You are on page 1of 32
CHIMIE CURS NR. 3 1

CHIMIE

CURS NR. 3

2
2

MENDELEEV 1877

5

Coloanele verticale, numite grupe conţin elemente cu proprietăţi fizice şi chimice asemănătoare, care au aceeaşi configuraţie electronică în stratul de valenţă.

Ele sunt notate cu cifre arabe de la 1 la 18, conform

recomandărilor IUPAC din 1986; până atunci grupele principale erau notate cu cifre romane de la I la VIII şi

litera A, iar grupele secundare erau notate cu cifre

romane de la I la VIII şi litera B.

Numărul grupei în care se găseşte un element este egal cu numărul electronilor din stratul de valenţă al atomilor elementului respectiv.

Şirurile orizontale ale sistemului periodic, cuprinzând elementele dintre două gaze rare succesive, se numesc perioade.

Sistemul periodic conţine şapte perioade corespunzătoare celor şapte nivele energetice notate

cu cifre arabe de la 1 la 7.

Numărul perioadei în care se află un element este egal cu numărul de niveluri energetice (straturi) ocupate cu electroni, sau cu valoarea numărului cuantic principal „n” pentru stratul exterior al atomului unui element.

PERIODICITATEA PROPRIETĂŢILOR

ELEMENTELOR

În strânsă legătură

cu

poziţia lor în sistemul

periodic, se constată că elementele prezintă:

1. PROPRIETĂŢI NEPERIODICE DETERMINATE DE STRUCTURA NUCLEULUI:

numărul atomic Z, cu valori de la 1 la 112 masa atomică A, cu valori cuprinse între 1,008 ( 1 H) şi 277 ( 112 Cn).

2. PROPRIETĂŢI PERIODICE DETERMINATE DE CONFIGURAŢIA ELECTRONICĂ A ATOMILOR:

  • - fizice:

-rază atomică -rază ionică -energie de ionizare -afinitate pentru electroni

  • - chimice: -caracter electropozitiv (metalic) - caracter electronegativ (nemetalic) -valenţă -număr de oxidare (N.O.).

1. Raza atomică este jumătatea distanţei dintre nucleele a doi atomi identici, vecini, dintr-o moleculă sau dintr-un cristal metalic.

1. Raza atomică este jumătatea distanţei dintre nucleele a doi atomi identici , vecini, dintr-o moleculă
1. Raza atomică este jumătatea distanţei dintre nucleele a doi atomi identici , vecini, dintr-o moleculă
1. Raza atomică este jumătatea distanţei dintre nucleele a doi atomi identici , vecini, dintr-o moleculă

Atom de He

10

Este o mărime caracteristică fiecărui atom, determinată prin metode cristalografice (difracţie cu raze X), pe baza structurilor cristaline ale combinaţiilor în care se găsesc atomii respectivi.

Este o mărime caracteristică fiecărui atom, determinată prin metode cristalografice (difracţie cu raze X), pe baza

11

În cadrul unei perioade, în grupele principale, razele atomice scad cu creşterea numărului atomic Z.

În cadrul unei perioade, în grupele principale, razele atomice scad cu creşterea numărului atomic Z. Li
 

Li

Be

B

C

N

O

F

Numărul

3

4

5

6

7

8

9

atomic (Z) Nivel 1

2e

2e

2e

2e

2e

2e

2e

Nivel 2

1e

2e

3e

4e

5e

6e

7e

R.A. (A)

1.34

0.90

0.82

0.77

0.75

0.73

0.72

În grupele principale ale sistemului periodic, razele atomice cresc în general semnificativ cu creşterea numărului atomic Z.

Z n R.A. (pm) A Li 3 2 134 Na 11 3 154 K 19 4
Z
n
R.A. (pm)
A
Li
3
2
134
Na
11
3
154
K
19
4
196
Rb
37
5
211
Cs
55
6
225

2. Raza ionică este raza cationului, respectiv a anionului în compuşii ionici cristalini; este dimensiunea relativă a unui ion într-un cristal ionic.

Raza cationului este totdeauna mai mică decât raza atomului din care provine (pierzând electroni, un atom se transformă într-un cation cu aceeaşi sarcină nucleară ca a atomului, care atrage un număr mai mic de electroni, ceea ce are ca rezultat scăderea razei).

2. Raza ionică este raza cationului , respectiv a anionului în compuşii ionici cristalini; este dimensiunea

14

Raza anionului este mereu mai mare decât raza atomului din care provine (acceptând electroni, un atom se transformă într-un anion cu aceeaşi sarcină nucleară ca a atomului, care atrage un număr mai mare de electroni, între care se manifestă şi respingerile electrostatice, fapt ce determină extinderea norului electronic şi deci creşterea razei).

Mărimea razelor ionice variază asemănător cu mărimea razelor atomice.

În cadrul unei perioade, pentru ionii izoelectronici (ioni cu configuraţia electronică identică), atât pentru anioni, cât şi pentru cationi, se constată scăderea razei ionice cu creşterea numărului atomic Z.

Na + Mg 2+ Al 3+ 11p 12p 13p 10e - 10e - 10e -
Na +
Mg 2+
Al 3+
11p
12p
13p
10e -
10e -
10e -

scade raza cationului cu creşterea Z

P 3-

S 2-

Cl -

15p

16p

17p

18e -

18e -

18e -

Mărimea razelor ionice variază asemănător cu mărimea razelor atomice. În cadrul unei perioade, pentru ionii izoelectronici

scade raza anionului cu creşterea Z

În grupă, razele ionilor

cu aceeaşi

creşterea numărului atomic Z.

sarcină cresc cu

Pentru acelaşi element, raza cationului scade cu creşterea sarcinii cationului (raza Fe 2+ este mai mare decât raza Fe 3+ ).

În grupă, razele ionilor cu aceeaşi creşterea numărului atomic Z. sarcină cresc cu Pentru acelaşi element,
În grupă, razele ionilor cu aceeaşi creşterea numărului atomic Z. sarcină cresc cu Pentru acelaşi element,

17

Raze atomice ş i ionice / Å 18
Raze atomice ş i ionice / Å 18
Raze atomice ş i ionice / Å 18

Raze atomice şi ionice / Å

3. Energia de ionizare reprezintă energia consumată la îndepărtarea unuia sau mai multor electroni dintr-un atom izolat în stare gazoasă sau energia absorbită la formarea unui ion pozitiv din atomul liber; se măsoară în electronvolţi (eV).

În perioadă, energia primară de ionizare creşte odată cu creşterea numărului atomic Z. Elementele care au în stratul exterior configuraţii electronice stabile au energii de ionizare mai mari.

În grupe, energia primară de ionizare scade cu creşterea numărului atomic Z, deci odată cu creşterea numărului de straturi ocupate cu electroni şi cu micşorarea atracţiei electrostatice a nucleului asupra electronilor din stratul exterior ca urmare a depărtării de nucleu.

Energia primară de ionizare, kJ/mol

Energia primară de ionizare, kJ/mol Număr atomic 20

Număr atomic

4. Afinitatea pentru electroni reprezintă energia degajată (sau consumată) de un atom izolat în fază gazoasă care acceptă un electron şi se transformă într-un ion negativ, un anion.

Acceptarea a doi sau mai mulţi electroni în configuraţia unui atom se face cu consum de energie.

În perioadă, afinitatea pentru electron creşte, este din ce în ce mai negativă, pe măsură ce creşte numărul atomic Z (excepţie fac elementele grupei 2 şi 18).

În grupe, afinitatea pentru electron scade cu creşterea numărului atomic Z, deoarece electronul se adaugă pe un nivel a cărui distanţă de la nucleu creşte odată cu numărul de straturi.

5. Caracterul electrochimic este o măsură directă a tendinţei elementelor de a forma ioni în soluţie.

Metalele formează ioni pozitivi, prin cedare de electroni, conform reacţiei:

M

n e



M

n

şi prezintă caracter electropozitiv.

Caracterul electropozitiv reprezintă proprietatea atomilor elementelor de a ceda electroni şi de a forma ioni pozitivi.

Metalele sunt ordonate în sensul descrescător al caracterului electropozitiv în seria activităţii metalelor (seria Beketov-Volta sau seria tensiunilor chimice):

Caracterul electropozitiv reprezintă proprietatea atomilor elementelor de a ceda electroni şi de a forma ioni pozitivi.
25
25
25

25

Caracterul electropozitiv al elementelor variază astfel:

-în grupele principale creşte de sus în jos odată cu creşterea numărului atomic Z, deci cu creşterea numărului de straturi ocupate cu electroni,

-în perioade scade de la grupa 1 la grupa 14, odată cu creşterea numărului atomic Z şi cu creşterea numărului de electroni cedaţi.

Cel mai electropozitiv element din sistemul periodic este franciul, Fr, dar pentru este element radioactiv, cel mai electropozitiv element este considerat cesiul, Cs.

Cu cât caracterul electropozitiv al unui element este mai accentuat, cu atât reactivitatea chimică a elementului respectiv este mai mare.

  • - reacţie Na cu apa este violentă la temperatura camerei:

2Na + 2H-OH → 2NaOH + H 2

  • - reacţia Mg cu apa decurge la uşoară încălzire:

Mg + 2H-OH → Mg(OH) 2 + H 2

  • - reacţia Al cu apa decurge la încălzire puternică:

2Al + 6H-OH → 2Al(OH) 3 + 3H 2

28

6.Valenţa reprezintă capacitatea de combinare a atomilor unui element cu atomii altui element.

Se foloseşte conceptul de stare de oxidare (număr de oxidare), care faţă de conceptul de valenţă are avantajul nu face nici o presupunere referitoare la natura legăturii chimice.

Valenţa elementelor este determinată de poziţia lor în sistemul periodic: pentru elementele situate în grupele 1-4, valenţa este dată de numărul grupei, pentru elementele situate în grupele 15-17, valenţa este dată de diferenţa 8-numărul grupei, în timp ce metalele tranziţionale prezintă mai multe stări de valenţă.

30
31
31

Caracterul nemetalic

Afinitatea pentru electroni

Cresterea energiei de ionizare

Tabelul periodic

Cresterea razei atomice

Caracterul metalic