You are on page 1of 7

MINISTERUL EDUCȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT ,,ALECU RUSSO” DIN BĂLȚI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE REALE, ECONOMICE ȘI ALE MEDIULUI

CATEDRA DE ȘTIINȚE FIZICE ȘI INGIRENEȘTI

Lucrare de laborator Nr.2

Metalografia cantitativă

Autor:

Studentul grupei TI21M

Ababii Andrei

Bălți, 2017
Metalografia cantitativă

Scopul metalografiei cantitative constă în determinarea parametrilor numerici a structurii
volumice a metalelor şi aliajelor cu ajutorul caracteristicilor ce au o importanţă definitorie pentru
proprietăţile de exploatare şi tehnice. Metalografia cantitativă se utilizează ca o metodă standard de
determinare a calităţii producţiei în aşa ramuri ca metalurgia şi prelucrarea metalelor. Această metodă
este un mijloc auxiliar utilizat pentru elaborarea noilor materiale, la alegerea şi optimizarea unor
rezolvări tehnologice noi, în scopul schimbării proprietăţilor şi de asemenea pentru analiza cazurilor
de rebut. Cercetările de obicei se efectuează pe şlifuri pregătite minuţios din corpuri solide
policristaline cu utilizarea microscoapelor metalografice în lumină reflectată. În cazul utilizării
microscoapelor optice, poate fi efectuată analiza cantitativă a constituenţilor structurali cu mărimea
nu mai mică de 1 µm din motivele puterii de rezolvare limitate. Dimensiunile şi forma probelor pot
varia în limite mari în dependenţă de problema pusă. Mărimea suprafeţei controlate a obiectului de
asemenea oscilează în dependenţă de mărirea utilizată a microscopului (de la 50x pînă la 1000x) şi
suprafaţa cîmpurilor de vedere de la 0,1 pînă la 100mm2. Rezultatul final este mai întîi o mărime
statistică şi precizia lui în mare măsură depinde de numărul cîmpurilor de vedere.

Metalografia este o metodă de cercetare calitativă a structurii metalelor şi aliajelor. Pentru
aceasta sunt necesare probe special pregătite după metodice descrise în alte surse. Cercetările acestor
probe se efectuează la microscoape în lumină reflectată.

Metodele calitative şi cantitative de cercetare a structurii permit în primul rînd descrierea tipului,
formei, dimensiunii şi distribuirea reciprocă a fazelor depistate constituenţilor structurali.

Cercetarea cantitativă a structurii se divizează pe direcţii:

Cercetarea unor proprietăţi mecanice sau fizice, de asemenea determinarea cantitativă a
compoziţiei chimice a fazelor separate sau constituenţi structurali. Pentru aceasta se folosesc aşa
metode ca determinarea microdurităţii, sau microanaliza cu flux de electroni.

Studierea caracteristicilor cantitative a structurii spaţiale prin măsurarea parametrilor numerici
a imaginii microscopice. Această direcţie în caz general se numeşte metalografie cantitativă.

Sistematizarea structurii din punct de vedere geometric

Structura metalelor se manifestă în diferite forme. Pentru cercetarea MC este util de a
sistematiza această mulţime de structuri într-un număr mai mic de tipuri geometrice, care au fost
clarificate în următoarele structuri fig. 5.1.
Fig. 5.1 Imaginea structurilor volumice prezentată schematic

Structura monofazică – poliedrică

O astfel de structură constă din cristale aproximativ echiaxiale a uneia şi aceleeşi faze.

Exemple: metale pure, aliaje monofazice (soluţii solide, de exemplu ζ-alamă, aliajele nichelului
cu cuprul, oţel austenitic) fig. 5.1.a.

Structura polifazică-poliedrică

În temei această structură constă din aproximativ cristale echiaxiale a două sau mai multe faze
sau constituenţi structurali suprafeţele de graniţă trec între fazele de acelaşi tip şi faze de tipuri diferite
fig. 5.1.b.

Exemple: oţeluri cu structura ferito-perlitică, alame cu structura soluţii solide, oţel ferito-
austenitic.
Structura reticulară

O fază formează o grilă mult sau mai puţin continuă în jurul cristalelor fazei a doua sau
constituientei structurale a doua.

Exemple: grila cementitei secundare, eutectică triplă fosfidică în fonta cenuşie, ferită în oţel
austenitic fig. 5.1.c.

Structura matricială

Una din faze formează baza (matricea) structurii, în care particulele uneia sau a mai multor faze
dispersate se distribuie mult sau mai puţin mărunţit fig. 5.1.d.

Exemple: structuri apărute în rezultatul proceselor de separare în particular, în aliajele cuprului
cu aluminiului sau cuprul cu cromul, structura recoacerii necomplete, structurii eutectice şi
eutectoidice, separarea carburilor în oţeluri înalt aliate.

Structuri orientate

În acest caz se observă alungirea spaţială a uneia sau a cîtorva faze.

Exemple: grăunţi alungite a metalelor şi aliajelor prelucrate prin deformaţie plastică, cristale în
zona transcristalizării în lingou fig. 5.1.e.

Metode de bază de cercetare

Metalografia cantitativă utilizează cîteva metode de bază pentru cercetarea structurii aşa analiza
pe suprafeţe, analiza punctiformă, analiza liniară, esenţa cărora succint este prezentată mai jos.

Analiza pe suprafeţe

Parametrii determinaţi ai structurii şi principiul de cercetare.

Analiza pe suprafeţe permite de a determina:

Partea volumică 𝑉𝛼 , 𝑉𝛽 … cu distribuirea fazelor separate α, β … în structură;

Aria medie a secţiunii 𝐴𝛼 , 𝐴𝛽 a particulelor diferitor faze;

Distribuirea microparticulelor diferitor faze α, β … după dimensiuni;
Mărimea secţiunilor 𝐴𝛼𝑖 , 𝐴𝛽𝑖 … a microparticulelor aparente în limita suprafeţei date măsurate;

Cantitatea (numărul) 𝑚𝛼 , 𝑚𝛽 … a microparticulelor diferitor faze, care se află în limita suprafeţei
măsurate fig. 5.2; fig. 5.3.

Fig. 5.3 Principiul determinării suprafeţei
medii a grăuntelui în structura fazică poliedrică.
Fig. 5.2. Principiul analizei pe suprafeţe
- grăuţii prin care trece linia de frontieră a
suprafeţei măsurate; × – colţurile grăuntelui;

Analiza punctiformă

Metoda punctiformă se utilizează pentru determinarea părţilor volumice a constituienţilor
structurali sau fazici.

Pe structura cercetată se depune o grilă, care constă din puncte şi se calculează numărul de
puncte care se află pe secţiunea fazei cercetate.

𝑃𝛽
Partea volumică, % 𝑉𝛽 = ,
𝑃

Unde 𝑃𝛽 − numărul de puncte care se află în limitele secţiunii fazei β;

P – numărul total de puncte în grilă.

Precizia rezultatului depinde numai de numărul total de puncte calculate P, fig. 5.4.
Fig. 5.4 Principiul analizei punctiforme (× - grila depusă)

5.2.3 Analiza liniară

Principiul acestei metode constă în următoarele:

pe imaginea structurii cercetate se depune un număr de linii drepte, (fig. 5.5);

coardele întretăiate de către secţiunea grăunţilor pe linii, se măsoară şi se grupează în corespundere
cu sistema ordinelor dimensionale ;

se calculează numărul de puncte la intersecţia liniilor de măsurare şi graniţelor grăunţilor;

se calculează lungimea totală a liniilor de măsurare.

Fig. 5.5 Principiul analizei liniare a structurii monofazico – poliedrică

× - punctele de intersecţie a liniilor drepte cu frontiera grăunţilor; 1 – linia dreaptă de măsurare.

Analiza liniară se utilizează pentru analiza structurilor de tipul:
Monofazico – poliedrică;

Matricială (fig. 5.6) ;

Polifazico – poliedrică (fig. 5.7)

Astfel, avantajele analizei liniare constau în:

Posibilitatea determinării raţională a unui număr mare de parametri structurali;

De rînd cu partea volumică este posibilă determinarea suprafeţelor grăunţilor sau fazelor în
forma parametrilor structurilor stereometrice.

Fig. 5.7 Principiul analizei liniare a
Fig. 5.6 Principiul analizei liniare a
structurii
structurii
monofazică – poliedrică
matriciale
× - punctele de intersecţie a liniilor drepte
× - punctele de intersecţie a liniilor drepte
cu frontiera grăunţilor;
cu frontiera fazelor;
• – punctele de intersecţie a liniilor drepte
1 – linia dreaptă de măsurare.
cu frontiera fazelor α/β.