You are on page 1of 1

M-ai făcut să rîd cu chinul tău cu icrele, să te chinui ore întregi cu ele, făceai mîncare pentru o săptămînă în timpul

ăsta, dar înțeleg că pofta era mare, plus ambîțul


Icrele sînt unul dintre cele mai instabile lucruri de preparat, o bună prietenă care deține o pescărie și a făcut la icre la
viața ei cît n-o să facem noi neam de neamul nostru adunați grămadă, are și ea eșecuri, și nu din cauză că nu s-ar
pricepe, ci pentru că și icrele trebuie să colaboreze Dacă sînt prea proaspete, nu e bine, dacă sînt prea vechi, la
fel, de icre congelate, sinceră să fiu, nu am mai auzit să le mai freci după, e bine că ție totuși ți-au ieșit. Eu prefer să
iau de la pescării, la kilogram, dar poate nu-s peste tot găsibile așa, astea ca ale tale se găsesc în supermarketuri.
Icrele de hering, după parerea mea, sînt unele dintre cele mai slăbuțe, alea de crap sînt acceptabile spre bune, iar
alea de știucă sînt excelente.
Rețetele mele personale zic așa: începi cu o lingură-două de icre puse într-un castron, iei o lingură de lemn, pui puțin
ulei de floarea soarelui și începi să le freci, și tot așa pînă se albesc PUȚIN și se cam dublează ca volum față de cel
inițial. La final storc zeamă de lămîie și ceapă foarte-foarte mărunt tocată. Sare își pune fiecare pe felia de pîine cînd
le mănîncă. Nu bag niciodată o tonă de ulei în ele pe principiul ”să fie albe și frumoase”, nu îmi plac nici spumoase,
făcute cu griș, pîine sau apă minerală, nu vreau să fie multe și proaste, vreau să fie puține și bune. De multe ori după
ce le frec mai pun la final și o linguriță de icre nefrecate, tocmai să se simtă bobițele alea cînd le zdrobești în gură.
Prietena mea le începe cu lingura și le termină cu mixerul, la ea e doar din cauză de superstiție începutul cu mîna. Ea
face cantități mari de icre și foarte des, mie, la cît fac eu, prefer să le fac cu mîna, e mult mai ușor să-ți dai seama
dacă sînt pe punctul de a se tăia. Mi s-au tăiat de vreo 2 ori, cred, și le-am pus peste alte icre pe care le-am frecat cu
succes, ca în loc de ulei, dacă înțelegi ce vreau să zic, și sigur înțelegi, că văd că așa ai procedat și tu

Așa deci și prin urmare... Am înțeles că nu trebuie să folosesc apă gazată și nu trebuie să le desărez.
Mi-ar place să fac și să pap icre de știucă, dar asta se va întâmpla în vară când voi veni în țară. Până atunci ne
descurcăm cu ce avem.
Și eu sunt destul de puritană.... Din disperare am pus miez de pâine, altfel doar ulei și zeamă de lămâie.
Și nici nu cred să fi pus mult ulei. Am folosit 200g icre + miezul de la o felie de pâine + zeama de la o lămâie și
jumătate + ulei + o idee de apă gazată = 440g
Încă mai rămăseseră icre întregi, care se spărgeau în dinți.
Producția la hectar deabia a ajuns aseară la cină pentru Fameleon.
De curiozitate m-am uitat pe net să văd cum se traduce icre de știucă în italiană... Caviale di luccio... Și ajunge și prin
Italia de la Mama Rusia la prețuri de caviar, adică pentru un borcănel de 100g undeva între 10 și 15 euro... Mai bine
stau cuminte!