ema- Producerea sticlei

Definitie:

Sticlele sunt un amestec de dioxid de siliciu si silicatii ai diferitelor metale. Sunt materiale

necristalizate (amorfe), cu rezistenta mecanica si duritate mare, cu coeficient de dilatare mic. La

temperaturi mai inalte se comporta ca lichidele subracite cu vascozitate mare. Nu au punct de

topire definit.

Scurt istoric:

Sticla, ca si focul, a fost decoperita intamplator de om. Se spune ca pentru prima data un grup

de fenicieni a produs, fara intentie, cateva bucatele de sticla. Dupa ce au ancorat vasul cu care

calatoreau pe o plaja, marinarii au vrut sa faca focul pentru a pregati ceva de mancare, dar nu

au gasit nicun bolovan pe care sa sprijine vasul de gatit si astfel au pus in loc cativa bulgari de

soda. A doua zi, unul dintre ei a descoperit in cenusa ramasa de la foc niste pietricele lucioase,

care pe vremea aceea nu erau cunoscute sub nici o denumire.Istoricii arata ca in Egiptul Antic au

fost produse primele bucati de sticla de culoare verde maronie printr-un proces chimic complicat

la vremea aceea. In decurs de mai bine de 2000 de ani s-a trecut de la margelele confectionate

din sticla opaca la diverse obiecte de uz casnic.Aceasta metoda de obtinere a sticlei a fost

preluata de romani si dezvoltata, rezultatele fiind uimitoare.De la sticla opaca egipteana s-a

ajuns la una incolora si translucida, fiind folosita pentru diverse ornamente pretioase.Tot in acea

perioada au fost descoperite si cuptoarele in care sticla putea fi incalzita la temperaturi inalte,

obtinandu-se astfel un material aproape lichid, care putea fi prelucrat mult mai usor.In istorie
unul din tipurile de sticla care s-a remarcat prin maestrie si stil este sticla de murano.Numele

vine de la orasul port din Republica Venetiana, in care s-a obtinut pentru prima data acest

material. Datorita faimei produselor faurite, maestrii au dobandit drepturi asemanatoare

nobililor. Tot ei au fost cei care pentru prima data au reusit sa transforme sticla in oglinda. Iar

pana la a se obtine cristaluri, sticla multicolora sau imitatii ale pietrelor pretioase a mai fost doar

un singer pas.Adevarata industrie in acest domeniu a fost dezvoltata insa de catre englezi in

epoca moderna, care au introdus in tot acest proces carbunele, ridicandu-se astfel

rezistenta sticlei.Si cuptorul recuperator de caldura a fost descoperit tot de europeni. Germanul

Friederic Siemens a realizat acest aparat care nu mai mergea pe carbune, ci pe gaz.

Materia prima

Pentru fabricarea sticlei obisnuite se foloseste nisipul de cuart,soda,calcarul,sarea lui

Glauber.Aceste substante se amesteca si se incalzesc pina la 1500 °C.

Proprietati

Dintre cele mai semnificative proprietăţi ale fibrelor de sticlă se enumeră:

– rezistenţa mare la tracţiune (500–15.000N/mm2) – în funcţie de diametrul fibrei;

– rezistenţa la căldură (la 400°C scade rezistenţa până la jumătate, iar între 650–850°C încep să

se înmoaie); nu ard;

– rezistenţă bună la radiaţii;

– fibrele Silica, spre deosebire de cele tip E, au o mai bună capacitate de izolare electrică şi

termică;

– sunt rezistente la agenţii chimici (cu excepţia acidului fluorhidric);

– nu sunt toxice, iar ciupercile şi bacteriile nu le degradează.