SPETA 1

Prin actiunea pe care reclamantul a intentat-o la Tribunalul Bucuresti, sectia a 6-a

comerciala, a solicitat obligarea lui B la plata sumei de 150.000 lei. In motivarea cererii
reclamantul a aratat ca suma solicitata reprezinta o diferenta de pret, diferenta pe care
paratul nu a platit-o. Din proble administrate se retine ca A i-a vandut lui B printr-un
contract incheiat la 17 august 2007 mai multe autoturisme, cu pretul total de 300.000
lei. Jumatate din acest prêt s-a platit in momentul incheierii contractului, urmand ca
cealalta jumatate sa se plateasca in termen de trei luni. Actiunea a fost intentata la 15
ianuarie 2008. Paratul a solicitat trimiterea cauzei la judecatoria sectorului 3 deoarece
este o cauza civila si nu comerciala.

A este o societate comerciala iar B o persoana fizica. Potrivit articolului 2 din

codul de procedura civila, litigiile comerciale cu o valoare de peste 100.000 lei se judeca
de tribunal in prima instant, iar litigiile civile cu o valoare de pana la 500.000 lei se
judeca de judecatorii in prima instanta.

REZOLVARE:

-Tribunalul Bucuresti este competent sa solutioneze cauza

-instanta va respinge exceptia necompetentei Tribunalului Bucuresti deoarece va

constata ca natura raportului juridic dintre A si B, nascut din contractual de vanzare-
cumparare incheiat intre ei este comercial.

Dreptul comercial cuprinde norme juridice care reglemnteaza raporturile dintre

comercianti cat si raporturile dintre comercianti si necomercianti (articolul 7 din codul
comercial)

Pentru existent unui raport juridic comercial este sufficient ca una dintre parti sa
aiba calitatea de comerciant.

*daca ambele persoane sunt personae fizice dar una dintre ele vrea sa vanda
dupa cumparare, contractual este comercial.

*daca nu se dovedeste intentia de vanzare raportul este civil

*proba cu martori nu este admisa in dreptul civil-e nevoie de un act

*in dreptul comercial se admite proba cu martori

SPETA 2

La 4 mai 2008 reclamantul (A) a chemat in judecata pe primarul sectorului

3 ,Bucuresti solicitand instantei sa dispuna anularea unei autorizatii de
constructie emisa de parat. In motivarea cererii se arata ca prin emiterea acestei
autorizatii este incalcat dreptul de proprietate al reclamantului asupra unui teren
fiindca i se da posibilitatea lui B sa ridice o constructie inclusiv pe o suprafata de
20 m2 din terenul reclamantului. Actiunea a fost intentata la judecatoria sectoului
3. La primul termen de judecata, reclamantul a cerut introducerea in cauza si a
lui B (beneficiar al autorizatiei). La acelasi termen, primarul sectorului 3 a invocat
exceptia incompetentei material a judecatoriei, aratand ca Tribunalul Bucuresti
este competent sa solutioneze cererea lui A. In motivare paratul a aratat ca
raportul dintre parti este administrativ, iar competenta de a solutiona cererile de
anulare a unor acte administrative emise de autoritati publice locale revine
Tribunalului in prima instanta.

Ce va hotari instanta in privinta acestei exceptii?

REZOLVARE:

Judecatoria va admite exceptia necompetentei si va trimite cauza la

Tribunalul Bucuresti, sectia administrativa

Chiar daca reclamantul invoca incalcarea dreptului sau de proprietate

(drept subiectiv civil), raportul juridic este unul administrativ deoarece autorizatia
de constructie este un act administrative. Actul administrativ este un act prin
care o autoritate publica isi indeplineste o atributie conferita prin lege, in
executarea dispozitiei legale.

Primarul sectorului 3 apare ca o persoana juridica de drept public,

purtatoare a autoritatii de stat.

SPETA 3
 Prin actiunea intentata la 10.12.2005 A a solicitat rezilierea contractului
de intretinere incheiat cu paratul B. In motivare, reclamantul a aratat ca paratul
nu si-a mai executat obligatia de intretinere asumata prin contractual incheiat .

Printr-un contract incheiat la 14.04.2001, in forma autentica, A i-a

transmis lui B dreptul de proprietate asupra unui apartament in schimbul
obligatiei asumate de a-l intretine pe A pana la sfarsitul vietii sale. De asemenea,
din probele administrate mai reiese ca din februarie 2003 B nu si-a mai executat
obligatia de intretinere.

Ce va hotari instanta?

REZOLVARE:

Potrivit articolelor 1020 si 1021 ale codului civil, in cazul neexecutarii unei
obligatii contractuale izvorate dintr-un contract sinalagmatic, cealalta parte poate
cere rezilierea contractului.

*Contract sinalagmatic=contractual ce da nastere la obligatii pentru ambele parti

In materia contractului de renta viagera este interzisa rezilierea

contractului.

*Contractul de renta viagera=acel contract prin care o parte transmite celeilalte

parti proprietatea unui bun in schimbul unei anume sume de ban ice se plateste
in mod periodic pana la sfarsitul vietii creditorului.

Instanta admite cererea reclamantului si dispune rezilierea contractului

de intretinere incheiat intre A si B.

Contractul este unul de intretinere fiindca obligatia principal nascuta din

acest contract este obligatia de intretinere. In materia contractului de intretinere
nu exista nici o norma speciala privind rezilierea lui. Articolele 1020 si 1021 sunt
norme generale datorita sfereilargi de aplicare (contractile sinalagmatice)

Textul care interzice rezilierea in material constractului de renta viagera

este o norma speciala. Chiar daca contractul de renta viagera seamana foarte
mult cu cel de intretinere, norma speciala mentionata nu se va aplica in privinta
contractului de intretinere caci normele speciale sunt aplicabile doar in cazurile
avute in vedere in cadrul lor.

Contractului de intretinere ii vor fi avute in vedere clauzele generale,

printre acestea fiind si cea referitoare la rezilierea contractului.
SPETA 4

La 25 mai 1987 A i-a vandut lui B un teren de 700 m 2 cu pretul de 20.000 de lei;
contractul a fost inchieat sub forma unui inscris sub semnatura private; pretul a fost
platit si cumparattorul a intrat in posesia terenulu in ziua incheirii contractului. Prin
actiunea intentata la 7 octombrie 2005 B la chemat in judecata pe A solicitand instantei
sa constate ca este proprietar al terenului sis a il oblige pe parat sa se prezinte la un
birou notarial in vederea autentificarii contractului de vanzarea – cumparare.

Ce va hotari instanta?

Potrivit legilor 58 si 59 din 1974 in vigoare la data inchierii contractului, terenurile nu

puteau fi instrainate prin acte juridice. Cele doua legi au fost abrogate expres prin
decretele 1 si 9 din 1989 revenindu-se la dispozitille codului civil ce permit instrainarea
unui teren.

Prin legea 18 pe 1991 privind fondul funciar, este permisa instrainarea terenurilor, dar
actul de instrainarea trebuie incheiat in forma autentica. Legile 54 pe 1998 si 247 pe
2005 au preluat aceasta dispozitie.

Instanta va respinge actiunea reclamantului ca nefondata. Contractul incheiat intre A si B

reprezinta o situatie juridica trecuta in raport cu decembrie 1989, moment in care s-au
abrogate legile 58 si 59 din 74. Este o situatie juridica trecuta deoarece partile au
executat prestatiile prevazute in contractual incheiat, mai putin obligatia transmiterii
dreptului de proprietate, care era imposibil de executat fiind interzisa de lege. Din acest
motiv, contractului i se vor aplica dispozitiile legilor in vigoare la data incheierii lui,
potrivit carora acest contract este nul. Daca am considera ca dupa decembrie 1989
contractul devine valabil, ar insemnma ca motivul sau cauza care atrage nulitatea
contractului sa fie reglementata de lega noua, ceea ce ar duce la incalcarea prinipiului
legii neretroactivitatii legii civile noi.

Conventia incheiata intre A si B nu poater fi interpretata nici ca o promisiune bilaterala

de vanzare cumparare caci in 1987 legea nu permitea nici existent unei promisiuni de
vanzare a unui teren de vreme ce vanzarea era interzisa expres.
SPETA 5

La 11 iunie 2007 reclamantii A si B au chemat in judecata pe paratul C solkicitand sa se constate

nedemnitatea succesorala a paratului; in motivarea cererrii reclamantii au aratat ca paratul este
nedemn succesoral fiindca acesta a formulat o plangere penala impotriva celui care le-a transmis
mostenirea pentru infractiunea de omor deosebit de grav, plangere pentru care paratul a fost
condamnat la plata unei amenzi penale pentru savarsirea infractiunii de denuntare calomnioasa.

Din probele administrate instanta a retinut ca, prin plangerea depusa la 23 apeilie 2000 C la
acuzat pe D de savarasirea infractiunii de omor deosebiu de grav, impotriva altei personae, E.

Printr-o rezolutie a procurorului s-a despus neinceperea uurmaririi penale impotriva lui D fiindca
acesta nu savarsise infractiunea mentionata. Ulterior, in seprembrie 2003 C a fost condamnat
pentru savarsirea infractiunii de denuntare caomnioasa la plata unei amenzi penale.

D a murit la 11 noiembrie 2005, iar A, B si C sunt singurii lui mostenitori in calitate de nepoti. Toti
3 accepta mostenirea.

Ce hotarare va lua instanta?

Potrivit articolului 655 punctul 2 din Codul civil, este nedemn succesoral mostenitorul legal care
face o acuzatie capital, calificata de judecata drept calomnioasa impotriva celui care lasa
mostenirea ( acuzatia se face pentru ca cel care este acuzat sa fie pedepsit cu moartea, ca cel
care il acuza sa beneficieze de averea lui – provoaca deschiderea mostenirii prin intermediul unei
plangeri care are ca rezultat condamnarea la moarte).

Textul nu spune ce inseamna acuzatie capital.

Inainte de 1989, pedeapsa capitala era pedeapsa cu moarte. Aceasta a fost inlocuita cu pedeapsa
detentie pe viata in 1989. Dupa decembrie 1989, cazul de nedemnitate succesoarala a disaparut.

Rezolvare:

Instanta va respinge cererea. Din interpretarea istorico-teleologica si sitematica a articolului 655

pct. 2 din codul civil rezulta ca scopul urmarit de leguitor in momentul intrarii in vigoare a
Codului civil actual a fsot de a-l sanctiona cu nedemnitatea succesorala pe acel mostenitor legal
care a facut impotiva defunctului o plangere calomnioasa pentru o infractiune sanctionata cu
pedeapsa cu moartea. Printr-o asemenea plangere, mostenitorul legal urmareste sa
dobandeasca mostenirea sperand ca pedeapsa cu moartea sa fie aplicata celui care lasa
mostenirea. Acest scop nu mai poate fi atins dupa abolirea pedepsei cu moarte caci mostenirea
unei persoana fizice se deschide numai prin moartea ei si nu prin condamnarea la pedeaps
detentiei pe viata. La aceiasi concluzie se ajunge si prin examinarea celorlalte cazuri de
nedemnitate succesorala care presupun deschiderea mostenirii in urma unei morti provocate
persoanei care lasa mostenirea. In consecinta, prin disparitia pedpsei capital a disparut si cazul
de ndedemnitate succesorala prevazut de articolul 655 pct.2 din Codul civil.

SPETA 6

A.

In urma licitatiei publice desfasurate la 20 octombrie 1996 A a devenit adjudecatorul unui

apartament situat in Bucuresti. Acea licitatie publica s-a desfasurat la cererea lu iB ca urmare a
faptului ca proprietarul apartamentului, C nu isi executase de buna voie obligatia de plata a
sumei de 400 de milioane de lei.

Adjudecatorul si-a inscris dreptul in cartea funciara in iunie 1998. Prin actiunea intentata la 15
septembrie 2001, D l-a chemat in judecata pe A, solicitand instantei sa il oblige sa ii predea acel
apartament. In motivarea cerereii reclamantul a aratat ca el este adevarul proprietar al acelui
apartament. Paratul a solicitat respingerea actiunii ca prescrisa.

Ce va hotari instanta in privinta prescriptiei actiunii?

Potrivit articolului 561 din Codul de procedura civila termenul de prescriptie al actiunii in
revendicarea unui bun imobil adjudecat este de 5 ani si incepe sa curga de la data punerii in
posesie a adjudecatorului.

Prin ordonanta de urgent a guvernului 138 pe 2000, ce a intrat in vigoare la 2 mai 2001, s-a
stabilit un nou termen de prescriptie, de 3 ani ce incepe sa curga de la data inscrierii dreptului
adjudecatorului in carte funciara.

A a intrat in posesia aparatamentului la 10 noiembrie 1996.

Adjudecatorul este cel care a castigat licitatia bunului.

Rezolvare:
Instanta va respinge actiunea ca prescrisa.

Avand in vedere ca termenul de prescriptive stabilit de legea veche nu s-a indeplinit pana in
momentul intrarii in vigoare a legii noi, ceea ce insemna ca nu s-au produs efectele prescriptiei
extinctive, suntem in prezenta unei situatii juridice in curs de desfasurare la momentul intrarii in
vigoare a legii noi. De aceea, in privinta termenului de prescriptive extinctive, se va aplica legea
noua in temeiul principiului aplicarii legii imediate a legii noi. In consecinta, termenul aplicat in
speta este de 3 ani, termenul prevazut de legea noua. Insa, in privinta momentului in care incepe
sa curga acest termen nu se va aplica legea noua, ci legea veche, fiindca acest moment s-a
produs sub imperiul legii vechi, motiv pentru care se va considera ca termenul de 3 ani incepe sa
curga in sp[eta din momentul punerii in posesie a adjudecatorului. Totusi, termenul nu se va
implini in noiembrie 1999 fiindca ar insemna ca legea noua sa retroactiveze pe perioada cuprinsa
intre noiembrie 199 mai 2001. Din acest motiv, se va considera ca termenul de 3 ani se
implineste in momentul intrarii in vigoare a legii noi, sau in momentul imediat intrarii in vigoare
a legii noi. Nu putem considera ca este aplicabil termenul de 5 ani calulat de la momentul punerii
in posesie a adjudecatorului din doua motive: 1. Nu suntem in prezenta unei situatii juridice
trecute si a unei situatii in curs de desfasurare la momentul intrarii in vigoare a legii noi; 2. Daca
am considera in speta ca termenul se indeplineste in noiembrie 2001, ar insemna ca legea veche
sa ultraactiveze, in lipsa unei norme special care sa permita aceasta , incalcandu-se astfel
princpiul aplicarii immediate a legii civile noi.

B.

Dar daca A nu si-ar fi inscris dreptul in cartea funciara? Ce ar hotari instanta?

Rezolvare:

Si in acest caz suntem in prezenta unei situatii juridice in curs de desfasurare la momentul intrarii
in vigoare a legii noi, ceea ce inseamna ca aceasta se va aplica in privinta termenului, care va fi
de 3 ani. Insa, avand in vedere faptul ca A nu si-a inscrisa dreptul de proprietate in carte funciara
cat timp legea veche a fost in vigoare, in privinta momentului de la care incepe sa curga
termenul se va aplic legea noua. Tremenul nu a inceput sa curga inca de vreme ce A nu si-a
inscris dreptul in cartea funciara.

SPETA 7
LA 10 aprilie 2007 A le-a imprumutat lui B si C suma de 80.000 de lei pe termen de un an.
Ulterior, la 15 septembrie 2007, B a decedat dupa ce cheltuise toti banii, lasand ca mostenitori
legali pe cei doi fii ai sai, D si E. Acestia au acceptat mostenirea lui B.

In contractul de imprumut se prevede ca debitorii sunt tinuti solidari sa restituie suma

imprumutata.

Prin cererea introsusa la 23 mai 2008 A l-a chemat in judecata pe D solicitand obligarea lui la
suma de 80.000 de lei. Paratul a solicitat respingerea cererii pe motiv ca nu a fost parte in
contractual de imprumut si nu a profitat de suma imprumutata.

Ce va horati instanta?

Rezolvare:

Instanta va admite in parte cererea, obligandu-l pe parat sa plateasca reclamantului suma de

60.000 lei. In momentul in care cei doi mostenitori, D si E au acceptat succesiunea lui B, partea
acestuia din datoria de 80.000 de lei se imparte in mod egal pt cei doi mostenitori datorita unei
norme speciale care stabileste diviziunea de drept intre mostenitori a datoriei defunctului.

Partea lui B din suma imprumutata se prezuma a fi de jumatate deoarece in contract nu se

prevede expres suma pe care fiecare dintre cei doi a luat-o cu imprumut. Ca urmare a diviziunii
datoriei lui B (solidaritatea nu se mentine intre ei), nici unul dintre cei doi (D si E) nu va putea fi
obligat sa suporte datoria celuilalt de 20.000 de lei, dar in temeiul clauzei contractual care
stipuleaza solidaritatea imprumutatilor , oricare din cei doi mostenitori va putea fi urmarit si
pentru datoria celuilalt imprumutat, de 40.000 de lei. In consecinta, pe langa propria datorie de
20.000 de lei, paratul va trebui sa palteasca si datoria lui C, de 40.000 de lei. Desigur ca ulterior,
el va recupera suma de 40.000 de lei de la celalalt imprumutat, de la C.

SPETA 8

A.

La 11 martie 2002, A si B le-au imprumutat lui C si D suma de 80 milioane de lei pe durata de un

an. In contract nu exista nici o clauza referitoare la solidaritate sau indivizibilitate.

Prin actiunea intentata la 7 august 2004 A la chemat in judecata pe C solicitand obligarea lui la
restituirea intregii sume de 80 mil lei.

Ce va hotari instanta?

Rezolvare:
Instanta va admite in parte cererea obligand pe parat sa plateasca reclamantlui suma de 20
milioane de lei. Fiindca in contract nu se prevede suma pe care a dat-o sau a luat-o cu imprumut
fiecare parte, se va presupune ca aceasta este de jumatate de 40 de milioane de lei. Rezulta ca
partea lui A din suma imprumutat e de 40 de milioane de lei.

Creantele lui A si B sunt divizibile in lipsa unei clauze contractuale care sa deroge de la principiul
divizibilitatii creantelor, ceea ce insemana ca A poate recupera de al cei doi debitori, C si D doar
suma de 40 de milioane de lei, dar principiul divizibilitatii se aplica si datoriei pe care C si D o au
fata de A, astfel ca C poate fi urmarit de A doar pentru partea lui din datoria de 40 de milioane
de lei, respective pentru 20 de milioane de lei.

B.

Dar daca parile ar fi stipulate in contract solidaritatea creantelor, c ear fi hotarat instanta/

Rezolvare:

In acest caz, instanta trebuie sa damita cererea pt 40 de milioane de lei. DAtoriile lui C si d raman
divizibile fiindca partile au stability ca numai creantele sunt solidare. Aceasta inseamna ca
fiecare dintre cei doi debitori va putea fi urmarit doar pentru partea lui din intreaga datorie,
respective pentru 40 de milioane de lei. Creantele lui A si B fata de C si D sunt solidare potrivit
clauzei contractual mentionate, astefl ca oricare dintre cei doi creditori va putea recupera de la C
intrega datorie a acestuia de 40 de milioane de lei.

C.

Daca in contract s-ar fi stipulate solidaritatea debitorilor c ear fi hotarat instanta?

Si in acest caz actiunea trebuie admisa pentru 40 de mil lei fiindca A va putea sa obtina doar
partea lui din suma imprumutata, respective 40 de milioane d elei, de la oricare dintre creditori,
dat fiind faptul ca obligatiile acestora sunt solidare.

D.

Dar daca in contract s-ar fi stipulate si solidaritatea creditorilor si solidaritatea debitorilor, c ear gi
hotarat instanta?

In acest caz, actiunea trebuia admisa pentru 80 de milioane de lei.

SPETA 9
Prin actunea intentata la judecatoria Brasov, A l-a chemat in judecata pe B, solicitand instantei
sa-l oblige l-a plata sumei de 40 mil lei, reprezentand contravaloarea unei jumatati din recolta
culeasa de parat de pe terenul de 8300 m 2.

In motivare, reclamantul a aratat ca are calitate de coproprietar impreuna cu paratul asupra

terenului, motiv pentru care ii revine jumatate de recolta. Din probele administrate, instanta a
retinut ca terenul a fost dobandit de cei doi prin mostenire in urma mortii tatalui lor in aprilie
2002. Amandoi au aceptat mostenirea, dar terenul a fost folosit in exclusivitate de parat, care l-a
cultivat si a culesc recolta. Din expertiza efectuata, reiese ca valoarea recoltei adunate de parat
pe anii 2002-2005 inclusiv este de 80 de milioane de lei.

Actiunea a fost intentata la 17 octombrie 2005. Paratul a solicitat respingerea actiunii pe motiv
ca reclamantul nu a efectuat nici o cheltuiala pentru obtinerea recoltei respective.

Ce va hotariu instanta?

Rezolvare:

Instanta va admite actiunea si va oblige pe parat la lata sumei de 40 de milioane de lei. Desi din
interpretarea gramatucala a art. 484 din Codul civil se deduce ca in cazul unui bun proprietate
comuna fructele produse de acesta revin doar coproprietarului care a efectuat cheltuieli pentru
obtinerea lo, totusi din interpretarea teleologica si sitematica a textului mentionat , in corelatie
cu art. 483 din Codul civil, reiese ca fructele produse de un bun cu proprietate comuna se vor
imparti intre coproprieteri in aceleasi proportii cu cele in care dreptul de proprietate este
impartit intre ei. In consecinta, fructele culese de parat fiind bunuri accesorii, in raport cu nubul
care l-a produs, se vor imparti intre cele doua parti in mod egal.

Restituirea in natura a unei jumatati din fructele culese totusi nu mai e posibila si rezulta ca
instanta il va obliga pe parat sa plateasca contravaloarea jumatatii din fructele ce se cuvin
reclamantului.

Desigur ca, in temeiul art. 484 din Codul civil, paratul va putea sa recupereze de la reclamant
jumatate din cheltuielile efectuate pentru obtinerea fructelor.

SPETA 10

Prin actiunea pe care reclamantul a intentat-o la judecatoria Ploiesti, acesta a solicitat evacuarea
paratului B dintr-un apartament. In motivarea cererii sale, reclamantul a aratat ca el este
proprietarului bunului si ca paratul locuieste fara drept in acesta.

Din probele administrate se retine ca la 14 aprilie 2005, C i-a inchiriat lui B acel apartament pe o
durata de trei ani cu o chirie lunara de 4 milioane de lei. Contractul de inchiere s-a incheiat sub
forma unui inscris sub semnatura private.
C dobandise apartamentul in baza unui contract de vanzare – cumparare autentic in cursul
anului 2001. Ulterior, la 15 august 2006, C a incheiat cu A un contract de schimb prin care i-a
transmis acestuia dreptul de proprietate asupra apartamentului in schimbul unui alt apartament
situate in Bucuresti, platind si o diferenta de 150 de milioane de lei. C si-a inscris dreptul de
proprietate asupra apartamentului in carte funciara, iar dupa inchierea contractului de schimb A
a facut acelasi lucru.

Actiunea fost intentata la 25 octombrie 2006.

Ce va hotari instanta?

Rezolvare:

Instanta va admite cererea reclamantului sui va dispune evacuarea paratului din apartament.
Potrivit art 1441 din Codul civil, daca pe parcursul locatiunii bunul ce formeaza obiectul locatiunii
este vandut, contractual de locatiune va fi opozabil noului proprietar adica cumparatorului daca
sunt indeplinite cumulativ doua conditii:

 Incetarea contractului de locatiune in cazul vanzarii bunului sa nu fie prevazuta printr-o

clauza in contractual de locatiune.

 Contractul de locatiune sa fie incheiat fie in forma autentica fie sub forma unui inscris cu
data certa.

***Potrivit art. 1182 din Codul civil, un inscris sub semnaturea private dobandeste data certa
in unul din urmatoarele 4 cazuri:

 de la data prezentarii lui la o institutie publica

 de la data trecerii lui intr-un registru public

 de la data mortii uneia din persoanele care l-au semnat

 de la data mentionarii inscrisului chiar si in prescurtare in registrul intocmit de

functionari publici.

Data certa se cere pt opozabilitatea inscrisului fata de terti. ***

Din interpretarea teleological a art. 1441 rezulta ca el se aplica nu numai in cazul vanzarii bunuui
dat in locatiune sci si in cazul altor acte de instrainare a bunului ( deci si in cazul schimbului).
Prima conditie este indeplinita fiindca in contractul incheiat intre B si C nu exista nici o clauza
care sa prevada incetarea contractului de locatiune in cazul instrainarii bunului inchiriat
(apartament).

Cea de-a doua conditie nu este indeplinita fiindca inscrisul sub semnatura privata intocmit de B
si C nu are data certa.

SPETA 11

La 19 decembrie 2008 A l-a chemat in judecata pe B solicitand instantei sa il oblige la plata sumei
de 70.000 de lei. Reclamantul a aratat ca acea suma reprezinta o diferenta de pret pe care
paratul nu a platit-o.

Se retine ca la 4 martie 2008 A i-a vandut lu B un apartament cu pretul de 200.000 de lei, din
care 130.00 de lei s-au platit in ziua inchirierii contractului, iar difernta urma sa se plateasca in
termen de doua luni.

Partile au stabilit ca spredarea apartamentului sa se faca dupa incasarea diferentei de pret,

perioada in care vanzatorul mai poate locui in apartament.

La 15 aprilie 2008 apartamentul a fost distrus in urma unei inundatii.

Ce va hotari instanta?

Rezolvare:

Instanta va admite cererea reclamantului si va oblige pe parat la plata sumei de 70.000 de lei. In
motivare: apartamentul in litigiu este un bun individual determinat deoarece se individualizeaza
prin adresa.

In temeiul contractualui de vanzare – cumparare incheiat, paratul a devenit proprietarul

apartamentului din ziua incheierii contractului fiindca parile nu au amanat transmiterea
dreptului de proprietate ci doar executarea obligatiei de predare a apartamentului.

Riscul contractului este suportat de parat in calitate de proprietar al apartamentului in

momentul distrugerii acestuia, ceea ce inseamna ca el va trebui sa plateasca intreg pretul, desi
nu va mai intra in posesia apartamentului.

SPETA 12
La 7 august 2006, A l-a chemat in judecata pe B solicitand instantei sa constate ca este
coproprietar alaturi de parat asupra a doua apartamente, unul situat in Bucuresti si celalalt la
Cairo. In motivarea cererii reclamanta a aratat ca cele doua apartamente au apartinut lui C, iar
partile l-au mostenit pe acesta.

Se retine ca: apartamentul din Bucuresti a fost dobandit de C in 1997 iar cel din Cairo in 2002.

In 2004 C s-a casatorit cu A iar in martie 2005 C a murit lasand ca mostenitori legali pe A, in
calitate de sotie supravietuitoare si pe B in calitate de fiu.

B este fiu vitreg

Potrivit legii romanesti sotul supravietuitor vine la mostenire alaturi de ceilalti mostenitori legali.
Potrivit legii egiptene, mostenitorii legali de sex feminin vin a mostenire dupa cei de sex
masculin.

a. Ce va hotari instanta?

A si B au acceptat mostenirea lui C. C a fost cetatean roman.

b. Dar daca C ar fi fost apatrid cu domiciliul la Cairo ce ar fi hotarat instanta?

a. Instanta va admite in parte actiunea constatand ca reclamantul a dobandit o cota 1/4 din
dreptul de proprietate asupra imobilului din Bucuresti prin mostenire si va respinge cererea in
privinta apartamentului din Cairo.

Potrivit legii 105 pe 1992, bunurile imobile sunt reglementate de legea locului situarii lor, in timp
ce bunurile mobile sunt reglementate de legea nationala a proprietarului.

Aceasta regula se aplica si in privinta transmiterii bunurilor prin mostenire.

De aceea, in privinta apartamanetului din Cairo se va aplica legea egipteana, reclamanta fiind
inlaturata de la mostenire de fiul defunctului iar i privinta apartamentului din Romania se va
aplica legea romana potrivit careia reclamanta dobandeste o cota de un sfert din dreptul de
proprietate asupra acestui apartament.

b. Instanta va mentine hotararea data la punctul (a) deoarece in continuare in privinta bunurilor
impbile se va aplica legea locului situarii lor, aceeasi de la punctul (a).

Dar in privinta bunurilor mobile se va schimba legea aplicabila caci legeanationala a lui C nu mai
este legea romana ci legea egipteana deoarece C ete apatrid iar legea nationala se stabileste in
functie de domiciliul lui.
SPETA 13

P rin actiunea intentata la 7 august 2008 A a solicitat anularea pentru violenta a unui contract de
vanzare-cumparare incheiat in forma autentica.

Reclamantul a afirmat ca paratul, B, l-a constrans sa ii vand aapartamentul amanintandu-l ca

daca nu o va face il va omori.

In dovedirea celor afirmate reclamantul a solicitat proba cu inscris si s-a inscris in fals impotriva
actului autentic. In motivarea cererii de inscriere in fals reclamantul a aratat ca notarul public
care a autentificat contractul nu trebuia sa faca acest lucru caci vointa lui, a reclamantului, nu a
fost libera in momentul incheierii contractului.

In cuprinsul motivelor invocate reclamantul afirma ca actele de amenintare s-au savarsit cateva
zile inainte de data autentificarii contractului.

Ce va hotari instanta in privinta inscrieriiin fals?

Instanta va repinge cererea de inscriere in fals.

SPETA 14

La 17 martie 2002, printr-o actiune introdusa pe rolul judecatoriei Focsani, A a solicitat obligarea
lui B la restituirea sumei imprumutate, de 100 milioane de lei.

Din probele administrate se retine ca la 22 mai 2000 A i-a imprumutat lui C suma de 100
milioane de lei pe o durata de 6 luni. Contractul a fost incheiat intr-un singur exemplar, scris de B
si semnat de A si C(parti).

In ziua incheierii contractului B a semnat acel inscris in calitate de martor.

a. Ce va hotari instanta?

b. Se schimba solutia instantei daca B este fiul lui C si singurul mostenitor al acestuia?

C a murit la 17 octombrie 2001.

a. Instanta va respinge cererea ca neintemeiata. Contractul de imprumut este un contract

unilateral fiindca da nastere la obligatii doar in sarcina imprumutatului, motiv pentru care nu
trebuie sa respecte formalitatea multiplului exemplar, ins atrebuie s arespecte formalitatea" bun
si aprobat", fiindca are ca obiect o suma de bani, un bun de gen.

In speta, inscrisul nu respecta aceasta formalitate fiindca nu a fost completat de catre debitor, C
si nici nu are mentiunea " bun si aprobat" sau o formula sau mentiune similara scrisa de debitor
inainte de a semna. Ca urmare, acest inscris nu este valabil ca inscris sub semnatura privata ci
doar ca un inceput de dovada scrisa. Pentru a face dovada contractului de imprumut, acest
inceput de dovada scrisa trebuie completat cu o serie de mijloace de proba.

Reclamantul nu a solicitat alta proba, deci a depus inscrisul.

b. Instanta va respinge actiunea ca neitemeiata. Potrivit articolului 1880 din codul civil, pentru
ca inscrisul care constata o obligatie unilaterala de a plati o suma de bani sa fie valabil ca inscris
sub semnatura privata, trebuie sa fie scris in intregime de cel care l-a semnat sau debitorul sa
mentioneze inainte de a semna formula "bun sia probat" sau o formula similara si sa mentioneze
il litere suma imprumutata. Expesia " cel care l-a semnat" se refera la persoana celui ce are
calitatea de debitor, ori in speta C este titularul obligatiei de restituire a sumei imprumutate si el
ar fi trebuit sa completeze acel inscris pentru ca inscrisul sa fie valabil ca inscris sub semnatura
privata. Nu conteaza ca cel care a completat inscrisul l-a mostenit pe debitor deoarece:

1. potivit articolului 1180 din codul civil, este o norma speciala ce nu se poate aplica prin
analogie la cazul altor persoane decat debitorul, cum ar fi cazul mostenitorilor debitorului.

2. mostenitorul lui C dobandeste obligatia asa cum ea se afla in patrimoniul autorului sau,in
onsecinta el poate opune creditorului aceleasi conditii pe care autorul sau le putea opune
creditorului in timpul vietii.

Inscrisul intocmit este valabil doar ca un inceput de dovda scrisa. Nu este suficient pentru a
proba existenta unui contract pentru ca ar fi trebuit completat cu alte mijloace de proba.

SPETA 15

La 10 decembrie 2007 A si B au incheiat un contract de vanzare-cumparare sub semnatura

privata,avand ca obiect un apartament, contract prin care A i-a vandut celeilalte parti
apartamentul cu pretul de 80.000 euro.

Ulterior, la 13 martie 2007 A l-a chemat in judecata pe B solicitand instantei sa-l oblige la plata
diferentei de pret de 20.000 euro.

Reclamantul a solicitat instantei sa-l oblige pe parat sa depuna exemplarul contractului aflat in
posesia sa. Paratul a aratat ca nu detine un asemenea exemplar.

La dosar s-a depus doar exemplarul pe care reclamantul il avea in posesie. In cuprinsul acestuia
nu se mentioneaza daca s-au intocmit mai multe exemplare ale contractului.
Reclamantul a aratat instantei ca nu mai are alte probe de administrat.

Paratul nu contesta faptul ca i-a predat reclamantului suma de 60.000 euro insa contesta ca
pretul a fost de 80.000 euro, aratand ca el a platit intregul pret la incheierea contractului.

Rezolvare:

Instanta va admite actiunea si il va obliga pe parat la plata sumei de 20.000 euro.

Potrivit articlolului 1179, nu numai ca trebuie respectata formalitatea multiplului exemplar , dar
ca o garantie a respectarii ei pe fiecare exemplar trebuie sa se mentioneze numarul total al
exemplarelor intocmite. Lipsa acestei mentiuni atrage imposibilitatea dovedirii respectarii
formalitatii multiplului exemplar, ce duce la nulitatea inscrisului sub semnatura privata.

Potrivit acestui articol, daca cel caruia i se opune inscrisul in proces a exercitat cel putin initial
obligatia nascuta din contractul incheiat, el nu va mai putea invoca lipsa mentiunii numarului
total al exemplarelor. Rezulta ca este decazut din acest drept.

La aceasi concluzie se ajunge prin aplicarea regulii de interpretare logica : " unde legea nu
distinge, nici noi nu trebuie sa distingem", la articolul 1179 din codul civil.

SPETA 16

Prin actiunea intentata la 22 octombrie 2005 A l-a chemat in judecata pe B solicitand instantei sa
constate ca in realitate B si C au incheiat un contract de donatie si sa dispuna reducerea acestuia
in parte in sensul obligarii paratului la plata unei sume de bani egale cu partea care depasea
rezerva succesorala a reclamantului. In motivare reclamantul a aratat ca B si C au incheiat un
contract de vanzare-cumparare dar in realitate partile au stabilit ca pretul sa nu se plateasca ccea
ce inseamna ca au convenit sa incheie un contract de donatie. Acest contract de donatie, avand
ca obiect un imobil compus din casa si teren de 200 m 2 ce a apartinut lui C, are o valoare ce
depaseste jumatate din valoarea mostenirii lasate de C.

Din probele administrate instanta a retinut ca la 2 aprilie 2002 C i-a vandut lui B printr-un
contract autentic un imobil compus din casa si teren cu pretul de 150.000 euro.

La 5 februarie 2003 C a murit lasand ca unic mostenitor pe A, fiul sau.

Din expertiza efectuata reiese ca valoarea imobilului este mai mare de jumatate din valoarea
mostenirii lasate de C. Pentru a dovedi existenta contractului de donatie incheiat intre B si C,
reclamantul a solicitat proba cu martori.
Ce va hotari instanta in privinta probei cu martori?

*Rezerva succesorala-parte din mostenire ce revine mostenitorilor rezervatari, defunctul nu

poate dispune prin donatii sau legate

*1/2 este rezerva succesorala in acest caz

*Simulatia- o operatie juridica ce presupune incheierea a doua contracte, unul secret, pe care au
posibilitatea sa-l cunoasca doar partile, contract care exprima vointa lor reala si altul public, pe
care il pot cunoaste si tertii dar care nu exprima adevaratele raporturi juridice dintre parti.

Pottrivit articolului 1175 din codul civil, intre parti produce efecte contractul secret, iar fata d
eterti produce efecte contractul public.

Actiunea prin care o parte sau o terta persoana cere instantei sa constate existenta contractului
secret se numeste actiune in declansarea simulatiei.

Rezolvare:

- Instanta va admite proba cu martori solicitata de reclamant. Reclamantul dobandetse intreaga

mostenire a vanzatorului sau donatorului. In aceasta calitate el devine succesor universal luand
locul defunctului in contractele incheiate. De aceea, de regula, succesorilor universali le sunt
aplicabile dispozitiile referitoare la proba actelor juridice intre parti.

Numai prin exceptie, atunci cand un act incheiat de autor incalca un drept propriu al
succesorului universal, acesta devine tert fata de acel act juridic astfel incat are posibilitatea sa-l
atace. Daca n-ar deveni tert si ar ramane avand-cauza nu are putea ataca actul si in acest fel nu
ar putea sa-si apere dreptul recunoscut de lege, drept incalcat prin incheierea acelui act.

Existenta principiului ocrotirii depturilor subiective civile impune aceasta transformare a

avandului-cauza in tert. Devenind tert fata de A nu ii sunt aplicabile dispozitiile alineatului 2 din
articolul 1191 care se refera la reglementarile aplicabile intre parti. Proba cu martori este
admisibila, neincalcand nici dispozitiile alineatului 1 ale aceluiasi articol deoarece si aceastea
vizeaza proba unui act juridic de catre o parte contractanta.

SPETA 17

La 9 decembrie 2007 A a cerut instantei sa-l oblige pe B la plata sumei de 40.000 euro. In
motivare, reclamanatul a aratat ca paratul nu a platit acea diferenta de pret. Seretine ca la 14
februarie 2005 A i-a vandut lui B un apartament cu pret de 100.000 euro din care 60.000 euro s-
a platit la inchierierea contractului in forma verbala, afirma reclamantul. Reclamantul a solicitat
instantei proba cu martori pentru a dovedi existenta contractului.

Paratul este socrul reclamantului.

Ce va hotari instanta?

Rezolvare:

Jurisprudenta si literatura juridica considera admisibila proba cu martori in speta, ca urmare a

aplicarii prin analogie a articolului 1198 din codul civil. Insa aceasta extindee este criticabila
fiindca:

1. articolul 1198 din codul civil este o norma speciala

2. normele speciala sunt de stricta aplicare si interpretare potrivit regulii de interpretare logica
astfel incat esta exclusa aplicarea unei norme speciale prin analogie, alte cazuri decat cele avute
in vedere in continutul sau.

SPETA 18

Printr-o actiune intentata de A la 15 decembrie 2002, aceasta a solicitat in contradictoriu cu B

obligarea paratului la restituirea unui apartament situat in Bucuresti si obligarea paratului la
plata chiriei incasata pentru acest apartament. Inmotivare reclamantul a aratat ca a donat acel
apartament paratului, intelegand ulterior sa revoce donatia pentru ingratitudinea paratului.

Din probele administrate se retine ca A i-a donat lui B acel apartament printr-un contract
autentic la 10 ianuarie 2000. Ulterior, la 15 august 2001, B a fost condamnat printr-o hotarare
irevocabila pentru infractiunea de tentativa de omor savarsita impotriva lui A.

La 23 mai 2000 B i-a inchiriat lui C acel apartament in schimbul unei chirii lunare de 150 euro.

a. Ce va hotari instanta?

Revocarea donatiei pentru infratitudine (articolul 831 din codul civil prevede posibilitatea
donatorului de a cere revocarea donatiei pentru ingratitudine in 3 cazuri:
a. atentatul la viata donatorului (savarsit de donatar)

b. delicte, cruzimi si injurii grave la adresa donatorului

c. refuzul de alimente

Revocarea pentru ingratitudine produce efecte retroactive pana la momentul inchierii donatiei

REZOLVARE:

Instanta va admite in parte actiunea, obligandu-l pe parat sa restituie reclamantului

apartamanetul si sa-i plateasca acestuia chiria incasata de la data introducerii actiunii pana la
data pronuntarii hotararii.

Chiria incasata de B de la C este un fruct si in virtutea principiului accesoriul urmeaza principalul,

va fi culeasa de proprietar, in principiu. Prin exceptie, in temeiul articolului 495 din codul civil,
daca bunul este posedat cu buna credinta de alta persoana decat proprietarul, aceasta are
dreptul sa culeaga fructele bunului posedat.

In speta, pana la data introducerii actiunii, paratul este posesor de buna- credinta al
apartamentului pentru ca nu stie daca reclamantul il va ierta sau nu pentru fapta savarsita. Din
momentul introducerii actiunii paratul cunoaste ca nu mai are dreptul sa posee apartamentul ca
urmare a revocarii donatiei.

b. Dar daca in momentul inchierii donatiei, donatorul nu avea nici un copil si ulterior i se naste
un copil, iar donatarul nu a savarsit fapta de ingratitudine, ce va hotari instanta?

Potrivit articolului 836 din codul civil, donatia se revoca de drept (automat) atunci cand
donatorului i se naste un copil, daca inainte de incheierea donatiei nu avea nici un descendent.

Solutia va fi aceeasi insa in acest caz revocarea donatiei opereaza automat in momentul nasterii
copilului donatorului. Cu toate acestea, pentru ca paratul donatar afla de nasterea copilului de
abia in momentul introducerii actiunii, din acel moment el stie ca nu mai re dreptul sa posede
bunul, dvenind posesor de rea -credinta.

SPETA 19

Printr-o actiune intentata la 18 iulie 2007 A l-a chemat in judecata pe B solicitand instantei sa
dispuna anularea contractului de vanzare-cumparare incheiat intre parti.
In motivarea cererii reclamantul a aratat ca bunul pe care l-a cumparat de la parat nu
indeplineste calitatile esentiale pe care le-a urmarit la inchieierea contractului. Din probele
administrate se retine ca la 14 mai 2007 B i-a vandut lui A un autoturism cu pretul de200
milioane de lei. Reclamantul a mentionat in cuprinsul actiunii ca la cumpararea autoturismului a
urmarit doua calitati pe care acesta trebuia a le aiba, respectiv ca accelerarea de la 0 la 100 km
sa fie sub 9 secunde iar viteza maxima sa depaseasca 100 km/h.

Din expertiza efectuata reiese ca autoturismul nu are aceste calitati.

Ce va hotari instanta?

Rezolvare:

Instanta va respinge actiunea ca neintemeiata. Eroarea ca viciu de consimtamant atrage nulitatea

actului uridic civil daca sunt indeplinite doua conditii:

1.elementul asupra caruia cade eroarea sa fie determinat la incheierea actului

2. numai pentru acord bilateral- cealalta parte sa cunoasca caracterul determinant ala
elementelor considerate esentiale de o parte la inchierea constractului cat si faptul ca aceasta se
afla in eroare.

Cea de-a doua conditie nu este indeplinita fiindca nu s-a dovedit de reclamant ca paratul
cunostea ca reclamantul a considear cele doua calitati ca esentiale in momentul incheierii
contractului.

Nulitatea relativa nu opereaza pentru ca nu este indeplinita cea de-a doua conditie.

SPETA 20

La 20 decembrie 2008 A i-a chemat in judecata pe B si C solicitand anularea testamentului facut

de B in favoarea lui C. In motivarea cererii reclamantul a aratat ca vointa testatorului a fost
viciata prin dol la incheierea testamentului.

Se retine ca la 17 august 2008 B a redactat un testament in forma olografa prin care a dispus ca
intreaga sa avere sa revina lui C. Din depozitiile martorilor audiati reiese ca C l-a intretinut pe B
dinmartie 2006 in mod exclusiv, ca paratul C a retinut corespondenta pe care reclamantul i-a
trimis-o fratelui sau B si ca C a incercat sa-l izoleze pe B de reclamant spunandu-i ca reclamantul
nu se preocupa de existenta lui B.

B are 65 ani.

a. Ce va hotari instanta?
b. Dar daca actiunea ar fi fost introdusa dupa ce B a murit la 15 septembrie 2008, iar mostenirea
sa a fost acceptata de C si unicul lui mostenitor legal, A, ce ar hotara instanta?

Rezolvarea:

a. Instanta ca respinge actiunea ca neintemeiata fiindca :

1.testamentul este un act pentru cauza de moarte si nu produce efecte juridice decat la moartea
unei parti. Cum B nu a murit pana la momentul intoducerii actiunii, testamentul intocmit de el
nu produce efecte juridice.

2. testamentul este un act revocabil. Este posibil ca B sa revina asupra testamentului pana in
momentul mortii lui.

b. Instanta va admite actiunea si va anula testamentul intocmit de B pentru dol. Retinerea

corespondentei precum si orice alte mijloace folosite de C pentru a intrerupe legatura lui B cu A
sunt mijloace dolosive ce au un caracter determinant pentru testamanetul intocmit. Este destul
de probabil ca in lipsa acestor mijloace dolosive B sa nu fi intocmit testamentul sau sa ii fi fost
lasata lui C o parte mai mica din mostenire.