INGRIJIREA PACIENTULUI CU FRACTURI ALE MEMBRELOR INFERIOARE

1

2

Motto : “Aparatul locomotor serveşte mişcarea, iar mişcarea este forma primordială de manifestare a vieţii”.

3

CAPITOLUL I ISTORICUL BOLII

Aparatul specializat care efectuează mişcările corpului uman este denumit aparat locomotor”, iar funcţia complexă a acestui aparat se numeşte de “locomoţie”. Organismul în mişcare trebuie privit ca un tot unitar, ca un întreg, nu ca o manifestare izolată a unor mecanisme ale unor aparate şi sisteme care ar acţiona complet independent . La baza mişcărilor stau factori morfofuncţionali rezultaţi din mişcarea însăşi şi care nu sunt altceva decat organele aparatului locomotor (oase, articulaţii, muşchi) şi organele sistemului nervos (receptori, nervi senzitivi, măduva spinării, encefal, nervi motori, plăci motorii, sisteme gama). Organismul în mişcare trebuie privit ca un tot unitar, ca un întreg, mişcarea fiind rezultatul intrării în acţiune a tuturor factorilor morfofuncţionali amintiţi. Intrarea în acţiune a acestor factori şi mecanismul lor sunt stereotipe şi pot fi considerate ca nişte principii . Din istoricul anatomiei se desprind câteva nume celebre, cum ar fi grecul Galien (131-201) sau Andre Vesal (1524-1564), cel mai mare anatomist al secolului XVI-lea, care a trăit la Bruxelles, fiind unul dintre primii care s-au ocupat de sistematizarea tehnicii disecţiei corpului omenesc. Anatomia omului, ca şi celelalte ramuri ale ştiinţelor naturii, a cunoscut în secolele următoare după înfrângerea prejudecăţilor religioase, un

4

V. Z. în general. Papilian. Iagnov. Repciuc. Rainer . 5 . Rusu şi al multor altora vor rămâne strâns legate de evoluţia anatomiei.Popa. Definiţia lui Fr. Şcoala românească de anatomie a adus o importantă contribuţie la dezvoltarea acestei ramuri a biologiei. T.“Anatomia este ştiinţa formei vii”concretizează concepţia şcolii româneşti de anatomie. Riga. Numele lui Fr.Rainer. D. Gr. E. T. şi a anatomiei funcţionale. în special.remarcabil progres şi a ajuns să stea la baza studiului a numeroase activităţi ştiinţifice şi artistice.

3. 1. generalităţi. Supravegherea a unui numar de trei bolnavi cu diagnostic de fractura diafizara de femur 5.1. 1. Evoluţie.CUPRINS 1. Tratament medicamentos 2. Etiopatogenie. 1. Procesul de îngrijire – Noţiuni teoretice.4.3. Tratament chirurgical Tratament de recuperare 1. 3.3. 3.2. Bibliografie 6 .4. Simptomatologie. Complicaţii.3. Definiţie. Primul ajutor Pregătire preoperatorie Îngrijirea postoperatorie 4. Diagnostic.2. Clasificare.1. Noţiuni de anatomie Fractura. 1.3. Tratament ortopedic.3. Simptomatologie Fracturile diafizare ale femurului.1. Partea teoretică 1. Tehnici de nursing 3. Definiţie.3. 1.3.

cu corpul. Dintre muchii numai cea posterioara prezinta caractere particulare si poarta denumirea de linie aspra. 7 . pas in pas. se gatul femurului este aproape cilindric.Partea teoretică 1. gat si tromantere. metatarsul si falangele FEMURUL: este cel mai lung os din intregul schelet. De la trahanterul mare porneste spre trahanterul mic. creasta intreahanterica. Corpul femurului are forma de prisma triungiulara si prezinta o curbura cu concavitatea indreptata posterior. piciorul. al carui schelet este format din femur. linia aspra se prezinta articuleaza cu cavitatea cotiloida. Cele trei fete sunt convexe si netede. lung de 6 cm si orientat de trahantrele sunt doua proeminente asezate la locul de unire a gatului La marginea superioare a gatului exista o proeminent mare cu contur patrulater care prezinta trahanterul mare. in scheletul caruia gasim tarsul. capul femurului are forma sferica si este orientat in sus si medial. Trahanterele si creasta intrahanterica servesc pentru insertii musculare. Noţiuni de anatomie SCHELETUL MEMBRULUI INFERIOR Membrul inferior are trei segmente: coapsa. gamba. pe parte dorsala a limitei dintre gat si corp se gaseste o proeminenta mai mica care prezinta trahanterul mic. In partea mijlocie.1. al carui schelet este format din tibie si fibula. Extremitatea superioara este formata din cap.1. El are un corp si doua extremitati.

ei sunt despartiti printr-o mare scobitura. tuberozitatea anterioara. care sunt niste condili: condilul lateral si condilul mediu. iar extremitatea inferioara este bifuracta. Suprafata condililor serveste pentru articularea cu oasele gambei. Pe fata inferioara are o creasta foarte ascutita in partea ei mijlocie. un codil intern si unul extern.os lung situat in partea interna a gambei. Extremitatea inferioara este alcatuita din doua mase voluminoase ovoide. Pe partea anterioara a acestei extremitati exista o proeminenta. Pe linia aspra se insereaza muschi ai coapsei. incizura intercondiliana. Extremitatea superiaora – este mai columnioasa decat cea inferioara. este mai voluminoasa decat fibula. extremitatea superioara este trifurcata. OASELE GAMBEI: Scheletul gambei este format din doua oase asezate paralel: tibia si fibula. Pe fata anterioara. Corpul tibiei are forma de prisma triungiulara. codilii se unesc si formeaza o suprafata articulara forma de scripete. pe care fixeaza tendonul radelei. este formata din doua tuberozitati. 8 . numite codili. cavitatile glenoide ale tibiei care se articuleaza cu condili femurali. Pe fata lor superioara condilii au suprafete articulare. creasta anterioara.ca o creasta groasa. trahela femurala care se articuleaza cu rahela iar pe fata posterioara. ea se numeste linia oblica a tibieisi serveste pentru insertia muschiului sobar si tibial posterior. Pe fata posterioara prezinta o creasta care porneste din dreptul candilului lateral si merge in jos si medial. Prezinta un corp si doua extremitati. TIBIA .

colul şi două tuberozităţi (marele şi micul trohanter). Extremitaea superioara se prezinta ca o ingrosare numita capul fibiei. mai subtire decat tibia. Femurul este format din epifiza proximală. antero-posterior.Extremitatea inferioara este mai putin voluminoasa decat cea superioara. asezat pe partea laterala a gambei. Este un os lung. ROTULA – os scurt. caresearticuleaza tot cu astrogalul. extremitatea inferioara se prelungeste sub forma unei apofize numita maleala mediala. (patela) asezat in partea anterioara a genunchiului. Capul are forma a 2/3 de sfera şi se articulează de pe fata posterioara se articuleaza cu condilii femurului iar pe ia se insera muschi si ligamente. Corpul fibulei este subtire si are forma de prisma triunghiulara cu suprafete neregulate. care coboara sub nivelul extremitatii ionferioare a tibiei. Pe fata mediala are suprafete articulare pentru tibie si pentru astrogal. fibula. Scheletul coapsei este format din femur. turtit. Pe suprafetele articulare Este Anatomia coapsei. pentru insertia muschilor. Ea prezinta o fata articulara pentru trahelea astrogalului. Prezinta un corp si doua extremitati prin carese articuleaza cu tibia. apofiza stibiala. Extremitatea inferioara formeaza maleala laterala si se prezinta ca o ingrosare ovala. La partea interna. FIBULA – este cunoscuta si sub denumirea veche de paraneu. Pe fata superioara are o articulara pentru condilul lateral al tibiei. Are forma aproximativ triunghiulara. ce reprezintă capul femurului. 9 . turtita lateral. iar lateral de acesta este apofiza piramidala. Pe fata laterala a acestei extremitati se gaseste o fateta articulara. prezentand o baza si un varf.

Anterior între cei doi condili. una medială şi alta laterală. se remarcă în centru. Periostul este alcătuit din fibre conjuctive şi este bogat vascularizat şi inervat. În jurul canalului Hawers sunt dispuse 10 – 12 lamele osoase concentrice. cu rol în creşterea osului în grosime şi în refacerea ţesutului osos la nivelul fracturilor. Epifiza distală prezintă două suprafeţe articulare numite condilii femurale. La exterior. sunt uniţi anterior prin linia intertrohanterică iar posterior prin creasta intertrohanterică. se află suprafaţa paletată. privit la 10 . La locul de unire a diafizelor cu epifizele osoase apare cartilagiul de creştere. se află o zonă de ţesut osos compact care are în structura sa sisteme hawersiene (osteoane) – unităţi morfostructurale ale tesutului osos. responsabil de creşterea în lungime a oaselor. în interior şi ţesut compact la periferie. Ţesutul spongios din interiorul epifizelor. se dispune periostul. ţesut conjuctiv şi vase de sânge. în interiorul cărora sunt adăpostite osteocitele.cu cavitatea acetabulara a coxalului mare şi micul trohanter. În jurul canalului medular. iar deasupra condilului lateral se află epicondiliul lateral. Deasupra condilului medial se află epicondilul medial. în care se află cavităţi numite osteoplaste. La unirea feţelor medială şi laterală. În afara ţesutului osos compact. Structural. În centrul osteonului se află canalul Hawers. iar posterior fosa intercodiliară. se observă linia aspră care în sus se trifurcă iar în jos se bifurcă. ţesut spongios. Diafiza este prismatică prezentând o faţă anterioară. o membrană conjuctivă vasculară. canalul medular ce conţine măduva osoasă. prezintă o pătură fibroasă iar la interior o pătură osteogenetică cu rol în formarea ţesutului osos. Epifizele sunt în structura lor. la nivelul corpului (diafiza).

flexori şi aductori. b) muşchiul cvadriceps femural. este mai mult un flexor şi un rotor exterior al coapsei. Muşchii aductori sunt situaţi în partea medială a coapsei: a) b) c) muşchiul pectineu are o slabă acţiune de aducţie. muşchiul aductor lung are acţiune de aducţie. muşchiul bicept femural acţionează ca flexor al genunchiului. 11 .microscop. Areolele sunt echivalentul canalului medular din diafiza oaselor lungi. b) c) muşchiul semimembranos situat sub muşchiul precedent şi are aceaşi acţiune ca şi muşchiul semitendios. este extensor al articulaţiei Muşchii flexori genunchiului. este flexor al genunchiului. efectuează o rotaţie interioară dacă genunchiul se află în flexie. pline cu măduvă roşie. este format din lamele osoase care se întretaie şi delimitează spaţii numite areole. Muşchii extensori: a) muşchiul croitor este flexor şi slab aductor al articulaţiei coxofemurale în locomoţie. efectuează şi o rotaţie laterală. similar cu muşchiul aductor lung. Musculatura coapsei se împarte în trei grupe funcţionale: extensori. muşchiul aductor scurt. dacă genunchiul se află în flexie. a) muşchiul semitendinos situat pe partea medială a feţei posterioară a coapsei. flexie şi rotaţie a coapsei. flexor al gambei pe coapsă şi rotator intern al genunchiului (când gamba este parţial flexată).

face flexia coapsei. situat în partea medială a coapsei. cavitati glenoide ale tibiei. . având însa o acţiune de rotaţie interna. condilii au suprafete articulare.prezinta un corp si doua extremitati. muşchiul aductor mare.2. care se articuleaza cu condilii femurali. Ca acţiune are o componentă de aducţie şi de rotaţie internă a gambei. este formata din doua tuberozitati care se numesc condili : . Tibia Tibia – este un os lung. dacă genunchiul se află în flexie. Condilul extern are o fateta periniera pentru articularea cu capul fibulei. SCHELETUL GAMBEI Este format din doua oase asezate in paralel : • e) TIBIA .1.2. este cel mai puternic aductor al coapsei.condilul exterior.d) muşchiul gracilis. fiind principalul os de sprijin. situat in partea mediana sau interna a scheletului gambei. Pe fata lor superioara. situat pe partea mediană a coapsei. I. a) . muşchi profund.condilul interior .extremitatea superioara Este mai voluminoasa decat cea inferioara. Un mic fascicol cu origine pe puleib. FIBULA sau PERONEUL. I. . 12 .

Pe fata anterioara se afla o proeminenta numita tuberozitatea interioara. 13 .2. Pe fata externa a acestei extremitati se afla o fateta articulara pentru fibula. I. iar lateral are o apofiza piramidala numita apofiza stiloida. Pe fata superioara se afla o suprafata articulara pentru condilul extern al tibiei. . mai subtire decat fibula. Fibula sau peroneul Fibula este un os lung. numita capul tibiei. extremitatea se prelungeste sub forma unei apofize. La partea interna. Prezinta o fata articulara pentru trohleea astragalului.pe fata posterioara se afla o creasta care porneste din dreptul condilului extern pana in jos si median. asezat in partea externa a gambei.extremitatea inferioara Este mai putin voluminoasa decat cea superioara. pe care este fixat tendonul rotulei. Corpul tibiei – are forma unei prisme triunghiulare .2. Prezinta un corp si doua extremitati care se articuleaza cu tibia. numindu-se linia oblica a tibiei – serveste pentru insertia muschilor solear si tibial posterior. numita maleola interna (se articuleaza tot cu astragalul). a) – extremitatea superioara Extremitatea superioara se prezinta cu o ingrosare. b) .

Prin canalicule circula lichid interstitial care asigura hranirea osului. I. b) – extremitatea inferioara Formeaza maleola externa si se prezinta cu o ingrosare ovala. Elemente de microstructura ale gambei Oasele sunt alcatuite din tesut conjunctiv adaptat in cel mai inalt grad functiei de rezistenta si sustinere.3. In structura epifizelor tibiale si fibularese gaseste tesut osos spongios.Capul tibiei – este subtire. Diafizele tibiale si fibulare prezinta la periferie o membrana conjunctiva vasculara numita periost cu rol in cresterea osului in grosime si in refacerea tesutului osos la nivelul unei fracturi. Aceasta se datoreste impregnarii substantei fundamentale cu o mare cantitate de saruri de calciu si fosfor si aranjamentului fibrelor conjunctive a caror orientare este determinata de fortele mecanice ce se exercita asupra osului. turtita lateral. Celulele osoase sunt adapostite in mici cavitati sapate in substanta fundamentala. dispus sub forma de lame osoase (trabecule) ce delimiteaza niste cavitati (areole) ce dau osului aspectul unui burete. care este structurata sub forma de lame osoase. strabatut de canalele Hawers ce contin vase de sange si tesut conjunctiv lax. Dedesubt se gaseste osul compact. avand forma unei prisme triunghiulare cu suprafete neregulate (pentru intersectia muschilor).2. 14 . Cavitatile. denumite osteoclaste comunica intre ele prin canaliculele osoase fine care anastomozeaza cu canaliculele cavitatilor vecine.

a) – muschii anteriori ai gambei . Muschii gambei Gamba prezinta un numar de 12 perechi de muschi dispusi in trei loje : . in primele zile sau saptamani .posterioara – muschii flexori.anterioara – muschii extensori .externa (laterala) – muschii peronieri . . . in doua stadii : • STADIUL I – sau faza colusului primar – se caracterizeaza prin formarea de os nou sub periostul adiacent focarului de fractura. • STADIUL al-II-lea spatiul fracturat. I.sau faza colusului secundar – se caractreizeaza prin formarea colusului extern ce protejeaza 15 . dupa unii autori.Areolele si trabeculele comunica intre ele si contin in interior maduva osoasa. Cercetarile au aratat ca vindecarea unei fracturi este un proces continu in care periostul joaca un rol vital.2.4. Dispozitia trabeculelor osului spongios prezinta o arhitectonica speciala corespunzatoare factorilor functionali mecanici si biologici ce actioneaza asupra osului. Vindecarea fracturii s-ar produce.

muschiul peronier al III-lea.muschiul scurt peronier .Se gasesc in fata membranei interosoase si a celor doua oase si sunt : .muschiul tibial anterior . numite retinocule ( separate pentru extensori si separate pentru peronieri) I.5. .muschiul scurt peronier .muschiul extensor scurt ai halucelui ( I ).muschiul extensor lung al halucelui ( II-V ). .muschiul lung peronier . Acestia sunt : . b) – muschii posteriori ai gambei Muschii posteriori ai gambei se gasesc inapoia membranei interseroase si a celor doua oase ale gambei si se impart in : .muschi superficiali . . Articulatiile supra. .2.muschiul lung peronier . c) – muschii laterali ai gambei sunt : .piciorul este strans ancorat de planul osos prin ingrosari ale fasciei gambei. .muschi profunzi. .si subiacente 16 .muschiul peronier al III-lea Muschii extensori ai gambei si peronieri in zona tranzitorie a gambei : . .

in flexia gambei pe coapsa. care ajunge la 20 grade . Capsula articulara este foarte stransa si este intarita de ligamente.rotula . cand femurul este fix.extensia este efectuata pana la 180 grade de muschiul cvadriceps femural si prin rotatia femurala a tibiei. . ij afara. dureri si hidroartroza. meniscul poate fi fisurat sau rupt. Articulatia genunchiului Articulatia genunchiului cuprinde : . .condilii tibiali. Axul principal de miscare al articulatiei genunchiului este axul transversal care trece prin condilii femurali : . producand blocaj articular.condilii femurali . multe dintre ele comunicand cu cavitatea articulara. In miscarile de rotatie externa a gambei. . fara vase de sange si nervi). inceputul miscarii se face prin rostogolirea condililor femurali pe platoul tibial. sau in miscarile bruste ale genunchiului. o Articulatia gleznei Este formata din : 17 . In interiorul articulatiei se gasesc meniscurile (formatiuni alcatuite din tesut conjunctiv abundent. La nivelul genunchiului se descriu numeroase burse seroase.

articulatia permite miscari de flexie si extensie in jurul unei axe transversale. osteotită. Simptomatologie Definiţie Clasic. etc. Fractura generalitati. introducând astfel numeroase erori în pronosticul şi tratarea leziunii. tumoare osoasă.1) – articulatia tibiofibulara distala. intre maleola fibulara si extremitatea distala a tibiei intarite de doua ligamente . Clasificare: 1. Definitie. care se asociază cu leziuni mai mult sau mai puţin grave a părţilor moi. Clasificare. care acţionează asupra unui os fragilizat printr-o suferinţă anterioară (osteoporoză. 1.N. fractura se defineşte ca o discontinuitate a osului. compresiune sau soc violent. articulatia permite doar miscari de alunecare .). Acestea sunt fracturi apărute la marile accidente. trece prin cele doua maleole. produsă în urma unui traumatism de mică importanţă.2. 18 . în aparenţă banală. Fractura directă se produce la nivelul la care acţionează forţa reprezentată prin zdrobire. 2) – articulatia talocrurala – se realizeaza intre suprafetele articulare inferioare de la nivelul epifizelor distale ale tibiei si fibulei. pe de alta parte . Fractura este deci o boală generalizată (dereglări post-traumatice generale) declanşate mai ales prin intermediul S. De aceea aste foarte important să se studieze terenul pe care se produce fractura. pe de o parte si trohleea de pe fata superioara a talusului.

 tracţiunea. care are loc printr-un mecanism de presiune în lungul osului.  ruperea incompletă sau în flexiune. interesează numai corticala dinspre conconvexitatea osului. În aceste condiţii se produce mai mult o dislocare trabeculară în regiunea metadiafizară. 19 . în urma tracţiilor musculare violente care duc la smulgerea unor fragmente osoase. se observă mai ales la oasele late ale craniului. ce prezintă zone de inserţie tendinoase sau fracturi parcelare ale epifizelor prin tracţiune ligamentoasă.  înfundarea . care se observă la copii când datorită elasticităţii şi grosimii periostului se produce un traiect de fractură care.  compresiune. Fracturi incomplete se observă mai ales la copii şi se prezintă sub următoarele forme:  deformarea osului în grosime.2. care se traduce radiografic printr-o uşoară îngroşare fusiforma sau în inel.  torsiunea. când forţa se exercită asupra unei curburi osoase care depăsind elasticitatea normală rupe osul la maximum de curbură. Este clasica fractura “en bois vert” (în lemn verde). în lungul axului osului. se pot produce diferite tipuri anatomo-patologice de fracturi. ca în fracturile de astragal sau pilon tibial în urma căderii de la înălţime. 3. În fracturile indirecte traumatismele pot acţiona prin unul din următoarele 4 mecanisme:  flexiune. când forţa vulnerantă produce o răsucire a membrului determinând totdeauna o fractură spinoidă sau helicoidală. ducând la fractura epifizei. Fractura indirectă se produce în alt loc decât acolo unde a acţionat agentul traumatic. Aceste fracturi sunt cele mai numeroase şi după modul de aplicare a traumatismului.

Traiectul poate fi transversal. când un fragment se roteşte în jurul axului sau longitudinal. intern sau extern. 4. fragmentele osoase purtând numele de eschile. oblic. când se asociază unghiularea cu încălecarea sau deplasarea laterală cu decalaj. fisurile. alteori este complexă. Când există mai multe traiecte fractură este cominutivă. Leziunile părţilor moi. De obicei. 20 . Fracturi complete cu situaţiile: a) traiectul de fractură poate să aibă sediul variabil. să se situeze la nivelul punctelor slabe ale osului dacă fractura este indirectă. c) deplasarea fragmentelor este variabilă uneori minoră.  prin unghiularea unui fragment faţă de celălalt. în vreme ce celălalt rămâne imobil sau ambele fragmente se rotesc unele faţă de celălalt. în vârf de clarinet şi în farină de fluture. faţă de celelalte fragmente. în caz de fractură directă şi dimpotrivă.  prin rotaţie. se întâlnesc mai ales la adulţi şi mai rar la copii. uneori un traiect de fractură accesoriu separă un al treilea fragment. în aceste cazuri există decalajul fragmentelor. spiroid. fragmentele suferă deplasări complexe. pot să arate traectul de fractură. b) fragmentele sunt în general în număr de două. 5. Această deplasare se poate face:  prin translaţie când unul din fragmente este deplasat înainte. longitudinal. înapoi. integritatea formală a osului este păstrată şi numai radiografii din incidenţe diferite. producând încălecarea lor.

Lezarea oaselor poate determina tulburări extrem de rare. Tratamentul urmăreşte evacuarea hemartrozei. nervii. Dintre cele mai frecvente tipuri de fracturi şi luxaţii amintim: 4. pseudoartroze. vasele. Fracturi deschise în care pielea a fost lezată şi osul ajunge în contact cu exteriorul. se produc leziuni ale părţilor moi. prin neirigarea tendonului asigurată de vasul respectiv. pielea. Lezarea muşchilor şi a tendoanelor duce la tulburări de mişcare. 21 .În timpul sau după fracturarea unor oase. În acest caz se poate infecta. calus vicios. se pot produce hematoame locale.2 Fracturile rotulei se produc cel mai adesea consecutiv unui şoc direct sau unui şoc indirect creat de contracţia bruscă a muşchiului cvadriceps care turteşte rotula pe trohleea femurală. Pot fi lezaţi muschii tendoanelor. fracturând-o prin flectarea ei. distrugeri osoase. Fracturi închise cand segmentele osoase sunt acoperite cel puţin de piele. 6. fie prin agentul cauzal. 7. uneori pot lua naştere chiar necroze şi cangrene. Lezarea pielii crează a fractură deschisă. reducerea fracturii şi refacerea inserţiei muşchiului cvadriceps (chirurgical). poate apare un proces septic de osteită sau chiar osteomielită care întârzie vindecarea sau poate da naştere unor complicaţii. Leziunile nervoase pot provoca apariţia unor paralizii sau tulburări senzoriale în zona respectivă. întrucât dacă sunt lezate oase mari. fie prin fragmentele ascuţite ale oaselor fracturate.

Imobilizarea se face într-o gutieră gipsată.3 Fractura de menisc este o leziune traumatică a aparatului meniscal al genunchiului care afectează în special meniscul intern.6 Fracturile bazinului 22 . braţul este imobilizat într-o eşarfă timp de 8 – 10 zile.4 Fracturile oaselor gambei reprezintă aproximativ un sfert din totalul fracturilor şi se produc ca urmare a unor mecanisme variate: şoc direct flexei.4. Orice manevră de imobilizare a membrului fracturat trebuie făcută cu cea mai mare blândeţe pentru a evita eventuala deschidere a fracturii. Este cea mai frecventă dintre luxaţii şi survine în special la adult. deosebit de frecventă în fractura de tibie. Este accidentul tip al fotbaliştilor. compresiune sau torsiune. 4. aparatul gipsat poate fi înlocuit cu un aparat de mers. Fractura poate interesa unul sau ambele oase ale gambei şi poate avea aspecte variate: -transversal -oblic -spiroid Tratamentul fracturilor oaselor gambei se începe chiar de la locul accidentului. După 30 de zile de imobilizare. 4. Luxaţia umărului este caracterizată prin pierderea permanentă a contactului dintre capul humerusului şi cavitatea cotiloidă a osului omoplat. prin efectuarea mobilizării provizorii. Tratamentul constă în reducerea luxaţiei care trebuie efectuată prin anestezie generală. După obţinerea reducerii.

asemănătoare cu o paraplegie. La examinare se poate constata o atitudine vicioasă a uneia sau a ambelor membre inferioare (rotaţie externă. Fractura oaselor bazinului se produce în urma accidentelor constând în apropierea sub dărâmături. Tratament 23 .Oasele bazinului. unul sau mai multe zone ale lui sau poate interesa mai multe oase deodată. scurtate aparent). Prin palpare se pot evidenţia puncte dureroase caracteristice corespunzând nivelului fracturii. leziunea afectează zonele de slabă rezistenţă ale fiecărui os component al centurii pelviene. Leziunea ososă care se produce în urma unui astfel de traumatism poate interesa numai unul din oasele componente ale bazinului. strivirea între două forţe contrare. Semne Datorită gravităţii accidentelor în care se poate produce fractura bazinului semnele acestei leziuni sunt întotdeauna marcate de cele ale stării de şoc în care se găsesc accidentaţii respectivi. În fracturile multi fragmentare pubiene se poate produce ruptura peretelui vezical. La examinare se va observa atent centura pelviană la toţi aceşti accidentaţi. echimoză sau eroziune la locul unde s-a aplicat agentul vulnerant şi în special o impotenţă funcţională totală. alcătuiesc o centură osoasă solidă care rezistă la o presiune de circa 250kg.

În tratamentul fracturilor bazinului pe primul plan se situează rezolvarea leziunilor urinare asociate, atunci când acestea există. Nerezolvarea lor pot duce la complicaţii infecţioase din cele mai grave. Tratamentul leziunilor osoase propri-zise este diferit după cum fractura prezintă sau nu deplasare. În fractura fără deplasare bolnavul va sta imobilizat la pat circa 30 zile. După acest interval se permite poziţia şezând şi după 60 de zile mersul. În fracturile cu deplasare, se foloseşte pentru reducere tracţiunea continua. 4.7 Luxaţia congenitală de şold Definiţie Prin displozie luxantă a şoldului înţelegem totalitatea dismorfiilor osteo-chondro-capsulo-ligamentare coxofemurale care determină să-i pot determina dizlocarea capului femural din acetabul cu toate consecinţele sale tardive sau immediate. Cauze Cauze favorizante ale luxaţiei congenitale de şold: 1. în cursul dezvoltării fătului, femurul şi cavitatea cotiloidă suferă o serie de transformări care pentru anumite etape predispune şoldul la luxaţii. 2. prezenţa pelvină 3. înfăşarea copiilor nou-născuţi cu membrele inferioare paralele şi cu un scutec ghemuit între coaste.

24

Semnele clinice Semnele clinice apar în primele luni de viaţă, iar radiografia este edificatoare. Forme anatomice a malformatiilor congenitale ale şoldului: - insficienţa acetabulară cu orientarea normală a colului femural - insuficienţa acetabulară cu coxa valgă - subluxaţie congenitală cu acetabulul malformat şi cap femural excentrat - luxaţia congenitală cu acetabulul înalt; arcul cervicoobturator rupt. Evoluţie şi complicaţii La o abducţie excesivă cu rotaţie externă, capsula şoldului este puternic tracţionată şi supleţea vasculară a capului poate fi compromisă. O altă complicaţie este necroza aseptică a capului femural care a fost raportată la 20-30% din bolnavii trataţi cu atele rigide, în abducţie marcată şi rotaţie externă. Mulţi bolnavi care au fost trataţi prin metode manipulative, relativ târziu în copilărie, au dezvoltat coxa-plană, coxa magnă şi modificări artritice în viaţa adultă mijlocie. La cei trataţi precoce, în perioada neonatală se constată absenţa complicaţiilor sau sechelelor. De aceea, examinarea şoldului nou-născuţilor pentru luxaţie ar trebui să fie tot atât de obişnuită ca numărarea degetelor de la mâini şi picioare, la naştere. Diagnostic diferenţial

25

Diagnosticul diferenţial se face cu: - coxa congenitală la care dimensiunea unghiului cervico-difizar al femurului este sub 115° normal 120° - luxaţia traumatică de şold,aici apare durerea, hematom, poziţie vicioasă a membrului - luxaţii patologice de şold (tuberculoza osoasă, osteomielita, poliomielita) - fractura de col femural - epifiziologia capului femural. Tratament Tratamentul chirurgical la copilul mare (peste 8 ani) Principalele operaţii care se recomandă: - osteotomia de varizare în coxavalgă cu cotil normal - osteotomia pelvisului în insuficienţa sprâncenei acetabulare - acetabuloplastia, în cazurile de cotil format, dar cu sprânceana acetabulară slab dezvoltată. În luxaţia congenitală coxofemurală bilaterală înaltă dureroasă se recomandă o osteotomie la nivelul unui şold urmat de osteotomie supracondiliană de femur de aceeaşi parte şi scurtarea femurului de partea opusă (a membrului mai lung). Simptomatologie

26

Fractura, împreună cu leziunile ce se produc în părţile moi, inclusiv hematomul local sau difuz - la distanţă - constituie focarul de fractură. Acest focar de fractură este centrul de unde pleacă toate tulburările care dau tabloul clinic al fracturii. Deosebim în acest tablou semne generale şi locale:
a)

Semne generale. Bolnavul traumatizat cu fractură, are stare generală mult mai puţin alterată, de obicei indispoziţie generală, frisoane şi temperatură ce poate ajunge chiar la valori ridicate (39ºC). Uneori poate fi subfebril de tip aseptic. Aceste fenomene dispar în scurt timp fără să fie necesar un tratament special. Tulburarea stării generale este urmarea resorbţiei din focarul de fractură;

b) Semne locale. Pot fi de probabilitate şi de certitudine. Cele de probabilitate sunt importante şi trebuie cercetate atent.  Durerea este un semn constant şi valoros. Ea poate să apară şi după un traumatism care nu a produs fractura, se datorează excitării proprietăţilor existenţi în focarul de fractură. La examinarea bolnavului durerea poate localiza destul de exact sediul fracturii. Durerea pate fi un element şocogen important care să declanşeze prin ea însăşi şocul traumatic.  Echimoza, apare la scurt timp după ce s-a produs fractura în cazul fracturii oaselor superficiale şi mai târziu atunci când fractura se găseşte într-un segment de os acoperit de mase musculare puternice (difuzarea sângelui spre suprafaţă se face mai greu).  Hematomul, este redus dacă nu s-a produs ruperea unui vas mare. Poate fi însă extrem de voluminos declanşând un şoc hemoragic. Astfel:

27

 Impotenţa funcţională se datorează lipsei de continuitate a pârghiei osoase. după cum în cazul fracturilor cu fragmente bine angrenate. Trebuie să ştim că există scurtare şi în cazul unei luxaţii. Uneori impotenţa funcţionala este determinată numai de durere. constatăm mobilitatea anormală a acestora şi avem certitudinea de fractură a acestora. poate provoca de asemenea o deformare locală astfel încât este indicat să se efectueze un examen atent pentru a face distincţie între aceste afecţiuni şi fractură. dacă se produce o fractură oblică. Prezenţa unei fracturi determinată de traumatism sau de luxaţie articulară. Deformările iau uneori aspecte tipice pe baza cărora se pune cu uşurinţă diagnostic de fractură.  Semnele de certitudine (siguranţă) au valoare mai mare pentru diagnostic însa ele trebuie căutate cu grijă pentru a nu agrava leziunea. cum ar fi femurul. Manevrele pentru depistarea fracturilor pe această cale trebuie să fie 28 . ceea ce impune un examen atent pentru evidenţierea sigura a acestui simptom. Trebuie cunoscut bine aspectul. pentru că un accidentat cu fractură angrenată.  Mobilitatea anormală se manifestă atunci când executând manevre asupra oaselor pe care le bănuim fracturate. scurtarea poate fi evidentă. deformarea regiunii este un semn extrem de important care arată lipsa de continuitate normală a celor două fragmente. Pentru unele oase lungi unice. să nu mai fie lăsat să facă mişcări care pot dezangrena fragmentele osoase.  scurtarea regiunii este de cele mai mule ori insesizabilă. în cansecinţă să înrăutaţească starea fracturii punând sub semnul întrebării şansele de însănătoşire. (fractura care are şansele să se evidenţieze repede şi corect). este mai puţin evidentă.

cu condiţia unei bune execuţii tehnice.  Întreruperea continuităţii osoase apreciată prin palpare. Ea nu trebuie confundată cu crepitaţia fină a cheagurilor hematomului. compresiune pe vasele de întoarcere.  Netransmiterea mişcării de-a lungul unui os este un semn de fractură complexă.  Edemul local se explică tot printr-o vasodilataţie locală ca şi prin tulburări locale care apar fie reflex.  Crepitaţia osoasă se percepe o dată cu abilitatea normală. Semnul acestora este uneori greu de pus în evidenţă (în cazul fragmentelor angrenate sau al oaselor învelite de mase mari musculare). Fracturile difizare ale femurului.extrem de blânde deoarece mobilizarea segmentelor fracturate este extrem de dureroasă. Examenul radiologic este mijlocul cel mai sigur pentru a pune în evidenţă o fractură. 1.  Temperatura ridicată locală. fie determinată de modificări patologice locale. constituie un semn pretios. Alte semne:  Flictemele provin prin decalarea epidermei de către plasmă sau sânge care provine din focarul de fractură. el trebuie să fie efectuat de cel puţin doua incidente. şi pentru a putea fi completă în aprecierea impotenţei deplasărilor.3. şi de cele mai multe ori neindicat. Constituie un semn aproape constant dar tardiv. 29 . mai înainte de orice tentativă de reducere. El trebuie făcut sistematic. Tegumentele din jurul focarului de fractură locală au temperatura mai ridicată semn al responsabilităţii crescute.

oblic. Ele survin după traumatisme importante şi sunt adesea însoţite de o stare de şoc gravă. cunosc în ultima vreme o frecvenţă din ce în ce mai mare datorită accidentelor rutiere cât şi datorită accidentelor de muncă. Definiţie Fracturile diafizare ale femurului cuprinse într-o linie superioară care trece la 3 centimetri sub micul trohanter şi alta infenioară la 10 – 12 cm deasupra marginii superioare a condiilor (Vidal). mai ales când se produc în cadrul unui politraumatism sau a unei polifracturi. prin flexie. Complicaţii. Diagnostic. Fragmentele osoase. Etiopatogenie. trecerea unei roţi peste coapsă. cu accentuarea curburii femurale. iar alteori prin torsiune ca în acidentele de schi.Definiţie. Simptomatologie. Se ştie că diafaza femurală. Evoluţie. Anatomia patologică Traiectul de fractură poate fi: simplu. transversal. se deplasează sub acţiunea factorului 30 . constituie a localizare frecventă a fracturilor spontane pe os patologic (metastazele osoase ale tumorilor viscerale). de regulă. spinoid sau complex cu traiecte secundare care confera fracturii un aspect cominutiv. Mecanismul de producere poate să fie direct. ca în căderile de la înălţime sau accidentele de bord. Etiopatogenie Fracturile diafizare ale femurului se întâlnesc cu predilecţie la adulţii tineri. cât şi sediul unor fracturi obstetricale mai ales în prezentările pelviene. iar bătrânii nu sunt nici ei excluşi. dar mai frecvent este indirect. dar şi la copii.

mai ales 31 . în vreme ce în fractura joasă. accidentatul neputând ridica piciorul de pe planul patului.traumatic şi a musculaturii puternice a coapsei. în flexie. Mobilitatea anormală şi crepitaţiile osoase se pun în evidenţă introducând o mână sub focarul de fractură şi cu cealată plasată sub regiunea poplitee. se ridică usor genunchiul. se deplasează în abducţie şi rotaţie externă. Sub acţiunea greutăţii membrului. Membrul respectiv este ţinut în rotaţie externă şi este mai scurt decât cel sănătos. Deplasarea fragmentelor fracturate duce la zdrobirea cu dilacerare a musculaturii coapsei şi produce un hematom important care provoacă stare de soc. fragmentul distal. care corespunde focarului de fractură. distanţa de la spina iliacă anteroposterioară la vârful rotulei fiind cu 3-8 cm mai mică. fragmentul distal este şi rotat extern. La palpare se constată a durere locală vie. Uneori. şi se accentueaza la mobilizarea fragmentelor. Impotenţa funcţianală este totală. Astfel fragmentul proximal sub acţiunea muşchilor pelvi-trohanterieni. Simptomatologie Durerea nu constituie semnul subiectiv constant şi pregnant. Obiectiv se constată la inspecţie o tumefiere a coapsei şi deformare în crosă cu convexitate avansată anteroextern. încât formează cu fragmentul proximal un unghi cu vârful orientat anteroextern. prin palpare. iar prin acţiunea psoas-iliacului. În fractura diafizara înaltă. delasarea fragmentelor osoase realizează imaginea de mâner de pistol. sub acţiunea muşchilor gemeni (a gastrocremianului) este deplasat şi basculat exterior. Fragmentul distal acţionat de muşchii aductori şi ischiogambieri este deplasat proximal şi în abducţie.

se poate întâlni şi o hidrartroză a genunchiului. El trebuie sa fie complet si sa cuprinda obligatoriu : . Examenul clinic va consemna starea vascularo-nervoasă a membrului respectiv. 32 . Deoarece deformarea coapsei. . se poate simţi vârful ascuţit al fragmentului superior. fie datorită unei tulburări circulatorii reflexe legate de vasodilataţie din focarul de fractură. fie coexistenţa unei entorse.capetele osoase Exemplu : „ fractura inchisa 1/3 medie femur drept.daca intereseaza articulatia. a căldurii. care poate să aibă lec.în fracturile înalte. . a sensibilităţii şi mobilităţii degetelor şi piciorului. a cercetării pulsului la tibia posterioară şi la pedicoasă. cercetarea mabilităţii anormale şi a crepitaţiei osoase este mai bine să nu se facă cu insistenţă. tumefacţia şi celelalte semne sunt suficiente pentru diagnosticul clinic. DIAGNOSTICUL POZITIV DE FRACTURA Se face pe baza semnelor clinice si mai ales radiografice. fara deplasare „.denumirea osului fracturat. Bilantul clinic si radiologic are ca principale obiective . daca este fractura inchisa/deschisa. În fracturile diafizare joase. fie ca urmane a acţiunii traumatismului şi asupra genunchiului. transversala. sub aspectul tegumentar. locul fracturii.

. 33 . Evoluţie Fracturile diafizare ale femurului având fragmentele bine vascularizate şi fiind înconjurate de un manson muscular important. motricitatea si sensibilitatea sub focarul de fractura. la început calusul moale.deschiderea focarului de fractura . fibros şi apoi calusul osos. .cercetarea complicatiilor . Constituirea calusului osos şi consolidarea definitivă depinde de:  vârsta bolnavului.contuzii susceptibile de evolutie spre necroza.- stabilirea diagnosticului de fractura . au de obicei a evoluţie favorabilă. temperatura si coloratia tegumentului. dacă sunt bine reduse şi imabilizate corect şi sunt urmate de un tratament recuperator instituit precoce.obligatoriu se vor examina : pulsul distal. ele consolidându-se la adulţi în 3-4 luni. In toate cazurile care au si fracturi se va face o imobilizare provizorie pentru a evita emboliile gazoase si agravarea leziunilor partilor moi in timpul imobilizarii pacientului. aprecierea starii tegumentelor . proces ce se desfăşoară în două etape. cu cât este mai tânăr procesul de vindecare este mai rapid. examenul clinic rapid si complet va stabili prioritatile terapeutice. In politraumatisme. . . Vindecarea unei fracturi se obţine prin formarea calusului.

 dispariţia impotenţei funcţionale.  numărul total al fracturilor concomitente. la bătrâni cu adenom de prostată care până la accident urinau mulţumitor.  modul de aşezare a fragmentelor osoase. durata de consolidare a oaselor late fiind mai lungă decât cea a oaselor lungi.  calitatea tratamentului care se efectuează.  starea biologică generală. se instalează la bătrâni repede după traumatism ducând la bronhopneumonii grave. dimensiunea osului.  dispariţia durerii în focar. 34 . se vindecă mai usor decât cel cu boli cronice. în covalescenţă. care se întâlneşte în toate cazurile şi sunt dependente de violenţa acestuia şi de teren. * Tulburări urinare. Dinamica consolidării focarului de fractură se poate aprecia şi pe baza aspectelor clinice prin:  perceperea calusului la palpare. în perfecte condiţii biologice. * Şocul traumatic. contactul intim al fragmentelor osoase favorizând calusul osos. accidentaţii cu o stare generală bună. Complicaţii Complicaţii generale imediate Ele sunt consecinţe ale traumatismului şi sunt dependente de violenţa acestuia şi de teren. * Congestia pulmonară. diabetici şi cei care au tulburari hormonale.

fiind produsă prin înteparea tegumentelor dinăuntru spre afară. interesând artera sau vena femurală şi nervul sciatic. Complicaţii locale imediate * Deschiderea focarului de fractură. sunt frecvente la balnavii imobilizaţi multă vreme la pat. mai ales după tratamentul ortopedic al fracturii. care favorizează deplasarea secundară a fragmentelor. ducând la acidoză. cu germeni generali şi aerobi care. Complicaţii tardive Mai frecvent întâlnită. fie o imobilizare defectuasă. se întâlneşte mai rar decât la gambă. după tratament ortopedic incorect. la aceşti accidentaţi şocaţi. plaga are un aspect punctiform sau liniar. datorită manşonului muscular protector. plaga este mare. pot să aibă evoluţie foarte gravă. * Calus vicios. dacă nu s-a instituit de îndată tratamentul funcţional. Din cauza distrugerilor întense. fie o redresare insuficientă. Imobilizarea îndelungată în aparat gipsat. Complicaţii embolice.* Diabetul care era lent înainte de traumatism poate să ia un aspect clinic sever. duce la instalarea aderenţelor între cvadriceps şi focarul de fractură. După tratament 35 . cum se întâmplă în accidentele de circulaţie sau în timp de război. prin acţiunea din afară a agentului traumatic. mai ales cu tratamente ortopedice. Alteori. Cel mai des. anfractuoasă. este redoarea de genunchi. Administrarea anticoagulantelor reduce simţitor riscul trombo-embolic. aceste plăgi comportă riscul infecţiei. se întâlneşte mai ales. sunt mai rar întâlnite. * Embolia grazoasă. Leziuni vascularo-nervoase. de un fragment osos.

sunt dăunătoare. * Pseudoartroza. sunt principalele cauze care due la neconsolidarea fracturii. Deperiastările întinse. fragmentele osoase clasificându-se independent. agravând starea de soc. pseudoartroza se instalează după tratamentele chirurgicale neadecvate.  aparat gipsat circular.  atele Cramer. pentru că mobilizarea fragmentelor măreşte durerile şi accentuează distrugerile tisulare. metode de osteosinteză nepotrivite cu tipul de fractură ca şi infecţia postoperatorie.chirurgical. ca şi manevrele repetate de reducere reluate la anumite intervale. Alte mijloce folosite pentru imobilizarea provizorie sunt:  atele lungi ce pot fi mulate pe membrul rănit. calusul vicios este mult mai rar (calus vicios cu rotaţie externă după osteosinteză intromedulară). simplu sau gonflabil. Tratament Evoluţia ulterioară a traumatizatului. fie o imobilizare insuficientă care permite miscări ale fragmentelor fracturate. 36 . Imobilizarea provizorie se poate asigura cel mai bine cu atelă Thomas. Producerea unei diastaze interfragmentare. împiedicând formarea calusului osos. Imobilizarea provizorie şi transportul. care au avantajul că sunt atele din material plastic. atelă gipsată. care realizează extensia membrului fracturat. fie o recuperare incompletă cu interpoziţie de părţi moi (musculane). depinde în mare măsură de acordarea primului ajutor. poate să fie întâlnită ca urmare a unui tratament ortopedic incorect. făcute din sârmă. Deseori. printr-o tracţiune excesivă. prezintă o importanţă deasebită.

aplicarea garoului. Scopul imobilizării este:  de a împedica mişcările active şi pasive. cordoane etc. daca este nevoie. coadă de mătură. se preferă sacrificarea îmbrăcăminţii prin descoasere sau tăiere. schiuri.). Se vă dezbrăca mai întâi membrul sănătos şi se îmbracă mai întâi membrul bolnav. este necesară numai când există suspiciunea prezenţei unei răni care trebuie curăţate şi pansate. rigle.  îndepărtarea îmbrăcăminţii. O persoană apucă de picior cu mâinile sprijinite de gleznă şi de călcâi. 37 . pentru a pune în repaos organele şi ţesuturile traumatizate. umbrele. Axul membrului inferior este dreapta ce uneşte spina iliacă anteroposterior mijlocului rotulii şi marginea internă a piciorului (primul metatarsian). beţe. se face cu feşi sau alte mijloace improvizate (feşi de pânză. cu mâinile împreunate în chingă sau cu un cerceaf introdus între coapse. scoarţă de copac). Fixarea segmentului care urmează să fie imobilizat cu atelă. A doua trage în sens contrar radăcinii coapsei. Când dezbrăcarea este dificilă. se menţine genunchiul victimei întins şi se trage în ax. curele. sau când transportul accidentatului va dura a perioadă de câteva ore. care pot falosi orice obiect rigid (scânduri de lemn. Manevrele ce trebuie executate înainte de imabilizarea provizorie sunt:  resuscitarea candiorespiratorie. mijloace improvizate. bastonaşe.  axarea membrului. placaj.

 suprimarea sau atenuarea reflexelor optice şi ameliorarea unor tulburări funcţionale. pentru a putea fi utilizate şi de persoane mai puţin instruite.  de a diminua durerile. atunci când fragmentele nu sunt deplasate sau când au putut fi reduse corect cu ocazia acordării primului ajutor.  reacţionări ale unor vase şi nervi. în mod obligatoriu.  sfâşierea musculaturii din jurul osului. imobilizarea trebuie să prindă.  să fie adaptată reliefului anatomic al regiunii accidentate. are prioritate faţă de alte manevre. articulaţiile situate deasupra şi dedesuptul focarului de fractură. Principiul unei imobilizări corecte:  asigurarea funcţiilor vitale.  să fie simplă. în momentul aplicării imobilizării. 38 .  perforarea tegumentului şi transformarea fracturii închise într-una deschisă.  de a evita complicaţiile pe care le poate provoca mişcarea în focar a unui fragment osos rupt şi devenit tăios.  pentru a avea siguranţă că fractura nu se deplasează nici lateral nici în jurul axului logitudinal. prin tracţiune traumatică şi prograsivă în ax. de a menţine axarea corectă a membrului. care în cazul fracturilor sunt deosebit de chinuitoare.  se va căuta obţinerea unei axări relative a segmentului de imobilizat.

genunchi şi gambă. Imobilizarea provizorie: a) Cu o singură atelă  se pregăteşte o atelă lungă. 39 . care să ajungă din axilă până în picior. bazin. se poate prelungi o atelă (prin suprapunerea capetelor pe o lungime de 30 cm). a introdus vată cu talc (protejarea părţilor moi). b) cu două atele  o atelă lungă. externă şi una scurtă ce se aplică pe partea internă a membrului inferior bolnav care se întinde de la regiunea inghinală până la călcâi. pentru a nu îngreuna circulaţia. În lipsa atelei corespunzătoare ca lungime.  suplimentar este bine să se completeze fixarea atelei cu circulare de faşă lată petrecute în jurul membrului inferior şi în jurul trunchiului. după ce s-  atela se fixează prin legături circulare la torace. va fi folosit ca atelă membrul sănătos de care se leagă membrul bolnav.  se aplică atele pe faţa laterală (externă) a membrului inferior. nu trebuie să fie compresiv. în axilă (la capătul atelei). Cele 2 atele se fixează una de alta. coapsă.  pentru a evita rotirea anormală a membrului inferior în afară. sangvină într-un segment în care există deja tulburări circulatorii secundare traumatismului. prin ture circulare de faşă (atelele se căptuşesc cu vată). se leagă ambele picioare unul de altul cu câteva legături de faşă. Când nu se află la îndemâna un obiect convenabil pentru imobilizarea fracturii. aparatul gipsat sau atela de imobilizare.

-munca fizica intensa este contraindicata . 40 . evita schiopatarea prin controlul mental al mersului. lactate . uneori toata viata. precum şi fixarea picioarelor. chiar sub greutatea ideala. peste ambele atele se aplică legături dispuse în jurul toracelui. legume si fructe . în jurul coapsei.Profesia – In majoritatea cazurilor se poate continua o activitate profesionala normala. TRATAMENTUL IGIENODIETETIC : . evitarea consumului in exces a alcoolului si a tutunului. Tratamentul definitiv este ortopedic şi mai ales chirurgical.  se reface bandajarea circulară cu faşă a membrului inferior şi a toracelui. Miscarile vor fi de intensitate mica si medie. . genunchiului şi coapsei de aceeaşi parte.Efortul fizic – Instituirea antrenamentului fizic se face sub stricta supraveghere medicala. în jurul bazinului. fara a supraestima totusi interventia .o alimentatie bogata in proteine . evita ortostatismul si mersul prelungit. Recuperarea sechelelor precoce trebuie completata cu o serie de prescriptii pe care pacientul le va urma acasa luni si ani de zile. evita mersul pe teren accidentat si scari. . iar la nevoie se recomanda schimbarea locului de munca. . Aceste prescriptii fac parte din ceea ce s-a numit „igiena soldului”: scaderea in greutate.Regimul alimentar – restrictiile alimentare sunt necesare mai ales la supraponderali .

sprijin in baston pe distante mai lungi. mers zilnic pe bicicleta sau rulare la bicicleta fixa. Extensia se aplică.- de cel putin doua ori pe zi se va pastra un repaus la pat. În acest scop. fie cu benzi de leucoplast. Membrul inferior este aşezat de cele mai multe ori pe o atelă BraunBrohler. cu membrele inferioare intinse. se instalează o tracţiune continuă (extensie continuă). care se trece peste un scripete şi de care se agaţă greutăţi în funcţie de forţa musculară care trebuie învinsă. 41 . incaltaminte cu tocuri moi. trans-osos supracondilian şi este prins apoi într-o potcoavă. se aplică un aparat gipsat pelvipedios. În momentul când cu ajutarul controlului radiologic s-a constatat reducerea şi asezarea în axul normal al fracturii. 1. se recurge la tratamentul conservator. De aceasta potcoavă se leagă o sârmă moale. până la consolidarea focarului. fie cu o broşă Kirschier (andrea subţire metalică). de doua ori pe zi va efectua gimnastica prescrisa pentru mobilitate si tonifiere muscuulara. nu mai mult de 1/6 din greutatea corpului. ceea ce are loc între 10-15 şi 30 zile. pentru reducerea deplasărilor. când tratamentul chirurgical este contra indicat. Contra extensia este realizată de greutatea corpului. corectarea scurtimii membrului inferior (daca depaseste doi centimetri). Tratamentul ortopedic În fracturile cu deplasarea fragmentelor.

Osteosinteza cu tijă Kuntscher îşi găseste indicaţia absolută în fracturile diafizare simple cu traumatism transversal sau oblic scurt.  impune spitalizare prelungită şi îngrijiri speciale ale bolnavului. tijă centromedulară). se imobilizează în aparat gipsat pelvi-pedios.30º.  împiedică aplicarea unui tratament funcţional precoce şi progresiv. când extensia se suprimă.  interpoziţia musculară împiedică consalidarea. 2.  favorizează complicaţiile tromboembolice. tratamentul de elecţie al acestei fracturi este chirurgical. extensia se face cu membrul în aducţie accentuată şi uşoară flexie. situat 42 . Tratamentul ortopedic prezinta unele neajunsuri:  necesită o imobilizare prelungită. care duce la atrofiere musculară şi la redoarea genunchiului. ducând la pseudoartroză. Dintre metalele chirurgicale de asteosinteză se foboseşte în special osteasinteza cu placă însurubată. După 34 săptămâni. cu membrul în aducţie. mai ales pentru persoanele în vârstă. Date fiind aceste inconveniente ale tratamentului ortopedic. Tratamentul chirurgical Folaseşte reducerea deplasărilor prin manipulare directă a fragmentelor şi fixarea lor cu un mijloc metalic (placă însurubată.În fracturile diafizare înalte. Genunchiul se va ţine în rotaţie externă de 25 . mai ales în primele săptămâni. punând astfel fragmentul distal în continuarea celui proximal. când sunt necesare controale radiagrafice repetate şi manevre de corecţie a unghiurilor. greu de acceptat.

Tija Kuntscher clasică poate să fie folosită şi în fracturile diafizare înalte. imobilizarea gipsată devine postoperator inutilă.în treimea (1/3) medie a diafizei sau în fracturile cu dublu focar. Faţă de avantajele osteosintezei anteromedulare cu tijă Kuntscher. Lungimea tijei Kuntscher se calculează de la 1. ca şi în fracturile joase până la 15 cm deasupra interliniei genunchiului. întrucat. Metoda în focar închis. cu ajutorul alezoarelor. Dacă montajul este solid. La cel puţin 5 cm sub micul trohanter. permite o consalidare mai rapidă şi de mai bună calitate. Reluarea mersului cu sprijin parţial pe picior.5-2 cm deasupra marelui trahanter până la marginea superioară a condililului extern. poate să înceapă după 10-12 zile şi apoi cu sprijin total la 3-4 săptămâni. nu lezează vascularizaţia periostală şi prin păstrarea hematomului fractutrat. cu contracţii musculare izometrice şi cu mobilizare activă a articulaţiilor supra şi subiacente focarului de fractură. Introducerea tijei Kuntscher se face fie prin deschiderea focarului de fractura. iar tratamentul recuperator poate să înceapă a doua zi. autori ca Kempf. îmbină avantajele tratamentului ortopedic (consolidarea rapidă cu calus periostal) cu precizia şi rigurozitatea tratamentului chirurgical. Falosirea tijei Kuntscher necesită a adaptare exactă a acesteia la dimensiunile canalului medular. sau mai bine când se dispune de instalaţie Roentgen TV cu amplificator de imagine (cu focar închis). au căutat extinderea falosirii şi 43 . cu focar deschis. care trebuiesc să depăşească diametrul tijei cu 0. Introducerea cu focar închis este mai fizialogică. În scopul adaptării se foloseşte calibrarea canalului pe o distanţă cât mai mare.5 cm. Leffanque (1978). Grass.

precum şi în fracturile diafizare cominutive. cu compresiune interfragmentară A. Fireşte că în cazul utilizării tijelor elastice “Ender” tratamentul funcţional va fi condus cu mai mult menajament. În fracturile diafizare superioare se poate folosi osteosinteza cu placă monobloc.O. placa modelată sau cuiul-placă A. în forţe de presiune. unde canalul medular se lărgeşte şi utilizarea tijei Kuntscher este restrânsă. în fracturile diafizare joase.. se remarcă superioritatea osteosintezei anteromedulare faţă de placa campresivă. Remodelarea ulterioară a calusului fracturar. se poate folosi la bolnavii politraumatizaţi sau polifracturaţi sau la bătrâni cu eventual succes. exceptând indicaţiile speciale ale plăcii. sau Blaunt şi găseşte indicaţia de elecţie. fie superior. în unele fracturi cominutive sau în fracturi oblice lungi. se poate renunţa la imobilizarea în aparat gipsat. osteosinteza anteromedulară şi placa cu presiune. transformând forţele de tensiune din focar. În aceleaşi cazuri enumerate mai sus. În osteosintezele ferme cu placă compresivă. când montajul este robust. favorizând astfel consalidarea. trecute supracondilian extern şi intern în “turn Eiffel”. Comparând cele două metode. asteosinteză mai puţin rigidă. care imobilizează mai rigid focarul de fractură. iar reluarea sprijinului pe picior ceva mai târziu la cansolidarea structurii. sau la ambele capete. În acest scop se folosesc tije anteromedulare blocate. nu este cu nimic stânjenită de prezenţa tijei 44 . Se realizează astfel fixarea facarului după principiul haleonului. Osteasinteza cu placă îşi găseşte indicaţiile în fracturile diafizare joase sau înalte.O. cu tije elastice Ender. când osteasinteza anteromedulară nu poate fi folasită.în fracturile diafizare înalte ca şi în cele joase. fie inferior. De asemenea.

în timp. mobilizându-i şi articulaţiile care nu au fost cuprinse în aparatul gipsat. TRATAMENTUL MEDICAMENTOS : Tratamentul medicamentos are un rol important in tratare. se spongiază. exerciţiile de contracţie musculară pot să fie începute la câteva zile de la reducerea fracturii şi ele se vor adresa în special grupelor musculare esentiale la nivelul segmentului fracturat. ele nu vor fi niciodata prea violente ca să frâneze procesul de cansolidare. (solicitările fiind preluate de placa metalică) se subţiază şi îşi pierde rezistenţa mecanică. Rezultatul acestui tratament va fi cu atât mai bun. De asemenea. Tratamentul de recuperare Tot atât de important. cu cât va fi instituit mai curând şi urmat fără întrerupere. În vreme ce placa compresivă. bolnavul va fi încurajat să-şi contracte musculatura membrelor libere printr-un program de gimnastică condus de medic sau cadre specializate ale serviciului de recuperare. vindeacare. 45 . masajul fizioterapeutic şi balneoterapia. se poate substitui corticalei-subdiacente. făcute fără întrerupere pe toată durata zilei. 3. calmare. ca şi reducerea şi imobilizarea fracturii este tratamentul chinezitologic în scopul recuperării funcţiei prin acţiunea asupra muşchilor şi articulaţiilor. La chineziterapie se asociază în acelaşi scop recuperări funcţianale. În aproape toate cazurile. care nemaifiind solicitate mecanic. După scoaterea aparatului gipsat.centromedulare. exerciţiile musculare şi articulaţiile vor fi intensificate.

analgezice: acidul acetilsalcilic in doze de la 1-3g/24h in functie de toleranta.Medicamentatie antiinflamatoare: Fenilbautazona si derivatele sale. Indicatia lor este rezervata perioadelor de tuse inflamatorii sau dureroase. sub forma simpla sau tamponata. algocalmin 2 comprimate la 24h. diclofenac 2 comprimate la 24h.. 46 . . Piafen. uneori se administreaza Mialgin.

o dată abiectivele formulate se poate trece la realizarea îngrijirilor. 5. depinde mersul evolutiv. PROCESUL DE ÎNGRLJIRE. Planificarea îngrijirilor funcţie de necesităţi. de calitatea intervenţiei cadrului mediu sanitar. De felul cum se va acţiona acum. această etapă este dirijată în două subetape: examinarea datelor culese cu interpretarea lor (ţinând cont şi de datele ştiinţifice) şi stabilirea problemelor reale ce afectează sănătatea pacientului şi a sursei de dificultate. Realizarea îngrijirilor. Se urmăreşte identificarea şi stabilirea antecedentelor personale şi a antecedentelor hetero-calaterale. motivele internării şi istoricul bolii. 47 . spre vindecare sau cronicizare. Evaluarea – analizarea şi evaluarea obiectivelor propuse. 2. stabilite de Virginia Henderson. permite evaluarea procesului de îngrijire şi aducerea de modificări pe întreaga evoluţie a stării de sănătate a pacientului. 4. cadrul mediu sanitar fiind independent în a satisface nevoile bolnavului. al bolii. se face prin discuţii directe cu bolnavul sau cu aparţinătorii acestuia. NOŢIUNI TEORETICE Componentele planului de ingrijire 1.2. După indepărtarea placii (nu trebuie scoasa decât după 18 luni) fracturile internative sunt posibile. 3. de o reală importanţă este cunoaşterea celor 14 necesităţi ale omului. Stabilirea obiectivelor în funcţie de priorităţi. Culegerea datelor. care reprezintă baza procesului de îngrijire.

Imobilizarea pravizorie a fracturilor are scopul diminuării durerilor (importanţa pentru prevenirea instalării şocului) şi evitarea complicaţiilor leziunilor iniţiale. TEHNICI DE NURSING PRIMUL AIJUTOR Fracturi închise Primul ajutor are ca prim obiectiv salvarea vieţii accidentatului. Primele gesturi de prim ajutor vor trebui deci să urmărescă executarea imediată a hemoragiei şi pansarea plăgilor. atunci când aceasta este ameninţată. Vorbind despre traumatismele membrelor. pericolul vital în traumatismele extremităţilor sunt hemoragia masivă şi infecţiile grave. 48 .3.

). toaleta fizică şi chimică a plăgii. Nu trebuie pudrate plăgile cu antibiotice. cloramină 0. în scopul prezicerii acesteia cu focarul de fractură este interzisă. plaga poate fi curăţată şi cu ser fiziologic. hemoragii externe) dacă este cazul. lemn. tinctură de iod). lamă sau foarfecă pentru a nu provoca suferinţe inutile bolnavului. toaleta fizică şi chimică a tegumentului din jurul plăgii (cu apă şi săpun.Pregătirea bolnavului pentru transport Fracturi deschise O fractură deschisă este o urgenţă care trebuie rezolvată integral în primele 6 ore de la accident prin:  îndepărtarea complicaţiilor generale şi locale care ameninţă viaţa traumatizatului (stop cardiorespirator. permanganat de K 1/1400 de culoare roz pal. tinctură de iod). se îndepărtează impurităţile libere cu instrumente sterile.      49 . tesături etc.5%. Aceste soluţii nu alterează vitalitatea ţesuturilor sănătoase. exploatarea instrumentală a plăgii cutanate (la locul accidentului). În caz de impregnări cu impurităţi. degresarea cu eter sau benzină şi dezinfectarea cu alcool. se curăţă plaga prin ştergere cu soluţie de eter iodat sau neofalină 0. plaga va fi inspectata (aspectul plagii) pentru a constata dacă există impurităţi (pământ. embolii.2%. se mai sterilizează a dată tegumentul din jurul plăgii (alcool. îmbrăcămintea sau încălţămintea din segmentul rănit vor fi tîiate cu un cuţit.

toate aceste manevre nu trebuiesc executate în camplexitatea lor. Toate manevrele se vor face cu maximum de menajare a   traumatizatului. Înfăşarea se aplica în mod diferit. nici în camera de gardă. prin jet. dispensar spital). În aceste situaţii. nu va putea fi operat în primele 4-5 ore de la accident. se aplică comprese sterile (pansament). nici la locul accidentului. vor fi administrate antalgice (agocalmin. care interesează vasele mici. mialgin în injecţii I.  imobilizare provizorie. De asemenea. când funcţiile vitale nu sunt afectate şi când nu există şi un traunatism abdominal. hemostatic şi de izolare a plăgii de mediu exterior contaminat.  se face profilaxia antitetanică (este o măsura de urgenţă dar ea poate fi făcută şi la eşalonul următor. decât în cazul în care se ştie că. primul ajutor la bocul accidentului şi în camera de gardă. trebuie să se limiteze la spălarea rapidă. hemostaza se face cu un pansament compresiv. 50 . În caz de hemoragii. cu multă blândeţe şi atenţie spre a nu genera complicaţii (ruptura unor oase sau nervi din vecinătate). transportul la spital în cele mai bune condiţii într-un serviciu de traumatologie. în funcţie de regiunea anatomică în care există rana. În mod normal aceşti bolnavi trebuie operaţi imediat.). dintrun motiv sau altul. leal. a plăgii cu soluţii antiseptice şi acaperirea ei cu un pansament compresiv cu dublu rol. care sunt curente. toaleta riguroasă a plăgii fiind făcută de chirurg în sala de operaţii ca un timp operator esenţial premergător fixării osului fracturat.M.

Fibrinogen (200-400 mg %).2mg/dl) d) Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH): la barbati este 3-8mm/l/ora.2.2 mg/dl). ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA PACIENTULUI IN FRACTURA DIAFIZARA DE FEMUR 2.5. Leucocite (4. stative pentru perfuzii. Rolul asistentei medicale la diagnosticarea afectiunii Recolteaza prin punctie venoasa analizele uzuale: a) Hemoleucograma: Hemoglobina (12-18g%). Tromocite (150.5 mg/dl).1. Glicemia (70-120mg/dl). Saloanele au faianta pe jumatate din perete.5-10.000/mm3). 2.500. Colesterolul (120-220 mg/dl). iar la femei este 6-11 mm/l/ora e) Urocultura f) Sumar de urina 51 .1. Conditii de spitalizare Pacientii sunt internati in saloane cu 4-6 paturi.000-400.7.5.000/mm3) b) c) Coagulograma: Timp Quick si Timp Haxull (1-2mm) Biochimia: Calciu (8. gresie pe jos care trebuie spalata si dezinfectata de cate ori este necesar. paturile sunt rulante si prevazute cu dispozitive de ridicare si coborare. Creatinina (0.II. Acid uric (3. Hematocrit (3652%).11.

Punctia venoasa reprezinta inteparea unei vene cu ajutorul unui ac atasat la seringa. Urocultura caracterizeaza prezenta bacteriilor in urina. 10-20 ml urina. se palpeaza locul pentru punctie si se dezinfecteaza cu un tampon cu alcool. Recoltarea urinei pentru urocultura se poate executa direct din mijlocul jetului urinar. se impinge acul dea lungul venei la o adancime de 1-1. Se aplica garoul la nivelul unirii treimii inferioare cu cea mijlocie a bratului. Se deaface garoul si bolnavul deschide pumnul. Se dezbraca bratul ales. Bolnavul este asezat fie pe un scaun cu membrul superior sprijinit in extensie sau culcat pe pat. Se introduce acul in mijlocul venei in directia axului longitudinal al venei. Asistenta medicala se spala pe maini cu apa curata si sapun dupa care se dezinfecteaza cu alcool sanitar. Bolnavul este prgatit fizic si psihic anuntandu-l si explicandu-i necesitatea tehnicii. se aseaza sub brat o perna si apoi musamaua solicitandu-I bolnavului sa mentina bratul in pozitia necesara. in decubit dorsal cu membrul superior sprijinit in extensie. Sangele recoltat se scurge in eprubetele pregatite. apoi se aplica un tampon de vata cu alcool peste locul unde este acul si se retage acul. cu indexul mainii stangi.Se spala pe maini cu apa curata si sapun. Cu mana stanga se trage incet pistonul asprinand pana se extrage cantitatea necesara de sange. Se cere bolnavului sa deschida si sa inchida pumnul de cateva ori ramanad cu el inchis.5 cm. intr-o eprubeta sterile cu dop de vata sau prin sondaj 52 .

Medicul radiolog va stabili pozitia adecvata bolnavului pentru examinare.vezical. Pansamentele vor fi ridicate de pe portiunile examinate. Supravegherea pacientului In ingrijirea bolnavului asistenta medicala este obligate sa-l supravegheze pentru a culege toate datele privind starea generala si evolutia bolii acestuia comunicand medicului tot ce a observat la bolnav. in cursul zilei sau noptii. bolnavul va fi culcat pe masa de radiografie. Daca miscarile il provoaca dureri. somnul). Participarea asistentei medicale la examenul radiologic Rolul asistentei medicale: investigarea bolnavilor prin examenul radiologic al sistemului osteoarticular nu necisita o pregatire prealabila deosebita. 2. bolnavul va primi un medicament analgesic. ele pot produce opcitate de imagine.3. se introduce 10-20 ml de urina in eprubeta sterila prin sonda. Pentru executarea radiografulor. dupa ce se (introduce 10-2) arunca primele picaturi de urina . iar asistenta va trebui sa ajute bolnavul pentru ocuparea si mentinerea acestei pozitii. 53 . Va sta cat mai mult la patul bolnavului si va urmari comportamentul bolnavului (faciesul starea psihica. atunci inainte de examinare. iar unguentele sau alte forme medicamentoase vor fi indepartate prin spalare cu alcool caci prin substantele rasioopace pe care eventual le contine. reactivitatea generala.

Va verifica eticheta medicamentului inainte de administrare ca acesta san u fie alterat. a somnului bolnavului si reactivitatii generale este importanta pentru stabilirea diagnosticului si aprecierea evolutiei bolii.4. degradat sa nu aiba culoarea schimbata. aparitia unor manifestari patologice. deoarece nerespectarea poate duce la accidente grave. vitale si vegetative ale organismului. Respectarea caii de administrare este obigatorie. a orarului de administrare si a ritmului prescris de medic 54 . Observarea faciesului. In supravegherea functiilor vitale si vegetative ale organismului vom urmari:      temperatura respiratia pulsul tensiunea arteriala diureza 2. Nu va inlocui niciodata medicamentul prescris cu un alt medicament cu efect asemanator. a starii psihice. Datele culese de asistenta medicala din supravegherea bolnavului vor fi notate graphic in foaia de observatie.functiile bolnavului. Rolul asistentei medicale in administrarea medicamentelor indicate de medic Asistenta medicala va administra medicatia bolnavului sub indrumarea medicului respectand anumite reguli.

Orarul de administrare a medicamentelor este in functie si de alimentatia bolnavului. despartire de familie. ii explica ce se va intampla cu el in sala de operatie.deoarece unele substante se descompun sau se elimina din organe intr-un anumit timp. Pregatirea generala 55 . grijile si teama. durere. Asistenta medicala va respecta doza prescrisa. Pregatirea preoperatorie 1. de diagnostic. in timpul transportuluii in sala de preanestezie si unde va fi dupa operatie si cat va dura. asistenta medicala are rolul sa-l ajute pe bolnav sa-si exprime gandurile.Va avea grija sa administreze imediat medicamentele deschise deoarece se altreaza repede si va preveni infectiile intraspitalicesti prin respectarea masurilor de asepsie si igiena pentru fiecare cale de administrare. Daca intervin greseli in administrarea medicamentelor va anunta imediat medicul. de perioada de inconstienta din timpul anesteziei si dupa anestezie. cand administreaza oxacilina si gentamicina in acelasi timp se va administra prin injectii separate deoarece cele doua combinate precipita. 2. de moarte. Va evita incompatibilitatea dintre medicamente. ii asigura de o prezenta care-l va sustine. Deoarece multi dintre pacienti au teama de spitalizare. Pregatirea psihologica se incepe din momentul in care se decide operatia. De exemplu. ii da incredere in echipa operatorie. somnul fiziologic al bolnavului.

neoplasme. Cantitatea de lichide tolerate de sistemul cardiovascular E. amplitudinea.K.a) Bilantul clinic cuprinde: .antecedentele: heredocolaterale sau familiare (ne intereseaza boli ca: tuberculoza. hipertensiunea arteriala. palpare. ritmul respiratiei ce se trece pe foaia de temperature de catre asistenta medicala  obligatoriu se completeaza cu radiografia pulmonara. frecventa amplitudinea. cardiopatii) . Tensiunea sfingomanametrul.aparatul cardio-vascular     Se face prin conscultatie.starea generala:      varsta greutatea slabire asociata cu deshidratare se cauta afectiuni pleuropulmonare prin inspectie se caracterizeaza semnele functionale: frecventa. puls.aparatul respirator 56 .G (electrocardiograma) obligatoriu la persoanele de peste 45 de ani. . arteriala se masoara cu . diabet.

5 ml sange prin punctie venoasa pe 0. fosfataza alcalina 57 .6 ml sange pe 0.b) Bilantul paraclinic cuprinde: .examenele de rutina absolut obligatorii:  Determinarea de grup sanguine si factor RH (se recolteaza 2 ml se sange intravenous pe nitrat de sodiu)  .4 ml de nitrat de sodium 8  Valori normale la 1 ora 2-5 mm la 2 ore 5-10 mm la 24 ore 20-50 mm  Probe de coagulare: se recolteaza 4.S.timp Quick – valori normale = 612 secunde .H.5 ml oxalate de sodium 3. (viteza de sedimentare a hematular) se recolteaza prin punctie venoasa fara staza venosa 1.timp Hovell – valori normale= 60120 secunde   Bilantul electronic Examenul sumar de urina Glicemie.T.  V.examene complete  HLG (hamoleucograma) cu formula leucocitara – se recolteaza prin punctie venoasa 2 ml de sange pe E.D.A. creatina.8 % . uree.

Se va efectua baia. se indeparteaza proteza dentara mobila.Se va efectua clisma seara. 58 . Se verica starea de curatenie si daca s-a indepartat proteza dentara mobila. se imbraca bolnavul cu pijamaua curata si se pregatesc documentele (foaia de observatie. Dupa interventia chirurgicala care dureaza in jur de 100 min se aplica fese elastice. verificandu-se regiunea inghinala.3. pentru diminuarea setei postoperatorii. In sala de preanestezie se verifica regiunea rasa. In sala de operatie – felurile de anestezie generala sau rahianestezie. regim alimentar usor digerabil care sa contina multe lichide pentru a creste diureza. In dimineata respectiva. pentru hidratare si pentru ca prin diureza are actiune dexzintoxicanta a organismului. Pregatirea locala In ziua precedenta se recomanda pacientului repaus. iar la indicatia medicului se poate efectua si dimineata. se indeparteaza bijuteriile de pe pacient si toate lucrurile inutile. Transportul pacientului se face cu patul rulant sau cu targa unde va fi instalat confortabil si invelit. in salon. analize. unghiile sa fie taiate si sa nu aiba oja. daca nu are ecoriatii si este rasa corect. dupa care se badijoneaza regiunea rasa cu tinctura de iod pesste care se pune un pansament antiseptic uscat. dus sau baie pe regiuni la pat. ombilcul. Se pregatesc zonele pentru perfuzii si se monteaza o sonda urinara in conditii de asepsie dupa care se pune in regiunea perineului un camp steril. Cu un aparat de ras propriu sau de unica folosinta se rade pe portiune cat mai larg posibil. radiografii)care insotesc bolnavul la sala.

starea generala:      varsta greutatea slabire asociata cu deshidratare se cauta afectiuni pleuropulmonare prin inspectie se caracterizeaza semnele functionale: frecventa. diabet.Pregatirea preoperatorie 1. ritmul respiratiei ce se trece pe foaia de temperature de catre asistenta medicala a) Bilantul clinic cuprinde: . despartire de familie. 2. de perioada de inconstienta din timpul anesteziei si dupa anestezie. de diagnostic. neoplasme. hipertensiunea arteriala. ii asigura de o prezenta care-l va sustine. cardiopatii) .aparatul respirator 59 . ii da incredere in echipa operatorie. Pregatirea generala . asistenta medicala are rolul sa-l ajute pe bolnav sa-si exprime gandurile.antecedentele: heredocolaterale sau familiare (ne intereseaza boli ca: tuberculoza. durere. Pregatirea psihologica se incepe din momentul in care se decide operatia. in timpul transportuluii in sala de preanestezie si unde va fi dupa operatie si cat va dura. Deoarece multi dintre pacienti au teama de spitalizare. ii explica ce se va intampla cu el in sala de operatie. amplitudinea. grijile si teama. de moarte.

aparatul cardio-vascular     Se face prin conscultatie. palpare.A.4 ml de nitrat de sodium 8 Glicemie.  V.K. b) Bilantul paraclinic cuprinde: . (viteza de sedimentare a hematular) se recolteaza prin punctie venoasa fara staza venosa 1. obligatoriu se completeaza cu radiografia pulmonara.S.D.G (electrocardiograma) obligatoriu la persoanele de peste 45 de ani. creatina.examene complete  HLG (hamoleucograma) cu formula leucocitara – se recolteaza prin punctie venoasa 2 ml de sange pe E.T. fosfataza alcalina arteriala se masoara cu 60 .examenele de rutina absolut obligatorii:  Determinarea de grup sanguine si factor RH (se recolteaza 2 ml se sange intravenous pe nitrat de sodiu)  .6 ml sange pe 0.H. Tensiunea sfingomanametrul. uree. puls. frecventa amplitudinea. Cantitatea de lichide tolerate de sistemul cardiovascular E. .

verificandu-se regiunea inghinala. in salon.Se va efectua clisma seara. In dimineata respectiva. dus sau baie pe regiuni la pat. Se va efectua baia. dupa care se badijoneaza regiunea rasa cu tinctura de iod pesste care se pune un pansament antiseptic uscat. iar la indicatia medicului se poate efectua si dimineata. se Bilantul electronic Examenul sumar de urina 61 . se indeparteaza bijuteriile de pe pacient si toate lucrurile inutile.5 ml oxalate de sodium 3.timp Quick – valori normale = 612 secunde .8 % . se indeparteaza proteza dentara mobila. Cu un aparat de ras propriu sau de unica folosinta se rade pe portiune cat mai larg posibil.5 ml sange prin punctie venoasa pe 0. ombilcul. Valori normale la 1 ora 2-5 mm la 2 ore 5-10 mm la 24 ore 20-50 mm  Probe de coagulare: se recolteaza 4. regim alimentar usor digerabil care sa contina multe lichide pentru a creste diureza. unghiile sa fie taiate si sa nu aiba oja.timp Hovell – valori normale= 60120 secunde   3. pentru hidratare si pentru ca prin diureza are actiune dexzintoxicanta a organismului. Pregatirea locala In ziua precedenta se recomanda pacientului repaus. pentru diminuarea setei postoperatorii.

puls. Se verica starea de curatenie si daca s-a indepartat proteza dentara mobila. Ingrijirile postoperatorii se acorda pentru restabilirea functiilor organismului. In sala de preanestezie se verifica regiunea rasa.5.2 Ingrijirile postoperatorii Incep imediat dupa interventia chirugicala si dureaza pana la vindecarea completa a bolnavului. medicatia calmanta numai in limita prescrisa de medic. asigurara cicatrizarii normale a plagii si prevenirea complicatiilor. tensiune arteriala). cantitatea de secretii care se evacueaza prin tuburile de dren si cantitatea acestora. Va controla si nota diureza. Dupa interventia chirurgicala care dureaza in jur de 100 min se aplica fese elastice. Va masura si nota functiile vitale (temperatura. Se pregatesc zonele pentru perfuzii si se monteaza o sonda urinara in conditii de asepsie dupa care se pune in regiunea perineului un camp steril. daca nu are ecoriatii si este rasa corect. Asistenta medicala va supraveghea cu atentie operatul in salon.Va controla frecvent starea pansamentului. Va administa medicatia prescrisa postoperator. radiografii)care insotesc bolnavul la sala. se va ingriji sa fie plasat comod si acoperit. Transportul pacientului se face cu patul rulant sau cu targa unde va fi instalat confortabil si invelit. In sala de operatie – felurile de anestezie generala sau rahianestezie. respiratie. va ajuta sa fie transportat la pat.imbraca bolnavul cu pijamaua curata si se pregatesc documentele (foaia de observatie. 2. analize. Va supraveghea 62 .

eventul aspiratia gastrica.A doua zi. 63 . La 24 de ore se panseaza in salon. La 48 de ore va extrage si tubul de drenaj aspirativ din tesuturile moi si se inalta speteaza patului. 1. supa strecurata care excita peristaltismul intestinal. Lichidele ce se vor administra in prima zi sunt apa si ceai putin indulcit sau de preferabil neindulcit. 3. Accidente: caderea limbii in fundul gurii se previne prin mentinerea pipei Gueddel incarcarea bronsica cu mucozitati ( se face aparitie buco-faringiana) infundarea cailor respiratorii cu vomismente se previne prin pozitionarea capului intr-o parte. Alimentatia se va face treptat pana se ajunge la necesarul zilnic. Supravegherea respiratiei – trebuie sa fie ritmica si se amplitudine normala. apoi treptat lapte. carne fiarta. poate prezenta o stare de agitatie putand sa-si smulga pansamentul. aparitia cianozei. piureuri. Nu se recomanda un regim special.faciesul bolnavului si revenirea la culoarea normala a facusului indica o evolutie buna. cornea si tuse si pana la revenirea completa a starii de constiinta. Supravegherea faciesului – urmarirea aparitiei palorii insotita de Supravegherea comportamentului deoarece la trezire operatorul traspiratie rece si racirea extremitatilor. 2. drenurile. budinca. rasol. faringian. perfuzia sau sa plece din pat. zeama de compot facut in casa si suc de lamie. se extrage tubul de drenaj aspirativ intraarticular si incep contractile izometrice. in acest caza va fi imobilizat.Bolnavul (supravegheat) operat cu anestezie generala trebuie supravegheat cu atentie pana la aparitia reflexelor de deglutitie.

7. Asigurarea somnului prin administrarea de calmante si un sinoptic la indicatia medicului. 11. 64 . completa. 10. La bolnavul cu rahianestezie trebuie supravegheate: a) transportul se efectueaza in pozitia orizontala b) bolnavul va fi instalat in pat in pozitie orizontala cel putin primele doua zile fara perna Prevenirea escarelor: schimbarea lenjeriei. 8.4. apoi la 30 de minute din ora in ora pana a doua zi. Ingrijirea mucoasei bucale – se vor umezi buzele cu comprese imbibate cu apa. sa Supravegherea pozitiei bolnavului se face dupa trezirea nu se imbibe cu sange. 6. Evacuarea vezicii urinare prin stimularea mictiunii daca nici o metoda nu a dat rezultat. Se pot sterge buzele si mucoasa cu glicerina boraxata. a pozitiei pacientului si mascarea zonelor predispose aparitiei escarelor. eventual frectii cu Supravegherea pansamentului care trebuie sa ramana uscat. 5. 9. Supravegherea tensiunii arteriale se face la fel ca si in cazul Puls filiform este semn de hemoragie. pulsului ritmic la 15 minute in primele doua ore. Supravegherea pulsului care trebuie sa fie regulat si bine batut. alcool. Mucoasa bucala se sterge cu tampoane umezite cu solutii diluate de bicarbonate de sodium. se practica sondaj vezical. acid boric. va fi anuntat imediat medicul.

8o.c) supravegherea functiilor vitale si vegetative. 3. a pozitiei. schimbarea lenjeriei de pat si corp. escarelor. Supravegherea functiilor vitale si vegetative: temperature in prima zi poate sa aiba febra de rezorbtie (37. pulsul poate fi usor bradicardic. Ingrijirile igenice si prevenirea escarelor – toaleta. 2. umfla un balon. Exercitii respiratorii: sulfa intr-un tub.38o) se masoara dimineata si seara. masaj si frectii in zonele predispose 65 . tuseste pentru eliminarea secretiilor. tensiunea arteriala poate fi usor scazuta datorita vasodilatatiei periferice prin paralizia nervilor motori d) supravegherea mictiunii deoarece mictiunea poate aparea spontan e) revenirea sensibilitatii in membrele inferioare reapare treptat de la radacina spre extremitati notandu-se ora reaparitiei sensibilitatii in haluce f) depistarea incidentelor: aparitia cefaleei se combate prin aplicarea pungii cu gheata pe cap sau a compreselor reci si prin administrarea antialgicelor. Ingrijirile si supravegherile acordate in primele doua zile 1. tensiunea arteriala. se urmareste diureza si se stabileste bilantul hidric. pulsul. aparitia greturilor redarii cefei trebuie anuntate medicului.

In a 21-a zi se scot firele se sutura la tegumente. In cazul aparitiei vreunui hematom postoperator etapele se vor prelungi de la caz la caz.mortale . Tot din a treia zi se incep miscarile respiratorii si gimnastica cu ambele member inferioare. In a saptea zi bolnavul poate fi ridicat in pozitie sezanda si ortostatica in carje si fara sprijin pe membrul inferior operat si incepe mersul. 5. zeama de compot.luxatia protezei Cronice . Mobilizarea bolnavului se face inca din prima zi pentru a In caza de meteorism se introduce tubul de gaze Alimentatia in prima zi va fi usoara: ceai neindulcit dupa preveni aparitia escarelor si a flebitei.infectii acute precoce primitive Precoce . 6.infectii cronice . iar daca in primele patru zile nu apare scaunul se va anunta medical. Se va supraveghea tranzitul intestinal. In a treia zi supravegherea temperaturii se va face dimineata si seara. lapte.infectii tardive . Complicatiile protezelor totale Acute . zeama de legume. pulsul se va supraveghea tot dimineata si seara. evacuarea gazelor va primi ceai indulcit.osificarile .proteza dureroasa 66 .4. In cazurile cu risc venos mare si predispozitie spre flebotronbare se incepe tratamentul preventive cu anticoagulante.

Pentru servirea materialelor sterile este nevoie de o pensa de servit. 5. pansamentul se schimba mai rar. 4. 3. Sa se asigure de absorbtia secretiilor Sa se aseptizeze Protejarea operatiei prin aplicarea compreselor sterile Pansamentul sa nu provoace durere bolnavului se va executa cu rabdare. 6. Dupa utilizarea instrumentelor se pun intr-un vas cu cloramina. in decubit lateral 67 . apa distilata. apa sterile. 7. pansamentului postoperator trebuie sa respecte urmatoarele principii fundamentale: Sa se lucreze in conditiile de asepsie perfecta: instrumente si materiale sa fie sterile. una care il face si una care il serveste. ser fiziologic. blandete. Efectuarea pansamentului 1. Asigurarea repausului sau imobilizarea regiunii lezate pentru a Schimbarea pansamentului se va face in functie de evolutie in grabi vindecarea cazul in care nu prezinta secretii si nu exista tub de dren. Asezarea pacientului intr-o pozitie adecvata. Pansamentul sa fie facut de doua persoane. iar pansamentele lipite vor fi umezite cu apa oxigenata solutie dachim. iar mainile celui care executa pansamentul si tegumentele din jurul plagii sa fie dezinfectate. indemanare. 2.decimentarile Pansamentul reprezinta actul chirurghical prin care se protejeaza si se aseptizeaza o plaga pentru a inlesni cicatrizarea Efectuarea 1..

Acoperirea plagii cu comprese sterile si vata sterila astfel incat aceasta sa depaseasca cu 2-3 cm marginea plagii 7. Curatarea tegumentelor din jurul plagii operatorii cu alcool. se curata. se pregatesc materialele pentru sterilizare. 4. Schimbarea fetei de perna si a plicului de plapuma se efectueaza ca de obicei. Reorganizarea locului de munca: materialele se strang. se dezinfecteaza. Apoi pacientul se aseaza in decubit dorsal. de asemenea rulat. Cearceaful murdar se ruleaza. dupa care sprijinindu-se in piciorul sanatos se ridica. iar intre genunchi se aseaza o perna. se decontamineaza.2. se arunca cele de unica folosinta. Tratarea plagii operatorii 6. alcool iodat 5. dezinfectia cu alcool eventul imbracarea cu manusi sterile. 68 . Spalarea cu apa curenta si sapun Schimbarea lenjeriei de pat Schimbarea cearceafului pe pat. iar in urma lui se aseaza cearceaf curat. Indepartarea vechiului pansament 3. iar in acel moment este tras cearceaful murdar si este asezat cel curat. Pacientul se aseaza in decubit lateral pe partea sanatoasa cu piciorul sanatos flexat si cel afectat intins. cu o perna sub piciorul afectat. Fixarea pansamentului cu benzi adezive si tragerea unei fese elastice pe intreg piciorul 8. Spalarea pe maini. 9.

nebatatorite. luminoase si bine incalzite.6. Bolnavul trebuie sa fie dezbracat in regiunea interesata si respectiv regiunea inferioara avand grija ca circulatia sangelului sa nu fie impiedicata in regiunile imbricate si sa nu implice activitatea asistentei medicale. Miscarile trebuiesc respectate in cursul zilei si asociate cu termoterapie.2. Rolul asistentei medicale in educarea pacientului Asistenta medicala ii va explica pacientului cum se evita eforturile. preculm si elasticitatea pierduta. Pielea bolnavului trebuie sa fie curate sa nu prezinte flictene. fara inele si cu unghile taiate. ci sporeste uzura. isi recapata starea de excitabilitate normala. masajul se va executa numai cu maini curate. Asistenta medicala trebuie sa-si pregateasca si ea mainile pentru masaj. Daca este foarte poroasa pielea trebuie rasa. atenueaza durerile spontane sau provocate de miscare. Ii va explica bolnavului cu gimnastica pentru aparatul locomotor dezvolta miscarile articulatiilor contractate sau anchilozante. Pentru a preveni microtraumatismele pielii bolnavului. lucru obigatoriu in fractura de col femural. Masajul trebuie executat in camere potrivit incalzite pentru bolnavii dexbradati. 69 . Gimnastica abuziva si fortarea mersului nu ajuta. masaj. vezicule. Asistenta va avea grija ca pacientul sa execute miscari si amplitudine mica in jurul axelor fiziologice ale articulatiilor. De aceea asistenta medicala va realiza impreuna cu pacientul un program de gimnastica.

Rolul asistentei medicale in electroterapie – de multe ori este necesar ca bolnavii sa fie linistiti inaintea aplicarii curentului. prin explicatii asupra caracterului inofensiv al tratamentului. Durata masajului este de circa 10-20 de minute. Se va avea grija ca dupa terminarea masajului sa se asigure bonavului o odihna de cel putin o jumatate de ora. Acest procedeu va face ca bolnavul sa castige incredere si sa se supuna masajului. Daca in timpul masajului este necesar sa se actioneze cu o forta mai puternica asupra musculaturii se va utilize o substanta lubrifianta ca lanolina. O modalitate mai buna a articulatiei soldului poate fi obisnuita prin miscari usoare fara incarcare cu greutatea corpului si in cazurile in care se preteaza se recomanda mersul pe bicicleta. Sedintele se incep intotdeauna cu manipulari usoare si superficiale. 70 . arsuri. vaselina. Orarul masajului se va fixa in asa fel incat acesta sa fie cat mai indepartat de orele alimntatiei. pentru a obisnui si anestezia tegumentelor prin provocarea unei senzatii placute de caldura. Mersul pe bicicleta are un dublu rol pozitiv si anume: activeaza miscarile articulare si creste forta muschilor care sunt in general slabiti prin inactivitate.Mainile vor fi pudrate cu pulbere de talc care va ajuta alunecarea. caldura prea mare. Dupa terminarea masajului substantele se indeparteaza cu apa si sapun. sa stea linistiti si sa semnaleze imediat orice senzatie neplacuta ca dureri. relevand complet musculatura. executate putin mai rapid. la 2-3 ore si cel putin cu o jumatate de ora inainte de proxima masa.

Pozitionarea corecta in timpul unor activitati . 5. Realizarea unui protocol educativ 1. . musculare 3. constituie un factor agresiv pentru coloana vertebrala 7. deoarece expunerea prelungita la frig poate Respectarea unor reguli inaintea efortului fizic a durerilor musculare. Alimentatia echilibrata deoarece unii factori nutritionali au effect asupra cartilajului (acizii grasi nesaturati) de aceea se recomanda o alimentatie hiproglucidica pentru ca o alimentatie hipreglucidica duce la o crestere a greutatii corporale constituind un factor determinant si agravant al afectarii articulatiei. exacerba focare de infectie latenta. Tratarea deviatiilor coloanei vertebrale si a altor deficiente 9.antrenament progresiv . Mentinerea posturii si aliniamentului corect al corpului – se previn in acest fel deviatiile coloanei vertebrale 8. Tratarea infectiilor microbiene si virale Evitarea sedentarismului.7.4. 4. Evitarea efortului fizic excesiv care duce la aparitia tendintelor.incalzire inainte de efortul propriu-zis .oprire periodica a efortului pentru recuperare 6. inactivitatea ducand la scaderea fortei 71 . 2.ridicarea unor greutati de jos cu ambele maini si cu genuchi intinsi. Evitarea frigului.

prevenirea accidentelor rutiere. 11. Evitarea traumatismelor . 14.10. varstnici. fumat. Mentinerea capacitatii de effort prin mers pe jos. Evitarea ortostatismul prelungit – se protejeaza articulatiile. Purtarea de incaltaminte adecvata si comoda 13. 72 . activitati fizice cu regularitate. Evitarea factorilor care contribuie la aparitia osteoporozei. oasele si muschii scheletici 12. consum excesiv de cafea. cu tulburari de echilibru . exces de proteine. Evitarea mersului prelungit pe teren accidentat se evita astfel agravarea suferintelor soldului.purtarea echipamentului de protectie adecvat . dieta bogata in calciu. casnice 15.montarea de bare pe peretii laterali si indepartarea obstacolelor pentru pacintii cu tulburari de vedere.

hematocrit 32 gr% Trombocite = 120000 Transaminaze TGO = 17 u./. judetul I Ocupatia: Pensionara Diagnosticul: fractura diafizara de femur Motivele internarii : durere la nivelul soldului drept.44 mg/dl CALCIU TOTAL = 7.5 secunde Timpul Howell = 85 secunde Hemoleucograma: hemoglobina = 8 gr.%. Impotenta functionala Istoricul boli: Pacienta afirma ca a suferit un traumatism prin cadere pe soldul drept in urma cu 60 de zile. Se efectueaza examene de laborator.l TGP = 13 u. examene radiologice Probele de coagulare: Timp Quick = 15. Se efectueaza in urma internarii examene paraclinice.i.III./. EKG.l UREE = 10 mg/dl CREATINA = 0.i. PREZENTARE DE CAZURI CAZUL I Nume: P Prenumele: I Varsta: 86 ani Adresa: Comuna D.00 mg/dl 73 .

2010 Fragmin 5000 u.i. = 140/80 mmHg si T = 37oC Se administreaza urmatorul tratament: 16.07. se continua 35 de zile postoperator 1 fiola pe zi subcutanat. 74 .i. 1f Diazepam 1cp 18.07.072010 Diclofenac 1tb Fragmin 5000 u. 1f Diazepam 1 cp 17.i.2010 Fragmin 5000 u.072010 Algocalmin 3f Diclofenac 1tb Fragmin 5000 u. 1f Diclofenac 1tb Algocalmin 1tb Diazepam 1tp Tratamentul cu Fragmin 5000 u.i.CRP negativ Imediat dupa operatie: T.i.A. 1f Diazepam 1 cp Diclofenac 1tb Algocalmin 3f 19.

Fragmin 5000 u. avand un somn linistitor si odihnitor. Incapacitate de a se imbraca si Pacienta isi va recastiga mobilitatea culcare -incurajeaza pacientul -face zilnic exercitii de motricitate Pacientul reuseste sa se imbrace si Am administrat : -medicatie antialgica: Algocalmin si Diclofenac . Diagnostic de nursing Imobilizare a şi alterarea confortului fizic şi psihic din cauza durerii Obiective După 24 h pacienta va avea o stare de confort fizic şi psihic Intervenţiile asistentei Rol propriu Rol delegat -in perioada dureroasa am asigurat pacientei repaos la pat fizic si psihic -i-am asigurat pacientei pozitia 2. Insomnie si oboseala Pacienta va fi capabila sa doarma in timpul noptii . + diazapam f1 i. Crt. Evaluare Dupa 24 h pacienta prezinta o stare de confort fizic acceptabil in urma administrarii tratamentului.i. 75 . Pacienta a dormit 7 ore si s-a trezit odihnita. temperatura optima 18 C . aerisirea salonului inainte de 3.m. (pre si postoperator) -i-am administrat algocalmin f1 i. 1.PLAN DE INGRIJIRE Nr.m. antalgica -i-am asigurat un confort minim necesar : lenjerie de pat curata .

Dificultate de a urma prescriptiile de igiena Pacientul este capabil sa se spele singur 76 . Pacienta isi va putea lua toate masurile de igiena necesare pentru pastrarea intacta a tegumentelor si mucoaselor supravegheaz a pacientul in timpul imbracarii si dezbracarii -ajuta pacientul sa isi faca baie sau dus.dezbraca articulara si capacitatea de a se imbraca si dezbraca fara ajutor. -ajuta pacientul sa isi faca toaleta cavitatii bucale si sa isi taie unghiile fina cu pacientul descriindu-i gestica necesara imbracarii. - dezbrace singur. 4.

Pe data de 5. durere acuta la palparea soldului rotatia externa a membrului afebrilitat. Pe data de 6.2010 Diagnosticul la internare: fractura diafizara de femur Motivele internarii: Pacienta in varsta de 65 de ani acuza dureri puternice. impotenta functionala Istoricul bolii: Pacienta a suferit un traumatism prin cadere la domiciliu in urma cu 7 zile.07./.Cazul II Nume: R Prenume: E Varsta: 65 ani Adresa: Comuna S./.07.45%.072010 se face radiografia si EKG. S Ocupatia: Pensionara Data internarii: 4.l Probele de coagulare: Timp Quick = 14 secunde Timp Howell = 122 secunde Tot pe data de 5.i.2010 se noteaza o stare generala buna. 77 .l TGP = 22 u.07.2010 I se recolteaza analizele care demonstreaza: Hemoglobina 11.i. Hematocritul 41% Analizele biochimice arata: Glicemia = 89mg% Uree = 40mg% Transaminazele TGO = 33u.

78 .07.2010 Oxacilina 8g Gentamicina 2f Algocalmin 4f Diazepam 1f Fragmin 5000 u.i 1fiola /zi se continua 35 de zile de la operatie.07.2010 Tratamentul postoperator: 9. 1f 11.2010 Oxacilina 2f Gentamicina 2f Algocalmin 2f Diazepam 1tb Fragmin 5000 u.i.07. Interventia chirurgicala va avea loc pe data de 9.2010 Diclofenac 1tb/zi Agocalmin la nevoie Diazepam 1tb/zi Fragmin 5000 u.i.Aceste examene impreuna cu diagnosticul duc la decizia de a interveni chirurgical.i.07. 1f 10. 1f/zi Tratamentul cu Fragmin 5000 u.

-neliniştea faţă de -recoltarea propriei analizelor durerii -pregătirea în -combate-rea interv. calmare îi ofer 5% preoperatorie un ceai de tei -adrenavederea şi îi adm un lină 1f. şi -să echilibrată hidric vederea fie -am şi unei 20ml explicat -ser fiziologi bune c 10% -obiectiv atins. algocalmin -xilină -dexton 1f -dormicină 1f. -ketalar -alimentaţie hidratare deficitară. necesitatea nutriţional în hidratări şi am -glucoză avut grijă ca 5% 79 . contra durerii.PLAN DE INGRIJIRE Diagnostic nursing Obiective Intervenţii asistentei Rol propriu Rol -discut cu bolnava despre eventuala -pentru delegat -algocalmin -ser fiziologi c 10% -glucoză Evaluare -alterarea stării de confort alterarea înfăţişări. -psihoterapie -obiectiv atins. 1% conduitei.

interv. -batijonarea şi infecţie nozo pregătesc 80 . verific pacienta digestive îşi -posibilitatea alterare tegumentelor mucoasei. bolnavei câteva g de ulei de ricin în seara premergătoare intervenţiei. pacienta bea care provoacă să lichide nu neîndulcite şi gaze. vezica. de -să nu fie a sursa de combială -pregătirea câmpului dacă mai şi  -obiectiv atins. are probleme mă asigur că evacueză  -obiectiv atins. -în dimineaţa intervenţiei câmpul operat. -dificultatea de a -pacienta să -administrez elimina poată elimina. -în ziua interv.

-calmarea steril. de a dormi şi a se pacientei durerii -creearea fizic psihic. perfuziei -preveni-rea pneum oniei hipo statice -preveni-rea atrofiei musculare -combate-rea pentru ca ea -administrez şi pentru calmarea durerii.0. unui confort algocalmin -ser -obiectiv realizat. zonei antiseptice de intervenţie cu colorate +1/2 din coapsă şi o protejez cu pansament -imposibilita-tea odihni.v. -adm diazepam -algocalmin 1f.12) 81 . -diaze-obiectiv atins.operator. -am avut grijă să poată dormi pam 1tb. ca poziţia B să fiziologi fie în DD şi să c 10% aibă piciorul operat în uşoa-ră abducţie -pt evitarea încărcării pulmonare -glucoză 5% -algocalmin 1f -zinocif i. -alterarea stării de -supraveconfort legată de gherea poziţia impusă(DD). (2f.

perfuzia. -favoriza-rea -încurajez B comu-nicării să îşi exprime -încuraja-rea sentimentele să -creez o atingă veselă vorbească şi ambianţă să-şi adecvate. -menţine-rea -am măsurat poziţii TA şi P 80b/min -după scoaterea sondei urinare ajut pacienta să folosească plosca şi bazinetul. -am supravegheat -alterarea stării de sănătate fizică şi psihică de sine.-supravegherea funcţiilor vitale unei i-am făcut pac tamponamente gentamipe spate cu alcool cină 2f -oxacilină 4g -diazemetoclopramid. 120/70mm Hg pam 1f  -obiectiv realizat. -alterarea imaginii B 82 . -îi fac masaj la membrele sănătoase.

stea în DD cu piciorul drept în apoi aceasta alta piciorului perne pt împiedica schimbarea poziţiei -potenţial alterare tegumentelor mucoaselor. să la necorespunzătoare.zona operată. uşoară Pt pun a 2 a -obiectiv atins. deoparte şi de -păstrarea ap bucală la pat gipsat curat -am grijă când fără pete sau foloseşte deteriorat. plosca să nu 83 . vicioase DD în de ore. -conving pacienta participe activităţi -potenţial adoptare poziţii a cotidiene. de -să aibă a tegumentele şi integre piciorului. primele 48 -imobili-zare abducţie. de -menţine-rea -am grijă ca -algocalunei B în poziţia pacienta să min. pasivă activă. -dimineaţa ajut B să-şi acorde igiena  -obiectiv atins.

muşama -administrez 1f algocalmin şi 1 tb diazepam -creez pacientei cadru intim şi liniştit pentru a -aport nutriţional -prevenirea deshidratării -asigurarea unui nutriţional adecvat.murdărească gipsul aşezând B -perturbarea modului de somn nesatisfăcă-toare. se putea -regim -pacienta alimentată şi hidratată -nu prezintă semne de deshidratare. -ajut pacienta  -bolnava nu 84 . alimentar este aport ceai neîndulcit în vitamine şi -stare de -monitorizaproteine. Asigur pacientei Hidratarea cu -în următoarele 4 zile postoperatorii îi masă bogată -calitatea somnului necesare şi hidric scăzut. asigur o odihni. -asigura-rea odihnei refacerii după intervenţie pe o -algocalmin diazepa m un -obiectiv atins.

la  -obietiv realizat. -potenţial alterare gipsat. pacientei ăn îndemâna 85 . al igiena intimă. de -menţine-rea -ajutarea ap B în poziţia decubit dorsal în primele 24 de ore -ajutarea scopul satisfacerii nevoii.disconfort datorită rea imposibili-tăţii de eliminărilor a elimina normal. să urineze la ploscă evitând udarea sau murdărirea pansamentului şi menţinerea posturii corecte -am grijă ca după să bolnavei urinare asigur prezintă probleme de micţiune sau de fecale. -educarea pacientei cu privire la modul de eliminare -asigurarea igienei. pacientei în efectuarea integrală a tehnicii -pregătirea lenjeriei pacientei.

Comportare faţă de mediu: alergică la penicilină. unde pe baza examenului clinic şi radiologic s-a stabilit diagnosticul de fractură trohanterodiafizară femur stâng şi a fost îndrumata spre secţia de ortopedie. Condiţii de viaţă şi muncă: bune.V.P. 86 . A. 21/14 cmHg pentru care se administrează Hipazim 2 tablete şi Propanolol 40 mg (1/2 tablete/zi).Cazul 3 Bolnava R. Examenul local – atitudine vicioasă.:  menapauză la 50 ani. deformare şi atitudine vicioasă la nivelut coapsei stângi. A.C. pensionară. pentru tratament.H. Motivele internării: dureri. deformare şi scurtare. I s-a efectuat reducerea sângerândă si osteosinteză cu sârma plată. de 62 de ani din mediul urban. Epicriza:  mobilitate activa la marginea patului.T. este internată cu diagnosticul de fractură trahanterodiafizară femur stâng (veche de o zi).  H. cu rotaţie externă a membrului pelvin stâng. Istoricul bolii: bolnava declară că în urmă cu o zi a suferit un traumatism prin cădere de la acelaşi nivel cu impact pe soldul stâng.A. după care a prezentat simptomele menţionate mai sus. pentru care este transportată de urgenţă la spital.:  fără semne clinice.

-Rupan 3 tb/zi de -Nakom 2 tb/zi -Seleg-nă 2tb/zi Evaluare -obiectiv în curs evaluare. -asigurarea pacientului unei cantităţii alimente -mă asigur că alimentaţia pacientului este toare -diminuarea greţurilor şi a vărsăturilor. reluarea mersului cu sprijin în cârje. tatea . -Triferment -obiectiv 3tb/zi -Metroclopra mid 3tb/zi.3 Diagnostic de nursing -modificarea Obiective -pacientul Proces de îngrijire Intervenţiile asistentei Rol propriu Rol delegat -administraţia indicate la medic. mai mari de corespunză- 87 . de stării de bine să legată de durere prezinte manifestatăprin agitaţie. fără să calce pe piciorul stâng 1 ½ luni. realizat. dureri nivelul nu medicaţiei articulaţiei coxobilaterale şi sacrobili -alimentaţie inadecvată datorită tremurului. Caz clinic nr.  scoaterea firelor la 16 zile de la operaţie.

-asigur şi bolnavului prin aerisirea camerei. 3 -obiectiv nerealizat datorită tremurului care persistă. -obiectiv realizat. 88 . -perturbarea modului -educarea pacientului la păstra poziţie corectă. -diazepam 1tb/zi.-limitarea mişcărilor datorită durerilor mobilizare. de repaus al membrelor drepte. de unui confort confortul somn legat de psihic durere şi tremur fizic. pentru a-şi tonusul o muscular prin mişcări pasive şi active.linişte permanentă -îi ofer bolnavului un pahar cu lapte seara. -creearea -ajut pacientul -Rupan să-şi păstreze tb/zi.

A. *** – Fişe de observaţie pentru cazuri practice 89 . L. Ed. BIBLIOGRAFIE 1. Titircă – Manual de îngrijiri speciale acordate pacienţilor de asistenţii medicali 7. *** – Chirurgie. L. vol III. Medicală. Baltă – Tehnica îngrijirii bolnavului 3. L. Prof. manual 8. M.A.5. Titircă – Tehnici de evaluare şi îngrijire acordate de asistenţii mendicali 6. Denischi – Tratat de patologie chirurgicală. G. 1988 2. Mihăilescu – Chirurgia pentru cadre medii 4. Titircă – Urgenţe medico-chirurgicale 5. dr.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful