Premise psihologice ale intrării copilului în clasa I1

Magdalena Farkas

1. Condiţii ale maturităţii şcolare
a) în ţările cu un sistem instructiv-educativ dezvoltat, şcolarizarea timpurie a copiilor se organizează nu numai în funcţie de etatea cronologică, ci şi de dezvoltarea lor somato-psihică reală, preconizîndu-se compensarea întîrzicrii prin variate acţiuni formative. A devenit evidentă tendinţa generală a înyăţămîntulu; contemporan de a mobiliza rezervele interne ale inteligenţei copiilor în însuşirea cantităţii imense de informaţii acumulate de omenire şi a formării mai de timpuriu a deprinderilor şcolare şi culturale de bază (scris, citit, calcul elementar etc.). Faţă de problemele care se pun, una din soluţiile acceptate este prelungirea duratei şcolarizării prin modificarea limitei inferioare a vîrstei acesteia (12). Maturitatea şcolară constituie expresia unei faze de dezvoltare a copilului, ea marcînd acel nivel al dezvoltării la care activitatea de tip şcolar poate contribui din p]'n la dezvoltarea în
Lucrarea do f a l ă v a l o r i f i c ă şi u n c i e date culese în cadru! unei cercetări Pe bci/ă de contract iaîiUiUită : îmbogăţirea conţinutului învăţămîntului ţi o metodelor de instruire pentru dciicicnţi. Depistarea copiilor de v'irstă preşcolată şi şcolară mică cu întîrzierc mintală în vederea repartizării lor in şcoala ajutătoare (1977—1978), la care au participat, pe Ungă autorul studiului, G e o r g e t ;j P o p a şi F l o r i c a T o t o i a n u.
!

continuare a personalităţii sale. Acest nivel se plasează de obicei între 5 şi 7 ani. Fireşte, un mediu socio-cultural f a m i l i a l favorabil poate accelera dezvoltarea intelectuală a copilului, iar pe de altă parte — după cum rezultă şi din datele prezentate de Biroul Internaţional al Educaţiei (1971) —, la mulţi copii pot fi observate în ajunul şcolarizării întîrzieri datorate mai ales unui mediu socio-culturalîamilial nefavorabil. Rezultă, deci, că experienţa prealabilă a copiilor în pragul şcolarităţii este extrem de d i f e r i t ă datorită varietăţii mediului socio-cultural-familial în cadrul căruia s-au născut şi au t r ă i t . Deci, în copilăria timpurie şi în perioada preşcolară, fiind destul de •diferiţi în ce priveşte modul de receptare şi de reacţie, ei vor trebui să beneficieze în mod diferenţiat de influenţele socio-culturale ale mediului imediat. Ca urmare, diferenţele existente între copiii şcolarizaţi la 5 sau la 6 ani, precum, şi decalajul între vîrsta cronologică, dezvoltarea morfo-funcţională, psihomotorie şi experienţa socială cristalizată în inteligenţa verbală vor avea întotdeauna urmări pe plan şcolar (sub forma inadaptării şcolare, a rămînerii în urmă la învăţătură, a eşecului şcolar etc.). Datele referitoare la formarea deprinderilor şcolare a r a t ă că şi un avans al vîrstei de cîteva luni poate juca un rol semnificativ în prevenirea sau eliminarea insucceselor şcolare atunci cînd acestea apar (7), (13), (22). Generalizarea învăţămîntului preşcolar este menită tocmai să •contribuie la relativa omogenizare a colectivelor de copii, la atenuarea diferenţelor sensibile dintre ei atunci cînd vin ia grădiniţă. Şi în ţara noastră integrarea educaţiei preşcolare în structura învăţămîntului are drept scop să creeze copiilor şanse egale în procesul instruirii prin acoperirea diferenţelor existente ( t ) , (20). b) Utilizarea unei metodologii de psihodiagnoză diferenţială în ajunul şcolarizării permite cunoaşterea nivelului generai ele dezvoltare psihică reală a populaţiei preşcolare şi şcolare mici : nivelul general al maturităţii psihosociale, anumite întîrzieri în dezvoltare, aspectele heterocronice ale anumitor procese psihice, al personalităţii dizarmonice. Aceasta este o condiţie a omogenizării în prima clasă, contribuind, totodată, la organizarea optimă •şi timpurie a influenţelor corective şi compensatorii în c a z u r i l e în care acestea sînt necesare, în acest sens, este importantă departajarea cît mai precoce a imaturităţii şcolare de intelrct.ui d ^ l i m i t ă , apoi de pseudodebilitatea mintală şi de deficienţa minlr,!u, care — în primele clase — prezintă, de regulă-, o s i i r . p t o m a t o | n < | : r < de inadaptare şcolară foarte asemănătoare (în primul rînd CŞT ş - - . l , n ) .

300

medicale. prevenirea imaturităţii şcolare (care după investigaţiile efectuate în diferite ţări mai persistă în 10—18o/0 din populaţia copiilor de vîrsta şcolară) constituie probleme complexe. Printre atribuţiile comisiilor de examinare medicală şi psihopedagogică se încadrează şi aceea a hotărîrii ammării cu un an a înscrierii în clasa I pentru copiii care.). mai ales. Evaluarea aptitudinilor intelectuale ale copiilor în ajunul şcolarizării are importantă în primul rînd alunei cînd se urmăreşte departajarea anormalilor de normali. omogenizarea relativă a populaţiei şcolare încă din prima clasă primară. în sensul că p e r m i t anticiparea gradului de m a t u r i t a t e a copilului pentru formarea deprinderilor de citire şi de scriere. Aceasta trebuie să se concretizeze în completarea unei fişe psihopedagogice şi în elaborarea aprecierii finale de către educatoare. Dalele referitoare la inteligenţă. 2. apoi 303 . de fapt. Studierea f a c t o r i l o r cauzali ai acestei imaturităţi arată că fenomenul nu se reduce la un singur factor şi că fondul acestui dezavantaj ţine de mai multe cauze (22). (12). ci. Maturitatea socială prezintă o sferă mult mai largă. de asemenea. instabilitate psihomotorie. de exemplu. Prin compensarea preventivă a handicapului socio-cultural sau somato-psihic. cauza principală nu constă în retardarea lor mintală. precum şi stării lor de sănătate. în absenţa factorilor nonintelectuali (subdezvoltare fizică. capacitate redusă de concentrare. afecţiunile sistemului nervos central — dintre care în mai strînsă şi directă relaţie de cauzalitate cu eşecul şcolar sînt leziunile nervoase primare. care.). precum şi baterii psihosociologice mai complexe (2). în cazul majorităţii copiilor nepregătiţi pentru această activitate (70o/0). nu sînt apţi să înceapă şcoala şi de asemenea să-i orienteze pe copiii cu deficienţe fizice sau psihice accentuate către comisia judeţeană de diagnostic. condiţii d i f e r e n ţ i a t e (şi prin aceasta adecvate) de autorealizare. educaţionale etc. în acelaşi timp. Bateriile de teste standardizate şi probele aplicate cu scopul stabilirii maturităţii şcolare vizează deopotrivă investigaţia nivelului de dezvoltare fizică şi neurofiziologică. aceasta constituind o premisă ele bază a succesului şcolar în general şi a prevenirii eşecului şcolar în special. dezvoltarea afectivităţii şi a gradului de socializare a copilului. predispoziţiile structurale ereditare (cum ar fi maturizarea rnorfofuncţională tardivă. o serie de acţiuni de compensare. şi o valoare predi. Graţie procesului de atenuare a diferenţelor interinclividuale. se oferă fiecărui copil posibilităţi egale de autorealizare şi. nivelul proceselor cognitive elementare şi superioare. cu multiple dimensiuni (sociale. în funcţie de particularităţile individuale (8). au o pondere mare în adaptarea şcolară. iar evaluarea ei presupune observarea copilului în cadrului colectivului. Cea intelectuală poate fi apreciată pe baza unor probe de inteligenţă verbală seu neverbaîă. microleziunile sistemului nervos central şi disfuncţiile minime parţiale — etc.. în ţările în care s-a acumulat o experienţă de mai multe decenii în legătură cu investigarea nivelului de pregătire a copilului pentru activitatea de tip şcolar. de joc etc. datorită dezvoltării lor fizice şi psihice. au. dominanţa laterală manuală neconsolidată. obţinute cu ajutorul probelor psihologice. precum şi pe baza reuşitelor/nereuşitelor observate în activităţi grafomotorii. în vederea şcolarizării (197G) se stabileşte că examinarea medicală şi psihopedagogică se face de către comisii special constituite la nivelul fiecărei comune şi a fiecărei şcoli din mediul urban. Dar pentru că indicii obţinuţi prin aplicarea acestor probe de inteligenţă nu se» referă şi la f a c t o r i i nonintelectuali. percepţiile şi reprezentările spaţiale imperfecte etc. Dintre laturile esenţiale ale maturităţii şcolare putem menţiona maturitatea intelectuală şi maturitatea sociaiă a copiilor. Cauzele şi tipurile de imaturitate şcolară După datele etiologice pot fi enumeraţi factorii organici primari. pentru că nedepistarea la timp a copiilor imaturi şcolar duce la întîrzierea acţiunilor de recuperare de care aceştia ar trebui să beneficieze la timpul potrivit. formularea prognozei şcolare generale presupune şi cunoaşterea trăsăturilor nonintelectuale ale copilului. c) Dintre măsurile recent instituite la noi. s-a conturat pregnant şi faptul că. deci. . se asigură o egalizare a premiselor subiective necesare pentru activitatea şcolară. îndrumare medicală şi psihopedagogică (14). de regulă.Se impun.Pregătirea" copilului pentru activitatea de tip şcolar. particularităţile individuale ale ritmului de dezvoltare. la 6—7 ani se poate asigura. (19). în îndrumări comune ale Ministerului Educaţiei şi învăţământului şi Ministerului Sănătăţii privind examinarea medicală şi psihopedagogică a copiilor in virstă de 6 ani.). cuprinzînd indicaţiile privitoare la şcolarizarea copilului de 6 ani (9).ctivă. în interesul creării unor şanse egale pentru dezvoltarea ulterioară a tuturor copiilor. menţionăm activitatea de cunoaştere sistematică şi longitudinală a copilului pre302 şcolar. inclusiv a proceselor psihice care condiţionează formarea deprinderilor şcolare.

în asemenea cazuri nu este suficientă amînarea şcolarizării. adică în prima fază de elaborare a dep:. Arnold. Strînsă interdop-'udenţă dintre dezvoltarea motricitatii manuale fine. La acest nivel (•<••mentar de instruire-educare. fenomen care a fost descris pentru prima oră de Zeller-Hetzer. (15) . obţinute de noi. motricitatea fină a degetelor an. în dezvoltarea psihică a sugarului există o strînsă legătură î n t r e n i velul motricitatii generale şi nivelul mintal. de regulă. rctardarea psihomotorie. desenare etc. unele tipuri ale acesteia sînt remediate prin ammarea şcolarizării. prezentăm cîteva forme mai grave de imaturitate şcolară.enea măsură este. î:i continuare.ă : pregnant la 5—7 ani..importanţi în primii ani ele viaţă. inadaptarea şcolară poate fi evitată prin amînare. activităţile de îndeletniciri practice etc. Este vorba de fenomene cu repercusiuni uneori negative asupra dezvoltării lui : naşterea prematură (subgreutatea în primul an de viaţă şi pa tot parcursul perioadei de dezvoltare antepreşcolară şi preşcolară). Constatarea făcută de N. viteza mişcărilor manuale fine fiind la aceştia considerabil mai redusă. cu randament şcolar adecvat şi neadecvat. în anii următori de şcolaritate nu se mai ivesc dificultăţi. tulburările organice interne şi cele vasculare. Prognosticul favorabil depinde tocmai de aceste procedee corective aplicate la timpul potrivit. aspiraţiile şi limbajul membrilor familiei) deosebit ck. familie dezorganizată. de exemplu. eficace în cazul copiilor la care retardarea psihică temporară apare în strînsă legătură cu nedezvoltarea lor fizică (10). Investigaţii psihologice extinse au relevat faptul că multe dintre cauzele directe ale imaturităţii şcolare (sau ale eşecului şcolar) apar frecvent încă din primul an de viaţă a copilului. la 4 ani copilul dezvoltat normal realizează în 15 secunde cu mina dominantă cel puţin 8 linii drepte corecte. de exemplu : afecţiuni ale sistemului nervos central sau periferic. dislexie-disortografie. calculul scris. Ea se exprimă în aşanumita motricitate generală. scrierea după dictare. Alte tipuri de imaturitate şcolară pot fi determinate de factori organici sau de factori exteriori nocivi.. este valabilă şi astăzi. Pentru a se putea stabili randamentul motricitatii fine a miinilor s-a dovedit util aşa-numitul . datorită tulburărilor instrumentale (disgrafie. copierea schemelor grafice de pe tablă. (6). La f a c t o r i i înşiraţi. care trebuie să fie în atenţia forurilor responsabile de dezvoltarea personalităţii copiilor şcolarizaţi. Imaturitatea şcolară datorată dezvoltării lente a proceselor psihice este şi ea recuperabilă tot prin amînarea şcolarizării copiilor. unii autori adaugă şi plasarea geografică a familiei (10). Dacă în această perioadă de dezvoltare între etatea copilului ţi indicele dezvoltării somatice.iderilor grafice şcolare (scriere. în ceea ce priveşte imaturitatea şcolară.test-liniar" care figurează în mai multe scări de motricitate Oseretzky. Dexteritatea manuală este mai importantă în activităţile de îndeletniciri practice. Osoro-tzky (1931). a nivelului i n teligenţei generale şi cel al orientării spaţiale se contuivo/. majoritatea copiilor imaturi sau inadaptaţi şcolar se situează sub indicii statistici pentru vîrstă de 6 ani. chiar premergător şcolarizării. climatul ei afectiv. Această relaţie este cu atît mai accentuată cu cît etatea cronologică a copilului este mai mică. adică în totalitatea mişcărilor pe oi re organismul le poate efectua la nivelul mişcărilor mari. influenţe educaţionale neadecvate etc. ştiut fiind că. în activităţile organizate în atelierele şcolare ş. Luchsinger şi G. Se ştie f a . Decalajul este de l—3 ani. iar la 6 ani 10 asemenea linii.o mare importanţă tocmai în vederea cultivării grafismului. (17). (care sînt limitate ca timp de execuţie) vor constitui apriori pentru aceşti elevi activităţi şcolare handicapate. 304 a) O premisă de bază a adaptării şcolare rezidă în capacitatea funcţională a sistemului osteo-muscular. (21). clasa I sau clasa a IV-a —. Se ştie că pînă la o anumită vîrstă există un oarecare paralelism între dezvoltarea f i z i c ă şi cea mintală. discalculie). lucrări manuale. O asem. Potrivit tabelelor de norme întocmite de R. Am putut constata o rămînere în urmă a celor cu inadaptare la condiţiile instructiv-educative (în grădiniţă şi în şcoala primară). potrivit căreia maturizarea şcolară depinde şi de componentele motricitatii generale. bolile cronice sau alte dereglări) şi factorii sociali (mai ales anturajul sociocultural negativ al familiei. precum şi la nivelul motricitatii fine. imatur itate a neuro-musculară ş. atunci copierea unui text. grupa mare de grădiniţă.a. fenomenul apărînd cel mai pregnant în jurul vîrstei de 5—G ani şi atenuîndu-se în anii următori. întrucît neajunsurile (multiple sau parţiale) sînt mai persistente.).factori organici secundari (traumatismele externe. în tabelul l prezentăm date referitoare la copii între 6 şi 8 ani. subalimentaţia. copilul trebuind să beneficieze în prealabil de influenţe compensatorii. Dacă viteza mişcărilor manuale rămîne în urmă faţă de nivelul atins de majoritatea copiilor la un anumit grad de şcolaritate —de pildă. 20 — Studii de psihologie şcolară 305 . în privinţa randamentului motricitatii manuale fine.a.

evidenţă fie prin raportarea lor la deficienţa mintală totală. de obicei.afecţiunile cerebrale m i n < m .« -C. b) Afecţiunile cerebrale minime — inabilităţile parţiale. Cînd inabiiităţ'le parţiale apar la copiii cu inteligentă normală. De:306 ¥ ficienţele parţiale sînt considerate ca tulburări parţiale care i<'s i:. în examenul p s i h o l o g i c ele sînt mascate de reuşita lor la probele verbale sau preponderent verbale. cit şi deficiente parţiale.21 11. rămînerea în urmă la probele de memorie vizuală. au ieşit totuşi în evidenţă tulburări ale percepţiei figurilor şi ale diferenţierii acestora de fond. ca urmare a repercusiunilor pe care le au i i sfera emotivităţii şi comportamentului (tulburări caracteriale.27 5. imperfecţiunea percepţiilor şi reprezentări lor spaţio-temporale. Această inabilitate o dovedesc şi dificultăţile de formare a deprinderilor şcolare elementare în a căror structură intervin sisteme de simboluri (lingvistice. care persistă în cazul unor copii de 6—7 ani. Chiar dacă la probele amintite se obţin rezultate bune..»-G. citire. dezvoltarea întîrziată a folosirii mîinii dominante şi stîngăcia contrariată afectează. apare. a funcţiilor perceptiv-motorii). Sistemele de compensare prealabilă vizează. Studierea longitudinală sau anamnestică ara Ici că tulburările parţiale au la bază microleziuni ale sistemului P. dar asocierea lor nu este neapărat obligatorie.disfuncţiile cerebrale minime" (6) furnizează dale p r i v i toare la fenomenul „inabilităţii parţiale" şi la fondul etiologic . dar remediabile chiar şi în ajunul şcolarizării copiilor.» -7. a doua cauză. 7.» 11 7. 11 6. ca frecvenţă. verboinanual.(••dusă la concentrare (sub 15—20 minute).47 9. Nediferenţierea pregnantă a activităţii mîinii drepte faţă do c e a stingă. 9 118 172 256 î 60 8. duce la dificultăţi accentuate în elaborarea deprinderilor de scriere. ale motricitatii manuale fine şi frecvenţa defectelor de vorbire la copii preşcolari şi şcolari. şi echilibrul emoţional al copiilor în cauză. muzicale.? ale copiilor Ia testul liniar Oserclzky-GSllnitz (iiumărul mediu de linii drepte realizate In timp de 15 secunde) S u b i e c ţ i Vi. în asemenea razuri doar munca de corectare de lungă durată şi insistentă poal<> să ducă la eliminarea pînă la începutul şcolarizării a tulburării >r specifice ale funcţiilor psihice.85 7. calcul elementar etc..V Cu randament şcolar adecvat (m) Cu randament şcolar neadccvat (m) (J. p a r ţ i a i d . imbecilitate sau idioţie). pot provoca atît deficienta.:Mvos central sau disfuncţii minime ale creierului. la evitarea discrepanţelor dintre cerinţele de şcolarizare şi inabilitatea pre/r-ntată de către unii copii. intervenite în copilăria timpurie. inadaptări sociale manifestate prin nerespectarea regulilor de convieţuire socială). deficienţa mintală este considerată drept prima cauză a insucceselor şcolare în învăţămîntul primar . inadaptări şcolare. caracterul lent al mişcărilor manuale fine. Investigaţiile clinice legate de . dificultăţi în percepţia globală a figurilor şi în încadrarea lor după repere determinate. Datele neuropsihologiei infantile dovedesc faptul că afecţiunile sistemului nervos central. dar ele sînt sesizate. denumită . mişcările mari şi apoi cele fine ale aparatului verbo-motor. Ambi•dextria sau dominanţa manuală stingă este de două-trei ori mai frecventă la copiii cu aptitudini intelectuale mai modeste decît la cei cu o dezvoltare intelectuală adecvată. în practica învăţămîntului. Disfuncţiile parţiale ale sistemului nervos central.. în primul rînd. Apariţia simultană a acestor tipuri de deficienţe se întîlneşte frecvent. atenuate sau mai accentuate. Cercetările au relevat strînsa legătură dintre tulburările motricitatii aparatului verbomotor. capacitatea .sau de . mintală totală cu grade diferite (debilitatea mintală.60 7. aritmetice. în sfera proceselor de cunoaştere elementară (de exemplu.41 Reliefarea mîinii cu ajutorul căreia se realizează numărul cel mai mare de linii corecte este indicele de stabilizare a dominaţiei manuale. Fenomenul de „inabilitate parţială" se manifestă de oincc-i după intrarea copiilor în şcoală. sau invers.inabilitate parţială". Pe de altă parte.«-7. creează dificultăţi mari în instruirea lor şcolară (în şcoala generală sau şcoala ajutătoare .78 11. Iniţierea la timp a examinărilor psihologice şi a programelor corecţionale pot duce la remedierea neajunsurilor.-sta . este fenomenul deficienţei parţiale. Inabilitatea specifică. în primul rînd. Examinările prin tastele Bender. „tulburări instrumentale" etc. f i o p r i n prisma aşteptărilor legate de nivelul intelectual normal. Amintim cîteva simptoame : labilitatea atenţiei. î l acestor fenomene. de multe ori. cartografice).Tabelul l Randamentul mişcărilor iiiaiiualc fi:. Wechsler şi altele au relevat că randamentele vc>-bale pot fi foarte dezvoltate.33 11. instabilitatea psihomo- i .

6 3. între 70—85 sa fie considerr. postencefaliticii au un randaG r . incapacitatea de reproducere a modelelor lineare ale limbajului. de exemplu.ptaţi) după cotele globale obţinute în cadrul probei de memorie Knox. în special la nivelul ochilor şi al mîinilor. tulburări de comportament).) Lolul N E ţ a ţ e G ani / uni 1. obţin cote mult mai slabe faţă de nivelul lor general la unele subprobe. Baton). cum sînt. 50—69 uşor şi 70—85/90 c a z u r i limită (după P." la proba reproducerii orale a cuvintelor de tip logatom. probele „inaccesibile" sînt: probe de memor e. Datele prezentate în tabelul 2. de repetare a cifrelor cu voce tare sau a anumitor propoziţii . obţinute pe un lot de 197 copii i n a d a p t a ţ i şi 206 copii adaptaţi din cadrul învăţămîntului preşcol a r şi ş c o l a r .perseveraţii în motricitatea fină. tulburări în orientarea temporală. tulburări în comportamentul verbal (tulburări de ritm ale limbajului şi tulburări de pronunţie cumulate) . 303 1 îueiit extrem de scăzut la anumite probe parţiale. (15). 0 altă trăsătură a acestor copii se conturează atunci cînd sînt examinaţi cu anumite probe de inteligenţă complexă (WechslerBellevue etc.. se estimează aproximativ în l i m i t e l e ce urmează : O—19 grav.ei greşes.13 1. cît şi lentoarea. diferenţiază destul de net copiii cu imaturitate şcolară ele cei cu intelect de limită şi deficienţă mintală. Subprobe c l i n scările de inteligenţă generală. dominanţa laterală încă npconturată.). După o asemenea clasificare ar t r c b i i i c r.8* 4. O particularitate specifică a acestor copii este apariţia întîrzială a limbajului (abia la vîrsta de 3—4 ani). se constată lipsa mişcărilor expresive. sus-jos etc.. neajunsurile analizatorului vizual. de obicei. Dintre deficienţele de motricitate se evidenţiază atît hipermotilitatea. conduita dezechilibrată . nu a fost de acord. este în medie de 72 şi chiar mai mare 1 . Astfel. alături de anumite distwicţU parţiale ( I I ) .7* 5.MS. în 1068. exprimat prin CJ. fuga fără scop. o a s t f e l de extindere a noţiunii periclitînd specificitatea şi calitatea prestaţiilor e f e c t u a t e de instituţiile specifice pentru deficienţi mintali.I. 20—49 mijlociu.S. Acest neajuns major se poale concretiza în incapacitatea de conformare în raport cu unele reguli de conduită./.4 * — repetarea numerelor în sens direct ** — repetarea numerelor în sens invers în figura 46 este înfăţişată distribuţia copiilor de 6 ani (adaptaţi şi inadf'. în capacitatea redusă de a păstra anumite ins t r u c ţ i u n i verbale sau reguli stabilit^. coordonări vizual-motoni cu totul imperfecte . Din analiza acestor date rezultă că proporţia copiilor cu capacitate de memorare vizual-motorie redusă în ajunul şcolarizării este mai mare ia cei inadaptaţi. De exemplu. La vîrsta antepreşcolară simptoamele copiilor cu sechele postencefalitice sînt : hipermotilitatea.0** 3. cu aprecierea conform căreia subiecţii cu CJ. în perceperea linearităţii limbii. i d ' i l deficientei m i n t a l e exprimat prin C.C. apar mişcări stereotipe ale extremităţilor). conform constatărilor clinice.4** 3. c) Sechele postenceialitice.torie.. indică valori medii semnificativ mai mici în reproducerea corectă a numerelor la subiecţii inadaptaţi decît la cei cu un r i t m de dezvoltare normală. proba de memorie imediată v i z u a l . diferenţierea dificilă a direcţiilor spaţiale (stînga-dreapta.) . Comisia de specialişti O. 10% clin populaţie să facă parte din categoria deficienţilor mintali.'i cazuri ue limită a debilităţii mintale. Deşi randamentul lor global. slaba diferenţiere a stimulilor auditivi.1 S u b i e c ţ i cu randament ş c o l a r ueadecvat S u b i e c ţ i cu ramlaim'. impulsivitatea.m o t o r i e etc. la nivelul mediocrităţii sînt postencefalitici. r u belul 2 Tendinţa centrală u valorilor oiiliisule de copii la proba (Ic memorie 'tPiHm numere (W.nl şcolar adecvat 1 97 206 3. dificultăţi accentuate în elaborarea anumitor mişcări coordonate şi în special a coordonărilor ochi-mînă. adică ritmul încetinit al mişcărilor. înabilităţile speciale ale acestor copii se înregistrează în domeniul funcţiilor perceptivmotorii sau la niveluri diferite ale aparatului verbo-motor. subproba Knox. O altă categorie de copii preşcolari care se situează. capacitatea de memorare redusă a unor copii semnalizează întotdeauna afecţiunile cerebrale intervenite în copilăria timpurie. Sechelele postencefalitice întîlnite de regulă sînt: simptomul major fele exemplu. proba de memorie auditivă (repetarea numerelor în sens direct şi în sens invers). labilitatea procesului de formare a semnificaţiei cuvintelor . inclusiv la nivelul verbo-motricităţii (repetă contexte verbale neadecvate. instabilitatea . capacitatea redusă de simbolizare. în plus.

simple defecte de vorbire". In studiile referitoare la „copilul dificil" sau „inadaptat şcolar". în cazurile tulburărilor de limbaj de tip disfazie timpuriu. Semnele insuficienţelor de tip disfazie la vîrsta preşcolară apar în limitele utilizării limbajului oral ca mijloc de comunicare interpersonală. perseveraţiile în joc şi lipsa de adaptabilitate în condiţii noi. în situaţiile şcolare în care se solicită redarea rapidă a unor conţinuturi 310 311 . chiar dacă auzul copilului este neafectat şi dezvoltarea mintală este normală.. impulsivitatea frecventă şi lipsa de sociabilitate. nediferenţierea schemei corporale şi reflectarea ei confuză (pe plan imaginar). Alte simptoame ar fi volumul redus al vocabularului. La vîrsta de 3—4 ani se poate sesiza tulburarea elaborării şi organizării ierarhice a limbajului. CI. 46. 1 ale copiilor cu disfazie/afazie timpurie. ceea ce diminuează sociabilitatea copilului. sintetizînd simptoamele caracteristice copiilor din aceste categorii. „căutarea cuvintelor" în procesul de comunicare. incapacitatea formării conceptului de număr şi a deprinderilor elementare de calcul. O astfel de retardare explică evitarea situaţiilor de vorbire. respectiv inadaptabilitatea şcolară. capacitatea slabă de memorare. Chiar în cadrul unei activităţi verbale spontane de nivel corespunzător se manifestă incapacitatea memorării unui text. în simţul ritmului. La vîrsta preşcolară. realizate la proba Knox din scara Pintner-Paterson. se recomandă folosirea termenului de disfazie.afazia de dezvoltare" sau „alalia") şi imaturitatea. Ca urinare a dificultăţilor activităţii de limbaj apar ca reacţii tendinţa de izolare a copiilor. Tulburarea de natură disfazică a proceselor de simbolizare nu este o consecinţă a deficienţei mintale. discalculie etc. telegrafice şi altele. limitarea comunicării la propoziţii simple. s-au produs la copii înaintea dezvoltării limbajului oral şi scris. concretizîndu-se în dislexie-disortografie. Distribuţia copiilor în etate de 6 ani după cote globale. Davy delimitează cazurile de retardare simplă de limbaj şi cele de „disfazie". în cursul elaborării deprinderilor şcolare ies în evidenţă forme ale inabilităţii izolate sau asociate ale acestor neajunsuri. Cercetările longitudinale ale lui J. La etatea de 5—6 ani aceşti copii prezintă încă tulburări în organizarea spaţio-temporală. Lau n a y şi C. Semnele insuficienţelor de tip disfazie pot să apară pe fondul unor niveluri mintale diferite. care determină tulburările limbajului de tip afazic (disfazie). emoţiilor. determină eyitarea situaţiilor de conversaţie şi refugiul în starea de mutism. cum ar fi tulburările la nivelul proceselor senzoriale. în cadrul multor cercetări se evidenţiază încă la vîrsta preşcolară deficienţe de tip disfazie şi trăsături ale simptoamelor tardive Disfazla este considerată de mulţi specialişti ca o alazle de dezvoltate. caracteristicile acestor copii sînt : instabilitatea atenţiei. disgrafie. . dificultatea reactualizării lui şi folosirea doar a propoziţiilor simple.32. nivelul limbajului oral al copilului în jurul datei şcolarizării este aparent corespunzător. capacitatea redusă de concentrare. evadarea într-un fel de semimutism şi agresivitate aparent fără nici o cauză evidentă. disgramatism. în schimb.. d) Insuficienţe de tip disîazic. neajunsuri în perceperea şi reproducerea unităţilor de limbă în linearitatea lor etc. iar neajunsurile observate sînt considerate . aceste fenomene asociindu-se cu o retardare atenuată a limbajului. în jurul vîrstei de 6—7 ani persistenţa cea mai mare o au tulburările de orientare spaţială şi insuficienţele psiho-motorii. în ajunul şcolarizării copilului se evidenţiază fenomenul de reactualizare greoaie a vocabularului. instalarea rapidă a oboselii. de Ajuriaguerra 1(1) au evidenţiat o interdependenţă între insuficienţele disfaz/ce („afazia congenitală". sau vocabularul redus.LEGENDA — copii madaptaii şcolar --cop i i adaptat: şcolar .81 Nr seriilor de cifre repetate Fig. Pentru desemnarea faptului că afecţiunile sistemului nervos central.

repercusiuni doar asupra proceselor de cunoaştere.10 29.). -6 ' 6. devin cazuri tipice ale insuccesului şcolar. aceşti elevi nu sînt în stare să răspundă. în vederea realizării examinării medicale şi psihopedagogice a c o p i i l o r în vîrstă de 6 ani se impune standardizarea unei baterii complexe de probe psiho-sociologice care să indice nivelul m a t u r i t ă ţ i i şcolare a copiilor. disgramatici ele. în literatura de specialitate se menţionează ca fenomene asociate acestor tulburări dezechilibrul emoţional sau imcituritatea fiziologică persistentă. avînd.18 G. sînt sensibil mai scăzute. Clasele de recuperare ar trebui să funcţioneze ca sisteme deschise. De menţionat este şi faptul că astfel de fenomene sînt prezente atît la copiii imaturi şcolar.00 22. la pseudodebilii m i n t a l i . Abilitatea redusă de comunicare verbală determină limitarea relaţiilor interpersonale. nivelul de cunoştinţe generale se micşorează continuu tocmai din cauza imperfecţiunii deprinderilor şcolare instrumentale 3. aceşti elevi dislexici-disortografici. cu program prelungit. fatigabilitate etc. capacitatea ele muncă redusă.50 28. precum şi la copiii cu insuficienţe parţiale etc.42 37. clase pregătitoare în cadrul şcolilor ajutătoare.81 23. -T a 7.00 12. Tabelul 3 Tendinţe rer. — 7 ' 7. ne demonstrează că rezultatele obţinute de copiii inadaptati în proba de vocabular W.75 şi acest fapt determină deplasarea elevului spre periferia colectivului. De menţionat este şi faptul că în cadrul unui program de compensare a copilului imatur şcolar pot fi obţinute mai rapid achiziţiile verbale necesare decît recuperarea proceselor de cunoaştere elementară.lnsle ale cotelor realizaie de subiecţi la proba „Vocabular" dia seara de inteligenţă verbală W. cartografice etc.).50 23. imaturitatea şcolară prezintă o mare v a r i e t a t e şi complexitate. Tot în categoria insuficienţelor parţiale se încadrează dificultăţile întîmpinate de unii elevi în formarea sistemelor de simboluri aritmetice. Tulburările ce ţin de abilitatea de simbolizare apar la începutul şcolarităţii.C. neelaborarocî deprinderilor elementare de citire. Dificultăţile formării deprinderilor care includ în structura lor sisteme de simboluri duc la greutăţi sau la o inabilitate totală în rezolvarea problemelor bazate pe acestea. -7 1 1 10. Sub tc]i Virstu Copii inadaptati N = 120 3 Copii n i l a p t a l i N = 100 18. permanentizarea trăirilor negative prin înmulţirea situaţiilor conflictuale duc la tulburări ale dezvoltării personalităţii. tocmai aceste tulb u r ă r i secundare maschează deficienţa de bază parţială şi pentru acest motiv apare necesitatea unor examinări psihologice repetate şi complexe. obţinute pe un lot de 120 copiii care nu fac faţă cerinţelor instructiv-educative şi 106 copii ce reuşesc să facă faţă acestor cerinţe. cu cadre didactice special pregătite.00 35.60 19.şi contexte verbale. Seria insucceselor. u deprinderilor de calcul elementar. în clasele mari. De menţionat este faptul că proporţia copiilor cu i n s u c c e s e şcolare. ca şi a deficienţilor mintali.C. simptomatologia şcolară a imat u r i t ă i i i este foarte asemănătoare (de exemplu. de obicei. -G 6. cu e f e c t i v redus de elevi în scopul i n d i v i d u a l i z ă r i i muncii de recuperare. clase de recuperare la nivelul învăţămîntului p r i m a r . Deşi după datele elio-patologice.S. Ca urmare a identificării tardive a fenomenului.S.I. Prevenirea sau remedierea inadaptării şcolare de această natură pretinde acţ i u n i de corectare şi compensare diferenţiate. . este 312 313 i .I.G ' ! 7. eşecul şcolar.87 22. muzicale. Forme organizatorice de recuperare a imaturităţii şcolare în sistemul nostru de învăţămînt există anumite posibilităţi organizatorice de prevenire şi recuperare a handicapul ui somatopsihic sau socio-cultural al copiilor imaturi şcolar care trebuie să fie exploatate la maximum (de exemplu. activitate şcolară cu program prelungit — semiinteriiat etc. Ca urmare a unei atitudini pedagogice neadecvate. Datele prezentate în tabelul 3. de scriere ortografică.

nu numai în privinţa formulării diagnosticului de deficienţă mintală. un mediu familial dezorganizat poate să provoace apariţia unor trăsături negative de personalitate şi manifestări emoţionale nedorite atît la copiii imaturi şcolar.9 W-U 20-29 LQ-L9 50 5-9 15-19 30-39 50-59 ani Fig. şi cauzi de[iric-nţoi m i n t a l e (de exemplu. a intelectului de limită. a pscudodebilităţii mintale sau a deficienţei mintale uşoare nu poate fi formulată decît pe baza examinării psihologice în pragul şcolarizării copiilor. în schimb. nevalorificate. în special al cazurilor uşoare. în sens negativ. categoria copiilor deficienţi mintali se impune a fi depistată cît mai timpuriu. Frecventarea şcolii creează cadrul pentru depistarea deficienţei mintale. (17). nu se conturează pregnant profilul psihologic doar po ba/u r x . encefalita. 47).dificili" în etate de 5—6 ani ne arată că nivelul de dezvoltare intelectuală a deficienţilor mintali. boli cronice grave. i i n i ţ i a l ă de debilitato mintală. L e w i s ) . De asemenea. provenind dintr-un mediu familial nefavorabil socio-cultural şi edncaţioiiaj. la vîrsta de 5—6 ani. ceea ce nu este întîmplător. în raport cu posibilităţile de care dispune şi care mi rămas neactivizate. a) Regulamentul şcolilor generale pentru copiii cu deficienţe (Ministerul Educaţiei şi învăţăm. m e n i n g i t a . a resurselor latente. în plus. Adaptarea la condiţiile instructiveducative preşcolare sau şcolare are însă o valoare de semnal pentru cazurile care se abat. Frecvenţa deficienţilor mintali raportată la etăţile cronologice ale populaţiei (după E. Din experienţa şcolară cotidiană este bine cunoscut faptul că deficienţii mintali — gradul debilităţii mintale — prezintă simptoame de inadaptare şcolară similare cu o serie de alţi copii a căror inadaptare şcolară nu este determinată de un proces de deteriorare ireversibilă a sistemului nervos central.• totodată sensibilitatea lor creşte în mod considerabil. Se ştie că nu toţi copiii semnalaţi de cadrele didactice ca subiecţi cu dificultăţi mari în procesul de instruire-educare prezintă şi un nivel de dezvoltare mintală scăzut. Datele obţinute prin aplicarea probelor psihologice la copiii . O. cu asistenţă medico-psiho-pedagogică. Această ultimă categorie de copii cu intelect normal poate fi instruită în cadrul învăţămînlului de masă în condiţii speciale (în clase de recuperare. 47. fapt nesesizat în perioada precedentă. nu se diferenţiază destul de pregnant de imaturitatea şcolară şi de pseudodebilitate. i m i nărilor medicale şi psihologice. Pe de altă parte etatea cronologică de cea. logopedică etc. Marea majoritate a aceiStor copii pot şi trebuie să fie recuperaţi chiar în cadrul grădiniţelor sau în cadrul şcolilor de masă prin acordarea unei asistenţe medico-psiho-pedagogice adecvate şi diferenţiate (16).şi de lungă durată etc. Proba şcolii de masă.). 7 ani este vîrsta la care metodele psihometrice pot fi mai uşor aplicate . cu d u r a i . Acest sistem insă esle prea p u ţ i n profitabil pentru dezvoltarea deficienţilor mintali. Aceasta s-a dovedit hotărîtoare în multe cazuri. i obişnuită de un an poate confirma de cele mai multe ori d i a g n o / . care pot să fie. Cerinţele şcolii generale depăşesc posibilităţile deficienţilor mintali. la rîndu! lor. ci şi în cazul copiilor cu handicap şcolar. Or. Distribuţia pe vîrste a deficienţilor mintali arată densitatea mai accentuată a acestora în j u r u l v î r s t e i de 7 ani.mtului — 1971) prevede şcolarizarea în şcoala ajutătoare a acelor copii care nu fac faţă cerinţelor învăţămîntului obişnuit. singura formă adecvată de şcolarizare la nivelul debilităţii mintale. Proba şcolii de masă asigură fiecărui copil-problemă c o n d i ţ i i instructiv-educalive de valorificare a personalităţii sale.mai mare în perioada de la 7 pînă la 14—15 ani. în vederea orientării lor spre şcoala ajutătoare. cît şi la pseudodebili mintali sau la deficienţi mintali care să determine 314 . de la nivelul general al categoriei din care fac parte (18).. 0. Psihodiagnoza diferenţială a imaturităţii şcolare. în cadrul activităţilor şcolare se constată cel mai pregnant inabilitatea subnormalului faţă de cerinţele şcolare (vezi fig.j. proba şcolii de masă este decisivă şi pentru copiii c u anumite antecedente medicale.

/.P.S. Starea de stagnare a copilului în privinţa neformării deprinderilor de bază în cadrul şcolii primare. C. î voltării posibile a nivelului său intelectual.I. la proba M. ceea ce indică o situaţie neschimbată fată de prima Uitare./. la W. Raven —14. Note şcolare : 4 la limba română >i 4 la matematică. R. iar cota globală realizată la probii RKVCH este de 15 puncte. Condiţiile adecvate de instruire ar fi pentru el cele oferite de şcoala ajutătoare. violenţe). se caracterizează prin insucces şcolar generalizat.P. în etate cronologică de 7 ani şi 7 luni. După primul trimestru al anului şcolar apare evident că şi eleva este un caz tipic de eşec şcolar.C. în cadrul şcolii generale stagnează în privinţa dez316 . Eîste debilul mintal din cuplul de gemeni (doi băieţi). L S. în cadrul examinării psiho-sociologice se conturează următoarele : C. La începutul şcolarităţii copilului. Decalajul constant la începutul şcolarităţii elevului între vîrsta cronologică şi dezvoltarea fizică stagnantă persistă şi în clasa a Il-a. din clasa respectivă. Discrepanţa este accentuată între inteligenţa verbală şi cea neverbală.cadrele didactice să facă aprecieri nefavorabile identice. la matematică 4. C. Romulus. Cu atît mai mult vor ieşi în relief copiii care prezintă numai carenţe de ordin educativ datorită unui mediu familial nefavorabil (familie dezorganizată. Raven este 15.S. cota obţinută la M. C. Este cel mai mic din cei trei fraţi. iar la şcoală sînt într-o clasă în care se predă în limba română. în cel de-al treilea an de urmărire longitudinală a c o p i i l o r . cît şi la orientarea şcolară adecvată.C. (c) Raven este 14. stabilit prin testele de p e r f o r m a n t ă Pintner-Paterson — G'). ceea ce indică o situare la limita inferioară u dezvoltării normale . în cadrul unui program instrucliv-educativ pregătitor sau în condiţiile şcolii de masă va rezulta eficienţa diferită a învăţării la copilul imatur şcolar faţă de pseudodebilul mintal sau chiar debilul mintal. I.S. /. Are note de trecere în clasa a IlI-a a şcolii primare. în etate de 7 ani şi G luni.P. se vorbeşte limba ţigănească şi limba maghiară. Copilul face parte dintr-o familie dezorganizată datorită divorţului. dar familia s-a opus amînării şcolarizării cu l an. csfc —74. în familie nu există un climat educativ favorabil. beneficiind de activităţi instructiv-educative individuale intense. C. Se constată mari fluctuaţii în randament nu numai în activitatea şcolară. dar şi în situaţia de examinare psihologică. Elevul K. —52 (zona debililor m i n t a l i ) . în etate de 9 ani şi 6 luni. de asemenea.. stabilit prin scara probelor de performanţă Pintner-Paterson—137. Se con. In urma examinării lui efectuată atunci cînd era în clasa a 11-a se propune scutirea medicală pentru nedezvoltare somatică. Nesupravegheat.. Copilul a fost crescut de bunici. de performanţă Pintner-Paterson —77. deci o performanţă superioară. Indicii examenului psihologic repetat au marcat nivelul de dezvoltare m i n t a l a a elevului în limitele inferioare ale normalităţii.I. Pentru acest motiv repetă clasa a Il-a. ca atare. Astfel. C. C. învăţătoarea sesiza imaturitatea lui şcolară şi subdezvoltarea sa fizică. Copiii sînt nesupravegheaţi. p r i n rjportare la etalon. este şcolarizată în clasa I şi sora gemenilor. C. în care există însă unele dificultăţi datorită alcoolismului tatălui (dispute.P. cota realizată la proba M. 317 O altă constatare este aceea că elevul deficient mintal netransferat în şcoala ajutătoare din cauza „rezistenţei" familiei şi menţinut. se constată un nivel de dezvoltare generală mai crescut decît la testarea iniţială. dizarmonică. instabilitate psihomotorie accentuată şi tulburări de conduită. zona normalităţii. Fiecare categorie de copii profită altfel dintr-un sistem instructiv-educativ pregătitor sau compensatoriu. Aceasta serveşte atît la validarea diagnosticului prin metode psihometrice. C. Raven este 12. Ravcn realizează 18 puncte. la ţară. verbal stabilit prin scara verbală W. după un an. Un exemplu. I.C. performanţa copilului nu depăşeşte centilul 5 al vîrstei (raportat la etalon se situează în zona d e f i c i e n ţ i l o r mintali). ceea ce indică o dezvoltare inegală. La retestarea copilului. egal cu 75. Copilul K. Tatăl este alcoolic şi violent. care. are C. ne demonstrează faptul deficienţei mintale. I. deoarece în perioada de amînare a şcolarizării ea nu a beneficiat de un program pregatitor-compensator. Un exemplu. ceea ce sugerează inteligenţă sub nivel mediu. După un interval de un an. indicii psihometrici ai dezvoltării mintale a copilului sînt mai scăzuţi. stabilit p r i n scara v e r b a l ă W././. cota globală la M. care au fost crescuţi de bunici. dar cu dezvoltarea intelecluală în limitele normalităţii.'-tată subdezvoltarea f i z i c ă şi imaturitatea şcolară a fetiţei.7.S. I.S. cu nivel socio-cultural scăzut etc.C. 7 ani şi 6 luni. ceea ce indică. ceea ce îl situează în categoria deficienţilor mintali. de performanţă Pintner-Paterson —73 (zona normalităţii). din clasa a Il-a a şcolii generale. verbal din bateria W. neglijat şi fără ajutorul minim pentru însuşirea cunoştinţelor şcolare. /./. = 72. repetă clasa din cauza rezistenţei familiei faţă de transferarea lui în şcoala ajutătoare. A. Nivelul de dezvoltare a motricitatii manuale fine stagnează la etatea copiilor de 5 ani. Astfel./. Elevul V. verbal W. în favoarea achiziţiilor native. verbal W. cît şi indicii psihometrici.S. Fratele copilului K. Cuplul de gemeni fac parte dintr-o familie legal constituită. Retestat la etatea de 8 a n i şi 6 luni are C.— 93 Bu-1 situează în zona deficienţilor mintali . la etatea cronologică de 8 ani şi 6 luni. deficienţa mintală. în fomilie există 5 copii.P.7. C.). clasa I — şcoala generală. — 70. odată cu îndrumarea sa spre serviciile medicale de specialitate pentru tratament intensiv. /. Note : la limba română 4. R. Prin divorţ copilul este nevoit să vină la şcoală din alt cartier.C. indică gradul de inteligenţă sub nivelul mediu .-=7G. stabilit prin scara verbală W. situat la distanţă.C. cota la M.

formarea deprinderilor n e c e s a r e de adaptare (readiness). Elaborarea premiselor de bază ale formării deprinderilor de citire. 63 din municipiul Cluj-Napoca condusă de directoarea Aurelia Ciobotaru. Exerciţiile urmăresc şi educarea atenţiei.Indicii cunoaşterii psihosociale a copiilor de 6—8 ani completează şi uneori corectează chiar aprecierile cotidiene ale cadrelor d'•(]•'. care necesită asistenţă psihopedagogică diferenţiată. i U r e d c o i f gilor de aceeaşi vîrstă. i j ! Omogenizarea grupelor de grădiniţe. Deşi la unele probe din cadrul examenului psihologic au rămas slabi.• 'Jre cu privire la rămînerea în urmă a unor copii faţă de maj o . Prima etapă cuprinde exerciţii pregătitoare de cultivare' a proceselor de cunoaştere senzorială : exersarea percepţiilor v i z u ale. fixarea dominanţei laterale a braţelor şi ochilor. Sistemul e l a b o r a t în ţara noastră pentru aceste activităţi de E. O cerinţă de bază în aplicarea metodelor specifice este eşalonarea pe o perioadă mai îndelungată a exerciţiilor de compensare a funcţiilor psihice nedezvoltate. scris şi calcul elementar (în Anglia şi în Franţa). mulţi depăşind chiar mediocritatea. într-o experienţă efecUuUct în decursul anului şcolar 1976—1977 a dat rezultate bune c u f A . Alte sisteme se concretizează prin elaborarea anumitor forme de conduită şi deprinderi elementare de muncă indispensabile în activitatea şcolară. Grădiniţa nr. 4. în funcţie de specificul limbii materne. (2) stabilirea laturilor psiho-socio-educaţionale care urmează să fie compensate la preşcolarii mari şi la şcolarii din clasa I . 319 . Aşa cum s-a arătat.U. a celor auditive şi antrenarea macro-motricităţii şi a motricitatii fine.M scris-cititului şi a aritmeticii. aceşti copii s-au situat la limita inferioară a normalităţii. scriere şi calcul elementar se realizează de obicei în două etape. ele fapt.i P d c r . articulaţie). cu disfuncţii cerebrale parţiale. e rarea reprezentărilor şi noţiunilor prealabile pentru î n v ă ţ a n . în ajunul şcolarizării. (3) programarea judicioasă a activităţilor formative şi compensatoare diferenţiate în vederea omogenizării grupurilor de preşcolari şi şcolari mici în scopul preîntîmpinării inadaptării şcolare. Programele privind remedierea situaţiei copiilor d e z a v a n t a j a ţ i în pragul şcolarizării vizează asigurarea unor şanse egale t u t u r o r copiilor pentru adaptarea la activitatea de tip şcolar. în cadrul a c e l o r a ş i activităţi se inserează munca de prevenire a consolidării u n o r deprinderi verbale greşite (de fonaţie. în fa/a actuală prezintă interes : (1) stabilirea unei strategii secvenţiale de diagnostic d i f e r e n ţ i a l prin aplicarea instrumentelor adecvate. se disting mai multe categorii de imaturitate şcolară. .e d u c a t i v e instituţionalizate . care au putut comp e n s a lacunele. i i r e corectă. dar la unele subprobe psihologice nu au depăşit categoria subnormalilor. 318 1 . ' c i şi instruirea copiilor de G ani inapţi pentru şcolarizare. se aplică un sistem ce vizează asigurarea maturităţii generale a personalităţii copiilor. stabilirea preferinţei spontane pentru folosirea m l i n i lor. au doved i t totuşi o dezvoltare bună în cadrul altora. în centrul preocupărilor din cadrul unor sisteme preşcoiare stă anticiparea formării deprinderilor şcolare de bază : cit:!. la formarea anumitor reprezentări şi deprinderi senzorio-motorii.A. în grădin i ţ e l e din S. cu lateraliuru-a nedefinită sau cu dezechilibrul afectivităţii (G) etc. Specificul muncii de corectcire-compensare constă în individualizarea metodelor pe baza cunouşlei ii datelor etiologice şi a tabloului actual în cazul copiilor cu sechele disfazice-afazice. etapa elaborării deprinderii de citire şi de scriere.o grupă mai mică (efectiv total 27) condusă de o educatoare 1 r u bogată experienţă didactică. s . Modalităţi de prevenire şi de compensare a imaturităţii şcolare în unele ţări pregătirea pentru şcoală a copiilor handicapaţi se realizează în cadrul grădiniţei sau al claselor pregătitoare ale şcolii elementare. î n t r . iar grupa mare C avînd ca educatoare pe Zenia Bortoş. După un an de pregătire intensă pentru ş: tjoaia. Boşcaiu (3) este accesibil educatoarelor şi ajută la formarea deprinderilor de v > r ' . în vederea u n u i t r i a j în trepte a copiilor inadaptaţi la activităţile i n s t r u c t i v . Etapa a doua este. în cadrul examenului psihologic. a memoriei şi a limbajului copiilor. Programele de recuperare vizează exersarea a n a l i z a t o r i l o r . în vederea acţiunii de omogenizare a populaţiei preşcolare. cu ocazia reexaminării psihologice a acestor copii amînaţi. Valoarea formativă a perioadei pregătitoare nu se l i m i t e a z ă doar la cultivarea percepţiilor. c o n s t a t a i că ei au ajuns la un nivel de dezvoltare cerut de aci i v H a t u a şcolară.

theory. H. 1977. C e g e l k a. L.. G u i n a r d.P. J. E. 8.. Editat de „Revista de pedagogie"..Psychiatric de l'enlant.. G. 1964. 14.Bibliografie 1. 1978. K e l e m e n. K u l c s â r. K u î c s â r. învăţare şi dificultăţi de învăţare. Berlin-Heidelberg-New York. S c h m i d. nr. 1965. E.. Kurzform der Vineland social maturity scale (VSMS) (Forma prescurtată a scării de maturitate socială Vineland (VSMS). T i s m a n e a n u. today and tomorrow (Startul şcolar : ieri. Warrava-Lodz. Bucureşti. Examenul psihologic la intrarea în clasa I. Bucureşti.. B u c u r e . Bucureşti. Paris. O. Bucureşti. Salade). 19. Factorii psihologici ai reuşitei şcolare.. teorie.. E. Chircev. I.. 1972. D. M i n i s t e r u l E d u c a ţ i e i ş i I n v ă ţ ă m î n t u l u i . ştiinţifică. practică şi terapie). în „Enfance". Head start: yesterday. * * * îndrumări comune ale Ministerului Educaţiei şi Invăţămîntului ţi Ministerului Sănătăţii privind examinarea medicală si psihopedagogică a copiilor în vîrsta de 6 ani. nr. Copiii d e 5 ş i C ani. Bucureşti. D. Berlin. în Orientarea şcolară şi preorientarea profesională (coord. în „Children". J. B o n d y. 1966. N i s s e n . La dysphasie chez l'entant (Disfazia la copil). Le .. C h a m b o r d e o n. 20. R. C o h e n. M. Studiul cauzelor medico-socio-familiale ale eşecului şcolar la elevii din clasa I. 1975. Beltz. J. praxis und therapie (Inteligenţă. Deutsche Verlaag-Anstalt.. B o ş c a i u.P. L a w t o n..D..P.F.. Intelligenz. E. P. 1975. astăzi şi mline). A j u r i a g u e r r a. G u g i u rn a n.. Bucureşti. Bucureşti. F.Psychologische Beitrage" I. 4. Psihologie şcolară. 1970. Ed.D. :>. J.. L. J. 1973. Editat de revista „Tribuna şcolii". tn „The Training School Bulletin". 1969. C o o p e r. Ingenkamp (red. 22. 6. în .. C l e m m e n s. 2.. J. în . De la grădiniţă la scoală. L u e r. în vederea şcolarizării. Maloine. E. 13.. I. nr. 1877. l. Routledge. K o c h e r. J. P a y a n e . F. E g g e r t. Libr.. D. 1974. H o l b a n. (edil.. Paris.. 8. London.. Delinition sociale de la prime enlonce et lonctions dilferentielles de l'ecole matcrnella („Profesia" de copil.metier" d'enlant. B o u r d i e u. Leş enîants diiiiciles (Copiii dificili).. O 11. în „Revista de pedagogie".P. 7. D a v y.. R a d u. paramedicală şi educaţională). 3. Scientlfic de Pologne. G. A. lernen und Iernst6rungen. nr. T... 17. Culegere metodică. în „Revue francaise de sociologie". R. R o t h.Buletinul Ministerului Sănătăţii". G i 11 y. W. 1973. 1976. language and education (Clasă socială. Probleme des Leistungsversagenes in der Schule (Problema eşecului şcolar).'. Puncte de sprijin în cunoaşterea individualităţii elevilor.. MOJ'S de naissance et reuşite scolaire (Luna naşterii şi reuşita şcolară). 3. în K.).. 18. S e r e j s k i .. în Perfecţionarea activităţii instructiv-educative în grădiniţă. A. G. T. R a d u . 11. P. aspectele lor socio-medicale şi psiho-pedagogice). Prevenirea şi corectarea tulburărilor de vorbire în grădiniţele de copii.n faţă cu şcoala şi cultura)... 15. nr. M. L'ecole conservatrice. 1963. nr. 1975. Definiţia socială a primei copilării şi funcţiile diferenţiale ale şcolii materne). 1969. E. S.. S. în „Revue francaise de sociologie". C o m ă B e s c u. E. L 6 w e. limbaj şi educaţie). d e J. 12. paramedical and educaţional (Afecţiuni cerebrale minime ia copiii ca problemă interdisciplinară. . Minimal brain damage in children. 1971. A. E. 16.) „Testbatterie lur geiszig behinderte Kinder (TBGB).. I. 1969. J a e g g i a. (red). medical. Ed.. an interdisciplinary problem. Springer. R a d u . P r e v o t. Volk und Wissen Volkseigener Verlag. Weinheim. fetus aspect socio-medicaux et psycho-pedagogiques (Factorii care condiţionează eşecurile şcolare.... 7. nr. Facteurs conditionnant Ies echecs scolaires. Inegalităţi f a f ă . CI... C.A. Vorschullsche Intelligenzforderung (Solicitarea inteligenţei Ia preşcolari). L a u n a y. 1978.D. T. E. S... 21. A. 4. ÎC. CI.. Social class. Stuttgart.U. Leş inegalites devant l'ecole et devant la culture (Şcoala conservatoare.D. J. în . 0. 1961.. M a q u a r d. 4. C. l. medicală.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful