You are on page 1of 7

Reguli de functionare a conturilor

Regulile de functionare a conturilor au drept scop sa stabileasca partea contului (debit sau
credit) in care urmeaza sa se inregistreze soldul initial existent in fiecare cont la deschiderea
acestuia, modificarile (cresteri sau micsorari) valorii elementului la care se refera contul,
determinate de tranzactiile, evenimentele, operatiile economice si soldul final al conturilor existent
la inchiderea acestora. Acestea au ca punct de plecare bilantul cu structurile sale (active, capitaluri
si datorii) si cele doua principii de baza ale contabilitatii: dubla reprezentare si dubla inregistrare.

In capitolul al doilea s-a aratat ca activele sunt dispuse in partea stanga a bilantului, iar
pasivele sunt dispuse in partea dreapta a bilantului. Va amintiti? Astfel, activele pot fi „gandite”
ca „parti de stanga”, iar pasivele pot fi gandite ca „parti de dreapta”. Pozitia opusa a celor doua
categorii ale bilantului (activ si pasiv) face ca regulile de functionare a celor doua feluri de conturi
sa fie de sens opus.

 Reguli de functionare

1. Prima regula care trebuie retinuta este aceea ca toate conturile de activ incep sa
functioneze prin a se debita (partea stanga a contului) si se debiteaza cu soldul initial al conturilor
de activ; conturile de pasiv incep sa functioneze prin a se credita (partea dreapta a contului) si se
crediteaza cu soldul initial al conturilor de pasiv.

2. A doua regula importanta este aceea ca toate conturile de activ inregistreaza in debit
cresterile (intrarile) elementelor de activ, iar toate conturile de pasiv inregistreaza in credit
cresterile (intrarile) elementelor de pasiv.

3. A treia regula care trebuie tinuta minte este aceea ca toate conturile de activ
inregistreaza in credit (partea dreapta a contului) micsorarile elementelor de activ, iar conturile
de pasiv inregistreaza in debit (partea stanga a contului) micsorarile (iesirile) elementelor de
pasiv.

4. A patra regula de functionare a conturilor este aceea ca toate conturile de activ au


totdeauna sold final debitor sau sunt soldate (echilibrate, balansate), iar toate conturile de pasiv
au totdeauna sold final creditor sau sunt soldate (echilibrate, balansate).

Regulile de functionare a conturilor sunt ilustrate in figura 3.4.


Fig. 3.4.

Marea majoritate a conturilor functioneaza dupa regulile enuntate mai sus. Sunt insa si
conturi care au un comportament variabil in ceea ce priveste soldul final. Dupa soldul pe care-l
prezinta la sfarsitul perioadei de gestiune, conturile pot fi de doua feluri: conturi monofunctionale
si conturi bifunctionale.

Conturile monofunctionale sunt conturile care la sfarsitul perioadei de gestiune prezinta


un singur fel de sold, debitor sau creditor. Ele sunt totdeauna numai conturi de activ sau numai
conturi de pasiv.

Conturile bifunctionale sunt conturile care, la un moment dat, pot avea fie sold debitor
(se incadreaza in categoria conturilor de activ), fie sold creditor (se incadreaza in categoria
conturilor de pasiv).

Bazele contabilităţii

1. Ce este contul contabil ?

Acesta este mijlocul principal de urmărire a mişcării elementelor patrimoniului unui operator economic .
Structura patrimonială este compusă din activ şi pasiv .
Contul conţine :
a)denumire ,proprie fiecărui element de patrimoniu
b)funcţie ,poate fi : cont de activ sau de pasiv
c) sfera de cuprindere:
- sintetice grupează elementele patrimoniale după caracteristicile generale ale acestora
-analitice sunt folosite pentru a reflecta trăsăturile specifice ale elementelor patrimoniale ex: contul "
FURNIZORI" se poate de dezvolta pe fiecare furnizor în parte.

Regulă SUMA SOLDURILOR CONTURILOR ANALITICE= SOLDUL CONTULUI SINTETIC

Mişcările(rulajele) care au loc se reflectă în debitul şi creditul contului


Soldul contului reprezintă diferenţa dintre rulajele totale debitoare şi rulajele totale creditoare
Debitul şi creditul contului: sunt cele două părţi ale contului prin care se urmăresc
modificările de sens contrar, soldul iniţial şi cel final. În cele două părţi ale contului se înscriu
distinct sumele care reprezintă intrări sau majorări, de cele care reprezintă ieşiri sau reduceri.
Convenţional debitul se notează cu D şi creditul cu C. Sumele înscrise în debit se numesc sume
debitoare şi cele ce se înscriu în credit se numesc sume creditoare.A debita un
cont înseamnă a înscrie o sumă în debitul său. A credita un cont înseamnă a înscrie o sumă
în creditul lui.. Pentru conturile de activ în debit se înregistrează intrările elementului patrimonial
sau majorările iar în credit ieşirile sau reducerile. La conturile de pasiv situaţia se prezintă
invers. Mişcările elementelor de patrimoniu (intrări,majorări,scăderi,ieşiri ) se numesc
RULAJE debitoare sau creditoare,in funcţie de elementul contului in care se produce
modificarea .

SI=sold iniţial,
Rd=rulaj debitor
Rc=rulaj creditor
Tsd=total sume debitoare
Tsc=total sume creditoare
Sd=sold debitor
Sc=sold creditor

Tsd=Si+Rd

Tsc=Si+Rc

Tsd-Tsc= sd
Tsc –tsd=sc

Regulile de funcţionare a conturilor

Contul de activ îşi începe funcţia contabilă prin a se debita .Adica intrările se înregistrează
în debit,ieşirile se reflectă în credit .Prezintă totdeauna sold debitor.

Contul de pasiv îşi începe funcţia contabilă prin a se credita .Intrările sunt înregistrate în credit,ieşirile în
debit.Prezintă mereu sold creditor.
De la această regulă fac excepţie conturile bifuncţionale(ex : 121 Profit şi pierdere) ,care pot începe fie
prin creditare ,fie, prin debitare şi au fie Sc fie Sd .

Operatiunile contabile se iregistreaza cu ajutorul articolului contabil .Acesta este format din conturi
corespondnte debitoare si creditoare,suma si data operatiei
Ex : achizitie marfuri de la furnizor

371 marfuri = 401 Furnizori 100


4426 tva deductibil = 401 Furnizori 24

In contabilitatea in partida dubla fiecare tranzactie determina o dubla intrare de valoare egala in
debit,respectiv credit.De aceea balanta debit- credit se va afla mereu in echilibru.Pentru aceasta
echilibrare permanenta ,trebuie respectate anumite reguli:
1. cresterea ( intrarea ) înregistrata în debitul unui cont de activ este egala cu reducerea
(iesirea ) înregistrata în creditul altui cont de activ.
2. micsorarea înregistrata în debitul unui cont de pasiv este egala cu majorarea înregistrata
în creditul altui cont de pasiv.
3. intrarea înregistrata în debitul unui cont de activ este egala cu intrarea înregistrata în
creditul altui cont de pasiv
4. Sporirea înregistrata în debitul unui cont de activ plus reducerea înregistrata în debitul unui
cont de pasiv este egala cu reducerea înregistrata în creditul unui cont de activ.

Contabilitatea in partida simpla,reprezinta varianta mult simplificata contabilitatii clasice


in partida dubla.In acest tip ,este necesara doar completarea registrelor obligatorii si a fiselor de
cont si centralizatoare ,ceruta de legislatia in vigoare ,disparind obligativitatea ca fiecarei
tranzactii sa-i corespunda o dubla intrare de valoare egala in debit ,respectiv credit si intocmirea
unei balante echilibrate .
In cazul constatarii unor inregistrari eronate ,acestea se corecteaza prin operatiunea de stornare .
Stornarea in negru =operatiunea inversa celei eronate .
Stornarea in rosu =aceeasi operatie ,dar in minus(chenar)
Corectarea inregistrarilor din contabilitate se face numai pe baza notelor de contabilitate
,intocmite in acest scop.Intocmirea notelor de contabilitate se bazeaza note justificative sau
note de calcul, dupa caz.
In cazul stornarilor, pe documentul initial se trece numarul si data notei de contabilitate prin
care s-a efectuat stornarea operatiunii, iar in nota de contabilitate de stornare se mentioneaza
documentul, data si numãrul de ordine ale operatiunii care face obiectul stornarii.

Regulile de funcţionare a conturilor

Contul de activ îşi începe funcţia contabilă prin a se debita .Adica intrările se înregistrează
în debit,ieşirile se reflectă în credit .Prezintă totdeauna sold debitor.

Contul de pasiv îşi începe funcţia contabilă prin a se credita .Intrările sunt înregistrate în credit,ieşirile în
debit.Prezintă mereu sold creditor.
De la această regulă fac excepţie conturile bifuncţionale(ex : 121 Profit şi pierdere) ,care pot începe fie
prin creditare ,fie, prin debitare şi au fie Sc fie Sd .

Operatiunile contabile se iregistreaza cu ajutorul articolului contabil .Acesta este format din conturi
corespondnte debitoare si creditoare,suma si data operatiei
Ex : achizitie marfuri de la furnizor

371 marfuri = 401 Furnizori 100


4426 tva deductibil = 401 Furnizori 24

In contabilitatea in partida dubla fiecare tranzactie determina o dubla intrare de valoare egala in
debit,respectiv credit.De aceea balanta debit- credit se va afla mereu in echilibru.Pentru aceasta
echilibrare permanenta ,trebuie respectate anumite reguli:
1. cresterea ( intrarea ) înregistrata în debitul unui cont de activ este egala cu reducerea
(iesirea ) înregistrata în creditul altui cont de activ.
2. micsorarea înregistrata în debitul unui cont de pasiv este egala cu majorarea înregistrata
în creditul altui cont de pasiv.
3. intrarea înregistrata în debitul unui cont de activ este egala cu intrarea înregistrata în
creditul altui cont de pasiv
4. Sporirea înregistrata în debitul unui cont de activ plus reducerea înregistrata în debitul unui
cont de pasiv este egala cu reducerea înregistrata în creditul unui cont de activ.

Contabilitatea in partida simpla,reprezinta varianta mult simplificata contabilitatii clasice


in partida dubla.In acest tip ,este necesara doar completarea registrelor obligatorii si a fiselor de
cont si centralizatoare ,ceruta de legislatia in vigoare ,disparind obligativitatea ca fiecarei
tranzactii sa-i corespunda o dubla intrare de valoare egala in debit ,respectiv credit si intocmirea
unei balante echilibrate .
In cazul constatarii unor inregistrari eronate ,acestea se corecteaza prin operatiunea de stornare .
Stornarea in negru =operatiunea inversa celei eronate .
Stornarea in rosu =aceeasi operatie ,dar in minus(chenar)
Corectarea inregistrarilor din contabilitate se face numai pe baza notelor de contabilitate
,intocmite in acest scop.Intocmirea notelor de contabilitate se bazeaza note justificative sau
note de calcul, dupa caz.
In cazul stornarilor, pe documentul initial se trece numarul si data notei de contabilitate prin
care s-a efectuat stornarea operatiunii, iar in nota de contabilitate de stornare se mentioneaza
documentul, data si numãrul de ordine ale operatiunii care face obiectul stornarii.

Aşadar, conturile de active, consumuri şi cheltuieli sînt conturi de activ, iar conturile de capital propriu,
datorii şi venituri sînt conturi de pasiv.
Conturile de activ au următoare structură:
Debit Codul şi denumirea contului Credit

Sold iniţial (SI) - mărimea valorică a activelor la începutul


lunii sau suma cheltuielilor acumulată cu total cumulativ
de la începutul anului

Operaţiuni economice care cauzează majorarea (+) Operaţiuni economice care cauzează
activelor, consumurilor şi cheltuielilor în cursul lunii de micşorarea (–) activelor, consumurilor şi
gestiune cheltuielilor în cursul lunii de gestiune

RD – Rulaj debitor – totalul sumelor operaţiunilor RC – Rulaj creditor – totalul sumelor


economice reflectate în debit în cursul lunii de gestiune operaţiunilor economice reflectate în credit în
cursul lunii de gestiune

 SF – Sold final
 (SF = SI + RD – RC)

onturile de pasiv au următoarea structură:

Debit Codul şi denumirea contului Credit

SI – Sold iniţial – mărimea valorică a elementelor


capitalului propriu sau a datoriilor la începutul lunii, orisuma
veniturilor acumulată cu total cumulativ de la începutul
anului

Operaţiuni economice care cauzează Operaţiuni economice care cauzează majorarea (+)
micşorarea (–) capitalului propriu, datoriilor capitalului propriu, datoriilor sau a veniturilor în cursul lunii
sau a veniturilor în cursul lunii de gestiune de gestiune

RD – Rulaj debitor – totalul sumelor RC – Rulaj creditor – totalul sumelor operaţiunilor


operaţiunilor economice reflectate în debit în economice reflectate în credit în cursul lunii de gestiune
cursul lunii de gestiune

 SF – Sold final
 (SF = SI + RC – RD)

lasele 1-7 cuprind conturile contabilităţii financiare, care se utilizează pentru generalizarea informaţiei
care urmează a fi reflectată în rapoartele financiare. După conţinutul economice ele se divizează în
conturi bilanţiere (clasele 1-5) şi conturi de rezultate (clasele 6-7).
Conturile contabilităţii financiare din clasele 1 şi 2 se folosesc pentru întocmirea activului bilanţului divizat
după gradul de lichiditate în active pe termen lung şi active curente. Conturile contabilităţii financiare din
clasele 3-5 se utilizează pentru întocmirea pasivului din bilanţ. Aceste conturi, cu excepţia conturilor de
regularizare (312 “Capital suplimentar”, 313 “Capital nevărsat”, 314 “Capital retras”, 331 “Corectarea
rezultatelor perioadelor precedente”, 332 “Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi”
(în partea ce vizează pierderea neacoperită), 333 “Profit net (pierdere) al perioadei de gestiune” (în
partea ce vizează pierderea), 334 “Dividende plătite în avans”) sînt conturi de pasiv.
Conturile contabilităţii financiare din clasele 6-7 fac parte din conturile de rezultate şi se utilizează pentru
întocmirea Raportului privind rezultatele financiare în care, prin compararea rulajelor creditoare ale
conturilor de pasiv din clasa 6 cu rulajele debitoare ale conturilor de activ din clasa 7, se determină
rezultatul financiar sub formă de profit net (pierdere) al anului de gestiune.
Conturile contabilităţii financiare (clasele 1-7) poartă un caracter reglementat şi sînt obligatorii pentru
toate întreprinderile, indiferent de forma juridică de organizare şi tipul de proprietate a acestora.