ETICA ŞI DEONTOLOGIA MEDICALĂ

ROLUL ŞI SARCINILE

Noțiuni generale de etică şi deontologie medicală:

Etica (cuvânt de origine greacă ethos – obicei, caracter, deprindere,

conduită) - una din străvechile disciplini, obiectul de studiu al căreia este
morala, deci ea este ştiinţa despre morală, legile dezvoltării ei, aprecierea şi
particularităţile ei specifice.
Morala (cuvânt latin mores – obicei, fire, caracter)este o totalitate de norme,
principii, reguli, idealuri, etc., care determină regulile comportării oamenilor şi
modelează aspectele relaţiilor în societate.
Prin morală profesională se înţelege de regulă, normele de comportament
profesional fiindcă are valoarea unor criterii de referinţă pentru asigurarea
progresului profesional, iar prin etica profesională se înţelege justificarea
teoretică a necesităţii respectării acestor norme.
Etica este teoria moralei
Morala prezintă obiectul de studiu al eticii.
Deontologia medicală (cuv. grec. Deon., deont (Os) datorie + logos – ştiinţă) –
totalitate de norme etice necesare medicilor pentru îndeplinirea cuvenită a
funcţiilor sale profesionale. Deci DM este ştiinţa care studiază modalitatea
îndeplinirii de către medici a datoriilor sale profesionale atît faţă de bolnavi cît şi
de oamenii sănătoşi
Etica şi Deontologia medicală (EDM) prevede ca medicii să îndeplinească la
nivel cuvenit toate normele etico-deontologice în condiţiile activităţii lor
profesionale. Deci obiectul EDM este datoria profesională a medicilor de toate
rangurile faţă de bolnavi, față de cei sănătoşi, față de tot poporul, față de
societate.
Sarcinile de bază ale eticii și deontologiei medicale

1. Studierea principiilor, normelor şi regulilor etico-deontologice, care

favorizează calitatea şi eficacitatea tratamentului pacienţilor;
2. Efectuarea măsurilor necesare pentru excluderea factorilor negativi în
activitatea medicală;
3. Menţinerea permanentă a normelor relaţionale etico-deontologice stabilite
între personalul medical şi pacienţi;
4. Excluderea consecinţelor negative urmate (convocate) de asistenţa
medicală necalitativă;
5. Perfecţionarea permanentă a cunoştinţelor etico-deontologice generale şi
profesionale a lucrătorilor medicali de toate rangurile.
6. Respectarea principiilor etico-morale în compartimentul dezvoltării
medicinii prin cercetările științifice efectuate pe ființa umană.

1
Jurămîntul lui Hipocrate
Jur pe Apolo medicul pe Aschepios, pe Higria şi Panacee, pe toţi zeii şi
zeiţele, luându-i ca martori, că voi îndeplini, pe cât mă vor ajuta puterile şi
priceperile, jurământul şi legământul care urmează.
Pe învăţătorul meu într-ale medicinii îl voi însoţi deopotrivă cu cei care n-au
pe lume, voi împărţi cu el averea mea, şi la nevoie, îi voi îndestuia trebuinţele, pe
copii săi îi voi privi ca pe nişte fraţi şi, dacă vor dori să revină medici, îi voi învăţa
fără plată şi fără să le cer vreun legământ. Preceptele, lecţiile orale şi tot restul
învăţăturii le vom împărţi fiilor mei, fiilor învăţătorului meu şi ucenicilor uniţi
printr-o făgăduială şi printr-un jurământ, potrivit legii medicale, dar nimănui
altcuiva.
Voi îndruma îngrijirea bolnavilor spre folosul lor, cât mă vor ajuta puterile şi
mintea, şi mă voi referi şi le fac orice rău şi orice nedreptate. Nu voi încredinţa
nimănui otrăviri, dacă-mi va cere, şi nici nu voi îndemna la aşa ceva; astfel nu voi
încredinţa nici unei femei leacuri care să o ajute să lepede.
Îmi voi petrece viaţa şi îmi voi îndeplini meşteşugul în nevinovăţie şi
curăţenie. Nu voi practica operaţia scoaterii pietrelor din băşica udului, lăsând-o în
seama celor ce se ocupă cu aceasta.
În orice casă aş intra, voi intra spre folosul bolnavilor, păzândumă de orice
faptă rea şi stricătoare cu bună ştiinţă, mai ales de ademenirea femeilor şi a
tinerilor, liberi sau sclavi.
Orice aş vedea şi al auzi în timp ce-mi fac meseria sau chiar în afară de
aceasta, nu voi vorbi despre ceea ce nu-i nici o nevoie să fie destăinuit, socotind că,
în asemenea împrejurări, păstrarea tainei este o datorie.
Dacă voi respecta acest legământ fără să-l calc, să mă bucur pe deplin de viaţă
şi de meseria mea, pururi cinstit de ceilalţi. Iar dacă îl voi nesocoti şi voi fi un
sperjur, merit să am o soartă dimpotrivă.
În 1967 congresul II Mondial în deontologia medicală, care a avut loc la Paris,
a găsit de cuviinţă să completeze jurământul lui Hipocrate cu cuvintele:
„Jur să-mi perfecţionez cunoştinţele toată viaţa”.

Jurămîntul medicului din Republica Moldova

Primind înaltul titlu de medic şi întrând în exerciţiul funcţiunii medicale, jur
că voi respecta cu sfinţenie acest solemn legământ:
Voi lupta pentru sănătatea pacienţilor mei, le voi respecta voinţa şi le voi cere
consimţământul pentru a-i trata; Nu voi permite ca între datoria mea şi pacientul
meu să se interpună consideraţii de afiliere politică, vârstă, credinţă, naţionalitate,
origine etnică, rasă, sex, statut social;
Voi acorda respect în cel mai înalt grad vieţii fiinţe umane, încă din momentul
concepţiunii;
Voi intra în fiecare casă numai pentru binele bolnavilor mei, ferindu-mă de orice
rău şi de orice ademenire;
Voi păstra secretele încredinţate de pacienţii mei, chiar după moartea pacienţilor;
Voi perfecţiona în permanenţă cunoştinţele şi măiestria medicală spre a le practica
cu pricepere şi demnitate;
2
Colegii mei îi vor considera ca pe fraţii mei, respectându-le demnitatea şi onoarea.
Voi solicita sfatul colegilor şi eu însumi nu voi refuza niciodată a le da un sfat şi
ajutor;
Patima, invidia, vanitatea şi ura nu vor găsi loc în sufletul meu;
Voi preţui şi stima ca pe părinţii mei, pe profesorii care m-au învăţat această artă.
Jur că nu voi uita nici o clipă de menirea supremă a medicului, de
responsabilitatea mea, faţă de popor şi de ţară.
Fac acest legământ în memoria lui Hipocrat, în mod solemn, liber, în faţa
dascălilor şi colegilor mei sub cuvânt de onoare să păstrez cu fidelitate şi
devotament acest jurământ întreaga mea viaţă. Jur!

ARIA DE CUPRINDERE A ETICII MEDICALE:

•accesul la servicii
•cercetarea medicală
•ingineria genetică
•sănătatea mintală
•reproducerea artificială
•transplant
•sfarşitul vieţii
•drepturile pacienţilor
•confidenţialitatea datelor

Principiile etice sunt:

1. Principiul non-vătămării “primum non nocere”
2. Principiul autonomiei
3. Principiul beneficiului
4. Principiul dreptăţii,echităţii, justiţiei
Confidenţialitatea constituie o obligaţie in practica medicală justificandu-se
printr-o varietate de puncte de vedere:

•Ca valoare in sine,in vederea păstrării unei promisiuni;

•In ideea respectului pentru intimitate;
•Ca manifestare a respectului pentru autonomie;
•Ca valoare ce conduce la idealul utilitarist al manifestării asigurărilor sociale.

Etica managerială

•ETICA MANAGERIALĂ este o„ramură”a eticii aplicate şi vizează in special

tipul de conduită,dar şi acţiunile pe care managerii le desfăşoară in cadrul
organizaţiilor.
•Etica managerială pune în faţă oportunităţile economice ale unei organizaţii şi
imaginea sociala a acesteia.
Principii practice în etica managerială

3
1.Câştigă încrederea
2.Respectă obligaţiile
3.Foloseşte documente “curate”
4.Competenţă, motivaţie, eficienţă
5.Realizarea unui audit periodic
6.Corelează planul de afacericu principiile etice
7.Conştientizează faptul că “etica porneşte de sus în jos”
8.Etica individuală corelată
9.Etica organizaţională corelată
10.Implicare comunitară.

Un manager, care îşi ghidează activitatea după codurile eticii manageriale trebuie
să nu uite nici odată că deciziile sale trebuie să se bazeze întodeauna pe:
cinste, respectarea legilor, încredere, corectitudine, respectarea cuvîntului dat,
responsabilitatea propiilor acte, etc., şi toate acestea sunt susţinute de cultura
organizaţională a instituţiei medicale.
Și cum a spus Hipocrate: ”Cel care știe a se dovedi omenos cu oamenii arată în ce
măsură iubeşte arta sa”.