You are on page 1of 9

Lucrarea nr.

DETERMINAREA EXPERIMENTALĂ A REPARTIŢIEI DE


PRESIUNI ŞI VITEZE PE UN PROFIL DE ARIPĂ

4.1 Mişcarea fluidelor în jurul unui profil de aripă.


Coeficientul de presiune

Fie un corp complet imersat într-un curent de fluid uniform,


a cărui viteză constantă în amonte de obstacol se notează cu v 

(fig. 4.1).

Fig.4.1 Acţiunea fluidului asupra unui corp imersat

Acţiunea fluidului asupra corpului se reduce la o forţă

rezultantă F şi un cuplu, M . Forţa F se poate descompune după


două direcţii: una perpendiculară pe direcţia curentului, numită

27
forţă portantă P , şi una paralelă cu direcţia curentului, numită

rezistenţă la înaintare, R .
Un interes deosebit în studiul aripii de avion, al alicelor (de
nave, de avioane), al paletelor turbomaşinilor, îl reprezintă acele
corpuri care au o portanţă mare şi o rezistenţă mică. Ele se
numesc aripi portante şi sunt obstacole profilate de tip cilindric.
Secţiunea unei aripi portante este un profil aero-dinamic sau
hidro-dinamic la care se distinge linia mijlocie sau scheletul, faţă
de care distribuţia de grosimi este simetrică. Partea care vine
prima în contact cu curentul poartă numele de bord de atac, iar
partea opusă, bord de fugă. Partea mai curbată a conturului
poartă numele de extrados, iar cealaltă intrados. Conturul
profilelor se dă de obicei prin coordonate, luându-se ca axă de
referinţă dreapta care uneşte extremităţile scheletului, numită
coardă.
Forma geometrică a profilelor se caracterizează prin
următorii parametrii, puşi în evidenţă în fig.4.2:

Fig.4.2 Parametrii geometrici ai profilelor

28
 curbura sau săgeata maximă, f;
 poziţia săgeţii maxime, xf;
 grosimea maximă, d;
 poziţia grosimii maxime, xd;
 raza bordului de atac, r0;
 unghiul diedru închis de tangentele la bordul de fugă, 2  H .

Introducând o aripă portantă, a cărei secţiune dreaptă este


un profil aero-dinamic oarecare, într-un curent plan nelimitat, de
viteză uniformă, v  , câmpul hidro-dinamic se modifică, liniile de

curent fiind deviate.


Verificarea unui profil din punct de vedere cavitaţional se
poate face determinând repartiţia de presiuni şi viteze în jurul
profilului.
Teoretic, această repartiţie se obţine prin calcule laborioase
şi în limitele unor ipoteze simplificatoare impuse iniţial.
Experimental însă, se poate determina precis şi comod, în
puncte discrete, valoarea presiunii şi a vitezei curentului pe un
profil de aripă plasat într-un curent de aer.
Distribuţia presiunilor pe conturul profilului este determinată
de distribuţia de viteze. În general apar suprapresiuni pe intrados
(unde vitezele sunt mai mici) şi depresiuni pe extrados (unde
vitezele sunt mai mari). Forţa portantă P, care menţine în aer
aripa de avion, rezistenţa R şi momentul rezultant M sunt
exprimate cu ajutorul relaţiilor din Mecanica fluidelor, în care
coeficienţii Cz, Cx, Cm sunt coeficienţii de portanţă, rezistenţă şi
respectiv de moment şi sunt daţi de relaţiile:

29
P
Cz 
 2
 vL l
2
R
Cx  (4.1)
 2
 vL l
2
M
Cm 
 2 2
 vL l
2

unde L este lungimea tronsonului care face parte dintr-o aripă de


lungime infinită.
Ei reprezintă criteriile de similitudine ale mişcărilor în jurul
profilului, având valori egale pentru toate profilele geometric
asemenea.
Coeficientul de presiune este definit prin:
 2 1
C p  (p  p  )  (  v ) (4.2)
2

unde p  şi v  reprezintă presiunea, respectiv viteza curentului

neperturbat. Distribuţia presiunii depinde de unghiul de


incidenţă sau de atac i (sau  ), unghi pe care îl închide direcţia
curentului cu coarda profilului.

4.2 Staţiunea de măsură

Staţiunea de măsură cu elementele componente este


prezentată în figura 4.3: 1-ventilator; 2-fereastră pentru
vizualizare; 3-aripă portantă; 4-şuruburi de fixare; 5-tunel
aerodinamic; 6-clapetă; 7-panou multipiezometru; 8-suporţi
tunel; 9-suport ventilator. Este formată din tunelul aerodinamic 5
în a cărui secţiune de lucru se află aripa portantă 3. Ca urmare a
30
mişcării aerului în jurul acesteia, pe suprafaţa profilului apare un
câmp de presiuni care poate fi măsurat cu ajutorul
multipiezometrului diferenţial acest lucru fiind posibil deoarece
corpul profilat este prevăzut cu orificii legate prin tuburi de
cauciuc la multipiezometrul diferenţial.

Fig.4.3 Instalaţia experimentală pentru determinarea


repartiţiei de presiuni şi viteze

4.3. Repartiţia de presiuni şi viteze pe suprafaţa unei


aripi portante

4.3.1. Repartiţia de presiuni

Dacă aşezăm aripa portantă în zona de lucru a tunelului, cu


priza 1 dispusă frontal pe direcţia vitezei, se obţine:
 aer 2
p1  p    v (4.3)
2

31
şi coeficientul local de presiune devine:
k 1
C p  (p k  p  )  (p1  p  ) , k  1,11 (4.4)

Diferenţele de presiune p k  p  , k  1,11 , sunt măsurate de

piezometrul diferenţial:

p k  p    ap ă  g  ( n 0  n k ); k  1,11 (4.5)

şi permit calculul coeficientului local de presiune:


k 1
C p  (n 0  n k )  (n 0  n1 ) ; k  1,11 (4.6)

4.3.2. Repartiţia de viteze

Pentru determinarea repartiţiei de viteze se aplică ecuaţia lui


Bernoulli pentru mişcarea fără evoluţie a unui fluid ideal în lungul
liniei de curent:

2 2
v p v pk
k
   (4.7)
2g g 2g g

unde k reprezintă una dintre prizele de presiune.


De unde se obţine:
2
k
v  2 1
1  (p k  p  )  (  v  ) (4.8)
2 2
v

Atunci repartiţia de viteze va fi:


1
1 k 2
v k  v k  v   (1  C p ) ; k  1,11 (4.9)

32
4.3.3. Numărul Re al mişcării

Mărimea vitezei v  este determinată din relaţia (4.3) prin:

1
 2 2
v   (p1  p  ) (4.10)
  aer 

1/ 2
  ap ă 
sau v    2 g   (n 0  n1 ) (4.11)
  aer 

în care: apă = 103kg/m3, aer =1,200 kg/m3 pentru o temperatură


de lucru: t = 200C
Fiind date diametrul tunelului aerodinamic, D = 350 mm,
respectiv grosimea maximă, d = 50 mm se pot calcula debitul
ventilatorului şi numărul Re al mişcării în jurul aripii, cu relaţiile:
2
D
Q vent .     v (4.12)
4

1
Re  v   d   (4.13)

unde  este vâscozitatea cinematică a aerului


=1,51416.10-5 m2/ s.

4.4 Etapele de desfăşurare ale lucrării

Încercarea este eşalonată pe următoarele etape:


 Se identifică elementele staţiunii;
 Se verifică dispunerea corectă a aripii portante în zona
de lucru a tunelului;
 Se verifică legăturile dintre prize şi tuburile
multipiezometrului diferenţial şi corespondenţa dintre ele;

33
 Se verifică nivelele lichidului din tuburile
multipiezometrului diferenţial care trebuie să fie în acelaşi
plan orizontal;
 Se porneşte ventilatorul tunelului şi se fixează regimul
de încercare;

 Se citesc nivelele n k ; k  1,11 , în tuburile

multipiezometrului;

 Se calculează coeficienţii de presiune C kp , k  1,11 ;

 Se calculează vitezele adimensionale v k , k  1,11 ;

 Se calculează viteza aerului;


 Se calculează numărul Re al mişcării;
 Calculele se organizează în tabelul cu rezultate;
 Se trasează diagramele în conformitate cu 4.5 .

4.5 Prelucrarea şi reprezentarea datelor

Având datele măsurătorilor se calculează coeficienţii de


presiune şi vitezele adimensionale în punctele de măsură de pe
periferia profilului folosind formulele, constantele şi indicaţiile
date. Valorile măsurate şi rezultatele obţinute se organizează în
tabelul de rezultate.

Se reprezintă grafic repartiţia de presiuni, C kp  f ( l ) , şi

distribuţia de viteze, v k  f ( l ) în jurul profilului.

Distribuţia de presiuni şi viteze pe conturul profilului


corespunde profilului singular şi diferă de cea a profilului
funcţionând într-o reţea de pompă sau de turbină.

34
Pentru un anumit unghi de incidenţă, distribuţia presiunilor
arată minimul absolut în funcţionarea singulară a profilului aero-
dinamic sau hidro-dinamic.
De asemenea, analiza rezultatelor oferă locul unde apare
depresiunea maximă şi valoarea ei în cazul variaţiei unghiului de
incidenţă al unui profil de aripă plasat într-un curent de aer.

TABEL CU REZULTATE:

Punctul n0 nk Cp
k vk v∞ Re

mm mm m/s
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11

35