7. EVALUAREA MICROSCOPICĂ A INDICATORILOR BIOLOGICI DIN NĂMOLUL ACTIV.

STUDIU EXPERIMENTAL
Apele contaminate cu materii organice sunt populate cu specii de organisme care valorifică resursele de hrană respective şi care, în decursul dezvoltării lor, s-au adaptat unor condiţii specifice de mediu. Aceste organisme reflectă deci tocmai condiţiile respective, întregul complex de factori arătaţi. Ele sunt indicatori biologici sau organisme conducătoare ce caracterizează pozitiv gradul de încărcare a apei cu substanţe organice sau gradul său de saprobitate. De aceea imaginile luate cu ajutorul unui microscop sunt de un real folos în aprecierea gradului de epurare şi în evaluarea existenţei unor posibili contaminaţi în apa uzată. După aspectul lor morfologic, bacteriile se pot împărţi în patru grupe. Fiecare grupă poate fi urmărită separat, astfel încât succesiunea lor în timp poate fi comparată cu cea a altor grupe de organisme şi cu valorile diverşilor factori de mediu cercetaţi. Ca urmare, s-a putut evidenţia rolul jucat în epurare de fiecare grupă de bacterii. Bacteriile în îngrămădiri. Acesta constituie grupul dominant. Ele se aglomerează într-o matrice gelatinoasă comună, aceasta capătând forme şi mărimi foarte variate. În matrice bacteriile pot fi strâns aglomerate, sau pot fi dispuse lax. Bacteriile de la marginea flocoanelor sunt capabile să se desprindă şi să devină libere: în acest caz conturul flocoanelor devine neclar.

Fig. 7.1. Flocoane de nămol activ compuse din bacterii în îngrămădiri. Microscop optic, obiectiv 20x. Bacteriile în îngrămădiri constituie principalele organisme degradatoare; ele acţionează asupra substanţelor organice din apa reziduală, asupra produselor aflate pe diferite trepte de degradare, 73

putând realiza (daca apa rămâne mult în aerotanc), o scindare a acestora până aproape la compuşii anorganici. Modificările suferite în timp de bacteriile în îngrămădiri, într-o instalaţie, reflectă cel mai bine mersul general al epurării constituind o oglindire a rolului jucat de aceste bacterii în degradarea substanţelor organice. Fluctuaţii ample, provocate în primul rând de modificarea unor factori de mediu, se produc rareori. În biocenoza nămolului activat, bacteriile sunt cele mai stabile şi mai rezistente, reprezentând culturi de bacterii mixte cu capacitate de degradare a multor substanţe organice iar diferitele tipuri de bacterii îşi pot modifica numărul fară a determina schimbări morfologice semnificative. Pentru a se ajunge ca bacteriile să cedeze locul lor dominant ciupercilor, sau altor grupe de bacterii, dereglarea metabolismului lor trebuie să fie profundă. Bacteriile filamentoase reprezintă o componentă frecventă a flocoanelor de nămol activat. Bacteriile filamentoase populează de obicei flocoanele în număr mic; biomasa lor, comparativ cu cea a bacteriilor în îngrămădiri, fiind destul de mică. Sunt însă cazuri în care ele se dezvoltă excesiv, invadează nămolul şi determină regresia celorlalte bacterii. Înmulţindu-se ele formează o reţea deasă, în ochiurile căreia apa şi aerul circulă cu mare greutate. Se ajunge la o carenţă de hrană şi oxigen aceasta daunând celorlalte organisme, care pier. Pentru nutriţia lor bacteriile filamentoase necesită cantităţi mai reduse de azot şi fosfor, ceea ce le conferă capacitatea de a se înmulţi în apele în care aceste elemente sunt deficitare. Între bacteriile filamentoase şi cele în îngrămădiri există un antagonism datorat cerinţelor comune de hrană şi se rezolvă în favoarea bacteriilor filamentoase care, după cum s-a mai arătat, o utilizează mai eficient în carenţa de săruri nutritive. În instalaţiile invadate de bacterii filamentoase ciliatele libere se înmulţesc doar rareori, deşi s-a întâmplat să constatăm unele înmulţiri de scurtă durată în plină perioada de dominare a bacteriilor filamentoase. Metazoarele, în special rotiferele, apar la începutul perioadei de regresie a bacteriilor filamentoase. Despre efectele acestor bacterii, asupra desfăşurării procesului, s-a mai scris în capitolele anterioare. S-a constatat că dacă eficienţele de epurare obţinute marchează valori ceva mai scăzute decât cele obţinute în cazul dominanţei bacteriilor în îngrămădiri, nămolul activat, de aspectul unor mase mucilaginoase, creiază greutăţi în buna funcţionare a instalaţiilor şi în cursul procesului de decantare.

74

Fig. b. Flocoane de nămol activat invadate de bacterii filamentoase – a. ce conţin în celule granule de sulf. Beggiatoa alba. Filamente de Beggiatoa alba. Beggiatoa poate fi vizualizată fie sub formă individuală sau formând colonii ele fiind printre cele mai mari procariote ajungând şi la 200μ. Se pot observa granulele de sulf incorporate în citoplasama celulara. Sulfobacteriile constituie forme indicatoare pentru gradul de încărcare a apei cu hidrogen sulfurat şi sunt cuprinse între bioindicatorii zonei polisaprobe. Fig.7. (Imagine microscop optic – obiectiv 20x) Beggiatoa alba este una din cele mai răspândite bacterii filamentoase. 7.3. Este de subliniat deci că prezenţa sulfobacteriilor nu constituie întotdeauna un indiciu pentru gradul de contaminare al apei cu substanţe organice. (Imagine microscop cu contrast de faza) 75 . ci pentru prezenţa hidrogenului sulfurat Beggiatoa alba se prezintă sub forma unor filamente mobile incolore. c. filament mult mărit.Sphaerotilus natans.2.

Filamentele au dimensiuni între 100 – 1000 μm în lungime şi sunt drepte sau uşor curbate. respectiv produsele de descompunere ale acestora. În cazul în care au fost depistate astfel de microorganisme este clară contaminarea apei reziduale cu sulfuri şi H2S.4) Fig. 7. 7. De asemenea filamentele bacteriene se dezvoltă şi atunci când în bazinul de aerare concentraţia de oxigen dizolvat este foarte mică. Atunci când bacteria se divide cele două celule formate rămân lipite formând filamente. Ocazional ele pot prezenta mici granule de sulf (fig. Această bacterie apare atunci când încărcarea organică a apei uzate este foarte mica (sau nutrienţii sunt în concentraţie mică.0 µm în laţime şi 1. 76 . Sphaerotilus natans este o bacterie Gram negativă prezentă în apa uzată. Filament de Thiothrix (cel alb) înconjurat de Oscillatoria. sau apa uzată este încărcată în glucide. Tocmai de aceea bacteria poate fi identificată atât de uşor la microscop. soluţiile diluate de amoniac şi azotaţi împreună cu hidraţii de carbon. Celulele au formă de baghetă şi au dimensiuni cuprinse între 0.7-1. Fotografia a fost realizată cu un microscop cu contrast de fază la 100x. se observă că între diversele flocoane apar punţi de legătură formate din filamente care au ca rol creşterea suprafeţei floconului precum şi creşterea capacităţii de sedimentare.4.0 µm în lungime.. Caracteristic pentru Spaerotilus este faptul că filamentele se ramifică în două spre deosebire de Nocardia la care ramificaţia are loc în toate direcţiile. Substratul acestei bacterii este reprezentat de aminoacizi. Un alt exemplu de bacterie filamentoasă sulfuroasă este Thiothrix Filamentele de Thiothrix pot avea dimensiuni între 100 – 500 μ.0-2.

Microscop contrast de fază 90x. 77 . 7. având capacitatea de a metaboliza hidrocarburile prezente în apa uzată. Filamente de Sphaerotilus natans. Fig.Fig. dezvoltarea sa exagerată poate provoca probleme destul de mari procesului de epurare prin producerea de spumă care se ridică la suprafaţă. Bacterii Nocardia. Microscop cu contrast de fază 100x Nocardia face parte din Actinomycetes şi este foarte întâlnită în nămolul activ.6. În dreapta se pot observa filamente de Sphaerotilus natans. Totodată. 7.5.

Evoluţia bacteriilor în funcţie de principalii contaminanţi ai apei reziduale din cadrul unei rafinării 78 .7. Dezvoltarea masivă a acestor bacterii denotă clar prezenţa unor cantităţi mari de hidrocarburi în apa reziduală. Nocardia sunt bacterii Gram pozitive cu dimensiuni cuprinse între 1μ lăţime şi 1-2μ lungime şi poate forma filamente scurte îndoite neregulat cu lungimi de 10 – 20μ lungime. Microscop contrast de fază 400x. mg/l 12 10 8 6 4 2 100 80 60 40 2O zile 2 4 6 8 9 11 13 15 17 19 21 23 Fig. bacterii in ingramadiri S mg/l 30 25 20 15 10 5 2- % bacterii f ilamentoase sulf uri f enol Fenol.8. 7. 7. Flocoanele din această imagine nu sunt foarte dense şi de aceea au capacitate foarte mică de sedimentare.Fig. Filamente ramificate de Nocardia. În cele ce urmează se prezintă modul în care aceste tipuri de bacterii au evoluat în bazinul de aerare pe o perioadă de 23 de zile în funcţie de calitatea apei uzate la intrarea în staţia de epurare biologică.

10). deoarece prezenţa lor frapează de la început pe cei care observă la microscop nămolul activat (fig. 79 .9. 7. Ele au dat denumirea nămolurilor activate. Evaluarea gradului de dezvoltare al bacteriilor filamentoase şi nefilamentoase Bacteriile zoogleale alcătuiesc rareori componenta principală a flocoanelor. fără ca prezenţa lor să poata fi corelata cu valorile contaminanţilor apei uzate. Personal am constatat prezenţa formaţiunilor zoogleale foarte rar şi asta numai în cazul deficitului de oxigen. Se consideră 100% bacterii filamentoase Fig. Nămolul este nefloculat fiind format din bacterii libere Se consideră 100% bacterii în îngrămădiri sau Nămol bine floculat. 7.Evaluarea gradului de dezvoltare al bacteriilor filamentoase şi nefilamentoase s-a făcut astfel: Se consideră 1% bacterii în îngrămădiri filamentoase.

7. bastonaşe de 1 – 20 μ. Prin aerare. în lichid se intâlnesc coci şi bastonaşe. Atunci când nămolul este distrus bacteriile libere sunt întotdeauna numeroase rezultând valori scăzute pentru eficienţa de epurare şi indicatorii biochimici. Personal consider bacteriile libere drept o fază mobilă. Varietatea formelor de bacterii libere este deosebit de mare: în mod normal.5 – 5 μ. bacteriile au tendinţa de a se aglomera în flocoane. de sine stătător. pot avea unul sau mai mulţi flageli etc. aşa cum s-a procedat cu grupele morfologice de bacterii tratate până acum. Bacteriile libere. o fază foarte labilă. spirilii şi bastonaşele lungi apar atunci când în instalaţie domină procesele anaerobe şi când funcţional mersul epurării este grav dereglat. în acest caz s-ar obţine un randament de epurare scăzut.10.Fig. Bacterii zoogleale. realizând astfel doar un efluent tulbure. În acelaşi timp. Ar fi dificil să se caute a menţine bacteriile în stare liberă. În emisar. apele vor ajunge încărcate cu substanţe organice sub formă de bacterii. Fiecare dintre aceste bacterii poate avea mărimi diferite: de exemplu se întâlnesc coci cu dimensiuni între 0. deoarece extragerea bacteriilor libere din ape este ca şi imposibilă prin mijloacele obişnuite şi anume prin decantare. ce depinde în primul rând de condiţiile de mediu în care se află nămolul activat. Bacteriile libere sunt prezente permanent în bazinele de aerare. să determine o epurare extrem de rapidă. Vibrionii. liberă. Numărul şi tipurile de bacterii libere reprezintă unul din indicatorii cei mai rapizi şi sensibili ai gradului de stabilitate a biocenozei aerotancurilor şi a modului în care acţionează mediul ambiant asupra acestui echilibru. a bacteriilor în îngrămădiri. prin prezenţa lor permanentă. Este posibil ca apariţia bacteriilor libere 80 . ele sunt capabile să extragă din apă hrana şi oxigenul cu cea mai mare intensitate. şi deoarece au o suprafaţă specifică mai mare ca cea a celorlalte bacterii. ele sunt foarte sensibile în cazul prezenţei unor contaminanţi în apa uzată. Nu putem vorbi de ele ca de un grup real. Hrana bacteriilor libere este identică cu cea a celorlalte tipuri de bacterii dar datorită faptului că au corpul neprotejat de teaca gelatinoasă şi sunt în contact direct cu mediul ambiant. tocmai din acelaşi motiv. ne dau indicaţii caracteristice asupra mersului epurării şi a biocenozei din instalaţiile de nămol activat.

ciliate indicatoare ale unei epurări slabe. .Suhclasa Holotrichia – cilii sunt răspândiţi uniform pe toată suprafaţa celulei.ciliate libere răpitoare: Oxytricha. Ex: Parameciul . Stylonichia. Numărul mare de ciliate libere precum şi prezenţa rotiferelor indică o epurare eficientă.ciliate indicatoare ale unei epurări bune. este un ciliat bacterivor întâlnit foarte rar în epurarea apelor uzate de rafinărie. ciliatele sunt împărţite în următoarele categorii: .. Având în considerare rolul important pe care îl au în epurarea biologică. Ex: Euplotes. mult mai duri). neconcordanţa datorându-se fie prezenţei toxicelor fie creşterii numărului organismelor bacterivore. Reprezentantul acestui grup. Între bacteriile libere şi cele în îngrămădiri se poate vorbi aproape de un fel de proporţionalitate inversă – când unele sunt numeroase. 81 . avansate: Aspidisca. deci începutul procesului de epurare. .Subclasa Spirotrichia – câţiva cili iar unele exemplare prezintă ciri (cili transformati. deci o bună funcţionare a instalaţiei. Colpoda. Această corelaţie nu trebuie însă absolutizată.ciliate libere pot trăi în condiţii de mediu mai variate: . Tetrahymena. 7. Un alt avantaj pe care îl au aceste microorganisme este acela că au dimensiuni relativ mari şi pot fi observate foarte uşor la microscopul optic. Didinium. Uronema. Protozoarele fiind organisme predatoare contribuie la epurarea apelor prin menţinerea unui echilibru în dezvoltarea bacteriilor. Glaucoma. aceste protozoare sunt clasificate în: . Euplotes. celelalate sunt în cantitate redusă (fig. Colpidium.Subclasa Holotrichia. Parameciul. Cyclidium. Chillodonella. defectuoase: Metopus (este şi un indicator al prezenţei sulfurilor în apa uzată). mai ales a celor libere. . Epistilis . cele mai multe exemplare sunt fixe. ci scăderea să fie tot un efect generat de modificările fiziologiei principalelor grupe de organisme degradatoare.bacterivore mici: Lionotus. de multe ori fluctuaţiile bacteriilor în îngrămădiri nu corespund cu cele ale bacteriilor libere. Datorită faptului că apariţia protozoarelor şi a metazoarelor în biomasa activă constituie o dovadă a unor condiţii bune de viaţă aerobă. .bacterivore mari: Paramoecium. Loxodes.Subclasa Peritrichia – prezintă cili la nivelul cavităţii bucale. jucând astfel un rol important în limpezirea apei epurate. aceste organisme au devenit indicatori de epurare.să nu reprezinte cauza scăderii acestor valori.8). Spirostomum . În funcţie de aspectul cililor. Din experienta de pe teren se poate observa că dominaţia flagelatelor este caracteristică unei încărcări destul de mari a apei cu materii organice.

Este foarte întâlnit în bazinul de aerare având o mare capacitate de adaptare la condiţiile de mediu.12. deci suportă ape a căror încărcare organică variază în limite largi. Fig. 7. 82 .11. Paramoecium caudatum.Fig. Lionotus între flocoane de nămol. În stânga se poate observa un parameci care se hraneşte dintr-un flocon bacterian iar în dreapta observăm că hrana este formată din bacterii filamentoase. 7.

Reprezentaţi: Euplotes.14.Fig.Subclasa Spirotrichia. 7. mult mai duri). Aspidisca. Aspidica indicator al unei epurări eficiente 83 . Au cili foarte puţini sau chiar deloc iar unele exemplare prezintă ciri (cili transformaţi. 7.13. Aceste microorganisme sunt bioindicatori pentru gradul de eficienţă al epurării Fig. Imagine microscopica a ciliatelor indicatoare ale unei epurări slabe .

Aspdisca plasată la marginea unui flocon bacterianc (microscop contrast de fază) Fig. 7.Fig.16. ciliat indicator al unei epurări eficiente 84 .15. Imagine microscopică: Euplotes charon.7.

Ca biomasa şi intensitate a metabolismului. Paramaecium. ciliatele ocupă primul loc între organismele bacterivore. Opercullaria Vorticella poate fi observată foarte uşor datorită aspectului caracteristic: sunt ciliate fixe ce prezintă cili bucali şi un peduncul cu ajutorul căruia se fixează pe substrat. altele se hrănesc cu flagelate sau cu alte ciliate mărunte (Aspidisca. mai rar cele mari şi răpitoarele. sau fixe din flocoane (Litonotus. Cel mai des domina bacterivorele mici. Toate ciliatele pot adsorbi sau aglutina si apoi ingera substanţele organice dizolvate. intră în structura flocoanelor. Când ultimele se înmulţesc. Acelaş lucru se intâmplă şi când comparăm succesiunea lor cu cea a ciliatelor fixe. . În cursul observaţiilor microscopice s-a constatat că ciliatele libere nu se hrănesc cu orice fel de bacterii. Colpoda. Unele consumă bacterii libere (Colpidium. efluentul era tulbure. . Urostyla). Aşa se comportă Aspidisca. coloidale sau ca particule fine din lichid. Au existat nămoluri active în care uneori cu greu se puteau întâlni 1 – 2 exemplare. Tetrahymena. deci concurenta la hrană este redusă. Euplotes. Au fost cazuri în care între ciliatele libere şi metazoare era o succesiune paralelă. S-au întâlnit şi situaţii în care fluctuaţiile cantitative ale ciliatelor libere nu puteau fi corelate cu cele ale altor grupe de animale. Paramaecium). ceea ce ne face să credem că – fie că ar utiliza neantagonic aceiaşi hrană.fie că aceasta este în exces. În funcţie de modul de hrănire predominant. Aceste constatări ne fac să considerăm studiul interrelaţiilor ciliatelor libere cu celelalte organisme ca neterminat.Ciliatele libere se hrănesc în moduri variate. Obişnuit ultimele care apar sunt Aspidisca şi Euplotes. Apariţia şi înmulţirea ciliatelor libere are loc după ce în instalaţii s-au format flocoane bacteriene. iar rizopodele şi flagelatele au avut fiecare câte un maxim de înmulţire. Oxytricha.a. sărac în bacterii libere. De câte ori. deşi de cele mai multe ori perioadele de dominare cantitativă a acestor două grupe de ciliate alternează. constituind astfel “concurenţi” la hrana pentru bacterii. Primele care apar sunt ciliatele bacterivore. ele caută activ. Înmulţirea ciliatelor determină un efluent clar. rup bucăţi din acestea. 85 . pe când în altele ele erau atât de numeroase. Oxytricha. dintr-o cauză sau alta ciliatele au fost în număr redus. ulterior se ivesc şi cele răpitoare. Acest mod de hrănire a făcut pe unii cercetatori să creadă că protozoarele au rolul principal în extragerea din apă a substanţelor organice. ele se pot încadra în diverse verigi ale lanţurilor trofice care se instalează în biocenoza nămolului activat. încât era imposibilă orice încercare de a le numara lucru mult îngreunat şi de mobilitatea lor. contribuind astfel la buna circulaţie a hranei şi a oxigenului la nivelul flocoanelor. Euplotes s.Subclasa Peritrichia – ciliate fixe filtratoare: Vorticella. Paramaecium Spirostomum). Numărul ciliatelor este foarte variabil. Înmulţirea ciliatelor libere duce de obicei la regresia mai mult sau mai puţin pronunţată a bacteriilor libere şi a flagelatelor. el necesitând cercetări speciale ulterioare. apare o reducere a numărului tuturor speciilor de ciliate bacterivore din biocenoza respectivă.

dar trebuie precizat că individul este independent spre deosebire de coloniile de Opercularia la care indivizii au în comun acelaşi peduncul cu care se prind de substrat.17. 7. 86 .Fig. Grup de Vorticella Adesea aceste ciliate pot fi vizualizate în grupuri.

Colonie de Opercularia iar în dreapta. Cu toate acestea. Celelalte ciliate fixe apar sporadic. Trebuie precizat că în situaţia de mai jos calitatea apei uzate a fost relativ constantă. au evoluţia lor paralelă. Explicaţia acestui fenomen de alternanţă este dată de faptul că ciliatele fixe au necesităţi energetice mai scăzute decât cele libere. fie cele de Opercularia. mai rar am observat existenÎa unei alternante a acestor două grupe de ciliate fixe.Fig. un echilibru între dominanta ciliatelor fixe şi cea a ciliatelor libere.18. Ca biomasă ocupă o fracţiune mică în biocenoza nămolului activat. ca indivizi izolaţi. În instalaţii predomină fie speciile de Vorticella. fie hrana se obţine prin osmoza sau aglutinarea fragmentelor de particule organice din apa reziduală. are loc deobicei o alternanţă. iesind din colonie se poate observa un suctor (Acineta) Hrana acestor animale este constituită fie din bacterii libere şi mai puţin din flagelate mici ca Pleuromonas si Oicomonas. marcând după cum arată şi literatura de specialitate atingerea eficienţei ridicate de epurare şi stabilizarea biocenozei. Carchesium se întâlneşte mai rar şi nu trăieşte mult timp. Ciliatele fixe filtratoare apar în instalaţii ulterior înmulţirii ciliatelor libere. Ciliatele fixe sunt mai numeroase în apele care au suferit o epurare avansată. În figura următoare este prezentat modul în care evoluează biocenoza acestor protozoare în funcţie de prezenţa bacteriilor. 87 . indicatorii fizico-chimici fiind în limitele prevăzute de programul de control analitic. 7. biocenozele sunt doar rareori dominate de ciliatele fixe.

spre deosebire de opercularii şi carchezium sunt mai rezistente şi la acţiunea toxicelor. oxigen diz olv at mg/l ox igen dizolv at m/l c iliate % 100 4 80 3 60 2 40 1 20 z ile 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Fig. 7. Fiind organisme aerobe ciliatele sunt puternic afectate de lipsa oxigenului. Efectul lipsei de oxigen asupra ciliatelor 88 . prin faptul că bacteriile elimină toxine. În urma evaluării microscopice s-a putut observa faptul că pH-ul scăzut şi încărcarea organică mare au efecte similare asupra ciliatelor fixe: nu permit instalarea lor pe flocoane. absenţa lor face ca efluentul aerotancului să aibă o turbiditate crescută. Efectul acestor ciliate asupra turbidităţii este identic cu cel al ciliatelor libere. 7. eliberează hidrogen sulfurat şi consumă rapid oxigenul.19. S-a observat că în experienţele în care aerarea a fost oprită din diferite motive. Am experimentat o agitare mecanică şi una cu bule fine de aer. Vorticelele. Oxigenul nu acţioneaza direct. ciliatele caracteristice unei epurări bune au dispărut imediat.bac terii % 100 c iliate libere c iliate f ix e 80 60 40 20 z ile 3 6 9 12 15 18 21 24 27 30 Fif Fig. observaţiile ulterioare la microscop arătau că aceste ciliate îşi continuau nestingherit procesul de captare a hranei.20. Turbulenţa mare nu afectează ciliatele. În figura următoare voi prezenta o asfel de situaţie ce a dus la dispariţia ciliatelor. ci indirect. Evolutia ciliatelor in functie de substratul bacterian pe care s-au dezvoltat. ambele cu mare intensitate.

Tokophrya cyclopum. în cadrul biocenozei. Efectul contaminărilor cu fenol şi sulfuri asupra ciliatelor.22 sunt prezentaţi doi dintre aceşti suctori. precum şi paralelismul dintre variaţia lor şi cea a valorilor unor indicatori biochimici. datorită prezenţei lor foarte rare în bazinul de aerare. Din cele expuse credem că reiese faptul că ciliatele fixe sunt prezentate în majoritatea instalaţiilor. care se hrănesc sugând prada paralizată cu ajutorul tentaculelor. dar pe tentaculele lor s-au observat prinse în special ciliate mari. Nu s-a urmărit gradul de voracitate a suctorilor. Nu s-a putut corela apariţia şi fluctuaţiile suferite de suctori cu cele ale altor tipuri de grupe de bacterii. numărul şi speciile lor sunt în continuă schimbare. 89 . Acineta tuberosa. Podophrya elongata.. 7. mg/l 12 10 8 6 4 2 100 80 60 40 2O zile 2 4 6 8 9 11 13 15 17 19 21 23 Fig. nu s-a observat însă niciodata flagelate sau metazoare. ca un efect indirect al acţiunii mediului asupra lor (acţionând asupra hranei lor).Fluctuaţiile cantitative suferite de ciliate sunt asemănătoare cu cele suferite de bacteriile în îngrămădiri. ceea ce explică paralelismul dintre variaţia lor şi cea a eficienţelor de epurare exprimate în CCO şi CBO5. Tokophrya infusirum. protozoare şi metazoare. Trichophrya sp. În figura următoare este prezentat efectul principalilor contaminanţi ai apei uzate de rafinărie şi anume sulfurile şi fenolul precum şi modul în care evoluează ciliatele faţă de bacteriile în îngrămădiri supuse aceloraşi substanţe toxice. Thecacineta cothurnoides. bacterii in ingramadiri S mg/l 30 25 20 15 10 5 2- % ciliate sulf uri f enol Fenol. este necesar să se ţină seama de întreaga biocenoza. subliniem că pentru a putea caracteriza un nămol. Ramânănd la concluzia generală că ciliatele indică o epurare avansată. astfel că a rămas neclar rolul lor în epurare şi in interrelatiile în care intră. Podophrya fixa.7. Ciliatele fixe răpitoare – suctorii – se întâlnesc mai rar în aerotancuri şi aproape totdeauna în exemplare izolate.. Se cunosc ca trăind în instalaţii următorii suctori: Acineta flava. de cele mai multe ori dintre cele mobile. În fig.21.

24.Fig. Aspect de nămol activ ce indică o epurare eficientă a apei reziduale şi o funcţionare corespunzătoare a instalaţiei.23). Acineta şi Podophira Rotiferii (rota: roata. fera: purtător) sunt metazoare pluricelulare cu dimensiuni cuprinse între 40 µm şi 3 mm dar cele mai comune au între 100-500 µm. 7.22. poate fi vizualizat ciliatul Vorticella. aspectului caracteristic precum şi motilităţii lor. mai jos. În centru se poate observa rotiferul Philodina iar lânga el. 7. Fig. 90 . 7. rotiferii sunt foarte uşor de vizualizat la microscop fiind practic cele mai mari organisme prezente în bazinul de aerare (fig. Datorită dimensiunilor lor.

În stânga este prezentat Brachionus iar în dreapta Habrotrocha bidens.25. ele sunt filtratoare active. se poate considera că rotiferii reprezintă cea de-a doua verigă a lanţurilor trofice din biocenoză. Astfel. servind la înlocuirea ciliatelor din biocenozele în care acestea dispar. într-una din situaţiile de pe teren. 7. s-a observat că după ce au dispărut majoritatea protozoarelor datorită acţiunii toxice a unor contaminanţi. totodata ele asigură circulaţia hranei şi a oxigenului în flocoanele prin care îşi croiesc drum. În bazinele de aerare rotiferii joacă un rol important în clarificarea efluentului. ei profitând în această situaţie de lipsa concurenţei la hrana şi de revenirea în parametrii normali a calităţii apei. 91 . Fig. 7. Datorită acestor calităţi pe care le au. deoarece consumă activ bacterii libere. Indivizi de Philodina roseola Nutriţia tuturor rotiferelor întâlnite de autor este bacterivora. Nu trebuie să credem că rotiferii sunt mai rezistenţi la fenol decât ciliatele. 8.Fig.30).26. rotiferele s-au înmulţit enorm – ele constituind principalele animale bacterivore ale instalaţiei (fig.

azotiţi. Deasemeni un rol important îl joacă şi modul în care funcţionează trepta mecanică şi fizico-chimică din cadrul staţiei de epurare acestea precedând treapta biologică. Astfel. nămolul activ poate fi afectat şi de alţi contaminanţi specifici apei uzate de rafinărie în: produsul petrolier. bac terii in ingramadiri % 100 c iliate rotif eri f enol (mg/l) Fenol. etc. Din nefericire acest lucru este uneori imposibil deoarece calitatea apei uzate poate să prezinte fluctuaţii de scurtă durată care nu pot fi depistate întotdeauna. din punctul meu de vedere. de câtre efectul toxic al unor contaminanţi. amoniu. 7. azotaţi. substanţă organică. suspensii. deşi în exemplele prezentate anterior au fost luate în calcul doar sulfurile şi fenolul.27. m g/l 23 80 21 18 60 15 12 40 9 6 20 3 4 8 12 16 20 24 28 32 36 40 z ile Fig. fosfaţi. 92 . Fiecare dintre aceşti factori pot să acţioneze independent sau împreună cu ceilalţi astfel că evaluarea nămolului activ trebuie să se facă luându-se în calcul toate elementele implicate în procesul de epurare.Dispariţia lor este dată însă întotdeauna. Un exemplu în acest sens îl constituie produsul petrolier care apare în bazinul de aerare în urma funcţionării dezastruoase a treptei mecanice şi care are consecinţe dezastruoase asupra nămolului activ. În urma modificării mediului ambiant rotiferii au luat locul ciliatelor în cadrul biocenozei bazinului de aerare Trebuie precizat faptul că modul in care evoluează biocenoza bazinelor de aerare este extrem de complex fiind determinat de foarte mulţi factori.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful