Nevoia de a bea și a mânca

ALIMENTAŢIA ŞI HIDRATAREA INADECVATĂ PRIN DEFICIT

Definiţie: aport insuficient de elemente nutritive cantitativ şi calitativ care

afectează starea nutriţională a individului.

Manifestări de dependenţă inapetenţa: lipsa poftei de mâncare;

 anorexie: lipsa poftei de mâncare;
 disfagie: dificultate la înghiţire;
 condiţia cavităţii bucale: absenţa dinţilor, carii dentare, ulceraţii ale
mucoasei bucale, limba încărcată cu depozite albicioase „limbă saburală”;
 glosite: inflamaţia limbii şi a gingiilor
 digestia: însoțită de greaţă, vărsături, regurgitaţii (revenirea alimentelor
ingerate în stomac), aerofagie (eliminarea aerului din stomac pe gură),
pirozis (arsuri la stomac);
 deprinderi alimentare: greşeli în alegerea alimentelor şi în prepararea lor,
orar nesatisfăcut al orelor de masă.
 hidratare: consum insuficient de lichide, pierderi în greutate, semne de
deshidratare: tegumente uscate, urină concentrată, slăbiciune.
Gust şi valoare acordate mâncării: dezordonat, mănâncă în picioare sau în
pat, consumă numai alimente crude, reci sau un singur fel.

Intervenţiile asistentei la pacientul cu vulnerabilitate

Obiective:
 pacientul să aibă o stare de bine, fără greţuri şi vărsături;
Intervenţii:
 așează pacientul în poziţie semișezând, şezând sau decubit dorsal, cu
capul într-o parte;
 protejează lenjeria cu muşama şi aleză şi captează vărsătura;
 educă pacientul să inspire profund;
 administrează medicaţia prescrisă;
 întrerupe regimul alimentar normal şi asigură regimul dietetic impus.

Obiective:
 pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic;
Intervenţii:
 alimentează pacientul pe cale intravenoasă cu sol. de glucoză 5%, 10%
20%, NaCl (ser fiziologic);
 calculează necesarul de calorii în funcţie de diferite stări patologice
(adaugă 13% pentru fiecare grad de temperatură peste 37 grade Celsius);
 daca nu varsă, se hidratează pe cale orală cu lichide reci, în cantităţi mici,
la intervale scurte de timp;
 explorează gusturile alimentare ale pacientului

1|Page
 Nevoia de a bea și a mânca

Obiective:
 pacientul să fie echilibrat nutriţional;
Intervenţii:
 servește pacientul cu alimente la o temperatură moderată, la ore regulate,
prezentate cat mai apetisant;
 învaţă pe pacient nr. de calorii conţinut de alimentele consumate;
 susţine psihic pacientul.

ALIMENTAŢIE INADECVATĂ PRIN SURPLUS

Definiţie: un aport alimentar exagerat cantitativ şi calitativ.

Manifestări de dependenţă:
 greutate corporală cu 15-20% mai mare decât greutatea ideală;
 bulimie: constă în scăderea saţietăţii şi creşterea accentuată a senzaţiei de
foame. O întâlnim în tumori cerebrale, isterie, neurastenie, distonii
neurovegetative, disfuncţii endocrine, erori înnăscute în metabolism,
alcoolism, tabagism;
 polifagie: reprezintă o nevoie exagerată şi permanentă de a mânca. Ea
poate fi fiziologică (la tineri) şi patologică, în obiceiuri defectuoase
alimentare, în stres, tumori cerebrale, hipertiroidie, diabet zaharat,
parazitoze intestinale sau medicamentoasă;
 greţuri şi vărsături.

Obiective:
 pacientul să aibă greutate corporală în funcţie de vârstă, sex,
înălţime;
 să desfăşoare activitate fizică;
 să fie încurajat psihic.
Intervenţii:
 explorează gusturile pacientului;
 învaţă pacientul valoarea calorică a alimentelor;
 stabileşte un regim hipocaloric;
 supraveghează pacientul să consume numai alimente permise;
 cântăreşte zilnic pacientul;
 conştientizează pacientul de importanţa activităţii fizice;
 stabileşte un program de exerciţii;
 învaţă pacientul metode de relaxare;
 la nevoie, administrează medicaţia prescrisă.

2|Page