul creanŃei, pe baza unei expertize judiciare sau la vânzarea la licitaŃie având un
drept de preferinŃă la distrubuirea preŃului obŃinut în urma vânzării bunului.
Stingerea gajului. Gajul se stinge ca o consecinŃă a stingerii ori desfiinŃării
obligaŃiei principale.
SupravieŃuirea gajului faŃă de obligaŃia principală este în cazul contractarii unei
altei datorii care a devenit exigibilă înaintea obligaŃiei garantate prin gaj.
Stingerea independent de obligaŃia principală; la rândul său, gajul se poate
stinge prin moduri generale de stingere a obligaŃiilor.
În cazul stingerii ca efect al pieirii bunului ce formează obiectul gajului, în temeiul
dispoziŃiilor art. 1721 Cod civil, prin subrogaŃie reală cu titlu particular, dreptului
creditorului gajist se strămută asupra indemnizaŃiei de asigurare sau asupra
despăgubirii.
c) Ipoteca. DefiniŃie. Ipoteca este o garanŃie reală imobiliară afectată la plata
unei obligaŃii.
Ipoteca este de două feluri: convenŃioanală – atunci când ia naştere din
convenŃia părŃilor, cu formele prevăzute de lege (art. 1749 alin. 2 Cod civil); legală – ia
naştere în virtutea unei dispoziŃii speciale a legii (art. 1749 alin.1 Cod civil).
Caracterele generale a tuturor felurilor de ipotecă:
a) este un drept real accesoriu. Ipoteca acordă titularului său un drept de
urmărire a bunului şi un drept de preferinŃă faŃă de ceilalŃi creditori;
b) este o garanŃie imobiliară, întrucât priveşte numai bunurile imobile;
c) este supusă principiului specializării sub dublu aspect, sub sancŃiunea nulităŃii,
trebuie să fie determinată asuora imobilului afectat de garanŃie şi trebuie să fie indicată
valoarea garantate.
d) ipoteca este indivizibilă, adică ea continuă să existe asupra întregului imobil,
chiar dacă a fost plătită o parte din datorie. În cazul unui partaj al unui imobil ipotecat,
copărtaşul căruia i-a fost atribuit va trebui să suporte întreaga datorie, garanŃia apărând
ca fiind incorporată în imobil – res non persona habet.
Ipoteca convenŃională.
1. Capacitatea cerută. Constituitorul trebuie să aibă calitatea de proprietar actual
al bunului. Bunurile viitoare ale debitorului nu pot forma obiectul unei ipoteci. De
asemenea, constituitorul trebui să aibă capacitatea deplină de exerciŃiu. Potrivit art. 129
din Codul familiei, ocrotitorul minorului nu poate ipoteca imobilul acestuia.
2. CondiŃii de formă. Ipoteca este un contract solemn, fiind necesară încheierea
lui în formă autentică, sub sancŃiunea nulităŃii absolute.
Tot sub sancŃiunea nulităŃii, trebuie menŃionat dublul aspect al specializării, şi
anume imobilul ipotecat şi suma garantată.

86
 Ipoteca legală. Acest fel de ipotecă ia naştere în virtutea unei dispoziŃii legale,
fără a fi nevoie de încheierea unei convenŃii; sunt totuşi cazuri în care este necesară o
astfel de convenŃie.
Exemple de ipoteci legale:
- art. 1753 Cod civil – ipoteca statului, a comunelor şi a stabilimentelor publice
asupra mânuitorilor de bani publici – această ipotecă trebuie încadrată în prevederile
Legii nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, consituirea de garanŃii şi răspunderea
în legătură cu gestionarea bunurilor, agenŃilor economici, autorităŃi sau instituŃii publice.
- ipoteca prevăzută de art. 166 alin. 2 Cod procedură penală – în privinŃa
imobilelor sechestrate având caracter asigurator.
- ipoteca prevăzută de Codul fiscal.
- ipoteca prevăzută de Decretul-Lege nr. 61/1990 privind creditele acordate de
C.E.C. pentru cumpărarea de locuinŃe vor fi garantate prin constituirea unei ipoteci
asupra locunŃei dobândite.
Publicitatea ipotecii. Ipoteca este supusă publicităŃii imobiliare în scopul realizării
opozabilităŃii faŃă de terŃi. TerŃii în această materie sunt creditorii chirografari, ceilalŃi
creditori ipotecari şi dobânditorii ulteriori ai imobilului.
În conformitate cu prevederile art. 19 C. lit. a) din Legea nr. 7/1996, republicată,
ipoteca se înscrie în partea a III-a din cartea funciară a imobilului asupra căruia se
constituie.
Data cererii de înscriere în cartea funciară acordă şi rangul ipotecii.
Înscrierea ipotecii convenŃionale conservă dreptul de ipotecă timp de 15 ani de la
data cererii de înscriere în cartea funciară, după care se perimă. Pentru conservarea
efectelor înscrierii iniŃiale, este necesar ca înainte de expirarea termenului să se
procedeze la reînnoirea înscrierii, cu indicarea numărului şi datei primei cereri de
înscriere. Ipoteca legală nu se perimă, oricât timp ar trece de la data înscrierii ei. Dacă
se pune problema unei reînnoiri a inscripŃiei ipotecii legale, legea cere ca aceasta să se
facă în termen de cel mult un an de la data când a încetat cauza care a determinat-o.
Dacă datoria este achitată în întregime, ipoteca rămâne fără obiect, iar înscrierea
ei trebuie să fie radiată. Dacă plata este numai parŃială, inscripŃia urmează a fi
restrânsă prin operaŃiunea numită reducerea inscripŃiei ipotecare.

Efectele ipotecii:
1. Debitorul păstrează detenŃia imobilului pe care îl poate înstrăina grevat de
sarcină.
2. Creditorul are drept de urmărire şi de preferinŃă.
3. TerŃii dobânditori ai imobilului au la îndemână următoarele posibilităŃi:
a) pot invoca excepŃii, şi anume: nulitatea actului de ipotecă, nulitatea
inscripŃiei ipotecare şi excepŃia de garanŃie contra evicŃiunii, dacă creditorul urmăritor
este moştenitorul vânzătorului de la care terŃul a cumpărat imobilul; excepŃie similară
este a beneficiului de discuŃiune dacă au rămas alte imobile ipotecate, pentru aceeaşi
datorie, în patrimoniul debitorului principal;
b) procedura purgei, constând într-o ofertă pe care dobânditorul o face
creditorului de a-i plăti datoriile şi sarcinile ipotecare;
c) plata creditorului urmăritor – subrogare art. 1108 pct. 2 Cod civil;
d) delăsarea imobilului în mâna creditorului dacă este capabil şi nu este
obligat personal în plata datoriei;
e) să permită derularea procedurii de executare silită.

87
 Stingerea ipotecii:
- pe cale accesorie: – ca urmare a stingerii raportului de obligaŃie;
- pe cale principală: - prin renunŃare;
- purga obŃinută de dobânditorul imobilului ipotecat;
- prescripŃia achizitivă;
- anularea actului constitutiv al ipotecii;
- rezoluŃiunea dreptului de proprietate al creditorului;
- pieirea imobilului, caz în care ipoteca se strămută asupra
indemnizaŃiei de asigurare şi a despăgubirilor primite (art. 1721 Cod civil);
- exproprierea imobilului.

d) Privilegiiile. DefiniŃie. Privilegiul este dreptul recunoscut unui creditor, care

decurge de regulă din calitatea creanŃei sale, de a fi preferat celorlalŃi creditori, chiar
dacă aceştia sunt gajişti sau ipotecari (art. 1722 Cod civil).
Clasificare. Privilegiile pot fi clasificate în trei categorii, în conformitate cu
prevederile Codului civil. Astfel:
1. Privilegii generale:
a) privilegii generale asupra tuturor bunurilor debitorului, mobile şi imobile (art.
1721 Cod civil);
b) privilegii generale asupra tuturor bunurilor mobile (art. 1729 Cod civil).
2. Privilegii speciale asupra anumitor bunuri mobile (art. 1730 Cod civil);
3. Privilegii speciale asupra anumitor bunuri imobile (art. 1737 Cod civil).
Natura juridică:
- unele sunt adevărate drepturi reale: toate privilegiile imobiliare speciale şi
unele privilegii mobiliare speciale (creditorul gajist şi locatorul);
- celelalte privilegii mobiliare speciale şi toate privilegiile generale constituie
simple cauze de preferinŃă pe care legea le recunoaşte unor creditori chirografari dată
fiind natura creanŃei.
1. Privilegiile generale. Sunt privilegii generale în Codul civil:
A. Privilegiile generale asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile:
- privilegiul cheltuielilor de judecată;
- privilegiul tezaurului public – este reglementat, în prezent, de Codul de
procedură fiscală.
B. Privilegiile generale asupra tuturor bunurilor mobile; extinderea asupra
imobilelor după ce au fost îndestulaŃi creditorii cu privilegii imobiliare şi
creditorii ipotecari:
- cheltuieli de judecată făcute în interesul comun al creditorilor;
- cheltuieli de înmormântare a debitorului;
- cheltuieli pentru îngrijirea medicală făcută în cazul ultimei boli în decurs de un
an înaintea decesului;
- creanŃe din salarii;
- preŃul obiectelor de subzistenŃă date debitorului şi familiei sale în decurs de
şase luni.
Ordinea în care se acordă:
- cheltuielile de judecată şi executare trec înaintea tuturor creanŃelor în interesul
cărora au fost făcute;
- privilegiul cheltuielilor de înmormântare trece înaintea tuturor celorlalte privilegii;
- privilegiile speciale primează înaintea tuturor celorlalte privilegii generale, altele
decât cheltuielile de judecată şi de înmormântare.

88
 Ordinea de preferinŃă stabilită de dispoziŃiile Codului de procedură civilă. Potrivit
prevederilor art. 563 din Codul de procedură civilă, „În cazul în care executarea silită a
fost pornită de mai mulŃi creditori sau când, până la eliberarea sau distribuirea sumei
rezultate din executare, au depus şi alŃi creditori titlurile lor, executorul judecătoresc
procedează la distribuirea sumei potrivit următoarei ordini de preferinŃă, dacă legea nu
prevede altfel:
a) creanŃele reprezentând cheltuieli de judecată, pentru măsuri asigurătorii sau
de executare silită, pentru conservarea bunurilor al căror preŃ se distribuie, precum şi
orice alte cheltuieli făcute în interesul comun al creditorilor;
b) creanŃele reprezentând salarii şi alte datorii asimilate acestora, pensiile,
sumele cuvenite şomerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru întreŃinerea şi îngrijirea
copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporară de muncă, prevenirea
îmbolnăvirilor, refacerea sau întărirea sănătăŃii, ajutoarele de deces, acordate în cadrul
asigurărilor sociale, precum şi creanŃele reprezentând obligaŃia de reparare a pagubelor
cauzate prin moarte, vătămarea integrităŃii corporale sau a sănătăŃii;
c) creanŃele rezultând din obligaŃia de întreŃinere, alocaŃii pentru copii sau
obligaŃia de plată a altor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenŃă;
d) creanŃele bugetare provenite din impozite, taxe, contribuŃii şi din alte sume
stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat,
bugetelor locale şi bugetelor fondurilor speciale;
e) creanŃele rezultând din împrumuturi acordate de stat;
f) creanŃele reprezentând despăgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite
proprietăŃii publice prin fapte ilicite;
g) creanŃele rezultând din împrumuturi bancare, din livrări de produse, prestări
de servicii sau executări de lucrări, precum şi din chirii sau arenzi;
h) creanŃele reprezentând amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor
locale;
i) alte creanŃe.
În cazul creanŃelor care au aceeaşi ordine de preferinŃă, dacă legea nu prevede
altfel, suma realizată se repartizează între creditori proporŃional cu creanŃa fiecăruia.
În conformitate cu prevederile art. 564, dacă există creditori care, asupra bunului
vândut, au drepturi de gaj, ipotecă sau alte drepturi de preferinŃă conservate, în
condiŃiile prevăzute de lege, la distribuirea sumei rezultate din vânzarea bunului,
creanŃele lor vor fi plătite înaintea creanŃelor prevăzute la art. 563 alin. 1 lit. b).
Prevederile art. 565 arată că dobânzile şi penalităŃile sau alte asemenea accesorii ale
creanŃei principale vor urma ordinea de preferinŃă a acestei creanŃe.
2. Privilegiile speciale asupra anumitor bunuri mobile.
A. Privilegiile întemeiate pe ideea de gaj expres sau tacit:
- creditorul gajist;
- locatorului de imobile (15 zile de la mutarea mobilei);
- hotelierului;
- cărăuşului (24 de ore de la preluare).
B. Întemeiate pe ideea sporirii patrimonoului debitorului: vânzătorul
neplătit. C. Întemeiate pe ideea conservării unor bunuri în patrimoniul
debitorului: cheltuieli pentru conservarea unui bun mobil.
D. Concursul între privilegiile speciale:
- cheltuieli pentru conservarea lucrului premerg celorlalte privilegii speciale
mobiliare;

89
 - privilegiile creditorului gajist, hotelierului şi cărăuşului premerg celui al
vânzătorului neplătit al bunului mobil, afară de cazul în care ei au ştiut când au primit
lucrul, că preŃul nu era încă plătit;
- privilegiul locatorului premerge privilegiului vânzătorului neplătit, afară de cazul
în care vânzătorul a făcut cunoscut locatorului la momentul aducerii mobilierului, că
preŃul nu este încă plătit.
3. Privilegiile speciale asupra anumitor bunuri imobile.
- ipoteci privilegiate;
- decurg din ideea de îmbogăŃire a patrimoniului debitorului cu bunul
asupra căruia se poartă privilegiul:
a) privilegiul vânzătorului unui imobil pentru preŃul neîncasat al imobilului;
b) privilegiul celui ce a împrumutat bani cumpărătorului pentru plata imobilului
către vânzător;
c) privilegiul copărtaşului – pentru garanŃia împărŃelii şi a sumelor pe care aceştia
şi le datorează între ei (se conservă prin efectuarea inscripŃiei în termen de 60 de zile
de la actul de împărŃeală sau de adjudecare);
d) privilegiul arhitectului, constructorului şi lucrătorului – înscrierea procesului-
verbal de expertiză pentru determinarea valorii creanŃei;
e) privilegiul celui ce a împrumutat pe beneficiarul lucrării cu bani pentru plata
lucrătorilor, constructorilor;
f) privilegiul în caz de separaŃii de patrimonii – trebuie conservat prin efectuarea
inscripŃiei în 6 luni de la deschiderea succesiunii; nici o ipotecă ce este înscrisă de către
moştenitori în acest interval de timp, nu este opozabilă creditorului privilegiat.

Întrebări:
Care sunt condiŃiile de constituire a fidejusiunii?
Ce se întelege prin specializarea ipotecii?
Care este rolul ordinii de preferinŃă?
Care sunt procedeele de realizare a opozabilităŃii garanŃiilor?

90
 BIBLIOGRAFIE

1. Tudor R. Popescu, Petre Anca, Teoria generală a obligaŃiilor, Editura

ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1968.
2. R. Sanilevici, Drept civil. Teoria generală a obligaŃiilor, Universitatea Al.I.Cuza
Iaşi, 1980.
3. Constantin Stătescu, Corneliu Bârsan, Drept civil. Teoria generală a
obligaŃiilor, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1981, precum
şi ediŃiile revizuite şi adăugite apărute în Editura ALL, Bucureşti, începând cu anul
1993.
4. Eugeniu Safta-Romano, Drept civil. ObligaŃii. Curs teoretic şi practic, Editura
Neuron, Focşani, 1994.
5. Ion P. Filipescu, Dreptul civil. Teoria generală a obligaŃiilor, Editura Actami,
Bucureşti, 1996.
6. Liviu Pop, Drept civil român. Teoria generală a obligaŃiilor, Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 1998.
7. Maria GaiŃă, ObligaŃii, Editura Institutul European, Iaşi, 1999.

91
92
93