DICŢIONAR LITERAR

A
Alegorie – procedeu artistic constând în reprezentarea unor sensuri abstracte prin intermediul unor imagini concrete. Alegoria se realizează prin construirea unui sistem de analogii, de corespondenţe simbolice între niveluri diferite de semnificaţie. Fabula, care se referă indirect, prin intermediul povestirilor despre animale, la comportamentul uman şi la însuşirile omeneşti, foloseşte procedeul alegoriei cel mai adesea într-o manieră transparentă, sensul ei figurat fiind uşor de înţeles. Artă poetică – text în care un autor îşi exprimă, prin mijloace artistice specifice operei literare, concepţia despre creaţie;

a unor materiale sau fragmente de materiale şi obiecte eterogene. locul şi data culegerii. De regulă se menţionează cel de la care a fost cules textul (informatorul). în care cuvintele / semnele sunt dispuse astfel încât să se reprezinte un obiect care constituie tema poeziei. constând în asamblarea. uneori. care creează împreună o operă de artă. fie prin înregistrare audio (şi.În arta plastică modernă colajul s-a impus prin artişti precum George Braque. Pablo Picasso ş. intonaţie etc. dacă asocierea se face doar pe baza sensului. Cuvinte-valiză – este un alt tip de joc de cuvinte. Culegerea textelor folclorice – se face fie prin transcriere manuală. cel mai adesea poetic. vârsta acestuia. ele sunt contopite şi uneori trunchiate. şi video pentru a surprinde gesturile şi mimica).a. Procedeul constă în crearea unui cuvânt nou din contaminarea sau amalgamarea a două cuvinte preexistente. “lipirea” pe un suport.C Calambur – este cel mai tipic joc de cuvinte produs de asemănarea sonoră dintre anumite cuvinte sau grupuri de cuvinte. . înfăţişând şi aspecte ţinând de pronunţie. Reproducerea la tipar a textelor culese se face respectând autenticitatea versiunii înregistrate. Caligrama – este un text. fiind creat prin contopirea substantivelor caligrafie şi ideogramă. coregrafie). Termenul este preluat de la titlul volumului Calligrammes al scriitorului francez Guillaume Apollinaire (1880-1908). când au şi o asemănare fonetică. prin extensie termenul de “colaj” este folosit şi în alte arte (cinematografie. muzică. Colajul – reprezintă un procedeu de compoziţie. Transcrierile ştiinţifice au un grad sporit de fidelitate. Acestea se suprapun parţial.

şi “Eneida” lui Vergilius. urmărindu-se chiar să se producă o cât mai mare compatibilitate semantică ( adesea şi sintactică) cu contextul – ceea ce poate antrena efectul de absurd. E Epopee – creaţie epică de mari dimensiuni. F . înfăţişând. În epoca modernă locul epopeii este luat de roman. epopeea era una dintre speciile literare cele mai însemnate. atribuite lui Homer. într-o perspectivă legendară. Epopei celebre din această epocă sunt “Iliada” şi “Odiseea”. dar şi cu împotrivirea zeilor. în versuri. restul este substituit. cu sprijinul.D Deraiere lexicală – este un procedeu în care este păstrat doar segmentul iniţial al unei sintagme stabile (uneori un singur sunet). În antichitatea greco-latină. fapte eroice îndeplinite de personaje de excepţie.

I Imperfectul jocului – În vorbirea copiilor. Prin imperfectul jocului se sugerează intrarea în spaţiul imaginaţiei. de exemplu “ eu eram zâna. paronimie. sinonimie. imperfectul jocului capătă valoare de prezent sau de viitor. divine etc. În literatură ficţiunea absoarbe. antonimie. Potrivit unor teorii mai recente. “privitor la imaginaţie”) fără existenţă reală. fără putinţă de a decide între o explicaţie supranaturală – intervenţia unor forţe magice. de necrezut. J Jocul de cuvinte – se bazează pe relaţiile lexicale fundamentale: omonimie.Fantastic – (lat. nefireşti care fac cititorul să ezite. “închipuire”. de factură modernă. – şi o explicaţie naturală – vis. Fantasticul de tip folcloric – este bazat pe credinţe tradiţionale. personaje etc. halucinaţii etc. Trecându-se cu ingeniozitate de la un cuvânt la un alt cuvânt cu o . iar tu erai zmeul…”. O plăsmuire complet deprinsă de lumea cunoscută ar deveni de neînţeles. literatura fantastică propriu-zisă. s-ar restrânge doar la acele texte de ficţiune în care sunt înfăţişate lucrurile ciudate. creaţie care prezintă fapte. fictio. Ficţiune – ( lat. “ născocire”) în sens restrâns. phantasticus. imaginare. Ele şi-au pierdut în bună măsură credibilitatea în societatea modernă în care predomină cultura citadină. atunci când este folosit în distribuirea rolurilor într-un joc. într-un grad mai mare sau mai mic elementele din realitate.

de la un sens la altul. Ca şi în cazul “literaturii înalte”.F. – tip de proză narativă care imaginează situaţii şi evenimente ireale pornind de la premise ştiinţifice. tinde să dea o explicaţie unui aspect din realitate. romanul poliţist. efortul acestuia de a înţelege textul citit. Cel mai evident echivalent filmic al literaturii de divertisment îl constituie. romanul de aventuri. literatura de consum solicită într-un grad mai redus atenţia cititorului. Literatură de divertisment – scrieri care au drept scop delectarea cititorului. cu deprinderi de lectură comode. chiar în ce priveşte apartenenţa la aceasta a unor genuri foarte populare precum literatura S. se produce un efect de surpriză.. Temele predilecte ale literaturii S. Graniţele literaturii de consum nu sunt riguros definite. printr-o povestire cu elemente miraculoase. parţial sinonimi: literatura de consum. petrecerea plăcută a timpului liber. telenovelele. lumi ale viitorului sau chiar de a .formă sonoră apropiată. în categoria literaturii de consum figurează deopotrivă operele de bună şi de proastă calitate. romanul sentimental. contactul dintre lumi care nu aveau cunoştinţă una de cealaltă – şi a timpului – posibilitatea de a prevedea. Literatură S. Literatura de consum ţinteşte către publicul larg.F. cu mijloace ştiinţifice. de suspans sau de groază etc. literatură trivială etc. care constituie adesea şi o sursă de umor L Legendă – text în proză sau în versuri care. senzaţional. Considerată mai puţin elaborată şi mai schematică decât “literatura înaltă”. se leagă de explorarea spaţiului – pătrunderea în lumi necunoscute sau considerate până la un moment dat inaccesibile.F. Se folosesc pentru această noţiune diferiţi termeni. în ziua de azi. paraliteratură.

Într-un sens mai larg. Meşterul Manole etc. literatura S. în expresia „om fără inimă” termenul subînţeles – „sensibilitate”.). de exemplu (oglinda. M Metonimie – figură de stil constând în înlocuirea unui termen prin altul pe baza relaţiilor concrete dintre lucrurile pe care aceştia le denumesc (dintre parte şi întreg.). mănuşa etc. mitul este o “istorie sacră” (Mircea Eliade). origine şi produs etc.credinţa în posibilitatea de a reuşi prin forţe proprii etc.F. despre evenimente petrecute în timpuri străvechi. acestea au fost treptat asimilate ficţiunii literare. având ca personaje zei sau eroi de origine divină. în sens restrâns. Mit – noţiune controversată ce desemnează. care se bazează pe modele larg răspândite de înţelegere şi de apreciere a existenţei: “mitul progresului” – credinţa în mersul ascendent al civilizaţiilor -.). posesor şi obiect posedat.). În acest sens. Motiv literar – în compoziţia unui text: unitate minimală care ajută la conturarea temei. un personaj (Prometeu. După originea lor. (science-fiction. şapte. Prin desacralizarea miturilor. ştiinţifico-fantastică) este numită şi literatură de anticipaţie. dar încă nerealizate. doisprezece etc. „bunătate” – a putut fi înlocuit pe baza concepţiei că inima ar fi în locul în care se nasc sentimentele. o naraţiune considerată la origine ca fiind adevărată. “mitul self-made man” . Pentru că se bazează pe ipoteze încă neconfirmate sau pe considerarea drept realităţi a unor invenţii tehnologice teoretic posibile. se poate de asemenea vorbi de “mituri moderne”. De exemplu.le “vizita”. epice sau dramatice. iar după gen pot fi lirice. motivele pot fi culte sau folclorice. călătoria în timp etc. un număr simbolic (trei. figurat. .

o naraţiune. deformează faptele prezentate. a unor proverbe etc. adesea dialogat. Oraţia – este o specie lirică în folclorul obiceiurilor. De exemplu: “ S-a rupt drumul în mijlocul carului. care însoţeşte ceremonialul căsătoriei. cel care comunică. Narator necreditabil – narator care. . astfel încât nu mai poate fi “crezut” de cititor în tot ce spune.” O Omonimia – este relaţia dintre două sau mai multe cuvinte identice ca formă. din diverse motive. Nonsensurile – sunt un tip de jocuri de cuvinte bazate pe asocierea voit absurdă a cuvintelor.N Narator ( sau povestitor) – cel care narează sau povesteşte nişte întâmplări reale sau imaginare. având adesea etimologie (origine) diferită. oral sau în scris. Unele se obţin prin substituire – sau chiar permutare – în interiorul unor unităţi frazeologice. text versificat şi. însă diferite ca sens.

adică pe relaţia de paronimie. de regulă. din cel administrativ sau din cel caracteristic literaturii. cuprinzând. care prezintă sau recomandă opera respectivă. lămuriri privitoare la acesta. ceea ce derivă din diversitatea ariei tematice abordate. Foarte multe jocuri de cuvinte se bazează nu pe identitatea absolută. Prefaţa – este un text care precedă o operă. Paronimele –sunt două sau mai multe cuvinte asemănătoare ca formă. Aceste elemente provin din limbajul ştiinţific. . Ea poate să aparţină autorului sau unui specialist. conţinând elemente care nu îi sunt neapărat specifice.P Palimpset – pergament sau papirus de pe care s-a şters scrierea iniţială. şi pe care se văd încă urmele vechiului text. “a doua fotografie cu oameni mici”. ci pe asemănarea dintre formele unor cuvinte. Stilul publicistic – este neunitar (eterogen). De exemplu: “povestea mea”. dar având sensuri diferite. pentru a se putea utiliza din nou. din cauza diversităţii tipurilor de texte. Trăsăturile dominante ale stilului publicistic sunt: * varietatea şi bogăţia vocabularului. S Sintagma – este o unitate sintactică formată dintr-un anumit cuvânt şi determinaţii acestuia. “cântă la pian” etc.

îl au titlurile. * accesibilitatea limbajului. Se pot identifica numeroase teme care apar frecvent în literatură: copilăria. viaţa de zi cu zi. expunerea unei opinii privitoare la un anumit eveniment social. prietenia. călătoria etc. fraţii noştri de peste Prut (românii din Republica Moldova). politic. pe teme variate: comentarea pornind de la un text. în linii mari în text). Tema – reprezintă ideea centrală la care se referă un text (“ despre ce este vorba”. cultural etc. a unei idei. * folosirea unor clişee. T Tabletă – specie literar-publicistică de dimensiuni reduse . perla litoralului românesc (Mamaia) etc.. depinzând de nivelul de . ilustraţiile sau imaginile. un rol important în acest sens. de exemplu: oraşul din Bănie (Craiova).Tableta poate avea note critice sau poate fi o evocare cu aspecte lirice. sentimentale. * amestecuri de limbaje. subtitlurile. * folosire neologismelor şi chiar introducerea unor unităţi lexicale noi. De multe ori identificarea temei unui text este relativă. * utilizarea unor procedee menite a stârni curiozitatea publicului. explicabilă prin categoriile diverse de public-ţintă.* folosirea limbii literare. interogaţiile şi exclamaţiile. comentarea unui fapt divers. chiar dacă formulările tipice limbajului cotidian sunt destul de frecvente. atitudini. dragostea.

Textele publicistice – din presa scrisă şi audio-vizuală. Verosimilis. interviuri. “ asemănător adevărului”) termenul desemnează. şi cu posibilităţi reduse de variaţie gramaticală. În funcţie de gradul de solidaritate dintre cuvintele care o alcătuiesc. relatări. e numită locuţiune. U Unitatea frazeologică ( sau îmbinarea fixă de cuvinte) – este o sintagmă cu sens unitar.) sau chiar de interpretarea textului în cauză. reportaje etc. să îşi găsească o locuinţă etc. ceea ce poate fi crezut. culturale. cronici sportive.generalitate la care se face această operaţie ( de exemplu “dragostea” sau “dragostea neîmplinită”. “oraşul” sau “oraşul de provincie” etc. Text utilitar – text care îl ajută pe cititor să îndeplinească o acţiune concretă (să aleagă mijlocul de transport care îi convine. expresie etc. uneori. Unele reproduc informaţii propriu-zise. să monteze un dispozitiv. altele îmbină informaţia cu o prezentare / comentare a acestei. articole. V Verosimil – ( lat.). ceea ce. ceea ce . de obicei expresiv. editoriale. să îşi trateze o boală. sunt de tipul variate: ştiri. să îşi îngrijească grădina. presupune şi o anumită implicare subiectivă a autorului. în sens larg.

e plauzibil. conform cu realitatea. la situaţiile înfăţişate etc. comportamentul lor.). înţelesul termenului a variat De-a lungul epocilor în privinţa a ce anume poate fi considerat credibil şi ce nu într-o operă literară ( privitor la trăsăturile de caracter ale personajelor. Cu referire la literatură. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful