You are on page 1of 10

Tehnici de facilitare

Suport de curs

FACILITÁRE, facilitări, s. f. Acțiunea de a facilita și rezultatul ei; înlesnire, ușurare. – V.


facilita.
sursa: DEX '09 (2009)

Scopul activităților de tineret este de a conlucra cu tineri pentru a le facilita dezvoltarea


personală, socială și educațională, de a le oferi posibilitatea să își spună părerile și să își exercite
influența în societate, în perioada lor de tranziție de la dependență (copil) la independență
(adult). Activitățile de tineret le oferă acestora posibilitatea de a-și dezvolta abilitățile de care
au nevoie pentru a face din viețile lor o poveste de succes.

Cea mai mare diferență între educația formală și non-formală este metoda folosită. Metoda este
un mijloc prin care sunt îndeplinite obiectivele unei activități. Ea răspunde de obicei la
întrebarea “Cum?”.
Atunci când alegem o metodă trebuie să ținem cont de conținutul informațional și de măsura în
care dorim să implicăm auditoriul. Metoda nu se folosește de dragul ei ci pentru a facilita
procesul de înțelegere a participanților.

Lucrătorul de tineret sprijină tinerii pentru ca aceștia să învețe lucruri noi despre ei înșiși, despre
alții și despre societate în general prin activități de educație non-formală în care se îmbină
distracția cu provocarea și cu învățarea.

Activitățile de tineret se desfășoară în diferite situații și locații, folosind diferite abordări:


 centre sau cluburi de tineret
 lucrători detașați
 localuri mobile
 școli
 programe guvernamentale
 proiecte de informare, consiliere și consultanță
 proiecte orientate spre grupuri specifice de tineri
 proiecte orientate spre activități de un anumit specific medii extra-comunitare și
internaționale

Abilitățile de facilitare a discuțiilor reprezintă unul din cele mai importante seturi de abilități
pentru lideri, folosite pentru a ghida și delega munca într-o organizație în cadrul grupurilor de
oameni în care au loc fie întâlniri, fie sesiuni de planificare și chiar și training-uri.
În cadrul unui training, o persoană are responsabilitatea de ghida restul oamenilor în a lucra
împreună, astfel încât obiectivele propuse să fie atinse. În timp ce un grup de oameni ar fi
capabili să atingă niște obiective, o persoană care să-i ghideze ar ajuta la atingerea mult mai
eficientă a obiectivelor respective. Această persoană se numește „facilitator”.

Facilitarea reprezintă un proces în care se colaborează și care ajută părțile să discute


probleme/subiecte, să identifice și să atingă scopuri și să îndeplinească sarcini, într-o manieră
mutual satisfăcătoare.

Facilitatorul ajută părțile să lucreze mai eficient în vederea colaborării și construirii consensului
în vederea luării deciziilor, construirea unui plan, etc. Tot el asistă părțile, concentrându-se
aproape în întregime asupra procesului și procedurilor de rezolvare a disputelor și de luare a
deciziilor. Ca trainer trebuie atât să prezinți concepte și informații, cât și să facilitezi discuții și
dezbateri pe marginea lor, pentru a asigura un transfer eficient al învățării. De asemenea, e
nevoie să fii alături de cursanți atunci când participă la activitățile de training ( simulări,
activități de grup sau individuale, studii de caz, jocuri de rol, învățare experiențială, etc.) și apoi
să discuți despre cum s-au simțit, ce provocări au avut, ce-au învățat din asta, și mai ales cum
pot aplica ce-au învățat în viața reală.

A fi un bun facilitator ține atât de abilitatea de a face asta cât și de arta și eleganța cu care o
faci. Este o abilitate care îi învață pe oameni anumite tehnici și care se îmbunătățește prin
practică. Este o artă pentru că unii oameni vor trebui să depună efortul nu doar de a-și etala
abilitățile. Facilitatorul este imparțial față de subiectul în discuție și nu are autoritate în luarea
deciziilor. Nu propune și nu dă soluții. El este ales atunci când nu există conflict între părți, ci
doar diferende asupra unor subiecte.

În procesul de facilitare, un facilitator se focusează pe următoarele 3 elemente:


 Climat și mediu. Mediul și „climatul” general al unei întâlniri al unei sesiuni de training
ajustează tonul pentru fiecare participant.
 Logistică și aranjamentul încăperii. Felul în care oamenii sunt așezați contează foarte
mult pentru desfășurarea activității. Ca facilitator, logistica încăperii ar trebui să
reprezinte una din cele mai mari griji, indiferent dacă este sau nu responsabilitatea ta.
 Reguli de bază. Cea mai bună metodă prin care se poate asigura desfășurarea fără
probleme a sesiunii este să se stabilească câteva reguli de bază de care toți participanții
să țină cont. Acestea pot fi următoarele: Să se vorbească pe rând; Să se ridice mâna dacă
se dorește să vorbească; Să se asculte atunci când se vorbește; Să nu fie atacate opiniile
celorlalți; Să nu se întârzie în pauze; Să existe un respect reciproc.

Tehnica, este intuitivă și are la bază procesul clasic de facilitare: clarifică problema – generează
idei – reduce numărul de idei doar la câteva.

Procesul de facilitare se desfășoară în mai mulți pași:

1. Determinarea problemei prin clarificarea și identificarea acelei “propoziții” care reflectă


cel mai bine problema de rezolvat.
2. Generarea de alternative prin schimbarea registrului discuției.
3. Reducerea numărului ideilor la cele mai importante.
4. Evaluarea ideilor structurând criteriile pe o grilă de evaluare și folosind apoi (ca la o
matrice) fiecare idee în relație cu fiecare criteriu. Apoi se stabilește care criteriu este
mai important în relație cu interesul grupului.

Orice proces de facilitare trebuie să se finalizeze cu un plan de acțiune.


Valoarea unei sesiuni de brainstorming nu stă în numărul de elemente generate, ci în aplicarea
deciziilor ulterioare.

Tehnica, este intuitivă și are la bază procesul clasic de facilitare: clarifică problema – generează
idei – reduce numărul de idei doar la câteva. În doctrină, au fost identificate foarte multe tehnici
de facilitare, dintre care enumerăm:

1. Activități de deschidere structurate


2. Activități de închidere structurate
3. Activități in grupul mare
4. Activități în grupuri mici
5. Animaţie socioeducativă
6. Animaţie stradală, flashmob, jonglerie, circ adaptat (poi, clovnerie, diabolo, flower
stick, slackline, statui vii, magie, elemente de circ, teatru de stradă, pantomimă,
face/body painting, acrobație, teatru de păpuși)
7. Appreciative Inquiry
8. Atelier de lucru /workshop
9. Biblioteca Vie / Living Library / Human Library.
10. Brainstorming
11. Bricolaj / hand-made
12. Board games. Jocuri de societate, jocuri de masă, jocuri cu planșă.
13. Cafenea publică / World Café
14. Carduri / cartoline.
15. Chestionar / test
16. Circle Practice
17. (Training) Clinics
18. Colaj / Visonboard / Dreamboard
19. Comunitate de practică
20. Concurs
21. Conversation Café
22. Dans
23. Debate / dezbatere
24. Debriefing / procesare / reviewing
25. Demonstrație
26. Desen
27. Energizers, icebreakers, warm-ups
28. Expoziție / galerie
29. Facilitare
30. Facilitare grafică / Graphic recording
31. Feedback generativ
32. Fishbowl
33. Fotografii & expoziție foto
34. Improvizație
35. Incident critic
36. Joc de rol / Role play
37. Joc de strategie
38. Jocuri
39. Jocuri de cunoaștere / de nume (icebreakers, get to know each other activities)
40. Jocuri de energizare (energizers & warm-ups)
41. Jurnal de învățare. Journaling.
42. Knowledge Café
43. Meditație ghidată
44. Mini-lectură / Citit
45. Monitorizare în perechi
46. Open SpaceTechnology
47. Origami
48. Outdoor & adventure (urban adventure, city quest, orientare, perete de escaladă,
frânghii, noduri)
49. PhotoVoice
50. Plan de acțiune
51. Powerful Questions / Întrebări
52. Prezentare / Public Speaking
53. Prezentare PowerPoint, Prezi
54. Prietenul Secret / Secret Friend
55. ProAction Café
56. Proiect
57. Psihodramă
58. Puzzle
59. Reflecție
60. Scenetă
61. Scrisori / mesaje (Letter to Myself, Future me)
62. Silent Floor / Silent Disco
63. Simulare
64. Spoken Word Poetry / Poezie
65. Storytelling
66. Studiu de caz / Case study
67. Teambuilding
68. Teatru Forum http://www.nonformalii.ro/metode/teatru-forum
69. Teatru Labirint / Senzorial
70. Teatru Playback
71. Vânătoare de comori / TreasureHunt
72. Video & film (scurt-metraje, TED, TEDx, secvențe film, video dedicat)
73. Vot
74. Walt Disney Strategy.
75. Webinar. Metode și activități e-learning

Dintre acestea, vom dezvolta cele mai des utilizate tehnici de facilitare.

1. Facilitarea grafică

Facilitarea grafică este practica de a folosi cuvinte & imagini pentru a crea o hartă conceptuală
a conversației, înainte, în timpul sau după ce conversația a avut loc.

Folosirea imaginilor și cuvintelor pentru a face schimb de idei și pentru a crea legături, are o
istorie îndelungată, începând cu scribii din vechime. Scribii au existat dintotdeauna, cel puțin
de când există omenirea. În orice comunitate, grup, existau cugetători și executanți și cineva
trebuia să noteze ceea ce gândeau cugetătorii și ceea ce trebuiau să facă executanții. Așadar,
scribii țineau socoteala pentru oameni, pentru comunitate, rolul lor fiind foarte important.

Astăzi, rolul lor nu s-a schimbat mult, însă instrumentele lor da. Acum folosim coli de fipchart,
panouri, bannere, markere pentru a ajuta grupurile să lucreze împreună. Presiunea, așteptările
sunt încă mari, dar munca este foarte distractivă!

Astăzi, scribul modern, atunci când îmbracă rolul facilitatorului grafic capturează ideile
oamenilor folosind modele, metafore, hărți vizuale pentru a-i ajuta să își clarifice ideile, să se
asculte și să poată lua decizii atunci când lucrează împreună.

Înainte de a decide dacă se dorește încorporarea facilitării grafice în muncă, iată câteva lucruri
ce ar trebui luate în considerare:
- gândim și în imagini, nu numai în cuvinte;
- 1/4 din creierul nostru este menit să proceseze informația vizuală;
- combinarea imaginilor cu text sau cuvinte crește puterea de reținere cu 40%.

În procesul de facilitare grafică folosim imagini și simboluri pentru a crea o legătură cu partea
vizuală, emoțională a creierului în timp ce adăugăm structură. Deși are un important element
de grafică, esența constă în “proces” și “conținut” și nu în imagini drăguțe. Munca trebuie să
aibă sens pentru a putea contribui în mod relevant la reușita grupului.

Ca facilitator, formator, simplu vorbitor sau consultant, facilitarea grafică este o resursă pe care
poți conta când vrei să:
- pregătești formate vizuale clare care să ofere spațiu de creație și contribuție pentru membrii
grupului cu care lucrezi;
- elimini confuzia, dificultățile de comunicare între membrii grupului;
- filtrezi informații printr-o imagine clară;
- adaugi creativitate și entuziasm prezentării tale;
- transformi întâlnirile de planificare, de lucru în comun, în evenimente productive, pline de
creativitate;
- arăți că îți pasă de grup, că ești implicat în ceea ce se întâmplă, îți faci simțită contribuția.

Flipchart-ul este unul dintre cele mai răspândite metode folosite în domeniul training ului pentru
transmiterea informațiilor și idelor vizuale. Poate fi folosit pentru a crea ilustrarea prelegerii în
timp ce aceasta are loc sau poate fi pregătită dinainte. Cea mai mare parte din informațiile scrise
pe flipchart nu pot fi văzute de la distanță. Eficiența lui scade pe măsură ce dimensiunea
grupului crește. Este ideal a fi folosit pentru grupuri între 15 și 30 de participanți.
Mai multe tehnici pot îmbunătății eficiența unei prezentări cu ajutorul flipchart-ului:
 Pregătește flipcharturile înainte de prezentare și acoperă punctele cheie cu foi de hârtie
care vor putea fi înlăturate la momentul potrivit al prelegerii.
 Scrie enunțurile cheie pe flipchart înainte de prezentare și lasă spații libere pentru
cuvinte sau set de cuvinte pe care le vei cere și primi de la participanții.
 Scrie ideile cheie pe cartonașe de aproximativ 13X20 cm și așează-le pe flipchart pe
măsură ce prezinți oral ideile respective.
 Folosește o varietate de culori dincolo de negru, incluzând culorile vii cu care
participanții nu obișnuiți.
 Treimea superioară a flipchartului trebuie lăsată liberă pentru a permite participanților
să observe întreagă suprafața a acestuia. De asemenea, lasă spațiu liber în treimea
inferioară a flipchartului pentru a putea adaugă informați ulterior, în timpul prelegerii.
 Subliniați sau încercuiți cuvintele cheie pentru a le evidenția importanța.
 Folosiți flipchartul pentru a nota informațiile care vin de la participanți. Folosiți numere
pentru a numerota ideile și adăugați un nou număr după notarea fiecărei idei pentru a
încuraja generarea unor noi idei.

2. Jocul (învățarea experiențială)

Metodologia învățării experiențiale prezintă o abordare inovatoare a instruirii și include o


structură flexibilă a activităților de învățare în grup și exerciții similare experiențelor “din
viață”. Însușirea de către participanți a cunoștințelor și calităților legate de activitatea acestora
sunt facilitate de formatori. Principala funcție a formatorului este aceea de a crea medii propice
învățării, stimulative, relevante și eficiente. Această abordare experiențială a învățării, care are
în centru adultul, permite participanților să-și conducă și să-și asume responsabilitatea învățării
în mod individual.
Învățarea experiențială, după cum o arată și numele, este învățarea din experiențe și intervine
atunci când o persoană se angrenează într-o activitate, revizuiește această activitate în mod
critic, trage concluzii utile și aplică rezultatele într-o situație practică. Procesul experiențial
urmează următorul ciclu teoretic, modelul lui Kolb.

Experiența constituie atât activitatea inițială cât și faza producerii de date a ciclului învățării
experiențiale. Experiența este de fapt un element inerent al vieții. Totuși, în învățarea
experiențială această activitate este legată de procesul care include interpretarea experienței,
generalizarea și stabilirea modului în care va fi folosită învățătura. Procesul învățării
experiențiale ajută indivizii să diminueze reacțiile subiective și pune în evidență elementele
obiective ale experienței lor.

Prelucrarea este o etapă crucială în ciclul învățării experiențiale unde indivizii discută cu ceilalți
experiențele specifice pe care le-au avut în cadrul primei faze. Aceasta poate avea loc
individual, în grupuri mici de lucru, sau cu întreg grupul. Indivizii fac un schimb de reacții
cognitive și afective referitoare la activitățile în care au fost angajați și încearcă să lege aceste
gânduri și sentimente pentru a trage învățăminte din respectivele experiențe. Inițial, experiența
poate să pară sau nu plină de sens pentru participanți, totuși, această faza le permite să
aprofundeze experiența și să concentreze motivele pentru care au ajuns la concluziile
respective.

Rolul formatorului ca facilitator este foarte important în decursul acestei faze a învățării
experiențiale. Acesta trebuie să fie pregătit să ajute participanții să judece critic experiența lor.
Formatorul are de asemenea rolul de a ajuta participanții să-și exprime sentimentele și
percepțiile și de a atrage atenția asupra oricăror teme sau tipare ce apar în reacțiile
participanților față de experiență. Pe scurt, rolul formatorului este și acela de a ajuta participanții
să conceptualizeze experiențele astfel încât aceștia să aibă date concrete pe baza cărora să atragă
concluzii și să generalizeze. Prelucrarea stabilește contextul pentru faza următoare a ciclului
experimental, ”generalizarea”. Deci, orice experiență avută în decursul formării, fie că este
vorba de filme, jocuri, experiențe pe teren, etc. trebuie prelucrată. Aceasta înseamnă că
participanții trebuie să aibă timp să reflecteze asupra acestor experiențe pentru a-și da seama
dacă acestea îi ajută în procesul de învățare.

Tehnicile folosite în facilitarea fazei de prelucrare a datelor sunt:

 discutii in grup pe marginea tiparelor si temelor recurente care apar ca rezultat al


experienței individuale;
 identificarea și analizarea datelor;
 raportarea;
 feedback-ul;
 interviuri;
 participanții sunt puși în postura de a supraveghea procesul și a descrie cele observate.

În faza de generalizare, se trag concluzii din tiparele și temele identificate. Participanții


determină modul în care aceste tipare, care au evoluat în timpul experiențelor structurate din
cadrul sesiunii de formare, sunt legate de experiențe nestructurate din viața de zi cu zi.
Participanților li se oferă șansa de a descoperi relațiile dintre formare, scopurile lor personale
și stilul de viață ulterior.
Activitățile folosite pentru a facilita procesul de generalizare:

 rezumarea celor învățate în propoziții concise sau generalizări;


 grupul va discuta și va cădea de acord asupra definițiilor, conceptelor, termenilor și
propozițiilor cheie;
 reacții individuale și în grup la probleme de genul: „Cum credeți că se raportează la
activitățile dvs. din afara grupului ceea ce ați făcut și învățat în această ședință?”

Dacă învățarea este definită că o schimbare relativ stabilă în comportament, etapă aplicării este
aceea care facilitează modificarea comportamentelor viitoare ale participanților. Studiind
concluziile la care au ajuns în procesul învățării, participanții integrează această învățare în
viață de zi cu zi prin dezvoltarea unor planuri individuale pentru un comportament mai eficient.

Tehnici și activități folosite pentru a facilita etapa aplicării:

 reacții individuale și de grup la întrebarea : “ Cum ați putea folosi cele învățate pentru
a fi mai eficient în funcția pe care o aveți ?”
 revizuirea listelor generate în decursul sesiunilor de formare și concluzii care să reflecte
noi perspective, planuri și comportamente;
 modificarea sau/și dezvoltarea planurilor de acțiune, a scopurilor personale și a
strategiilor de modificare a comportamentului personal.

Jocurile de construire a echipei sunt gândite pentru a ajuta liderii echipei să transforme un grup
de persoane cu legături între ele într-o echipă dinamică și productivă – un proces care rareori
apare natural. Aceste jocuri îndepărtează plictiseala, ridică moralul echipei și re-energizează
membrii echipei. Asigură o pauză scurtă în cadrul unei sarcini intensive pe care echipă trebuie
să o îndeplinească și pot servi că o adăugire sau suplimentare importantă a unei întâlniri de
echipă. Ele pot ajuta indivizii să se integreze în procesul de dezvoltare a echipei și, simultan,
asigură importante răspunsuri pentru o varietate de întrebări critice cu care se confruntă echipă.
Jocurile pot face întâlnirile de echipă mai distractive și această este în șine un obiectiv
important. Chiar și liderii de echipă cu mai puțină experiență pot folosi jocuri de construire a
echipei după o pregătire minimă. Cel mai probabil, membrii echipei se vor implica foarte tare
și vor răspunde fiecărui joc cu entuziasm și apreciere. Vor învață să identifice punctele cheie în
cadrul care trebuie învățate, își vor întări reciproc contribuțiile și vor fi stimulați să caute
modalități de a translata noile ideile și aptitudini în interacțiuni legate de sarcinile lor normale.

Jocurile de spart gheața și de energizare energizează trainerii și participanții la un curs de


instruire care încep să se plictisească, oferă un cadru de cunoaștere a participanților într-un mod
interesant, stimulează interacțiunea și gândirea pozitivă între participanți, generează interes și
entuziasm asupra subiectului cursului, îmbunătățesc comunicarea și încrederea între
participanți, etc.

Jocul de rol este o bună metodă prin care participanții pot fi puși în situația de a pune în practică
elemente teoretice în situații cât mai apropiate de cele reale. Participanții sunt implicați direct
în rezolvarea unei situații fiind puși în postura de a-și asuma rolurile personajelor implicate.
Situația descrisă trebuie să stimuleze interacțiunea dintre participanți/ grupuri. Este o extensie
a tehnicii este aceea a "schimbului de rol" în cadrul căreia, participanții trec succesiv prin mai
multe roluri familiarizându-se astfel cu diversele perspective prin care situația poate fi abordată.
3. Biblioteca vie

Organizaţ iile care lucrează î n sfera dialogului intercultural î n România, al diversităţ ii sau pur ş i
simplu care lucrează î n domeniul educaţ iei tinerilor ş i adulţ ilor, se confruntă foarte des cu
provocări legate de abordarea unor metode noi sau inovative care să atragă atenţ ia oamenilor
î ntr-un mod simplu ş i eficient asupra problematicii diversităţ ii. Biblioteca Vie este o
oportunitate pentru dialog intercultural ş i dezvoltare personală direcţ ionat către oamenii care
de obicei au contact foarte puţ in cu programe de educaţ ie non-formală.

Biblioteca Vie nu este un exerciţ iu de relaţ ii publice care caută titluri spectaculoase, nu este o
expoziţ ie de exponate rare ş i mai ales nu este o agenţ ie de recrutare pentru oameni celebri.
Biblioteca Vie este un instrument de dialog care aduce oamenii mai aproape unul de celalalt
pentru a promova respectul pentru demnitatea umană ş I identitatea fiecăruia. Biblioteca Vie î ş i
propune să atragă atenţ ia asupra acceptării diversităţ ii pentru că, de multe ori, diferenţ ele dintre
oameni nu sunt valori cate ca ind resurse. De cele mai multe ori aceste diferenţ e duc la punerea
de etichete, crearea de prejudecăţ i, care î n cele din urmă conduc la discriminare, suspiciune ş i
excludere.

Cărţ ile din Biblioteca Vie sunt oameni reprezentând grupuri care se confruntă, sau se pot
confrunta cu prejudecăţ i sau stereotipuri (de gen, vârstă, educaţ ie, meserie, etnie, rasă, religie
etc) ş i care ar putea victime ale discriminării sau excluderii sociale, sau î n cele din urmă pot
oameni cu poveş ti care ar da cititorului o experienţ ă unică de î nvăţ are î n domeniul diversităţ ii.

Cititorul din cadrul unei Biblioteci Vii poate oricine care este gata să se î ntâlnească cu propriile
prejudecăţ i ş i stereotipuri. Este o persoană care î ş i doreş te să petreacă 50 de minute din timpul
său pentru a câş tiga o experienţ ă de î nvăţ are plină de semnificaţ ii. În cadrul unei biblioteci,
cărţ ile nu doar vorbesc, ci răspund la î ntrebări, ele î nsele putând pune î ntrebări astfel î ncât
experienţ a de î nvăţ are să se producă î n ambele sensuri.

Biblioteca Vie î ncurajează audienţ a să reflectze asupra propriilor prejudecăţ i ş i stereotipuri.
Credem că fiecare dintre noi are prejudecăţ i sau stereotipuri de care este conş tient ş i pe care le
recunoaş te î n anumite

contexte, dar î n altele este posibil să nu le identifice. Este foarte uş or să avem prejudecăţ i ş i
stereotipuri faţ ă de un grup de persoane aflat la mare distanţ ă de noi, dar este ş i mai greu să
menţ inem aceste prejudecăţ i atunci când intrăm î n contact direct cu cineva faţ ă de care avem
prejudecăţ i ş i putem observa ş i o altă perspectivă. De multe ori am auzit situaţ ii de genul “nu-
mi plac ţ iganii, dar imi place de Cristi chiar dacă e ţ igan pentru că pe el î l cunosc ş i el chiar e
cumsecade6”. Aş adar, ideea de bază a bibliotecii vii este de a crea un spaţ iu fizic decorat ca o
bibliotecă plină cu cărţ i, î n care oamenii vin să discute cu ele ş i să privească diversitatea dintr-
un alt unghi.

Atunci când dorim să organizăm acest spaţ iu al Bibliotecii Vii, trebuie să luăm î n considerare
o mulţ ime de aspecte precum: obiectivele bibliotecii, spaţ iul î n care organizăm biblioteca,
modalităţ i de recrutare a cărţ ilor, modalitatea de promovare a bibliotecii, modul de evaluare a
impactului bibliotecii asupra cititorilor ş i asupra cărţ ilor etc.

Paş ii pe care trebuie să î i urmăm î n vederea organizării Bibliotecii Vii sunt:
1. Identificarea obiectivelor ş i stabilirea beneficiilor metodei Responsabilităţ ile echipei
de proiect
2. Alegerea locaţ iei pentru organizarea evenimentului
3. Selecţ ia cărţ ilor ş i pregătirea cataloagelor
4. Selecţ ia ş i pregătirea bibliotecarilor
5. Întâlnirea de pregătire a cărţ ilor
6. Promovarea bibliotecii
7. Desfăş urarea efectivă a bibliotecii
8. Evaluarea bibliotecii
9. Monitorizarea Bibliotecilor Vii î n România / Elemente de identitate vizuală

4. Open Space Technology

În anii ’80, americanul Harrison Owen a făcut o descoperire cu care mulți dintre noi suntem de
acord, în urma analizei experiențelor noastre personale în ceea ce privește organizarea de
conferințe, seminarii și întâlniri de lucru. Owen a organizat o conferință mare, cu sute de
participanți și cu vorbitori „scumpi”, cu prezentări importante și workshopuri relevante temei.

Prezența participanților la sesiuni, precum și evaluarea, au demonstrat că oamenii nu veniseră


la conferință pentru acele lucruri „importante”, și nu valorau prezentările experților atât de mult,
ci mai degrabă căutau să schimbe impresii și experiențe cu ceilalți participanți la conferință.
Așadar, li se părea că au obținut cele mai multe informații în... pauzele de cafea!

Deci Harisson Owen s-a hotărât să organizeze aceste conferințe pe viitor în stilul pauzelor de
cafea. Practic, conferința urma să fie mai informală și să folosească pe cât posibil scaune așezate
în formă de cerc (pentru a demonstra de asemenea că toți participanții au aceeași valoare). De
asemenea conferința urma să combine avantajele discuțiilor libere și concentrate din pauzele
de cafea cu discuțiile orientate către atingerea unor obiective clare. Și un lucru era clar: noul
format de conferință urma să ofere participanților libertatea de a decide ce vor discuta și cum
vor lucra în timpul petrecut împreună.

Așa s-a născut Open Space Technology (Tehnologia Spațiului Deschis), și de atunci metodă a
fost folosită într-o varietate de contexte: pentru organizarea conferințelor, seminariilor,
trainingurilor de nivel avansat, întâlniri

Conferința open space nu are lectori de dinainte stabiliți sau program predefinit de ateliere de
lucru și nici discuții pannel. În schimb participanții care se regăsesc într-un cerc mare descoperă
în prima oră de discuții în ce fel își vor crea singuri conferința. Înainte să își dea seama ei înșiși
devin unii altora profesori și leaderi.

Metoda de Open Space, așa cum și Owen spunea, este în sine mai organizată decât orice comitet
de organizare. Este în același timp haotică, productivă și distractivă. Nimeni nu controlează
nimic. Principiul de bază al metodei este acela că oricine vine într-o conferință open space
trebuie să fie pasionat de subiectul propus și este dispus să producă lucruri din această pasiune.

Având o capacitate înaltă de deschidere și adaptabilitate, meoda Open Space Technology se


bazează pe câteva mecanisme de bază:

 Invitație deschisă și extinsă, în care este descries scopul întrunirii


 Scaunele paticipanților aranjate în formă de cerc, astfel încât toții participanții să se afle
pe poziții de egalitate
 Panou informațional „bulletin board” cu subiect și oportunități postat de participanți
 O „piață” cu multe spații separate, prin care participanții se mișcă liber, învățând și
contribuind pe măsură ce aceștia „cumpără” informații și idei
 Un model de flux de „respirație” sau „pulsație” între ședința plenară și grupul mic.

Abordarea OST se deosebește prin lipsa unei agende, ceea ce le oferă participanților
oportunitatea de a-și crea propria agendă. Este necesară o sală cu scaune așezate în cerc, în care
se întâlnesc participanții la început și la intervale prestabilite de timp, între sesiuni, și mai multe
spații mici în care să se discute pe grupuri. Sesiunea începe cu o prezentare pe scurt din partea
unui prezentator (inițiator, facilitator) care explică scopul întâlnirii. După ce grupul creează
agenda, participanții își postează subiectele în stil panou informativ și se desemnează o oră și
un loc pentru discutare. Participanții se înscriu în grupul în care doresc să participe și iau parte
la acele sesiuni individuale. La intervale regulate de timp ori atunci când participanții simt
nevoia, ei pot schimba subiectul la care lucrează, chiar până la când ajung să poată contribui la
toate temele.

De la participanți se așteaptă pasiune și responsabilitate pentru discuția subiectelor. Sesiunile


care folosesc Open Space Technology pot dura de la câteva ore la două zile. Principiile
directoare ale sesiunilor Open Space sunt:

 Oricine vine, vine și este persoana potrivită (le reamintește participanților că nu este
nevoie de un număr specific de participanți, ci doar de persoane cărora le pasă și care
lucrează libere de direcțiile și controlul din cadrul întâlnirilor tradiționale)
 Începe când începe și este gata când este gata (le reamintește participanților că spiritul
și creativitatea nu funcționează după ceas sau calendar)
 Ceea ce se întâmplă este exact ceea ce trebuie să se întâmple. Tot ceea ce se întâmplă
într-un anumit moment, cu anumite persoane care discută pe o temă anume este ceea ce
se va întâmpla în cadrul respectiv. Alt moment, alte persoane și/sau altă temă –
rezultatul va fi altul. Astfel încât trebuie să fim pregătiți să fim surprinși (și să fim
deschiși pentru acest lucru). Cei care vin la un Open Space cu o agendă “bătută în cuie”
și așteptând anumite rezultate vor fi frustrați. Nimeni nu poate prezice efectul sinergic
care va avea loc atunci când se strâng cei care vin (și, conform primului principiu sunt
cei potriviți să fie acolo). Astfel, rezultatul nu trebuie anticipat, ci acceptat întrucât este
cel pe care grupul la găsit.
 Ceea ce se spune este exact ce trebuia să se spună.

Open Space-ul este o metodă non-formală care poate fi adaptată grupurilor mari de oameni.
Astfel că ea poate fi uneori mai greu de utilizat și necesită resurse importante. Nu există un
numar maxim de participanți, dacă spațiul permite.

Singura lege care guvernează Open Space-ul este Legea celor două picioare. Se pleacă de la
premisa că participanții sunt maturi și responsabili pentru propriul proces de învățare. Drept
pentru care sunt liberi să plece de la o discuție la alta iar dacă nu mai sunt interesați de subiectul
respectiv sau dacă simt că nu mai pot contribui. Astfel un Open Space se bazează pe pasiunea
pentru temele discutate, pe responsabilitatea celor care le vor aborda și pe ancorarea în “aici”
și “acum”, iar legea celor două picioare este cea care ghidează întreg procesul.