Capitolul II. Limba română vs.

limba moldovenească

II.1.Limba română
Limba româna este vorbita in: România, Republica Moldova, Voivodina, Rusia, Ucraina, Israel, Serbia, Ungaria, Balcani, Canada, SUA, Spania, Italia, Germania Classificare:limbi indoeuropene,italice,romanice,romanice orientale, română . Statut oficial: Moldova MunteleAthos(Grecia) România Voivodina(Serbia); Organizatii internationale: UniuneaEuropeană Uniunea Latină. Reglementata de Academia Romana
vorbitori vorbitori (%) Asia 3,7% 0,1% 250 000 populaţie (2005)

Ţări şi teritorii vorbitoare de limbă română (Românime)

ţară
neoficială:

Israel Kazahstan
1

6 800 000

20 054 14 953 126

Rusia 1 România Moldova 2 Transnistria
3

0,12% 178 000 145 537 200 Europa 91%19 736 517 21 698 181 76,5% 2 588 355 3 383 332 31,9% 1,5% 177 050 29 512 555 500 2 031 992

Voivodina (Serbia)
neoficială:

naţională oficială minoritate naţională minoritate UE

Timoc (Serbia) 4 Ucraina 5 Ungaria
neoficială:

8,2%

58 221

712 050

0,8% 327 703 48 055 439 0,08% 8 482 10 198 315 America 0,2% 0,11% 60 520 32 207 113 300 000 281 421 906

Canada Statele Unite
1 2

Mulţi sunt moldoveni, inclusiv deportaţi Datele se referă la raioanele din dreapta Nistrului (fără Transnistria şi municipiul Tighina) În Moldova, limba se numeşte "moldovenească" 3 Independenţa Transnistriei nu este recunoscută Aici limba se cheamă "moldovenească" şi este scrisă în alfabetul chirilic 4 Împărţiţi oficial în vlahi şi români (v. Evoluţia demografică a românilor din Serbia) 5 În nordul Bucovinei 170 000, Bugeac 78 300, în Transcarpatia 31 800, în teritorile de peste Nistru 48 000.

77

Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească Limba română (sau dacoromână) este o limbă indo-europeană, din grupul italic, făcând parte din subgrupul oriental al limbilor romanice. Printre limbile romanice, româna este a cincea ca mărime după numărul de vorbitori, în urma spaniolei, portughezei, francezei şi italienei. Ea este vorbită în toată lumea de aproximativ 26 de milioane de persoane. Dintre acestea, 20 de milioane se află în România (unde româna este limbă oficială şi, conform datelor din 2002, limbă maternă pentru mai bine de 90% din populaţie). Limba română se bucură de statutul de limbă de stat în Republica Moldova (potrivit Constituţiei „limba moldovenească”,[2] fiind limba maternă pentru 80% din populaţie) şi este una dintre cele şase limbi oficiale ale Provinciei Autonome Voivodina (Serbia). De asemenea este limbă oficială sau administrativă în câteva comunităţi şi organizaţii internaţionale (precum Uniunea Latină sau Uniunea Europeană — de la 1 ianuarie 2007).

Distribuţie geografică

Limba română ca limbă secundară în estul Europei

maternă

peste 3%

1-3%

sub 1%

n/a

Limba română este limba oficială şi naţională în România. Nu este exclus ca însuşi numele ţării să semnifice etimologic aria lingvistică a limbii române, mai degrabă decât România, denumirea administrativă tardivă a Imperiului Roman de Răsărit, apoi a Imperiului Bizantin. În afară de România, limba română se mai vorbeşte în:

• • • •

Republica Moldova, ca limbă oficială, este limba maternă pentru 2,5 milioane de locuitori (redenumită limba moldovenească în anumite cadre oficiale din motive politice, deşi este recunoscută oficial identitatea sa cu limba română ). Provincia Autonomă Voivodina, Serbia, unde este limbă oficială. Ţările vecine României şi Republicii Moldova, şi anume în Ucraina, Ungaria, Serbia (Valea Timocului), şi Bulgaria. Extremele ariei lingvistice româneşti se află la apus în bazinul cursului mijlociu al Dunării (Croaţia, Slovenia, Slovacia şi Polonia) iar la răsărit, dincolo de Nistru. Cea mai mare comunitate de vorbitori de limba română din Asia se găseşte în Israel, unde în 1995 limba română era vorbită de 5% din populaţie. 78

Capitolul II. Limba română vs. limba moldovenească Româna este vorbită ca limbă străină de arabi din Orientul Mijlociu care au studiat în România. Se estimează că aproape jumătate de milion de arabi din Orientul Mijlociu au studiat în România în anii 1980. Prin deportări masive, în special ale moldovenilor din RSS Moldovenească, româna a devenit o limbă minoritară în Azerbaidjan, Kazahstan, Kârgâzstan, Rusia, Tadjikistan şi Turkmenistan. Vorbitori de limbă română se găsesc şi în multe alte ţări occidentale (datorită emigraţiei), precum Italia, Spania, Statele Unite, Canada, Franţa, Germania sau Australia (cf. români). Peste 3 000 000 de vorbitori de română locuiesc legal în Europa şi America de Nord. Româna este una dintre cele cinci limbi în care sunt oficiate servicii religioase în statul monastic Muntele Athos, o regiune autonomă din Grecia, fiind vorbită în schiturile Prodromu şi Lacu.

Româna ca a doua limbă şi ca limbă străină
Folosirea românei ca a doua limbă este întâlnită între minorităţile etnice din România şi Republica Moldova. În cadrul recensământului din 1979, desfăşurat în RSS Moldovenească (aşa cum se numea Republica Moldova pe atunci), aproximativ 4% din populaţie a indicat româna/moldoveneasca ca a doua limbă. Rezultatele eurobarometrului de opinie 64.3/2005, desfăşurat în perioada noiembrie-decembrie 2005, arată că 4% dintre cetăţenii români vorbesc limba română ca limbă străină. Acelaşi sondaj arată că 1% din respondenţii bulgari şi ciprioţi, şi 3% din cei maghiari sunt capabili să desfăşoare o conversaţie în limba română. Româna este studiată şi predată în unele ţări est-europene, în care există comunităţi semnificative româneşti, cum ar fi Serbia (Voivodina), Bulgaria, Ucraina şi Ungaria. Institutul Cultural Român (ICR) organizează încă din 1992 cursuri de vară pentru perfecţionarea cadrelor didactice care predau limba română în aceste ţări. În unele şcoli bilingve, învaţă şi membri ai altor comunităţi etnice decât cea română, studiind româna ca limbă străină (de exemplu Liceul Nicolae Bălcescu din Gyula, Ungaria). Circa 400 000 de evrei vorbitori de limba română din România şi circa 40 000 de evrei din Republica Moldova au emigrat în Israel. Cursuri de limba română ca limbă străină sunt organizate în instituţii de învăţământ din 38 de ţări ale lumii, cum ar fi Spania, Italia, Germania, Olanda, Statele Unite, Mexic, Suedia, şi altele.

Româna pe Internet

Taste româneşti pe tastatura unui laptop Apple MacBook Pro

Chiar dacă limba engleză rămâne predominantă pe Internet, statisticile arată un progres constant al principalelor limbi neolatine (franceza, italiana, portugheza, româna şi spaniola) în reţea. Un studiu realizat de Fundaţia Reţele şi Dezvoltare (Funredes) în colaborare cu Uniunea Latină, arată că între 1998 şi 2005, prezenţa limbilor neolatine pe 79

în timp ce engleza a scăzut de la 75% la 45%. spaniolă sau portugheză. vorbită pe arii relativ largi din Macedonia. Acelaşi studiu arată că există aproximativ 4.22% în 2000 la 0.4 milioane de internauţi românofoni. unde există importante 80 . din grupul italic al familiei de limbi indoeuropene. în România şi Republica Moldova. Este evident că valorile de prezenţă absolută nu constituie un indicator perfect al vigorii unei limbi în cadrul reţelelor. Situaţia celorlalte limbi romanice este prin comparaţie mai bună: prezenţa spaniolei în Internet este de 4. prezentând multe similarităţi cu limbile franceză. Potrivit Ministerului Dezvoltării Informaţionale din Republica Moldova. şi sunt considerate de unii lingvişti a fi chiar dialecte ale aceleiaşi limbi: • aromâna (var. adică 0. înregistrând o scădere dramatică de la 0. Astfel.11% în 2003 (acest fapt se datorează şi anumitor schimbări operate în metodologia de realizare a studiului).5% din populaţia mondială).05 la sută şi a portughezei de 1. Grecia.33 pentru prezenţa ponderată a limbii pe Internet. este deseori numită limba dacoromână.4% din totalul internauţilor. Este general acceptată ideea că limba română a apărut simultan atât la nord cât şi la sud de cursul inferior al Dunării. pentru a o deosebi de celelalte trei limbi romanice de est.md. a italienei de 3.ro şi 7 200 de domenii . Pentru a obţine un rezultat semnificativ. motiv pentru care este considerat redus. la începutul anului 2005. prezenţa limbii române pe Internet era cotată la 0. Tendinţa limbii române a avut un parcurs neregulat. faţă de 0. Limba română vorbită în nordul Dunării. Limba română vs. Bulgaria. a francezei de 4. În anul 1998. Serbia şi România. între luna februarie a anului 2003 şi martie a anului 2005. luând în considerare numărul de vorbitori al limbii române (estimat la 30 de milioane de Uniunea Latină.87 la sută. cu mult înaintea apariţiei triburilor migratoare slave în această zonă. adică aproape o şesime din totalul vorbitorilor de română şi 0. valorile care exprimă prezenţa limbilor pe Internet trebuie adaptate la dimensiunile prezenţei acestora în lumea reală. Albania.Capitolul II. Clasificare şi limbi înrudite Distribuţia vorbitorilor de limbă română ca limbă maternă după ţară Limba română este o limbă romanică. se obţine un coeficient de 0. erau înregistrate 85 000 de domenii .60 la sută. Acest coeficient este mai mic decât 1 în toate cele trei cazuri. limba moldovenească Internet aproape s-a dublat.95 la sută.74 pentru limba spaniolă. italiană.59 pentru limba portugheză sau 0. armâna) sau macedoromâna. care sunt foarte apropiate genetic de aceasta. prezenţa limbii române pe Internet aproape s-a dublat atingând cota de 0. Conform statisticii.17%.15%.

istroromâna. • meglenita sau meglenoromâna. vorbită în câteva sate din nord-estul peninsulei Istria din Croaţia. această ipoteză este însă criticată de majoritatea lingviştilor deoarece nu explică o serie întreagă de caracteristici ale limbii aromâne. Vasile Stati). de învăţământ în limba maternă. Distincţia dintre dialect şi limbă este un subiect controversat în lingvistică. Din acest motiv nu există un consens în privinţa statutului celor patru limbi din grupul de est al limbilor romanice. motiv pentru care asemănarea cu limba română actuală este mai pregnantă. Vitalitatea limbilor înrudite În timp ce limba română prezintă toate însuşirile unei limbi de sine stătătoare cu şanse indiscutabile de a continua să fie transmisă generaţiilor viitoare. susţin că aceste limbi nu sunt altceva decât dialecte ale aceleiaşi limbi. ca de exemplu articolul hotărât enclitic. cu o proporţie îngrijorătoare de vorbitori pasivi în rândul tinerilor. Alţi lingvişti afirmă că este vorba de patru limbi înrudite. lucru care a determinat UNESCO să le includă pe lista limbilor aflate în mare pericol de dispariţie. lucru care a rămas în vigoare în Moldova şi după destrămarea URSS. celelalte trei limbi înrudite se află în diferite grade de pericol de dispariţie: • • Limba aromână se află în cea mai bună situaţie. de un organism de reglementare echivalent Academiei Române. printre care şi majoritatea lingviştilor români. având un număr relativ mare de vorbitori (estimat astăzi la circa 700 000). Situaţia meglenoromânei (vorbită în prezent de un număr mic de persoane. • Toate aceste patru limbi formează aşa-numitul grup estic al limbilor romanice. dar prezentând asemănări evidente cu limba română. Identitatea dintre limba română şi limba moldovenească este recunoscută prin legislaţia moldovenească. Comunitatea de istroromâni se pare că există aici dinainte de secolul al XII-lea. şi foarte adesea influenţat de interese politice. deşi au existat şi voci venite în sprijinul moldovenismului (cf. şi anume aproximativ în secolul al XIV-lea. Se crede că meglenoromâna s-a separat mai târziu decât aromâna. Numeroşi cercetători. ci s-a format independent prin romanizarea unei populaţii greceşti. mai ales din Grecia. susţin teoria potrivit căreia limba aromână nu s-a desprins din limba română. Un mic număr de lingvişti. Originea istroromânei nu este înţeleasă în termenii clasici ai latinităţii post-romane şi continuă să provoace teoreticienii lingvisticii comparate indo-europene. iar o mare parte din vorbitori sunt bilingvi.Capitolul II. Cei mai mulţi lingvişti nu recunosc existenţa acestei limbi ca de sine stătătoare. 81 . „Limba moldovenească” (la aceasta tema revenim mai sus) Varianta românei vorbită în Republica Moldova era numită „moldovenească“ în documentele oficiale ale autorităţilor sovietice. dar separate. Limba română vs. mai ales în Dobrogea. Se presupune că despărţirea dintre limba aromână şi dacoromână s-a produs între secolele al IX-lea şi al XII-lea. limba moldovenească comunităţi aromâne. între 5 000 şi 12 000) şi cea a istroromânei (care are sub 1 000 de vorbitori) este în schimb îngrijorătoare. geografic mult mai apropiată de Italia decât România. vorbită pe o arie relativ mică în regiunea Meglen din sudul Peninsulei Balcanice. dar duce lipsă de acceptarea ca limbă minoritară oficială.

Capitolul II. 82 . Din aceste cauze există mai multe variante de istorie a limbii române. în special a celor scrise. Graiurile limbii române. Limba română vs. din acestea derivând variante de istorie a poporului român. câteodată numite subdialecte. limba moldovenească Harta graiurilor vorbite pe teritoriul României Graiuri Limba română este împărţită în diverse graiuri. în afara românei standard. dar sunt inteligibile între ele. care au diferenţe minore de pronunţie şi vocabular. şi interesele politice. din două motive principale: penuria izvoarelor istorice. includ: • • • • • • • Româna bănăţeană Româna crişeană Româna moldovenească (România) Româna moldovenească (Republica Moldova) Româna maramureşeană Româna muntenească Româna timoceană Istorie Harta Balcanilor cu regiunile locuite de români (vlahi) Istoria limbii române este la fel de controversată ca şi cea a poporului român.

care au fost ocupate militar şi continuu romanizate timp de aproape şase secole (55 î. Această soluţie este bazată pe observaţiile originale ale umanistului Buonaventura Vulcanius. limba dacă. Imperiul Roman a colonizat Dacia într-o perioadă foarte scurtă de timp cu o masă reprezentativă de colonişti veniţi din tot Imperiul. Argumentele pentru această colonizare intensivă sunt în particular legate de dârzenia remarcabilă a apărării dacice. în 106.Capitolul II. al românei în raport cu acela al limbilor vechi celtice. a caracterului lingvistic local. Limba română vs. dar în special de cultură latină (aproximativ 80%). se porneşte în mare măsură de la istoria limbii acestuia. dintre care numai 2% conţineau nume de geto-daci. evident. Acest lucru a determinat existenţa în întreg bazinul Dunării de Jos a unei limbi proto-româneşti. S-a ajuns astfel la o reprezentare infimă a numelor geto-dacice în inscripţiile rămase (au fost studiate aproximativ 4 000 de inscripţii. mai puţin câteva cuvinte păstrate în bagajul curent al limbii române. Hr. faţă de aproximativ 30% ca reprezentare a populaţiei autohtone în alte provincii romanizate). Un argument comparativ adus deseori în discuţie aici este caracterul mult mai latin. din consideraţii socio-lingvistice. care a aruncat în luptă aproape toată populaţia de sex masculin a provinciei. ar fi dispărut. pictice şi scotice din insulele britanice . ca o "lingua franca". Continuitatea Varianta oficială a istoriei limbii române este contestată de varianta continuităţii getodacice în regiune. Hr. Astfel apare o ipoteză care ar explica trăsăturile latine atât de manifeste ale limbii române. cea mai răspândită între istoricii contemporani este aceea derivată din teoria romanizării Daciei. limba moldovenească Este interesant de observat că pentru a impune o variantă sau alta de istorie a poporului. într-un teritoriu relativ întins. se consideră că proporţia militarilor şi administratorilor romani la nord de Dunăre în comparaţie cu un număr foarte redus de vorbitori ai limbii latine culte a împiedicat impunerea acestora din urmă în faţa vorbitorilor de latină vulgară. Romanizarea Varianta oficială a istoriei limbii române. Mai mult. Astfel se poate spune că istoria limbii române este chiar mai disputată şi controversată decât cea a acestui popor. sau istoricului Barthold Georg 83 . Astfel. După încheierea cuceririi romane a Daciei. şi până la retragerea trupelor imperiale la sud de Dunăre din 275. limba română ar continua direct limba dacă. limba originală a provinciei. lăsând în urma războaielor o populaţie decimată. o limbă unică. în aceeaşi arie lingvistică (o limbă din grupul tracic. altele care încearcă doar să rezolve discrepanţele şi improbabilităţile din teoria romanizării complete a Daciei. Această teorie a continuităţii se împarte la rândul ei în mai multe subversiuni . În urma acestei colonizări neobişnuite a unei provincii romane (acest fenomen nu se mai petrecuse niciodată în Imperiu). Există chiar şi o teorie alternativă a originilor limbii române mai vechi decât Imperiul roman însuşi. despre care există date puţine şi intens controversate). bibliotecarului Simon Pelloutier. apoi până la invazia saxonă).430 d. prin existenţa unei îndelungate latinităţi pre-romane în Dacia. Cu toate acestea. Conform acestei variante. .unele mai îndrăzneţe. s-a argumentat că intervalul de 169 de ani nu a fost un timp suficient pentru schimbarea completă. deoarece o concluzie definitivă în acest sens ar duce automat la o concluzie definitivă şi în cealaltă privinţă. comună tuturor dialectelor române. populaţia locală dacică este desigur romanizată.

Series graeca. teoria. Aceasta a fost scrisă cu alfabetul chirilic. deci conservatoare. limba moldovenească Niebuhr. Este interesant de menţionat aici că alte limbi europene foarte vechi. 116. intervenind fiecare punctual. unde daco-româna se confundă cu româna. scris în română. cunoscută drept pelasgică. vorbind doar de subdialecte. sau fino-ugrice) care au parcurs aria lingvistică românească. Primele atestări Cel mai vechi document păstrat. Poate cea mai remarcabilă trimitere va rămâne Patrologiae cursus completus. Doi cronicari bizantini. O primă folosire a alfabetului latin este atestată 84 . Maramureş şi întreaga Transilvanie sunt aproape identice. din sudul Dunării. datând din anul 1521. în care Neacşu de Câmpulung îi scria primarului braşovean despre atacurile iminente ale turcilor. Teofan Mărturisitorul din secolul VI şi Teofilact din Symocatta secolul VII amintesc faimosul episod al expediţiei militare contra avarilor. pentru circa 800 000 vorbitori declaraţi. Bogat ilustrată de enciclopedistul Haşdeu. turcice. Cel mai vechi document păstrat. 1361 editat de JP Migne. este Scrisoarea lui Neacşu de Câmpulung. Alf Lombard a calificat starea de fapt a unicităţii în care se află limba română drept una „fără precedent“.Capitolul II. la fel ca majoritatea scrierilor româneşti din acea perioadă. se află limba dacilor. slavice. în neoliticul îndepărtat. au contribuit la rândul lor. la fel de stabile şi „mereu vii“ ca româna. Limba română vs. dintre care foarte aproape de trunchi. a fost dezvoltată mai ales în monumentalul proiect Etymologicum Magnum Romaniae. o scrisoare din 1521. Banat. Moldova. Există numeroase ediţii şi comentarii ale acestor pasaje care spulberă mitul lipsei de documente istorice ale limbii române vechi. Unitatea lingvistică românească este însă oprită în secolul XI odată cu scăderea influenţei imperiale bizantine şi creşterea rolului slavonei liturgice. (torna. mai aproape ca latina. Aceasta era scrisă cu alfabetul chirilic. graiurile din Muntenia. Pretutindeni la nord de Dunăre. nu au suferit influenţa lexicală slavă cu aceeaşi intensitate ca daco-româna este pus de obicei în legătură atât cu bilingvismul cât şi cu istoria complexă a ţaratelor româno-bulgare. cinci sau opt dialecte principale (bascii au nevoie să o unifice artificial prin normare euskara batua).) fratre. este Scrisoarea lui Neacşu. în evoluţia limbii române. cunoscut sub numele de (re)torna. Maturitatea şi armonia limbii române pot fi puse în legătură cu succesul fenomenal al „patriei comune“ din care s-au răspândit. existând şi relativ puţine regionalisme. Faptul că celelalte limbi romanice de est. vol. col. O caracteristică esenţială a limbii române este lipsa dialectelor. mult controversata Dacie Preistorică. dar şi de istoricul Nicolae Densuşianu în vasta. din 587. Un filolog de reputaţia lui Alexandru Philippide insistă chiar asupra unicităţii limbii române ca limbă fără dialecte. scris în limba română. lăsând însă structura gramaticală „latină“ sau pre-latină aproape neatinsă. pe un teritoriu relativ mic faţă de aria lingvistică românească. prin diversificarea fondului de cuvinte neprincipal. 109. 531. toate limbile indo-europene. Nenumăratele popoarele migratoare (germanice. de exemplu euskara (limba bască) au în zilele noastre.

" De asemenea. Serbia şi Grecia de nord în spaţiul carpatodanubiano-pontic. recent. 85 . si luandu terana d'in pamentu.. Un alt punct de vedere afirmă că aceste cuvinte non-latine (multe cu corespondente albaneze) nu sunt neapărat de origine dacă.." Transliterare: "Sfânt eşti cu adevărat şi preasfânt. multe dintre ele legate de viaţa pastorală (de exemplu: balaur. care foloseşte o versiune arhaică a alfabetului latin: Liturgiariu: "Santu esci cu adeveritu. Dumnedieule. Câţiva lingvişti afirmă că albanezii ar fi daci neromanizaţi. Ca cu dreptate si cu multa sîlintia adeverita. si nu este mesura maretîei santîei tale. a se vedea listă de cuvinte dacice). acesta nu este recunoscut deocamdata ca atare. S-au găsit aproximativ 300 de cuvinte pur româneşti (în toate dialectele) sau cu corespondente în limba albaneză despre care se crede că ar putea fi moştenite din limba dacă. si présantu. şi luând ţărână din pământ. Totuşi.Capitolul II. Iată mai jos un text de la începutul secolului XIX. substratul est-romanic pare să fie o limbă satem. întru paza poruncilor tale. Se consideră că limba dacă era o limbă satem. Că plăsmuind pe om. Chiar daca nu este propriuzis contestat ca fiind primul text in limba romana. un manual scolar ("Omniliar") din secolul XI. Influenţa altor limbi Limba dacă Limba dacă era o limbă indo-europeană vorbită de geto-daci. Căci cu dreptate şi cu multă silinţă adevărată ne-ai adus toate. ne ai adusu tóte. devenind mai târziu poporul român. si dreptu esci intru tóte lucrurile tale. Ca plasmuindu pe omu. şi cu chipul tău cinstindu-l.. asemenea limbii trace. fogaduindui intru padia porunciloru tale. Documentul este in limba romana si scris cu caractere chirilice. şi drept eşti întru toate lucrurile tale. ori o membră a unei subfamilii distincte a limbilor indo-europene. Limba română vs. care au migrat înspre sud. mal. scris după convenţiile alfabetului maghiar la sfârşitul secolului XVI. pusulu ai in raiulu resfaçului. şi nu este măsură măreţiei sfinţiei tale. Dumnezeule. în timp ce limbile paleo-balcanice vorbite în nordul Greciei (limba macedoneană antică) şi Albania (limba iliră) erau mai degrabă limbi centum.. Daca era ori o limbă apropiată limbilor albaneze sau balto-slavice. Se presupune că ar fi fost prima limbă care a influenţat latina vorbită în Dacia. limba moldovenească printr-un document transilvănean. făgăduindu-i.a fost descoperit la Prima Scoala Romaneasca din Scheii Brasovului de catre profesorul Vasile Oltean. pusu-l-ai în raiul răsfăţului. ci ar fi fost aduse pe teritoriul României de păstori romanizaţi care migrau din Albania. si cu tipulu teu cinstindulu. viaţa cea fără de moarte şi moştenirea bunătăţilor tale celor veşnice. însă se ştiu prea puţine despre această limbă. brânză. vieati'a ceea fara de mórte si moscenirea bunatatîloru tale celoru vecinice.

Influenţa slavă a continuat în Evul Mediu. bere < Bier. odată în nucleul lexical (vocabularul popular) şi ulterior ca neologisme. au pătruns în limba română (de exemplu birou. Influenţa slavă se simte atât la nivel fonetic cât şi lexical. multe neologisme împrumutate din alte limbi romanice. prieten). macedoneana. cuvântul popular este un substantiv. glas. S-a estimat că aproximativ 38% din cuvintele româneşti sunt de origine franceză sau italiană. 86 . ochi / ocular). multe cuvinte slave sunt arhaisme şi se estimează că doar 10% din lexicul românei moderne este de origine slavă. buzunar < buzunára. româna a intrat în contact cu câteva limbi apropriate geografic de aceasta: • • • • germană (de exemplu: cartof < Kartoffel. apă / acvatic. şi sârba sunt limbi slave. Alte influenţe Până în secolul al XIX-lea. Celelalte limbi învecinate (toate de sorginte slavă. frig / frigid. Totuşi. Câteva cuvinte de origine latină au pătruns în limba română de două ori. Limbile din această uniune lingvistică aparţin unor subfamilii distincte de limbi indoeuropene: bulgara. care nu se găsesc în celelalte limbi romanice. limba moldovenească Uniunea lingvistică balcanică Deşi cea mai mare parte a gramaticii şi morfologiei româneşti se bazează pe cea a latinei vulgare. cutie < kutu. formarea timpurilor viitor şi perfect. în timp ce au asimilat aproape complet populaţia romanizată sud-dunăreană (vlahi). şurub < Schraube) greacă (de exemplu: folos < ófelos. în special prin folosirea limbii slave bisericeşti în cadrul serviciilor religioase. a făgădui < fogadni) turcă (de exemplu: cafea < kahve. papuc < papuç) Neologisme Începând cu secolul al XIX-lea. De obicei. datorită migraţiei triburilor slave (care traversau teritoriul României de astăzi). precum şi evitarea infinitivului. nevoie. Limba română vs. Este interesant faptul că slavii au fost asimilaţi la nord de Dunăre. până în secolul al XVIII-lea. proaspăt < prósfatos) maghiară (de exemplu: oraş < város. Limbile slave Influenţa slavă a fost prima survenită în timpul formării limbii române. cu excepţia limbii maghiare) au influenţat româna. albaneza este o limbă tracoiliră iar greaca formează propria subfamilie. iar neologismul este adjectiv (de exemplu: frate / fratern. Printre trăsăturile comune în cadrul acestei uniuni lingvistice se numără articolul hotărât enclitic. sincretismul cazurilor genitiv şi dativ. deget / digital. în special din franceză şi italiană. a cheltui < költeni.Capitolul II. Până la 20% din vocabularul limbii române este de origine slavă (a iubi. avion sau exploata). limba română prezintă câteva trăsături specifice Balcanilor.

73% Englezeşti 0.17%. Articolul.18% slava veche o 2.12% ruseşti o 0.85% sârbo-croate o 0. Gramatică Substantivele româneşti se declină în funcţie de gen (feminin. Şt. Sala. precum gem (jam).7% Traco-dace de substrat 0.26% latineşti savante o 3. adică este ataşat la sfârşitul substantivului. M. din care o 9. supin şi participiu).43% Turceşti 0.Capitolul II.33% latineşti moştenite o 22. gerunziu. meci (match). Vocabular Vocabularul reprezentativ (de bază) al limbii române.47% Neogreceşti 1. se acordă în gen şi număr cu substantivul pe care îl determină.07% (în creştere) Onomatopee 0. Bucureşti.95% italiene Formaţii interne 3.71% Procentajul elementului autohton este discutabil. condiţional-optativ şi imperativ şi patru moduri impersonale (infinitiv. masculin şi neutru). număr (singular şi plural) şi caz (nominativ/acuzativ.19% poloneze Germane 2. dativ/genitiv şi vocativ). Articolele au evoluat din pronumele demonstrative din limba latină.12% franceze o 15.66%.al. conjunctiv. Româna are patru conjugări verbale. Româna este singura limbă romanică în care articolul hotărât este enclitic. Aceste cuvinte primesc gen gramatical şi se acordă conform regulilor limbii române. 87 .23% ucrainene o 0. Ed. 1988. manager (manager). p.91% (majoritatea fiind bazate pe etimoane latine) Slave total 14. limba moldovenească Recent au intrat în limbă multe cuvinte englezeşti. mulţi cercetători considerând că ar avea o pondere mai mare (în paralel cu existenţa unor false slavisme şi maghiarisme) circa 2%. interviu (interview).19-79)..96% Maghiare 1. (cf. Verbele pot fi puse la patru moduri personale.19% Origine incertă 2.6% bulgăreşti o 1. et. din care o 30. şi anume (indicativ. asemenea adjectivelor şi pronumelor. Limba română vs. Encicl. situaţia se prezintă astfel: • • • • • • • • • • • Elemente romanice 71. Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice.

/i/. de exemplu prin evoluţia grupării [gn] în [mn] (lat. de exemplu prin evoluţia grupării [kl] în (lat. ua. octo > rom. Principalele schimbări fonetice constau în: • apariţia diftongilor vocalelor e. iau. eo. comnut). ou. Evoluţii fonetice Datorită izolării. cognatus > rom. /e/. ie. chiaro) şi cea dalmată. Există de asemenea patru semivocale şi douăzeci de consoane. limbă lat. uă Triftongi • • cu vocala intercalată între două semivocale): eai. cumnat. În plus. ioi. clarus > rom. oai. exista în româna veche. cera > rom. ioa. după consoane (rar în interiorul cuvintelor) poate apărea un /i/ scurt non-silabic. [b]. eu. terminaţia u surd. ăi. iarbă • consoanele velare ([k]. ital. dar a dispărut cu timpul în limba standard. ei. ceară lat. au. soare • iotacism [e] → [i] lat. semn lat. oi. Limba română vs. ieu. ii. iei. /o/. eau. /ə/ şi /ɨ/. îi. iou. herba > rom. Diftongi • • Diftongi descendenţi: ai. [g]) → consoane labiale ([p]. ău. /u/. dar seamănă întrucâtva cu cea italiană. Un sunet similar. lingua > rom. ia. iu. i. coxa > rom. care se marchează în AFI cu /ʲ/ şi este pronunţat ca o palatalizare a consoanei precedente. o lat. iu. signum > rom. chiar. dalm. oa. îu Diftongi ascendenţi: ea. ui. [m]) lat. io. coapsă • rotacism [l] → [r] 88 . vocalele /ø/ şi /y/ pot să apară în unele cuvinte. La sfârşitul cuvintelor. evoluţia fonetică a românei este diferită de a celorlalte limbi romanice. opt lat. limba moldovenească Sunete Limba română foloseşte şapte vocale: /a/. cu două semivocale în faţa vocalei: eoa.Capitolul II. sole > rom. iai.

episcopul Melchisedec. când limba română a început să fie reglementată oficial. se scria „a urî“. aducând în acest sens argumente şi izvoare de ordin filologic şi istoric. Astfel. deus > rom. Mihail Kogălniceanu. alfabete latine. sfătuit de mitropolitul său. învăţaţii Şcolii Ardelene. Limba română vs. glagolitice. introducând. în Descriptio Moldaviae. Primele documente româneşti. paleo-slave. î şi ç. • • • á se folosea în cuvinte monosilabice de obicei. care era folosită ca limbă de cult şi de cancelarie în spaţiul balcanic în secolele XI . un mare istoric şi cărturar român. Dimitrie Cantemir. după creştinarea bulgarilor. cer • consoanele alveolare [d] şi [t] se palatalizează în [dz]/[z] şi respectiv [ts] înainte sunetelor [e] şi [i] lat. nici „vânt“). La început. au început implementarea alfabetului latin. dar unde etimologic trebuia să apară un i sau un e. Istoric Limba română a fost scrisă în istoria sa cu răbojuri sau vechi „rune“ europene. căci e vorba de o vocală nazală. dar unde etimologic trebuia să apară un a. scrisă în 1716 în limba latină. î se folosea doar în cuvintele în care sunetul î apărea la începutul sau în interiorul cuvintelor. Astfel. care au ajuns până la noi. Domnitorul Alexandru cel Bun. limba moldovenească lat. ó. remarcând originea latină a limbii române. 89 . Cu toate acestea. pentru a deosebi ă de a.Capitolul II. caelum > rom. pentru a împiedica răspândirea catolicismului în ţară. limba română are o ortografie fonemică. la 1838. ar fi poruncit arderea cărţilor şi textelor scrise până atunci cu litere latine. tenem > rom. însă „cantecu“ (fără semn diacritic). Dimitrie Onciul şi alţii au afirmat că limba slavă a fost introdusă în ţările române înainte de Conciliul de la Florenţa. în loc. învăţaţi ca Timotei Cipariu. é. căci e vorba de o vocală nazală. Alfabetul chirilic a continuat să fie folosit până în anii 1860. alfabetul chirilic şi limba slavă. însă „vent“ (nu „vînt“. alfabetul latin folosit pentru limba română avea ca litere cu diacritice următoarele: â. ţine Ortografie În principiu. în afara unei nazalizări. erau toate scrise cu ajutorul alfabetului chirilic. La sfârşitul secolului al XVIII-lea.XVII. Bogdan Petriceicu Haşdeu. afirma că s-a scris cu litere latine până la Conciliul de la Florenţa (1439). Despre epoca şi formele adoptării alfabetului chirilic în scrierea limbii române. în afara unei nazalizări. datorită influenţelor limbii slavone (limba slavă bisericească). â se folosea doar în cuvintele în care sunetul â apărea în interiorul cuvintelor. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea. alfabete de tranziţie şi în final din nou latine. respectiv în secolele XXII. ortografia contemporană prezintă o serie de excepţii de la principiul fonetic. se scria „câtu“. zeu lat. au existat multe păreri contradictorii. greceşti. în revista Alăuta Românească. a susţinut aceeaşi teză.

• • • • • • • • • • • Un a la capăt de cuvânt se citea ă. Mai târziu s-au adăugat alte glife sau litere cu semne diacritice: ă. ceea ce corespunde pronunţărilor bănăţene sau bistriţene. se folosea caracterul y pentru numele de oraşe sau de persoane. che şi chi se citeau ca în ziua de azi. ç. spre a se deosebi de „mana“ (mână). „chip“. k înlocuia uneori qu din latină. ů. însă „tiéra“ (ţară). ç corespundea sunetului ţ. prin cuvinte cu etimologii latine.) Scrierile din acest timp. Principiul ortografic era cel folosit în limba neerlandeză: scriem toţi la fel. fără prea multă grijă de pronunţare. S-au modificat şi regulile ortografice. se scria nn. Crezul primelor sinoade ecumenice.• • Capitolul II. Mai 90 . di se citea z sau dz. „tipu“. „chrestin“. Astfel se scria: „Kiriniu“ (Quirinius). Astfel. ti se citea ţ. „stich“. „chrisantéma“. însă nu şi pentru substantive. atunci când acesta apărea independent de vocala i şi etimologic provenea din c latinesc. „santul mir“. în RSS Moldovenească se folosea o versiune specială a alfabetului chirilic. se scria. cel din 325 de la Niceea. Etimologic. Româna liturgică Anumite cuvinte creştine româneşti (Domn. Pentru a deosebi un ă final (forma feminină nearticulată) de un a final (forma articulată). datorită rolului şcolii ardelene. s-a scos ê. apoi ů. pentru „acum“. sc se scria etimologic. ci. u final. „a mărturisi“. Legea cu privire la folosirea limbilor pe teritoriul republicii (septembrie 1989) a confirmat revenirea la alfabetul românesc pe bază latină. şi cel din 381 de la Constantinopol este rostit până azi neschimbat. însă ch înaintea altor caractere decât e şi i se citea ca în limba latină. Pentru a citi a înaintea unui n. à. s-au scos á. se scria „faça“ (faţă) şi „Ióniçe“ (Ioniţă) datorită formei latine Ioannicius. ḑ. Astfel. Înainte de 1989. dar fiecare pronunţă ca în regiunea sa. Pe urmă. se scria: „Christos“. existau ca în ziua de astăzi grupurile ce. ge. pentru a se deosebi de forma nearticulată „viétia“ (viaţă). ch se scria din motiv pur etimologic. În cele din urmă s-a introdus ortografia fonetică. pentru numele proprii. De pildă. dar totodată: „cirilic“. ş. între limbile romanice. formele scurte ale pronumelui personal în acuzativ se lipeau de cuvântul precedent: „Apoilu intréba. Astfel. mut sau citit. treptat. gi. Uneori. Un an sau in sau en se citea în. „desfătare“. „resfaçu“. limba moldovenească é şi ó apar ca vocale tipic ardelene. ê. regulile de citire erau destul de simple. precum şi diftongii ea şi oa. ţ. se punea un apostrof: „viéti'a“ (viaţa). aveau forme tipice ardelene: „acmu“. „Myra“. În alte regiuni acestea se pronunţă drept diftongi ea şi oa. La fel. se scria: „Cyril“. Limba română vs. corespunzând lui è din limba franceză şi respectiv lui å din limbile nordice. „a ierta“) sunt unice pentru română. ca în siciliană şi corsicană.“ (Apoi îl întreabă. Exemplu: „Bucuresci“. ě. „manna“ (pentru a citi „mană“). În rest.

au îmbogăţit pe mai departe un lexic dogmatic şi liturgic deja foarte amplu. fratre. prin anul 990. Unirea bisericii din Transilvania cu Roma în 1698 a determinat o scindare între termenii liturgici folosiţi în Vechiul Regat (de origine slavă) şi cei folosiţi în Transilvania (de origine latină). tocmai pentru a uşura folosirea limbii române în biserică. limba moldovenească concret. precum şi episcopul de la Muncaciu. însă el a evoluat. Vasile Tarascovici în 1646. limba română liturgică s-a slavizat puternic. Coduri internaţionale SIL şi ISO 639-x Standardul internaţional etnologic ISO 639 conferă limbii române codurile ro (ISO 6391).2. Românii au păstrat . Iată câteva exemple de autori: • • • • • • • • • • • • • • Anonimul care a strigat torna. rum (ISO 639-2/B). Autorităţile moldovene folosesc în unele documente oficiale termenul de „limbă moldovenească” cu referire la limba oficială a ţării. Biblia de la Bucureşti. II. (Georgia caucaziană) Grigore Ureche Mihai Eminescu Bogdan Petriceicu Haşdeu Nicolae Densuşianu Ovid Densuşianu George Murnu Dan Botta Constantin Noica . sau Biblia lui Şerban. torna. citat de Teofilact din Symocatta Autorul anonim al Codicelui Voroneţean Coresi Mitropolitul Dosoftei Mitropolitul Varlaam Mitropolitul Antim Ivireanul.anumite caracteristici ale vechiului rit galic în folosinţă până atunci. îndeosebi în terminologia oficială. Standardul internaţional ISO 639 a atribuit limbii moldoveneşti codurile mol şi mo. el nu a fost niciodată tradus în limba română. De aceea. născut în Iviria. deodată cu limba română. Autori Constantin Noica a elaborat o sinteză vastă şi adâncă a limbii române ca limbaj al filozofiei. şi mai recent ron (conform ISO 639-2/T).Capitolul II. în alte documente sunt folosiţi termenii „limba de stat” sau „limba 91 .în limbă de asemenea . nu există un cod Ethnologue echivalent. Limba română vs. este un monument de limbă română liturgică.Limba moldovenească „Limba moldovenească” este denumirea dată în unele medii oficiale limbii române în Republica Moldova. Rafail Noica Propun să urmărim şi nişte date despre zisa limbă moldovenească. O dată cu introducerea ritului bizantin şi a limbii slavone în cult. diaconul Coresi. pornind de la Rostirea filozofică românească. aici s-a oprit pierderea termenilor vechi romani şi înlocuirea lor cu termeni slavi. Totuşi. Limbii moldoveneşti i-au fost atribuite codurile mo şi respectiv mol. dat fiind faptul că Ardealul a fost primul a fi săvârşit slujbele în limba română. dar anumite cuvinte vechi s-au păstrat în limbajul poporului.

Astfel. Cu crearea noii limbi literare s-a ocupat lingvistul Leonid Madan. susţin că limba moldovenească este pur şi simplu limba română redenumită după criterii politice. idiomul moldovenesc şi româna standard sunt uşor inteligibile. deşi au existat şi voci venite în sprijinul moldovenismului (cf. a micşorat oportunităţile de unificare a vocabularului. în Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova. Istorie Basarabia. a fost parte componentă a principatului (voievodatului) românesc Moldova în timpul Evului Mediu. care sunt limbi dominante la nivel regional în Republica Moldova. Legea din 1989 cu privire la folosirea limbilor pe teritoriul RSS Moldoveneşti. Basarabia a fost anexată de Imperiul Rus (Ţarist). Aici îşi are obârşia teoria unei limbi moldoveneşti diferită de română. datorită influenţei mass-media şi a învăţământului. menţionează identitatea moldo-română realmente existentă. ca o republică autonomă subordonată RSS Ucraineană. În republica separatistă Transnistria. însă. dar există diferenţe de vocabular. Limba română vs. limba moldovenească este co-oficială cu limbile ucraineană şi rusă. care este încă în vigoare conform Constituţiei moldoveneşti. aceeaşi limbă este denumită „română”. multe cuvinte care au devenit arhaisme în România. dar nu a existat niciodată o acceptare unanimă a invenţiilor acestuia de către autorităţile sovietice. prin această teorie URSS încercând să-şi justifice pretenţiile asupra Basarabiei. Articolul XIII al Constituţiei Republicii Moldova o denumeşte „limba de stat“. care au următoarele cauze: • • influenţa limbii ruse şi. Limba este maternă pentru aproximativ 2. Premise La nivel oral. În 1918 Sfatul Ţării de la Chişinău a hotărât unirea cu România.Capitolul II. În regiunea din stânga Nistrului autorităţile sovietice au înfiinţat în 1924 RASS Moldovenească. Clasificarea sa ca limbă de sine stătătoare este puternic contestată. Titlul I.5 milioane de locuitori ai Moldovei (aproximativ 60% din populaţia ţării). De asemenea. Metodele folosite la crearea noii limbi literare moldoveneşti au inclus: • Notarea în scris a tuturor diferenţelor de rostire dintre graiul vorbit al moldovenilor din Transnistria sau Basarabia şi limba română literară. Majoritatea lingviştilor specializaţi pe limba română şi o mare parte a populaţiei Republicii Moldova care vorbeşte limba română ca limbă maternă. 92 . într-o mai mică măsură. Totodată. Totuşi. limba moldovenească română”. regionalismele: faptul că Republica Moldova a fost separată politic de România după cel de Al Doilea Război Mondial. româna standard tinde să se impună şi în Republica Moldova. provincie istorică din care face parte teritoriul actualei Republici Moldova. Ţăranii moldoveni din Transnistria erau în mare parte analfabeţi şi nu cunoşteau limba română literară. iar în Găgăuzia cu găgăuza şi rusa. scrisă în alfabet chirilic şi cît mai depărtată de limba română. a limbii ucrainene. Autorităţile sovietice au încercat să creeze o nouă limbă literară. Vasile Stati). In 1812. au rămas în vocabularul de zi de zi al moldovenilor. câteva cuvinte şi calcuri ruseşti sunt încă utilizate. dar care încă mai sunt folosite în comunităţi restrânse în provincia românească Moldova.

Diferenţele dintre limba moldovenească literară şi limba română constau în: • • • Cuvinte oarecum "oficiale" în URSS: soviet suprem = parlament. autorităţile sovietice au introdus alfabetul chirilic şi noţiunea de limbă moldovenească şi în Basarabia. prin introducerea acestei limbi ca limbă străină obligatorie în ciclul primar de învăţământ – limba rusă este disciplină obligatorie în curriculumul gimnazial. Exemple de neologisme născocite cu acest prilej: unofelnic = monoton. fiind organizate proteste împotriva acestei decizii în Chişinău şi în alte oraşe importante. colhoz = cooperativă agricolă. al poporului) Cazuri relativ rare de folosire a unor forme dialectale: răsărită = floarea soarelui. slovari = dicţionar Născocirea unor neologisme mai ales pentru noţiuni abstracte care lipseau din vorbirea obişnuită a ţăranilor moldoveni analfabeţi. ucaz = decret. iar folosirea alfabetului latin a fost restaurată.• • Capitolul II. sovhoz = întreprindere agricolă de stat Evitarea unor neologisme din română în favoarea unor sinonime care însă se află şi ele în limba română literară. norod = popor (se formase şi adjectivul norodnic = popular. În 1938 alfabetul chirilic a fost reintrodus. constituţia a continuat promovarea existenţei limbii moldoveneşti. În perioada 1932-1938 sovieticii au renunţat la teoria moldovenistă. Această măsură a stârnit un val de indignare în rândul populaţiei majoritare vorbitoare nativă de română. trecându-se la folosirea alfabetului latin şi a limbii române literare.5%) din cei 3 383 332 de locuitori ai Republicii Moldova (fără regiunea nistreană) au declarat limba română ca 93 . Distribuţie geografică Potrivit datelor finale ale recensământului din 2004. soviet sătesc (raional) = consiliu (sfat) local. În 2002 guvernul Moldovei a încercat să dea limbii ruse aceleaşi privilegii ca limbii de stat. dicînd "Plugaru Roş" îşi lunjeşte discusîia dispri orfografia moldovineascî. mai întîi trebui di spus cî sfada merji nu dispri limba moldovineascî. Limba literară moldovenească de după al doilea război mondial a fost practic identică cu limba literară română. Limba română vs. fără însă să se revină la formele extreme de diferenţiere faţă de română propăvăduite în anii '20. 558 508 (16. nefiind specific moldoveneşti: biruinţă = victorie. în broşura "Despre orfografia moldovenească" din 1929). singurcîrmuiri = autoadministrare. dar dispri orfografii. unogîndiri = unitate de idei. După al doilea război mondial. iar teoria limbii moldoveneşti diferită de română a revenit în forţă. de pildă: galstuh = cravată. adicî dispri sămnuirea sunitilor cari sînt în limba jii moldovineascî" (Petru Chior. cu excepţia folosirii alfabetului chirilic şi a câtorva cuvinte diferite. În cele din urmă noile legi au fost suspendate. limba moldovenească a fost declarată limbă oficială a Moldovei (pe atunci încă RSS Moldovenească). amuvremnic = contemporan Exemplu de "limbă moldovenească" din anii '20 (transpusă în alfabet latin): "De-amu vo două luni di zăli. harbuz = pepene verde (lubeniţă) În 1989. comisar al poporului pentru învăţămînt în RSSA Moldovenească. După declararea independenţei Moldovei în 1991. păpuşoi = porumb. taină = secret. O încercare din 1996 a preşedintelui moldovean Mircea Snegur de a schimba numele limbii în română a fost anulată de către parlamentul moldovean. limba moldovenească Folosirea unor împrumuturi din rusă. adepţii alfabetului latin trimişi în puşcării.

4% 22. zilnic. în special înregistrarea răspunsurilor de "moldovean" sau "român" şi de aceea a conclus că o atenţie deosebită va trebui să fie acordată la utilizarea acestor date.5% 23. Academia de Ştiinţe a Moldovei foloseşte termenul de limbă română. Numărul celor care vorbesc româna este mai mare în mediul urban. „limba moldovenească”.8% 72.9% 12. iar în primii ani de democraţie a fost studiată chiar cu manuale din România. raportul între română şi moldovenească este de unu la şapte. limba moldovenească limbă maternă. recensământul moldovean a fost organizat de o manieră profesionistă". Înainte de 19 iunie 2006 majoritatea instituţiilor oficiale moldoveneşti foloseau acelaşi termen. Şeful grupului de observatori ai Consiliului Europei care au monitorizat recensământul. 1 988 540 481 114 1 507 426 % 58.3% limba vorbită de obicei mold. aproape 2 milioane (58.8%) declară că vorbesc. în timp ce 2 029 847 (60%) au declarat ca limbă maternă "limba moldovenească". O hotărâre a guvernului cu privire la modul de 94 . Totodată. inclusiv pe siturile lor web.6% română 558 508 302 857 255 651 % 16. dar totuşi de aproape 4 ori mai puţin decât numărul celor ce declară că vorbesc de obicei "moldovenească". a declarat atunci că şapte din cele zece grupuri de observatori internaţionali au înregistrat un număr considerabil de cazuri în care recenzorii le-au recomandat respondenţilor să se declare moldoveni şi nu români. Acestora li se adaugă şi aproximativ 70 de mii de cetăţeni care se consideră etnici români. Identitate În şcoli. De asemenea 40% din populaţia Moldovei a indicat limba moldovenească ca limbă maternă în mediul urban. Potrivit unui articol al portalului „Moldova Azi“ din 18 mai 2005. dar procentul scade până la 37% în capitolul limba vorbită de obicei. În mediul rural. grupul de experţi internaţionali în recensăminte a declarat că "în general. dar au remarcat că subiectele din chestionare ce ţin de naţionalitate şi limbă au fost cele mai delicate.5% română 554 814 299 815 254 999 % 16. 2 Procentele sunt raportate la populaţia totală (respectiv total urbană sau total rurală) a Republicii Moldova.8% 36. Româna şi moldoveneasca în recensământ Populaţia general urban rural limba maternă mold. Limba română vs. 2 029 847 521 323 1 508 524 % 60% 40% 72. John Kelly. a fost criticat de către reprezentanţii Consiliului Europei. Modul în care s-a desfăşurat recensământul din 2004 la capitolul apartenenţă etnică şi limba vorbită. la capitolul limba vorbită de obicei dintre cele 2 milioane 564 de mii de persoane care se declară etnici moldoveni. ridicând totalul celor care declară că vorbesc româna la peste jumătate de milion (16.4%). unde aproximativ 23% din cei chestionaţi au afirmat că au limba română ca limba maternă şi că aceasta este limba în care vorbesc de obicei. limba se numeşte română.Capitolul II.3% Note: 1 Datele au fost înregistrate la recensământul din 2004 şi au fost publicate în aprilie 2006 de Biroul Naţional de Statistică.2% 12. Alte 475 de mii afirmă că vorbesc româna.

în limba moldovenească şi în limba rusă. Banca Mondială. în mod obligatoriu. 20 iulie 1995). evitând astfel problema denumirii limbii. muntenesc.a.. aşadar o echivalare între cele două este nepotrivită (după Ion Stici. idiomul moldovenesc este de cele mai multe ori asociat celorlalte graiuri vorbite pe teritoriul României. Consiliul Naţional pentru Acreditare şi Atestare. Astfel. un „act de genocid etnic şi cultural”. Vitalie Marin. Limba română vs. Valentin Beniuc. crişean ş. ca ONU. Ion Stici afirma că nicio limbă nu poate avea două denumiri. fapt care constituie un argument irefutabil împotriva existenţei acestei limbi ca limbă de sine stătătoare şi în favoarea punctului de vedere că cele două glotonime sunt pur şi simplu sinonime.Capitolul II. în timp ce fostul preşedinte moldovean. Există şi situri web disponibile doar în limba română (deci care nu au indicatori de limbă) sau care în locul limbii afişează un steag tricolor (uneori cu stema Moldovei). Ministrul moldovean al Învăţământului. „himeric” (Vlad Cubreacov). în cartea sa „Moldovenii în lume”. ci prin adăugarea sintagmei „Româna şi moldoveneasca sunt aceeaşi limbă“.” Totodată. pe care o denumesc „moldovenească”. Agenţia Naţională de Dezvoltare Rurală şi multe altele. Academia de Ştiinţe a Moldovei. În anul 2002. CIA sau Departamentul de Stat al SUA. a declarat că româna şi moldoveneasca sunt una şi aceeaşi limbă. Uniunea Europeană. Unele situri web s-au conformat normei. Cartea sa conţinea o mulţime de neadevăruri şi falsuri. deşi există în continuare situri web care folosesc denumirea de „limbă română” sau abrevieri ale acesteia. implicat şi el în dezbaterea referitoare la glotonimul de „limbă moldovenească”. cuvintele lui Stati despre aşa-numita „limbă moldovenească” sunt de cele mai multe ori calificate drept „himere”. şi că Constituţia Republicii Moldova ar trebui modificată. Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru. termenul de „limbă română” este folosit pentru a denumi limba oficială în Republica Moldova de către diverse instituţii şi organizaţii. Silviu Berejan. Agenţia Naţională pentru Reglementare în Telecomunicaţii şi Informatică. care ştiu mai multe despre etimologia şi dezvoltarea limbii noastre. Agenţia Privatizare de pe lângă Ministerul Economiei şi Comerţului. Din punct de vedere internaţional. Glotonimul de „limbă moldovenească” a primit la rândul său calificative ca „fals” (Nicolae Leahu. Printre siturile web care folosesc în continuare denumirea de „limba română” se numără Ministerul Administraţiei Publice Locale. „un fals ştiinţific”. Eugen Coşeriu). Vasile Stati şi-a exprimat convingerilor ce susţineau existenţa unei limbi moldoveneşti de sine stătoare. de la Grigore Ureche la Miron Costin sau Dimitrie Cantemir. Eugen Coşeriu. Departamentul pentru Migraţie. „artistic” (Moldopres. Gheorghe Mihăilă). ministrul moldovean de Justiţie Ion Morei. în conformitate cu legislaţia în vigoare privind funcţionarea limbilor”. În 1993. Mircea Snegur găsea recunoaşterea a două glotonime pentru o limbă incompatibilă cu adevărul ştiinţific. o „absurditate”. Lui Stati i se părea totodată de neomis faptul că anterior. mulţi autori moldoveni îşi numeau limba moldovenească. 95 . nu neapărat prin schimbarea cuvântului moldovenească în română. Snegur afirma în discursul său din 27 aprilie 1995: „Numele corect al limbii pe care o vorbim este română. iar cei ce nu vor să înţeleagă – să consulte savanţii. preciza că înşişi susţinătorii moldovenismului scriu într-o română îngrijită. zicea: „Am spus nu o dată că noţiunile de limbă moldovenească şi limbă română reflectă unul şi acelaşi fenomen lingvistic în esenţă“. limba moldovenească publicare a informaţiei pe paginile oficiale ale autorităţilor administraţiei publice în reţeaua Internet de la acea dată stipula că „informaţia pe paginile-web oficiale ale autorităţilor administraţiei publice va fi publicată. diferită de cea română. lucruri care i-au atras o mulţime de critici. o „utopie”.

de exemplu „oни приехали в городе” în loc de „в город” (au venit în oraş/sunt veniţi în oraş). În acest sens. Limba română vs. datorat substratului său aromân). a pledat în Conferinţa privind denumirea limbii de stat a Republicii Moldova pentru inexistenţa unei aşa-numite limbi moldoveneşti. În oraşe (cu excepţia Transnistriei. O altă marcă a bilingvismului este penetrarea balcanismelor în limba rusă. „slivchile” (cremele). Unele dintre cele mai impresionante contribuţii în sprijinul identităţii sunt lucrările lui Nicolae Mătcaş. „bulocichile” (chiflele). „sosischile” (cârnăciorii). cercetător ştiintific principal în cadrul Institutului de Lingvistică de pe lângă Academia de Ştiinţe a Moldovei. care ilustrează folosirea construcţiei perfectului după modelul limbilor vest-europene (romanice) în limbile slavice (un fapt asemănător apare în limba macedoneană. româna moldovenească şi rusa sunt folosite într-un raport de 50:50. care apare la substantivele ruseşti terminate în „-чка”. la fel ca şi Coşeriu. чтоб мы работали” (ne permite a lucra/ne permite să lucrăm). scopul suprem al ei constând în a sluji adevărul. a calcurilor de formă şi sens în limba vorbită în Moldova. de exemplu „oб увековечении имя певицы” (despre eternalizarea numelui cântăreţei). Mai rar. De obicei. La sfârşit filologul îşi „justifică“ gestul: „Ştiinţa nu trebuie să se afle la cheremul cutărui sau cutărui conducător sau partid. „leajchile” (bătătoarele). se remarcă nediferenţierea între desemnarea locului (prepoziţional) şi direcţia deplasării (acuzativ). Bilingvism Dialectul moldovenesc îmbogăţit cu elemente de vocabular din limba rusă este preponderent folosit la nivel naţional. reformulează „argumentele“ moldoveniste (aşa încât acestea să sune a texte ştiinţifice). Mătcaş. datele oficiale finale ale recensământului au arătat că doar puţin peste o cincime din vorbitorii de limbă română/moldoveană au indicat româna ca limă maternă.Capitolul II. 96 . deşi dialectul moldovenesc câştigă teren în ultimii ani ca limbă oficială şi limbă vorbită de obicei. cuvântul rus vine declinat după regulile gramaticale ale limbii române. apare folosirea formelor personale în locul infinitivului „позволяет. Elocvente pentru această situaţie. „-вка” printre altele) sunt exemple ca „tapocichile” (pantofii sport). „-жка” (şi analog la cele cu terminaţia „-ска”. printre care şi Comunicarea prezentată la Congresul al V-lea al Filologilor Români. „-шка”. Ulterior. Vocabularul cultural şi terminologia ştiinţifică este aliniat în schimb limbii române. Există totuşi cazuri când o astfel de adaptare la forma de plural a substantivului este greoaie sau chiar imposibilă din punct de vedere fonetic. De remarcat este şi tranzitivitatea acţiunii substantivului. aproximativ 2/3 din cei care şi-au declarat limba maternă ca fiind română sau moldovenească au folosit primul termen. limba moldovenească Academicianul Silviu Berejan. însă rezultatele cu privire la acest subiect au fost puse la îndoială. sau expresii ca „это я тоже имею запланировано” însemnând asta am plănuit şi eu (folosită şi de preşedintele Petru Lucinschi în discursul său din 29 noiembrie 1996). după care desfiinţează teoria moldovenistă. În acest caz. Iaşi-Chişinău. paragraf cu paragraf.“ Conform relatărilor despre recentul recensământ moldovean. cuvântului îi este ataşat un articol enclitic la forma sa rusă de plural. 6-9 iulie 1994. Un fenomen frecvent este folosirea cuvintelor şi construcţiilor ruseşti.

97 . în româna moldovenească era recomandată folosirea lui î din i. Faptul că ortografia oficială reglementată în Republica Moldova impunea folosirea în exclusivitate a literei î se datora faptului că. şi în primii ani de după revoluţie. cu norme de punctuaţie)” (elaborat de Academia de Ştiinţe a Moldovei şi recomandat spre editare în urma şedinţei din 15 noiembrie 2000) în folosirea literelor â şi î. deşi mulţi moldoveni de peste 30 de ani preferă literele chirilice.). Şi în Republica Moldova. şi reprezintă. Din acelaşi motiv. morfologic. după perioada sovietică în care româna era scrisă cu alfabetul chirilic. Academia Română încă nu reintrodusese simbolul â în forma inspirată de ortografia interbelică. Lingviştii Academiei Române au declarat că toate cuvintele moldoveneşti sunt de asemenea cuvinte româneşti. aproape toată populaţia urbană moldovenească cunoaşte alfabetul latin. morfologic. În timp ce în româna standard sunt folosite ambele glife (cu excepţia unor publicaţii care continuă să folosească ortografia de dinainte de 1990).Capitolul II. apărut la Chişinău în anul 1990. servind scopuri politice“. Accente. cu o prefaţă virulentă şi cu scopul declarat de a demonstra că în cele două ţări se vorbesc limbi diferite. cu reguli clare de folosire (a se vedea â şi î). Conform unui studiu AEGEE din 1997. ajungând astfel la cifra de 75 000. Vasile Stati. un promotor al argumentului „moldovenist“. când Academia de Ştiinţe a Moldovei a adoptat alfabetul latin cu ortografia din România. Aceste reacţii academice au fost catalogate ca tendinţe expansioniste româneşti de către Stati. limba moldovenească Diferenţe Ortografie şi alfabet Principala diferenţă de ortografie între cele două variante consta înainte de publicarea „Dicţionarului ortografic al limbii române (ortopepic. a fost pregătit după „Dicţionarul ortografic. ortoepic şi morfologic al limbii române”. În Republica Moldova. morfologic. cuvântul sunt se scria în Moldova sînt. cu norme de punctuaţie)” se aplică Hotărârea Adunării generale a Academiei Române din 17 februarie 1993 privind la revenirea la „â” şi „sunt” în ortografia limbii române. În perioada comunistă. etc. Cu toate acestea în noua ediţie a „Dicţionarului ortografic al limbii române (ortopepic. „Dicţionarul ortografic al limbii române (ortopepic. Timpul. Ion Bărbuţă. care a acuzat guvernul român de aceasta în faţa forurilor internaţionale. Ediţia s-a îmbogăţit cu 25 000 de unităţi lexicale. care. şeful Institutului de Lingvistică din cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Limba română vs. alfabetul chirilic a fost înlocuit de cel latin în 1989. a publicat un dicţionar moldovenesc-român. Ziarul de Garda. publicat la Editura Academiei Române în anul 1982. a descris dicţionarul ca fiind o „absurditate. Decizia de a reforma ortografia pentru a include şi caracterul „â” a fost luată de Academia Română în 1993. în esenţă. la fel cum în România există publicaţii care folosesc vechea ortografie (Academia Caţavencu printre altele). Vocabular În 2003. multe publicaţii de limbă română din Republica Moldova foloseau şi înainte de acest moment â (Flux. cu norme de punctuaţie)” este elaborat pe baza „Dicţionarului ortografic cu elemente de ortoepie şi morfologie”. româna din România folosea la rândul ei aceeaşi ortografie (scrierea cu î din i şi sînt). o ediţie adăugată a acestora. la rândul lui. Totuşi.

Limba standard a fost din nou scrisă cu caractere chirilice şi îmbogăţită cu cuvinte de sorginte rusă. locuitorii erau consideraţi moldoveni. însă ca regulă generală nu foarte strict aplicată. Acest fapt a afectat şi idiomul moldovenesc care trebuia să funcţioneze ca o limbă independentă faţă de limba română. scrisă iniţial cu caractere chirilice – pentru acomodarea populaţiei. cu excepţia nordului inclus în Regatul Poloniei. C. Până la includerea acestui spaţiu în Imperiul Rus la sfârşitul secolului XVIII. În sistemul de învăţămînt pentru minoritatea românofonă se folosea exclusiv "limba moldovenească" scrisă cu alfabet chirilic. a cărei victime au fost „românizatorii”. care niciodată nu s-au considerat moldoveni şi erau recunoscuţi oficial drept români de autorităţile sovietice. iar limba vorbită de ei drept moldovenească. În Transcarpatia (Maramureşul de Nord) românofonii erau recunoscuţi ca având naţionalitate română. În regiunea Cernăuţi populaţia românofonă era împărţită între "moldoveni" şi "români" după criterii nu foarte exacte (uneori în cadrul aceleiaşi familii existau asemenea împărţiri artificiale). După trecerea la alfabetul latin în Republica Moldova. Această dezvoltare a fost întreruptă în anii următori. presă şi publicistică. În Ucraina. până la începerea terorii staliniste. care cerea anularea realizărilor progresive ale societăţii civile. înainte de al doilea război mondial. Limba română vs. iar în partea bucovineană a regiunii era acceptată şi declararea naţionalităţii române. Cernăuţi şi Transcarpatia. Ciobanu. învăţământ în limba română/moldovenească există doar în regiunile Odesa. 98 . alături de milioane de alţi „duşmani ai poporului”. În celelalte regiuni ucrainene unde existau sate româneşti. Această perioadă nu a durat decât până în 1938. li se preda în şcoli "limba moldovenească". limba moldovenească Situaţia din Ucraina În perioada sovietică. În perioada de început a URSS. fapt urmat de adoptarea normei literare limbii române cu alfabet latin. iar mai apoi cu alfabetul latin. toţi românofonii au fost etichetaţi drept moldoveni.Capitolul II. Odată cu formarea în 1924 a Republicii Sovietice Socialiste Autonome Moldoveneşti. au trecut la alfabetul latin şi moldovenii din Ucraina. Până în 1928 s-a dezvoltat limba română. limba română a fost introdusă în educaţie. în scopul sincronizării cu politica de proletcultism a Uniunii Sovietice. astfel: • • • • În regiunea Odesa care cuprinde Sudul Basarabiei şi cele 8 raioane din fosta RASS Moldovenească care în 1940 au fost incluse în Ucraina. politică al cărui principal susţinător era lingvistul Leonid Madan. Inclusiv românilor din Maramureşul de Nord. după o normă construită de I. au existat şcoli moldoveneşti şi în alte regiuni. Noile norme fonetice şi gramaticale. în partea basarabeană a regiunii (fostul judeţ Hotin) românofonii erau declaraţi moldoveni. aşezările s-au aflat sub stăpânirea tătarilor. precum şi neologismele introduse nu s-au bucurat de succes şi au fost eliminate în 1932. cu toate că acestea nu au făcut niciodată parte din Principatul Moldovei. în RSS Ucraineană minoritatea românofonă a fost împărţită între "moldoveni" şi "români" pe baza criteriului geografic. Situaţia lingvistică în stânga Nistrului Aşezăminte moldoveneşti sunt menţionate în stânga Nistrului încă din secolul XVII.

Un an mai târziu. De fapt însă. în şcolile din stânga Nistrului. În general. şi în consecinţă nu primesc fonduri de la autorităţile RMN. Şcolilele româneşti închise au fost apoi redeschise. în vreme ce 3. Republica s-a autodenumit „Nistrenia”. Cu toate acestea. Astfel.Capitolul II. în acelaşi timp ocupând şi teritoriile dintre Bug şi Nistru (care au primit prin extensie numele de Transnistria). 11 200 de elevi învaţă în „limba moldovenească” (cu alfabetul chirilic). În vara lui 2004. România a atacat URSS-ul. conducerea sovietică a renunţat la planurile de introducerea unei limbi de stat bazată pe dialectul moldovenesc. Olivia-Press. Universitatea. dar scrisă încă cu caractere chirilice. Numele de „Transnistria” era folosit în România înaintea izbucnirii celui de Al Doilea Război Mondial. dominantă în mediul urban. motiv pentru care termenul este evitat în zilele noastre. Universitatea de Stat din Tiraspol se află în Chişinău. miliţiile separatiste au început să închidă şcolile din Transnistria în care se preda limba română cu alfabet latin. numele făcea referire la regimul de ocupaţie româno-german asupra teritoriului dintre Nistru şi Bug (cu centrul la Odessa) din perioada 1941-1944. limba română standard scrisă cu alfabetul chiriclic. iar la Tiraspol funcţionează Universitatea Nisteană Şevcenco. 99 . O parte din elevii care au luptat la acea vreme pentru a se putea exprima în limba română şi-au petrectut sărbătorile de iarnă din 2004 în România la invitaţia Ministerului Afacerilor Externe.400 de elevi sunt înscrişi în cele 6 instituţii de învăţământ neguvernamentale în care se învaţă în „limba română” (cu alfabetul latin). urmând ca după mai multe concesii limba română să devină limba standard. iar prestigiul limbii era chiar şi printre ei mai scăzut decât în restul RSS Moldoveneşti. În timp ce deja în 1989 în Basarabia limba era denumită „română”. fără să posede conotaţii speciale. iar părinţii şi elevii care s-au opus au fost arestaţi. care a folosit pentru o perioadă de timp alfabetul latin. Uniunea Sovietică reocupa Basarabia şi ocupa Bucovina de Nord şi ţinutul Herţa. ca parte a Operaţiunii Barbarossa şi a eliberat ţinuturile vremelnic ocupate. fiind introdus şi alfabetul latin. după 22 de ani de la unirea din 1918. Statutul limbii în Transnistria era până în 1989 identic cu cel din Basarabia. autorităţile de la est de Nistru şi-au declarat unilateral independenţa faţă de Republica Moldova şi au adopta rusa. limba de stat în republica separatistă nistreană este rusa. După război. În mass media este folosită şi aşa-numita „moldovenească”. ucraineana şi moldoveneasca ca limbi oficiale. a fost mutată la Chişinău. deşi în mediul cotidian româna avea o importanţă mult mai redusă în stânga Nistrului – o cauză a acestui fapt era şi faptul că moldovenii constituiau doar 40% din populaţie. limba moldovenească În iunie 1940. zona a fost reocupată de URSS în 1944 şi a rămas în cadrul statului unional sovietic până disoluţia acestuia din 1991. în special în capitala Tiraspol. dialectul moldovenesc joacă un rol periferic în mediul din stânga Nistrului. Limba română vs. termenul „Nistrenia” se conformează normei lingvistice româneşti. Potrivit agenţiei de presă oficiale de la Tiraspol. În URSS însă. însă acestea au statut de "şcoli neguvernamentale". Dupa o perioadă numai de 3 ani în care limba şi alfabetul moldoveneşti au fost înlocuite de limba română şi grafia latină.

era recunoscut de către Sfântul Scaun ca "Duce al Moldovei" printr-o scrisoare în care se adăuga că Moldova este parte a naţiunii vlahe (române): dux Moldavie partium seu nationis Wlachie. La Liceul nr. în lucrarea sa De neamul moldovenilor. unde poartă în mod oficial numele de „limba moldovenească”. Muntenia şi ţinuturile ungureşti şi mai notează că. fiul primului domnitor al Moldovei. (10 ore pe săptămână) până în 1863. Marele cărturar Dimitrie Cantemir afirmă în Descriptio Moldaviae (Berlin 1714) că moldovenii vorbesc aceiaşi limbă cu valahii şi transilvănenii. ei îşi numesc limba "românească".3. Trimiteri la o aşa-numită "limbă moldovenească" pot fi găsite în lucrări timpurii precum cea a lui Grigore Ureche Letopiseţul Ţării Moldovei.Capitolul II. Cantemir este primul care introduce ideea că anumite cuvinte româneşti au rădăcini dacice. 1 din Chişinău. deşi oamenii din Moldova se autodenumesc "moldoveni". iar pe la 1835. Miron Costin. Limba română a mai fost acceptată ca limbă de predare în învăţământul public până în 1842. Situaţia limbii vorbite în Moldova înainte de 1812 Domnul Laţcu (aproximativ 1365-1373). limba moldovenească II. Cronicarul polonez Jan Długosz afirma în 1476 că moldovenii şi valahii "au aceleaşi limbă şi obiceiuri". Conform autorităţilor imperiale. afirmă că naţiunea română trăieşte în Moldova.Istoria limbii române în Republica Moldova Invăţătoare şi elevi la o şcoală rurală din Basarabia în perioada interbelică Istoria „limbii moldoveneşti” se referă la istoria limbii române în regiunile istorice şi politice Basarabia şi Transnistria. Rusificarea limbii în Basarabia ocupată de Imperiul Rus În primii ani ai ocupaţiei ţariste de după 1812. valahi şi vlahii transilvăneni. când catedra respectivă a fost desfiinţată. Gradual. s-a acordat un termen de 7 ani în care instituţiile statului mai puteau accepta acte redactate în limba română. la seminarul din Chişinău limba română s-a regăsit printre materiile obligatoriu de studiu. din acest moment statutul ei devenind unul de obiect secundar. alături de limba rusă. iar limba română a foat acceptată ca limbă oficială în instituţiile basarabene. limbii ruse a început să i se acorde o tot mai mare importanţă. peste 95% din populaţia regiunii era românească. nu moldovenească. din 1828 actele oficiale au început să fie publicate numai în limba rusă. unde autorul notează că de fapt această limbă este vorbită de moldoveni. Limba română vs. Astfel. elevii aveau posibilitatea să aleagă studiul uneia dintre următoarele limbi: 100 .

până în 1867 la "Seminarul teologic" şi până în 1871 în şcolile primare din teritoriu. A patra fază: 1871 – 1905 Perioada 1871 – 1905 a fost una de monoglotism oficial în rusă. ţarul a emis un ucaz "Asupra suspendării studierii limbii române în şcolile din Basarabia" deoarece "în Imperiul Rus nu se studiază limbile locale". dar numai ca un subiect separat. În 1872. germană şi greacă până pe 9 februarie 1866. în timp ce limba română era limba majorităţii populaţiei. În această perioadă. Limba rusă a căpatat statut de singură limbă oficială. dar a continuat să fie folosită în învăţământ. iar învăţarea ei urmăreşte alte scopuri". În anii care au urmat imediat anexării Basarabiei. limba română era folosită în special în domeniile administraţiei publice. Prin 1871. Deşi limba rusă avea o poziţie privilegiată. învăţământului public (în special cel religios) şi culturii. a fost interzisă folosirea limbii române în administraţie. studierea limbii române a fost interzisă prin lege. Evoluţia acestei situaţii şi inventarea noii limbi moldoveneşti poate fi împărţită în cinci perioade. După acest moment. Limba română a mai continuat să fie obiect de studiu până în 1866 la "Liceul regional". iar imprimeriile din Chişinău au început tipărirea de carte religioasă în limba română. La Seminarul teologic din Chişinău. oferind următoarea explicaţie: "elevii cunosc această limbă în modul practic. Româna a continuat să fie folosită doar în familie şi între prieteni. când autorităţile imperiale au interzis studierea limbii române. Prima fază: 1812 – 1828 Perioada 1812 – 1828 a fost una de bilingvism funcţional. Cărţile religioase şi predicile de duminică din biserici au rămas singurele forme de manifestare publică a limbii române. Pavel Lebedev a ordonat ca toate documentele 101 . păstrarea limbii şi obiceiurilor naţionale deveniseră foarte importante. A doua fază: 1828 – 1843 Perioada 1828 –1843 a fost una a bilingvismului parţial diglosic. A treia fază: 1843 – 1871 Perioada dintre 1843 şi 1871 a fost aceea a asimilării. aşa cum a fost gramatica româno-rusă Bucoavne a lui Iacob Ghinculov. Româna a fost exclusă din codul civil. Aceasta a fost una dintre perioadele cu cel mai înalt grad de asimilare din Imperiul Rus. Statutul limbii moldoveneşti în timpul stăpânirii ruseşti Situaţia lingvistică din Basarabia din 1812 până în 1918 a evoluat de la bilingvism până la impunerea unei singure limbi oficiale – limba rusă. limba moldovenească română.Capitolul II. deschis în 1813. Până în 1843. înlocuirea limbii române din administraţie a fost completă. Orice folosire publică a limbii române a fost înlocuită cu limba rusă. Limba română vs. a fost publicată o gramatică a limbii române. Au fost publicate manuale bilingve.

Limba română vs. limba moldovenească devine singura denumire acceptată pentru limba vorbită de majoritatea populaţiei băştinaşe. aşa cum se va vedea. A cincea fază: 1905 – 1917 Perioada 1905 – 1917 a fost una a creşterii conflictelor lingvistice. termenul "limba română" apare numai sporadic în corespondenţa autorităţilor şcolare. ca şi milioanelor de români care trăiesc de cealaltă parte a Prutului. care urmăresc să creeze un nou dialect in Basarabia. Direcţiile guvernamentale legate de acest caz. Începuturile limbii moldoveneşti 102 . asemeni lui Arţimovici. afirma că moldoveneasca este valaho-română. scria într-o scrisoare către Ministerul Instrucţiunii Publice ( 11 februarie 1863): "Opinia mea este că va fi greu de oprit populaţia românească din Basarabia să folosească limba din principatele învecinate. A. Din 1913. au numit în mod tendenţios limba majoritară moldovenească. pentru combaterea veleităţilor naţionaliste ale Republicii Moldova. Luminătorul (1908). şi-au dat seamă că dezvoltarea unui dialect diferit de limba vorbită în Principatele Unite nu va fi niciodată o încercare încununată de succes."urărind ţelul îndeplinirii politicii guvernului. 1965). scopul statului ţarist fiind acela al creării unei limbi care să se deosebească cel puţin prin nume de limba română. chiar şi in contextele în care română se folosise întotdeauna până atunci". cât şi la Chişinău. În acelaşi timp. Glasul Basarabiei (1913). Viaţa Basarabiei (1907). fără folos: nu putem sili profesorii să predea o limbă care va muri curând în Moldova şi Valahia..000 de români care trăiesc în Basarabia.Capitolul II. fiind destinată ruşilor care doresc să studieze limba română". Ioan Doncev. (Heitmann. afirma în prefaţă că lucrarea sa doreşte "să ofere celor 800. după această dată. vor fi. Această situaţie s-a dovedit folositoare pentru cei care doreau o separaţie culturală a Basarabiei de România. posibilitatea cunoaşterii limbii ruse şi.. cei mai mulţi funcţionari guvernamentali ţarişti. Deşi se referă la o altă perioadă istorică (cea de după 1991). În 1865.. Heitmann este valabilă şi pentru ce s-a întâmplat la sfârşitul secolului al XIX-lea începutul celui de-al XX-lea: "Teoria a două limbi – română şi moldovenească – a servit atât la Moscova. Cuvînt moldovenesc (1913). Obiectivele ale politicii lingvistice ruseşti în Basarabia s-a schimbat de la interzicerea limbii române la dialectizarea ei. Limbă moldovenească a fost o inveţie a acestor timpuri. Cu toate acestea. Moldovanul (1907). fiind în fapt o acţiune împotriva naţionalismului românesc". În 1905 şi 1906 zemstvele basarabene au cerut reintroducerea limbii române ca "limbă obligatorie de studiu" şi "libertatea de studiere în limba maternă (română)". afirmaţia lui Kl. tiparniţa bisericească din Chişinău a fost închisă din ordinul Sfântului Sinod. Arţimovici. în prefaţa abecedarului său şi a manualului de gramatică. Ştefan Margeală. ori română. mai puternic bazat pe limba slavă. Sfântul Sinod a permis "bisericilor din Basarabia să folosească limba română". care publica în 1827 un dicţionar biligv. în 1882. Totuşi. părinţii nu vor dori ca urmaşii lor să înveţe o limbă diferită de cea pe care o vorbesc în mod curent". au început să apară primele ziare în limba română: Basarabia (1906). iar. unde populaţia românească concentrată poate dezvolta limba bazată pe elementele ei latine. limba moldovenească bisericeşti să fie scrise exclusiv în limba rusă. apărute odată ce redeşteptarea conştiinţei naţionale româneşti... un funcţionar superior al Departamentului Educaţiei cu sediul la Odessa. În mod gradual. care nu sunt bune pentru limba slavă. Deşi anumiţi oficiali. de asemenea.

limba moldovenească Harta României din 1924. Basarabia s-a unit cu România. după cum pare. care urmărea latinizarea alfabetelor limbilor naţionalităţilor mai puţin numeroase. Autorităţile au proclamat că limba vorbită de moldoveni este "limba moldovenească". de exemplu din botanică sau fizică. moldovenii au fost încurajaţi să înveţe limba rusă ca premisă obligatorie pentru accesul la învăţământul superior. Toate aceste acţiuni au dus la proliferarea împrumuturilor lingvistice ruseşti în limba băştinaşilor. În 1918. care fusese folosit pentru scrierea limbii în ultimii 80 de ani a fost înlocuit cu o versiune a alfabetului chirilic. care formează cea mai mare parte a Republicii Moldova din zilele noastre. originaliştii încercau să pună bazele unei limbi literare moldoveneşti bazate pe graiul local. Aceasta era o parte a unei mai vaste campanii în URSS. După 1944. În particular. deportările etnicilor români din Basarabia şi încurajarea aşezării în noua republică sovietică a cetăţenilor din restul URSS-ului. pentru a da regiunii o identitate separată de cea română. Acţiunea se baza pe 103 . a fost anexată de Imperiul Rus în 1812 şi a rămas sub stăpânirea ruşilor până în 1917. Românizatorii şi originaliştii În perioada de existenţă a RSSA Moldoveneşti a existat o dispută între suporterii – "românizatorii" sau "româniştii" – şi oponenţii – "originaliştii" – convergenţei limbilor moldoveneşti şi române. Limba română vs. În perioada sovietică. În februarie 1932. refugierea unei părţi a populaţiei băştinaşe în România.Capitolul II. Pe malul stâng al Nistrului se află RSSA Moldovenească. Ca urmare. Au fost create neologisme pentru acoperirea articolelor tehnice pentru care limba locală nu avea echivalente. care este azi în cea mai mare parte regăsită în Transnistria. Alfabetul latin. autorităţile comuniste au luat în 1924 iniţiativa creării RSSA Moldoveneşti în cadrul RSS Ucrainiene. când Basarabia a ajuns din nou sub stăpânire rusească. (1924 – 1940). a făcut ca în RSS Moldovenească să apară mari comunităţi de rusofoni. Justificarea autorităţilor a fost aceea că. textele ştiinţifice. la un statut social şi politic superior. comuniştii moldoveni au primit sarcina din partea Partidului Comunist Ucrainian să schimbe grafia limbii moldoveneşti astfel încât să se folosească alfabetul latin. în urmă cu 80 de ani. derivată din alfabetul rus. limba fusese scrisă cu alfabetul chirilic. şi care reprezintă partea estică a regiunii istorice a Principatului Moldova. Teritoriul Basarabiei. În Uniunea Sovietică. au devenit de neînţeles pentru neiniţiaţi. România cuprindea la acea dată cea mai mare parte a ceea ce este azi Republica Moldova.

Cu toate acestea. s-a insitat pe o mai rapidă latinizare. atât romanizatorii. care trebuia să fie limba societăţii fără clase – comunismul. limba moldovenească teoria lingvistului sovietic Nicolai Marr. ultimul plan nu a fost pus niciodată în practică. Limba moldovenească în RSS Moldovenească În iunie 1940. s-au străduit în cadrul unor diferite întâlniri internaţionale să obţină recunoaşterea teoriilor desnaţionalizatoare. iar neologismele inventate de ei. până când Stanislav Kosior (Secretar General al Partidului Comunist Ucrainian) şi o delegaţie de comunişti moldoveni au fost primiţi de Stalin – unde. Limba română vs. această declaraţie fiind oficializată printr-o lege a republicii autonome. după 1933.Capitolul II. ca şi teoria aberantă a existenţei a încă unui popor neolatin în răsăritul Europei (ceea ce ar fi implicat existenţa a încă unei limbi romanice – limba moldovenească). Diferiţi reprezentanţi ai lumii ştiinţifice sovietice. interzise. Un an mai târziu. în timpul reabilitării victimelor represiunilor staliniste. ca parte a Planului Barbarossa şi a eliberat ţinuturile vremelnic ocupate. pentru a justifica ocuparea Basarabiei. Mai mult. Uniunea Sovietică reocupa Basarabia şi ocupa Bucovina de Nord şi ţinutul Herţa. 104 . cu scopul final al separării Moldovei Sovietice de URSS". Această directivă a fost sabotată pasiv de "originalişti". cu scopul suprem al convergenţei culturilor moldoveneşti şi română. în acelaşi timp ocupând şi teritoriile dintre Bug şi Nistru (care au primit prin extensie numele de Transnistria). care a exacerbat epurările staliniste. Totuşi. iar gramatica şi vocabularul de bază al limbilor literare română şi moldovenească erau practic identice. România a atacat URSS-ul. născut prin romanizarea separată a dacilor şi a geţilor. În 1956. zona a fost reocupată de URSS în 1944 şi a rămas în cadrul statului unional sovietic până disoluţia acestuia din 1991. rezistenţa la românizare a persistat şi. într-un viitor apropiat. prin care se afirma că discuţiile dintre romanizatori şi originalişti din deceniul al patrulea au fost în mare parte neştiinţifice. după 22 de ani de la unirea din 1918. după cum se afirmă. După Plenara CC al PC al URSS din februarie-martie 1937. Dupa o perioadă numai de 3 ani în care limba şi alfabetul moldoveneşti au fost înlocuite de limba română şi grafia latină. comuniştii moldoveni au emis o declaraţie prin care treceau încă o dată modul de scriere la alfabeltul chirilic. teoriile eliberării poporului moldovenesc de sub jugul otoman de către ruşi. în substrat fiind situaţia din Republica Populară Română. evident sub domnia sovietică. de vreme ce în republică erau foarte puţini lingvişti. In februarie 1938. Motivul invocat de această dată a fost acela că latinizarea a fost folosită de "elementele burghezo . Moldova şi România să fie unite. care postula convergenţa către o singură limbă mondială. Planul de convergenţă al limbilor română şi moldovenească a fost aprobat încă o dată. a ocupaţiei româneşti. cărţile lor distruse.naţionaliste" pentru "îndepărtarea populaţiei moldoveneşti de cele ucrainiene şi ruse. care a proclamat Unirea din 1918. în timp ce diferenţele erau neesenţiale. cât şi originaliştii au fost declaraţi "spioni imperialişti": primii ca"agenţi ai României boiereşti" ("Боярская Румыния"). un număr de "originalişti" reprezentativi au fost întamniţaţi. a trădării naţionale a burghezo-moşierimii moldovene reprezentate în Sfatul Ţării. care urmărea ca. a fost făcut un raport special cu privire la statutul limbii moldoveneşti. istorici sau lingvişti. iar cei din urmă datorită sabotării latinizării alfabetului. au fost ridicate la rang de politică oficială în RSS Moldovenească.

Academia Română a schimbat unilateral ortografia oficială a limbii române. "româna" a fost proclamată limbă oficială. pentru ca. relua practic multe dintre teoriile lingvistice sovietice. În 1996. preşedintele Academiei Moldovei. Când în 1992. La recensământul din 2004. stema naţională). limba moldovenească Revenirea la grafia latină În 1989. Vasile Stati. prin noua constituţie să se revină la denumire oficială din perioada sovietică. Lingviştii Academiei Române au demonstrat că toate cuvintele moldoveneşti din dicţionar sunt şi cuvinte româneşti. La Chişinău. aceea de "limbă moldovenească". în 1994. steagul tricolor albastru-galben-roşu. servind interease politice". Ion Bărbuţă. acesta fiind motivul pentru care rezultatele oficiale ale recensământului oficial au întârziat să fie publicate. iar o treime "moldoveneasca". Stati. Institutul de Lingvistică al Academiei de Ştiinţe a Moldovei nu a făcut schimbări asemănătoare.Capitolul II. versiunea din acel moment al alfabetului român a fost proclamată alfabet oficial în RSS Moldovenească. unde limba oficială se numea în continuare moldovenească. După proclamarea independenţei Moldovei din 1991. a descris dicţionarul ca pe "o absurditate. a acuzat pe membrii celor două academii naţionale de promovarea "colonialismului românesc". române!. În 2003. 105 . o încercare a preşedintelui Mircea Snegur de schimbare a numelui limbii oficiale în "română" a fost respinsă de Parlamentul moldovenesc. o încercare a guvernului de la Chişinău de a acorda limbii ruse statutul de a doua limbă oficială şi de obiect obligatoriu de studiu în şcoli a provocat un val de indignare populară în capitală şi în numeroase localităţi ale republicii. sub motivul că ar încuraja expansionismul românesc. s-a renunţat la această hotărâre. În faţa valului de proteste. a apărut la Chişinău un Dicţionar Moldovenesc-Românesc al cărui autor. presa a afirmat că două treimi din populaţia moldovenească a republicii a declarat că limba lor maternâ este "româna". (alături de alte simboluri oficiale de inspiraţie românească: imnul naţional Deşteaptă-te. Limba română vs. iar cele câteva care nu-şi au corespondent sunt neologisme rezultate în urma rusificării. În 2002.

Cum vedem neamul nemţescŭ suptŭ acéste numere: întăi şi mai ales şi mai de cinste: alamani şi aşa le zic istoriile céle vechi şi turcii. ugrii. ori de pe munte. lăcuitorii ce suntu şi de lége creştinească. de carele scriem. alte nume suntŭ di pre locuri. grecii bogdano-vlah. multe de pre ape vestite. turcii. iară sasii: dachii. al ţărâlor acestora. că ei şi acum zic şi scriu ţara sa rumânească. ori de pe Olt. tartari. ţiltiberii. moscalii. pentru înţelesul numerilor mai lesne neamului şi acestor ţări.De numerile neamului acestor ţări şi de port şi de limba graiului. cărora zic vloh. totŭ din rădăcina cea véche a alamanilor crăngi şi părţi suntŭ. măcară că ne răspundem acum moldovéni. şi cât au trăit pănă la pustiirea lor di pre acéste locuri şi cât au trăitŭ în munţi. adecă 106 . belghii. Tătarii. Ungurii: huni. latinéşte ghermanus. fără alte numere ce suntŭ la streini. galii tot un neam suntŭ. numile care au şi în de sine şi la alte ţări streine şi măcară că nici un neam nu ieste în toată lumea să aibă numai un nume. adecă ochi de şopârlă. noi zicem némţi. adecă doi fraţi. danii. de pre Italiia.De neamul moldovénilor. tot acest nume au ţinut şi ţin pănă astăzi şi încă mai bine munténii decât moldovénii. limba moldovenească II. multe di pre cetăţi mari. că léşii aşa le zic. valios. tot de la streini suntŭ puse acéste numere. Aşa toate neamurile suptŭ multe numere toate suntŭ. franţozii. maghiari. franţozii. iară tot un neam suntŭ. iară acela carile ieste vechiŭ nume stă întemeiat şi înrădăcinat: rumân. de pre numere domnului carile au închinat ţara întăi la turci. după al doilea discălicatul aceştii ţări de Dragoşu-vodă. o seamă de istorici le zicŭ tevtones. Măcară dară că şi la istorii şi la graiul şi streinilor şi înde sine cu vréme. valascos. cum s-au mai poménit. Cum vedem că. Apoi mai târziu. slovaţii. Mai apoi alte numere despărţite ca crăngile dintr-un copaciŭ: şvedzii. Că întăi acestui neam grecii le-au zis savromatis. Aşa hişpanii. poate fi iară di pre Tevton. de pe apa Tartara. ce ştii românéşte?. Limba română vs. muntean. numai unile dintr-însile ţi le-am însemnatŭ. rusii. olah. Aşa şi neamul acésta. italiianii zicu tudesco. masaghetii. de la Roma. Că acestŭ nume. olteani. bolgarii. cu vacuri. de unde au luat. bohemii. Turcii. din ce ţară au ieşit strămoşii lor de Miron Costin Capul al şaselea . saţii. din ce rădăcină şi izvor suntŭ. voloşin. saxonii. de pe vloh. de unde suntŭ începute. în Maramoroş şi pe Olt. Iară streinii şi ţările împrejur le-au pus acestŭ nume vlah. Moldovei şi Ţărâi Munteneşti şi românilor din Ardeal. adecă râmlean. de pe capul lor cel dintăi Osmangic: otomani. portogalii. iară nu întrebăm: ştii moldovenéşte?. carei să află şi acmu la prostime pe supt munte. moldovan. schitii de pe sălbătăcie. léşii. sârbii. molteani. munténilor cara-vlah. di pre capul lor Tevton.Capitolul II. Turhistan. munténilor vlahos. raţii. de unde au luat Mare dovadă neamurilor. osmanlâi. cu primenéle au şi dobândescŭ şi alte numere. polaţii totŭ un neam slovenescŭ suntŭ. Acest nume de la discălicatul lor de Traian.4. Şi acéstea nu toate numerile. Moscalii. de pre locul lor. ci unile dispre capetile céle dintăi a vreunui norod stăpânitoare. al doilea nume: gherman. ca şi românii cei din Ardeal. ne zic bogdani. numele vechiŭ şi mai direptŭ ieste rumân. harvaţii. ieste de pre apa Moldovei. goţii. aşijderea şi de tunsura. nohai. de pe ochi mierăi şi albeneţi. ibării. batavii şi alte ţări mai mărunte. Şi munténilor.

în opinci numai cât. la iunie. de înfăşoară piciorul de la dégite pănă sus. cum suntŭ la nŭoi toamnile. Şi aşa dovedindŭ numele neamului acestuia. ci pune cuvintele a mai vechi de sine istoricilor. şi nu de la sine. cuvintele lui ţi le izvodescŭ: Rumânii de Ardeal. Acestŭ fél de încălţăminte a slujitorilor oşténi era la râmléni. Vedem acum la cerchezi că acest. iar bun de luna lui dichemvrie. Şi măcară şi la noi pre aicea ce ierni suntŭ. împăratul Râmului. La noi de necinste ieste acést fél de încălţăminte acum. adecă părţile carile suntŭ aproape spre miiazănoapte. Caută ce zice de opinci tot acela istoric Topeltin. care purta la oşti. de la némţi vallios. cum ieste la noi la maiu. deşi adaog ori vrémile îndelungate. ieste rumân. Stă dară numele cel vechiŭ ca un teméi neclătit. ca gratia. ţine piciorul la călcăi lega. ce gol piciorul încălţa cu piiele şi cu legături în cruciş. cu aceste cuvinte: Îţi trimitem endromida. ori streini adaog şi alte numere. ci ia un neam de la alt neam porturile cu vréme. alt fel mai departe de peliţă prin peptine tund părul. care au ţinut părţile acéstea de la septentrion. de care aşea dzice: Mă mirŭ cum de doo feluri de tunsuri au luat ardelenii noştri de la râmléni. Şi acestŭ nume vlah de la turci şi de la greci ieste. Aicé ieste locul a pomeni şi de tunsura acia. de la moscali şi de la rusi tot aşa voloşin şi de la unguri olah. ci foarte blânde ierni. Cătră acéstea toate. poartă o haină de la umere pănă peste tot trupul îmbrăcaţi. cum vezi din isto-rici mari şi mărturiia ţărâlor înprejur. unde trăéscŭ moscalii. ne fac mare învăţătură portului de vacurile céle de demult. Ţara Italiei ierni ca acéstea nu are niciodată. puţin nu zicem: sţis romaniţe? pre limba latinească. pe lângă peliţă aproape. pe cum cetim în istoriile céle vechi. să fie omul îmbrăcat în haine franţozeşti. şi mare darŭ au acéle ţări a Italiei. Şi acei tunsuri mai aproape de pieliţă noi dachii o numim schieren. care am apucatŭ eu şi la boieri aicea). anume Alfon-sŭ şi pre Plavt şi pre Ag. Le-au căutatŭ dară acestora oameni mutaţi pre acéste locuri a-şi schimba portul hainelor după vrémea acestor locuri. Ghel.Precum s-au arătat de portul şi încălţămintele opincilor din historicul Topeltin şi iarăşi dintr-însul să arată. adecă a Italiei. ar crăpa de frigŭ. din cuvântŭ în cuvântŭ. ci călduri cuvioase. caută ce scrie de portul rumânilor iscusitul istoric Lavrentie Topeltin din Mediiaşi. de care au scris un Simion Dascal şi mai nainte de dânsul Istratie logofătul. puţin nu ca primăvara. care era de cinste la râmléni şi de vitejie portŭ. strămoşilor lor. că oşténii Râmului nu învăliia în obiiele. Moldovei şi Ţărâi Munteneşti numele cel direptŭ de moşie. carile au scris cărţi de porturile céle vechi limbilor: Féliul încălţămintelor a românilor ieste cu piiéle crudă. tot trupul acoperitŭ. La care schimbarea hainelor face şi locul. la acéstea vacuri. vechiŭ portŭ. Şlice au de pâslă. tătarii. de la léşi voloşin. cum să răspundŭ şi acum toţi acéia din Ţările Ungureşti lăcuitori şi munténii ţara lor şi scriu şi răspundŭ cu graiul: Ţara Românească. acesta nume tot de pe vloh ieste şi vloh ieste italiianŭ. Numai atâta osebire vedem. 107 . care feliŭ de haine pomenéşte un dascal anume Marţialis. carii o ţin o samă şi pănă astădzi: un fel de tunsură mai adâncŭ la tunsură. Şi aşa ieste acestor ţări şi ţărâi noastre. ne trage rândul a pomeni de portul. iară cela din rădăcină nu să mută. au pornitŭ Traian. Şi acéstea ieste portul râmlénilor celor vechi. din care ţări a vlohului. rusii. Care acum portul stătătoriŭ ca numele şi ca limba nu ieste. că să chiema endromida. de fiéştece dobitoc. cât şi vara năduşăli nu suntŭ ca aicea la noi. basne suntŭ. Că întăi la acéste părţi de lume. Limba română vs. limba moldovenească râmlenéşte. toată glezna. Acéstea suntŭ cuvintile acelui istoric. de le caută a face şi îmbrăcăminte trupului. de la franţoji valahos. ai noştri. pe limba noastră deţască cuglă (eu socotesc cu chivere. precum ieste firea ceriului a vreunii părţi de lume. nu mândru. precum scriu unii.Capitolul II. fără număr mulţime de norod şi i-au aşezatŭ în aceste ţări a Dachiei cei vechi. fél de port de încălţăminte pentru sprinteniie ţin. Să fie acest nume vlah de pre Fleac hatmanul Râmului. piste picior învălit bine în obiiele de lână încalţă şi apoi piielea acéia leagă cu curea piste picior.

Precum dar s-au arătat de-plin neamul acestor ţări aşedzate pe aceste locuri de râmleni. sămnŭ slujitorescŭ. vechii romani şi la noi pe urmă. al mieu. sau la început. că dzice Topeltin: În Ardeal dachilor. la ceafă. îngerul. ş-au stremutat. cum mărturiséşte Ovidius: Cantabat moestis tibia funeribus adecă: Cânta trâmbiţă de jelea astrucării. închipuind cum şi ceielalţi vor mérge unde şi cel mortŭ. cei din Ţara Muntenească la locurile Oltului. Şi dzice precum şi un historicŭ ce-i dzic Covaţiiocie au socotit precum graiul de casă a ardelenilor mai mult are în sine însămnarea graiului românescŭ şi lătinescŭ. limba moldovenească iar acesta mai depărtat de peliţă o numim coluen. unde ţelum ei. de unde ieste izvorât. adecă la moarte. la ardeléni. Limba română vs. omul. Şi tot Topeltin dzice: Râmlenilor le placea a rade şi în chipul ceatleului acoperiè cărunteţile sale şi pricină da că la cap din dos. Iar nice unili cuvinte nu suntŭ să nu fie protivnice cu lătinéşte. să bè la ospeţe pentru sănătatea lui. cu care şi scrisoarea de la sirbi o au luat-o. să mutase aceştia de aicè la Maramorăş. trecândŭ munţii. Ciiarcă de aceasta mai pre largŭ la Pliniie. luna-luna şi altete ca acestea: vinumvinul. amestecată sau mai mult stricată cu sârbască. crăii. ca cum ar dzice: mergi. cu plânsuri de mirat şi cuvinte de jele cuprindŭ 108 . a ficiorilor. Şi aşè cum amu dzis. mărgŭ înaintea boierilor cântăreţii şi preuţii. decât a graiului de acmu a italiianilor. şi ieste de la râmléni aceasta. Simion Dascalul şi Istrate logofătul şi acel amăgeu. cu vrémea ş-au schimbat graiul şi s-au amestecat cu slovenescŭ. Şi cu vréme îndelungată. daţescŭ şi cu alte care le-am pomenit dintru Topeltin. de pomenesc la mese sănătăţile domnilor cu păhare pline de băuturi. Rămâne aici rândul a arăta de graiul şi slovele. romanii de supt aceste locuri. le dzicé trimbiţe înaintea osălor. anghelus. aşijderea. cu carei însamnă râmlenii cei de rău făcători. că în chipul cetlăului îşi învăluia capul slujitorii Râmului cu taftă supţire. Misail Călugărul. care întru laudă împăratului Avgustŭ cum vechiŭ obicei au fostŭ ca nărodul giurând pre piedzii cei buni sau nărocirea împăratului. homo. că scrie Dion vestitul historicul. panis-pâne. vechiŭ obiceiŭ. cu ciilalţi historici mărturiséşte şi Topeltin. precum a închina păhar pentru sănătăţile priietinilor ş-a împăraţilor. aşè şi aicè aceiiaş laudă mărturisim. La acestea şi obiceiul ce stă încă într-aceste ţări. acestor ţări de care pomenim. culter-cuţit. să fie capul totŭ slobod de sudori şi în răcoreală la ostenele. Şi aceasta la cei mai de cinste oameni să făcè. care şi pănă astădzi se vede la o samă de lăcuitorii a ţărâi noastre şi-n Ardeal. carii au scris că sămnul acei tunsuri ca un cetlău au fostŭ sămnŭ tălhărescŭ. Cătră acestea adaogim rândul aicè obiceilor meselor şi ospeţelor. aşè şi graiul totŭ de la râmleni izvorât. precum şi astădzi la aceste ţări. a bărbaţilor şi altor rudenii cu bocet nespus mărgŭ după ose. amu după a doa descălecătură de Dragoş-vodă aicè în ţară şi la munténi Negrul-vodă. Că unde dzice lătinéşte: Deus. sau la mijloc sau la fârşit. iar unele stau neclătite. adecă aicè la noi şi la muntèni şi la darea datoriei de opşte. domnii. că noi te vom urma. ce nu strămută şi nu astupă. cumu-i barba-barba. aşè şi graiul romanilor pre aceste locuri cu îndelungată vréme şi răsipă lăcuitorilor. Şi iar tot acel Topeltin dzice: Muierile daţilor osăle părinţilor. Vechiŭ obiceiŭ şi la râmleni. carii să văd că-s vechi ţinute aicè într-aceste ţări şi le ieste de la vechii romani. Vădu-să dar basnele acelor scriitori mai sus pomeniţi. ca-n chip de cunună slujitorească. Acestŭ obiceiŭ şi la némţi şi la unguri. care pustiindu-să de năvala tătarâlor. tundea părul. manus-mena. meus. vestite împărăţii. la astrucări domnilor şi la alţii oameni de cinste. şi graiul. rusască. Vede-se dară că ieste vechiŭ obiceiŭ tunsura aceasta. care aşè dzice: Am dovedit mai sus a fi Italiia pricina descălicării valahilor.Capitolul II. pe urmă viniia cielaltă mulţime. obiceiŭ cu mare petrecere a duce mortul la groapniţa. că limba lor ieste limba vechilor romani. dăţască. noi dzicem: Dzău sau Dumnădzău. fruntea. aşè şi a priietinilor. horvăţască slovenească procâi. Pe această poveste cură şi aflatul slovelor. fronsu. ceriul.

B. a criticat sever pe aceia care susţin existenţa unei "limbi moldoveneşti". în concertul limbilor europene şi al lumii civilizate. de viiaţa romanilor.'" Forurile politice din România şi din Republica Moldova trebuie să asculte glasul raţiunii. Academia Română. este. Într-un comunicat de presă. europarlamentarii PSD au criticat o rezoluţie a Parlamentului European cu privire la regimul de vize pentru cetăţenii Republicii Moldova. inlcuis din fosta URSS. din punct de vedere politic. ori o greşeală masivă. doi renumiţi romanistul R. jazâkoznanija (Probleme de lingvistică) articolul moldovenească. Şi acestea le-am arătat ca şi dintru acéştea să să cunoască niiamul cu obicéiurile că au ieşit de la Râmŭ. dar diferite. spunând că acest concept sfidează adevărul ştiinţific. din punct de vedre strict lingvistic. Academia de la Bucureşti. profesori ai Universităţii din Moscova. "Acum o jumătate de secol. Recent. Scrie Varro în cartea a 4. au trimis revistei Voprosî Cu privire la unitatea de limbă românoîn 1988 în revista Nistru". de cânta la osă. care avea glas mai bun. Academia Română reaminteşte şi de poziţia exprimată de Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova. Bernstein. e o anulare a identităţii etnice şi culturale a unui popor şi deci un act de genocid etnic şi cultural. prezidată de Ionel Haiduc.Capitolul II. Budagov şi slavistul S. Dovezi în favoarea acestei teze n-au existat şi nu pot exista. din punct de vedere istoric şi practic.( ACADEMIA ROMANA) 109 . se spune în "Cei doi savanţi arătau în mod clar că s-au irosit multe forţe şi mult timp pentru a demonstra teza eronată cum că moldovenii şi românii vorbesc limbi romanice înrudite. articol ce a fost publicat abia comunicat. limba moldovenească osăle şi cu glas mare toată viiaţa omenească o plângŭ. reaminteşte că împotriva conceptului de "limbă moldovenească" s-au pronunţat de-a lungul vremii numeroşi romanişti de prestigiu. Iar preşedintele Vladimir Voronin a acordat o serie de interviuri în care critica sever pe aceia din România şi Republica Moldova care neagă existenţa "limbii moldoveneşti". este o absurditate şi o utopie. în care era menţionată "limba moldovenească". în acord cu poziţia Academiei de Ştiinţe.5. "A promova sub orice formă o limbă moldovenească deosebită de limba română. precum aceastaş şi aici în ţară să face şi pănă astădzi şi cu alăute. care declara în septembrie 1994: "Folosirea glotonimului 'limba moldoveneasca' creează o confuzie periculoasă în faţa lumii civilizate şi ne face de ruşine în faţa copiilor noştri şi a generaţiilor care vor veni. II. originar din Basarabia. să apere cu fermitate adevărul ştiinţific şi dreptul românilor de pretutindeni de a avea o limbă unică. ori o fraudă ştiinţifică." spunea regretatul Eugen Coşeriu. Limba română vs." În comunicatul Academiei se reaminteşte şi poziţia exprimată în 1997 de renumitul lingvist Eugen Coşeriu.A. cum cerca muiere.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful