You are on page 1of 11

Fotoanimatie

Fotoanimatia/animatia video/stop motion/animatia cadru-cu-cadru – toate duc la acelasi


produs finit: cu resurse minime, o camera foto si rabdare, se pot creea spot-uri care sa
ramana intiparite pe retina publicului. Nu trebuie maiestrie in a manui nici unul dintre aparate,
ci doar imaginatie si disponibilitate. Din desene, cu plastilina, cu obiecte dintre cele mai
diverse, decupaje, umbre sau chiar propriul corp – doar cateva dintre elementele ce pot fi
folosite pentru animatie.

Obiective de invatare
Prin aceasta metoda iti poti dezvolta atat abilitatile “hard” cat si cele “soft”. Pe de o parte
exista manuirea aparatului, capturarea celei mai bune imagini si stabilirea celui mai bun unghi,
fixarea camerei etc. Pe de alta parte exista partea de continut a ceea ce vrei sa transpui in
animatia foto, care iti va activa/imbunatatii creativitatea, gasirea de solutii practice, imaginatia
etc
Rezultatele/impactul metodei
In acest proces inveti sa dai viata lucrurilor, nu doar sa le misti! Pentru ca fiecare vine cu
povestea lui. Tu ce poveste iti pregatesti pentru laboratorul de educatie nonformala?
Storytelling

Storytelling-ul reprezinta materializarea evenimentelor cotidiene/zilnice in cuvinte, imagini si


sunete, de multe ori folosind tehnici de improvizatie. Povestile au fost intotdeuna folosite in
orice cultura ca un mijloc de divertisment, educatie, conservarea patrimoniului cultural si de a
insufla valorile morale. Elementele esentiale ale povestilor includ subiectul lor, personaje si
naratia. Storytellingul este o modalitate buna de a impartasii si interpreta experienta personala
deoarece povestile pot reprezenta un instrument eficient de a transfera cunostintele intr-un
context social.

Obiective de invatare
Intr-un proces de storytelling participantii isi pot dezvolta capacitatea de a asculta respectiv a
povestii, de a aduce coerenta unei povesti nestructurate, de a lega un context imaginar de
unul real si de a proiecta solutii la diverse situatii aparute. De asemenea participantii isi
dezvolta creativitatea, capacitatea de sinteza, flexibilitatea gandirii out of the box.
Rezultatele/impactul metodei
Povestile reprezinta instrumente eficiente ecducationale deoarece cei care povestesc si cei care
asculta se pot implica activ. In timp ce sunt implicati participantii pot sa isi imagineze noi
perspective, sa se implice intr-un proces transformativ si empatic. Ascultand povesti se pot
crea conexiuni puternice, se pot promova modalitati inovative de rezolvare a unor probleme si
se pot proiecta viitoare actiuni in acest sens prin imaginarea unor noi perspective. Impreuna
cei care nareaza si cei care asculta pot cauta cele mai bune modalitati de a gasi noi solutii.

Metoda propusa de: Mihaela Panus, Babel Education

Playback Theater – elemente educationale

1
Interactiv şi spontan, teatrul Playback isi bazeaza intreg materialul performativ pe povestile
din comunitate. Teatrul Playback atrage oamenii impreuna si deschide noi perspective in orice
fel de context – in teatre, ateliere de lucru si o gama larga de altfel de contexte organizate de
invatare.
Spectacole de Playback sunt efectuate de o echipa de actori, un dirijor si de muzician. Din
momentul in care spectacolul incepe, spectatorii interactioneaza cu dirijorul si vad cum actorii
creaza pe moment scurte piese teatrale. Mai apoi voluntari din public urca pe scena si creaza
impreuna cu actorii o piesa mai complexa, in care acesti actori au rolurile principale.
Teatrul Playback a fost creat de catre psihodramatistul american Jonathan Fox
Obiective de invatare
Dezvoltarea abilităților de ascultare activă, empatie, lucru în echipă şi creativitate prin teatru
de improvizație în care grupul pune în scenă o poveste spusă şi funcționează ca oglindă şi liant
cu poveştile de viață universale
Rezultatele/impactul metodei
In urma participarii la un astfel de process, poti sa lucrezi creativ cu grupuri plecand de la
problemele, situatiile sau de la visele lor si sa ajungeti impreună la solutii si idei noi, poti sa iti
manifesti expresivitatea si empatia, poti sa iti sustii procesele de dezvoltare si transformare ale
clienților tăi interni şi externiv plecând de la înțelegerea situației actuale prin oglindire, poti sa
incepi sa gandesti si sa lucrezi sistemic

Metoda propusa de: Irina Stefanescu, Centrul de Sociodrama Romania

ProAction Cafe

Acest tip de cafenea reprezinta un spatiu de conversatie creativa si orientata inspre actiune in
care participantii sunt invitati sa isi aduca toate intrebarile/nelamuririle/proiectele/ideile in
discutie. Aceasta metoda este o combinatie intre Open Space Technology si Cafenea Publica, si
a fost conceputa de catre Rainer von Leoprechting si Ria Baeck din Brussels/Belgia.

Obiective de invatare
- participantii vor schimba idei, pareri si aprofundeaza subiecte
- participanții iau parte activ la discutii, generand idei şi soluții pentru rezolvarea unei/unor
probleme
- rezultatele pot fi folosite ulterior, materialele rezultate fiind suma experientelor individuale
ale participantilor
Rezultatele/impactul metodei
Rezultatele pot fi multiple şi diferite, în funcție de scopul şi tema cafenelei. După intalnire,
organizatorii realizează de obicei un raport pe care îl trimit participanților, autorităților şi
actorilor care au legatură cu subiectul. Astfel, pot monitoriza dacă soluțiile sau ideile rezultate
cu prilejul cafenelei au fost puse în practică. Totodată participanții se cunosc într-un cadru mai

2
puțin formal, fac schimb de experiențe şi dezvoltă relații folositoare organizațiilor sau
instituțiilor pe care le reprezintă care pot duce la colaborări ulterioare între acestea.

Metoda propusa de Andreea Firastraeru, Training Cafe – Institutul Roman de Training

Sociodrama (elemente educationale)

Sociodrama este o metoda de explorare activa a sistemelor mai largi – in societate, organizatii,
institutii si comunitati, pentru a determina (acolo unde este cazul) schimbari / dezvoltari /
transformari individuale sau de grup.

Obiective de invatare
Sociodrama este o activitate de invatare sociala in grup. In cadrul unui astfel de atelier inveti
sa analizezi sisteme si sa fii un factor de schimbare/transformare/dezvoltare.
Rezultatele/impactul metodei
Sociodrama poate fi folosita pentru a asista interventiile noastre in comunicare, negociere,
transformarea conflictului si formarea echipei; sau pentru a face analiza partilor interesate
(stakeholder analysis), cercetarea actiunilor, planificare strategica, recrutare, pentru a anticipa
rezultatele sau pentru a pregati implementarea. Aici iti poti dezvolta abilitatile de a lucra cu
oamenii din contextul tau de lucru si de a dezvolta o structura prin care sa raspunzi intr-un
mod nou si inedit situatiilor aparute in activitatea lor

Metoda propusa de: Irina Stefanescu, Centrul de Sociodrama Romania

Debate

Debate – ul este o forma structurata de dezbatere educationala, compusa formal din echipe cu
un numar egal de membri. Acestia sunt pusi in situatia de a pune in valoare “pro” si “contra”
argumente diferite pentru ambele fatete ale unor chestiuni asupra carora oamenii, desi bine
intentionati, pot fi in dezacord.

Obiective de invatare
In esenta, tehnicile de dezbateri dezvolta:
• Gândirea critica;
• Capacitatea de argumentare;
• Concizia si claritatea în exprimare;
• Rezonabilitatea in afirmarea unei opinii avand o documentatie prealabila
• Toleranta fata de opiniile adverse;Persuasiunea;
• Ascultarea activa;
• Stilul de prezentare într-o aparitie publica;
• Capacitatea de a lucra într-o echipa.
Rezultatele/impactul metodei
Orice dezbatere este un semn de civilitate, atata timp cat e purtata cu bunacredinta, ascultare

3
atenta, discernamant si fair play. Si pentru ca intr-o societate moderna, lucrurile merg inainte
datorita schimbului liber de idei. Abordarea din debate dezvolta paticipantilor capacitatea de
analiza a problemelor controversate si ajuta la obtinerea unei imagini nedistorsionate de
prejudecati. In acest context, participantii vor fi determinati sa emita judecati asupra unei
“motiuni” folosind criterii obiective, si totodata, sa apere o pozitie folosind argumente sustinute
de dovezi si nu de simple opinii.

Metoda propusa de: Teodora Graur, ARDOR

Teatru origami

Origami – teatru este o metoda nonformala prin care copii, tineri si adulti descopera magia
artei orientale a plierii hartiei si astfel devin mai atenti, mai rabdatori, mai pasionati si de ce nu
mai increzatori in fortele proprii.

Obiective de invatare
Participantii invata cum se pliaza dintr- un patrat de hartie pentru a obtine diverse forme,
invata sa elaboreze povesti origami, isi cultiva rabdarea si atentia la detalii, invata sa
socializeze mai usor si sa comunice cu ajutorul acestei arte
Rezultatele/impactul metodei
Origami poate fi folosit incepand de la copii de gradinita pana la adulti, in orice colt al lumii. In
functie de varsta grupului tinta modelele se pot adapta varstei. Poate fi folosita in spital pentru
a anima un grup de copii, poate fi folosita pentru a crea piese de teatru (pt copii si adulti),
poate fi folosita ca metoda de team building, metoda educativa in scoli si gradinite, ateliere de
creatie pt copii si adulti, etc

Metoda prousa de: Andreea Vasilescu, A.C.T.O.R

Teatru Forum

Această metodă este folosită în special în lucrul cu grupurile dezavantajate. Este uşor să
identifici problemele cu care se confruntă, să descoperi cauzele şi cu ajutorul implicării grupului
respectiv să gseşti soluții pentru aceste probleme. Personajul este liber, nu este prins în
replicile obişnuite, teatrul forum este un teatru al improvizației, al trăirilor sufleteşti, un teatru
în care TU poți intervenii şi poți schimba acțiunea piesei astfel încât situația să devină una
favorabilă, cu final fericit.

Obiective de învățare:
Exprimarea sentimentelor şi a trăirilor. Desfăşurarea unei piese de teatru forum implică
participarea activă atât a personajelor cât şi a spectatorilor care, la un moment dat se pot
transforma în actori şi pot aduce schimbarea în bine a situației prezentate.

4
Rezultatele/impactul metodei
Această metodă de lucru, metodă nonformală, are un puternic impact asupra celor implicați
deoarece dezvăluie soluții la unele problemele cu care aceştia se confruntă.
De asemenea, aceştia reuşesc să-şi exprime trăirile, sentimentele, reuşesc să-şi înfrunte
temerile şi stabilesc legături puternice unii cu alții. Participând activ, formează o echipă şi
conştientizează că pot genera soluții la dificultățile cu care se confruntă.

Metoda propusa de: Iuliana Dinu, Fundatia Chance for Life

Animaţie socio-educativă

Termenul de animator provine din cuvântul latin “animus” care se traduce prin “suflet”,
aceasta înseamnând că animatorul este sufletul publicului cu care lucrează. Animația socio-
educativă reprezintă o modalitate, un instrument de relaționare cu publicul, folosindu-se de
activități de tip social, cultural, fizic şi sportiv. Pentru aceasta, animatorul trebuie să cunoască
şi să aplice diverse practici şi tehnici de animație în grup, fără să neglijeze însă relația
individuală. Metoda cea mai des folosita este jocul educativ. Animatorul socio-educativ are
vocație educativă în domeniul social, cultural şi/sau socio-cultural, sportiv, organizând jocuri
plecând de la necesitățile persoanelor cu care lucrează (copii, tineri, adulți). Principiile de lucru
ale animatorului sunt cele ale toleranței, autonomiei individuale, responsabilității sociale,
respectării drepturilor copilului.

Obiective de învățare:
Funcțiile animației socio-educative sunt cele de socializare, de reglare socială, de culturalizare,
aceasta având un caracter educativ şi inovator
Rezultatele/impactul metodei
În primul rând animația socio-educativă are impact asupra autonomiei beneficiarului, acesta
învățând să îşi controleze comportamentul, ajutându-l să gândească în avas şi să acționeze
pentru a atinge o acțiune planificată în timp, învață să colaboreze, să împărtăşească opiniile şi
gândurile altora, învață să facă față provocărilor din viața de zi cu zi în mod spontan şi creativ.
Nu în ultimul rând învață să dea sens a ceea ce se fac, să înțeleagă de ce se exercită o
anumită acțiune şi în ce context. Oamenii găsesc astfel sensul cuvintelor, idei, acțiunile
întreprinse împreună cu ceilalți partenerii din cadrul jocurilor şi activiților.

Metoda propusa de: Silvia Misu, Asociatia C.R.E.A.T.I.V.

Dans contemporan

Atelierul abordeaza corpul ca pe un spatiu deschis, de explorat, un spatiu capabil sa surprinda


si sa se surprinda, scapand rutinei si obisnuintelor cotidiene. Metoda presupune atat
antrenament fizic, ce are drept scop constientizarea si sensibilizarea corpului, pregatindu-l
pentru noi descoperiri, cat si jocuri si improvizatii, concentrandu-se pe spontaneitate si
5
autenticitate, pentru a putea debloca propriile resorturi creative si pentru a se dezvolta
capacitatea de a “vorbi” prin miscare.

Obiective de invatare:
- antrenarea sensibilitatii, imaginatiei si creativitatii
- dezvoltarea propriului mod de miscare
- dezvoltarea senzorialitatii corporale
Rezultatele/impactul metodei
Dansul inseamna comunicare constanta. Corpul in miscare comunica continuu. Fiecare
experienta pe care o traim trece prin corp si lasa urme in corp. Invatam sa dansam
experimentand, permitandu-ne sa ne jucam, sa cautam, sa gresim, sa o luam de la capat, sa
modificam, pana cand sensibilitatea si imaginatia noastra isi vor gasi forma exterioara optima
de exprimare. In urma unui astfel de atelier se va dezvolta creativitatea, initiativa (individuala
sau in grup), cooperarea (a dansa impreuna cu alti oameni poate stimula implicarea si poate fi
de un entuziasm contagios), ascultarea activa (dansul presupune o permanenta negociere a
interiorului cu exteriorul, o prezenta constanta in spatiul intern si extern), deschiderea fiecarei
persoane si disponibilitatea ei. Nu se va afla un singur raspuns la o anumita intrebare, ci se vor
descoperi posibilitati de a fi, de a simti, de a relationa si interactiona, de a se exprima.

Metoda propusa de: Andreea Novac, Centrul National al Dansului Bucuresti

Teatru de umbre

Desi este perceput ca o forma de teatru alternativ, teatrul de umbre este puternic inradacinat
in istoria culturala. A aparut in India, a calatorit apoi in China ca spectacol iar acum il folosim
in toata lumea pentru importanta sa pedagogica. In teatru de umbre participantii pot face
piese de teatru folosindu-si propriul corp sau decupaje specifice. Teatru de umbre poate fi atat
mut (sub forma de mima) cat si cu cuvinte ca intr-o piesa de teatru clasic. In combinatia
umbre si creatie de povesti teatru de umbre devine o metoda puternica prin impactul sau
asupra celui care il practica.

Obiective de invatare
- participantii invata sa fie parte dintr-o echipa
- dezvoltarea limbajului si a capacitatii de exprimare orala
- participantii au ocazia de a inventa prin tehnici propuse sau prin propiile tehnici diferite
scenarii/povesti.Se poate utiliza atat scenariul planificat cat si improvizatia.
Rezultatele/impactul metodei
Metoda are/poate avea un impact atat la nivelul celor care o experimenteaza cat si asupra
persoanelor din comunitate. Participantii vor invata sa isi exprime sentimentele si emotiile, vor
invata sa si le recunoasca si isi exprime corporalitatea ceea ce conduce la o cunoastere mai
buna de sine. Pe langa dezvoltarea creativitatii se dezvolta si memoria, atentia si capacitatea

6
de concentrare. In teatru de umbre se dezvolta in mare masura dexteritatea si motricitatea
fina.
Persoanele din comunitate isi pot vedea exprimate aspecte ale diferitelor domenii ale vietii prin
piesele realizate.

Metoda propusa de: Florina Stefan, AIDA – Asociatia pentru Initiative Durabile Alternative

Teatru Labirint

Pentru a putea fi înțeles pe deplin, teatrul labirint trebuie experimentat, trăit, simțit. Este o
metodă performativă şi participativă, care presupune implicarea directă a spectatorului în
experiența propusă, prin parcurgerea unui traseu alcătuit dintr-o succesiune de momente
dezvoltate, în general, pe o anumită temă. Se pot distinge două categorii de actori:
participanții (aşa-zişii spectatori) şi constructorii de labirint. Constructorii sunt cei care
stabilesc structura calatoriei: traseul si momentele care urmeaza a fi experimentate, dar
participantii – trecand de la un constructor de labirint la altul – sunt cei care o resimt si o
personalizeaza: se creeaza simultan un labirint interior, al trairilor, al sentimentelor, al
amintirilor; este o calatorie inapoi spre tine insuti.

Obiective de invatare:
Creşterea nivelului de conştientizare asupra propriei persoane şi a potențialului creativ
Dezvoltarea spiritului de echipă
Încurajarea folosirii resurselor proprii
Rezultatele/impactul metodei
Impactul depinde de scopul labirintului, de grupul care construieşte labirintul şi de grupul
căruia îi este destinat. Sunt totuşi elemente care rămân constante : 1. Se creează o echipă,
care porneşte de la individ şi ajunge la un suflu comun. 2. Se dezvoltă creativitatea,
comunicarea şi toleranța. 3. Se realizează un circuit efemer care capacitează energii şi atinge
spectatorii şi comunitatea. 4. Se transmite un mesaj sau o realitate într-un mod individual
(elemente didactice, resurse turistice, mesaje ce susțin campanii, lansări, produse,
evenimente, terapie de grup şi de comunitate, ş.a.m.d)
Acest proces interactiv produce o schimbare in modul de reprezentare a realitatii si de
perceptie a propriei persoane, conducand la o noua constientizare a acesteia.

Metoda propusa de: Bogdan Nechifor, Teatrul fara Frontiere

Animaţie stradală
Animația stradală este o formă de artă participativă ce constă în practicarea unor tehnici
diverse cu scopul de a anima publicul, de a-i produce dorința de implicare sau de a-i transmite
anumite mesaje, ridicând semne de întrebare.
Metoda are caracter participativ şi experiențial, iar dacă mecanismul desfăşurarii acesteia este

7
înțeles şi practicat pas cu pas, va putea fi bine stapânită.
Animația stradală este o exprimare artistică care se bazează foarte mult pe vizual pentru a
reuşi să transmită privitorului mesajul si emoția potrivită. Astfel, ceea ce realizează animatorul
ține foarte mult de starea pe care o transmite. Creativitatea celui care performează este, de
asemenea, un factor important pentru o animare de succes. Pentru ca efectul asupra
privitorului să fie cel aşteptat, metoda se bazează pe începerea unui ritm şi pe susținerea
continuității acestuia.
Obiective de învățare:
Educarea oamenilor cu privire la un subiect anume
Oferirea posibilității oamenilor de a avea acces la anumite forme de artă
Realizarea de conştintizare publică pe anumite subiecte
Rezultatele/impactul metodei
Animația stradală atrage foarte mult prin estetic si prin aplicabilitate. Învățând-o, oamenii vor
putea să o reproducă în cadrul comunităților din care provin. Este, de fapt, un impact ce se va
observa printr-o mai mare deschidere a comunității asupra elementelor educației nonformale.
În urma folosirii acestei metode din ce în ce mai des, va exista un nivel mult mai mare de
participare şi implicare în viața comunității.
Pentru că este o metodă atât de diferită de metodele tradiționale de educație şi prin
intermediul căreia se poate atrage foarte uşor atenția asupra unor lucruri, metoda poate avea
cu siguranță un rezultat vizibil. Prin învățarea şi folosirea acestei metode, se va înțelege
utilitatea educației non-formale si necesitatea promovării şi dezvoltării acesteia. Impactul
metodei nu va consta doar în implicarea unui număr mare de oameni în activități în cadrul
educației non-formale ci şi se va realiza o mediatizare şi o popularizare a acestei metode în
cadrul comunității, unde este foarte puțin promovată.

Metoda propusa de: Cosmin Catana, Curba de Cultura

PhotoVoice
Photovoice este o metodă de influențare şi sensibilizare a decidenților la nivel local sau
guvernamental prin prezentarea de „fotografii vii” realizate de membrii acelor grupuri
defavorizate, marginalizate, care nu au deprinderea de a determina intoducerea pe agenda
publică a problemelor lor şi nici capacitatea de a se mobiliza pentru urmărirea unui interes
comun.
Prin „Photo”, fotografie şi „voice”, vocea fotografiei ei spun ce cred, simt şi ce ar trebui făcut în
comunitatea lor. Şi pentru a fi sigur că fiecare fotografie este înțeleasă aşa cum doreşte
fotograful, lângă fotografie apare povestea, vocea fotografului care spune istoria imaginii
surprinse.
Mai mult decât a prezenta opinii, valori, credințe, aşteptări, photovoice este o metodă care
conduce la conştientizarea situației chiar de către grupul de beneficiari prin intermediul
discuțiilor pe marginea fotografiilor în grupuri.
8
Obiective de învățare
Dezvoltarea capacității “fotografilor” de a reacționa la problemele propriilor lor comunități
Crearea unui cadru de comunicare, înțelegere şi recunoaştere a identității grupului
Dezvoltarea stimei de sine a fotografilor
Rezultatele/impactul metodei
Spre deosebire de celelalte metode de influențare a deciziilor publice (dezbateri, cafenele
publice, audieri publice etc.), metoda Photovoice, prin faptul că este implementată chiar de cei
afectați de o decizie publică, dezvoltă competențe de exprimare publică inovatoare.
Exprimarea opiniei în acest context, alături de faptul că metoda presupune o angajare
emoțională a comunității în rezolvarea propriilor probleme, este puternică şi bine direcționată.
Photovoice determină o mobilizare substanțială din partea fotografilor în promovarea
intereselor şi atragerea atenției asupra problemelor. Această metodă, mai mult decât oricare
alta, încurajează exprimarea grupurilor vulnerabile, marginalizate. Este o metodă de
participare publică puternică, pentru că mai întâi sensibilizează, apoi influențează ceea ce
sporeşte şansa ca decizia finală să țină cont şi de opinia grupului afectat.

Metoda propuse de: Oana Preda, Centrul de Resurse pentru participare publică (CeRe)

Flashmob

Un flashmob este o adunare de foarte scurtă durată de oameni, într-un loc public, participanții
realizând o acțiune neobişnuită pentru o perioadă scurtă de timp (de obicei câteva
secunde/minute), după care grupul se răspândeşte ca şi cum nimic un s-ar fi întâmplat.
Flashmob-ul e o “prezentare” pentru spectatori accidentali, cu scopul de a trezi sentimente de
neînțelgere, interes. Flashmob-ul este o acțiune de masă, o modalitate de a te exprima şi de a
transmite un mesaj către societate, un mesaj care, poate, altfel un ar fi ajuns la grupal țintă
şi/sau la publicul larg.
Un flashmob nu ar trebui să fie folosit pentru a genera profit sau pentru a face promovare la
un produs comercial, acesta fiind mai degrabă un instrument social.
N.B. Participarea în acțiuni de masă neautorizate este, de obicei, pedepsită după lege.
Obiective de învățare
Persoanele care participă la un flashmob îşi dezvoltă spiritul de echipă, spontaneitatea,
seriozitatea, capacitățile de planificare – dacă şi organizează această mişcare. Şi mai presus de
toate fac conştientizare la nivel de comunitate asupra unui anumit aspect. Toată lumea are de
învățat din această experiență, fie direct, fie indirect.
Rezultatele/impactul metodei
Participanții la o activitate de flashmob nu oferă şi nu primesc bani pentru participare, aceasta
fiind o activitate voluntară. Motivele pentru care oamenii ar veni la un flashmob sunt diverse,
printre acestea putându-se număra distracția, dorința de se simții independent de stereotipuri
de comportament, pentru a testa capacitățile proprii în efectuarea de acțiuni spontane în locuri

9
publice, pentru a avea senzația de apartenență la o acțiune comună, de a experimenta noi
senzații emoționale.
Această metodă este folosită de mulți oameni în toate colțurile lumii încă din anul 2003 pentru
a aduce conştinentizare la nivel de cominitate locală, națională şi internațională. Nu s-a realizat
încă o statistică vis a vis de numărul persoanelor implicate în astfel de activități, însă având în
vedere popularitatea crescută a acestei metode se poate vorbii de un număr de sute de mii de
oameni care au fost implicați cel puțin o dată într-un flashmob. Cel mai mare flashmob
înregistrat a fost realizat în New York în anul 2006 şi a adunat 5000 de participanți.

Metoda universala!

Improvizatie
Improvizatia este abilitatea de a crea, de a canta, de a juca, dansa sau vorbi, ca reactie
spontana la ceea ce se intampla in jurul nostru sau ca reactie la propriile noastre ganduri sau
sentimente. In acest mod reusim sa cream noi moduri de gandire, noi structuri, noi practici.
Improvizatia este o forma de educatie nonformala provenita din zona teatrala in care se
folosesc tehnici pentru a crea dialoguri, scene, cantece sau povestiri.
Teatrul de improvizatie presupune de multe ori o relatie interactiva cu publicul, actorii
solicitand adesea sugestii din partea acestuia, ca o sursa de inspiratie, iar prin acest mod se
demonstreaza de fapt si autenticitatea spectacolului.
Improvizatia presupune mai presus de toate adaptarea spontana la situatii reale sau
imaginare, la propuneri de spatiu sau relatii cu partenerul/ii si/sau a unui coordonator de joc
Obiective de invatare
Printre obiectivele acestei metode putem enumera stimularea creativitatii, lucrul in echipa,
comunicarea. Improvizatia ajuta participantii sa se relaxeze, sa invete sa aiba incredere, sa se
deschida, sa isi invinga teama, sa coopereze, sa resolve probleme, sa isi lase deoparte orgoliul,
sa lucreze pentru un scop comun… si sa se distreze pe cinste!
Rezultatele/impactul metodei
Improvizatia ajuta participantii sa isi dezvolte spontaneitatea, imaginatia, intuitia si
flexibilitatea, sa gandeasca pozitiv, sa capete incredere in ei insisi sis a isi consolideze relatiile
cu cei din jurul lor. Toate acestea se petrec intr-un mediu distractiv, sigur, lipsit de concurenta,
in care fiecare isi poate explora si dezvolta propria personalitate.
“Scoala de improvizatie se mai poate numi si scoala de echipa. Sau scoala de relatii. Sau
scoala de implicare. Sau o poveste minunata!”
Biblioteca Vie
Biblioteca vie funcționează ca o bibliotecă obişnuită – cititorii vin şi împrumută cărți pentru o
perioadă limitată de timp. După ce citesc cărțile, le returnează în bibliotecă, şi dacă vor, pot să
mai împrumute o carte.
Există însă două aspecte importante: CARŢILE sunt FIINŢE UMANE şi intră într-un dialog
personal cu cititorul.
10
Cărțile din biblioteca vie sunt oameni reprezentând grupuri care se confruntă, sau se pot
confrunta cu prejudecați sau stereotipuri (de gen, vârstă, educație, meserie, etnie, rasă, religie
etc) şi care ar putea fi victime ale discriminării, excluderii sociale, sau pot fi oameni cu poveşti
care ar da cititorului o experiență unică de învățare în domeniul diversității şi interculturalității.
Obiective de învățare:
Atragerea atenției asupra diversității, stimularea dialogului între oameni, eliminarea unor
stereotipuri şi prejudecăți asupra unor categorii sociale ce se confruntă cu discriminare
Rezultate/impactul metodei
Metoda are impact atât asupra cărților, cât şi a cititorilor, creând o punte de dialog între
aceştia. Cititorii îşi întâlnesc propriile prejudecăți, cunosc persoane din diferite categorii
discriminate sau care se confruntă cu stereotipuri şi prejudecăți şi află o nouă perspectivă
asupra lor. Cărțile au ocazia să îşi prezinte poveştile de viață şi să dărâme stereotipurile cu
care se confruntă. Metoda promovează toleranța, respectul pentru diversitate în rândul
populației.
Metoda propusă de: Roxana Turcu, Asociaţia A.R.T. Fusion

11