You are on page 1of 17

Etapele experimentului

Cuprins:
 Alegerea problemei
 Trecerea in revista a lucrarilor de referinta
 Obiectivul cercetarii
 Identificarea constructelor ipotetice
 Stabilirea variabilelor
 Crearea definitiilor operationale
 Stabilirea si formularea ipotezei
 Alegerea metodei
 Planuri de cercetare
 Experimentul-pilot
 Prelucrarea rezultatelor
 Evaluarea critica a studiului
 Tipuri de experimente
Alegerea problemei
Observatia zilnica este o sursa a problemelor de cercetare.Problema ne
poate fi oferita si prin observatii empirice pe care le facem fata de ceea ce
se intampla in jur.Se poate ivi si din studiile stintifice care ne pot sugera o
anumita tema,ea poate fi impusa din exterior(de profesorul de psihologie
experimentala),constituind debutul oricarei investigatii stintifice.
Trecerea in revista a lucrarilor de referinta
Un cercetator nu poate trece direct la aplicare atunci cand studiaza un
comportament.Fiecare domeniu al psihologiei (sociala,cognitiva a
varstelor sau psihopatologica) prezinta o arie larga de
date,terminologie,ipoteze si teorii stabilite.
Obiectivul cercetarii
Trebuie sa ingustati domeniul de cercetare la o chestiune specifica ce
poate fi testata.De exemplu,sa testati ideea ca oamenii la grupuri mici,se
simt mai putini curajosi in exprimarea propriilor opinii.Puteti presupune
ca pe masura ce grupul se largeste,membrii lui au mai mult curaj.
Restul procesului experimental nu va fi decat un test empiric al ipotezei.
Identificarea constructelor ipotetice
In scopul declansarii unei investigatii,trebuie sa decidem ce intelegem prin conceptele pe
care ne bazam cercetarea.De exempul,conceptele de invatare.perceptie sau inteligenta
sunt termeni generali ce se refera la o varietate larga de reactii,acesti termeni se numesc
constructe ipotetice.Un construct ipotetic este un concept abstract folosit intr-o maniera
teoretica particulara pentru a descrie diferite comportamente in conformitate cu
trasaturile si cauzele lor de baza.
Stabilirea variabilelor
Mai intai alegem variabila dependenta si,pe calea inversa,identificam variabila
independenta.Astfel,avem un demers deductiv de inferenta(de la efect la cauza).In
cercetarea psihologica,variabila reprezinta orice aspect masurabil al unui comportament
sau infulenta asupra comportamentului care se poate schimba.Variabila poate fi o
actiune fizica sau o reactie fiziologica.
Crearea definitiilor operationale
Cercetatori folosesc definitiile operationale pentru a indica exact ceea ce vor sa spuna
cand pun in discutie orice aspect al unui comportament sau al unei situatii.Traducand
constructele ipotetice in definitii operationale specifice ale variabilelor,cercetatorii
incearca sa atinga scopul stintific al observatiilor empirice,obiective si controlate
Stabilirea si formularea ipotezei
Unii autori considera ipoteza momentul creator al cercetarii.Primul moment
creator este alegerea ,identifiacarea unei probleme din viata reala pe care s-o
supunem investigatiei.Al doilea moment creator este definirea precizarea
variabilelor.Vom incepe intodeauna cu variabila dependenta.Ipoteza este o
explicatie anticipativa ,o afirmatie previzorie care descrie o relatie de
cauzalitate menita sa explice un fenomen.Cei mai multi autori trei niveluri sau
etape in stabilirea si formularea ipotezei:ipoteza generala,ipotezele
operationale sau de lucru si ipoteza statistica sau ipoteza de nul.
Alegerea metodei
Analiza literaturii de specialitate va releva sarcinile,aparatura subiectii
standard elemente folosite in general in studierea unei anumite
probleme.Din motive practice si teoretice,trebuie urmata procedura
standard cat mai aproape posibil,si sa deviem numai acolo unde este
necesar.
Metode descriptive
Ipoteza descriptiva o testam prin utilizarea metodelor descriptive sau
nonexperimentale.
Alegerea valorilor stimulilor
Multe experimente implica numai doua conditii,ca prezenta sau absenta unei
variabile.Ne vom referi la experimentele care cer mai mult conditii de stimulare in
interiorul grupului.Se cer a fi respectate cateva reguli:
-stimulii trebuie sa acopere cat mai mult din sfera respectiva de activitate practica
-stimulii trebuie sa fie cat mai apropiati unul de altul
-intervalele dintre stimuli trebuie sa fie egale
Selectia subiectiilor
In procesul selectiei intra consideratii de ordin practic si etic.In mod ideal subiectii ar
trebui alesi la intamplare din populatia pe care doriti sa generalizati rezultatele
studiului.In laboratorul de psihologie experimentala se aplica randomizarea (random-
selectie aleatorie).Nu putem studia toti subiecti,asa ca vom studia un esantion
reprezentativ.Un esantion este un subgrup relativ mic dintr-o populatie,care este
selectat sa reprezinte sau sa inlocuiasca populatia.Tehnica de baza pentru selectarea
esantionului este selectia aleatorie.Grupurile de subiecti pot fi independente sau
perechi.Se vor testa subiectii.se vor prelucra statistic datele si vor fi alesi subiectii
care se situeaza la acelasi nivel.Dupa aceea,ei vor fi impartiti intr-o maniera aleatorie
in cele doua grupuri.Acest factor se numeste variabila de echivalenta,care constituie
un factor care ar putea influenta variabila dependenta.
Instrumente,aparatura
Pot fi cartonase colorate,cronometru,liste de cuvinte,stimuli simpli sau complecsi ori
aparate sofisticate de investigatie a unor functii complexe dar si situatii
experimentale elaborate in raport cu cerintele experimentului.Indicat este sa
cunoastem foarte bine diversele probe,tipul de variabile care descriu proba
respectiva,sa le aplicam,inainte de toate pe noi insine si abia apoi sa decidem cum sa
le folosim mai bine.
Procedura
Termenii echivalenti in literatura de specialitate:proiect.model sau design.Orice
experiment este organizat dupa un plan o schema logica ce descrie ordinea.Acestea
pot corespunde unei diferente cantitative sau calitative.
Comparatia se face prin intermediul unui test statistic.
Planuri de cercetare
-Planuri nonexperimentale
Putem desprinde urmatoarele tipuri de abordari nonexperimentale:cercetarea
ex-post-facto,cercetarea cu un singur grup cu masurare posttest,cercetarea
cu un singur grup cu masurarea pretest-posttest,cercetarea pretest-posttest
cu grup de control
-Cercetarea ex-post-facto
-cercetatorul studiaza comportamentul curent al subiectilor care se raporteaza la
experienta naturala(necontrolata) anterioara.
-Cercetarea cu un singur grup cu masurare posttest
-acest tip de cercetare se realizeaza pe un singur grup,fara manipularea
variabilei independente,prin masurarea efectului situatiei-stimul dupa ce
variabila si-a manifestat efectul.Asadar variabila subiect nu poate fi
controlata,in timp ce variabila independenta suporta o manipulare,dar fara
interventia cercetatorului.
-Cercetarea cu un singur grup cu masurare pretest-posttest
-variabila subiect este evaluata inainte si dupa aplicarea situatiei-stimul,pentru ca
apoi sa se procedeze la o comparatie intre cele doua momente.
-Cerecetarea de tip pretest-posttest cu grup de control
-consta in utilizarea unui grup de control.Grupul experimental si cel de control nu
sunt selectate aleatoriu,ci sunt luate ca atare.In acest caz,grupul experimental
este supus pretestarii si testarii ulterioare aplicarii situatiei stimul(tratament).In
schimb grupul de control este supus pretestarii si testarii dupa,fara aplicarea
situatiei-stimul(tratament).
-Planuri experimentale
a)Planuri experimentale de baza intre grupuri independente
-prezinta o singura variabila independenta
-planul experimental cu subiecti selectati aleatoriu,grup de control si evaluare
posttest
-in acest caz se urmareste manipularea variabilei independente si masurarea
efectelor acestei manipulari in conditiile asigurarii unui control riguros al variabilei
independente.Pe langa selectia aleatorie a grupurilor experimentale si de control
se adauga echivalenta celor doua grupuri.
-planul experimental cu subiecti selectati aleatoriu,un singur grup de control si
evaluare pretest-posttest
-acest plan impune o selectie aleatorie a subiectilor,controlul echivalentei
grupurilor este realizat prin procedura de selectie aleatorie.Variabila independenta
poate fi manipulata in prezenta celor doua niveluri:cu si fara aplicarea situatiei
stimul(tratament).
-planul experimental cu o singura variabila independenta,pe mai multe niveluri si
subiecti selectati aleatoriu in grupuri diferite
-in acest caz sunt selectate aleatoriu mai mult de doua grupuri de
participanti,diferite intre ele si supuse fiecare unui nivel de manifestare a variabilei
independente.
plan experimental cu o singura variabila indepententa ,pe mai multe
niveluri si subiecti selectati aleatoriu,in grupuri diferite

-valorile rezultate la posttest se compara perechi,se constituie un test de
comparatie intre performantele grupurilor respective.

-planul experimental al lui Solomon cu patru grupuri de participanti
-grupurile sunt selectate aleatoriu,sunt grupuri independente si fiecare grup este
supus unui plan experimental.
Astfel,se va folosi testul Mann-Whitney sau U-test iar pentru date masurate pe o
scala interval/raport se va folosi testul t sau analiza de varianta,respectiv ANOVA
unifactoriala pentru trei sau mai multe niveluri ale variabilei.

b)Planuri experimentale de baza(cu o singura variabila independenta)pe grupuri
dependente
-controlul variabilei independente este realizat prin echivalenta totala a
grupurilor:acelasi grup supus la toate nivelurile variabilei independente.
-plan experimental cu subiecti pereche
-utilizeaza subiecti diferiti in situatii experimentale diferite(niveluri ale variabilei
independente),dar subiectii sunt selectati aleatoriu in perechi.Astfel,fiecare subiect din
fiecare grup corespunde unui alt subiect avand trasaturi si caracteristici
asemanatoare(varsta,nivel educational)
Analiza datelor obtinute cu ajutorul acestui tip de plan experimental se realizeaza tot cu
metoda ANOVA unifactoriala.

-planul experimental cu un singur subiect
-acest model experimental se foloseste in evaluarea efectului tratamentului sau in
schimbarea comportamentului.

c)Planuri factoriale(cu mai multe variabile)
-contin doua sau mai multe variabile independente.
Experimentele realizate pot fi impartite in:
-unifactoriale:un singur factor cu un singur nivel
-bifactoriale:cuprind doi factori experimentali
-multifactoriale:cuprind N factori cu N niveluri
Experimentul-pilot
Experimentatorii renumiti pentru proiectele lor excelente sunt,cel mai
adesea,cei care efectueaza experimente-pilot extensive.Sunt
experimentatori care nu incep experimentul principal pana nu isi fac o
idee clara despre ce vor descoperi pe baza protestarii.
Cand s-a realizat studiul pilot,urmat de experimentul principal care a fost
efectuat o data si repetat o data sau de mai multe ori,credibilitatea
descoperilor creste infinit mai mult decat in cazul unui experiment care
nu a fost precedat de studiul-pilot.
Etapa in care planul este tradus in procedeu si apoi in studiul-pilot
necesita adesea mai mult timp decat experimentul propiu-zis.Nu este
un lucru neobisnuit ca studiul litaraturii si etapa planului la un proiect
sa necesite trei sferturi dintr-un semestru,in timp ce examinarea
subiectilor poate lua o sapatamana.
Prelucrarea rezultatelor
Dupa ce s-au stabilit obiectivele,variabilele,ipotezele si dupa ce a fost
aplicat studiul-pilot,putem trece la infaptuirea efectiva la
experimentului.Datele obtinute vor fi notate cu atentie in foile de
observatie,ca de altfel orice reactii constatate sau interventii
neasteptate ale unor factori externi.Dupa se va trece prelucrarea
statistica a acestora,pentru a verifica validitatea ipotezei stabilite la
inceputul experimentului.
In procesul de prelucrare a rezulatelor urmarim
testarea(verificarea)ipotezei experimentului prin descoperirea unei
relatii.
Scopul cercetatorilor este sa demonstram relatiile,sunt preocupati nu
numai de relatia constatata si observabila intr-un esantion dat-ei vor
cauta sa estimeze masura in care relatia dintre variabile ar putea fi
atribuita si altor subiecti din populatie,daca masurarea acestora ar fi
posibila.
Evaluarea critica a studiului

Evaluarea critica a unui studiu inseamna sa raspundem la intrebarea:cat
de siguri suntem ca rezultatele reflecta intr-adevar
constructele,variabilele si comportamentele pe care noi credem ca le
reflecta,si cat de siguri suntem ca relatia observata reflecta,de
fapt,relatia pe care noi credem ca o reflecta?
Investigatia experimentala poate fi mai mult sau mai putin
empirica,obiectiva sistematica si controlata.Problema o constituie faptul
ca exista mai multe cai de a defini un construct sau o variabila si ca
fiecare definitie prevede o perspectiva foarte apropiata,iar investigatia
concreta poate descrie o imagine eronata a comportamentelor.
Preocuparea principala,atunci cand realizam un studiu,este sa examinam
fiecare definitie operationala a variabilelor,subiectilor si situatiilor
observate.
Tipuri de experimente

Experimentul de confirmare (sau provocat)
-este varianta clasica in care fenomenele sun controlate in conditii
contolate pentru a verifica ipoteza de cercetare,actionandu-se in mod
deliberat asupra elementului studiat.

Experimentul de laborator
-indica doar locul in care este efectuata cercetarea.In mod
obisniut,experimentul provocat se desfasoara in laborator,pentru ca
numai in acest cadru se poate asigura un contro riguros al variabilelor
experimentale.

Experimentul natural
-se realizeaza,de obicei,in locul unde subiectul isi desfasoara activitatea.
Experimentul psihopedagogic
-este o varianta a experimentului natural.desemnand faptul ca el se
desfasoara in mediul scolar.

Experimentul invocat
-sunt situatii in care cercetatorul nu poate interveni in provocarea
fenomenelor(ele sunt provocate de natura sub forma unor dereglari
patologice cum ar fi boala,infirmitate)-este vorba de asa numitele
fenomene invocate.In aceste situatii,cercetatorul studiaza doar efectul
dereglarilor asupra comportamentului.

Experimentul de tip explorator
-in astfel de experimente nivelul de anticipatie este mai scazut,la fel si
nivelul de structurare.Acest gen de experimente este adeseori solicitat
de catre studenti sau cercetatori tineri.
Bibliografie:
 Psihologie experimentala/Mihai Anitei.-
Iasi:Polirom,2007