You are on page 1of 658

C A Z A Ν TJ' ,< c

··

..ύ j
1·;* W C C£ CUmillD 1« SKE

: “Ί r EVANGELllLE TiLCUlTE ALE DUMINICILOR


-■ 'r4 DE PRESTE AN

^1ou
‘M
Is CAÎINIILEMW\'ARIjir[ PEAZmiLORΐΜ Τ φ ί .'4%i
'/λ
^ *I 1^ AtJC

SFIMŢILOR CELOR DE PEESTE HS Κί


Ir < τιρ Α π ιτ κ 'Λ\
Ja kllimulwe IMenlul ie etiMtw h'
yi
O^WXiOZ. X
a Cs UntcnTiaUm sentalol |i ladnptUonlsl SSaod >1
-
■’< SfiaUl BlMiiel Crtodexa A itooibl* Bon i m

-■'. I Oişt nb te» Ia ImîiD k tlliu


Ş· irta « fviob'

i" i

";]3

tUm-IMoem/la VirţUm· MM^rinyO.


IMUH.
;i

3 '"v 'IS·
- ------ crrr.■', im 'nimu. ii --/ .■
·*.-·
/ .
r

În a i n t e c u v In t a r e
CATRE d r e p t m Ar i t o r u l c e t i t o r .

frccum trupul sc ţine cu hrană, aşijdcrea şi


sufletul cu Dumncijeeştile cuvintc sc hră-
ncştc şi creste, cur3ţindu<se de spinii păca­
tului şi înflorind rodurilc ccic bine plăcute ( leluT cc
! nc-a rescumpărat cu SAngele SSQ, din robiu intunc-
reculul.
'y Deci dc vreme cc de multe orî şi Ia cele din afară
c lucruri, vedem că pornirea u fieşte-ce trebuinţă se
^ pricinueşte din arătarea şi indemnarea cu cuvintul;
cu atâta maî vîrlos sporesc în cele duhovniceşti as­
cultătorii cel binecrcdincIoşI,când cuvîntul Iul Dum-
netjcQ de'a-purureasctrîmbiţ0zSin inimile lor, când
întru îndestularea pânci vieţel petrec. Atunci şi Clhri-
stos intru dînşil se sălăşlueşte şi trupul sc facc mort
despre păcat, precum ^ice l’avel, Iar Duhul vieţu-
_I eşte întru dreptate.
Ase propovedui adevCrul Ivvangeliel de către cel
din răndulala biseric^scă, este cea mal marc trebuin­
ţă ; Iar a-1 tăcea pre acesta, este cea mal mare osîndă.
Şi ce osîndă? Osînda slugel care a ascuns talantul
Domnului sCti in pămCntşi nu l'a neguţătorit pre el.
Drept aceea, din porunca prea sfinţitului nostru
stăpân, Chiriu Clhir l'ilaret episcopul Komniculuî, UIUI,
; s’a dat In stambă acestă dumne<^c0scă carte, intru ntru <1
^^care se cuprind Cazaniile Duminicilor de preste. ■este.^
» j l ^ - — —-------- ------ ---------
an, arătând fîeştc-carca in sine tîlcuirea Evangelid
DuminiccT, pentru ma! bună înţelegerea poporului
de obşte.
Aşijdereaacdstă cartemuTcuprinde, atătC Cazaniile
I’raznicilor celor împărăteşti, cât şi pctrccerea cca
înaltă şi plină de rîvnă dumnecjciSscă a Sfinţilor cc
aQ pătimit pentru Mirele sufletelor, dcla carelc sc şi
încununară şi fericirel cel de veci sc tăcură moşteni.
Fieşte-care învCţătură a acestei cărţi, la (Jiua sa
a ceti cu glas luminat întru adunarea poporului bi­
sericesc, datori sintem,spre înţelegerea ascultători­
lor, spre deşteptarea sufletelor celor ameţite de be­
ţia patimilor. .Şi măcar că sc află mulţi de cel carii
cu CTcfi priimesc spre ascultare mântuit»')rea propo-
veduirc, întunecată fiind mintea lor cu dulceţile tru- ,
peşti, însă pentru unii ca aceştia mal vîrtos să nu ?
Incete/e cuvintul mântuirel, căci întru cea de-a-pu- y
rurea înviÎţătură de mântuirea sufletelor lor şi înfri- ,
coşarea muncilor de veci—cărora vor fi moşteni cel
CC nu se părăsesc de rCutăţI—doră se vor deştepta
şi unit ca acela spre luminarea pocăinţei.
Ia r a nu se ceti întru adunarea Bisericel, Cazania
a fieşte-căreea Duminici şi φΙο în care se prăznuesc
1’raznicile cele împărăteşti şi Sfinţii cel ce s’aîi nevoi t
pentru Christos, Iată că cd totul poporul cel de rînd
va petrece întru întunerecul neştiinţel.
Dator este şi fieşte-care creştin a supune au(jlul sC&
spre ascultarea dumnedeeştel învCţăturI, şi a plini
poruncile Mântuitorului, carele către unii ca aceştia
grăeşte:Fericiţi sint cel ce aud cuvîntul lui l)um-
ne(jeii şi-l păzesc pre dînsul“.
Al tutumr pre* plecat. r.RIliOKIK IF.KODIACONUI
din Snola Episcopie a UAmoiculu). 1781
T · 1

LA DOUI KI CA

V A M E Ş U L U I Şl A F A R I S E U L U I .

COVlNT tNAINTK.

i^hristos adcvCratuI învCţătoraldrcptăţcI dc


rvccic, maî înainte a vS^ut ca un ştiutor a Ιό-
. te, câ îutc rCutate este mărimea deşartă şi
trufia. Ac«5sta şi pre îngcriî carii n’aii păzit a lor înce­
pătură, cu negura întunereculuî de vecie î-a acoperit
şi in prăpastie sub pământ î-aîncuîat. Iar smerenia,
lumină este. Acesta şi pre păcătoşî îî luminiiză şi în
ccrlii Π ridică.
! tntru acâsta trufia o Idpădă Domnul, şi impută ce­
lor ce lise pare că sînt drepţi şi aii ponosasupra celor
ce se întorc dela păcat. Iar smerenia o laudă,şi pre pă­
cătoşi carii se pocăesc, Π îndreptiză—ca şi pre acest
Vameş de carele mărturiseşte accstă Evangelie.—
Kvini^lia ddJi Luc» Cap. I», SUh 10, Încep. 8».

^ ] ^ ^ is-a Domnul pilda ac<Ssta: Doi 0menl ad in-


J ^ l ^ t r a t în Biserică să se r6ge: unul farisefi şial-
' rtul vameş. Fariseul stând, aşa se ruga în- 1
ine: l)0mne mulţumescu-ţl, că nu sînt ca cela- i
---------- ----------------------- —
--- ---------------
1 ^ ' CA 7 4 N I 1 LA n U M im c A

f ' - l
^l-alţi0menî: jefuitori, ncdrepţî.prcacurvari, sati ca
^şi acest vameş. Postesc de αήυδ ori în sCptCmână;
-dau (jjlccTuTală din t0te căte câştig. Iar vameşul de de-
_p;ir(c stând, nu vrea nici ochii s61 la ceriQ să ridice,
„ci-şT bătca peptul (jiccnd: Domne fii milostiv mic
.păcătosului! l,)ic v0uC, că s’a pogorit acesta mal în-
-drcptat la casa sa, decât acela. (!â tot cela ce se inal-
-ţă,smeri-sc-va,Iar cela cesesmereşte,înălţa-sc-va“.
ln T < | ilu r t p «n lr u V am e; ţi F ir is e O .

ocmclă aii impCraţil când vorsă-şl trimită


s<M^ volnicii la rCsboIîi: mal înainte le dau de ves-
f? te să-şI găt«5scă armele, să le ascută, şi să sc
înveţe a sc deprinde in lucruri de rCsboIfi. Şi când îl
trimit, stafi de-I învaţă şi-I îndemnă cu cuvîntul, să
nu bage în scmă nici frica, nici mortea. Şi încfl in m ij­
locul accstora, tuturor le făgăduesc daruri şi boeril.
Aşa într’acel chip şi părinţii, dascălii lîisericcl
n0stre, afi fticut, căci vom să ne ducem cu rCsboIii
asupra diavolului, ucigătorului celui de suflete, să-l
luptăm şi să-l batem cu postul şi cu ruga, şi să-l
omorîm cu smerenia. Pentru aceea cu trei sCptC-
mânl încă mal înainte de acesta, adică mal înainte
de începerea Postului, ne dau ştire Sfinţii Părinţî
să ne gătim către nevoinţa cca sufietdscă, şi cu cu-
vintul ne înddmnă şi ne învaţă, să nu grijim nicT de
trupul nostru ca de un lucru putred şi trecCtor. Pen­
tru care lucru ne făgăducsc din Sfînta Scriptură, da­
ruri şi plată mare.
Dccl pen tru-că postului îl este folos şi aj uter mare
pocăinţa şi smerenia,Iar smint^la şiimpedecarea lui
este mândria, pentru aceea şi Sfinţii Părinţi mal îna­
' i inte de tote, pun înaintea n0stră pilda carea a grăit
Λ
--------- ---------------
VAM lţOm ! y A rAHWIUiail

l)umne(Jeti de vameş şi de fariseii. Şi cu acdsta ca


cu un bucin strigă şi chTamă pre toţî creştinii şi îî
învaţă: cu fariseul să lepede mAndria, îar cu vame­
şul să se smeriiscă şi să sc pocă6scă; că precum este
smerenia întâTa triplă către DumneiJeCi, aşa şi mân­
dria este ÎntâTa cădere omuIuT. ( '.ăşi diavolul d'intâTfi
i pentru mândrie a că(Jut (precum scrie Luca Kvan-

i
gelistul cap. IO, stih lK:VS(jut-am prc satana ca un
fulger din ceriu căcjcnd') şi din înger luminat s’a fă­
cut drac întunecat. Pentru aceea nimenea pentru bu­

i nătăţile sale să nu SC albă pre sine şi prc altul să o-


sindiscă, că I)umne<je& celor mândri cu t0te le stă

I
improtivă, Iar celor smeriţi le dă dar bun. Ca mal
mult Iubeşte Dumnec^cQ pre cel păcătos când se po-
_ căeşte. decât pre cel drept când se făleşte. Pentru a-
ξ ceea măcar şi tote bunătăţile de am face şi totă legea J
Ş de am umplea, să nu ne mărim, nici să ne lăudăm, ci i
pururea să ne smerim şi să ne osindim prc noi. Iar
nu pre altul.
Ac<ista ne învaţă prc noi i)umnc(jeii astăcjl, de
grăeşte cu pildă şi <jice aşa: nD(>I omeni a& intrat
în Hiserică să se r0ge“. IWuC cete de (^rnenl sînt în
lume, adică drepţii şi păcătoşii. Pentru aceea ca de
doi rtmenl grăeşte I)umne<jie0. Pentru drepţi aduce
la mijloc prc fariseii-căci într’acea vreme fariseii e-
raîi âleşi dintru cela-l-alţl 6menl pentru postul şi
pentru dreptatea ce aveau, şi erati cinstiţi şi lăudaţi
ca dc 0menl buni. Iar pentru păcătoşi aduce pre va­
meş- căci vameşii sC chemafl cela ce cumpărafi ve­
niturile domnilor şi le precupcaă, şi numai pentru
ca să dobânddscfl şi să strîngă mult. năpăstuesc şi

I) b>i* 14, Kik 14. IS.


— ---------------------
CA7JUni ΙΛ DUMINICA '

asuprcsc lumea. Câ intru inima vameşului. Iubirea


banilur petrece, lăcomia, strimbătatea, apucările. în­
tru toţT 0menil vameşul este asupritor şi lup în oile
celecuvintătore, adică în umenT. I Ilară selba tică este
vameşul. Cu atâtea rCutăţI a intrat vameşul acela in
Kiscrică, cum (JiceSfinta li^vangelie: „Doi omenî aii I
intrat în Biserică să se rojţc“. Şi după aceea arată şi i
ce omeni ati fost, de «jlice: unul fariseu Iar altul va­
meş. Aceşti doi au intrat să se roge lui l>umne(;|eu
pentru păcatele lor.
Deci ascultaţi şi ruga lor in ce chip a tost.
Fariseul a stătut şi s’a rugat cu mândrie (jicend
aşa: Mulţumesc '|'ie Domne Dumnecjcul mcO că nu
1 sînt ca alţi (>menl. Decât toţi omenii s’a făcut pre !
2 sine mal bun şi decât totă lumea s’a judecat pre sine i
^ mal sfint. Şi încal n’a ^is că nu este ca unii 0menl, J
ş ci a 4is că nu este ca toţi omenii: apucători, nedrepţi, i
? curvari. Pre toţi l-a tăcut nedrepţi, numai pro sine ^
s’a aflat drept. I’re toţi l-a găsit curvarl, numai pre
sine curat şi fără de păcate. Şi nu I-a ajuns numai
{ atâta, ciincă a osîndit şi pre vameş că l-a viii ut ru-
gându-se şi el Iul Dumnecjleu, şi a <jis: nu sînt nici
ca acest vameş păcătos. Nu s’a rugat penrtu sine in-
tâlii, după aceea să se nige şi pentru cel păcătos.
Numai cât a intrat în Biserică, a osîndit şi pre va- |
meş şi pre alţi 0menl pre toţi, numai pre sine s’a
lăudat şi s’u avut bun înaintea Iul Dumne<;|eti. Λ în­
ceput a'şj numSra lucrurile cele bune şia φοε: pos-
tescu-nţt de d0uC ori într’o sSptSmână şi dau a <Je-
cea din tote câte agonisesc. Intru acea vreme avea |
obiceia jidovii de postlau d0ue(Jile într’o sCptCmâ-
nă şi dau Bisericel a (jlecea din t0tecâteaveaâ. Pen- >
tni aceea şi fariseul acela s’a lăudat că posteşte şi dă
f-
a (Jccca lui Dumnezeii din tote câte are. Lucrurile luî
cu adevCrat eraii bune, Iar gură a avut rea. C.ă celula
CC face aceste lucruri, i se cadc să lub0scă streinul
şi cunoscutul şi să-î fie inilă de toţi, cum era Avraam.
Iar acesta clevetea pre de apropele sCii şi-l osindea
şi pentru bunătăţile sale se mândrea. Pentru aceea
darea Iul n’a fost priimită de Dumnecjeii. ('^ milo­
stenia mândrului este ca o rană Iul_r)umne4^ii şi de
postul Iul (^ice Isaia proroclin cap. ")8 stihr),6): „Nu
ca acest po.st am ales, (jiice Domnul, ci desl0gă t0tă
legătura strimbătăţel". Deci nici postul, nici darea
iul nu l-a fost de vre un folos.
Ascultaţi de acuma şi rugăciunea vameşului, ca­
rele şl-a adus aminte de păcatele sale, a stătut de­
parte, se bătea în pept şi cu aceste cuvinte s’a ru­
i gat (Jiccnd: Domne fii milostiv mic păcăto.sulul, că
% nu sint vrednic să stau şi se caut cu ochii mei către
* cerlfi. pentru mulţimea păcatelor mele; că s’aii înmul­
ţit firă-de legile mele, mal vîrtos decât nisipul mă-
rel, şi rCutlţile mele aCl covîrşit preste pfirul capu­
lui meQ. înaintea 'I'a stafi strimbătăţile mele. Aud că
cărţilc se vor deschide şi vor fi scrise tote suspinele
săracilor. Nu este nici un lucru, nici un gând să nu
ştii 'I'u Dumnezeul meii. A rcspunde n’am vreme, a
fugi n'am unde; în ceriu nu este loc; în păment mC
tem să nu mC cum-va înghită, vC<|end faptele mele
cele rele. Pentru aceea am alergat către Tine, milo­
stive Mântuitorule şi lubitorule de 0menl Drtmne, şi
cu lacrimi mii rog: curăţeşte-mC pre mine păcătosul.
Multe sînt păcatele mele, ci mila Ta este mal marc.
Dela 0menl nu este putinţă ca să mC spăsesc efi, Iar
milostivirel Tale este putinţă şi acesta, că pentru pă-
cătoşl al venit din ceriu pre păment, ca să-l chemi
*** C i n u t l l LA_ DOMtinCA _ _ _ _ _ _ _ _ ^ I H -

spre fK>căinţă. Deci nu mC lăsa nicî prc mine înde-


şcrt, ci mC priimcşte şi pre mine cel ce cad cu sme­
renie şi cu lacrimi către Sfinţia Ta.
Pentru aceste cuvinte ce le-a grăit vameşul cu la­
crimi şi cu smerenie, iăcut-a sufletul lui nidă de lu­
cruri bune, Iar fariseul cu cuvintele Iul, ca cu un vint
mare. scuturat-a t0tâ r0da cea bună a sufletului sSO.
Pentru aceea întru tot milostivul şi dreptul judecă­
tor Dumnecjefi, plătitu-le-a amândurora cum se câ-
dea fîcşte-cărula dintru el.—i’rc farisei), din bunăta­
tea mândriei lul.pogoritu-l’a întru adîncul smereniei;
Iar pre vameş, din sărăcia smereniei lui, inălţatu-Pa
întru bunătatea spăsenieI,şÎ s'a umplut .Scriptura ce
grăeşte (la întâia carteaimpCraţilor cap. 2,stih6,7):
.Dumnetjcâ micşor6/ă prc om şi-l milreşte**. Pre ΰ
fariseii micşoratu-l’u, fiind-că se îndrepta pre sine; \
Iar pre vameş îndreptatu-l’a, pentru-că se osindea f
pre sine.
Ascultaţi ce a grăit Dumnecje&dcdînşil de amân­
doi : AdevCr grăesc v0uC, că vameşul acesta pogori-
tu-s’a în casa sa mal drept decât fariseul acela, căci
fieştc-carele cine se va înilţa pre sine smeri-se-va, şi '
cine SC va smeri înălţa-se-va (I.uca cap. IS, stih 14). |
M arc rSutate este. Iubiţii mei creştini, neputin- i

ţa mândriei. Fariseul a mers în Biserică înfrumseţat


şi încununat cu bunătăţi, ^ cu nişte flori frum0se; ,
Iar vameşul gol de t0te bunătăţile. Şi fariseul, pen- '
tru-că s’a fălit, a căcjut din t0tă cinstea; Iar vameşul
pcntru-că s’a smerit, dobândit-a de ce s’a rugat şi
plată pentru ruga lui i s’a dăruit.
Pentru aceea şi noi, binecuvîntaţl creştini, să ne
ferim de mândria ac<ista a fariseului, şi măcar ori-ce
^ bine am face tot ca şi vameşul să ne facem nevred- Λ
’ ------ -----------------------
W - v*iaţuml y a γακμοιλιΙ

nicT, Iar să nu ne lăudăm ca fariseul, ca să nu tim o·


sindiţl şi să ne pierdem plata binelui ca şi dinsuLQ
căindu*nc ca vameşul, să nc rugăm ca să dobindim
şi noi împreună cu dinsul imperăţia ceriului—intru
care pre noi toţi să nc priim*iscă milostivul şi îndu­
rătorul DumnetjeCi, a căruia este slava şi mărirea ne­
schimbată şi neimpuţinată, întru veci netrecuţi şi ne
slirşiţi. Amin.

\ LA D UMI NI C A i
'■ F l i U L T l C E L U t CUR VAR. I

CUVIn T ÎNAINTK.

umnc(jlcu fiind bogat intru milostivire, nu


vocşte m0rtea păcătosului, ci pentru aceea a
venit din cerlfi pre păment, ca să-I cheme
pre dinşii la pocăinţă şi la cinstea d’intâlQ să-I ridice,
cum şi pre acest fifi curVărde carele acum Kvangelia
mărturiseşte.
EvtagelUt ddt Loc», cap. 16, Btih 11.
is-a Domnul pilda acesta: un om avea doi te-
ciori. Si a (;|is cel mal tînSr din el tatălui s£0:
____ lată, dă-ml partea ce mi se cade de avuţie.
„Şi le-u împărţit lor avuţia. Şi nu după multe (|ile, a-
..dunând t0tc feciorul cel mal tînCr.s’a dusîntr’oţeră
.departe, şi acolo a risipit t0tă avuţia sa vieţuind în-
CAZAKIB ΙΛ nOMiHtCA

„tru desmerdări. Şi cheltuind el t6te, fost-a f0mete


„mare întru acea ţară; şi cl a început a se lipsi. Şi a
„mers de s’a lipit lângă un locuitor dintru acea ţară.
„Şi l’a trimis pre el la satul sCfl să pască porcii. Şi
„dorea să-şI sature pântecele sCQ de rădăcinile ce
„mâncap porcii şi nimenea nu-I da lui. Iar viindu-şT în
„fire a <Jis: cât! argaţi al tătâne meâ se satură de pâne,
„larefi pelQ ae f0me. Scula-mC-volu şi mC νοίϋ duce
„la tat^ meu şi voîu (^ice lu i: tată, greşit-am la cerlîi
„şi înaintea ta şi numai sînt harnic a mC chema fi-
„lul tCfi; fă-mC ca unul din argaţii tC*î. Şi sculându-se
„a venit la tată-s6&. Iar el încă departe fiind, vC<jutu-
„I’a pre el tatăl lui şi i s’a făcut mi ă; şi alergând a că-
-(jlut pre grumazii lui, şi l’a sărutat pre cl, şi I-a ^is
2 „lui feciorul: tată, greşit-am la ccrIQ şi înaintea ta şi i
§ „de acum numai sînt harnic a mC chema filul tCi). Şi J
I „a 4>s tatăl către slugile sale: aduceţi haina cea d’in- i

I „tâlti şi-l îmbrăcaţi pre el şi daţi inel în mâna lui şi


„încălţăminte în picWre, şi aduceţi viţelul cel gras,
„de-1 junghiaţi şi mâncând să ne veselim; că filul
„meQ a ^ t a era mort şi a inviat, şi perdut era şi s’a
„aflat. Şi a început a se veseli. Iar feciorul lui cel mal
„mare era la câmp, şi dacă a venit şi s’a apropiat de
„casă, a auφt cântece şijocurl. Şi chemând un fecior
„l'a întrebat: ce sînt acestea? Iar el a (jislul: frate t£&
„a venit şi a jungiat tată-tCii viţelul cel gras, căci l'a
„vC<#ut sănătos. Şi s’a mâniat şi nu vrea să intre. Iar
„tatăl lui eşind, l’a rugat pre el. Iar cl respun^end a
„(Jis tătâne-sCQ: lată atâţia ani slujesc ţie şi nici o-
„dată porunca ta n’am călcat; mie nici o dată nu ml-al
„dat măcar un ed, casă mă veselesc şi eti cu prietenii
„mei; Iar când veni filul tCii acesta, care a mâncat a-
„vuţia ta cu curvele, junghiaşi Iul viţelul cel gras.
-- --- - — -------- -------------------
Ţ'
-------------------
riuuol taurt 'cuBVAH
f
„Iar el î-a (#is luî: filule, tu în t0tă vremea eştî cu mine
„şi t0te ale mele ale tale sînt, ci se cădea a ne veseli
„şi a ne bucura, căci fratele t£u accsta, mort era şi a
„înviat, şi pcrdut era şi s’a aHat“.
In v^litu ra pentru tn dH u nei rlbiUrea lal DamnMjeQ f i rum pnim eţte
d* fU roii» pre ptcilos d «c i at InWiw.

i umnccjeu cela ce este bogat întru milă, nu îu-


Ibcştc perirca păcătoşilor, ci pentru dinşiî a
venit din cerlfl pre pământ, ca să-Î cheme
întru pocăinţă. Acela ştiind neputinţa neamului o-
menesc şi slăbiciunea celor cu minte pruncescă, ca­
rii se dafi pre sine lumel şi se lasă trupului şi pof­
telor Iul, de petrec îgţru adîncul reutăţilor şi al pă­
catelor, în beţii şi în curm şi în necurăţil, şi într’alte .

judecată, ci sînt desnădCjduiţl şi părăsiţi de t<5tă nă­


dejdea cea bună şi dc t0tă mila Iul Dumnctjefi, şi pu­
rurea adaugă şi sporesc tot mal spre rCutate şi cad
de către ajutroul Iul Dumnezeu sub puterea diavo­
lului;—nici pre aceştia nuT Idpădă întru tot milos­
tivul Dumneijeu, nici Π urgiseşte dela sine cu totul,
ci şi acestora tinde mâna milei sale şi-l sc0te din ti­
căloşie, şi din părăsire îl ridică şi-l îndreptiiză către
înălţimea lucrurilor celor bune, şi le arată cu pildă
că nu este nici un păcat, care să p0tă birui mila Lui
ce arc către 0menl.
Pentru aceea ascultaţi şi pilda acesta, cc a grăit
Domnul ( ’.hristos: Un om orc-carele a avut doi fe­
ciori. (^miil acela segrăeşte pre sine Oumne<iefi,căcî
Sfinţia Sa pentru ncmesurată mila Sa, pre lume a pur-
a>-
to CAZAint LA nUMinCA

tat trup de om şi cu 0menil a petrecut şi Acela nc-a


ftcut din nimica, şi nc-a zidit pre noî pre toţî. Şi are
doi fecTorl: drepţii şi păcătoşii. Drepţii se chiamă,
fecior mal mare şi mal intâiii, căci dreptatea este mal
d'inainte, şi aceea s'a făcut întâlu dcla Dumne^eâ.
Iar feciorul cel mal mic, sînt păcătoşii, căci păcatul
s’a scornit dela diavolul mal apoi după grcşala Iul A-
dam. Iar pentru-că şi păcătoşii sint zidirea Iul Dum-
necjcti, ca şi drepţii, pentru aceea împreună cu drep­
ţii petrec într’acistă lume vCiJută, ca într’o casă. Şi
împreună Ic-a dat şi daruri, păcătoşilor, ca şi drep­
ţilor. ('Λ a (#is feciorul cel mal mic: Părinte, dă-ml

t
)artca ce mi sc cade dintru avuţie. Şi Ie-a împărţit
or avuţia. Ac4stă avuţie Ic-a dat, că î-a tăcut cu min­
te slobodă, şi fntr'un chip Ie-a dat suflet inţclcgCtor
şi f^ră de m6rtc şi Împreună le-a dăruit lumea şi t0te
câte sint intr’însa. Şi asemene Ie-a intins un acope-
remlnt ceriul şi un sfeşnic s0rele, şi luna a aprins in
casele lor şi o masă Ie-a aşternut pămentul.şi pl0eln-
tr'un chip le plouă precum celor drepţi, aşa şi celor
păcătoşi.
[ntr un chip le-a împărţit Dumnecieu avuţia Sa,Iar
a o cheltui, nu o aîi cncituit amilndoî într'un chip.
C& feciorul cel mal marc, adică drepţii, acela puru­
rea apr6pe de DumnecjeCi sta& şi nici odini0ră de din-
sul nu se depărtdză, şi întru InvCţăturilc lui sc ne-
voesc, şi pre voea Iul umblă, şi avuţia Domnului lor
grijesc să o adauge, să nu o împuţineze. Iar feciorul
cel mal mic, adică păcătosul, cel ce Iubeşte păcatele,
entru păcate grozave şi scârnave să depărtiză de
P ărintele cel milostiv, de Dumnec^ciişi de fratele cel
mal mare, adică de ceta drepţilor şi de îngerii cel lu-
minaţi se depărtdză. Şi de aceea se duce din lumină
----- --- ------ -------------------------- VW'
---- ---------------
_____________________ n lu t o l ciL U l a u T A R

în intuncrec, şi din viaţă în mrtrte în latureu cea de­


parte unde locuesc draciT. unde se adaogă fără-de-
legile. unde se înmulţesc păcatele; acolo bdnd şi mân­
când, isprăveşte omul avuţia Iul Dumnec^efi. In curvil
şi în murdării cheltueşte darul sufletului sCfi, curăţia,
smerenia, îndrăznirea ce a avut către I)umnc(|efl. Şi
în locul acestora dobândeşte necurăţil, săltări dră­
ceşti, nesaţiii de păcate, pofte spurcate— în ce chip
sîntşi acum mulţi, cu minte de tinCr, soţi acelui fecior
mal tinCr, carii ^onesc pre Dumneijcii dela sine-şl, cu
lucruri rele. Şi însuşi în poftele şi în dulceţile lumel
petrec, cu mândrii şi cu îngânfări, înşelaţi de vdcul
acest trec€tor, îndestulaţi în desmerdarea lumel, în
cântece, în jocuri, în t0te glasurile lumel. Şi aşa cu-
rind şi alte păcate făcend, sărăcesc de trtte darurile
Iul I)umne(iefi- ca şi acel fecior curvar, carele dacă
a luat dela tatăl sfifi avuţia, s’a dus într’o lature de- ^
parte şi acolo a risipit avu^a petrecând cu curvele.
Iar dacă a perdut tot, fost-a f0mete mare într’acea
lature şi acela a început a flămânqii, şi s’a dus de s’a
lipit de un boer dintr’acea lature.
Leturea cea de parte, este voea diavolului. Intra· '
ceea se duce omul păcătos şi tăcând voea dracului, ;
se depărteză de Dumnci^eii, şi Oumne<iefi de dînsul i
se depărt0ză. Şi rCmâne păcătosul volnic în t0te pă­
catele şi slobod în t(ite rCutăţile, până ce sărăceşte
întâia de Dumnci^eu Părintele cel milostiv, dătătorul i
a tot binele; apoi sărăceşte de iucnirile cele bune, de
viaţa de veci, rSmâne gol de veşmîntul cel neputred
al sfîntulul Hotez şi de creştinătate, flămancieşte de
cuvîntul Iul I)umne(ieti, de stînta ( luminecătură, de
sfintaAnaf(>ră.I)et0tedarurileliil!)umne<jcur£mâne
■■■jlşi flămând omul val de el! Şi ce va maltuce de-aci

Cu u ll
C lZ A lllt IA DUMimCA

amăritul om? Numai ce caută să se dea prc sine sub


mâna şi sub puterea diavolului, să fie rob Iul—cum
(Jicc şi de acel fecior curvar, că s’a lipit de un bocr
dintru acea lăture.
Boerul acela este însuşi dracul cel mare, că du-
pit atâtea păcate cc face omul. se lipeşte de diavolul
şiKslujeşte lui ca un rob al sCu (precum grăeşte 1)om-
nul ( '.hristos la Ιόη livangelistul cap. S, stih 34: „()ă
tot cine face păcat, rob este păcatului-) şi diavolul se
lipeşte de dinsul. Deci, cc plată Ta păcătosul dela di­
avolul căci îl slujeşte, spune sfinta lîvangelie, câ-l
trimite în holdele Iul de paşte porcii. Porcii sint pă­
catele pentru care sc asemCnă omul, porcilor. Ciăcl
precum porcul niclodiniciră nu pole căuta către s0re.
aşa şi păcătoşii nici odinioră nu mal caută către I)um-
nec^eQ şi cătrc binele de veci, ci tot în pămcnt sint
S plecaţi de caută numai lumel şi binelui el, numai
^ frumseţelor şi poftelor trupului, numai dulceţilor şi
păcatelor, numai strînsorel şi avuţiei, intru unele ca
acestea trimite diavolul pre om; trimite-1 nu merge
el, ci-1 trimite diavolul, boerul lumel acesteea.
omul cela ce stă apr0pe de Dumnci^cu cu inima şi cu
gândul, şi arc frica Iul întru inima sa şi umblă pre
învCţăturile lui, acela se chlamă rob Iul l)umne(JeQ.
Şi pentru-că slujeşte lui Dumnejiefi, nu-1 ^ t e purta
diavolul pre voia sa, nici 11 pote mâna în păcate,
căci este ţinut de frica Iul I)umn(.-(icQ şi oprit de în-
vCţătura lui, numai cu vicleşugul ce umblă diavolul
să-l înşale în păcate, cum şi înşală prc mulţi de multe
ori; căci nimenea nu este fără de păcate, ci sîntem
’ toţi păcătoşi şi greşiţi înaintea Iul DumnecjleiS. (U
^ Tar degrab dacă se vede că s'a depărtat de Dumne-
^cD, SC plccă cu rugă şi cu ispovedanie lui Dumne-

— --------
nlUUJi CIU II CDRVAR 18

(jefi, c^rcă mila lui, intnnge’şl inima cu lacrimi şi


cu voe rea, opreştc’şl de mâncări şi de bCuturI tru­
pul s£Q, de păcate se scârbeste, pre 1)umnc(je& r0gă,
pre sine se ocărăşte, greşaicle sale jălueştc şi pen­
tru dinsele se pocăeştc;—acesta măcar de a şi greşit
ca un om cu trup neputincios ce este, şi l’a prilăstit
pre el diavolul, însă pentru aceea tot n'arc diavolul
nici o putere spre aînsul, căci din greşală Iar sc
sc0lă Şl slujeşte Iul Dumnccjeâ. Iar cel ce şl impetre-
şte gândul in păcate, de se veseleşte în rCutăţl şi
sufletul Iul insetiiză de păcatc şi pocăinţa nu o ştie,
acela cum l’ar mâna şi fără de voea sa.seduccîn pă­
cate, că este răzbit de duhul curviel şi este uimit de
lăcomia avuţiei, şi ca pre un dobitoc nebun îl mână
diavolul, să pască porcii in holdele sale. ('.ăaşa cin­
steşte dracul pre cela ce-1 cinstesc, aşa Iubeşte pre
cela ce-1 Iubesc, aşa intr’acel chip plăteşte c«lora ce-I
slujesc.
ş i care sînt holdele?—Holdele diavolului sînt lo­
curile cele aiicunsc. unde sc fac curviile, uciderile,
nedreptăţile, mozaviriilc, asuprelele, locul apucări­
lor, locaşul turilor, odihna tilharilor. Deci pentru-că
intru une locuri ca acestea trimite diavolul pre om,
ce să facă alt amărâtul om. fără numai să fure, să cur-
v0scă, să năpăstulască şi alte rCutăţl se facă. Şi aşa
petrecând omul viaţă porc0scă şi tăvălindu-se în
murdăria tuturor păcatelor, nici aşa nu sc satură,
căci păcatul este un lucru nesăţios. Nu-I ajunge cu

r
unul sa& cu d0uC, ci tot-de-una se aprinde şi arde tot
mal spre multe rCutăţI să facă, şi în puţină vreme sc
veseleşte, Iară în veci netrecuţl se munccştc. (lă ac0-
stă tocmdă are păcatul: d'intâlâ îndulceşte, Iar apoi
amărăştc; -in ce chip şi feciorul cel curvar, vCiJen-

3ţ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ ^
α
i ti CUUANlt LA OUMUnCA

du-sc prc sine gol, dc ruşine omeniior şi de ocară


îngerilor.
Dacă a cheltuit in păcate avuţia tătâne-s£&, dacă
a (ost otrăvit şi amărât de tote păcatele, dacă s'a cu­
noscut pre sine în ce a căţţut şi şl-a adus aminte în
ce a fost mal înainte, gândit-a întru sine şi a φβ: câţi
argaţi sînt la tată-med de ic prisoseşte pânc, Iar efi
pclii de f0mc! Scula-mC-volu şi mC νοίϋ ducc la pă­
rintele mvQ şi voI&<^iceIul: Părinte, gruşit-am la cerlQ
şi înaintea ta şi de acum nu sînt destoTnic a mC che­
ma filul tC&,ci mC fă ca pe unul dinax^aţil tCI! De-aci
sculându-se, a venit Ia părintele sCii.
Auijiţi, traţilor, întorccrea filulul celui cur\’ar. A-
u(jliţl, cum s’a sfătuit însuşi fără de nici o înv5ţătura
şi fără de nici o scriptură, să pără»5scă voea diavo­
lului şi să facă Iar voea lui Uumncde&.
Ascultaţi de acum larşi in ce chip l'a priimit tată-
s£&. însuşi Dumneci^cîi arată, cu acostă pildă ce s’a
grăit, pre Sine Părinte, şi pre feciorul cel curvar, toţi
păcătoşii. Şispune in ce chip priimeşteSfinţia Sa prc

I
(
fîeş-cc păcătos dacă se întdrce, φccnd: Fiind încă
departe feciorul cel curvar, Iar tată-s5fi dacă l’a νδ-
(jut, t s'a făcut milă de dinsul şi alergând l’a cuprins
şi a că(^ut pre dînsul de-I săruta. Şi a φβ către slugile
I sale: Sa)teţi-m1 veşniîntul cel d'intâl& şi-l îmbrăcaţi
prc dînsul. Daţi inel in mâna lui şi încălţăminte în
piclorele lui. Aduceţi viţelul cel gras de-1 junghiaţi,
să mâncăm şi să ne veselim.i'il filul mcli acesta, mort
era şi a înviat, şi perdut era şi s’a aflat.
O mare Iubire de (>menl ce arată l)umnc(jefi spre
pocăinţa păcătosului dacăseînt0rce!Că nu-l priimeş-
te numai, ci încă şi bucurie face în cer de se veseleşte
r;CU toţi îngerii SCI—cum grăeştc însuşi, φccnd in—
T C -----------------------------------------------------
riluuil rxufl ruBvxii I& γ
4•' sfinta
---------- - — ;- - - - - V
Evangclie (Ia Luca, cap. 15, stih 7): „Bucu-
ric cstc in ccriu de un păcătos cc se pocăcştc*·. Deci,
dc cstc atâta bucurie numai de un păcătos ce se po-
căeşte, dar când s’ar pocăi mulţî, ce bucurie vC pare
că ar face lut Dumne^efi Părintelui lor şi îngerilor
Lu!? CIu adevCr se veseleşte Dumnezeii dc pocăinţa
păcătoşilor, Iar dracii se scârbesc. Şi numai cât gân­
deşte păcătosul să se sc0le din păcate şi să se înt0r-
că la pocăinţă, Îndată îl intimpină Dumneijlcâ cu mila
Sa şi-I cuprinde cu ajutorul S6fi. Deci ce te părăseşti
păcătose? Γλ* te leneşti? (]e aştepţi? I'ost-al soţ fc-
clorulul celui cun ar, cât a fost în păcate; fii soţ şi
acum când se pocăeşte! Sc0lă şi tu din păcatele tale!
Părăseşte şi tu faptele cele rele 1Suspină, lăcrămi/ă i
şi tu ca dinsul! Ajungă-ţ1 vremea cc al petrecut în ,
păcatc! Destul iţi este cât al petrecut în rCutăţl! A- ^
|unge-ţ1 cât al făcut voea diavolului! Int0rce-te a- <i,
cum bine, de unde al eşit rCQ! Apropie-te către Dum- .
ne(je& cela ce nu Iubeşte perirca păcătosului! ·
cătrc mila Lui, că de mult te aştâptă! Ispovedueşte
înaintea Lui păcatele tale! Smereşte-tc, pl6că-te îna­
intea Lui, că Sfinţia Sa a <Jis: .,C'<ela ce se va smeri
înălţa-sc-va“ (la Luca cap. 18, stih 14). Infringe-ţl
cu f0me şi cu sete, inima ta! pi că al greşit, că Dum-
nc(jeii este milostiv şi va Ierta păcatele tale. Nu va
fi să suspini şi să lăcrămczI, şi să nu au(jă. Suspinele
tale le va vedea. \u va fi să te smereşti, şi să nu uite
mânia Sa, care o al mâniat asupra ta cu faptele tale
cele rele. Nu va iî să te ro^, şi se nu te Ierte. .Adu-
ceţi-vC aminte cât pot lacrimile: cum Manasia rCul
şi spurcatul împSrat a plâns şi Duronc(je& l’a Iertat
(precum scrie la a d0ua carte Paralipomenon cap.
:i3, stih 13j; cum le/echia I s’a rugat şi I-a adaos vi-
V ··> ΙΛ ΙΚΙΜΙΝΙΓΑ
-----------------------------------------------------------
aţă 1Γ) anî (prccuin îarăşi serie la a 4 ( larlc a împC-
raţilor cap. 'Λ), stih 6); cum prc curvă o a miluit; cum
prc vamcşl'a îndreptat; câţi păcătoşTs’aupocâit.câţl
greşiţi s au întors, şi prc toţi î-a priimit Dumnezeu
şi î-a Iertat. Dar ce lucru mare este să nu te priim0-
scă şi se nu te Ierte şi pre tine? Dumnei^eu e.ste, şi
priimeşte păcătoşii. Dacă va vedea pocăinţa ta cea
drepte şi fără de făţărie din totă inima, va eşi înain­
tea ta de te va cuprinde cu mila Sa- -ca şi pre acel
fecior curvar-^şi va infrumseţa suHetul şi trupul tCO
cu veşmîntul cei luminat al sfintulul B<)tcz, carele ,
l’al întinat şi l’aTspurcat cu păcatele talc. Şi cu sem­
nul darului Duhului Sfint te va dărui. Şi încă şi cu
încălţăminte,ca să nu înghimpediavolul talpele tale,
umblând în calea lui Dumncijeii. ci ca să poţi călca
şi să zdrobeşti capul Iul. Şi de multă bucurie, şi vi- Ă
ţelul cel gras pentru tinejunghia-l-va, adică Dumne- ţ
4eii Părintele, pre unul născut Filul S6u Domnul nos­
tru lisus Christos. Şi fomea sufletului tCii o va sătura
cu cinstit Trupul şi Sângele Sfinţiei Sale. Şi întru in-
torcerea ta, va chcma îngerii să se veseidscă şi să se
bucure. Şi fiii şi moştenitor împSrăţiel Sale te va fa­
ce, si locuitor binelui de veci.
Acistă pildă a grâit Domnul nostru lisus C:hri-
stos, de şl-a arătat ndufi mila Sa şi a tăcut t0te câte
s’a că(iut pentru spăsenia nrtstră, până în cât celui
mal păcătos decât toţi încă şl-a spus voea Sa. Pen­
tru aceea noi de nu vom băga în s<Smă mila Lui, nici
vom lua aminte îndelungă răbdarea Lui, mC tem să
nu păţim mal r2fi decât cela ce a ştiut voea Domnu­
lui sea şi n'a tăcut, (iă nu vom fi bătuţi numai pen­
tru păcatele n6stre, ci mal mult vom fi bătuţi pen-
^ tru-că ne-a îngăduit de nu ne-a omorît pentru rCută- ^
------------ ------ ------------
^•''StSLr- ---- —
rv IJIsA H IU ·· UK ΓΛΗΙΙΙΙ

ţilc nostrc, ci nc-a aşteptat in multă vreme ca să ne


p(»căim. Iar noi nc-am rîs şi ne-am bătut joc de în­
găduinţa I.uT şi de aşteptarea cc nc-a aşteptat, l ’en-
tru aceca tcme-te, Iubitul mefi creştin, şi să nu φοϊ:
că voia face acum păcate, îar mal apoî mC volu po­
căi; acum la tinereţe să-mT petrcc lumea In câte-mî
Iubeşte trupul. Iar la bCtriineţcm5 volfi pcKăi. Să nu
4iccm aşa, că nu ştim ceasul morţeî n0strc, nici vom
prinde veste, când ne va împresura m0rtea. (lâţl ad
murit de năprasnă! Ciâţî grăind şi ri(jind aii trecut!
Câţi mâncând şi bend a& murit! Pentru aceea ni se
cade să fim gata în t0tă vremea. In tot ceasul să ne
pocăim pentru ca să scăpăm de muncilc de vecî şi
să dobândim împărăţia ceriului, pentru darul Dom­
nului nostru lisus Christos, căruia se cuvine cinste
şi închinăcIunc, împreună cu Părintele şi cu Duhul
Sfint, acum şi pururea şi intru vecî de veci. Amin.

LA D U U I K I C A
LASATrLUl DE C A R N K .

CDVlNT ÎNAINTE.

trăeştf fericitul Pavel Apostoli la a d0ua


' C arte către (Â)rintenl cap. 5, stih l());<^tu-
...... turorn0uC ni se cade a ne arăta înaintea
judecăţel Iul Christos, ca să priimds^ fieşte-cine
ce a făcut cu trup, aii bine aii rCfi. adică cel ce aii i
---------------
-JVft»îKLr-----^------- ΐβίίβΛι
^ _'·* ________ cixAnm i_> nuMimcA_
tăcut rcO, muncă, îur drepţii, bucuric intru impară- Γ*
ţia ceriului;— in cechipacumde acesta propovcdu-
eştc Kvangclia.
Erangclia J d a UiU-l. C«p. 2ϋ. Slih HI

f
is-u Domnul: ( lănd va veni Fiul omcnesc întru
mărirea sa şi toţi sfinţii îngeri cu dinsul, atuncca
va şedea pre scaunul mărircT sale şi se vor aduna
.înaintea Iul totc limbile, şi va despărţi pre cl unul
>de altul, cum alege păstorul oile din capre. Şi va
«pune oile de-a drdpta sa, Iar caprele de-a stingă. A-
,tuncea va <iice împCratul, celor cc vor fi de-a dr6pta
„Iul: Veniţi binecuvintaţil I’ărintelul mefi, de moş-
«teniţl împCrăţia care e gătită vf'niC dela întemeerea
-lumel, că am fost flămând şi ml-aţi dat de am mân­
ecat, am însetoşat şi ml-aţl dat de am beut, .strein
-am fost şi m’aţi priimit, gol şi m’aţi îmbrăcat, bol-
„nav şi m’aţi căutat, în temniţă am fost şi aţi venit
-la mine. Atunci vor respunde lui drepţii, (Jicend:
„IVmme, când te-am vCcJut flămând şi te-am hrănit.
,.saii însetat şi ţl-am dat de ai beut, saii când te-am
-ve<Jut strein şi te-am priimit. safi gol şi te-am îm-
-brăcat, saS când te-am vC(^ut bolnav, sau în temni-
-ţă şi am venit la tine? Şi rcspun<icnd împCratul, va
-4'ce lor: AdevCr grăesc vrtuC, căci aţi făcut unuia
-dintr'accşti fraţi mal mici al mei, mie aţi făcut. .\-
,tuncca va (Jice şi celor ce vor fi de-a stingă Iul: du-
-ccţi-vC dela mine blestemaţilor în focul cel veclnic,
-carele e gătit diavolului şi slugilor lui, că am flă-
-mân(iit şi nu ml-aţl dat să mănânc, am însetoşat şi
-nu ml-aţl dat să beaO, strein am fost şi nu m’aţi
-priimit, gol şi nu m’aţi îmbrăcat, bolnav şi în tem- ·
-niţă şi nu m’aţi ccrcetat. .Atuncea vor respunde şi
----- -
LisATuuil I» cAiun 19

>el, <iiccnd: l)0innc, când tc-am vC<iut flămând, safl


„insctat, sati strein, safi gol, sau bolnav, sau in tcm-
-niţa şi n’am slujit ţie? Atunci va rcspundc lor (Ji-
„ccnd: AdevCrgrăesc νόυδ, pentru căcî n'aţî fScut
,.unu1a dintru aceşti mal mici, nici mic nu aţ! făcut.
«Şi vor merf;e accştia in munca de vccT, Iar drepţii
.in viaţa vecilor”.
tl)v^\.1'lι)rl dInUii ncMâ sfliiU Κν·ηκ(·Πί
•^l^ntâl&, arată taina credinţei nâstre, carea este
^■BmaT mare şi mal d’inainte adevCrată, adică ve-
v-^nirea la judecatăa Domnului nostru lisus( '.hri-
stos,cum şi f0rte cu de-adinsul să-L aşteptăm şi ţ«’>rte
să ne temem şi să ne grijim. că negreşit va veni. ( 'Δ
precum şi mal d'inainte de venirea Lui in lume, cu a-
tâtea sute de ani au prorocit prorocii şi au spus ca­
re lucru deplin şi adevCrat s’aii arătat cuvintele lor,
că a venit pre lume de a purtat trup omenesc şi a plinit'
tote câte afi grăit prorocii—aşi jderea şi a d0ua oră Ia­
răşi negreşit va să vie cu putere şi cu slavă marc, să
ne judece pre noi pre toţi. ( '.um şi Ιόη Botezătorul il
adevcrd/ă grăindu-Lca un Miel de junghiat pentru
păcatclc lumel (Ιόη 1,29) şi ca un left de ccrtare, pen­
tru nemulţumirea n0stră. Şi-l scrie judecata Lui,ca
o lopată de vînturat, ce alege grâul din plivăl Matei
i\, 12)'şi ca o secure ce tae rădăcina lemnului. Şi ca
un foc ce arde lemnele cele seci Riră r6dă (Matei 3,
10).'Şi precum şi însuşi S’a spus, că vor vedea Filul
omenesc viind la judecată pre nouri cu putere şi cu
slavă multă«ILuca 21, 27).'Aşijderea şi îngerii la
suirea Sfinţiei Sale in cerlii. încă aO spus (Jicendfprc-
cum scrie la faptele Apostolilor 1,1 i):tBărbaţi (»a-
lileianl, ce staţi căutând spre cerlCf? .Acest lisus care-
------------------ --------------
20_______ nAXANIR ut IIVNINITA
Γ :Ie se lua sus dela voi in ceriu, aşa va veni cum aţi
vC<iut prc el mergcnd in ocriO“. Şi accsta υ mărtu­
risim tare în simbolul credinţei ncistre, când citim
»(!red intru unul Dumnec^ei)'*.
Al doilea, spune că judecata lui Dumnei^eii arc
trei judecăţi.—
întâia, prc ispravnicii lumd acesteea,cărora le-a
dat Dumnezeu judecata Sa săjudece 0menil, cum ar
Judeca hi sinţţur. Pentru aceea scriella a douaClarte
l ’aralipomenon 19,6, 7|,*tă losafat împCrat da în o-
chil judecătorilor celor ce-I punea să judece şi le φ-
cea; «Socotiţi ce faceţi, că nu faceţi judecată ome-
n0scă, ci Dumnecitdscă-, Adică, nu judecareţl ca ό-
mcnil, ci ca nişte dumnecjel. (^um nu este la Dumne-
<Îeii strimbătate, nici fâţărie, nici voe pentru daruri, ^
ţ aşa nici la voi să nu fie, că fie-cejudecător, in locul J
Iul T)umnc(^eii judecă. Deci, ori pentru lene, or! pen­
tru dar, ori pentru voe de om, ori pentru nesocotinţa
sa, saii a slugilor celor rele, cărora le dau să judece
şi nu facjudecată dr0ptă;—acela toţi vor fi judecaţi
cu urgia judecăţel Iul Dumneiieii.
A d0ua judecată este. când singur I)umne(^eti ju­
d e ^ aicea pre lume. ce n’aO putut omenii judeca,
saO c i n’aii vrut. ( )ă Acela izbăveşte neputemicul din
mânile cclormal tari decât dînsul. de carii n’afl vrut
0menil să gră«^scă să le folosdscă. Pentru carii po-
g6ră domni şi judecători şi imp6răţil mută dela o
seminţie la altă seminţie'). Aşa a certat I)umne(je&
pre feciorii lui Iii preotul din l^gea \^eche, pre carii
dacă nu l-a certat tatăl lor, însuşi I)umne<ieiil-a cer­
tat la rCsbolO.de ιιϋ peritfprecum scrie la intâlaCarte
a împ5raţilor4,11 ) ^ i mal pre urmă şi tatăl lor dacă
· ) I la.|i>r. Ϊ , ·Ι Ι Ιι 8.

------- -- ---------------------
iJ U a t o u i i ακ Γ,ΛΐΐΗΐ__________________________21

a au(iit dc pcrirca lor, a că<Jut şi cl dc a murit|prc-


cum şi dc actista Iarăşi mărturiseşte la aculaş cap. in
stih. 19, 2())ilntru acest chip a Judccat I)umne(#eu
Sodomul şi C'.omorul^prccum serie la l^'a^rc 19,24,
2r):|Şi Domnul a ploat prcSodom şi preC.omorcr-
bă puc10să şi foc dcla Domnul din ccrTfi, şi a surpat
cctăţilc accstca şi tot împre jurul, pre toţi câţi luculaâ
in cetăţi şi t0te câte rCsar din pămcnt“). Aşijderea
şi pre cel ce se ridicaseră asupra lui Moisi prorocul,
s’a deschis pământul de T-a înghiţit de vil Iprecum
mărturiseşte la Cartea Numerilor 16,32,33:tŞi s’a
deşchis pământul şi înghiţi pre dînşii şi casele lor,
şi pre toţi 0menil ce eraii cu C'^re, şi dobit0cele lor.
Şi s’aii pogorit el şi t0te câte eraii la dînşii, vil în Iad
I şi I*a acoperit pre dînşii pămentul şi au perit din mij- w
' locul adunărel·*). Şi pre Naval carele fâcea Γδύ Iul X
' Da vid, l’a certat cât a mulţumit David Iul Dumnc(iefl *
' şi a (jis:„Binecuvintat Domnul carele ajudecat jude- ■
cata ocărel mele din mâna Iul Naval“)(precum scrie
la întâia (larte a Imp6raţilor 2 5 , Şi pre Avesa-
lom când s’a ridicat cu rCsboIfi mare asupra tătâne-
sC&, şi mal pre urmă fugind s’a spânzurat)! precum
mărturiseşte la a d6ua (arte a împăraţilor IS, 9; şi‘
-mal jos (Jice scriptura, că a judecat Dumne4eii drep­
tatea Iul David despre vră jmaşii lui). Aşa şi până in
(jiua de astă(JI, multe impCrăţil, pentru nedreptăţi şi
vărsări de sânge, le perde şi altor neamuri le dă.
Δ treia judecată va fi după sfîrşitul acestei lumi,
când va piircede glasul lui Dumne(jeii în trimbiţa
cea înger0scă, care va trimbiţa dc va deştepta mor­
ţii şi-I va chema la judecată (precum grăeşte Pavel
Apostol, mărturisind Iu cartea cea d'intâlâ către So-
ionenl 4. 16, (Jicend: |('.ă însuşi Domnul cu striga- ^
----------- - .
-------------- - s s e t^ .- ----- —

f -rca îndemnărci, cu glasul arhanghelului şi cu trim-


_ _ _ _ _ _ _ C A »N I« M nUMINKU

biţa Iul I )umne<jlefi.pogori se-va din cerifi.şi cel morţi


intru ( ihristos vor invia intâlO-). Atuncea când sc va
arăta din cerîO sfînta cruce, vor plânge toţi 0menil
pre lume. Plânge-vor necredincioşii şi cela ce I/aO
rCstignjt,că n’au creţjut sfînta Kvangelic. Plânge-vor
ţii creştinii cel ccn’aQ purtatasupra lor omorîrea cea
de păcate a sfinte! crud, ci s’aO chemat numai cu nu­
me e creştini. Plânge-vor şi cel buni, că n’au nevoit
mal mult pentru binele sCfi acel veclnic. Insâ plânsul
acestora sc va înt0rce intru bucurie, că va sosi binele
şi cmstea lor şi mărirea cea netrecută. Atuncea se va
urăta 1)omnul Iisus( :hristos prc nouri. Nu pre nourii
M plouă şi întunecă s0relc, ci pre cel de aur, in tcite
^ felurile de văpsclc împodobiţi şi frumoşi, cu oşti de ^
£ îngeri ncnumCraţl. Şi înaintea I.ul se vor aduna t^te A
« limbile şi le va judeca, cum spune sHnta Evangelie, ţ
pentru-că n’aO dat celor lipsiţi şi celor neavuţi. 1)ar
acela coetecum să dea, ci încă Iau, ce judecată vCpare
că vor avea? Atuncea, Iubiţilor, sc vor despărţi pă­
rinte de fecior, mumă de fată, frate de soră, prieteni
de prieteni şi soţ de soţ. Atunci jale şi amar va cădea
pre păcătoşi, că vor vedea pre cel proşti— prc carii
de multe ori I-afl dosădit şi I-afi asuprit- îmbrăcaţi
intr’atâta podobă şi frumseţe şi într’atâla mărime şi
cinste, care omul nu p0te să o spuc. Şi pre sine se
vor vedea Iarăşi intr’atâta amar şi durere şi în ustu­
rime netrecută, şi vor plânge cu amar. .\tuncea îşi
vor blestema, păcătoşii, (jiua în ceea ce s’afi născut şi
viaţa ce afi vieţuit. Atunci de groza lor va plânge şi
ceriul şi pămentul şi se vor duce ca nişte vinovaţi
spre perire, gol şi amăriţi, ucişi şi usturaţi de îngeri
4 cumpliţi şi nemilostivi, în munca de veci. Iar drep- &
’ - -----
tJllATCUJ· Dt C A M I

ţii se vor veseli de faţa lui l)umne4efi şi dc cântările


cele dulci ale îngerilor şi defrumseţ^ (x va înflori
pre trupul lor; de mirciznia ce va eşi din vistieriile
ccrlulul; dc dobânda impfirăţieî şi dc cetele cele fru-
m0se şi luminate ale sfinţilor; de cununile cu <are
Π va încununa însuşi Dumncijefi cudrepta Sa, şi dc
hrana cea dulce. De acestea de t0te se vor veseli şi se
vor duce spre odihna şi spre repaosul cel ceresc, în­
tru veselie netreculă, intru dânţuire nesfirşită, întru
desfătare şi desmerdare neîncetată, în curţile şi în
olăţile cetăţel celei de sus, carea o a zidit Însuşi

Elumne^eQ.
Pentru aceea, fraţilor, aduceţi-vC aminte deacestă
veselie, ce pentru dinsa si sfinţii şl-au pus nu numai .
avuţia,ci şi sănătatea şi viaţaşi mal apoi şi capul ş’afi |
pus. Iar noi acum o tărimă de pâne, saft un oan, ne >
scumpim a da. Pentru aceea, fraţilor, curăţiţi-νδ ţ&· i
catele cu ispovedania, cu milostenia, cu ruga. cu la- j
eriniile, cu paza bisericcl, ca să scăpaţi de muncile
de veci, şi împ6răţia ceriului să dobândiţi, pentru
mila şi darul Domnului nostru lisusChristos că­
ruia se cade cinste şi închinăciune, slavă şi mărire,
împreună cu Părintele şi cu Duhul Stint, acum şi
pururea şi intru veci de veci. Amin.
LA DUMI NI CA

l As a t u l t I de BRANZA.

CUVlNT ίΝ Α ϋ Π Χ

Teve Duhul Sfint a spus cu rosturile Sfin-


^ţilor Apostoli, prccum vedem cagrăeşte
' fericital Pavel (la Hpistolla cea către Kfc-
seni 14): „( .hnstos este pacea nostră, carele a fă­
cut amânddue una şi păretele din mijlocul osibitu-
rel Ia rupt“. Adică pre păcătoşi împăcatu-î-a cu
IJumneţJeO, Şl pre îngeri cu rtmenil, spart-a zidul pă­
catului vrajba o a ucis cu venirea Sa, mânia dintru
neamul omcnesc o agonit şi dragostea Lui întru dîn-
sul o a mrădăcinat. Pentru care porunceşte 0meni-
lor să Ierte g re le le unul altuia, precum de acdsta
veţi au(ji dm Stlnta lt,vangelie.
fcvanitelia drb lU ld cap. O, Mih 14.

is-a Domnul; De veţi Ierta 0menilor greşalele


lor, lerta-va şi v6u6 Tatăl vostru ccl ceresc. Iar
,de nu veţi Ierta 0menilor greşalele lor, nici Ta­
tăl vostru nu va Ierta greblele v0stre. Şi când pos­
tiţi, nu fireţl ca cel făţarnici, trişti; că’şTsmolesc fe-
^ nţcle lor, ca să se arate 0menilor, postindu-se. Ade-
Î rver grăesc vouC, că-şT lafi plata lor. Iar tu postin- i

^ K»—r·--------------...------ — J
r r : cAtiUoi UÎ ΡΐηωητΛ n»
„du-te, ungeţi capul tCfi, şi faţa ta o spală, m să nu te
.arăţi (imcnilor că posteşti, ci Pănntelul ίδύ celui ce
„este într’ascuns. Şi Părintele teft celcevedeintr a^
„cuns, daţl-va ţie întru arătare. Nu νδ adunareţl
„v0u6 com0ră pre păment, unde moliile şi rueina o
.strică, şi unde furii o sapă şi o fură; ci vC adunaţi
.v0uC conioră in ccrlO, unde nici molie, nicl rugma
.nu o strică, şi de unde furii nu o sapă, nici o fură.
«(UL unde este com0ra vostră, acolo este şi mima
« V 0 S tră . dinln» « ή ί » iflnl* Evinedie.

t
ntâlti arată, când ne rugăm să ne Ierte Dum­
nezeu greşalele nostre, aceea Iertăciune o pu­
ne I)umne<}efi pre noi. ca să Iertăm noi intâlu
. greşalele iraţilor noştri, adică tieşte-cărul creştin.
► I ϋί ( Uire înveţătură, aui^ind Petru .Apostolul dela 1)om-
I « nul şi InvCţătorul sCu ( Ihristos (la Matei hvangeiis-
*I ? tul cap. 5, stih44)i;lubiţî pre vrăjmaşii voştri, gră-
I iţi de bine pfe ccTa ce vC blestemă pre voi, tăceţi
bine celor ce νδ urăsc pre voi şi νδ rugaţi pentru
Ν cela ce νδ tac νόυδ năpaste şi νδ gonesc pre vol“;—
nu ştia ce va tace. că nu se întâmplă numai o dată in
di scârba şi mânia, ci intru unele φΙε, şi de câte şepte
r ori. Pentru aceea a întrebat pre Domnul Ohnstos

ori va greşi mie iraieiemcuşi vuiu lu.. y


u u id ^ n ă de ^p te ori? C.răit-a lisus Iul: Nu-ţl <Ji
până de ş»ipte ori, ci până de şiptc-cjecl de ori câte
ş0pte“. Adecă acest τδβρυηβ a luat: nu se cade a nu- ,
mδra dragostea creştinului de câte ori va Ierta gre-
şala de apr0peluî s6tt, ci de câte ori ar greşi neşcine
improtiva n6stră, de atâtea ori să Iertăm. O c l omul
Λ
când greşeşte împrotiva altul om, nu este atata de
---------------------
-
8β CAZAWl LA DOMIIOCA

mare păcatul,fiind-că este »m de o potrivă ca şi dîn


sul, măcar de ar fi şi împCrat, căcî cu firea este întoc-
ma. Iar care greşeşte împrotiva luT Dumne<iefi, cine
SC va ruga pentru dînsul? cum <iicelli preotul legel
vechi (precum scrie la 1 ImpCr. 2, 27).
Ffentru aceea ţie nu-ţl este greO a răbda greşala al­
tuia,căct eşti om ca şi dinsul, ci cstegrefi Iul Dumnc-
(Îciia răbda greşala ta, că nu este ca tine. Tu deîerţT
greşala altuia, dai un ban. iar I)umne<iefi de-ţl Iartă
^eşaia ta, îţi Iartă mulţi bani. Că cu cât este mal mare
şi mal înaltă vrednicia Iul DumnecjeQ de neputinţa o-
mulul. cu atâta este mal greii a plăti strimbătatea lui
Dumnecjeâ celui de sus, ce raodă dela omul cel de
jos. Şi Dumne<#efi iartă strimbătatea ce are dela ti­
ne; dar tu în ce chip să nu Ierţi strimbătatea de a-
pr0pelul t£fl, că eşti intocma cu dînsul. Dumnetjeii
Iartă în dar. Iar tu de Ierţi, nu Ierţi în dar, că lal dela
i)umne(jefi Iertăciune cum dice singur: de vel Ierta,
Iertat vel fi.
AJ doilea spune, că se cade omului creştin să pos-
tdscă. Şi arată şi cum va posti, (picând, să nu facă
postul nici ruga în vederea 0mcnilor (precum măr­
turiseşte la Matei G, 16). Că de va cerca cinste şi la­
udă dela 6menl pentru postul şi pentru ruga ce va
tacc, plată dela I)umne(^câ nu va avea. .Aşa şi pen­
tru alte lucruri bune pentru t5te.
Deci dar şi pentru p«st,cadc-se a aduce ceva mal
mult, înaintea dumnea-v0stră. Şi întâlâ vom aduce
I din Legea cea Veche, apoi Iarăşi mal pre urmă şi din
. ccaN0uă.—
I SpuneScriptura Stîntă, că şi în I A>gea Veche acel
^ cani volafl să se apropie şi să grăiască către i)um- Î
Λ ne<ieu. pană nu .se curăţlau cu postul şi cu ruga, nu
W » '· --- -------------- ------
a s iJ k M T V U II n i βΛ λβΧ ΐ 27

SC putcafi izbăvi de greutăţile şi supărările ce le ve-


neaO asupră. Moisi proroc încă era om stint şi drept
înaintea Iul Dumnei^eti, şi când a vorbit cu dînsul de
I-a dat tablele Lege! Vechi în muntele Sinaî, a pos­
tit 4<) de 4ile şi 4() de nopţî (precum scrie la Eşire
2S),)Intr'acestaşl chip şi llic proroc a postit când se
speriase de tugea de Izavcla fmpîrătdsa luT Ahav
(cum Tarăşî scrie la a treîa carte a ImpCr. 19, Η).ΤΛ-
şijderea şi toţi IsrailteniT, când le veneau asupră-le
greutăţi şi rCsboe, cu ruga şi cu postul cădeafi către
l)umne<jeti -precum aO făcut şi atuncî când aveaii
rCsboIfi laC.avaă cu fiiî Iul Veniamin. Iarăşi cu postul
şi cu ruga s’afi întărit întru biruirea vrăşmaşilor (pre­
cum scrie în cartea Judecătorilor 20. 26). Intr’acest
chip s’a mântuit şi când a tăgăduit Aman, carele era
chip împCratulul Artaxerxe, 10 mii de talânţl visti­
eriei împCrăteştl, şi a scos carte împ€răt0scă de vol-
nicie ca să stingă pre toţi jidovii câţi se aflaţi sub bi­
ruinţa împCratulul Artaxerxe; Iar luând veste Kstir
impirătdsa, îndată a dat poruncă ca să post^scă toţi
jidovii 3 (Jile şi 3 nopţi, şi după aceea s’a rugat îm-
pîratulul /Artaxerxe şi l-a mântuit (precum scrie la
Kstir4, lăt.jAşijderea Iarăşi se scrie la V cartea
ImpSraţilor (7, 5, Wl că învCţa Samuil proroc să se
stringă poporul la Afasefat să se r6ge Iul Dumnezeii
pentru dînsul, şi adunându-se acolo a postit şi după
accea lovindu-se cu cel streini de fel, l-a biruit. Aşa
a postit .\hav rCul împCrat şi a îmblân(#it pre Dum-
. ne4eti)( precum Iarăşi scrie la a treia carte a Impara-
ţilon21,27,2«). Daniil proroc după ce a postit 10
<^ile,’mal frumos şi mal gras s’a arătat decât cclce
mâncaâ bucate scumpe din masa împăratului Navu-
hodonosorţprecum scrie în cartea sa cap 1, stih 14,
Wf

"Lj-* 28 __ ______ cmwx L* mmanct______________ ^ ^

15(. Ninivitcnil (precum serie Ia lona prorocul 3,


5-^)Jcu postul a&depărtat mânia lui Dumnezeu de
nu s'aQ prăpădit; şi nu numai 0menil a& postit, ci
încâ a dat împiratul poruncă şi dobitdceJe să le în­
chidă să nu mănânce, pentru mal mare jale şi pocă­
inţă. Că postul cu adcvfirat este infringere inimel şi
plecare sufletului şi folosinţă mare. Precum cu pă­
catele mâniem pre Dumnc(^cQ, intr’accst chip şi cu
fntorcerea pocăinţei îl îmblăncjim de se milostiveşte
spre noi, Prorocul şi împăratul David când greşea
înaintea Iul Dumnc<jeu ce-va, saii avea supărare de
vrăşmaşii Iul, Iar cu ruga şi cu postul cădea către
Dumne^eâ. Pentru aceea 4ice (în I’s. .'W·, 15, 16): „Şi
cQ când mC bântueafl el, mC îmbrăcam cu sac şi sme­
ream cu post sufletul meii “/Şi Iarăşi (la Ps. IDS, 23):
„Genunchelc mele a& slăbit de post şi trupul meQ
a mârşăvit de grăsime". Şi Iarăşi (în Ps. 101,10):J
„C;ă cenuşă ca ţănea mâncalti şi bSutura mea cu plân­
gere o am amestecat“. loil prorocul (in cap. 2, 12)
grăeşte: -Şi acuma, <jlice Domnul Dumne<;ţeul nos­
tru, înt0rceţi-v£ către mine din totă inima v0stră,
cu post, o«Mh%-cu plânpre şi cu tânguire”. De .Ana
prorociţa fata ţui I'anuif, scrie I.uca evangelistul (in
cap. 2, 37)^ic£nd că nu s’a fost depărtând de Bi­
serică cu posturi şi cu rugăciuni, slujind lui Dum-
nedeâ ţ^iua şi nuptea.
Aurirăţi până aid in câte locuri şi câţi cu postul a&
dobândit mântuire şi folosinţă in ixgca Veche, care
era umbră acestei 2S0uă. ('.u cât dar ni se cade să rim
I mal trez vl in c^stă N0uă a lui Clhristos care este adc-
I vCrată. Cu cât mal virtos trebue să ne rezmăm de
Ν adevCr decât de umbră, ('ik acesta este darul şi adc-
|| p vftrul, de care grăeşte Ion bunul vcstitor(l, 17): ,,Γ ^
m L - L ilA T in S l DK l o A v i M

legea prin Moisi a fost dată, îar darul şi adcySrnl


prin lUus Christos aii fost“. Trebue dar vSă vedem;
^urată-ne l'.hristos undc-va că este de trcbă postul ?
Au nu arată şi în Legea c^stă N0uă? C>u adtniSrat nc
aratâ. precum vedem in sfinta Evangclie, şi încă tie
arată cum că de marc folos este n0uă ruga şi postul,
cum (jicelaiMarcu evangelistul(i), 19),căa& adusîiia?
ι intca Iul ('.hristos un om 0re-carele pre un fia ul siQ
ce avea dub mut, şi după ce l’a tămăduit pre dînsuli
l’a întrebat pre (Ihristos ucenicii Iul grăind: căcljnol
nu puturăm sc0te acest dub ? Iar el a dis lori Aoest
neam cu nimic nu p0te eşi, tără numai cu rugădur
nea şi cu postul. tii ^
Postit-a şi însuşi Stînţia Sa, măcar că era şi este
f Dumnedeti adc vCrat; Iar fiind îmbrăcat in firea ome·
' nuscă şi om adcvSrat când se ispitea de diavolul in
! pustie, a postit4()de4ile^4(>denopP,precumscric
.viate! evangelistul (4, 2).}Şi Iarăşi (jicemal jos accst
cvangelist(.j, 17): „Săurfgândiţi că am venUsă stric
legeasaQ prorocii; n'am venit să stric legea, ci să
plinesc". · ·. ’<'··ι·
Adese-ori se postea& şi siînţii Apostoli, precuB)
vedem că scrie la Faptele lor (1^ 2, „Slujind ·βϊ
Domnului şi rugându-se, Duhul Sfint: aleg^
mic pre Vamava şi pre Savl, la lucrul la carele
chemat pre el. Atunci postindu-se şi rugândutse şi
puindu-şl pre el mânile, I-aft slobozit”. Şi iarăşi (mal
jos in cap. 14, 23)ţ^Şi rânduind lor preoţii în tiVtie
adunările credim ^ilor, şi rugându-se cu poatut%
I-au dat pre el Domnului întru carele aă cre4ut% A'>
şijderea şi fericitul Pavelgrăeştel la a doua carte că­
tre ( lorintcnl 6,4,5), (jic6nd: ,.ln t0tie să nc purtăm
slugile lui Dumnezeii, in răbdare multă, in scârfc
^ ----------
---------------------------------
, -wga ao CAJtAini L * DOininc*

'I ^
în lipse, în împresurări, în bâtăl, în temniţa, in rez-
miriţe, în ostenele, în privegheri, In posturi-.
\^edeţî, binecuvlntaţl cretini,cum este plină Sfîn-
ta Scriptura şi cea \^eche şi cea N6uă, de învCţatura
sHntulul post. Nicăirea nu <Jice să mâncăm mult şi
să nu postim. Nicăirea nu fericeşte lăcomia pânte-
celul. Nicăirea nu laudă neînfrinarea poftei trupului,
a Iarăşi Pavel Ap<wtol (la cartea cea d intâlfi că­
tre G)rintenl 8,8), <iice: mâncarea pre noi nu ne
face Iubiţi înaintea Iul Dumne(j[eύ^ Şilncă (mal jos
într’acestaş cap, stih 13): „De va sminti mâncarea
pre fratele meii, nu volfi mânca came nici o dată“.
Aşijderea şi în epistolia cea către RimIenI (U, 21):
nBme e a nu mânca carne şi a bea vin, nici a face
ce-va întru care se poticneşte fratele t£fi“.
/' pentru aceea in t0tă \Temea este bun şi de tribă
% postul—cum <jice marele Vasilie- Iar mal vîrtos in­
tru aceste φΐβ ale postului celui marc, pentru ca să ne
gătim ^i să ne curăţim către sfînta ( luminecătură şi
către ţ^iua în vierel a I )omnulul nostru lisus C'.hristos,
omorindu-ne şi noi trupurile cu postul, către muncile
şi către m6rtea Sfinţiei Sale, şi dând a <#ecea din tot
anul câte o φ din (jece (jile, după adeverinţa lui Pavel
Apostolul ce <Jice (la cartea către Rîmlenl 8,17): „( a
de vom răbda cu dinsul (adecă cu ( ihristos), cu dîn-
sul ne vom şi preamări".
Deci fraţilor, să ne socotim pre noi înşine .să nu
âm numai cu numele creştini, Iar învăţăturile Iul
( 'hristos să nu le facem. Că ce folos să te numeşti tu
creştin, şi lucruri creştineşti să nu faci? folos să
creţjl în Christos, şi fapte bune să nu albi? Nu au(jll
ce (#ice însuşi Cliristos la Kvangelie? (Matei 7, 21):
iNu tot cela ce-ml φοβ mie: l)0mne, iVtmne, va in-
---------------------- ■'JL·
U U T D U rt D l w i i w i ______________________ 3<

tra intru împărăţia ccriulul, ci cela ce face voea Pă­


rintelui meii carele este la ceriurî". Aşijderea şi 1-
acov Apostolul Ia să aucjii ce φce de aceşti numai cu
credinţa flră de tapte bune (la epistolia sa, 2, 19);
„Tu credi ca este unul I)umne<jiefi, bine faci; dracii
încă cred şi se cutremură". Şi Iar (în stih 20): „Să
ştii o 0miideşarte, că credinţa fâră fapte, m0rtă este“.
Aşijderea (şi mal jos în stih 24,26)|>'VedeţI, drept
aceea, că din fapte se indreptiză omul şi nu din cre­
dinţă numai; că precum trupul lără suflet, raort este,
uşa şi credinţa Olră fapte. m0rtă este“.
Pentru acesta, Iubiţii mei, să nu fiţi precum mulţi
creştini sînt şi acum al vremel acesteea, carii nu as­
cultă acestea, nici ţin tocmelele celeadevărate ale cre-
, j dinţel celei bune; ci’şldatt lor înşişi slobozire şi volni-
^ cic intru mâncări şi în nesaţiu pântccelul, şi le este
5 urât a posti şi a'şl da loruşi vre o osten0lă s’afi ne-
^ voinţă, tcm6ndu-se să nu’şl vatăme safi să’şl mârşă-
vέscă aici trupul lor cest putred. Fără de nici o os­
tenită şi ftră de nici o răbdare, socotesc a fi moşte­
nitori impfirăţiel ceriului, umblând pre calea cea lar­
gă carea duce in perire, nebăgând în simâ porunca
adevăratului Inveţătorf'hristos.Caregrăeşte însuşi
«Îiccnd (laMatel?, 13): JlntraţIprinp0rtacea strimtă, I
că laiţă e p0rta şi Urti e calea carea duce In perire“. ^
Şi Iarăşi (maijos) ^ice: iică strimtă e porta şi îngustă
e calea carea duce în. viaţă“. Acestea t0te ştiindu-le
el le acoper, şi când citesc Sfintele Scripturi, unde j
află ce-va pentru post, alte tălmăcituri fac el, după
pofta inimel lor, Iar nu după cum este rândulala Sfin­
tei Scripturi şi a teologilor celor vechi, carii erati
plini de darul Duhului Sfînt, Iar nu ca noi inbulbaţi
de mâncări şi ameţiţi de beuturile cele multe.
'g> 'aJj!
-- ------
*^2
w* “
'<U>.*NIII LA DUMINICA
— ------ 1.
' '■Multe sînt încă în Scriptura Sftntă.dc învaţă pen- -
tru credinţa n0stră şi pentru folosinţa postului. Dar
ticum, acostă dată, le lăsăm a le pomeni, socotind că
I înţelepţi, fiindu-ne a face şi sfirşit cu-
I vintυluT şi mai avcnd şi 0reşT-ce rCmăşiţă din .Sfinta
K\angelie carea (Jice: „( '.ă unde este comora viSstră,
acolo este şi inima v0stră“.
Adecă, cine-şî pune nădejdea t0tă numai în viaţa
nccsteTlumT treCCtore, aicea pre pămentnumuTce tot '
strîngc, aicea Π este şi inima şi găndul. şi cum am
j totă nădejdea şi avuţia;—care lucru este amă­
gitor. ( a de nu o fură turil, sau de nu rugineşte şi
de nu putre<^€şte, tot vine marţea şi rCmâne altora. ;
^ lor cela cc’şî pune năde jdea pre viaţa cea de sus— !
■J de car^ dice Pavel Apostol (la epistolia sa cea că-
5 trc FilipsenI H, 2()), tă viaţa nostră este în cerîB a-
^ c€la îşî muta avuţiâ în ceriu, făcând ajutor şi milos- ţ
tenie bolnavilor, neputcmicilor, săracilor, Biserici- .
lor. Impfirţindu-şt agonisita întni numele luî Dum-
nei^eO, face vistierie în ccriO, unde nici furii o fură,
nici putrejunea o putrc<jleşte. nicî m0rtea vine. Drept
aceea şi inima lui şi tot gândul şi cugetul, acolo este.
Astă<#I tote locurile se gătesc de sfîntul post: şi
orâşe, şi sate, şi t0te ca.sele creştineşti. Deci şi noi '
să nu ne arătăm d’inafară de tocmdlacre.ştin0scă, că
îngerul lui DumnecjeO umblă descrie în catastih pre |
Ceî ce vor să post0scă. I*entru aceea să ne nevoi m. !
Sânu fim nicî noT lepădaţi din catastihul lut Dumne- ·
dea. Ajungă-ţî vremea ce al mânciit mult. Ajungă-ţl
anul ce aT beut mult şi al fScut voea ta cea rea. A-
ciim Iată a sosit vremea pocăinţei, lată a sosit <jliua
mântuirel. cate am greşit preste an, acum sS ne în- ^
dreptăm. (Uite păcate am făcut, acum să le spălăm.
Ίβ**ΑΓ- -- - -
iJlsATULul Dl m k io l
r - J i - t
Cât am mâniat prc Dumne<ieQ, acum să-L îmblân-
(jim, cu fomea şi cu setea şi cu alte tapte bune cu t0tc.
( 'Λ postul nu este numai de bucate, ci şi de clevetc,
şi de ftţăriî, şi de zavistii, şi de alte potte rele de tote.
;^i ma! înainte de t0te să păzim sfinta Biserică şi să
avem rugă în vremea postului nostru; că precum
este pânea fără de sare, aşa este pt)stul fără de rugă.
Că ruga este lumină sufletului omului şi cale la îm-
pCrăţia ceriului. Postul a preamărit pre sihastrii. Pos­
tul a cinstit pre prea cuvioşi. Acesta a înălţat drepţii.
Acesta a luminat Apostolii. Acesta a ftcut Prorocii.
Dintru acest post s a luminat mintea lor şi au spus
de tocmelele cc vor fi înainte. Acesta şi noi creştinii
să-l priimim cu t0tă bucuria. Acesta să-l agonisim.
.Acesta să ne nevoim să-l umplem şi să-l facem, pen­
tru ca să ne învredniciscă Dumnezeii: aicea să pe­
trecem cu pace şi cu sănătate fără de smintdlă de
vrăşmaşi vC^uţl şi nevC<jiuţI, să ajungem şi sfintele
Paşti spălaţi şi curaţi de păcate, să prăznuim cu Ier­
tare de păcate şi cu spăsenie; Iar acolo, să ne izbă­
vim de muncile de veci şi să dobândim să prăznuim
şi;Paştile cele de sus întru împCrăţia ceriului, pen­
tru mila Domnului nostru Iul lisus Christ(»s—( lelula
ce 1se cade ţinerea şi puterea, cinstea şi închinăciu­
nea, împreună cu Părintele şi cu Duhul Sfint, acum
şi pururea şi întru veci nesfîrşiţişi ne trecuţi. Amin.

---
r 1

O ^ Z J L I S r i E

LA DUMIlilCA
Ϊ ΝΤ. ΛΙ Λ Λ S I ' Î N T l Ί . Γ Ϊ ÎM)ST.

CDvtNT Î n a i n t e .

Arccumsintlurnu viscolc.vcnturi rccişi vrcinî


Γ gcrosc, dccarc se ingrcucză Omenii şi sînt
supăraţi în vremea Iernei, Iar dacă vine pri- 3
mă vara, eî se uşureză de acelea de tute şi se veselesc, ?
căci a trecut Iarna cu gerul şi s’a ivit primăvara cu .
văldura şi cu seninul; aşa şi în vremea de demult, aii
fost viscole Şl venturi de scârbe şi de dosădiri pre ό-
menl, ca şi într'o vreme de Iarnă, adecă de împCraţil
cel necredincioşi, carii stricau sfintele Icone şi le le­
pădau din niserică, şi în multe chipuri dosădlau şi
munclau pre creştini, pentru ca să nu se închine la
dtnscle. Acum îar u strălucit dulce primăvară şi li-
nişte mare întruac<istăqlide astăijl, intru care ne-am
adunat şi noi să prăznuim şi să dăm laudă Iul Dum-
ne(jcu,căcl a perdut ereticii şi tiranii şi a înmulţit
stinteleSob0re.deaîntărit Iarăşi închinăciunea sfin­
telor Ic0ne.
Pentru aceea şi noi, o Iubiţii mei creştini, să um-

a
blăm după legătura şi aşet^Smîntul lor, şi învCţătu- ;
rile a ştipte Sobore să le priimim, şi întru inimile nos- ^
r r
rjt/ANII LA DUMINICA lBT*lA A S flim itU l POST

trc ca intr’o vistierie în vecî să Ic ferim. ('^ d’inafară


dc tocmdla ce aQ tocmit sfintele Sob6rc, nimenea nu
se va spăsi, nici întru impCrăţiaceriului ya intra. C'.ă
porunca a ş<;pte Sobore dc Domnul (^ristos este să
credem aşa, cum că Sfinţia Sa este Dunmecieu ade-
verat, I nul cu Părintele şi cu Duhul Sfint şi că este
ImpiÎrat şi Biruitor îngerilor, şi ştie inimile şi gân­
durile omenilor- cum a ştiut gândurile lui Natha-
nail când şedea sub smochin, cum auijim mal ales
din Stinta Evjngelie de astăt^T.
^ KvaiiKelia d tla lou, cup. 1, plili i i

n vremea aceea, vrea lisus să m^rgă in C.ali-


■^^^Vleea, şiaaHat prel'ilipşil-acjislul: vino dup;i
■ *''*Φ ' itsa'da, din oraşul ;
5 luî Andrei şi al Iul l’etru. ( '.ăsit-a Filipprc Na- J
Ctthanail şi l-a <)is Iul; de carcle a scris Moi.si in Λ
„Lege şi l ’roroci, l ain găsit: pre lisus feciorul Iul I-
.osil,din N’azaret.Şi I-ai^islul Xathanail: din Naza-
-ret potc vre un bine să fie? Dis-a l'ilip Iul: vino şi
„ve<il \C«Jut-alisuspreXathanail viind către sine
„şi a de el; lată intru adeverat lsruilt0niil întru ca­
drele vicleşug nu este. Dis-a Xathanail Iul: de unde
..mC cunoşti? UCspuns-a lisus şi acjis lui: rnal înainte
«până ce nu te a strigat pre tine iMlip, când erai sub
„smochin, te-am ve«iut. Uispuns-a Xathanail şi a (Jis
„Iul: Uavvi, tu eşti KiUil Iul Dumnezeu, tu eşti Im-
-pCratul Iul Lsrail. KCspuns-a lisus şi a (iis Iul: căci
„am φ8 ţie că te-am vCdut sub smochin, crecjl? Mal
„mari de acestea vel vedea. Şi a φβ Iul: .AdevCr, ade-
„vCrgrăesc vouC: de acuma veţi vedea ceriul deschis
„şi îngerii Iul Dumnecjleu suindu-se şi pogorindu-se
„prestc l'ilul omenesc“.
k .
· '* * '______________ ΙΛ tMJMimcA >1»

lnvf.(4ln,f I. inUI» |.«rte prniru .cnire» hi| Nâlhaii.U ·,■ Chri-■ Î


ţ«i fkiniru rnartuha lui.

0u6 IiicrurT ne arată accstăSftntă Kvangclic -


llj^lnlalu mărturisirea luî Nathanail cc a mărturi-
^ sit de Domnul ( .hristos, că cslc Filul luT Dum-

.K..» I .111,,IC. a accsi Λ3-


thanai avea nădejde şi crcdinţă Wrtc marc, că va
v^eni Mesia (.hristos, şi cu bucuricaştepta venirea

Prin spunerea părinţilorluÎ,fiind prevrcmcacănd i


! căuta Irod pre ( ihristos să-l tac, fiind prunc mic de '
, - ani ŞI era in Rgipt'). atuncea a fost născut şi acest i
i - Nathanail, tiind numai dc Λ cjile. Poruncit-a Irod să
£ P*·’ ' 't'cem şi din t0te hotarele Iul. ^
^ '-ugîafi maicile cu pruncii, de se ascundeau carca un- 3
' ^‘^fP»‘fa,ca şă nulctaeprunciI. Deci, muma aces- T
tul .Nathanail, luându-1 pre dînsul în braţe, a fugit
j a vie-şl. Şi v«<iend c&o ajung gonacii, a pus pre Na-
thanailsub un smochin şi l’a învăluit în frunze, şi
I s a dus. .>1 a fost pruncul acolo, până a încetat tăerea.
; yccj sa dus malcă-sa să-I găsdscă măcar rtsele. Iar
dacă a mers la locul acela şi 1’a descoperit din frunze,
I a aflat viO şi bătcnd cu mânile. '
Sub acest smochin şe<iend odiniriră Nathanail şi i
auqind de minunile lui Clhristos, gândea în mintea
sa ŞI cugeta, să nu cum-va să fie Acela Mesia pre ca­
rele aştepta să vie. Intru acel ceas a venit şi Filin la
dinsu - ^ - I era prieten şi cunoscut-şi a (^is către
dînsul: Decarclea scris Moisi in Lege şi Proroci
r I
O !>««..„ mrt. U Iid VMiU. ^ «riiori. TI..,Jo«,a. 17.
----------------------
Ι κ τ Αια λ ertimiiAii ρο » τ 37

am aHat pre lisus Filul luT losif, ce este din Nazaret.


RCspiins-a luî Nathanail şi a (jis: Λγο din Nazaret
potc să fie ce-va bine? Şi l-a (Jis luî l'iiip: vino şi vel
vedea, că măcar că este şi om, dar mal pre sus de
puterea omenescă le face tote şi Ic răspunde. I*en-
tru accea nu te îndoi ci vino şi veî vedea singur băr­
bat minunat ca Acela, pre carele numai din cuvinte
il vel cunoşte. Acestea dacă a au(Jit Nathanail, în­
dată s’a sculat şi s’a dus cu l'iiip la lisus. Iar ('hri-
stos îndată vC(^endu-l viind către Dînsul, a (Jis: ace­
sta este cu adevCrat Israiltdn şi intr’însul vicleşu);
nu este. RCspuns-a Nathanail şi a (Jis: Cum mC ştiî
să titi aşa? Iar Domnul Clhristos a rCspuns lui: Incă
maT înainte de ce tc-a strigat Filip, când te-a ascuns
maTcă-taîn fot de smochin de frica luî Irod.Kflte-am
păzit, te-amîncăl<Jit şi te-am hrănit. Şi acum şCijlend
tu sub acel smochin şi cugetai de Mine şi de minu­
nile Mele, şi gândeai: aâ d6ră sînt lîii Acel Mesia, pre
carele aştepţi să vie? şi cu bucurie ai venit să ve(il
faţa Mea;— pentru aceea eşti fericit, că tc-ai învred­
nicit de ai vCiJut pre ( barele toţî prorocii şi patriarhii,
aii dorit să-L vadă şi nu l/afl vCcJut. Iar Nathanail,
dacă a au(Jit acele cuvinte, s’a mirat de înţelepciu­
nea Luî şi s’a spăimintat dacă L’a v5(Jut că ştie naş­
terea lui şi cugetele cele ascunse dintru inima lui. Şi
îndată acrc<Jut că Acela este Mesia pre carele aşt(3ptă
el. .Şi a strigat (Jic^nd: Ravvi (ce se (Jice învCţătoru-
le). Tu eşti l-ilul luî DumneiJeO! Tu eşti ImpCratul
Israiltenilor! că taina şi gândurile inimel mele le ştii.
ca un DumneiJeO, şi pentru aceea eşti l'ifi Aceluia
şi eşti destoinic a împCrăţi în Israiltenl, fîind-că am
au(Jit din proroci, că vei împCrăţi în Israiltenl. RCs-
puns-a lui Domnul (Ihristos şi I-a (Jis: pentru căci
-J
cATANtB LA m m ancA

am (iis ţie, că te-am păzit şi te-am vC<iut sub smochin,


cre<iuşI?maTmarIdeaccstea veT vedea. Adev8ratvC
grăise: ca de acum veţi vedea certul deschis şi în-
Kcril Iul Dumnec^eâ suind şi pogorind preste Filul
omenesc. Că Κΰ cu firea mea cea Dumnezeiască din
cerifi am venit pre păment. în pântecele prea curatei
Fecirtre, Tar cu trupul din \ ’itleem şi din Na/aret.
Tentru aceea să MC cunoşti, o Nathanaile, că sînt în­
doit : Om şi Dumnezeii cu Dumncc^eirea. ( lerlul des­
chid şi îngerii la slujbă îTchem, şi de sîrg MC ascultă
şi voea ^Iea fac. l nil din cerl& se pog0ră de slujesc
Domnului sCfl, Cum aii fost în Vitleem la naşterea
Lui (Luca 2,9), şi la pustie cândS’a postit patru-c^ecl
de φΙο şi patru-cjecl de nopţi (Mat. 4, 11). .Alţi în-
ξ gcri SC sue în ceriu, cum au fost la înălţare (Luca 24, î
V ·>!). .Acestea tote mal înainte le-a spus lui Nathanail. J
Şi nu numai lui, ci şi n0uC credincioşilor Iul, ca să
credem tare, că Domnul Christos este Dumnei^eua-
devCrat, Iar nu este după dar Filul lui Dumnec^eii,
cum (i ic,\rianil,ci după fiinţă este: unul cu'l'atăl. ( :u-
vîntul şi I'ilul Iul Dumnc(jc&, al 'I'atălul pururea şi
mal înainte de veci nedespărţit de l atăl. Pentru a-
ccsta <iice Ιόη bunul vestitor (în capul d'intâiii, stih
1): „I-a început era Cuvîntul, şi Cu vîntul era Ia I )um-
ne<jlefl, şi Dumneciefi era Cuvîntul“. Şi Iarăşi acest
kvangelist (I7,5)(^icc: „Şi acum preamăreşte-mC tu
l^ărintc însufl la tine, cu mărirea carc am avut la tine
mal înainte până a nu fi lumea“. Şi în ce chip este
cuvintul în minte, înţelepciunea Ia înţelept şi virtutea
în ccl puternic; aşa şi Filul la Tatăl. Pentru care lu­
cru astăcjl maica n0stră Miserica,la ară tarearată măr­
turie fiilor sCI, şi t0tă credinţa şi poruncile Aposto-
---------------------
hfrXU A «rticrourt iwr

Iilor şi Soborclor, nctrecut în vccT Ic pomeneşte crc-


dincloşilor sCI.
Λ (liiua pitri-· p. litru -finta Cumiiii. llur*
adc-se. a tot drept măritorul crcştin. să ştie,
|că patru posturi ce sint prestc tot anul toc-
__ mite şi puse dc Apostoli şi dc sfintele So-
b0re. pentru accea le-au tocmit, pentru ca să se pos-
tescă fieşte-care creştin, să se ispoveduTască şi să se
cuminece de patru ori într’un an. Iar mal vîrtos a-
ccst post este ales din tot anul şi este tocmit dintru
întâlfi, ca dc va şi trece vre un post de celc-l-alte să
nu se p0tă griji creştinul de sfinta Cuminecătură să
se cuminece, iar acest post nicî într un chip să nu
trecă creştinului fiiră ispovedanie şi fără sfinta ( lu-
Λ minecătură; căci pânea curea o agonisim dintru o-
-S '
'1 stentilă, se chemă şi este pane de durere. 1)ecT, pen­
tru mângâere fie-căruî credincios, a lăsat noue l)om-
nul ( ’.hristos, pâne de bucurie, carca nu numai tru-

C
ul întăreşte, ci şi sufletul din morte veclnică il iz-
ăveşte.
_^cdsta o a făcut Domnul întâlii pentru Sine. Du­
pă accea şi pentru noi vrut-a Domnul C.hristos să
pue tiKmela Sa în lucrurile care sint maî de trebă
tuturor (imenilor, fără de care nu pote fi viu omul;
ca să nu se potă tăgădui nimenea să (^ică, că nare
saâ nu ştie.
pentru Sine a făcut Domnul f ’.hristos acesta, pen­
tru ca să nu se oprdscă nici odini^ră dragostea Lui
dintru noi, ci pururea să se aprindă şi să se îno«iscă.
Pentru aceea a lăsat n0uC în pâne Pnipul Siii şi in
vin Sângele SCO, pentru ca să fie pomenite muncile
Lui şi nevinovata ni0rtea Lui cum grăeştc şi I*avel
------ - ------
fin -λΐΑ A «rlHTUUlI POST

r
iomenim i/băvirea din robiu ludului pentru murtca
)(>mnulul Christos. Marc semn de bine şi dc milă
este, şi încă mal mare tocmclă este luarea 'I'rupulul şi
SângelulSfinţielSale ce-L luăm în pâne şi în vin de-L
mâncăm şi-i. bem, că este lăsată mila şi draKOstea şi
priinţacreştintiscă. (!ă nu în zadar arată Pavel Apo­
stol la întâia carte către Corinteni (K), 17), (Jicend
aşa: „() pâne este, un trup sîntem, măcar că sîntem
şi mulţi; Iară pentru aceea sîntem unul toţi câţi mân­
căm dintru aceea pâne şi bem dintru acel păhar-.
I'rumosă dovadă a sHntuluI Pavel, că multe mădu­
lare un trup (I (kirintenl 12, 12), la o pâine ce este
din multe grăunţe irământată şi coptă, şi la un vin
ce este din multe borbone stors, ('.ă precum este din
multe grăunţe pânea şi din multe borb0ne vinul, aşa
şi din mulţi 0mcnl este unul într’o credinţă, întru
priinţă, într’o dragoste, într'o împreunare sufleti-
scă. Cum ar fi mădulări multe într’un trup să se lu-
bescă şi să-şl prilască una alteea, aşa sîntem mulţi
intr’un trup intru Domnul ( '.hristos. ( lăci câţi ne-am
botezat înC.hristos,întru(;hristosne-am îmbrăcat—
precum mărturiseşte Iarăşi Favel la epistolia cea că­
tre ('.alateni (H, 27).
Acestea t0te sîntchip şi învăţătură pentru priinţa
şi dragostea creştintSscă, ca să ne Iubim unul pre al­
tul. ( A Filul lui Dumnet^eu, Domnul nostru lisus
Clhristos, preste t0te ne-a lăsat dragostea: ..Să ne
Iubim unul pre altul “—precum grăeşte însuşi la Ιόη
Hvangelistul (15, 17). .Şi pentru acestă dragoste,
forte tare ne zice, că a pus şi Trupul S€fi în pâne să-i.
mâncăm, şi Sângele SCii în vin să-L bem.
I ară de te miri cum se împarte câte o fănîmă pâ­
nea carea se schimbă pre l ’restol in Trupul Iul Chri- Λ
M
-------------------
CAZAmi ΙΑ nUMlMCA

stos, şi se atlă tot întreg C'.hristos: cum este în cerTO


aşa şi în al tarmi ră-te şi de acesta că un s0re cc lu-
min£ză şi ne încălcjcştc aicea, într'un ceas este dc
o dată şi în cerifi şi pre pămcnt şi la răsărit şi la a-
pus şi în t0tc laturile lumel. Aşa şi (^ristos. de o da­
tă şi in cerifi şi pre pământ intru sfinta Liturghie ca
un puternic lucr^ză cu puterea Sa cea Dumnct^eeas-
că. Şi Iarăşi de te miri, că în multe părţi sc împarte
Cihristos şi tot întreg sc dă tuturor intocma, numai
puţin intru una şi mal mult într alta;— miră-tc şi
dc acdsta, că un glas al meii este şi în gura mea şi în
urechile vostre tuturor într’un chip. Dccl de se află
în fapte aşa, dar cu cât mal pre lesne prtte să fie întru
S(kele cel drept Christos, decât în stirele cel făcut,
g şi în ( iuvîntul Iul Dumne^câ, decât în cuvintul o- t
q mcnesc.Şi de te miri căTrupul se frânge bucăţi când J
se împarte sfintul Agneţ şi cum este f Ihristos întreg ^
în t(He părticelele;—miră-tc şi de acesta când zdro­
beşti oglinda în mici bucăţi Iar chipul omului nu sc
zdrobeşte întrînsa, ci in t0te părticelele se vede în-
fl treg ca şi in t0tă oglinda.
şi (le te miri cum este mâncat tot-de-una 'I'rupul
lu il '.hristosşi nu se mal împuţineză, ci întreg pe­
trece in veci mi ră-l c şi de acesta, că dintru o lu­
minare aprindi mii de luminări şi nu mal împuţinezi
lumina celei d’intâlQ.
şi dc întrebi cum intră Christos din lăuntrul nos­
tru şi nu Se spurcă, nici Se opreşte, şi câ te întreb:
s«Srele căci trec« prin locuri împuţite şi scâmave,
spurcă-se aO ba >—Ştiil că cel ce va fi înţelept şi cre­
dincios, nu va îndrăzni s9 (Jică de ac6sta.—I >ecl, dţ;
nu SC spurcă s<)rclc ccl trccCtor, cu mult mal vîrtos
Cel vfcînic şi nc trccut, lumina a totă curăţia, nu se n
jr*3<ÎVi»----------- ---------------
tuTill* A gytirrourt τ ο κ ι ___________________ 43

f spurcă; nid se incuc pre carele Iadul şi pcceţile gro-


peî, nu L-aO putut ţinea'). Aşijderea să înţelegeţi de
intricoşata 'I'alnă a sfintei ( '.uminecăturl, că dacă se
mănâncă, nu ese cu alte bucate putrede—cum gră-
cşte şi sfîntul Ιόη ('«ură de Aur—ci se schimbă acea
pâne sfinţită, ca o văpae supţirc, şi sc răşchiră în tot
trupul nostru.
Aşijderea şi pentru întâmplări. i)e se va întâm­
pla stînta ( iuminecătură să mucc(j0scă, saS să înghe­
ţe, sa& să se verse in gunoTii, sa& fie în ce chip de a-
cestea, nu pate'l'rupul şi Sângele lui ('hristos acesta,
ci pânea şi vinul dinafară. .Xcea jertvă I)umne(;}c-
ească, iără chip şi fără t0tă putrejunea, este neîm-
preunată de acestca. ('Λ şi Dumne<^eirea in Trupul
Iul Clhristos pre Clruce, nimic n’a păţit, nici a chi­
nuit. Aşa şi intru cinstita Taină, Trupul şi Sângele
Domnului nostru lisus (Ihristos, nimjc nu pate, nu­
mai chipurilc din afară: pânea şi vinul.
Şi de tc miri că într'o fărâmă aşa de mică, cu to­
tul întreg şi deplin este (Ihristos, miră-te şi de a-
ccsta, că într’atâta grăunţ de mic de lumina ochilor
tCI, cetăţi şi munţi aşa de mari încap, de vcîJI şi-I cu-
princjl.
Acestca să ştii şi să nu ispiteşti Taina cea ncispi-
tită şi neajunsă de minte dc om, ci să creezi Domnu­
lui Christos ce a (jis însuşi (la Ιύη Evangelistul 6.
fji)): „C'^la CC mănâncă trupul meii şi bea sângele
«meii, întru mine petrece şi ettlntru el“. C'.ătre care
'l'alnă, cu frică să ne apropiem, păcatcle nostre să le
ispoveduim, pentru dînsele să ne pocăim şi aşa gă­
tiţi, din Trupul Iul C'.hristos să ne cuminecăm, ca să
fim părtaşi întru mărirea împărăţiei ceriului, unde I
·) MmM 2, &,(.
3
mm

CAJCAKnt LA DUHnOCA
m
împărăţeşte El cu Tatăl şi cu Duhul Sfînt, acum şi ^
pururea şi în veci de veci. Amin. I

L A DUltllTICA

Λ D 0 U A Λ SI Î X T U L U l P O S T .
i
CUVlNT tN AINT*
uit p0tc credinţa, Iubiţii mei, că cu acdsta
se indrept0xă omul şi lâră lucrul Lcgcl. Şi
ftră credinţă, nu e putere cul-va să va(Jă vi­
aţa vucilor; că şi credinţa întru tot domneşte, ca o-
cnil în trup, insă când este împreunată cu fapte bu­
ne. Pentru care, avendu-o omul întru bunătăţi, câş­
tigă mântuire şi aprope de Dumnecjeii se pune—pre­
cum şi credinţa acestui slăbănog, de care acum ne
arată Evangelia
DeU Mircu, Cap 2 , Stih 1 .

Î
n vremea aceea, intrat-a lisus în Clapemaum, şi
s’a au(ţit că este in casă. Şi acieaşi s'aii adunat
mulţi, cât numai puteafi încăpea nici pre lângă
„uşă, şi le grăia lor cuvintul. Şi a& venit la el, adu-
,c6nd un slăbănog, pre carele îl duccaii patru. Şi
„neputfindu-se apropia de el, pentru popor, aii des­
coperit casa unde era şi desvSlind, αΰ slolM(jlit pa­
tul în care zăcea .slăbănogul. Iar lisus v£(^end crq^j
------ -----------------
------------------------------------- g n
-y -* A D00A A WlinOLOl ΓΟΤΤ_________ 4δ | Ί^ '

„dinţa lor, φβ-β slăbănogului; Fi!ulc, îartă-se ţie


^păcatelc tale. Şi erau acolo unii din cărturari şc(j6nd
„şi cugctând intru inimile sale: (2e grăeşte acesta
„aşa hule? (Une p0te Ierta păcatele, fâră numai unul
„I)umnc(^câ? Şi îndatăşl cunoscend lisus cu duhul
„sCil, că aşa cugetaii acela întru sine, le-a <jis lor: ( Ie
„cugctaţi acestea întru inimile v0stre? Ce este mal
„lesne: a (jiice slăbănogului,lartă-se ţie păcatele, aii
„a (jice: sâslăşi-ţlla patul tCîişi umb ă?Ci ca să ştiţi
„că are Filul omenesc putere a Ierta păcatele pre
„pămcnt, a φϋ slăbănogului: Ţie φο, sc0lă, la-ţl pa­
ctul tea şi pasă în casa ta. Şi s’a sculat îndată şi lu-
„ându-şl patul, a eşit înaintea tuturor; cât se mirau
„toţi şi lăudaO pre Î)umnc(jeu, φccnd: că nici o dată
„n'am vC(jut ca ac6sta.
ltivt|Uurt iliniru ac<st4'»nnlâ Evin^ili··

^y^ntâlu spune, că după multe minuni ce a făcut


v-iyUomnul Christos, dacă a tămăduit prc s0cra lui
(C^l’etru Apostol— precum scrie Matei Kvangeli.s-
tul (S, 1 şi după ce a gonit dracii din cel doi
îndrăciţi— precum Iarăşi acest Evangelist (întru a-
ccstuş cup., stih 28) mărturiscşte^şi dacă a curăţit
prc cel <jece stricaţi —de carii Iarăşi scrie Luca l·'-
vangelistul nTTŢZl-j- si după ce a făcut şi alte multe
şi mari minuni, şi cşindu-l vestea de t0te, de-acia nu
a mal intrat nici într’o cetate, ci prin locuri pustii
umbla. Iar şi acolo, mulţi bolnavi din multe laturi
ce venlaii, îl tămădula si-I vindeca. Şi Iarăşi după câ-
te-va (jlile a intrat în C'^pemaum, şi arătând n(>ui:
chip, n’a făcut veste de venirea Sa prc uliţe, ci îndată
a intrat într o casă. Iar ve.stea Lui nu sa putut ascun-
dc, ci a eşit îndată pretutindenua. Şi dacă il a tla r ă ^ ,

^ _____ ________________________
CLE—
CAumt LA DOMrmcA

că este în casă, aşa s’aO adunat de mulţi cât, nccum


să în ca^ in casă. ci nici prc uşă nu puteati intra; !ar
S fin ţia ^ mărturisfiiA’ lor cuvintul sfintei Evange-
lil. Şi după ce a trecut căt-va ceas, pentru ca să se a·
deverâscă invSţătura LuT cu minunt adecă, aii adus
la Dinsul un slăbănog purtat cu patul de patru inşT.
Şi neciUn piftii băga prc uşă, ^ hicT de casă nu
se puteaii apropia, pentru mulţimea ce se adunase. (Ί
pentru multă credinţă ceaveaiicătreC;hristos,într’alt
chip n’au avut cum face, ci numal^le-au fost a se sui

Ereă ncasă, a& spart acopeţemintuîşî^âii'slobo(jit slă-


o p l cu patul înaintea Iul ( Ihristos.
A l doilea arată, că multă răutate aduce n0uC pă­
catul; că fie-ce păcat dacă se înmulţeşte in suflet, de-
acia se varsă şi pre trup -cum putem cun0şte şi pre
Cain.Cădacăaucis prefrate-seii .Vveljprccum scrie
la Facere 4. HUa citijut blestemul luî Dumne<ieii pre
sufletul lui şi b0lă pre trupul lui, în cât mâna ce u-
cisese pre trate-sCu, nici odinioră nu o putea duce
la gură să mănânce cu ea, ci tot-de-una tremura şi
suspina in viaţa lui. Pentru aceea noT cela ce gre­
şim şi facem păcate, şi de nu vine pre noi certare
dela Dumnecţeâ pentru păcatele ce facem, şi nimic
rCu întru acostă lume nu păţim, mal virtos se cade
să ne temem. Că pentru aşteptarea luî Dumnecjeâ
ce ne aşt<iptă pocăinţa şi nu ne pucăim, mal multă
cedare şi mal mari munci ni se gătesc în ceea-I-altă
lume. Că pre cela ce nu-1 certă I)umne(jeti aicea, a- !
colo jn ceea lume îl va certa. Pentru aceea ffitte este
n0uS de folos aicea in cέstă lume, să răbdăm certare
şi întru aoSstă Waţă să ne curăţim. ('Λ acolo nu va '
fi izbăvire, nici curăţire, ci judecată si certare cu i
p, muncile de veci. Pentru aceea DomnulChristoscândp
s ; ; _____________________________
>ftî3ÎAiv ------- ---------------
A υ ό α * A artRTVUiI r o e t

a tămăduit prc acest slăbănog, întâlfi a tămăduit su­


fletul lui dc păcate, (jiiccnd: Fiiule, Tartă-ţi-se păca-
tclc. in chipul unuT doftor, când boleşte nâ^n ed e
ochi, nupuncicacurilelaochi, c i^c a p întâlfi, unde
este rădăcina şi isvorul b0lelf şi Domnul Clhri-
stos, Doftorul sufletelor omeheştT, întâlii a oprit is­
vorul rt^utăţel. (lă isvorul a t0tă răutatea este păca­
tul. Acela slăbeşte trupul nostru. Acela Π aduce b0-
lă. Acela păgubeşte şi trupul şi .sufletul,
e U treilea,ne învaţă sfînta Kvangelie: Din credinţa
şi din răbdarea acestui bolnav ce ^ice, v£(jlcnd lisus
credinţa lui, I-a (jis: l'ilule, lartă-ţi-se păcatele tale.
Mare credinţă aveaii şi 0menil acela ce purtafi slă­
bănogul cu patul ca pre un mort, că s’aâ suit de a&
spart atopere'mîntul case! şi I'afl slobocjit înaintea {.
luî ( ;hristos, cu atâta ostenilă. Iar maî mare a fost ι;)
credinţa şi răbdarea slăbănogului; că greâ lucru
este cu adevCrat, bolnavul din casă să-I sc0tă, pre
uliţe să-l porte şi b0la sa tuturor să o arate. Mulţi ar
H mal bucuro^;! să m0ră, decât să-şl descopere b0la
sa să o vadă toţi. Iar acest slăbănog n'a făcut aşa. ci
s’a lăsat pre sine să-I p0rte şi pre uliţe şi prin mul­
ţime, şi t0tă greutatea şi durerea să rabde. .Acestea
t0te, pentru credinţa ce avea în Christos. cu drag le
răbda.
Tămăduit-a Domnul Clhristos bolnavi şi pentru
credinţa altora—cum putem vedea şi de I lanâne-
anca aceea ce pentru credinţa el, a tămăduit Dom- j
nul C'.hristos fata el, precum scrie Matei Evangelis- '
tul (l.~), 22'^ Aşijderea şi pentru credinţa sutaşulul, ;
a vindecat C'.hristos teclorul luI-V precum Iarăşi a- j
‘ cest Evangelist mărturiseşte (8, 5, 6). Şi aicea încă *
4ice Evangelistul, că vScjicnd credinţa lor, adecă a

t
CUAni U DOHIKICA A ΙΧ'ιΟΑ A trtirTOU)) ροβτ

celorc€-l purtaii.a(|isslăbănoguluî:Fiîulc,îartă-ţi-sc
păcatcie. Iar cărturarii şi fariseii ce şcdea& acolo, se
mirafi, au(jla& că Iartă păcatele, şi grălaii întru
sineşi:("ine p6te fi acesta, del artă păcatelc? că nime­
nea nu p0te să Ierte păcatcie fără numai unul Duip-
nc(jie&. Şi îndată le-a arătat Domnul (!hristos.că âĂh:
tia Sa este I)umnc(jlc& cela ce ştie găndurile 0meni-
lor, şi înaintea tuturor le-a vCdit cugetele lor. Şi le-a
arătat, că de este greQ a Ierta păcatcie, mal (ţreQ este
a (jlice bolnavului ,pc01ă şi umblă. Şi Sfinţia Sa prc
uşor le pote acestea amând0uă a le face: şl păcatelc a
Ierta şi bolnavul a vindeca. Şi îndată a ^is bolnavu­
lui de s’a sculat şi şl-a ridicat patul/a umflr şi a eşit
d'inaintca tuturor, cât se mirau toţi şi se cludeau şi
lăudau prc Dumnec^eii,.,
O mare putere a ijî^'Î'IzbăvitoruluI nostru lisus
Cbriştos! Cil nu numai a însănătoşat bolnavul, ci şi
virtute I-a dat. (Iu acest bolnav şi n0uC celor ce sîn-
î ■
tem de suHet slăbănogi, ne (jice Domnul Christos:
Sculaţi şi umblaţi! .Adecă,ηuvCajungă voufi că v’aţl
sculat numa! din căderea păcatclor, ci şi in fapte
bune, suHetdscă umblare să umblaţi. C)ă Tată şi sfin-
tul post, cu faptele cele bune, cu ruga, cu milostenia,
cu răbdarea, cu certarea trupului pentru greşalclece
am făcut, umplerea vremel n0strc de plata greşalc-
lor n0strc, a venit. I’entru care, bucuria cu sfinţii lui
Dumnc^cQ şi dulc^ţa ralului, lumina Iul DumnccjeQ
şi strălucirea feţei Lui, unde este petrecere cu odih­
nă şi cu pacc, să dobândim— pentru mila şi pentru
darul Domnului nostru lisus Christos, căruia sc cu­
vine t0tă cinstea şi mărirea împreună cu Tatăl şi cu
Duhul Stînt, acum şi pururea şi întru vccl de veci.
^ Amin. j
^ 'g X ^ ------------ -----------------
I
. LA DUMI NI CA

Λ TRKIA Λ SFÎXTL’LUl F ^S T

CUTÎHT ΙΝΑΙΝΤΚ.
., kuninc(Jc& ccl blând şi Iubitor dc 0incnî, prc
'' **lkoţI Π chdmă către Sine cu glas dulcc, pcn-
^ru făgăduinţa vecilor celor bunî; şi carii
merg câtrc dînsul, Π odihneşte în cămara mărire! Sa-
^ le. Iar ccluî ce va să mdrgă după dînsul, îî porun­
ceşte să se lepede de sine şi nimic să nu facă prc vo-
I ca sa, ci numaT voca Dumnulul sCii. De-acia şi cru­
cea sa învaţă să Îa şi cu aceea să se înarmeze spre
' răbdare, şi împotriva puterilor celor ce staii împon-
ciş! n0uC cum mal lămurit vom au(jii acum dintru
sfînta lîvangelie.
îl. df Cip. 8 Stih U

f
is’a Domnul: ( line va vrea să vie după mine, să
se lepede de sine, să-şî îa crucea sa şi să vie du­
pă mine. cine va vrea să-şl spăsiscă sufletul
sCii, pTerde-l’va; iară cine-şl va pTerde sufletul pen-
„tru mine şi pentru evangelie, acela îl va mântui
„pre el. CA ce va folosi omului de ar dobândi lumea
„t0tă şi-şl va pierde sufletul sSti? Sa& ce va da omul
'y „schimb pentru sufletul s€fi?Q cine se va ruşina de ^
------ ---------------
— ' vfţţyhi----
b*i CAZANII LA DUMJNtCA

mine şi dc cuvintelc melc intru accst ncum prea


curvar şi păcătos, şl Kilul omenesc sc va ruşina de
cl, când va veni întru mărirea Tatălui sCO, cu sfin-
„ţiî îngerii. Şi le (Jicea lor: AdevCr grăesc vouC, că
..sint unii din cel ce stau aicea, carii nu vor gusta
„m0rtea, până vor vedej împcrăţia Iul Dumnet^eîi
„viind intru putere.
In r ^ lllu r t | ic n lr u tn r liin â r iu n r a «Π ιιΜ fi c i n ^ l i l f l C r a c i.

Î
ntru accstă (jli de toţi creştinii preamărită, sfinta
Biserică pune înainte n0uC tuturor credincioşilor
luIChristos, sfinta Clruce, pre cares’a răstignit
Domnul ncstru lisus Christos şi a făcut mântuire
şi izbăvirea tot neamul omenesc, ca să ne închinăm
cu vesele suflete şi cu bucurate inimi.
Nu în zadar şi fără dc tocmdlă, ci pentru mare fo­
los şi pentru mare dobândă sufletelor n0stre, s’a
tocmit acesta.
întâifi pentru acesta, că de acum preste puţine
φΙο, va sosi şi sCptSmâna chinurilor Domnului nos­
tru lisus Clhristos, vîn4arca, legăturile Sfinţiei Sale,
rCstignirua, îndoparea. Pentru aceea ne întimpină
astă-^I sfinta şi cinstita Cruce, ca să ne gătim şi să
ne curăţim cu postul şi cu ruga şi cu alte fapte bune
să fim \Tednicl a prăznui muncile Domnului nostru
lisus Christos; şi învierea Sfinţiei Sale, cu curate i-
niml să o vedcm.şi dintru dînsa Iertare păcatelor n0s-
tre .să luăm.
A l doilea, pentru acesta se închină astă>(jll creşti­
nii, sfintei Cinici, că în vremea sHntuluI post ne tre-
bueşte ajutor şi armă spre vrăşmaşii noştril ceî ne-
vC^uţl; ca să ne ajutonm, să ne sprijinim de vicle­
şugurile diavolilor, dc amăgiturile lor şi să ne intă- P
Λ -m u * * s rlim iu il « x t

rim câtrc vremea postului ce ne este înainte. Deci,


CC ajutor altul avem dela Dumncc^cQ, mal marc de­
cât sfinta ( irucc? Sa& ce armă mal straşnică vră jma­
şilor noştril, dccât cinstita Crucc? ( 'rucca este dra­
cilor rană şi duhurilor celor rele izgonire. Crucea
este laudă şi bucurie a t0tă lumea, căci cu dînsa bi­
ruind puterea vrăjmaşilor sCT, se bucură şi sejvese-
lesc omenii. Crucc-a este armă volnicilor, că întru
dînsa nădă jduind, intră în rCsboIQ şi cu puterea el
but şi isbândesc. Crucea este mucenicilor mărire şi
laudă, că şl-aâ tăcut crucc şi a& beut otravă, in foc
au intrat şi leilor au fost aruncaţi. Şi puterea sfintei
( >ucl. de acestea de t0te I-a izbăvit: otrava o a îndul­
cit, focul a stins şi gurile leilor le-a închis de nu I-aii
mâncat. Oucea este hrană sihastrilor, că făcendu-şl
cruce, se satură suHetul lor de darul dumnecjeesc şi
pentru aceea unii n'aii mâncat câte 44) de (jile. alţii şi
mal mult, nu numai bărbaţi ci şi femei. C.rucea este
muerilor frumseţc şi tărie, că cu acesta aii călcat
frumseţele şi poftele lumel acesteea şi aCi biruit pre
diavolul.
Ac0stă armă, (Jice Domnul nostru lisus Christos
in siînta Evangelie de astă-(jl, să o luăm asupra n0s-
tră, grăind aşa: Cine va vrea să vie după Mine, acela
să se lepede de sine, adecă de t0tă voea sa cea lu-
mdscă, şi să-şl Ia crucea sa. Socoteşte, cu ce armă în­
tăreşte ,\larelc ImpCrat Dumnezeii pre volnicii SCI.
Nu le dă platoşă, nici arc, nici sabie, nici suliţă, nici
alt nimic din armele volnicilor păm4nteştl, ci numai
sfinta şi cinstita Cruce. Aoista este şi sabie, acdsta
este şi arc, ac<Îsta este şi suliţă, ac6sta este şi coif şi
platoşă şi tic ce armă ce trebueşte credincioşilor
^ creştini. In ce chip un împSrat ce cumpără arme bu- ^

k Is »------------------------------------------------------
C iu m · LA DoxnncA

ne şi dă voinicilor sCT, aşa şi Dumnecieti, acostă cru­


ce ne dă armă şi ne (Jice: VedeţT Crucea Mea cât a
putut? VedeţT cât a biruit m6rtea? Cât a călcat pu­
terea diavolului? Deci şi voT νδ înarmaţi cu ac<^tă
armă, de vS este voea să faceţi acum câte am fâcut
şi Kfi şi încă mal multe de atâtea, că cela ce va cre­
de întru Mine, şi acela intru acesta chip va tace.
Δ1 treilea, pentru acdsta ne strângem astă-(jT de
pră/nuim închinăciunea sfinteiCrucl.că precum este
un călător ce umblă şi călătoreşte calc multă şi-l ar­
de s0rele, îl păleşte zăduhul şi este trudit şi ostenit
de calc; Iară când este la mijlocul călel, află un co-
pacTfi frumos şi cu umbra ddsă şi şdde subt cl de se o-
dihneşte şi se răcoreşte în umbra Iul;—întru acel chip
şi noi întru acdstă φ de astă-(^I fiind supăraţi şi os-
ξ teniţi de truda postului, aflăm sfinta şi cinstita ( Iru-
Ş ce la mijlocul stîntulul post, şi pră/nuim pra/nic
dumncijeesc şi sufletesc pentru puţinea odihnă, pen­
tru ca să ne uşurăm şi să ne întărim către cea-l-altă
cale a sHntuluI post. C.ăcT sfinta ('ruce este ajutor
credincioşilor, putere slabilor, izbăvire celor ce sint
in primejdii, soţie celor singuraţi, adăpostiilă celor
viforâţl de furtuni, linişte celor învăluiţi, tărie călu­
gărilor, apărare mirenilor, laudă mucenicilor, vese­
lie sihastrilor, mărturie prorocilor, pildă de învăţă­
tură apostolilor, armă tare împCraţilor, înveţătură
dascălilor şi tuturor sfinţilor chip bun. ( ’u puterea
sfintelCrucI ruşinăm vrăjmaşii noştri şi călcăm mân­
dria diavolilor. Acesteea şi noi creştinii să ne închi­
năm cu tot sufletul nostru! ( !u frică şi cu bucurie să o
sărutăm!—( Iu frică pentru nedestolnicia n6stră. Iar
cu bucurie pentru darurile ce ne a dăruit. Cu pute-
-----------------------
Λ ΤΒΕίΛ Α s r i n v u i t ΡΟβΤ

rea accstcea să nc îmbărbătăm, să fim cu osîrdie spre


n c ^ n ţ a stîntuluT post cc ne este înainte!
‘ ^de-sc Iarăşi a şti,căsfinta şi cinstita Cruce, nu
este cinstită şi lăudată numai dela răstignirea Iul
( Ihristos înc0cl, ci şi ma! dinainte vreme de de­
mult, t0te minunile câte s’aâ făcut, ('.rucea au închi­
puit. Pentru aceea, ascultaţi puţine din multe şi mi­
nunate lucruri cc s’aO făcut pentru sfinta ( Iruce.
Când a trimis Dumne<Jefi pre Moisi proroc să
scotă Israiltenil din robia Kgiptenilor,l’a învăţat de
şl-a aruncat totigul înaintea Iul l'araon şi s’a tăcut
ştirpc—prccum scrie Ia Rşire (7. 10). După aceea a
aruncat şi filosofii Iul l'araon toeuelc lor şi s'afi fă­
cut şerpi, şi a înghiţit totigul lui Nloisi pre toegele
filosofilor Iul F'araon. Deci tocgul acela al Iul Moisi,
i a închipuit sfînta ( Iruce, că precum a înghiţit toegele
filosofilor acelora, aşa şi Crucca a zdrobit puterea
dracilor, şi până astă-<^I o zdrobeşte.
CXi acel tocg a lovit Moisi în marc, s'a desfăcut
marea şi aâ trccut jidovii nevătămaţi de manile Iul
l'araon—precum scrie la Kşire(14, 16). Intru acel
chip şi cinstita ( '.ruce a desfăcut rSutatea păcatului
Iul Adam şi a trccut sufletele 0menilor nevătămate
de vicleşugul diavolului. Şi încă până astă-<jl, pentru
dînsa nc întărim de facem lucruri bune.
Cu acel to<ig a lovit Moisi pdtra in pustie, a cşit
12 isv0re şi aii beut însetaţii jidovi—precum scrie
la Kşirc (17,6). Intru acel chip şi sfînta ( ’.rucc a lo­
vit de a despicat lumea cea vîrt0să şi nepocăită, şi a
scos 12 Apostoli de aO învăţat lumea cea înşelată.
Aşijdcrca şi lemnul cel ce a îndulcit apa cea ama­
ră a MerrcI,sfinta Ctucc a închipuit. Şi ascultaţi cum
4 a îndulcit lemnul acela, Merra. .Moisi proroc, dacă a&
-------------------
(U2AKII ΙΛ DUMINICA

V =trccut
— jidovi!
Γ'
prin \iarea lioşic, î-a dus prc dinşii în
pustiile Sinaei şi acolo umblând, aii însetoşat şi nu
avcafi CC bea 0meniT, până ce s’aii dus într'un loc ce
se chema Merra şi acolo au aHat apă, dar nu o pu­
teau bea, că era t0rtc amară cât nu putea omul să o
ba^ein gură. J’entru aceea jidoviirăpştlafi asupralul
Moisi de (jliceafi: Pentru ce ne scoseşi din Iiigipt, de
nu ne lăsaşl să murim acolo? I )ă-ne acum să bem noî,
mueriie nostre şi feciorii noştri! Atunci s’a rugat
Moisi lui l)umne(jeii,săindulc0scăapa aceea.ŞiDum·
ncijefi I-a arătat lui un lemn. Luându-1, l’a băgat în
apa aceea şi s’a îndulcit apa—precum scrie la l'^ire
i 1Γ), 24,2Γ>). Intni accl chip şi cinstita f!rucc a îndul­
.
cit amărăciunea lucrurilor celor bune, care mal d’i-
nainte erau amare şi urâte lumel, Iar acum sînt dulci

C
-
şi Iubite. Că ce este mal amar decât m6rtea firel o-
meneştl?
Tar pentru Cruce, aşa o socotesc 0menil, cum n’ar
fi. lia era întristată şi gr0/nică celora ce erau mal
înainte de Cruce, Iar acum de când este Crucea, nu
se mal tem de dînsa, ci încă o şi poftesc, cum aii fost
mucenicil,şiîntâlfi.Apostolii. Aşaatost Petru .Apo­
stol ce poftea să-l rSstigndscă cu capul în jos. Aşij-
derea şi Pavel .Apostol, împreună cu celâ-l-alţl, ce
grăia pentru toţi de (jlicea (precum scrie la Rîm-
lenl 8, 35): „Cine ne va despărţi de Iubirea lui Chri-
stos?Scârba.aii greutatea. aQ izgonirea, aii f0mea.aii
goliciunea, aO nevoea, afi sabia?“ Aşa a fost şi David
proroc.ce(Jice (Ps. 43,24): „Pentru tine,D0mne, ne
omorim în t0te Socotitu-ne-am ca oile de
junghiere“. Aşa au fost şi mucenicii ce şl-aii văr­
sat sângele pentru dragostea lui Christos. Aşa sînt
şi până astă-<^l, toţi cela ce mor cu m0rte de bună ^
----------- -----------------
λ TKKU λ (trtirroun post

Γ -
voe pentru împiÎrăţÎa ccrluluî, şi bărbaţî şi mueri.
Şi dc vcţt să ştiţi care este niortea cea de bună
voc, este accsta: când îşi om0ră neşcine poftele, când
îşî urăşte frumseţele trupului, când îşTcalcă voea sa
cea rea. Atunci să chemă că more de bună voe. Λ-
tuncltrupulm0re,larsufletulînvia/ă. Atunci schim­
bă omul dulciţa acestei lumi trecCt0rc, cu binele şi
cu dulccţa vdculul ce va să fie, netrecut şi nesfirşit.
( ’.ă mal înainte de Cruce, întru curvil şi întru necu-
răţil se îndeletnicea lumea. Iar de când este C'.rucea,
toţi cela ce ne temem de l)umnc4eQ, nu numai de
curvil şi de alte rCutăţI cât ne-am părăsit, ci şi însu­
ratul şi măritatul, mulţi au şi urît.'locmdla fire! care
o am ştiut întru 0menl, s’a călcat, şi curăţia ceea ce
n’am ştiut, o am luat. Mal înainte de Cruce, de raiu
eram streini, Iar de când este Crucea, nu numai ra­
iul am dobândit, ci şi împărăţiei ceriului sîntem moş­
teni. Mal înainte de Cruce, diavolului ne închinam
şi idolilor slujlam; Iar de când este ( Irucea, idolii aii
perit şi dracii sînt goniţi. Mal înainte dc Cruce, nea­
mul omenesc era învrăjbit cu Dumnecjeii; Iar de când
este ('.rucea, în loc de fraţi şi de prietenl,a priimit
l)umnc(jleii pre0menl. .Mai înainte de Cruce, sub m0r-
te eram încuiaţi; iar de când este Crucea, învierea s’a
arătat şi viaţa de veci în lume s’a mărturisit, .\cestea
t0te s’afi făcut pentru ca să credem noî că şi mal mari
decât acestea pute să facă stînta ( '.ruce cu numele lui
Christos, celula ce s’a rCstignit pred insa. Actista este
credinţa creştinilor. Cine o va ţinea, va merge în
viaţa de vecI;Iarcineo va părăsi, va merge în munci.
Pentru aceea să ne închinăm cinstitei ( xucl, să
cinstim pirrtnele, să preamărim prc Christos, ccl ce
s’a rgstignit pre dinsa. Să-L mărturisim Uumnec^eu
CAZAim LA DiniiincA

adev6rat. Pre eretici să-I procleţim. Pre jidovi să-l


ocărim. Prt păgâni să-I batjocorim. Pre cel cc rid dc
noi că ne închinăm lemnului, aurului şi argintului,
ca pre nişte hulitori intru nimic să-I socotim; căci
noi acelor lucruri nu ne închinăm, ci chipul Cini­
cei cinstim, gândind intru ( Ihristos cel rSstignit. ( '.ă
de aflăm lemn, saO aur, sau argint, să fie intr altchip
tllptură, nu ne inchinăm; Iar când lemnul, aurul şi
ar^ntul este i^cutchipulCrucel,atunci ne inchinăm.
Prin mijlocul Crucel,se umplu 10te tainele credinţei
n6stre: cu acdsta ne binecuvintăm,cu acdsta ne sfin­
ţim. Măcar preoţii când vor să slu jască liturgic sau
să boteze, măcar vlădicii când vor să hirotonis«3scă
preoţi şi diaconi, cu sfînta CTUce le plinesc acestea
t0te. Pentru aceca şi noi, măcar în cale când mer­
gem, acesta să avem soţie. Măcar în casă când sin-
tem, acesta să o avem socotitor. Măcar când vom să
dormim, acesta să o avem strejar. \u este nici un
creştin adevărat, care să nu albă pururea lângă sine
stinta Cruce.
Pentru aceea să nu o facem îndărăt şi schimono­
sit—cum mulţi din creştini sînt, carii nu ştiS nici
cruce să-şl facă, ci când vor să-şl facă cruce, numai
ce mătăhăcsc cu mâna, cum ar amăgi 0re-ce. Dar a-
ceea nu este cruce, ci este o amăgire şi o j ucăree. Că
ce cruce este aceea când işl pune mâna: ni într’un
umCr, ni intr’altul. ni in trunte, ni în pept? Ci se ca­
de să ştie tot omul creştin într'acest chip să-şl facă
cruce: întâlii să-şl împreune trei degete ale mânel
drepte, pentru sfinta Treime: degetul cel mare şi cu
cele d(Su6 ce sînt lângă dînsul. De-ucia întâlii să pue
în trunte, a d0ua 0ră la pântece, a treia oră in umo­
rul cel drept, a patra 0ră in umorul cel stâng. Deci
* n u * A StlerO LO I F o e r 67

când faci aşa, atunci închipueştt Cruce adevUrat.


Şi ascultaţi ce este şi tîlcul ( Irucel. Clând ne pu­
nem mâna în frunte şi de-acia o pogurim la pântece,
atunci noi (Jicern aşa, că Domnul nostru lisus Chri-
stos l'ilul Iul Dumnec^eQ, a fost şi este I)umne(^eu
adevfirat; Iar pentru spăsenia n0stră şi pentru ca să
credem noi, a pogoritdin cerliijospre pămcnt,şi dc
pre pământ s’a pogorit încă şi mal jos, adecă în Iad,
de a scos de acolo sufletele cele ce se munceafi. După
aceea când punem Iarăşi mâna in umCruI cel drept şi
de-acia in cel stâng, atuncea noi (jtcem aşa, că dacă a
scos sufletele drepţilor din iad, s’a suit Iar in cerlfi şi
a şc(^ut de-a dr^pta Iul Dumnezeii Părintelui, şi Iar
va veni judecător a t0tă lumea, de va pune drepţii
de-a dr0pta,lar păcătoşii de-a stânga. Pentru aceea
ne rugăm să nu ne pue de-a stânga, ci să ne invredni-
cdscăsă stăm de-a drcpta cu drepţii. Acesta incbipu-
eşte Oucea când o facem pre feţele n0stre.
Deci, ni se cade n0u6 să o facem cum se cade', cu
să biruiască putereu el intru noi, măcar că este şi dc
lemn sfinta Cruce, sa& de aur, saii de argint, saii şi
dc alt ce-va; Iar puterea C.elula ce s’a restignit pre
dînsa, tot locucşte întru ea şi p0te să facă şi acum
minunile câte a tăcut în vremea de demult, ^i încă
şi mal mari decât acelea va face, numai să fae cre­
dinţa nrtstră tare şi nelipsită de lucruri bune, de
carele trebueşte n0uS cu de-adins să nevoim, să nu
lăcomim numai trupului, şi lumel şi strânsorel să slu-
jască mintea n0stră. Nici să (#ică neşcine că sint de
neam, saii episcop. saâjudecător,că toţi intr'un chip
murim, toţi intr un pămcnt mergem, toţi un lut ne
facem, măcar bogat măcar sărac, 'i'oţl cincşl după
faptele sale va luajudecată. Toţi gol şi .smeriţi vom
auiumi LA MMuncA
sta acolo. Nimenea nimărul nu va ajuta acolo; nici
frate la frate va folosi, nici părinte la fccior, nici
bogat la sărac. Nici o putere a acestei lumi acolo nu
va folosi.
Pentru aceea a φβ Uumne^cQ, în sfînta Evangc-
lie, cuvintul acela ce aţi au(jit astă-<jl, că de ar do­
bândi omul lumea cu t0tă avuţia el şi suHctul işl va
pierde, ce folos este? i'A de al şi strânge aur şi ar­
gint mult, tot vine mdrtea şi avuţia rCmâne şi se ve­
selesc alţii intr'însa; Iar de o dai săracilor, in veci
este a ta. Pentru aceea să gătim cale largă către ce-
rlfi, că lumea acesta trece ca o umbră şi binele el se
stinge ca un fum; Iar scaunul I)rcptulul judecător
se găteşte şi 4>ua cea înfricoşată ne aşteptă, întru
carea Dreptul judecător va şedea la judecată, căr- ;
ţile se vor deschide şi faptele nostre se vor ceti ina-
intca a t0tă lumea. Pentru aceea. Iubiţilor, să lepă-
. dăm dulceţile pântecelul nostru. Să ne tindem mâ-
nile.către săraci, cu milostenie. Să ne părăsim dc
* rCâ şi să facem bine. Să tindem suHetele n0stre spre
rugă şi trupul spre post, pentru ca să ne Ierte Uum-
ne^ed păcatele n0stre şi să le şt0rgă din cărţile ju-
decăţel Sale, şi în locul acelora să se scrie faptele
n0stre cele bune ce vom face— pentru care să ne
învrednicescă să stăm de-adr«3pta Lui întru ziua în-
tricoşatulul |udecător, împreună cu sfinţii 8δΙ, şi cu
dînşil să dobândim cinstea binelui de veci întru im-
pCrăţia ceriului,pentru mila şi Iubirea Sa ccare spre
0menl, căruia se cade mărire, cinste şi închinăciu­
ne dela t0tă făptura întru veci netrecuţi. .Amin.

-· r \
iu

LA DUMI NI CA
Λ P A T R A A S F Î N T U L U Î POST.

CUVtNT ΙΝΑΟΓΓΚ.
yw. «umnc(;}cii este pururea isvor al bunătăţel şi
^ t0tă vremea varsă mila Sa, nu numai ce­
lor vrednici, ci şi celor nevrednici, (λ un
doftor prea înţelept, tămădueşte t0tă durerea dintru
0menl: celor orbi, lumina acestei lumi le-a dat să o.
vadă, şi dintru alţii cc avefi duhuri necurate, numai
cu cuvintul a scos dracii- precum şi dintru acest titi
de carcle acum mărturiseşte sfinta Rvangelie.
srinla ilHi Mircu, C«p. 9, Slih 17.

Î
n vremea aceea, venit-a un om Ia lisus, îngenun­
chind înaintea luT şi ^icend: învCţătorule, adus-
pm pre iilul meâ la tine, având duh mut. ^i uri
„unde îl apucă, îl zdrobeşte, şi face spume, şi scârş-
„neşte cu dinţii sCT, şi se usucă. Şi am (jis Tcenicilor
.,tSI să-l sc0tă şi nu l’aii putut. Iar el rCspuncjcnd
„a (jis: O neam necredincios! Până când volQ ti cu
,voI? Până când νοίΰ răbda prc voi? .Aduceţi-l la
..mine! Şi l'aâ adus la el. Şi vS(jend pre dînsul, aci­
uiaşi duhul l'a scuturat pre el şi că(jicnd la păment
„se tăvălia aspumând. Şi a întrebat pre tatăl lui:
„('.âtă vreme este de când i s’a făcut lui accsta? Iar
1
ai
LI
βο C AZJU ni L A DlTMimCA

„el a <}is: Din copilărie; şi de multe ori prc el şi în


„foc Ia aruncat şi in apă, ca să-l pTardă; ci dc poţi
„ce-va, ajută-ne n0uS, tiindu-ţT milă de noi. Iară Ii·
„sus I-a φ8 lui: De poţi ce-va a crede, t6tc se pot crc-
„din dosului. Şi numai decât strigând tatăl copilu-
„lul cu lacrătnl a CTăit:Cred, l)0mnc, ajută nccredin-
„ţel mele! Şi viÎ^cnd lisus că năvăleşte mulţimea, a
„poruncit duhului necurat, cjlicându-I lui: Duh mut
„şi surd, e& ţie îţi poruncesc: eşi dintr'însul şi de
„acuma să nu mal intri într’însul. Şi strigând şi mult
„scuturându-1 pre el, a eşit. Şi se tăcuse ca un mort,
„cât mulţi (jiceaii, că a murit. Iar lisus apucând'u-1
„de mână, l’a ridicat pre el, şi s'a .sculat. Şi intrând
„el în casă. Ucenicii lui l’aii întrebat pre dinsul de-
„osebl: De ce noi nu l’am putut sc0tc pre el ? Iar el a
„<Jis lor: Acest neam cu nimica nu p0te eşi, fără nu-
„mal cu rugăciunea şi cu postul. Şi de acolo eşind.
„mergea prin Galilea, şi nu vrea ca să-l ştie cine-va;
l^că învCţa pre Ucenicii sSI şi (Jicea lor: CA Filul o-
„menesc se va da în mănile omenilor şi vor omorâ
„pre el, şi omorându-l, a treia φ va învia.
Invtltmiirt «iiulm . i -W ‘ fliii'
ntâlQ, ne arată acdstă sfintă Kvangeiie de astă-dl,
meşteşugul satanei şi viclcşugul lui. C'^ Matei E-
vangclistul spune de acest îndrăcit (17,14) φ-
ccnd, că-1 apuca duhul cel necurat tot în lună n0uă,
pentru ca să se huldscă tacerea lui Dumncţjeli îna-
mtea 0menilor; să ^ică 0menil, că este luna rea dc
b01ă şi de rCutate timcnilor. Pentru aceea socoteşte
diavolul vremea lunel, une ori când esteiJi0uă, alte
ori când este veche, de aduce b0lă În 0menl, ca să
afle prilej 0menilorsă huldscă pre Dumnecjefi- cum
mcşteşugulaşi cu acel prunc, de-1apuca în lună nouă.
ti'
i
F
λ P A TR A A s r t iiT u u ;· r o « T (!)
K£& pârăş este diavolul: unc ori vinucştc pc Dum-
negeii înaintea 0menilor; alte ort pre όηηεηϊ înain­
tea Iul DumnecjcQ—cum a iăcut şi cu Iov şi cu alţii
mulţi, şi cum a făcut cu tatăl pruncului acestuia, ca
să hul<5scă pre Dumnetieu.
Δ Ι doilea, adevereşte puterea cea mare a Domnu­
lui (ibristos, când a (jlis să aducă la Dinsul pre cel în­
drăcit, ca să vadă toţi puterea Lui cea dumne(jecscă;
să nu le pară,ca şi de l cenicilLuI,cănu-l va putea tă­
mădui. $i dacă l’aîi adus la 1)însul şi începu a se strin­
ge mulţimea să vadă, îndată l'a îngrozit cu cuvîntul
şi I-a dis: Duh mut şi surd, Κύ d>c ţie, să eşl dintr'în-
sul şi de acuma să nu mal intri într'insui. Cum ar
(jlice: Κΰ sînt Domn şi biruitor. Iar nu slugă; InvC-
ţător, Iar nu ucenic; !·'& Dumnedeii cu puterea Mea
cea Dumne<iccscă φο ţie. C'^re «Jisă, dacă a au(||it
duhul necurat, cu frică strigând şi trintind pruncul
in păment, a eşit. Voea diavolului era să-l om0re pre
prunc, cât (JiceaQ mulţi că a murit dacă Tafl vCî^u t ză­
când mort. Dar înaintea vieţel,- lui Christos, nu a
putut să-l om0re. Zăcend pruncul ca un mort, Chri­
stos, înaintea tuturor Şl-a arătat puterea Sa, izbă­
vind pruncul de b0lă şi de m0rte, şi pre tatăl lut
mângâindu-1 întru spaima Iul; că a luat pruncul de
mână şi l’a ridicat, şi sculăndu-1 a fost sănătos.
A l treilea spune, că dacă a tăcut DomnulChristos
minunea aceea, de a izbăvit pruncul, şi dacă a intrat
in casă, au mers Ucenicii şi L’aii întrebat deosebi că
în mulţimeleera ruşinea-Lîntreba;căsetemeau,nu
cum-va să ti pierdut darul cc le-a dat Domnul ("hri-
stos spre duhuri necurate şi aii (Jis: Domne! dar
noi pentru ce n’am putut sc0te pre acel duh? La care
yitrebare le-a rCspuns Domnul Christos şi I-a în vă-
C A i K ii LA om m ncA * p a is i a v b m iu il post

ţat, precum auφΓăţ1 din Evangelie, că accl fel de


neam drăcesc, cu alt cu nimic nu pote eşi, ci numai
cu ruga şi cu postul.
Iar a posti, nu trebueşte numai indrăcitulul, ci şi
celula ce va vrea să sc0tă dracul dintr’insul. Amân­
durora este de tr0bă postul, şi trebueşte a se posti şi
a se ruga. Că postul adevfirat ftrăde rugă,nu se p0te
face; pentru-că şi ruga atunci este rugă driiptă când
este împreunată cu post. Cine posteşte de bucate,
saâ de K'utură, nu-1 este grefi la rugă, ci-1 este min­
tea uş0ră şi tără preget, şi lesne se p0te înălţa in sus
către cerifi. Ruga este dracilor înfricoşată f0rte; Iar
mal infrico^tă este când e ajutorită de post. Că nu
lasă beuturile şi mâncările, să o slăb<Sscă cu sarcina
trupului. Şt când este tocmit bine trupul cu postul,
de este alinată mintea şi smerita, aşa de tare ajută
rugel şi de repede, mal vîrtos decât focul. Iar cel ce-şl
îngraşă trupul şi slujaşte pântcceluT, cu nevoe se va
apăra de meşteşugurile dracilor şi de poftele trupu­
lui. Postul este cu adevCrat sănătate şi virtute şi viaţă
îndelungată; Iar lăcomia pântecelulşi beţiile, cu ade­
vărat sînt b0lă, neputinţă, scurtare vieţel şi mdrte de
năprasnă. Pentru aceea şi sfinţii Apostoli adese-orl
aii postit şi s’afi rugat/precum vedem că scrie la Fap­
tele lor (13, 2,3; 14,2;^).
DecT, şi noi fraţilor să urmăm cu postul şi cu ruga
şi cu alte tapte bune, ca şi binele de veci să dobân­
dim, pentru mila şi îndurarea Domnului Dumne<jeu-
lul nostru, Carele este lăudat ţi mărit In veci şi intru
anii nehotăriţi şi nesfîrşiţi. Amin.
r
O J L Z J L ilŞ r iE
LA D U HI K I C A
A C lN C lA A S F lN T l'L r T POST.

CDvîNT Î n a i n t e .
I umnc^c&i dăruind lumina înţelcgcrel şi des-
il^copcrind tainele sfatului SCfl cel neschim-
^ a t, şi socotinţa cca maî întâTii de vecî spu-
;3rÎnd Ucenicilor SCTşi aducându-lc aminte'); maî
înainte de m6rtca Sa cea de voc le-a spus pati­
ma şi învierea de a treia cji din morţi, cum mal des­
chis ne arată n0u6 sHnta Evangelie.
Kvini^Iia ikl* Marra. mp 10. alih 3.ΐ.
,w n vremea acţ;ea, luând lisus pre cel doI-spre-<je-
ucenici al s£i, a început a spune lor cele ce
^era& să i se intîmple Iul: Iată ne suim în leru-
.salim şi Filul omenesc se va da arhiereilor ^i căr-
„turarilor, şi-l vor judeca pre el spre m0rte, şi-1 vor
„da pre el păgânilor, şi vor batjocuri pre el, şi vor
„bate pre el, şi-I vor scuipi, şi vor omori pre el, şi a
„treia (Ji va învia. Şi ati venit la el lacov şi Ιόη fecl-
..oril lui Zevedel, ^icend: InvtSţătorule, vom ca ce
„vom cere să ne taci n0uC. Iar el a (jis lor: Ce veţi să
„fac v0uC? Iar el I-afi φβ: Dă-ne n0uS ca să şedem
„unul de-u drdpta ta şi altul de-a stănga ta. întru
^ ·)Ε ί·1 ,Ιβ .

------------------ ---------------— ----


R4 CÂXÂKM L * DUMIMICA

„slava ta. Iar lisus Ic-a φβ lor: nu ştiţi ce ccrcţî. Pu-


„tca-vcţl bea păharul carcic eu volfi bea, şi cu botc-
„zul carelc e& mC νοίΰ boteza, boteza-vC-vcti ? Iii afi
„<Jis luT: Putea-vom. Iar lisus a cjislor: Păharul ca-
„relccQ voIQ bea, îl veţi bea, şi cu botezul cu carele
rcfi mC voîO boteza, vC vcţT boteza; Tar a şedea de-a
„dr«5pta şi de-a stânga mea, nu am eO a vC da vduC,
„ci celoraces'agătit.Şi aurind cel (jece, aii început
„a se mânia pre lacov şi pre Ιόη. Iar lisus chemân-
„du-1 pre eTle-a (}is lor: Ştiţi că celora ce li sc parc
„că biruesc limbile, le stăpânesc pre ele, şi mal marii
-lor le domnesc pre ele; Iar intru voi nu va (î aşa, ci
„carele ar vrea să fie mal mare întru voi, să fie v0uC
„slugă, şi cel ce ar vrea să fie mal de cinste intru voi,
,să fie tuturor slugă; că şi FiUil omenesc, n’a venit
„ca să-I slujască lui, ci ca să slu jască el şi să-şl dea
„sufletul sCtl rfiscumpărare pentru mulţi.
In\ tlili; diiiln tcf IΛ>ΐι,.;'1|ι
^^ntâlu, întru acostă sfintă Evangelie, a spus Dom-
^^ţjnul Clhristosl'cenicilorSiI, de muncileşi de nuir-
(J^tea Sa; căci necrezut lucru era întru dinşil; un
()m marc ca Acela şi atâta de puternic întru minuni,
atâta de înţelept, atâta de stîntşi nevinovat, să m0ră
cu m0rte rea şi grozavă ca aceea; pentru care, unii
se vrea sminti de vrea (Jice că n’a iost Filul lui Dum-
ne(jefi, precum s’a grăit, alţii s’ar fi fost lepădat de
Dfnsul, ca de un Om ce n’are putere. Pentru aceea a-
dese-orl le pomenea lor de m0rtea Sa, ca să ştie că
însuşi le-a spus şi însuşi aşa a vrut, nu pentru vre o
neputinţă, saQ de vre o silă care cum-va a slobozit
re jidovi asupra Sa, ci pentru altă tocm^iă să înţe-
E :gă, că este sfătuită patima şi m6rtea Sfinţiei Sale.—
pentru rSscumpărarea a tbtă lumea.
λ ancU A a>1invu)l ροβτ A6
•Τ —
'1 R'ntru aceca, adese le pomenea Ohristos de pa-
tinia şi de mortea Sa, nu numai atunci, mergcnd in
Ierusalim, ci şi când a izbăvit omul acela ce se în­
drăcea la lună n0uS. Dacă sc0se dracul dintr'insul,
când toţ] 0menil se mira& dc acea putere marc a Lui
{ şi unul către altul se cludeaii, a (jis către Ucenicii siil:
l’uneţi în urcchile v0stre acestea, că Filul omenesc
va fi dat in mână de0menl şi-L vor omori pre lil (Mar·
cu Evangelist 9,31). Cum ar (Jice: l^udă marc am
dela 0menl, Iar întru dînsa n’am nici o nădejde; că
ştifi ce Me va tîmpina dela dinşil; ce batjocuri şi ce
ocară, ce munci, mal apoi şi m0rte rea şi cumplită.
Aşijderea după acea împSrăţie şi slavă ce a ară­
tat cu schimbarea feţei şi a veşmintelor Sale în mun­
tele Tavorulul (precum adevereşte Matei Kvange-
^ iistul 17,2), îndată dc m6rteaSa, Ucenicilor a grăit,
P că Filul omenesc aşa are a păţi dela omeni, ca şi Ιόη
ţ [totezătorol.
Şi când !l lăudaâ de-L grălaii împSrat şi-L slăveaâ,
şi-I cjiceafi: .Mesia şi Filul Iul I)avid,atuncea Sfinţia
Sa a plâns de cetatea in care vrea să fie omorit— pre­
cum mărturiseşte Luca Kvangclistul (19,41). Aicea
ne învaţă Domnul Uhristos, ca binele şi strălucirea
acestelţluml, de rîs şi de smintdlăsă oavem, precum
grăeştc înţeleptul (Eclisiast 2,2): ^Rîsulul am (#is:
amăgitură, şi veseliei I-am (Jis: ce m6 amăgeşti inde-
şert?‘· CA nii este numai schimbător binele acestei
lumi, ci ne face pre noi de uităm tocmdia şi prime­
nirea lumel,b0lele şi m0rtea; mal apoi, şi Judecata
Iul Dumnc(jeâ.
Al doilea arată, că de nu ne vom îndrepta din le-
. gea şi din cuvîntul Iul I)umne(JeO, după obiceiul
''v creştinesc, mal ticăloşi decât noi, alţii nu pot fi.
Ηβ C A I i M I l L A DUMUUCA

DumnulChristos nici rudeniilorSalc cc-1 craii după


sânge, n’a vrut să le dea ce afi poftit,· în dar, fără
de slujbă şi fără de nevoinţă, mărirea Sa. (Λ lacov
şi Ιόη, pentru-că erau de un sânge şi dc o seminţie cu
Christos, aii ccrşit locul cel mal de cinste întru îm­
părăţia tratelu! s£& şi aii (jiis: Dă-nc n0uS scaunul să
şedem unul dt;-a dr«3pta, altul de-a stânga Ta întru
împCrăţia 'Pa. ( 'iiroral)omnul( ihristos le-a rSspuns,
că acea cinste şi acea mărire, nu merge după sânge,
ci după slujbă, adecă după nevoinţă; că judecătorul
ccl drept şi înţelept, nu se cadc nimica să facă după
sânge şi după prieteşug. Ca şi un împărat când ar
şedea la un maidan, adecă privelişte, înaintea căruia
ar alerga voinicii: unii la halcâ ■), alţii ar săgeta şi
pentru izbânda lor ar sta şi steme, adecă cununi, să
dea fmpCratuI celora ce vor izbândi; şi întru acel ciis
ar veni 0re-cine din prietenii lui cel dragi şi ar^ce:
dă-ne n0uC aceste cununi. Iar impCratul Ic-ar res-
punde: nu este datul meii acesta, ci celor ce se vor
nevoi de vor izbândi la acest rCsbolQ;—aşa şi Dom­
nul Christos, dreptul Judecător, a grăit: Voi fecio­
rii lui Zevedel, păharul Meii îl veţi bea şi cu botezul
Μοϋ v6 veţi boteza; munciţi veţi fi de νδ veţi boteza
cu sângele vostru, şi păharul morţel îl veţi bea pen­
tru Mine; Iar de se vor afla alţii întru mal multe fap­
te bune şi întru mal mari munci pentru numele .Meii.
decât voi, acela va fi maT înaintea v6stră şi mal ma­
re decât voi. Matei Iwangelistul scrie (2(), 2(), 21,
22), că a venit şi maica fiilor Iul Zevedel: a lui la­
cov şi a lui Ιόη, dc s’a rugat lui Christos pentru fi­
ii sCI, să şadă unul de-a dr^pta, altul de-a stânga, în-
>) A4*HI W
fi «· trm*
M i · obietaiMfU la |ι&τ^Π· dia
|iriati^ui cm* 4· ftr audt JtmJtA
e in rtear*: m »rumc* λ
------ rsiiims*c^------
r _ A c im « A u iN T u u il r o e r

tru îtnpCrăţia I .ut—că le părea aşa, că daca va merge


( Ihristos in Ierusalim, va sta impSrat a t0tă lumea,
şi sncotia că va fi şi ea lângă fiii s6t mare şi slăvită
şi de 0mcnl cinstită. Dar pentru că cereafi impSrăţie
lumt‘scă, pentru aceea le-a φβ ( Ihristos: „Nu ştiţi ce
ccreţl“.
A| treilea, ne avend noTde ajuns trebile trupului
şi sufletului nostru, nu ştim ce este n0uC mal de fo­
los adevCrat către binele nostru- cum a φβ şi Dom­
nul Christos: „Nu ştiţi ce cereţi". une-orl ne pa­
re că ne este de bine şi de sănătate, de ce ne rugăm
lui Dumne^eQ; Iară noi înşine ne ucidem. .Alte ori
ne pare că facem bine de apr0pelul nostru, Iară noi
facem bine numai n0uC. Une ori ne pare că pofta şi
cererea n0stră, aduce n0uC bună întîmplare şi voe
veghetă; Iară ea aduce otravă de m0rtc. Cu adevSrat
smintită vrere de poftă avem şi nu ştim ce este ηύ-
u6 de bine şi de folos. C’.ă de nu vom asculta de în-
vCţătorul şi povaţa n0stră, adică de Domnul Chri­
stos şi de trimişii Sfinţiei Sale, f6rte rCfl ne vom smin­
ti. ( Iată că Domnul ( ’hristos singur S’a spus—cum
grăeşte în stînta lîvangcHe ce aurirăţi astă-φ -«Ji
cend, că n’a venit .să-l sluiască alţii, ci să slujască
K1 altora; şi nu numai să slujască, ci să şi m0ră pen­
tru acela ce vor sluji. Şi căci s’a smerit atâta, aO
d0ră I’a stricat ce-va ? Dacă şi noi de ne vom smeri,
ati d0ră ne va strica ce-va? Că pentru ao^ta a fă­
cut Christus, ca să ne arate calea cea de sus, ca cu
plecarea Sa să fie tuturor chip de mântuire.
Pentru aceea să ne pocăim de păcatele ncSstre;
să nu cădem în desnădejduire, măcar de ar fi ca nă-
sipul mărci de multe; că nu este nici un păcat să bi-
. ^ nilască pre mila lui Dumnec^efi, şi nici o grcşală ca
I --------—
--- --------------
C tU N II u sXm U ta

să nu sc Icrte prin pocăinţă. IViimeştc Dumnc^cQ


pocăinţa a ficşte-căruTa celui ce sc pocăeştc. Pentru
aceea să ne întiSrcem cu t0tă inima n0stră şi să ne
pocăim de faptele n0stre cele rele ce tăcem tjiua şi
n0ptea, şi să negrijimde suHetelc n0stre: cum vom
plăcea luî Dumneijcil, cum vom agonisi spăsenia
ncVstră, cum vom face lucru, pentru ca să grăescă şi
către noi Dumnecjeii cuvintul acela ce (Jicc la Matei
Kvangelistul (25, vJ4): „V'eniţlbinecuvîntaţil Părin­
telui mefi, de moşteniţi impCrăţia ceea ce v'am gă­
tit v0uC mal înainte dc înccputul lumel“—pc carea
noi toţi să o dobândim, pentru mila Domnului Dum-
necjeulul nostru, a căruia este slava şi mărirea întru
veci nesfirşiţl şi petrecuţi. Amin.

/ " V O J ÎL Z JÎÎL I s r I E

' LA SÂJtBATA

^ L T J I
fn tn i Inierea tal | i pentru puurea c*a Dumii«)eesO a hil CWistN.

and a vrut milostivul şi întru tot bunul


^ ;IUimnc(ieri de s'a pogorit din cerlii pre pă-
y m6nt ca să i/.băvdscă neamul omenesc din
robia diavolul şi din munca Iadului, atunci I)omnul
Christos a început a învCţa 0menil,—pre lume: cum
că cel buni şi drepţi vor fi încununaţi, Iar cel păcă­
toşi vor fi osîndiţi; cel milostivi vor fi tcriciţi, Iar cel
■T»5îV
L U i LATJM

nemilostivi şi ncmiluitori, vor fi ocăriţî şi batjocu-


riţl; prc ccî mândri şi măreţi, smeri-î-vj; iar prc ceî
smeriţi şi plecaţi, înălţa-î-va.
După accea şi lucruri mari şi minunate prc lume,
a făcut: bolnavii a tămăduit, dracii dintru nmcni I-a
izgonit, oh^il T-a făcut cu picTrtre, orbii cu ochi,
ventul a oprit, marca o a alinat şi pre ea ca prc uscat
a umblat, morţii a înviat. In mijlocul altor minuni
cca făcut Domnul nostru lisusChristos.mare şi mi­
nunată este şi acista careu a vrut de o a făcut astă-φ,
—minune, ca aceea ce din vecT nus’a vC^ut, nicTs’a
au(|it: in ce chip fîind I^i/ar acesta mort şi putred
şi împuţit de patru φΙο, înμrόpă în jţropat. Iar astă-<JI
i)omnul ( '.hristos, din morţi l'a înviat. Lucru ca a-
cela s'a f^cut astă-<^I, cc nimenea nici odini0ră n’a
vC(;jiut, nici a aucjiit.
FVntru aceea. Iubiţii mei creştini, astă-(jil sîntem
chemaţi dc I^zar, prietenul lui ('hristos, ca să ve­
dem taină minunată: cum a înviat mort de patru (Jile,
cum degrab s'a arătat vifi, fiind putred şi împuţit,
cum n’a putut mrtrtca şi Iadul să-l opr0scă,ci degrab
cu cuvîntul lui numne<jcQ a eşit ca şi mal înainte în­
treg şi sănătos. Pentru aceea ascultaţi şi spunerea
sfintei Evangelil, cum spune dc învierea lui la Ιόη
evangelistul (11, I), (jlicând:
î>a un om 0re-carele cu numele Lazar dintr’un
sat ce se chema Vithania, din care sat craii şi Maria
şi Marta surorile Iul. Şi în vremea cc s'a bolnăvit
I Ăixar, surorile Iui aâ trimis 0menl la ( Ihristos cu a-
ceste cuvinte de I-aO (Jis: D0mne, I^zar cela ce l'e
Iubeşte şi pentru aceea şi Tu îl Iubeşti, Iată s’a bol­
năvit. Deci cum tămădueşti prc alţii ce sint mal stre-
: i ini, aşa vii\o de tămăducşte şi pre prietenul T6fl,—

------- — --- —r^-ΙΛθ-------------


-- T^lVTit
C174H11 LA s AmbAt A

pre I^azar. lar Domnul ( Ihristos a (Jis: Acistă bolă


nu este spre m0rte, ci cstu spre mărirea Iul Dumnc-
(}e&, ca să SCarate puterea Iul Dumne<jle& printr'cnsa.
Şi dacă a aucjit C'.hristos că I^xar s'a bolnăvit,
atunci a zăbovit acolo intr’accl loc ce era, 2 c^ile.
După aceea a (jis Ucenicilor sCT: Să mergem Tar în
Juctea. ( lăcljidovii ca nişte zavistnicice eraS, căutau
pre Christos sii-L om6re, Iar Sfinţia Sa f^ugisc din mâ-
nele lor şi trecuse de ceea parte de Iordan, unde era
mal înainte de boteza Ιόη, şi acolo a petrecut 2 φ-
le. un Dumne(^e& ce era, ştia că va muri I^/ar şi
pentru aceea a aşteptat acele 2 (Jile, ca să se îngr0-
ix; Lazar şi să se facă mal minunată minune. de I
vrea fi tămăduit din b01ă, puţină minune vrea fi fost;
Iar căci I’a înviat din mo^I, Sfinţia Sa S’a arătat
puternic şi biruitor mare şi impSrat morţel. Pentru
aceea n’a mers mal înainte de patru φΊε, pentru ca
să arate.că măcar şi în patru stihii dese răşchiră tru­
pul omului dacă m0re (însă sufletul mergcnd de un­
de este dat), Iar Dumnecjeâ p0te să-l sti^ngă Iarăşi
întruna, ca şi pre I^zar. Şi după aceea a cjis Iarăşi
l xenicilor s6I: Lazar prietenul nostru a adormit. Nu
a 4is că a murit, ci a adormit. Păcătoşilor şi necre­
dincioşilor, Scriptura (Jice că mor, că se duc in mun­
cile dc veci; şi pentru că merg în munci şi în pe­
depse, (}ice că mor, că ar fi fost mal bine să nu fi fost
vil pre lume. Iară drepţilor, fiind-că merg în binele şi
în viaţa de veci, le (Jice că afi adormit. Pentru aceea
şi Christos, lui La/ar o a grăit adormire. Iar Uceni­
cilor li se părea că Ie <iice pentru adormire de somn
şi pentru aceea a& răspuns: D0mne, de a adormit
Iarăşi se va ecula. Atunci Domnul Christos, dacă a
'Î vCiJut că nu pricep cuvîntul Lui, le-a is Iară: Lazar

3 -------- .
^ r= ?-

-en^9cv-
U J l LAZAH

a murit şi Μδ bucur pentru voi. Nu Μδ bucur pen­


tru m0rtea Iu! Lazar, că a murit, ci MC bucur pen­
tru voi, Uccnicil Meî. că veţi vedea minune şi veţi
crede. Ved^-veţî chipul învierel Mele şi veţi crede
că Kfi sînt Dumnc(jeQ. Vedd-veţI cum numai cu un
cuvint va învia mortul şi v6 veţi adeveri, că Kii în­
sumi pre Mine Μδ volfi învia, şi glasui Me& vor aucji
morţii la (Jiua de apoi şi se vor scula din gropi ·).
Pentru voi M6 bucur, Ucenicii Mei, că veţi vedea
cum nu va să p0tă opri gr0pa pre l^zur. Ved0-veţl
cum nu va putea m0rtea să stea împotriva învSţătu-
rel Mele. Νΐδ bucur pentru voi, ca să pricepeţi că Efi
n'am fost acolo şi ştifi de m0rtea Iul l^zar.
Cum a 4is Christos că n’a fost acolo? căci I)um-
ne(je& este necuprins; loc nu este să’L p0tă încăpea;
în t0tă lumea este; în tot locul este; unde-L cauţi a-
coloeste; unde-L cerci acolo iIaHi:in tot ceriul, tn tot
pămentul, în t6tă marea, în t0te făpturile, în oraşe,
în sate; ori în ce loc şi unde-L vel căuta, acolo îl vel
afla. Deci cum a (Jis ( Ihristos că n’a fost acolo ?
Domnul nostru lisus Christos a fost îndoit, ade­
că a avut d0u6 firi: dumne<jle0scă şi omendscă; fos­
t-a om deplin şi l)umne<#eii deplin. Deci Iul Dumnc·
c^efi este-l tocmdla să fie tn tot locul; Iar omului este
tocm0la, când este intr’un loc aiurea să nu fie. Pen­
tru aceea Christos ca un Dumnecjeii ce era, în tot lo­
cul era, şi in \'ithania,şiîncasalu1Iva7ar era; Iar ca
un om, Iarăşi, nu era acolo, ci numai cu Ucenicii SCI
era.
De-acia a venit Christos in Vithania, acolo iinde
era Lazar mort, de patru <#ilc în gr0pă îngropat. Vi-

L
·) I i · t, ϊβ.

L
-
72 CAZAini L* ι ΑΜβΙτΛ
thania era aprrtpc de Ierusalim şi mulţi jidovi se a-
dunascră pentru ca să pre Martâ şi pre Ma­
ria, pentru m0rtca fratelui lor. Iar dac^ S a apropiat
i ihristos şi dacă a înţeles Maria şi soru-sa Marta, în­
dată s’au sculat şi afl eşit înaintea Lui. Daca L’aQ vC-
(jut. aii că(jut la picI0rele Luldel.s'aii închinat şi cu
lacrămi grălaii şi (jicca&; IMmne, de aî fi fost aicea,
n’arfi murit fratelenostru;dar şi acumştim că ori câte
vel cere dela I)umne(icu,da-Ţi-va Ţie DumnedcQ.Şi
a(jislorChristos: Invia-va fratele vostru. iarAIarta
a (jis Lui: Ştiu, D0mne,că va învia atunci la înviere,
când vor învia toţi morţii, la (jiua cea de apoi. Chri-
sţos a grăit către dînsa şi a (Jis: lifl sînt învierea şi
viaţaînvierea sînt,căci cu (^isa mea vor învia mor­
ţii cel din veci; Iar viaţă, căci cu puterea mea sînt vil
t0te câte sînt. C^cla ce va crede în Mine, măcar dc ar
şi muri trupeşte, insă de mortea sufletului nu se va
teme, adică de muncă; şi carele va fi viii şi va crede
în Mine nu va muri în v e c i O u adevErat, Marto, a
murit fratele t50, dar de vel crede în Mine, să nu te
temi că va fi mort de tot în munci. ( !rc(j!l cum îţi (Jic
Ιίϋ, Marto. Atunci Marta a răspuns şi a (Jis; Oed
Domne. Şi eu am cre<iut că tu eşti ( Ihristos l'ilul lui
Dumnetjeâ, ( lela ce al venit în lume şi umbli pre pă-
ment şi nimenea nu Te cunoşte. Iar Domnul Chri-
sţos dacă a vCcjlut pre .Marta şi pre .Maria plângend
şi toţi câţi se adunaseră acolo, a suspinat cu Duhul
şi S’a turburat întru Sine şi a <Jis: Unde aţi îngropat
pre Lazar?
Aii d0ră nu stia gri'ipa lui I^izar, Cela ce ştiu şi
când a murit? Nu a întrebat că dciră nu ştia, ci pen-
·) Im II, 26.
·) Ii> II, ti.
u it IJ lU B

Vi
tru ca sâ arate, să tncrgă toţi cu Dînsul să-L petrecă
până la gropă, ca să radă minunea cc vrea să facă.
Şi dacă a întrebat unde Tafi îngropat, Iar el au (^is:
Domne, vino de ve^ unde e îngropat, atunci Chri-
stos a lăcrămat, l'iind-că era om deplin cu trup ca şi
noi, pentru aceea a lăcrămat şi s’a turburat, pentru
mortea prietenului S6u, l^azar. Şi dacă a venit Ia gro-
pă, a su.spinat întru Sine şi a ţjis: Luaţi petra.
Δ ΰ doră nu putea ( Ihristossă Ia şi petra şi să o ri­
dice cu puterea Sa? Putea Sfinţia Sa să facă şi acista.
dar pentru aceea le-a (Jis lor să o ridicc, ca dacă-I
vor întreba alţi 0menl: ve<Jut-aQ cu ochii sfii? el să
(^ică: şi petra cu mânile nostre o am ridicat.
Şi dacă a <Jis (^hristos să ridicc petra, .Marta a
grăit: D0mne, va fi şi împuţit, că Iată sint patru (Jile
dc când este îngropat. .Şi lara (jis ul Ciiristos: .Λύ nu
ţl-am (Jis Εΰ, că de vel crede vel vedea mărirea lui
I)umne4eu? .Λ& nu ţl-am că Κίϋ sînt I)umne(jeCi
şi poclQ să înviez prc fratele tCîi? Şi nu numai pre
tratele tCu ce este împuţit şi de patru (Jile în gr0pă.
ci şi prc morţii cela ce-s morţi din veci şi sînt numai
ţărină, şi pre acela podii să-I învie/. .Acestea dacă a
^sChristosşi dacă au luat petra de pre gr0pă,atunci
Şl-a ridicat Christos ochii S il in sus către ceriu şi a
(jis; Mulţumescu-ţl ţie Părinte că M’al ascultat. Şi ICO
ştiam că de t0te pururea Μδ asculţi, ci pentru mulţi­
mea ce stă aicea (jiselii acesta, ca să cr<^4^ că M'al
trimis Tu. Şi după accea cu glas marc a strigat şi a
(^is: I^zare vino afară. O minune şi puterea lui Dum-
necjeu! Nu a (jis: sc<Slă, sa& învii, saQ ridică-te din
morţi, ci ca şi către un νΐΰ a grăit: Vino atară, I^/arc.
Şi îndată a eşit mortul înfăşat preste mâni şi preste I_ I
piclore, şi faţa legată cu pânză subţire. Atunci a <jis 3
7+ C A Z A in ijk i Am b I t a

lor ("hristos: Deslegaţi-I şi-I lăsaţi să se ducă. Inşi-v£


voT cu mănile T0stre fl dcslcgaţT, să nu (jiceţi apoT
că am înviat pre altul. Dcslegaţi-1 pre dinsul, că este
înfăşat cum l'aţl îngropat. DcsIcgaţi-1 pre dinsul, că
l’am înviat să vieţuâscă în lume ca şi mal înainte,
lilsaţi-l pre dînsul să se ducă unde va vrea. Să um­
ble cu picI0rele sale pre păm£nt. Să vadă pru cela ce
l’a fâcut pre dinsul, pre cela ce I’a înviat pre dinsul;
să vadă surorile sale ce’l plâng; să vadă mulţimea
0menilor. Mulţi din jidovii ce era& acolo afi creijut
atuncea în Christos, dacă att vC<jut acesta ce a făcut;
Iar alţii dintru dînşil, s’a& dus de aii spus jidovilor
t0te câte a fScut Christos.
Deci tocmdla acestui sfint praxnic de astă-φ, a-
c^sta este, după cât auφrăţ1, Iubiţii mei creştini. Iar
însă puţinei cuvînt mal ascultaţi cu totă osîrdia, ca
să luaţi şi plată deplin dela I)umne(jle&, pentru oste-
n6la v0stră.
Acest I^zar pre carele a înviat astă-<j1 C'-hristos,
scrie sflnta Scriptură de dinsul, că a fost fecior unul
fariseQ ce l’a chemat Simon, şi a fost drag lui Chri­
stos f0rte, pentru blândeţele Iul şi pentru credinţa
ce avea către Christos. Iar jidovii, ca nişte r6I şi za-
vistnicl ce eraii, dacă afi vSdut că pentru I^zar, se
duceafi mulţi şi credeafi în C-hristos, aii fîicut sfat să
om0re şi pre Iar el dacă a prins de veste sfa­
tul lor, a fugit şi s'a dus In ostrovul Kiprulul. După
aceea Apostolii l'aQ hirotonit de l'afi pus episcop
într’o cetate ce se ch0mă Kitea. Acolo 1-a dus Prea­
curata FecI0ra, încă până era Sfinţia Sa vie, de 1-a
dat un omofor ce-1 făcuse însăşi Sfinţia Sa cu mani­
le Sale.
Iar l^izar dacă L’a înviat Christos, .'K) de ani în-
L
uit UZAB 75 V

chelaţi a locuit pre lume. Nici o dată n'a ris— aducân-


du-şl aminte de amarul morţel şi de frica muncilor;
şi nimic n’a spus din Iad căci, ori Christos nu l’a lâ-
: sat să spue fiind prea înfricoşate, ori uitase, de frică
mare, ce vC<Juse.
I Iară noi, slugile iul CIhristos, Iată cu ajutorul lui
y Dumne^eti am trecut calea sfintulul post. Ferice de
* cela ce se va fi nevoit fără de lene într’acest chip să
nu fie rCmas in λ τ ’ ο vătămare carea cum-va de pă­
cate ; căci postul este sfinţenie şi curăţire sufletului.
.Amar omului aceluia c« nu-şl va lăsa voea sa. Să-şl
lase mănia şi pisma; să-şl lase mâncările, beţiile şi
|, năravurile cele de păcate; să-şl lase scumpetea; si
postescă cu inimă curată şi cu dreptate, cu miloste­
nie şi cu blândeţe; să-şl lepede de asupra sa sarcina
► păcatelor şi să umble uşor pre calea lui Dumne4eu.
( cela ce se încarcă de sarcmă grea ţ>re cale, rCmâne
f şi zăboveşte » i se intîmplă primejdii de tâlhari şi
de hlară rele. Pentru aceea nevoiţi-vS de faceţi învS-
ţăturilc lui Christos: dragoste întru fraţii noştri şi
întru cel streini. Iubire intru vrăşmaşii noştri, ferire
de pofte, depărtare de păcate, lepădare de rCutăţl.
I i^i de câte lucruri sint ale lui Dumnezeii şi ale spă-
' seniel nostre, acelea să ne nevoim să iacem, ca să ne
învrednicescă Domnul ( Ihristos de împărăţia Sa­
pre carea noi toţi să o dobândim, pentru darul şi
mila Sfinţiei Sale, Căruia se cuvine cinste, laudă şi
mărire, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sftnt, acum
şi pururea şi întru veci netrecuţi şi nesfîrşiţl. Amin.

_n
_______________
■ ap
w

• ,-lt

LA D U Î I K I C A
F L O R I L O R .

CDTlNT ÎNAINTK.

^And s'aO sfătuit vrăşmaşii asupra DumnuluT


' fnostru lisiis ( Ihristos, după acea minune ce
ufăcutdcu înviat prel^/arccl de patru φΙο
mort şi zăcciid în gr0pâ, 0re-ce puţinei S a maT as­
cuns Sfinţia Sa, arătând ηόυϋ chip, să nu ne dăm în­
şine de bună voea ni>strâ în primejdii. .\u pentru-că
d^ră S’a temut de a făcut acesta—că fără de voea
LuT, nimenea nicT o strâmbătate nu I-a putut face—
ci pentru că-şl tocmise şi-şT alesese LuişT ceasul şi
vremea muncilor Sale, atunci când a veafi jidovii (t-
bicei&de junt'hia&mielul Paştilor în patru-spre-ijccc
(jile ale Iul Martie (Nisan), după lx‘gca ce-I învăţase
predin.şi1 Moisi (precum scrie la lişire 12, (>). Decî,
intru acea vreme S ’a arătat Domnul ( Ihristos vrăş­
maşilor S€1 la locul cel dejunghiereîn cetatea Ieru­
salimului, ca să se umple chipul mielului celui din Ιλ··
}ţea Veche, pe care II junghiaţi jidovii de făceafi pa-
ştile. Pentru aceea şi la acel loc de junghiere al Ieru­
salimului a călătorit astă-(^I Domnul nostru lisus
( ihristos,ca urtMesicadevcrat cum vomau(j{ spu-
ind acum sfinta Kvangelie.
*
C A Z A jn t U M IM IN IC A r tO K IU »

SnoUi Evangclie dvU lita, O p . 18, Slili I

al fnaintc de PaşH cu ş6sc (Jilc, venit-a lisus în


X'itania, unde era I^zar ccl ce murise, pre ca­
rele l’a înviat din morţi, şi t-afi ftcut iui acolo
„cină. Marta slujia, Tar I^/ar era unul din ccl ce şe-
^dca împreună cu dinsul. Atunci .Maria luând o ii-
,.tră cu mir de nard curat de mult preţ, a uns picT<)-
^rele Iul lisus şi a şters cu pSrul sCQ picl0rele iul şi
„casa s'a umplut de miro.sul mirului. Zis’u, drept a-
..ceea, unul din ucenicii lui, luda al lui Simon din
„Iscariot, carele vrea să-l vîndă pre el: Pentru cea-
„cest mir nu s'a vindut in trei sute de dinari şi să se
„fie dat săracilor? Şi a cjis acista, nu că driră de să-
,racl îl era grijă Iul, ci căci era fur şi pungă avea şi
„ce se punea într’insa, purta. Şi a (Jis lisus: I^să-o
„pre dînsa, ca să păzescă acesta la (jiua ingropărci
„mele; că pre săraci pururea il aveţi cu voi. Iar pre
„mine nu mC aveţi pururea. Şi a înţeles mulţime
„multă din jidovi, că acolo este şi a venit, nu pen-
„tru lisus numai, ci ca să vacjă şi pre I^zar, pre ca-
„rele il sculase din morţi. Şi se sfătuise arhiereii, ca
„şi pre I^zar să-l ucidă; căci mulţi pentru el mer-
-geafi din jidovi şi crcdeauînC.hristos. Iarad0uadi.
„poponil cel mult care venise la praznic, au<^ind câ
„vine lisus in ierusalim, a luat stâlpări de tinicşi a
„eşit intru intimpinarea Iul, şi striga: Osana! jtine-
„cuvintat cel ce vine întru numele Domnului, ImpC-
! „ratul lui Israil! Şi aHând lisus un mânz de asină, a
„şe^ut pre el, cum este scris: Nu te teme fata Sionu-
„lul, că Iată împăratul tCfl vine şe(jiend pre mânzul
„asinel. Dar acestea nu le-afi cunoscut ('cenicil Iul
„mai înainte, ci după ce s’a preamărit lisus, atuncea
jŞ’afi adus aminte, că acestea erafi pentru el scriscj
C A Z A H II L A D m U R IU

^şi acestea ϊ-afi fÎcutluT. MărturisTa drept aceea tnul-


^ţimea care era cu el, când pre I>azar l'a strigat din
.mormint şi l’a sculat din morţi. Pentru aceea l’a şi
.întimpinat pre el poporul, că autjise câ el a făcut a-
.c<Sstă minune.
Inv^ţâ.iirt «iinini illni ■kt-· lî nnultr’
In leru
y M ^ m u lă avea& imp^raţil in vremea de demult,
I când se intorceaO dela rS;<boiii cu biruinţă şi ve-
niaâ la împCrăţia sa. .Atuncea cşla înaintea lor
mulţime de 0menT, de-I întimpina cu stilpări de ti-
nic în manile sale, de arăta cinste şi chip de biruirc
impSraţilor sSI. .\cest obicelQ ştiind 0menil din !-
erusalim şi cu ceTa ce loculaii împrejurul lor, a& eşit
înaintea Iu! Clhristos de L’aii întimpinat cu stîlpărl
de tinic în mânilesale, ca înaintea unul împCrat biru­ \
1 itor, căcî a biruit mortea şi a înviat pre I^a/ar.
I^ntru aceea, ascultaţi cum spune sfinta Evange-
lie, de tocm0la acestui sfint praznic de astă-(JI. Scrie
Ιόη Kvangelistul (11, 4S), că dacă a înviat (Ihristos
pre I^zar, mulţi din jidovi mergeau şi credcaQ in
( Ihristos. Pentru aceea se sfătuiseră mal marii jido­
vilor să ucidă pre ( ‘.hristos. Iar după aceea Domnul
(Ihristos n'a mal umblat la arătare in jidovi, ci S’a
dus aprope de pustie într’o cetate ce se chema E-
fraim. Iar când a fost mal înainte de Paşti cu şέse
(Jile, a venit ( :hristos Iar în Vithania unde era I^zar
pre care îl înviase ('hristos din morţi şi acolo I-a tă­
cut Lui ospăţ. I^zar încă şedea cu cela ce mâncati la
masă, pentru ca să nu Ie pară că C^hristos a Hlcut nă­
lucire şi a înviat u arătare, Tar n’a înviat adevărat pre
I^xar. Pentru aceea şi el a şe<jut la masă, a mâncat
;u cela-l-alţl ospeţl şi a beut cu dînşil.
rtORILOB 7»

(Ihristos la masă cu I^zar şi cu cela-l-alţi chemaţi,


Mana sora lui I>azar luând o litră de mir cu mestc-
căturl de mult preţ, a uns picI0rele Domnului ( .hri-
stos şi cu pCruî capului el a şters picI0relc Sfinţiei
Sale. şi casa t6tâ s'a umplut de mirosul mirului. Iară
luda feciorul Iul Simon din Iscariot, dacă a v&iut
prc’Maria c& a vărsat mirul pre picWrele lui Dum-
ne(jeii, a râvnit întru sine şi a (Jis: pentru ce n’aţl
vindut acest mir în trei sute de dinari şi să-I daţi să­
racilor, ci-1vărsarăţl jos şi-l risipirăţi? Acesta o a φ8
luda, nu că d6ră îl era grijă de săraci, ci pentru că
cl ţinea cheltuiala şi punga Iul ( '.hristos, şi-l era νοω
să Ia şi acel bani să-l adauge la cela-l-alţl, fiind Iubi­
tor de argint.
Vedeţi, temătorilor de Dumneijeti creştini, cât e-
ste de rea lăcomia banilor. Ce-I lipsea ludei, când nu
numai alte daruri ce-I dedese Clhristos tote, ca şi cc-
lor-l-alţl apostoli: să gondscă dracii din 0menl, să
tămădulască bolnavii, să invieze morţii, ci ştiind
Domnul ( '.hristos lăcomia Iul, şi punga cu banii o de­
dese la dînsul, pentru ca să n’albă a cârti ce-ya nu-1
ajunge. Iar cl şi banii mirului vrea să-I înghită i 'l'ot-
de-una autjia pre ( Ihristos învCţând să fie milostivi
şi nestringCtorl, Iar el de lăcomie mare nu sc mal
sătura, până ce a vindut şi pre Domnul sCCi---prc
Christos. ('.ăaşa este lacomul: când are de ajuns,
atunci mai mult se nevocşte să stringă. ( λ este al sCu
ţine. Iar al altuia se sileşte să cheltuiască. Şi de strin-
s0re nu se mal satură până ce-şl vinde chiar şi su­
fletul sCii, pentru strâmbătate şi pentru lăcomie.
1 ar după acestea ce se făcuseră în casa Iul l.azar,
când a iost a doua φ , a trimis doi din TcenicilSil,
să-l aducă un asin, să încalece pre el şi să mergă în l-
-i.
80 Γ.Α7ΑΝΙ1 IJl nUMmiCA

Ί ,
% crusalim. Dacă u uucjit mulţimea cc sc strînscsc in
Ierusalim pentru praznicul Paştilor, că ( Ihristos va
să vie în Ierusalim, aii luat toţi stîlpăril de finic în
mânile sale şi aii eşit intru întimpinarc înaintea Iul
C.hristos. Apostolii şl-ati pus veşmintele sale pre
asin şi de-asupra a şcijut Domnul (Ihristos. Acolo
unde La intimpinat mulţimea, a tăcut Lui cinstc şi
slavă mare: unii aşterneaii veşmintele sale de căl­
ca pre ele asinul lui Christos; alţii tăla& frunză de
puncafi pre cale pre unde mergea ( Ihristos; şi toţi
câţi mergeai! înainte şi venlafl pre urmă, nu numai
bărbaţii şi muerile, ci şi pruncii cel mici şi pruncii
din braţele maicilor, toţi strigafi şi cjiceaii; ( )sana în­
tru cel din înălţime! Bine eşti lăudat (lela ce vil în­
tru numele Iul Dumnezeii, că Tu eşti împărat Israil-
tenîlor! Aşa cu acdstă laudă a lăudat pre Cliristos
mulţimea aceca. (iu acostă cinstc L'a întimpinat şi
într accst chip L’a lăudat, ca pre cel ce este împărat
morţilor şi biruitor Iadului, hlind-că âmenil cela
ce vC^useră minunea carc făcuse ( ihristos când în­
viase pre l^/ar, spuneai) şi mărturiseau tuturorin I-
erusalim, pentru aceca, au(^ind jidovii, au eşit intr’a-
ccst chip înaintea Sfinţiei Sale, de L’aii intimpinat
cu atâta mărire.
"be se va îndoi neşcine pentru cc a încălecat ( Ihri-
slos pre asin, cadc-sc să ştie, că Domnul (Christos
cât a umblat pre păment, tot pedestru a umblat. ÎŞi
in cale departe când a călătorit, nici odini0ră pre
cal n’a încălecat. Dar acum pentru ce a încălecat în-
tr'atâta loc numai 1.") stadii? (Stadiul este o sută de
stânjeni; 1Γ) stadii fac o mie şi cinci sute dc stân jeni,
f I .\tâta estedin VΊthania până în Ierusalim). Intr'atâta
Î loc de puţin a încălecat Domnul (Jhristos, pentru ca i '
iilr v'iî
ru>niu>« 81
Λ —

SC implindscă cuvîntul cc a prorocit mal inuintc


Zaharia prorocul, de C.hristos, către Ierusalim şi a
4is (precum scrie in cap. i>, stih 9): «Nu te teme fata
Sionulul, că Iată impCratul tea vine blând ijCcjend pre
mânzul asinet·*. Hrorocia ac&ta o grăeşte prorocul
întru acest chip: Nu te teme, lerusalime, de acest
impCrat, ci mal vîrtos te bucură şi te veseleşte; că
nu vine mândru şi măreţ, ci blând şi smerit şi este
călare pre asin. Avut-al împCraţl, lerusalime. dar a^
cela a& fost r6I şi nedrepţi, apucători şi prădători,
cum a fost Manasie impCrat, Ahav. Navuhodonosor,
tirani, închinători idolilor, spurcaţi, păcătoşi. Iar a-
cest ImpCrat ce vine acum, nu este ca acela de mal
î n a i n t e , ci esteîmpCratuldrcptăţel, împCratul păcel,

împCratul a t0tă mila şi blândeţele, ImpCratul impe·


raţilorşi Domnul domnilor. Nu este acesta împCrat
strein, ci este adcverat împeratul tCu, lenisalimc,
cela cc vine să te isbăvcscă din Jugul robiei, preca­
rele L'ati aşteptat cu multă bucurie prorocii şi toţi
patriarhii.
Ou aceste cuvinte de demult a dat veste prorocul,
Ierusalimului, de Domnul nostru lisus( Ihri.stos. Dar
pentru-că s'a lepădat de Dinsul 0 m e n i l Ierusalimu­
lui şi I/a omorît. pentru aceea, acelecuvinte ale pro-
roculul, sînt grăite n0uC creştinilor cestor adevCraţI;
că noi sintein in Biserica lenisalinnilul, adecă in Ui-
serica lui ( '.hristos cc s a început în leru.salim de ex­
posto» şi s’a întemeiat prctutindenea în totă lumea,
in i^rea sintem noi creştinii cei dreptmăritorl.
Dcci. pentru tine creştine, s’a smerit ImpCratul
ceriului şi a luat chip dc rob. Astă-4I. pentru tine
f a venit in Ierusalim, spre munci şi la morte rea şi
'î grozavă, ca să te isbăv6scă dc mortca de veci. k.
CA ZA im LA DIMlinCA

nit-a de şl-a vărsat sângele, ca pre tine să tc riscum-


perc din robia Iadului şi a muncilor. Vcnit-acu blân­
deţe. ca să te apropii cu indrăznirccătrcDinsul. Ve­
nit-a sărac, ca să te imbogăţ0scăcufmp£răţiaSacea
Uumne<}e^scă. Venit-a plecat şi sment, ca pre tine
să te înalţe intru mărirea ceriului. Cine nu sc va mira
acum de blândeţele şi de smerenia Lui cea mare şi
fără de mCsură? Că nu numai 0menil, ci şi chiar în­
gerii sint cuprinşi dc spaimă şi de minune, cum şi
în ce chip Dumne(je& acel înfricoşat, I)umne<|cul în­
gerilor, Dumne(^eul tuturor, celula ce-I este scaunul
pre Heruvimi, celula ce-I slujesc mii de mii de vo-
evo^I îngereşti şi mili0ne de mili0ne de îngeri, cela
ce caută pre pământ şi-l face dc sc cutremură;—în-
tr atâta smerenie şi într'atăta răbdare a venit, cât
nu numai din cerlii pre pămcnt s’a pogorit, ci mal
apoi şi chinuri cumplite a răbdat. Şi pentru cine?
Pentru noi păcătoşii; pentru noi nemulţămitoril;
pentru noi îndărătnicii; ca să ne miluiiscă pre noi,
ca să ne mângâe, ca să ne rCscumpere, ca să ne izbă-
v6scă din m0rtea de veci, din robia diavolului, de sub
puterea Iadului şi a muncilor;—pre noi carii eram
daţi şi vinduţi pentru greşala şi ncascultarca str£mo-
şulul nostru,—Iul Adam, intru carele eram greşiţi
noi toţi.
Deci, cum să nu ne veselim şi să nu ne bucurăm
de venirea acestui tmpSrat, ce este miluitorul şi iz­
băvitorul nostru ? C.ade-se, cu adevCrat, să se vese-
l^scă sufletul a tot omul credincios; că acestea t0te
le-a făcut Dumne<^eul nostru pentru noi. Deci Să-I
mulţămim Lui, cu dragoste, pentru unele daruri ca
acestea ce ne-a dăruit n0uC astă-<^I cu venirea Sa.
(jade-se de acum a şti, întâlA: ce închipuesc veş-
— ------------

'jj-

mintclc ccle cc afi pus Apostoli! prc asin. ΛΙ doilea


SC cadc a şti; ccinchipuuştc şi asinul. Pentru aceca
a g ita ţi;
! D omnul nostru lisus Christos, unul adevBrat l)um-
' nc(jie&, a fost în cerTfi putcmicşi preamărit dc îngeri.
, Insă ca un milostiv şi dc 0menl Iubitor cc este, nu a
lăsat omul să fie peritor, ci a venit şi S’a arătat sme-
' rit şi a împCrăţit întru noî, întru limbile cele urâte
şi spurcate şi ne alese dintre alte limb!—cum gră-
eşte astă-^1 şi ^fo n ie proroc (3, 2()) şi cuvintdîîă
cuvint ca din rostul Iul I)umne4cti, şicjlicc: „Prc ce!
' urâţi şi pre ccl goniţi volfl priimi, şi pre acela νοίΰ
pune dc laudă şi de mărire întru tot pământul". Deci
să v6 pricepeţi, că asinul accla pre carele a şCiJut
I C.hristos, a închipuit pre noi limbile, cc eram fâră
I minte şi fără inţciepcUme ca un asin. iar pentru-că
a şiijut prc noi 1)omnul ( '.bristos cu învCţătura sfin­
tei Kvangelil şi cu darul Duhului Sfînt. pentru aceea
de atuncca am părăsit de a ne închina idolilor şi ne
incAinăm .Sfinţiei Sale.
ZErVcŞOiintclc ce aii pus Apostolii prc asin. a în­
chipuit darurile şi înveţăturilc sfinţilor .Apostoli cc
a& pu.s prc noi. Şi Iarăşi vesmintele cc aştemea mul­
ţimea de călca pre ele asinul Iul Christos, a închi­
puit păcatele limbilor; că de nu’şl va lepăda ne-
şcine păcatele, nu va putea să dobănd^scă prc Chri­
stos, nici va petrece ( Ihristos în sufletul cel păcă­
tos; că n’are loc Sfinţia Sa întru inima celui păcătos
—cum 4icc şi prorocul Isaia ({16, 11: casă xidiţl
mie? grăcşte Dumne<ieii“. C^sa şi locaşul lui Dum-
ne(jefi, este inima omului cea curată. Şi apostolul
Pavel <iicc (la a d0ua carte către ( ^)rintcnl 6, 14):
„C<e împreunare are lumina cu întunerecul?“ Intu
r C A U H It ΙΛ OUMimCA

ncrecul este păcatelc pmulut, lar lumina este Durn-


necjleu—cum grăeştc InsiişI (lal0n Rvungelistul 12,
_Kfi lumină in lumc am venit“.
ecl, de nu’şl va lepăda neşcine păcatele, nu va
p itea dobândi pre( ’.hristos. ci se va despărţi de Din-
sul. Iar despărţirea de ( ihristos, pentru fapte rele,
S' chdmă morte de vecT. Cu acestă m0rte, toţi păcă­
toşii mor. FVecum este siiHetul nostru viaţă trupu­
lui, aşa şi Dumneqlcii este viaţă sufletului nostru.
1)ecî, când sc desparte sufletul nostru de trup, atunci
m0rc trupul. Aşa şi sufletul, de sc va despărţi de
Dumnezeu pentru fapte rele, atunci va muri cu m0r-
lea cea de veci. .'iîi ce grăesc multe? însuşi Domnul
( '.hristos (jlicc,in sfinial<>angeliedclaLuca(l(>, 13):
..Nimenea nu p6tc să slu ja.scâ la doi Domni, adecă
si Iul Dumnctiefl şi diavolului: căci pre unul va Iubi,
adecă pre diavolul, Iar pre Dumnezeu va uri; şi lu­
crurile cele rele alc diavolului va îndrăgi, iar lucru­
rile luî DumnecjeO le va uri“. Şi precum este un om
când va să alerge pro ini drum şi de va ti îngreuiat
cu haine multe nu piSte să alerge, aşa şi omul acela
ce nu sc va desbrăca de păcatele .sale, nu va putea
.ilerga .sa ajungă mtni mipCrăţia ceriului. Şi precum
IUI pote să caute omul cu un ochl& de o dată şi in ceriu
şi pre pănicnt, aşa nupoieneşcinecupăodtc.să vadă
şi pre l)umnc<icii şi pre diavolul.
De cu «devOrat. nimic alt n’aii închipuit veşmin-
icle acelea ce aruncnfi dc le aşterneafi înaintea lui
( ifaristos,făi ă numai k-pădarca păcatelor şi urîrea rS-
utăţilor. iar ccle-l-altc vcşmintece puneaâ .\postoliI
pre asin, sint invCţătiira cu care Apostolii aii acope-
it păcatelc limbilor. 'I'ineţi minte, că asinul, am
lis, siiitem ηυΐ limbile; deci sfinţii .\postoli afl fost
-------- ----------------
trimişi la noi dc a& invCţat şi a& mărturisit, minuni
aii iăcutşi tute aii răbdat, numaî pentru ca să inturcă
limbile, să Ic aducă ca să cun0scă prc Dumnezeii şi
să acopere păcatele lor.
Stilpările cele de (inie, aii închipuit biruirea pă­
catelor.
Pentru aceea, o iubiţii mei creştini, lată cu ajuto­
rul Iul I)umne<je& am trecut sfintul post. Deci să ne
socotim pre noi înşine să nu tim postit cu mândrie
şi cu laudă; să nu Hm postit cu lene, făcend voea tru­
pului; să nu fim postit cu mânie şi cu vrajbă spre
cine-va şi cu scumpete, căci aşa post. este cu puţin
folos şi de mică plată. I^entru aceea, Iarăşi vine sCp-
t£măna sfintelor chinuri ale Domniilul nostru lisus
( Ihristos, şi încal acum să ne nevoim a ne îndrepta
prc noi înşine, ca să prd;<nuim pre voia luî Dumne-
(;|c&sfintele patimi, şi să ajungem şi (jiua ccu lumi­
nată a sfintelor Paşti. Pentru aceea noi să lăsăm ca
unii să se gătescă cu schimburi de veşminte, s i se
împodob^scă şi să se înlrumseţeze; alţii să se Kri-
jască dc mâncări şi de beuturl; unii să se desmler-
de şi să se desfăteze; alţii să se imbogăţescă şi să sc
umple. Şi carii? Limbile, păgânii cel neînţelegători,
cel fără Dumnezeu, ce nu cunosc prc Dumnezeu cel
adevCrat, carii, înviere şi judecată nu aşteptă să fie.
nici nădCjduesc să fa după lucrul lor. t'nil ca aceia
să SC grijască dc acestea. Iară noi ctla ce credem in
Dumne^eQ cel adevCrat, sufletele n0stre să grijim
să le luminăm;sufletele n0stre să infrumsuţăm;su­
fletele n0strc să împodobim cu lucruri bune; Iul
DumneijeCi să îngăduim cu fapîe bune. .Vcestea .să
facem, acestea să agonisim, căci credem intru Dmn-
netjieii, cela ce Iubeşte aceste lucruri, şi aşteptăm să
L
----------------- M
_ _ -
CAXANIR IA

inviem şi să fim judccaţi, şi crcdcm că vom lua du­


pă lucrurilc n0strc. l)c aceea să tăcem şi lucrurile
celecesc cadcredinfcl n0strc; să nu tragem nădejde
că fără de lucruri bune ne vom spăsi. Precum nu este
cu putinţă ca focul să ardă fără de lemne, aşa nu este
cu putinţă să se spăsescă neşcine, fără de lucrurile
credinţei sale. Aceste lucruri să ne nevoim, fraţilor, a
facc, pentru ca să nt invredniciscă Domnul ( ’hri-
stos aicea să petrccem sănătoşi şi în pace, nesmin­
tiţi de vrăşmaşii trupeşti şi sufleteşti, să ajungem şi
sfintele l’aşti, să ne izbăvim de păcatele n0stre intru
(jiua invierel Iul lisus Cihristos—pentru care lucru,
să dobândim viaţa cea de veci şt bucuria Paştilor
celor de sus întru impCrăţia ceriului, pre carea noi
toţi să o dobândim, pentru darul şi mila Domnului
nostru lisus ( Ihristos, căruia se cade slava şi mări­
rea, cinstea şi închinăciunea, împreună cu Părintele
şi cu Duhul Sfint, acum şi pururea şi întru veci ne-
trecuţl şi nesfîrşiţi. Amin.

LA JOIA CEA UAK£ ΚΟΠΈΑ ST.A£ VXlflEl

Vş^ntruacestă(jli, Iubiţii mei creştini, prâ/nuim şi


^ l^ fa c e m pomenire muncilor Domnului nostru li-
.e2ilf>.sus C>hristos. Prăznuim chinurile izbă\'itoru-
î Iul noslru lisus ( .'hristos, nu cu bucurie, ci cu jale şi
--------------------, .
JOIA CIA M A »I 8?

f
CU lacrănoT, şi cu întristare adincă pomenim şi ne a-
ducem aminte de munca cea grea, cu durere şi cu ru­
şine, a Domnului nostru;— prc care muncă, fieşt^ce
creştin este dator să o gânddscă şi înaintea ochilor ;
s£I să o pue; căci înccpCtura a t0tă munca şi mal
apoî şi a morţeî Iul Christos, nu este alt fără numai
păcatele omuluî. Ştim că Sfinţia Sa. păcat saii vide»
şug n’a (ăcut, nici a răbdat pentru vina Sa, ci a răb­
dat pentru păcatele n0stre şi pentru binele nos- i
tru—precum şi Isaia prorocul de demult a prorocit
(jiicend (53, 5): „Acela este rănit pentru nedreptă­
ţile ndstre, şi este ucis pentru rCutăţile n0stre, şi cu
ranele luT sintem tămăduiţi, că I)umne(^cu Părin- '
tele a pus pre dînsul nedreptăţile n6strc ale tutu-
ror“. Deci adevCrat lucru este, că nu pentru vina Sa, -
ci pentru păcatele nostre a vrut de a răbdat nevino- % j
vatul Dumncijefi. Pentru noi a (ost chinuit; pentru y
noi a răbdat—cum <Jice şi Pavel Apostol la întâia V
carte către CorintenI (15, 3): a murit pentru
păcatele n<)stre“. De n’ar ti greşit omul, nici odini-
0ră Domnul CIhristos n’ar ti răbdat muncă cumplită ;
ca aceea. Păcatul omului este începCtură muncel cel
nevinovate a Domnului nostru lisus ( ’.hri.stos. Pen- !
tru aceea trebueşte tot omul creştin să se umiicsdt
şi să se întristeze, pentru-că strîmbătăţile şi păcatele
lui, aii făcut munca şi m0rtca cea grea a Domnului
sifi Ohristos.
Când s’a apropiat vremea ceea ce era din veci
tocmită, întru carea vrea Dumnezeu să Iacă mântu- ‘
irea n0stră, atunci a făcut cină cu Ucenicii S£I. 1^
ac«^tă cină a aşetjat Legea cea N^uă, a InvSţat prc
Ucenicii S61, pentru dragoste, să se lubescă unul cu i
altul (Ion 15,17^,1-aintăritcucuvintulsănuse spăI·
C A X A V lt Ι Λ

mântczc fn vremea chinurilor I.u! şi Ic-a spus, că Se


va duce către Părintele.
După aceste cuvinte S’a sculat dela masă şi S’a
dus de ceea parte de un părăă ce se chdmă Kedron,
unde era o grădină, in carea a intrat Însuşi cu l^ce-
nicil SCI (Ιόη IS, 1). Dintru acea grădină, s’a început
munca lui ( :hristos Domnului nostru; că mare du­
rere a fost Sfinţiei Sale intru acea grădină, vSc^cnd
şi ştiind tote muncile Sale, şi mal apoi şi m0rtea cea
cumplita, pentru careu S'a spălmăntat ca un Om de­
plin ce era (Matei 26, şi cu sudori S'a rugat. Iar ca
unDumne^eâabiruitşiadoboritpre vrăşmaşii SCI.
Intru acea s0ră când era Christos in grădina aceea
cu l ccnicilS^l. luda, unul dintre IxenicilSCI.s’a dus
la mal marii jidovilor dea >indut prc Domnul sifi,—
pre ( hristos. Şi când a fost la un ceas din n0pte. a
venit ca un tâlhar asupra învCţătoruluI sCfi, cu mul­
ţime mulţii, cu arme şi cu fuşti. Iară Domnul ( )hri-

i stos a orbit ochii lor cu puterea Sa cea Dumne(je-


c.scă şi nu puteau să-L cun6scă, ci umblafi ca nişte
orbi CCnu vSd. Şi l-a întrebat pre dinşii şi a cjis: Prc
cine căutaţi? Iar el ai) (|is: Pre lisus Na/arineanul
(Ii»n IK, 4, Γ)). Iar Domnul ( Ihristos car. le de bună
voe venise spre morte, nu S'a tăgăduit, ci S’a spus
însuşi pre Sine şi a <jis: Kfi sint acela prc carele că­
utaţi. Şi cât a (Jisaşa, îndată aii că(Jut îndărăt pre spa­
te şi ati fost ca nişte morţi. .Vicea Domnul (ihristos
a arătat puterea Sa cea dumncc^eiscă, că a putut de
năprasnă,câte clipela unulochlfi, să-I p0rdă pre toţi;
dar Iarăşi şl-a imblân^t mânia Sa şi de bună voe
S'a dat in mantie lor. Iar el nimic de uccstca nu ati
siia
soaitit, nici aii priceput, ci I.’afi incunjurat ca nişte
Ciinl turbaţi şi L’aii legat fără nici o milă.
i t ;
r
)01A a u MAKB

Şi intâlfi, dacâ L’aO prins, din grădina accea l^afi


dus pre Dinsul la Ana, şi acolo a fost bătut cu pal­
ma prcstc obraz. După aceea dela Ana la ('^lufa. A-
colo a fost sculpit, bătut şi ocârit. Şi dc acolo in
straja t0tă n0ptea, ris şi batjococit dc slujitori şi
în multe chipuri amărit f0rte. Din V'artă f0rtc dedi-
min(3ţă I/a scos şi la sfat la curtea Catafel L'a dus.
Dela (lalafa la Filat. Dela Pliat Ia Irod de isn0vă, şi
Iar dela Irod! a Pilat. Intru aceste purtări, intru tote
ce afi purtat pre Domnul ('.hristos, a avut Sfinţia Sa
legături grele, smulgere de pCr, tragere de barbă şi
sculpire in obraz.
IXipă aceste încă (jlecc strimbătăţl I-aii făcut .Sfin­
ţiei Sale: întâîfi, că s'aii strins tot poporul: uniî să sc
socot«Sscă de ce-I vor face, alţii ca să-I tacă rCii şi a-
mărîclunc negrăită. Λ doua strimbătate, că L-afi dcs-
brăcat de veşminte. Λ treia, că I/-a&îmbrăcat intr’un
veşmînt mohoritcasă-şIridă,fiind-că el a φβ. că este
imperatjidovilor (intaiii era îmbrăcat in veşmint alb,
cu carele il îmbrăcase Irod|Luca 2:^, 11 ; Iar după a-
ceea L’a desbrăcat şi l/a îmbrăcat în p aşcă ierusa-
limlenescă). Λ patra strimbătate l-afi făcut, că l-aD
pus pre cap cunună dc spini, cu carc cunună l-aii
rănit şi l-aC încruntat tot capul. A cincla, in loc de
steg impCrăte-sc, l-aii dat în mână o trestie dc mare.
A şcsea, că nu le-a ajuns atâta, ci-şl tăcea risde I se
închinafi din genunchi şi strigafl (jicend: fii sănătos
împCratejidovesc,că acum cu adcvCrateştl împCrat,
fiind-că eşti îmbrăcat cu plaşcă mohorită şi al în cap
cunună şi in mână st*ig; lată, cc al pt>ftit tu al atlat.
A şcptea strimlîătate l-a& făcut, că sculplaQ in faţa
Lui şi-L băteafi cu palma, atâta cât periscfrumseţea
^ feţei Lui şi .sc schimbu.se podoba obrazului Lui. A
-------------------
IM»

opta strimbătate şi durcru mare I-aâ făcut Sfinţiei


-1
Sale, că a& luat trestia şi-I. loveaQ cu ca în cap pre-
ste acea cunună vîrt0să şi înghimp^să, atâta cât s’aâ
înfipt ghimpii în capul Lui şi-l cura sângele pre faţă.
A n0ua, Iarăşi de isnovă ridcaQ şi-L ocărafi şi-L bă-
tcafi. A 4ecea şi cea mal de apoi strimbătate I-a fă­
cut Sfinţiei Sale, că L’au desbrăcat de acea plaşcă şi
L'aii îmbrăcat Iarăşi cu veşmintele I^I.
Deci s'a adunat multă mulţime, şi a luat pre Dom­
nul Christos şi L-a dus la locul unde sc chiamă (ϊοΐ-

f
otha. Acolo I/a rCstignit pre Dînsul. Şi mal naintc
,’a adăpat pre Dînsul cu oţet amestecat cu fiere. Cu
Dînsul, au răstignit şi doi tâlhari, unul de-a dr^pta,
altul de-a stânga.
Iar după acele munci şi chinuri şi după acele du­
reri şi necazuri ce a răbdat pentru noi Domnul nos­
tru lisus Christos. scriu lîvangeliştil şi de minuni
CC s'aâ făcut la m0rtea Sfinţiei Sale. ( 'Λ întâi, încă
până a fost vi& pre Cruce, s’a întunecat sorele dela
amiadi până de către sdrâ, in trei ceasuri tocma. A
d0ua, dacă Şl-a dat suHetul în mânile Părintelui,
după m0rtea Sfinţiei Sale s'a rupt ( atapetdzma Hi-
sericel celei mari a Ierusalimului, tocma in d0uC de
sus până jos. .λ treia, s’a cutremurat pămentul. A
putra minune, s'au despicat petrile. /\cincea, s’aii
deschis gropile în ceasul morţel Domnului, şi întru
(jiua învierel Sale s’a sculat morţii şi s’a arătat la
mulţi.
Iată, Iubiţii mei creştini, au(jirăţl m0rtea Dom­
nului nostru şi muncile Lui cele grele. Deci să le po­
meniţi şi pururea să le aveţi înaintea ochilor voştri,
până când va veni Dumne^eâ întru mărirea Sa. De
pâcate să vS părăsiţi şi pre Domnul C.hristos să Iu-
_______________ JotA CIA mm________ 91

biţi, Că Acela mal înainte pre voî v’a Iubit şi pentru


voi a murit, ca voi să nu muriţi cu m0rtea cea de
vccl; Acela pentru păcatele tale a plătit cu sângele
şi pre tine din robia de veci te-a rescumpSrat şi
sloboi^ia împBraţiel ceriului ţl-a dăruit. Pentru a-
ceea să-L Iubeşti pre Dinsulcu t0tă inima ta şi să um­
bli întru t0te învCţăturile F.ul. C:u acelea vel ajunge
viaţii de veci şi împCrăţia ceriului, precarea noi toţi
să o dobândim, pentru mila Domnului nostru lisus
Christos, căruia se cade cinste şi închinăciune, îm­
preună cu Părintele şi cu Duhul Sfînt, acum şi pu­
rurea şi întru vecii vecilor. Amin.

A DOUA PARTE; PENTHU ARATAREA MUNCILOR


DOMNULUI CHRISTOS.
ide-se a şti, că cu ce a biruit din început di­
avolul pre om, cu aceea să fie şi el biruit de
Christos. IncepCtura blestemului şi a t0tă o-
inda omului, a& fost aceste trei: muerea. lem­
nul şi m0rtea. Muerea Kva, de şerpe a fost a-
măgită; lemnul, din carele .Adam cu Eva afi mân­
cat p0me; mortea, ce a stăpânit pentru mâncarea
p0melor acelora, precum scrie la Facere (3,7,8),
Aşa dar întru acel chip şi acum: în locul Evel, prea
binecuvîntata Fecl6ra Maria; în locul lemnului ce­
lui din ralfi, lemnul Crucel; în locul morţel lui A-
dam, m0rtea lui ( Ihristos.
Q-ucea a biruit pre satana diavolul; cu aceea a
fost biruit, ('u lemnul acela din ralfi, a biruit pre
Adam, diavolul: şi Christos, cu lemnul Cmcel, a
f biruit pre diavolul. Precum m0rtea Iul Adam, omo-
■pT·* pre (imenil ce se născuseră dintru dînsul, aşa şi _
s î - -----------------
Π
~Γr p^ ·92
-----------------------------------
a u A H ii LA __ ______ ~ ry
__________ =]
~ y ~

m0rtea luî Christos, a înviat pre 0menil ce aii fost


după Dînsul. liva a agonisit muncă a tot neamul sCii,
îară Fecî0ra Maria a agonisit binele de veci a tot
neamul ce crcde Fiîulul sCO.
pentru accca nu te mira, o Iubitul meii creştin,
pentru ce a răbdat Dumnc()cii cel puternic, ca cela
ce n’are putere. Să şti şi să pricepi, că intr’alt chip
nu s’ar fi putut cunoşte puterea, înţelepciunea şi
dreptatea Iul Dumnc4eii;—puterea; căacolea unde
nimenea nu a putut să facă, Dumnec^efi a tăcut; drep­
tatea, că ar fi putut Dumneijcii şi cu puterea să isbă-
vdscă neamul omcnescde munci, dar n’a vrut, ca să
n’albă a rfispunde diavolul să cjiică; eu am biruit pre
om, Iar eu sint biruit de Dumncijeu; ce lucru mare
este? Pentru aceea a vrut Dumnccjeu de a priimit a-
cestea t0te. De vreme ce omul cel d’intâlfi, Adam, a
câcjut, pentru aceea Iarăşi Adam cel nofi, Domnul no­
stru lisus r.hristos, la ridicat şi l’a îndreptat. înţe­
lepciunea lui Dumnezeii s’a arătat, că t0te lucrurile
le-a adus într’o tocmire. Precum a intrat diavolul
în şerpc de a amăjţit pre Adam, aşa şi Dumne(jleîi a
intrat în trup de om, de a înşelat pre diavolul.
De n’ar fi luat Dumne(#eii m0rte cu blestem, cum
ar fi scos pre om din blestem? Iar altă m6rte cu bles­
tem nu era în Legea V'eche fără de ristignirea, că aşa
este scris la A d0ua lege (21,2;^): „Blestemat este
tot omul ce m6re pre lemn “. Deci, pentru ca să schim­
be blestemul spre binecuvîntarc, a gustat din m0r-
tea cea cu blestem. Saii cum ar ti chemat limbile că­
tre sine, de nu s’ar fi rCstignit? De 0re ce fără de rCs-
ti^nire, nimenea nu m0re cu mânile întinse, pentru
aceea (Ihristos a murit pre Oucecu mânile întinse,
_ ca cu o mână să tragă către Sine pre IsrailtenT, Iar
________
JO lA C IA M IR I

cu altă mână să cuprindă Păgânii. Pre Cruce a luat


m0rtc Domnul Christos—câ C'rucea patru margini
alc lumel ţine: cornul cel din sus, ţine partea din
sus; cel din jos, ţine partea din jos; Iară comurile
cele din mijloc, ţin prc împrejur t0te marginile lu­
me!—ca să arate Domnul Christos, că Sfinţia Sa
este Acela carele pre toţi din t0tă lumea adună şi tu­
turor a t0tă lumea impCrăţeşte, şi cu m0rtea Sa pre
toţi I-a luminat şi-I lumindză pre câţi cred şi fac vo-
ea Lui.
Ar fi putut Dumnecjeu să isbăvcscă pre om, fără
de munci şi fără de m0rte. Dar dreptatea Dumnecje-
(iscă nu a lăsat ca omul să dobândtiscă în dar binele
acela ce de bună voe l’a perdut, pentru ca să se res-
cumpere strimbătatea iul I )umnc(^e& şi să plătdscă o-
y mul greşala sa cu certare de munci şi de m0rte.('4ci-
% ne din omeni ar fi fost harnic să p0tă rescumpăra cu
‘ ,' m0rtea sa păcatele a totă lumea? când toţi 0menil
câţi se născuseră dintru Adam, erafi spoiţi cu pone-
grilă de păcate şi urîţi lui Dumnecjeu, şi toţi sub
blestemul lui Dumnec^eQ eraO cătjluţl. Nu era harnic
nimenea din 0menl, cu m0rtea sa să îmblânc^0scă
pre Dumnc(jlc& şi cu sângele sCu să rescumpere lu­
mea din munca de veci, că Dumne<j[e& dela omul pă-
(^tos nimic nu-I trebueşte. Pentru aceea se cădea să
I fie fără de păcate acel om ce va plăti lui Dumnei^eQ
pentru 0menl. Să fie cu destoinicie întocma cuDum-
ne(jle&, ca să fie plata aceea mare şi fără de preţ; să
fie întocma şi deplină plată. L’n rob când răneşte pre
imperatui, nici cu mânile, nici cu capul nu p0te plăti
strimbătatea ImpSratuluI, căci nu este de o potrivă;
Iar când un împCrat, altul împCrat plăteşte, atunci
Ί1 este plata deplin şi de o potrivă. Insă nu că dor;
--
ILL
-esdSte/s-
CAU Ntl l A

Christos in firea Dumnecjecsdi a răbdat munci şi a


pUtit, ci in tirea omcncscâ a răbdat pentru noi şi a
plătit, ca un om deplin; Iară ca un Dumne^eQ deplin,
plata Lui a fost f^ră dc m£sură şi nepreţuită, pentru
păcatele omeneşti ccle ftrâ de numdr—Ciănila mul-
ţămiti şi tnchinăclune, dimpreună şi laudă îl facem
întru veci netrecuţl. Amin.

IK SÂ IC B A T A CEA ItA B E

li D tfiE p a il mi' ai m in i κ ckios


M m pUiMl fi Uagviita pr*a CMjtÎM Mticcl M OtimiiwK P«ntrti pog»-
fty , rtrea Iri CkmtM h iad.

e pote fi ac0stă taină minunată şi tuturor ό-


men!lorintric<>şată>ŞÎ ce p6tcfi lauda şi cân-
^ ^ ă r i l e Bisericel n0stre?Safi cep0te fi. Iubiţi!
mei creştini, aşa tăcere marc astă-cjl pre lume ό-
menilor şi In cerifi umilinţă îngerilor? Nu este
altă tocmdlă tără numai acesta, că împSratul tuturor
împăraţilor, d0rme; că Domnul nostru lisus Chri­
stos a sCvirşit lucrurile Sale cele noi ce a făcut, şi
intru acostă sfintă şi binecuvintata Sâmbătă, odih­
neşte cu trupul în grrtpă.
Dintru’ntâlQ a făcut Uumne^efi ceriul şi pământul,
omul şi t0te câte’s vS^ute şi ncv6(;|uli;, care sînt pu­
trede şi trectt0rc ţprecum scrie la l'acere in capul
d’intâlÎi stih 1); Iară accste lucruri ce a fScut Dom-
ţul lisus Christos, al doilea rând, cu trupul S£il p r ^ Q
-- iX<?>KL'--
CIA MARt t)h
T
lume, sint ncputrede şi netrecute. I^cntru accca sint
minunate lucrurilc i.ul şi nimenea nu p0te să spue
minunile i.ul celc ce a făcut, (.'.ă d’intâiii dacă a iăcut
DumncdeQ prc om, adecă pre Adam şi I-a dat viaţă,
a murit larăşî şi a perit; Iară al doilea rând, l'a inoit
pre dinsul şi l’a înviat cu viaţă tără de m0rte. Atunci
din viaţă a căijut omul in m0rte, Iar acum Dum·
netjufi l'a scos pre om din morte in viaţă. I’entru a·
ceea nu ne mirăm atâta de frumseţea ceriului şi a pă­
mântului ce a făcut Dumne^cQ d'intâiil, cum nc mi­
răm astă-<}l de lucrurile cele noi ce a iăcut acum.
Şi cum a făcut Dumnecjeâ atunci t0te lucrurile lu-
mel, în ş^se (jiile şi în a şaptea φ. Sâmbătă, a odih­
nit de t0tc lucrurile Sale (precum scrie Iar la Facere
2 ,2); aşa şi Domnul ('.hristos întru al şiSselea vie a
inoit pre om cu Orucea şi cu mortea Sa, şi în a şap­
tea (ji, adecă întru acostă Sâmbătă de astă-φ, a o-
dihnit de t0te lucrurile Sale. .Vtâta sint de minunate
lucrurile şi faptele Lui ce a făcut, cât nu numai ό-
menil, ci şi interii se miră, cum marele şi puterni­
cul I)umne<jefi, ( lela ce este îmbrăcat cu lumină ca
cu un vcşmînt, S’a îmbrăcat cu trup putred şi nepu­
tincios omcnesc; şi cum a încăput în Rr0pă strim­
tă şi întunecată, când pre Dinsul nu-L put încăpea ce­
rturile ; saQ cum S’a îngropat cu cel morţi, Cela cc
dă viaţă a t0tă lumea. ( '.u adevgrat mal minunate
sînt aceste lucruri decât cele de demult, că acelea
sînt vCiJute, Iar accstea nev6<#ute. Xu s’aO au(#it din
veci, nici s'aQ vg<jut cele ce s’afi izbândit astă-^I
înaintea ochilor noştri. C.ă acum m6rtca de veci
este omorâtă de m0rtea Sfinţiei Sale, păcatul ars de
locul Dumneijeirel Lui, blestemul călcat, impCrăi
^^^diavolulul risipită, diavolii legaţi, Iadul deşert.
------
f

gaţil scoşi şi slobozi, gropile dcschisc, morţii ccl din


veci, cşiţi din înluncric in lumină, din morte in viaţă.
Pentru acceu să strigăm toţi împreună cu proro-
cul şi împSratul David grăind (Ps. 103, 24): ^('.u a-
devSrat minunate sint lucrurile tale Domne, t0te cu
înţelepciune le-al făcut“. Mare este Taina socotin­
ţei 'Pale! T6te afi tăcut astă-<^I şi s’afi potolit: pis-
ma şi zavistia Jidovilor s'a ostoit, strigarea şi gâl­
ceava lor a tăcut, armele s’afi părăsit. Sikele s’a
întunecat, pămentul s’a cutremurat, îngerii şi mal
marii cetelor cereşti s’afi întristat şi de cântările ce­
le de veselie s'afi [Prăsit; căci S0rele cel drept. Dom­
nul Christos, a apus în laturea pămentulul cea de
jos, ca să lumine/e cu strălucirea Dumnec^eirel Sale
pre cela ce şedeafi în întuneric şi in umbra morţeî,
adecă pre strămoşi şi proroci, carii aşteptaţi acolo
venirea Lui.
Pentru aceea să tacă acum tot omul şi să stea cu
trică şi cu cutremur şi nimic pămenteşte să nu gân-
descă, ci să asculte nu alt ce-va, decât cuvinte de
mila înţelepclunel lui Dumne<jefi, ce a făcut pentru
al nostru bine şi pentru a n0stră spăsenie.
Când a fost Vineri de către s(5ra, după ce Şl-a dat,
Domnul Christos, sufletul în mânele i^ărintelul S£&,
când afi fugit toţi Ucenicii Lui şi de frica jidovilor
s’afi ascuns, şi toţi cunoscuţii Lui afi stătut departe
de Dînsul (precum scrie Luca E)vangelistul 23, 4V),
numai Singur a rCmas pre cruce răstignit intre doi
tâ lh a ria tu n c i (scrie Marcu Evanghelistul 15,4H,
picând că) a venit losif ce era din Arimateea, om bo­
gat şi fruntaş din sfatul Jidovilor, credincios întru
DomnulChristos, şidacăavâcjutpreStSpânulşi în- 4
; vSţătorul sfifi pre cruce rfistignh şi de toţi părăsit, ^
;^ ------------ ·Γ5·5Ε^>

> '> 5 ^ ------ ---- -Îîaje{>*«
______ a iM B Â T ^ c u M AU 97

s'a dus la I’ilat dc a grăit: I)ă-m1 l’ilatc, mortul


accl ocărât şi urât, cc este ca un vinovat răstignit şi
ca un|strcin părăsit! Dă-ml săraculaccsta şi răstigni­
tul, că a avut Uccnicl şi L-afi părăsit de a&tugit! Nici
un lucru mare nu celfi, ci puţină rugăminte mC rog:
Dă-mT trupul Iul lisus cel bătut, scuipit şi cu cunu­
nă de spini încununat, cu oţet şi cu tlere adăpat şi
cu cue pre crucc pătruns. Ajunge-î, Domne l ’ilatc,
muncile! Ajunge-i m0rtea cea luat! lată sc potoli
zavistia jidovilor, sc ostoi mânia fariseilor şi se um­
plu voea cărturarilor. Dă-mî acest trup fâră dc pă­
cate al Iul lisus carele a umblat pre mare ca pre us­
cat, vin din apă a făcut şi cu puţină pâne pre mulţi a
săturat! Dă-ml trupul accsta cc a f^cut orbiT cu ochi,
, ologii cu picl0re,dracii din 0menl l-a izgonit şi mor- ,χ
ţiil-a în viat! .Vscultă puţină rugăminte şi-mi dă golul
acesta, câ pentru noi s’a golit! Dă-ml mortul acesta,
că pentru noi muri! I )ă-ml necunoscutul acesta, că
eii îl cunosc cine este!
Acesta dacă a aucjiit Pilat, s'a înduioşat şi a datTru-
pul lui lisus; Iar losif luând Trupul Stinţicl Sale,·
al Domnului Christos, de pre cruce, împreună cu
Nicodim, L’au învălit într'o pânză curată cu unsori
de mir.
Acolo era atunci şi Prea Clurata FecWra .Maria
Maica Domnului, de multă jale şi de marc întristare
cuprinsă, pentru tdte muncile Filulul s6ii, ce le νδ-
(|usc t0te însăşi cu ochii sSI—că numai stinţia sa
a fost la t0te muncile lui (^hristos, ca o maică ce o
d0re inima de filul s6&. Pentru aceea mal mult amar
şi durere a avut când aii pogorit pre Christos de pre
crucc. V’e^ând ranele Lui şi m0rte rea şi gr0znică,
s’a umplut de durere inima şi trupul el, şi cu jale a ^ ^
. 4 · - ------- --------------------------------------- -----
ψ
ο
inccput a plânge şi a grăi: O Iubit l'ilui mcB, unde
laşi prc maica 'Pa? Intra cui casă mC trimiţi? I ^şi-mS
dc acum, Kilul meu, şi de astă-dl mS desparţi de'Pi­
ne? Dar pre cine νοίΰ avea ajutor? I’re cine volu a-
vea mângâere? ( 'ii pre Tine, l<'ilul meâ, am avut nă­
dejde, pre Tine Tată, Mumă şi I)umne<jleii, dt aju­
tor şi dc folosire. Dar dc acum pre cine νοίΰ avea
in locul Tea, l'ilul meii? Amar mie,pustia de mine!
N’am tras nădejde, Filul mefi, când Te-am născut,
de una ca acesta! N'am aşteptat să vSd atăta scârbă
şi amăriclune nepăită, I'ilul meâ, nici atâta amar
şi durere!('^nd'l e-am născut, Filul meu, n’am sim­
ţit durere. Iar acum cumplită durere simt fntru ini­
ma mea! In loc dc bucurie, Filul mefi, laQ scârbă; in
loc de veselie, amar, în loc de desfătare, nevoe; în loc
ii
<■· de uşurare, greutate; in locde φ bună, Filul mefi, vSd
Φ rea şi cumplită; în loc de cdt bine am nădăjduit să
alb, Filul mefi, pentru naşterea Ta, acum atâta rCti şi
durere am! Unde este Gavriil Arhanghel carele ml-a
I
4is să mC veselesc? Să-l vCd fncal acu m.să grăesc către
dînsul puţine cuvinte. ( !ă el nil-a «jis că mS volfi ve­
seli, Iar efi acum, l'ilul mefi, mC întristez şi m6 amă-
răsc. l,)isu-ml-a, că împSrăţia 'Pa nu va avea stirşit.
Iar efi Te vCd, Filul meii, nu ca un impCrat, ci ca un
vinovat. I,)is-a, că împSrăţia 'Pa nu va avea sfirşit.
Iar efi, Filul mefi, Te vCd mort, şi cuvintul Iul nici
aicea prepăm6ntnus’a imphnit.O Iubitul mefiFilfi,
dulce lumină a ochilor mei, nădejdea şi veselia mea!
Deşchide-Ţl ochii şi veijl pre maica 'Pa ce 'Pe plânge!
Deşchide-Ţl sfintul rost şi mângâe prc maica Ta! A-
scultă Filul mefi su^inele mele; caută de ve<il la-
''rimile mele! I nde-'f! sint Ucenicii? Toţi Te lăsară ^
:um! Unde-'(1 sint prietenii? Toţi 'Pe părăsiră! l'n- i
-------- ·— ■----- -
• 1
--- -------------
la tm iT * a u HM i

de csti- Putru Ucenicul TC& ce (jicca câ-ş1 ra punc


capul pentru dragostea Ta (Mat. 2(i, ;^5)? Acum nicî
el nu se află să plângă cu mine. Toţi m'aâ lăsat; toţi
m'aO părăsit! Numai Ιόη, cel mal tinCr din toţi, a-
cela 'I elubeşte şi acela îţi este Ucenic. Olubitul me&
ΐΜΐύ, sabia cea de amdnd0uC părţile ascuţită, de ca-
rea ml-a spus Simeon stareţul, astă-φ pătrunse ini­
ma mea şi trecu prin trupul mefl (Luca 2,35), că Tc
vCd mort, I'ilul mefi. Cela ce învia! morţii! Mânile
Tale cele ce tămădulaâ bolnavii, le vCd pătrunse cu
cue şi rănite! Rostul TS& cel cu invCţătură scumpă
şi dulce, acum este închis şi tăcut! Frumseţea feţei
Tale, ponegrită şi schimonosită!() cerld şi păminte,
plângeţi cu mine pentru m0rtea cea cu neca;; a Fi-
lulul mefi! Plângeţi cu mine maici, că Filul mefi şi
lumina ochilor voştri, se stinse acum! C.lăsuiţI cu
mine fecI0re, că Mirele sufletelor v0stre, gropel se
dă! Plângeţi volnici, că frumseţea vostră se schimo­
nosi ! Şi voi bStrânl cu amar tânguiţi, că tăria v0s-
tră slăbi! O pămente şi tu s0re, întristaţi-vS şi vC
spălmăntaţi de minunată minune, că FăcStoruI vos­
tru zace mort şi Ziditorul vostru în gr0pă se ingr0-
pă! O cerlfi, deşchide-ţl porţile tale, şi voi îngeri ple-
caţi-vC ochii voştri şi căutaţi de vedeţi prc l-'ăceto-
rul şi ImpCratul vostru pre pămcnt, in mi jloc de neam
păcătos lăsat şi părăsit in ocară mare şi iără de milă
chinuit şi omorit! O vicleşugul jidovilor, vrăjmăşia
şi fără de omenia lor! O neam rCfi şi îndărătnic, că
nici ca petrile nu sinteţl; că acelea dacă cunoscură
pre Făcătorul lor că este rCstignit, ele se despicară
şi se risipiră, Iar voi nu pricepeţi nici atâta! Ciata-
petdzma Bisericel se rupse pre mijloc, Iar voi nu vC
umilirăţi! (împile se deschiseră şi inimile v0stre nu
I
ruU A M IIt Ι Λ

SC umiliră! Sorele şi liinu sc întunecară, îar voi nu


înţclescrăţl că este Dumnccjluu! Insă voi după lucrul
vostru veţi lua şi vC veţi duce în locul cel de munci
imde este jţătit νόυδ împreună cu Iuda carele a vîn-
dut pre Kilul meii şi I)umne<jeul sCti! Acolo în vccl
vc veţi munci pentru faptele vostreceaţl făcut asu­
pra I)umne<ieulul vostru; Iar Filul meâ este impfi-
rat şi biruitor, şi va>drobi capetele diavolilor in Iad.
I’entru accca, Filul meO, către Tine ca către un mort
Krăesc: Du-'I'e in Iad de isbăveşte sufletele strămiH
şilor noştri şi învii a treia (Ji.cum al (jlis cusfinta Ta
fţură (Nlarcu 9, 31), ca să Te vCd Iarăşi să mă mân-
Kâlfi şi eu şi Ucenicii Ί'δΐ! învii, l)0mne, că Tu cştî
lmp£rat in veci! Birueşte mortea, calcă puterea di­

) avolului, zdrobeşte capul satanei şi Iarăşi să Te a-

I răţl către maica Ta: că. pentru spăsenia 0menilor


Te-al rCstignit, Filul mcfi, şi al murit, Iar pre mine
m'al lăsat in scârbă şi în mare amar! Măcar trei ţjile
ce vel zăbovi în Iad, Filul meii, miemi pare vreme
^

'
.

de ani mulţi! Pentru aceea, Iubitul meâ FilO, învii a


treia Φ, cum al (jlis dc multe ori! j

Deci I’rea Curata FecI0ră aşa tânguindu-se şi ·


plângend după Filul sC&, trupul lui Christos a
fost îngropat de losif şi Xicodim. însuşi losif de
spaimă şi de minune Iiind cuprins, cn frică slujla
la îngroparea lui ( Ihristos şi cu lacrimi grăia: O val
de mine, dulce iisuse,cum mC volu atinge de Trupul
Ί'δΟ cel neputred ?Sad cu ce pânză νοίΰ înfăşură Tru- '
pul Τδΰ? SaQ cu ce mână Te volfi pune în gr0pă? Sau
ce cântări νοίΰ cânta la îngroparea Ta? Ştia şi pri- I
cep că minunate cuvinte trebuesc să se cânte Dum- !
nc(jleirel Tale, pre care mintea n0stră nu le cuprinde. i
Insă împreună cu Nicodim vorti cânta: ,jFiIule unul ^
----- ---- —
^ a iM a iT A r.u μ λ λ * ΙΟ Ι %

i ^ ‘ ~ 8
născut, ( luvintul lui I )umnc4cîi fiind fără dc morte,
Ciirele ul voit pentru mântuirea n(>stră a tc întrupa
din Siînta NăscCt0rc dc Dumnezeu şi pururea l*c- i
cI0ra iMaria, ncschimbat tc-al făcut om, rCstignitu-
tc-al 4)umnc(^eule şi cu m0rtca pre ni0rtc aî călcat. !
Fiind unul din Sfînta Treime, preamărit cu Tatăl şi
cu Stintul Duh, milueşte-ne pre noî!“
Deci cu unele ca acestea a fost îngropat Trupul
Domnului Christos, Iar Iadul jos dc frică şi de spai­
mă sta şi se întrista de pcrirea sa, că se apropia să '
pcrdă sufletele ce le avea ţinute şi înghiţite. Şi care
aii fost cuvintele tânguire! Iul.adecăaie!adulul?l’rc-
cum scrie sfintul Kpifanie, să pomenim şi noi din cu- I
vintelelul: (), mare ncvoe! Val.marc greutate! Amar
^ de lisusNazarineanul feciorul Măriei! Dar cinep0te
fî acesta ce nu se p0te opri, nici se p0te ţinea intru
adincul ţămcntulul? Mal bine ar fi fost să nu tiu în­
demnat jidovii să-l rCstigndscă. Inghiţitu-l'am pre
dînsul ca pre un mort şi m6 cutremur dc dînsul ca dc |
un fără de m0rte. Inghiţitu-ram ca pre un om şi mS .
I tem dc dînsul ca dc un DumnedeQ. Apucatu-l'am ca i
pre un slab şi m2 întristez de dînsul ca de un puter- i
nic. Luatu-l’am ca pre un vinovat şi mC spală de din- ■
sul ca de un judecător. Inghiţitu-l'am pre dînsul ca
pre un rob şi-ml este frică de dînsul ca de un împ£- j
rat. I’entru aceea slugile mele demoni, încuiaţi por- ]
' ţile Iadului, inchideţi-lc şi le încuiaţi cu zăv0re şi cu
' lacăte, că Iată vine, lată sosi pcrirea n0stră, şi cum
pricep e&, accsta nu este alt cine-va, ci este Dumne- '
(^efi, care va strica porţile, va zdrobi zăv0relc şi va |
călca puterea n0stră. Dar până când ne vom Ierii
, Până când nc vom strcjui? F’ână când ne vom păzi? ?
' lată vine vremea sfîrşitulul no.stru! Iată sosi perda- *
CAXARII LA

rea n0stră! Vcniţî să ne uscundcin întru adincul Ia­


1
dului; veniţi să nc pogorim în locurile ccic ascunsc şi
neştiute.
Vorovind aceste cuvinte, în îad, diavolii, a sosit şi
I himnul lisusi Ihristoslalad cu mărire multă, cu cân­
tări de îngeri, cu laudă de Arhangheli, şi înaintea
Lui aâ că^ut porţile Iadului cele de veci, /ăvrtrelc
s’aO zdrobit şi încuetorile s’afi frint, şi aşa a intrat
Domnul nostru lisus Christos cu tărie şi cu putere
multă in Iad. Insă nu cu trupul, căci era în gropă, ci
cu sfîntul suflet îmbrăcat cu Dumnecjeirea. .\colo
erafl toţi omenii câţi muriseră din veci, acolo eraii
strCmoşil noştri, acolo prorocii, drepţii, Adam, Kva,
Sit, Avei, Oain, Avraam, Isaac, lacov, Moisi şi toţi
prorocii; încă şi Ιόη Hotezătorul, trei ani şi ştise luni s
avea de când era şi el în iad, şi toţi câţi muriseră mai ?
înainte de Christos, toţi acolo în Iad eratî. Şi cât a J
strălucit lumina aceea în Iad, toţi s’aO bucurat, toţi î
s'aii veselit, căci aâ înţeles izbăvirea lor, aii priceput
sloboda lor, dQ ştiut a cui este lumina aceea ce a lu­
minat tntunerecul iadului, şi aşa vesclindu-se şi bu-
curându-se de venirea Domnului 8δύ.
Avenit Domnul flhristos la Adam şi a (jis către
dînsul: Sc0lă .Adame, zidirea .Mea; soilă .Adame, fa­
cerea mânilor Mele; sc0lă .\dame şi te du dc aicea.
I^să muncile cele cumplite şi te du în ralu. I^să locul
ccl strein şi negătit, şi vino în locul tCfi cel gătit. I^să
amărăciunea Iadului şi vino in dulc<Îţa raiului. I^să
scârba şi vino în bucurie. Raiul te aşteptă, hrana cea
dulcc te întimpină, arma cea de foc cestrejula raiul,
s’a dat înlături. Iată şi Εΰ pentru tincam venit până
aicea, pentru tine M'amîntnipt, pentru tine am fost ^
om, pentru tine M’am smerit, pentru tine am fost ί
A
r
s iH B iT * C U M A » lOS

ocărit şi cu palma prcstc obraz lovit, sculpit, mun­


cit şi rănit, mal apoî răstignit şi îngropat. T0te a-
ccstea k-am răbdat pentru ca să tc izbăvesc prc
tine şi tot neamul tCO ce a intrat aicea pentru neas­
cultarea ta. Sculaţi şi voî alţi 6menî de vedeţi şi pri-
ccpeţl că Κύ sint mântuirea v0stră, Κΰ sînt izbăvi­
torul vostru. Ιΐΰ lumină în lume am venit (Ιόη 12,
46) şi acum aicea în Iad lumină sînt. Pentru aceea
νδ luminaţi, că KQ am auijit glasul rugel vrtstre; că
voi drepţii aţi strigat şi Eu am auijit ruga v0stră, şi
M’am pogorit să v2 izbăvesc pre voi din mânile vrăş­
maşului. Pentru aceea sculaţi din întunecatul Iad şi
din reutăţile şi muncile Iul, şi să mergem în odihna
ralului. C'u nişte cuvinte ca acestea a scos ( '.hristos
din munci sufletele celor ce eraii din veci închişi a-
colo. ( lade-se a şti şi acesta, că Domnul ( '.hristos trcl-
(JecI şi trei de ani a fost cu trupul pre păment de a
mărturi.sit, şi câţi aQ cre«iut mărturiei Lui pre acela
l-a şi mântuit; aşa întru acel chip şi in Iad, in trel-
(Jecl şi trei de ceasuri a mărturisit, deci carii afi cre­
zut şi acolo in Iad prc acela l-a şi scos. Şi aşa tăria
şi puterea Iadului a fost zdrobită şi risipită. Iară su­
fletele drepţilor afi intrat în raltl.
Acestea aucjiind, noi păcătoşii, să ne umilim su­
fletele şi inimile, să urîm lumea şi t0tă pofta el şi să
Iubim pre 1)umnc(icfi; că lată Sfinţia Sa a răbdat du­
rere şi a gustat m0rte, numai ca să tc învie pre tine şi
să te slob0dă din m0rtea de veci. Ocărit a fost şi des·
brăcat, ca pre tine să te îmbrace cu viaţă fără m0rte.
In mijlocul a doi tâlhari a fost răstignit, ca pre tine
să tc pue în mijlocul îngerilor să petreci. In gr0pă
întunecată a fost pus, ca pre tine să tc facă locuitor
1 în lumina ceriului, acolo în veci să impCrăţeştl întru i
p |i» « ------------------- ---------------------------
1
--------- -----------------
CAUNIK ΙΛ ϋΑΜΒλΤΑ CU ΜΛΒ1
bucurie neîncctată, pre carea noi toţi să o dobândim
pentru mila şi darul Domnului nostru lisus Clhri-
stos,()cluIa ce 1se cade cinste şiinchinăclunc, ţinere
şi putere, împreună cu Părintele şi cu Duhul Sfint,
acum şi pururea şi intru veci netrecuţi şi nesfîrşiţi.
Amin.
^4*^ :

C i t r i Ή 3

U SUVTTA ŞI LUMINATA pi

,Ll'il 1 ''■, i; 'ΐ'Ίι.Ι ' Γ· i,il/Tiiy


iiiM taiiirl putrii bjcuria φΜ, i de cr, i α ariut Initu 3cu ^ UcwiNcr
Sii i a i i > Inyiil din mwţ i^iiios

stă-<JI, fraţilor, sau izbândit ηόιιδ citvîn-


^ t u i acela, cc a prăit de demult prorocul «i
î^îm pSratul David de acostă φ luminată, φ-
ccnd (Ps. 117, 2H): ^AciSsta este φυ3 ceca cc a fâcut
Domnul ca să ne bucurăm !^i să ne veselim intru ea“.
Iar in ce chip este n0u6 ac4stă (Ji de bucurie şi de
veselie, tieşte cine prtte să ştie şi să pricipă. (Ίί de
vine pre noi scârbă şi frică pentru vicleşugul şi ne-'
priinţa vrăşmaşilor noştri, pentru care pierdem să­
nătatea, agonisita, sloboφa şi cădem în robie, in
sărăcie şi în .t0tă rCutatea; cu cât maî vîrtos să
nu ne vie bucurie şi veselie, Ci'md vedem vrăşma-
y-
cazam u la

şil noştri biruiţţ, călcaţ! şi pleriţT. Intru aceia ccas ne-


aflăm veselî şi slobfxjil de t0tă scârba şi de t0tă frica.
Aşa intru acel chip ne bucurăm şi ne veselim astă-<iî.
câcTvrăşmaşii noştri diavolii,carii ne agonisiseră ηό-
uC tot rfiul şi pentru vicleşugul şi nepriinţa lor pier­
dusem ralul şi viaţa de veci, şi că(^usem în sărăcie
şi în robia diavolului şi a Iadului—pentru care lucru
căijuse pre noi frică şi scârbă mare—Iar astă-φ Ia­
răşi a venit pre noi veselie şi voe bună, căci vrăşma­
şii noştril acela sînt călcaţi şi biruiţi astă-c^I de în­
vierea Domnului nostru lisus Christos. Şi cela ce
nc poftea n0uC riSul, astă-<^I Π vedem zdrobiţi şi pe-
riţl. Pentru aceea în loc de scârbă astă-^I ne-a ve­
nit n0uC bucurie; în loc de frică, pace şi netemere;
în loc de robie, sloboijie; în locul întunereculul, am i
eşit în lumină; din munci am eşit în odihnă; în Io-
cui Iadului, astă-c^I am dobândit ceriul. S
Veseleşte-te ccriu, adecă îngerii ce sînt în cerlii, s
şi te bucură pămcntule, adecă 0menil ce sînt pre pă­
mânt ! Şi pentru ce ? I’entru-că astă-c^I a trccut bles­
temul cel de demult şi a venit binecuvîiitarea cea
n0uă. l ’erit-a păcatul şi a venit sfinţenia. V^eseliţi-vC
moi^ii şi ve bucuraţi voi strămoşi, că pre voi v’afi iz­
băvit (christos. VouC v'a dat moştenirea cea d’in-
tâliS, raiul. V6uC v’a dăruit viaţa cea de veci. T6te
seminţiile şi t0te limbile vC veseliţi astă-<il; că as-
tă-^I mântuirea n0stră s’a arătat; astă-ijl Christos
a înviat şi puterea diavolului a fost călcată; astă-<il
("hristos a înviat şi vrăşmaşul neamului nostru a fost
biruit; astă-<#I Christos a înviat şi morţii cel din veci
s’afi sculat; astă-(#I Christos a stătut imp5rat, Iar
diavolul a stătut rob.
IXipă îngroparea Domnului nostru lisus CJiristos, v
'-- -------w-- -------------------
t H v in u im io iu u rt notm ip in o s CHHMToe 107

iubiţii mei creştini, s’afi dus zavistnicii jidovi şi aO


4is lui Pilat (precum scrie Matei Evanghelistul 27,
Domne, adusu-ne-am aminte, că acel amăgitor
ai^is, incă fiind viii: după trei (Jile mC volii scula.
Pentru aceea dă-ne putere să străjuim gr0pa, ca nu
cum-vasă mdrgă ucenicii lui să-l fure, şi vor (Jice
către 0menl că a înviat din morţi. Dar de unde ştiafi
> el că va învia (Ihristos? Din cuvîntul Sfinţiei Sale
] ce le (jisese pentru lonâ proroc: „(lă precum a fost
lonă în pântecele kitulul trei (Jile şi trei nopţi, aşa va
fi şi l'ilul omenesc întru inima pămentulul“ (Matei
I 12 ,40). Pentru acest cuvlnt se temcaQ el câ va Invîa
' ( ‘.hristos. Atunci le-a (jiis Pilat: Aveţi slujitori, deci
I mergeţi de străjuiţi cum ştiţi. Şi s’aii dus jidovii de
’ aii pecetluit gropa şi aCi pus cincl-<jiecl de ostaşi de
^ o parte de gr0pă să străjuiască şi de altă parte alţi
cincl-^ecl de ostaşi. C'.ustodia aceea ce φαε livanghe-
Ψ listul, însemn6ză acea sută de ostaşi ce străjulau
gr0pa Iul Christos. Sfintul Loghin era sutaş (adecă
hotnog) preste acea sută.
Iară la mlei^ul nopţel a fost cutrcmur mare, că
îngerul luî Dumnccjicii s’a pogorît din cerifi (precum
scrie Matei Evanghelistul 28,2. (Jicend:) şi a prăvălit
p0tra de pre uşa gropel. Străjaril acela aii fugit de
frică. In vremea in care afi lugit străjaril, aii venit
şi Mironosiţele de aduse.seră mir. Mal intâlQ Prea
r.urata I'ecl0ra şi cu Maria Magdalina aâ vCţjiut
învierea lui ('.hrisţos (Marcu 16, 9). Maria Mag­
dalina şi cu Prea Curata l''ecI0ra aii vSi^ut îngerul
acela ce a şcijut de-asupra gropel. Şi Iarăşi a vC<Jut ^ ^
doi îngeri carii 1-ati <#is el (Ιόη 2(), 13): () muere, ce pliŞi
plângi ?Prc cine cauţi ?Sculatu-S’a nu este aicea, ( ‘.a- I
ută de vcijl locul unde l/afi îngropat, că este deşert. I
Π
□ tos CAXAK» LA l!i- ’
ΊΠ
Atunci a alergat şi s’a dus la Petru Apustul şi Ia Ιόη
şi Ic-a spus tute câte vfi^use. Iar întorccndu-se cu
Prea ( lurata FecI0ra, le-a intimpinat Christos şi Ie-a
(jlis: Hucuraraţi-v£! (Matei 28, 9). Se cădea ca nea­
’ί* mul ceau(jise d'intâiii blestemul accia: cu durere să
nască til,—acela să audă Iarăşi întâlâ bucurie. Iar
ΐί Maria dacă a ve4ut pre Clhristos, pentru multă dra­
goste ce avea către Snnţia Sa, şi părându-I că are trup
pămentesc ca şi mal înainte, a vrut să se atingă de
Sfinţia Sa. Iar Ohristos a grăit către dînsa: .Vlaric,
nu te atinge de mine.
Fttru şi cu Ιόη dacă a&audit dela Maria acele cu­
vinte, aii alergat Ia gr0pă. Şi Ιόη numai ce s’a plecat
de s’a uitat in gr0pă; Iar Petru ca un sirguitor ce era
spre lucrul lui ( Christos, a intrat şi inlăuntru fn gr0pă
şi a aflat numai pinza cu carea ora înfăşurat trupul
lui Ohristos şi sudarlul. adecă mahnaina cu carea jl·
fusese învăluit capul Sfinfiel Sale. Intru acest chip , ^
S'a arătat C'.hristos întâlfi, dacă a înviat din morţi. t ''
AI doilea rînd, S’a arătat Iarăşi muerilor acelora !
Mironosiţelor, când aâ mers la gr0pă 4e către ;
(jţiuă, şi dacă L’aQ vSdut aii că(jut la piddifele Sfin- ^
ţie! Sale de I s’aii închinat. ^ '
Atunci s’aii dus şi străjaril acela de Λ spus jido­
vilor t0te câte vCduseră; Iar el aii strîns sobor de au
sfătuit şi deteră bani mulţi străjarilor, mită (Matei
28, 12, IH), ca să (jică că dacă a& adormit el, aii ve­
nit Ucenicii I^ul de L’aii furat şi dlis către 0menl
că a înviat din morţi.
Al treilea rînd S'a arătat Christos lui Luca şi lui
CIcopa, duc6ndu-sc din Ierusalim într’un sat ce se
chema Rmmaus (Luca 24, 13), şi mergend cu dînşii
le spunea din Scripturile Prorocilor, în ce chip se
cE
D
___________ tR V IIR E A D O M inlL IIl K O ÎT B U U S08 O IR U T O S

cădca să SCchinuiască ('hristos şi să învie din morţi


a trda φ şi aşa să intre întru mărirea Sa. Iar dacă afi
b- sosit şi afi şccjlut să mănânce bucate, atunci li s'u
descoperit du l/aâ cunoscut, şi a fost nevS(jut.
i Al patrulea rînd S’a arătat sfînluluT l’etru Apo­
stol, tot într’aceeaşl φ a înviereî Sale; îar maî apoi,
de către seră, fiind Apostolii toţT«dunaţT într'un loc,
închişi de fricaJidovilor(precum scrie Ιύη livanghe-
listul 2<>, l ‘>, a stătut ( ihristos în mijlocul lor şi
le-a 4is: l’ace νόυδ. După accea le-a arătai lor ma­
nile şi c0stu împunse; Iar et s’aâ veselit şi s’a& bu­
curat dacă afi vC(jlut pre Domnul.
De atâtea orî S’a arătat Domnul C.hristos întni
(}iua înviere! Sale. () ce veselie era Apostolilor c3nd
V le venea lor adese veste de învierea lui ( ;hristo.s, şi se
£ măngăcafi de sj^bace aveaîi! .Aşa Intni acel chip şi :
Si noi, asemenea ra Apostolii, ne veselim pentru tăria
? credinţei u0stre, crc<icnd cu adevCrat că Domnul '
lisus ( .hristos â înviat din morţi şi cu Sine pre noi
prc toţi ne-a înviat din mortca de veci şi ne-a făcut
moştenl'împCraţiei ceriului. Astă-(^i ('.hristos a în­
viat şi cu învierea Sa a făcut veselie netrecută celor
scârbiţi, mangăere celor cc plâng, ridicare celor că-
; duţi, slobocjire celor robiţi, răscumpărare celor vln-
duţi, lumină celor întunecaţi, viaţă celor morţi, şi _
nc-a mutat din întunerec in lumină, din m6rte în vi­
aţă, de prc păment în certfi. De aoSsta ne învaţă l’a-
vel Apostol, (jic^nd (la Kpistolia cea către C!o asenl
3, 3), că viaţa nostră este ascunsS cu Ohristos in
Dumnc(^e&.
Deci, când va veni Christos la judecată şi sc va
arăta întru slava Sa, atunci şi viaţa nostră se va a-
ta întru slava LuT. Intâiii, se va arăta frumseţc
------- :--- ----------------
trupurilor n0stre. că vor fi neputrede şi luminate
mal vîrtos decâts0rele, şi ne vom veseli în veci v6-
4end frumseţele n0stre şi cinstea intru carea vom
petrece în mijlocul îngerilor şi vom auc^i cântarea
lor cea dulce şi frum0sa. După aceea vom vedea Ia­
răşi ^nele şi dulc^ţa vieţel celei de veci şi faţa cea lu­
minată a FăcCtoruluI nostru, pre carea o doresc şi în­
gerii să o vadă; şi Iarăşi şi scaunul lui Dumnezeii cu
mare cuviinţă aşternut şi de lumină trum0să şi ne­
atinsă încunglurat, intru care lumină sînt vistieriile
a t0tă bucuria. Şi pre acel scaun vom vedea pre Dum-
neijefi întru mărire şi întru slavă mare şi de acolo
vor isvori ηόυδ isv0rele tuturor bunătăţilor. Atunci
sufletele şi inimile drepţilor se vor umplea de bucu­
rie şi de dulc<iţa dragostei lui Uumne<je&; se vor să­
tura de hrană neputredă şi vor fi vesi:ll de beţia be-
uturel celei dumne(ieeştl, dintru carea se vor umplea
de înţelepciune şi de ştiinţa talnelor'celor dumne-
(jeeştl, neştiute. După aceea vor vedqp lucrurile cele
minunate şi curţile cele luminate ale împăratului ce­
resc, unde este tot veselie şi bucurie şi cântări neîn­
cetate. .\colo este viaţă fără de mi)rte şi cununi gătite
celor ce biruesc poftele şi păcatele, f'.elora ce se oste­
nesc pentru l )umne(Jefi, sînt paturi de odihnă vecini
că cu luminate aşternuturi. Acolo nu sînt suspinurl,
*nicl lacrimi, că va şterge Dumne^eO t6te lacrimile de
pre ochii lor şi-I va umplea de binecuvîntarc şi de i
veselie, şi de tot binele. .Acolo îl va sălăşlui pre dîn- i
şil, in veci să împCrăţiscă înaintea feţei Sale, şi cu­
nuni ca acestea va pune pre capetele lor. Intru aceii
slavă şi întru acea mărire vor locui încununaţii împe-
răţiel ceriului, întru careşi pre noi pre toţi ne învred- ^
Λ piceşte, Domne lisuse ( ;hrist<')se; că ţie se cade cin- ,
------------
----- ---- ------------------------ -
' iR v iiR U noMin)i.ul Η οπ ιιυ lu tn o i i u i t w III γ
- b
• ste, mărire· şi închinăciune dela t0te ftpturile, im- '
prcună cu I'ărintele şi cu Duhul Sfint, acum şi pu­
rurea şi întru vec! netrccuţî şi ncsHrşiţI. Amin.

«PmMM «V MftUt (.^rwto· 4ia «of^l


pfi» Kirina IVtAlal, fi m I istm W
ir m r i · ^ lA « a k l i i s * tR e in . β, 4).

^C(}ut-a stintul Ιήη Teologul (precum scrie la


Apocalipsis 10, 1,2) „Γη înger pogorîndu-
, ' se din ceria, îmbrăcat în nour, şi pre capul lui %
era curcubcQ, şi faţa Iul era cas0rele,şi picT0rele Iul ^
eraficastîlpildefoc.Şi avea în mâna Iul o cartedes- '
chisă, şi puind piciorul Iul cel drept pre mare. Iar
cel stîng pre pămcnt, a strigat cu glas mare, ca un i
lefi răcnind**. Prin acest înger se închipueşte Ohri- ^
stos, căci aşa îl numeşte prorocul Isaia, (jicând: „In· ;
ger demaresfat“. Nourul este trupul omenesc, cu ca- j
rele a îmbrăcat (Ihristos Dumnezeirea Sa—precum
şi .\postolul Pavel ;}ice, că „Dumnezeiis'a arătat in
trup“. (aircubeul înscmniSxa odihna oare o a dat ό-
menilor—precum a (JisApostolilor; „Pacea mea daâ
v0uC**. Faţa lui ( '.hristos a fost lumin0să ca sorele, ,
căci Ohristos a luminat pre lume cu învăţătura şi c(| I
f laptele cele bune, şi pentru aceea a (^is: „EQsînt Iu- f
; mina lumel". ( 4irtea se chdmă tainele cele dumne- !
J ^ecştl, cari le-a descoperit Christosomenilor—pre- !
I cum a dis însuşi către Părintele Sifi: „Arătat-am nu- ^
------ --------------
r 112 ηΛΖΛΜΙλ A DduA, I A « ^ LA

mele t2ii 0nicnilor“. PicWrele lui ('hristos, in chipul


stilpilor, aii închipuit pre Apostoli, precum serie:
„1C& intărilîi stilpii lor“. FicI0rele lui Christos sint
ascmCnate stilpilor defoc pentru aceea, căci Apo­
stolii aâ propovcduit cuvintul lui I)umne<jeii. pre ca­
rele il numeşte Dumnctjeii foc, prin prorocul lere-
mia (Γ), 14), ^icend; „Iată eii daii cuvintele mele în
rostul tCfl, ca focul“. Stătut-a f'.hristos cu un picior
pre păment şi cu altul pre mare, căci Apostolii măr-
turislaâ cuvintul Iul Dumnecjieti jidovilor carii se
chdmă păm6nt,pentru-că se resfăţaQ in lucrurile cele
pămunteştl, şi ţ^ân ilo r, carii se chdmă marc, pen-
tru-că aQ fost neciivioşi ca marea că aşa (Jice Apo­
stolul Pavel: ^Data fost mie vestirea cea bună care e
întru limbl^. Stri^at-a ('.hristos cu μlas mare ca un
leti răcnind. I a uI trei c;|ilc şi trei nopţi d0rrac, după

aceca se deştdptă. Intru acest chip şi Domnul, trei


<Îile şi trei nopţi a fost cu trupul în grripă, după a-
ccea S'a sculat din m«>rţl şi a eşit din mormint; pen­
tru aceea se scrie despre Christos: „Biruit-a leul din
neamul Iudel“.
însemna şi însuşi Christos Apostolilor, de seu- I

larea Sa din morţi, φοέηά: „De va cădea la păment i
grăunţul de grăti şi nu va putrecji, numai însuşi riÎ- -
mdne; iar de va putrezi, mult rod va face“ (Ιόη 12,
24). (.'.răunţul de grâO a numit Christos însuşi pre
Sine. că in ce chipgrăunţul cel degrâQ putre^nd tacc
rod,aşÎi şi ( '.hristos tiind pus in morment, după aceea
a treia i sculându-Sedin morţi.aadus n0uC rddă ma- !
re, marc milă şi mărire vecinică. însemna Christos
iidovilor, dcaSasculare din morţi, (jiicdnd: „Risipiţi i
Biserica acesta şi în trei <^ile o volu ridica" (Ion 2, ■
19). Numit-a ( Jiristos Biserică Trupul SCfi, pre
---- -— — —
--- ------- — —-----------------
tKviuitA noMHULOl Noarniu imn αίΒητο*
avcaii j idovil să-L munciscă şi să-L om0re, !ar ( '.hri-
stos avea a treTa <jii a Se scula din morţi, fiind-că a ^
(jicc Evanghelistul Ιόη, că a fost însemnând de Bi­
serica Trupului SCO.
I ncă f^găducsc şi efi dumn0v0stră, să arăt însem­
nări, care închipuIaQ scularea Iul C'.hristos din morţi;
după aceea νοίύ arăta in ce chip şi noi putem a ne
scula din morţi. Deci rog prc Dumnci^ed de ajutor
şi ore dumn0v6stră de ascultare.
; y^nchipuit-a şi Adam scularea Iul (Ihristos din
morţi. ( ând adormise Adam, a scos Dumnezeii din
c0stele Iul o c0stă şi a făcut Iul ajutor pre Eva (Fa­
cere 2,22). Şi (',hri.stos când a adormit pre cruce, c0-
sta Lui o a pătruns unul din ostaşi şi îndată a eşit
y sânge şi apă, şi cu acest sânge a spălat sfînta Bise-
^ rică (adecă poporul creştinesc, de păcate) şi o a fă-
^ cut pre dînsa Iubită Luişl. Pentru aceea (|ice Pavel
Apostol către creştini: „Logodilii prc voi l-edâră cu­
rată unul bărbat'*. Adam când s’a sculat din somn a
(Jis către Eva: lată acesta este os din 6sele melc şi
trup din trupul mcQ. .\şa şiChristos, Adam Cel Nofi.
cândS'a sculat din morţ1,p0te a (Jicesfintei Biserici:
lată acâsta este os din 6sele mele şi trup din trupul
meO—precumlarăşl grăeşte Pavel Apostol, (jicend:
Afi nu ştiţi că trupurile vdstre sînt mădulările lui
( .hristos?*·
Inchipuit-a şi .\oe scularea lui Christosdin morţi.
( ’ând Noe s’a îmbCtat de vin, a adormit şi s’a des-
vClit, atunci Ham fiul Iul a rîs de dinsul—precum
scrie la Facere (9, 21). Aşa şi Clhristos, când a fost
adăpat cu păharul muncilor cumplite (care păhar n’a
vrut să-l bea, (j^icend cătreDumne4efi Părintele: „Pă-
rinte, de este cu putinţă, să trecă păharul acesta <^cla^ ^
%V
- ------------------ .'ssiia in ;..— -------------
-----------------------
CAUlnA λ D0UA. lABiţl LA
mine“), şi pre cruce a adormit gol, atunci Ham " f
dccă poporul jidovesc, a ris de IMnsul diccnd; ^l)c
este I m I u I luî l)umne(^e&, să se pog0re acum de pe
cruce şi să credem întrinsul“. Noe dacă s'a sculat
din somn, a blestemat pre 1lam fiul s£ii şi a porun­
cit să slujască fraţilorsSI, <jiccnd: „Hlestemat să tic
Ham, rob să fie fraţilor lui Blestemat-a şi Christos
neamul jidovesc, împrăştiindu-I prin t0tâ lumea ca
să slujască a multe feluri de nonide; şi la judecata
cea înfricoşată arc a grăi către dînşii: „Duceţi-vC de-
la mine blestemaţilor în focul cel vecinic carele este
gătit diavolului şi slugilor Ιη1“.
Inchipuit-a şi losifscularealuTdhristosdin morţi.
Precum muerea lui I’entefri pîrînd pre losif fără de

I vină, şi pentru pîra el a băgat pre losif in temniţă


(I'acere 2(), 21);—întru acest chi p şi pre f Ihristos
fără de vină I/a pîrît soborul jidovesc, 1/a omorît şi
în morment F/a băgat. losif preste trei ani a eşit din
temniţă şi a stătut domn a t0tă ţara li^giptulul. Aşa
şi ("hristos, a treia φ sculAndu-Sc din morţi şi eşind
din gr0pă, stătut-a biruitor a t0tă lumeu precum
însumi a (Jis (.Matei 2K, IH): „Datu-mi-s'a totă pute­
rea în cerliS şi pre păment“.
Inchipuit-a şi prorocul Moisi învierea Iul (Ihri-
stos din morţi. Hăgat a fost el intr'o lădiţă unsă cu
răşină (lişire 2. 4); pus a fost şi Ohristos în gropă
şi pecetluit. Pre Moisi scosu-l’a din lădiţă vifl, şi a
scos din robia l^giptulul neamul jidovesc. ( Ihristos
încă, eşind din gr0pă, sculându-Se din morţi, a scos
din robia Iadului sufletele sfinţilor părinţi: ale pro-
/ rocilor, ale patriarhilor din I^:gea N’eche. Pentru a-
^^ceea (Jice prorocul Da vid: -Domne, scos-al din
------------------ - ------------------- r
----
tRviuuA ηοιαηιΐΛΐΙ momthu ima aiiiisTi» IIA
t
sufletul mcfi, mântuitu-m’al de cela ce se pngoră în
«n>pă“
Incnipuit-a şi Samsnn scularea Iul C:hristos din
morţi. I’rcSamson l’aii fost încon jurat Filistenii, ne­
prieteni! Iul, in cetatea (îa^a, n0ptca adormit, ^i aîi
vrut să-l opr(Îscă şi din lume să-l piardă. Vrut-aQ şi
jidovii, neprietenii IulOhristos, să ţie pre ( ^hristos in
gr0pă, puind acolo strajă ca să’L păzcscă. Pre Sam-
son n’afl putut Filistenii carii il înconjuraseră în ce­
tatea ( ia/a, să’Ioprdscă, căci Samson, la mTezul-nop-
fel dacă s’a sculat din somn, a scos ţiţinele uşilor, a-
decă ale porţilor cetăţel, le-a pus pre umerile sale şi
le-a suit pre un munte înalt care este dinaintea I le-
vronulul şi acolo porţile acelea le-a lepădat precum
scrie la (kirteajudecătorilor (16, li, 4). Şi pre (ihri-
stos nu L’a putut să-L ţie straja jidovilor în }ţr0pă,
căcT ( '.hristos S’a sculat la mle/ul-nopţel din morţ)
şi a eşit din gropă, a sfărimat porţile Iadului şi de a-
colo a scos sufletele strămoşilor noştri şi l-a dus pre
dinşii in cenO, care sechlamă munte după cuvîntul
l’salniistuluT ce <^ice: .t)0nine, cine va petrece in lo­
caşul tCii, sau cine se va sălăşlui in muntele ccl stint
al teti?“
nchipuit-a şi leremia prorocul scularea Iul ( Ihri-
stos din morţi. Precum pre leremia l’afi aruncat j i ­
dovii într’o gr0pă adincă pentru-că el nu le tăcea du­
pă voe, ci le grăia drept şi le spunea prada Ierusali­
mului, ce vrea să facă impCratuI llaldeilor (lere­
mia .'iS, 6), şi unii 0menl aveau a muri in cctate ucişi
de sabie, alţii dc f0me, alţii de c i u m ă a ş a şi pre
Christos pentru aceea L'aâ băgat jidovii in gropă,
căci le grăia drept, le arăta faptele lor cele rele şi nu
le făcea după voia lor—că aşa <iicea şi ( Ihristos că- ^
ir
--------------------------------.----------------------------------------------------
Li------------ -----------
116 _____ ^ c M k K U A ixJu*. U fA y l t-A

; trc Filat Ponţianul: ^Εύ spre accsta m’am născut şi


spre acosta am venit, ca să grăesc adevCrul". Prc
icremia i'afi scos sănătos din gr^pa aceca în care l’a
fost aruncat; eşit-a şi Ohristos din gr0pă fără deniei
o vătămare pre ’l'rupul SC6—precum grăeştc pro-
rocul David (Psalm 15, 10): „N’aî lăsat sufletul meii
\în Iad. nici veî da pre cuviosul tăâ să vadă putre-
\june“.
îhchipuit-a a Iu! Christos sculare din morţi, şi
proHKul Daniil. IVe accsta l'aii aruncat Vavilone-
nil în gropa cu leî, ca să-l mănânce pre dînsul (Da­
nii! 6, 16). Şi Christos a fost pus în mormint, pre
care El îl numeşte gr0pă, prin prorocul, (jiiccnd (IN.
H7,6): „Pusu-m’a în grrtpa cea de desupt, întru în-
tunerecul şi în umbra morţcT“. Fost-a C.hristos in­
tre lei cumpliţi: între I'ariscT, între SadukeT şi în­
tre alţi jidovi, carii prc Dînsul L’aQ muncit şi ca nişte
leTdeschidea& gurile lor şi răcnlaG asupra Lui, că aşa
<Îicc Christos: „Deschis'aQ spre mine gurile sale, ca
Icul răpind şi răcnind”. Daniil a eşit din gr^pă vifi
şi sănătos, nimic stricându-l leii. vŞi Cihristos dacă a
eşit din gr0pă sculându-se din morţi, nimic n’a stri
cat Lui leii acela, adecă vrăşmaşii cel cumpliţi, ji­
dovii. Pentru aceea Iarăşi (Jice C-hristos prin proro­
cul David: „'Primis’a Dumne^efi mila sa şi adevSrul
sCQşi a scos sufletul meu din mijlocul puilor de le&“.
Inchipuit-a .scularea Iul C.hristos din morţi şi lo-
nâ prorocul, pre care l’a lost înghiţit Kitul mărel
|lonă2,1,2).Pre C.hristosincii L’a fost înghiţit m0r-
tea. din lume, pre care Christos o numeşte mare, φ-
cend, prin gura proroculuî David: «Venit-am întru
;i adincuriie mărel şi viforul m’a înecat". Precum lo-
|0 nâ prorocul a fost trei (Jile şi trei nopţi in pănteccle
----------- ------------------
t i o ' l u u noKRU LUl MasTiio im m cu iuaT oe 117

kitulul şi după aceca l’a aruncat kitul viii la us­


cat; aşa şi Domnul Christos trc! 4>lc şi trcT nopţi a
fost îngr0pă, precum însuşi φοΰ (Matei 12,4<))a-
cestcuvint: „IVecumafost lonă în pântecele kitu­
lul trei (Jile şi trei nopţi, aşa va fi şi l'ilul omenesc
în inima pămuntulul trei (Jile şi trei nopţl“.
Drept măritorilor creştini! Î)e acum ştiţi semnele
careaQ închipuit scularea luK'.hristos din morţi.
Mai trebueştea v6 arata, precum am φ■s, că şi ηόυδ
ni se cade a ne scula din morţi, pentru-că şi între noi
mulţi omeni se attă morţi. Şi carii? ( leî păcătoşi; fi-
ind-că deşi trupul lor trăeşte şi este sănătos, totuşi
suHetul lor este mort, este în trup grozav, şi în trup
ca într'un morment se attă, pentru-că pe trup îl nu­
meşte Psalmistul, gr^pă, (jlic£nd (Psalm 5,11): J '.r0-
pă deschisă grumazul lor**; şi (^hristos a numit prc
jidovi, mormînturi, φοέηά (Matei 23,27): „Amar
v0u6 cărturarilor şi fariseilor făţarnici, că vC asemă­
naţi mormcnturilor celor spoite·'.. ,
Aduceţi-vS amin de tilul cel cut^w^^rele, dacă
s’a întors la părintele sCfl. a grăit către dinsul tatăl
lui: acest fifi al meii era mort şi a înviat. Deci pen­
tru ce numi părintele prc filul sCii cel curvar, mort?
Pentru-că avea trup viii şi sănătos, însă suflet avea
mort. Ciind petrece omul nebuneşte şi fără de cinste,
când se îmbată de vin, când ascultă alăutele, când
păzeşte Jocurile, şi alte rSutăţI şi păcate face, îşi u-
cide sufletul; căci aşa dice prorocul KzechiiI, că su­
fletul CC greşeşte, acela m0re. Deci precum atunci ti-
lul cel curvar s'a întors către părintele s5ii şi şl-a
mărturisit păcatele sale înaintea lui, (jic£nd: părinte
greşit-am în cerifi şi înaintea ta, şi de acum numai 1
sint vrednic a mC chema filul tCu, ci mC fă ca pe u-

î
--------------- — I --------------- --------------------------- -

__________ ciumitiA A ηάιίΑ. UmAţI l * /

nul din argaţii tCI(Luca 15, ÎS;;—aşaşiacutnfîeşte-


carc om pâcâtos, al cârula suflet este mort. sâ se in-
torcă către Dumneqlefi, Părintele sfiâ cel milostiv, că­
tre ( barele (jicem: „'i'atăl nostru carele eşti în cerlurl“
şi cele-l-alte, şi să-şl mărturiscscă înaintea Iul l)um-
nc(je& şi a preotului, păcatele sale, (jicend; Părinte,
μrcşit’am în ceriu şi înaintea Ta, şi de acum nu sînt
vrednic a chema tîlul TSii, ci mS fă ca pre unul diiT
argaţii 'PCI. Şi in ce chip tilul cel curvar, dacă s’a în­
tors către părintele s5fi, mărturisindu-şl înaintea lui
grcşalclc sale, întru acel cîas s’a sculat din morţi (a-
decă din păcate), 4>cend tatăl lui către dînsul: „filul
meii acesta era mort şi a înviat";—aşa şi omul ^că-
tos, cândseînt0rcedincaleasaceareaafaptelorluI,
5 către DumnecjcQ Părintele sCfi cel milostiv, şi îşi is- ^
ξ povedueşte păcatele sale înaintea Lui şi a preoţilor, | ■
S cu durere şi cu plângere dela inimă, acest om păcă- % I
? tos se va scula din morţi, căci Dumnec^cii Părintele ^ ^
cel milostiv îl Iartă oăcatele lui prin preot la ispove-
danie (însă de va ti ispovedania curată şi fără de fă-
ţărie,avend către Dumne(jcîi t0tă nădejdea sa, şi mal
apoi tăccnd şi canonul ce-I va da duhovnicul sCâ, de­
plin). Atunci p0te acjiicccu Psalmistul: ..Mărturisi-
νοίύ spre mine fără de legea mea Domnului şi tu Ier­
taşi necurăţia inimel mclc^, şi atunci Dumne(jleâ cel
milostiv l'ărintele nostru, va grăi nevCdut către acel
om: l'ilul meii acesta era mort şi a înviat.
^ Ohristos a venit în casa lui lair mal marele sobo-
Ί rulul, de a înviat pre fata lui care murise, (jiccndu-I:
l'eclrtră, sctilă (Marcu 5, 41). Să priimim şi noi pre
( Ihristos intru casa inimel n0stre, întru prea sfinţita
'l'alnă a ( )uminecăturel, precum L’a priimit şi lair în
/ . casa sa, şi atunci vor învia sufletele nostre cele o- ^
i0 5 b---------------------- -----------------------------
■“S t-------------
________________ l » v i n M p o w u u il ·<ΜΓηι» lu m ciiaiaTo» 119

monte de păcate.^ccndu-se cuvîntul acela: FecWră,


sc0la. Clând va trimbiţa arhanghelul in φυβ de apoi,
întru acel clas toţi 0menil cel morţi se vor scula,
cum (#ice l’avel Apostol (la epistolia cea d'intâÎîi că-
treŞolonenî 4, 16),
' Spun şi fnvCţatori! Bisericcl n0stre, că la (Jiua
cea de apoi, îngerii, din văzduh safi din nori îşi vor
face trimbiţe—alţii φο trîmbiţc de araaiă, sau de
argint vor avea— şi vor trimbiţa spre t0ţe patru
părţi ale lumel, sburând alevc în văzduh, şi înviind
morţii, Π vor aduna pre dihşil înaintea scaunului Iul
( '.hristos—că a ^ scrie Matei Evanghelistul (24,31),
(^icend; „Trimite-va pre îngerii sfii cu glas mare dc
trimbiţă şi vor stringe pre aleşii lui dela patru ven­
turi, dela o margine a ceriului până la ceea-l-altă*·.
Alţi înveţătorl socotesc trimbiţa aceea să fie glasul
iul C’.hristos l'ilul lui Dumne4eu, saii porunca Lui a-
ceea: Sculaţi morţilor, mergeţi lajudecată. Acel-glas
şi acea poruncă a lui ( Ihristos, aucjind morţii, se vor
scula din mormenturi, precum singur ( '.hristos a (Jis
(Ιόη 3,25): „Va veni clasul şi acum este,când moi^il
vor au<ii glasul Filulul lui Dumneijieii, şi carii vor
au(ji vor învia. Şi vor eşi cela ce aii ftcut bine, intru
învierea vieţel. Iar cela ce a& făcut rele, întru învi­
erea osîndirel”.
Deci să ne aducem aminte şi noi pururea dc acea
trimbiţă gr()znică a glasului lui ('.hristos, sau po­
runca aceea: Sculaţi morţilor, mergeţi la judecată.
•Atunci sufletele n0stre se'vor scula din morţi, ele ca­
re aii murit cu păcate şi în trupurile nostre ca în mor·
nŢicnturl se află. —-
Oarc-când a scos l)umne<ieu pre prorocul leze-
chiil într’un câmp (precum scrie în ( ’-irtea Prorocieî ^
-------------- ' ------------- -
-------------- . . < A > r ,

CAZAKIA A D^OA. IARAş I LA


1
lui, cap. 37, stih 1), carc ora plin de oase de Ornent.
Dacă a suHat Duhul pre accle oase, Îndată s’a făcut
sunet mare şi aii înccput oase către oase a sc aduna, I
lieşte-careoscătrc inchectura sa. şi Iată preste ele vi­
ne şi cai ne creştea şi începu piele a le acopcri. Şi Ia­
răşi suflând Duhul pre acel morţi, îndată toţi morţii
acela s’au sculat, aâ stătut pre picî0rele sale şi s’a a-
rătat o mulţime multă de 0menl. Intru aceste cuvin­
te, oasele se chemă Israiltenil, că aşa a cjis însuşi
Dumnetjicu către prorocul le/echiil: oasele acestea
sînt t0ta Msa Iul Israil. Oasele acelea au fost jidovii
duşi la X'avilon iii robie, ca către o gropă şi din a-
oea robie, ca dintr’o gr0pă, a avut Dumnezeii a’l
scote către moştenirea Sa. ( a aşa a qlis însuşi Dum-
nec^eii: „Κΰ volu deschide mormenturile v0stre şi
J volu sc0te pre voi din gropile v0stre, 6menil mei, şi
^ νδ volii băga în ţera lui IsraiH. Şi 0menil cel păcă­
toşi sînt oase morte, precum φοο Psalmistul: „Bu-
cura-se-vor oasele cele smeritc“. Şi acele oase, adecă
0mcnil păcătoşi, sc află in mormenturî; se află nu în
robia \'aviloniiluI, ci întru a Iadului. Pe acdstă ro­
bie Iarăşi Psalmistul o numeşte morment, (Jicend :
Dumnecjeti sălăşlueşte cu un cuget in casă, scoţend
cu bărbăţie pre cel ferecaţi. Aşi jderea şi pre acela
ce se mânie şi petrec în mormenturî.
Ikcl, ce afi 0mcnil cel păcătoşi a facc ca să sc sco-
le din morţi, pentru-că sînt oase mdrte şi în robia sa-
tanil se află ca intr’ogrrtpă? Omenii cel păcătoşi să
se r0ge Iul Dumnecjlcti ca să sufle spre dînşil Duhul
milei Sale şi să Ierte picatele lor, cu carc pre Dum-
ncijeu L'a mâniat şi sufletele sale le-aii omorit. Că
de va sufla Dumnec^eu cu Duhul milei Sale spre oa­
H sele
!»CI( acelea, adecă pre 0menil cel păcătoşi, îndată se

1 ^
'-T ? txviKRU noMKUUil IKWTRU iisua CHMino» 1-2I

va facc sunct mare şi vor începc oasele acelca. adecă


omenii păcătoşi, a se mişca şi îndată sc vor scula
din morţi şi vor cşi din mormenturile sale, din robia
satanei şi pot a intra în ceriu, care este moştenirea
nostră, cetate în care vom petrece in veci; că aşa (li­
ce apostolul Pavel: „Nu avem aici cetate stătătore,
ci să căutăm cea viit0rc“.
^^(ju t- a acea ceiate cerescă sfîntul Ion (Apoca-
lipsis 21, 10 14), pre carea t0rte iscusit o adeve­
reşte, (jliccnd: -f-ă uliţele el sint de aur, zidirile de
laspis, şi cu 12 porţi: trei porţi de către rfisărit, Λ
de către apus, 3 de cătrc amec}ă-<ii. Λ de către miic^a
nopte. Şi întru acea cetate sc artă 12 temelii pre care
sînt scrise numele a dol-spre-dece Apostoli-. Intru
aceste cuvinte, uliţile de aur, se chdmă 0iuenil cel
stinţl carii se află în ceriu, că pre dînşil l-a lămurit
Dumnetieu în lume, ca aurul in cuptor, precum gră-
eşteSolomon (la ( lartea Inţelcpclunel 3,6,7). (Jicend:
„Ca aurul în ulcea l’a lămurit pre dînşil-. Zidul cel
de laspis, se chtimă ( Ihristos, că Christos ca un zid
sprijineşte Biserica sfîntă şi o apără de tot ielul dc
griji, precum ţjice prorocul Zaharia (2,5): „Kfl volO
tiliiT.grăeşte Domnul,peretedefocimprejur-. I)0uC
spre-cjece porţi, se chdmă 12 .\postoIl; că precum
sînt porţile, aşa şi Apostolii cu învCţăturile lor, aQ
dus în cerlii pre 6menil din totă lumea; dela rCsărit
dela apus, dela meciă-(Ji şi dela m0tj[ă-n0pte, şi pu­
tem de fieşte-care a (Jice: acestea sînt porţile Dom­
nului prin care cel drepţi vor intra. D0uC-spre-<iece
temelii. Iarăşi se numesc acel dol-spre-cjece Apo-
' stolî, că pre a lor credinţă şi propoveduire s’a /idit
^ iiiserica sfîntă, precum grăeşte Pavel .Apostol (în K-

'_________________ _________ ■
CAJuuai mncimcA

f i
pistolia cea catre EtesenI 2, 20): ^Zidiţi fiind prestc
'temelia Apostolilor" şi ccle-l-alte.
Deci, dacă ne vom scula din morţi şi vom eşi din
mormcnturl, adecă din robia neprietenului celui su-
Hetesc, putem intra în cetatea cea trum0să cerdscă,
pre carea ηόυδ tuturor să ne-o dăruiască Christos
Dumnezeii spre a o dobândi, şi cu Sfinţia Sa să vi­
eţuim acolo unde impCrăţeşte cu Tatăl şi cu Duhul
Sfînt, in veci. Amin.

LA DUMI NI CA
T O .M E I, A D O U A D U P Ă P A Ş T I .

CUVtNT ÎNAINTK.

Jjimenea să nu se îndoiască în ce chip u intrat


J j Domnul ( ihristos cu 'IVupul prin uşile in-
<?^lcuete la Ucenicii SCI, pentru-că după învi­
erea fii din morţi, Trupul Sfinţiei Sale a stătut nepu-
Ired şi slăvit; nu L’a ţinut nici zid, nici uşi încu»itc;
nu era trup lumesc, nici pămentesc, ci era dintr'altă
lume cerdscă şi dumnede0scă. Pentru aceea, nici pu­
rurea nu petrecea cu l cenicil Sfii ca mal înainte, ci
acolo unde li Se arăta. îndată era vC(Jut, îndată era
nevC(jut, cum scrie Sflnta Evanghelie, de acesta, in
‘ multe locuri, ca să cun0ştem că după m^rte este altă
viaţă, altă lume neştiută, împCrăţil, curţi, cetăţi. De
este să tîe şi trupurile nostre, cum ijlice Puvel Apo- I

ΤΟΜΜ, A D0UA D P P l P A ^T l____ ^

Stol (Iu întâia carte către (>)rinteni 1 5 , 3 7 ) , că se


scmiina în păment ca un grăunte de grâfi. carele dacă
putrezeşte, primăvara,cu puterea lui Dumne(je&, rC-
sare şi înfloreşte (după învierea din morţi) mal fru­
mos decât t0te florile câmpului; cu cât mal vîrtos
Trupul Domnului nostru lisus Christos. De care lu­
cru, pentru marc credinţă, I/a dat să-L pipălască, că
nu este altul, ci este Acela ('^rele a fost răstignit pre
cruce cum aucjim ustă-<jl din Sfinta Evanghelie.
..int ' , ,, . ,u|

f
r^iind sdră în c^iua aceea, întru una de sâmbete, şi
tiind uşile incu0te unde erafi ucenicii Iul adu-
^ naţi, pentru frica jidovilor, venit-a lisus şi a stă-
„tut in mijloc şi le-a (jlis lor: l’acc v0uC. Şi acestea
.,(jiccnd, le-a arătat lor manile şi c0sta sa. Şi s’afi
„bucurat ucenicii vâi^end pre Domnul. Deci Iar
„le-a (Ji.s lor lisus; Pace v0uC. C'um m’a trimis pre
„mine 1’atăl şi ed trimit pre voi. Şi acestea (^icend, a
„suflat şi le-a (^is lor: Luaţi Duhul Sfint. ( iărora veţi
„Ierta păcatele, se vor Ierta lor, şi cărora veţi ţinea,
„ţinute vor fl. Iar Toma, unul din cel dol-spre-^ece,
„care .se chtimă g(imCn, nu era cu el când a venit
„lisus. Deci (^icea lui cola-l-alţl ucenici: am vC(^ut
„pre Domnul. Iar el le-a φβ lor: de nu volti vedea in
„mânile lui ranele cuelor, şi de nu volft pune dege-
„tul meu în semnul cuelor, şi de nu volfi pune mâna
„mea în c0sta lui, nu volfi crede. Şi după opt ^ile,
„Iar erafi înlăuntru ucenicii lui şi Toma cu dînşil.
nVenit-a lisus, fiind uşile inculte, şi a stătut în mij-
„louil lor şi a φβ: Face νόηέ. După aceea a (jisTo-
„mel: Adă-ţl degetul tSu inc0ce şi vec^I manile mele;
„şiadă mâna ta, şi bagă în c«Ssta mea; şi nu fi ne-
____________ __ ______________
_ ------------- ------------------------- ----- - i n

S i 12 * c iz A M ii LA om u m c* __________________

„credincios, ci credincios. RCspuns-a Toma şi I-a (Jis


„lui; Domnul meii şi Oumnc4cul mefi! I,)is-a Clhri-
„stos lui: Dacă m6 vCc^uşI,Tomo, cre^uşî; fericiţi
„carii n’aii vC(#ut şi au creijut. Şi a făcut lisusşi alte
„semne multe înaintea ucenicilor s2I, care nu s’aii
„scris in cartea acista;Iar acestea s’au scris,casă
„credeţi că lisus este ( Ihristos I m I u I lui Dumnec^eii,
„şi cre^end să aveţi viaţă întru numele lui.
ln » i- lf .lM r a |»·;ι Π Ι ·■■ · 4 :..·ιι ■ Γ·.1ΙΜ«1·.·* ϋΐ1.·.·.<. - Ι» ·» ·'·'» ' r r o in lR
IM T.·:, Λ ■-i··-· '
γ> ucrurile carc ne a dat n0uC sfinta Biserică să le
I prăznuim noi aslă-i^I, sini acestea; înoirca în-
^^v ie ril Domnului nostru lisus ( Ihristos şi cre­
dinţa Îomel Apostol.
înoirca învierel prăznuim astă ijl. că acostă Du­
minică este întâia dela învierea lui ( '.hiistos. şi dintru
acostă Duminică începem a prăznui învierea Dom­
nului nostru în tote Duminicile de prestean, pentru
ca să nu se uite binele şi mila Sfinţiei Sale ce a voit
de a făcut cu noi. Deci actistă Duminică se chemă şi
întâia şi a opta Duminică. întâia este, căci dela Paşti
acesta este întâia Duminică şi începCtore altor Du­
minici. Iar a opta, căci astă-ijl sînt opt 4ile dela Pa­
şti. Ac0stă Duminică închipueşte vdcul ce va să fie
dela (jiua judccăţel înainte, care se chemă al optulea
vec netrecut şi nesfirşit, după aceste ş0pte vecurl
trecCt0re ale lumel. Pentru aceea împreună cu învi­
erea Domnului nostru lisus C'hristos, ne aducem a-
minte şi de învierea a t0tă lumea, când vom învia în­
tru viaţa cea netrecută şi neschimbată. Şi când ne
ch0mă pre noi vremea după cele şipte (Jile de lucru
ale sept6mânel, să serbăm şi să prăznuim înoirea în­
vierel Domnului nostru lisus Cnristos, atunci sfinta
Cl
J TOlItJ. Λ D0UA IHJ P i P A yrl 125 -

Riserica ne arată cu taînă înoirea şi a sufletelor n0s-


tre, ca să le inoim cu lucnirî bune şi să le curăţim de
învechiturile păcatelor.
Iar de tocm^la sfinţuhii Toma Apostol, aşa a fost:
Domnul (..hristos intr'acceaşT φ în carea a înviat din
morţi. Duminecă sera in c^iua inviereî, S’a arătat Γ-
cenicilor unde erau el toţ! adunaţi şi închişi defrica
jidovilor, \nmal l'oma nu s'a întiniplat. nici a fost
atunci cu dinşil (că era şi el unul din cel doI-spre-<jiece
Apostoli), l’entru aceea dacă a venit şi a înţeles de
venirea lui ( Ihristos cum a venit şi li S’a arătat, el nii
credea pre ce1a-l-alţl l cenici ce-1 spuneaÎ că a& vC-
<Îut pre ( .hristos, nu vrea să crddă nici într'un chip
ci a inviat ( Ihristos din morţi. Iar marele şi înţelep­
tul Dumneiiefi, nu numai de dînsul de unul îl era
milă, ci şi de t0tâ lumea Sc îngrija, ca să fie mal
L ştiută şi tuturor mal adevCrată învierea Sfinţiei Sa-
~ le; ca să se vestiscă şi să .se arate in t0tă lumea ade-
νδηιΐ şi credinţa învierel. I’entru aceea când a fost
în a opta φ după în vierea Sfinţiei Sale, ce se plineşte
din 4nvd dc Paşti până astă-(Jî.Iarăşi S a arătat Dom­
nul ( '.hristos rccnicilorSei, fiind şi Toma cu dîn-
•şil.Şi acolo unde erau el adunaţi dimpreunâ şi închişi
de frica jidovilor ca .şi mal înainte şi arătându-li-Sc,
d’intâlQ a grăit pace către toţi. După accea a lăsat
pre alţii şi a grăit către Γoma şi a φβ: \'ino, 'Fomo, şi
» adă degetul tCu şi caută dc vei^I palmele mele pă­
trunse de cue. Şi-ţl adă mâna ta şi o bagă în c0sta
Alea şi pipăeşte rana Mea şi înpunsura suliţei ce M’a
inpuns fiind rCstignit pre Cruce. Iar Toma .socotind
I şi pipăindu-f-, şi dacă a νδφιΐ pre Christos că este a-
devC-rat om cu trup vCţjlut şi adevCrat DuninecjcQ cu
putere nevâj^ută, a strigat .şi a (^is: Domnul meu şL__

1
CAZAVIt LA DUMINICA

Dumne<}eul meti! Iar Domnul Christos a grăit cătrc


dinsul: Dacă M6 vCî^uşI, Tomo, cre^uşl; fericc de
cela ce nu MS vor vedea şi vor crcde!
Noi—cariî trupeşte umblând pre lume cu trup -
nu L’am v£(jut^ şi minunile Lui cc a făcut, cu ochii
nu le-am privit; totuşi no! credem, că Sfinţia Sa
Domnul nostru lisus Christos este Filul Iul Dum­
nezeii, pentru aceea este şi I)umne<^eîi a tote făp­
turile, făcător a t0tă lumea. însuşi este Dumne<}e&,
însuşi este şi Om. Dumnecjeii este, căci ne-a tăcut
pre noi dintru ce n’am fost, intru ce sintem; Iar Om
este, căci S’a născut mal apoi Om ca şi noi. Dum-
ne<}e& este, pentru minunile cele ce a făcut, pre care
nu este cu putinţă omului ale face, căci morţii a Snviat;
orbii a făcut cu ochi; stricaţii a curăţit; bolnavii a
tămăduit; oloeil a făcut cu picl0re; ciungii, cu mâni;
îndrăciţil a izbăvit, şi alte nenumerate minuni a fă­
cut, pre care nu le-ar fi putut face de n’ar fi fost Dum-
ne^eâ adevCrat. Şi Om a fost, pentru-că S’a născut cu
trup ca şi noi, din Maica Sfinţiei Sale care a fost Fe-
cl0ră curata, şi mal înainte de ce a născut, şi întru
naştere, şi după naştere. Alte t6te le-a avut ca şi noi,
afară de păcate, precum mărturiseşte Scriptura (I-
saia 53,9), că fără-de-Iege n’a tăcut, nici vicleşug în
gura Lui nu s’a aflat; flămân<Jit-a şi a însetat; cu pal­
me preste obrax a fost bătut; a fost rănit şi mal a-
pol şi omorit, ca un om deplin. Pentru aceea mărtu­
risim că Acesta este Dumne<ieti şi Om desăvirsit^ şi
credem că Acesta este ^'ilul lui Dumnezeii şi Dum-
nc(jeti deplin şi adevSrat, şi nădăjduim să avem vi­
aţă întru numele Lui.
bntru accea te părăseşte dc faptele tale cele rele
^ te teme, că la (^iua judecăţel Ie vor aduce îngeri
----------------------
τοΜΰ. A ράο* D u r l fHŢCl

t0te scrise, înaintea înfricoşatului,! udecător, unde şi


îngerii vor sta cu frică, şi t0tă lumea in cutremur şi
în spaimă mare va fî. Atunci vel au(jii cuvîntul cel cu
durere ce va grăi dreptul |udecător către cela ce vor
fi de-a stingă Lui şi le va <#icc: „Duceţi-νδ dela mine
blestemaţilor in tocul de veci, care e gătit diavolu­
lui şi slugilor iul‘^ (Mat. 25,41). Atunci vel suspina
şi vel plânge cu lacrimi, şi nimic nu vel folosi. .Atunci
vel să blestemi lenea ta ce te-al lenit întru acostă lu­
me de cătrc f)umne<jlefi. Atunci vel să defalml a-
vuţia ta, strins0rea cea nedr0ptă, bogăţia, bunăta­
tea cea putredă. Atunci vel să vec^I pre cela ce 1-aI
năpăstuit, pre cela ce I-aî asuprit, pre cela ce I-aÎ
prădat şi i0rte I-al amărit, şi pre cela ce ţl-a& lucrat
şi nu le-al plătit. Pre aceştia pre toţi Π vel vedea
stând şi pîrindu-te, cineşl de necazul şi de strim-
bătatea sa ce a avut de către tine. De t6te părţile te
va cuprinde nevoe greutate: de către Dumne<ie&
frică, de către pîrişii tCI gr0ză, de către cunoscuţii
tCI ruşine, de către munci usturime şi durere. Unde
va fi acolo lăcomia? l'nde va fi nesaţiul? Unde va fi
desmerdăclunea şi dulc^ţa lumel? Unde va fi aurul
şi argintul? Unde va fi acolo mândria lumel? Unde
vor fi sculele safl veşmintele? Trtte acestea ca o um­
bră vor trece şi ca un lum vor peri şi se vor risipi.
Numai terice de cela ce se vor aiia nevinovaţi şi po­
căiţi intru acel clas, că cinstea şi mărirea şi binele
acelora, nici ochi de om aii v£<^ut, nici urechi aâ a-
u^it, nici la inima omului a intrat binele acela ce a
gătit Dumnezeii, celora ce’L Iubesc pre Uinsul (pre­
■ cum (jice fericitul Pavel la epistolia cea d'intâlQ că­
tre ClorintenI 2,9).
Pentru aceea să ne nevoim până avem vreme şi
---------
Λ ,·
--- --------------
liR CAZARll LA DOlCUnC*

până nc îngădueşte Dumneijeii cu ra0rtea, să ne îm­


păcăm cu iJînsuldeceleceL'ammâniatşi L’amscâr·
bit cu faptele n0strc cclc rele, şi să-L iablân^im cu
pocăinţa n0strd, pentru ca să nc i>!băv0scă de mun­
cile de veci şi împărăţia Sa să ne dăruiască, pre ca·
rea noi toţi să o dobândim, pentru mila şi darul Sfin­
ţiei Sale, Căruia se cuvinc cinste şi incninăclune de
la t0ta făptura, acum şi pururea şi in veci vecilor.
Amin.

LADUUIKICA

MIRONOSIŢELOR, Λ TRI'ÎA Π Ι Ί ’Λ IWŞTI.

CUVÎNT INAINTK.

upă acea bucurie şi după accie cântări de


veselie ce am cântat intru .slăvit;· (ji a Invi-
erelDomnuluI nostru lisusi :hristos,nu o<ii,
nici douC, ci tocma şiSptu φΙε una ca alta; astănijll
Iarăşi de izn0vă se pomeneşte mortca şi învierea
Domnului Christos, ca şi in Duminica't'omel ce a
trecut. Acdsta pentru ca să nu se uite binele şi rfis-
cumpărarca cea mare şi bogJţia acea nemăsurată,
ce a agonisit cu sângele şi cu miSrtea Sa, nu numai
unul neam, adecă nu numai jidovilor, ci tuturor se-
J minţiilor de pre lume; şi pentru ca să se pomen^scă L
^ şi 0menii acel sfinţi, bărbaţi şi muerl, cc afi slujit
---- ------------------ —
M iiio R o s r r a x m . a T a ti* ροΓΛ PAyrt 129

■V
m0rtcaşi Ia ineroparca Domnului Christos—cum
au^im asta-4l din Sfinta lîvanghelie.
SIluU kvimgbelK: 4t^tiL lUrvM lo, 43—Ο φ Iti, d. lnt:9piU (W.

'Wn vremea aceea venit-a losif din Arimateea^stet-


' I nic cinstit,carelc şi el aştepta împCrăţia lui Dum-
d&ne(je& şi indrSsnind a intrat la Pi at şi a cerut tru-
„pul Iul lisus. Iar Filat s’a mirat unde a murit aşa
„curind, şi chemând pre sutaşul, l’a întrebat pre
,el, de a murit Şi înţelcgcnd dela sutaşul, dăruit-a
„trupul, luT losif. Şi cumpărând pînză sub^re, şi lu-
-ându-1, l'a înfăşat cu pinza şi Ta pus în mormftnt,
„care era săpat în p^tră, şi a rfistumat o pitră pre
„uşa mormântului. Iar Maria Magdalina şi Maria a
„lui losi, privlatt unde-1 vor pune. Şi trecând sâmbă-
„ta, Mana Magdalina şi Maria a Iul lacov şi Salo-
„mia a& cumpărat mirezme, ca să m6rgă să ungă pre
.
„el. Şi f0rte de dimin6ţă într'una de sâmbete, ve-
..nit-aâ la morment, fiind rfisărit s0rele. Şi (jiceafi în-
„trc sine-şl: cine va r6stuma n0uC pitra de pre uşa
„mormântului? Şi căutând aă vCi^ut pâtra rCstur-
„nată, că era mare t0rte. Şi intrând în mormânt, v6-
„(jut-aîi pre un tânSr şe(j6nd de-a dr«Îpta, îmbrăcat în *
„veşmint ulb, şi s’aii spălmântat. Iar el le-a <jis lor:
„nu vC spălmântareţl; pre lisus Nazarinânul că-
«utaţl, cel rfistignit? S’a sculat, nu este aici; Iată şi
„locul unde Tafi pus pre el. ('i mergeţi de spuneţi
„ucenicilor lui şi lui Petru, că va merge mal înainte
„de voi in (îalileea şi acolo veţi vedea pre cl, cum
„a φ8 v0u6. Şi eşind a& fugit dela mormânt, că >e
„cuprinsese pre ele cutremur şi tricS, şi nimenul
„n'afi ^is nimic, că se temeafi.
i
!!« > c i i A i n i LA PtmnocA____________________________

lo T it A t u r i «ItnUu a c i i U S A n li E v u ig lie lie

Pentru d0u6 lucruri pră/nuim astă-φ, binccu-


vintaţl creştini.

Î
itâ1&, pentru ca să se cinst0scă şi să se pomends-
Λ drepţii şi sfinţii 0menl acela cari mal d ina­
nte aîiau^it învSţătură din rostul Domnului no­
stru şi aâcre<jut, Iar după aceea la muncilc şi la m0r-
tea Sfinţiei Sale I-a& slujit. C'.ă fiind de toţi lăsat şi
părăsit, L’aii luat de pre cruce, cu pînză L’a& înfăşu­
rat, cu mirexme L’aii uns şi L’a& îngropat. Aceştia
sînt: losif din ArimateeaşiNict^im. Amîndol erafi
l'cenicil lui Christos întru ascuns. Unul din el era
din sfetnicii curţel. .Altul era din b(K:riI cel mari ji-
^ doveştl. Şi pentru-că s’afi arătat credincioşi Iul Chri-
I stos, amîndol aii fost isgoniţi din cinstea lor. Nico-
dim, ţ)entru-că n’a vrut să fie în sfatul jidovilor cc
siătulaâ de Christos, din soborul lor a fost isgonit;
Iar pre losif, după ce a îngropat Trupul lui C.hri-
stos, l'aQ prins şi l’aQ aruncat într'o gropă şi de aco­
lo, din puterea Iul Dumne^eQ, a fost scos şi dus Ia­
răşi la moşia sa în Arimateea, şi după învierea Iul
(Ihristos multe rSutăţI a păţit dela jidovi, pentru-
că a mărturisit de învierea Sfinţiei Sale.
Pentru aceea astă-<jl slinta Hisericâ le face pome­
nire împreună şi cu Mironosiţele acelea, care împre­
ună cu Maria Preacurata FecI0ră .Maica Domnului
(.Ihristiis şi cu aceşti doi bărbaţi: cu losii şi cu Ni-
codim, aîi fost la m0rtea şi la îngroparea Domnului
nostru lisus Christos, mir la gr0pă au adus şi învi­
erea Sfinţiei Sale întâlfi mal înainte dccât alţii aâ vC-
(^ut.
91 acostă tocmelă a fost aşa: 4>ua aceea întru care ^
losif şi cu Nicodim aQ pogorît de pre cnice 'l'rupul i
---------- - ------------------
HiioHOirraui·. λ TmtUDOpiMjrt 131

luî Christos, cra vineri. Λ d0ua φ , sâmbătă, avcafl


jidovii sCrbăt0rc marc, că sâmbăta nici un lucru în
mână nu apucau,şi aveau lege,mortul să-l îngrripe vi­
neri sa nu r2mâe neingropat spre sâmbătă. Deci pen­
tru că a d0ua (}i. sâmbStă, era <jli ca ac».*a şi vremea
era şi de către şiră, pentru aceea când aii îngropat
Trupul lui Christos, s’aQ nevoit să nu înopteze, şi
nici mir cum se cădea n’ati avut de ajuns, să ungă
trupul lui Christos, după cum cra obiceiul jidovilor
a se îngropa. Pentru accca de i;!n0vă afi cunipCrat
Mironosiţele mir de cel scump, şi când a tost Dumi­
nică, forte de dimincţă, încă netiind făcută <#iua, ele
s’afi dus la gropă, să ungă Trupul Iul ( '.hristos cu mir
şi să plângă acolo la gr0pă. ca nişte mueri jalnice
ce erat.

I D acă neşdne nu va putea pricepe in ce chi p a tost.


ducendu-sc Mironosiţele aşa de n0pte, şi in ce chip
ar fi putut desgropa trupul lui {’hristus aşa de nopte
nişte mueri slabe şi neputinclose;—unul ca acela să
ascultc: De multă scârbă şi de multă jale ce avcafi
sfintele acelea mueri pentru învăţătorul sCii, nu ati
putut aştepta până seva face «Jiuă. Sâmbătă, după le­
gea ce aveaii să nu apuce nici un Jucru, ele aii şeijut
tăcând, Iar când a fost Duminică, aii purces mal
înainte dc <Jiuă, una pentru osirdia ce aveaii către
Învăţătorul βέϋ, alta că sctemeaii şi dejidovi a mer­
ge (jiua, şi al treilea, pentru-^ă gropa în carc îngto-
paseră pre Christos era scobită cu ciocanul în petră,
şi cu păment nu era impfcsurată. tără numai cât era
pusă o petră d....... ...............’ ^
tul a iniricoşa
tra era mare ş;
taşi eraii puşi de pază împrejurul gropel; însă ini-
Caţahik Ι Λ nuMWKU

ma lor cea arsă de dumncciedsca dragoste şi de jale,


a biruit pre accstea pret0te. Şi dacă aii sosit la gr0pă.
multe arătări afi într’o vreme aii v&jut doi
îngeri şe<Jând în gr0pă, unul la cap, altul la picWre,
unde fusese trupul Domnului Christos. Altădatăafl
vgijlut alt înger şe^ând pre pitra gropel, căruia îT
eraQ veşmintele albe ca zăpada şi faţa lui ca un ful­
ger strălucla. Intr’un chip le-a spus lor de învierea
luK^hristos. că a înviat. Mal înainte de ce sosiseră ele
la gr0pă, a fost un cutremur mare şi păzitori! s’atl
speriat de afi fugit. .Şi îngerul lui Dumnedefl s’a po-
gorit din cerlii, a răsturnat pitra de pre uşa gropel
şi a grăit către dînsele şi a dis, să nu se t^mă, ci să
se înt0rcă înapoi să spue Apostolilor, că a înviat
Christos. Ele dacă aii v£4ut atâtea arătări, s’aii spăl-
măntat şi s’aQ întors de aii spus Ucenicilor lui Cnri-
stos t0telucrurile câte vSduseră..Şi pentru-că nu ere-
deaii .Apostolii, nici unele din câte le spuneaO, pen­
tru aceea Mironosiţele în multe rînduri s’aii dus la
gr0pă de aii vgdut şi aii socotit, şi mal de n0pte, şi
mal dc către 4>uă, şi in rCsărita s0relul, până Ii s’a
arătat şi Domnul C:hristos, de a grăit cu dînsele şi
le-a spus dc învierea Sfinţiei Sale, şi s’a adeverit, că
li Domnul nostru lisus Clhristos a înviat din morţi,
cum a fost grăit mal d'inainte.
JSuerile acelea ce aii dus mir lagnipa Iul ( Ihristos
sint multe, dar numai ş0pte sînt mal mari şi mal a-
lese. .Şi întâia e.ste Maria .\lagdalina, din carea sco­
sese Christos şepte draci. Pentru acest bine ce-I fă­
cuse, ea lubla pre ( :hristosşi umbla cu altele pre ur­
ma Stinţiel .Sale. Acdsta şi după înălţarea .Sfinţiei
Sale Domnului Christcis, s'a dus în Roma la Tive- i
I ^ ric impCrat, care era betig la un ochiii, şi pentru- J
că l’a tămăduit Maria Magdalina, a trimisde a per-
dut arhiereii jidoveşti şi prc Pilat domnul jidovilor.
Mal apoi a murit în Efcs şi a fost îngropată de Ιόη
Teologul. După aceea a fost adus trupul el în Ţari-
grad, de împCratul I^con prea înţeleptul. Iar Xlag-
dalina se numia, că era dintr'un sat ce-1 chema -Mag-
dal. λ d0ua este Salomia. tata lui losif logodnicul,
muerealulZevedel, muma lui Ιόη 'Peologul. .Λ treia
mironosiţă este l0na muerea Iul Muzei. Iar Huzel
accsta a fost ispravnic în casa lui Irod împCrat şi
chip împCrăţiel lui. A patra este Maria sora lui La-
zar, carea şi mal d’inainte unsese pre (^hristos cu
mir in casa sa, când înviase pre fratele sCft, pre
I^zar. Λ cincla este soru-sa Marta, carea multă ne-
voinţă punea de slujialul (Ihristos întru t0tc trebile
cele trupeşti. A ş0sea este Maria muerea lui Cleopa.
A şaptea este Sosana. Acestea sluJIaQ lui ( ihristos
dintru avuţiile sale ca şi Apostolii.
Mironosiţe se ch0mă pentru-că afi adus mir la
gropa lui (Ihristos. Precum I-afl slujit Sfinţiei Sale
până a fost viii, aşa şi după m0rte se ncvolaii să pli-
ndscăslujba Învăţătorului sCfi. Pentru aceea prăznu-
im astă-dl pomenirea acelor sfinte muerl, una pen­
tru ca -sănu se uite slujba lor acesta, ce au slu j it I )om-
nulul ( Ihristos, alta pentru ca să rîvnim şi noi spre
slujba dumnededscă, aurind nevoinţa şi osirdia a-
ceior (Smcnl, ce afi arătat la vremea cea de nevoe a
Domnului nostru. Intâlfi, pentru acest lucru prăz-
nuim.
A l doilea, ca să se pomenescă şi muncile Domnu­
lui ( Ihristos şi nevinovată mortea Sfinţiei Sale, dim­
preună şi îngroparea şi învierea Sfinţiei Sale. Să nu
se uite binele şi mila ce a voit de a tăcut cu noi ne- . ■
mulţâmitoril, cu ηοϊ îndărătniciT, cu noî rinovaţiTşi
pÎicătoşiI, ci să nc aducem aminte că Sfinţia Sa, nu
pentru \Tc un lucru bun ce am fi făcut noi, ci numaî
pentru mila Sa, ne-a scos pre noJ din osînda fţreşa-
iel CC greşise Adam şi intru dînsul t0tă seminţia luî.
Din munca cea de vecî, în carea mergdm toţî pen­
tru acea greşalii, ne-a scos şi ne-a isbăvit din tcite
rCutăţile, din t0te durerile cele netrecute din vccul
ce va fi. Ne-a făcut moşteni împCrăţiel ceriului şi
vieţuitori binelui de veci. Iar noi lăsăm darurile a-
cclc mari ce ne-a dăruit Dumnedefi, care sînt neîn­
cetate şi netrecute. şi cercăm ale lumel, care astă-<jl
sînt, mâne nu sînt. I.ăsăm cinstea, mărirea cea dum-
nc(je0scă, veselia, bucuria, viaţa cea neputredă, şi
cercăm cele putrede şi trcc£t0re ale acestei lumi.
'P0tc câte sînt întru acostă lume, nimic alt nu sînt
ftră numai trudă, scârbă, ostenelă, lacrimi, suspin
şi potte murdare de spurcă trupul şi sufletul, care
măcar că şi îndulcesc în puţină vreme, însă in veci
amărăsc. Acostă lume t0tă este ca o umbră ce nu­
mai se arată omului, şi Iarăşi îndată piere. Iar acelea
de sus, trtte sînt netrecuteşi neschimbate, t0te dulci
.«ji vesele, binele acela carele nici ochi de om l’a vC-
dut, nici urechile a& aucjit, nici cu inima a gândit.
Pentru aceea <Jice Dumnezeii în Sfinta Evanghelie
(Marcu 8, Γίό): ..C< tolos este omului de ar dobândi
lumea t0tă şi îşi va perde sufletul? Ce va da schimb
pentru sufletul sC-ii?** Nimic nu va avea acolo să dea
pentru sufletul sCfl; t0te vor rCmânea aicea.
P entru aceea până avem \Tcme, fraţii mei şi Iu­
biţii mei creştini, până sîntem întru aoistă lume.
, V până nu nc apucă m6rtea, să ne griJim, să ne nevo-
« im, să îngăduim lui Dumnei^efi, să iacem după cât >>
-----------------------
---------- -------------------
siJLiUKoaauil. A p a t i u o o p i PAţrrt

ne este puterea; că de vom vrea, fără de multe cu­


vinte, ştim toţi face bine. Deci binele ce-1 ştim, să-l
şi facem, ca să ne izbăvim de muncile de veci şTim-
pCrăţia ceriului să dobândim, pentru mila şi pentru
darul Domnului nostru lisus ( .hristos, ( '^rula se cu­
vine cinste, mărire, laudă şi închinăciune, împreună
cu al SC& fără de început Părinte şi cu prea sfîntul
şi ftcfitorul de viaţă Sfîntul Duh. acum şi pururea
şi intru ani nesfîrşiţl şi nctrecuţi in veci vecilor. Λ-
mm.

LA DUMI NI CA
s l A r An o g u l u î , λ p a t r a DLTA p a ş t i.

C 0 T ÎN T tN A IN T * .

oţi limenil, şi nu numai omenii care sînt cu


^ m in te şi cu înţeleiţere făcuţ! de 1)umnec}cO
ci şi t0te făpturile câte sînt vil, aâ din fire
acesta, că se feresc de m0rte, c6rcă sănătate şi fug
de primejdii. Pentru aceea pasCrile sboră aşa de pre
sus, peştii întru adine lug şi hlarele în munţi de­
parte se ascund, ca să atie loruşi pace, şi în primej­
dii de mcirte să nu cadă. Dar de ce ne ferim, aceea
vine după noi, şi de ce fugim, aceea ne intimpină
pre noi. l'ugim de morte, terimu-ne de primejdii şi
■ de bole, dar pururea sînt eu noi. Şi cine ne-a făcut #
------------ -----------------
.- «A io
CAXAIfll LA DUVIKICA

acdsta? Păcatul; ca şi acel slăbănog, pre care l’a


tămăduit Christos şi Î-a(;}is:nDeacumsănu mal gre­
şeşti, ca să nu pătimeşti ce-va maî Γ δ ΰ “ — cum vom
au(|i astă-i^I din Sfinta Evanghelie.
SntiU Kvant:hcU« dria Ιόη Γι I 15. Incrfiul 14
υΛ vremea aceea s’a suit lisus în Ierusalim. Şi
Iţeşte in Ierusalim scăldătorca oeî, care .se chdmă
«Jtovrecşte Vitezda, cinci foişore având. Intru ace­
tica zăcea mulţime multă de bolnavi, orbi, şchiopi,
„uscaţi, aşteptând mişcarea apel; că îngerul l)om-
,,nulul in vremea sa se pogora în scăldătore şi tur-
„bura apa, şi care intra întâia după turburarea apel,
„.se făcea sănătos ori de ce b0lă era ţinut. Şi era a-
„colo un om, trel-(jecl şi opt de ani avend în boia
„.sa. Pre acesta vC<}endu-l lisus, zăcund, şi cunos-
„cend călată multă vreme avea în b0la sa, c;|is-alul:
„V’'el să HI sănătos? RSspuns-a lui bolnavul: f)0mne,
„om n'am, ca dacă se va turbura apa să mS bage in
„scăldat0re; deci până când merg e&, altul înaintea
„mea se pog^ră. t,)is-a lisus Iul: Scolă, la patul tCO
„şi umblă. Şi îndată s’a făcut sănătos omul şi şl-a lu-
,,at patul Iul şi umbla. Şi era intr’acea φ , sâmbătă.
„Decldiceaii jidovii celui vindecat: sâmbătă este. nu
„se cade ţie a-ţl lua patul. Iar el a rSspuns lor: cela
„ce m’a fticut sănătos, acela ml-a (jis:la-ţl patul tCti
„şi umblă. Deci l’au întrebat, care este omul acela
„ce ţl-a (;Jis la patul tCQ şi umblă. Iar cel vindecat
nu ştia cine este, că lisus eşise din mul imea ce era
„într’acel Ioc. După aceea I’a aflat pre e lisus in bi-
„serică şil-a c^islul: Iată că te făcuşi sănătos de acum
„să nu mal greşeşti, ca să nu fie ţie ce-va mal r50.
«Mer.s-a omul acela şi a spus jidovilor, că lisus este
I .» care l'a făcut pre dinsul sănătos.
BLiBlNOOOUII, A ΡΛΤΚΑ DUPi PAţTl____________

In xIH M iiri (lin lro a r fs t » S fIn U Evanghplie. ptn lru m in u n e » « « Λ -


<ul IloninuI Chrisiot, dc « lim â d u it ţttb ta o g u l a cele ce buHi
(le trrl-^ a d ţ i upl de ani

stă-(il maica nostră Biscricu, pune ηόυδ fiilor


s€l înainte, dc ne spune şi ne aduce aminte de
&■ _iJucru minunat ca acela, cea făcut Domnul ( ;hri·
stos, umblând pre lume trupeşte dea tămăduit bol­
navul şi slăbănogul acela, care nicÎ odiniiVă nu um­
blase pre picT0re,nicT putea să se ridice. Iar Ohristos
dacâ l a vCci ut, numai cu cuventul I-a (^is dc s’a sculat.
Şi incă şi patul s2Q l’a ridicat şi l’a luat pe umCr de
l’a dus, ca cum n’ar fi fost nici odini0ră bolnav—
cum spune n0uC astă-(jl şi Sfinta Evanghelie de gră-
eşte aşa: In vremea aceea s’a suit lisus în Ierusalim.
„ Şi este în Ierusalim scăldătorca oel, căci intru acea |
5 apă se spăla carnea şi măruntaele oilor cu care |
ceau jertlă-Jntr’acea fântănă in toţi anii câte o dată
se pogora îngerul Iu! Dumneijeii de turbura apa, şi
care om vrea intra mal înainte după înger, ori de ce
bolă vrea H bolnav, se tămădula. Pentru aceca şi
Solomon împCrat zidise acolo cinci foişore, de ză-
cea& într’insele bolnavi şi aşteptaii turburarea apd.‘
Dintru acel bolnavi era unul de nu umblase pre
picI0re de trel-(|eci şi opt de ani. Iar dacă a mers
bomnul Christos în Ierusalim, şi trecfind pre lângă
acea fântână, a vC^ut pre acel slăbănog zăcend in
pat şi cunoscend cu Dumnecjieirea Sa, că de multă
vreme zace, S’a milostivit spre dînsul Domnul nos­
tru lisus Clhristos şi S’a apropiat către dînsul şi I-a

?
is: Vrea-vel să fi sănătos? Iar acel slăbănog a (Jis:
)0mne, n’am pre nimenea să mC bage în fântână
A dacă se turbură apa. Nu ştia bolnavul acela că este
« Christos I m I u I Iul Dumne(^eii, pentru aceea I-a tjiis
- ---------------------- -
CAIANIB DVmUtOk

„n’am pre nimenea'*, adecă nu avea om să-l ridice


şi să-l bage în apă; căci numai odinî0râ intr’un an
se turbura apa, şi mulţi sileafi să intre, însă numai
unul se tămădula. Iar milostivul 1)umnul nostru lisus
(.Ihristos, I-a (^is Iul: Fi sănătos; sc0lă şi-ţl la patul
tSÎi şi te du. Şi iiidată a fost sănătos bolnavul, şi lu­
ând patul s5Q pe umCr, a purccs. Şi acea φ era sâm­
bătă când I/a tămăduitChristos;şil-afi φβjidovii:
Ι!
nu ţi se cade să-ţl lal patul în (^iua sâmbetei. Iar bol­
navul a (jis: cine m’a insănătoşat, acela ml-a (jis să-mi
Ia& patul. Şi încă nu ştia bolnavul cine l'a tămăduit,
căci Clhristos eşise din mulţime. După aceea l’a a-
flat Christos in Biserică pre bolnav, şi 1-a c^is: lată
eşti sănătos, de acum să nu mal greşeşti ca să nu pă­
timeşti mal r£ii decât acesta.
Vedeţi, Iubiţii mei fraţi, cum nu pătimise destul
rCfl acest bolnav, când zăcuse trel-^ecl şi opt de ani
de nu umblase pre pic10re. Iar pentru aceea Domnul
(.Ihristos 1-a φβ lui să nu greşască, că de va greşi mal
inare certare 1-a spus că va pătimi pentru greşala Iul.
9 dacă ştiu bolnavul cine l'a tămăduit, s’a dus dc
a spus jidovilor, că lisus Christos este cela ce l'a tă­
măduit. Dar el ca un nem îndărătnic şi nemulţămi-
tor ce era, nu vrea să cr6dă, deşi cu ochii sCI vedea
minunile ce tăcea Filul lui Dumne4efi, milostivul
nostru Rescumpărător, Tămăduitorul ndmulul o-
menesc, Carele pentru mila Sa cea mare şi negrăită,
S’a pogorit din cerlîi pre păment şi a fost Om pentru
noi păcătoşii, pentru noi ncînţelepţil şi nemulţămi-
toriî. Orbii I-a făcut cu ochi, ologii cu picl0re, stri­
caţii, surzii, pre toţi 1-a tămăduit—ca şi pre acest
slăbănog, căruia numai cu cuvintul SCfi cel sfint 1-a
dat sănătate, şi 1-a (Jis să nu greşască, că pentru
ρ ----- ---- ------ rl-r
^ . atJLaliio Q ou il. a p a t i u ρο ρΧ P A ţ t t _____139

{ţreşală maT cu mare casnă, I-a ţjlis câ-1 va ccrta.


Pentru aceea noi, fraţilor, fiind creştinî drepţî,
să ne ferim de păcate. Intr'acistă Lege N0uă, bol­
navul se tâlcueşte fieşte-ce om păcătos, pre carele
diavolul il slăbeşte de Legea lui Clhristos, adecă de
dragostea ce ne învaţă Sfinţia Sa, să avem către fie-
şte-carecreştin, de rugă, de post,de curăţie, de drep­
tate; Tar satana il învaţă să fure, să ucidă, să curv«Îs-
că, să jure strîmb, să fie beţiv, şi inima lui cu vicle­
şug o bolnăveşte, şi cu multe fapte rele. Acela toţi
vor merge în Iad pentru ale lor fapte rele, pentru
lucruri murdare, grozave şi urite. Pentru aceea v2
grijiţi şi νδ opriţi voia de către păcatele cele necu­
rate, ca să nu le faceţi, căci sînteţi isbăviţi de păca­
tul lui Adam celui dintâlÎi născut, şi sinteţl r&scum-
pCraţl de Domnul nostru lisus Oiristos, pentru cin­
sti t i^ngele S i ii, şi pentru munca Sa ce a voit de a pri-
imit dela zidirea Sa, pentru ertarea păcatelor n0stre.
Şi nc-a dat n0uC sfîntul Rotez, ca ^ ne curăţim de

f
ăcatele nrtstre; că atuncea în lA‘gea V'eche arătase
>umne(je& fântâna oeI,deera de curăţire şi de sănă­
tate bolnavilor, Iar acum în I^egea N6uă a arătat
r)umne<jeu, stîntul Botez, ca să ne curăţim de b0la
cea de m0rte.
B0la morţel este păcatul cel greQ; că fieşte-care
păcat ce se face în trup, se face şi în sufletul omului.
De cari ne-am lepădat în sfintul Botez, să nu le fa- '
cem, sînt acestea: minciunile, clevetele, zavistiile, {
lăcomia, beţia, scumpetea, jurămîntul cu strimb,
farmecele, curviile. De aceste lucruri ale satanei ne­
am lepădat în sfintul Botez, iar după aceea Iarăşi am |
început a le înmulţi şi am uitat jurămîntul ce ne-am
I Jurat să slujim lui Dumnezeii. Şi mai mulţi sînt de , 1
Ε - □ 1 *0 C AIAin» LA OUMimCA «UbAiIOOUUiI________________ CŞ.

cela CC fac lucrurile şi voia satanei, şi slujesc luî.


B;ntru aceea, Iubiţii mcl fraţi, să ştiţi că omul
păcătos nu va fi isbăvit, ci va fi osindit pentru fap­
tele sale cele rele. Şi aşa va fi osîndit: că viaţa de
veci nu va avea, ci va fi înecat în muncile de veci.
UecI să νδ teriţi, fraţilor, să nu faceţi păcate, ci să
petreceţl cu dragoste, ca nişte aleşi al lui Dumne­
zeii. Să vC Iubiţi unul pre altul. Să nu gândiţi rCfi
unul altuia, ci cum pofteşti ţie, aşa să pottcştl ficşte-
cărula creştin. Să nu petrcccţl in sfadă, nici în mâ­
nie, nici în clevete.ci întru răbdare multă, intru ple­
care întru Duhul Stînt, întru pocăinţă, întru ispove-
danie. ^ νδ ispoveduiţl şi să vC pocăiţi de greşalele
v0stre, că Dumneijeii nu Iubeşte să p0ră nimenea,
ci să se înt0rcă fieşte-cc păcătos şi să fie vifi. Aşa dar
să nevoiţi să faccţi; şi pentru ac4sta veţi dobândi de
la Domnul Dumnezeul vostru, milă şi isbăvire la
4iua judecăţel şi după m0rte viaţa de veci, pentru li-
sus Christos Domnul nostru, a căruia este mărirea,
cinstea, încbinăclunca, puterea şi împCrăţia. cu Pă­
rintele şi cu Duhul Sfint, acum şi pururea şi întru
veci de veci netrecuţi şi nesfirşiţl. Amin.

— —
-ΐΐΰβφ^ία-

(O JL Z JL JS T X ^ :
LA DUKIKICA Ϋ
SAMARINENCEI, A C IN d A DUPA PAŞTÎ.

CDVÎNT ÎNAIKTK
rccutn este apa cea dc pl0e ce se pog6ră din
nouri prc pămcnt,şi în multe chipuri lucrc-
ză pre câmpî şi pre dumbrăvi, în flori şi în
pometuri, de Ic creşte şi Ic înfrumseţdză, le albeşte
şi le roşeşte, gălbeneşte şi mohorăşte, unele vcr^I
altele albe; şi măcar că este apa numai într’un fel,
Iar în multe feluri lucr0ză, îndulceşte şi amărăşte;
aşa şi Duhul Sfint în multe chipuri lucrdză; ca apa,
spală şi curăţeşte, creşte şi întăreşte intru înţelege­
rea dumnezeiască, înfrumseţeză şi împodobeşte, ne-
părăsit izvorăşte şi setea sufletului potoleşte şi ră­
coreşte. De ac^tă apă a grăit Domnul Christos cu
samarindnca la fântâna lui lacov în al şcselea clas
din φ —cum au(jim în Sfînta Evanghelie
DrU 16d cap. 4, iitib ( —42

'Tt'” aceea venit-a lisusîn cetatea Samariel,


<4-Sce se chiamă Sihar, apr0pe de locul carele a dat
.^lacov filulul sSâ losif. Şi era acolo fântâna lui .
„lacov. Iar lisusostenindu-se de cale, şedea acolo la ^
1 ^ ** şaselea clas. \’enit-a o
-- cjgf t fcto. -
CAZAini LA DUMIHIC*

din Samaria să la apă. I.)is’a eî lisus: Dă’ml apă să


„btSQ—că uccnicil lui se duseseră în cctate să cum-
„perc bucate. Dar muerca samarindnă a (jis Iul: ( lum
„tu fiind jidov, ceri de la mine să bel, muere sama-
„rin(Încă fiind? că jidovii nu se ating de samari-
„nenl. RCspuns’a lisus şi a (jis el: De al fi ştiut da-
„rul Iul I)umne<JeQ şi cine este carele grăeşte ţie:
„Dăm să b0fi, tu al fi cerut dela dînsul şi ţl-ar ti
„dat ţie apă vie. (>răit-a Iul muerca: D0mne, nici al
„cu ce sc0te apă şi fântâna este adincă. Dar apă vie
„de unde al? Αΰ d0ră tu eşti mal mare decât lacov
„părintele nostru, carele a dat n0u5 fântâna acesta,
„dintru care şi însuşi a beut şi feciorii lui şi dobi-
„t0cele Iul? RSspuns-a lisus şi I-a <jlis el; Tot cine va
„b6 din apa ac0sta va insetoşii Iară, Iar cine va b0
„din apa ceTi volfi da eu lui, nu va însetoşa in vdc.
„Şi apa care volu da lol, va fi Intru dînsul izvor de
„apă curgCt0re în viaţa de veci. I.)is-a către dînsul
„muerca: D0mne, dă-mf acdstă apă, ca nici să mal
„înşetoşez, nici să mal viu aicca să Iad apă. ('.răit-a
„el lisus: Mergi şi chiamă pre bărbatul tîÎfi şi vinoa-
„Icea. KCspuns-a muerea şi I’a (Jis lu i: N'am bărbat.
„Grăit-a el lisus: Bine al d>s că n’am bărbat, că cinci
„bărbaţi al avut, şi acum pre cine al, nu'ţl este ţie
„bărbat; lată adevSrat al (jlis. (irăit-a Iul muerca:
„D0mnc, vCd că proroc eşti tu. Părinţii noştri în
„muntele acesta s'aQ închinat, şi voi grăiţi că in I-
„erusalim este locul unde se cade a sc închina, (iră-
-it-a el lisus: Muere, crede-mC că va veni vremea,
„când nici în muntele acesta, nici în Ierusalim νδ
„veţi închina Tatălui. Voi v6 închinaţi căruia nu
ştiţi; noi ne închinăm căruia ştim. că mântuirea
j rŞUţI
^ d i^dintru
nl Iudei este. C!i va veni vreme, şi acum est

T
— ' ----------------- --
aAMAHIKlHaH. Λ niwcU DOrX PAţri____________ l-ţs ^ p

rCând închinătorii ceî adevSraţl se vor închina Ta-


„tăluT, cu duhul şi cu adevt^rul; că Tatăl pre unii de
-accst fel caută să se închine lui. Duh este Dumne-
.(jcQ şi cine se închină lui, se cade să se închine cu
„duhul şi cu adevCrul. C'-răit-a lui muerea: Ştim că
„va să vie Mesia—care se chiamă (^hristos—; când
„va veni acela, va spune nouS t0te. Grăit-a eî lisus:
„lifi sînt, cela ce grăeşte cu tine. Şi atunci aii venit u-
„cenicil Iul şi se miraţi căci grăia cu muerea; darni-
„menea nu I a (Jis: ce cau T, sau ce grăeştî cu dînsa?
„Iar muerea şl-a lăsat vadra sa şi a mers în cetate şi
„a grăit 0menilor: Vcniţî şi vedeţi pre omul carele
„ml-a <iis mie t0te câte am fîcut; afi d0r acela este
„( '.hristos? Deci eşiră din cetate şi venlaQ către dîn-
-sul. Intre acestea rugafi pre dînsul ucenicii, grăind;
.Dascăle, mănâncă. Iar el le-ads lor: Efl am a mân­
eca bucatele ce voî nu ştiţi. Decî ucenicii grăTaii
„întru sine: Afi d0răl-a adus Iul cine-va să mănânce?
„(’.răit-a lor lisus: Mâncarea mea este ca să fac vo-
,Ia aceluia ce m’a trimis pre mine şi să sCvîrşesc
„lucrul lui. Dar nu <;|iceţî voi că încă patru luni sînt
„şi secerişul va veni ? Iată, grăesc νόυδ, ridicaţi o-
„chiî voştri şi vedeţi holdele, că sînt albe şi apr0pe
„de secerat. Cela ce va secera, plată va lua şi va strîn-
-ge rodul întru viaţa vecilor; ca să se bucure dim-
„preună şi cela ce .s0m2nă şi cela ce seceră, (^cî de
„ac0sta este cuvîntul cel adevSrat. că unul este cela
„ce s0mCnă, şi altul carele seceră. I£Q v'am trimis pre
„voi .să seceraţi, unde voi nu v’aţi ostenit; alţii s’afi
„ostenit şi vo! aţi intrat întru o.sten6Ia lor. Şi din
„cetatea aceea mulţi aii crec^ut într'însul din samari-
„nenl, pentru cuvîntul muerel, care mărlurisla, că
„ni
1 „m
„ml-a dis mie t0te câte am făcut. Iar dacă aii venit
f lir
i
---- --- ------------------—
V 144 CAZAMII LA DUNimCA
^ -- - . - . -------------
„Ia dinsul samarineniî, rugaă pre dînsul ca să petnS-
„că la dînşii; şi petrecu acolo douC (Jile. Şi mult maî
„vîrtos crec^ură pentru cuvîntul luî. Şi muurd il ^i-
^ccafi, că de acum nu pentru vor0va ta credem, că
-înşine am au<Jit şi ştim, că acesta este cu adevCrat
..Mântuitorul lumcl Christos.
In r ^ lu r it dinlni a c M t gnnti Enuitihriie, pentru cretjinti samari-
nrncel
omnul nostru lisus (Ihristos i*'ilul luî i)um-
nciJcO isbăvitoru lumcT, umblând cu trupul
pre pămcnt şi f^cend mântuire neamului o-
menesc, mers-a şi în Samaria.
Ac0stă Samarie, de demult era ţtiră bo^ată şi cu
mulţi 0menl, dar pentru-că nu se inchina& lui l)um-
ne(ţeîÎ, ca alţi jidovi, ci se inchinafi idolilor, s'a mâ­
niat Dumnezeii predinşii (losia 14,1) şi a trimis pre
împăratul Siriei de I-a robit, şi in locul lor a pus
alţi omeni să vieţu0scă. Şi nici acela nu ţineau Ix-
;jea lui Moisi Proroc; pentru aceea a fost voia lui
)umne<jicâ de’I mânca pre acela leii şi nu putca& trăi.
Atunci a& trimis Ia împăratul Siriei jăluindu-se de
cele ce păţIaQ, şi impSratul dacă înţelese dela Jido­
vii cari erafi în robie, câ, pentru-că nu ţineail llcfţea
Iul Moisi, penţru aceea îl mănâncă leii, le-a trimis îm-
pCratul un popă de cel jidoveşti să-l înveţe I.c}ţea. Şi
nici aşa nu a& priimit Legea deplin, ci unele dintr’in-
sele ţineaiî, altele nu le ţineau. Pentru aceea erau u-
rîţl jidovilor.
I ntr acostă Samarie locuise 0re-când, mal de de­
mult, şi lacov feciorul Iul Isaac. şi făcuse o fântână,
acea fântână a şeijut şi f.'hpstos, ostenit de cale, v
Z ^ întru am6<jlă-<j[i. Şi a venit o maefe din Samaria, să jfc
— --- -
------------------
^ _______________ «AM/uMu n n l . * a iic U ppf i p iy il__________________ U f t

sc0tă apă—precum au(jirăin astă-(jl din Sfinta E-


vanghelic. Iar întru acel cîas eraii duşi Ucenicii luî
( ’.hristos în cetate să cumpere pâne. Şi acdsta a fost
înţelepciunea lui Christos, că de vrea vedea m vrn^
aceea un om cu d0ue-spre-<}cce slugi, se vrea ruşina
şi nu vrea merge. Pentru aceea dacă merse ia fântâ­
nă, a grăit către dinsa Domnul Christos:
dă-Ml apă să bâti. Iar ea ştiind că sint uriţi samari-
nenil, jidovilor, a (^is: ('um ceri tu dela mine apă să
bel, că efi sînt samarindncă, şi jidovii nu se ating de
samarinenl? Iar Domnul lisus Christos Iarăşi I-a <#is
el: De al şti tu darul hil Dumnecieft şi Cine este txla
ce grăeşte cu tine să-I daT apă, tu mal vîrtos al cere
dela Dinsul şi ţl-ar da apă vie.
Acesta a ^is Sfinţia milostivul Domnul nos­
tru lisus C'.hristos, de apa ce vrea să verse din c0s-
tele Sfinţiei Sale pre cruce, pentru creştinii carii vor
crede intru Sfinţia Sa; să Ia în gurile sale, să se cu­
minece din prea sfintul şi cinstitul şi tăc6torul de
viaţă Trupul lui ( :hristos, şi să bea apa şi sângele a-
cela ce a curs din c0stele Sfinţiei Sale pre cruce, ce
se chlamă şi este curăţie sufletului si trupului creşti­
nesc, şi înoirea botezului nostru. Pentru care lucru
dobândeşte creştinul în sufletul şi întru inima sa, a-
pa cea vie, darul Duhului Sfînt, de-1 adapă şi-l răco­
reşte de zădutul păcatelor şi pohelor lumel; şi în­
demnă sufletul omului să lubescă împCrăţia ceriu­
lui şi viaţa cea netrecută. Ac0stă apă a f^ăd uit ( 'hri-
stos şi samarinencel.
După aceea l-a (Jis el să’şl cheme bărbatul, şi ea
a (Jis că bărbat nu arc. Ca Cela ce ştie inimile tutu­
ror,^ arătat faptele el cele ascunse. Şi dacă a vC(#ut
iiwer^ aceea că Domnul nostru lisus Christos II,
----------- ----------------
---- -------------
1441 CAZAM» LA DUUIIOCA
τ . - ' f
v6dcşte taptelc cl cele ascunsc, a crecjlut că este a-
cela Mesia, de Carele mărturislafi prorocii, şi a (jis
aşa: l)0mne, v2d că 'I'u eşti proroc; deci itiC învaţă,
unde mC volfi închina? Că părinţii noştri întru aco­
stă măgură au (jiis că se cade să se închine, Iar voi Zi­
ceţi că în Ierusalim este locul unde se cade a se în­
china. Iar milostivul Domnul nostru lUus ( Ihristos
I m I u I lui I)umnc(jeii, a respuns el: .’Ufctfe.'Vcni-va o
vreme de vor fi nişte închinători adevSraţl, şi se vor
închina Părintelui Ceresc, însă nu în Ierusalim, nici
intru acestă măgură numai, ci pretutindenea. în tot
locul.
Aicea arată Christos I m I u I lui Dumnezeii, de în­
chinătorii cel adevCraţl, ce vor vrea să credă şi ati
creijut întru Domnul ( :hristos, şi să se boteze în nu- v
mele Tatălui şi al Filulul şi al Duhului Sfînt. Aceş- tt
tla sîntem noi creştinii cel dreptmăritori, închină- i
toril cel adevfiraţl de ne închinăm sfintei Treimi: V
Tatălui şi Filulul şi Duhului Sfînt. Nu numai în I-
erusalim, ci in tot locul lăudăm şi cerem mila Sfinţi­
ei Sale, şi-I facem cinste cum se cade, ca Celula ce '
este făciStorul şi ziditorul a t0tă lumea. Şi a voit Sfin­
ţia Sa, pre acel închinători să-l aldgă din t0tă lumea,
şi să-I răscumpere cu cinstit Sângele SCă—cum gră-
eşte şi .Apostolul Pavel (Jiccnd (în Epistolia sa cea
către C'.a atenl 3, 13): „Christos ne-a riSscumpărat
ΙΊ din blestemul legel“, adecă din păcatul lui Adam
şi al Evel, strămoşilor noştri, care păcat biruia asu-
j pra fieşte-cărul om dela începutul lumel şi în Iad
' mergea. Pentni acel păcat şi noi sîntem subt bles-
I temui lui Dumne(}c& de murim. Pentru aceea Filul
J lui Dumnezeu, milostivul Domn lisus Christos, a
voit de a luat muncă, Şl-a vărsat Sângele pre cruce,
.V
--------
»AII»R1IIIWC»I, * ctm ilk D M fl Ρ*φΐ<

/apisul păcatului acelui d'intâTQ născut I’a rupt şi l’a


U 7
f
perdut; m0rtcace stăpânTa asupra sufletelor n0strc,
cu m0rtca Sa vru de o călcă, şi n0uC, ca (lela ce este
I)umne(jeu, viaţa de veci ne-a dăruit.
Pentru aceea, Iubiţilor, ni se cade să aducem Iul
Dumneijefi laudă, cinste, închinăciune şi rugă cu
credinţă şi cu frică pururea şi în tot clasul, ca să do­
bândim milă dela Sfinţia Sa, să ne au(jă în vremea
rujţel n0stre, şi întru (jiua mântuire! n6strc să ne
mântuiască de munca de veci. Pre nişte închinători
ca acela vocşte Domnul Ohristos să se închine cu
duhul şi cu adevSrul, adecă cu minte şi cu credinţă,
l’entru aceea cine din voi se va închina lui Dumne-
<#eQ şi I se va ruga, să nu se închine nici să se r0ge
ftră minte şi fâră credinţă, adecă să nu fie vătămată t
^ inima lui de mânie, sati de făţărie, sa& de zavistie, 2
^ sati de clevete, sati de alte fapte rele. Acestea t0te ]î
să le lepezi dela tine, de vreme ce eşti creştin, ( ’.u ■
minte alinată să te rogi, şi cu credinţă curată să cre<JI
că pote să’ţl folcs0scă. Acea rugăciune aştdptă dela
noi Dumnecjeii, carea Sfinţia Sa o va au^i, şi ne va
isbăvi de t0te nevoile nostre, şi ne va mângâia ca un ^
I Părinte Cxresc. I
' Către accea Iarăşi a <iis milostivul nostru I'ilul
1 lui Dumnc(jcti, către Ucenicii SCI: Ridicaţi-νδ ochiL ;
I voştri şi vedeţi holdele, că Iată sînt acum de secerer j
cine va secera, va lua plată şi va stringe r0dă in viaţa
de veci. Secerătoril, grăia Sfinţia Sa că sînt .Aposto­
lii, Iar plugarii carii a& semănat, sînt Prorocii. I’en-
, tru aceea a grăit acel cuvînt cjicend: Eîi v'am trimis
pre voi să seceraţi unde nu v’aţi ostenit, ci alţii s’ad
, ostenit, Iar voi aţi intrat întru ostenila acelora. IVo- i·
^ rocii, în Ixgea \'eche, afi prorocit toţi de isbăvirea
------------------ rstcfÎ*»^------------------
_IW_______ CA*4mi ij ntiminc* «λμαβικιηγ^

de vecî cc era să fie Christos Fiîul luî Dumnc(jci),


să isbăvdscă prc om din munca de vecî. Şi pentru
mărturia lor ce aâ mărturisit din începutul lumeî
până la Clhristos, multe scârbe şi amărîclunî a& răb­
dat, încă şi muncî şi morţî gr0znice, însă pre Chri­
stos, cu ochii, nu L’afi vCi^ut; Tar Apostolii, măcar
că şi mal d'inainte n’aO mărturisit de (Christos, îar
pentru accea cu ochiT sCI a& vS(^ut pre C'hristos, is-
băvirca cca de veci, născut cu trup din Sfînta şi I'rea
( lurata FccI0ră Maria, pentru isbăvirca n0stră. Deci
IVorocil s’afl ostenit dc aii mărturisit că are a veni
şi a SC naşte pre lume. Iar Apostolii întru acea ostc-
nilă a lor aii intrat; pentru aceca a dis Domnul Chri­
stos: Altul stSmCnă şi altul scceră. Prorocii, ca nişte
plugari. s’aO ostenit deafi scmCnatcuvintul lui Dum-
nc<JcO, pre lume; Iar Apostolii, ca nişte secerători, afl
sirins credincioşii Iul Cihristos întru viaţa dc veci.
Acea secere este şi acum pre tot omul creştin cc
va petrece întru învCţăturile Iul Dumne<Jefi, care
sînt acestea: dragostea cea nefăţamică, cuvîntul cel
drept, milostenia. Să nu Iubeşti rCuI nici unul cre-
!?tin, să nu pofteşti nici dobitocul Iul, nici iiiUeKa Iul
(precum este porunca lui Dumnezeu la A d0ua lege
r>,21).Cum pofteşti să-ţl fie ţic0menil,aşasăfil şi tu
lor. Să te fereşti de ale streinului; să-ţl fie destul cu
iJ tea. Să vC grijiţi lieşte-carelc din voi să νδ ţineţi
trupul nespurcat, în rugă, în ostendiă, întru paza
sfintei biserici, .\cestea sînt r6da cca bună, carea va
fi adunată întru viaţa de vecî a împSrăţiel ceriului,
unde pre noi pre toţi să ne priimeştl, D0mne lisuse
( !hrist0se l'ilul Iul Dumne<Jefi, că a Ta este slava,
cinstea, mărirea şi t(ită închinăciunea, acum şi pu-
^rurea şi întru vccl de veci. Amin.
------------------ ----------------------------
1
LA DT7UIN1CA
ORBULUI, Λ ŞEASEA DUPA PAŞTI.

CDVÎNT ÎNAINTK.
stă-(Jl Sfinta li vanghelie spune nouiS dc mi-
'^J^C ^n u n c a cc a făcut l)t)miuil C'.hristos, dc a tă-
^ î ^ ^ r m ă d u i t prc un orb ccafost născut din pân-
tccclc maîocT sale orb cum au<Jim mal lămurit din
Sfinta Kvanghelie
■>J« Irtn i » p . 9 , S l i l i 1 38

n vremea aceca trcccnd lisus, vCdut-a pre un om


\-fcorb din naştere. Şi l’a întrebat prc dinsul uccni-
cit luT, grăind: Ra'vvi, cinc a&jţreşit: accsta aii pă-
„rinţiî lui, de s’a născut orb? RCspun-s’a lisus: Nicî
„accsta a greşit, nici părinţii luî, ci ca să sc arate lu-
„crurilc luî Dumnecjcfi spre dinsul. Mie mi se cadc
,.a lucra lucrurile aceluia ce m’a trimis prc mine,
„până când este cjiuă; că va veni n6ptea, când nime-
„nca nu p0tc să lucreze. Când sînt în lume, lumină
„sînt lumcî. Acestea (jlicend, a scuîpi't pre pămfent
„şi a făcut tină din scuipătură şi a uns ochiî orbuluî
„cu tină. Şi î-a «jlis lu î: Mcrgî dc te spală în lacul Si-
„loamulul (cc să tâlcucştc Trimis). Deci s’a dus şi
„s’a spălat şi a venit vecjcnd. Iar vecinii şi carc îl vC-
ΙίΜΙ CAZANII L t ηΐΙΜΙΝΙΓΛ

li
„(|uscră prc el mal înainte c<( era orb, ţp-ălafi: Λδ d('>ră
^nu este accsta carc şwdca şi ccrca?l ’niî (jliccau că a-
„ccsta este; Tar alţii ^iceaii că asemenea lui este; Iar
„el (^icea, că efl sint. Deci I-aO φβ lu î: Dar cum ţi sa
„deschis ţie ochii? RC<puns-a el şi a (^is: l'n om ce se
„chiamă lisus, a făcut tină şi a uns ochii mei şi ml-a
«(^is: Mergi la lacul Siloamulul şi te spală. Deci mer-
-gend şi spălându-mC, am vfidut. i?i î-a ψβ lui: Γη-
^de este acela? i,)is-a: S^i ştifi. I)usu-I’a pre dînsul că-
«tre farisei, prc acela carele odini0ră era orb. Şi era
„sâmbătă când a făcut tina, lisus, şi a deschis lui o-
«chil. Deci Iar la întrebat pre dinsul fariseii, cum a
nvecjut. Iar el a <iis: Tină a pus mie pre ochi, şi m’am
„spălat şi vCd. .Şi grălaii unii din farisei: Acest om nu
„este dela Dumnc<ieO, că nu păzeşte .sâmbetele. .Vi­
aţii cjiceaii; ( lum p0te omul păcătos să facă acest fel
„de semne? Şi era gâlceavă întru dînşil. Dccl grălau
'ϋι i „orbului: Dar tu ce (jici de dînsul, că deschise ochii
„tei ? Iar el a (Jis, că este proroc. Dar jidovii nu cre-
„deaii pre dinsul, cum era orb şi a vC<iut, până când a
li .,chemat pre părinţii acelui ce a vC^ut, şi I-a între-
„bat pre dînşil, grăind: .Λύ acesta este feciorul vos-
„tru de care cjiceţl voi că s’a născut orb? dar acuma
„cum vede? Iar părinţii lui au rCspuns lor şi au <Jis:
rŞtim că acesta este feciorul nostru, şi cum orb s’a
„născut; Iar acum cum vede, nu ştim; safi cine l-a
..deschis Iul ochii, noi nu ştim; el este în vîrstă; pre
„dînsul întrebaţi, însuşi de sine să grăiască. Acestea
Γ' „au dis părinţii Iul, că se temeau dejidovi; că aşa se
„tocmiseră jidovii,cum cine va mărturisi pre dînsul
„Christos, să fie lepădat din sobor. Pentru acesta au
„<iis părinţii Iul, că în vîrstă este, pre dînsul între-
„baţl. Deci a chemat de a d6ua 0ră pre omul care
-----------------------
o n ^ jH . A dupX r* y r t 161 ’.'î
f
„fusese orb şi t-a «Jis luî: Dă slavă luî Dumne^eii;
„noi ştim pre omul acesta că este păcătos. Iar el a
„rCspuns şi a (Jis: De este păcătos nu ştifi; una ştift:
„că am fost orb,şi acum vCd. Deci îarl-afl ţjis luî: C-e
„ţl-afăcut ţiu? ( '.um ţl-a deschis ochî teî?RCspuns’a
„lor: lată am spus v0u6 şi n’aţi au<}it; ce veţi îară să
„auriţi? aQ d6ră veţi să fiţi şi vo! ucenici Iul? Iar el
„I’afi ocărit pre dînsul şi 1-aQφε; Tu eşti ucenic ace­
stuia, Iar noi sinteni ucenicii lui Moisi. NoT ştim că
1 „lui Moisi a grăit Dumnezeii.Iar pre acesta nu-1 ştim
„de unde este. UCspuns-a omul şi a (Jis lor, că de a-
„c«^sta este minune că voi nu ştiţi de unde este şi a
„deschis ochii mei. i>i ştim că Dumnoc^eii pro păcă-
„toşl nu-I ascultă, ci de este cine-vaşl cinstitor de ,
„DumnetJcîÎşi tace voea lui, pre acela il ascultă. Din
Μ „v0c nu sa au(Jit, cum a dcschis cine-vaşl ochit or- %

1 „bulul din naştere. 1)e nu ar ti acesta dela Dumneijlcfi, Jţ


„n’ar fi putut tace nimica. Kespuns’aii şi I-aS c#is
„Iul: Intru păcate te-al născut tu t«»t şi tu ne înveţi
„pre noi? şi l’a isgonit predinsul afarâ. .\udit-a lisus
„că-I isgonise pre dinsul afară şi aHându-1 pre din-
„sul, t-a <iis lui: Tu crccjl în Fitul Iul Dumneijefi?
„RCspuns'a el şi a (Jis: Cine este, D0mne, ca să cred
„întru dinsul? Iar lisus I-ac^is: Şi l’al vCiJut pre dîn-
„sul şi cela ce grăeşte cu tine acela este. Iar el a <Jis
„lut: C'.red, D^mne, şi i s’a închinat lut.
lnvA(«tu(« dintra a o M i SOdU Kvugbelie.

■end Domnul nostru lisus Christos să arate că


Jîl este adevCrat Mesia, Fitul lut Dumne^efi ( aî-
^ lut de sus, dela Dumnezeu venit şi intocma cu
Dumncdeu, a grâit către Ucenicit SCI aceste cuvinte,
(^icend: Mie .M i sc cade să tac lucrurile Cl-lula cc M
*>*-
------------------
CAXAint LA DUMUnCA
=a
trimis, până este (Jiuă, că va veni n0ptea, când ni­
menea nu va putea să lucreze; până sînt în lume, lu­
mină sint lumel. Ziua, oa^răit Domnul (Ihristos,
vremea aceea întru carea umbla atunci pre pămcnt;
Iar n0ptea o a grăit, că este vremea aceea, după ce S’a
înălţat de pre păment în cerlfi; căci Domnul nostru
lisus Ohristos, se chiamă şi este s0re drept ce S’a
pogorit din ceriii pre păment, ca să lumineze nu
numai orbul acela, ci şi tot neamul omenesc ce l'a a-
Hat orb în credinţă, de nu ştia care este DumnecjeQ,
nici vedea lumina dumnecjeirel lui.
Itn tn i aceea David Proroc, mal d ’inainte ştiind
cu Duhul Sfint, a (Jis (Psalm 145,6): „Dumne<icii va
înţelepţi orbiI“. Aşijderea şi Isaia Prorocul, Iarăşi
grăeşte de vremea aceea întru carea umbla Dom­
nul ('hristos pre păment, (Jicfind (35,5); „Atunci se
vor deschide ochii orbilor, şi urechile surcjilor vor
au(ji'‘.
Aceste lucruri a φ'β Domnul Christos, că Mi se
cade să le fac până sint pre păment, că dacă MS voIQ
duce în ceriu nu va putea face nimenea aceste lu­
cruri. Aşa a grăit ( '.hristos; după aceea a sculpit jos
pre păment şi a făcut tină cu sculpitul SCQ şi cu a-
cea tină a uns ochii orbului şi I-a <;^is: Du-te de te spa­
lă la fântâna Siloamulul. .Şi s'a dus orbul de s’a spă­
lat şi s’a întors cu ochi. O, mare minune şi putere,
dimpreună şi milă a milostivului Domnului nostru
lisus Christos! Putea Sfinţia Sa namal cu cuvîntul
să-l tacă cu ochi, ca şi alte minuni ce f^cea, dar pen­
tru ca să Se arate că este Dumnezeii adevCrat, Qila
ce a zidit pre Adam din păment, pentru aceea cu ti­
nă din păment l’a vindecat, şi cu scuipit, ca să cu- ^
n0ştem că Acela u suflat asupra lui Adam şi a înviat. ^
------- —
m
ΟΒΒΟυ Ι . Λ ţ t e « * DUPA P i y n _
r =
Şi cum SC p0g0ră pl0ea pre troscot, de nu face su­
net, aşa şi mărirea Lui S’a pojţorît pre pămcnt şi S’a
întrupat din Sfinta FecI0ră. Şi întâîS a învCţat lumea
cu cuvînt din gura Sa, a dat sHntul Botez şi a trimis

învăţaţi..... ......— , -- ,
Tatălui şi al Filulul şi al Duhului Sfint-.
Deci, în chipul orbului ce s’a spălat în Siloam şi a
vC(#ut, şi limbile, din sfintul Botez, s’aii luminat şi afi
cunoscut pre Dumnezeii, pentru învăţătura sfinţilor
Apostoli, şi aO mărturisit p r e C h r i s t o s c â este Dum­
nezeii adevCrat. Pentru aceea impCraţil şi domnii ccl
necredincioşi, isgonlaâ şi munceaîi pre cela ce cre­
deau în poruncile Iul Christos.
Deci şi noi creştinii ccl ce mal d’inainte am fost
rătăciţi şi orbi, şi dintru învCţătura Iul Christos şi a
sfinţilor Apostoli ne am luminat şi am cunoscut pre
Dumncijcii, să nu ne întunecăm sufletele n0stre Iar
cu păcate, ca să nu fim munciţi şi bătuţi în veci pen­
tru nemulţămirea nâstră; că acestea t0te pentru noi
a făcut, şi n0uC ne-a slujit, bunul şi milostivul Dom­
nul nostru lisus Christos.
Fântâna aceea a Siloamulul, sfintul Botez a în­
chipuit. \'rend Christos să arate, că fieşte-cine de se
va spăla întru apa Botezului, se va lumina sufleteşte,
pentru aceea a trimis acolo şi pre orb să se spele.
in dilele Iul Ezechie împCrat, care a împSrăţit în
Ierusalim in 14 ani (precum scrie Isaia 1,2), a
trimis 0ste mare Senaherim împCratul Siriei, asu­
pra Ierusalimului, ca să-l la. Dacă a venit 6stea îm-.
prejurul cetăţel, a cercat pre unde merge apa în ce­
tate de b0u omenii, să bea şi el. Şi săpând au affat


\i

i Ca z a k i i la OUMIIOCl
Ji w

I fântâna ac<ista, duccndu-se apa pre url0c în cetate,


şi le-a părut bine. Dar I)umne(^c& a oprit apa şi nu
cureea. Şi atâta minune să făcea întru acea fântână,
că de vrea mer^e din 0stea sirianilor să Ia apă, nu
curgea; îar dacă se duceafi eT, Iarăşi cura apa şi mer­
gea în cetate.
La ac0stă fântână a mers ore-când şi Isaia Pro-
rocul să bea apă şi nu a aHat, Iar I )umnc(jeQ, pentru
ruga Iul, a trimis apă şi a beut. De atunci să chiamă
fântâna aceea Siloam, adecă Trimis.că a trimis 1)um-
neijefi apă şi a beut Prorocul.
Acistă fântână o cinsteafi jidovii şi o zidiseră cu
petră, frumos. Ιλ aoSstă tântână a trimis Domnul
C:hristos şi pre orbul acela de s’a spălat şi îndată a
> vc(iut.Dacârafive<iut0meniI,semira0.l'niI<iicea0,
că nu este acesta orbul acela ce nu vedea, ci este al-
■ tul asemenea lui. .Alţi! Iarăşi φceaύ, că este acesta, şi
f de multă minune întrebafi pre dînsul, cum a dobân- *
dit vederea, şi în cc chip s’a tămăduit. Iar el cu mul­
tă îndrăsnire grăia către dînşilşi le <^icca: Ce vC mi­
raţi, 0menilor? De νδ este voea să ştiţi, efi vC νοίΰ
^ spune. Γη om ce-L chiamă Iisus,a făcut tină,nu ştifi
cu cc; însă, cum am înţeles cu urechile, a sculpit jos
şi a făcut tină, şi cu acea tină a uns ochii mei, şi ml-a
să me duc să mfi spăl în fântâna Siloamulul, şi
cum m’am spălat, îndată am v6(#ut.
De acila lafi luat şi l’afi di:s la farisei. Fariseii, du­
pă legea lor, erafi aleşi dintre 0menl mal sfinţi şi mal
buni; pentru aceea l’afi dus la dînşii, ca să-l întrebe
şi să pricdpă, ca nişte înţelepţi şi cărturari. Pentru
aceea el întrebaQ pre dînsul, şi cum le spunea, el nu
credeau până cc au chemat şi pre părinţii lui de I-aO
, întrebat şi predinşii; Acesta este tilul vostru de care

& - ^ ·. ^
OMOUII. A ţK*lA DOPi PAftI

4iccţT că l’aţî născut orb? Acuma cum vede? Rfis-


puns-aii părinţii luî şi aii 4is:Ştim că acesta este iilul
nostru şi l’am născut orb; Tar în ce chip vede acum,
Π Ο Ϊ nu ştim; însuşi ştie, pre dinsul întrebaţi.
O necrcdinţă nebună ceaveaii fariseii! VedeaO or­
bul cu ochi mărturisind şi spuind adevCrat, si nu
crcdcaa! I’cntru aciistă necredinţă cjice Prorocul Isa-
ia (Γ);$. 1): „IWmne, cinc va crede mărturia n0stră,
saQ puterea Iul Dumne^eO cui se va arăta ?“ Şi în-
tr’ait loc Π ocărăşte pre dînşil şi <#ice: „Dete lor
Dumnezeii ochi să nu vadă şi urechi să nu audă**;
că nici pentru vederea orbului se adeverlafi, nici pre
părinţii lui credeaţi. Acela ce fusese orb, mărtunsla
pre Doftorul cel adevCrat.—pre Christos, Iar fari­
seii îl ocărati. Necărturaril II mărturislau Dumnezeu
adevCrat, Iar cărturarii sc lepădau de Dinsul. Orbii
vedeau lumina Dumncijeirel, Iar cela ce aveaţi ochi,
I orbiseră. inyidid. ^ , Λ *
MarerCutate e s t e j p j · la om, căci p e n t r u f iii·
ta t nici binele sCii nu ştie să-l cinsttiscă. Acela ce o
are, mănâncă şi r0de inima lui, şi nimCnuI binele nu
■ i,
Iubeşte. Pentru aceea să ne tcrim de pizmă, fraţilor,
să nu păţim ca jidovii acela ce pentru pizma lor afi
căcjut întru necredinţă şi nu aii crezut lui ('hristos. I
( )rbul cel ftră de ochi, care nici odini0ră nu vC<Ju-
se minunile ce făcea Christos, a crezut; Iar cel cu
ochi. ce vedeaft în t0te <}ilele minunile ce fScea Chri­
stos, nu credeaţi, ci dacă aă au4it pre orbul mărturi­
sind pre f ;hristos şi spuind cum la tămăduit, el s’ati
mâniat pre dînsul, Taii ocărit şi l'ati scos şi din sobo­
rul lor afară.
Dacă a auijit Domnul lisuscă l’a izgonit pre dîn­
sul afară, într’una de (jlile atiându-1 pre dînsul, l-a
--- ---------------
CAZAWIC U tMiLŢAMU

φβ: (Ircijut-aî tu în Filul Iul Dumneţ|efi? Iar el a rCs-


puns şi a (Jis: Cine este Accla, 00mne, ca să cred in­
tru Dînsui?Şi I-ai^is lui Iisus:Celacegrăeştc cu ti­
ne, Accla este. Iar el a (jiis: Cred, 1)0mne; şi s’a închi­
nat Lui. Deci se cade şi ηόα£, cu t0tă inima să cre­
dem întru Domnul nostru lisus ( ^hristos şi pentru
Dinsul să ră b d ^ ijă R ^ tile c e ne vin ηόυ£ dela alţi
0meni pentru ρ Μ ·τ c^aâ pre noi, ca să ne aHc ^
pre noi Dumne^efi Intru scârbele n6stre să ne mân-
gâe, şi impCrăţiu ceriului să ne dăruiască; pre carea
noi tuţl să o dobândim pentru Christos Domnul no­
stru, Căruia s c ^d e slava şi t0tă cinstea, în veci ve­
cilor. Amin.

ι,Π\Ημΐΐίπΐ(ΐ«Νΐιιΐ M M i i i i s rmiisîiii;
, ^ oţi 0menti aii obicelti u face cinste şi mărire,
^ c e lo r a ce-I izbăvise de vrăjmaşii lor şi se în-
11 3? torc cu biruire la casele sale. Aşa se cade şi
nouS să facem cinste şi mărire lui Christos Dom­
nului nostru. Carele ne-a i::băvit de vrăjmaşii noş­
tri şi cu biruinţă S’a întors la împCrăţia'Sa; pentru
care lucru, prâiinuim astăn^ cu cântări şi cu veselie
sufletescă.
Domnul nostru lisusCbristos, după muncile Sa­
le ce a răbdat pentru binele nostru şi pentru a n0s-
tră izbăvire, a înviat din morţi şi S’a sculat din j;r<i-
, cum S ’a arătat şi luinel cu semne minunate şi i
DOMNorjiI M o m to i i M » cu Knrros IB 7
îiîÎ
isprăvi ca acelea mari şi slăvite. C'u ce cutremur de
pămdnt, cu ce frică şi cu ce mărire şi putere a zdro­
bit Iadul, a biruit pre diavolul şi l’a prădat de sufle­
tele cele ce le înghiţise sub mâna şi sub robia sa.
I)omnul nostru, necum să remâe în gnSpă, ca şi
alţi morţi, cum le părea jidovilor, ci cu atâta putere
şi cu atâta mărire a înviat,cât şi peceţilelul Pilat au
că^ut, strcjaril de frică mare afi fugit şi învierea luî
OhristostuturorspuneaiSşi mărturislaii. Pânâintr’a-
tâta aduseră pre Pilat şi prc tot neamul jidovesc, cât
se temeaţi toţi şi sesfieii şi cu mare ruşine se ruşinară
şi învierea Sfinţiei Sale nu ati putut să o ascundă; ci
de atunci până acum sînt patru-cjecl de (Jile, adecă
de când a înviat C'.hristos până astă-<jll, când S’a înăl­
ţat dc pre păm6nt în cerifl, intru atâtea (jlile tot-dc-
una s’a adeverit şi s’a arătat lumel învierea Sfinţiel-
Sale.
Astă-cjl S’a suit I )omnul ( Ihristos de pre păment
în ceriti, şi cu Sine a dus patriarhii, prorocii şi toţi
drepţii acela, pre cari I-a scos din robia Iadului, şi
cu multă robime, adccă cu sufletele ce le scosese din
muncă, S’a întors la I’ărinteleSCti de unde eşisc. Pen­
tru aceea astă-<JI t0tă lumea se bucură şi se veseleşte
şi toţi pământenii mulţămim şi dăm laudă lui Dum-
ne4eQ, că împreună cu Sine ne-a dus la Dumnezeii
l^ărintele Sfiii, din munca Iadului ne-a scos şi din
mânia lui I)umnc(Jeii ne-a mântuit. Numai atâta n.
trebueşte: întru viaţă n0uă şi fără de păcate să um­
t blăm şi întru dinsa să petrecem; Iar întru viaţa cea
cu păcate, în carea am fost mal înainte, să nu ne în-
t0rcem.
Astă-φ Domnul ('hristos a stătut pre muntele
Kleonulul şi toţi sfinţii cu Dinsul: unii scoşi din Iad
---- ,Α*ΐ»9ϋ.·-----
r-AtAfffM la btlLŢASSA

—cum sînt Prorocii şi Patriarhii—, alţii dc pre pă­


mânt adunaţi—cum sînt Apostolii şi Ucenicii lui—,
cărora a vrut DumnecJeQ să le arate înălţarea Sa de
pre păment in cerlC. Li S’a arătat astă-φ şi cu din-
şil a eşit din Ierusalim şi S’a suit la muntele Eleonu-
lul.
Multe a vorovit cu dînşil de lucrurile cele cereşti
şi de împărăţia ceriului. In mijlocul altor vor0ve, a
OTăit şi acesta către dînşil: Uupă statul Părintelui
\le& celui din veci. M'am pogorit din ccriîi pre pă­
ment, din mărire intru smerenie şi am luat trupul
lui Adam cel păcătos, de l'am curăţit şi l’am sfinţit.
Măcar că am şi răbdat cu trupul .Meii, munci şi du­
reri, şi morte am gustat, ci aşa este scris dc proroci şi
aşa se cădea lui (Ihrist(>s s3 Se chinuiască şi să învie
din morţi a treia φ. Pentru aceea am izbăvit pre .\-
dam şi tot neamul lui din durerea morţel celei de
veci şi l’am dus către viaţa cea netrecută. După chi­
nurile Mele, a treia φ M'am sculat din moi^I şi am
arătat tuturor morţilor lumină de înviere, şi schim­
bare din putrejune intru viaţă neputredă şi din m0r-
te întru viaţă fără de m0rtc. Intru (Jiua morţel .Mele,
multe gropi am deschis (Matei 27.52) şi morţii din
veci am inviat. Voi sîntcţl mărturii acelora tuturor,
că înaintea ochilor voştri şi fără de aceste multe lu­
cruri minunate am făcut. Pentru aceea mărturisiţi
întru t0te limbile şi în t0te seminţiile, pocăinţa, ca
să se pocălască de faptele lor cele rele şi să se în-
t0rcă să cr0dă întru numele MeQ. volu priimi pre
dînşil şi νοίΰ Ierta t6te păcatele lor. Acela vor fi ό-
menil .Mei şi 1£ΰ le νοίύ Hlor Dumnezeu (lezechiil 36,
28). Acela vor fi Mie feciori şi fete, Iară Efi le volu fi
lor Părinte. Şi voi o prietenii .Mei şi Ucenicii Mei, de
--------- r ----------
DOMNULOl H o m u Π Μ » CHRWTOl IM»

νδ pare că nu veţi putea acestea să le tocmiţi şi să


întdrccţi lumea ώ cr0dă întru numele Me&. voi nu
cşireţl, ci şedeţi în cetatea Ierusalimului, până când
νδ veţi îmbrăca cu puterea ceadesus a Duhului i^ n t
(Luca 24,49). Εΰ voIO trimite spre voi făgăduinţa
Părintelui Nleii şi de acila veţi fi tari şi puternici
asupra diavolului şi slugilor lui. 'l'0ta puterea lor o
veţi călca şi mulţime de suflete, din puterea lor cea
întunecată, la lumină veţi sc0te.
Aceste cuvinte dacă a grăit către dtnşii Domnul
nostru lisus Christos, a scos pre dinşii afară din ce­
tatea Ierusalimului şi I-a dusfa V'itbania către mun­
tele l^leonulul (Luca 24, 8). Acolo le-a spus lor de
ducerea Sa, cum va să Se ducă dintru acostă lume
de jos ce este cu scârbe şi cu lacrimi, către lumea cca
de sus la frumseţea mărirel Sale,la îrap6răţia Sa cea
netrecută, in scaun dc-a drtipta Părintelui, unde a
fost întâlQ. Şi a ijis către dînşii: Iată Eii λίδ duc la
1‘ărintele MeO şi lal^ărintcle vostru, la Dumne(^eul
MeO şi la Dumnezeul vostru. Pentru aceea v6 bucu-
ratt cu Mine şi nu v6 scârbiţi pentru aceste cuvinte.
Iar atunci iraîi adunaţi cu Christos, în muntele
Kleonulul, mulţi credincioşi, până în cinci sute de
suflete, şi Prea-curata Maica Sfinţiei Sale. Şi daci a&
au<jit aceste cuvinte din rostui Sfinţiei Sale. atunci
torte s’au întristat şi de amară tinguire şi de umi­
linţă s’ail umplut. Unii plângeaţi şi lacrimi pre feţele
lor vărsafi; alţii cădeau la picl0rele Sfinţi el Sale şi cu
lacrimi le cuprindeaQ de le sδΓuta& şi cujale grălatt:
Pentru ce Te duci aşa degrab dela noi, dulcele nos­
tru Invδţatorî C:ul ne Iaşi pre noi spălmîntaţl şi să­
raci, milostivul nostru Părinte? Pentru ce ne pără­
seşti şi ne lepe(^l pre noi, oile Tale cele slabe, pre mij-
,— --- ------------
C A Z A im L A tR iL T A B lA

loc de lupT răpitori şi cumpliţT, ρτβ mijlocul ncaimt·
Μ jidoîesc, cel ce mărirea l a nu o a cunoscut, nicî
numelui Τδΰ vor să cridă?
Iar Domnul nostru lisus Clhristos mângâia pre
l'cenicil S£I cu aceste cuvinte, φο6ηιΙ: Părăsiţi dc
a plânce şi nu vC scârbireţi, că Κΰ nu MC νο!ΰ des­
părţi de voi, ci νοίΰ fi cu voi până la stîrşitul v0cu-
luŢ (Matei 2S, 20). Nu νδ volfl lăsa săraci,ci volfi tri­
mite v0u6 alt Mângăitor, Duhul Stînt, pre Acela ce
v’a făgăduit Părintele Μβΰ să vi-Ldea; că Părintele
v’a Iubit pre voi, cum şi voî aţi Iubit pre Mine. Mal
bine va fi v0uC să M i duc Efi, că de nu MC volfi du­
ce, Mângâitonil Duhul Sfint nu va veni v0u6. Iar
dacă m€ volfi duce, Kfi îl volfi trimite v0uC dela Pă­
rintele Mefi, Duhul cel Sfint adevCrat mângăitor, ( la-
reledelu Tatăl purcede (Ιόη 15,26). Dacă va veni
•\cela,va îndrepta pre voi spre totadevSruI şi va des­
coperi v0u£ taina venirel Mele pre pământ şi a în-
trupărcl Mele. Va invSţa pre voi t0tă înţelepciunea
ceriului, şi de cele ce vor fi înainte va spune v0uC.
Acela scârba v0stră o va schimba întru bucurie, şi
plângerea v^stră va mângâia.
Dacă a <jlis aceste cuvinte, S’a depărtat ^>uţinel de
la dinşi! şi ridicflndu-Şl mânileSale,I-a binecuvîntat
pre dinşii; Iar el căcjură de I s'afi închinat I .ui cu sme­
renie. Şi lată un nour luminat acil şi L’a cuprins pre
Dînsul şi L’a luat dintre ochii lor. Şi ducendu-SeSfin-
ţia Sa la cerifi, ceriurile s’aii veselit de venirea Făci-
torulul s60 şi porţile saleşl-afi deschis, fletele înge­
rilor, dc multă spaimă şi de bucurie fiind cuprinse,
cşlafi înaintea Domnului s6fi şi, ca Celula ce este Im-
pSrat ceriului şi pămcntulul, aO căcjut de I s’afi în­
chinat. Heruvimii şi Serafimii cu cântări şi cu gla-
î.
DOMNULUI NOSTRU UHB CMUSTOS iKi
r suri îngereşti îl petreceafl, suindu-Sc de pre pămcnt
în ceriu. \ )uhulSfint a eşit întru intimpinarea Luî cu
___ i:_ __l^8v*înff«lA
veselie pentru biruirea Sfinţiei Sale. Părintele Ce­
resc a luat pre Filul Sfifi pre braţele Sale, unde a fost
şi maljnainle.------- — ................ ..................
Apostolii afi rfimas jos şi cu mare jale căutafi spre
ceria, se băteau în pept şi lacrimi pre feţele sale
vărsau. Atunci afi cunoscut câ Acela este (Jela ce a
ftcut ceriul şi pământul şi a nemernicit cu dinşil pre
pămunt ca un necunoscut. Mal vîrtos atunci s'aQ um­
plut de jale şi de mâhnire, dacă şi-ai adus aminte că
de multe oris'aii îndoit şi η’βύ crecjut Lui cu t0tă ini­
ma, si de multe ort şi cu cuvîntul I-aO stătut împroti-.
vă. Pentru aceea f0rte se umpluse de scârbă şi de
jale inima şi sufletul lor. In cc chip când ar ti un îm-
pCrat mare să-şl lepede stema şi podoba cea Împ2-
rătiscă şi să se ducă in casa unei slugi din ale sale,
să petrecă în casa Iul câte-va <Jile şi să nu-l cun6scă
nimenea şi să rabde t0te scârbele şi cuvintele cele cu
mânie ale slugel sule, şi daca se va duce impCratul a-
cela din casa slugel sale, să ştie de aciîa sluga aceea
că a fost împCratul în casa Iul, cum să nu-l cuprindă
scârbă şi mâhnire pre unul ca acela.căci nu a ştiut că
a fost împSratul şi d«»mnul lui, ci I-a stătut de naulte
ori împrotivă şi l’a scârbit pre dînsul; aşa întru
accl chip şi Apostolii, până a fost cu dînşil ( ihristos
pre lume, nu-L cunoştcafi că este Dumnedeu şi im­
perat, ci de multe ori măcar că slujiatt Lui, însă se şi
gâlceveati şi de multe ori îl supăraţi, precum Petru,
feciorii Iul Zevedel, şi alţii (Matei, 20, 20). Domnul
C'.hristos t0te le răbda şi nepriceperea lor nu o po-
y uienea, ci-Imângâea pre dinşil CUfăgăduirea Duhu-
4 lul'Sfînt, şi binecuvîntarea .Sa le dete lor, ducendu- f l
îa XRj*-
X Î ' ' _ l f l 2 ____________________ c iu m i LA I k A l t a i u * ____________________________

'% Seînccrifi.IarăeIdacaL’afiv6(iutprcDînsulducen- t
' dn-Sc in cerifi,atunci L’afi cunoscut prc Dînsul.că es­
te Acela Carele S’a pogorît din cerifi prc pămcnt; a-
tunclmal virtossuspinafi şi plângeai) deducerea I.ui.
Dumnetjleîi vC(jl6nd scârba şi mâhnirea tor, a tri­
mis lor ingeril S€î, pre Mihail şi pre ('.avriil,ca să-î
mângâe pre dînşiî din scârba lor. Şi adecă stând îna­
intea lor doi bărbaţi cu veşminte albe (precum scrie
la Fapte 1, 10, 11), a ţjis lor: Bărbaţi ( ialileenl, ce
staţi de căutaţi spre cerlii? Acest lisus ce s’a înăl­
ţat dela voi în cerifi, într'acest chip va veni Iarăşi
de va judeca lumea întru mili0ne de sfinţi îngeri.
Atunci, dacă şl-aii ridicat ochii sfii Apostolii de ati
căutat spre îngeri, afi uitat scârba, mirându-se dc
frumseţea feţelor lor şi de portul veşmintelor ce erafi
pre dînsil, şi s’aii închinat lor; Iar acela afi fost ne-
vS(jluţI a’inaintea lor.
Apostolii s’afi întors, din muntele ce se chiema
Kleonul, cu bucurie multă de petreceafi pururea în
Biserică, cu post şi rugâ marc (precum Iarăşi scrie
în Fapte 1,14)şi aşteptafi fericita făgăduinţăşi veni­
rea Duhului Sfint.
Acest praznic prăznuim astă-φ, creştini. Pentru
aceea νδ veseliţi cel mari şi cel mici, bărbaţii şi fe­
meile. Să proslăvim acdstă mare şi minunată minu­
ne. Să lăudăm taina acesta nepricepută. Să price­
pem ce este înţelepciunea Iul Dumnc^efi: cum Dum-
nc(jefi. Cela ce este mal nainte de veci. a venit dc
S’a întrupat pentru noi din Stînta l·'ecIόra Maria, a
însetat, a flămân(jiit, samarindn a tost cuvîntat, în­
drăcit a fost grtit, a fugit d’inaintea vrăşmaşilor;
tost-a batjocurii ca un mincinos; fost-a ocărit ca
r,
un amăgitor; fost-a bătut cu palma preste obraz
\
i
i —. ' « ‘Ii'
i* ·-
nOMNVt.Ul NOSTRU llsn» rnRWTO« le»

un rob; pedepsit u fost ca un străin; bâtut a fost ca


un vinovat; scuipit a fost ca un lepădat; răstignit a
fost între doi tâlhari ca un tăcitor de rSfl; îngropat
a fost ca un mort. Şi acestea t0te le-a răbdat ca un
( )m deplin ce era. Şi pentru cc? Pentru mântuirea
n0stră, pentru a n6stră izbăvire, pentru ca să mân­
tuiască neamul omenesc din amarul şi întunecatul
Iad. Pentru aceea astă-<jllS’a înălţat de prepămintîn
cerlfi ca un biruitor şi mulţime a dus cu Sine Părin­
telui SCfi, adecă sufletele acele cc a scos din temni­
ţele Iadului.
Acestea t0te să le socotim şi să le ţinem minte,
ca să nu'L amărim şi noi cu lucruri rele. Ajunge că a
tost ocărit de vrăjmaşii SSl, de jidovi; incal noi cel
cc ne chlemăm robi şi slugi Lui. să nu-L ocărim cu
faptele n0sfre cele rele. Destul că a fost batjocurit
dejidovi, călcătorii cel de Lege; încal noi creştinii să
nu-L batjocurim cu rCutăţile n0stre. Căci de vom
batjocuri creştinul ce este intr'o credinţă cu noi, de
vom ocări săracul, când vom apăsa sirmanul, când
vom necăji bolnavul, însuşi pre Clhristos vom ocări
şi-L vom întrista; căci C'.hristos aşa (Jice: Cine ce
bine sa& ce rC& va face unul om de aceşti mal mici,
mie face, că acela sînt fraţii mei (Matei 25.4<)). Pen­
tru aceea ori ce rfiO tăcem creştinului, Iul Christos
facem.
Ce folos este, fraţii mei, de vom cinsti pre cel bo­
gaţi, Iar pre cel săraci îl vom necăji şi-l vom mâhni?
Spuneţi-ml, carii ne asupresc pre noi: săracii, afi bo­
i gaţi? Clarii ne trag Ia judecată, carii ne apasă, carii
ne necăjesc; săracii. aO bogaţii? Pururea de cel bo­
gaţi sîntem asupriţi mal mult (iacov Apostol 2, β).
Pentru aceea pre cel sîrmani, pre cel săraci, pre cel
^\Per
ΓΑΖΑΜΒ LA tMIMIKinA

ncputemici, sc cade mal mult a-1 socoti; acelora să


a jutam întru ncvoca lor; în tr0ba ucclora să slujim;
prc acela sa-1 dăruim; pre aceTa să-I împrumutăm,
pentru ca să se cinstâscă şi să sc prcamăriiscâ Dum-
nc<icO, pentru lucrurile n6strc; căci ( '.hristos însuşi
^ăcştc (Ion 1Γ). S): ,IVin acesta sc preamăreşte Pă­
rintele met), ca să faceţi lucruri bune şi să-ml fiţi mic
ucenicl“. I)ccl dar, să ne nevoim (piuaşi n0ptea. să-L
preamărim cu lucrurile n6strc, să-L cinstim cu lap­
tele n0strc ccle bune şi cu nevoinţa n0stră. pentru
ca să ne învrcdnic^scă impCrăţiel ccrluluI, binelui
de veci, că Aceluia se cade mărirea în vecii vecilor.
Amin.

I
LA D U U I K I C A
A ŞEATTEA DUPA PAŞTI
Pwlru Sfinţii 31$ ΡΐΗ*|ι ce s'aS itria )· ITAeu la Soborul ιΤιηΐω (nul 3?S).
linii, în vremea de demult, aveauobicelii în­
tru accst chip: ce om vrea face vitejie la rCs-
bolQ şi vrea birui vrăjmaşii, aceluia, cetatea
din care er.i, îl făcea chipul Iul, precum era el, pen­
tru cinste şi pentru laudă, şi de acila puneaii chipul
ucela in mijlocul cetăţel, ca să-l vadă alţi 0menl să
Îndemne spre vitejie. Pentru ac0sta se începuse
o intru dînşii şi închinăciunea idolilor, că pre încet ,,
pre încet se deprinseseră 0meni1 a le face cinste a- 1
------------------
i'V ____ _______________________ A y t m â D U ri PAţtt

cclor chipuri, şi Ic părea că sînt duninc(jcl şi se in-


chinuti lor. Deci, dacă aceia fiind 0mcnT păgâni şi
prc Dumnc<JeiÎ nu cunoştcafi, şi încă făceaţi cinste
omenilor cdor sîrguincioşT; cu cât mal mult ni se
cade n0u6, să cinstim prc sirguindoşil sfinteî Bise­
rici, carii nu numai pre vrăşmaşii noştri cel trupeşti,
ci şi pre diavolul, vrăşmaşul sufletelor n0stre, 1aii
biruit şi l’aii călcat.
Bîntru aceea întru acestă^ide astă-<|I şi noi cin­
stim sfinţii Bisericel n0stre, carii sau nevoit să ne
izbăviSscădin vicleşugul diavolului, şi carii sînt Sfin­
ţii Părinţi ce afi fost la Soborul d'intâlfi.
î l ce chip a fost şi pentru ce s’a fâcut acel Sobor,
spune istoria întru acest chip: In <}iieleluKConstan­
•i tin imperat, acela bunul şi creştinul, era un diacon în
Alexandria la patriarhie, înviţat f0rte şi filosof, a-
nume Arie. Acesta a început a grăi cuvinte de hulă
asupra lui l)umne(Jefi şi a (Jice, că Christos nu este
Dumne(jc{i adevCrat, ci este zidire şi făptura Iul Dum·
net^eâ; adecă nu este însuşi Dumne4e0 fâră de în­
ceput. ci este zidit şi făcut de Uumneijcfl şi are în­
ceput ca şi alte făpturi.
h Alexandria era atunci patriarh stintul Petru.
Dacă a vC^ut pre Arie că este eretic şi huleşte pre
Dumnezeii, l’a lepădat din diaconie; căci a vCiJut în
vis pre ('.hristos stând pre prestol, ca un prunc mic,
îmbrăcat cu un veşmînt rupt, şi L’a întrebat patriar­
hul Petru, şi I-a (Jis; l)0mne, cinc Ţl-a rupt veşmîn-
tul? Şi rCspun^end a (jis: Ariecelacei^ice că nu sînt
Dumne^efi adevCrat, acela Mi l'a rupt. Pentru aceea
f a fost lepădat din diaconie.
După m0rtea sHntuluI Petru, a stătut patriarh în
' Alexandria altul anume .\hila, care a întors pre A- ^

---
IRA atxAWM tA MmimcA

rie către credinţă, l’a hirotonit protopop Alexan­


driei şi l’a pus şi dasv'ăl să fiela şcrtlă în Alexandria.
Până a fost viii patriarhul Ahila, Arie încă s’a arătat
creştin drept.
După m0rtea lui, Iar a început a huli ca şi întâlO,
încă şi mal rCfl, atâta cât a înşelat cu cuvîntul s6u
pre mulţi episcopişi mitropoliţi. .Atâta împerechere
şi amestecătură s’a făcut întru Iiisericalul Clhristos,
cât şi împSratul Constantin aucjiind de acesta, a tri­
mis carte la patriarhul Alexandru, cu rugăciune să
se nevolască ca să înt0rcăpre .4rieşi să-l priimdscă
Iarăşi în cinstea în carca a fost. Dar Arie nu vrea
nici într'un chip să se înt0rcă către credinţă, ci de
ce vedea că-1 r6gă, de aceea se mal sălbătăcla.
Acesta auţjind împSratul Constantin, ca un om
blând CC era, nu s’a mâniat pre Arie să-l p<irdă. ci a
i scris să se stringă toţi patriarhii, mitropoliţii, epi-
} scopil şi călugării d’inainte-I, în cetatea Nikeea, să
stea de faţă cu Arie, să vadă cine este vinovatul.
Deci s’afi adunat toţi în Nikeea, trei sute şi opt-
spre-<jece Părinţi. Iar împăratul dacă a auφt căs au
adunat în Nikeea.le-atrimisbucateşibeuturlîmpS-
răteştl şi daruri. Krati acolo adunaţi şi ajutătorii Iul
Arie cu dînsul, şi împCratul le-a dat şi lor loc de o-
sebl să şadă să se întrebe. Sfinţii Părinţi aii şei;|ut de
o parte o sută şi cincl-ijecl şi ηόυδ, de altă parte Ia­
răşi o sută şi cincl-(jecl şi nduC. Atunci s’a sculat şi
împăratul însuşi, s’a dusînSobor şi a şec^ut în mij­
locul lor. Sfinţii Părinţi s’afi sculat toţi înaintea îm-
pSratulul de i s’aO închinat şi I-aO mulţămit.
Mal marii acelui Sobor craii: Mitrofan patriar­
hul din Ţarigrad, Alexandru patriarhul din .Alexan­
dria d impreună cu Marele Atanasie, Eustatie patri­
Λ ţto T » A PUPA p * y rt 167

arhul de Antiohia, Macarie patriarhul din Ierusa­


lim, Spiridon. Nicolae, i^afnuticşi alţt părinţi sfinţi
şi v e s t i ţ i , cariî mărturisiseră de Christos în (filele al­
tor împeraţl mal d inainte :Diocleţian, Maximianşi
Likinie. Şi unora le era câte o mână tădtă, altora na­
sul tăit, altora urechile, altora câte un ochiii sa>s,
pentru numele lui Christos.
ImpCratul a grăit către dînşil şi a (Jis: Sfînt So­
bor şi (Cinstiţi Părinţi, ascultaţi şi cuvîntul meQ, că
ştiţi toţi că eii am fost păgân şi pre Dumnezeii n’am
cunoscut; Iar dacă am cunoscut credinţa creştinis-
că şi am cre(^ut Iul Dumneijeu, cu ajutorul Iul t.hri-
stos am biruit vrăşmaşii mei toţi. Oiavolul, care nu
Iubeşte binele nimCnuI, ve<icnd câtă bucurie am eQ
pentru creştinătate, a îndemnat pre vrăşmaşii lui
Christos să facă împerechere întru credincioşii Hi-
>/
sericel Iul Christos. Pentru aceea vC rog pre sfinţiele
v0stre să nevoiţi cu puterea Iul Christos. să biruiţi
cuvîntul lui .Arie, ca să fie pace întru crcdincloşil Iul
Christos. însă nu cu vrajM, nici cu sfadă să fie în­
trebarea v0stră, ci cu puterea Iul Dumnei^eO şi cu
cu\inte smerite; căci nu vC întrebaţi pentru niscar
lucruri lumeşti, ca să νδ sfădiţi şi să vC priciţi, ci
pentru ca să audă toţi. Sculaţi-vC dar şi faceţi rugă­
ciune toţi arhiereii, ca să umbreze darul Duhului
Sfînt pre noi, să lumineze şi pre mine şi pre sfinţiile
v0stre;—pre mine ca să aud şi să înţeleg cuvîntul
vostru. Iar pre sfinţiile v6stre ca să puteţi vorbi cu
Arie.
S ’au sculat toţi părinţii şi însuşi împCratul şi cu
lacrimi s’au rugat Iul Dumnezeii. Iar Dumne^ed,
i pentru ca să facă minune, a cutremurat tot locul un-
------- ---- -— ......... ...... -■

#
A ip e CAZunu ra dumuchu

de şcdcaii el—cum βυφιη că a fost şi în vremea ace-


ca când S'a pogorît Duhul Sfint pre Apostoli.
-^tuncea aO luat indrăznire Sfinţii Părinţi şi aQ in-
ccput a se întreba cu Arie. l nc ori rfispundea Kus-
tatie patriarhul de Antiohia, alte ori ( )sie episcopul
de ( :»)rdova, alte ori alţi Părinţi cărturari şi învCţaţl.
Iar Arie, întâia rCspundca singur, Iar mal apoi el a
slăbit şi a pus pre un filosof elin să rCspundă. Filo­
soful, ca un învCţat ce era, a grăit şi întrebări grele,
atâta cât şi Sfinţii Părinţi s’ad îngreueat a răspunde.
Iar unul dintru sfinţi, anume Spiridon, v^cjlcnd că
cu cuvîntul nu se înt0rcc filosoful, a grăit cătrc dîn-
sul; O filosofc, ţ:re(il că Sfinta Treime este un Dum-
nciieu in trei feţe? K5spuns-a filosoful şi a ^is: Xu
cred, căci nu p0te săfic Dumneiieii intre! feţe. Şil-a
dissfintul: Κύ să ţi arăt in cc chip este Duninecjlcuin i
trei feţe. Aduccţi-ml o cărămidă. Şi dacă Π aduseră. J.
sfîntul o a luat şi a (^is către filosof: Caută de veijl a- î
devCrul, o filos0fe; şi îndată a strîns cărămida aceea
cu amând0uiS manile. Popul, cu care era arsă cărămi- |
da, a eşit in sus; apa ce era într'insa. a curs în jos; Iar ■
pămentul a rCmas în mână. Atuncea a (^is Iul: .Vcestă
cărămidă a& n’a fost din trei: din foc, din apă şi din I
păment şi a fost una? Aşa este şi Sfinta Treime: Ta­
tăl, I m I u I şi Duhul Sfint; aceste trei feţe, sint un Dum-
necjeu adevSrat. .Vcdstă minune dacă o a vC(Jut fi­
losoful, a crci^ut că es|c în trei feţe Dumne<jlcfi.
Dar inca tot nu vrea să fie creştin, cl Iarăşi grăia
şi se întreba pentru alte lucruri; de acila în multe
(Jile s’a făcut întrebare. Intr’una din <iile, întru acele
întrebări cc se întrebaii părinţii cu filosoful, a grăit
unul din arhierei şi a<iis;<)filo.s0fc, degrăleştlade- ^
virul,
V să se lărgdscă
------------ ----- gura ta să grăeştl şi altele mal i
. --------------- — — ------------ ------------
t ţtrm ovrk paşti '''β

multe; lar dc gră'cştl minclunT, să so astupe gura ta.


să ti mut. Şi numai cât a grăit stmtul aceste ciivm-
te, îndată a amuţit filosoful şi dc acila n’a putut să
mal grăiască nimic; numai ce a ccrut o hârtie şi a
scris aşa: Sfinţii Părinţi, rugaţi pre Dumncijca să sc
deschidă gura mea, să grăiesc şi să mfi întorc şi eu la
credinţă. Atunci s’aîi rugat arhiereii. Iul Dumnecjefl,
j şi a grăit filosoful Iarăşi. Îndată s’a botezat şi a tost
I creştin.
Arie dacă a vC(Jut că s’a întors filosoful, care era
' tăria Iul, n’a vrut să se mal plece să (Jică că a greşit
şi să se înt0rcă, ci a statut tot întru necrcdinţa sa.
' 1‘entru aceea sfinţii l’aii afurisit pre dinsul şi TaQ
blestemat, şi pre cela ce vor asculta de învCţăturiic
Iul. Şi aâTîCris semnul credinţei nostre, adecă -(Ircd
intru uoul Dumnc.cjeu...,'*·
y Α ΰ ftcut acolo, şi paschaliile, adecâ calendarul,
• cum vor ţinea creştinii ^ ‘rbătorile şi când vor face
Paştile. Ati scris şi sfînta pravilă, cum se cade n0uC
(irestinilor a vieţui.
Ascultaţi de acum şi sfirşitul Iul Arie cutţi a tost.
Dacă a murit bunul şi creştinul împCrat (lonstan-
tin, a stătut în scaunul lui, fiul sCiice mal mic, (Con­
stantin. Acesta fiind tînCr şi uşor de minte, a intrat la
dinsul cu cuvinte prietenii Iul .Arie, ^icend să prii-
m6scă Iarăşi pre Arie şi să nu-1 trimită în Alexan-
I dria, ci să-l pue să fie protopop la biserica cea marc
' în 'l'arigrad. şi dascăl in şcola cetăţel. Deci împCra-
tul a chlemat pre patriarhul l'arigradulul, pre A-
lexandru, şi l-a <jlis să priimdscă pre Arie întru a-
cest chip să-l facă să fie. Iar patriarhul a rCspuns şi
a (}is: Înălţate împCrate, măria ta dicl să priimesc
pre Arie, însă el este cu totul tot al diavolului. li-O

IL · -
-------
CAZANII LA DUMUTICA

nu pot să priimesc pre unul ca acesta, ce este bles­


temat de atâţia Sfinţi Părinţi, să slujesc liturghie cu
dinsul. Măcar de s’ar şi înt0rcc şi să fie Iertat, încă
nu pote omul lepădat să slujdscă liturghie de acila,
CI să cade să fie om de rind ca şi alţi (imenl. Şi a dis
împCratul: De nu-1 vel priimi, eO volfi stringe Sobor
ca ŞI tată-meii şi volu socoti de ac&ta, şi atunci il
yel priimi şi fără de voia ta. Iar patriarhul a r£spuns:
Alăur şi Sobor de vel stringe, o impCrate, am nă­
dejde întru I)umne<#cQ, că precum (#ic efi, că nu p0te
să fie în preoţie ca mal înainte, aşa vor 4icc şi arhi­
ereii Soborului aceluia. Iar de acum să şti, împără­
ţia ta, că efi nu volfi sluji liturghie cu dinsul; fă ce
şti, că eO nu νοίΰ călca Legea. Acestca a (jlis patri­
arhul şi a eşit afară. Iar impCratuI fiind îndemnat şi ,
^ rugat de prietenii lui Arie, cari erau în curtea lui, V
ş aşcrisrespunsaşaiFieştc-cearhi'erefice vavreasă 5
} priimdscă pre Arie, acela să şadiîn scaunul sSfi, Iar S
' carele nu-1 va priimi, acela să Iasă afară din scaun.
.Atuncea dacă a v£<jut Alexandru patriarhul că e-
ste în nevoe ca aceea, a pus nădqjdea sa în Dum-
ne<#efi, şi în (jiua aceea ce vrea Ariesă slujdscă litur­
ghie cu patriarhul Alexandru şi cu alţi arhierei, în­
tru acea nâpte s’a dus patriarhul şi a intrat în Alta­
rul Bisericel, şi cu lacrimi se ruga lui Dumncijefi in­
tra acest chip; De este bun Arie şi vrednic de litur-
a ie , 8ă-l îngădulască, Iară de nu, să-l pirdă de pre
faţa pămcntulul. să nu mal strice creştinii. Deci pa­
triarhul aşa s’a rugat lui DumnciJefi; Iar Arie şi
cu al sil, dacă a sosit clasul liturghii, a purces la
Patriarhie să slujdscă liturghie. Şi mergend, a in­
trat într una din eşitorile cetăţel, pentru triba tru­
pului, şi îndată is'afi vărsat tote maţele dcafi eşit
k ţtrm dupA PAţTl 171

pre jos, şi aşa a murit in mânia lut Dumne(#eii. Ar­


hiereii neştiind nimica, l’aii aşteptat multă vreme.
. ^ _ -S i Λ . · __ Î-. 1ttt
Dacâ afi v6ţ|ut că zăboveşte, aii trimis la gazda lui
să-l caute. Deci întrebând din 0menl, aii d0ră 1aii
vCdut unde-va, şispuind undea intrat, s’afl dusşi
l’aii aflat pre dînsul întru acest chip mort. De aciîa
ştiind şi prin<i6nd de veste toţi creştinii, s’aii ve­
selit; Iar ereticii s’aii ruşinat. Şi aşa s’a isbăvit Bi­
serica lui Dumnezeii de eresurile Iul Arie.
Pentru acest lucru, creştini binecuvîntaţl, prăz-
nuim noi astă-cjl Soborul Sfinţilor Părinţi, căci şi a-
ceştla ca Apostolii afi învăţat lumea a crede drept,
şi aii mărturisit pre C'-hristos, Dumnezeii adevCrat.
l’cntru aceea şi noi în toţi anii prăznuim pomenirea
lor, pentru ca să ne aducem aminte cum necredin-
t ' dosul Arie a fost osîndit pentru hula Iul, Iar Sfinţii
% Părinţi, cum s’afi nevoit pentru credinţă şi Dumne-
^ deti l-a cinstit pre dînşil, şi astă-^l 0menîl îl laudă.
, Pentru accca şi noi să ţinem tare credinţa ce ne-ati
1 dat n0u6 Sfinţii Părinţi, şi să ne sîrguim a faw (Jisa
' lor; căci câte aQ 4is el şi aii scris, t6te sînt din Du­
hul Sflnt. Să nu 4«cem că sint acestea cuvinte ome-
I neşti, ci să socotim mal. înainte ce Sfinţi sînt acela,
I cât numai pentru numele cine îl pomeneşte, încă a-
junge destul a se teme neşcine de dinşil, cum afi fosf
' sfintul Silvestru papa Rom.eÎ, stîntul Nicolap, Atha-
nasie Ale.\andr0nul, sfîntul Spiridon lăcCtorul de
' minuni şi alţii carii nu este cu putinţă a le spune nu-
■ mele tuturor, carii afi răbdat .scârbe şi nevoi în totă
* viaţa lor dela împiraţl necredincioşi şi dela eretici,
pentru ca să ne înveţe pre noi a crede drept întru
â Sfinta Treime ce este Însuşi Dumnc(#efi, ('^rula se ^
^ j^ c h in ă to tc oştileîngereşti, pămentenilşi t0tcadîn^^-

Δ
— —
C A U M II LA DOMIKICl

curile—Aceluia este mărirea, cinstea, ţinerea şi îm-


pCrăţia întru veci netrccuţl şi nestirşiţl. Amin.

LA S UUI KI CA

Cjnd S'a pogorlt Outiul SO«t pr« AfiestoU, la al Iradea dai din φ.
^ stă-dl pră/nuim,crcştinlbinecuvîntaţl,^i-
L(i^ua cea mărită şi cinstită, intru carea S’a
u^iyî^^pogorit din ccrIQ Duhul Sfint şi a venit prc
Apostoli la vederea tuturor. Intru acostă φ este praz­
nicul şi serbăt0rea nrtstrăaceca de cărei prorocii de
demult ati prorocit şi în multe chipuri o aO închipuit.
Toţi Impfiraţil, Patriarhii şi Apostolii, carii aii so­
cotit şi aii luat aminte de tocmdla acestei cjile, mal
înainte de ce s’a flcut şi s’a plinit întru accstă <#i de
astă-ijl, socotit-aO şi s’aQ mirat, miratu-s’aO şi nu
s’aii priceput cc a vrut Dumnc4efi să dăruiască şi să
dea celora ce Tubcsc pre Sfinţia Sa. Astă-<jll a plinit
şi a dat Dumnecjieii ce a făgăduit la înălţarea Sa, când
S’a înălţat de pre pămcnt în cerlfi, că va da Aposto­
lilor. Astă-<il le-a dat şi le-a dăruit, şi întru dînşil
s’a izbândit nrtuC tuturor. De care lucru ascultaţi
spunerea Sfintei Scripturi în ce chip arată noui şi
nc învaţă de acdstă snntă şi luminată <Ji de astă-φ.
I5upă înălţarea Domnului nostru iisus ( Ihristos,
Apostolii s’att întors în Ierusalim, din muntele lile-
jnulul.şi petrccc;iiiîn Biserică (^iua şi n0ptea.deslr
--- ---------
‘ Ιβ JTşCfcn
jaii lui Dumnccjlca cu post şi cu rugă, şi aşteptau fc-
ricita făgăduinţă CCle făgăduise Oomnul Christos.
Iar când a fost a ţjccea (^i după ce S’a înălţat Chri­
stos, la al treilea clas de (jli, atunceaavcnitpredînşil
Duhul Sfînt.cum scrie şi Luca Kvanghelistul la Fap­
tele Apostolilor(2,1 13), c^iccnd:(lânds'aii umplut
cincl-^ed de (^ile, eraii Apostolii adunaţi toţi d'im-
preună.Şi a tost de năprasnă un sunet din cerlâ, cum
ar ti un vcnt mare cu vifor,şi a umplut t0tă casa unde
eraii şCcjend. Şi li s’au arătat lor limbi împărţite ca o
văpae de foc şi s’afi pus de aQ şcijlut pre fîcşte-carele
dintr’inşil. Şi s’aQ umplut toţi de Duhul Sfint. şi aO
început a grăi intr’altc limbi, precum le da lor Duhul
Stînt să grăiască înţelepciunea lui Dumnecjiefi. Iar
dacă a fost acest sunet din cerţii şi acest glas, atunci
s'a adunat popor mult, şi s’au amestecat mulţimile
de se miraii şi se cludeaii, căci auc^eaii pre Apostoli
grăind in totc limbile; cine in ce limbă sc născuse,
intru aceea au(jeati grăind mărirea lui Dumneijieîi. Şi
grălaO unul către altul: ce p0te ri acdsta? Aceştia toţi
grăesc in limbă galilcenâscă, şi altă limbă el nu ştia,
dar noi acum îl au(jim pre tieşte-carele din el gră­
ind în limba n0stră, in ceeupeam născut. In Ierusa­
lim era atunci adunată mulţime mare din t0te lim­
bile câte sint pre subt cerlii, pentru praznicul ce a-
veaîi întru acea vreme Jidovii. lirati rarţî, Mezl, l>
lamiţl, Arabi, ligipteni, din Asia, din Livia, din Ro­
ma, din l'rigia, din (Irit, şi alţi strCinI din t0te latu­
rile. Toţi se miraii de înţelepciunea dumnc(jeâscă,
nici au(jită, nici grăită, ce grălaii Apostolii.
Unii din neamul jidovesc, a& vrut să o&ărască pre
Apostoli şi aii (}is că sînt plinT de vin şi sînt beţi. A-
tunel s’a sculat Petru din cell 1, şi u început a grăi
174 CAZAHIB LA DOMIHTCA

către dinşii cu glas marc (precum scrie la Fapte 2,


14— 36): O voi bărbaţT jidovi şi toţi cela ce locuiţi
preste t0tă lumea, socotiţi cuvintele mele, că noi nu
sintem beţi, cum vC pare v0u6; că Iată este la al tre­
ilea das de <ji, şi nici odinibră nu ne-aţi vCiJut beţi
întru acdstă vreme. Ci acista este 4>sa lui loil Pro-
roc ce grăeşte (2, 28), (jlicend: Şi va fi în (Jilele de a-
pol, (Jice Dumnezeu, turna-voIQ din Duhul meii pre
tot omul; şi vor proroci feciorii voştri şi tetele v0s-
tre. Şi bCtrâni! voştri vor vedea visuri. Şi tinerii
voştri videnil vor vedea. Că şi pre slugile mele şi

E
re sluj nicile mele intru acele φΐβ volfi turna din
luhul meii şi vor proroci. Că pre Domnul Christos
cela ce voi l’aţl prins şi l’aţl pironit pre cruce şi l’aţl
omorit, pre acela Dumne4ea l’a înviat şi cu pute­
rea lui Dumne4cii s’a înălţat şi făgăduinţa Duhului
Stînt a luat dela Părintele şi a vSrsat acesta ce vedeţi
acum şi auriţi. Acest dar a trimis acum Dumne<jlefi
v0u5 şi feciorilor voştri şi tutun>r celor de departe
câţi se vor ruga Domnului Dumnezeului sCfl. Deci vC
mântuiţi de acest neam îndărătnic, v6 botezaţi întru
numele Domnului lisus Christos şi luaţi darul Du­
hului SHnt.
Iar el dacă au au^it, sau umilit cu inimile, aîi
cre4ut in numele lui Dumnezeii şi s’afi botezat a-
tuncl trei mii de suflete şi au luat to|( Duhul Sfint
(precum vedem că scrie la Fapte 2, 37—42).
i Acestei tocmeli Dumne<ieeştl şi a venirel Duhului
Sfint, prăznuim şi serbăm întru acostă φ de astă-^Ţ,
ca să pomenim şi să ne aducem aminte în veci de bi­
nele ce a fecut n6uC Dumnezeii; pentru-<ă chipul a-
cela al luî Dumnezeii—pre carele îl pusese şi-l ară-
_ tase Dumnezeu in zidirea Sa, adecă in om, şi IntflI&Q^
f f i ------- -----------------------
175
S'
întru Adam—fiind grozăvit şi spurcat de duhul cel
Γδΰ şi înşelător ce înşelase pre Adam, astă-(jlcu Du­
hul lui Dumnec^efi cel Stînt, a stătut acel chip cură­
ţit şi înfrumseţat intru noî întru toţi. Accl chip fiind
omorit de meşteşugul diavolului, de Duhul Snnts’a
înviat şi este viu şi înoit chipul lui Dumnezeii întru
noi, către mărirea cea de veci; care lucru nu este alt
nimic, ftră numai sufletul ce este în noi, prc carele
l’a suflat Dumnc(jieQ în om. Duhul Sfînt curăţeşte
pre om şi-l sfinţeşte; îl înoeşte şi-I dă în capul lui în­
ţelepciune, şi in limbă {^ralO, şi cuvînt, şi ştiinţă să
ştie de lucrurile ce vor h înainte, şi pricepere să pri-
c0pă de tainele cele neştiute, până ce aduce pre om
de-1 schimbă din viaţa lui cea păcăt0săşi-l tocmeşte
de-1 face pre chipul şi pre obrazul lui Dumne(jefi,
niră de pofte şi fără de nici un păcat—în ce chip a
fost Adam când l’a făcut Dumnecjieu întâlfi; şi acela
{ om este de acila biruitor morţel şi moştdn împCrăţi-
el ceriului. Duhul Sfînt aşijderca din 0menl simpli
alege şi face Apostoli, Proroci, învăţători. Păstori
turmei lui ( Ihristos. Pentru aceea .Apostolul Petru
ne dă ştire în Kpistolia sa cea d’intâlQ (2,9), (jiccnd:
„Să ştim că pentru darul Duhului Sfintsîntem neam
ales, seminţie împCrăt^scă, preoţie sfîntă, 0menl câş­
tigaţi cu sângele lui Ohristos, ca să mărturisim prc
izbăvitorul nostru, carele ne-a chemat dintru întu-
nerec întru luminata a lui lumină“.
Până aicea aurirăţi folosul Duhului Sfînt cât fo­
loseşte în om. De aicea să aucjim Iarăşi, pentru care
lucru vine Duhul Sfint în om. Intâlii, vine pentru
sfintul Botez, căci puţini sînt să p0tă ţinea curat şi
cum se cade, fără de păcate, până la m0rte, sfintul
cum
Rotez. Pentru aceea Domnul f^hristos a lăsat învî-
i " --------- .-«xQiirri------------
CA2AKIt LA DUMimCA

ţătură în Sfînta Evanghelie (Matei 3, 1), şi intâlâ a


învCţat: părăsire şi pocăinţă de rSutăţI şi de păcatc;
că cine va să se înt0rcS cătrc Dumneqeâ, din păcate
caută să se int0rcă, de dînseie să se părăsdscă şi
pentru dînscle să-l pară rCâ. In lacrimi şi în Jale să
se pocălască. In i0me, în sete şi în rugă să petr<Scă,
ca Ninivitenil şi ca David proroc. I)c a luat cu ne­
dreptul cul-va, să-l înt0rcă şi să-l plătcscă ca Zahcl
(Luca 19, 8,9); să puc milostenie in pola săracului,
ca să r0gcacela pentru dinsul pre l>umnc(jlcO—cum
a învăţat Daniil proroc preNavohodonosor (I)aniil
4, 2Γ))—; să se r0ge cu mare plecare şi cu inimă
zdrobită, ca Vameşul.
Altă învCţătură a Domnului Christoseste accsta,
ca să credem aşa tare şi să ţinem cum ne arată ηόυδ
Sfînta Evanghelie de Domnul Ohristos, că este al
nostru Izbăvitor, al nostru Uescumpărător, al nos­
tru Îndreptător, şi cine va crede în Filul Iul Dum-
ne(;|eâ, va avea viaţa de veci.
Oătre ac0stă credinţă, învaţă I)umnc(;|eii să avem
lucruri bune, adecă viaţă tără de prihană, blândeţe,
plecarc, răbdare, curăţie, dreptate, milostenie, pri-
inţă fieşte-cărula creştin, fome, sete pentru Dumne-
(jieii; rugăciune, pază la biserică, sfînta cuminecă­
tură şi sfînta anaforă; ncvoinţă fără de lene de că­
utarea împCrăţiel ceriului; nepărăsită dorirea bine­
lui de veci. InvCţătura Iul Dumnccjicâ să păzim. în
frica Lui să locuim, viaţă n0uă şi binecuvintată să vi­
eţuim întru t0te bunătăţile câte sînt date n0u£ dela
l3umnc(jeii, şi intru dînscle, ca nişte Iii ascultători.
ι Domnului să umblăm. Ou dînseie credinţa n0s-
tră să o tnfrumscţăm; pentru care lucru, să ne che-
rt măm slugi Acelui Dumnec^efi, şi ve<jl6nd şi alţii mulţi
rj

--------
i
Bt»Aunx>R

isprăvile n0stre cclc bune, vor lăuda pre Dumnec^câ


Părintele Cela Ce este în ceriu.
Acela este suflet Iubit, al acelui binccuvîntat cre­
ştin, care va avea aceste bunătăţi şi intru dinselc va
vieţui. Să se r0ge luT l)umne^e& numai, să-I înmul-
ţ«Îscă şi să-I adauge dragostea către Sfinţia Sa şi că­
tre de aprdpele sCii, şi ca să-l intărdscă întru bună­
tăţi, să nu fie impedecat din viaţa cea dumne(jlecscă,
de viclenii diavoli. Deacilasă mulţămdscă lui Dum-
nc(jefi, că Acela este cetaş făgăduelel ce a făgăduit
Domnul Christus in Sfinta Evang^helie. (ţicend (Ιόη
14,23): „Părintele meîi îl va Iubi, şi la dînsul vom
veni, şi locaş intru dînsul vom face-. Minunată ve­
nire şi vestită locuire a acestui Uomn, in locaşul ini-
mel acelui om pre care îl Iubeşte Dumne^eâ. Marc
dar al Iul Dumne^eâ este, când petrece Sfinţia Sa in
om. Acelui om, rCutatea nu-I p0te strica nimica;nici
un lucru nu-1 p6tc scârbi, căci are ajutor pre Dom­
nul Acela ce stăpâneşte presto t0te făpturile, şiŞI-a
Iubit întru dînsul locaş şi petrecere. De acdsta gră-
eşte Pavel Apostol la Epistolia sa cea către Romani
(S, 31) (^ic^d: De este Dumnc(jeticu noi, cine să fie
mal mare preste noi? A t0te lucrurile sîntcm biru­
itori pentru Dumne^eâ cela ce ne Iubeşte pre noi.
Deci pre care om Iubeşte Dumnezeii, şi iubeşte şi
el pre Dumnedeii, pre acela şi cercetdză; la acela,
nevCdut vine de mângâe sufletul lui şi inima lui ve­
seleşte; darul intru dînsul ii înmulţeşte, dragostea
către Sfinţia Sa îl adauge; îl dă înţelepciune şi-l îm­
bogăţeşte cu spor dumne4eesc; ii dă binecuvintarc
intru t0te isprăvile lui şi întru t0te lucrurile. Pace
şi linişte şi tot binele vine omului aceluia preac^stă I
(Λ lume; Iar in vicul ce va fi, cu cinste şi cu măriree îl A

--------------
17H CAZANI* u numiiicA

va încununa, intru viaţa cea cu bucurie, întru împă­


răţia cca netrccută şi neschimbată, unde nu sînt
b0le, nici durere, nici scârbă, nîcl lipsă, nici o grijă
de nimic, numai veselie neîncetată şi netrccută.
Dar precum este ferice de creştinul acela, care
pentru darul Duhului Sfînt are pre l)umnc4<^u intru
sine, aşa este bccisnic şi val de creştinul cela ce
pentru păcat s’a despărţit Dumnec|eîi de dinsul. Du­
hul Sfînt întru dînsul nu locueşte. Acela este sec ca
un lemn uscat, gata de ardere în focul nestins. însuşi
( ’.hristos spune de acista, cu aceste cuvinte <#icend
(Ιόη 15,1, 2,3): ήΕΰ sînt rădăcina, Iar voi sînteţi
odraslele; deci iie-carc odraslă ce nu face in mine
r0dă, tă0-o-va Părintelexel ceresc şi în foc o va a-
runca“. Pentru aceea,de nu al Duhul Sfint, pre Dum­
nezeu încă nu-Lal; şi de nu al pre Dumne<je& nimic
nu al, căci fără de Dînsul nimic nu eşti, şi nu al ni­
mic, fiind-că nici un bine nu poţi să fad. Dumnecjicu
este isvor vieţel de veci. Iar tu de nu al pre Dum-
nc(jc&, viaţa de veci nu al; numai ce’ţl caută a tlă-
mân<ji şi a înseta fSră de Dînsul în veci, şi de acil
fără de Dumnci^efi eşti ca o odraslă tătită dela t0tă
mila lui Dumne<^efi, şi uscată, şi focului de veci gă­
tită. Pentru aceea, cum şerifi învCţătoril Bisericel,
bunătatea a t0tă lumea, fără de Domnul Christos,
este sărăcie, neprisosinţă şi răutate netrccută.
ş i cine ne tace pre noi fără de Dumne<}efi‘iPăca-
tulTCumiJice prorocul Isaia (.'ii), 2 ),că păcatele v0s-
tre. despart între voi şi intre Dumne^eti; că păca­
tul sc0te afară Duhul lui Dumnezeu din suflet şi a-
duce duhul dracului. Deci, precum este sărac şi
I mişel
miş omul ftră de Dumneqeu, in cât şi sufletul
lui marc greutate caută să pătimdscă, aşa şi cela ce

W P r- --------------- ^
are prc I)umnc<Jeu. tot binele arc. Are viaţa de vecî,
are mângăerea DuhuluTSfînt, este odrasla rodit6re;
de folos este luT Uumne^eăşi iui-şT şi de apr0peluÎ
sC&.
Pentru aceea să ne nevoim, fraţilor, să avem pre
I)umnc(ieti 0spete în sufletele şi întru inimile n0stre.
Să-I gâtim cale plăcută şi Îubită, cu pocăinţa. Să go­
nim cu ispovedania, pre ospetele cel vechîfl, pre di­
avolul, pre care l’am chemat în noî cu păcatul. Să
chemăm cu f0me, cu sete, cu rugăciune, cu lacrimT
şi cu suspinurT, ca să vie humncijeu întru noî să ne
înodscă şi să ne curăţcscă de necurăţia păcatelor ce
a făcut în noT duhul cel rCii şi drăcesc, şi să ne dea
UuhulSfint ca să putem mtilţămi 'PatăluT şi l'iTuluI
şi Duhului Sfînt, şi să (jiicem:
SAntă Treime nedespărţită şi neschimbată, 'l'ic nc
închinam, pre Tine avem Duniiiecjieii şi Impi^rat, pre
Tine FăcCtor şi Ziditor mărturisim şi Te propove-
duim a t0tă lumea. Mulţămim milostivire! Tale, că
ne-aî Iubit, că ne-al miluit şi al plinit acestă taînă ce
este minunată şi preamărită şi îngerilor nepricepută.
Pentru aceea rugămu-'Pe şi ne cucerim: aicea să ne
învredniceşti să petrecem viaţă cu pace, fără de pă­
cate, fără de smintclă, ne împiedecaţi şi nebiruiţi de
vrăjmaşii trupeşti şi sutleteştl, Iar acolo să ne dă-
rueştl ca să Te cântăm şi să Te preamărim cu îngerii,
cu slînţil, cu câţi au făcut şt fac voea Ta; că Stinţia
Ta eşti lăudat şi preamărit, cinstit şi închinat dela
t0te făpturile, acum şi pururea şi întru netrecuţîşi
nesfirşiţi veci al tuturor vecilor. .Amin.

iL
r

Δ DOUA. lARAŞl LA DUMINICA RUSALIILOR

.tOECjl \ PDGOKlREi lll!|l|]LI]l SrlKT.


<P eiilru-ci vcilcm a cu m prin o·
|tlin<U. ca I n l r ’o g h ir ilo r ti l* r i-
tiin cl r lln · fn ţl (I C orinlenl
13. 12)..

[.cris’a Solomon în I^ildele luT 19). (jiccnd;


’„Trel lucruri sînt mie maî grele:caleavultu-
^ruluT în vScjduh, calca şcrpeluT pe piatră, ca­
lea corăbiei pe mare“.
Drept măritori creştini! I^esnc sînt aceste lucruri
pre cari le numeşte Solomon grele; pentru-că prin
calca corăbiei pre marc,se înţelege naşterea luK^hri-
stos din F’rea f lurata l'ecWră; prin calea şerpdul
pre piatră, se înţelege scularea Iul ( Ihristos din morţi;
prin calea vulturului în vCcjduh, se înţelege înălţa­
rea lui ('hristos.
Insă mal grea întrebare este la noi, de trei chi­
puri Dumne^eeştl; că nu putem a socoti acele trei
Ir chipuri Dumnc<jceştl:trel chipuri sînt în Dumnezeii,

şi este un I)umne(JeQ, nu trelDumneiJel. N’afi putut
a socoti acele trei chipuri I)umne<}eeştl, cel fără de
Dumnec^eC, că (jiceaU că nu este nici un chip Dumne-
(jeesc, şi nu este Dumne^eQ. Pentru aceea ţjlice Psal-
mistul (Psalmul 13, 1): ,I)is’a nebunul întru inima
sa: nu este Dumnec^efl". N’afi putut să socotiscă a-
cestetrel chipuri Dumne<jeeştl, închinătorii de idoli;
că (jliceafi că sînt multe chipuri Dumnet^eeştl şi sînt
-------------
CAXAinA A D6o A, 1.A DUMIHICA R in A I£ L O R ___________ L * ! _ *

mulţi dumncijel. Pentru aceea larăşT (Jice Psalmis-


tul: «Toţi dumnc(jleil limbilor, draci". X ’aii putut sS
socotdscă aceste trei chipuri I)umnc(jccştT, Saveli-
anii; că (jiccafi că numai un chip este în Dumnc(jeQ,
care se chtSmă Părintele, Filul şi Duhul Sfînt. I)ar
noi aşa credem, că este un Dumnc(je& în trei chipuri,
şi trei chipuri într'un Dumnc4efi. f?i acele trei chi­
puri, aii intre Sine osebire, adecă feluri: altul este
Părintele, altul este Filul, altul este Duhul Sfînt.
Dar cum putem cun0ştcTreimea cea I’rea Stintă,
pentru-că pre Dinsa nu o vedem? Putem cun0şte
prin mijl0ce vScjutc. făcute, care se chdmă oglinzile,
cimiliturile—precum <Jice Pavel Apostol: „Acum
vedem in μhicίtură ca prin oglindă, Iar atunci faţă
către faţă“.
Deci, făgăduesc a vC arăta dumneav0stră, mij-
loce tăcute, vS^ute, prin care putem să cun6ştem
intr'un Dumnezeii nevC<|ut. Treimea cea nevC^ută,
pre care O rog dc ajutor şi pre dumncvostră de as­
cultare.
Trei mijl0ce sînt făcute şi vCdute, prin care pu­
tem a cuni^te Treimea cea ncvCiJută. Întâiul mijloc
este tilosoficesc, al doilea teologhicesc, al treilea
prorocesc şi patriarhicesc.
Mijlocul iilosoHcesc, este făptură. I m I o s o Ii I, prin
făptură cunosc pre Treimea cea Prea Sfîntă—căci
aşa (jlice Pavel .\postol la Kpistolia cea către Romani
(1,2()): „ O cele nevC^ute ale Iul, dela zidirea lumel,
prin făpturi gândite, vC^ute sint“.
Filosofii cunosc Prea Sfinta Treime prin cuvîntul
fiinţă. .Acest cuvînt are întru sine trei adevSrurl: îm­
preunare. dreptate şi bunătate. Şi Dumnccjeâ are în­
tru Sine trei chipuri: Dumneejeii Părintele, Filul şi
Tf
ij-
182 CiZAMU A dAu I . LA DUMINICA

Duhul Sflnt. Şi precum acele trcî adevCrurl se chd-


mă fiinţa şi bunătate fiinţă, însă nu sînttreîfiinţe, ci
este o fiinţă; aşa trei chipuri Dumne(}eeşn se chemă
Oumneijeti: Tatăl este Dumne^cQ, Fiîul Dumnezeii
şi Duhul Sfînt Dumnc4c&; însă nu sînt trei Dumne­
aei, ci este un Dumnec^eQ.
Cunosc filosofii. Prea Sfînta Treime prin sufletul
omenesc, care are intru sine trei puteri: creşterea,
simţirea şi priceperea. Aşa şi în Dumne<ieii se află
trei chipuri: Tatăl, Filul şi Duhul Sfînt. Acele trei
puteri se osebesc între sine, şi se găsesc una fîră de
alta. Intre flori este putere cresc2t0re, pentru-(^ flo­
rile cresc şi nu este întru dtnsele putere simţit0re.
Intre hlare este putere cresc6t0re, pentru-că hla-
rele cresc şi aud, Iar putere înţeleg2t0re, întru dîn-
sele nu este. Dar în sufletul omenesc, t6te aceste trei
puteri se află; creşterea, au4irea şi priceperea, pen­
tru-că omul şi creşte, şi aude, şi înţelege; însă nu sînt
trei suflete în om, Ci un suflet este. .\şa şi chipurile
dumne(jeeştl se osibesc între Sine, cu adeverinţele
Sale cele chipeşe: adeverinţa Tatălui, este a na­
şte şi a slobozi; adeverinţa Filulul, este a se naşte;
adeverinţa Duhului Sfînt, este a fi purces sau pogo-
rit. Insă aceste trei chipuri nu sînt trei dumneqel,
ci un Dumneijefi este.
Cunosc filosofii Prea Sfînta Treime prin s0re, ca­
rele închipucşted0ue puteri ale sale, în doul nori a-
pătoşl, din vederea n0stră prea veder0să curată, Iar
din dosul sS&întunecat, şi atunci sc6tem, din vede­
re, trei sori: unul în ceriti, doi spre cel doi nouri apă-
toşl. .\şa Dumnezeii Tatăl întru Dumnezeirea Sa.
.AceilaşI Dumncdeirel Sale, d0u6 chipuri aii închipu­
it: pre Filul şi pre Duhul Sfînt—pre l'ilul născcnd,
r s -
BUtAUILOR

Iar pre Duhul Sfint 8ΐο6υφπ(1—; că chipuri sînt a-


scmSnatc aceluia ale cui sînt chipurile. Adecă cum
ar ϋ s0rele d0uS chipuri unul spre altul, celă-l-alt
spre alt nourapătos închipuite, sînt asemenea s0rc-
luT, că s0rele are lumină şi rotun^^lă, adecă c^rcăn.
Şi cele d0ui chipuri ale lui în doi nouri apătoşT închi­
puiţi, aâ rotunc^elă si lumină, pentru aceea Π numim
pre dînşii sori. Şi Iul Dumne<ieu Părintelui, douC
chipuri ale L ui: Filul şi Duhul Sfint, asemenea ÎI sînt
pentru Dumneijieirca; că ce e Părintele, aceeaşi unire
aQ întru Sine, Dumnezeire nedespărţită, Filul şi Du­
hul Stînt. Numai ac«3sta este împerechere între cel
trei sori şi trei chipuri dumneqjeeştl, că cel trei sori
au fire a multe feluri despărţită, nu una; numai un
s0re drept este cel în ceriu. Iară cel doi sori închi­
puiţi Sn doi nouri apătoşl, nu sînt drepţi, ci numai
se află că sînt sori. Iară cele trei chipuri Dumne^e-
eştl nu sînt de multe teluri nedespărţite, insă o fire
Dumne(je0scă ati, şi fieşte-care chip este Dumne-
(||eu adevărat: Părintele l)umne<jeâ adevCrat, Filul
DumneiJeQ adevCrat şi Duhul Sfint Dumnezeii ade-
vfiraL
Cunosc filosofii pre PreaSfintaTreime, prin cur-
r cubefijMre se arată pre nouri. Precum curcubeul are
întru sine trei şaruri: vînăt, verde şi roşu; aşa şi
DumneiJeÎi areîntru Sine trei chipuri: este în Dum-
ne<^efi Părintele, Filul şi Duhul Sfint. Precum cur­
cubeul are întru sine trei şaruri, însă nu sînt trei
curcubee, ci este un curcubeâ; aşa şi Dumne^eâ,
măcar că arc întru Sine trei chipuri. însă nu sînt trei
Dumne(#el, ci este un Dumnezeii. Numai acistă îm­
perechere este intre cele trei şaruri in curcubeâ şi
cu trei chipuri în I)umne(^eirc.—In curcubefi trei şa-
CAZAinil A D0UA. LA m iH in cA


nirl nu sint adevCratc, ci numai se vCd a fi şaruri;
1
că curcubeul este nour apătos, din vederea n0stră
prea vederos, Iar din dosul sCti întunecos; are în­
tru sine tocmdiă de multe feluri: pre alocurea este
des, pre alocurea rar, pre alocurea incă şi mal rar,
şi pentru acea tocmtilă împerechdtă, are intru sine
văps6lă de multe feluri—de trei chipuri—însă nu e
adevărată din lumina s0reluT. care umbre/.ă pre din-
sul. Iar cele trei chipuri în Dumne<jeire, sint chi­
puri adevCrate: Părintele chip adevCrat, Filul chip
lerirat şi Duhul SHnt chip adevSrat.
Cunosc filosotîl preSiinta Treime ţrin apă, când
dinlr'o fântână dtiui isv6re cur^ζ: ImI uI şi Duhul
Sfînt. Oum fântâna şi isvorul sint o apă şi o fire au,
aşa şi ccle trei chipuri Dumne^ecştl sint un Dumne-
(jeti, o adeverinţă au; că Părintele născend pre Im-
Iul,a dat l.ul aceeaşi unire şi nedespărţită Dumneze­
ire, care însuşi are; aşijdcrea şi pre Duhul Sfînt slo·
bo()indu-L.dă Lui aceeaşi Dumne(^eire care a dat şi
I mI uIuI şi care însuşi întru Sine are.
Cunosc filosofii pre Treimea Prea Sfinţită, prin
lemn, când dintr'o rădăcină cresc d0uS odrasle. Pă­
rintele este rădăcină ilin care aăcrcscut douC odras­
le: Filul şi Duhul Sfînt. Precum rădăcina şi odras­
lele sint un lemn, a& o fire, aşa şi cele trei chipuri
Dumnc(jeeştl, un Dumnezeii a o fire; pcntru-că nă-
scendu-se 1>Ίΐη1 şi Duhul Sfînt purcede, aceeaşi uni­
re lafi dela Tatăl, Dumnecjeire nedespărţită, carea
însuşi Părintele are întru Sine. Rădăcina este mal
întâlîi decât odraslele; şi în trei chipuri Dumne<ţe-
cştl, Tatăl este mal intâlâ decât Filul şi Duhul Sfint,

P
sntru-că I'ilul şi Duhul Sfint dela Părintele sint.
re I m I u I, Părintele, L'anăscutşiu slobo(jit pre Du-
■ o u u iL o a 186

hul Sfînt. Pre Filul L’a născut prin înţelegerea Sa.


Când Iu b ite Tatăl pre Sine însuşi, atunci se tace
chipul părintesc, al Părintelui cuvint mântuirel, care
chip, sa& care cuvint, se numeşte Filul lui Dum-
neqcQ. Iar pre Duhul Sfînt L’a slobozit Părintele
prin voeaSa.Clând însuşi pre Sine Iubeşte Părintele,
atunci se face dragoste părintέscâ, care se chemă
Uuhul Sfînt. Şi cu acele tocmelein multe chipuri se
împărtăşesc intre sine Filu! şi Duhul Sfint; că Fi­
lul se naşte prin înţelegerea Părintelui, Duhul Stint
Iese prin voea Părintelui, ( ’ând 4>cem într’un chip
că Părintele este mal intâiii decât l'ilul şi decât Du­
hul Sfînt, avem a şti că ace) intâiii nu este pentru
fire, sa& adeverinţă, p0te numai pentru rândulală,
saâ pentru un fel intru Dumnezeii, safi pentru un
cuget omenesc; Iar pentru fiinţă, pururea mal îna­
inte de veci d’impreună cu Dumne<|eîi Părintele a
fost Filul şi Duhul Sfint, şi n’a fost nici un clas care '
să fie fost Părintele f^ră de l'iiul şi fără de Duhul
Sfînt. Pururea mal înainte de veci Dumne<jeii Ta­
tăl ştia şi lubla însuşi pre Sine, pentru aceea tot-de-
una mal înainte de veci într'un loc aii fost I'ilul cu
Tatăl, pentru-că l''iTul atunci S’a născut, când Tatăl
pre Sine însuşi Iubeşte; şi de-apururea mal înainte
de veci într’un loc cu Părintele a fost Duhul Sfînt,
pentru-că Duhul Stint atunci purcede, când Tatăl
Iubeşte însuşi pre Sine.
^ Drept măritori creştini! Ştim acum mijlocul a fi­
losofilor făptură. Soseşte mijlocul teologilor, adecă
Scriptura.
Teologii prin Scriptură cunosc pre Prea Sfinta
^ Treime, ascultând pre Christos Clarele (#ice (Ιύη 5,
------------------
-------- -----------------
πΑ ΖΜ Ι* A ο Λο α . la dum in ica

.'i9): „Ispitiţi Scripturile că voî găndiţÎ să aveţi în­


tru dinselc viaţa de vecî“.
Când cetes: teologii acest cuvint care a scris
Apostolul Ιύη: „Trei sînt carii se mărturisesc în ce-
rlurl; Tatăl, l'ilul şi Duhul Stînt şi aceşti trei sînt
unul“; prin ac0staScriptură cunosc pre Sfinta Tre-
ime într’o I)umne<#eire,că acolo scrie: Aceşti trei
unul sînt“, pentru aceea că aceste trei chipuri sînt
un Dumnec^câ, nu sînt trei Dumneaei.
Cănd cetesc teologii cuvintele care a scris Pa-
vel Apostol 0« întâia carte către CorintenI, 8, 4, Γ>):
„Nu este nici un I)umnc(}eâ, decât numai unul; că
măcar că sint carii se chdmă dumneijel şi în ccrlfi
şi pre pămCnt. ca cum sînt Dumnec^el mulţi şi dom­
nitori mulţi, dar nuuC unul DumneţfeO Tatăl, dintru
carele sînt t6te, şi noi întru el, şi unul Domnul nos­
tru lisus ('hristos, pentru carele sînt t0te, şi noi pen­
tru el, şi unul Duhul Sfînt întru carele sînt t0te, şi
noi intru el“; prin ac0stă Scriptură cunosc Prea
Sfinta 'Preime într’un Dumnct^cO, că acolo a scris
Apostolul Pavel, că altul nimeni e Dumne(^efi nu­
mai unul.
Când φce un DumnecjleQ Tatăl, nu depărtdză
pre Filuldela aceeaşi Dumne<ieire. ( iând Iarăşi cjiicc
unul Domnul nostru lisus Christos, nu depărtdză
pre Părintele dela aceeaşi Domnie; că de ar depărta
pre Filul dela Dumnezeirea Părint0scă şi pre Tatăl
dela Domnia I'ilulul, ar li tost doi Dumneaei şi doi
stăpânitorl. Insă Apostolul Pavel nu slobcSde să fie
doi Dumnef^el şi doi Domni, când (Jicc un Dumne­
zeii, un Domn.
Ş i Duhului Sfint măcar că I-a scris aceste cuvin-■in- ,
• te: „Dumne^ecscul Domnul“, însă Duhul Sfînt este
H hlM '-------------------- ----------------------- u .
-C
'M
RDaAUlIXXt 187

I)umne(je& şi Domnul; că aici pomenind Apostolul


pre dumnetjeil cel mulţi păgâncşti. înşelători, împo­
triva acelor dumnc(^el mulţi, înşelători, pune pre
Dumnecţeii adevCrat Părintele, pre un Domn lisus
Clhristos şi d’impreună pre un Duh Sfint. Putem a
pricepe că Duhul Sfint este Dumnc(jeu şi Domn, şi
dintru aceste cuvinte apostoleştl: ^întru carele sint
t0te, şi noi întru dînsul". Aceste cuvinte: dintru I
care, prin care, întru care, insemn*Sză una şi nedes­
părţită lucrare a trei chipuri Dumnccjieeştl cu deadin-
sul fSpturel, pentru-că trei chipuri Dumnc^eeştl aii
o Dumnecjcirc şi o Domnie nedespărţită, pentru-că
aâ una şi nedespărţită lucrare.
Când cetesc teologii aceste cuvinte pre care le-a
scris Apostolul Pavel (la a d0ua carte către ('orin-

I tenl, 13,\'Λ): „Darul Domnului nostru lisus Christos


şi dragostea lui Dumne(jleQ şi Tatăl şi împreunarea
Sfintulul Duh, să fie cu voi cu toţI“;— prin acdstă
scris0re cunosc pre Stînta Treime întru o Dumne-
I
(Jeire. Intr’alte locuri, întâiii pune pre I’ărintele, du­
pă aceea pre Filul, mal pre urmă pre Duhul Sfint.
Aicea unde era a pune pre Tatăl, acolo a& pus pre
Filul, unde era a pune pre Filul, acolo afl pus pre
Duhul Sfint, dând ştire că trei chipuri Dumne^e-
eştl sint loruşl deopotrivă; o Dumne<jeire şi o pu­
tere afl.
Când cetesc teologii cuvintele ce a scris Psal-
mistul (Psalm 9): ,.Sc0lă mărirea mea, sculă
psaltire şi alăută; scula-mS-νοΙϋ diniin6ţă“; — prin
acostă scriptură cunosc pre Sfinta Treime. De acd-
sta a fost vorbă între l’rea Sfinta Treime: Dumne-
(Jefi Tatăl a (Jis către ('.hristos Ι'ΊΐυΙ sCii mort şi în
(jr0pă pus: „Sc0Ui mărirea mea**. Duhul Stînt a dis:
CAZARU A Οόϋλ LA DUUINICA

Sc0lă psaltire şi alăută ■.Iar ( Ihristos Fiîul lui Dum-


necjeii a rCspuns: „Scula-πιδ-νοϊϋ dimin0ţă“.
Când cctesc teologi! accste cuvinte pe care Ic-a
scris Isclisiastul (4,2): ..Funia împletită in treî (viţe),
nu se va rupe degrab“ ;—prin ac0stă scriptură cu­
nosc pre Sfînta Treime într’o I)umne(Jeire. Precum
funia măcar că este împletită in trei viţe, însă o funie
este, nu sînt trei; aşa şi în Dumne<ieii, măcar că se
află trei chipuri, însă un Dumnezeu este, nu sînt
treî Dumneaei
Când cetesc teologii şi aceste cuvinte ce se află
la prorocul Isaia (48,16): „Domnul m’a trimis şi
Duhul lul“;— prin acdstă scriptură cunosc pro Sfîn­
ta Treime, pentru-că acest cuvînt a grăit Christos
Filul lui Dumne(^e&, pre carcle L’a trimis în lume—
pentru mântuirea omen0scă—Tatăl şi Duhul Sfînt.
Măcar că Duhul trimite pre Filul, însă Filul de
la Duhul Sfînt nu se naşte. Şi Filul măcar că trimite
pre Duhul Sfînt—prccura însuşi a (^is către Uceni­
cii Sei (Ιύη 16, 7): „Mul lesne este v0u6 ca să merg
efi, că ae nu m6 νοίΰ duce efl, mângăitorul nu va
veni către voi; iar de mC voltiduce, voltt trimite pre
dînsul v0u6“—însă dela Filul, Duhul Stînt nu cse,
adecă nu purcede, că alt lucru este al trimitcrel, al­
tul al pogorirel. Trimitere este pre vremea aceea
către făptură, Iar pogorîre este mal înainte de vccl,
înainte de făptură. Pentru aceea Duhul Sfînt se nu­
meşte al Filulul, după cum (Jice Pavel Apostol: „De
nu arc cine-va Duhul Iul Christos, acela nu este al
lui, că Filul trimite pre Duhul SKnt în clasul cătrc
fâptură“. încă se grăeşte Duhul al I m I u I u I , pentru o
tire dumnccjedscă pre care o aii amândoi, nu pen-
ru aceea să albă Duhul Sfînt a purcedc dela Fii"'
---------- ------------- *—
HDSAIJILOR 189

Uând cctesc teologii şi accste cuvinte ce a (jiis


Christos către Apostoli: „Eti volfl ruga pre Părin­
tele şi pre alt mângâitor va trimite v0uC, ca să vi
se dea să fie cu voi in veci— Duhul cel adevCrat“;—
prin ac0stă scriptură cunosc Treimea cea Prea Sfîn-
tă. A (jis Clhristos: Efi volfl ruga pre Părintele, şi
pre alt mângâitor va da v0uS; n’a ^lis: Efl volfi da
v0uC (Ιόη 14, IG), pentru-că Duhul Sfînt ese dela
însuşi Părintele, Iară dela I'ilul nu esc; câ de ar fi
să (Ssă Duhul Sfint dela Tatăl şi dela Filul, am pu­
tea mărturisi lucrul care nu este bun: că în Dum-
ne<jeire s’ar afla d0uc începcturl, pentru-că începu­
tul ftlră de început—precum este Tatăl—şi începu­
tul dela începutul—precum este Filul—sînt d0u6
începuturi, λ ăcar că acele trei chipuri Dumnecjle-
eştl sînt începătură a tot felul de făptură, adecă cum
ar fi lumea, făcută de accste trei chipuri Dumne^e-
eştl, şi sînt începătură a totă lumea, pentru care se
scrie la I'acerc (1,1): „Din început a făcut Dumne-
(^eii ceriul şi pămentul";—Insă Părintele şi Filul nu
)ot fi începCtură a Duhului Sfînt, că este a face acel
ucrualfirel care se cuvine tuturor trei chipuri Dum-
nu(;|ceştl, şi drept aceea au un lucru firesc, şi pentru
alte adeverinţe fireşti a <^is ( Ihristos către Î)umne-
(jleii Părintele sSfl: „Ale mele sînt t0te ale tale, şi ale
tale ale mele“. N’a (jis (Jhristos aceste cuvinte pen­
tru aceea ca să fie avut dela Dînsul Duhul Stînt a pur­
cede ca dela Părintele; că a slobocji pre Duhul Sfint,
aceea este lucru de căpetcnie cu care Se osebeşte Pă­
rintele de Filul şi de Duhul Sfînt, pentru-că singur
i’ărintele este începutul Filulul şi Duhului Sfint. a u
este cu putinţă din lucru firesc a aduce lucru de că­
petenie, adecă Ι*Ίΐη1 cu Părintele afl făcut lumină,

-- --------------------------------------------------- ^
ΟλΖΛΙΠΛ Α οΑα» LA DOMINICA

pentru aceea Fiîul cu l ’ărintele slob6de pre Duhul


Sfînt. De este cu dreptate acesta, este cu dreptate
şi aceea, că Duhul Sfint cu I^ărintele aQ făcut lu­
mină, şi drept aceea Duhul Stînt cu Părintele naşte
pre l'ilul, safi pre Sine însuşi slob0de. Prin urmare
precum aicT, aşa şi acolo, din lucru firesc nu se a-
ducc lucru de căpetcnie, că lucru firesc este dcla
! Dumne(}c&, pentru voTa dumne^e^scă, şi dinafară
de Sfinta Treime este. Lucrul Iarăşi cel de căpete­
nie este in Dumnecjcii, pentru naşterea dumnccje-
0sca şi este inlăuntrul Shntel Treimi.
Când cctcsc teologii şi acestc cuvinte ce a grăit
Christos către Apostoli (Ιόη 15,1β): „Când va veni
mângăitorul pre carele volfi trimite efi v0uC dela
Părintele, pre Duhul cel adevSrat, carele dcla Tatăl
purccdc, acela va mărturisi de mine“;— prin acostă
scriptură cunosc Prea Sfinta Treime. A Chri­
stos; Pre care efi νοίΰ trimite v0u€ dcla Părintele;
n’a (Jis că va trimite dela Sine. A (Jis (Christos: Du­
hul adcvCrat carele de la Părintele purccdc; n’a (^is că
purcede şi dela Sine, pcntru-că Duhul Sfint numai
dela singur Părintele purcede şi are a Sa fiinţă. Iar
dela Filul nu Se trimite, si fiinţa Sa n’are dela Din-
sul. I*recum 4ice In Pildele lut Solomon (K 2Γ>) înţe­
lepciunea Dumne(jeέscă, (.'hristos, către Utimnc(ieii
Părintele sCâ; „Mal înainte de toţi munţii, m’a năs­
cut·* —măcar că n’a adaus singur Părintele acest cu-
vînt: mC naşte, însă noi credem că Filul dela însuşi
PărinteleS’a născut, nu S’a născut dela Duhul Sfînt—
aşijderea aceeaşi înţelepciune dumne(^c<iscă, Chri­
stos, când (}ice: ..Duh adevCrat care dela Tatăl pur-
ocde (Ιόη 15, 26), măcar că n’a adaus: dela singur,
insă avem a crede că Duhul Sfînt dela însuşi Părin-
/■'Xkr------------

r
tclc ese, îar dela l'iîul nu esc. Şi când a suflat Chri-
stos pre Apostoli şi a dis lor: „Primiţi Duh Stînt;
cărora veţi Ierta păcatele, se vor Ierta lor, şi cărora
veţi ţinea, se vor tinea“ (Ιόη 20,21), atunci n’a dat
( ihristos Apostolilor chip al Duhului Sfint, ci Ie-a dat
darul Duhului Sfint: putere a Ierta şi a ţineajpăca-
teie. Pentru aceea Duhul Sfint, al treilea chip Dum-
nedeesc, dela Fitul nu purcede.
Când cetesc teologii şi acest cuvînt ce l'a grăit
Apostolul Petru cătrejidovl, despreChristos(Fap­
te 2, :W): „Şi tăgăduinţa Duhului Sfint luând dela
Părintele a turnat-;- prin ac«Îstă scriptură cunosc

r
re Sfinta Treime. I)rept aceea Iar scrie Vărsă pre
)uhul Sfint dela Tatăl". Nu este scris: Christos de
ji la Sine a vărsat, pentru-că Duhul Stînt dela însuşi Pă-
β rinteie esc, nu ese dela Fiîul. Pentru aceea şi Pavel
P Apostol dice de Duninecjeii Părintele (Tit 3,5,6):
' „Ci după a Iul milă a mântuit pre noi cu bala fiinţei
şi cu inoirea Duhului Sfint, din carele a vărsat spre
noi cu bogăţie prin lisus Christos Mântuitorul nos­
tru·*.
Iar când grăia Christos către Apostoli de Duhul
Stînt: „Acela mC va proslăvi, că dintru al mefi va
lua“, aici însemna Christos, că Duhul Sfint dela a-
celaşl ese, - dela singur Tatăl, şi are a Sa fiinţă din­
tru carele El S’a născut şi are a Sa fiinţă. N’a însem­
nat Christos cu accst cuvînt, ca să fie eşit Duhul
Sfint dela Din.snl,fiind-căn'a(jis: Dela mine, ci a φβ:
dintru ale mele, adecă dela Părintele va lua. Prin
accst cuvînt a însemnat CIhristos, că Duhul Sfint
aceeaşi învăţătură însuşi avu să o dea 0meniIor,
‘ care a fost dând Cihristos; nu avea nimic să înveţe
O improtiva invCţăturel Iul ("hristos şi a voel. Şi A- i*
r î S i ’· ------------
------
8 '' 1!)2 CXZAKlk Λ DrtUA LA DUMINICA

postolul Pavel, singur chipul Părintelui înţelege, φ-


cend de eşirea Duhului Sfînt (la întâia carte către
Corintcnl 2,12): „Iar noi n’am luat duhul lume! a-
cesteea, ci Duhul cel dela Dumne<|efi“.
Iar de (Jice cine-va că Filul cu Părintele are o
Dumnecjlcirc, pentru-că aici chipul (iese se înţelege,
şi dela Filul ese Duhul Stînt, noi aşijderea (jicem.
că şi Duhul Sfînt are o Dumneiieirc cu Părintele,
p«entru-că şi chipul Duhului Sfînt aici se înţelege,
şi dela Sine însuşi ese Duhul Sfînt. Dar precum a-
c^sta, aşa şi aceea, este mărturie necuvi0să.
Când cetesc teologii, că în vremea botezului lui
('hristos, Duhul Sfînt S’a arătat în vă/duh în chip
de porumb, Iar Filul S’a arătat în apa Iordanului în
trup omenesc, Părintele S’a arătat în cerlti în glas ^
(jic6nd: „Acesta este Filul meii cel Iubit intru ca-
rele bine am vrut*·;— prin acostă scriptură cunosc
în Dumne(je& trei chipuri osebite, pentru-că pre .
multe locuri şi în multe chipuri s’a arătat. Dintru
aceste cuvinte putem a cun0şte. că Duhul Sfînt ese
dela însuşi Părintele, Iar dela Filul nu ese; numai
ce odihneşte spre Filul, pentru-că din ccrlfi S’a po- ;
gorit Duhul Sfînt dela Părintele spre Filul, când S’a
botezat Filul lui Dumnezeii în apa Iordanului, pre­
cum scrie Matei Evanghelistul (3,16), 4>cend: „Şi
botezăndu-se lisus, a eşit îndatdşl din apă, şi Iată i
s'a deschis lui cerlurile şi a vS(jut Duhul lui Dum-
netjeiî pogorîndu-se ca un'porumb şi viind spre el“. '
Putem şi dintru acdsta a cundşte, că Duhul Sfînt
fj- ese dela însuşi Părintele şi spre Filul odihneşte,
I că aşa scrie, că Părintele pune spre Filul prc Duhul
{ Sfînt şi dice către Filul (Isaia 42,1): „Iată pruncul ·
pre carele l’am ales. Iubitul meO pre care bine-voi
ite '
'iâfi?''·------- ---- .xsjikfl·»------------
i j
(SKSL-------------- ------ -------------
Y ' ' ______________________ »P«A U IU >H ________________________ 193

' sufletul med;pune-voIii Duhul meii sprc dinsul“. ^


\ încă Acesta, I)umne<jeti Părintele, la acestaşi pro-
roc Isaia, inchipueşte mal ales, (jiccnd (11,1): „Eşi-
va to0g din rădăcina Iul IcsscI şi fl0re din rădăcina
luî, şi va odihni spre dînsul Duhul meii". A id se în­
ţelege că to<iguI este Prea durata FecI0ră din rădă­
cina lui lessel, din neamul Iul David împCrat, fiul
lui lessel. I'l0rea este C'hristos, carea S’a născut din
Prea ('urata Fecl0ră. şi spre Dînsul odihneşte Du­
hul Sfint. Pentru aceea C^hristos, in Nazaret unde
era crescut, intrând după obiceiul S£& in adunare
(precum scrie Luca Evanghelistul 4,16), şi sculân-
du-se să cet^scă, I-aii dat Lui cartea Isaiel prorocul,
şi a aflat aceste cuvinte, şi a (jlis că sint scrise pentru
w i)însul: „Duhul Domnului pre mine,pentru carem’a
uns, a binc-vesti săracilor m’a trimis" (Isaia 01,1),
^ Alt lucru este al pogorirel, altul al odihnirel. Este al
^ pogorîrel lucrarea; al odihnirel este încetarea lucru­
lui. Şi prin acostă odihnire şi petrecere a Duhului
Sftnt spre Filul, inhipueştc-se că Duhul Sfînt este
de o fiinţă Părintelui, precum Filul Părintelui, şi Pă­
rintele Filulul este de o fiinţă. Pentru aceea a 4is
f;hristos (Ιόη 14, 10): „Că efi sînt întru Părintele,
şi Părintele întru mine este“.
! Când cetesc teologii aceste cuvinte ce a (jlis
P.salmistul despre Christos (Psalmul 44,9): „l’en-
tru aceea unse-te pre tine Dumnecjeule, Dumneţjeul
tCii, cu unt de lemn al bucurie! (adecă cu Duhul
Sfint)“;— prin ac<5stăscriptură cunosc pre Prea Sfîn-
ta Treime şi pogorîrea Duhului Sfint dela Însuşi
I Părintele, nu dela Filul, pentru-că Părintele dă Filu-
; Iul pre Duhul Sfint, cu care pre Dînsul însemndză—
^ precum adevereşte şi Apostoul Petru picând (Fap-
οΛ «α la o u h im ic a

tc 10,38): „l‘re lisus prccel din Nazaret cum a uns


pre el Dumnec^eâ cu Duhul Sfînt şi cu putere".
Când cetcsc teologii că în vremea schimbărcT la
faţă a lui Ohristos S’a arătat Duhul Sfînt în nour, Fi-
lulS ’a arătat în muntele TavoruluT în trup omenesc,
Părintele S’a arătat in glas grăind din nour: „Acesta
este Filul mefi cel Iubit întru carele bine am voit,
pre acesta ascultaţi" (Mat. 17,5);—prinacdstă scrip­
tură cunosc In Dumnecjefi, trei chipuri osebite, pen-
tru-că şi acolo în multe locuri şi în multe feluri S’a
arătat.
Când cetesc teologii şi aceste cuvinte ce a (Jis
Christos după învierea Sa, către Apostoli (Matei 28,
19): „MergândînvSţaţIt0te limbile, botezându-1 prc
dînşii în numele Tatălui, şi al Filulul, şi al Duhului
_Ϊ Stînt*·;—prin ac<Sstă scriptură cunosc pre Dumne-
în trei chipuri, şi trei chipuri într’un Dumne-
^ (jeîi, {^ntru-că a poruncit Christos să boteze pre ό-
menl într'un nume, nu in nume multe, de 0re-ce a-
cele trei chipuri Dumne<ieeştl, a& un nume dumne-
4eesc şi sînt un Dumneijeii, nu Dumne<JeI mulţi.
Drept măritori creştini! Ştiţi acum mijlocul teolo-
ghicesc al Scripturel Sfinte. .Acum se cade a şti şi
mijlocirea prorociscă şi patriarhic^scă, adecă semn
că prorocii şi patriarhii, prin semne, cunoşteati pre
Sfînta Treime; că aşa (Jice Pavel -Apostol: „Şi aceste
chipuri t0te se întîmplaâ de dînşii, şi a& fost scrise
acestca întru învCţătura n0stră, întru care sfîrşitul
v0cului ajunseră“. _
Fost-a semn de Prea Sfînta Treime întru începu­
tul lumel, când a \Tut Dumnec^efi să facă pre om.
Atunci a <;|is: „Să tăcem om după chipul nostru şi
după asemSnarc" (prccum scrie la Facere (1,28).
ιηβ

Aceste cuvinte a grăit Părintele către Fiîul şi către


Duhul Sftnt. Oamenii cel necrcdlncîoşî^ic,că a gră­
it I)umne(}eii către îngeri, sfătuindu-^^ cu dînşil.
Dar se înşală intr'ac«^ta; căingcril sînt tăptură, nu-’s
făcători. Pentru aceea nu este lucru drept şi nici
p0te fi de asentîCnare'ca să fie acestea precari Dum-
ncijcii t0tc le ştie şi dă sfat îngerilor, şi să întrebe
pre îngeri, de minte şi de sfat. Serie mal jos intru
acelaşi cap., stih ^iccnd: ..Păcu Dumnede& pre
om; după chipul lui DumneijeQ l’a făcut predînsul“.
Iar cele trei chipuri Dumne(;jeeştl, sînt un Dumne-
4eQ, nu sînt trei Dumnedel.
I\)st-a semn despre Shnta Treime şi atunci când
a băgat Dumne<je& pre Adam in ral, şi a vrut să-I
^ facă ul soţ, că a (jis: „Nu este bine a fi omul singur,
'h ci să-I facem lui ajutor*· (Facere 2, 19). .Aceste cu-
>nnte a grăit Părintele către Filul şi către Duhul
Sfînt.Şi Iar mal jos serie (stih 22): „Şi a pusDumne-
(Jeu somn pre Adam, şi adormi. Şi a luat o c0stă
dintr'ale lui şi plini cu trup in locul el. Şi a zidit
Dumne^cQ c6sta carea a luat din .\dam, muere, şi o
a dus către .\dam“. Drept aceea scrie Domnul Dum-
neijeii, că trei chipuri Dumnedeeştl sînt un Dumne-
(jed şi Domn, nu sint trei Dumne(jel şi Domni.
Fost-a semn al Sfintei 'l'reiml şi atunci când a
îmbrăcat Dumne4e& pre Adam şi pre F'va în haine
de piele, că a (Jis: „lată Adam fu ca unul din noî“
(Facere 3, 22). .Acest cuvint a grăit Părintele către
Filul şi Duhul Sfint; de aceea Iarăşi se scrie: „Pis-a
DumnecieQ**. Acele trei chipuri Dumne^eeştl.sîntun
Dumnezeu, nu sint trei Dumneaei.
Fost-a semn al Sfintei Treimi şi atunci cfind zi-
dlaii 0menil Turnul Vavilonesc. că atunci a 4is Dum-
CAZAMA A ΟόυΑ LA DUMUfICA

nc(}eti (Facere 11, 7): „Vcniţ! şi pogorind să ames­


tecăm acolo limbile ior“. Aceste cuvinte a grăit Pă­
rintele către Filul şi Duhul Sfînt. Şi Iarăşi mal Jos
se φοϋ: „Şi-îrisipi pro dinşii, Domniil, deacolo, pre-
ste faţa a tot pămdntul". Aceste trei chipuri Dum-
ne<Jccştl, sînt un l)umnc(jice, nusînttrcl Dumnetjlel.
Fost-a semn despre Sfinta Treime într’un Dum-
nccjlcQ şi pre vremea aceca când s’afi arătat trei îngeri
Iul Avraam la copaclui dela Mamvri (precum scrie
la Facere 18, 2), că Avraam pre acel îngeri l-a nu­
mit un Domn, <^ic£nd: „D0mne, de am aflat dar de
bunătate înaintea ta, nu trecc pre robul teO“. Pen­
tru aceea a (Jis Avraam acesta, pentru-că trei chi­
puri I)umne<Jeeştl, sînt un Domn, nu-’s trei Domni.
Fost-a semn despre Sfinta Treime şi în vremea
ÎT aceea când a vCcjlut prorocul Isaia (6,3) pre Serafimi
Ϊ lăudând pre Dumnetieti şi strigând; „Sfînt, Sfînt.
Ί Sfînt, Domnul Savaot“. Pentru aceea a (Jis Sera­
fimii; sfînt, de trei ori, pentru-că laudaii pre SHnta
Treime. Intâlfi a (Jis: Părintele, Sfint. A dc^ua 0ră a
(Jis: SHnt. Filul. A treia 0râa cjis:Sfînt, Duhul. Pen­
tru aceea a <Jis Iar: Domnul Savaot, pentru-că cele
trei chipuri Dumnedeeştl, sînt un Domn, nu-’s trei
Domni; şi aî) o putere, o cinste şi o laudă. Părintele
este Domnul Savaot, Filul Domnul Savaot, Duhul
Sfînt Domnul Savaot. Părintele este DumnedeQ, Fi­
lul Dumne(Jcfi şi Duhul Sfint este Dumnc(Jefi. Pă­
rintele este tăcCtor, Filul fScCtor, Duhul Sfînt făcC-
tor. Părintele este a-tot-putemic, Filul a-tot-puter-
nic, Duhul Sfint a-tot-putemic. Părintele este prea
vecInic, fără de sfîrşit şi nehotărit; Filul prea vecl-
nic, ftră de sfîrşit, nehotărit, şi Duhul Sfint prea
vecInic, fără de sfîrşit şi nehotărit. Numai ac<ista
-- ----------

ROSAUILOR

este osebire între chipurile cele Diimneiijieesti, că


Tatăl nu este dela nimenea, Fitul larăşî şi I)uhul
Sfîntsint dela Tatăl. Tatăl este nenăscut, nexidit,
nici făcut; Filul este maî înainte de veci născut de
la Părintele—că aşa a <}is Dumnezeii 'Pată! către
('hristos Filul SCfi (Psalm I(X),4): „Din păntece mal
înainte de Iuc0f6rte-am născut“;—şi Duhul Stînt
este mal înainte de veci eşit dela Părintele -că aşa
a cjlis Dumnecjefi Părintele prin prorocul loil (2,28):
„Vărsa-volti din Duhul mefi spre tot trupul" .
Când a m it Moisi să se apropie către Dumne-
(Jefi, când i S’a arătat Iul în rugul cel de toc (precum
scrie la Kşire 3, 5), DumnccJeS I-a poruncit lui
să-şl desculţe încălţămintble din picI0re, picând:
„Desculţă încălţămintele din picI0relc talc, că locul
pre carele stal tu, pământ sfint este“. incaiţămintc
să chdmă trupul nostru; că preoum încălţămintea
acopere piciorul, aşa acopere inipul, sufletul ome­
nesc. încălţămintea se face din pcica dobit(5celor,
şi trupul omenescasemeneaestcpeilorde dobit0ce:
are întru sine pofte dobitoceşti, curveşti; pentru a-
ceea <Jice Psalmistul: „dobitoc am fost la tine".
Şi noi, drept măritori creştini, de ne este voia să ne
apropiem către Dumneijiea unul în Treime, şi a pe­
trece în ccrlficu Prea Sfînta Treime; cu Tatăl, cu
Filul şi cu Duhul Sfint, să dcsculţăm încălţămintea
aceea—trupul nostru; să lepădăm dela noi t0te pof­
tele trupeşti şi cele dobitoceşti, cur>'eştl; să lepă­
dăm dela noi trufia, lăcomia, nesaţiul pănteceiulf,
pizma, mânia, lenea, curvia şi împreună alte păcate
rele t0te; şi lepădându-le dela noi aceste păcate şi
pofte trupeşti şi dobitoceşti curveşti, atunci vom
desculţa încălţămintea trupului nostru şi ne vom
Λύ— ------------------
lue έλζλκη Uk DUMiincA

putea apropia către un Dumnezeii ία Treime şi vom


vedea in cerlii Treimea Prea Sfîntă. Insă nu prin
mijl0ce făcute, nu prin făptură, ca filosofii, ca te­
ologii, nu prin semne v2(jcndu-o, ca prorocii şi pa­
triarhii, pentru-că acele mijloce făcute şi v&jlute,
se chemă oglindă şi ghicituri (safi cimilituri); ci noi,
In cerlD, pre un Dumnc<jeu în trei chipuri, şi trei
chipuri într'un Dumnec^eQ, faţă către faţă vom ve­
dea, după cuvintul Iul Pavel Apostol, care (jice:
„Deci acum vedem in ghicituri ca prin oglindă, şi a-
tuncî faţă către faţă“. Amin.

LA DUMINICA
i
Γ i: r r H O R s i·' i n ţ i l o u
Câreea Π «ficem ţi Duminica. întâia d ap i Rusalii.

C4istă d> de astă-cjl se chemă Miiminira tu-


5 ^ ^ ti^ lu r« r Ştiuţilor. In limba românâscă a luat a
'-VSy- se grai şi Duminica Mare, căci astă-4l prăz-
nuim pra^cnicul tuturor Sfinţilor. Nu unul, sa& doi,
safi (jece, ci cu miile şi cu mili0nelc: IntâlQ Sfinţia
Sa Pururea Feclora, .Maica Domnului nostru lisus
Christos; al doilea Apostolii; al treilea Prorocii; al
patrulea Sfinţii, învăţătorii Bisericel; al cincilea Mu­
cenicii, bărbaţi şi muerl; al .•jiselea prea cuvioşii,
călugări şi călugăriţe; al şdptelea drepţii, împ&raţii
;i şi 0menl de jos.^
a
r
Pentru aceşti stinţT, prorocut Isaia a prorocit din
Duhul Sfint, φοΰηά (Γ)4, 1): „V'escleşte-te st^rpă
ceea cc n’al născut Ac6sta grăeşte prorocul
de Biserica creştindscâ cc s’a înmulţit din păgâni;
câci mal înainte de ("hristos a fost fără de rod, n’a
născut sfinţi; pentru aceea I-a (jis stinsă. Şi Iar pro-
rociţa Ana a (jis (i Clartea împSraţilor 2, 5): „Că
stirpa născu ş«5pte, şi cea cu fii mulţi, slăbi“.
Biserica n0stră a născut accste ş<îptecete de sfinţi,
ce s’aâ (jis; Iar biscrica jidovdscă cea rodit0re, a slă­
bit şi a stcrpit, pentru-că Duhul Sfmt S’a pogorît pre
Apostoli de I-a luminat—ca în Duminica aceea cea
trecut-'Şi Apostolii at) învSţat lumea, şi atâta a&
plecat 0menil, cât nici m6rtea n’aii socotit pentru
> numele lui Christos.
Pentru aceeaşi sfinţii Biscriccl n0stre, aii inviiţat
^ să pră/nuim astă-(jl pomenirea lor, ca să cun0ştem
f ce r0dă a făcut Biserica prin învăţătura sfinţilor A-
postolt; şi Iarăşi, pentru-câ a& fost unii sfinţi de ati
răbdat munci şi s'aiS sfinţit în multe locuri, şi sint
nepomeniţi şi neştiuţi întru omeni, tar la Dumne·
(^efi ad mare cinste. Pentru aceea I-afi pus astă-^I
toţi să se cinst0scă: cel neştiuţi cu cel ştiuţi; şi Ia­
răşi că şi de acum înainte se vor sfinţi din 0menil
cel sîrguitorl, şi nu vor şti 0menil să-l cinstiscă şi
să-I prăznucscă şi de aceea I-aii împreunat toţ! în-
tr’o Φ să se prăznuiscă.
4 Ostaşii împSrăteştT oănd sînt cinstiţi, atunc! este.
' cinstit şi împăratul. I'entru aceea întru aoistă <^i de
astă-φ, întru carea se cinstcsc sfinţii, mal vîrtos se
cinsteşte şi se prea măreşte Dumnezeii, ( '.arele a pri­
mit mucenia lor şi I-a cinstit, Carele I-a întărit şi aii .
biruit pre diavolul, ( arele le-a dat putere şi l-aii slu- ΐ

& ls- - - - - - - - - _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ ^
cx zu m u DumincA

jit Sfinţiei Sale, cum se cade: unii cu muncile, alţii


cu dc ce a& putut a face bine, de aii ajuns să placă
Iul I)umne(^eâ. ·
•V Acestora tuturor le facem cinste şi pomenire as-
şi-I rugăm să r0ge şi el pre Dumne^eâ pentru
noi, pentru-că el şl-aâ vărsat sângele sSQ pentru dra­
gostea lui ("hristos, şi aii şi îndrăznire mare către
Sfinţia Sa. Dacă un impSrat ascultă slugile sale ce
sînt făgăduiţi să m0ră pentru dinsul, cu cât mal vir-
tos ( Ihristos să nu asculte sfinţii ce aQ murit pentru
numele Sfinţiei Sale. Aii d0ră nu sînt mal mari mu­
cenicii decât slujitorii împiÎrăteştI? Αΰ d0ră n’aO
răbdat mal multe pedepse mucenicii pentru numele
lui Cîhristos, decât cum rabdă slujitorii pentru dra­
gostea impCratuluI? Muncile mucenicilor sînt mal £
Ϊ mari şi mal înfricoşate decât rCsboIul slujitorilor. ^
S Ce este frica rCsÎx)IuluT?— D0u6 oşti staii împro- |
5 tivă, cu arme întrarmaţi; săbiile strălucesc, săgeţile
acoperă sorele, sângele se varsă pre păment ca pâ-
răele, trupurile bărbaţilor ^ac ca znopil în vremea
secerei. Iar rCsbolul sfinţilor mucenici improtiva
împCraţilor păgâni, este mal minunat şi mal înfrico­
şat; căci impCraţil şi muncitorii şedeaO, Iar muceni­
cii staii; împăraţii înarmaţi, Iar mucenicii gol şi
birula& pre cel înarmaţi. C'.ine nu se va mira? Cine
nu se va umili?—Bătutul biruia pre cela ce-1 bătea;
legatul, pre cel deslegat; arsul, pre cela cc-1 ardea;
, mortul, pre cela ce-i omora. Cum este p0tra cc se
chimă diamant, pre carea cât de o al lovi cu ferul,
tot nu se zdrobeşte, ci mal virtos se stdrobcşte fe­
rul cu care se bate; aşi jderea şi mucenicii, cu atâ­
tea pedepse ce-I munclaii, nimic nu gândlaO, ci mai
virtos pre muncitorii ce-1 munclaii îl birulau.
--- ------------
T im m o R s F u rriL O B 201

Âcest rCsbuTâ este mal minunat şi covîrşeşte


t0tă mintea omcndscă; căcT la resboîul lumesc, a-
mând0uC oştile staii înarmate şi arc voe fieş-carele
să şi lov6scâ şi să sprijincscă. Iar rCsboIul sfinţilor
muccniol, cu anevoc le era a-1 bate; că de o parte şe-
dcaii împăraţii de-I îngrozTaCi cu cuvintclc, de altă
p rtc slujitorii întrarmaţî, muncitorii, stafi cu fiară
de munci în mâni. Focurile, virtejele, spăn^urăto-
rile, t0scurilc, hlarele şi alte feluri de munci, t0te
staâ gata înaintea ochilor. Către accstea, încă şi cu
cuvinte bune î( apucaâ, daruri mari le daâ şi domnii
le făgădulaii, pentru ca să se lapede de ( '.hristos.
împrejurul lor stafi prietenii, seminţiile şi traţil; la
mulţi staii copiii, mucrile şi părinţii, de-I rugaii şi cu
lacrimi glăsulaâ, să nu-I lase săraci, nici să-şI p6rdă
viaţa într’o mică de clas. De atâtea părţi ce venla
r&sbolâ asupra sfinţilor mucenici, cu anevoc era a
f
birui.
Nu se i>0te nici grăi, nici spune în ce chip bii ulafi
şi călcaâ acestea t0te, numai pentru ca să dobând^s-
că împSrăţia ceriului. Iar necredincioşii împCraţI,
în toc ÎI ardeaii, prc lemne îl spânzuraţi, trupurile lor
strujiaă cu unghii de for, cu luminări aprinse îl aN
dcaii, in tdscuil Π tesculaâ, in virteje Π sfărîmati, in
toc ÎI aruncaâ, in temniţe il închideau, leilor mân­
care Π dafi, in căldări il ferbeaâ, cu suliţe îl impun-
geuil şi sângele lor îl vărsaţi. Şi nu numai acestea, ci
şi alte munci multe le făceafi, şi cu alte pedepse îl
p«depslaii; îl puneafi şi pre gratii de fer fîcute mari
şi de-asupra cărbunilor îl frigeaii. Iar n0uSsă nu ne
pară lucru puţin, când audim căafi zăcut mucenicii
pre cărbuni, ci să gândimcum ne estecând ne prind
frigurile, saâ cum ne d0rc când nc ardem numai la .J
---------------
r 20-2 CAZAint LA DCmmCA

un deget. Dar sfinţii mucenici, intru atâta văpae şi


întru atâta jăratec, cum nu se intristaij, cum nu se
'i‘
'

speriaQ? Că precum se varsă riuri când pl0uă tare,


aşa şi din trupurile mucenicilor se vărsa sângele pre i
^'ăment în vremea muncilor lor.
I ngeril vScjend acest sânge se vesellau, iar dra­
cii SC intristaâ şi însuşi diavolul sc cutremura; căci
nu era prost sângele sfinţilor mucenici, ci era sân­
gele sfint şi vrcdnic împCrăţiel ceriului. Acel sânge
vS4^ndu-l diavolul acela, s'a întristat că şl-a adus
aminte de Sângele lui ( 'hristos ce L’a vărsat pre cru­
ce pentru păcatele n0stre. La acest Sânge cugetând
mucenicii, îşi vărsafl sângele sfiâ. Sângele şi l’ati
vărsat şi a& murit, şi binele netrecut şi nevS^ut aii
dobândit;— bineleacela,ce ochi nu raâv£(j[ut, urechi Λ
nu Taii aufjit şi la inima omului n'a intrat— precum
l grăeşte şi Pavel Apostol, .că e gătit de Dumnecjeii, y
celor ce-1 Iubesc pre dînsul^ (I ( lorintenl 2, i)).
/ ' Mucenicii in puţină vreme au luat pedepse, Iar
binele acela îl aii in veci netrecuţl. Şi când se suc în
cerlO, îngerii îl intimpinăpre dinşii şi t6tecctelc ce­
riului se veselesc de suirea lor. Precum când merg
ostaşii împărăteşti să intre în vre o cetate sau în
vre un oraş, es 0menil înaintea lor să-l vadă şi pre
dinşii şi armele lor, aşa şi când sc sue mucenicii în
cerlii, es înaintea lor îngerii de se miră de străda- i
niu lor, şi de aceea îl laQ şi-I duc cu multă cinste la i

ImpSratul ('.eriulul. Domnul nostru lisus C'.hristos, |


la scaunul dumnecjeesc, unde slujesc mii de mii de
îngeri, acolo unde străluceşte lumina lui Dumnet^eâ
fără de măsură.
Dacă merg şi se închină lui Dumnetjefi, atunci
Λ mai cu multă bucurie ii primeşte şi mal cu multă X
---------------- ----------------------------- A
---
lUTtiXMi βηκχη/ίΛ

^ cinste ÎI cinsteşte, ca pre nişte soţJ al SSΗprecum


a ^ ă it însuşi Sfinţia Sa către Apostolii 8δΙ (Ιόη 15,
liî): „Că de acum nu vfi volii maî (Jice slugî, ci νδ
νοίΰ (Jice prieten!". Atunci fnşeril se veselesc de
cinstea mucenicilor: Arhanghelii se bucură, Heni-
* vimil cu cântări laudă pre împăratul acestor ostaşi.
Serafimii ii preamărcsc, t0te cetele ceriului cu bu­
curie şi cu veselie mare cântă Sfintei Treimi, şi în­
suşi Dumnecjefi se veseleşte !n (|iua aceea.
De este bucurie in cerifi numai pentru pocăinţa
unul om păcătos (Luc-i 15, 7), cu cât mal vtrtos să
nu fie bucurie de mucenic, când dobândeşte cunună
dela Christos împSratul s2Q? .Atunci cu veselă faţă
grăeştc împCratul şi (jice către sfinţii S6I: Slugile
mele şi prietenii mei! Slugi,puntni-căE&sint Dum-
Î ne(Jed şi voi 0menl; prieteni, pentru-că M ’aţl Iubit
pre Mine şi cu inimă curată Ml-aţI slujit Mie. Intraţi
^ intru bucuria Domnului vostru, intraţi intru binele
de veci, intru impSrăţia ceriului; pentru-că intru
puţin v’aţl aflat credincioşi şi înţelepţi, mal spre
multe vC νοίΰ pune (Matei 25, 23). Hmele ce do­
bândesc atunci sfinţii, bucuria ce aii atunci muce­
nicii, cine p0te să spue? cuvîntp0tesă arate?De
4ice Pavel Apostol, că ochi de om n’a& vSc^ut şi u-
rechl n’aii au(^t binele acela, dar cum va putea neş-
cine să spue?
>4 Pentru aceea şi noi, creştini, să ne aducem aminte
să gândim mal înainte de lucrurile lor şi atunci să
ne mirăm de binele ce afi dobândit. Αύ d6ră n’afi fost
şi acela 0menl ca şi noi, bărbaţi şi muerl? Afi d0ră
n’aii avut trup omenesc ca şi noi ? Cum afi răbdat u-
nil munci, al il sihăstrii, alţii afi mărturisit adevC-
rat? AQ răbdat şi a& mărturisit, căci n’afi mâncat
A :» '·
C Â i k m a . I X d cm ik ica IVTtMOft UUIţILM
mult ca noi, nici aii făcut lucrurile drăceşti câte fa­
cem noi: jocurile, beţiile, curviile, făţăriile, strim-
bătăţile. Pentru aceea şi Dumne(;|e& I-a cinstit pre
dinşii şi minuni mari ati făcut intru viaţa lor şi după
m0rte fac, căci aQ slujit lui Christos cu t0tă inima.
pentru aceea şi tu, o omule, de'ţl este voia să te
asemeni mucenicilor, fi aşa: urâtu-şI-aQ acela viaţa
sa, urăşte şi tu veselia lume!; acela şl-a&aruncat tru­
pul fn foc, aruncă şi tu agonisita în mânilc săracilor,
nu t0tă, ci cât poţi, pentru Dumne(je&; călcat-afi a-
cclavăpaeafocului, calcă şi tu poftele trupului; răb·
dat-a& acela munci, rabdă şi tu clevetele şi ocările.
Acela ati murit pentru numele Inl Christos; tu nu
muri, ci fi viii şi fă invCţăturile lui Christos. Grele
iţi par acestca, insă sînt de folos. Xu socoti numai
cheltuiala milosteniei, ci ve<jl ce (^ice David proroc
(Psalm 111, 8): „(]cla ce împarte şi dă săracilor,
dreptatea lui va trăi în vecl“. Nu gândi numai de pe·
d0psa trupului, ci mal virtos gândeşte de dobânda
binelui. De vel uri cele trupeşti, pre lesne vel afla
cele sufleteşti. De vel călca cele trupeşti, pre lesne
vel dobândi cele cercştl. De vel părăsi poftele tru­
pului, pre lesne vel lua şi împărăţia certului,—pre
carea noi toţi să o dobândim dela Christos Dumne-
(jleul nostru, pentru rugăciunile tuturor sfinţilor. A-
min.
< O Λ .Z J ^ 1 ^ X Ή l
LA DUMI NI CA
A D O U A Π ΙΜ ’ Λ R U S A L I I .

CUVtNT INAINT*.

)rccum când un împCrat arc să se oţtiscâ

r
cu rCsbolâ improtivu altul împSrat, atunci
_ mal Înainte strînge ostaşi tntrarmaţl şi de
acila purcedc să’şl slob0dă 0menil sSI din robie;
aşa şi Domnul nostru lisus Christos tmpSratul în­
gerilor, vrând să facă rSsboIQ cu vrăjmaşul diavo­
lul, ca să slob0dă neamul omenesc din robia lui cea
amară, \iind la Marea Galilcel, a început intâltt de
acolo a strînge Apostoli spre ac0stă tr£bă, cum a-
U(^im spuind sfmta Evanghelie
Ueit Milcl cap t, iJib IA— 28.

i
n vremea aceea umblând lisus pe lângă Marea
(îalileel, v&^ut-a doi fraţi: pre Simon ce se ch0-
mă Petru şi pre Andrei fratele lui, aruncând mri-
„|a in mare, căcf crafi pescari, şi a grăit lor: Veniţi
„după mine să v£ fac vânători de 0menl. Iar el in·
„dată lăsând mrdja se duseră după dtnsul. Şi mer-
„g&nddeacolea,'vg<int-a pre alţi doi fraţi: pre I-
„acov al lui Zevedel şi pre Ιόη fratele lui, in cora-
„bie cu Zevedel tatăl lor, dregcndu-şl mrdja sa, şi
„I-a chemat pre dînşil. Iar el indatăşi lăsând cora- 1
„bia şi pre tată-s&&, s’aQ dus după dinsoLŞi a stră-

L ^ _______________________________ _____________*
C --------------------------------------
π
~ 206 ______________ CAiAmt LA DummcA ________________________C

ibătut lisus t0tă Galilea, invCţând la soborcle lor


,şi propoveduind Evanghelia imperâţiel şi tămă-
duind t0tă neputinţa şi b0la întru 0menl.
ΙΝΤΛΙΛ PAHTl·

Pentru chemarea ApoKtoUÎor ţi pentru ascultarea lor.

inunat este Dumne<jieii întru lucrurile Sale, că


dacă a făcut raTui. atunci şt pre Adam a zidit
(Facere 2, 7). Dacă s’a înmulţit păcatele, a-
tund şi potop a adus şi t0tă lumea a înecat (Facere
7, 4). f^n d a vrut să dea Lege, atunci Iar mari şi mi­
nunate minuni a făcut cu neamul jidovesc, prin E-
gipt şi prin Marea Roşie. Şi la muntele Sinal multe
şi minunate semne a arătat: tunete şi trăsnete, ful­
gere şi cutremure de păment, fum, pară de foc şi su­
net de trimbiţe, pentru spaima păcătoşilor şi călcă­
torilor Ugeî. Intru atâta spaimă S’a arătat lui Moisi
proroc şi a grăit cu dînsul, şi le-a dat Lege scrisă
pre carea până aci nu o aveaâ.
După aceea când a vrut acel Dumnccjeâ mare şi
straşnic să Se arate pre lume şi cu 0menil să petrecă
ca să i sc0tă din robia vrăjmaşului, cea vecinică, şi
atunci mare şi minunată minune a făcut cu st0ua,
că pre împ5ratil dela Persia l-a chemat de Î s’afi în­
chinat (Matei 2,2). După aceea din apă, vin a făcut;
pre mare, ca pre uscat a umblat; venturile şi marea
contcnla; cu cinci pâni, cinci mii a săturat (Matei 14,
21), şi t0te cu frică şi cu cutremur ascultaţi şi ştiaâ
că Acela este făcetorul lor. In vremea r&tignirel Sale
cea de bună voe, s0rele s’a întunecat (Luca, 23, 4.'î ),
pămentul s’a cutremurat, petrile s’afi despicat, gro­
pile s’aâ deschis şi morţii afi înviat.
Aşijderea când a vrut să strîngă Apostolii pen-
----------— — aîjc*».
A DâOA DVFi K liu tll
ψ- ^ Ί ,
r
tru ca să-l trimită în limbT să marturisdscă Evan­ f
ghelia (Mat. 27,51), atunct şi înaintea lor multe şi i

mari minuni a tăcut: b0le şi neputinţe în multe chi­


puri din 0men! a tămăduit, stricaţii a curăţit, gâr­
bovi! a îndreptat, slăbănogii a întărit, orbii a lumi­
nat, şchiopii, muţii şi sunjil a vindecat, dracii din

i
omeni a gonit, morţii a înviat şi tuturor cui trebuia
darul 86ύ îl vărsa, cât sc vestise numele Lui în t0tă
Siria şi în t0tă Palestina.
Ac6stă putere a dat şi Apostolilor Săi. Se cădea
ca ostaşii Împăratului ceresc, să tic înarmaţi şi gr0z-
nicl împrotiva diavolului şi slugilor lui, fiind-că în­
tru acea vreme, t0tă lumea se închina diavolului,
întru idolii acela ce tăcea&; împfirăţla satana în lume
cu toţi împ6raţil şi mal marii lumel, şi era un lucru
cu nevoe a înt6rce lumea către Dumne^eâ. Eraii de-
jrinşl 0menil a se închina şi a sluji idolilor, din φ-
ele vechi. Se cădea cu atât mal vîrtos ca Apostolii
să albă acea putere, cu cât el craii săraci şi ne (^r-
turari şi-I trimitea Christos împrotiva împCraţilor
şi înţelepţilor lumel acesteea. Pentru aceea le dedese
putere şi bărbăţie şi Duhul Sfint, şi a (Jis: „Duceţi-
vC că Iată eii trimit pre voi ca pre nişte ol în mijloc
de lupi. Nu v6 temereţl de cela ce ucid trupul, că su­
fletul nu-1 pot ucide. Şi când veţi ti duşi înaintea
domnilor şi la împeraţl, pentru numele meu, nu v6
grijireţi nici vC înv6ţaţl ce veţi grăi, că Duhul Sfint
va grăi din voI“ (Mat. 10, 16, 28, 19, 2()).
Aşa I-a învCţat şi l-a înarmat cu blândeţele şi cu
răbdarea şi I-a trimis gata ca să vineze lumea cu
mr0ja învCţăturilor stintel Evanghelii; Iar el îndată*
ascultând şi cre^end cuvîntul Domnului Christos, d
X
şl-afi lăsat părinţii, casele, femeile şi fccIoril, şi aii Si
208 CAZAKll LA DCMWtCA
- t
y
purces după Clhristos, om ncavut şi fSră de casă. i
Din săraci şi din neam de jos, Şl-a ales Christos
Apostolii Sfii; că de I-ar fi ales din cel bogaţi şi din
Hlosofil lumcl acesteea, atunci ar 4icc n0uC păgânii
necredincioşii: Apostolii voştri cu banii şi cu avu­
ti ţia afi năimit 0menl întru crcdinţa lui Christos, şi
mulţi s’afi întors către dînşii pentru avuţie. Şi Iarăşi
de ar fi ales pre Apostoli din cel înţelepţi, ar cjice că,
cu înţelepciunea şi cu meşteşugul aO înşelat Omeni!
. şi lumea de a& cre4ut în Ohristos. Dar acest prepus
tot l’a lepădat dintru Apostolii Sfii, şi pentru aceea
n’a ales nici din bogaţi, nici din mal marii lumel, ci
din săraci şi necărturari, din pescari şi din cismarl.
Aceşti bărbaţi simpli şi fără de arme, aii biruit pre
multl bogaţi, pre mulţi domni şi împCraţI, pre mulţi
înţelepţi şi filosoH. Pentru aceea grăeşte şi Pavel
Apostol, ^iccnd (1 Ck)rintenl 1, 27): „Dumnec^eii a-
lese pre cel nebuni din lume, ca să ruşineze pre cel
înţelepţi; şi neputincioşii I-a lăsat, ca să biruiscă
f)re cel puternici". Puterea şi înţelepciunea Aposto-
ilor nu este lumdscă saâ păm6nt6scă, ci este de sus
din cerifl, cu carea ca cu un năvod şi ca cu o mr<yă
aCi vînat t6tă lumea, lui Christos; aii scos mulţime
de suflete din adîncul întunereculul şi le-a& dus la
lumina cea de sus, la împCrăţia ceriului, cu invfiţă-
tura sfintei Evanghelii.
A IMX Λ l ’A ltT E
Prntra TtnarM peştilor calur cavlntâtor) ce I-aA t iiu t Apostolii
cu oiTodul ailntei EranghetU. din m a re· acestei lamL

â
şaag
şa a grăit Domnul Christos pentru Apostoli,
cu pildă,şia4is:
pil „Asέmănă-seîmpfirăţia ceriu- |
___ lui unul
un năvod aruncat in mare şi care de tot ^
felul de peşte adună, şi dacă se umple, îl scot la mar-

------------ ·---------------
-----------------
A D0 0 * O O r l B O S A U l Λ
î : gine şi şed de aleg pre cel bunî în vase, îar pre ceî
r « Π I0păda afară“ (Mateî 13,47).
Ascultaţî, ce închipucştc năvodul, marea, pes­
carii ; ce este adunarea de t6te telurile şi ce este ale­
gerea celor buni din cel rSI.
ftscaril sfnt Apostolii, precum le-a <#is InsnşI
Christos: „Εΰ νδ νοίύ tace vînătorl de 0menl“.
Marea este acistă lume cu valuri multe. Acistă
lume, cu adevCrat, se asdmenă mărel. Marea pururea
este cu frică şi cu trudă, ftră pace şi fără credinţă.
Unde este m0rte, acolo arată viaţă; când dă dulcâţă,
îl
I ·
atunci amărăşte. Pururea este pre ea schimbare şi
furtuni de scârbe şi valuri de lăcomii şi de necură-
ţil. Şi precum în mare, peştii cel mari înghit pre cel
i mal mici, aşa şi întru acostă lume, mal marii înghit
» έ agonis0la cclor mal mici.
¥ I^vodul aruncat în mare, este învCţătura Apo­
► stolilor, mărturia sfintei Evanghelii, pentni-că este
împletit şi legat acest nitvod din învăţăturile Proro-
cilor, Apostolilor şi ale învCţătorilor lumel, şi mal
vîrtos cfe învCţătorul cel adevărat, — de Christos
Domnul nostru>Estc aruncat în marea acestei lumi,
ca să cuprindă mulţime de peşte, adecă sufletele o-
meneştl. Precum sînt Ia năvod legate ochiuri, aşa şi
întru învCţătura lui Christos sînt pilde, de Idgă tai­
na şi înţelepciunea amînduror legilor. Precum sînt
ia năvod d0u6 c0rde: una din jos, cu plumb şi cu
Hare, pentru ca să apese intru adînc să nu trdcă pe­
ştele, alta din sus u ^ r ă cu plute legată, pentru ca
să ţie de-asupra năvodul să nu-1 lase să se afunde;
aşa şi învăţătura lui Christos are d0u61egl: cea ve-
y che şi cea n0uă. C.ea veche grea. Iar cea n0uă uş0-
'X ră. Cea grea, conteneşte cu muncile şi cu matca fo-
--- -------- ------------------
r 810
-- >fî«5KL··---
CAXAMll t A DOMOQCA

cuiul de veci; şi acostă parte de năvod, dintru adîn-


cul păcatelor sc0te pre 0menl, câ mulţi temându-se
'I

de muncile vecinice se părăsesc de păcatc şi vin la i


pocăinţă, fiind cuprinşi de c0rda cea grea din jos.
Cea uş0ră, tăgădueşte slavă fără de m0rte, viaţă ne-
sfirşită şi veselie fără de nici o scârbă. Acdsta ridi­
că în sus către înălţimea ceriului şi trage pre dmenl
aşa in cât, pentru impCrăţia ceriului, multe scârbe
şi nevoi au răbdat drepţii. Acest sfînt năvod este a-
runcat în mare, adecă în lume, cu ţjiisa Domnului
nostru lisus Christos, încă din întâia venire a Sfin­
ţiei Sale pre lume. Apostolii ca nişte pescari înţe­
lepţi, aQ vînat cu dinsui multe Jimbl,—de t0te felu­
rile de 0menl câţi sînt pre sub cerlft. Acest năvod
şi acum, acel carii sînt urmaşii lor, adecă 1’atriarhil,
Episcopii, Preoţii, cela ce mărturisesc cuvîntul lui Λ
Dumneijeii, îl trag la margine, adecă la sfirşitul νό- a
cuiul acestuia. r
Dacă se va risipi şi se va sfîrşi acέstă lume, atunci i
Domnul nostru lisus Christos va trimite îngerii S6I !
ca să al0gă peştele acela ce va fi într’acel năvod. C.âţl
se vor afla putreijl şi împuţiţi de păcate, arunca-I-
vor în marea cea de foc. Acolo vor fi plânsuri şi
ecârşniri de dinţi (Matei 25,30).
Se cade ca tot omul să se timă de ac<istă pildă
gr0zni^. Măcar că este şi tras în năvodul sfintei E-
vangelil, măcar că este şi in I^iserică cu credincio­
şii. însă de nu va avea viaţă curată şi pocăinţă ade-
vfirata, tot urniiiza a fi despărţit la (jiua judecăţel şi
va fi aruncat in matca focului de veci.
Peştii cel buni, adecă drepţii, alege-l-vor îngerii =

V
lui Dumnezeii în vase şi-I vor duce în curţile împ€- .î'
_____________
A ΟΟΟΛ ΟΟΡΛ B O U U I 211
raţiei ceriului, înaintea feţei împCratuluI ceresc, cu
Dinsul să împCrăţ^scă.
Deci se cade ca tot omul crcştin să ştie, că în0tă
in marea acestei vieţi şi prestc dînsa trece la liniş­
tea cea lăudată, pre carea şi îngerii o poftesc. Până
încă este în lume, are frică, nevoi şi primejdii mari,
ca şi pre mare; Iar dacă trece luciul mărel acesteea,
atunci se izbăveşte de t6tă osten0la şi de t0tă frica.
'i CIu bună nădejde se odihneşte de acila filră de nici
o ostenila,veselindu-se pururea întru impSrăţia cea
de sus, unde sint t0te de aj uns şi fără de nici o lip­
să, unde şi noi toţi să dobândim parte, D0mne lisuse
C:hrist0sc, acolo unde împCrăţeştl cu Părintele şi cu
Duhul Sfînt, acum şi pururea şi întru veci nesfîrşiţl
şi netrecuţl. Amin.

O S T IE

LA D U U I K I C A
Λ Ţ R r·: 1 \ I ) i p Λ κ i ’ s λ i. i l.

CUVlNT iNAINTK.

1 )recum lumin^ză s0rele lumea, şi dacă înse-


riză, t0tă lumea se schimbă întru întune-
rec şi nici una din făpturi nu se cundşte ca­
rea CC este; aşa şi mintea n0stră este lumină şi ochi
trupului, şi dacă se întunecă mintea cu gânduri de
păcate şi cu poftele lume! acesteea, atunci şi suflu-
v-i'.
212 cisAim LA POMfincA
1
tul şi trupul este întunecat şi lipsit de mărirea Iu!
i)umnc(je&. Pentru aceea Domnul nostru Iisus( Ihri- i
stos, ca un doftor înţelept, desradăcin^ză acostă b0lă
din sufletele n0stre—cum^iiplidirhâu^ astă-φ sfînta
Evanghelie pre carea o scrie Mateî Evanghelistul:
(jp 5 . iU ih ‘t i -3 »

£
is-a Domnul: Luminătorul trupuluî este ochiul.
DecT, de va fi ochTul ΙδΟ curat, tot trupul va fi
luminat. Iar de va fi ochTul tCiS riO, tot trupul
„tea va fi întunecat. Deci, de vreme cc lumina carea
>cste întru tine, este întunerec, dar întunerecul cu
„cât maî mare? Nimenea nu p0te să slujdscă la doi
.,domnî, câ saîi pre unul va Iubi şi pre altul va uri,
.satk de unul se va ţinea şi de altul nu va griji; nu
„veţi putea sluji lui Dumnecjicli şi lui Mamona. Pen- ^
ξ „tru acdsta grăesc v0ufi: Nu vS grijireţl pentru su-
> „fletul vostru ce veţi mânca şi ce ve^ bea. nici pentru i
„trupul vostru, cu ce vC veţi îmbrăca. Λύ d0ră nu J
„este sufletul mal mare decât hrana şi trupul decât
„haina? C'.ăutaţl spre paSerile ceriului, că nici nu
„simenă nici nu seceră, nici adună în jitniţă, şi Pă-
„rintele vostru cel din cerlfi le hrăneşte pre dînsele;
„afi d0ră voi nu sînteţi cu mult mal buni decât dîn-
„sele?Şi cine dintru voi gri jindu-se p0te să’şl adauge
„statului seo un cot? Şi de'haine ce vS gri jiţi? Soco-
„tiţl crinii câmpului cum cresc; nici se ostenesc, nici
„torc. Iar grăesc v0uC, că nici Solomon întru t0tă
„mărirea sa, nu s’a îmbrăcat ca unul dintru aceştia.
„Deci, de vreme ce Iarba câmpului, carea este astă-ijl
„şi dimineţă se aruncă în cuptor, Dumne<ieii aşa îm-
„bracă, dar cu cât mal virtos pre voi, puţini credin-
,, „cloşilor! I’entru aceea nu νδ îngrijireţl <#ic6nd: ce v
„vom mânca, sati ce vom bea. sad cu ce ne vom îm-
--------------- ----------------
■ ..... . ....... ....-.·
A TBIU ΟΟρΛ KinAUl 2 tS W
·’ f,
„brăca? acestea t0te le caută păgânii; că ştie Tatăl
„vostru cel ceresc, că νδ trebuesc v0ue acestca t0tc.
„Deci, căutaţi mal înainte impi^răţia lui Dumnc(}eu
hŞÎ dreptatea lui, şi acestea t0te se vor adauge v0uC. j
in t Aia p a h t e
P in tn i lumina luflatulul ţi a trupului ce o In tan eci Itcomia
f i a lt · gtaduri de pAoate.

C
^Jnd petrece omu! în turn, atunci Π lăcrămdză ο­
ι.chil şi dcluţim c^inulul îl dor ochii şi orbeşte.
/ Dacă ese la v&Odb curat şi la vreme cu senin,
de se primblă pre lângă isv0re de apă curgăt0re, a-
tuncl sînt mal veseli ochii şi mal curaţi şi sănătate
I dobîndesc din văzduh curat. Aşa şi noi, fraţilor,
1 dacă intrăm în fumul păcatelor acestei lumi, întru
^ mâncări ftră vreme şi în beţii, in lăcomia avuţiei,
£ aurului şi argintului satelor şi vecinilor şi într’alte
5 pofte de păcate, atunci şi n6u6 fbrtefecrămiză ochii
sufletului nostru, şi deluţimea acelui tum înşălător,
durere şi orbire f0rte cumplită rabdă ochii noştri.
Mmic altul nu se as0mSnă isprăvile n0stre întru
acostă lume, decât fumului. Şi nu numai isprăvile
n0stre, ci şi (filele şi anii şi viaţa nostră, tote ca un
fum trec. Cine va petrece întru aceste tumur0se şi
înşelăt0re lucruri, aceluia îl este mintea întunecată
cu întunerecul păcatelor şi cu poftele trupului. Pen­
tru aceea Domnul nostru lisus Ohristos, vrând să
ne slobo(jέscă dintru ac<Sstă neputinţă pre noi, aco­
stă pildă a pus şi a (jis (Matei 6, 22): „Luminătorul
trupului este ochiul. Deci, de va fi ochiul tCii curat,
tot trupul tfiO va fi luminat. Iar de va fi ochiul tCfi
reii, tot trupul t6& va fi întunecat".
Dică este sănătos ochiul ce este în trupul nostru,
^ vede lămurit t6te făpturile: ceriul, pământul, mun- K
---- --------~---------------- -
214 CAZAHII LA DtmnaCA

ţiT, marea, înălţimea, adîncul, lumina, întunerecal,


t0te felurile copacilor şi pomilor, hlarelor şi peştilor; j
pre t0te ochiul Ie vede şi ie cun0şte. Aşa şi mintea '
ce se chdmă ochiul snfletulul nostru, vede cele vC- j
dute şi cele nev&jute. IntâlQ vede pre Dumnec^cQ;
de acila înţelege vorba îngerilor, cun0şte iapta cea
fără dc m0rte a sufletului sSâ; după aceea alege cele
netrecute din cele trecfitdre. Precum cun0şte ochiul
trupului, mortea şi viaţa ac<ista trec€t0re, aşa şi min­
tea cun0şte şi alege, care este mcirtea cea vecinică
şi viaţa cea nestirşită, şi ce este veselia şi plîngerea
cea vecinică.
Pentru aceea se cade ca tot omul creştin să-şl fe-
r0scă ochiul minţel sale de gândurile păcatclor, de
lăcomii, de apucări cu nedreptul, de strimbătăţl şi ^
de asuprele, de tiihăril, de curvil şi de alte necu- 5
răţil de tdte; că atunci va fi ochiul curat şi tot tru- ^
pul,)va fi luminat, Iar de va fi cu unele ca acestea or- '
bit, tot trupul va fi întunecat. Precum ochiul este
trupului cinste, frumseţe şi lumină, aşa şi mintea
cea curată estc7rumseţe. cinste şi lumină sufletului.
Cine dintru "omeni ar fi atâta de nebun, să-şl dea
ochii sfii să-I sc0tă neşcine pentru bani, safi pentru
veşmintede mătase? C'.u adev&rat nimenea n’ar face;
că mal dragă este sănătatea decât t0tc acclea. Pare·
mi-se că de s’ar da cul-va avuţia a t0tă lumea şi pen- '
tru aceea să i se sc0tă ochii, încă nici aşa n’ar pofti;
Iar de ar voi, atunci ar fi cei mal nebun dc pre lume.
Deci, de ferim atâta ochiul trupului nostru, în
cât fmprotiva lui nimic alta tn s0mă nu socotim, cu ,
cât mal virtos sîntcm datori să ferim ochiul sufle­
tului nostru, adecă mintea n0stră să nu o orbim cu ,,
Δ desmerdărl de păcate, şi improtiva el t6te frumse- i

/« Λ -------- r —
___________________________ A T M U DOPi «USAUl 218

ţilc lumel să le avem ca un gunold. T0tă Iubirea a-


urulul şi argintului, saţiul, veselia şi dulc^ţa aces­
tei lumi, t0tc sînt improtiva minţel n0stre, ca nişte
tină împuţită. Oinc-şl va perde şi-şl va întuneca
mintea pentru unele ca acelea, acela este cel mal ne­
bun de pre lume.
După cum cela ce-şl va perde ochii sei’pentru a-
vuţie şi pentru aur, n’are nici un folos de viaţă, aşa
şi acela care îşi va orbi mintea şi îşi va perde sufle­
tul pentru Iubirea banilor şi a avuţiei, ce schimb va
da pentru sinerSaij cu ccse va răscumpăra din mun­
cile de veci? Acel care işl va întuneca mintea, de unde
va putea de acila să-I dea lumină? Pentru aceea a
grăit Domnul ('.hristos: 13c va fi întunecată lumina
ce este întru tine, dar întunerecul cu cât mal vîrtos?
I.Bminn re pst<* îDlru jIup, grăeşte Christos minte*»: că
dacă SC întunecă acesta, atunci şi trupul şi sufletul
se întunecă şi se înspălmintă.
Dacă rătăceşte cârmaciul, se stinge lumina şi se
piere povaţa, ce nădejde va mal ti de acila celora ce
sint în corabie şi in cale? Tot aşa şi învăţătorul de
se va întuneca cu beţia şi cu neştiinţa, ce va fi de
acila, de cela ce se învaţă de dînsul?— Numai întu-
nerec şi nepricepere!
A tX')UA PARTE
C am nn pAtu a im e n ta a alq jteci U doi Domni. C art Domol
iln t M « f t u t
-ol Domni carii sînt împrotivă unul cu altul, a- '
Irată Scriptura că este Dumneijleu şi satana. E>e
"acest lucru învaţă Pavel Apostol, (jlicândaşa:
iicl o împreunare nu este între Dumnezeii şi între |
satana, pentru-că le este despărţită voea şi fnviîţa-
tura.— Domnul Dumnc<jleâ învaţă şi va să I sc slu- i
m CÂZAMn LA DimmicA

jiscă în curăţie şi în lumina faptelor celor bune, Iar


satana va să i se slujdscă în intunerecul păcatelor.
Dumnc(je& Iubeşte sluga Sa să fie smerită, pentru-că
cela ce se smereşte, pre acela înalţă (Luca 18,14).
Şi în casa Lui, omul mândru nu petrecc, Iar satana
Iubeşte tot pre cel mândri, pentru-că el este împC-
rat tuturor mândrilor. Dumnezeii Iubeşte să fie pa­
ce şi dragoste întru credincioşii Sfii, Iar satana este
domn tuturor sfe4ilor, şi pacea nici odini0ră nu Iu­
beşte. Acdsta este tocm^la pentru carea nu este nici
o dată nici o însoţire între Dumne(jlc& şi intre satana.
Pentru aceea a φ$ ( '.hristos, precum aucjim în sfîn-
ta Evanghelie, că nu veţi pute;i să slu jiţi lui Dum-
ne<jle&şi lui Mamona. Mamona este t0tă nedreptatea
şi lăcomia, naşterea tuturor păcatelor.
La lucrurile ce sint împonciş unul altuia, şi ispră­
vile lor sînt împonciş. Aşa şi aicea; cinc Iubeşte a-
vuţia cea cu lăcomie, acela pre Dumnecjeii nu p0te
Iubi, pentru-că .Mamona şi I)umnc(je&, împerecb0te
lucruri învaţă.
D umnc<je& învaţă a sa dr0ptă agonisdlă să o dea
şi să o împarţă neputincioşilor, ca să adune lui-şl vis­
tierie în cer1&; Iar satana învaţă să apucăm şi să lu­
ăm cum putem: şi cu strîmbul şi cu asuprdă şi cu
năpaste, numai să dobândim să stringem şi dela să­
rac şi dela cine vom putea. Dumnc<jeii învaţă să a-
jutorim pre fratele nostru şi pre de-apr0pele nostru
cel sărac şi neavut, cu agonisdla n0stră; Iar satana
învaţă să stringem şi să ţinem, nimenul să nu dăm.
Dumnezeii învaţă, ca să nădCjduim mărirel Sale în­
tru nevoile n6strc şi la Dînsul să alergăm intru «ţreu-
tăţile n0stre; Iar satana învaţă sănădejduim în bani,
şi ajutor la t0te să cercăm întru avuţie.
A T B lU D O Pi H IM lU l '317

Dec! vedeţi, creştini binccuvîntaţl, câtă împere­


chere este intre aceşti Domni, în căt nu p0te fi in­
tre dinşii nici o împreunare. Aşa şi cine slujeşte a-
vuţiel nedrepte, nu p0te fi slugă lui Dumnezeii, ci
este Mamona dumnecjieâ aceluia, (line slujeşte lui
Dumnezeu, drept, el se teme de Dinsul, Lui crede,
Lui nădCjdueşte,se sileşte să nu-L mânie, cu bucurie
împlineşte în vgţătura Lul.grijeştesă nu-Igreşέscă în
ce-va şi t0te isprăvile sale le tocmeşte după voeaSfin-
ţiel Sale. Iar cela ce slujeşte Iul Mamona, aceluia îl
este nădejdea în bani, credinţa sa o strică cu pră-
(Jile şi cu lăcomia, inima sa o intdrce spre nedrep­
tăţi, şi aşa zace spre strînsdre, in cât numai de dînsa
îl este gândul, de dinsa îi este grija, de dînsa îl este
t0tă nevoinţa, şi (^iua şi n0ptea. Pentru accea b o i ­
tul nedrept nu piSte li slugă lui Dumnecjlcîi. I nii >>
sînt de le slujeşte avuţia, dar nu dumneijeeşte, ^
cum sînt cela ce aii avuţie şi le slu jeşte spre saţiul
dulceţilor trupului şi al lumel, spre pedepse şi spre
asuprele 0menilor, spre mâncări şi spre beţii şi spre
t0te lucrurile cele fără de lege; Tar spre fapte sufle- ^
teştl şi spre lucruri demilă,nimicnu’şladucaminte.
Unii ca acela slujesc lui Mamona, Iar pre Dumne-
ţjcii, cui ar fi să slujască, el îl perd. Alţii sînt de le
slujeşte .Mamona fără de păcate, căci pre voia lui
Mamona nu se dau să-l p0rte, ci el îl portă şi il chel-
tuesc după voia Iul I)umne<jeâ. Pentru aceea mulţi
0menl sfinţi a& avut Mamona adecă avuţie, dur ni­
mic nu le-a stricat, căci nici o a& agonisit rSii, nici
o aîi cheltuit rSCi, ci cu frica lui Dumnezeii οαύ chel­
tuit săracilor şi neputernicilor, şi cu dinsa pre ni­
menea n’aCi păgubit. Aşa a fost Avraam, Isaac, la- i
cov, losif. Iov.

^ ··------------- -------------- --- ·


----- ------------
818 C A X A K 1I L A DUMUnCA

Dccî, cu! este vo!a să nu greşdscă pentru Mamo-


na, unora ca acelora să urmeze, cărora aii cercat !n-
tâlQ impCrăţia ceriului şi att aşteptat binecuvîntata
nădejde a venirel Marelui I)umne(^e& şi Izbăvitoru­
lui nostru lisus CIhristos. Unora ca acelora, Dumne-
(JcO, în vremea venirel Sale pre lume, le va da îm-
>Srăţia Sa de va 4ice: Veniţi binecuvîntaţii Părinte -
ul mefi, de moşteniţi unde este gătită v0uC impfirăţie
mal înainte de începutul lumel.
Dă, D0mne lisuse ( :hrist0se, pentru milostivirea
Ta, să auφm şi noi atunci glasul Τδΰ acesta, şi cu
mărirea Ta întru împărăţia Ta să petrecem în veci
vecilor. Amin.

LA D U K I N I C A
A PATRA ni:p.4 R U S A L I I .

CUVtNT ÎNAINT».

f
recum izvorăsc din izv0ră rîuil si purcede !n-
mulţindu-se apa, aşa şi din credinţă cu fapte
bune, se înmulţesc darurile. Nimica nu tste mal
mare decât credinţa curată, (^la ce crede drept şi
are fapte bune, acela are nădejde neîndoită Intru
Dumnezeii, şi de câte se/0gă şi cere, de t6te dobîn-
deşte;—cum a dobindit şi sutaşul acela, sănătate
slugel sale—de carele scrie Mvanghelistnl Matei
Cep. 8. Stib 5— 13.
vremea aceca, intrând lisus în Clapemaum,
^ ^ s ’a apropiat câtre dînsul un sutaş rugându-1
.e'jf^preel şi grăind: Domne, sluga mea itace în
„casă bolnav şi sc chinueşte rS&. Şi a ijis lisus lui:
„Efi viind voîfl tămădui prc dînsul. larsutaşul res-
„puncjcnd a (Jis: l)0mne, nu slnt vrednic ca să intri
.sub acoperemîntul mcQ, ci numai φ cu cuvîntul
.şi se va tămădui sluga mea; că şi εύ sînt om sub
„stăpâniri, avcnd sub mine slujitori, şi grăesc ces·
„tuia: mergi, şi merge; şi altuia: vino, şi vine; şi ro-
„bulul me&: fă acdsta, şi face. Iar lisus au(||ind ac0-
„sta s’a mirat şi a (jiscelora ce venlatMupă dînsul:
„AdevCr grăesc v6uC, că nici în Israil n’am aflat u-
„tâta credinţă. I,)ic v0uS, că mulţi dela rSsărit şi de-
„la apus vor veni şi vor odihni cu Avraam şi cu 1-
„saac şi cu lacov întru împCrăţia ceriului. Iar fiii
„împCrăţicI vor ti goniţi intru Sntunerecul cel dc a·
„fară; acolo va fi piîns şi .scîrşnirea dinţilor. Şi a
„(jis lisus către sutaşul: Mergi, şi cum al crezut, să
„lie ţie. Şi s’a tămăduit sluga lui întru accl clas.
INTAlA PARTE;
Pentru cntlinţa eataţnlaL

rcdinţa este maică tuturor faptelor celor


bune. Din începutul lumel, toţi drepţii, cu
crcdinţa a& făcut spre plăcere lui Dumne-
(Îe5. Avei, pentru credinţă, se mărturiseşte că este
drept. Pentru credinţă, Knoh a făcut spre plăcere
lui Dumnec^e&şi n'agustat din morte. Avraam,pen­
tru credinţă, SCchemă prieten Iul Dumneijefi (livrei
n Iii, S). Moisi proroc, pentru credinţă, a fost marcn
p
220 CiUtAIIIE l a DUMIIUU

înaintea luT Dumnecieii şi înaintea lut Faraon; ma­


rea a sccat şi pre Faraon cu t0tă oştea Iui l'a ine-
I cat. Aşijderca şi lisus Navi, cu credinţa, apa Iorda­
nului o a întors înapoi (precum se scrie in cartea sa,
3, 1(>, 17), zidurile Erihonuluî a risipit şi s0rele la
( ‘.avaonî trei cTasurl a oprit. ( lei trei tineri, cu cre­
dinţa afl stins cuptorul cel de foc. Daniil, gurile le­
ilor a astupat. Credinţa, sutaşulul din Kvanghelie,
a ajutat şi sluga lui s’a tămăduit. Cu credinţa, spu-
neVavel .Apostol, că înţelegem şi cun0şlem că staS
1 vicurile (Kvrel. 11, 3).
Credinţa este arătare lucrurilor celor nevC<iuţe;
dccl, după ce nu p0te ajunge mintea omului, credin-
, ţa arată. Arată pre I)umne4eii, puterea şi mila Lui.
, Arată ηόηδ împCrăţia ceriului şi viaţa de veci. .\ra-
tă-nc m0rtea şi învierea a tută lumea. Arată-ne lo­
cul cel de sus al drepţilor şi cel de jos al păcătoşi­
lor.
Zicc Ivvanghelistul; In vremea aceea, adecă în
vremea când a sCvirşit (^hristos învCţătura Sa îna­
intea .\postolilor şi S’a pogorît din munte, atunci
îndată L’a intimpinat pre 1)insul un stricat şi de de-
; parte, cu glas marc a strigat: Domne, de vel vrea,
poţi să mC curăţeşti (Luca Γ\ 12). N’a 4is: nigă-te
pentru mine să mC curăţ0scă I)umne(Jeîi, ci cu cre-
’ dinţă a φβ; poţi să mfi curăţeşti. .^i pentru credinţa
I Iul, Domnul l’a curăţit pre dînsul şi l’a tămăduit;
după aceea a intrat în Capemaum şi îndată a venit
la Dînsul un om mare şi vestit, al împCratuluI din
1 Uoma. Şi îngenunchind a început a-L ruga pentru
boia slugel sale şi a cjis; Domne, o slugă a mea zace
în casă bolnav şi rfiu chinueşte.
Aicea se cade să se înveţe toţi stăpânii dela acestp
Π
----csei&sft&j-----
λ w n u dopA bosau I

sutaş. AccT carii a& slugi siabe şi bolnave in casă,


să nu-I sc0tă afară şi să-I lepede în gunoTfi, sati în
case streine, ci să grij^scă de dînşii, ca şi acest bun
sutaş, ce se ruga din genunche pentru sluga sa să-l
tămădulască.
Ia r Domnul Christos vCcjlcnd credinţa luî ce avea
către Sfinţia Sa şi dragostea către sluga sa, a (jis că-
trc dinsul: Κϋ νοίϋ veni şi-l voîfi tămădui.
SowtiţI aicea mintea şi smerenia acestui căpitan,
căac^is: Ddmne, nu sint vrednic să intri încasa
mea, că vCd pre Mărirea Ta că nu Te pot încăpea ce-
rlurile cât sînt de largT, dar casa mea, cum este de
strimtă, cum te va încăpea? ίΊ numai φ cu cuvîntul,
că-ml este destul, fiind-că ştifi, că cuvîntul TCii t0te
Ie prtte. N’umaî cuvîntul Tfiii, multe minuni a tăcut.
Din apă, vin a făcut; cu cinci pânî.cincl miî de 0menî
a săturat; marea a putut a conteni şi venturile a în­
ceta. Acestea nu Te mărturisesc a fi om de rind, ci
Dumnei^cfi puternic Te cunosc că eştT. Pentru aceea
Φ' numai un cuvînt şi se va tămădui sluga mea; căci
cuvîntul TCQ morţii învidză, stricaţii curăţeşte, dra­
cii din 0menl goneşte, bolnavii tămădueşte, sur<ji-
lor aucjire le dă, muţilor grăire. Efisînt om sub mal
mare şi am slujitori sub mâna mea. Zic unuia: \Ίηο,
şi vine, şi altuia: fă aşa, şi tace. Deci, dacă efi sînt
om sub mal mare şi mC ascultă ostaşii, dar cu cât
mal vîrtos ţie l)0mne celula ce eşti împSrat tuturor,
cu mal mare ascultare se vor pleca oştile cereşti şi
Te vor asculta. De vel <#ice morţel să se ducă, se va
duce, şi de vel <Jice sănătăţel să vie. va veni; lîfl aşa
f. Te cred l)0mne, că de Tine ascultă şi viaţa şi mrtrtea
^ t(ite se fac după voia Ta. De nu vel (Jice să viţ
Ϊ
222 C A U H II LA DOMINICA

m0rtea βμτο sluga mea. nu va veni; Iar de vel φοβ


să vie sănătatea, va veni.
Aşa de mult şi de înalt a cre<jut sutaşul aceia lui
Christos şi a mărturisit înaintea a mare mulţime
puterea lui cea I)umne4e«Sscă. Pentru aceea şi ('hri-
stos S’a mirat şi a lăudat credinţa lui dicend:Ac0stă
credinţă nici în IsrailtcnI n’am aflat. l.ăudat-a Chri­
stos credinţa sutaşuiul, nu numai atunci foaintea a-
celel mulţimi, ci şi acum înaintea a t0tă lumea. Şi
pentru aceea I-a dat nu numai sănătate slugel, ci şi
împerăţia ceriului l-a dăruit lui.
Acest sutaş nu era din Israiltenil carii se închinau
Iul Dumnezeii, ci era din oştile Romanilor, din pă­
gânii carii se închinaţi idolilor. Dar pentru credinţa
iul, Clhristos l'a primit şi pre dînsul ca şi pre Israil-
tenl, arătând cu acesta, că nu este Dumnezeii numai
al jidovilor, ci şi al limbilor este Dumne^cQ, şi tu­
turor neamurilor carc-L vor crede şi-L vor ruga.
Pentru aceea a (Jis, că mulţi vor veni dela rCsărit şi
dela apus şi vor şedea cu Avraam şi cu Isaac şi cu
laccv întru impirăţia ceriului. Iar fiii imp€răţiel vor
H goniţi întru întunerecul împărţit, unde sînt plin-
surl şi scirşniri dc dinţ^.
A DOtîA PARTE:

Pentrn pUta drepţilor f i pentm m nnc· pfcc&tofUor.

•« w n tru aceste cuvinte cea (}is Domnul ( '.hristos,


vor veni mulţi dela rSsărit şi dela apus şi
.i^lS'j.vor odihni întru imp^Îrăţia ceriului, arată ve-
s«îlia şi plata drepţilor celor ce aii crctjut Sfinţiei
Sale. nu numai din jidovi, ci şi din limbi. Mulţi vor
veni din cele patru părţi ale lume! şi se vor aduna la
icea cetate t'rumosă, la Ierusalimul cel nou, cărui
--------- ----------------
λ PATIIA DOPÂ BOM U l

îî este mcşturşi ziditor însuşi Dumnetjţcu. Iaac<5stă


sfinta cctatc vor veni mulţî dela riisărit, dcla apus,
dela ηιό(^3-φ şi dcla mc(^â-n0pte. ImpCraţiT şi po-
p0rclc, intru lumina lui ( Ihristos vor merge de îşî
vor aduce mărirea şi cinstea lor la dinsa. Porţile el
nu vor fi închise nicî (^iua. nicî n0ptea, ci vor intra
marginile şi laturile lumel.
Intrarea intru acea cetate este numaT prin trei por­
ţi, CC sint acele trei porţi dintr'un mărgăritar, adecă
cine va crede în 'Patăl şi în Filul şi in Duhul Sfînt,
acela va intra Intru acea cetate. Precum este fie-ca-
re dintre accle porţi tot dintr'un mărgăritar, aşa
şi fie-care dintre acele trei feţe, a Tatălui, a Filulul
şi a Duhului Sfint, t0te sint dintr’o Dumneijeire şi
dinfr’o putere;—de care lucru însuşi Christos a-
devercşte (jicend (Ιόη 10,9): „KQ sint uşa; nimenea
nu va intra la Dumnc(jcîi Părintele, tără numai prin
mine“. Deci, precum este Filul uşă, aşa şi Tatăl şi
Duhul Sfînt. Prin acestc trei porţi vor intra toţi
sfinţii la impCrăţia ceriului şi vor odihni cu .Avraam
şi cu alţi patriarhi.
RCsăritul şi apusul insemn0/ii t0tă lumea.
P0la lui Avraam însemnuică mângâerca, odihna
şi dulcdţa drepţilor, viaţa şi veselia cea veclnică.
ImpCrăţia ceriului însemndză privirea feţei celei
luminate a !ul Dumne<|eii fâcetorul sCfi. 11vor privi
şi-L vor vedea taţă către faţă, se vor îndulci de trum-
scţea Lui şi de slava mărire! Lui, pre carea doresc şi
îngerii să o vadă, pentru-că nu este mal marc bucu­
rie şi veselie decât ac<Ssta, acelor cari vor vedea
faţa Domnului lor, Celula ce l-a tăcut. Aşijderea nu
este mal cumplită muncă decât a celor cc nu vor ve­
dea pre Domnul şi Făcitorul lor.
---■ --- r-^JR-V
224 C A U m it LA DUMIRICA
- Ί
Împărăţie se chcmă, că acolo, câţi vor dobândi
parte, nimenea de nimic nu va fi lipsit, ci vor fi toţî
imp£raţl; ’.toţT intru avuţie nenumCrată şi in slavă
nemCsurată; toţi în cinste şi mărire mare; nu va rivni
unul altuTa. Precum nu este în s0re o parte mal în­
tunecată, ci lumin^/ă prcste tot într’un chip, aşa şi
împărăţia cea de sus, preste tot într’un chip va lu­
mina cu frumseţea, cu mărirea şi cu pod()ba.
Pentru aceca, rog pretot creştinul: nevoiţi-vC
către dînsa cu credinţă, dreptate, fapte bune, cu a-
devCr şi cu dragoste, ca să vedeţi faţa Domnului
vostru şi să audiţl glasul Lui cel dulce, ce va ^ ă i a-
tuncT 4icend (Matei 25, .'U): „Veniţi binecuvîntaţii
fiii Părintelui mefi, de moşteniţi împCrăţia ceriu­
lui, carea este gătită v0uC mal înainte de începutul
lumel“.
Iar cuvîntul ce a <jis, că fiii impCrăţiel vor fi go­
niţi întru întunerecul împărţit, cu acesta însemnέχă
gnjă şi muncă tuturor păcătoşilor: precum jidovi­
lor aşa şi celora ce aii cre<jut, din limbi, şi pentru
păcate cad din împCrăţia ceriului.
Jidovii s’aii chemat întâiii fiii Iul r)umne4cii, căci
el a6 cunoscut întâlîi pre Dumnecjcii şi el sînt che­
maţi întâlfi la împ£răţia ceriului, cu patriarhii, cu

E
rorocil şi cu legea cea veche, şi tocmai de însuşi
lemnul nostru lisus Christos chemaţi, pentru-că
intru dinsil a tăcut minuni şi lor a mărturisit întâlu
Hvanghelia; dar el a& căc^ut dela Dumnccjicâ, pen­
tru mulţimea păcatelor lor, cu care aO mâniat pre
Dumne^efi. Pentru nemulţămirca. necredinţa şi pen­
tru hula lor cu carea aO hulit pre Sfîntul Domn Sa-
vaot Părintele ceresc şi pre Iubit Filul Lui L’afi mun­
cit şi cu m0rte rea L’ati omorit, sînt isgoniţi dintru
-------------------------- ----------------------------------------------s
______________________________ A P A W A D O P i a i n A U l _______ ^

imperâţia cortului, unde este întunerecul împărţit,


unde nu este lumină, nicî taţa Iul Clhristos, nicî bu­
curie sau veselie, fără numai plîngere şi scîrşnire
de dinţi, de frica şi de durerea muncilor celor fără
dc sfirşit.
.âşa şi noi aceştia ce am crezut, din limbi, sintem
chemaţi la impCrăţia ceriului şi ne chemăm Hil lui
l)umnc(|eti; dar pentru nemulţămirea ndstră şi pen­
tru păcatele ncistre, vom fi «oniţl din împCrăţia ce­
riului, d’inafară de cetatea cea sfintă, cu fermecăto­
rii, cu curvaril,cutilharil,cu ucigaşii, cu apucătorii,
cu beţivii şi cu călcătorii legel (Apocalipsa 22,15);
aşa şi toţi Iubitorii de păcate, ce sînt creştini şi mor
fără de pocăinţă şi fără de isptivedanie.
Pentru aceca să fugim dela fapte diavoleşti şi în­
şine către fapte bune să alergăm, că putem, numai
de vom vrea. Să nu ne părăsim pentru mulţimea pă­
catelor, ci să ne aducem aminte că David proroc şi
impSrat, carele, după ce a că<iut în curvie şl in uci­
dere, Iarăşi s’a sculat şi mult a plîns, cum spune în­
suşi (Jiccnd (I’salm (i, 6h „Ostenilii întru suspinele
mele şi cu lacrimile mele udal& aşternutul me&“.
Cui i se pare că stă, să socot&că să nu cadă, că
şi ccla CC le pare că sînt drepţi, de multe ort cad,
Iar păcătoşii se sc0lă. Ac0sta arată pilda fariseului
şi a vameşului. Aşa şi tu, te smereşte înaintea Iul
humne^efi şi (jii: l)0mne, nu sînt vrednic să intri în
casa sufletului meii. ci numai de (jli cu cuvîntiil şi se
va tămădui sufletul meO. Atunci Dumnecjieii, cu milă
Se va pleca spre rugăciunea ta, va tămădui suHctul
tea de b0la păcatelor, va lăuda scularea ta şi pocă-
’ inţa ta înaintea pop0relor celor vil şi a luminaţilor
[ îngeri, şi te va însoţi în cita sfinţilor şi drepţilor in- ^
-----------------
.ΛΦίΙ^- -<îSsîCÎf4'
2·»« CAZA«i( iJk nuHimcA
- Ί
tru impCrăţiu ccriuluî,—pre carca noî toţî să o do­
bândim, pentru durul şi milostivirea 'l'a, Oiimnc 1-
isusc ( '.hristose Dumncţjleul nostru, ca să 'i'c lăudăm
acolo şi să Tc preamărim, d’imprcună cu I’ărintcle
şi cu Duhul Sfint, acum şi pururea şi întru vecî ne-
sfirşiţl şi netrccuţT. Amin.

L A DUI CI HI CA
A CINCÎA DUPA RUSALII.

CDVtNT ÎNAINTK.

F
recum otrava este cumplită şi omorîtore de ή-
menl, aşa si meşteşugul ccl rCu al satanei, este
omoritor de suflete omeneşti, şi de ce se atinge
tot munceşte şi mal om0ră. Şi nu numaî pre rtmenî
CC se pun împrotiva luî, ci şi pre dobit0ce,— cum a-
U(jim din cuvintele Sfinte! IvvangheliT pre carea o
scrie Matei Evanghelistul
C«p 8, Btih 28— ckp 9, nljJi I

§
n vremea aceea, trecend lisus de ceea parte, în
laturca (ihcrghesenilor, Taii intimpinat pre din-
sul do! îndrăciţi eşind din morminturi, f6rte rCI,
„cât nu putea nimenea să trdcă pre calea aceea, .Şi
niată strigaQ grăind: ce este n0uC şi ţie, lisuse l'ilul
Iu! Dumnc(^eti> Aî venit aicea mal înainte de vreme
-------- —

A a n d * DUPi B U U U l m

„să nc munceşti pre noi? Şi era departe de dînşii o


„turmă marc de porci de păşteau. Iar dracii rugau
„pre dînsul grăind: dacă ne goneşti pre noi, porun-
„ceşte-ne nouC să ne duccm în turma de porci. Şi a
..^is lor: Mergeţi. Iar el cşind aii mers in turma de
^.porcl; şi indatăş a sărit t0tă turma de pre ţCrmurI
„in mare, şi s'a inecat in apă. Iar păstorii au fugit,
„şi intrând in cetate, aft spus de t6te, şi de cel în-
„drăciţl. Şi lată a&eşit t0fă cetatea întru intimpina-
..rea Iul ('.hristos, şi vCiJendu-l pre dînsul l’afl rugat
„ca să trecă din hotarele lor. Şi intrând in corabie
.,a trecut şi a venit in cetatea su.
INTAlA PARTK
Pentra spalnu Apostolilor ţi pentrn minunile 1 il Christo·.

omnul (Ihristos a izbăvit pre Ucenicii SCI din


furtuna mărel. când erafi să se înecc cu corabia
pre mare. \ t^is vcntulul şi s’a contenit, şi mă­
rci şi s’a alinat, în cât şi Ucenicii Lui se mirati şi gră-
lafi (Luca H, 25): „Cine p^te fi acesta, că şi vfintul şi
marea ascultă pre dînsul?“ După aceea a mers lisus
şi de ceea parte de marc, in laturea (•herghesinulul,
şi îndată L’aii întimpinat pre dînsul doi îndrăciţi,
din gropi eşind, cumpliţi f6rte.
Dacă a eşit Domnul de pre mare, de unde izbă-
visepreUcenicilSiI—decareminune.dacă ati vCtjut,
se mirară—atunci I-a întimpinat pre dînşii altă mi­
nune mal straşnică decât aceea.—Acel îndrăciţi ti-
ind goniţi de duhuri rele, alergară înaintea lui ( '.hn-
stos. Dacă L’ati vCiJut, grălati: cc este ηόυδ şi ţie, Fi-
sto
lul
Iul Iul Dumnei^cfl ? —căci jidovii îl grălati pre Dînsul
l om
UIT de rînd; şi nu numai el, ci şi Ucenicii Lui încă nu
se pricepeati, ci (jjiceafi: „Cine p0te ii acesta, că şi
k ------ --
22« CAXMIE ΙΛ nUMIHICA
vcntul şi marca ascultă dc dînsul?“ lar dc Filfi al iul
Dumncc^cQ, nu-L mifrturisTa& pre Dinsui. Pentru a-
ccca dracii vcnTaQ dc-I. mărturislafi că este Dumnc-
(jlcfi, şi cu acdsta prc IJccniciI Luî Π spăTmântau şi-ϊ
înrricnşaQ. ( lontcnirca vcntuluT şi alinarea mărcT, a-
răta Uccnicilor puterea Dumne^eircl luî C'.hristos, şi
el nu-L puteafi cun0şte că este l)umne(;|e&, ci atunci
dela draci, au(^iră şi se mirară.
Mărturisirea dracilor, că Domnul (Ihristos este
I)umne<jlcd, nu-î trebuia Iul Clhristos, ci dracii înşişi
de frică strigaâ, fiind zdrobiţi de puterea I.uT cca
1)umne(je«5scă. Dacă L’afi vC(jlut, L’aO cunoscut că e-
ste Dumne()eâ in trup dc om şi judecător a t0tă lu­
mea, şi s’afl speriat t6rte şi dc fiică aii striμat: ce e-
ste nouC şi ţie, Filul lui Dumne(jieii, dc al venit aicea
mal înainte dc vreme să nc munceşti pre noi?
Âicea la arătare sc cunoşte, că este gătită muncă
cclor rCI cc sint vrăşmaşi lui Christos, câ şi tocmai
dracii cunosc întru sine că sînt rCÎ şi vrăşmaşi Iul
Dumne(^ca, şi pentru accca afi a sc munci. Ştia dra^
cil şi vremea muncilor sale, căci după stricarea ace­
stei lumi trecăt0re, vor sta t0te vcclnicc şi netrecute
şi atunci va fi şi munca lor. Pentru aceea aii că al
venit mal înainte de vreme să ne munccştl.
Dumnc(^eu nu munceşte pre nimenea din cela cc
vin din neamul omenesc, cu fapte bune. către Dînsul,
ci’f Iubeşte ca pre nişte prieteni al SCI şi întru strC-
lucirea împCrăţiel Sale Π pune să petrdcă, cum şi
îngerii cel buni, întru cinstea cea dc sus, l-a tocmit
să pctrdcă ca nişte slugi ale Sale; Iar pre îngerii cela
ce a& căcjiut, ca pre niş(e vrăjmaşi al SCI area-1 munci
căci fac tot împrotiva Iul Dumne<je&. Aşijderea şi 1
»------------ - ------------- -βτ-
I

îi
AaHCU ΟΟΡλ lUSAU) 220
Γ -
păcătoşii carii fac improtiva lui Dumnec^câ, cu dîn-
şil SC vor munci.
IVacil de nu ar fi greşit, nu s’ar teme de muncă,
ci ('hristos mcrgcnd improtiva lor, H înfricoşa pre
dinşii cu puterea I)umnc<icircl Sale şi rSutatea şi vi­
cleşugul lor îl arăta înaintea Ucenicilor S€î. Atâta
craii deîuţl şi de viclenî.încâtţineaG prc aceîâmenî
în carii intraseră, tot în gropi, şi prin pustii îl gonlafi,
de petri se lovIaO, tiarele şi obc<Jilc stricafi, şi nu
putea nimenea să trică prc acele căi. De acestea de
tote Apostolii s’aC spălmântat,şi alte minuni mal de
înainte ulta&, înainte cu mintea socotlafi şi socotind
nu se priccpea&.
A DOL'A PAHTK:

P e n tru n c le ţu g n l fi p e n tru r < a t & ţ ile d U T o lu lu i.

acă au vC(jut dracii pre Christos, el s'aQ temut


forte şi-L rugaii pre Dînsul să nu-I trimită in
I :
_ _ muncă mal înainte de vreme. Dracii vedeafi
multe şi minunate minuni tăcend Domnul ( 'hristoe,
şi se temcaO că va ridica pre dtnşii judecată şi muncă.
Pentru aceea in tot chipul meşteşuglaii şi cu vicleşug
se rugafi, să nu-1 trimită în muncă, ci să le (Jică să in­
tre în turma porcilor.
^ pentru ce a făcut (Ihristos acesta de I-a slobo-
<Îit prc acel draci de aii intrat în turma porcilor? Nu
d0ră că pentru rugăciunea lor a făcut ( ’.hristos de
l-a slobo<Jit, ci pentru-că vrea ( Ihristos să arate rC-
utăţile diavolului şi meşteşugurile Iul. Intâlii a a-
rătat, ce muncitori rCI şi cumpliţi sînt dracii; că nu
numai pre 0menl Iubesc să-l strice şi să-I om0rc, ci
şi pre <iobit0cc, care cu nimica lor nu se împroti-
vesc. Al doilea a arătat, cât sînt de sirguitorl spre
230 CAZANII LA (H)¥imCA

pagubă şi spre primejdie 0menilur, şi în tot chipul


meşteşugesc cu vicleşugurile lor, să scârbcscă şi să
dobânddscă pre om. ΛΙ treilea, pentru ca să cunoş-
tem mila luT Dumnecjcfl cea putcrnică; că de nu ne­
ar apăra mâna lui Dumne<je& şi puterea Lui cea ne-
vCi^ută, atuncT mal rea primejdie şi mal cumplită
m0rtc ne-ar face decât porcilor acelor de atuncT.
DumnecjeQ ne arată despre dinşil, cj fără de voia
Lui n’ati nici o putere, nici spre porci, necum spre
omenT. Pentru aceea aQ rugat pre Domnul C'.hristos
să le (Jică să intre într’acea turmă de porcî. Christos
vC<iend vicleşugurile lor, le-a dat voe spre porci să-I
pcrdă, ca să ne socotim noi, să nu petrecem porceşte
şi tot-de-una de cele pămenteştl să grijim. ca şi cum ,
am rima în păment, şi nici odini0ră în cerlfi să nu S
putem căuta. ^Inde este viaţă poraiscă, acolo ( :hri- f
stos nu petrece. Duhul Sfint, cfe acolo fuge, ca şi al- I
bina de fum. Numai dracii a& putere acolo spre u- f
nil ca acela; îl îndcă în marea fără de legilor şi-I o-
m^ră.
t>ecl, după φβα lui Christos, dracii aii intrat in
porci şi îndată s’a pornit t0tă turma de pre ţCrmure
în mare. De aQ dracii atâta mânie pre dobit0ce a le
omori, care nici odată nu se împrotivesc lor, cu cât
mal vîrtos să nu albă pre om şi să nu meşteşuglască
spre rCutatea lui? De aicea să se înveţe fermecătorii,
carii aO cunoştinţă cu dracii, ce prieteni le sînt lor
dracii; că mal cudeadins le slujesc lor, pentru ca
să-I arunce pre dînşii în marca cea de foc, în mun­
cile de veci, ca şi pre porcii de atunci.
Lasă Dumne<^efi pre om, pentru zmăcinarea tru-
pulul, ca să-I isbăvdscă sufletul în (^iua rCscumpără-
i rel. I^să trupul să i se munc^scă. Iar sufletul Iul îl j
--------------- ------------------ « S iS
--- ίϊΛΑΧΛ—----------- '
A c n d A DUPi R osA u l ______ 231 Ί

tereştc. Nu lasă a se atinge de suflet, ci numai de


trup. Accsta o cun0ştem dcla dreptul Iov (1, 12).
Dacă aii v£4ut purcariî perirea porcilor, aii aler­
gat in cetate ş i afi s p u s de t0te ce aii fost.
IndrăciţiI acela dacă aii vCcJut ac0sta s’a& veselit,
cunoscând din câtă rfiutate î-a slobozit pre dinşiî
Domnul Christos, şi î-aă mulţămit de atâta bine ce
a făcut Sfinţia Sa milostivul Dumnezeii (Mateî 8,34).
Gherghesenil aii eşit întru întimpinarea Iul Chri­
stos. 1)acă L’aii ut, I.’aii rugat să trică din hotare­
le lor. O , mare n e b u n ie a nemulţămitorilor ('.herghe-
scnî! în loc să se închine lui ( '.hristos si să se mire de

E
uterea Lui şi să cnidă, se lepădară de Dînsul şi de
inele Lui, şi L’aii izgonit rut^ndu-L să se ducă din ,
I hotarele lor. Pentru accea ( '.hristos l-a lăsat pre dîn- ^
i şil ca pre nişte ncmulţămitorl, cariî iubiră mal vîr- &
I tos întunerecul decât lumina. Sfinţia Sa ( Ihristos le «
adusese lumină şi viaţă, Iar el aleseră întunerecul şi
m0rtea. Pentru accea S’a dus dela dînşii şi le-a lăsat
să Ic fie purcdril invCţătorl şi mărturisitori, ca să le
spue acea minune a lui Christos.
Aşa şi acum Se duce Christos dela cel nemulţă-
mitorl, carii mal mult Iubesc întunerecul decât lumi­
na învCţăturilor lui Christos şi vieţuesc viaţă porccs-
că, de l0pădă cele cereşti şi aleg cele pământeşti.
Domnul Christos câte minuni a făcut, le-a făcut
întâiii pentru binele acclora; mal apoi pentru învC-
ţătura n0stră le-a făcut. Aicea cu îndrăciţii a ară­
tat pre Iubitorii de argint, pre curvari şi pre nemul-
ţămitorl.
pre Iubitorii de argint, arată năravul lor cel cum­
plit, cărora nu le este milă nici dc sărac, nici de ne-
Λ putinclos, nici de neavut. ci dc mare lăcomie, ca nişte
H b H ----------- -------------------
---------.
St «2 C AIAM II LA DUMmiCA

îndrăciţi, işl schimbă faţa şi-şl schimonosesc căută­


tura. Şi nu numaî spre streini aii ac0stă ncmilosti-
virc, ci şi tocma pre al sei nu-I feresc. Cat v6d la alţii,
tot loruşT vor să apuce şi să tragă. Nimenea nu p6te
pre unii ca acela să-I lege sau să-î oprdscă, nici cu
învCţătura, nici cu necontenirea muncilor vecinice,
nici cu frica judecăţeî ce va fi, nicî cu prieteşugul.
I^ecum sint izgoniţi şi munciţi cel îndrăciţi, de dra­
cii accIa ce iocuesc într'înşii, aşa şi acela sint mun­
ciţi de dr.icul lăcomici, atâta cât nici (jiua nici ηόρ-
tea nu se pot odihni, ci tot-de-una ard de Iubirea ar­
gintului şi strigă că nu le ajunge.
P re curviirl, ac&tă muncă arată, că acela nici o
dată nu şl vin în minte, ci ca şi cum ar fi îndrăciţi,
a ^ sint fără de ruşine şi fără de omenie. Nu se sfiesc
nici de certare, nici de invCţătură. nici de feţe de ό-
menl, ci umblă prin gropile întunereculul şi se izbesc
de petrile păcatelor mal rCu decât cel îndrăci^.
Pre nemulţămitorl, aşijderea oSrtă cu acesta, să
nu fie ca C>herghesenil aci la, carii n’afl vrut să pri-
m»iscă pre Chrislos, nici să fie nemulţămitorl către
acela ce le fac bine,—cum a fost Λ vesalom către tată
s6îi David, de-I sta împrotivă; cum a fost Iuda către
( ihristos, M cum aâ fost jido^nî către proroci şi mal
apoi către Domnul prorocilor—către Christos (i-
rele mult bine le făcuse şi trupului şi sufletului lor,
Tar el în loc de bine L’aii muncit şi L'aii rSstignit pre
lemn. Pentru aceea le-a luat împărăţia ce aveaO el
pre acostă, lume, şi cu aciista aii perdut şi împfirăţia
ccriulul.
Sfinta Evanghelie de astă-<jî ne arată, să nu fim
nemulţămitorl către cela ce ne fac n0u2 bine. Măcar
că se şi pare acest păcat că este mic, dar mal mare
IC ----------
______ ------------
ACIlIClADUPi BlUAUl •233
t
altui nu este. Atâta este de mare, cât aducc pre om
de nu mul ămeşte nid lui Dumnecjicfl, n id bagă în
s0mă bine e Luî. (x păcat va putea mal curînd să
munciSscă pre om decât acesta?
C ât pentru tine, o omule, Dumneijeu a fost om‘),
chip de rob a luat asupra Sa, strein pre pământ S’a
arătat şi spre morte S’a dat pentru tine, ca pre tine
să te i/băvescă din munca veclnică; Tar tu acest bine
intru nimic nu-i socoteşti şi darurile I.ul le Icpccjl.
Dumnezeii te-a tăcut pre tine să-l fi fia şi moşteni­
tor întru impCrăţia Sa cea de sus, Iar tu tc lepezi şi
însuţi pentru păcate te faci fifl diavolului şi moşte­
nitor matcel tocului.
Pre Adam l’a făcut Dumne^efl locuitor ralului,
Iar el pentru nemulţămirealula fost izgonit din ralQ
{Facere 1,9) şi în loc de viaţă află m0rte în păment.
Iar ţie, o creştine, în locul ralului ţl-a dăruit ceriul;
de-1 vel perde pentru nemulţămirea ta,de acil nu în
păment, ci sub păment în întunerecul muncilor vel
locui. Aşa tot nemulţămitorul ce nu mulţămeşte bi­
nelui ce are ori dela Dumnezeii ori dela 0menl, va
peri. De care, l)0nine, să ne izbăveşti şi binelui de
i veci şi fnipCrăţiel 'fale să ne învredniceşti,— pre ca-
rea noi toţi să o dobândim, pentru mila şi pentru
darul M'Cfi cel bogat; că Ţie se cade mărire, cinste şi
închinăciune, cu Părintele şi cu Duhul Sfînt, acum
şi pururea şi întru veci netrecuţl şi nesfîrşiţl. .Amin.

\im t, 14.
O ^ Z ^ U S T I E
LA BUMIITICA
Λ ŞEASEA DUPA RUSALIÎ.

cuTtNT Înainte.
ine nu se va mira de milostivirea şi de în­
durarea Domnului nostru lisus ( ’hristos,

U
. jV is y ca atât h este milă de toţi, ca un Părinte şi
I ca un l<'ăc<Îtor, în căt, pentru mila Sa, S'a pogorît din
cel de sus întru ceşti de jos, din cerlQ, pre pământ,
şi pre pământ, din cetate şi din sat in sat umblând, I
căutând 01a cea perdută, şi slobot^ind pre cel apăsaţi
de diavolul, bolnavii tămăduind. stricaţii curăţind,
morţii înviind şi slăbănogii întărind. Acestea νδ-
<j£nd nemulţămitoril jidovi, f0rte se mâniaţi pre Dîn-
sul şi cu pi/.mă II hulIaQ,- cum spune n6u£ astă-(|I
sftnta l<!vanghelic pre carea o sorie Evanghelistul
Matei
C a p 9 . stih 1 - 8 .

n vremea aceea, intrând lisus în corabic a trecut


şi a venit în cetatea sa. Şi Iată I-aQ adus lui pre
li_un slăbănog, carele zăcea în pat; şi vC(ji£nd lisus
credinţa lor, a (Jis slăbănogului: Cutiză, filule,1ar-
„tă-ţi-se păcatele tale. Şi lată 0re-caril din cărturari
.,<jiceafi întru sine: acesta huleşte. Şi vC(jicnd lisus

t
gândurile lor, a φβ: Pentru ce cugetaţi cele viclene
întru inimile v0stre? C!ăcl ceesţc mal lesne^ a(^ice:

t - · — · î w h x t - ---------------------------------------
--- τ£β<Γ»5ΐω----
A ytotA ρ ο γ Α muailul

Jartă-ţi-sc păcatclc talc, aâ a (ţice: sculă şi umblă?


„Dar ca să ştiţi că putere are Filul omenesc pre pă-
„munt alerta păcatele, atuncea a slăbănogului:
„Sc0lă, la-ţl patul tC& şi te du in casa ta. Şi sculân-
„du-se şl-a luat patul iul şi s’a dus in casa sa. Iar
.,mulţimea vC<i<;nd se mira şi preamărea pre I)um-
„nc(jleÎi carele a dat putere ca acesta 0mcnilor.
TNTAU p a r t e ·

Pentru or«dinVa oelor ca pnrtaA «lib in o g u l f i peutni bAla. lui.

sjpi^om nul nostru lisus (Ihristos, doftorul şi le-


(-jxjft cui torul 0menilor jidoveşti, cum de multe orî
ostenla şi umbla prin hotarele Galileel, prin
C^pcrnaumşi prin locuri pustii; aşa şi astă-φ ne
spune n0uS sfinta Evanghelie, că a mers în cctatea
ώ —că in Vitleem S’a născut şi în Nazaret a crescut
(Matei 2, 1), pentru aceea se şi chdmă Nazaret ceta­
tea Lui.
Capernaum-ul era locuit jumătate de jidovi şi ju ­
mătate de păgâni, .\colo de multe ori mergea lisus
de înv2ţa pre amând0u£ limbile şi tămădula bolna­
vii lor—cum a făcut şi cu slăbănogul de carc nc spu-
ne^lmta Evanghelie. Dacă a intrat Domnul Chri-
stos în Oapernaum, atunci aii adus la Dînsul un bol­
nav pre care îl purtau patru inşi ca pre un mort. şi
nicidecum putere sa& tărie întru sine nu avea, de
nu-1 vrea purta rudeniile lui.
Mare credinţă afi avut către C'.hristos acela ce
purtaQ pre acel bolnav. Cude-adinsul cre(jlură că
Christos are putere să tămădulască bolnavul într’o
mică de clas, de păcate să-l Ierte şi pre dînşil să-I slo-
bo(j0scă de ostenită, cu sănătatea lui, si să-l vesclds-
. C'.ă de n’ar li cre<jlut in aşa chip, nu i’ar li adus aş
-------------------------
---- -------------
C A X iin i U MIMimCA

de departe ca pre un mort, prc uliţile cctăţcl, prin


mijlocul mulţimel de 0menl, cu atâta ostenclă şi cu
atâta nevoe. Pentru aceea Domnul Christos, cela ce
ştie şi vede tainele şi t0te ascunsele, dacâ a vgijut
credinţă ca aceea întru inimile lor, a 4is slăbănogu­
lui: Filule, Îartă-ţi-sc ţie păcatele tale. De aicea să
cun0ştem, că credinţa cea bună agoniseşte mântu­
ire sufletului şi sănătate trupului.
insă şi acesta să ştim, cât este de rCQ păcatul. Λ-
cesta mal înainte aduce b61ă în suflet. Dacă se înmul­
ţeşte în suflet, atunci se varsă şi pre trup. De acesta
avem mărturie şi putem a lua pildă dela C^in, carele
a fâcut păcat mare înaintea lui DumnciJeQ; că uci­
gând pre frate-seo Ave>, şi pre părinţii sCI I-a scâr­
bit, şi pămentiil cu ucidere l’a spurcat. Şi încă după
atâta greşală, s'a împrotivit luî Dumne^cti când ’a
întreMt: unde este fratele tC&? Iar el a <Jis: Λΰ d0ră
eii sînt paznic frăţine-meO (Facere 4,8,9)? N a Φ ν:
greşit-am de am vCrsat sânge nevinovat, ci încă şi
mal adause greşala şi se înmulţi păcatul în sufletul
lui, şi de acila se v£rsă şi pre trup. Blestemul Iul
Dumneţ|e& a că(^ut pre sufletul lui, Iar b0la pre trup;
că şi mâna cu carea ucisese prc frate-sSQ, nici odini-
oră nu o putea duce la gură să mănânce cu dînsa, ci
tot-de-una tremura, arătând semnul mâniei Iul I )um-
necjeâ. De aicea arată Dumne(jeâ, că t0tă b0la intră
în trup, pentru rămăşiţele păcatelor: unora pentru
mâncări ftră vreme şi pentru beţii, altora pentru
necuraţii şi pentru curvil.
I^ntru aceea. Domnul nostru lisus C:hristos, în-
tâlâ a tă0t rădăcina b0lel, adecă păcatul din suflet.
De-aci a tămăduit şi trupul, nu ca doftorii ce dofto-
numal trupul, Iar sufletul nu-1 pot, ci ca u
^ * » * « ^ D O P ^ iiu e A u l 2 3 7 ^ ^

i)omn şi doftor adeverat tuturor brtlelor n0 strc a


S s T o h *“!!·*“' cu trupul. Şi intâîu
?4 r.LticSSleTa^^
Η .Ϊϋ Ι· cărturarii jidoveşti dc şe-
dcafi ŞI ^ândiaO intru inimile lor: C!c ortte f'e
Krăeşte accsta aşa hulă? Cine p0te a Îerta păcatele
fără numaî unul Dumnci^ea? Acestea au <^is el pen’
tru-că vreaii să dea vinovat pre Christos inainh· i
poporului, că huleşte pre Dumneded, şi să-L ucidă
> ΜΛηΤί' Homnul Christos cu
i blândeţe răbda ocările lor şi Se arătă preSine înain-
id c E " * ! ci este Dumnecieii
adtv Crat dc ştie «ândurile şi cugetele lor, şi a dis ·
Vn S a ' icleşu^url întru inimile v0 stre?
Au d6 ră nu şti I că Kfl sîntcela ce iscodeşte inimile
fn f « CC zac întru dînsele? Că voi căutaţi
m faţă, Iar Κΰ caut întru inimă şi vSd gândurile cele
viclene, că «ândiţl spre Mine rCfi.
numnecieulul nostru şi neme-
surată blândeţea ImpCratuluIsiinţilor! In cerideste
lăudat ŞI cântat de t0 te dbtele îngireştl; Iar pre p £
rn«?n’' ^ ^«st ocărît In cerlfi se
nZ t de faţa Luî; Iar pre
păment ÎI <|iceau că huleşte pre DumnecjicO. In certQ
ta un puternic, trtte Ic orinducşte şi le tocmeşfe^um
va câte sint în ceriu şi câte sînt pre pământ; Iar a-
V SH *^ un "Ljutcmic era clevetit şi învinovăţit,
i Ve^cnd Shnţia Sa gândurile lor, a dis: Ce νδ
^ i c că este mal uşor: a Ierta păcatele, sad a tămă-
Kr“cd e i r e l î i · ? ' ^ că mal
''erte păcatele, şi mal uşor
. ^ t t să tămădulască bolnavul, f’cntru aceea Domnu| n
π
f «38 CAZAHIl L 4 MJHimCA

Christos a tăcut întâlu ccl mal grcâ, ca să cun0 scă


că este tăcut dc Dinsul şi ccl mal uşor, şi a (jiis: Să
ştiţi că EQ am putere prc păment a Ierta păcatcle, şi

I
1
nu numai păcatele a Ierta, ci şi mortul a-1 învia şi slă­
bănogul a-1 întări. Şi a grăit către bolnav: Ţie <#ic:
Sc0lă de-ţl la patul, pl0 că şi te du în casa ta. Iar el
îndată s’a sculat, şl-a ridicat jpatul p>c umere şi um­
bla înaintea tuturor. Ac<Ssta dacă a vCiJut mulţimea,
se mira cu spaimă şi (Jicea, că nici odini0 ră n’a vC-
4 ut aşa, şi cu bucurie lăuda prc Dumnecjeii de t0 te
câte vS^use şi au(jise, cum dete Christos acelui bol­
nav de o dată şi sănătate şi Iertare de păcate.
A ix M ia partv,

Cnm se e»de A b d lin t0 t« neputinţele cn mulţftmire

0
ănd nc-ar da Dumnccjeu, după pofta n6 stră, bi­
nele lumel: sănătate, avuţie, bună intîmplare
intru t0te, atunci am avea prc Dumnecjeii bun
şi milostiv; Iar dacă ar lua accstea t0tc dela noi, a-
tuncl Iarăşi am răpşti si am huli pre Dinsul, ca şi fa­
riseii. Pentru aceea, de ar veni pre noi şi scirbe,
dintru socotinţa lui I)umne<jeii, sintem datori să
muiţămim ca şi de bine şi să nu ni se supere în scir­
be, ci să răbdăm cu blândeţe.
Ftecum doftorul nu este bun numai atunci când
adapă bolnavul cu erburl dulci, ci şi atunci este bun
când dă bolnavului şi erburl amare şi tae cu briciul
carnea cea rea, numai să tămădulască bolnavul; aşa
şi Dumnezeii, cela ce este socotitor de tot binele, pu­
rurea socoteşte bine de făptura manilor Sale. Iar mal
vîrtos de om, să nu piră. rentru aceea, de multe ori
slob0 de certări de rane şi de b0 le. pentru ca să ne
^.simţim şi să alergăm către mila Lui.
^R-
σΕ
— -------

A ^falA DOTA BOlAtll 239

Dacâ dobândim ce-va bine din mânilc luî Dum-


ne(jc&: ort sănătate îndelungată, ori avuţie, ori cin­
ste şi mărire, atunci cătrc aceea nădejdncşte sufle­
tul, inima şi mintea n0 stră, şi după unele ca acelea
ne luăm, uităm prc I3umne<jeii şi ne d^ărtăm de
Dînsul cu găndu , ca şi filul cel curvar. Dumnec^efi
vS^^nd depărtarea n0 stră şi zăbavă îndelungată ce
ne zăbovim cu lucrurile accstel lumi deşerte, trimite
spre noi spaimă, de ne sparie şi ne înt0rce către Sfin­
ţia Sa: Une ori cu oşti şi cu robii, alte ori cu foc, alte
ori cu m0 rte năprasnică, alte ori cu f0 mete, ca să
alergăm degrab la Dînsul în t6 te nevoile n6 stre, şi
Judecăţile Lui cele ascunse să nu ocărim.
Să nu ne aflăm cum-va puindu-ne Lui împrotivă,
■ j că nu ştim pentru ce sîntem certaţi. De vom răbda
ac0 sta certare trec5t6re, atunci ne vom izbăvi de cer-
^ tarea cea veclnică, cum şi scrie, că cu cât se strică
omul nostru cel dinafară, adecă trupul, cu atâta se
inoeşte cel dinlăuntru, adecă sufletul (II (>)rintenl
5,1). 'Pdta certarea dintru ac0stă lume, nu se arată
a fi bucurie, ci scîrbă; Iar mal apoi se află r6 da pă-
cel, adecă mare şi multă odihnă. Patima dintru aco­
stă vreme de acum, nu este întocma cu slava ce va
să se arate întru noi, carea covîrşeşte preste mSsură
I cu mărirea cea de veci.
Pentru aceea sîntem datori, t0 te certările şi bătă-
I ile să le răbdăm cu mulţămire, şi cu drag să luăm
I laudă ca din mânile lui Dumnezeii. Iar Sfinţia Sa,
ca cela ce ştie t6 te, dacă va vedea !nt0 rcerea n0 stră
către Dînsul. curind ne va slobozi de unele ca ace­
lea; ne va dărui binele acestei lumi şi după aceea.
■ viaţă de veci şi împCrăţia ceriului, pre carea noi toţi
jL să o dobândim, cu darul Domnului nostro lisnsC'hri-
------- - ■ Λ
--- stsefhS^---
2+0 CAZAHII LA OUMIMOt

r
stos, a Câruîa este mărirea, cinstea şi puterea, d’im-
preună cu Părintele şi cu I )uhul Sfint. acum şi pu­
rurea şi întru vcci vecilor. Amin.

LA B UUI KI CA
A Ş E A P T E Λ DU PA R l S Ă L I I .

CtrVtNT tNAINTK.

rccum sorcle luminei^ă cu strălucirea sa


t0 te câte sînt pre sub ccrlfi şi tuturor tinde
strălucirea sa, aşa şi Domnul nostru lisus
( 'hristos, dreptul s0 re, lumina cea neapusă, strălu­
cirea cea vecTnică, luminuxă prc toţ! câţî vin către
D î n s u l n u numai trupul ci şi sufletul, cum a lu­
minat şi pre aceî doî orbi de carii spune acum sHntul
Matei Evaπ^helistul
C ap. !t. Klili 27·— 8ft.

sjjfn vremea aceea, trecend lisus, mers-ati după din- i


Vsul doi orbi strigând şi grăind: Mihieşte-ne pre
J ^ o l lisusel'ilul lui David.lar dacă a mers in casă,
„venil-afi către dinsul orbii şi le-a grăit lor lisus:
„(Credeţi că podii sa fac eu acista? (irăit-aâ Iul; a-
-devfirat, l)0mne. Atunci s’a atins de ochii lor, gră­
ind: După credinţa v0stră să tie v0u£. Şi s’aîi des­
chis lor ochii; şi le-a poruncit lor lisus, grăind:
Socotiţi ca nimenea să nu ştie. Iar el eşind, l’aQ ves-
— -ţ-----s<r<x>y<i.-
’ i7^
V A şţP nt^D O T A IIUSAUl^

^tit prc dînsul prcstc tot pămentul accla. Şi eşind J


„cl, Tată afl adus cătrc dînsul prc un om mut. îndră-
„cit. Şi liind gonit dracul, a grăit mutul, şi s’a mirat
„mulţimea grăind: NicT odinl6 ră nu s’a arătat aşa în
„în Israil. Iar fariseii grăTati;{'.u domnul dracilor go-
„ncştc dracii. Şi umbla lisus prin t0 te cetăţile şi o-
„raşelc, învCţând în sob0 rclc lor, şi mărturisind E-
„vanghelia împCrăţiel, şi vindecând t0 tă boia şit 0 tă
„neputinţa întru 0menT.
ΙΝΤΛΙΑ PAKTK
Pentru credinţa acelor doi orbi ţi pentru paU rea · ^ t '
Dumno^eiecA. |

Î
saia prorocul mal înainte vreme a vCcJut cu Du­
hul Sfînt venirea luî DumnccJeQ pre păment şi bi­
nele ce vrea să facă ndmuluî omenesc; pentru a- -
■jt ceea strigând a φβ (3Γ), 4,5): „Vcseleşte-te pustie
^ neumblată, că îată Dumnci^eul vostru va veni şi vC f
va izbăvi pre voî. Atuncea se vor deschide ochii orbi­
lor, şi urechile surelor vor auiji, şi deschis va grăi
limba muţilor. Atunci şchiopii vor sări ca cerbii".
Acestea cc a prorocit de demult prorocul, acum
s’afl plinit. Clu adeverat acum s’aiS deschis ochii or­
bilor; şi nu numai celor doi, ci la t0 tă lumea a strC-
lucit lumina sfintei Kvanghelil a împărăţiei Iul Dum-
ne<jlciS; s’a vărsat Duhul Sfînt întru inimile 0meni-
lor cele pustii, întru care nu umblase binele Iul Dum-
necjieîi; deschis grăeşte limba celora cc mărturisesc
livanghelia; surzii aud glasul Iul Christos.
Domnul Dumnecjeft cu trup a umblat pre lume,
şi întru umblarea mult bine a făcut niSmuluI o-
menesc. λlergend prc cale, prc o fcmee cc-1 curg^
sânge de dol-sprc-(|ece ani, o a tămăduit (Marcu fi, ^
/· ^2T)). Fata Iul lair o a înviat. Şi dacă a eşit de acolo, &
-----------
342 CAXAJOS LA DUHOnCA
f
τ veniră dupil Dinsul doî orbî de strigaii şi sc rugaâ,
tiind-cîi piinseseră dc veste de minunea ce făcuse
(ihristos în casa luî lair de-î înviase fata. Pentru a-
ceea cu de-adins se rugaO să le deschidă ochiî şi să
le dea vedere, şi (jiceau; Kiiul luî David, milueşte-
ne. Filul lui l)avid iî (jlicer.â orbii, liind-că acest nu­
me, mare cinste şi mare slavă avea întru Israilten).
D’intre împăraţii jidoveşti, întâlQ David a fâcut lui
Duninecjleii spre plăcere şi lui I-a făgăduit Dumne­
zeii, că din seminţia lui se va naşte Nlesia (Ihristos,
—cum şi scrie: „Din r0da pântecelul tCÎi volu pune
pre scaunul teO“ (Psalm 131, 11). Pentru aceea şi
orbii acela ştiind acesta, Îl strigaţi şi-l ^iceaii: I'ilul
1 lui David.
2 Insă Siinţia Sa Domnul ( ’.hristos, nu vru să-I tă-
^ mădulască pre cale, până n’a intrat în casă. \u pen-
Şr tru alta, numai pentru nemulţămitoril jidovi ce erau
's cu Dinsul, carii pururea hullaii şi ocăraii minunile
Lui ce făceiu Iar dacă a intrat în casă, atunci le-a 4is:
Oare credeţi că poclu face acesta? Intrebat-a (Ihri-
stos, nn c-1 d('»ră nu vedea Siinţia Sa credinţa ce era
intru inimile lor, ci pentru ca să arate şi el singuri cu
gura lor, credinţa, ca să îndemne şi pre alţii către
credinţă. De multe ori minunile ce tăcea Domnul,
nu le făcea numai pentru cel bolnavi, ci mal virtos
pentru cela ce vedeaii şi aucjilaii. .Aşa şi aicea, a cerut
( Ihristos credinţă dela orbi, pentru ca să arate înain­
tea mulţimel, că puterea credinţei mult p0 te: pre
mare ca pre uscat a da să umble, morţii să învie,
munţii să mute şi orbilor ocbl să dea.
După ce I-a tămăduit şi le-a dat lumină, le-a (Jis
.să nu spuc nimenul minunea ce a făcut. Cu acesta
ne-a învăţat să nu ne lăudăm cu bunătăţile n0 stre, P
λ ftn u oupJL l o i A u l -MS

nici să ne mărim cu binele nostru. Iar el dacă ati eşit,


povestlaâ şi spuneaţi cătrc toţi minunea aceea. Nu
pentru-că d0 ră nu ascultară cuvîntul ce le (jiscsc
( Ihristos să nu spue nimcnul, ci ca nişte mărturii
cuvîntulul lui ( Ihristos, mărturislaii preste t0 tă ţdra
aceea binele şi minunile lui ( ^hristos.
Dacă s’aii dus dela Dînsul orbii, luminaţi şi tru­
peşte şi sufleteşte, atunci îndată aii adus la Dînsul
un om mut, îndrăcit. Nu era acdstă b0 lă din firea o-
mulul aceluea, ci din vicleşugul diavolului, şi de a-
ceea alţii I’a& adus pre dînsul, că nu putea nici să se
r0 ge lui C'hristos, de vreme ce diavolul legase limba
Iul de era mut. Pentru aceea nici (-hristos n’a ce­
rut credinţă dela dînsul, ca dela orbi, ci îndată Ta
vindecat. Gonit tîind dracul, mutul a grăit. Iar mul­
ţimea se mira şi grăia: Nici odini0ră nu s'a& arătat
minuni ca acestea în Israiitenl.
A DOUA PAHTE.
Pentru laptele cele bone o« s · c h im i lumini, f i pentrn fap­
tele cele n l e ce se c h im i tntnnerec.

f
i'tte iaptcic cele bune au începătură dela Dum-
ne(^eQ. pentru-că Acela este singur lumină ade­
vărată, cum a φ 5 însuşi (la Ιόη 12,46κ
sînt lumina lumcl; cela ceva umbla după mine şi
după (fisele melc, acela nu umblă intru întunerec,
ci va umbla pururea în lumină”. Precum este Chri-
stos lumină, aşa şi lucrurile Lui sînt lumină.
Iar faptele cele rele, aii incepStură dela diavolul.
Precum este acela întunecat, aşa sînt şi lucrurile lui
întunecate. Faptele lui cele rele sînt acestea: Ne­
credinţa fără frică, adecă când nu se teme cine-va de
Dumnezeii; nemolţămirea, mândria, deşartă mărire,
lăcomia, niănia, nepa/a, lenea, beţia. Dintru acestcu
-----------------------
Λ 2++ CATAH Il L> DUmKIC*____________________________ yi

st* nase curviilc, nccurăţiilc, zavistia, pizma, ucidc-


rca, furtişagurile, apucările, ncmilostivirea, vrajba.
Acestea sînt lucrurile intunerecuIuT. Cline le are şi
le face pre acestea, acela este orb şi întunecat cu în-
tunerccul diavoluluî şi moştin împCrăţiet drăceşti,
unde este focul nestins şi munca vecTnică, gătită Iu­
bitorilor de păcate. Clela ce umblă întru acest fntu-
nerec, aceîa sînt mal orbi decâl orbi! aceia de atuncT,
pre carii î-a luminat Christos. AceştTa, după trup nu­
mai, în acostă lume eraii orbi, Taracela şi după suflet,
în veci sînt osîndiţl, şi nici odini0ră pre I)umne<jcO
, nu vor vedea, nici lumina înipOrăţiel L ui; pentru-că
acele păcate, tot sufletul cu intunerecul vecinic îl
cuprinde, şi mintea cu orbie neînţeldptă o Idgă. Pre-
§ cum celorbnuvcdeînainteasanimica:nicIţCrmure, ?
5 nici şirpc, nici armă. nici alt nimic din câte Π aduc j
I lui m0 rte; a ^ şi omul cel cc este orb cu întunerecul Î
păcatelor, nimic nu vede înaintea sa, nici chiar pă- '
catul CC face; nici se tenie de m0rte, nici gândeşte i
de muncă, ci t0te acestea zac dinafară de mintea Iul.
( !um cel orb nu vede să se ferdscă de ş<irpe, aşa şi
Iubitorul de păcate, nu vede să se ferdscă de păcate.
I P recum faptele cele di-ăceştl sînt şi se ch0 mă în-
tunerec, aşa şi faptele cele bune sînt şi se ch0 mă lu­
mină. Faptele cele bune sînt acestea: dragostea, cre­
dinţa, nădejdea, adecă să crd^ă neşcine şi să nădCJ-
dulască întru Dumnedefl; smerenia.supunerea. blân- \
deţele, dreptatea, milostenia, curăţia, răbdarea, as- i
cultarea, ruga, postul, paza, trezvirea, paza biseri-
, cel. Acestea sînt lucrurile luminel. Acestora este în- '
yCţător şi începCtor Christos. Cinele va ţinea întru I
inima sa şi le va face, acela este fifi luminel şi moş- ^
. tin împCrăţiel ceriului. k
1 5 » - ------------------ ----------------------------
^ A ŞAPTU DUPA RDBAUt ___ 2 ^
u ^ ~

' lar tu, o omule, cela ce Tubeştî păcatde, ce vd


alege dintru aceste d0 uC,ca să ţii?— l'aptele cele bu­
ne, saii cele rele? Lui Christos să urmccjiT, saO dra­
cului? în lumină să umbli, safi în întunerec? Cu
Dumne^eS şi cu îngerii Lui întru împCrăţia ceriului,
safl cu diavolul în munca focului nestins? Alege a-
cum una din d0 u6 ; îţi este în voeşi al minte slobodă.
De vel 4'icc: efi pot şi lui DumnecJeQ şi dracului
să slujesc; şi în lumină şi în întunerec să umblu; şi
bine şi rCQ să tac;—acista nu este adevCrat, ci este
minciună şi înşelăciune drăoiscă. Să nu te înşeli, o-
mule, cu aceste gânduri şi cu aceste amăgiturl, că
n’are nici o împreunare dracul cu Dumnc(Jefi: n’are
parte intunerecul cu lumina, nici faptele cele rele
cu cele bune, nici păcătoşii cu cel drepţi. Atâta sint
de departe, cât este ατίυΐ dc Iad.
Socoteşte, o omule creştine: a cui voc faci şi cui
urmezi, aceluia vel fi după mrtrte şi întru împCrăţia
lui vel locui în veci. DouC împCrăţiI sînt întru accstă
lume: o împCrăţie a rCutâţilor şi a păcatelor, altă
împSrăţie a bunătăţilor şi a dreptăţel. .\ccstea tot-
de-una sînt în vrajbă: rCul binelui şi binele rCulul.
Intru îmDCrătia rCutătilor. împărăteşte diavolul; în-
cSelPWîis-

LA D U M I N I C A
A OPTA DUPA RUSALII.

C m lN T ÎNAINTE.

imicaşa dc dulce sufletului crcştinescnu


intru ac^stâ lume, ca atunci când aude
,^lcu\intul luî I)umne(jleii; căci cuvintul lui
Dumnecjeu se chemă foc, care, dacâ cade în suflet,
t0 tă rCc^la păcatelor soite atară, şi dragostea lui
Dumncc^eâ ca un foc se aprinde întru dtnsul şi t0 te
gânduri e păcatcIor arde. Intr’alt chip se chdmă
sabie de amând0 uC părţile ascuţită, că nu se sfieşte
de taţa nimcnul: nici de impSrat, nici de domn, nici
de vlădică, ci ca o sabie dc amândouă părţile ascu­
ţită, tae şi vădeşte t0 te fără-de-iegile şi tdte gân­
durile cele de păcate din inimile tuturor. ( ^ 0 mă-
se şi hrană, cuvîntul luî Dumnedcfi, că este mal
dulce decât t0 tă dulcdţa acestei lumi, că îndulceşte
şi trupul şi sufletul In veci, hrăneşte sufletul cu
hrană nevC(jută şi este \iu in veci. I)e acdstă dul-
C4iţă a gustat şi mulţimea aceea carea umbla după
Christos, din multe cctăţl, sate şi pustiuri, şi trei
<Îile stătură împrejurul Lui, ncmâncaţi.ascultând cu­
vîntul Lui. Pentru aceeaşi Uoronul ( :hristos în d0u2
chipuri le-a tăcut lor bine, că toţi bolnavii lor I-a tă­
măduit şi pre dînşil cu'cinci pânl mici, cinci mii de
C A Z t a i l L A DUHIHICA * O V tA D U P l R in X U l 2*7

0 men! a săturat, numai bărbaţi, atară de tnuerl şi


afară de prunci,- cum mal ales βυφη astă-<|I din
Sfinta Evanghelie
(M i Μ*ΙΗ o p . U , sUh 1 ^ 3 2 .

wyjn vremea aceea, vC(Jut-a lisus popor mult, şi i s’a


^Sfăcut milă de dînşii şi a tămăduit bolna>iT lor.
^vŞi fiind sdră s’a apropiat către dînsul Ucenicii luT
„CTăind: I>ocul este pustiii şi vremea a trecut; slo-
„bocieşte poporul ca să se ducă prin sate să-şl cum-
„pere bucate. Iar lisus le-a φβ lor: Nu trebue să m0r-
,gă; daţi-le voî să mănânce. Dar e! ati (Jis luî: Nu a-
„vem aicea decât numat cinci pânl şi doi peşti. Şi El
„a <}is: Aduceţi-le Înc6 ce. Şi a poruncit poporului să
.,şadă pre Iarbă, şi luând cele cinci pânl şi doi peşti,
„căutând la cerlti a binecuvîntat, şi a frint şi a dat
„Ucenicilor pânile. Iar Ucenicii poporului. Şi aii ^
„mâncat toţi şi s’aO săturat, şi aii luat rCmăşiţe de stă- 5
„rîmăturl, d0 uC-spre-(#cce coşuri pline, iar 0 menil '
„carii mâncaseră erati ca cinci mii, atară de rnuerl şi
.afară de prunci. Şi îndată a silit lisus pre Ucenicii
„sCI a intra in corabie si a merge înaintea lui de ceea
„parte, până când va slobo<#i poporul.
i .v t a ia f a u t e ·
Pentru cum se c«<l« lA dea n «ş.cin · cale m ioiol, ţi pantro
in in n n » Iul Christe·.
ccstă minune a fost intr'acea vreme când a a-
U(Jit Domnul C’.hristos, că pre ίόη liotczăto-
____*rul l’a tă^t Irod. Atunci intrând in corabie, S'a
dus într'un loc pustiii la o parte (Matei 14, 11— 13).
Dusu-S’a Domnul in pustie, nu că diră Se temea
de m0 rte, că însuşi de bună voe vrea să o la— cum
«jisese însuşi: „Am putere să-ml pul sutlctul meu.
2iS (UZAHIK IJt DUMimCA

şi am putere Iar să-Lîafl“— , ci a fugit dinaintea mâ­


niei, ca să ne înveţe pre noi să nu ne dăm înşine pre
noi in năpaste, ci să fugim dinaintea mânie! ome­
II neşti. l'ugit-a Domnul ( ihristos şi pentru acesta, că
încă nu era venită vremea muncilor Sfinţiei Sale. Şi
încă, ca să arate şi acesta, că n’a luat trup amăgitor,
cu vre o nălucire, ci trup adevCrat asemenea ca şi
alţi 0 menl, alegend numai fără de păcate.
De ar fi fost prins atunci de Irod, L’ar fi omorît
ca şi pre Ιόη; Iar de S’ar fi ixbăvit atunci Ohristos
dintru acea nevoe, atunci ar grăi de Sfinţia Sa, că
cu nălucirc S’a arătat şi n’a luat trup adevărat, ci
nevC4 ut a scăpat din mânile lui Irod, ca şi cum ar fi
fără du trup. I’entru aceea Domnul (Ihristos de bu­
nă voe S’a dus la pustie, ca să astupe ^ura ereticilor:
a Iul Marchian şi a lui \lanifiu, cc a& învSţal că cu
nălucire S’a întrupat Christos. Dusu-S’a Domnul în
pustie ca să Se osebuscă de mulţime şi să Se odihne-
scă ce-va; dar mulţimea nici aşa nu se lăsa de Dînsul,
ci cu drag alerga după Dînsul şi prin pustii, arătând J

către Dînsul credinţă şi dragoste. I’entru aceea ad lu­


at şi plată, mila Iul Dumnezeii, pentru ostenila lor.
Dacă I-a vCiJut pre dînşii, I s’a făcut milă de eT, şi câţi
bolnavi aveafi cu el, pre toţi I-a vindecat (Matei U,
14) şi din mulţi, cu cuvîntul, dracii a scos, şchiopii
a ridicat, orbii a luminat, slăbănogii a întărit. Şi nu
numai trupurile lor de b0 lă le-a vindecat, ci şi su­
fletele lor din b0 la veclnică a slobozit şi în Hămân-
(ijlirea lor I-a hrănit. Atâta este de mare mila Iul Dum-
nede&, cât nu dărueştc numai de ce se rrtgă omul, ci
şi de CC nu se r('>gă dobândeşte.
'VSijând Apostolii Iul Christos acea mulţime cu
atâta osîrdie că stă împrejurul lui ( Ihristos şi de a-
-----------------
Λ o r » om i Rt u u l 2W

tâta vreme flămâncil si n’aii ce mânca, s’au apropiat


către învCţătorul lor Christosşi-L rugau să-Î slob0 dă
pre dînşiT ca să se ducă să-şî cumpere bucate. Nu
I ştiaii el, nicî găndlaii de bucatcle cu cari vrea (;hri-
stos să-l hrăn0scă. Pentru aceeaşi Domnul ( Ihristos
n’a (Jis: Kfi le voîu da de vor mânca, ci <iisc lor: I)a-
ţi-le voi lor să mănânce, Iar el nu trebueştc să se
ducă dela mine, că de le-ar trebui M’ar fi ru^ţat eî
să-l slobod pre dînşil. Efl sint hrană Hănlunφlor şi
isvor de apă vie însetaţilor. Κΰ podii să hrănesc şi
aicea, cum am hrănit şi poporul jidovesc în pustiile
SinacT, cu mană din ccrîQ şi cu apă din petră s«Scă,
în patru-<jiccl de ani (lîşire 16,4). Pentru aceea nu
treoueşte să se ducă eÎ, ci le daţi voi lor să mănânce.
Iar el aii grăit: l) 0 mne, n’avem aicea decât numai
cinci pânl şi doi peşti. Atuncea Domnul C'hristos a
^is lor: ;\duce-ţi-ml inc0ce pânile şi jH^ştil, ca să cu- S
n0şteţ1 şi voi puterea Mea. Eft stăpâncsc marea şi
uscatul; în mare înmulţesc {Xiştil şi pre pilment ro­
da. l^Q, din puţin podii face mult, şi din mici, mari.
•Apostolii afl adus pânile şi peştii. Dacă Ic-u luat, a
(jis să şadă poporul pre larbS, şi Sfinţia Sa ridicân-
du-Şl Dchil şi căutând la cerlâ, a biiiccuvîntat şi a
frint;—adeverind că din cerlfta venit dela Părintele,
şi învCţând pre noi, să nu nc atingem de bucate la
ma.să să mâncăm fără binecuvîntare, mal înainte
până nu vom mulţămi hil Dumiie<^e& (Celula ce ne
A UO.-'A PARTE:
Pentru poU rea Dumne«}eirel Ini ChrUtos ţi pentrn Inmulţirok
p in ilo r şi peştilor.
acăa binecuvîntat Domnul ("hristosşi dacă
-.11 Irint, de acila s’aît înmulţit pânile şi peştele.
C^u mânile a binccuvîntat şi a frînt, Ijr cii pu-
--------- ---------------------------- --
860 o u u m i LA OOMJIRCA

terea cea nevS(jută a DumnecjleircT Sale, a înmulţit


pânea şi peştele, ca să cun0scă toţi că este Acela ce
înmulţeşte r0 da pământului şi dă hrană la t0 te tăp-
turile; că este Acela ce a φβ dintru’ntâîu să crdscă
pămentul Iarbă ţarinilor şi seminţe de t0te felurile
(I'acere 1 , 1 2 ); să sc0 tă apele jivini vil, chiţii cel
mari, peşti şi gadine de t0 te felurile ce sînt în apă
şi hlarele mărilor şi ale pămuntulul, şi paserile ce
sb0ră in văzduh. Acestora tuturor este făcfitor şi
înmulţitor Domnui nostru llsus Christos. cuvintul
Iul I)umne(jeQ, cu firea trupului nostru îmbrăcat.
Precum se cun0şte dupre acele lucruri d’întăl&,
puterea mărirel Sale, Carele numai cu cuvîntul a (jlis
şi s’a făcut, aşa şi aicea pentru înmulţirea pânel şi
a peştelui, se cunoşte puterea Lui cea dumnecje^scă.
('u nimic nu este mai mică acdsta dccât acele de a·
tund.
Ac0stă minune a tăcut-o în pustie ca să nu fie vre
un prepus, să 4 >că neşcine că a fost apr0 pe de vre
un tîrg, de a adus de altă parte acele bucate.
ine-cuvîntănd şi frîngend Domnul Christos a-
cele cinci pâni şi doi peşti, le*a dat Apostolilor. A-
postolil luând, ^rimăturilc creşteafi în mănile lor şi
se inmulţiau. Acdsta vg(}6 nd el, se mirafi şi se bucu­
raţi, şi aşa daii mulţimel de-şl impărţia, că erali aşe-
<}aţl cete, câte o sută şi cincl-<jecl, pre Iarbă verde.
Mâncată toţi şi s’aQ săturat din puţină pâne şi din
doi peşti, cinci mii de bărbaţi numai, afară de muerl
şi prunci. Tuturor le-aii ajuns şi încă afi şi prisosit
d0 u6 -spre-(iccc coşniţe pline de fărimăturl.
InvSţat-a Domnul Christos să stringă f^îmătu-
rile, să cunoscă că nu sînt alte pânl întregi, ci sînt
Ţuacelea ce a frînt. D0u2-spre-(iece coşniţe a învCţat ^
------------- ------------------- ; f Λ
- -4 * OPTA DOPi gO»MJl 8M 2 ^ ,

" să umple, pentru ca fie-care Apostol sa ducă pe u- t


mere coşul sS&, ca să-şl aducă aminte de minunea
Domnului şi l·'ăc£toruluI s£0 . Şi iuda v!n(;|etonil să
p0 rtc coşul pre umirul s6 li, ca să-î fie martorii um6 -
rul şi manile, în vremea aceea !n care vrea să vîndă
pre Domnul s£li, ( lela ce a făcut acostă minune.
Dacă a tăcut Sfinţia Sa acostă minune, atunci ,
f0 rte s’a& mirat de Dînsul jidovii, atâta cât şi impS- '
rat vreaQ să-I^ ridicc. De aicea mare laudă aii acel I
din mulţimea aceea, carii, cu femei, cu prunci, a&că- !
ICtorit după Christos până in pustie. Acolo aii flă-
măn(^it, stând şi ascultând inveţăţura Lui trei c^ile.
Aşa este dragostea; t6 te pre lesne le rabdă: f0mea,
goliciunea, zăduhul şi gerul,
w Aşa şi n0 ue ni se cade, celora ce vom să urmăm
^ după ("hristos şi să cercăm împărăţia ceriului. Să
^ nu Iubim alt nimica mal vîrtos decât pre Christos; ^
—nici casa, nici satele, nici avuţia, nici odihna tru-
pulul. Să cşim afară din gălccva păcatelor şi din va­
lurile poftelor lumel; că cela ce se aprinde cu focul
dragostei Iul Clhristos, acela nici o greutate nu simte j
întru acostă lume, care să-l p0tă despărţi de Dum-
ne(Jeii—precum <Jice Dumnec^eescul Pavel (la Epi­
stolia cea către Romani 8 , 3;î)—nici sărăcia, nici f5 -
mea, nici goliciunea, nici chiar mortea, nici sabia.
Deci să agonisim şi noi acistă dragoste; să-L a-
vem întru noi; că în voea n0 stră este, ori să petrdcă
întru noi, ori să Se ducă dela noi. Când vom gândi
de cele cereşti şi mintea n 0 stră o vom întinde către
Dumnc(jefi, atunci va petrece întru noi; Iar când
vom căuta binele şi dulc<Îţa acestei lumi, atunci va
fugi dela noi. in lumea cea de sus este ascuns focul
^celul dragoste. Iar întru aoistă lume de jos este ;
C A IA ini LA DUMimCA
.'Vt 252
cilă mare. Pentru aceea, când va fi legată inima n0s-
tră de acistă lume de jos, atunci mare riicclă şi ger
va avea inima n0 stră şi va fi st0 rpă şi fără de r0 dă
de faptele cele bune. Iar când vom căuta către lu­
mea cea de sus şi mintea n0 stră cu v(>ea n6 stră o
vom trimite acolo, atunci de acea lumină de acolo
se va încăl<#i.
Focul acelei dragoste nu este alt. fâră numai singur
Duhul Sfint, Carele aprinde focul dragostei Iul Dum-
nec^efi întru noi. Acela te va învCţa şi te va îndrepta
din întunerec în lumină, din morte in viaţă, de pre
pămcnt în cerlii întru împCrăţia Lui,—întru carea
pre noi pre toţi ne învredniceşte, DdmneiisuseClhri-
st0se Dumnezeul nostru, acolo unde împerăţcştl cu
Părintele şi cu Duhul Sfînt, acum şi pururea şi în­
tru veci vecilor. Amin.
i

LA DOUI KI CA
A NcM'A DU PA K I S A L I I .

COTtNT iNAINTE.
_.._am între petrile ccle scumpe, mal tare
decât diamantul nu este, aşa şi intr’alte bu-
. nătăţl creştineşti, mal tare nu este decât

I
. credinţa, însă când este împreunată cu fapte bune.
Acista este nebiruită de t0 te vicleşugurile vrăjmit,
S j W ------------ -------------------
________________________ A Ι Ιι^ Α D O ri B O M U l_____________ _________ 2 6 3 ,

, şuiul. Pentru credinţă, şi Petru Apostol a umblat


' pre mare ca pre uscat. Până se ţinea de dînsa, nu-1
ăsa să se afunde în mare; îar cât o a lăsat, aşa în­
dată a început a se afunda şi a început a înota,—de
care lucru maT lămurit auc^im spuind Sfînta Kvan-
ghelie pre carea o scrie Matei Evanghelistul
.’ap It '1 ai—:U.
P vremea aceea, silit-a lisus pre Ucenicii sCI să
^^intrc în corabie şi să mcrgă înaintea lui de ceea
.5» parte, până ce va sloboc^i mulţimea. Şi slobocjlind
„mulţimea, s’a suit la munte singur să se r6 ge. Şi fă-
.,cendu-se s0ră, era acolo singur. Iar corabia era în
.mijlocul mărel invăluindu-se de valuri; că era vfin-
„tul protivnic.Şi într’a patra strdjădin n0 pte, mers-a
„către dînşii lisus, umblând pre mare. Şi ve<^endu-l
„pre dînsul Ucenicii umblând pre marc, s'afi spăl-
„mîntat <^icend că nălucă este, şi de frică aii strigat.
„Iar lisus a ^ s lor îndată, grăind: Clutezaţl, eO sînt,
„nu νδ temereţi. Şi Petru r5spun<jicnd a φβ: l)0mne.
„dacă eşti tu, porunceşte-mi să viii către tine pre
-apă. Iar el a <jlis: Vino. Şi eşind din corabie, I*etru
„umbla pre apă ca să mdrgă către lisus. V 2 <icnd în-
„.să v6 nt tare s’a temut, .şi începend a se afunda, a
„strigat grăind: D0mne. mântueştc-mii. Şi îndată tin-
„(Jcnd lisus mâna l’a apucat pre dînsul şi T-a grăit
„Iul: Puţin credinclosule, pentru ce te-aî îndoit? Şi
„intrând el în corabie a stătut vântul. Iar cela ce e-
„raii în corabie viind s’afi închinat lui grăind: Cu a-
„devCrat l'iîul Iul Dumnec^eu eşti, şi trecând, aâ ve-
„nit în pământul ( îhenisarctulul.

,D ,,

-Tui
............."7 1- n

L 254 CÂZAHU L I DOWNIC*


..4 :

în t â ia PARTE!
Pantru putere» Dnmnc^eirel lai ChrUtoe ţi pentrti spaima
Apontolilor.

'11li* inunat este l)umne(}eQ întru t0te lucrurile Sale


MyH şi puterea minunilor Luî cine o va spune; că nu
numai pre uscat şi prin pustii a ftcut minunî,
ci şi pre mare sînt urmele Luî, şi cărările LuÎ întru
ape multe. Dacă a arătat Domnul mila Sa mulţimel
aceleea de a vindecat bolnavi! lor şi t-aii săturat în
f0 mea lor cu pâne făcută cu minune,î-a sloboi^it pre
dînşii să se ducă pre la casele lor. Pre Ucenicii S il
I-a trimis să trdca cu corabia de ceea parte de mare
către lume, Iar El Însuşi S’a dus la un munte într’un
loc pustiii să se r0 ge.
Acdsta a făcut pentru ca să ne înveţe pre noi: nici
tot-de-una să petrecem în gâlcivă, nicî tot-de-una
să fim osebiţi de 0 menl; ci, când vom să ne rugăm
şi cu Dumnecjefl să vorovim în ruga n 6 stră, atunci
ne trebueşte tăcere în singurătate şi în locuri fără
de 0menl să fim să ne rugăm. Şi când vom Iar să
grăim către 0 menl de cele sufleteşti, atunci să lăsăm
'
singurătatea.
Zăbovit-a Domnul C:hristos la rugă, mult, ară-
tându-ne să răbdăm şi noi la rugă, mult, şi cu aştep­
tare să ne rugăm. De n’al şi dobândi de ce te ro^,
încă să nu te mâhneşti, nici te lăsa de rugă; că ştie
I)umneţ|eii, cu tocmelele Sale cele neştiute, a’ţl fo­
losi. Şi 0menil de multe ori ca nişte prund se r6 gă
de ce nu le este de folos şi mal vîrtos de vătămare.
Pentru aceea şi Dumnezeii nu dă de t0te orile după
rugăciunea n0 stră;—ca şi părintele, filulul sCii, de
vede că cere cuţit, nu-1 dă, ci-1 ascunde să nu se va-
, tăme cu dînsul. ^
__________ ________________________________________
— ttifcieţA
A ΜΰυΑ DUp A It t U U l 866

r lar câct S’a rugat Domnul Christos atunci, nime­


nea din credincioşi să nu se îndo0scă că nu-I tre­
buia ce-va, ca C’^Ia ce p 0 te tdte, ci ca un Arhiereii a-
devCrat Care vrea să-Şl dea trupul Sifi ca un miel
spre junghiaru, pentru mântuirea a t0tă lumea, S ’a
rugat cu trupul şi cu sufletul ca un om adevCrat,
pentru nâmul omenesc.
Dacă a biruit m0rtea, a ruşinat pre diavolul, a
risipit Iadul, S’a suit in cerlQ şi a şequt de-a drdpta
l’ănntelul preste îngeri (Marcu 16, 19);—de acila
de toţi este cinstit şi închinat: de îngeri în cerlii şi
de 0menl pre păment. C^ela ce strigă către Dînsul, îl
isbăveşte; cela ce se r6 gă către LHnsul, ruga lor o
primeşte ca un Dumnecjiefi adevărat ce este, mărit
împreună cu Părintele şi cu Duhul Sfînt.
Domnul Christos a zăbovit in singurătate şi în
rugă până la mle(jul nopţel. Ucenicii eraţi in corabie

[
)re mare şi păţiati nevoe mare de furtună şi de va-
url, în cât era să se înece. Aciistă primejdie cuprin­
sese şi trupurile şi sufletele lor. Domnul nu li S’a
arătat curind, înv6 ţându-I să rabde bărbăteşte scîr-
Ixle câte li se vor întîmpla întru mărturia Kvanghe-
liel. Pentru aceea el erafl în gânduri şi in spaimă
mare şi le era frică să nu-l părăsuscă cum-va InvC-
ătorul lor Christos, şi gândlaQ întru sine de grălaii ;
) 0 ră să nu-L fim scârbit în ce-va de ne îndemnă să
plecăm pre mare singuri fără de Sfinţia Sa, intru a-
cistă n0pte cu întunerec şi cu furtună. De altă parte
% jălulaîi şi le părea rCQ, în ce chip va trece Sfinţia
Sa din pustie unde rCmăsese, către lume, că altă co­
rabie acolo nu era, ftră numai aceea în care intraseră
Ucenicii. Intr’alt chip se tîngulaii unul către altul
grăind: De ar fi aicea cu noi învăţătorul şi dulcele
------------------- ----------------------------
_____ CAXAm i 1.A D U M U I I C A _________

^ nostru Domn, n’am păţi noî întru acest chip, nicî ^


am fi morţi de frică mal Înainte de morte.
Acestea gândind el şi unul către altul grăind, se
apropie de dinşii Domnul (Ihristos, umblând pre ,
marc ca pre uscat, în al patrulea clas din nopte. U-
cenicil dacă L’au v2 <iut s’au spăriat, că le părea că
este o nălucire, că li se arată ce-va, şi de frică strigară,
lisus îndată grăi cu dînşii şi a lor: Clutezaţi, că
iîfi sint; nu v6 temereţl. Din ce se apropia de dinşii,
din ce se mai scornia furtuna şi valurile se înălţau
asupra lor.
Sfinţie! Sale Π era voea să fie aşa, că ştia cu înţe­
lepciunea Sa minunate lucruri a face de mântuirea
omeniÎscă. Pentru-că nu-L cunoscuseră pre Dinsul
dupre minunea cc făcuse cu pânile în pustie, că este -
ţ Filul lui Dumnezeii, de aceea acum, pre mare, în i
i frică şi în nevoe mare L’aii cunoscut şi aQ mărturi- L·
^ sit că este Filul lui Dumne^eâ.
Umblând Domnul pre mare şi mergend către
dînşii, nu-L cunoşteaâ Ucenicii fiind-că era n0ptea
şi faţa Lui nu o vedcaft. i ’entru aceea li se părea că
este duh, nu este trup, se speriară şi de frică au
strigat. Iar Domnul măngâindu-I pre dînşii, le-a(jis:
Nu v6 temereţl, că sînt Ιΐύ InvSţătorul vostru. De
nu vedeţi faţa Mea, voi cunoşteţl glasul Meii.
. festea dacă a au^it Petru 1 -a părut bine şi a (jis:
I )0mne, de eşti Sfinţia Ta, φ-πιϊ să viii la Tine pre
apă, ca să Te cunosc pre Tine Domnul mărel şi îm­
păratul lumel. Sfinţia Sa I-a ΥΊηο. Şi dacă s'a
pogorît Petru din corabie şi mergea pre apă către
( Ihristos, K1 vC‘4end un vent mare s’a temut, a în­
ceput a se afunda şi a strigat (jţic^nd: D0mne, aju-
^ tă-ml! lisus îndată tin^cnd mâna l’a apucat şi I-a ^

Aifiiiryp·------------
----- ■v rA 'K ;-----
* ΜΛυΑ DVPÂ RUBAUl
r -
grăit: Puţin credinclosule, pentru ce te-aî îndoit?
A iVlIfA Ι'ΛΠΤΕ;
Pentru crcdinţ» Apostolilor ţi cum se cade nfte* ca credin;»
m ne apropia o itro Dumneaei.

Î
f^cdinţa şi dragostea aii ftcut pre Petru de s’a
J pogorit din corabie şi a plecat pre apă. Pentru

* marc crcdinţă şi dragoste ce avea către Domnul


Christos, a vrut maî înainte decât alţi Ucenici sâ-L
vadă şi să grăiască cu Dinsul. Pentru aceea, dacă s’a
pogorit Petru cu credinţă şi cu dragoste ca aceea a
merge către ('hristos, marea ii purta pre spatele sale
şi umbla ca pre uscat; Tar dacă au(}i sunetul vântu­
lui, şi înt0rse ochii sSI de către Domnul, şi căută
către v£nt, atunci îndată începu a se afunda, căci se
îndoia, de frica ventulul.
Aşa şi noi dacă vom înt0 rce ochii sufletului şi
mintea n0 stră de către I)umnc(^e& şi vom căuta că­
tre vânturile cele deşerte ale lume! acesteea, atunci
şi noi îndată vom începe a ne afunda în marea păca­
telor.
si pre Petru, credinţa, pre mare îl purta, Iar ne­
credinţa îl afunda; pentru aceea Domnul Cihristos
apucflndu-1 de mână I-a <Jis: C'^ faci, o Petre? a
fost mal mare tu al biruit şi al eşit din corabie de al
plecat pre mare numai căci al au(}it glasul Meâ, Iar
acum şi taţa Mea vC<iuşî şi Μδ cunoscuşl că sînt Efi
şi cu gândul te-al îndoit. Acestea picând l’a luat de
mână şi l’a suit în corabie, şi de acila îndată s’a o-
prit vântul. Iar cel ce eraii în corabie afi venit şi
s’aO închinat Lui, (picând: Cu adevCrat eşti Filul lui
Dumne<^efi!
V6<#ut-a0 Apostolii minune mal minunată decât
^ c e a dintâlu, când a contenit ventul şi marea, şi
2ftM _ C **AW H LA DUMIWICA____________

tund se miraii şi (jliceaii: Cline p0 te fi Accsta, că şi


marea şi vcntul ascultă de Dînsul? Iar acum nu o a
contenit numai, ci şi umblă pre dînsa ca prc uscat.
Pentru aceea şi Tcenicil s’au şi mirat şi aîi şi crcijiut,
că Aceia este ( Ihristos,Oarele a incheftat .Marea Kuşic
când afi trecut israiltenil (Eşire 14,22), a înucat pre
Faraon, şi este Acela Carele umblă prc aripele vcn-
tulul (Psalm 103,4). Şi n'afi crc(^ut numai, ci şi cu
frică a& că(jut înaintea Lui şi a& φβ: Cu adevCrat
credem că Sfinţia Ta eşti Filul lull)umne(jcu, că vS-
(jurăm mărireaTa şi puterea Dumnc(|eircl Tale. Stin­
sa Ta stăpâjieşti marea şi vânturile.
Adus-a Cbristos pre Petru în corabie ca să cu-
n0 scă Ucenicii, că n’a afundat vcntul pre Petru în
mare, ci necredinţa Iul; pentru-că unde este credinţa
tare, acolo nimic nu strică: nici marea, nici vcntul,
nici hlarele, nici focul, nicf sabia, nici m0 rtea, nici
altă faptă carea cum-va. Aşa a& fost de tari Ucenicii
Iul Cbristos, după ce S’a suit Christos în ccrlâ, că
nu s’aâ temut de frica a t0 tă lumea, până n’aîi întors
limbile dela idolie către Dumnecjeu.
Aşa şi noi, de ne este voea să mergem şi să ne a-
propiem către Dumncijeii, credinţă tare trebueştc
să avem. Să credem t0te ftgăduinţelc Iul ( ihristos.
ce a făgăduit n0 uS, ca ;i cum le-am vedea cu ochii
noştri, şi ca şi cum ne-am atinge cu manile de din-
sele.
FSgăduitu-ne-a (la .Marcu 1(>, 16) că cine va crede
şi se va boteza, acela se va mântui şi împCrăţia ceriu­
lui Ta dobândi. Deci să crecjl, că nu te boteză preot,
nici înger, nici arhanghel, ci însuşi I)umnc(jeii. Cu
apă şi cu Duhul Sfint te naşte întru viaţa de veci.
r'i, (ăgăduit-a că cine va mânca din trupul Lui şi va h

----- — --- ΐ>4£ίϋ<ίτ:-------------I


--------------------------------- — ,î
____________A ihHia dupA RU aAU l 259

bea din sângele LuT, intru Sfinţia Sa va petrece şi


Stinţia Sa întru dinsul (Ιόη (>, Π7). I
Deci, chiar să nu-L ve<il cu ochii tCI acum, însă cu
crcdinţa, mal adcviÎrat decât cu ochii să priveşti
sfinta Liturghie, ca şi cum al privi junghierea tru­
pului Iul C'hristos, ( !are a fost junghiat pre cruce cu
suliţa in c0 ste, şi cu cue de fer aii fost pătrunse pal­
mele şi taipcie Sfinţiei Sale şi S'a dat pre Sine (Isaia
Γ).Ί, 4 7) ca un Mieluşel spre Junghiere, să fie jertfă
pentru păcatele a totă lumea. Acestă jertfă se face
^cu sfinta Liturghie, lui Dumnezeii Părintelui, puru-
* rea, pentru Iertarea păcatelor fieş-cărula din noi. Şi
când te cuminicl din Sfinta Pânc ce se sfinţeşte în
stinta Liturghie, întru acea fărîmă de Pâne. tu să şti
că guşti trupul lui Christos. Nu o parte saii o bucă- i
, ţică, ci deplin şi întreg trupul Sfinţiei Sale il lal şi-l s
ţ mănânci. 5
γ De te miri, cum de nu se împarte trupul Iul (Ihri- y-
f stos când sfărîmă preotul sfîntul Agneţ, ci este tot
întreg in fieşte-carea din fărîmc;—miră-te şi de acd-
sta, cum dacă se sparge oglinda, faţa omului nu se
împarte cu dînsa, ci se vede intr0gă în ficşte-carea
fărimătură.
Rigăduit-a Domnul Christos, că in glasul arhan­
ghelului şi în trîmbiţaiul I)umne<#eîi, vom învia toţi
de o dată din morţi. De te miri, cum va învia trupul
putred, miră-te şi de acdsta, cum sCmenţa până nu
cade în pănient să putre<j<3scă, până atunci nu rSsare.
F^găduit-a că vom sta toţi la judecata Sfinţiei
Sale (Platei 25,31), şi celor drepţi le va da binele de
veci, pre carele nici ochi de om l’au vS4 ut,nicI urechi
aii au<iit, nici la inimă a intrat; Iar păcătoşii vor fi
l goniţi in munca focului de veci, unde sint plinsurl !'
W 2βΟ
JW _ CAXAa» L1
CAXAMII t * DUMimCA
DUmincA ____

şi scîrşnirl dc dinţT. De te miri cum se vor cun0ştc


atuncT, cariî vor fi drepţi şi cariî vor fi păcătoşi, mi-
ră-te şi de acesta, cum s6 menţa dacă rCsare din pă-
ment nu tace alt spic, fără numai de ce fel este.
Ce ar fi bună credinţa de ar fi descoperite şi ară­
tate t0te lucrurile? Şi de n’am crede lui Dumnei^efi
de’ce nu vedem cu ochii, ce ar fi bună credinţa? Pen­
tru aceea a grăit Domnul acest cuvfnt, (jicend: „l<'e-
rice de cela ce η’βΰ vCc^ut şi aâ cretjut*'.
i n ac<Sstă laudă de credinţă, şi pre noi, credincioşi!
T 6 I, ne primeşte să Te lăudăm, l)0mne, acolo întru
împCrăţia Ta cea de sus, unde împfirăţeştî cu Părin­
tele şi cu Duhul Sfint. acum şi pururea şi Intru veci
nesRrşiţî. Amin.

c ^ z ; ^ 2 ; T iB

LA DUlCIiriCA
.\ l, )ECE. \ D U P A RUSALII.
- -«M·* -
C m iN T IN A IN T Î.

era căderca neamului omenesc. Intr’alt


,^.chip n’a putut să se indrepteze, (Îră numai
^ cu munca şi cu m0rtea Filulul lui Dumne-
(jeâ. Nu este mal marc bine şi mal scump, decât bi­
nele ceresc şi vecinic pre care îl perduse omul. Pen­
tru aceea nici cu altă plată s’a putut Int0 rce, fără nu­
mai Iarăşi cu munca şi cu m6 rtea Domnului nostru
ν ^ :.-
A p n a u do p X · α · * υ Ι 261

lisus Christos. Intru ac6 stă slujbă dacă a venit din


certâ să sluj^scă m’>uC 0 tncnilor şi să ne înt0 rcă ηό-
uC Iarăşi binele ceperdusem intru Adam cel dintâlQ,
multe şi alte fapte bune a făcut n<imulul omencsc,
DomnuK'.hristos,—cummal lămuritspune nouCas-
tă-ψί Sfînta Evanghelie U
D( U· Mutei, Cep. 17. Mih 1* - ;.>Λ
»»jn vremea accea, s’a apropiat către lisus un om
^♦We-carele fnchinăndu-se lui şi grăind: D0mne,
Xmiilueştc pre I'ilul me&, că se îndrăceşte la lună
..nouă şi Γΰύ chinueşte; că de multe uri cade in ioc
_şi de multe ort în apă. Şi l ’am adus la Ucenicii tfil
,şi n’afi putut să-l vindecc. Iar lisus rSspuncJdnd a
„φβ: O nem necredincios şi îndărătnic! rână cănd
„voia fi cu voi? Până când vold răbda pre voi? Λ-
..duceţi-l aicea la mine. Şi l’a certat predinsul lisus
„şi a eşit dintr'insul dracul, şi s’a tămăduit copilul
..dintru accl clas. Atuncea s’a& apropiat către lisus
..Ucenicii şi I-afi 4>slul în taină: Pentru ce noi n'am
..putut să-l izgonim pre dinsul? Iar lisus a (jis lor:
„Pentru necredinţa vrtstră; că adevCr grăesc v0uC:
„De veţi avea credinţă cât grăunţul de muştar, veţi
„dice muntelui acestuia; Treci de aicea colo, şi va
„trece, şi nimica nu va ii vouS cu neputinţă. Dar a-
.cest fel nu ese, fără numai cu postul şi cu rugăclu-
„nea. Şi locuind el în (ialileea, le-a φβ lor lisus: Va
„să fie vindut filul omenesc în mănile 0 menilor, şi-l
„vor omorî pre dinsul, şi a treia (Ji se va scula.

i
gag C A SA m * LA DUMimCA

INTAIa PAKTR:
Pentra paterea Iul Christo* asupra dracilor ei pontm ptcat,
cum est« mal Γ«ύ d ecit dracuL

^re vremea când a venit Dumnul CIhristos în lu­


me, f0 rte in multe trupuri de 0 menl intrase di­
avolul, cât numai aveaii numSr indrăciţil, pen-
tru-câ f0 rte'se întărise im ^râţia diavolului atunci
pre lume. Pentru aceea şi Alesia Christos, intr’acea
vreme a venit, ca să facă rCsboIti cu diavolul, împă­
răţia lui să o risipiÎscă şi 0 menil de sub robia lui să-I
sc0 tă.
Până într’acea vreme, ca un ostaş înarmat mun-
cla şi robia diavolul pre 0menl. Spăria şi spălmânta
omenii cu arătări ce f^cea prin vS/duh, cu ghicituri
ce ghida 0 menilor, şi de ce-I întrebau el, dracii rCs-
pundeaâ dintru acele trupuri de dumne<;|el ce fâceafi
0 menil, de lemn şi de ar^nt, şi de frică se închinau
0menil lor. Şi nu numai dobitoc ce avea mal bun, ci
şi pre fiii sCI îljunghiafi de făceafl lor jertfâ. Şi când
le fâceaii lor prasnice, t0 te fără-de-legile şi t0 te pă­
catele făceaQ, şi trupurile sale cu cuţite le crolafi şi
cu acelea împungeafi de sc încruntafi (precum scrie
şi la a treia carte a împăraţilor 18,)»). Ucideri şi
vSrsărl de sânge fără numCr ftceafi, şi alte rfiutăţl
t0te câte Iubeşte diavolul. Şi încă mal rSB, că pre
Dumne(^cfi nu ştiaQ nici I sc inchinaâ, ci ştiaQ pre
diavolul şi lui i se închinafi.
Cu acestea zmăcina şi muncla diavolul trupurile
0 mcnilor, şi sufletele cu întunerecul şi cu munca
veclnică. Nimenea din fiii lui Adam, nu scăpafi de
sub mâna lui: nici împSrat, nici domn, nici stînt, nici

[
)roroc, fiind-că toţi eraii în puterea şi în legătura
ul, pentru păcatul celui dintâiii născut, până în vre-
4
ApeceADovk ·ηΐΑυΙ____________2β8

mea ce a venit ( mal tare decât dînsal. Mesia (>hri-


stos, Carele, puterea şcrpeluî aceluia,—a diavolului,
o a biruit, împărăţia lui o a pustiit şi dracii din trupu­
rile 0 menilor aşa cu putere mare îTscotea, numai cu
cuvîntul ce grăia.
Era şi părăsirea lui r>umnc(^e& ac<^ta, de lăsase
să intre dracii în trupurile 0 mcnilor de-I munclati,
pentru ca să cun0 scă 0 menil, că decât trupurile, mal
rSfi chinueşte sufletele, nevCcjut, şi le duce in mun­

I
cile vecinice.
Nu este atâta pagubă când intră dracul in trupul
omului, căci la mulţi, mântuire le agoniseşte; că a-
cea zdrobitură şi muncă ce are trupul, sufletului a-
ducc binele vecinic şi pocăinţă; mulţi dacă se trez-
vesc cad la smerenil şi la pocăinţă. Iar când este
bine trupului şi este sănătos de se desfăt0 ză in dul-
ceţl şi în mâncări. Iar în suflet intră păcatul, este
mal mare pagubă, căci atunci ţine dracul pre acel
suflet în păcatul morţel de veci. Pentru aceea sf.
Ιόη Gură-^e-Aur a <#is, că păcatul este mal τδΰ de­
cât drucul, că dracul tace pre 0 menl smeriţi, cum şi
vedem, că dacă ese din 0 menl, acel 0 menl se sfiesc
şi le este ruşine. Iar noi când facem păcate, nu ne
sfiim nici ne este ruşine. Nu este atâta pagubă, când
orbeşte diavolul ochii trupului, pre cât este pagubă
când orbeşte ocbil sufletului, să nu vadă ccrluI, nici
pre Dumne^eQ, nici judecata Lui, nici m0rtea, nici
munca de veci, pentru ca să fle orb să nu vadă nici
să gânddscă de păcat, nici să se p0 tă ieri, saii să p0 tă
scăpa. Mal mare pagubă este când nu lasă să asculte
dojana, în vCţătura, certarea, decât atunci când asur­
zeşte urechile. Mal mare pagubă este când Ia graiul
^ să nu se ispovedulască şi-l aduce ruşine de se va is-
264 CAIAXTE LA DUHUnCA

povedui, decât atunci când la limba să nu p0 tă grăi.


\Drt(TA ΡΑΠΤΕ
Pentra la p o T c d a n ic pentni diaTolul cft o i ţ e m o l cumplit apoi
deoAt latAM.

t
mulc crcştine! De ce nu te temi de acel vrăş­
maş şi dc chipul luT nu te socoteşti ? Pentru
ce nu scapi din puterea Iul până poţi? De ce
nu uci(jl răutăţile tale cu ruşinea sfintei ispovedanil,
ci Iubeşti pre acel drac, carcle inddmnă limba ta Ia
blesteme, la minciuni şi la cuvinte spurcate. Iar spre
{Spovedanie aşa dc tare tncue şi astupă gura ta?
C un0şte puterea Iul asupra ta. lând gândeşti de
ispovedanie, îndată scirbeşte inima ta, îndată te pă­
gubeşte cu alt ce-va, îndată cu valuri te opreşte, în­
dată aduce aminte de ruşine şi te sfătueşte că-ţ1 este
destul o dată într'un an a te ispovedui; şi dacă te Iaşi
până la anul, de acila până la alt an, şi aşa în pedeca
iul eşti bucuros să umbli, şi te duce unde nu vel tu,
ci acolo unde va el.
N u te simţi întru acel sfat rCfl, nici te cunoşti că
nu eşti tie, ci aceluiaccstăpâneşte cu tine in păcate?
Domnul Dumnezeii aştâptă şi îngădueşte putere!
lui, cu carc va să te om0 re şi la munca de veci să te
ducă, şi nu o slob0 de, ci preste voea lui te apără de
primejdii şi de m0rte. Iar tu, îngăduirea şi îndelung-
răbdarea lui Dumne<jeu, nu o socoteşti; însă curind
vel vedea ce te va întimpina dela acel armaş, adecă
r£& chinuitor, pentru dreptului judecător,—a
lui Dumnedeii. Acela ce acum nu te iasă să le ispo-
vedueştl, acolo la judecata lui Dumne<Jeti, tare le va
striga şi le va pîri acel vrăşmaş—diavolul.
Pentru aceea, aruncă şi lepădă statul Iul; arată
vicleşugul lui înaintea Duhovnicului tSQ, şi nici la
---- cţ>eÎ9r :--------------------
* ^ΚΜΧΒΟΡλ RinAul____________26S
judecată nicT la marţea ta nu va avea cu ce te înfri­
coşa acel vrăşmaş. Nu te lăsa, pentru ruşine, să nu
te ispovedueşti, că stîntul Ιόη Gură-de-Aur <^ice:
Dumnc^câ către păcat a pus ruşine, îar către ispo-
vedanie a pus indrăsnire. Dracul le-a întors: către
păcat a pus indrăsnire, Tar către ispovedanie a pus
ruşine şi-ţi (Jice: Tcrta-te-va l)umne<^e& şi fără dc is­
povedanie. I)ar nu te va Ierta, că Însuşi a (^is (Matei
16,19) «Pre cinc veţi dcslega pre păment, deslegat
va fi şi în cerliS". l,)ice Domnul (Ihristos: Pre pă­
mânt am ispravnici legătorl şi deslegători; mergeţi
la dinşil. Dc νδ vor dcslcga pre voî dc păcatele v0s-
tre pre pământ, şi dc mine veţi fi deslegaţi în ccrlQ;
Iar de nu veţi alerga şi de nu veţi năxui la ispravni­
ci! Mei, să v6 deslege de păcatele v0 stre pre păment. λ
Λ nicî de Mine în cerlfl nu veţi fi deslegaţi. ^
Q , mare milă şi de nimenea necuprinsă! Nu detc y
înger ispravnic, carelc nici odată (după cel căijuţl)
n’a greşit şi cu greşiţii nu s’ar fi înţeles; ci a dat spre
accstă judecată pre fratele mcfi, carele este dintr'un
sânge şi dintru neputinţă ca şi mine, înaintea căruia
mal puţină ruşine îmi va fi, când este şi el om ca şi
mine. Mare bucurie este când in dar şi pentru pu­
ţină ostcndlă, atâta greutate de păcate se Iartă. Lă­
udat să fie Dumnc(je& pentru milă şi indurare ca a-
ceea!
u te lăsa acelor draci să-ţl astupe gura, că până
nu ajunge apa până la gură, tot este nădejde de eşit;
Iar dacă ajunge apa de umple gura, de aciTa numai
ce rămâne afundarea. Până p0te striga neşcine când
vede tâlharii, prea lesne p0te dobândi ajutor; Tar
dacă apucă de-1 prinde de gruma/T, îl sugrumă şi nu
— -
ίκ — ---- -------------
ί“ 2 ββ C AZA Hn LA DUMOnCl

mal p0 tc striga,— cum face şi lupul cu oile, pentru


ca să nu p0 tă sbîera să le ajute cine-va.
Arată Domnul Christos şi alt meşteşug al diavo­
lului: dacă dobândeşte pre om după suHet, îi face
mare odihnă după trup. De ac4sta grăeşte Domnul
Christos (ţicend (Luca 11, 21): „Ostaşul intrarmat,
strejueşte casa sa, şi sînt în pace t0te câte are“. Se
nevoeşte, adecă, pentru cela ce sint al s5I, să albă
saţiS de t0 te, să fie vcselî, să fie desfătaţî, să dănţu­
iască, să petr6 că. Insă, cât este clipdia ochiului, cad
în muncă vccinică, după cum φοο Iov. Pentru ace-
ca, pre eretic, pre curvar, pre ucigaş, pre lacom şi

E
re alţii ce /ac intr’alte păcate de m6 rte, nu -1 scîr-
eşte, nu intră in trupurile lor, fiind-că are sufletul
carele este fără de morte şi mal marc decât trupul.
Pentru aceea binele acestei lumi, să ne fie ηόηδ cu
prepus, şi mal rCft să ne temem decât de primejdiile
şi pagubele acestei lumi. Dobitocul ce va să se jun-
hie şi să se facă de mâncare, se hrăneşte bine. Tar

S
rana cea bună o plăteşte cu m0 rtea.
Altă tocmdlă a satanei nc arată n0uC Domnul
Christos: dacă îl gonim dintru inimă cu ispoveda-
nia şi cu pocăinţa, mat cumplit este decât întâlfi,
căci c<irca ajutor luişi dela tovarăşii s6 I, ca să ne a-
runce din ηοΰ în păcat, şi fără de voe să facem voea
iul. Ia cu sine ş0pte duhuri mal rele şi mal viclene,
întru acel rCsboID. Acistă biruire aâ asupra omului
de nu se va socoti: în mal mari păcate îl va arunca
şi sub mal grei păzitori va fi ţinut; cu acele lanţuri
va fi legat, şi-1 va fi cea de apoi mal amară decât cea
dintâlti.
Avcsalom când omorî pre fratele sCQ Amon, pri-
^ begi de frica tătâne-s£ii David. .Acolo se pocăi
------------------------------------------------
λ (.lic t i ουρΛ iiDEiAUl 267

Ierta David tatăl sCd (precum mărturiseşte la a d0ua


Carte a ImpCraţilor 13, 28— 39). Iar după aceea,
dacă nu s’a socotit, s’a intrarmat asupra luT satana
şi in mai mare păcat I’a împins, atâta cât s’a ridicat
asupra lătâne-sifl şi l’a isgonit dela împCrăţie, şi a
fost mal rCQ după acea pocăinţă decât întâifi.
rVccum după hm^ore, de nu sc pă/eşte bolnavul
până se insănătoşdică bine, Tarăşî il întdrcc lungirea
şi maT cumplită decât intâlii este, de carea şi more;—
aşa şi cela ce se sc0 lă din păcate, mai mult îl supără
diavolul şi maî mulţi tovarăşi sc pornesc asupra Iul,
pentru ca să-l int0rcă Iarăşi în păcatul d'intâlfi. De
acila este mal slab păcătosul a se scula din păcate,
şi maT tare este legat; precum face şi un stăpân, ca-
rcle, când fuge dela dinsul robul, mal tare !l l0gă,
dacă îl găseşte, şi la mal tari păzitori îl dă.
Urâtă ne estemuncirea draculuTcând vedem cum
zdrobeşte şi munceşte trupurileomenilor în carii in­
tră; dar fără de nici o îndoire, mal rCfl zdrobeşte şi
munceşte sufletele acelea ce le ţine întru puterea sa,
adecă în păcate: ochii sufletului orbeşte ca să nu vadă
sfârşitul sCÎi; limba l<Îgă, ca să nu-şT ispovedulască
păcatele sale; mânile legă, ca să nu facă nicî un bine;
picI0rele împedecă. ca să nu cerce pre Domnul Dum-
nccJeO şi în căile I.uî să nu umble; inima o umple de
poftele cele deşarte, voea o înt0 rce dela bine şi t6 tă
puterea sufletului slăbeşte.
Pentru aceea să ne păzim, a d0 ua 6 ră să nu ne
int0 rcă in păcate; căci diavolul este aflător şi forte
meşter spre rCul nostru, şi mulţi ajutori şi tovarăşi
are spre aceea. Dacă vom vrea, nimic nu ne va strica,
cu toţi tovar^il Iul. De şi are el ş0pte dracT mal cum­
pliţi decât sine, insă noi avem ş6 pte sute de îngcn
------------ -----------------------
268 OUtAimi LA DOMIRICA A p K IA DUPi KUSAUl

improtiva lui, de-I vom cerca să nc fiu ajutori către


I)umne(ţeu. Avem şi sfinţii carii sint fraţi n0uS din-
tr'un trup şi dintr'un sânge cu noi. Dacă se stătucsc
dracii spre căderea şi spre rCul nostru, cu cât mal vîr-
tos sfinţii lui Dumnc4câ, pentru dragostea cc aâ că­
tre Domnul lor şi către noi, mal cu mare putere vor
sta intru ajutorul nostru către Dumnec^eu? Numai
să nu ne lenevim nici noi in vremea cea de ajutor.
Să arătăm şi dela noi sirguinţă şi luptare improtiva
diavolului. Nu lăsa nimic în casa inimel tale din cele
ce Iubeşte dracul si-1 fac a se int0rce Iarăşi la tine.
De goneşti pre r0 Da Agara, goneşte şi pre fîlul el,
ca să n’albă muma a se înt0rce la fiCi. Te-al părăsit
a nu mal greşi; insă până va rSmânea curva în casa
ta, nu vel fi fără de grcşală, ci să şti că Iar se va in-
torce vrăşmaşul tS& la tine. Te-al părăsit de a nu lua
cu nedreptul; însă până când vel ţinea al streinului
şi nu vel înt0 rce aceluia dela care al luat, să aştepţi
Iarăşi 0speţul acela, că va veni. Te-al părăsit de be­
ţie; însă până când vel avea tovarăşi beţivi, Iarăşi se
va înt0 rce satana cu mal multă 0 ste şi iţi va fi cea
de apoi mal amară decât cea d’intâlii;—de ^ e lu­
cru, D 0 mne lisuse C.hrist0 se, ne izbăveşte şi binele
de veci nc dărueşte, pentru mare mila 'ra; căŢie se
cade cinste, laudă.închinăclune şi marecuviinţâ. dim-
preună cu Părintele şi cu Duhul Sfînt, acum şi pu­
rurea şi întru veci vecilor netrccuţl şi nesfîrşiţi.
Amin.
LASUUIITICA
Λ I P θη>Λ RU SAU i.
1 ,,

CUVtNT iNAINTK


uin nu este intr’un chip apa măreî cu picătu­
rile pioeî, aşa nu este intr’un chip mila luî
I)umnc(ieii cu mila 0menilor. Noi sîntcm da­
tori luî Dumnecjefi cu intunerece de talanţi, şi Sfin­
ţia Sa nc Iartă toţi. N0uC ne sînt datori omenii mal
câte puţin numai câte o sută de bani— şi noi nu
voim să-I Iertăm. Pentru aceea, Domnul Christos,
pildă ca aceea a pus întru li^vanghelia cc am au(jit
astă-(il, arătându-ne cum ni se cade să fim improti-
va celor ce nc greşesc.
I '»ιιχΙι.·Ιι« .IrU M-'-.l r a p It», »llli 2.1 ift

)|j^s’a Domnul pilda acesta: AsemCnatu-s’a imiit-


jW*răţia ceriului omului împcrat, carele a vrut să
4 ^ ! a s<Smă slugilor sale. Şi începcnd el a lua S(5ma,
„adus-aii la dînsul prc un datornic cu (jlece mii de
„talanţi. Dar neavend el să-I dea, poruncit-a dom-
«nul lui, să-l vindă pre dînsul, şi pre muereu Iul şi
tote câte avea, şi să plăt&că. Deci ci-
n^end robul acela, se închina lui grăind: Domne,
„mal îngădueşte-mfi şi-ţl volfl plăti tot. iar domnu-
„lul iăcendu-i-.se milă de robul acela, l-a dat drumul

^ ------------------------- ---------
-H -* 2 Î0 COJWI» t * m m iKicA__________
ccr

„şi 1 -a iertat lui şi datoria. Şi cşind robul accla, a a-


„flat prc unul din soţiile sale, carele era dator luî o
„sută de costande, şi apucând pre dînsul îl stringea
„degât (Jicend: Dă-ml ce-ml eşti dator. Dccl ca<#end
„soţia luT la pici0 rele lui, ruga pre dinsul φcέnd:
„Mai îngădueşte-mC şi-ţl νοίΰ plăti tot. Dar el nu
„vrea, ci ducfindu-l l’a băgat în temniţă până când
„va plăti datoria. Iar soţiile luT vC(#cnd cele ce şefă-
„cuseră, le-aii părut rCfl f0rte, şi viind au spus Dom-
„nulul lor t6 te cele ce se făcuseră. Atuncea chemând
„prcdînsul domnul luT, (Jis-a Iul:Slugă viclină, t0 tă
„datoria aceea ţl-am Iertat ţie, pentru-că m’al rugat;
„dar ţie nu ţi se cădea să-ţl fie milă de soţia ta, cum
„ml-a fost şi miemilă detine?Şi mâniindu-se Dom-
„nul Iul, l’a dat prc dinsul muncitorilor, până ce va
„plăti t0tă datoria lui. Aşa şi Părintele meii cel ce-
„resc va face v0u6, de nu veţi Ierta lieşte-carele fra-
„tclul sCii dela inimile vcistre greşalele lor,
întâia ραπτκ
Peatru mils lai DomneileO c&tre noi ţi pentni a n6strft nemi-
Im U tît * câtre In ţU noştri.
^ i n e au(^ind nu se va mira de minunată înţelep-
" |Clunea lui Dumnetieu. că ac<istă pildă o a în-
_ ceput dela mila Sa şi o a săvirşiţ întru mânia
Sa? Cu adevCrat acestă pildă este înfricoşată celor
nemilostivi şi veselă celor milostivi. Aşa va să facă
I)umne(je& la judecata Sa cu neamul omenesc, cum a
făcut şi domnul acesta cu robul sSu.
Petru a au(jit dela Domnul (ihristos aceste cu­
vinte (Mat. 18,15— 17); „De va greşi ţie fratele tCfi,
du-te de-l cirtă între tine şi el singur; şi de te va a-
I
sculta, al dobândit pre fratele tcd. Iar de nu te va
^asculta, mal la împreună cu tine incă pre unul
------------------ -sAiC!»
________________ ______A ll- A ίΜΙΡλ a in A u l _________ * 7 '

doi, ca prin gura a d0 uC sa& treî mărturii, să stea tot


graiul. Iar de nu-1 va asculta, spune-l soborului. Şi
de nu va asculta nici de sobor, să-ţl fie ţie ca un pă­
gân şi vamcş“, şi Petru a rCspuns ţjic^nd: „D0 mne,
de va greşi mie fratele me&, până de câte ori il voI&
ierta? Λΰ până de şipte ori? ('.răit-a Iul lisus: Xu ^ic
ţie până de şcpte ori, ci până de ş«ipte-<iecl de ori câte
ş«5ptc“. Adecă, ca şi cum ar (Jice aşa: O Petre, ţie îţi
pare că este o milă şi o răbdare mare a Ierta greşala
fratelui până de şipte ori; dar acesta nu este nimic,
măcar şi până de ş0 pte-<jecl de ori câte şipte de al
face acesta. Nimic nu este asemenea milei ce fac I£fi
neamului omenesc. \ ’oI 0menii sinteţi datori Mie, nu
de ş(5pte-<j[ecl de ori câte şipte, ci cu mii de talanţi.
Dacă nu aveţi cu cc plăti, t0te νδ Iert νόυδ. Insă voi
nu faceţi aşa prietenilor voştri, ci când sînt el da­
tori v0 uC măcar numai cu o sută de bani, atunci voi
ÎI prindeţi de-I sugrumaţi şi-1 băgaţi in temniţă până
vC plătesc tot.
ImpCratul de carelegrăeşte Domnul Christos că
este milostiv spre datornic, însuşi Sfinţia Sa este,
( larele este ImpSrat împăraţilor, şi pentru mare milă
a tost om deplin şi Pumnec^eQ deplin. Robi! Lui sînt
toţi 0 menil, dela cel mic până la cel mal mare; îm­
păraţii şi domnii, vlădicii şi boeril. Dator este fi-
cşte-care om, cu mii de talanţi, pentru mult bine ce
am luat dela Dînsul; nu numai viaţă şi hrană—cum
şi vedem că ne slujesc t0 te făpturile: ceriul, pămen-
tul, s0 rele, stelele, uscatul cu dobit0 cele şi cu r0 da,
marea cu peştii (Psalm K, ϋ— 9), vSzduhul cu pase­
rile—ci mal apoi şi cu sângele ^ 0 ne-a rSscumpă-
rat. Nu cu aur nici cu argint, ci singur pre Sine S’a
^ ^ d a t plată pentru noi.
-----------------
<ţ)5PiA ------------------
in C lX A H It LA DUVOnCA

V' J' De aicca putem cun0ştc că sintem robî Luî să-l


slujim, fiind ne lepădăm de slujbă, atunci şi noî rC-
m&nem datori. Datoria alt nu este, decât groşala fi-
eştei<llrtila din noî. Atâtea păcate adunăm, păcate
către păcate, cât n’afi mCsură. Pe nu s’ar milostivi
Domnul Dumnccjlefl spre mulţimea atâtor păcate ale
n0stre, nimenea improtiva Judecătorului sea celui
drept n’ar putea sta.
Dacă precum (Jice înţeleptul Solomon (la Pildele
sale 24,16y„câte de şipte ori într’o <ii cade cel d rept “,
dar de ccl-^jtttetds ce vom (Jice? ( lând va putea pă­
cătosul să se plăt<iscă de datorie? Aft doră din vis-
Herîâ'sârădel'sale de unde n’are ce da? ('u nepu-
tittţeilucru este să se p6 tă plăti; îndeşert va şi gândi
iie$(jtnt^deac6 sta. '
(il/]^oCât este neasemCnată şi depărtată destolni-
iiîa luT'Dumne^ea de neputinţa omen0 scă, pre atâta
feSte neasemCnată plata Fac€toruluI celui de sus dcla
zidirea cea de jos. După cum când ar răni safl ar lo­
vi un ţăran pre împeratul, cu ce ar plăti?—de ar
muri şf de qece ori pentru aceea, încă n’ar putea
plăti—aşa şi omul cel d’intâlO zidit, Adam, şi intru
dinsul noî toţi, n’a putut plăti greşala sa cu munca
ce a fost muncit în Iad cinci mii şi cinci sute de ani,
dî Iarăşi Dumnec^efi Părintele ceresc a dat pre Kilul
de a plătit cu muncile şi cu m^rtca Sa.
ΐι " 'Cine a fost aşa de drag şi prieten Inl I)umnc(Jefi
ca Moisi proroc? Dar pentru aceea din datorie nu
ă'k'pwtut plăti, când s’a scîrbit pre jidovi, mal vlr-
tos Când' a rugat pre Dnmnecjeii .să vadă şi el ţ^ra
ffi^duinţel, şi Dumnetjettnu l’a ascultat, (')mul când
I ^Veşefte altul om, unuia asemenea luiş! greşeşte;
' i ''v dar când greşeşte lui Dumnc<^efi, ce ascmiînftreipÎWe
fir ' '»■
----------- . ---------------------------------------------------
A 11-A DOrX R O M U I 27 3

să fie între om şi intre Dumne<jleii, când omul este


—cum (Jice Avraam (Facere 18,17)—praf şi cenu-
şă?Când greşeşte omul împrotiva altul om, greşeşte
un păcătos improtiva altul păcătos, şi un că<^ut im-
protiva altul căc^ut; dar când greşeşte împrotiva lui
I)umne(^eâ, atunci greşeşte împrotiva Bunului şi
Puternicului celui necuprins de minte de om, C-are
este ftră început şi ftră sfirşit.
Dl datorie mare ca acesta vC(^6 ndu-se robul des­
pre care sc scrie în Sfinta Itvanghelie, si ncavând
putere cu ce plăti şi in ce chip scăpa, căqând înain­
tea domnului sCfi, se închina lui şi se ruga picând:
l) 0 mne. mal ingădueşte-mS şi-ţl volfi plăti tot.
Dc aicea să ne învăţăm, ce vom face când vedem
că păcatele n0 stre ne despart pre noi de Dumne<jcQ
6 şi mânia Lui afi aprins. Clând simţim că este cumplită
c judecata Lui asupra n0stră, atunci să cădem înain-
' tea lui Dumnecjefi cu inimă înfrîntă şi cu lacrimi, să
ne rugăm şi de bine a face să ne apucăm.
a tăcut şi robul acela, carele s’a rugat numai
să-I îngădulască, Iar domnul sCfi îl dete mal mult de­
cât a cerut: nu numai din legătură l'a slobo<jit, ci şi
datoria t0tă I-a Iertat. Ac<Sstă în vSţătură avem aicea,
dintru aceste cuvinte ale Domnului, că dintru mila
Sa mal mult ne dă decât cerem, cum a dat şi robului
SSii aceluia.
Dar robul dacă s’a vfi^ut slobod şi Iertat de dom­
nul sC&, aflând un datornic al sC& care îl datoria o
sută de bani, adecă cu mult mal puţină datorie avea
la semenul SCO, decât era el dator domnului sCO, şi
totuşi nimic pentru aceea nu-î îngădui, nici îşi adn-
i. se aminte de binele ce-I tăcuse domnul βΰΰ, să tacă
^ şi el datornicului sCfi, ci îndată a început a-1 sugru-^^
----------- . -------------
C Â Z IM II LA m m iRIC A

ma şi a-1 strîngc să-î plătcscă. ( '^(jut-a şi datornicul:1


acela înaintea Iul de s’a rugat, precum c3(jusc şi el
înaintea domnului sCfi, însă nimic nu folosi, ci-1 a-
runcă în temniţă până când a plătit totă datoria.
Mal rCfi tăcu el cu semenul sSfi decât domnul sCu
cu dinsul, pentru-că domnul sCu nicT un rCQ nu I-a
fScut, ci I-a luat »3ma. Ducă a rCmas cu atâta dato­
rie, nu se porni spre dînsul, nici îl bătu. Iar acesta
îndată a început cu rSti, dc-I lua săqătatea şi nu-1
lăsa să răsufle,ci-1 strîngcadegât;pânăşi în temniţă
l'a aruncat.
OU acest rob nemilosliv arată Domnul, că noi o-
menil pentru puţină greş ilă ce ne grc:;cşte neşcine,
tăcem mat mult r€u aceluia decât cum ne facc n0 uC
Dumne()efi, pentru cele multe şi mari greşale ce gre­
şim Sfinţiei Sale. Duninecjeu Iartă tmiulul mare şi
grea datorie, care datorie face mii de talanţT, şi .su­
ma acelei datorii face (Jece mii de poveri de galbeni;
Iar omul. nici un ban nu Iartă fratelui sCu. O, câtă
milă are Dumne<jlcu spre om, şi câtă rCutate are o-
mul!
pre I)umne(je& acela ce-ŞI puse capul SCii şi cu
mortea Sa a răscumpărat viaţă şi sănătate omului
şi întru acostă lume şi în vdcul ce va să fie, omul îl
mânie şi îl scîrbeşte cu fapte rele. O, ce păcat greii
este cu carele rCmâne dator lui Dumnezeu şi nici <»
dată n’ar avea cu ce plăti, de nu S'ar milostivi singur
Domnul sCu dela Sine să-l Ierte! Rugămu-nc şi nc
Iartă Sfinţia Sa atâta datorie de păcate, şi gustăm din
mila Lui cea bogată, pentru carea nici odinioră n’am
slujit
S ă ne aducem aminte de legătura cu care sintem
legaţi cu cuvlntul Domnului nostru, ca să nu se in-
-rtvl»-
λ 1 1-Λ DUrA BIHAUl 276

turcă îarăşi spre ηυϊ datoria nostra. Unde a Tortat


păcatcic nostre, acolea acea îertacTune a pus pre noi,
# Cil şi nul ţ'rcşalelc şi datoria fraţilor noştri să Iertăm,

t
sa ne aduccni aminle, că aşa va face I)iimne<jcii cu
noT, cum taccm şi noT cu prietenii noştri, adecă cu
tieştc-ce om. 'I'u vel să-ţi rCscumperl strimbătatea
prc iratule tCu, şi Dumnic^eS mal marc şi fără scă­
pare rCscumpărare va pune pre tine. Dumnetjeu cu
judecata cea. adevCrata, ( '.arele cu mortea cea vecl-
nică pote să te certe, ţie nu-ţl resplăte.şte; Iar tu sin­
gur de bună voe ceri răsplătire cum (jice înţelep­
tul: cine va să-şl resplăt(^scă, acela va afla rCsplătire
dela I)umne(jefi. Ştie Dumnezeu creştinătatea nos-
tră, când ma\ multe sfe^l, mal mwUc zavistii, mal
multe rCutaţl, mal multe asuprele fără de vină sint
intru noi creştinii, decât în păgâni. 1 ‘entru puţin lu­
cru, certări cumplite şi prade mari, legături, închi­
: sori, morţi rele, atâta, în cât sîntem mal nemilos-
tivl unul altuia decât păgânii. Şi după mortea nos-
tră aşa se va face nouC, cum s’a lăcut şi .slugel celei
nemilostive, precum mal desluşit veţi înţelege în a
doua parte a .sfintei livanglielil.
Λ IWIIA PARTC.
Pentra p&ra robului, care a toet p&rlt de soţii ββΐ, şi pentru
oetnda Iul .

f
** ■pune Sfinta livanghclie, că dacă au veijut !M»ţu
ce a făcut acel rob nemilostiv cu datornicul
sCu, se mâhniră şi s’au dus de aii spus domnu­
lui lor,
^ ţiile carii arată lui Dumnecjeu nemilostivirca
nostră, sint lacrimile şi suspinele săracilor, argaţi­
lor şi lucrătorilor, când sînt asupriţi şi munca lor
neplătită. Acelea spun nemilostivirca nostră înain-
CXZAmt LA DUMIlnCA

tea luT I)utnne(jefi. X’CiJcnd şi 0meniT ceî bunî şi


drcpţT, cumplirca cclor nemilostivl, se mâhnesc şi
nSgă pre I)uin^<Jeu să le rCscumpere. Aşijdcrca şi
îngerii sintlj^u h0 uS, de slujesc cu noi lui Dumne­
zeu, şi cum aceia duc faptele cele bune înaintea Iul
Dumne(je& cu veselie, aşa şi pre cele rele, cu jale.
Dar ce va face Domnul unora ca acelora? Fieşte-cine
pote să ştie, că le va face ce a f^cut şi robului ace­
luia, pre carele l’a pus Sfinţia Sa chip n0uC tuturor.
Spune Evanghelia, că chemându-l domnul pre
dînsul, î-a φβ: Rob viclin, t0tă datoria aceea ţl-am
Iertat, căci m’al rugat; dar ţie pentru cenu-ţl fu milă
de fratele tCfi, cum ml-a fost şi mie milă de tine?
Chema-va Domnul Dumnecjeii pre toţi robii SCI
I cu m0 rtea, la (Jiua cea de apoi. de carea nimenea nu
5 .se va putea da în laturi. .Acolo vor sta înaintea n0 s-
J tră reutăţile fieştc-cărula din noi; sta-vor ncmilosti-
5 virile n0stre, vrăşmăşiile, apucările, pradele săraci­
lor şi sirmanilor. I*e lângă accstca va vedea omul
mila Iul Dumne(^efi. ce a a\nit pre lume; ved6 -va că
multe rSutăţl I-a Iertat Dumneţ|efi, Iar cl, pentru pu­
ţin, a amărît şi a muncit; ved6 -va că şl-a întors ure-
chilc dc cătrc rugăciunea neputincioşilor. Şi va lua
acelaş rCspuns ca şi robul ce nemilostiv pre carele
se mânie domnul sCii şi-l dete muncitorilor până a
plătit tot cu ce era dator. .A fost întâlQ Iertat, şi pen­
tru aceea <Jise să-l certe. Păcatul ce-I Iertase, din ηοΰ
se înt0rse. Nemulţămirea ce arătă Iul DumnccjeQ
pentru mila ce a dobândit, şi vrăşmăşia ce arătă
spre fratele s6 u, perdu Iertarea păcatelor sale, mila
lui Dumneduii şi că^u Iar în datorie, şi încă în dato­
rie ca accca, pre carea nici odinifSră nu o va plăti,
î nici dintru acelc munci va eşi vre o dată. pentru-că
λ 11-A DUPX RUaAUl 27 7
r
nu este putinţă să sc p0 tă plăti, ci va (î dat dc aci!
în munca veclnică fără dc nicT o îndoire.
Ne va întimpina şi pre noî aceea ce învaţă cu pil­
dă despre acel rob, pre care pildă o închee Ia noT
Domnul, (Jicend: Aşa va face v0u6 Părintele Meii
din cerlO, de nu veţt îerta ori-carele din voi, dintru
inima sa, greşalele fratelui s£ii. Intru acest cuvint
scurt se închee t0tă pilda Sfintei Kvanghelil. De a-
icea să socotcscă acela ce i se pare că este volnic să
tacă pre lume ce va vrea, că gr0 znic lucru este a că­
dea vinovat în mânile luî Dumnezeii. Să socot(3scă
ce-I va ajuta mândria, când va sta asemenea cu ce|
mici ce I-a asuprit şi I-a năpăstuit. Intr’un chip sîn-
tem rSscumpăraţT cu sângele Filulul Iul Dumne(jlefi.
intr'un chip avem un Judecător in ceriii. Dacă te-a
îmbogăţit Dumnezeii şi te-a ridicat preste alţii, n’a
făcut ^c£sta ca să asupreşti săracii, ci ca să-I milu-
eştT, ca să fi fiO lui DumnccJcQ şi moşt0n împCrăţiel
ceriului,—pre carea noi toţi să o dobândim pen­
tru mila Domnului nostru Iisus Christos, a ('.ănila
mărire şi putere este preste tbţî şi închinăciune deb
toţi, d’impreună cu Părintele şi cu Duhul Sfînt, a-
cum şi pururea şi în veci vecilor.
, Amin.

-Ml :H ·,ν-- ■
?

-.-((l T 'fT îT r .i ■

.·:Λ1 i/iiniLi)!' -r i:; - t.


1' < ' 1 . (I)! .,-i- ; j r ^ iti 1 1· II
t* Ir t \
< . l o i i v U i . · iL t» i( uJ i.iju /i. j L i : ! / -'L· i: i i ^
-Vilii ni-l .viiim CquL univ , u h x ύ i,n'ntno u j / _
1 ^ ·'

LA D U M Iir iC A

Λ 12· DUPA RUSALII.


1
α Ύ ΐΝ Τ în a in t e

stc o hiurii cc sc ch^mS vasilisc, curca nu-


cu ochiî dacă vede pre om, îl omoră. Şi
^£^ac<Sstă lume om0r9 pre ceTa cc o Iubesc cu
inşcl9clunca banilor şi a avuţieî,—cum a omorit şi t
suHctul acclul tînCr de oarele spune Sfinta livanghe- j i
lie de astă-(j1 , pro carea o scrie Matei Hvanghelistul ψ
Cmi> IV, ι,ΙΙΙι le-Srt

Î
n vremea aceea, apropiatu-s’a către lisus un tî-
nCr 0 rc-carcIc inchinăndu-se lui şi (ţicend: Invă-
ţătorule bune, ce bine volii face ca să alb viaţa
„de veci? Iar el a (jislul: (^*ml iţraeştl bun? Nime-
„nca nu este bun, numai unul Dumne<jieii; dar dc
„vel să intri în viaţă, păzeşte poruncile. I.)is-alul:
„( '.are? Iar lisus a Să nu uci<|I, să nu curveşti,
„să nu furi, să nu β mărturie mincin0 să; cinsteşte
„pre Tatăl tCfl şi pre mumă-ta şi să Iubeşti pre veci-
.nul t£fi ca însuţi pre tine. pis-alul tînfiruliTote
„acestea le-am pă/it dintru tinereţele mele; dar încă
„cc n’am plinit? I)is-a Iul: De vel să fi desCvârşit,
.mergi de vinde avuţia ta şi o dă săracilor, şi veT a-
„vea com0ră la ceriti, şi vino după mine. Iar tinS-
i
C A Z t in i LA DUMIinCA A 18-A D U P i (U S A U l 279

„rui au(jind cuvintui, s’a dus scîrbit, căci avea ago-


^nisâlă multă. Şi lisus a (jis Uccnicilor s6 I: AdevSr
„grăesc v6 ue, că nu va intra lesne bogatul întru îm-
„pSrăţia ceriului. Şi iar grăesc v0u6: Maî lesne es-
„te funiei curăbiel a trece prin urechca acului, de-
.,cât a intra bogatul tntiO împSrăţia luT Dumnedefi.
„Şi Ucenicii lui, audind, se miraâ f0rte, ijiccnd: )ar
„cinc p0te să fie mântuit ? Iar lisus căutând a (jis or:
„\λ 0menl aci^sta este cu neputinţă, Iar la Dumne-
„(^eu sint tote cu putinţă. .
ΙΝΤΛΙΑ Ι·ΛηΤΓ
Pentra Ucomia avuylti caroa desparte miletul deU nnnuiMlea.

E
ădăcina tuturor rCutăţilor este lăcomia avuţiei.
După ciivîntul Iul I’avel Apostol (I Timotel 6 ,
1 0 ), acesta de multe ori pre mulţi 0 menl pierde,
cetăţi tari risipeşte, pământul împarte cu hotare
şi cu vămi îl precupeţeşti·, marea cu sânge amestecă,
rîuri de lacrimi din ochii săracilor varsă. Pentru ea
sint furtişagurile, uciderile, rCsbdele, jurămintele
cu strâmbul. Acesta nu lasă 0menil să intre întru
împ£ră ia c e r i u l u i p r e care lucru îl cun0 ş(em du-
pre ace volnic, carele, pentru multîl avuţie şi strin-
sură CC avea—căci era Dogat f6 rte -el lubla să nu
m0 ră nici o dată, ci să trăiască tot-de-una, să mănân­
ce numai şi să bea, că avea de t0te de ajuns. Şi gân­
dind în sine să afle vre o calc ca aceea să nu m0 ră, ci
să p0 tă fî şi în ceea lume, să locuiască in veci într'ace-
eaşl avuţie şi într'acelaşi bine cum locuia şi aicea,
merse la Christos cu mare plecare de L’a întrebat,
ce bine va face să albă viaţă in veci ?
Acela ce aii mult şi le este de 10te pre voe, n'ar
iubi să moră nici (»dată, ci ar Iubi să trăiască in veci,
— -----
C âJU m · LA ZHWUnCA

să mănânce numul şi să bea,—cum a fost şi bogatul


accla de oarde sorieSfinţi ICvanghelie(Luca 12,17),
că I-a rodit ţarinile, adecă i se înmulţise avuţia şi a-
gonisita şi gândia intru sine (jicend: C)e νο(ύ face,
că n’ani unde stringe avuţia mea? Şi (Jise: Ştia ce
volfi face: νοίΰ risipi jitniţile şi vistieriile mele, şi
mal niiirT le νοίύ zidi. \'οΙύ aduna acolo t6 tă agoni­
sita mea şi binele meiS, şi νοίΰ «Jice sufletului meii:
Suflete, al multe bunătăţi strinse spre mul(i ani; mă­
nâncă şi bea, veseleşte-te.
Precum trăgea nădejde acesta de traiu mult şi nu
ştia că intru acea n0 pte va muri, aşa şi acest volnic
bogat, cerca trăia mult să vieţuiască; şi auijind că
Domnul Ohristos dă tuturor cui de ce-L r^gă şi rCs-
punde tuturor cui de ce-L intr^bS, apropiatu-s'a şi ii
el şi a (jis; învCţător bun!
Acest voinic ca către un om de rînd grăia către f
( :bristos; pentru accea şi ( Ibristos după firt a lui I-a
r&puns şi I-a arătat lui, că nu este numai om, ci şi
l)umnc(jeu. Insă pre ascuns arătatu-I-a, (^cendu-I;
Nimenea nu este bun, numai unul Dumnezeii. şi
cum ar (^ice: De vreme cc’ţl pare că sînt om ca şi
alţi 0 menl. în ^adar \ 1 6 grăeşti că sînt bun, că uici
un om nu este bun. Iar căci Μΰ grăeşti bun, adev£-
rpt grăeşti că sînt bun; dar nu după părerea ta, ca
un om, ci ca un Dunme<;|eQ ce sint. Pentru binele
ţea M’am plecat şi om pro păment .Μδ aflu, cum Mi5
vjî<#I şi tu. (Jm M al cugetat că sînt, Iar când grăeşU
că sInt bun, atunci Dumne<;|efi M6 arăţi că .sinL
,, Intrebat-a volnicul acela: Ce volfi face ca să alb
viaţa de veci? Domnul Christos a rfispuns lul< ou
pentru traiul Iul, ci adevSrat pentru viaţa vecinică,
şi a (^is lui să facă învăţăturile legel: al niLucidăflsâ
A 12-A DO ri BUSAUl 2 81
Λ
nu curvtiscă, să albă în cinste prc părinţii sCI, să lu-
biSscă prc de apr0 peie sCfi ca şi pre sine.
Până grăia Domnul Clu istos aceste cuvintc, tot
le asculta cu drag şi (Jicca că le-a făcut acelea tote;
Iară cât î-a pomenit să-şl vindă avufia, să o împartă
săracilor şi să iie şi el ^ruc ca şi Slinţia Sa, atunci
s’a mâhnit şi şl-a ftcut voca rea forte. Pentru accea
şi Cihristos îl mângâia cu cuvintul şi-I arăta, că nu-şî
va pierde avuţia dând-o săracilor, ci o va arta in ce-
rlfl, (jiccnd: Şi vel avea vistierie în ceriu. Iar nu prc
păment, unde este mal mare şi mal scumpă, cât stă
ccrTul de păment. i
Nu numai avuţia dc şT-ar da ncşcine săracilor, ci
tocma şi capul dc şT-ar pune şi sângele să-şî verse,
încă tot covîrşcşte avuţia aceea din cerlîi';—cum (Jicc
şi Pavel Apostol (Romani 8,18), că mîcî şi de nimic
sînt patimile n0 stre dintru această lume, împrotiva
mărirel celei de vccl ce va să se arate. ( ^hristos n’a
(jis volnicului aceluia să-şT puc capul şi să-şl verse
sîngele pentru numele Lui. Numai lipsa avuţiei îl
scîrbi, mintea lui deia Dumnezeii odepărtă, împără­
ţia C'.erlulul dinaintea lui o încue şi la viaţa cea dc-
sivîrşit nu putu să vie, pentru lăcomia avuţiei.
F6 rte mâhnit şi scîrbit s’a întors îndărăt şi a

K
răsit pre Ohristos, lumina şi viaţa cea vecinică.
intru aceea Domnul Christos învCţa pro Ucenicii
S£l grăind, că nu este putinţă bogatului să intre in­
tru împărăţia ceriului: „AdevCr grăesc νόαδ, că
mal uşor este funiei corăbiei a intra prin urecbla a-
culuî, dccât bogatul întru împCrăţia cerlulul“. . , ,
ρ * -
I 2ft2 CA2AVII LA nUMlRICA

A DOUA PARTK:
Pentm cela oe nAdiJdueac «pre bogăţie Iar nu 8pro Dnm-
ne<)eA.

e
u adcvCrat, după cum funia corăbicî nicî o dată
prin urcchia acului nu va trece, aşa şi bogaţii
celu ce nădSjduesc ma! mult spre bogăţie de­
cât spre Dumne^câ, nici o dată întru imperăţia cc-
rluluT nu vor intra. C^nd aşteptă ajutor dela bogă­
ţie, Iar nu dela Dumnc(ic&, şi aii nădejde să Ie foio-
s6 scă mal mult bogăţia decât I)umne(jcQ, atunci şi
inima acelora stă la bogăţie. Iar nu la Dumnezeii, şi
se închină bogăţiei în locul Iul Dumnezeii,—prc ca-
rea bogăţie, Pavel Apostol o numeşte închinăciunea
idolilor, l ’nora ca acelora le dă veste Domnul Clhri-
stos ca să se ştie, că până când vor fi de vor vieţui

I aşa, atunci vor intra intru împCrăţia ceriului, când


va intra şi funia corăbiei prin urochia acului.
N ’a grăit ( '.hristos întru acostă Sfintă Kvanghelie
de toţi bogaţii; căci şi .Avraam a fost bogat, flând a
avut trei sute şi opt-spre-cjece slujitori la casa sa, nu
este chip să fi fost sărac. \ fost Iubitor de streini,
ospătător şi către toţi milostiv.Şi nu numai că în-
chma lui Dumnezeii t0tă avuţia sa, ci şi pre singu­
rul sC& fiii Iubit ce avea, adecă pre Isaac, spre jun-
ghiere îl duse, ca să facă jertfă Iul Dumnecjeu cu
dinsul (Facere 22, 10). Iov încă a fost bogat, căci
însuşi spune de sine şl (Jice: „Fost-am ochl orbilor
şi piclore şchiopilor; gurile săracilor m’aii lăudat,
şi nici un sărac deşert n’a eşit din casa mea, şi lâ­
na oilor mele a încăltjit spatele săracilor" (Iov 31,
16—20). Aşijderea şi David împCrat a fost bogat şi
s’a mântuit, pentru-că nu l’a oprit pre dînsul avuţia
să nu se r0ge Iul Dumnc(ţcii în t0te (filele câte de
^ _________________________________ A 1 2 - a d p p A B O U L d _________________________ M 3 ___

ş«iptc ori, şi din mlază-n0 pte, (jiice însuşi, mC sculaîii C

de me rugaiîi ţie, şi n’am nîidCjduit spre avuţie, ci


spre judecăţile tale, D0mnc (Psalm 118, 62); nici
gândia de avuţie, ci pururea ca un prunc după mal-
suspina dupăI)omnul s(Îiişi(j!icea: Ochii mei sînt
pururea către Dumneijefi, şi în t0 te nopţile cu la­
crimi ud aşternutul meii, şi n0 ptea mS grijesc cu i-
nima mea şi suspină sufletul meâ.
Aşa fă şi tu, cum aă făcut acela, şi te vel mântui şi
cu avuţie.
Avuţia este in d0uC chipuri.—Una este din ne­
dreptate, dintru apucare, din pâri, din jurăminte
strâmbe, din camete, din furtişaguri, din asuprele.
Ac<Sstă avuţie de nu va H înt0 rsă înapoi, care a cui
este - cum a făcut ZachelQ de a întors de patru ori
mal mult, cui delacinc ce luase—acea avuţie de o va
ţinea, nu este să opr<3scă pre om numai dela împC-
răţia ceriului, ci-1 aduce şi munca de veci. Altă avu­
ţie este dintru agonisită drt5ptă. Dar şi pre ac0sta se
cade a o cheltui bine. că şi aceea este o dregătorie
dată dela I)urane<^cQ. Pentru aceea să nu o albi a ta,
ci a Iul r)umne(jefi. Nici să nădSjdueştl spre dînsa,
ci spre Dumnezeu. Să nu o cheltueştl spre saţiul a-
cestel lumi, pentru mândrii, lăcomii, beţii, curvil,
ucideri şi spre alte cheltuell rele, ci o cheltueşte pen­
tru biserici, preoţi, neputernici, sîrmanl, pentru cela
ce cad în nevoi şi în sărăcii, şi atunci vel avea şi tu
vistierie în cerifi.
ϋ cenicil dacă a& au(jit dela Christos acel cuvint,
că mal uşor este să intre funia corăbiei prin urechea
acului, decât bogatul intru împCrăţia ceriului, el se
miraO f0rte şi grălaâ: Dar cine va putea să se mân­
tuiască? Iar Domnul Christos, căutând către dînşil, a
i
— -------

28* CAZAMIK LA DUMOdCA

4is: La 0mcnl nu se p0te acesta, Iar la Dumncijlcfi


t0te se pot. Aceîa cari pentru lăcomia avuţiei lasă
ajutorul luî Dumnezeu şi le este mal dragă agonisi­
ta decât Dumne<|cii; acela cărora Dumneţjleii le este
pântecele şi ruşinea este cinstea lor; acela cari nu
cer iyutor dela Dumneijeii; celor ce aO inima, cu­
getul şi nădejdea t0 tă spre avuţie; nu le este cu pu­
tinţă să se p0tă mântui, căci fără de mila lui Dum­
nezeii şi fâră de aj utorul Lui. nu este cuputinţănime-
nul să se mântuiască. Pentru aceea la Dumne^efi t ^
te se pot, şi cine va cere milă şi ajutor dela Sfinţia
Sa şi va arăta sîrguinţă pentru mântuirea sa, acela
va lua dela Dumnezeu ce va cere, pentru-că Dum­
nezeu p0 te pre cel nemiluiţi să-l miluiască, pre cel
rătăciţi să-l înt0 rcă şi bogaţilor celor milostivi, im-
pCrăţia ceriului să le deschidă,—intru carea şi pre
noi pre toţi ne învredniceşte, (:hrist0se Domne; că
Ţie se cade cinste, mărire şi ţinere, d’împreună cu pă­
rintele şi cu Duhul Sfînt, acum şi pururea şi Intru
veci ncsfirşiţl. Amin.

1
I LA D UMI NI CA _

A 13i DUPA RUSALII

CUViNT tNJONTl.
kcntru-că pre ac0 stă vreme era culesul viilor pre 1

P *acele locuri, pentru aceea şi pildă dela vie a luat A


de a pus înaintea jidovilor,- cum ααφιη mal
» __________________________________ A 1 8 - t D v r l m » A i . r t ________________________ 2 8 6

> murit din Sfînta Evanghelie pre carea o scrie Matcî =


Kvanghclistul
Cap. 21 stai 83- U .

j^s-u Domnul pilda acesta: Un om 0re-carcle era


I casnic, care a sădit vie şi o a îngrădit cu gard
__kşi a săpat întru dînsa tdsc, şi a zidit turn, şi o a
„dat lucrătorilor, şi s'a dus. Şi când s’a apropiat
„vremea r0 delor, trimis-a pre robii sit la lucrători,
„ca să Ia rodurile el. Dar prin<Jcnd lucrătorii pre
.robii lui, pre unul l’afi bătut, pre altul l’afi omorit,
„pre allul Tafl ucis cu petri. Şi Iar a trimis şi pre
-alte slugi maî multe decât d’intâlQ, şi le-au ftlcat şi
,acelora aşijderea. Mal pre urmă a trimis la dînşil
„pre filul s60, grăind: Se vor ruşina de filul meO.
„Insă lucrători! vC(#0 nd pre filul, aii (jlis intru sine:
„Acesta este moşt0nul; veniţi să-l ucidem pre dîn-
„sul şi să ţinem moşia luT. Şi apucând pre dînsul
„l’au scos afară din vie şi l’afi omorit. Deci, când va
„veni stăpânul viei, ce va face lucrătorilor acelora?
„I^is-aii lui: Pre cel rCI cu rCfi va perde, şi via o va
„da altor lucrători, carii vor da Iu! rodurile la vre-
„mea lor. I,)is-a lor lisus: N’aţl cetit nici odini6 ră
„în scripturi: Pitra carea nu o socotiră ziditorii, a-
„o^ta s’a făcut în capul unghiului; dela Domnul s’a
„făcut ac6 sta, şi este minunată întru ochi! noştri.
«Pentru aceea grăesc v0 uC, că se va lua dela voi im-
„pCrăţia Iul Dumneciefi.şi va fi dată limbel ccleea ce
„va da r0dele el. Şi cela ce va cădea pre acostă petrii
„se va zdrobi, Iar pre cela ce va cădea ea, sftrima-l’va
„pre dinsul.

L _________ ______________ J
28β CAZANII LA DUMINICA _

LVrAlA PARTE:
P oitru hiOTltoril o«l r<I carii afi omortt slagile Domnolol lor
fi mal apel aA em erit fi p r · Dominil lor

M
ulte dovedeşte acostă pildă şi arată binele Iul
Dumne(#eii către (imenl şi mal vîrtos <dtre
neamul jidovesc, care a omorit prorocii luŢ
Dumnezeii. Şi nici aşa nu S’a lepădat de dinşii, ci şi
preFilulSiiii a trimis la dinşii, amănd0 uS legile intru
una a împreunat şi mântuirea lor le-a mărturisit; Iar
el ca nişte nemulţămitori, şi asupra Lui îşi ridicară
mânile. Pentru aceea,Jidovii au că(#utşi limbile s’aîl
sculat.
Domnul a <Jis: Un om 0re-carcle era casnic. Om
pre Sine ^ grăeşte Domnul, fiind-că pentru Iubirea
(imenilor a fost Om.Casnic este,că stăpâneşte t0te:
ceriul şi pământul. C'^sa Lui este t0tă lumea. In ca
locueşte şi domneşte. Acela zideşte şi din nimic face.
sădeşte şi creşte. Acela a sădit din începutul lumel,
în ralti, pre Adam şi pre l£va (Facere 1, 28) şi din
viţa acelora s’a tins până la Avraamşi până la \Ioisi
şi până la t0 tă seminţia lui lacov.
Intâl& seminţia j ido v0 scă s’a chemat via lui Dum-
ne<ieti,pentru-cădinH}ţhipetfu mutată în ţcra_făgă­
duiţi şi acolo fu sădită de I )umne4eâ (Psalm 79,9).
De acustă vie a făcut Domnul Cihristos pildă, pen­
tru ca să le aducă aminte de aicea să cun0 scă cine
este săditorul şi Domnul casei. Pre ac0stă vie a să­
dit-o Dumne<ieO în loc ales, in ţdra făgăduită, şi o
îngrădi cu lege ca cu un gard. A săpat întru dînsa
t0 sc ce se chi5mă Uisericâ, şi jertfelnicul unde jun-
ghiaii jertfei şi făceaţi rugi pentru Iertarea păcatelor.
A zidit întru dînsa, ca un turn tare, cetatca Ierusa­
limul, şi de-acil o a dat în mâna lucrătorilor: învCţă-

1
----eiSeiP^to>.------------ ----
A tS-A DOPl RUIIAUl 2fl7

torilor legcl, ^menilorjidoveşti, arhiereilorşi cărtu­


rarilor, şi S’a dus,
OU dînşil arată Domnul îndelungă răbdarea Sa,
că Ic îngăduia, nu le rSsplătla degrab, nici Π mun-
cla pentru grcşalele lor, nici Iarăşi semne şi minuni
le arăta lor ca mal înainte, ci le ascunsese acestea şi
le îngăduia nedreptăţile lor. Şi atâţia ani fu via a-
ceea, nici tă^tă, nici săpată, nici plivită, ci se înţele-
nise şi crescuse întru dînsa spini şi vulpile făcuseră
întru dînsa vizuini. Şi aşa via nu făcea r0dă mulţi
ani—precum grăeşte şi Uumnec^eii cu prorocul (1 -
saia 5,4) ^ c 6 nd: .Aşteptalâ să facă struguri. Iar ea
făcu spinl“. Iar dacă a sosit vremea ce era din vccî
tocmită să jidune şi să culâgă r0da viei Sale, adecă
credinţă şi ascultare dela seminţia jidov^sci, atunci
a trimis la dînşil slugile Sale, adecă prorocii. Dar lu­
crătorii cel necredincioşi; cărturarii. învCţătoril Ic-
geT, arhiereii, boeril jidoveşti, ati prins prorocii a-
cela şi pre unii I-aO bătut, pre alţii I-afl omorît, prc
alţii cu petri I-aii ucis. A mal trimis şi alte slugi maT
multe decât întâiii, şi le-afi făcut lor Iarăşi aşa.
slugile celc dintălfi şi de-al doilea, sînt prorocii
şi drepţii, carii după multe vremi a& fost trimişi de­
la Dumnc(je& la poporul jidovesc să la dela dînşil
nida de tapte bune: credinţă, ascultare, pocăinţă;
Iar el, rn numai r6 dă de fapte bune că na deteră
la Mia ce fură trimişi, cl încă f0 rte Π apăsară: pre
unii bătură, pre alţii omorîră şi sângele lor vărsată
—precum aQ fScut Iul Zaharia feciorul Iul Varahiin,
Iul Isaia că l’afi despicat cu ferestrăul. Iul leremia
că l’aii aruncat Sn gr6 pa cea fin0să, şi Iul Miheea. Prc |
unii cu sabia, pre alţii cu petri I-aO omorît.
Acestea t0 te cu blândeţe le răbda Domnul vii
CIZAM U LA D U iaiacA

Vedu gardul viei Sale zdrobit cu tapte rele şi cu ftră-


dc-Iegl, lucrătorii leneşi şi nccrcdincloşi, furi şi tâl­
hari şi ucipşT slugilor sale, şi Domnul casei Se mâh­
ni Î0rte, şi încă mal mult arătă lor mila Sa; pentru-
că după aceea le trimise pre unul născut Filul S6 ii,
d0r aşa se vor ruşina de Filul SC&. Dacă L’a& vS^ut
lucrătorii acela pre Filul, aâ tjis intru dinşii: Acesta
este moşt0nul, veniţi să-L omorim şi să ţinem moşia
Lui; şi scoţcndu-L afară din vie, L’aft omorît.
Lucrătorii sînt cărturarii jidoveşti, învCţătoril
legel, carii dacă aO vC(Jut pre Filul iul Dumnec^cu,
Domnul nostru lisus Christos, L’ail prins ca pre un
rob şi d’inafară de Ierusalim, pre lemn L’au rCstignit
şi L’afi omorit. O nebuni şi lui Dumnezeii uriţi uci­
gaşi ! Pentru ce aţi omorit pre Sfintul şi Dreptul Me-
sie? Afi pentru acista căcî v a scos din robia oca a·
mară a lui 1 ^'3 Γ3 οη, înaintea vostră marea a desfăcut,
cu stîlp de foc n0 ptea v'a apărat, (jliua cu nour, pen­
tru zăduf, vC aco^rla, in locuri fără de apă din pe­
tră s0că cu apă vS adăpa (Kşire 17, 6 ), in pustii cu
mană în patru-<iecl de ani vC hrănia, ţ0 ra făgăduită
vC dete, limbile d’inaintea vostră le-a gonit, şi mal
apoi pentru voi pre păment S’a arătat şi cu omenii
a locuit? Puternicul Dumne<#eii ca un neputernic.
Domnul casei ca un rob a venit, r0dă de pocăinţă
şi credinţă dela voi să Ia. Λ& d6 ră pentru accsta aţi
omorit pre Clhristos I'ilul Iul Dumne^efi, că orbii
voştri l-a făcut cu ochi, stricaţii a curăţit, dracii din
0menl a gonit şi morţii a înviat? Voi nemulţămitori-
lor, de Dfnsul v’aţi lepădat, aţi că<jut din darul Lui
şi din impCrăţia ccrluluI v’aţI înstrăinat.
I J

* 1»-A DUPi BU«AUl _____________289 ^ ^ -

A DOUA PAKTR:
Peatrn cAderea Jidovilor fi p«ntrn chemarea limbilor

Vj^upă ce aii omorît robii pre fiii, întrebat-a Doin-


ţUkul ( ihristos: Ce va face domnul casci, lucrâto-
« /π Ι ο Γ cclor rCI? lilaii r£spuns: Pre cel rCIcu rCS
va perdc şi via o va da altor lucrători, cariî vor da
lui rodurile la vremea lor.
Socotiţi, cum sejudecară s in ^ri pre sine acel lu­
crători rei, vicleni şi nemilostivi ucigaşi. Fără dc
voea lor ghiclaii şi prorocIaQ de perirea lor.
Domnul C'.hristos dacă a călcat mdrtea, a înviat
a treia (ji şi S'a suit in cerlil de a şS^ut de-a dr^pta
Părintelui, le-a îngăduit patru-<jecl de ani pentru ca
să se înt0 rcâ să cr^dă şi să se pocălască de faptele lor
cele rele. Iar el tot mal în τδϋ mergcaii, de munclaii şi
omoraii pre cela ce credeaţi in ( Ihristos, şi îndelungă
răbdarea .SfinţiclSale intru nimicnuosocotlafi. Pen­
tru aceea, d u ^ atâta bine şi după atâta aşteptare, a
trimisspre dînşii oştile Romanilor ca să om0 re pre u-
cigaşil acela, căci se umplusese spre dinşii mânia lui
Dumnezeii. Pentru aceea, cetatea Ierusalimului o aii
risipit; biserica lui Solomon cea mare şi vestită, cii
foc o aQ ars; ucigaşii acela dc sabie a& perit; câ^ ră­
măseseră, în robie I-aQ dus; gardul legilor îl risipiră,
sfinţenia călcară şi împărăţia lor o aii pustiit. Şi aşa
a rCsplătit Dumnecjicii m0rtea robilor S£I şi a I'i-
lulul SCii, pre capetele lor. Via Sa O dete altor lu­
crători.
După aceea aduce lor altă prorocie despre Sine
(jiccnd: Λ0 d6 râ n’aţi cetit în Scripturi că petra ceea
ce nu o socotiră ziditorii, aceea fu în capul unghiu­
lui? Dela Dumnezeii fu acdsta şi este minunată în-
j-|tro ochii noştri. Pentru aceea grăesc v6 ug, că se va
3 5 290 O U U R tl LA DUVOnCA

lua dcla vol impSrăţia ccrlulnl şi se va da limbeT ce·


leea ce va da r0aele viet. Via este credinţa cca dr<3ptă,
dragoste către Dumnec^eu şi către de apr0 pcle sSQ,
frica luî Dumnec^efi, smerenia, înţelepciunea, băr­
băţia, curăţia şi alte fapte bune. Iar neamul cui se
dete via, sint toţi câţi cred h'ilulul S£fi. -lulObristos.
şi fac rrtdele viei, acestca. Luată a fost împărăţia lui
Dumne(ţcii delajidovi şi a f()st dată altor limbi, care
daQ r0 dele el.
Pdtra S’a grăit pre Sine, C'hristos. Precum este
pdtra cea mal mare în a)mul pereţilor de ţine amân­
doi pereţii, aşa şi Domnul Christos, pitra tăriei ce­
lei vecinicc, ţine ceriul şi pământul, şi împreună în­
gerii cu 0menil; pentru-că Sfinţia Sa Christos este
Cap bisericel ndstre, care biserică este din doi pe­
reţi, adecă din jidovi şi din limbi xidită. Acestor doi
pereţi le este C.hristos CUip. Acdstă pdtră este pusă
in sfîntul Sion de Dumneqeii Părintele ceresc şi este
f6 rte minunată intru ochii noştri şi a îngerilor, că
minunate şi slăvite minuni a făcut.
Ac0stă p0 tră n’a iost socotită de ziditori, adecă
de cărturarii şi de dascălii jidoveşti; pentru aceea a
4is către dinşil Domnul Christos: Cela ce va cădea
pre acostă pdtră se va vătăma, Iar pre cela ce va că­
dea ea, sfărima-Γva. Deci, întru acdstă lume se împe-
dccă şi se vatămă de dînsa toţi necredincioşii şi
vrăşmaşii Lui, Iar la judecată vor fi sfărimaţi acela
toţi în munca de veci şi vor fi răşchiraţi de venirea
lui Christos, întru întunerecul împărţit.
Acostă pildă au(jind, să se spălmăntezu nu numai
idovil, ci şi noi carii ne părăsim, călcăm poruncile
ul Christos şi nu lucrăm fapte bune. Domnul (]hri-
n stos, ca un săditor de vie. va tăia viţa carea nu ya^
O T ----------------------- -------------------- -
k 14-a du pI RO UUt

ir
face r6 da bună, şi în foc o va arunca (Ιόη 15,1^. Iar i
carea va tace struguri, o va lua in dr0pta Sa, ^ va
veseli de dînsa şi va arăta r0 da şi mărirea eî înain­
tea îngerilor lui Dumneţlcu. Pentru aceea şi noi să
ne ncvoim să aducem Lui r0dă dc pocăinţă şi de fap­
te bune, ca să scăpăm de munca de vecî şi împCră-
ţia Iul Dumne(jefi să dobândim, pentru darul l)om·
nuluT nostru lisus Clhristos, ('iLru!a se cade cinstea,
ţi^nercii şi t0 tă lauda, d'impreună cu Părintele şi cu
buhul Sfint, acum şi pururea şi in veci vecilor.
Amin.

LA DUMIHICA
A 14i n i l P A R U S A L I I .

COVÎNT tNAlNTl.
vând ar fi un impCrat mare să-şl Iogod0scă
luişl o fată de ţCran şi de neam prost, să o la
să-I Hc Iul impCrăt0^, atunci t0te rudeniile
fetei aceleea ar avea bucurie marc, că pentru acea Io·

t
(odire, Iese din sărăcie t0tă seminţia aceea şi ajunge
a strălucire, la cinstc imp£răt*iscă, la t0 tă avuţia şi
la tot binele. Şi încă mal mare bucurie are neamul a-
cela, că împCratul se împreună în sângele lor de se
chdmă şi el de sânge împărătesc şi moşteni impiiră-
. tiel accleea. -Tot tn aşa chip şi ImIuI Iul I)umne<jcfi,
I Marele ImpSrat, S’a logodit cu neamul omenesc, cu
ίί^
CAJUUm LA DUVnnCA

firea omcn^scâ neimpărţit S’a împreunat, sânge şi


trup din 0mcnl luând, cu dinşii S'a rudit şi la nuntă
cu mare veselie I-a chemat. Lucru ca acela marc şi ne-
auijit, n0u6 osindiţilor,—fiilor lui Adam, mare nun­
tă a făcut Dumneijefi cu l'iîul SCfi şi la casa Sa ne-a
chemat, la dulc^ţa acea netrccută şi nesfîrşită şi la
saţiul şi binele cel vecinic ne-a poruncit,—cum maî
lămurit spune n0uC sfinta Evanghelie de astă-<|I prc
carea o scrie Matei Evanghelistul
Cs|> 28 lUh 1— U .

f
is-a Domnul pilda acesta: Asemănatu-s’a împC-
răţia ceriului omului [impSrat carele a fScut
nuntă fîlulul sCfi. Şi a trimis prc slugile sale să
„strige prc cel chemaţi la nuntă, dar el nu voiră să
„vie. Iar a mal trimis pre alte slugi (Jiccnd: ţ)iceţl
1 „celor chemaţi, Iată că am gătit prânzul meii; jun-
" „cil mei şi cele grase ale mele s’aâ junghiat, şi t0 te
„sîntgata; veniţi la nuntă. Dar el nebăgând siSmă
„s’afi dus, unul la satul sCQ, altul la neguţătoria sa;
„Iar ce1 a-l-alţl prinzând pre slugile lui l-ati pedep-
„sit şi I-afi ucis prc el. Şi aucjind impGratul acela s’a
„mâniat, şi trimiţend oştile sale a perdut prc uci-
„gaşil acela şi a ars cetatea lor. Atuncea a (jis slu-
„gilor sale: Iată nunta este gata, dar cel chemaţi nu
„a& fost destoinici. Deci mergeţi la răspântiile că­
nilor, şi pre câţi veţi afla. Π chemaţi la nuntă. Şi cşind
„slugile acelea la rCspântil, a& adunat pre toţi câţi
„aQ aflat, şi buni şi rCl; şi s’a umplut nunta de cel
„ce şedeaii. Iar impSratuI intrând să vadă pre cela
„ce şedeau, vC(jut-a acolo pre un om neîmbrăcat în
„haină de nuntă, şi I-a φβ Iul: Prietene, cum al in-
„trat aicea neavend haină de nuntă? Iar el tăcea. A-
tuncea impiÎratul a (jis slugilor: Legând Iul mânile
----
λ DOPl BOSAUl 293

„şi picWrele, luaţî pre dinsul şi-1 aruncaţi intru in-


„tuncrecul cel mal dinafară, acolo va ϋ plâns şi sctr-
„şnirca dinţilor. mulţi sînt chumaţi, dar puţini
„aleşi.
PARTEA ÎNTAtA

c0stă pildă ascunsă şi înţclcptă a Domnului


nostru lisus Christos, arată de o parte mult bi-
c şi mare dragoste a Lui către 0mcnl, Iar dc
uită parte nemulţămirea şi îndărătnicia 0 menilor
către Dumnec^eîS.
Cine este împCratul accla ce a fScut nunta?—Es­
te Dumnezeu Părintele. Om Se chtSmă, pentru Iu­
birea CC are spre 6 menl. .\cela a făcut nuntă Filulul
.SSfi lisus (Jhristos. l-a adus Lui ca o mirdsă, sufle­
tele credincioşilor Stfî şi le-a Împreunat Luî cu cre­
dinţa, cu dragostea şi cu viaţa cea curată.
Unirea între bărbat şi între muere, adecă intre
mire şi mirdsă, este credinţa cea tare şi viaţa cea ne­
despărţită, carea înmulţeşte dragostea întru el şi bi-
necuvintarea lui Dumnecjeîi spre cl.
Dumnezeii Părintele a dat unuia născut I m I u I u I
Sbfi, ca să i;?băv0scă tot neamul omenesc, să-l spele
de păcate cu sângele S£ii şi să-l facă miresă curată
logodită LuişI, unindu-1 cu Sine intru credinţă .şi
întru dragoste sufletcscă şi intru \iaţă nedespăr­
ţită, pentru ca să-L ştie că este seminţie omenuscă,
iiindu-I Iul şi Domn şi l)umne(jefi şi (ap.
Precum este mirelecap miresei sale, aşa şi I)um-
ne<jeii este cap Hisericel, adecă credincioşilor S£l, că­
tre carii Pavel Apostol grăeşte (in I! ('.orinteni 11,
2 ): 4 ^godit-am pre voi unul bărbat, ca să v6 pulfl
fecl0ră curată, nu altuia, ci numai lui lisus C^hri-
---------------------
194 c u u m LX DUIOMCA

stos“. Deci, cum Iubeşte mirele pre mirdsa sa ce um­


blă dupre voca sa, aşa şi I)umne<jefi Iubeşte Miserica
Sa. adecă pre credincioşii SCI ce umblă dupre voea
Lui.
Credincioşilor lui I)umne<Jefi le (Jice Pavel Apo­
stol, că sint Biserica lui Dumnecjica (1(^orintenl 3,16).
Pentru acdsta, precum locueşte Dumnejictt în casa
impCrăţiel Sale, aşa locueşte întru credincioşii Sil
—cum adevereşte Însuşi ^icend: .,C>:la ce va face
invCţăturilc melc. Părintele meii cel din cerlfi lubi-Γ
va pre dînsul, la dînsul vom veni şi locaş întru dîn-
sul vom fac€“.
Locaşul lui Dumne(jcfi intru credincioşii S£I, se
chimă Biserica, că din multe limbi este adunată în-

U
tru una. Pentru [credinţă, sc châmă logodnică Iul ;
' A Dumnezeu, căci a luat trup şi sânge dintru dînsa. A
y Pentru aceea n’a trimis Injţer, nici Arhanghel, nici W
Heruvim sati Serafim ca să o aducă Lui mirtisă,
ci însuşi împăratul şi Mirele, Filul lui Dumne<icii,
purcese dintru scaunul SCâ cel înalt şi a venit din »
cerlfi întru acdstă lume. Λ aflat neamul omenesc le­
pădat de credinţa in Dumne<je& şi lipit de credinţa
in idoli. Neamul omenesc se lepădase de Dumne-
(jeii şi credea idolilor şi dracilor. Filul Iul Dumne-
defi a găsit lumea abătută şi totuşi o a Ic^odit Lui
fec1 0 ră curată. Din r0 bă o a făcut împ6 rătc‘să; din
săracă, tegată; din g0 lă, îmbrăcată cu haina cea lu­
minată a stîntulul Botez; I-a dat ca inel de logodnă
darul Duhului Sfînt. Zestrele el în dduC păi^I le-a
împărţit: o parte întru acostă lume I-a dat căci a slo­
bozit neamul omenesc din robia satanei, sufletul de
păcate l’a curăţit şi dar să fie fiti lui Dumncc^efi l-a
dăruit; altă parte, în vticul ce vine ţine să-l dea în-
iu
A 14-a dop I r o ia u ) 39ft

vierea din morţi, viaţa cea neputrcdă, pctrccerea cu


îngerii, moşia împărăţiei ceriului.
Awstea t0te, cu nădejdea şi cu credinţa sînt a-
coperite, care în vremea nunţel aceleea se vor arăta.
Atunci se va da n0u£ bunătatea cea vecinică ce este
in ccrlâ. Cu venirea lui Christos cea d’intâlQ, sintem
logodiţi Lui; Iar cu a d0ua venire, când va yeni la ju­
decată, atunci va face nuntă deplin. Biserica Sa, ce
se chdmă crcdincloşii SCI, ca prc o mir^să o va duce
I’ărintelul SSQ in curţilc ccriulul şi atunci II va da şi
zestrea ce I-a r£mas.
Nunta o arată ca pre un lucru de veselie, de dra­
goste şi de bucurie. Arată că nimic acolo nu este de
grijă, nici sint cu schimbare, ci t0 te sint stătăt0 re şi
neschimbate, cu pace şi cu odihnă,
ζ La acostă nuntă a trimis slugile sale să strige
Ş pre cel chemaţi, şi cu înaltă mărturie (jicead: \V
ţ niţi la nuntă şi la veselie! Veniţi, căci nu este ospă­
ţul Iul Artaxerxe impSratul pământesc, carcle putu
ospăta numai voevo^il şi boeril βδΐ, numai 0 menil
unei cetăţi (Estir 1, o), Iar a face pre vre unui din-
tr’înşil împfirat saa a-şl împărţi cu dînşii împCrăţia
sa n’a putut, temcndu-se de scăderea şi de sărăcia sa.
<)spătatu-I-a nu îndelung şi încă cu bucate putrede.
Acostă veselie nu trăeşte, ci în scîrbă sc int0rce. Iar
veselia şi ospăţul la care ne ch«3măpre noi l)umne(jeul
ceriului si al pămentulul, o a gătit cu marc safiu şi cu
de t0 te ae ajuns, nu pentru ca să-şl arate lauda şi
Stinţia Sa ca Artaxerxe împSratui, ci pentru binele
şi pentru mângâerca celor ce I-a făcut, ca să ΐηιρδ-
răţi^scă cu Dînsul şi să se ospăteze cu Dînsul, nu cu

k
bucate pămcnteşti, ci cu bucate cereşti care dafi
viaţă şi sănătate, nu in jumătate de an, ci intru ani
CAXAHTl LA DUMUnCA

ncsHrşiţl, trainici. Accste bacatc nici o ingreuere,


nici o grdţă nu fac. M0rtca nu se apropie, scirba, la­
crimile şi b0lele fug. Nu numai voevo<iiI şi boeriî,
nu numai 0 mcnil unei cetăţi, ci şi cel mal mici şi
mal de jos, toţi p«t fi împCraţI. Atâta este de mare şi
de largă împărăţia Domnului nostru, in cât pot toţi
ω unul să fie împăraţi şi nim(SnuI nici o lipsă să nu
fie. Veniţi la nuntă şi la ospăţ! Veniţi nu la lucru
nici la ostcn^lă, ci la veselii. De veţi şi osteni aicea
ce-va puţinei, dulo^ţă mare veţi avea, vC veţi uşura
şi plată mare vi se va da. Jugul Domnului Nostru
este bun şi sarcina Lui este uş0ră (Matei 11,29). Ve­
niţi şi nu lepădareţl ospăţul şi cinstea acesta carea
cu mare cheltu61â este gătită.—Nu bol, nici dobi-
t0 ce grase, nici hlare, nici paseri a junghiat pentru
voi, ci pre unul născut l-ilul SSfi a Junghiat şi spre
morte ^^znică L’a dat, ca să facă voufi veselie şi os-
piţ ca acela. Filul Lui care este asemenea cu Dînsul
întru Dumne(^eire, fome şi neputinţă aicea pre lu­
me a răbdat, ca voi să vC ospătaţi şi să vC săturaţi
acolo în veci. Acela a tost sărac, ca voi, pentru sără­
cia Lui, să vCîmbogăţiţi. Pentru slujba şi pentru sân­
gele Lui, s’a fâcut ospCţ şi cinste ca aceea în aşa chip,
că mal mare şi vecinic pentru voi, nu se va putea
găti. Acela fiere amară a gustat şi oţet pre cruce a
beut (Matei 27,34), ca pre voi să νδ ospăteze cu hra­
nă înger0 scă, şi cu dulcdţa ccrdscă să v£ îndulc^s-
că. Fost-a pentru noi ca un miel junghiat pentru ca
să ne rSscumpere din Kghipotul muncilor, cu m0 r-
tea Lui pre Dumne<jleii să îm blănim şi gustând din
trupul şi sângele Lui, să avem viaţă vecin ică şi t0tă
dulc<5ta cea netrecută. Măcar că a fost şi omorit Dom­
nul Clnristos, insă acum vieţueşte şi împ£răţeşte, şi
V A 1 4 ·* DUFi m w A u l ________2 9 7

veselie marc a gătit v0uC. Pentru aceea mergeţi la


masa şi la nunta Lui!
1 ntre soţi dragostea este atât de mare că işl lasă
omul tatăl şi maica şi se lipeşte de muerea sa şi sint
amândoi un trup—cum scrie şi Scriptura (Facere 2,
25). (Ihristos a lăsat în cerlfi pre Tatăl şi aicea jos
pre Malcd-Sa şiS’a lipit demirâsa Sa, adecă a mu­
rit pentru Biserică, carea sintem noi credincioşii—
prccum Pavel Apostol <iice; „Pentru acesta va lă­
sa omul pre tată-sSii şi pre mumă-sa şi se va lipi
de muerea sa şi vor n doi un trup. Taina accsta
mare este, Iar eii (jic de Christos şi de biserică”
(Rfes5,iJ2).
Pentru aceea şi noi, mult sîntem datori să Iubim
pre Domnul nostru, Acela ('.arele aşa a vrut de S’a
împreunat cu noi. (), cât avem să nc temem spre a
nu călca cum-va creidinţa logodire! n0stre! Pre cât
este de mare dragostea mirelui către mircsa sa cca
bună şi credincl^să, pre atâta este mal mare mânia
către ceea ce nu ţine credinţa mirelui sCfi. .Aşa şi noi
când mâniem pre Dumnezeii cu vre un păcat, atunci
mare mânie are pre noi I)umne(^efi.
PARTEA 1)01IA:

i ^ lugile carc aii fost trimise să strige chemaţii la


i^ n u n ta împăratului cercsc, sînt acela cc au învC·
® rţa t cum este un Dumnec^eti puternic şi făc£tor
tuturor făpturilor câte sînt vSc^ute şi câte sînt nevC-
(i^ute; dela Acela, Iar nu dela altul, să se d e ajutor,
mântuire, bine, sănătate şi bună întimplare.
Am a înveţat Adam pre feciorii sfii: pre Avei, pre
Λ Sit. Aşa s’a învSţat I<'nos a lăuda numele iul I)um-
gne(jc&. După dînsul Knoh. După Knoh, Matusal. Du- ^
^J—
296 cuANif LA otnanc* <^r

pă aceea I^mch tatăl 1α1 Noe. Aceştia aâ fost mal


înainte de potop trimiş! dc I)umne(jieii de aii chemat
împreună pre toţi ia nunta credinţei şi faptelor ce­
lor bune, să cuQ0scâ pre I)umne(je&; Iar eln’aâ vrut
ci s'aâ dat după rudenia lui Clain cea rea, în fap­
te rele şi în păcate, atâta cât I-a pierdut Dumnc(jefi
pre toţi cu potop dc apă (Facere 7,17); numai ce a
ferit pre Noe şi feciorii lui, ce era seminţie bună şi
dr0ptă.
După aceea dacă s'aii înmulţit 0meni! pre lume,
n’a contenit Dumnccjeâ de a trimite slugile Sale la
seminţia omen<Sscă, cum aii fost feciorii lui IMoe,
Sim cel bun, Mclhisedec, Afet, Avraam, Lot, dintre
carii cu Avraam şi Dumnetjlcii a vorbit (Facere 12,
1.2) şi a întărit către dînsul f^ăduinţa ce dedese lui
Adam in ralb, că din seminţia lui se va naşte Acela
carele va călca şi va zdrobi capul şerpelul.
Trimis-a după aceea pre Moisi proroc, pre Aaron
şi toţi prorocii, cu mal mare şi cu mal arătată învC-
ţătură. Toţi într'un chip aQ spus de Mesia (Jhristos
şi aQ arătat cum Se va naşte, cum va vieţui pre lume,
ce va face, cum va pătimi, cum va învia din morţi a
treia φ. cum va izbăvi neamul omenesc, cum l)um-
ne<je& i’ărintele din începutul lumel tocmeşte pre
lume credinţa şi cunoştinţa Fiului 8δ&; pentru care
lucru, a gătit întru slava Sa nuntă şi veselie credin­
cioşilor ^ I . Dar nemulţămirea omenâscă se arată în­
tru aceste cuvinte ale Domnului Clhristos: Iar acela
nu gândiră, ci se risipiră, unii la satele sale, alţii la
negutătoria sa, alţii la mueriie sale, alţii prinseră
slugile lui de le ocăriră şi le uciseră.
T relcetcde0menl vedem: unii nu numai n’aâ vrut
să m«irgă ia nunta împăratului, ci şi pre Dumnc4eii
--- --------------
A 14-A DDp A R O lA U l 29 9

impCratuI lorL’aii părăsit,în locul Luîalţîdumneaei


lor aii tăcut şi se închinau făpturilor, Iar pre Făcăto­
rul îl părăsiră (Psalm. 10Γ), 2()). Alţii după acel fără
de DumnccjcQ, se aHară unii ca acela, carii nu de tot
părăsiră nunta impSrăt^scă, ci ca şi cum s’ar părea
că vor merge, însă pentru binele acestci lumi. pen­
tru lăcomii, pentru agonisite şi pentru alte pofte şi
dulceţl trupeşti, părăsiră dulc^ţa cea cer^scă. Afia-
ve-ţl şi astă- 4 1 unii ca acela, carii, pre cela ce fac bi­
ne, ÎI laudă, Iar el cu sine fac re&. In sfirşit alţii sint
acel carii nu numai la nuntă n’a& vrut să mârgă, ci
şi slugile afi ucis: pre Moisi proroc cu petri vrea
să-l ucidă de nu l'ar ti apărat însuşi Dumnezeii. Pre
Isaia cu t'crestrăul îl tălară. Pre leremia cu petri îl
uciseră. i’rc Miheca îl urîră. Pre Ilic să-l piardă îl
gonlaii. l’rc Ιόη Ik)tezătorul cu sabia l afl tăiat. Pre
Apostoli mult I-afi amărit şi I-afl gonit, şi mulţi din­
tru dînşii aa omorit. Pre patriarhi şi pre vlădici din
scaune îl scoteaQ, pre mulţi îl omoraîî şi închişi s'aâ
sfirşit.
ş i până astă-φ slugile ce sînt trimise de chemă
la acea veselie, sînt urîţi şi goniţi. Pentru aceea u-
nil ca acela sint supuşi sub mânia lui l)umne<jeu,
cărora le-a rCsplătit Dumnezeii cu mânia .Sa, cum
a răsplătit celor de demult cu potopul (l·'acerc 7,
21,22), Sodomulul şi Gomorulul cu focul, jidovi­
lor cu robia şi cu pustiirea Ierusalimului, nouC
astă-<j1 cu venirea a tor limbi streine preste noi.
Precum a certat pre acela de atunci, aşa şi pre no!
acum ne ceartă, pentru' rSutăţile şi pentru nedrep­
tăţile n0stre, scurtând volnicia şi îndestularea n0s-
tră. Acesta să ne aducem aminte, că Dumnezeii
mult grijeşte de noi. Pentru noi a făcut nunta i<ilulul
^_soo CAUHIK LX miMIHIC*
V
8δΰ, pentru noi a gătit, prc noi la nuntă ne-a che­
mat trimiţend slugile Sale. Iar de nu vom ντω cum
n’aii vrut nici acela, I)umne<;^eQ va afla cu cinc Sc
va veseli; afla-va cinc va mânca şi cine va bea; Iară
pre noi nevrednicii ne va pierde, în muncă şi în in-
tunerec ne va risipi şi ne va pustii,—de care lucru,
l)0mne, ne fereşte cu mila Ta şi la veselia Ta ne în-
turce; că a Ta este puterea şi tăria, d’impreună cu
Filul TCii cel fără de îiiccput şi cu Duhul Sfint făci-
torul de viaţă, acum şi pururea şi întru vcci vecilor
nesfîrşiţi şi netrecuţl. Amin.

LA D U KI N I C A

A 15·- DUPA RUSALII.

CUTlNT ÎNAINTK.'
um este lungorea cumplită trupului, aşa şi
^mărirea deşartă este cumplită sufletului,
____ că multe b()ie bagă întru dinsul: mintea în­
tunecă şi de Dumnezeu o desparte in pofte lumeşti
şi trupeşti. De acostă Ixilă suterla tot neamul jido­
vesc, ca şi acel legiuitor de carele spune Sfînto li-
vanghelie de astă-φ, pre carea o scrie Matei Evan­
ghelistul
C»p. 22, SUh<tfr— W.
vremea aceea, un legiuitor 0re-carele s’a apro-
' lîp ia t către lisus ispitind prc el şi 4icend: InvCţă- v
j ^torule, care poruncă este mal marc în lege?
— --
A 16-A DUPi BDBAUl

„lisus I-a (jlis lui: Să Iubeşti prc UomnuI Dumnc^ncdc-


„ul teti cu t0tă inimu ta şi cu tot sufletul tSâ şi cu
„tot gândul tC&. Acostă poruncă este intâlfi şi mal
„marc. laradoua este asemenea accsteea: SălubeştI
npre vccinul tCti ca însuţi pre tine. Intru aceste d0u£
„porunci, t0tă legea şi prorocii atârnă. Şi adunAn-
„du-se fariseii, I-a întrebat pre dînşii lisus, picând:
„( '&vi se p<ire de Christos? Al cui fifi este? pis-afi
„lui: Al lui David. pis-a lor: Dar cum David cu Du-
„hul pre dinsul îl numeşte Domn, (jicund: I,)is-a
„Domnul Domnului me&.şe^I de-adrepta mea, până
„când volfi pune vrăşmaşii tCI aşternut picI0relor
„tale? Deci,dacă David îl numeşte prc dînsul Domn.
„cum este lui lifi? Şi nu putea nimenea să-I răspundă
„cuvint, nici cuteza nimenea dintru acea φ să-l mal
„intriibe pre el.
INTAIĂ PARTE:
Pentru Tidaţagnl Jldorilor ţi pentru tndrepUrea Itil Christoe,
şi cum ni se ca » al iabim pre Domne^tA.
jtC vine a ne mira de blăndeţele Domnului no-
^sţru ( Ihristos, că aşa a vrut a vorovi cu 0menl
1 vicleni şi amăgitori, în cât de acea înţelepciu­
ne sus îngerii se cutremură şi de faţa el se sfiesc. Iar
jos omenii cel făţarnici se întreba cu dînsa. i]hri-
•stos este înţelepciunea lui Dumne<#efi. Deac<Sstă în­
ţelepciune cu îndrăznire s’afi apropiat fariseii. Fi-
ind-că îl au(^iseră întrebându-Se cu saducheil, pen­
tru aceea şi el se ispitiră să se întrebe cu înţelepciu­
nea cea vecinică. Insă el nu năvăllafi singuri cu sine
ca saducheil, ci pre unul dintru dînşii aii trimis, ca­
rele, le părea mal înţelept şi mal iscusit in lege.
Acesta dacă s’a apropiat către ( Ihristos, cu vi­
cleşug a tins cuvtnt şi a grăit: InvSţătorule, care p<>-
i
^ 302 C A Z A in i L * m m iH ic *

runcă este mal mare in lege? Iar Christos vScjgnd


vicleşugul lui că nn-L grăeşte delu inimă învSţătur,
.1
ci cu făţăric şi cu mândrie numai din gură a arătat
smerenie, din lege il aducea lui şi-I arăta, că întălâ
este dator omul să lubdscă pre Dumnec^eQ cu t(Stă
inima, cu tot sufletul şi cu tot gândul.
Care este dragostea inimel şi care este a sufletu­
lui?— Dragostea inimel este să mură neşcinc cu tru­
pul pentru dreptate, că dreptatea este Însuşi I)um-
ne(je&; şi larăşTsă-şIfert^scă inima curată de gânduri
de păcate, de curvie, de ucideri, de furtişaguri (K-
şire 2(), 13, 14), de mânie; pururea să albă în gură
rugăciune, laudă, mulţămită către Dumnezeu. Ace­
sta este să lubdscă pre Dumneijefi cu t0tă inima.
Iar dragostea sufletului şi a gândului este ac<Ssta,
că sufletul are trţl părţi: voia, înţelegerea şi gândul,
(^u acele puteri nevS^ute se cade ca suHctul să 1u-
bcscă pre Dumnezeii. Să-şI înt0rcă voia către Dum-
ne<jeâ. Cu înţelegerea să cun0scă pre Dumnecjeii.
Pururea de Dinsul să înţel^gă şi voia Lui să facă. Cu
gândul să gândescă pururea de Dumne(jeu, să-I^ fu-
tx5scă şi puterea gândului către Dinsul să-.şl înt0rcă.
Puterea.gândulul este mintea. Mintea este ochI& su­
fletului. Deci, de va Iubi neşcine pre Dumne(jeii şi
cu gândul şi cu sufletul, acela tot-de-una va căuta
către Dinsul cu ochiul sufletului, cum 4ice şi pro-
rocul (Psalm. 15,8): „Ve(Jut-am pre Dumne^ett îna­
intea mea pururea,....ca să nu mS clătesc către pă­
cate în vecl“.
Se cade a Iubi pre Dumnezeii nu cu o parte de
trup, nicî cu o parte de suflet, ci deplin: cu tot sufle­
tul şi cu tot trupul. Omul este alcătuit din trup şi
din suflet, pentru aceea şi cu trupul şi cu sufletul .se
A lf> - A D U P i B O U U l

cade sâ 1ub0scă pre I)umne(je&, adecă ca t0tă inima


şi cu tot sufletul.
A d0ua învăţătură asemenea eT, aφβ: Să lulxSscă
pre de apr0pele sCfi ca însuşi pre sine. Şi pentru ce
o numeşte nscmonca ? Pentru acesta, că se face cale
celeî-l-aite învCţăturl. Cline Iubeşte pre de apr0pele
sCfi, acela şi pre Dumnedeii Iubeşte; cela ce (^ce că
Iubeşte pre Dumne(;}cfi şi pre vecinul s6fi nu Iubeşte,
acela este mincinos. De nu Iubeşte pre de apr0pele
sCQcă-1 vede, dar pre Dumne^cQ că nu-L vede, cum
să-L p0tă Iubi (I Ιόη 4,20)?
Ce este dragostea de apr0pclul sCii, să-l Iub0scă
ca însuşi pre sine? Acesta: ce nu’ţl place ţie, altuia
nu face. Să nu rîvneştl nici să pofteşti, nici muerea
Iul, nici agoni.sita Iul, nici sluga Iul, nici boul lui,
nici asinul luI(Eşire 14— l7);nicl îl întrista, nici
îl pîri, nici îl face rCfi pentru r6fl, nici îl năpăstui.
Acesta este dragostea către de apr0pele s£u. Şi încă
nu numai .itâta, ci şi a muri pentru dînsul, căci dra­
gostea cea desăvîrşit este Dumnezeii, şi ac0stă dra-
gosteaarătat, că nu numai pentru prieteni, ci şi pen- [
tru vrăşmaşi a murit.
^ I mult decât ori care vecin, creştinul este de
apr0pele şi fratele nostru, fiind-că avem un Tată—
pre I)umnc(^e&—in cerlfi, ne-a născut o maică—sfîn-
tul Hote/—, intr’o «ţsă am crescut-^în sfînta bise­
rică—cu hrana cuvîntulul Iul Dumnezeu, din o pâne
gustăm şi dintr’un păhar bem—din cinstit trupul şi
sângele lui Christos—, o masă avem—pământul—,
un acoperemînt—ceriul—şi olumină—s0releşi lu­
na. I^entru aceea sintem datori să ne Iubim unul cu
altul ca nişte fraţi de apr0pe.
Accstă invCţătură a fost şi în Legea Veche,

CAIAHIl U DtmiinC*

şi dată nu de alt cine-va, ci de însuşi Dumneijefi, şi


in I^gea N6uă, acum, Iarăşi este dată de Domnul
Christos, căci a (Jis(la Ιόη 15, 17): „Acesta νβ tjiic
v0u6, ca să tCIubiţi unul cu altuj". Şi: „Prc acesta
vor cun0şte pre voi că sintcţi Ucenicii mei, de vC
veţi Iubi unul cu altul".
Acostă dragoste a arătat Domnul acelui făţarnic
şi I-a DUS înainte învăţătura aceea ce este intâlfi în
lege. De ar fi fost Iubind pre Dumuecjieii acel înveţă-
tor de lege, ar fi Iubit şi pre Filul Lui, adi că pre Ohri-
stos. Dacă a vC<jut că I)omnul ('hristos l’a lăsat în
ruşine şi pre dînsul ca şi pre saduchel, s’a dus scîrbit.
■\^4^nd ( ihristos că s’au adunat fariseii şi aîi c6r-
tă întru dînşil, atunci I-a întrebat despre Sine, ce vor
răspunde Sfinţiei Sale.
A DOUA PARTE:
Pentrn Întrebare» ce k ULcat Christo* fairiseUor pentm w si-L
can0eo& pre Dliual c i nn este FUal lol Oarid, d este Filai
lai Donme^eO.
upă întrebarea acelui învCţător de lege şi du-
rCspunsul lui ( ’.hristos, mult s’a folosit a-
cel făţarnic; darea să cun0scă pre Clliristos
adevSrat, nu a putut, pentru necredinţa lui. De-acil
a întrebat Domnul pre farisei şi a 4is: C!um v£ parc
v0u£ de Ohristos, al cui Fiiîi este? El aQ rCspuns <ji-
cend: Al lui Da^id.
Socoteşte! După atâtea minuni, după atâtea sem­
ne şi după atâtea arătări, aducca pre dînşil să-I> cu-
n0scă că este asemenea cu Părintele. De departe des­
coperea lor Dumnezeirea Sa şi le arăta şi cu cuvin-
tul şi cu lucrul ca să-L cun0scă că este întru 1)umne-
4e6 Părintele mal înainte de veci. Pentru accea a
pre dînşil, al cui Fifi este. Şi dacă aâ
-------- -----------------
A 15-a n o p i BO gAul 305 ^

că este al luî 03ΛΊ£ΐ, atuncT a început a le arăta lor


că nu este ]<'ϊΰ, ci este Domn şi ImpSrat Iul David,
şi a (Jis: Dar Uavid cum il grăeşte cu Duhul Sfint
că este Domn luî? Şi de este Domn lui David, cum
să p<5tă fi Fio lui, că Fiiul nu stăpâneşte cu Părin­
tele, ci Părintele cu Filul? De vreme ce M’aţî grăit
că sînt Fiti luî David, înşi-vi să înţelegeţT nu de a-
lurea, ci din prorocia lui, că el nu λίε grăeşte că sînt
Fifi, ci Domn şi stăpăiiitor, şi nu grăeşte acesta dc-
la sine. ci din Duhul lui Dumnecjel. Deci, pentru-că
Christos cstc Domn lui David, pentru aceea nu este
Fiii al lui, ci este Filul lui Dumne4eii, dintru ace­
eaşi iîre şi dintru aceeaşi dumnc(|eirc.
Aicea nu se Idpădă Christossă nu fie Fiii lui David
trupeşte, că Sfinţia Sa din seminţia lui David a luat
trup şi din seminţia Iul S’a născut, pentru-cîi Sfinţia
Sa Prea-curata FecI0ra era nep0tă lui David, şi tru­
peşte Clhristos se ch(5mă Fifi Iul David. Dar pcntru-
că fatiseilor le părea că ( Ihristos este om de rînd ca şi
alţi 0menl, născut numai dinseminţia lui David, Iar
Dumne(jleâ nu-LgrălaQsă fie, nici credeaţi că este om
deplin şi Dumnezeu deplin, pentru aceea ^ceaîi că
este numul I'ilul lui David, Iar nu şi Domn Iul David.
De aceea. Sfinţia Sa Ohristos le arăta lor cuvintul ce
a grăit David despre Sine şi le-a (Jis: Dc mC grăiţi voi
că sînt Fiu lui David, apoi David pentru ce grăeşte
din Duhul SHnt aşa (Psalm. 109,1): „Pis-a Domnul
Domnului mcfi (adecă Dumnezeii Părintele Filuluî
S£fi),şe(jl de-a drdpta mea până când volfi pune vrăş­
maşii tei aşternut picWrelor tale“? Deci, νδ înv6ţaţl
ilin prorocia lui, că el lămurit arată Domnia ^fea,
Dumnec^eirea Mea şi asemCnarea Mea cu Părintele.
Acostă prorocie o a arătat Domnul Ohristos îna-
c fE
ftoe CAZAKiKLAocnamCA

intca fariseilor şi in veţătorilor lugcT in vremea aceea


când vrea de buna voea Sa sfl m^rgă spre morte, ca
să-şt deschidă el ochii să vadă şi să cun0scă că vor
ucide pre Domnul luî David şi pre împCratul ceriu­
lui. Mult mângâca şi alina Sfinţia Sa mulţimea cu a·
ceste cuvinte, Iar fariseii se rănea& cu rană nevin­
decată şi nimic n’afi dobândit pentru mândria lor
cea deşartă.
Mândria în multe feluri se împarte,—nu numai
în lucrurile celc trupeşti, cum este: în boerie, întru
avuţie, în vîrtnte, în frumseţe. în meşteşuguri, ci şi
în lucrurile cele sufleteşti se amestecă, cum este: în
rugăciune, în post, în milostenie şi într’alte fapte
bune se înponciş0/.ă; aşa că, de port haine bune,
m6 ţifi mare; de port pr0ste. Iarăşi mC ţiii mare că
sînt sufletesc; de mănânc bucate scumpe, mS ţifi
mare; de mC postesc, Iarăşi m2 ţiii mare. Aşa şi în­
tr’alte lucruri în t0te.
N dI să stăm acestora împrotivă; să nu fim ocăriţi
şi de 0menl şi de dradi. ('^cl ce ocară este mal marc
decât acesta, când dela cela ce aşteptăm noi să ne
laude, acela ne ocărăsc şi nu ne Iubesc? Νόαδ ne pare
că ne laudă, Iar el rid de noi şi cu miile cuvinte rele
grăesc de noi. Dumnec^efi nu este aşa. De vel aş­
tepta laudă dela Dînsul, mal mult te va lăuda, te va
preamări şi plată îţi va da. De aştepţi laudă dela ό-
menl, lauda dela Dumnucjieii o percal. I.4iuda pămân-
t4-scă mâne sau polmâne rSmâne şi tu te duci fără de
dînsa, şi nici aicea, nici acolo nu o dobândeşti. Pen­
tru aceea nevoeşte-te să dobândeşti mărirea cea de
sus dela Dumne(jcii, ca să fi slăvit cu Dînsul întru
împerăţia Lui cea cerdscă,—întru carea pre noi pre
toţi ne neînvredniceşte, C'.hristose D0mne, acolo săn
^le-A DOTi R in ^______ _____807_^

Te lăudăm împreună cu Părintele şi cu Duhul Sfint,


acum şi pururea şi întru vecî nesfîrşiţî. Amin.

LA DUUI KI C A
A 16i DUPA RUSALU.

CUVtNT tN AINT *.

rccum un nc^uţătur adauge banii şi avuţia V


dumnulu! sCQ cu ncvoinţa sa, aşa şi ceTa cc |
se ncvoesc întru acostă lume cu fapte bune, 5
adaugă binele lor cel ceresc; Tar cela ce se lenevesc, 5
aceta perd binele acel netrecut şi cad in munci,—
cura au4im spuind Sfînta Evanghelie prc carca o
scrie Matei Evanghelistul
C«p 26. Stih 14—80.
>:^is-a Domnul pilda acesta: Un om 0re-carele
ducându-se, chemat-a pre slugile sale şi Ic-a
dat lor avu ia sa. Şi unuia I-a dat cinci talanţl,
„unuia doi, Iar a tuia unulfieşte-cărula după pu-
„tercii luT, şi s’a dus îndată. Şi piccând cel ce a luat
„cinci talanţl, a neguţătorit cu dînşiT şi a f^cut alţi
„cinci talanţl. Aşijderea şi cel cu doi, a dobândit şi
„acela alţi doi. iar cela ce a luat unul, duc6ndu-se
„l’a îngropat in păment şi a ascuns argintul dom-
. nulul s£&. După multă vreme a venit domnul slu-
_gilor acelora şi le-a luat s0ma lor. Şi viind cel ce
S08 C A r U m LA DUMINICI

.luase cinci talanfl, a adus alţ\*cincT talanţi (picând:


„D0mne, cinci talanţt ml-ai dat; Iată am dobândit
„cu dînşii alţi cinci talanţi. Domnul I-a (jislul:Hine,
„slugă bună şi credincI0să, de puţin al fost credin-
„clos, presto multe te volfi pune; intră întru bucu-
^ria domnului tCâ. Apropiindu-se şi cel ce a luat
„doi talanţi, ^is-a: D6mne, doi talanţi ml-al dat; Iată
„am dobândit cu dinşil alţi doi talanţi. Domnul lui
„l-a (jis: Rine, slugă bună şi credincI0să, de puţin al
„fost credincios, preste multe te volti pune; intră
„întru bucuria domnului tCfi. \ ’iind apoi şi cela ce
„a luat un talant, a (Jis: D6mne, te-am ştiut pre tine
„că eşti om cumplit, seceri unde nu al semfinat, şi
„strîngi unde nu al risipit. Şi temfindu-mfi am mers
„de am ascuns talantul tCO în pămCnt; lată, al al tCO.
„Iar domnul Iul rSspun(j6nd a (jisIul: Slugă viclină
„şi leneşă, ştiai că secer unde nu am semiinat, şi
.string unde nu am risipit? Deci, se cădea ţie să ii
„dat argintul meii neguţătorilor, şi viind eii aş fi luat
„al meii cu dobândă. Luaţi dar dela dinsul talantul
„şi 1daţi celula ce are ijece talanţi; că celula ce are
„prctutindenea i se va da şi-l va prisosi. Iar dela cela
„ce n’are, şi ce i se pare că are seva lua dela dinsul;
.,şi pre sluga cea netrebnică aruncaţI-o în întunerc-
„cul cel dinafară; acolo va iî plîns şi scîrşnirc din-
„ţilor. Acestea picând a strigat: Ckîla ce arc urechi
„de au(jit, să audă.
ΙΝΤΑ1Λ
P e n tr j Unele oe Im pute Dniime<fe& Amenilor f i pentru d ae
oom ţine binele aeeU ce la dela l>Bmne<feA.
un om CCse duce şi-şl dă slugilor sale avuţia
a. Om S'a grăit pre Sine Domnul nostru lisus
Christos, pentru mila Sa, ca unul ce este mi-
-------------- ----------------------------
A 1β·Α oopJ « tra u jl ____________ Si>9

lostiv şi blând mângăitor spre noY şi stăpâneşte prc


noi toţi ca un om cu 0menil şi cu slu jitorii casei sale.
Slugile Lui sint toţi cel de pre lume, dela dumni
şi împCraţI, până la cel mal mici.
TalanţiI Lui sint tot binele şi cinstea ce dă pre lu­
me 0menilor, t6te dregătoriile sufleteşti şi lumeşti,
încă şi viaţa, mintea, hrana şi t0te faptele lumel, hla-
rele, peştii, paserile şi dobit0cele, t0te împărţite le
dete 0menilor, pentru-că s0rele Lui străluceşte cum
spre cel^drepţi aşa şi spre cel nedrepţi, şi pl^uC cum
spre ceijbuni aşa şi spre cel rCI. Dă Dumneijeii u-
nora mal mult, altora mal puţin, dar pentru aceea să
nu te sparil măcar că al luat mal puţin decât alţii,
căci toţlîntr’un chip aâ cinste dela Dumnecjieii. ("um
sint cel cinci talanţi darul Iul DumnedeQ, aşa şi un
talant este darul lui Dumnedefi. Tot dela un Dum-
necjefi sint daţi, lîc-cărula după puterea şi după des­
toinicia lui. Insă, celora ce li se dă mult, mal mult
se va cere dela dînşii—cum grăcşte şi înţeleptul ()i-
cend: „Cel tari. mal lare vor fi stnnşi". Pentru ac0-
sta dă Dumnezeu unora mal mult, altora mal puţin,
pentru ca să se ajute unul cu altul în lume şi să fie
trebuincloşl unul altuia. De ar fi dat tuturor într’un
chip, atunci n’ar trebui unul altuia, nici ar sluji u-
nul altuia, nici dragoste ar fi atunci între 0menl. ren-
tni'aceea arată intru ac«Sstă Sfîntă Evanghelie, că la
(^iua judecăţel se va întreba (cu slugile sale, care
cum â cheltuit darul ce I-a dat: împăr|it-a şi altora,
afl numai el însuşi I’a mâncat?
Cela ce a& luat cinci talanţi, sint patriarhii, ar­
hiereii. preoţii, pcntru-că aceştia afi destoinicie mal
mare decât impCraţiI, decât domnii şi decât bocril
lumel acesteea. ImpSraţil. domnii şi boeril Iarăşi, mal
-------------------
ΒΙΟ CAXAKIX t k DincnncA

mare cinste aii decât 0menil de rind, şi mal mari


daruri a&luat. Pentru aceea iîe-care d u ^ vrednicia
sa a luat daruri dela DumnetjleQ: unii cinci—cum
sînt dregătorii bisericel—, alţii doi—cum sînt dre­
gătorii lumel—, alţii unul—cum sînt cel mal de jos
ce sînt sub dregătoria altora. Dar după cum aceş­
tia cu unul, de-l vor înmulţi, cinste şi plată mare
vor lua dela Domnul s£& ca şi cel cu cinci, »şa şi a-
cel cu cinci de nu-I vor înmulţi, vor lua muncă şi
certare dela Domnul sCfi, ca şi cel cu unul ce l’a
îngropat. Precum cere Dumne^eâ dela cel cu mult,
aşa si dela cel cu puţin.
I f entru aceea este a se teme f0rte şi a se griji tot
omul, de aceea ce arată Domnul cu pildă întru ac<5s-
(ă Sfintă Hvanghelie. Sluga aceea ce a luat un talant
şi n’a lucrat cu dinsul, ci l’a îngropat, n’a fost nu­
mai luat dela dinsul talantul, ci şi de mâni şi de pi-
cI6re a fost legat şi în matca focului a tost aruncat.
Aşa vor păţi şi dregătorii Bisericel, de nu vor învSţa
pre cel cfe sub păstoria turmei lor. Aşa vor păţi şi
dregătorii lumel, de nu vor face dreptate în lume a-
supriţilor şi năpăstuiţilor. Aşa vor păţi şi bogaţii de
nu vor ajutori neputemicil şi sirmanil. Aşa vor pă­
ţi şi înţelepţii de nu vor da sfat şi învăţătură spre fo­
losul nepricepiitorilor. Aşa vor păţi şi vîrtoşil dc
nu vor sprijini pre cel slabi. Aşa vor păţi şi meşterii
dc nu vor învSţa meşteşugul şi pre alţii. Aşa vor pă­
ţi şi puternicii de nu vor sc0te pre cel adînc întris­
taţi din mâna celor mal tari decât dînşil. Aşa vor
păţi şi slugile dc nu vor fi cu crcdinţă domnilor lor.
.Aceştia toţi intr’un chip cu sluga cea rea vor fi le­ Ii
gaţi şi judecaţi la (ţiua judccăţel.
Acest lucru e.ste la ştirea tuturor. Fie-ce domn
- --------------

(‘
* Ι β - λ DOPi RU IAU t

Iubeşte sluga cea bună şi o cinsteşte, Iar pre sluga


cea rea o urgiseşte şi o pedepseşte cu închisori şi cu
morţi rele. l)ccl, în ce chip νοφ că domnii pămcn-
teştl plătcsc slugilor lor, intru acelaş chip şi Dum-
ne<^eu, robilor. Păzeşte-te să nu tc afli slugă rea şi
viclenă Domnului tCfl. Să nu chcitueşti bunătatea
Lui numai pentru trupul t£fi mâncând, bcnd şi alte
cheltuell rele lăc£nd, ci să’l împărţi şi să-l mănânci
cu cela ce n’afl, căci acesta este cuvîntul ce (Jice
Domnul: Să dai talantul Me& neguţătorilor.
Neguţătorii sînt Bisericile, neputemicil, lipsiţii,
sirmanil, carii dacă Ia& ajutor dintru talantul ce a
dat I)umnc(jeâ robilor S£1, adaugă laudă, şi mulţă-
mită Iul Dumnezeu dafi. ( lela ce nu caută numai de
binele şi de folosul siiii, ori a se mântui, ori a se îm­
bogăţi, ori a se boeri, ci se nevoeşte şi altora să tolo·
sescă, acela înmulţeşte talantul Domnului sCO. Iar
cela ce îngr0pă talantul, este cela ce se îngrijeşte nu­
mai de binele sC&. Iar dc altul nu caută. Din tocmcla
cea rea a unul asemenea rob, se fac pre lume răsbtie
şi răsmiriţu. C.âţl sînt părtaşi acestui rob, nu se ror
sătura nici o dată. Nici odini0râ nu vor sta de a vi­
cleni, de a apuca cu nedreptate şi de a înghiţi mun­
ca altuia. Acestă lăcomie este pămentul in carele în-
gr0pă sluga cea vicldnă talantul Domnului sSîi. Λ-
cc.sta împetreşte inima 0menilor să ţie tare avuţia.
A 1)όϋΑ PARTE:
Pentra plata oe va d » Damnedefi fiefte-cirala dopA laorol lal,
şi pentrn l u e · n6stri.
um este un impSratcedă slugilor sale bani mulţi
(■. să agonis0scă cu dînşii şi lor şi împiîratulul, şi
dacă le dă el se duce, şi după multă vreme Iar
vine dc la sema slugilor sale, şi acelora cari a& ago-
312 CAZANII LA DUMUDCA
I
nisit şi uîi i^cut dobândă Ic dă cinste şi bocril, Iar
pre acfia ce au cheltuit rCfi şi s'afi lenevit de ati în­
gropat in păment banii iul şi n’aii agonisit, in închi­
sori şi în munci rele ii osândeşte;—tot aşa va face şi
Dumne(je&cu noi ia judecată,careaeste ^ tieaşa de-
grab şi de năprasnă ca un fulger. Acum ingădueşte
şi rabdă rCutăţile nustre ca şi cum s’ar ii dus, adecă
ast<Îptă intdrccre şi pocăinţă să facem şi nu ne răs­
plăteşte. Noi greşim, Sfinţia Sa tace ca şi cum n’ar
şti. Noi nu ne oprim de pScatc, Iii se oprite de a
ne certa. El ne milueşte, noi ţinem că este din binele
nostru. După multă vreiTie spune că va veni. Vre­
mea aceea multă este: de când S'a suit cu trup de
pre păment în cerifi, până la judecată. Atunci va ve­
ni cu mare slavă şi toţi sfinţii cu Dinsul (iMatei 25,
31). Atunci va începea se întreba cu slugile Sale pen­
tru talajiţii ce le-a dat.
S ^propia-se-vor robi! cel buni şi vor cuvînta: lată
lucrul nostru, l)0mne; datu-ne-ai cinci talanţi.acum
îţi dăm (jiece. Nu cerem nici o plată căci sîntem slugi
şi robi Ţie. Cu ce am fost datori, Iată am lucrat; iar
Sfinţia Ta, pentru aceea, nu ne eşti dator cu nimic.
Domnu I)umne<jeQ, pentru cuvîntul şi pentru făgă­
duinţa Sa ce S’a legat cu noi, cu mare plată şi cu
mare cinste lăuda-I-va şi va φce: O, bune şi credin-
ci0se slugi! Preste puţine aţi fost credincioşi, mal
spre multe νδ voiO pune. l)aţi-le putere preste câte
«Jece cctăţi (Luca 19, 17). I)aţi-le domnie preste
multe cctăţi. Cu voi împart: ce este al Me&, ai vos­
tru este. Acea veselie veţ! avea, carea am şi Εΰ. Acel
bine, intru care impCrăţesc şi Eu. O, cât se va plăti
de bine lucrul nostru acoloI
Iar pre robul cel leneş, cu cuvinte grele îl va în-

i L
A 1 6 -a d u p A b u b a u I 313

frunta; de haine dcsbrăca-l'vor; t0tă drcgătoriu de


Ia dînsul vor lua, şi tot binele Domnului s6Îi. Va r&-
mânea sărac, gol şi ruşinat. Va fi ca şi cum n’ar β a-
vut nimic, căci ce a avut, rCfi a ţinut, şi Domnul va
porunci să se Îa dela dînsul şi să se dea celuia cc are
mal mult decât dînsul.
Ou privire la acest cuvîntcc a grăit Domnul: „( a;1
ce arc puţin încă se va lua dela dînsul şi se va da ce­
lula cc are mult“, I<'frem Şirul grăeşte cu pildă şi
spune aşa: Un domn casnic avea trei slugi. Detc u-
nula cinci pluguri, altuia dâuii pluguri, altuia numai
un plug—fie-cărula după vrednicia sa—şi-I trimise
in ţerină preste o apă, să are, să semene şi să ago-
nis0scă domnului lor. Cxl cu cinci şi cel cu d0uC aii
arat, a& semCnat şi a făcut multă pâne şi agonisită
domnului lor. Cel cu unul, dejugând boii I-a legat
la un gard şi el s’a culcat dc a dormit, ('.ând a venit
domnul sCfi, a aflat boii nepăscuţl şi morţi de fome.
l'cntru aceea I-a luat dela dînsul şi I-a dat celui cu
cinci pluguri, Iar pre acea slugă a învSţat să-l lege
şi mult să-l bată.
Aşa ne va face şi n0u£ Dumne(je& Domnul Nos­
tru, pentru Icnea n0stră, când va veni să vadă lucrul
fieş-cărula din noi. Intru acest chip se împlineşte
cuvintul Domnului: „Celui cc arc i se va da. Iar cel
ce n'are, şi ce i se pare că are, încă se va lua dela
dinsul“.
O D0mne, dă slugilor tale, neputincioşilor ro­
bilor T£I, să nu fie leneşi, ci să fie sfrguincloşl, să lu-
bdscă folosul TCu, Iar nu ai lor. Dă-le minte şi înţe­
lepciune spre slujba 0menilor T£I şi fraţilor noştri,
ca să putem ajunge lauda Ta şi plata Ta intru acca I
<^i când vel plăti fieştc-cărula după lucrul lui, pcn-
I
O IK A K II LA DUMINICA

tru Usus C'hristos Fiîul TCu, cu ( ’-arele împCrăţeştl


iatru Duhul Sfînt, in veci netrecuţl şi nesfirşiţi.
Amin.

LADUUIKICA
A 17t DUPA RUSALII.

arVÎNT ÎNAINTE:
ecât totc făpturile cAte sînt prc lume, nu este
^l^mal neputincios decât omul. Sub primejdii
in multe chipuri este supus şi de scirbe mul­
te este cuprins, nu numul despre ^rtca bdlelor şi
neprisosinţelor, ci şi de uită parte, căci nici de du­
hurile cele necurate nu este slubod trupul umulul.
Acesta ne-o arată nevoea acelei fete, pentru care
muma el forte cu {ţre& striga şi glăsula către Dom­
nul Christos (^icend: Mântueşte-mC Filul lui Da vid,
că fata mea rCii se îndrăceşte,--cum au4im mal lă­
murit spuind n0uS astă zi Sfînta Kvanghelie prc ca­
reu o scrie Matei Evanghelistul
Cap IB, Slih 21— 28.
< ^n vremea aceea, intrat-a lisus în laturile Tirului
<Ϋşi ale Sidonulul, şi latăomiiereHananceancădin-
^ t r u acele hotare eşind, a strigat către el (jicend:
„Milueşte-mS, D0mne Filul lui David; fata mea rS&
„se îndrăceşte. Iar el nu I-a rSspuns el cuvint. Şi a-
propiindu-sc Ucenicii lui rugaQ pre el <jicend: Slo-
-------- ------------ -----
— —
λ 17-Λ D UPi R U S tU i S15
r -
„b0dc-o prc ca că strigă prc urma n0stră. Şi el rCs·
„pun<jcnd a (jis: Nu sint trimis dccât cdtre oile cele
„perdute ale casci Iul Israil. Şi ea viind s’a închinat
„Iul (jictind: IMmne, ajutâ-ml! Iar el riispunc^cnd a
„(jiis: Nu estti bine a lua pânca fiilor şi a o lepăda
„cânilor. Iar ca a (Jis: AdevCr, l)0mne, dar şi cânii
„mănâncă din fărtmiturile ce cad din masa domni­
ilor lor. Atuncea rCspuncjlcnd lisus a (^is el: ϋ mu­
iere. mare este credinţa ta; fie ţie precum vel. Şi s’a
„tămăduit tata el Intr'acel clas.
in t AIa i ’ a r t k

Pcnim rr«<lil>(» ţi pentru M r b tţi» Inimel lemecl aciiJe*·.


c tocm0lă a fost aceea că Domnul (Ihristos a
eşit din {era jidovdscă şi s’a dus !n laturea pă-
''iî:;^’Ran0sxă ? Nemulţamirea şi necredinţa jido­
vilor a fost. Atâta aii fo.st de nemulţămitori 0menil
bisericel jidoveşti: înv5ţătoriI legel, cărturarii, fari­
seii, in cât după atâtea minuni ce a tăcut C.hristos
între ochii lor, nu vrură să cr^dă, nici luară în simă.
Nu numai în vremea in carea vieţula Clhristos prc
lume a fost urât şi lepădat cuvintul şi invCţătura
Sfinţiei Sale de dînşil, ci şi după aceea învăţătura
sfinţilor Apostoli şi t0tă mărturia sfintei Hvanghelil
călcară şi nici într’o s«imă nu o aii socotit. I^entru a-
ceea, de urâtul lor a eşit Clhristos din ţ0ra lor şi S’a
dus în ţ0ră păgân0scă-in hotarele Tirului şi ale Si-
donulul. F'ără de mulţime de 0menl a intrat într’o
casă, vrend să nu-L ştie nimenea.
O muere hananeeancă avend o iată îndrăcită şi a- ?
u(ţind de minunile şi de mărirea Iul ( ihristos, a venit
şi acolo în casă, şi că(^cnd la picl0rele Lui, se ruga
să-l tămădulască fata el~cum scrie şi iMarcu Kvan
7- ---- - ---------
.ίΛ ;
»18
Γ -
C A Z U I I LA DOmiUCA

La ac<istS rugădunc cu foc, cu jale şi cu plecare



marc ca aceea, căutând Domnul a φβ muerel acele-
ea: O muere, mare este credinţa ta; fie precum vel.
Şi s’a tămăduit fata el dintru acel cîas. Ca şi cum ar
4ice Domnul: Creiju-şi-me că sint Fiîullul David;
cre<;}uşl că sînt pcr^CtoruI dracilor; cre^uşT că pot
să-ţi ajut; adăogaşi la credinţa ta rugă cu plecare şi
cu răbdare mare; răspunsul λΙεύ cel aspru şi mustra­
rea Mea, întru nimic nu te scîrbi; puseşi nădejde ca
aceea întru Mine, că am putere să fac ce voia vrea
Iată şi lumea al biruit cu credinţa ta şi din păgână
te ficuşl credincI0să; pentru aceea Iată îţi daO de ce
te rogi: cum vel, aşa să tie ţie. Şi aşa a dobândit ha-
nanecanca aceea sănătate fetei sale.
A llOt!A PAKTE
i In r iţ it a r t penUn baiu e««u ica.

â
postolil şi toţi sfinţii a& pus ηόυδ chip de invC·
ţătură pre muerea hananeeancă; întâlfl, pentru
ca să ne învCţăm din răbdarea el, că tare şi vîr·
t0să minte a avut întru crcdinţa sa, când Domnul
spre rugăcIunca el nu căuta nici găndia. Al doilea,
că o mustra şi o înfrunta pentru păgânătatea el. Al
treilea, că se lepăda Sfinţia Sa să nu facă aceea de ce
ea se ruga. ( ‘.rele erau aceste trei lucruri, care dau a
şti, că Domnul Ohristos nu primeşte rugăciunea el;
dar pentru aceea întru inima el tot se mal aprindea
tocul credinţeţ,cătrc Ohristo^şi nădejde ca aceea a·
vea, in cât din credinţa sa nimic n’a slăbit, şi din ce
o lepăda dela Sine (Ihristos cu cuvîntul, cu atâta ea
se ruga mal cu milă, şi de aceca mal marc nădejde
avea că o va milui Sfinţia Sa, cum a şi fost.
Ou ac<ista nc învaţă să fim stătători tari în bulele
A 17-a D U Pi a o s A U l S I9

n0stre, şi întru t0te nevoile n0stre să nu slăbim a


cerc ajutor dcla Sfinţia Sa. De aî şi cun0şte că nu
eşti luat aminte de Dumne<ie& şi nu-ţî ascultă ruga
ta, atunci să-ţl aduci aminte, că măcar că eşti şi pă­
cătos şi păcatele tale te-a& depărtat de Dumnezeii,
insă pentru aceea tot să te rogi mal cu mare jale, că
Sfinţia Sa este milostiv şi darul milei Sale nu-1 va
opri de către tine. Nevoeşte de curăţeşte firea ta cu
ispovedania; strigă, mărturiseşte rCutăţile tale; cir­
că deslegare aicea pre păm6nt. de-ţl este voca să fi
dcslegat şi în cerlfi; să nu lăsăm nici smerenia cu
care aşa s’a rugat hananeeanca aceea, cu inimă în-
frîntă şi plccată, măcar că şi nu cetise ea Scriptura
ce (Jice, că ruga omului plecat străbate ceriul. Pote
cun0ştc fieşte-cine smerenia şi plecarea el, că de a-
tâtea ori a tost înfruntată de Domnul cu cuvinte as­
pre, Iar ca fără încetere cu plecare mare se ruga şi
ajutor şi milă cerea. ^ —
f
O, sfintă plecare, miilt poţi la slava Iul Dumnezeii:
păcatele Ierţi, mânia lui Dumnezeii îmblân(ieştî-
cum avem chip pre David, pre .\hav şi pre alţii—,
spre vrăjmaşi oiruirc dai—ca Iul E/echie inpCrat. ca
l’^tirel, ca Israilteniior—,din răsplătirea lui Dum-
ncijeu scoţi—ca pre Nini\itenl, carii în loc de pe-
ddpsă a&luat milă dela l)umne(|e&— ,1a înalte dregă­
torii scoţi 0nicnil—ca pre David, ca pre Saul ^ pre
alţii pro mulţi. Nu este mincinos cuvîntul Iul Dum-
ne^eâ ce a (jis (la Luca 18,14): «Cela ce se va smeri,
înălţa-se-va; Iar cela ce se va înălţa, smeri-se-va“.
Rugăciunea cu smerenie multă a ajutat acelei mu-
erl hananeence. Ιλ smerenie alătură şi simplitate,
căci se ruga către Domnul cficcnd numai aşa: Milu-
eşte-m^, D0mne Filul lui Da vid l Nu cu vre o vorbă
S20 C A U im i LA DOMINICA

dc cuvinte multe, ci prc scurt şi simplu, pentru-că


dela inimă nevinovată şi drâptă leşia acca rugă. Un­
de este nevinovăţie dr0ptă acolo este şi adevCr, prc- |
cum mărturiseşte sfînta Scriptură cjicend (Iov 1,1):
lîra în ţ0ra Husa un om anume iov. Acela era om ne­
vinovat, drept, adevSrat, şi după nevinovăţia cea
dr0ptă n sporia adevSnil şi prisosinţa.
Acum, întru aceste vremi, în zadar va căuta ci-
ne-va nevinovăţie dr0ptă şi priinţă, că întru 6meni
creştini, nevinovăţie şi dreptate creştinέscă nu vel
afla, ci mărire deşartă, mândrie, laudă şi fală. intru '
el s’afi înmulţit nepriinţa. Nedreptatea îl aduce de '
laudă şi fălesc pre om, pentru ca să-l înbuneze, să-I '
dcscliidă inima către dînşil.
Socoteşte ce a grăit Domnul Christos întru ac0s- j
tă Sftntă Ii)vanghelie, (jicend că nu este trimis decât X
la oile celc rătăcite în casa israiltendscă, adecă la ţ
0menil cel păcătoşi în seminţia creştin«3scâ. Marc
mângâere este păcătoşilor cari cu credinţa cunosc
pre Dumne<jeQ, că acela sînt adevSrat israiltenl. Mă­
car că aîi şi că(Jut în păcate, însă Domnul tot <|icc
că sînt oile Sale şi pentru dînşil a venit. Numai ce I
trebueşte să-şl cun0scă păstorul sCQ. că de oile Sale I
aşa grăeştc Domnul (la Ιόη 10, 27, 28): „Oile melc '
m£ cunosc şi eij încă cunosc pre ele şi e& le volfi da '
lor viaţa de vecl“. Deci, de-ţl este voea să fii 6e ca
acecu şi să te cun0scă Domnul ( Ihristos, al Lui glas I
să asculfl. Iar nu al altuia strein, că păşunea n0stră {
acea vecinică nu este dela altul, fără numai dela j
Domnul (Christos, de carea Sfinţia Sa grăeştc că nu |
este pâne de gl0tă, ci este pâaea fiilor împSrăteştl,— ^
prc carea noi toţi să o dobândim. D0mne lisuse ( ’.hri-
lt0se, întru domnia Ta cea mare şi întru împCrăţi^,^S
--------- ----------------
S21
<L1 »-* ηορλ »o»*m
Ta cea desfătată, acolo unde împCrăţcştî cu 1 ^rintele
şi cu Duhul Sfint, acum şi pururea şi intru vcd de
veci netrccuţl şi nesfirşiţl. Amin.

LA DUMINICA
A 18·- DUPA RUSAI.ll.

CUVtNT ΐκλίντϊ
T >U e s t e alt nimic prc lume mal drag şi mal

dulce sufletului creştinesc decât cuvH^tul


(^ > '^ llu l I)umne<icO. Acest folos fact- aşa mtro <>
mul acela ce-l ascultă şi-l ţine că luminiză mmtw ş,
«ăndul Iul către dragostea Iul j)umne()efi şi către 1
crurile ccle cereşti. Face din tiil mâniei, fi Ϊ >“' *' “J"
nedefi Sufletul omului îl îndcstuliză şi-1 ‘" f
S Pre l l l luminiză şi-l deştdptă dm rtutăpl^
năcatelor. După aceca la lauda cea desă^MrşUil duce.
F’entru accea şi Domnul nostru lisus (.hnstos a
n i C lum“ J cuvîntul Iul ^ ^ " I^ ^ A ÎIîS le T d u -
0 m?nilor scn^înând.mare mulţime de
r..jîi 1-1 n iciil_cum spune şi intru Sfinta angne
lie dc astă-4 1 că de mulţime ce năvălla 'a
pentru ca să asculte cu^intul Iul Dumne^efi, de ne-
îoOeC Π
V îl era
e r a Sfinţiei Sale
o h n u C l o a ie
λ a intra
m n a in
m corabie Τ şi dej pre
nrc u s c a t,- c u m arată
apă a inveţa 0 mcnil cel de pre f
SÎinta livanghelie de astă-dl pre carea o sene Luca
Evanghelistul
CâXAMll LA IHJManOA

&kUb
vremea aceea, sta lisus lângă ezerul Ghcnisa-
%«rctulul şi a vC^ut douC corăbii stând lângă exer;
-^lar pescarii eşind dintr’însele, spălaO mrejele. Şi
„intrând întru o corabie, carea era a lui Simon, l’a
«rugat pre dînsul să o depărteze puţinei dela uscat;
rşi ş£(icnd învfiţa mulţimea, din corabie. Iar dacă a
„înwtat a grăi, <#is-a cătrc Simon: Depărteză-o la

r

.adine şi aruncaţi mrtjele vostre spre venat. Şi rCs-
„pun<#cnd Simon, a φβ lui: Inveţătorule, t0tă ηόρ-
„tea ne-am trudit şi nimic n’am prins; dar după cu-
„vîntultCii νοίΰarunca mrija. Şi ftcendaşa, prins-a
„mulţime mare de peşti, în cât se rupea mrd-ja lor.
„Şi afi fticut semn tovarăşilor carii eraO intr’a'ltă co-
„rabie.casă vie sâ le ajute lor; şi ati venit, şi aii um-
„plut amând0uC corăbiile, încât ele se afundafi. Iar
„Simon Petru v2<iend, a că<iut la picI0rele Iul lisus
„grăind: EşI dela mine, că om păcătos sînt. Domne.
„C i cuprinsese pre el spaimă, şi pre toţi cela ce e-
„raii cu dînsul, de v6 narea peştilor pre carii îl prin-
„seseră, aşijderea şi pre lacuv şi pre Ιόη, feciorii
„lui /evedel, carii eraO părtaşi cu Simon. Şi a (Jis I-
„isus către Simon: Nu te teme; de acum vel vena ό-
„mcnl. Şi scoţând amând0uC corăbiile la u.scut, lă-
„sând t0 te, aii mers pre urma Iul.
ΙΝΤΑΙΛ l'ARTK
Peo<xu Iul ChriaCos fi prnlru T^iutiul peţUlor.

'•TAyp al înainte deacestă Evanghelie, scrie Luca


•'^''^"Khclistul (4, rW—4<)) că Domnul Chri-
■^>^~^stos multe minuni a făcut: duhuil necuratc
din 0menl a isgonit,jpre s0cra lui Petru de Iung0 re o
a tămăduit. .Acestea fe-a făcut în cetatea Capernaum,
-------- --------------- ------------------------------
__________________________ A I f t ·* ΟΟΡλ RUSAUl ______________ 3 8 ^ _

i unde, când apunea s0 relc, toţi câţî aveau bolnavi


de b»')le în multe chipuri, î-au adus la Domnul ( ’.hri-
I stos şi Sfinţia Sa işl punea manile pre ficşte-carcle
. dintru cT-fi, şi se tăinăduiaîi. încă şi dracii din mulţT
IcşTail şi strinau: Tu eşti C.hristos ImîuI lui Dumne­
zeu. Dacă s’a făcut (Jiuă s’a dus intr’un loc pustia,
şi mulţimea îl căuta, a venit la dinsul şi-l oprla să
nu se ducă dela dînşil. Dar Sfinţia Sa a <Jiscătre din-
şil;Şiintr'ulte locuri trcbueştesămărtiîrisescKvan-
lihelia împerăţiel ceriului, că pentru aceea sint tri­
mis. Şi mărturisla prin soborele (lalileel, atâta in
cât se strinsese la Dinsul mulţime multă din (lalilca
şi din (lapernaum şi de jSre aiurea, şi aşa nivăllaîi
şi SC indţsufl in cât da& preste Sfinţia Sa: unii pen-
I tru ca să se vindcce de b0 le, alţii pentru ca s3 audă |
Ţ invCţătura l.ul, alţii numai pentru cu să vadă om J
j mare şi vestit ca Accla. |
y Aflându-Seatuncea lânf^ezcruK'.henisarctuluI ?
I carele so ch0mă Marea (lalileci, şi vCdcnd doufi co- |
! răbil lângă ezer, a intrat intru una dintr’insele pen­
tru năvala 0 menilor, ca să nu p0tă năvăli să-L calce. '
Pescarii ale cărora erau corăbiile acelea, craii Uce- '
I nicil Sfinţie! Sale: Petru, Andrei, lacov şi 16n, carii
fiind meşteri de acel meşteşug, tot se ţineaii de meş­
teşug şi pentru hrană venaii peşte. Până atunci mă­
car că erati chemaţi de Domnul spre Apostolic, dar
incă de meşteşug nu să lăsa.seră cu totul şi să umble
tot după Domnul ( ’.hri.stos. Dacă a intrat Domnul
in corabia aceea cc era a luî I’etru, a şe<iut şi l-a dis '
să urnescă corabia dela margine, pentru ca să-I fie
îndemână a invCţa depre apă mulţimea ce sta ijre
uscat, şi lor încă să le fie îndemână a căuta in faţa
Lui şi a asculta cuvîntul Lui. .'?i aşa în multe chipuri ^

-------------- 1 -------------------
CJUANIR ΙΛ DOMIIflCA

şi cu pilde în multe felurî învSţa pre mulţimea aceca


despre împCrăţia ceriului, şi inimile lor mângâea şi
ie lumina cu cuvîntul.
Daca a încetat Sfinţia Sa Domnul de a înveţa, a
(jis lui Petru: Mană mal la adine şi aruncaţi mrdja
v0 stră spre venat.
Domnul nostru, după mărturia cuvîntulul lui
l)umne(jeâ, îndată a Apostolilorsă lucreze lucru
de hrană, dând ştire că cine va să agonis0 scă hrană
trupdscă, să agonisiscă după săturarea sufletului,
adecă după ce va asculta slujba Bisericel, cuvîntul
Iul Dumne<iefi, şi după ce se va ruga. Iată, Apostolii
o n0 pte intrigă vcnaseră şi nimic nu prinseseră, dar
îndată ce a&ascultat cuvîntul Domnului, aii aruncat
mrdja şi mult peşte afl prins. AsimCnă-se ac6 stă în-
drcpt.ire cuvîntulul Domnului (laMateH),3H): „Că­
utaţi mai înainte împCrăţia lui Dumnei^eii şi drep­
tatea lui, şi acestei) t0 tese vor adauge v0 uC“, adecă
şi hrana şi agonisita. Altă învCţătură este că degrab,
după mărturia cuvîntulul lui Dumne<iciS, φ α; Dom­
nul cclor ce sint ai Sfii, să lucreze (!u aci^ta ne-a dat
ÎnvCţătură că, după a.scultarca cuvîntulul lulDumnc-
deO, mai bine este ca omul să lucreze decât să dănţu­
iască şi lucruri fără de ispravă să pri v0 scă,—cum (ac
ceia ce serb0 ză sCrbătorile în beţii, în ble.stemăţil şi în
t0te cheltuelilecele rele. Acei carii în sCrbători mal
mult SCîmbată şi j0 că, curvesc şi ucid—de unde vin
•sfct^ile, uciderile,morţile întorc sCrbătorile lui Dum-
ne<icii. Dintru acest lucru, necum să ne vie n0ufi vre
un fol«)ssufletesc, ci perire vecinică sufletelor n0 stre.
Dacă a (Jis Domnul către Petru să arunce mrdja
I în mare să venezc peşte, îndată a început a se apăra
I (Jicdnd: invCţătorule, t0 tă n6 ptca am trudit şi ni-
------------------
A Ift-A dupI im A L lI 325

mica n’am prins. Acest cuvînt arată ηόηδ, câ t0tă


truda n0 stră şi t0 tă ncvoinţa nrtstră nu este nimic,
de nu va vrea I)umnc(Jeii să ne dea binecuvîntarea
Sa. Pentru aceea trcbueşte fieştc-carele din noî, să
rugăm pre I)umnc<jlcii mai înainte să ne fie întru a-
jutor întru t0 te trebile n6 stre şi întru t6 te primej­
diile şi nevoile. Cu voea luî Dumnec^eG, t6 te se fac
şi t0te se pot. Fără de voea Luî, totă truda n0 stră es-
în deşert, cum a fost şi a lui Petru. A trudit şi Petru
t0ta n0 ptea cu tovarăşii sCl şi nimic n’a venat; dar
dacă a aruncat mrdja, dupre cuvîntul Domnului
sfiti, a prins atâta peşte cât nu-1 puteaft sc0 te la mar­
gine, ci aii chemat pre alţi tovarăşi să le a jute. Des­
pre acest lucru aşa spune Sfînta lîvanghclie (jicend:
. „Şi a făcut semn tovarăşilor sCT, cariî erafi într’altă
β corabie, ca să vie să le ajute lor; a& venit şi aii um-
% plut amând0 uC corăbiile, în cât ele se afundai.
I •^^t-a 1)omnul ( Ihristos să ŞTarate puterea Sa şi
I în mare, ca t0 te făpturile să asculte de Dînsul. Ştim
din sfinta livanghelie.că venturile dupre (Jisa Luîafi
stătut şi valurile mărci de (Jisa Luî afl ascultat şi s’ati

călcat pre dînsa ca pre iiscat. Smochinul a trebuit să


sece dupre (Jisa Lui. Pâneas’a înmulţit cu binecuvin-
tarea Lui. şi cu cinci pâni. cinci mii a săturat, ( λι-
noscut-a s0rele, pămentul, petrile, puterea Domnu­
lui lor. ( '.unoscut-aQ dracii, Iadul, puterea .Acestui
Domn. lată şi peştii în mare, dupre <iisa Luî, stătut-
aâ ascultători şi voea Lui aii plinit.
Deci, să cun6 ştem şi noi puterea Lui, şi dupre în-
veţătura Lui să stăm ascultători, noi cari nu sîntem
L* miMimct
r
pişti ftră gralfi şi fără minte, pentru câ nc-a <#is: IJ-
nui uhula să ajutăm şi să priim. lată că şi Apostolii
la tr*5bă unul altuia aii ajutat şi duprc (|isa Domnu­
lui lor au fost ascultători, ca întru creştini să se ţie
I dragostea creştin«5scă.
Dă, I)«)mne, scăpare intru inimile şi întru fap-
j tele creştincştl, tiind-că vedem că n’are dragoste u-
nul către altul. ( λ Ι mal mari pre cel mici ca pre ni-
I şte robi îl afi. In loc de ajutor, mal tare le laiS, mal
I tare îl pradă, mal tare îl robesc. Intre toţi omenii,
I «nul altuia nimenea nu pofteşte binele, unul altuia
I râvneşte, unul pre altul pizmueşte. De cerc neşcine
ajutor dela cire-va, camătă îl caută să dea, cât să nu
SC p0 iă plăti. Acestea I0 te le facem împrotiva (Jisel
Λ lui Dumne<ieO. căci câte ne învaţă .Sfinţia Sa, tote le i,
^ lepădăm şi sintem surţfl la ţjisa lui Dumne<#eă. Au 4
γ doră sint puţini de cela ce lăcomia lor nici odinioră jf

■ nuopoţsăturai’Accştla.necumsăajutordscăpreci-
ne-va, ci încă gândesc de unde vor lua şi pre cine v(*r
prăda să strângă bani şi avuţie. Domne, dă ca din
binele cc ne-al împărţit, să ajutorăm şi noi pre fraţii
noştri creştinii şi unul altuia bine să facem; că ace­
sta este dragostea creştin«iscă; cu accste lucruri să
imblân<jeşte Dumne<jeD. Fără de acestea, cu anevoe
j va imblânijii cine-va pre Dumne<jleD.
A nOUA FAKTE
«ν ο ίι·· «i iidtiire·. hu Petro e& a T«4at a i U · p««t·, f|
pwitni McnltATM ApoatoUlor

B
acă a aruncat Petru mreja, dupre <iisa Domnu­
lui. şi a vCi^ut că s’a vCnat atâta peşte, a cu­
noscut că nu este pentru truda sa, ci pentru φ-
sa şi pentru voea luT Dumneijefi, ştiindu-se pre sine
I păcătos. Puterea lui Dumnec^eu vCc^end s’a spălmîn- i
------ ---- ------------
A 18- λ dop* r u u u I ___________ ? 2 7

ί tat şi de mare minune ce a ® 9* “ căc^ut


la picI0rclc lui lisusşi a dis: Kşl dc la mine, D0-
mnc, că sint om păcătos. Nu sint destoinic să stau
înaintea fcţet Talc, că Te vCd că eşti Domn şi stăpâ-
nitor a t0te făpturile. l)e vreme ce Te ascultă marea
şi peştii din ca, eii nu sînt vrednic să stau inainţ«M
la, fiind-că sînt om păcătos, l)0mne. Iar Sfinţia Ta
eşti curat şi sfint
SC cădea. Petre, să te rogi ca să petrică Domnul
cu tine, să-ţl m*irgă tot bine întru t0te. Dar nu este de
mirare căal făcut şi tu caşi alţi 0 mcn1 .caril aii fost bu­
curoşi să albă ţ-re 1)umne<icii cu sine. Iar dacă a&vC-
dut mărirea Lui, sau arătarea Lui, s’aii speriat forte
şi s’aO spălmantat, jientru acesta că s’au socotit pre
sine ce sînt. .\vraams’a mărturisit (Facere 18,27) ^
că este ţ6 r6 nă şi cenuşă înaintea lui Dumnezeii. Iov, ^
ca nişte tină, (Jice, că ne-a făcut şi ca nişto praf ne :
înt0 rcem. Moisi proroc s'a speriat şi a fugit dinain- <
tea Iul DumneiJeiÎ. Aşijderea Ezechiil vCtJ^nd ară­
tarea iul Dumneţleii n’a putut răbda, ci a cădut cu
faţa la pămcnt (lizcchiil 44, 4) şi puţinei dc nu I-a
eşit sunetul dintr’insul. Oum a fost plecarea sutaşu-
lul aceluia ce s’a rugat Domnului de a (Jis (Matei S,
7, S), că nu este vrednic să intre în casa luJ, ci numai
să (Jică cu cuvîntul şi se va tămădui sluga Iul;—aşa
şi Petru s’a făcut nevrcdnic îaaintea Domnului, Iar
Domnul degrab l’a făcut vrednic, nu spre vcnatul
peştelui, ci spre vcnatul 0 menilor,—să prindă întru
mântuire pre lume omenii cu învCţătura şi cu minu­
nile, cum a prins în mare peştii, cu mriija. Sutaşul
sănătate slugel sale a dobândit pentru plecare, Iar
Petru Apostol şi înveţător lume! a stătut, căci cu a- .
ceste cuvinte l’a întărit şi l’a mângâiat I^)mnul <#i- f

_________________ _____________
Γ-cend: \u tc teme, câ de acum nu vel vena peşte, ci
328 CAUNII LA UUMIinCA

omeni.
Dacă I-a făgăduit Domnul acostă dregătorie, ce
a făcut I’etru şi cela-l-alţl?—Spune Sfînta Ivvanghe-
lie, că pentru acea minune ce aii vCiJut. a& tras co­
răbiile la uscat, aâ lăsat tuteşi aii plecat după Dinsul.
De aicea să ne inveţăm a fi ascultători către Dom­
nul Christos; t0te ώ părăsim pentru Dînsul. Să nu
ne <ie mal drag nici avuţie, nici tată, nici mumă, nici
prietenii, mal vîrtos decât Domnul nostru ( Ihristos
şi învCţătura Lui cea sfîntă. Acest gând să tie intru
tot omul creştin, ca pentru chemarea ce ne-a făcut
Domnul nostru, după Dînsul să umblăm. Iar nu după
lume. ( :hlar de ne-ar opri lumea t0 tă şi dc ne-ar fi
şi dc părinţi şi de prieteni a ne despărţi, nici atunci .
^ de după Dînsul să nu ne intorcem şi ^isa Lui să nu J
părăsim; că Iată Apostolii, 0menl de rînd şi necăr- ^
turari fiind, numai pentru cu vînt şi pentru minune aii *
lăsat t0te şi aQ plecat după Din.sul. Noi în t0te (Jilele
au(jlim cuvintul i.ul şi minunile Lui socotim, şi nimic
nu ne p0te îndemna să urmăm Lui. Acela nici acasă
nu s’aO mal întors, ci aii părăsit trtte câte aveaii.
Avraam pentru Dumne<iefi, a lăsat tot, şi ţâra şi
nideniile şi prietenii, şi a fost nemernic (adecă stre­
in) într'altă ţară (Facere 12, 1—4); Iar noi, pentru
Dumnc(je&, necum să lăsăm ce-va, ci de nu ne-am
jura încal pre numele Lui. Dacă nu dăm săracului,
încal să nu-1 luăm ce are. Dacă nu ajutorim căcjutul,
neputcmicul, încal să nu-1 asuprim, să nu-l amă-
rîm. Dacă nu ne pasă de binele nostru cel netre-
cut să-l agonisim, încal să nu-1 risipim. Dacă ne
lenevim a sluji Iul Dumnec^eii, încal să nu-1 mâniem.
O DiSmne lisuse ( Ihristose, dă n0u£ ca darul Ί'£ύ
— -.s(t&Sk.z--
A 19-A DOPi BOSAUl 329

să sufle intru inimile credincioşilor ΤδΙ, să se afle în


mrdja Apostolilor TO.scoţcndu-l dintru adîncul rC-
utăţilor lumel acesteea şi trăgendu-I către marginea
impi^răţiel Tale,—pre carea noi toţi să o dobândim,
pentru mila şi pentru îndurarea Ta cea mare, că a
'l'a este puterea, cinstea, biruirea, slava, frumseţea
şi t0tă lauda, d'impreună cu Părintele şi cu Duhul
Sfint, acum şi pururea şi întru veci netrecuţl şi ne-
siîrşiţl. Amin.

I LA D U U I N I C A
A 19·- DUPA RUSALII.
f’

CnrtNT tNAINTK-
iiÎJs^rcnd Domnul nostru lisus C.hristos sâ înveţe
pre 0 menl ca să He blânzi şi răbdători, acestă
y invCţătură a dat de a 4is: Cline nu sc va înt6 r-
ce şi să fle ca un prunc, nu va intra întru împărăţia
ceriului. Pruncul nu ţine mânie, nici arc scîrbă în
sine să gânddscă rCii cul-va. De o parte îl bat şi-l
gonesc, de altă parte se înt0rce şi vine. Pizmă şi za­
vistie n’are. A ^ va Domnul să fie credincioşii SCI:
răbdători, blânzi, nemânioşl şi rCfi pentru rCîi ni-
menul să nu iacă. Clum îl au(jim învSţând însuşi în-
tr’acc^stă SHntă livanghelie de astă-φ pre carea o
scrie Luca Evanghelistul
r_î C A l H U IJl ntlUINIC*

Cip Γ· Klih m - HM
,iHs-a Domnul: Prccum vfi este voea ca să facă νό-
. uC 0 menil, faceţi şi voi lor aşi jderca. i;>i de Îu-
I
_ i b i ţ l prc cela ce v6 lubcsc pre'vol, ce dar este
„v0u6.' că şi păcătoşii Iubesc pre cela ce-I Iubesc
„pro dinşit. Şi de faceţi bine c c I o t ce fac V0u2 bine,
„ce dar este v0uC? că şi păcătoşii acecaşI fac. Şi de
„daţi împrumut acelora dela care aşteptaţi a lua. ce
,dar este v0 uC? că şi păcătoşii daii păcătoşilor im-
„pruraut, ca să Ia intocraa. Ci Iubiţi pre vrăjmaşii
„voştri, şi faceţi bine, şi daţi împrumut, nimic;i aş-
„tcptând şi va li plata vostră multă, şi vcţî fi fii celui
„de sus; că el este bun spre cel nemulţămitori şi
„spre cel rCI. Deci, fiţi milostivi cum şi l'atăl vostru
„este milostiv.
im iA l’ARTE:
P ea tru dngu«t«, iSUndeţii şi B«ţiiiar<w intniaL

um este focul în mijlocul altor făpturi, de lumi-


lU nc/ă şi încăl(jleşte, aşa şi dragostea cea deplin în
w m i jlocui altor bunătăţi, lumin<Î/ă şi încăltjeştc
sufletul şi-l aprinde cu dragoste către DumneţjeO.
Dragostea .se împarte in drtuC părţi: o parte este
vC<iuta. alta ncve(Juta. Cu partea oca nevCiJută se ca­
de a Iubi pre Dumne<jlc& cel nev&^ut, cu tot sufletul,
cu t0 tă inima, cu tot gândul, şi a face voca Lnl şi în­
văţătura Lui. şi a dori de viaţa cea nevCdută ce este
in vdcul ce va să fie. Iar cu partea cca vCiJută se cade
a Iubi pre de apropele sSfi ca şi pre sine; nu numai
pre prietenii noştri, ci şi pre vrăjmaşii noştri.
Domnul a (jis (.Matei Γ>, 44): „Iubiţi pre vrăjma­
şii voştri, faceţi bine cclor cc nu vC Iubesc pre voi,
grăiţi de bine pre cela ce νδ blestemă pre voi, ru

.,ii
— --
* 1Θ-Α d u p A bukauI 331
r - "

gaţi-ve pentru ccTa ce v6 năpăstuesc pre voI“. A


icca pre scurt umple Domnul t0tă învCţătura creşti-
niscă, căci din dragoste purcede mila, cum avem
chip pre Domnul Christos, câ a îubit lumea, pentru
care dragoste am dobândit mila Luî, pentru care milă
sînti in izbăviţi. Nu p0le fi mai mare dragoste decât
ac0sta. că a murit Domnul ( Christos pentru vrăşmaşii
Sei; nicî p0tc fi mai marc milă decât acdsta, că a îu­
bit I )omnul Christos pre vrăşmaşii S6 î.
Şi întru noT, nu va putea fi maî mare milă decdt
când vom avea dragoste sufletdscă către vrăşmaşii
noştri. Aşa a făcut David milă cu Memfivoste nepo­
tul lui Suul vrăşmaşul s6 tt, căci pentru dragostea ce
avea cu Ionatan tată-sCtS, intiirse de-T dete t«3ta avu­
ţia lui Saul moşu-sea (precum scrie la a d6 ua Carte
a Împ6 raţilqr 9,7). Aşa a făcut I'avel Apostol, Ştefan
întâiul mucenic. în sfîrşit toţi drepţii Ugel Vechi şi
Legcl Noi.
O , mare bine a agonisit n0u6 şi frumdsă cunună
a împletit n0uB Dumnedcu cu acistă dragoste. Mare
este cu adevSrat milostenia, că pentru dînsa Dum­
nezeii ne Iartă păcatele. Nimic nu este mal mare de­
cât când Iertăm pre cela ce ne sînt vinovaţi n0u6;
atunci îndată dobândeşti cununa biruitei şi te li­
peşti de Dumnc<jefl, cum şi grăeşte Sfinţia Sa cu ros­
tul proroculul şi 4*cc (Psalm. 24,22): „C-ela ce nu
ţin mânie şi cel drepţi, se lipcsc de mine“. Drepţii
sînt cela ce nu fac strimbătate nimCnuI: nici la pri­
eteni, nici la vrîşmaşl. ('^la ce va vrea să rCsplătds-
că, acela va afia rCsplătire dela Dumneijlefi. Dacă vre
unul va ţinea altuia mânie şi dela Dumne(Jefi va ce­
re Iertare, sad dacă către om nu va avea dragoste şi
dela Dumne<iett va cere milă, cine se va ruga pentru
t
332 CAJtAinB L I DUMIiaCA ___________________________I

\ Iertarea păcatelor unuia ca aceluia (grăeşte lisus


I Sirah cap. 28, stih 1—4)? J
Ffentru aceca, Iartă pre cela ce te-a păgubit şi te-a ·
mâniat, căc! în ce clas te vel ruga Iul DumneiJeQ pen­
tru Iertare, într acel clas va Ierta păcatele tale, fiind-că
aşa a făgăduit şi a (jlis.(Mat. 6 , 14): „De veţi Ierta
pre 0menl degreşalele lor, Icrta-vaşiDumne4eO Pă-
' rintele vostru greşalele v0stre; Iar de nu veţi Ierta
j pre 0 menl de greşalele lor, şi Părintele vostru cel
din cerlil, nu va Ierta pre voi de greşalele v0stre“.
Domnul nostru lisus C'.hristos a ve<#ut, că până
sîntem într’acdstă viaţă, până atunci sîntem sub
mare neputinţă şi sub mare lipsă şi nenorocire su-
I puşi, însă nu pre toţi într un chip asupreşte neputin-
‘ ţa şi ncnorocirca. Pentru aceea Domnul a învCţat ca,
^ cela ce sînt mal slobozi de lipsă, de neputinţă, să le
ţ fie milă de cel mal neavuţi, de cel mal neputincioşi.
^ Pre carii vor vedea in sărăcic înotând. în b61e zăcând.
I de agonisită scăpaţi, de bfitrâneţe slăbiţi, în scîrbe
că«iuţl;-pre unii ca acela—învaţă Domnul—cel mal
avuţi, cel mal sănătoşi, cel mal tineri, cel mal bogaţi,
* cel ce mal aii pace, să-l ajutordscă, să-l miluiască.
Şi ac&îtanu învaţă Domnul pre unul saîi pre doi, ci
pre toţi câţi sînt credincioşii sCI. Aşa de demult cu
prorocii a dus 0 menil către milostenie (Jicend cu
Isaia Proroc (58,7,8): „Frânge pânea ta săracului,
flămândului. Pre cel fără de casă, du-1 în casa ta. De
νοφ omul gol,îmbracă-l. Atunci va străluci de dimi-
ndţă lumina ta şi sănălatea ta degrab va Înflori şi
va merge înainte-ţl dreptatea ta şi slava lui Dumne-
(je& te va încunglura. Atunci vel striga şi Dumneijeii
ie va au(#i, şi încă grăind tu, va lată am ve­
nit". Aşijdcrea şi prin Miheea Proroc (#icc (6 , 8 ): .
--- rjS'tîfeî'ij—
r- A 19-a dvt I B inA U I 333

,Ţl-a arătat, omule, care lucru este de trdbăînaintea


Iul Dumnecieii şi ce trebueştc lui Dumneijea dcla ti­
ne, adecă să faci dreptate, să lubeştî milostenia şi să
osteneşti pentru Dumneijeul tCfi**, Intru aceste cu­
vinte ale Donmulul nostru şi ale prorocilor Sfinţiei
Sale, arată n0uC cărora vom urma şi de care vom
asculta, de ne este voea să dobândim mila Domnu­
lui nostru.
Λ H O lIA PAHTE
Ptntro miloetiTirM ce «re Dumne^eO epre noi şS cum ne Tom
asemăn· Lui on m iloitiTirM .

Q
e vel să şti mal bine cum vel putea fi milostiv,
Tată că Domnul dă ηόυδ chip dc nc învaţă cum
vom fi milostivi şi (Jice aşa: „l^ţl milostivi pre­
cum şi Părintele vostru cel din cerlO este milostiv-.
Cum este milostiv Părintele nostru cel din cerifl,
plină este Scriptura de ac<Ssta. lată cum grăeşte Da-
vid Prorocul (Psalm. 144,9): „.Mila Domnului este
preste t0te făpturile lui. De mila Iul este plin pă­
mântul si merge din neam în neam spre cela ce se
tem de ainsul“.
Mila Domnului se arată mal întâlă Intr’ac&ta,
că pocăinţa omului îndelung o aşteptă şi îndelung
rabdă. Noi greşim, Iar Dumnezeii tace ca şi cum
n’ar şti. Dumnezeu îşi opreşte certarea, Iar noi nu
ne oprim de păcate. Dumnecjeâ ne tinde m ila ^ . Iar
noi ne întindem în răutăţi—precum despre acesta
şi Petru Apostol mărturiseşte picând: „Cu răbdare
i îngădueşte Dumneciefi pentru noi, că nu va pre nicî
un om să pirdă, ci va să se înt0 rcă toţi să se pocă-
î Iască“. Mare milă arată nduC Dumnci^ea cu aciista.
. Pre îngeri, dacă greşiră, nu-I răbdă; pre omul cel
dintâW aşijderea. Pre îngeri din cerlO perdutu-I-,
-------- -
r : S34 c A x iaii ΙΛ DL'MoncA __________
--------- V
prc Adam din ralfi îl isgoni (Facere 3,23), lar acum
aşt0 ptă şi rabdă până la bCtrâneţe, d0 ră când-va ne
vom veni în simţire.
A l doilea, se arată mila Iul Dumnc(Jetl 0menilor
şi mal vîrtos celora ce dc bună voia lor se întorc de
către dinsa, şi cu păcate grozave şi de perire se de-
părtiză de Dinsul; Iar Dumneijea în multe chipuri
şi cu milă în multe feluri îl cuprindc către Sine, Π
ch(Îmă cu bine tot-de-una şi dă tuturor Intr’un chip,
nu numai celor ce nici o slujbă nu-î slujesc, ci şi ce-
iora ce rCutăţl şi păcate înmulţesc.
A l treilea, şi ac0sta este mila Iul Dumne^câ ma­
re, când primeşte şi pre omul cel păcătos, dacă se
înt0rce către Dînsul, cl carelc de multe ori L’a mâ-
2 niat cu fapte rele şi grozave,—aşa precum (Jice şi
Prorocul: In ce clas se înt6 rce păcătosul din rCută-
T ţile sale, într'acel clas uUă Dumnezeii păcatele Iul.
Că acdsta este adevCrat, socoteşte pilda ce scrie
Luca Evanghelistul (15, 20,21): (Jând feciorul cel
curvar, dintr'acea slujbă rea a diavolului, s’a întors
la casa tătâne-sCfi, atunci tată-sSQ, dacă l’a v2 (#ut de
departe, îndată a ieşit înaintea Iul de l’a întimpinat,
în Draţele sale l'a cuprins, l’a sărutat, t0 te greşalele
iul şi cheltuelile l-a Iertat, cu veşmîntul cel d’intâlii
l’a îmbrăcat, inel în degetul Iul l-a dat şi încălţăminte
în picI0re. Şi nu pentru alt ce-va, ci numai pentru-că
s'a întors din păcate şi a mărtarisit greblele sale φ-
cend: „Părinte,greşit-am la cerlti şi înaintea ta,şi nu
sînt vrednic să m6 chem filul tSti, ci m£ fă ca pre u-
nul din argaţii tCI'^.
^ Aicea Domnul f'hristos a tîlcuit, că Părintele
^ este Dumnetjcu, Iar tilul este tieşte-ce om păcătos.
urătat mila Părintelui Sfifispre omul cel păcătos,^ ^
-----------
A 19- a DOPA BUSAUl 8S6J

carele, când se intdrce din pâcatc şi ispovcducştc


rSntaţile sale înaintea Iul Dumnecjcii şi duhovnicu­
lui sSfi. gata este Dumnci^eu sâ-1Ierte, împSrăţia cea
netrecută să i dăruiască, veşmintul sfintulul Botez
ce a pcrdut, Tar să-l dea, şi t0tc darurile Π dă ca şi
cum nu L'ar ii mâniat nici odini0 ră.
DC aicea p0 te cun0 şte fieşte cine cât este de marc
mila I’ărintelul Ceresc, că Sfinţia Sa nu alege, ci ficş-
te-cărula este milostiv. |,)icc s0relul SCtt să strălu-
ciscă şi celor rCl ca şi cclor buni, şi celor nedrepţi
ca şi celor drepţi; şi dă pl0 1 e precum celor buni, aşa
şi celor rCl. I’e lângă acestea, t6 te faptele n0 stre cele
rele ce ni se par bune şi frum0 se, Iar înaintea lui
I)iimnc<jcu sintrclcşi gro>;ave. Sfinţia Sa aşa Ic toc­
meşte şi Ic infrumseţ<3ză spre binele nostru, ca şi
cum am face tot bine.
pecl şi noi, de ne este voea să plinim (Jisa Dom-
enuml nostru (l)hristos, să facem bine nu numai pri­
etenilor noştri, ci şi vrăşmaşilor noştri (Matei 5,44).
De vom face bine numai celor ce ne fac n0uC bine,
acea dragoste nu este dumne4 e<Sscă, ci este omen0s-
că. Şi păcătoşii, şi tilbaril, şi furii pre al sCI Iubesc
şi unul altuia fac bine. Pentru aceea întocma cu
dfnşii muncă vor lua; Iar celu ce va face bine săra­
cului, neputemiculul şi celula ce nu-1 iubeşte pre
dinsul, acea dragoste şi acea milă este dumne(je0 s-
că şi sufietâscă. Cine va avea acca milă, mare plată
va lua dela Dumne(jcâ şi fiâ Aceluia se va chlema-
după cuvintul Sfinţiei Sale ce a grăit (la Matei δ,
1 2 ): „Bucuraţi-v6 şi vfi veseliţi când veţi face aşa,
că plata v0 stră multă este in cerlfl şi veţi fi fii celui
de sus“. Aşa şi vrăşmaşul acum, cela ce ţl-a fă-
cut rCfi, de-I vel îngădui cu blândeţe, atunci şi vraj-

_
\ 3 β J2S- CAZAin· LA DUMOnCA

ba lui vel ^ to li şi Ia pocâinţă il vel aduce, dacă


va vedea răbdarea ta. Şi însuţi pentru blândeţele şi
pentru răbdarea ta, cununa impCrăţiel ceriului vel
dobândi, pre carea, prc noi prc toţi ne învrednice­
şte să o dobândim, Îisusc ('hrist0se Dumecjeul no­
stru, că Ţie se cade totă cinstea, mărirea şi puterea,
d’impreună cu Părintele şi cu Duhul Sfînt, acum şi
pururea şi tn veci vecilor. Amin.

LA DtruIKICA
20; D U P A R U S A L I I .

CDVtNT ÎNAINTE.

ύ este nimic aşa de dulce sufletului nostru


3 intr’accst νέο, ca atunci când se pomeneşte
învierea din morţi şi a d0 ua naştere întru
viaţu ae veci. ( 2u ac<Sstă pomenire se veselesc sufle­
tele drepţilor. Sufletele păcătoşilor se întorc la po­
căinţă, cu fapte bune le îmbogăţeşte, de păcate şi fă­
ră prihană le fereşte şi tot binele şi frumseţile lu-
mel ca o nimic le socoteşte împrotiva frumseţel celei
▼eclnice, care după înviere se va arăta celor drepţi.
Pentni aceea se cade n0uC să crcdem tare învierea,
prc carea Domnul ne-a arătat n0 uC nu numai cu cu-
\1 ntol, ci şi cu lucrul şi cu mare minune ce a făcut

' cu iilul văduvul in cetatea Nain, precum mal lămu­


rit au(jim astă-φ din Sfînta Evanghelie pre carea o
n scrie Luca Evanghelistul _
a fe _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ ^
A V*-k D urX »8 7

C»p. 7, aUh 11— 16

vrcmca aceea, mergea lisus intr'o cetate ce se '


(■pchciTia Nain, şi cu dînsul mergcaâ Ucenicii Iul
<^mulţl şi mulţime mare. Iar dacâ s’a apropiat dc
„porţile cctăţel, Iată scoteaii pre un mort, fift unul
..născut al malcel lui, şi aceea era văduvă; şi mulţi-
„mc mare din cetate era cu dinsa. Şi v&jcndu-o pre
„dinsa Domnul, i s’a făcut milă de ea, şi I-a (jiis: Nu
«plfnge. Şi mergând s’a atins de pat; Iar cela ce-l
„duceaii, aii stătut, şi el (Jise: Unerule, ţie grăesc:
„Sc0lă. Şi a şe<iut mortul şi a început a grăi. Şi l’a
„dat pre dinsul mumei lui. Şi a luat hică pre toţi, şi
„mSrlaQ pre Dumne^cQ, grăind, că proroc mare s’a
„sculat intru noi, şi că I)umne<|e& a cercetat pre ό-
..menil sCI.
ftrrAiA PAKTK.
Pentru puterea Dnmne^rtrt) htl Chrlst«« ţi protru ^âtrttnXk
a Lui mioune e · a ULcnt

ă cun0ştem astă-cjl dintru ac0stă Sfintă ftvan-


^ lelic, Iubiţii lui )umne4efi, că Domnul Chri-
stos nu este om de rind, cum îl grăesc jidovii şi
arienii, ci este Dumne^efi adevCrat. Duprc călăto­
ria ce a făcut şi dupre atingerea de pat, om deplin
Se arată; Iar dupre cuvînt şi dupre minune, Dum-
net^efi deplin Se mărturiseşte, căci putea numai cii
un cuvînt să învie mortul, ca şi pre I^zar (Ιόη 1 1 ,
43). Pentru aceea Se atinse de pat, ca să cun0 scă toţl^
't
că şi trupul Lui este dătător de viaţă şi de înviere şi
să ştie, că este Acela ( larele din Început a zidit din
pământ pre om, I-a dat suflet de viaţă (Facere 2 ,7)
şi lumină dc vedere. Pre acest tînCr l’a întors din
pămcnt şi I-a dat suflet; nu altul, ci pre acelaş cc e-
jse din trup, Iarăşi l’a întors în trup, ca să cunâ
-------- ----------------
C k X A R II LA Ix n llN IC A

că din puterea glasului SCQ, invic murţii, îl ascultă


portarii Iadului şi ş M M ţ morţii din închisorile Ia­
dului. f·' ' *
Mari şi minunate minuni a făcut Domnul nostru
lisus ("hristos, nu ca un om, ci ca un I)umne(}eii a-
devCrat: a schimbat în Eghipct apele în sânge (ieşire
7,17,18); celui ce era din naştere orb, I-a dat vedere
’,όη 9, 7); stricaţii a curăţit numai cu un cuvînt; pre

*s fUCTdin 0 menl a gonit: din cinci pâni, cinci mii dc
0 menl a săturat în pustie; din apă, vin a făcut; din
ologi, cu picI0re a făcut; pre surdi I-u făcut să audă
şi pre muţi să grăiască; pre I^zar cel de patru (Jile
mort, l’a înviat şi pre fata Iul lair. Aşa şi pretînSrul
din Evanghelie înaintea mulţimul l’a înviat.
spune Stînta Evanghelie că I s’a tîtcut milă de să­
răcia femeci aceleea, căci avea numai pre acel copil
şil-a (^is: Nu plânge, căastă-φ vel vedea mărirea
lui Dumnec^eQ, numai să MC cunoşti că l'^Qsînt învi­
erea, nu numai copilului teîS. ci şi tuturor celor ce vor
crede în Mine. Accstea dacă auriră cela ce duceaţi
patul, aii stătut, şi a grăit ( ’.hristos: Tinere ţie φο, as­
cultă glasul FăcCtoruluI tCti, cela ce birueşte cu m0r-
tea şi cu viaţa. K& φο morţel să se ducă dela tine,
Iar tu te sc0lă. Atunci îndată s’a sculat mortul, a şe-
dut şi a început a grăi. Nu s’a rugat ca Ilie nici ca
Elisel&> prorocii lui Dumnec^eii căci acestora ca
unor 0 menue trebuea rugă, să-I audă Dumnezeii să
învie mortul; Iar Domnul C'.hristos ca un Dumnezeii
ce este. însuşi cu puterea Sa a înviat mortul. Atunci
s’aâ spălmăntat toţi dacă aQ vCdut acostă minune
că a înviat mortul. Mal vîrtos se miraft de puterea Lui
cea mare şi a& început a lăuda pre Dumnec^eâ şi a
*, că marc Proroc S’a sculat întru noi, şi a miluh
--------- ---------------
----- ------------
* 2(>-a DUPi nUBAUl 389

I)umnc(j[e& pre umenii S6 Î. II ^rălaii I*roroc căcî era


dc cinste acest nume in israiltcni. 11 grăTafi mal marc
dccât prorocii ce a& fost mal înainte de Dinsul, pen­
tru lucruri minunate ce făcea, pre cari nimenea din
omeni nu le putea face. Pentru atâtea minuni ce ft-
cea, era cunoscut şi ştiut, nu numai îivjidovi, ci şi în
t0 te laturile lamei.
R:ntni aceea noi credem, că Sfinţia Sa este I)um-
ne(jeâ mal înainte de veci întocmii şi asemenea şi u-
nul cu Părintele ('^rcsc după Dunineijeire. Acela es­
te Izbăvitorul lumel, învierea n0stră şi viaţa de veci.
4 iua dc apoi .‘Vcela va învia neamul omenesc cu
trâmbiţa îngerului şi vu aduna înaintea mărirel Sale
tiitc limbile (Matei 25,32), şi va da fieşte-cărula du­
pă lucrul lui .'păcătoşilor: munca de veci şi matca
focului. Iar drepţilor: viaţa de veci şi împSrăţia ce­
I riului.
A IH)UA PARTE;
I
Pentru tDTi«re» ■ lot& f i pentrn slobozire· din robU
&ce«t«l lamL

Î
arăşI 4 ic ca şi din început, că nimic nu este mal
dulce sufletului întru acdstă lume, decât atunci
când aude şi crede în învierea morţilor, in inoirea
intru viaţă neputredă şi fără de m0 rte şi in unirea
sufletului cu trupul in lumea ce va să fie. Pentru a-
ceea, pururea ni se cade să ne aducem aminte de a-
cestea ca nişte robi. Precum robii fiind in închisori
şi în robii grele, tot-de-unagândesc la scăparea lor,
la casa şi Ia iii^ ia lo rfv ^^ si noi să gândim tot-de-
una la învierea şi la ^οΒοφβ n0 stră, căci aceea ne
va scăpa dc scirbele şi dc grijile acestei lumi, de
m0rte şi de putrejune. Noi încă sîntem ca intr'o ro­
bie întru ac0 stă lume, între duhuri rele şi vrăşmaşe.
----- .-------------
CtUIflB LÂ IHJMIinCA

Nicl odini0 ră nu avem veselie deplin. Putem şi noi


să φοβπ cu acel cari a&fost robi în Vavilon (Psalm.
i;U), 4): „C’.um vom cânta cântarea Domnului în
ţc‘ră streină?" (.'u adevărat acdstă lume este stre­
ină; nu este a n0 stră, ci sîntcm‘iitreinl întrunea,*
nu avem aicea cetate stătăt0re. Să căutăm pre cea
viit0 re să o aflăm, că accea este moştenirea n0 stră
cea stătăt0 re. Pentru aceea, nimic să nu avem mal
dt cinste întru acdstă lume, ca moştenirea vticulul
ce va să fie şi ca veselia cea adevCrată. De acdsta să
ne aducem aminte. (Ju accstea să ne veselim sufle­
tele n0 stre, gândind de m0 rte şi de viaţa cca ftră de
m6 rte. Acestea sînt porţile prin care vom trece la
viaţa cea de veci în vdcul ce \nne. Aceste porţi staii
împrotiva n0stră. Una din ele este gr0znicâ şi cu
durere,-este m0 rtea carea duce trupul in pământ
şi în putrejune. Alta, f0rte veselă şi trum0să, este
învierea carea ne duce din întunerec In lumină, din
m0 rte in viaţă, de pre păm£nt în cerlfi (Foan 5 , 24).
Pentru aceea şi d»ua şi n0ptea să ne aducem a-
mintcide aceea; în viaţă curată şi ftră de păcate să
petrecem; să ne gătim de m6 rte şi de în^ifirp- să ne
împodotim sufletele n0 s t f ^ u t0 te podooele cţle
sufleteşti şi cu t0te faptele cele bune. Atunci vor lu­
mina bunătăţile fale înaintea cetelor îngereşti, îna­
intea a t0 tă lumea, şi te vel veseli cu drepţii întru
veselie neîncetată, întru binele acela de carele scrie
Pavel Apostol (I Corintenl 2, 9), că nici ochi l’ati
vCiJut, nic! orechl l’aii auc^it, nici la inimă a intrat
impCrăţia cea de sus a ceriului, carea noi toţi să o
dobândim, pentru darul Domnului nostru lisus C'hri·
I stos, a Căruia este t0 tă ţinerea,S)vM*şi cinstea, d'im-
^ preună cu Părintele şi cu Duhul Sfint, acum şi pu- , ,
I m h ------------- --------------- ----^ « ^ 9
λ 31-Α DOPi B O U U l S41

Τ rurca
: şi intru veci vecilor nctrecuţi şi nesfîrşiţi. '
Amin.

-> LA D U MI NI CA
A 21t DUPA RUSALII.

CDVÎNT ÎNAINTI.
and plu|(aruţ^^ya s$simcnc sCminţa, trimite
ţirialinainte argiiţii^l dc tau mărăcinii .-jţv ;
ară pământul, apoî soite sCminţa din ·
n i^ de o sdmCnă. Acostă sgmînţă trupdscă, se asi- Γ |
mCnă celei suflcteşU. De aicea a luat pildă şi Chri- b i
: stos despre sCminţacuvîntuIuI Iul Dumne(jcu.r4nd ■.
a vrut să-l semene pre pământul cel inţelegCtur al '
inimc) omeneşti, a trimis slugile Sale: pre patriarhi,
legea, prorocii, ca să tae mal înainte spinii păcate­
lor şi închinăciunea idolilor din sufletele n0 stre, a-
pol însuşi Dumne(jeti a venit să sdmene sSminţa Sa,
—cum au(jim acum mal lămurit din Stinta Evanghe­
lie pre carea o scrie Luca Evanghelistul
Cap 8, Îtih 6 - l ă

is-a Domnul pilda acesta: Eşit-a semSnătonil


să sâmene sâminţa sa. Şi când a semSnat, una
a că4 ut lângă cale şi s’a călcat şi paserile ce-
„ilulul o a mâncat. Şi alta a că^ut pre p^tră, si dacă
„a rSsărit s'a uscat pentru-că nu avea umeqâlă. Şi
alta a căc^ut în mijlocul mărăcinilor, şi crescând ;nd X
- A
MS CAUUm LA DUMINICA

mărăcinii o u inccat. Şi alta a cădut prc pămcnt


„bun, şi crcscend a făcut rod cu sutele. Acestea gră­
bind, a strigat: (x‘la cc arc urcchi de au(Jit. să audă.
„Iar Ucenicii hil Γβΰ întrebat grăind: C!e este pilda
..acesta? Şi el a (Jis: V0uC este dat a şti tainele împC-
„răţiel iul Dumnc(|eu,îarcelor-l-aIţIînpilde,ca pri-
„vind să nu vadă, şi aurind să nu tnţel<Îgă. Iar pilda
„este acesta: Simînţa este cuvintul lui Dumneijcfi.
„Iar cea de lângă calc, sînt cela ce aud; apoi vine
„diavolul şi la cuvintul dela inima lor, ca nucum-va
„crecjând să sc mântuiască. Iar cea de preptStră, sîiit
„carii când aud, cu bucurie primesc cuvîntul; dar
„aceştia rădăcină n’aO, carii cred până la o vreme,
„şi în vreme de ispită să lepădă. Iar ceea ce a că-
„^ut în mărăcini, accştla sînt carii aud, dar cu l'O-

li
ţ „găţiiie şi CU grijile şi cu dulceţile acestei lumi um-
^ blând s6 îniică şi nu plinesc rodul. Iar cea de pre
î „pământ bun, aceştia sînt carii cu inimă bună şi cu-
„rată aurind cu\1 ntul îl ţin şi fac rod întru răbdare.
„Acestea (^icend a strigat: Ocla cc are urcchi de a-
„u(;jlit, să aud:1 .
INTAIA PARTE:
Ptntru Mmituitul aMninţel; nun pier tr«I p trţl f i nniiuU %
pktnk pMi· rodeţto.
omnul r)umno4 efi în multe chipuri şi în multe
feluri a grijit de mântuirea neamului omenesc
_ şi cu mare înţclcpclune a grăit către dinşii, une
ori deschis şi la arătare, alte ori acoperit şi cu pil­
dă, cum şi aicea, ca dc alt 0 re-cine grăeşte de .Sine,
cum a venit din ccrlfi ca un .semCnător să simene
cu\intul bunel vestiri, şi la pildă din seminţele ce
cad i>re calc, pre p0 tră şi în mărăcini, şi grăeşte: E-
şit-a scmCnătorul.
r: * 2I-Â dui-Λ R tiu u t

De unde a eşit şi unde a venit? Iişit-a Otristos


JiLf^
Fitul lut Dumne(jie&, din braţele Părinlclut.din Dom­
nia Sa cea înaltă, întru robit SCt cct dejos, din cerţii
pre pământ. Not către Dînsul n’am putut merge,
pt ntru păcatele n0 stre, ci însuşi a venit către not să
mărturis^scă şi se spue ηόηδ de împCrăţia certulu!
şi de binele de vect. Acdsta este aşa ca şi cum ar ii
nişte vinovaţi ce stafi departe, dinafară dc curţile
imp£rătcşlt, şi vr6 nd împSratul să-t Ierte şi să le dea
pacc, nu-I bagă înlăuntru, ci însuşt ci Iese dinafară
de grăeşte cu dinşit. Aşa a făcut şi Domnul nostru
lisus CIhristos împăratul mărirel dc^ycct: a cşit dc
la scaunul împCrăţiet Sale şi a venit t^tre not.
N ’a perdut pre lucrătorii cel rei şi leneşi. pre not
carii îl părăsisem şi in locul Lut ne incjiinam idoli­
lor şi dracilor, ci cu blândeţe cu not. Nu
numai cucuvîntul şi cu invSţătura agrijit dc noi,
ci încă S’a şi trudit şi ca un plugar a ostenit. A eşit
întru ac<istă lume ca un plugar în ţdrina sa, să tru-
d^scă, tar nu să odihndscă. Plugarului nu se cade să
odihnâscă. Sfinţia Sa Cihristos în chipul unul plu­
gar, carele cu acest gând sdmSnă, ca nici un grăunţ
să nu p<Sră, ci t0 te să facă r0 dă, tar care grăunţ cade
în laturi pre cale, saii pre p<Stră, sati pre spini, acesta
nu se face cu voea semCnătoruluI; Siin^a Sa Dom­
nul Christos, (Jic, cu acest gând a semCnat sCminţa
cuvîntului Se&, ca să nu p^te nici unul, ci toţi să se
mântuiască.
Este In afară de voea lut Dumne(jcii când nu pri­
mesc toţi într'unchip cuvîntul Lut, ci însăşi arătura,
adecă inima 0meni or, este vinovată. Intru acesta
cuvfntul lut Dumnc(^eii se as<ÎmCnă seminţei, întâ)&
pentru acesta, că precum este aruncată sfoiinţa in
CAJUJnt Ι Λ ΡΟΜΠΑCA

păment pentru r0 dă şi pentru spor, aşa şi cuvintul


— i1 f
i*îffiH
ful Dumne<icG este semCnat întru inimile 0 memlor.
AI doilea, pentru hrană se inchipueşte cuvîntiil lui
Dumnc<ietl, seminţei; că precum Iese din sCminţă
hrană de viaţă trupdscă, aşa şi din cuvintul lui Dum-
ne4eii Iese hrană sufletdscă întru viaţa de veci. Al
treilea, pentru acista se chimă cuvintul lui Dum-
neijeii sCmînţă, căci precum sCmînţa nu face r0 dă
in fie-ce pământ, aşa şi cuvintul lui Dumnezeii nu
face r0 dă întru inima fieşte-cărula om, cum se a-
rată întru Sfînta Evanghelie de astă-(JI, care 4ice că
sfimCnătorul semCnând semînţasa, una a căc^ut lân­
gă calc, a fost cJllcată şi apoi mâncată de paseri, (λ-
lea este inima 6 menilor, prin carea trec şi se petrec
gândurile ca nişte valuri de marc, care intră şi Ies
cum ar umbla printr’o cârciumă mulţime de 0 menl.
Intru acea inimă, un gând lese. Iar în locul lui mal
multe intră. Intru acea inimă, nu se p6 te acoperi să
facă r6 dă cuvintul Iul Dumnezeii, ci este călcat şi
sfărimat de picl0 relc gândurilor celor rele şi este
mâncat de paseri, adecă de dracii văzduhului.
A d0ua sCmînţă este aceea carea cade pre păment
petros şi rCsare curînd, dar pentru-că n'f ym e-
june, când rCsare s0rele ea se vestejeşte şfS6Ssr\-
ceştla sînt acel carii cu osîrdie ascultă cuvintul lui
Dumncijlefi, cu drag îl primesc şi laudă pre cela <x
spune. Iar vreme multă întru sine nu-l ţin; căci gri­
jile şi valurile cu care sînt împetrite inimile lor, nu
lasă să se înrădăcineze cuvintul Iul Dumne4 e>i întru
dînşil. Sînt seci căci n’a i umejune de umilinţă, saii
de lacrimi, safi de smerenie, ca şi o p 6 tră pre carea
măcar că rCsare sCnpînţOotuşl cât o loveşte ^^y in- ,
ţila s0 relul, Indată wSai l·'crbinţcla
Λ 21-a DUpI R U U U l

mînţa cuvîntulul Iu! Dumnedcu este acesta: Intâlfi,


cât aude cinc-va cuvîntul lui I)umnc(iefi, tot cu drag
ÎI prime,^te, pană nu se vădeşte păcatul acela întru
carele este tmpetrită inima lui, care păcat nu este
bucuros să-l pârâsέscâ. (lurvarul când aude vCdin-
du-se faptele altora ca tîlhăria, furtişagul, uciderea,
ascultă cu drag; Iar dacă îl atinge de curvie întru
care este împetrită inima lui, îndată se mâhneşte, se
scfrbeşte şi inveţătura aceea nu-I place. Al doilea,
până atunci ţine minte cuvîntul Iul I)umne(jleii, până
este în pace de supărarea diavolului; Iar cât simte
supărare şi ferbinţ0 lă delu vrăşmaşul, îndată uită
cuvîntul lui Dumnezeii. Λ1 treilea, când vCd căle
«ite ce-va grcfi a ridica dupre învCţătura cuvîntulul
Iul Dumne<ieO. ori pagubă întru agonisită pentru
milostenie cele este a da, ori cu sine a trudi şi a pos­
ti. îndată şi aceştia cad din învδμίtura cuvîntulul lui
Dumnei^eO. AI patrulea, când vine pre dînşil năpas­
te şi gri jă dela împCraţî. dela cel mal mari păgâneşti
pentru lege si pentru credinţă-cum a venit creşti­
nilor in φIele lui Neron, ale Iul Diocliţian şi ale
altor împCraţI tirani. Şi atunci unii afi răbdat şi aQ
dobândit cununi de mucenic, alţii aQ cădut din cre­
dinţă şi aii perit.
Δ treia simînţă a că<Jut în spini, a crescut puţinei.
Iar dacă se inălţară mărăcinii, o împresurară şi nici
accsta n’a făcut r0 dă. .Mărăcinii sînt avuţia. Cela
ce afi avere, mare gryă şi valuri afi pentru ea. Cum
înecă mănlcinil sSmînţa, aşa şi averea îndcâ cuvin-
tul lui Dumneijcfi. De n’ar fi tîlcuit însuşi Christos
că mărăcinii sînt avuţia, sar crede că numai mă­
răcinii, adecă spinii înghimpă şi vatămă, îar avu­
ţia îndulceşte. Dar de vel socoti în ce chip strică a-
CAIAJni LA PUMUOCA

verea cuvintul lui Dumnecjeti. atunci vel crcde acest


tâlc: întâHi, avuţia tacc grijă în gând. Acel carii strîng
cu lăcomie, nici odini0 ră η’βϋ linişte în gând, ci tot-
de-una se înmulţesc griji întru dînşil. Pentru aceea
este 4 is la întâia carte către Timotel (6.9): „(’^ la
ce vor să se îmbogăţcscă, cad în griji şi în năpăştl
marl“. Al doilea, averea este vrăşma^ lucrurilor ce­
lor bune, că nu p0 te să se r0 ge curat rara de gânduri,
nici îşi ^ t e înălţa mintea cătrc Dumneijlca, acela ce
este cuprins de avuţie nedriptă. Pentru aceea este
(#is (Matei 6 ,21): „Unde este avuţia ta, acolo este şi l
inima ta“. Al treilea, spinii adecă averea, în0 că cu-
vîntul Iul Dumnciiea cu valurile ce lacomii aii peste
măsură împrejurul averel lor. Măcar că şi asculta
cuvtntul lui Dumne<ica, însă mal mult gândesc de
bani cum Π vor adauge. Acelora ce se îmbogăţesc cu
nedreptul, nici odini0 ră nu le ajunge, şi acolo cuvîn- Ϊ
tul lui Dumne<ie& n’are loc, căci este înecat de acele Şi
griji.
A D0UA PARTE:
Pentru c e l e trrf ]Arţl din »«inliiţ« c u r t a t o l n J Iul Dnmne4ett e* i;
plen Intru inim ik AmeniJor, fi pentm a patr» o·
boe rfSdl
upă pilda ce a grăit Domnul Christos întru a-
V cdstăSfînta Evanghelie cun0ştem.că trei părţi
din 0 menl pier şi numai a patra parte se mân-
tuesc.
Cel d’intâia sînt ca o arătură în carea nu intră cu­
vtntul Iul Dumnezeu, căci le este grdţă de dînsul,
cum ar fi un bolnav ce-1 este grcţă de bucate. Pre­
cum de bolnavul ce-1 este gr<Sţă de bucate, nicl o nă­
dejde nu este, aşa şi de cela ce le este gr«Sţă de cuvîn-
tul Iul Dumneţfcu, o nădejde slabă este de mântuire.
JL .
------- ---------- ‘
Υ ____________________________ A 21·α p c p i «W A U I__________________8 * 7 ^O }

^ CeT dc-al doilea sînt câtre ascultarea cuvintulul


Iul l)umne(jlcii ca o arătură in carea, măcar că şi in­
tră seminţa şi rCsare, dar îndată sdcă. Acela sînt ca
nişte bolnavi, carii, măcar că nu le este grdţă de bu­
cate, dar dacă mănâncă, nu le pot înghiţi. Precum
de acel bolnavi puţină nădejde este de sănătate, aşa
Şl de mântuirea acestora.
Cel de-al treilea sînt ca o arătură în carea, măcar
că şi intră semînţa, însă r6 dă nu face. Intr aceştia
cuvîntul lui Dumne(jeQ este ca nişte bucate ce nu se
mistuesc, ci mal mult îngreudză decât satură. Şi de
aceştia este nădejde ca şi de cela-l-alţl.
Ceî de-al patrulea sînt acel cari primesc cuvîntul j
Iul Dumnec^eu cu inimi bune şi drepte, şi fac rod în- i
tru răbdare. Pre aceştia I)umne<ieO îl asimCnă pă- ‘
mintulul celui bun. Precum rodeşte pământul cel ^
bun din puţin mult, aşa şi aceştia din puţină învCţă- *
, ţură multe şi mari fapte bune tac. Din puţină sîrgu-
mţă a lor, Dumnezeii le adauge cu miile binele şi
darurile întru împCrăţia ceriului. Pentru puţinea da­
re, acolo îl îmbogăţeşte cu avuţie cerdscă nemăsu­
rată. Cu cât este mal înalt ceriul de pământ, cu atâ-
ta este mal mare şi piaţa Iul Dumne(Jeii decât lucrul
cel bun ce lucreză »e^*ne pce lume. Cum este pă­
mântul cel bun ce rodeşte în t0 te vremile, aşa şi a- ^
. c^tla, şi în rCutăţl, şi în griji, şi în frică, şi în nevoi,
ŞI in năpăşti, stau tare lângă cuvîntul Iul UumnedeO '
ŞI lângă credinţa Lui. .Vcdsta este r0da care o fac în­
tru răbdare.
Pentru aceea, să socotdscă cine cum este întru i-
nima sa, şi cine cu ce gând ascultă cuvîntul Iul Dum-
' nejIeO. căci pentru aceea scrie Evanghelistul, că gra-
^ ^ in d Domnul Christos aceste cuvinte, strigă: „( line h
------- - — »----------•'JîJef
c x z i m t LA mnnincA a 21-a n o r i iin A U I

are urechi de aucjit să audă“. Strigă Christos cu cu-


vintul, cu lucrul, cu viaţa, cu m0 rtea, ca să ne int0 r-
ccm către Dinsul; strigă celor surcel să audă; strigă
celur ce dorm ca să se trezv^scă; strigă celor leneşi
să SC simtă; strigă celor neînţelegători să inţeI<Sgă;
strigă celor rătăciţi să se înt0 rcă; strigă celor păcă­
toşi să se pocSIască; strigă cu Scripturile in t0te (ji-
Icle, cu slugile sale: cu arhiereii, cu preoţii, cu toţi
înv6 ţătoriI bisericel; strigă tuturor de orl-ce vîrs-
tă bătrânilor, tinerilor; sănătoşilor, bogaţilor, să­
racilor, strigă să-şl aducă aminte de m0 rte, de <#iuii
cea înfricoşată ajudecăţel Lui, când va veni întru sla­
va Sa cu toţi sfinţii îngeri (Mat. 25,31) şi de prăpas­
tia Iadului unde se vor munci păcătoşii carii nu se
pocăcsc; strigă să-şl aducă aminte după aceca de
impSrăţia ceriului şi de plata accea ce va să o dea
Dumnccjeîi întru acea φ : bunătatea, frumseţea,dul-
cdţa, odihna, veselia întru împCrăţia cea de sus a ce­
riului,- prc carea noi toţi să o dobândim, pentru mila
şi darul Domnului nostru lisus ('hristos, a (lărula
este t()tă mărirea, cinstca, ţinerea şi închinăclunca,
împreună cu Părintele şi cu Duhul Sfînt, acum şi
pururea şi întru veci nutrecuţi şi nesflrşiţl. Amin.

t
r '

LA DUUIiriCA
Λ 22- D ITA RUSATJl.

CUVlNT ίΝΑΙΝΤί
η mijlocul altor făgăduinţe, Dumnezeu a fă-
ijMji^găduit celor buni, bine, Iar celor rSI, rSîi să le
.igl^platdscă· Ac0 stă lilvanghelie de astă-(^I, cu pil­
da a doi omeni ne arată şi deschis ne spune, cum
a fost. după niiirte. celui rfifi şi cum a fost celui bun:
cel rCu se aHă in muncă, Iar cel bun în A-
vraam; celrSâ, muncit in văpae de foc, ars de sete şi
de usturime, Iar cel bun, desfătat şi desmerdat de
îngeri şi odihnit in sinurile lui A\raam.
Aşa ne învăţăm dintru acdstă Sftntă Evanghelie,
intălâ, că după acostă viaţă trecSt0 re. îndată ce eşim
dintru ca, este altă viaţă, carea arc plată de tieşte-c«
lucru. Al doilea, că In Iad ţu este nici o odihnă, ci
este muncă cumplită tot-de-una. AI treilea, că Dom­
nul I)umnc(je& faptele celi- bune cu bine le.plateşte.
Iar pentru cele rele cirtă. Al patrulea spune, cîi i>-
menil cel morţi afi milă c£tre cel vil, şi cela ce sint
in muncă n’ar vrea să vadă pre alţii cu sine acolo,_
cum mal lămurit aui^im din Sfinta Evanghelie de
astă-<jl, pre carea o scrie Luca Evanghelistul
1 Λ ^ϋh
^^jvis-a Domnul: Era un om bogat şi se îmbrăca
g p în porfiră şi în visson, veselindu-sc in t6 te φ-
luminat. Şi era un săracire-carele anume
--------
--------- ----------
350 o u u u n t L» mmimcA
ς ; ' --------------- --- -------------
■ „Lazar, care zăcea înaintea uşcl Iul, plin de bube,
„şi poftea să se sature din fărimiturile ce cădeaâ din
„masa bogatului; dar şi cânii viind lingeau bubele
„Iul. Şi a fost că a murit săracul, şi Taii dus îngerii
„în sinul Iul Avraam. Şi a murit şi bogatul şi l’aii
' „îndopat. Şi în Iad ridicându-şl ochii sCI Hind in
„munci, ve^ut-a pre Avraam de departe, şi pre I-a-
„/ar în sînul Iul. ^ el strigând a <^is: Părinte Avra-
I „ame, milueşte-mC. şi trimite pre I^zar să-şl întin-
„gă vîrful degetului în apii şi să-ml răcor0 scă limba
„mea, că m6 chinuesc în văpaea acâsta. Iar Avraam
„a (jis: Filule, adu-ţl aminte, că al luat cele bune ale
„talc în viaţa ta, şi I^zar aşijderea cele rele; deci
„acum acesta aici ^ mângâe. Iar tu te munceşti. Şi
.j „preste t0 te acestea, între noi şi între voi prăpastie
„mare s’a întărit, ca ccla ce vor să trtică dela noi că- ^
f „tre voi să nu p0tă, nici de acolo la noi să trdcă. A- V
' „tunclaijis: Rogu-ţedat,Fărintc,casă-ltrimiţIpre
„dînsul în casa ^rintelul meii, că am cinci fraţi, ca
„să le mărturisdscă lor, ca să nu vie şi el la acest loc
„de muncă. Ş l Va (jis Avraam lui: Αύ pre Moisi şi
I „pre proroci, să-I asculte pre dînşil. Iar el a cjis: Ba,
„părinte Avraame,cide va merge cine-va din morţi
„la dinşii, se vor iK)căi. Şi I-a φδ Iul: Dacă nu as-
„cultă pre Moisi şi pre proroci, măcar de ar şi învia
„cine-va din morţi, nu vor crede.
i tNTiUA PARTE;
I Piuitni boe»^} (Ml Demilottif) ^ p«ntni Hlbdarea o«iot «in el.
I acistă pildă arată Domnul d0uS cete de ό-
I ţ i ^ .^menl: bogaţii cdf ncmilostivi şi săracii cel răb-
j \iVdătorI. Prccum pier bogaţii, pentru nemilosti- '
Ϊ virc, şi se vor duce în matca focului, aşa şi cel să- P
^ S34
t a i
* 2:i-* DOp A BOMMl_________________ 36t ->

raci se mântuesc. pentru răbdare, şi la împSrăţia cea


de s u s ^ vor duce de îngeri. Dar precum aşa în za­
dar niţ^îeij bogaţii, ci numai ccl nerailostivi, aşa în
zadar niclji^racillill sc mântuesc, ci numai cel răb­
dători şi mulţămitorl, carii, cu mulţămire rabdă să­
răcia şi se feresc de t0te faptele cele rele. Cela ce fac
rCutăţl şi păcate, măcar de ar fi şi săraci, în matca
focului de veci se vor ducc (Matrf 25,45). Bogaţii
carii vor face bine, vor fi duşi ΐηΊ^ΜίΊαΙ Avraam dc
se vor veseli. Pentru uceea Domnul Christos arată
şi rCul şi binele: rCul, prin bogatul ccl nemilostiv;
binele, prin săracul cel răbdător. Acestora amându­
rora arată Domnul şi sfirşitul şi locul: celui sărac şi
mulţămitor, locaşul cel de sus intre îngeri încununat;
iar celui bogat şi nemilostiv, Iadul între draci uilţl,
cum spune Sfînta Evanghelie:
I „ Un om 0re-carele era bogat şi se îmbrăca in por-
♦ firă şi în visson. şi se veselia în t0te ijilele luminat''.
Bogatului nu l-a ^is prc nume, fiind-că n’a fost vred­
nic să-1 pomendscă Dumnezeii numele -cum a ţjis
şi prorocul (Psalm. 15,5): „Nu volfipomeni numele
lor cu rostul meii”—; Iar săracului pre nume ca
unul drept, fiind-că numele acelora sînt scrise in
cărţile vieţel.
In ^τemea când era (Jhristos cu truppre pământ,
scrie că era ia Ierusalim un om anume Lazar, f0rte
sărac, şi locuia înaintea porţel unul om bogat şi ne-
^ milostiv. Deaicl a luat Domnul Christos pilda acesta

j
pentru bogaţii cel nemilostivl, carii petrec !n hrană,
în beutură şi în tot binele de ajuns, Iar pre cel săraci
nu-1 caută la sără.cia şi la greutăţile lor, ca şi bogatul
din Evanghelie. Acesta se îmbrăca cu porfiră şi cu
visson; cu duloÎţă marc se veselia în t0 te (filele; mân-

-j □
%U __-------------------------------------------------
3ή2 __ _____ CAXAWUl LA DOIUinCA_________________________ ^

cările Π prisoslafi, beuturile cu surle si cu timpcnc îl


îndulclau, jocurile şi danţurileil vesellaÎi; cântecele
şi desmerdările lumeşti 11 desfătau, slugile şi slujni-
cile îl imbunafi, frumscţca lumcl îl dcsmerda, avuţia
ca apa îl curo^de t0 te părţile era îngrădit de bine
şi de îndestulare. Dar săracul I ^ a r în sărăcie grea
pătimia rC&înaintea porţel lui, in gunolQxăcend gol,
flămând şi însetat; φυα de stSre ars, n0ptea de ger
îngheţat, de toţi părăsit, numai de câni încunjurat.
Acestea t0te cu Uăndeţe le răbda şi mulţămia lui
Dumnecjeâ făcătorului sfiu.
FVe careli; dintru aceşti doi vom lăuda: pre bo­
gatul saO pre săracul? Ştiij că mal mulţi vor vrea cu
cel bogat şi vor (^ice, că mal bine este a fi bogat şi
îmbrăcat cu veşminte scumpe şi frum0 se, a mânca
bine. a bea bine, a se veseli cu cântece şi a se des-
mcrda intru dulceţile lumel, decât a zăcea in gunolu,
gol şi flămând.
A ir socotiţi stîrşitul amânduror: săracul, după
atâtea scirbe, din gunolfi a fost dus de îngeri în cerlQ,
acolo cu dînşii în veci să se vesel^scă; Iar bogatul,
după atâta bine, a fos( dus de draci în matca focului
de veci. Era îmbrăcat în porfiră şi în visson. Iar ca
ustă-<jl de năprasnă îl ajunse pre dinsul sărăcie ne-
trccută şi de t0 te rfimăse gol şi pustiii. In loc de
slugi, dracii îl trag in munci; in Ioc de porfire, cu
văpac de foc îmbrăcat; în loc de bucurie, suspine şi
plânsuri; in loc de mâncări scumpe şi debeuturl
bune, f0 me şi sete; în loc de surle, ţipete şi vaete
gr6 ;micc. Atâta rCmase de sărac intr’o mică de clas,
încât o picătură de apă nu avea pre ce să cumpere.
3i până in Φ ua de astă-φ mulţi bogaţi sînt ca acela.
Π şi încă şi mal cu asupră: că acela merse în muncă pen- p
d E ______________ ______________________________ E f e
’Ύ '
>

1 2 2 ·* DUPl BO U U I 3Β3

trn-câ nu dcte milostenie săracului; Iar accştia de a-


J ) cumîafisăraculu!încăşicearc,necumsă-linilu’(asca.

I
Dar pentru-că acela nu căuta de sărac şi milă lui
nu-I era, pentru aceea a fost dus în matca focului
, nestins. Acolo fiind in muncă, ridicat-a ochii
sus si a vC(#ut pre Avraam de departe şi pre Lazar în
Iul, şi strigând a (Jis: Părinte Avraame. fie-ţl
1 I milă de mine şi trimite pre Lazar acela carele 6 re-
când zăcea înaintea porţel mele în gunolâ, flămând,
! însetat, de câni încunjurat şi de mine nesocotit. Pre
accla te rog să-l trimiţi să-şl întingă vîrful degetului
sCa în apă şi să-ml răcor^scă limba mea, că mC mun­
cesc cumplit întru ac6 stă văpae de foc. .-Vtuncl Avra­
am nu-1 rCspunse Iul să-I (Jică: Omule nemilostive,
^ j cum nu-ţl este ruşine a chema pre acela de carele mal
£ înainte te-al scîrbit, şi ceri milă dela carele nici o milă
^ « n u î-aî iăcut? Nici una din acestea nu l-a φβ. Ca' un
1} drept şi înţelept, n’a turburat suflet muncit, că-I era
destul munca în carea era, ci mângâind durerea Iul a
(jis: Inlule, adu-ţl aminte de judecata lui Dumne<^eâ
cel drept, că cu dr^ptă mCsură v’a mgsurat (Matei 7,
2 ). .\du-ţl aminte că tu ţl-al luat binele t^& întru vi­
aţa ta. Acolo în lume te-al veselit larg şi desfătat; de
^ ttite poftele te-al îndulcit dupre voia inimel talc, şi
în t0te păcatele slobod al locuit. Pentru aceea, tu a-
icea te munceşti şi rCO chinueşti, Iar I^azar după a-
ţ tâta paiimă rea ce a pătimit, aicea se mângâe în lo-
\ curi luminate şi răcordsc. .Nlultă goliciune şi multă
I fome şi sete a răbdat; pentru aceea aicea este îmbră-
■ cat şi îndestulat şi vesel în veci netrecuţi, cu îngerii
locuind. Dar tu după acea viaţă cu saţiii de tot binele
<1 şi după avuţie multă ce al avut în lume, aicea al venit
i, la sărăcie atât de mare, că o picătură de apă n’al pn
-------- α< Φ 9 ^·—
C A z u m LA DOMimci

ce cumpăra, şi dela noi ajutor !n vecT nu vel avea,


căci între voi şi ilitre noi o prăpastie mare s’a întărit,
în cât nici de acolo nu p0 te să vie cine-va tncdcc, nici
de aicea să vie acolo.
\oi'rttA PAim;
Pentru dmp&rţirea e«& Teobddl h celor drepţi de cel pftcâtoţi,
f i pentm eft M ouTine % crede Scriptaril·, Iar na oţUp-
U m uurţl diu pr6p4 A io n e a i ne spue.

Stă de departe ceriul de păment şi întunere-


ll.'Tcul dc lumină, aşa sta& de departe drepţii de
I păcătoşi; şi încă şi mal pre sus, căci drepţii sînt
I în locuri luminate în mâna Iul l)umnc(^e& aşteptând
I fâgăduinţa bunătăţilor celor nespuse, Iar păcătoşii
I în 0 re-care locuri întunccate aşteptând dr<Îptajude-
. cată şi rCsplătirea cu munca iadului. Precum faptele
^ şi voile lor osebite aii fost, aşa şi locaşurilc. Pentru
^ aceea, mare prăpastie este între drepţi $i între pă­
cătoşi, şi mare despărţire este celora ce sînt de-a
I drdpta Iul Dumne(jefi şi celora ce sînt de-a stânga.
< Nimenea n’aii eşit din impSrăţia lui Dumne(;|cQ de
sus să mărgă în Iad jos, nici din Iad să mdrgă Intru
I împărăţia ceriului.
Aicea să se ruşineze cela ce (Jic. că muncile aii sfir-
şit şi că p0 te să lasă cine-va din Iad şi să se ducă în­
tru împărăţia ceriului, pentru-că şi bogatul acesta
cu rugăciune a cerut a<^ta şi n’a dob.1 ndit, ci nu­
mai ce I-a rCspuns Patriarhul Avraam de l-a φβ: 1<Ί-
lule, nu p0te nimenea să Iasă de acolo din munci şi
să vie aicea la împSrăţia ceriului, cl mare şi netre­
cută prăpastie s’a întărit între noi şi între voi.
Dacă a vS(^ut că n’a putut dobândi de sine dc ce
s’a ruţat, apoi de acel vil a început a grăi şi a se
^ « g a şi (jiicea, să trimită pre I^azăr în casapArinţiloj^ i”
------------■ — —
---- iteAitTi-----
k 2S-A οορλ m u u l 8ή5

sCI să mărturis<5scă Ia cinci traţl ce are, să nu vie şi


el într’acel loc de muncă. I m aceea a (Jis Avraam Iul:
Λ0 pre Moisi şi pre alţî prorocî, decî să’î asculte pre
dînşil. El a rCspuns: Nu aşa Părinte Avraame, ci de
ar învia cine-va din morţi şi s’ar duce ia dînşil, s’ar
pocăi. Şi Iar a (jis Iul: Nu grijeşti tu atâta de cel vil
cât grijeşte I)umnc(^cii care I-a făcut. Mii dc mii de
învCţatorl le-a lăsat; Prorocii, Apostolii, Arhiereii-
învCţătoril lumel. Cine va asculta de dînşil, acela nu
va veni într’acel loc de muncă unde te munceşti tu.
Ţie, visuri şi poveşti deşarte ţl-a părut Scripturile
Îi n’al crezut, pentru aceea al căc^ut in ce n’al ştiut.
)e ar şti Dumnecjefi că trebueşte accst lucru, şi din
morţi ar trimite mărturisitori. Dar ştie Domnul I)um·
Λ ne<jlefi că nu este de folos acest lucru, pentru aceea
Μ»
a ascuns dc către noi acestea, căci de multe ori s’ar
închipui dracii în trupuri de 0 men1 morţi şi ar smin­
ti pre mulţi. Şi dintru 0menl s’ar scula amăgitori şi
mincinoşi. Pentru aceea ne-a (Jis să ascultăm dc Pro­
roci şi de Apostoli cum şerifi, că acela adevCrat spun
cu Duhul Sfînt, cui ce va fi după m0rte. Deci, cine
nu va asculta de dînşil, măcar şi din morţi de ar în­
via care-va, încă n’ar crede;-ca şi atunci jidovii, că
a& vC(^ut morţii înviind, de ce folos le-aii fost? V(5-
4 ut-afi pre I^zar înviat de patru <jile mort şi se ri­
dicară să-l ucidă (Ιόη 12,10). Ve^ut-afipre Domnul
( Ihristos înviat din morţi şi învierel Lui n’afi credut.
Şi pre Apostoli, că înviafi morţii ca Petru pre Ta-
vita şi Pavel pre lilutih (Fapt. Apost. 2<), 10) căutafi
să-l ucidă. Aşa este necredinţa; nu crede nimC-
nul: nici Scripturilor, nici chiar celor ce în viază din
morţi. '
Noi, Iubiţilor, cu Scripturile să ne inţelepţim, cădi
------------— -
^?Γ*Κ------- ---- .------------
m- 36β CAUNII LA DOIIIIIICA

acclea spun adevărat; Scriptura este lumină celor


inttmecaţl şi povaţă celor rătăciţi. -- - -
/ S n t unit din cel ce se semeţesc în filosofii şi til-
/cuesc dupre voia lor Scripturile şi <Jic, că bogatul
acesta a fost aşa. Şi acum, care om m0re neispove-
duit şi nepricestuit, merge în Iad. Aşa fiind, apoi,
pentru cel drepţi, la ce ar veni Christos ia judecată?
bar tată ce «Jice Teofilact, prin alegorie: Poporul
jidovesc se arată prin bogatul, căci bogat eru acela
de demult, cu t0 tă ştiinţa şi înţelepciunea imbogă-
ţindu-seşi cu cuvintele lui Dumnezeii cele mal scum­
pe decât aurul şi decât pdtra cea mal scumpă. încă
;i în poriiră şi in visson se îmbrăca, împărăţia avend
şi preoţia. Porfira închipuind împ6 răţia, Iar visso-
nul preoţia, căci loviţii în veşminte de visson se îm-
brăcau la slujbele preoţeşti. Se veselIa&înt0te(Jileic
luminat, căci in t0 te (jiilele aduceatijertfe -dimineţa
şi s0 ra. Iar Laxarinchipueştepoporulceldin păgâni,
ccl sănie dc dumnei^leeştile daruri şi de înţelepciu­
ne, şi ccl ce lângă uşi zăcea, căci nu se cădea păgâ­
nilor să intre in casă, fiind-că spurcăciune sc soco-
tlaO. precum aii strigat şi asupra Iul Pa vel.că pre pă­
gâni a băgat in Hisericâ şi a spurcat sfînt locul acela
(h'apt. Apost. 21,2H). încă şi bubos era, cu păcate
11 împuţit şi-1 lingeaij cânii cel fără ruşine, adecă dracii
fi ' se nrănla& cu bubele sale, că dcsmerdări le sint lor
ale n0stre bube şi ranele păcatelor. Prinmiirtea bo­
gatului Iarăşi poporul jidovcsc se inchipueşte, mu-
j rind In păcatele sale şi în viţpaea piroei ard, pi/-
U muind; Iar cel sărac şi necinstit poporul cel din pă­
gâni-in sînurile lui .Avraam-tatăl păgânilor-odih-
I neşte dup.1 adevCr, pentru-că şi Avraam păgâir fiind
a cre<jiut lui Dumnetjeii, şi dela slujirea idolilor, la
ALU» - ----- --- -------------- ----- :
A 22-a dup A IUSAUI 357

cunoştinţa dumne<j[eiscă s’a mutat. Decî, şi ccî ce


sînt părtaş! mutăreî Iul şi crcdinţd, cu adevCrat şi
în sinurile lui sc odihnesc, s0 rta Iul având şi loca­
şurile bunătăţilor moştenind. Ocăreşte jidovul de o
picătură din stropiturile cele vechi din Lege şi dc
curăţenii, ca să-şl răcor0 scă limba lui şi să p0 tă în­
drăzni şi a grăi ce-va către noi, cum că I^egea ar li
Iucrăt0rc; dar nu dobândeşte, căci Legea lor până la
Ιόη a fost. „Jertfa“, (Jice, „şi prinosul n’al bine vo-
it“ (Psalm. 39, β), şi altele. Şi Daniil (Jlice: rVa peri
de tot ungerea şi se va pecetlui prorocia“ (Daniil 9,
24), adecă a înceta şi a se încuia ale I^gel Vechi, a
prorocit. Iar tu şi după obicelfi acdstă pildă poţi să
o tîlcueşti; că liind tu bogat în rSutăţI, să nu treci
cu vederea pre mintea ta cea flămândă, care zace
jos, ea, făcută ca să sc ridice în sus. Nu o lăsa să
zacă înaintea uşilor, ci o bagă prc dinsa înlăuntru,
ca să nu He afară, nici să zacă, ci se lucreze. Nu te
\ V desfăta
lor.
numai trupeşte, ca să nu te asemeni jidovi-

Pentru aceea sîntem datori să ne plecăm Scrip-


turel şi învăţătorilor Hisericel şi să ascultăm ca să
scăpăm de pilda muncel bogatului, şi cu l^zar să
dobândim ralul, pentru mila şi darul Domnului nos­
tru lisus (^hristos, a (lârula este cinstca, ţinerea şi
t0tă puterea, dimpreună cu Părintele şi cu Duhul
Sfînt, acum şi pururea şi întru veci nesftrşiţi.
Amin.

-----
LA D U U I K I C A
A 23* DUPA r u s a l i i .

miNT tNAum
jum sint vânturile cclc mari dc gonesc şi ri-
Ksipcsc nourii şi umbra lor nu sep0 te prinde
de mâni de om, aşa şi lucrurile a tot binele
lumel, bunătatea şi avuţia. t0 te cu degrab fug şi trec
dela noi: avuţia dela noi şi noi deia ca, Iar m0rtea
este Ia mijloc de desparte una de câtre alta. Dom­
nul ştiind că nici un folos nu ne este dc avuţie aicea
prc lume, ne învaţă să o mutăm fn ccrifi şi acolo să
o ascundem, cum au(Jim lămurit din Sfînta Evan-

!
;helic de astăn^I, pre carea o scrie Luca ICvanghe-
istul
Cnp 1:2 tlib 83— «O

Hs-a Domnul: VindeţI avuţia v0stră şi daţi mi­


lostenie. Faceţi v0uC pungi care nu se vechesc,
*com0 ră carea nu se impuţin^ză, în cerlurl, un-
„de furai nu se apropie, nici molii nu o strică; căci
„unde este com0 ra v6 stră, acolo va fi şi inima v0 s-
„tră. Să fie mi jl0cele v0stre in«insc şi făcliile aprin-
„se. Şi voi asemenea cu 0 menil carii aştdptă pre
„domnul lor, când se va Înt0 rcc dela nuntă, ca, vi-
„ind şi Bătând, îndată să-I deschidă Iul. Fericite .slu-
„gile acelea pre care viind domnul Ie va afla prive-
------------ ί·ΛΪΛΛ^^*-------
CtZlHII U DOUIHtCA λ 23-A DOPil ROSAUl

„ghind. AdevCr φο v0uS, că se va incinge şi-I va


„pune prc dinşii ^ şadă, şi trcccnd va sluji lor. Şi
„dc va veni la a doua strdjă, saâ la a treia strdjă de
„va veni, şi-I va afia aşa, fericite sînt slugile acelea.
„Ac(ista să ştiţi, că de ar şti stăpânul casei în care
„clas va veni furul, ar priveghea şi n’ar lăsa să-î
„sape casa Iul. Deci şi voi fiţi gata, că in clasul în
„care nu gândiţi, F'ilul omenesc va veni.
ÎNTAIA Ι'ΛΗΤΚ
P n iro ·. S i na fita lacomi ţi 84 no hnbogl^iD aicM .ci aft tri-
ntlum tu oarlA α τη^ λ n6titr*.

E
trinsorea cea cu lăcomie, o opreşte Domnul Ohri-
stos, arătând nouS că nu sîntem locuitori intru
__ acostă lume, ci ne este a locui în cerlii. Decl.strîn-
stirea cu lăcomie a avuţiei, slujeşte n0u5 numai în­
tru acistă lume şi în puţină vreme. Pentru aceea
Domnul Christos ne învaţă să ne grijim de cele vecT-
nicc, Iar nu de cele trecSt0re.
intr’alt chip arată Domnul Christos, că avuţia
este amăgitiire, (îind-că se strică şi piere aicea pre
lume de rugină, dc molii, dc furi şi ae tîlharl. Deci
in zadar va nădCjdui cine-va în lucru ca acela ce
piere. Fiind-că în trei lucruri zacc avuţia: in bani. In
veşminte, în petri scumpe, pentru aceea Domnul
de aceste trei lucruri arată şi spune, că banii se stri­
că dc rugină şi cu vremea cheltuindu-se se sfîrşesc;
veşmintele, moliile le mănâncă; petrile cele scumpe
ce nici ruginesc nici moliile le mănâncă, de furi şi
de tilharl pier şi t6te trec. De şi sînt omului de trd-
bă in ac<^tă lume, însă cu lăcomie să nu stringă, ci
numai cât să-I ajungă hrană şi îmbrăcăminte, Iar
de-acil, să dea în mâna săracilor, bisericilor, preoţi­
■it.· lor, ca s&afle în cerlii.
.-ίίΦΛί.-
3βϋ cuAKu LA Doimacx
Avuţia accsteT Ium! are un bine amăgitor; pre ea
niciducum nu e cu putipţă omului să nu o lub^scă.
Dar că este amăgit0re a^niţia, spune Sfinta Scrip­
tură (II Cronica 33, 11): Manasie impâratul Jido­
vesc a fost împSrat mare şi vestit. După aceea ă fost
rob în legătura Vavilonului. Aşijderea Adonivezec
impCrat care prinsese şaptc-cjieci de regi de le tă­
iase degetele mânilor şi ale pici0relor, şi se hrăniaâ
sub masa Iul cu fărîmiturilc ce cădeau din masa Iul;
Iar mal apoi ce făcuse el acelora, aşa şi el a păţit (Ju­
dec. 1,17). Deci, de este atâta de amăgitore avuţia,
bine a grăit Pavel .Apostol şi a (Jis (I Timotel 17):
Nimenea să nu-şl pue nădejdea intru avuţie nestă-
tătore, ci cu mila, cu milostenia şi cu ajutorul la ne­
putincioşi, să agonisim vistierie in cerlfi la I)um-
ne(je&.
cuvintele din Evanghelia de astă-φ, nu le-a grăit
Domnul către cela ce agonisesc din drept şi cu cât
aQ slujesc Iul Dumnecjeii, ci u grăit către cel lacomi
şi a (jis: „Unde vor fi vistieriile vostre, acolo vor (i
şi inimile vâstre*·. Unde este gândul lacomului ? Să
Ia, să stringă, .să ţie, să nu-şl Ia nici luişi, nici să dea
altora; acolo c.ste tută inima Iul, şi t0tă nevoinţa
lui. Pentru aceea Pavel Apostol (}ice, că lăcomia este
închinare idoI(iscă. Precum a fost celora ce s’a& în­
chinat idolilor, tot gândul şi t0tă nădejdea fntr'acel
idoli, aşa şi lacomului tot gândul şi ■t0tă nădejdea
ÎI este în bani şi întru avuţie. ,
Deci, a ^ să ne grijim aicca pre lume, încât să nu
perdem cele cereşti pentru cele pămenteştl. Pentru
aceea şi Domnul Clhristos ne aduce aminte şi ne dă
grijă, să ne nevoim mal mult pentru cele vecinice
decât pentru cele trecCtore. Ou ruga, cu postul şi cu
A 2»-Α m F i BOttUl

milostenia, s3 nc adunăm ncSuS vistierie in cerYii;


căd ştim, că goî am cşit din pântecele maîcel n0s-
tre, gol ne vom şi duce întru acel cîas când m0rtea
pre împCraţT şi pre domni cu cel săraci pune aseme­
nea, şi după m0rte, acolo unde vor li vistieriile n6s-
tre, acolo vor fi şi sufletele n6stre (Matei (>, 21). Pre­
Λ cum sînt Cîla ce aQ pre lume vistierie de bani, t0te
câte vor întru acostă lume pre lesne dobândesc: şi
cetăţi, şi sato, şi slugi; aşa şi tu, creştine, de vel a-
vea vistierie de fapte bune în cerlti, t6te câte frum-
seţl cereşti vel vrea, pre lesne le vel dobândi: şi a
te veseli cu îngerii, şi a privi pre Dumnecjeâ; a lo­
cui în curţile ixrlulul, şi a vieţui întru viaţă fSră de
m0rte, întru sl iva, cinstea şi mărirea împCrăţiel Iul
l)umne4e&.
Λ ιχΉΐΑ t’A im ;
Cnm e t SC oiul· nhat m Rm pururea gnU Ia venirea Ini Chn·
« t o · Domnului nostrti.

B
upă aceea a (jis Domnul: „Să fie mijl0cele v0s*
tre încinse şi făcliile aprinse". Aicea înd0mnă
('.hristos Kilul lui Dumnecţcîi să fim pururea ‘1
gata întru întimpinarea Lui. ( !ând va veni de-al do­
ilea rind, să fim încinşi, adecă trezi şi gata către e-
şirea dintru acέstă lume întunecată şi cu scîrbe, in
ţdra cea făgăduită n^uS de I)umne<jcii şi de proro­
cii I.ul. Făcliilc să fie aprinse în manile n0stre, ade­
că să avem dragoste aprinsă către Dumne(|eii şi că­
tre de apr0pele nostru; să ardă şi să lumine/e fap­
tele n0stre în lume; să nu dormim în somnul păca­
telor, ci să iacem ca şi robii cel înţelepţi, carii, dacă
vine domnul lor dela nuntă şi bate în uşă, îndată il
deschid Iul. l'ericc de robii acela pre carii, când vine
domnul lor, il află făcând aşa.
862 CAJU m S LA DUIIIIIICA

c u ac6sta pildă ne îndemnă pre noi Dumncc^cfi


ca să Hm pururea gata cu fapte bune; să stăm cu
pucăinţă adevCrată; să ne grijim de mântuirea n0s-
tră; nu numai in clasul cel d'intâlÎi al tinereţelor, ci
şi în cel al doilea al bCtrâncţelur să (im gata cu pocă­
inţă. ( !u cât greşeşti, cu atâta te pocăeşte şi cu ttUă
inima ta câeşte-te de păcatele tale; risipeşte păca­
tele tale cu milostenia; spală sufletul tCfi cu lacrimi­
le; ispovedueşte greşalele talc Iul I)unine<^eQ şi du­
hovnicului; întorce-te din riiutăţl şi te părăseşte de
a greşi (I’salm. 1)3.14); ca(^Tcu rugă şi cu lacrimi îna­
intea Iul Dumnezeu; de câte ori al greşi, de atâtea
ori să faci aşa.
I ntru acest chip să aştepţi clasul niorţel şi veni­
rea Domnului tCQ. Nu îndelunga pocăinţa până mâ­
ne sau polmâne, că nu şti până mâne ce ţi se intem-
[ plă; că şi până încântatul cocoşilorp0te să te întim-
pine m0rtca, negata, şi la judeţul Iul Dumnecjeli să
te tragă legat de păcate. Mal bine să îndelungi rSul
până a doua cji, decât binele. Mulţi, când vor să facă
cul-va ri^Q, sa& să osindescă pre cine-va, sa& alt pă­
cat să facă, el fac acum; Iar când este să facă bine,
să dea milostenie, să sluj0scă Iul D um ned^ să se
pocălască. îndelungă până mâne polmâne. M lÎe vine
diavolul ca un fur meşter şi fură dela dînşii aceea
ce s’aîi făgăduit. Şi aşa îl îndelungă de faptele cele
bune de mâne până polmâne, din tinereţe până la
bStrâneţe, dela oCtrâneţe până la m0rte;Q amăgeşte
până îl apucă mortea, negata.
D ar Domnul Christos nu a ^ , ci ca un izbăvitor
şi de viaţă dătător, ne învaţă şi ne sfătueşte pre noi
să fim gata, că nu ştim (Jiua. nici clasul in carele va
veni rilul omenesc şi va judeca în dreptate; păcă-
ί
Τ · Α 24-α ΡΡΡΑ lO U U l 3β8

toşilor şi celora cc nu s’aO pocăit, cu munci şi cu


^depse le va plăti; Iar celor buni şi trezi ce-I vor
deschide, numai cât va intra la dfnşii cu Părintele
Şl cu Duhul Sfînt, va locui cu dinşil, va cina cu dîn-
şil intru odihna veseliei celei de veci, Π va sc6te din
intunerec In lumină, din m0rte în viaţă, la Ierusali­
mul cel de sus, la împCrăţia ceriului; va şterge t6te
lacrimile din ochii lor şi ÎI va împreuna cu îngerii
întru minunată veselie şi întru bucurie vecinică a
vieţui.
p , mare şi minunată a Ta slujbă, D0mne lisuse
Chnst0se! cu carea slujeşti n0ufi robilor ΤδΙ, căci
a Ta este mărirea şi cinstea cu Părintele şi cu Duhul
bfint, acum şi pururea şi întru veci netrecuţl şi ne-
sfîrşiţl. Amin. ’

LA DUICIKICA
Λ 24' ΠυΡΛ RUSALII.

CDVInT tNA0nX
credincioşi nu se va mira de binele
®OTel mare al lui Dumne<Jefi!? Precum se var-
să riuri dintr’un isvor mare şi adapă 0me-
nil. dobitocele şi hlarele curate şi necurate, aşa şi
dcla Christos, isvorul binelui de veci. se vărsa atunci
j şi se varsă şi acum celor credincioşi, riurimari de le <
^ m â n tu ire sufletelor: nu numai jidovilor, ci şi păgâ-
------------------- t>*rctî>sa'-------------------
364 CJUAim Lâ tHJMUOCA_________

nilor celor ce vcnlaâ Ia dinsul, in ce chip a dobân­


dit lair, femcea aceea căreea Π curgea sânge, şi mul­
ţimea CC urma după Sfinţia Sa—cumau(jim mal lă­
murit dintru Sfînta Hvanghelie de astă-φ, pre carea '
o scrie Luca Evanghelistul
G»p 8. slih *1 — 66

Î
n vremea accca, venit-a un um către lisus, căruia
era numele lair, şi accia era domn soborului; şi
că46nd la pic10rele Iul, l’a rugat pre el ca să intre ;
„m casa luî; că avea numai o tată ca de doI-spre-<ie-
„ce ani şi accca murea. Şi când mergea, împresura
ppre ei mulţimea. Şi o muere fiind întru curgerea
„sângelui de dol-spre-^ece ani, carea cheltuise la
„doftori t6tă avuţia sa şi nici dela unul n’a putut să
„se vindece, apropiindu-se din dos, s’a atins de p0la ■
i „hainei Iul, şi îndată-şl a stătut curgerea sângelui el. S
^ „Şi a 4îs lisus: Cine este cela ce s’a atins de mine? ?
Ί „Şi le^dându-se toţi, <jiis-a Petru şi cel carii eraîi cu "
j „el: InvCţătorule, mulţimea te înbulzeşte şi te îm-
„pres0ră. şi <#icl: Cine este ccla ce s’a atins de mine? '
„Iar lisus a φβ: S’a atins de mine 0re-cine, că eu am
„simţit puterea care a cşit din mine. Iar muerea vC-
„(jând că nu s'a ascuns, a venit tremurând, şi că-
„4end înaintea Iul, I-a spus înaintea a tot poporul
„pentru care pricină s’a atins de el, şi cum s a tămă- |
„duit îndată. Şi el I-a <Jis el: Cuteză, fiică, credinţa (
„ta te-a mântuit; mergi în pace. Încă grăind el, vc- i
„nit-a 0re-cine dela mal marele Sinagogel grăind Iul,
„că a murit fata ta; nu supăra pre (nveţătorul. Iar
„lisus au(}ind a răspuns lui, grăind: Nu te teme, cre-
' „de numai, şi se va tămădui. Iar intrând în casă n’a
„lăsat pre nici unul să intre, ci numai pre Petru şi ·
„pre lacov şi pre Ιόη, şi pre Tatăl fccl0rcl şi pre ^
-----
^ PggA-ggiUl. V
„muina cî. Şi plingcafi toţi şi se tângulafi de dînsa.
^Şi el a (Jis: Nu piîngeţl, câ n’a murit, ci drtrme. Şi-şî
„batcati jocde cl, ştiind cAa murit. Atunci cl gonind
,pre toţi afară şi apucându-o de mână a strigat gră­
bind: FccI0ră, sc0lă. Şis’a întors duhul el şi a in-
nViat îndată; şi a poruncit să-I dea el să mănânce.
„Şi s’aQ spălmântat părinţii el. Iar el a poruncit lor
^să nu spue nimSnuIa ce se făcuse.
INTAU PARTE:
S drbek f i neroile ee ne nleac pre DOl, ne întorc c4tr* Dnnme^eA.
Pentru credinţii lerneet acelee» ee-J curg*» iftage.
5 ^ n tinereţele ndstre gândul lieşte-cărula din
^!Lo1 trage către păcat şi tîrea n6stră este a-
_c^lunecăt0rc spre rSutăţl, urmând grcşalel
j/ strămoşilor noştri celor d’intâTâ zidiţi. Pentru a-
, g ceea Domnul Dumnecjt â slob0de spre noi scirbe şi
r nevoi multe, ca pentru unele ca acelea să ne adu-
’ cem aminte şi să năzuim către Dumnetjefi. De n’ar
ii pusă dela Dumneijcii ac<Sstă zăbală în gura nea­
mului omencsc, ca un cal ager ar alerga către pă­
cate şi nici odini0ră nu şl-ar aduce aminte de Dum­
nezeii. Mulţi, petrecând în bine şi in dulceţile lumel,
slobozi, uită pre Dumnec^eti; Iar dacă \ΐη pre dînşii
năpăşti şi greutăţi, atunci se întorc către Dumne-
deti;—precum pre mal marele soborului, m0rtea' . ^
ficel sale îl tntiSrse către C',hristos; pre fcmcea
J^^rgetf%ftng($ub0la el o înt0rse. Aşa şi mulţi alţii, u- |
nil pentru rane şi pentru b61e, alţii pentru alte nevoî
ce aveafi dela diavolul, venlati din laturi de departe»
căci Domnul ('hristos multe minuni făcea numai cu
cuvintul: dracii din 0menl gonea şi t6te b0lele tă-
^ măduea.
A ^ te a au(^ind lair mal marele soborului, şi el
-----------------
366 Ο Λ λ κα LA D O M iinct

a venit la Christos,a că^ut Ia picldrele Lui şi se ruga


cu lacrimi ca să nuirgă In casa Iul şi să tămădulască
o fată a lui ce murea. Domnul (Ihristos nu S’a apă­
rat de rugăciunea Iul, ci I-a făgăduit că va merge, şi
îndată a plecat după dînsul. O prea slăvită minune!
Dumne<^efi plecă aupă om, că pentru om S’a pogo-
rit pre pămînt, şi ca un om a călătorit in casa Iul
lair. Şi mare mulţime mergend după Dînsul, năvă­
lea de-L împresura: unii pentru ca să-L vadă, alţii
pentru ca să se atingă de Dînsul să sc tămădulască.
/ ;·άφη(ψί ^ o femee fiind bolnavă preste semă,
^'oMCÎTcurgersângc de doI-spre-<jecc ani, şi la mulţi
doftori se cheltuise şi nimic nu folosise, ci încă mal
în rea căijuse, atuncea, φο, şi ea veni la Domnul Chri-
stos cu mulţimea şi n’a îndră/nit să stşa în a in ^ ie-
ţel Lui şi să spue b0la sa, dc ruşine, ci a ^ e il^ 'c r -
gea şi gândia întru sine de (jicca: De este acesta om
drept şi făcStor de minuni, şi dă sănătate bărbaţi­
lor, femeilor, fetelor, vameşilor şi păcătoşilor, şi eii
încă m£ volfi atinge de p0lele veşmintelor Lui şi m£
volfl vindeca de b0la mea. măcar că şi sint femee ne­
curată. Şi aşa viind dinapoi s’a atins de veşmintele
Lui, şi îndată s’a vindecat şi a stătut curgerea sân­
gelui el. Pentru aceea Domnul ( Ihristos a (fis; Cine
se atinse de Mine? Şi începură atunci toţi a se lepă­
da. Iar Petru a (#is: D0mne, mulţimea se îm bulzite
şi Te impres0ră, şi Sfinţia Ta (^icl: Cjne se atinse de
Mine? Sfinţia Sa ijise: S’a atins 6re-cine de Mine,
că K& simţiia puterea ce eşi din mine. Atuncea dacă
a v&jut muerea că ştie t0te, şi temându-se să nu sc
mânie bunul doftor şi să se intorcă b0la Iarăşi spre
dînsa, s’a speriat şi tremurând de frică a vCc^ut că
nu se va ascunde nici sc va putea tăgădui, şi că<^£nd
— ^— -— -— ----- ^------
λ 24-a DOPi · α ·λ υ Ι 8β7

înaintea Sfinţiei Sale a spus de t0te: cum s’a atins de


p0lele veşmintulu! Lui şi cum s’a tămăduit îndată de
acea Wlă cumplită. Pentru aceea Domnul o a îm­
blânzit prp dînsa şi frica dela inima cl a gonit şi l-a
(Jis: Cdre2 S'fata'iul Avraam şi nu te teme. C’un0şte-
MC ca Eii sînt l·'acδtorul tfifi şi pentru tine în chip de
om pre păment ara venit, ca să te vindeci trupeşte şi
sufleteşte, şi în loc de m0rte, viaţă să dobândeşti.
Pentru aceea, du-te sănăt0să.
Cu acdstă credinţă se cade şi n0uC să ne atingem
de trupul lui Christos, să ne cuminicăm din cinstit
trupul şi sângele Domnului nostru lisus Christos.
Atuncea cu ispo.vedania şi cu pocăinţa îndată va sta
curgerea gândurilor celor spurcate, ne vom izbăvi
de b0la muncilor de veci şi aşa Domnul ('.hristos γ
va mângâia înaintea cetelor îngereşti şi va ^ice:
tdză şi vino binecuvintată fiica Părintelui Meii; cu
pace intră întru împărăţia ceriului; credinţa ta te
izbăvi cu izbăvire veclnică.
A DOt'A »>ARTF.
Pentra hivitres l«t«I Ini lair şi pentru patera· Dumiiedcir«|
lai ChriJtoe.

acă a tămăduit Domnul pre femeea ce-1 (inrgea'


sânge, şi OTăind Sfinţia ^ de aceea, 0că veni
0re-cine din casa Iul lairşi 1-a dis Iul: \a osteni
re Învăţătorul, că a murit fata ta. lisus auiji şi a (^is
ul: Nu te teme, ci crede numai, câ astă-<j1 vel vedetf
slava Iul Dumnc^eb în casa ta; puterea Dumne(jeirel
Mele o vel cun0şte şi vel crede că Eti biruesc viaţa şi
m0rtea. RQ poruncesc morţel şi MC ascultă. Iadul
secutremură de puterea Mea şi sufletele, de nevoe,
leitob0de|Căcl Εΰ sint viaţa şi învierea (Ιόη 11,25).
După aceea intră Domnul în casa lui lair, a

Q
i
■^ 368_____________ c m m» LA DOMimc* ^ J-

a vCţjut plîngfind şi le-a (Jis: Nu plîngeţî, că n’a mu­


rit fecI0ra, ci d0mie. Iar cela ce erafi acolo rideati
^-şî băteafi joc, că ştiafl că a murit. Atunci Sfinţia
Sa a scos pre toţi afară, numai ce a lăsat tatăl şi
pre muma fetei şi trei l'cenicl al SCI:pre Petru, pre
iacov şi pre Ιόη. A luat de mână pre fecl0ră şi o a
strigat (Jiccndu-I: FecT0ră, sc0lă, <iic ţie Εΰ Stăpâni-
torul vieţel şi al morţel. Şi îndată s’a întors duhul
el şi a înviat. A învăţat apoi să-I dea el să mănânce,
pentru ca să nu (jiicăjidovii că a înviat o arătare, Iar
nu ce este adevărat, căci arătarea nu mănâncă. Nu
l-a dat Sfinţia Sa singur să mănânce, ci a φβ părin­
ţilor el să-l dea, căci aşa a făcut câtţd a înviat şi pre
I>azar. A (Jis altora să-l desfaşe (Ion 11, 44) ca să
spue el singuri minunea şi învierea.
Gk)nit-a Domnul di||,C4S^,)u1 lair pre toţi cela ce
glfisulafi cu alăute şi'iu flucre, căci nu eraii vrednici
să vadă lucru ca acela. Numul de a lăsat în casă să
vadă acea minune Fetru, Iacov şi Ιόη ca nişte ver-
hovnicl şi tainici Dumne^eircl Lui -şi tatăl şi muma
fetei, să vadă el cu ochii lor, să nu ^ică că a înviat
alta in locul fetei lor.
Poruncit-a lor Domnul ca nu cum-va să spue cui­
va minunea ce a făcut, mal înainte de munci şi de
r&tignirc, pentru ca să nu se arate minunea Lui za-
vistnicilor jidovi şi pentru zavistie să cadă in mal
marc păcat. Aşa se cade să facem şi noi: când avem
pizmuşi şi zavistnici, să nu arătăm lor faptele n0s-
tre ccle bune, pentru ca să nu-I băgăm pre dînşil în
mal multă zavistie şi în mal mare păcat.
Inviat-a Domnul fata Iul lair; nu alt suflet, ci su­
fletul carelc a fost mal înainte in trup, pre acela l’a
întors Iarăşi in trup, şi ca dintr’un somn a r id ic ^
* 24-a D o ri BCSAuI

mortul din m0rte, şi scîrba părinţilor o înt0rse în­


tru bucurie.
^ ol, vCc^ând prea slăvită minune, că cu venirea ,
' luî ('hristos, m0rtca nu se ţine în s<imă de m0rte. ci
se ţine în s0mă de somn, căci s’a risipit puterea el
cea marc de puterea luî Christos, să ne nevoim să
luăm pre Ohristos în casa sufletelor n0stre, ca şi su-
, fletele n6stre ce sint m6rte în păcate să le în vieze, ,
că fieşte-ce păcat este ucigaş sufletului. Pentru ace­
ea feriţi-νδ de păcate ca de un şerpe veninat (lisus
Sirah 21,2), ca nu cum-va să te muşte cu veninul pă­
catelor şi să tc om0re cu munca de veci. De acdstă
m^:l£ să ne temem mal vîrtos decât de mdrtea cea
trup6scă; că m0rtea trupiscă este trec6t0re,Iar m6r-
tea a d6ua este munca de vecî. Pentru aceea grăeşte ύ
Domnul Christos în Sfînta Evanghelie (Jicfind (la ţ
^ Matei 10, 28): N r te teme de acţla ce ucide trupul, f '
1 câ sufletul nu-1 ^ t e omorî, ci te teme de m0rtea ,
care perde şi trupul şi sufletiţl în matca focului ne- '
stins. Acdsta este munca Iadului în care merge omul
dacă nu se pocăcşte, ci m0re în păcat. Atunci se ch0-
mă că m0re omul în veci, fiind-că numai vieţueşte în ^
viaţă şi în lumină, ci in muncă şi in întunercc, ipiad
de desuptul p.lmentulul. Pre acesta o numeşte J0n
' Theologul (Apocalipsă 20, 6) a d6ua m0rte, care
o spune Christos că ucide şi trupul şi sufletul. Iar
m6rtea din care te va deştepta Christos ca dintr’un
somn, ca şi pre fata lui lair, aceea nu este m0rte, ci
este somn şi mutare dintru acdstă lume către a d0-
ua viaţă; că toţi sfinţii cu acdstă m6rte s’aii dus din­
tru ac<5stă lume şi acum sînt vil în mâna lui Dum-
ΐ ne<JcO;—cu care m0rte, în ispovedanie şi în pocăm-
pocăin- ·
, şi pre noi, D0mne, ^ ne învredniceşti să1tf r e c e a ^
aum t L* Βοακλ
în cita sfinţilor, in lăc^ul viilor, întru bucuria drep-
ilor, in lumina îngerilor, acolo unde împSrăţeştI cu
’ărintele şi cu Duhul Sfînt, acum şi pururea şi intru
veci nctrecuţl. Amin.

I E
LA D U U IH IC A
A 2Γν· DIÎI’A RUSALII.

CTIVlNT iNAINTE

n pilda din Stînta Evanghelic de astă-φ. Dom­


nul Ohristos arată întfll&, că acel invSţâtorde
■^ . lege şi cu alţî mai mart cu toţi, eraft Wrte r6î
şi f^ră de milă câtre 6men1. EI se arătati a fî buni-şi
drepţi înaintea 0menilor şi pentru aceea le-a φβ:
Aşa să faceţi cum a făcut şi samarinânul, adecă, nici
unul din voi n’a fîcut milă cu de apr0pele s£fi, cum
a fîcut acest samarindn. Pentru aceea, ÎI trimite pre
dlnşil la nişte fapte bune ca acelea.
A] doilea, arată învăţătura ce învaţă să lu^scă
fieşte-cinc pre Dumnc(jcQ şi pre de apr0pele sSQ.
Acostă învăţătură are în sine t0te scripturile I^ e l,
şi cine o face, Π dă viaţa de veci.
A l treilea arată, că de apr0pele nu se chimă o-
mul ce este numai dintr’o seminţie de 0menl, ci du-
t pă fire toţi sintem de apr0pc unul altuia şi trebueşte
fieşte<arele să avem m ilă,. precum mal deslu
iiS )-* -— ^ -----------------
^amt- -,-τβ Α ίτ..

A S6-A D O ri im A U l 871

şit vom au4» din Sfînta Evanghelie de astă-<jl pre


carea o scrie Luca Evanghelistul
c«p. III ttili 2fi—:»7.

«j^n vremea aceea, venit-a un legiuitor la iisus, is-


v^pitind pre el şi φccnd: Dascăle, ce voift face să
•«•moştenesc viaţa de veci? Iar el a ^is lui: In I^ege
este scris? Cum citeşti?Şi el r£spun<jcnd a (Jis:
pre Domnul Dumnezeul tCii din tută ini-
.ma tot sufletul tC&, şi din t0tă virtutea ta,
nşi cu toTtitgetul tSfi; ^pre vecinul tCb ca însuţi
„pre tine. Iar el I-a 4is: Drept al rSspuns; ft acestea
„şi vel trăi. Dar el vrcnd insuşl să se îndrepteze a
„φ8 către Iisus; Şi cine este vecinul meii? Şi Iisus
.respunij^nd a^is: Un om 0re-carele s’a pogorit din
„Ierusalim în lerihon, şi a căcjutîntîlharl, carii des-
„brăcându-l pre el şi rănindu-l s’a& dus, lăsându-1 a-
„bla viii. Şi s’a întimplat de a trecut un preot 0re-
nCarele pre acea cale, şi v64Sndu-I pre dînsul l’a tre-
„cut. Aşijderea şi un levit fiind la acel loc, viind şi
„vC<#6ndu-l pre el, l’a trecut. Dar un samarindn mer-
„gCnd a venit la el, şi v&jcndu-I pre el i s’a făcut
„miU, şi apropiindu-se a legat ranele lui turnănd
,unt de lemn şi vin, şi puindu-1 pre dobitocul lui l’a
.,du8 la o casă de 0speţl şi a purtat grijă de el. Iar
„d d0ua φ plecând, scoţend doi arginţi I-a dat gaz-
„del şi I-a φβ: p6rtă-I grija, si orl-ce vel mal chel-
„tui, întorc6ndu-m6, eii volii da ţie. Care dintr’acel
„trei ţi se pare a fi mal de apr0]^ celula ce căzuse
„tn tîlharl.- Şi el a φβ: Cel carele a făcut milă cu dîn-
„sul. .'\tuncl Iisus a φ8: Du-te de fă şi tu aşijderea.

β

372

ÎKTAIA PARTE:
Pontni tntrebKTM legtmtonilal ţ i pentru rtqraiunl lai Chri·
sto« cum ni sa cada · iubi pre O a m iie i^ ţi pre de apr6-
pele noetrn.

w«AarisciI, cărturarii şi toţi învCţătoril legel jido-


veştî.au^lafi căChristos învaţă despre viaţa dc
-Ao vec! şi despre Învierea morţilor; pentru aceea
şi ieginitorui, intălă a întrebat pentru acesta; va
face ca să albă viaţa de vecî? In l^gea Iul Moisi pro-
roc, nicăirf nu este scris despre viaţa de vecî, şi pen­
tru acel lucru inv6ţătura luî C'bristos arăta a fi mi­
nunată şi neauzită. Dc acdsta se mira şi legiuitorul
şi gândia: de învaţă Christos inv£ţătură n0uă ca a-
ceea despre viaţa de veci carea pÂaă aci nu s’a a-
uţjit, p0te iî că dă şi lege alta n0uă împrotiva LegeT
I luî Moisi, şi legea aceea care va fi împrotiva Legeî
Iul Moisi, nu este dela I)umne<jefi; pentru aceea a
(}is: InvCţătorule, ce volfl face ca să dobândesc vi­
aţa de veci? Cu acostă întrebare dulce vrea în ce-va
să-L vfineze, să-L p0tă surpa că învaţă împrotiva Le­
Ιΐί ge! Vechi, să-L vinulască, să ridice spre Uînsul pîră
şi vrajbă. Dar C^hristos, ca Cela ce ştie t0te, vgcjfind
vicleşugul şi meşteşugul legTuitorliluI aceluia, că nu
întrtibă cu adevCrat despre viaţa de veci, ci minţea,
la I^gea lui Moisi l’a trimis pre dînsul, ca vicl^u-
gul Iul să se arate, zavistia să-1 potol«iscă şi mândria
să-I plece. T-aadus Iul amiiUc, pentru care lucru aicT
pre lume este făgăduită in Legea cea Veche viaţa de
veci şi care învCţătură este mal mare. legiuitorul
ca un orb îndreptat pre o cale, a rCspuns drept, φ-
ccnd: Să Iubeşti pre 1)omnul Dumnezeul tCfl cu t0tă
inima ta, din tot sufletul tCfi. din tdtă \1rtutea ta şi din
i gândul tea, şi pre apropele tCfi ca însuţi pre tine.
------
A S5-A ΙΙΟ Ρ Λ R O lA U l S7S

Ca şi cum ar φοβ, intâlâ: cu t0tâ inima, nu cu ini­


mă îndoită, nici cu inimă întinată şi nccuraţă, ci cu
inimă deplin curată şi neindoită: de Acela s in ^ r să
te temi, intru Dînsul să nădCjdueştI şi t0tă ascultarea
inimel tale, Lui să o pled.
A l doilea, din tot sufletul, căci spun că locaşul
sufletului este intru inimă. Ac0stă parte este întâia
în om. lia învie mal înainte şi m0re mal apoi. Pen­
tru aceea Dumnecjieti va să albă prc om cu totul: şi
cu inima carea este casă sufletului, şi cu sufletul ca­
rele este domn şi locuitor întru inimă, pentru ca să
nu fie în om nimic despărţit dc dragostea Luî. Şi
t0te puterile sufletului ώ le întorci spre cinstea lui
Uumne^ed, cum este mintea, voea, aducerea amin­
te, cu tote să slujim lui Dumnec^eQ, deplin să-L şi |
lăudăm. Λ
I Al treilea.cu t6tă virtutea ta.Nu va Domnul Dum- *
nc(^c& să lase nimica slobod dela dragostea Sa: nici 5
din partea sufletului, nici din partea trupului, ci cu I
totul va pre om să-l albă. Şi n’a cjis: cu tot trupul, '
ci cu t0tă tăria ta, căci trupul tot întru tăriile ce are |
zace. Nu numai trupul şi sufletul l ^ ă Oumnetjeii
către dragostea şi slujba Sa, ci şi tăria, puterea, vir­
tutea va să o albă LuîşI, ca să fie omul cu t6te ascul­
tător şi slugă Iul Dumnetjefi, ca Celula dela ('^rele
are totă firea şi ajutorul.
A l patrulea, cu tot gândul tSfi. Gândul omului are
scaunul sC& in cap, că acolo şade mintea şi înţelege­
rea, din carea purcede înţelepciunea, ştiinţa, ΐηνδ- i
ţătura, priceperea, t0tă slobcK^irea şi oprirea gân- ,
durilor, cundşterea tuturor lucrurilor câte se aud, j
câte se gândesc şi câte se grăesc cu limba, alege bi- ,
nelc din r6fi şi rttul din bine, vrerea, pofta, dragos-
Sfefe-------------- ------------- - a ii
m CAXARIS LA DCMtinCA

tea, mânia, radejdea, frica. Acestea şi alte isprăvî


de tr0ba, mintea le săvirşeşte. carea are scaunul sCfi
în capul omului. Deci v c î^ I, o omule creştine, când
vel Iubi pre Dumne^efi cu t0te câte are sufletul o-
niulul delu Domnul I)umnc(jeQ, apoi cu t0te te pleci
şi te logodeşti lui Dumnec^cQ.
Aşijderea şi pre cel de apr0pe al noştril să-I Iu­
bim ca înşine pre noi. Pre scurt sâ (jiicem: ce nu-ţl
place ţie, altuia să nu faci. De apr0pele nostru este
tot omul, căruia îî trebueşte milă şi ajutor dela noi.
( jire face milă cu dinsul, acela îl este mal de apr0-
pe, cum şi Domnul ( :hristos a arătat acelui legiu­
itor mândru şi a (Jis: Adevfirat drept grăişi, însă de
vel să fi vio în viaţa de veci, fă milă cu de apr0pele
tC&. legiuitorul cu mândrie a rSspuns şi a (jlis: Dar
cine este de apr6pc mic? Christos a arătat lui cu

Î
)ildă, că tot omul căruia trcbu(^te ajutor şi milă de-
a dînsul. este lui de apr0pe, şi a (^is: Un om 0re-
carele se pogora din ierusalim în Ierihon şi că(Ju în
tîlharl, carii dcsbrăcându-l pre el şi rănindu-l s’afi
dus, lăsându-l abia vi&.
Λ parte

Pentra ciderea lai Adun f i pentru Donmal Chriatog cam I '·


Hdicat din râdere, Ta pne pre dobitocul ţ i l'a dus U r ifI
de nnde a dUfut

mul acela ce s’a pogorit din Ierusalim în leri-


^j^hon şi a căcjut în tîlnarl dc l’afi desbrăcat, l’aO
. rănit şi l’afi lăsat abia vifi, este Adam cu tot
neamul Iul. Pentru grcşala ce a săvîrşit în ralO (Fa­
cere 3, 7) el a căcjut din Ierusalimul cel de sus şi din
viaţa ralului cea frum0să şi ftră valori, în laturea
lerihonulul celui dejos, în viaţa acestei lumi pă-
căt0se. Precum Ierihonul este cetate zidită jos pre
k 86-a ο ο ρ Λ r o u u I 876

valca Iordanului, îar Ierusalimul este zidit sus prc


munţi, aşa şi ralul este zidit de I)umne<jcQ sus la r6-
sărit pre munţi înalţi şi frumoşi, unde sînt vânturi
vesele, nici f0rte calde, nici f0rtc reci şi vă/dub lu­
minat; căci ralul stă mal sus de pămcnt, ca o curte
împ^rătdscă mal sus decât alte case, Iar păm6ntul a-
cesta stă jos făcut numai pentru hlare şi pentru do-
bit0cc, unde a fost izgonit Adam, pre care pământ şi
noi acum locuim. Pentru aceea (jice pilda, că se po-
gora, căci pre încet tot-de-una se pogora Adam cu
neamul sCfi din bine în rCQ şi din bunătăţi intru ră­
utăţi şi în păcate.
^ aşa pogorînd, a câ^ut in tîlharl. Câ<jut-a şi in
mâna şi în puterea diavolilor, în carea nici odini0ră
omul n’ar ii că4ut de n'ar fi călcat însuşi de bună
voia sa (jisa lui I)umne(jeil. Dacă a câ^ut,jăfuitu-l'aii
pre dînsul şi l’aO desbrăcat de veşmintele cele nepu­
trede şi fără de m0rte; dreptatea, nevinovăţia şi da­
rul Iul Uumneijeu dela dînsul aii jefuit, şi îndată a în­
ceput a se ruşina şi a se ascunde, ferindu-şl goliciu­
nea şi ruşinea sa. Pentru acest lucru a fost scos şi
izgonit din ralfi; apoi cu rane de păcate în multe chi­
puri rănitu-raii pre dînsul tîlharil diavoli. Pentru
păcate, ca pentru rane şi pentru ucideri, veni pre
dînsul m0rte. După aceea amărîtul om zăcea prc
cale jăfuit, desbrăcat, jumătate mort şi jumătate
vi&, trupul mort, sufletul vili.
Intimplatu-s’a un preot 0re-carc a trece pre acea
cale, şi dacă l'a vS^ut, el a trecut. Preotul acela este
Legea \'eche, carea ducea 0menil tot pre aceea^
cale către m0i1e. Pentru aceea nimic n’a folosit, nici
a putut să ajute rănitului.
După aceea a venit şi un diacon la acel om rănit
—- ---
CAXAHIt LA DUMimCA
____
şi dc durere cuprins; dar şi acela dacă a venit şi I’a
vC<;|ut nu I-a dat nici el nici un ajutor. Diaconul a-
cela sint Prorocii, carii cu învăţătura şi cu mărturia
cuvîntulul lui Dumnec^ea, vreafl să îndreptezc pre
om; însă om la om n’a putut folosi, nici a putut iz­
băvi. Nici 1^‘gca, nici Prorocii n’afi putut vindeca
ranelc neamu ul omenesc.
Mal apoi de aceştia de toţi a venit către acel ră­
nit ce zăcea bolnav şi de abia vili, Samarindnul cel
milostiv, Domnul nostru lisus C'.hristos, Cuvîntul
luT Dumne<jlefi, cu trup îmbrăcat, icrele a fost om
pentru noi (Ιόη 1,14) şi a vgc^ut că s’afi împuţit şi aQ
putredit ranele Iul, 1 s’a făcut milă de dînsul şi nu
S’a scîrbit de impuţiclunea ranelor Iul, ci S’a apro­
piat şi a legat ranele lui. le-a spălat cu vin şi le-a uns
cu unt. Untul închipueşte mila şi Iubirea lui Dum­
nezeii dc 0menl, făgăduirea bucuriei celei de veci
şi petrecerea cu îngerii. Vinul însemn0ză mânia şi
urgid lui Dumnc(jlefi, certarea muncilor de veci. Cu
aceste d0uC lucruri se scot 0menil spre pocăinţă şi
ranele cele de păcate se vindecă. Pentru aceea a ve­
nit către noi I m I u I Iul Dumne(jcQ, cu fire I)umne(je-
dscă şi omen0scă, şi cu aceste două firi, ca şi cum ar
vŞrsa vin şi unt pre ranele păcatelor n0stre, aşa le-a
vindecat. Acela balele n0strea luat si cu ranele Lui
noi ne-am vindecat, şi cu prea cinstit trupul şi .sîn-
gele Lui, viaţa dc veci am dobândit. Şi aşa trupul
nostru cel rănit de păcate I'a ridicat pre dobitocul
S€fi, adecă pre umCrul SCfi, ca un păstor bun pre ό-
ea cea rătăcită (Matei 18,12, 13), la Părintele SCfi o
a dus şi cu cetele ceriului o a împreunat. Luat-a pre
. noi carii am zăcut jos răniţi şi ne-a dus la casa de
^ sănătate, la Biserica Sa, căci Biserica Iul CIhristos
ρ ν » ι ν ^>«· -------------- ------

A 26 - a d upA ROSAUl 377

ca o casă de sănătate primeşte pre toţi: şi jidov şi


elin, şi turc şi tătar, şi drepţii şi păcătoşii, ţilharil şi
vameşii şi curvaril. Din t0te părţile lumcT şi din t0te
limbile primeşte Sfînta Biserică prc cine se înt0rce
către Dumnezeii, crede Iul (ihristos FiluluT lui I)um-
nc(je& şi face poruncile Lui.
îngrijitorii într’aoistă casă de sănătate aQ fost Λ-
postolil. După dinşil urmaşii lor: arhiereii, episco­
pii, preoţii şi înveţătoril lumel, cela ce mărturisesc
cuvîntul Iul Dumne<ieO. Acestora le-a dat Domnul
(Ihristos, acestă casă de sănătate, adecă Biserica Sa,
şi ducendu-se după învierea Sa în cerlQ, le-a dat lor
doi arginţi, udcca diiue legi: Legea Vechc şi Legea
N0uă. Amând0uC aceste legi afi semnul şi pecetea
împSratulul ceresc. Pentru aceea a (Jis Domnul Chri-
9 stos: De vel adauge şi dela tine, eQ când mC volţi în-
^ t0rce îţi V0 1 &plăti. Deci, cu adevCrat după ducerea
Iul ('.hristos aii adaus Apostolii multă trudă şi mare
nevoinţă pentru mântuirea n0stră. Aşijderea după
dînşil şi învCţătoril lumel, multă trudă a& adaus: u-
nil cu scris0rea, alţii cu învCţătura spuind şi tilcu-
ind I ^ e a Veche şi I.egea N0uă, alţii şi capeteleşl-aâ
pus pentru adevCr. Pentru aceea şi după truda lor
vor lua plată, atuncea când Se va întorce Domnul de
va veni la a d0ua venire a Sa să facă judecată lu­
mel. Atunci vor (Jice şi aceştia: Iată D6mne doi ta-
lanţl ne-al dat, noi şi alţi doi am adaus. Atunci va
φοβ Domnul: Iubiţii mei robi şi bunii mei propo-
veduitorl, intraţi întru bucuria Domnului vostru
după truda v0stră (.Matei 25, 21) şi luaţi cununi de
cinste ce am gătit v0u6 întru împărăţia mea, u pre
carca noi toţi să o dobândim, pentru darul Domnu-
,, lui nostru lisus C^hristos, a Căruia este slava şi cins-

--------------- ----------------
M M H u D um m c*

tea dela toţi, stăpânirea preste toţT,d’impreună cu


Părintele şi cu Duhul Sfint, acum şi pururea şi în­
tru veci dc veci netrecuţT şi DesfirşiţI. Amin.

LA DUUIKICA
A 26·. DUPA RUSALII.

cinlNT rNALvre

^u este nici o hlară prin munţi şi prin pustii


mal cumplită dccât ncsaţiul şi scumpctca
iîn casa celor bogaţi, fiind-că ac0sta este
malcă’lăcomici şi nemilostivirel. T6te hlarele se sa­
tură şi se odihnesc, dar omul lacom nici odini0ră
nu se satură. Când îl şi prisoseşte, atunci mal mult
îl lipseşte. Inima Iul de nesaţiQ nici odini0ră nu se
odinneşte. ci tot mal spre multă avuţie se aprinde,
ca şi bogatul despre carele au^im spuind astă-4l
Sfinta Evanghelie, precarea o scrie Luca Evanghe­
listul
Cip 12 elih Ift— î l .

f
is-a Domnul pilda acesta: Unul om bogat f0r-
te ÎI rodise ţ6rina, şi cugeta întru sine 4ic£nd:
ce volţi face, că n’am unde aduna rodurile me-
„le? Şi a (^is; .‘W sta νοΙβ face:sparge-volG jitniţile
,,mclc şi mal mari le volfl iddi, şi volfi stringe acolo
„tAtc rndurile melc şi bunătăţile mele; şi volfi 4ice
sufletului mefi: suflete, al multe bunătăţi strinse
r- * Ϊβ-Α oopi UDULUI

„pentru mulţlanl; odihneşte, mănâncă, bea, vese- ti


879

„Icşte-te. Dar I)umne(je& l-a (jislui: Nebune,într’a-


„cdsiă n0ptc vor să c<Sră sufletul tCii dela tine; şi
;cele ce at K^tit, cui vor fi? Aşa este cela ce strînge
„luişi com0ră, şi în Dumncijiefi nu se imbo^âţeşte.
nAcestca dic6nd, a strigat: («la ce arc urechi de a-
nU(jit, să audă.
^TAlA ΡΑΠΤΕ:
Pentrn bogaţii cel litco m l oe Işl Upeec inima de ava^e.

''^jfste <#is piin prorocul (Psalm. 61,11): „Bogăţia


de ar curgc ca un izvor, încă să nu-ţl lipeşti i-
,nima de Acest cuvfnt n’a băgat in s0mS bo­
gatul din l'.vanghciie, nici a vrut să asculte, pentru
aceea inima sa o a lipit de avuţie putredă şi trecfi-
t0re, cum audim astă-c^l în Sfinta Lvanghelie. Des-
lipitu-ş'a inima de binele cel vecInic şi o a lipit de
binele cel trccitor. In loc de viaţă, alese in0rte. In
loc dc binele cel stătător, alerga după umbră.
Dacă s'a îmbogăţit, dacă s’a Înmulţit avuţia lui
din venitul casei sale şi îl dete Dumneţ^eâ spor in
t6te; dacă a ve«iut eă-1 prisosesc de t0te, ce a tăcut
bogatul acela? N’a φβ; să daii celor neavuţl, celor
neputincioşi, să ajut pre cel slabi, să hrănesc pre
cel flămân(jl, să adăp pre cel însetaţi, să tmbrac pre
cel gol, ca să aflu şi efi în mâna Iul DumnC(jeti pla­
tă netrecută in cerlii, ci a 4is: risipi-voltt jitniţile şi
vistieriile mele, şi mal mari le volţi zidi. λ'^οΐύ aduna
acolo t0tă avuţia mea, să trăesc in mulţi ani. Dacă
a vS(jnt atâta avuţie, a uitat de m0rte şi il părea că
nu va muri. Se gri ja mulţi ani să trăiască şi a 4>s cu
laudă sufletului s£tk: suflete, al mult bine strâns pen-
^ tru mulţi ani; mănâncă, bea, veseicşte-te. Dar Dum-
------------ ί.ύ'Π ίϊχ .------------- iSJG'ft
380_________________________ CAZAWIM LA DOliaDCA

^ nccjcii l’a fâcut pre dînsul nebun şi I-a φβ: Nebune,


I
intr’ac0stă n6ptc sufletul tfifi să Ia dela tine; ccle ce
al gătit, cui vor fi? (ja şi cum ar (Jice: Omule nebu-
' ne, cum să trăiască accstea întru mulţi ani? când u-
nelc putre(jlesc, altele Ie mănâncă moliile; de multe
; ori şi focul le arde, de răzmiriţe pier şi furii Ic fură.
! De ar şi trăi unele ca acestca, atunci ^ neaşteptate
vine m0rtea ca un fur şi ca un tilhar, în i^iua în care
nu aştepţi şi in clasul ce nu-1 şti, şi t0tă avuţia o la
dela tine şi o dă vrăşmaşilor tSI. Acestea t0te aii
căiiut fără veste pre bogatul acela şi s’a pomenit din
bogat, sărac; din veselie, in lacrimi şi în suspinurl;
*■ din mâncări scumpe şi din beuturl,in f0me şi în sete;
din curţi luminate, in temniţa Iadului; din avere şi
dintru avuţie, in scădere şi in sărăcie ca aceea, în cât
^ ' ’avea pre ce-şl cumpăra o picătură de apă să-şl ude
S , limba in văpaea cea de foc.
Acestea au(^ind şi noi, socotcşte pentru Dumne-
X (^cu, adu-ţl aminte că vel muri, adu-ţl aminte de vâcul
veclnic ce vine şi nu^e lăsa poftelor lumel să te p6r-
V,. · .te· St«oteştc cl t0te^1 dela l)umnc(jlefişi nimic n’al
/. să nu^fi luat dela Dumnecjieii. Pentru aceea să nu mă-
V, njnci preste voia Iul Dumnezeii ce ţl-a dat. Carele
Iarăşi îţi p0te lua când va vrea. Pentru acest dar ce
ţl-a dat, 1)umnc(jeÎi îţi cere să dai s<Sma şi certare
trcbue să lai, de nu-1 vel cheltui şi spre folosul su­
fletesc. Să te părăseşti şi să te temi de Acel Domn de­
la C'.arele al trtte. Temo-te, φc, şi să nu te înalte la­
uda, cinstea, mărirea, mândria, frumseţea şi buna
întimplare a lumel accsteea. Trttecurînd trec dacă le
Ia Cela ce le-a dat, dar Dumneijieii tot rSmâne, El,
Carele este dătător de bine celor buni şi judecător
cumplit celor r£I, celora ce nu-Lascultă: mândrilor,
'“ ■ i
____________________________ â 86-a DOPi W3«AUl____________________ 2 * i_ ?

vşeiăeplor/ celora ce sînt îndestul^ şi slobocjî în pă- '


cate, lacomilor, nemilostivilor. Toţi aceştia, după '
(jisa Lui, impCrăţia Iul Duninecjcti nu vor dobânai;
căci precum celora cc le-a dat mult, mult se va cere i
deld dinşii, aşa şi din chipul ce-ţl pune înaintea ochi­
lor tei Sfinta Scriptură, te ci rtă. Darurile lui Dumne­
zeii să Ie mănânci cum se cade, de-ţl este voia să Tal
plată nesfîrşită dela Dumne<jeul tCti. Adu-ţl aminte
încă şi de Sfînta Scriptură cc φcc, că judecătorul,
f^ră de milă va fî celora ce nu fac milă de apr0pelal
lor. Şi de cuvîntul acela ce <#ice Solomon (Pilde 21,
13): „Cel carele îşi astupă urechea sa să nuaudă gla­
sul celui sărac, şi el însuşi când va striga către Dum-
ne<jle&, nu va fi an<jit“. Iubeşte Dumne(jeii mal mul­
tă milă decât multă dare; pentru aceea φοε proro-
cul (A^acum2,12): „Amar de cela ce zidesc casă
cu sânge şi zidesc nedreptăţi; cuprinde-I*va păha-
rul mâniei Iul Dumnecjeâ; şi voIQ umplea de ruşine
casele lor cele sU\-ite, şi urgie νοίΰ sloboc^i pre sla­
va lor“.
NU trebueşte a dovedi mal mult în ce chip va certa
Dumnezeii pre cela carii fac cum scrie lisus Sirah
(34, 22): ( >:la ce face jertfă dintru agonisita săraci­
lor, aşa este înaintea Iul Dumnecjett ca şi cela cejun-
ghie filul înaintea tătâne-s£ii; şi cela ce opreşte plata
lucrătorului, este ca şi cela ce varsă sânge. Acestea
ştiind şi prorocul David, a grăit aceste cuvinte către
Dumnedefi (Psalm 8,18): De ui fi vrut, D0mne, jer-
tfî,adecă dare de bani şi de dobitoc, ţl-aşl ti dat; dar
jertfa ta, l)0mne, este suflet umilit, inima înfrîntâ şi |
smerită, Dumnc(jlc& nu o va urgisi. De acesta tieşte- ,
V ce om, şi bogat şi sărac, se cade să se păzdscă^ să nu L
^ ^ d ă în vre una din acestea vinovat lui Uumne^ett, că
----------- -
^«J2L c*u n > L * D o io n c *

fairicoşat lucru este a cădea Sn mâna lui Dumnecjiefi. 1


A 1)00 A ΙΆΠΤΚ:
Pentru ce λ perit aceat bogat de carele spune SfInU £Tutghelie
e i l ’a tntimpinat mAnia Iul D-4e& I M . Tesle.
a nu albă cine-va vre o părere careu cum-va,
^ ^ .c ă a perit bogatul acesta pentru-că a fost bo-
îîli'gat, fiind-că bogăţia este dar dela Dumnezeii,
pre carea o dă Dumne^eQ după sfatul voeî ^ le ,
cui vrea. Pentru aceea cetim in Sfinta Scriptură că
mulţt 0menl aii fost bogaţi şi la Dumne^ed sfnt buni.
Domnul Christos arată pentru ce a perit boga­
tul acesta, şi spune că nu pentru acesta că d6ră a
luat cu sila al streinului, sa& cu asuprdlă, saâ cu vi­
cleşugul, să se fi îmbogăţit, saii cu prada, sa& cu
camătă. Nici de unele de acestea n’a pomenit Dom­
nul Christos, ci numai pentru ac<Ssta, că acea avuţie
a lui ţinea el că-I este din mintea sa, Iar nu dela Dum-
ne<jcu, şi cât avea tot pre saţiul trupului cheltuea, şi
numai pentru sine ţinea, Iar de nenorocirea şi de să­
răcia de apr0peiul nimic nu gândea. Numai pen­
tru atâta arată Domnul că a perit acest bogat. Şi nu
esle lucru de mirare, căci numai saţiul şi odihna, fără
de alte păcate, pre mulţi aii perdut, de care lucru E>
zechiil prorocul (16, 4S, 49), deschis a arătat când
a8έmănă Ierusalimul cu Sodomul şigrăeşteaşa: „A'
cestea ati fost rSutăţile surorel tale, lerusalime:
mftndria, saţiul, îndestularea de t0te, odihna in ca­
rea cu surorile sale să răsfăţa ea; săracului şi lipsi­
tului mânile nu şl-a întins, nici a dat. Pentru aceea
I-a sosit periclunea“. .Mândria, mâncările, beuturile
fără de nici o opr^lă, viaţa cea desmerdată şi nici o-
dini0ră cuosten0lă,şiiără de milă;—acesteaafi{>er-
A »6-α D O rt » n i * m 888

dut SodoiDul; acestea aâ risipit lerusalimol; aces­


tea a& prăpădit şi prc bogatul acesta.
Pentru acestca, şi prc noî de multe ori vin cer­
tări deia DumnccţeiL începătura vieţeY n0stre, Iubi­
ţii mei creştini, este cum scrie Scriptura: pânea, apa
şi veşmintele. Dar ce vor (^ice acum cela ce pradă cu
nedreptul şi se îmbogăţesc din ostenâia altora? De­
spre aceştia prorocul grăcşte: „Amar de cela ce în­
mulţesc avuţie nu dintru al sCfi şi pradă pre mulţi.
Rîde-vor top de dînşii mal apoi. Amar celula cestrin­
ge cu lăcomie rSii casei sale, pentru ca |să iîe intru
înălţime cuibul lui, şi i se pare că se vă izbăvi din
mânile celui r2fi“. Destul spune prorocul, cu numele
lui Dumnc4e&, ce va veni spre unii ca acela carii se
îmbogăţesc cu lăcomie din munca altora, vr6nd să
înalţe la mărire casele lor.
bogatul din Sfînta Evanghelie de astă-^I nu a-
vea a ^ t ă vină, ci alte vini avea, care se par a fi mal
uş0re şi mal mici, insă pentru aceea destul a fost
certat cumplit. De aceea iieşte-ce om care se châmă
slugă Iul Dumne(je&, să se feriscă de acestca şi să
nu se asemene bogatului aceluia ce a <#is: suflete, al
mult bine strins pentru mulţi ani; odihneşte, mă­
nâncă, bea, veseleşte-te. N’a φβ că-I sint dela Dum-
ne(jeQ. părându-I că n’are nimic dela Dumne(}eti, nu­
mai din grija şi din mintea sa; pentru aceea le-a fii-
cut t0te că sint ale sale, Iar ale Iul Dumne(;|e& nimic.
Tu, o omule creştine, din ce ţl-a dat Dumne4eii«
dă şi tu lipsitului, neputinciosului, bolnavului. Im-
pţule pânea ta flămândului şi îmbrăcăminte golului.
^ De al mult, dă mult; de al puţin, dă şi puţin; de n’aT_

__________________________________________ ^
8 8 *_____________ cxu m i L* DOMimc*

nicT pnţin, dă-I cuvînt bun, nu-l ocări, nu-1 mustra,


?' moşt0n împCrăţicI ceriului,
întru s f m smiţilor; că cclor milostivi va grăi Dom­
nul de le va <}ice: „Veniţi, binecuvîntaţil Părintelui
mefi, de moşteniţi impCraţia ceriului, care am gătit
v0ue mal înainte de începutul lumel" (Matei 25,34);-

f>re carea noi toţi să o dobândim cu darul Oomnu-


ul nostru lisus C.Tiristos, a Clărula slava este d’im
prcună cu Părintele şi cu Duhul Sfînt, acum şi pu­
rurea şi în veci netrecuţl. Amin.

G ^ Z JL I E

LA S UUI NI CA
A 27i DUPA RUSALII.

CtrVÎNT ÎN A D n X

um este o maică ce grijeşte de lîil sCI cu marc


CWj^ostrdie, de-I hrăneşte pre dînşii, Π încăli^eşte
^ ^ ş i de b0le îl fereşte, aşa şi Domnul nostru I-
isus Christos, a arătat dragostea Sa neamului jido­
vesc, de I-a hrănit prc dinşii cu bine în multe chi­
puri. Cu invSţătura şi cu multe minuni I-a chemat
pre dînşii ca să dobânddscă el mântuirea cea vecl-
nică. Iar el de un făc£tor de bine ca Acela se lepădafi
şi se puneau Iul împrotivă. Dar Domnul Christos ne
părăsind tămădula bolnavii lor'şi pre cej| legaţi îl
deslega din legătura dracului, ca şi pre muerea de
carea deschis ne arată ηόηδ Sfînta Evanghelie de
_jastă-<#l, pre carea o scrie Luca Evanghelistul
3 E ______________________ _________________________ ^
A27-A D UPi R U U U t

C«p. 13 .Uh 1 0-1 7.

Lwjn vremea aceea, înv6ţa lisus întru una din sina-


φ β ο κ ϊ sâmbăta. Şi Tată, o muere era carea avea
-4-jduhul neputinţei de opt-spre-ijcce ani, şi era gâr-
„bovă, şi nu se putea să se îndreptezc nici cum. Şi
„lisus vCiJfindu-o pre dînsa o a chcmat şi a (Jisel:
„Muere, slobo^itu-te-al de brtia ta; şi şl-a pus pre
„dînsa mânile, şi îndată s’a îndreptat şi slăvea pre
„Dumne^eQ. Iar mal marele sinagogel miniindu-se
„căci o vindecase lisus sâmbăta, 4>cea poporului:
„Şise 4ile sînt întru care se cade a lucra; deci într’a-
„celea venind vC veţi vindeca. Iar nu în (Jiua sâm-
„betel. Respundend drept aceea Domnul, a dis Iul;
„Făţarnicilor, fieşte-care din voi sâmbăta aii nu-şl
„desl6găboulsCâ,sa& asinul dela esle, şi-I duce dc-l
„adapă? Iar acesta, fata Iul Avraam fiind, pre carea
„o legase satana, lată de opt-spre-<ieceanl, aQ nu se
„cădea a se deslega din legătura acesta in 4>ua sâm-
I
„betel? Şi acestea (jicend el, toţi cela ce stafl împro-
„tiva Iul se ruşinau, şi t0tă mulţimea se bucura de
„t0te lucrurile slăvite ce să făceau dela dînsul.
INTAIA PARTE

ChrUtoe h c « bine celor c · u pan Lol tmproliiri.

i rată Domnul mila Sa şi preste vasele cele ne-


«-A vrednice, ca (’ela ce este bun tuturor. A în-
,: 5 ^ t in s darul SCO, mal vîrtos jidovilor, căci din
robia P3ghipetulul l-a slobo(jit prin Moisi proroc;
Marca Roşie o a secat înaintea lor (Rşire 14,21); şip-
te limbi pentru dînşiT a perdut şi ţ6rile acelora lor
le-a dat; cu mană în patru-4ecl de ani l-a hrănit în
nnstie; îngeri întru ajutorul lor le-a trimis; Lege le-a
lat; cu împfirăţie şi cu preoţie l-a înălţat. Dacă aii
--------- -------------
------------------
8 «β

perdut acestc daruri, el iiecrcdincloşii, r)umnc<je&


nu Î-a părăsit, ci încă şl mal mare bine le-a arătat
lor nemulţămitorilor. SingurdcSineavenitladîn-
şil în trup de om (Ιόη 1, 14), C:ela ce este tuturor
stăpânitor şi slobo^itor, ca pre dînşii să-l slobo<#0s-
că din robia Iul l'araon celui nevS(jut şi din întu-
nerecul robiei celei amare, nu a EghipetuluT, ci a Ia­
dului. Venit-a Păstoiul cel bun Ia oile cele perit0re
ale seminţiei jidoveşti, ca pre cele rătăcite să le ca­
ute, pre cele bolnave să ie tămădulască şi din robia
satanei să le ducă la impSrăţia Lui cea slobodă, din
intunerec în lumină, din m6rte în viaţă. Pentru a-
ceea a venit Filul lui Dumne<iea în lume ca, celor
năpăstuiţi de diavolul, să le ajute i^i pre cel legaţi de
dînsul, să-I deslege, cum a dcslegat şi pre mucrea
i ce era gârbovă din legătura satanei, şi pre cel depăr-
2
\ taţi de dînsul să-l apropie, i^entru aceea şi cu cu-
" vîntul şi cu lucrul îl chema pre dînşii să cun0scă şi
să cr6dă că Sfinţia Sa este Filul Iul Uumnecjcâ şi
M ^ia cel adevfirat, Cirele este de proroci mărtu­
risit şidek Dumne^eâ făgăduit. Uar el necredincio­
şii nici aşa nu s'aii îndreptat, ci-şl păejiniră ochii ca
să nu vadă lumina minunilor Iul C:hristos; urechile
îşi astupară ca să nu audă cuvintele Sfinţiei Sale.
Şi încă nu le-a ajuns atâta, ci încă ÎI şi pâraO, îl de-
talmau, îl ocarati şi-L urmăreaQ ca să-L ucidă. Atâta
erafl de necredincioşi şi de zavistie cuprinşi, în cât şi
acel mal mare al sobrului, mal bine dorea să vadă
re acea femee bolnavă şi gârbovă, decât să facă
E•omnulClhristosminunesăotămăduIască; mal mult
ÎI plăcea să fie toţi bolnavi, stricaţi (leproşi) şi în­
drăciţi, decât să vadă pre Christus că-Itămăducşte.
Jidovii se adunaţi sâmbăta în biserică de ascultaţi
------------: i 5 « A > e r . -------------

A 87-a o o r l W BAUl S87

şi învaţa& legea. Pentru aceea şi I)t)mnul Christos,


sâmbăta intra în soborul jidovesc de-î învăţa pre
dînşii în multe chipuri înţelepciune şi minuni făcea,
ca să-L cun6scă pre Dinsul că este lor adevfirat izbă­
vitor. Drept aceea şi pre muerea aceea înaintea lor
o a deslegat de legătura satanei. Ea era gârbovă şi
neputincI0să într’acea bdlă de opt-spre-cjece ani.
Dacă o a vCiJut Domnul, i s’a făcut milă şi o a vinde­
cat. Pentru nişte păcate ale el i se întîmplase b0lă ca
aceea. Venise preste ea acea muncă şi acea certare
dela Dumncijcii, ca în puţină vreme să sc munc6scă
trupul ol, Iar sufletul el s i se izbăv^scă de munca de
veci. Când este b0lă in trupul cul-va, atuncea mult
foloseşte sufletul acela dacă rabdă şi mulţămeşte Iul
l)umne4eG; căci b<SIa ucide păcatele în trup, şi pre
suflet din munca de veci îl izbăveşte. B0la femeei
acesteea de mulţi ani era, cum spuse Însuşi Dom­
nul că a fost de opt-spre-^ece ani, ca să pricepem
noi că n’a fost cu putinţă să se vindece dcla 0menl,
ci numai dela Dumne<jieu. Aşa este mila iul Dumne­
zeii; degrab tot binele dă in dar, căci nu uită fapta
Sa. Nu este vre un lucru să nu se p0tă la Dumne4e&:
din nimic facc de este; din mort, face viti, şi din bol­
nav, sănătos.
Acestea auφnd şi noi, să strigăm cu lacrimi şi cu
suspinuri către Dumne(je& izbăvitorul nostru, căci
şi sufletul nostru este bolnav, gârbov sub grea sar­
cină de păcate şi nici de cum nu p0te căuta in sus
către cerifi, nnmal in pământ şi către cele pămdn-
teştl, fiind-că este legat cu legătura păcatelor. Pen­
tru aceea, dc ne vom ruga cu credinţă, cu suspinuri
şi cu lacrimi către Dumnc4eO, atunci se va milostivi
spre noi şi ne va slobozi dintr’o muncă ca aceea, că .
------------------------------------ ■ ^ ^ 9 ^ · ■------------------------------------------- :■
Κ __ CAXAHH LA DUMtinCA

altul nimenea nu ne va putea izbăvi, numat singur


l)umne(je&.
A DOUA PAHTE
P eotm a T isU a ţi pentru nemajţ&mire» ntu nn lal jidoTOK.

acă u v6(jut mal marele soborului că sâmbăta


a tămăduit ( ’hristos pre acea femee bolnavă,
atunci s’a umplut de zavistie şi a început a
grăi poporului: Şdse (Jile sînt in care se cade a lu­
cra; într’acelea sâ vie să se tămădulască, Iar nu în
φυ3 sâmbetei.
Aşa este zavistia-, nu ştie să-şI aldgă eişi binele;
tot-de-una stă împrotivă binelui. Pentru zavistie
mulţi nO păţit rCfi întru acostă lume. îngerii, din
luminaţi ce erati, au că<^ut de s’aO făcut draci intu- ·.
^ necaţi. Adam din ralfl a fost isgonit (Facere 3, 23). k
y Avei de frate-s£â a fost ucis. losif cel prea frumos y
de fraţii sCI a fost vindut în robie (Facere 37, 27).
Domnul Christos în mi jlocul a doi tîlhari rCstignit.
Până şi în ^iua de asUi-^I, pentru zavistie, mulţi pă­
timesc r6u: case sărăcesc, cetâţi se risipesc, locuri
se pustiesc. Pentru aceea zavistia este mal rea decât
t6te rCutăţile diavolului din început şi întru inima
0menilor celor vicleni se ascunde, ca şi întru inima
acestui mal mare al soborului.
D ar Domnul Christos, Cela ce este puterea şi în­
ţelepciunea lui Dumnecjlefi, a zdrobit capul şi veni­
nul zavistiei. ( '.ând grăea mal marele soborului că nu
se cade a tămădui sâmbăta, atunci Domnul a respuns
lui şi I-a (Jis: Făţarnice, d^te-carele din voi, afi nu-şl
desl0gă boul s5&, safi asinul sSti dela esle şi-l duce
de-1 adapă sâmbăta? Dar acέsta, fată a Iul Avraam
fiind, pre carea o a legat satana, Iată dc opt-spre- j |
------------ - ■ ■
--------- -- - J
I L 2 7 ·Γ ρ ο ρ ί « O M U I______________________

' (Jccc anT, ati nu se cădea să fie deslegată de acostă le­


gătură in <iiua sâmbetei? Vedit-a Domnul zavistia
şi nemuiţămirea acelui mal mare al soborului şi Î-a
φβ făţarnic, pentru-că dobit6cclor luT ştia a face bi­
ne şi a le gri ji, îar de om ce este zidirea Iul Dum-
necjeii. nu gândea nimica, nici grija. In loc să-l pară
bine şi să mulţămdscă dătătorluluT celui de bine, el
răpştea şi-l părea rCfl de binele ce dobândise acea
femee. Iar mulţimea ceea ce auijea şi vedea, se bu­
cura şi slăvea jjre Dumnec^cti pentru t0te minunile
ce se făceaâ de Dînsul.
Oum este zavistia de rea, aşa şi nemuiţămirea pre
mulţi a pcrdut. Isav pcntru-că nu mulţămi lui
Dumnetjea că-1 făcuse mal mare decât frate-seii la-
cov (Eşire 25, 24), de cinste şi de binecuvîntare se 'i
lipsi, căci pentru un blid de bucate îşi vîndu cinstea, ţ
pre carea mal apoi si cu lacrimi o a căutat şi nu o a ^
dobândit. Saul a că^ut din imperăţic pentru nemul- ş
ţămire (precum mărturiseşte la întâia carte a Impfi-
raţilor 31,3,4). Gherghesenil, când s’a dus Christos
la dinşil. nu L'afi primit şi de lumina Lui s’aii lipsit.
Pentru nemulţămire, şi neamul jidovesc ce a fost
chemat la nuntă şi n’a \Tut, împSrăţia lui Dumne-
(Jeu a perdut. Aşa şi acest mal mare al soborului, a
perdut darul lui Christos.
Acestea aucjind şi noi să ne temem şi binele ni-
mSnuI să nu zavistuim. Tocmelele lui I)umne4eâ,
cu mulţămită şi cu credinţă să le primim, de ne este
voea să scăpăm de mânia lui Dumne(jc& şi binele de
veci să dobândim, unde sint mulţimile şi cetele în­
gerilor, frumseţea sfinţilor, lumina drepţilor; άτ-Λ
unde a fugit t0tă grija, t6te suspinurile şi lacrimiler
^ unde sînt curţile ccle cu ziduri de petri scumpe şi

--
uliţile de aur, pline de lumină şi de veselie; unde
° scirbă şi viaţă
dulw fără de nici un unt, intru impCrătiacca laraă ^
dwfătală a ceriului prc carca n0u6 tuturor să ne-o
dM. pentru mare mila ba. Domnul nostru lisusChri·
$ cu D uhS Ir f’T ^ i"*rintele
veci Λ · de

LA DUMINICA
j Λ 28* DUPA RUSALII. ί
X -- — 5
j C O V ÎN T m iiN T I . j

nu se va mira de dragostea lui Dumne- *


a ^ ^ ( i c u cca mare cea arătat neamului omenesc?
P*·® ospăţul odihnei
celei de veci şi a tnmis la dînşil slugile sale, cu rugă-
^ u n e , ^ vie la ospăţ şi la cina lui Dumnecieft L
mare. (.ine Iarăşi nu se va mîhni de nemulţămirea
t t Î i ' t n r t ?' “ carii ca nişte nemul-
ţămitorl satt lepădat şi n’afl vrut să se ducă, ci-sl
aflarâ pnlej: unii cu moşiile, alţii cu negoţul boilir,
alţii cu poftele trupului şi cu gnja muerel, şi aşa se
hpsiră de veselia ^ vecinică şi Dumnei^ea ÎI lepădă
prc dinşiI, Iar in locul lor chemă pre alţii din calea
cea rătficitâ · nr.. rirKî e;
---- --------------
â 2β-Α OUPi RW AUl

Ckp. 14 >tih l e — 34.


^s-a Uumnui pilda accsta: Un om orc-carcle fă-
. cut-a cină mare, şi a chemat mulţi; şi a trimis
kpre sluga lui la clasul cinei să c^ică celor chemaţi:
„Veniţi că Iată gata sînt t0te. Şi a& început toţi in-
„tr'un chip a se lepăda: C«l dintâiii a (jis iul: moşie
„am cumpărat, şi am trebuinţă să Ies să o vCd; ro-
„p-te să mS le^I. Şi altul a φβ: cinci perechi de
mTOI am cumpărat, şi volfi să-I încerc; rogu-te să mC
„Ierţi. Şi altu a φβ: m’am însurat, şi pentru aceea nu
npot veni. Şi intorcându-se sluga aceea a spus I)om-
„nulul sCQ acestea. .Atuncea mîniindu-se stăpânul
„casei a (jis slugel sale: Ieşi curînd la rSspântiile şi
„uliţile cetăţel, şi săracii şi ciungii şi orbii şi şchlo-
„pii adu-I aicea. Şi a sluga: D0mne, fîcutu-s'a
„cum al poruncit, şi încă mal este loc. Şi a φβ I)om-
.nul către slugă: Ieşi Ia drumuri şi la uliţe şi-i iii-
„ddmnă să intre, ca să se umple casa mea. C)ăcl φο
„v0ue, că nici unul din bărbaţii aceia ce eraâ che-
..maţl, nu vor ^usta din cina mea; că mulţi sfnt che-
„maţi, dar puţini aleşi.
in t A Ia p a r t e -

Pentru mârirm f i i U t · cinei lui DnnuM^eA.

0
mul acela carele a gătit cină, este însuşi Sfîntul
şi Iiinecuvîntatul DumnedeîL ( :ina şi cinstea a-
cea mare, se înţelege odihna şi dulc<5ţa binelui
accl desăvirşit ce este in ceriii eătit slugilor şi casni­
cilor lui Damne(jeâ, de carea msuşi Domnul Chri·
stos a grăit Ucenicilor Sil φcend: Efi volO găti νό-
uC împărăţie ca să mâncaţi şi să beţi intru împărăţia
Mea la masa Mea. O, minunat ospăţ, şi a t0tâ dulc^-
ţa şi potta şi veselia vrednic! Adeverimu-ne, că a-

t
-------------------
CAZAJtl» LA DinmnCA

icca pre pământ n’are omul maî mare mângâere de­


cât când şade la masa sa cu prieteniT ceTTubiţI şi se

1
vc^'leştc întru t0ţe de ajuns; cu pace, ftră de nici o
grijă şi fără de nici o scîrbă mănâncă şi bea şi aşa
^vîrşcşte <iiua şi dulce ad0rme. Când ar fi în t0te
(Jiicle aşa să slui(5scă omului, n’ar trebui mal bună
viaţă pre lume decât acesta. Acest lucru şi Solomon
impSrat socotind a <;Jis, că decât acesta nimic n’arc
omul mal bine pre lume. întru t0tă buna întimplare
şi întru t0tă cinstea sa. Vreme ca aceea cu pace şi
cu bună întîmplare. scrie Scriptura, că era în (filele
acestulaşi Solomon, când Domnul Dumne<^efi dete
acejor0menIpacccaaceea,în cât aveafiaşa de mult
argint şi aur, cât este nisipul, şi ficşte-carele dintre
dînşii mânca, bea şi se veselea tără de nici o grijă, sub
umbra pomilor grădinilor sale.
Dar cu mult mal mult şi neasemfinată este pacea
cea ccr<5scă de sus. Ospăţul acela din curţile Lui şi
veselia, mal mângâWsă şi mal cu dulciţă este. Cu
adevCrat se chcimă cină mare, pre carea nici un domn.
njcl un împărat a t0tă lumea, a o face şi a cinsti 6-
menil întru acel chip, nu pot.
U rţ A.rtaxerx împfiratul avea o sută d0uă-<iecl şi
şepte de ţfiri, şi vrcnd să-şl arate puterea, avuţia şi
slava împCrăţiel sale, a făcut ospăţ mare prieteni­
lor sCI si celor-l-a1te neamuri şi celor măriţi al Per­
şilor şi Miden ilor, o sută şi opt-<#ecI de <iile (p;:stir 1,3,
4). Dupăaccea,tuturor0menilorcâţIerafiîn cetatea
Su/a, şiptc φΙο, dc a& mâncat, afi beut şi s’afi vese­
lit; dar nu toţi omenii, ci numai dintr’o cetate, şi nu
indelunmtă vreme, ci numai ş<ipte (^ile. Cu nici unul
dmtre dînşii nu şl-a împărţit împfirăţia. căci tutu
------- -----------------
Λ 28-* DOPl R D U U i

ΓΟΓ f0rte ar fi fost puţină şi cl ar fi rCmas sărac. Du­


pă ospăţ Iarăşi se înt0rseră care şi la sărăcia, la casa
şi la neputinţa sa; şi încă mal rCd, căci şi cinstea a-
ceea cu scîrbă s’a săvirşit, când Vasti impCrătdsa,
împeratulul a arătat n ^ u lt a r e , şi la ospăţ, la masa
Iul, n’a vrut să vie (Estir 1,12).
CSnstea acea cerdscă nu este aşa. ImpCratul im-
pCraţilor şi Domnul ceriului şi al pămentulul, ne va
cinsti. Bunătatea, saţiul, puterea, slava şi cinstca
Lui, n'arc sfîrşit. In curtea Lui, numai o stea este
mal mare decât tot pămcntul şi marea. El, nu numai
domnii şi boeril va cinsti, ci şi pre cel mal prost şi
sârac aicea pre lume, şi fieşte-ciirula dintre dinşii
p0te să dea mal mare impCrăţie decât a Iul Artaxerx.
Nu numai ş^pte-cjecl de cjilc este ospăţul Lui, ci in
veci netrecuţi. Acest ospăţ nici o schimbare, nici o
scîrbă, nici b0lă, nici m6rte nu aduce. Acolo, 4ice
prorocul, a făcut Dumne(}eO cinste, unde este mal
frumos, cu bucate dulci şi cu vin ales; acolo unde
niiptenueste, unde s0relenuapuneşi luna nu scade;
unde este viaţa tuturor şi veselie; unde tote cuge­
tele, t0te poftele şi lipsele n0sţre se vor umplea;
unde se vor sfîrşi filele călătoriei celei cu lacrimi;
unde este mângâere ca aceea pre carea, nu numai cu
ochii nu putem vedea, ci nici cu mintea nu putem
gândi; unde nu este numai o picătură ca aicca, ci sint
isv0re şi ape de dulceţl, de veselie şi dc bine netre­
cut, cum <iice David. Filul Iul Dumne^ea, Domnul
Christos, pentru acesta din cerlfi s’a pogorit pre pă­
mânt, ca să ne facă acea cinste şi acel ospăţ, şi calc
la Dînsul să ne deschidă. Aşa de cu greO pentru accs-
ta a lucrat ca să ne răscumpere acea cinste, in cât şi
sângele S€fi şi viaţa Sa pentru noi aicea Şl-a pus.
J
LA DumaiCA

De pre pământ Iarăşi în cerifi a călătorit, pentru ca


să ne jţătdscă loc n0uC acolo. Pentru noi a luat şi ţi­
ne moştenirea acea de acolo, pentru ca să ne cheme
ŞI pre noi la Sine. Pentru acdstă cinste sînt t0te obi­
ceiurile Bisericel şi ale credinţei n0stre: sfîntul bo­
tez, sfinta cuminecătură, posturile, rugăciunile, mi-
losteniileşi t0te faptele cele bune creştineşti.
A DOUA PARTE;
Pfn tru lepi<Urra jidorilor şi pentrn chemana UmbUor.

t
ină mare numeşte aicea Sfînta Evanghelie, odih­
na acea vecinică intru v^cul ce va să fie. După cină
Omenii nu Ies la lucru să se ostendscă,ci se odih­
nesc pre pat. Ziua lucrătorii lucrdză şi rabdă ori ză­
s duful, ori gerul; Iar dacă vine s0ra, atunci el se odih­

I nesc pre pat de odihnă. Aşa şi toţi sfinţii s’au oste­


nit Intru actistă lume şi multe scîrbc afi răbdat, Iar
in vdcul acela se vor odihni, în lumina aceea carea
pururea străhiccşte.
Cu adevărat minunată este acea cină. I.a ea a che­
mat Dumnc(jefi, întâia neamul jidovesc, cu I^geaşi
cu Prorocii, cum a grăit către dinşii Pavel .Apostol
şia<}is: „V0u£s’a căijut întâlA să mărturisim cuvîn-
tul lui Dumnecieii; Iar dacă l’aţl lepădat şi v’aţi fă­
cut înşi-vC pre voi nevrednici vieţel de veci. Iată a-
cum noi ne înt0rcem la limbi, că aşa ne-a (jis Dum-
ne<iefi“ (Fapt. Apost. 13,46—47). Deci, întâlîl jido­
vii ati fost chemaţi Ia credinţa lui Cbristos şi U Bi­
serica Lui aicea pre lume, pentru care a fost să intre
la cina cea mare şi vecinică. Dar pentru-că s’aO lepă­
dat şi înşişi pre sine s’aiSosindit. pentru aceea şi Dum-
neijefi pre dInşiI I-a blestemat ca să nu guste nici o-
dinitiră din acea cină.
ik :
-.atîSSK^-------
--------

Λ 28-λ D O P i BDSALd 895

După aceea către alţi 0spcţl a trimis Domnul Dum­


nezeii, de afi chemat pre cel săracî şi neputernicl,
şchiopii şi orbii, adecă neamul păgânesc ce am tost
noi limbile, pre carii Π ţineaQ jidovii că sint săracî şi
neputernicl cu sufletele, fără de Dumnezeii şi fără
de lege, fără de fâgăduirea lui Dumne<Jeu şi tără cu­
noştinţa Lui, ca nişte orbi şi şchiopi cc nici vedeafi,
nici ştiaQ să umble pre caleri Iul Dumnezeu. Pre a-
ceştla I-a chemat Dumnezeii la credinţa cinei celei
™arl.
Intre 0speţil ce şed la masa sfintei Evanghelii,
sint unii le^daţl mal ιδΰ decât jidovii, carii singuri
de bună voea lor sc Idpildă şi se osindesc de către
cinstea şi ospăţul acela.
Cel d'intâiâ, spune Sfînta Evanghelic, că aii cum­
părat sate. Aceştia sint cela cc nădejduesc spre avu­
ţie, se îmbogăţesc din osten0la altora şi Iubesc odih­
na trupului şi tot în mândrii şi în dulceţi a petrece.
Cel de-al doilea, spune Sfînta Evanghelic, că aii
cumpărat pluguri de bol. .Vceştla sînt plugarii, ţ6-
ranil, proştii, cari numai pentru agonisită şi pentru
vite grijesc şi tot de aceea numai se nevoesc, Iar de
darurile lui Dumne<#efi puţinei gândesc, şi numai
pământul caută. Iar nu ceriul.
Cel de al treilea sînt cela ce afi luat muiere, carii,
lângă lucrul cel fără de lege de curvic, adecă lângă
muerl, tot-de-una şed, în pofte spurcate, în murdă­
rii de păcate trupeşti locuesc şi în curvil ca într’o
tină se tăvălesc.
aşa aceştia toţi pentru sate şi pentru muerl,
se lepădă de veselia cinei aceleea.
j Intâlă este mândria şi mărirea pentru care ati că-
λ (^ut îngerii din cerlli şi s'afi făcut diavoli (Isaia 14,14,^ ^
I (ΐβ;3β^
*ί _ 396 CAZiMII LA DL-MlinCA
1 cj “ Γ
iil ^ 15). Al doilea, lăcomia este pentru care Adam a ca-
(}ut din ralii (Facere 3, 23). Al treilea, nccurăţia
este pentru care lumea s’a înecat cu potop de apă
(Facere 7, 17, 18). Chemaţii aceştia încă cu aceste
trei păcate cad din împCrăţia ceriului şi nu se în­
vrednicesc să intre in casa Domnului de sus, să gu­
ste din cina Lui.
Cumpărat-am sat, dar ce am dobândit când cu
strâmbul şi rSQ l’am dobândit, şi pentru dinsul pre
I)umne(jeâ şi ceriul am perdut? Pentru un mCr, ca
copiii, al vindut moştenirea cea veclnică; pentru un
blid de bucate, ca Isav, ţl-al vindut binecuvîntarea
; (F'acere 25,33,34|. Ce al dobândit, astă-(ji cauţi spre
ele. Iar mâne sau polmâne de nevoe trebue .să te duci
A dela ele. Unde sînt curţile, imbrăcămintele? Un-
K de se duce omul?—Ool spre frig, flămând spre ίό-
t mete, bolnav spre b6Ie, neputincios spre neputinţe.
^ Hoil şi dobitocul pentru care pre l)umne(}eâ a mâ­
niat, neguţătoria şi banii, ce folos Π vor aduce dacă
perdc mila lui Dumnedeu? Să înjuge boii la carul
în care îl vor duce după m0rte Ia gropă şi să pue toţi
boii şi totă avuţia cu sine să o îngr0pe, 0re fi-I-va de
vre un folos? Poftele şi dulceţile trupului, afi d0ră
nu se întorc şi acelea întru urît, în b0le, în vătămă-
turl şi în scurtarea vieţel?
O, cumpărători de sate, vîn42torI de bol şi pof­
titori trupeşti, până când nu νδ veţi socoti? Dum-
ne<jeti din cerlQ a venit de a spus v0uS de .slava cea
mare a ceriului, de bunătatea casei Părintelui Sfiu şi
de gustarea cea dulce la ospăţul la carele singur va
căuta. Spus-a v0uS de mila Sa cea dumnecjedscă că-
' tre voi, că pre voi vC chtÎmă la cina Sa cea veclnică,
pre carea cu cinstit sângele Filulul Sfifi v0u6 a rCs-

------------
----- c j 5 « f c f e » ^ · ----
Λ 28-Λ D O P i R inU L d 3!t7

cumpărat şi v0uC o ţine Filul luî Dumnctjcfi; îar voî


un darea acela îl lepădaţi şi cu sate şi cu bol şi cu mu-
erl vS aflaţi pricină? Mare nebunie şi neînţelepclune
arătaţi! Cine va fi atâta de nebun ca să lubdscă a
merge mal virtos la masa unul sărac, decât la masa
I)onmuluI sCu, Carele îl r0şă, îl cere şi-l pote îmbo­
găţi, şi t0tă casa lui să o aducă la acea cinste a ace­
lei mese?
Să nu zăbovim când ne chdmă, nici să fugim de a-
cea cinste cerdscă. Să apucăm până nu se mânie Dom­
nul cdsel, până nu pune alţi 0speţl la masa Sa, până
nu ne Idpădă dela darul SSii şi dela gustarea binelui
ceresc. Să nu stăm afară şi să vedem pre alţi 0speţl
la masă şi să 4>cem:dur aceştia ce sînt? De care
ne-am rîs, ne-am bătut joc şi ne-a& părut că sînt fără
de minte şi nebuni, şi viaţa lor fără de cinste, soco­
teşte acum că sînt însoţiţi întru fiii lui Dumnezeii.
IVe cel de rind şi pre cel săraci nu-I împedecă avuţia
şi bunătatea lumel, pre carea neav£ndu-o se grijisc
de cea ccrέscă şi le este drag să audă de altă d()mnie
dacă acdsta n'afi; drag le este să audă de alt bine
dacă pre acesta nu-1 aQ. De a şi dat Dumnezeii celor
bogaţi avuţie pre lume, insă cu inima să fie săraci şi
în fapte bune bogaţi, dracii să nu se scîrbdscă de
sărăcie, ci de bună voe să stea pre sărăcia lor şi spre
Dumne(ieire, căci sărăcia preste voe, dorire către
bunătatea cerdscă nu face.
O Domne, îngrozirea ta cu carea vel să goneşti
pre cel nemulţămitori dela bucuria Ta şi dela vor0va
: Ta cea cerέscă, să îngrozέscă inima n0stră de către
binele şi bucuria acestei lumi trecet0re, să Iubim bi­
nele şi bucuria cea netrecută, pentru lisus Cbristos
^ Filul Tea, C'^rele împdrăţeşte cu Tine şi cu Duhul
---------- -----
- ------------
398 CkfAtm LA DtmilfICA

Sfint într’o Dumnc(^circ neîmpărţită, întru veci ve­


V
cilor netrecuţi şi nesfirşiţl. Amin.

G ^ Z ^ : n s r i E
LA D7MI K1CA
A 2t»i D U P A R U S A L I I .

a iV ÎN T tNAINTE

re cât de mare dar este mulţămirea sufle­


tului celui drept, pre atâta de rea şi de vă-
tămarecstesuÂetuluk nemulţămirea. Mul-
ţămirea adună milă şi bine şi Ia daruri dela Dumne-
^eii, Iar nemulţămirea risipeşte şi perdeşi de mila
lui Uumnetjefi departe goneşte pre 0menil cel ne-
mulţămitorl, ca şi pre acel ηήυδ buboşi (leproşi) de
carii mărturiseşte Sfinta Evanghelie de astă-<^I,pre
carea o scrie Luca Evanghelistul
Câp 17 Wih l i —19

i
n vremea aceea, intrând lisus intr’un sat, Γβΰ în-
timpinat pre el (^ece bărbaţi buboşi, carii stafi de
departe, şi acela ati ridicat glas <Jiodnd: lisuse,
jvăţătorule, milueşte-neprenoI.Şi v&Jcndu-l Ie-a
„(#is lor: Duceţi-vfi de νδ arătaţi preoţilor. Şi a fost
„ c ^d mergeafi el, s’aiS curăţit. Iar unul dintru dîn-
„şil ν£^έηα că s'a vindecat, s’a întors, cu glas mare
„slăvind pre Dumnecjefi; şi a căcjiut cu faţa la picI0- ;
^^„rele lui mulţămindu-I; şi acela era samarinean. Şi |^
E tB λ 89-a DOVi IH tA U l S99 C i n

„lisus rSspuncjând a <Jis: Aii nu dece s’aiS curăţit? Şi


„cel πόυδ unde sînt? Nu s'aQ anat să se înt0rcă ^
„dea slavă lui Dumne4eii, fSră numai acest strein?
.Şi I-a(jlis luI:Sc0lă şi te du; credinţa ta te-a mântuit.
INTAIA (ΆΠΤΕ;
Pentra miU ce Domnul nostru lUus Cbristoe o d& şi calor ne-
Trednicl, f i ρβαΙηι nem ulţâm iroa celor ηόο4 leprofl

inunat este Dumne(icQ întru t0te lucrurile Sale

M şi nepricepute sînt tocmelele Lui. Cine va pu­


tea să spue lucrurile Lui şi mila binelui SCfi?
Precum izvorăsc dintr'un izvor ape de adapă t0te
hlarele pămCntuluI curate şi necurate, aşa şi mila cea
vecTnlcă a Domnului nostru Christos, izvorăşte mul­
te daruri şi se dafi şi celor vrednici şi celor nevred­
nici. Sfinţia Sa ştie pre ccl nevrednici şi pre cel ne-
mulţămitorl. Ştie şi începutul şi sfirşitul tuturor
făpturilor încă mal înainte de ce le-a făcut. Dar pen-
tru-că Sfinţia Sa este milă vecinică tuturor întinsă
şi dătăt0re, pentru aceea se dă şi celor nevrednici
şi nemulţămitorl. Ştiut-a 1)umne4eiS nevrednicia sa­
tanei şi căderea lui Incîi mal înainte de ce l’a făcut,
dar ca un deplin ziditor umplend mila Sa, fâcutu-l’a
să cun0scă lumina din întunerec. IncăşideAdam
dacă vom socoti, nu vom putea face să nu ne mirâm
că şi a acestuia nemulţămire şi nevrednicie a ştiut,
dar pe'itru aceea tot l’a fticut pre dînsul şi în ralfi l’a
tocmit să locuiască. Tot aşa şi pre acel n0uC buboşl,
îî ştia Domnul că nu vor mulţămi, însă pentru mila
Sa l-a vindecat de lepră.
Lepra este o b0lă rea pre trup şi bube pre cap şi
pre obraz. Pre unii ca acela în Ix'gea Veche II go-
nlaO din oraş şi din sjit (precum vedem că se măr-
tu rie e s te la C’artea Numerilor 5,1 şi 2). Era o ra-

Î ! __________________________ ^
η

^ - CJUUimt LA DUMIHICA
----------- L

nă cumplită trimisă dela Dumne(jefi pre neamul ji­


dovesc, pentru neplecarea şi necredinţa lor. îndoită
durere răbda leprosul: Intr'un chip pre trup, în-
tr’alt ciiip pre suflet. lira gonit nu numaî de alţ!
0menT, ci şi din casa sa: dela femee şi dela copil sCI.
Iar când se vrea înttmpla să se ducă dela vre unul a-
cea lepră, atuncea se ducea acela la preoţi de se arăta.
Preotul avea semn de cunoştea cine se curăţea, şi-1
primea; Iar pre cela ce încă nu se curăţea, larăşT îl
gonea afară din oraş.
intru atâta peddpsă fiind aceT (#ece leproşi, vC-
(jând pre Domnul Christos că merge printre Sama­
ria şi ( '.alileea, să intre într’un oraş, aii stătut depar­
te, că nu cutezafi să se apropie, pentru necurăţia lor,
şi aii strigat: lisuse, îndreptătorule, milueşte-ne, că
Te ştim că al venit la noi dela I)umne(jefi, doftor
milostiv, de vindeci tdte ranele şi t0te bdlele din ό-
menl, dracii goneşti şi 0menil îndreptezl pre calea
cea adevCrată; pentru aceea strigăm şi noi: milueş­
te-ne pre noi! Nu cerem aur, nici argint, ci feţele
n0stre să curăţeşti ca să nu fim goniţi dela 0menl.
Iar Domnul Clhristos, ca un Mântuitor al tuturor şi
adevCrat izbăvitor din m0rte şi din Iad, Clela ce as­
cultă pre toţi cela ce strigă către Dînsul, ascultat-a
şi pre dînşil şi I-a vindecat numai cu cuvîntul, (Ji-
c6nd; Duceţi-νδ de νδ arătaţi preoţilor.
Ou ac4sta cinsti Domnul c0ta preoţ0scă. Aşa era
Legea şi pentru aceea la preot I-a triifiis pre dînşil
să se arate că s’aii curăţit. De a ţinut Sfinţia Sa I>e-
gea. fiind Domn Legel, cu cât mal vîrtos se cade
n0uS a ţinea I^gea lui Dumnezeii şi a nu călca po­
runcile lui Dumne(jeii? şi mal vîrtos a se pleca pre-
r,<>ţilor ca unora ce sînt trimişi dela Dumnec^eii spre
a e ---------------- --------------------- S
-- ,χΛΦ*!.----
A 29- a o u r i K in A u l

alegerea nccurăţiilorn0stre.nu numai celor trupeşti,


ci şi celor suflcteştT. Precum aiegeaQ preoţii atuncea
şi cunoşteaâ curăţia şi necurăţia celor leproşî, aşa
şi acuma preoţii cel iscusiţi şi duhovnicii, cunosc
stricăciunea ranelor n0stre celor sufleteşti, când se
curăţesc şi când se înmulţesc.
Şi a fost dacă a trimis Domnul preacel leproşi la
preoţi, mergcnd el s’aii curăţit. Unul dintr’înşil νδ-
<Îend că s’a curăţit, s’a întors şi cu glas marc lăuda
pre Dumueijeii şi a că(Jut pre faţa sa la picWrele Lui
de mulţămea lui I)umne<iea C'-eluIa ce l’a vindecat.
Iar lisus a φβ: Peces’aîicurăţit;celn0uC unde sînt?
Cum J»u s’afi întors să dea slavă Iul Dumnezeii? Nu­
mai acesta de altă limbă? Şi a c^is lui: Sc61ă, crcdinţa
ta te-a mântuit.
Pretutindenea se arată nemulţămirea jidovilor K
către binele luî (^hristos. Mulţămirca limbilor a a- Ϊ·
rătat acest samarindn. Pece leproşî se curăţiseră şi
intocma vindecare au dobândit. Iar mulţămirea nu
le-au fost întocma. căci cel n0uC nu s’aQîntors .să dea
laudă lui Dumneijefi, şi eraîi israiltenl. Mal gata au
fost păgânii a crede Iul C.hristos, decât nemulţămi-
toril jidovi; pentru aceea şi Domnul a primit pre sa-
mari'n0n ca pre un credincios şi înţelept. De atunci
a crezut în Christos samarin^nul acela şi în t0tă Sa­
maria 'ăuda binele Lui. Pentru aceea samarinânul
acela s’a învrednicit întru mărirea cea dc veci, nu
numai aicea pre păment, ci şi in cerlii; Iar acel nouC
nemulţămitorl, pentru nemulţămire aîi că^ut din
slava cea veclnică, şi aicea şi acolo. Pentru ast-fel de
t nemulţămire mulţi şi mari din mult bineafl căijut şi
ia mare rCutate aii ajuns. k
Λ
, ---------------------------------
* 0 8 _____________________ CAXARII LA DUMINICA

A ΙΜΐϋΑ ΡΑΚΤΚ: |
P oitrn ptcatcie din priema cirora on leprft o «rU Dumanfett
pre 0menl.

e află în Sflnta Scriptură, că pentru unele păca-


jte erafi certaţi dela l)umnc(iea 0menil, cu lepră,
pentru aducerea aminte şi pentru înveţătura
n0stră, ca să scăpăm de necurăţia sufletelor n0stre. _
Mal întâia cetim despre Mariam s(»ra lui Moisi şi
a lui Aaron,cărăpşteaşi clevetea împrotiva frăţine-
sCfi .\|oisi, carele era pus de Dumne^efi la maredre-
ţătorie preste Omenii lui Dumnec^eti, pentru care
ucru îl clevetea pre dînsul şi (Jicea: „Αΰ d0ră nu­
mai către Moisi a grăit Dumne^efl? AQ d6ra nu va
grăi şi către noI?“^ Intru nimic nu socotea dregăto-
ria cea înaltă a frăţinc-sefi. Spune Scriptura, că a-
u(Jind Dumne(je& S’a mâniat şi a slobo(^it pre dînsa
lepră, atâta cât s’a rugat Moisi lui Dumnecjleii pen­
tru dînsa, şi pentru voea lul.căcl era drag lui Dum-
ne<iefi,o a Iertat de acel păcat. Insă aşa curînd din­
tru acea certare a o slobo<ii n’a vrut, până nu s a
pocăit şdpte (jile afară din tabără. I)ecl, mare păcat
şi de m0rte este clevetirea împrotiva celui mal mare
şi când cine-va osîndeştc pre altul pentru vina în
care este şi el vinovat.
Pentru păcat a certat Dumneijeti cu lepră pre Ne-
eman harapul, şi cu aceea l’a tras la cunoştinţa Sa
cea sfîntă. Spune Scriptura’), că a fost om mare la
Dumne(Jett şi în cinste deosebită. Piind mal marele
oştirel, cu dînsul a izbăvit Dumnec^efi Siria. Era om
puternic şi bogat, insă plin de lepră. Mândria Iul o
certase Dumne(Jeu cu bube, căci era trufaş. Acest
■]NuMcil 12, 2.
·) IV 1·>ι4πιμ (U Ibgil) e. I.
— CÎifAter.--
A 29- a DUPi BUlAUl 403

lucru îl face Dumne(jefi mal mult întru ceî niarI,slo-


bcKjiind prestc 0mcnî neputinţă ca aceea, pentru ca să
cun0scă că sînt şi el 6menî, nu sînt dumnei^eT, nicT
p0te cinstea să le slujiscă dcsăvirşit.cisăcerce altă
cinste, adecă precea veclnică. Deschis-a I)umne<ieti
Iul Neeman uşa milei Sale cu o fată ce era robită din
ţdra jidovdscă şi slujea la nevasta luî'). Fata ştia pre
ivliselâ proroc în ţira eî, şi spunea către stăpâna eT
de minunile ce face prorocul, şi (Jicea că de-ar mer­
ge Domnul eî la dinsul, l’ar tămădui. Minunat este
Dumnecjcfi, Carele o învCţat6re ca aceea triniise în
casa Iul Neeman; că pentru sluga cea bună, şi casa
stăpânului el o binccuvintdză Dumncţ^fO. Plecat-a
Neeman cu carte dela împCratul s6fi la loram împC-
ratul jidovesc, cu pompă, cu avuţie şi cu slugi mul­
te. A sosit la împSratul şi a fost trimis la proroc. S’a
dus şi a stătut înaintea casei proroculul, cu a ^
: I pompă mare. Insă prorocul, pentru casă vindeceîn-
tâlfi mândria Iul, na eşit la dinsul, numai cea trimis
de l-a (Jis: Du-te la Iordan şi te spală de şdpte ori în
el, şi te vel sănătoşa şi trupul teO se va curăţi'). Iar
el, ca un mândru, s’a mâniat că n’a eşit prorocul la
dinsul, şi că l’a trimis la tămăduire aşa de pr0stă, şi
a (Jis: Αΰ d6ră n’am eti mal bune ape la Damasc?Şi a

Î
>lecat mânios. Dar slugile Iul îl rugaii şi i-att (Jis să
acă t0te câte dise prorocul. După cuvintcIe lor s’a
întors şi a crequt, tiind-că nu numai la proroc, ci şi
la apa unde este (Jisa Iul I)umne<Jeri, se pot face t0te
preste firea omului. Şi aşa a mers, s’a spălat în Ior­
dan şi s’a curăţit, după cuvîntul proroculul.
De aceea, domnii cel mari al lumel să se păz^scă de
■) IV (U K ^ ) , B. 8.
η Tel Molo, e, l O - H .
^ ____________________ CAIA»» Lk Dt MnCie t ____ ^

mândrie, că ştie Dumne(ieii a-ϊ smeri, şi celor mal


săraci ce sînt slugi Iul [)umnetjleă a-I înălţa; că şi cu
nişte săraci şi proşti ca acela se slujeşte Dumncijeii
şi cu dînşii tămăducşte sufletele n0stre. Iar preoţii,
de mândria slujitorilor, a curtenilor domneşti şi bo-
ercştl, să nu se t0mă când îl sperie şi-I plică Dum-
ne<iefl sub ascultarea lor cea sufletiscă.
DumnefjeQ a certat cu lepră pre Gheezi sluga a-
cestulaşl proroc, pentru lăcomie şi pentru precupia
Duhului Sfint; că dacă n’a vrut prorocul să Ia dela
Neeman daruri pentru vindecare, Gheezi sluga Iul
a alergat, a ajuns pre cale pre Neeman şi în numele
proriKuluI a cerut dela \eeman şi a luat bani şi
veşminte scumpe'), (iând a tăgăduit înaintea proro-
cuiul că n’a luat, prorccul l’a vCdit pre dînsul că a
i luat cutare şi cutare şi I-a cjis: Tu vel lua lepra ace-
lula ce I-al minţit; că pre dînsul pentru mândrie că-
cjuse, Iar pre tine pentru lăcomie; el s’a curăţit, Iar
tu te vel bolnăvi. O, marc puterea Iul DumnedeO pre
proroc! Ştia gândurile 0menilor şi era de faţă acolo
unde cu trupul nu era. Şi până astă-ţjf 0menl mal
înainte cunoscCtorl sînt în lume, pre carii singur
Dumnc(je& îl ştie.
Află-se în Scriptură şi un împ2rat cu numele 1-
ozie, pre care l’a certat Dumnezeii cu lepră, pen­
tru înălţarea şi pentru îndrăznirea cu carca lua pre
sine cinstea prcoţ<5scă şi vrea să slujdscă în Biserica
lui Dumnedeb ca un preoţi Acest lucru nu se cădea
lui, ca unul om mirin, şi-l înfruntă arhiereul cel ma­
re (Jicend: Nu este lucrul tefl, împ6rate, a cădi Iul
Dumnezeu. Preoţesc este acest lucru. Spre ac<5stă
slujbă sînt cel sfinţiţi. Iar dacă n’a vrut să asculte,
·) IV I>plr. (U £Uj.) ». XI.
A 29>α după bosau I 405

Dumncijefi cu lepră l’a lovit, carca îndată s’a arătat


în fruntea luT, şi s’a speriat. Λ fost lepădat din Bise­
rică şi a rămas vătămat şi închis in t0tă viaţa sa pâ­
nă la m0rte. Decî, să se timă fieşte-cine a se ame­
steca în lucrul şi în triba preoţescă.
Mal apoi a certat Dumnec^efi cu acdstă b0lă pre
nepoţii lui loav, pentru ucidere şi vărsare de sânjţe
ce făcuse loav; căci Dumnecjefi cdrtă fiii pentru pă­
catele părinţilor, mal vtrtos când Π blestemă nis-
carl 0menl drepţi, cum blestemase David impirat
pre loav.
Pre unii ca acela slobocjea Dumne4eti lepră, ca
să le arate, cât ÎTeste de urit păcatul, şi că cel ce zac
intru păcate sînt vrednici a n goniţi din Biserică şi
din cerifi. Umblă Domnul Christos între noi, până
sîntem întru ac0stă lume, cu slugile LuT cu preoţii
în Biserică -cu binele şi cu mila Sa aceea, împrăş­
tiind banii şi împărţind avuţia sănătăţeT celei sufle­
teşti şi curăţire păcatelor, numai de am vrea să ne
grijim noi înşine şi să strigăm către Dînsul: D0mne,
al 'rea este tot cât am, dator sînt cu cât am să fac
voeaTa, t0te dafiîn manileTalc,Invaţă-mea le chel­
tui. Nu numai r0da.cişi jwmil şi grădina,Ţie închin.
Nu numai agonisita, ci şi trupul şi sufletul, Ţie daO.
Invaţă me a le cheltui spre lauda Ta, spre folosul să­
racilor şi fraţilor TCl. Spre mântuirea sufletului meii
dela Tine sînt t0te, la Tine să se înt6rcă; că a Ta
este lauda în veci. Amin.
Ρ "

LA DUUINICA
A JOr DUPA RUSALII. - / .
•'Λΐή ^
CUVlNT ÎNAINTE. ^ } V» .

)rccum câlătoriT când intră în cârcTumă, ni­


mic intru ea nu ţin că este al lor, ci şi unel­
tele lor ce bagă întru ea, cu socotinţă le pun
să nu le txSrdă sa& să uîte ce-va Iu plecare, aşa şi noî
sîntem datori pururea să ne socotim călători întru .
acdstă lume şi nimic să nu ţinem întru ea că este al ;
nostru; cum şi Domnul nostru lisus Christos, fiind ?
aicea pre lume, a grăit despre Sine şi a ψβ: „Filul Î
omenesc n’are unde să-şl plece capul“, cum au(jim
în Sfînta Evanghelie de astă-<jlT, pre carea o scrie
Luca Evanghelistul
C »p » » tih 5 7 — 6 Ϊ .

I
n vremea aceea, mergând lisus pre cale, (jli.s-a 0re·
cine Iul: VoIO să merg după tine ori unde vel mer­
ge, l)0mne. Şi a (^is lisus lui: Vulpile aâ vizunii
,şi paserile ceriului cuiburi, dar Filul omenesc n’are
„unde să-şI plecc capul. Şi a dis către altul: Vino
ndupă mine. Iar el a <jiis: D0mne, porunceşte-ml în-
„tâlQ să merg să îngrop pre tatăl meii. Şi a <#is lui:
„I^să morţii să^şl îngr0pe morfil lor. Iar tu du-te
„de vesteşte împCrăţia Iul Dumne^eB. pis-a şi altul:
„Voia să merg după (ine, D6mne, numai întâlfi mC
„lasă să tocmesc cele ce sînt în casa mea. Iar lisus .

f e .-------- — — A
------------ ------------------------------
a U A N II L * DOlinilCA Â 3 0 -t DDPi «U »A U l <07 } f

„a (Jis către el; Nimenea, puind mâna Iul pre plug si


„căutând îndărăt, este îndreptat întru impSrăţia Iul
.Dumne^efi.
ÎNTAIA PAHTE:

Pentru streinAUMa ţi alrici& lai Christoi pre p im to t

umne<)efi, preCUirele nici un loc nu-Lcuprinde,


(•R ftn ic l Se mută cu mărirea din loc în loc, că este
pretutindenea de faţă, Acela de bună voea Sa
a fost strein pentru noi şi minunat a călătorit minu­
natul Dumncijefi: din mărire întru smerenie, din
ceria pre pămfint. Pre pămfent a călătorit din loc în
loc; din Vitleem Sn Kghipet a fugif). Din Eghipet
în Nazaret a călătorit; din Nazaret în Ierusalim S’a
înstreinat;-din cetate în cetate şi din sat Sn sat, de
pre uscat pre mare şi de pre mare în pustii. Strein
în lume, ftră de casă, tot-de-una Se trudeai umbla
căutând 6îa cea perdută-neamul omenesc El, Păs­
torul cel bun’)· Ş' Iarăşi din lume a călătorit; Dum-
ne<ieO cel tare, ca un Mieluşel blând, spre m0rte şi
spre rCstignire; de pre cruce în Iad şi din îad Iar în
lume întru marc slavă, pentru inviere. Din lume a
călătorit în ci ria. adccă de pre pămfent S’a suit cu
trup la Părintele S€&, unde a fost şi mal înainte, şi
acolo cu călătoria Sa a veselit şi a bucurat îngerii şi
arhanghelii, heruvimii şi serafimi!, şi a şe(Jut de-a
dnSpta luf Dumnezeii mal pre sus de t0te cetele în-
cepCtoriilor şi tăriilor, preste înălţime. Ac6stă călă­
torie a streinătăţel Lui, de demult a ut-oProrocul
leremia, cu Duhul Sfint, şi a dis')t „Clela ceeştî nă-
--------------------
ϊ *0 8 ________________________C A X A in » n wmiHiCA____________________________

dejdea israiltcnilor şi izbăvitorul nostru în vreme


de scirbă, pentru ce eşti ca un strein pre pământ şi
ca un om călător te sălăşlueştl prin locaşuri ome­
neşti? De ce eşti ca un vitiÎz ce nu-şl p6tc folosi?“
Acdstă streinătate a Domnului Τδϋ, o omule creş­
tine, prc tine tc învaţă a fi smerit şi sărac de bună
vo€. Acela pentru tine a sărăcit, ca tu cu avuţia Lui
cea vecinicâ să te îmbogăţeşti. Acela a fost ca un
strein pre pământ, ca ţie să-ţl gătdscă odihnă şi mo­
şie in cerlâ. Acela, ( arele in casa ta aicea prc lume
n’a avut nici capul unde-Şl pleca, ţie împirăţia cea
largă şi desfătată a Iul Dumnecjeâ ţl-a deschis. Cu
acestea cu t0te, dă chip de fapte bune, ţie. o omule.
.Mândria ta ou acestea o smereşte, ca tu nimic să nu
ţii că este al tCii pre pămcnt: nici cctate, nici sate,
nici case. nici avuţia, încă nici fiii şi fiicele. Nic! mă­
car trupul nu este al tCu, ci este al Celula ce l’a zi­
dit. Pentru aceea să nu găndeşll că doră este al tefi
ce-va pre păm6nt, că m6rtea stăpâneşte pre t0te. Col
ne naştem în lume, gol ne ducem din lume. Nu te
lega cu lucrurile cele putrede şi amâgit0re ale acestei
lumi ca şi cum al fi locuitor în veci aici în lume, ci
trimite gândul tS& înainte în vâcul şi în lumea ce
vine. Mută cugetul tfiii de aicea în cerlii şi te grijeşte
de acelea. Nu lăsa gândul t£& să se tăvăl0scă prc pă-
ment in păcate, ci-1 trimite degrab din întunerec in
lumină, din m0rte în viaţă, de pre pămetTt în cerlQ.
Părăseşte t0tă înşelăciunea păcatului în lume. Cu
bucurie călătoreşte prc urma Domnului tCă, ase-
mSnându-te streiaătăţel şi sărăciei Lui.
„ Filul Omenesc" S’a numit pre Sine Domnul
Christos, pentru luarea trupului, şi a (jis că n’are în
Λ lume unde să-Şl plece capul, căci Dumnei^efi nu Io- k

------------ ‘"’ϊίβίΐΚΓ'---------——
\
ψζ A aO-A OOPÂ ROTAUl

cueşte întru inima 0menilor celor păcătoşi, ci vul­


409
'i
pile, adecă draciî cel vicleni, şi paserile, adecă gân­
durile cele de mândrie, se înculb0/^; îar Fiîul Ome­
nesc acolo n’are capul unde-Şl pleca.
Acestea au<jind şi tu, nevoeşte-te degrab de go­
neşte din casa trupului tCfi vulpile cele împuţite şi
paserile cele necuratu; mătură casa ta, adecă trupul
tCfi, cu pocăinţa si cu ispovedania; spală impuţiclu-
nea dintru ea, cu lacrimile; cădeşte-o cu tămâe de ru­
gă şi o împodobeşte cu fapte bune. Dacă te va vedea
Filul lui I )umne4c&,( ‘hristos, făcând aşa, atuncea va
intru în casa ta. scîrba ta o va schimba întru bucurie,
va face LuişI locaş acolea, o va umplea de t0te da­
rurile cele cereşti, sufletul tSîi îl va lumina şi cu vese-
. lia cea vecinică îl va sătura. .Atuncea intunerecul şi
m0rtea va fugi dela tine, neputdnd răbda să vadă
^ lumina şi viaţa cea de veci în casa ta. După aceea
\ nu vel mal fi cuib deVulpI întunecat, ci vel fi locaş
luminat Sfintei Treimi şi curte împCratulul ceresc.
De-a pururea vel avea întru tine lumina lui Clhristos.
λ DOUA PARTR:
Pentxn o iU to rU n 4 (trl tntni a eteU lame, f i că na ni M cad*
U oftut&m tnApol mtour d · n » « r fi f i ca grcA.
călătoria n0stră întru acostă lume este f0rte
sîrguit0re;-este ca o apă repede ce curge. A-
_ ^lergăm şi ne apropiem de m0rte. ţ)ilele ηό$-
tre trec ca o umbră de nour fără de pl0e, ca corabia
pre mare ce o bate ventul spre margine, ca o pitră
din deal la vale când se prăvăleşte şi nu se p0te opri.
.-\şa merge de tare şi viaţa n0stră către m0rte. Noi
sîntem ca nişte nemernici întru ac0stă lume, după A
cuvintul Proroculul David'), fiind-că acostă lume
ΛPad··! 11*, 1». ‘
410 CAZtniI L* DUHIinCA

este ca o cârciumă; numai pentru călători este fă­


cută şi pentru hrana călătorilor. Şi intru ca cine este
stăpân? este m0rtea; şi este f0rte mâni0să; curind
ne sc0te din casa sa şi Ia dela noi tot cât avem, ca un
fur şi ca un tîlhar, şi ne lasă gol numai cu trupul, de
ne ducem in calc departe şi streină.
Pentru aceea se cade, ţie, o omule, să şti de un­
de vil şi unde te ducf. Duci'te' din ce n’al fost, întru
viaţa ceea ce este pururea fiit6re, din intunerec în
lumină. Călătoreşti intru acostă lume caprintr'o pă­
dure întunecată, plină de ftnl şi de tllhari, de hlare
rele şi cumplite, plină de draci, de zmei sburători şi
de alte duhuri rele. Unii caută trupul tSâ să-l înghită,
alţii sufletul tCii să-l unii cu lăcomia avu­
ţiei, alţii cu necurăţiaOÎtt3uf,'Slţil cu mândria lume!
şi cu Iubi rea mărirel. Oălătoreştl intru acdstă Iu me ca
şi cum al înota pre o mare cu valuri şi cu venturl rele.
unde sînt în t0te filele furtuni de scirbe: de o parte
bat valurile b0lelor şi ale neputinţelor, de altă parte
valurile năpăştilor, săracilor, nevoilor şi greutăţilor
celor mal mari. F’recum este fn mare că peştii cel
mari înghit pre cel mici, a ^ şi intru acostă lumeccl
Î)uternicl pre cel neputernicl; de totc părţile eşti în
rică şi in gr0/.ă, în cât nu şti dacă vel fi viQ până a
d0ua φ.
Pentru aceea, te rog, să cunoşti călătoria ta şi să
şti unde te duci. Dacă vel cun0şte, ştifi că te vel te­
me şi te vel folosi.'Duci-te într’o cale neştiută, in lo­
curi straşnice, in lume minunată, şi trebue a intra
pre d0uC porţi gr0znice, unde trică şi spaimă mare
va avea sufletul tSfi. Întâia p0rtă este m0rtea, prin
carea cu voe fără voe trebue a trece cu destulă durere.
La acea p0rtă sînt strejaril mânioşi şi nemilostivi.
r- Λ 80-A DOfi ROULd

caril te vor incunglura şi te vor desbrăca de t0te


411

cdte allntru acostă lume şi vor lua dela tine t6tc.


Numai cele sufleteşti îţi vor lăsa, d* vel avea; Iar de
nu vel avea nici acestea, numai gol tc vor lăsa şi aşa
trebue să vil la a d0iia p0rtă a judecăţel Iul Dum-
ne(jefi, înaintea a atâta mulţime de îngeri şi atâtea
soWre de sfinţi, prietenii Iul Dumne(}e&, şi tocma
înaintea feţei dreptului JudecCtor, unde te vel teme
şi te vel cutremura, că nu vel şti ce te va întimpina
şi cum va fi, şi ce rfispuns vd avea. Şi încă de vel
merge gol, o ! ce ruşine vel păţi! că întâlfi te vor în­
treba :Ce al venit aşa gol şi sărac? şi Iţi vor φοβ: ce
al făcut veşmîntul cel fără de m0rte cu carelc te-al
îmbrăcat în stîntul botez? După aceca şi de alte da­
ruri sufleteşti tc vor întreba, şi îţi va φεβ Dreptul
JudecCtor: Pentru ce al venit ca un rob, gol şi sărac,
aicea înaintea a atăţea fii dumne<jeeştl şi înaintea
scaunului mărirel Melc? Ce al făcut darurile creşti-
nătăţel? L’nde le-al perdut? Intru nimic n’al b ^ a t
In s0mă darurile Mele, nici al mulţămit pentru bine­
le Mefi ce ţl-am dat; pentru aceea şi Kti întru nimic
nu te socotesc, ci ca pre un rob vicidn după lucrai
teti te volfijudeca şi faţa Mea în veci nu o vel vedea.
iSi, suflete păcăt0se, aucţind acestea, teme-te şi te
Infncoşέ'/ă, că înaintea ta stă m0rtea cumplită. Ju­
decătorul cel drept şi gr0znic, muncile cele neîn­
cetate, matca focului nestins, întunerecul împărţit,
plângerea şi scîrşnirea dinţilor ’). De acestea să te
temi t0rte şi să te părăseşti de păcate, până eşti încă
f>re calea vieţel tale. Până încă nu te dud întru acele
ocuri, adu-ţl aminte de accle porţi prin care trebue
a trece în viaţa cea netrecută. Socoteşte din t0te păr-

------------ e'USSgfSi-----------
-------------------
CAZJUni LA DCmnnCA
__
ţiie, că prin multe laţuri de păcate treci, să nu cum­
va să ca^I in vre unul din ele. I^să în lume, ca A·
vraam, tatăl şi muma, adecă păcatul care naşte pof­
tele cele ce sînt de perire sufletului.
Tuturor celor ce sînt robi păcatului, le (^ise Uom-
nul Christos că sînt morţi, cum au(jim întru acostă
Stîntă Evanghelie, că 0rc-cine a c^is către Christos:
învCţătorule, veni-volii tot după tine, numai ce-ml
<}i să mC duc mal intălâ să-ml îngrop pre tată-me&;
Iar Domnul a 4is lui: I.asă morţii să-şl îngr0pe mot-
ţil s(H. Pentru aceea şi tu să laşi pre cela ce sînt robi
păcatului, măcar de ţl-ar fi şi părinţi şi fraţi. Pre u-
nil ca acela, ^ice Domnul, să-I laşi şi să-I slujeşti Lui,
f&ră de păcate şi tără dc valuri, şi d<ua şi n0ptea.
După aceea să nu te mal întorci îndărăt ca să cauţi
spre faptele cele de mal înainte, căci nu vel putea
fi îndreptat întru împărăţia ceriului.
Fîecum jidovii, dacă eşiră din l'^hipet, se înt0rse-
ră cu gândul la bucatele Eghipetulul, la carnea şi la
căldările ce avuseseră acolo '), şi pentru aceea trupu­
rile lor a& că(||ut în pustii şi ţ0ra cea făgăduită nu
le-a fost a o vedea;- aşa şi tu dacă vel începe a te
înt0rce la întunerecul păcatelor acestei lumi, trupul
sufletului tefi va cădea în pustiile v6culul acestuia,
în munci, şi nu vel ajunge să intri în ţdra cea făgă­
duită, în Ierusalimul cel de sus.
Lot fugind să scape de arderea Şodomulul, mu-
erea lui se înt0rse de căută îndărăt şi îndată se făcu
stîlp dc sare’). Şi tu de vel căuta înapoi către pofte­
le cele de păcate, îndată te vel' face ca un boloilovan
de sare, mort, lins de dobit0cele păcatelor.
Kf» it, 1.
r>on 1«, M
------------ r><ffeKSj------------ s£XS(·
A 90-A DOPl KCTAUl______________________ 4 1 3

pentru aceca, cela ce călătoriţi după Christos şi


vreţi să scăpaţi de faraon cel ncv2<Jut, adecă de sa­
tana, de diavolul şi din robia eghipetulul. adecă
din muncile dc vecî, nu zăboviMţl intru intuncrecul
pustidcelei de păcate, ci eşiţl după povaţa v0stră, _
după Moisi, adecă după Duhovnic, carele p0te să v6
îndrcptc/c şi să νδ tr<5că marea păcatelor. Cu ispo-
vedania şi cu lacrimile sfi înecaţi gonacii lui fara­
on şi să scăpaţi din păcate, ca jidovii din Marca Ro­
şie. Să cântaţi in Riscrică mulţămită lui Dumnc(jeîl,
r.eluTa ce v’a i;:băvit. Să mâncaţi mană din cerlfi,
stinta Cuminicătură, hrana sufletelor v0stre, fără dc
care hrană nimenea nu va putea ti viii în viaţa ce vi­
ne. I'ără de grcşalc veţi intra în ţdra cea făgăduită
după povaţa v0stră care este Domnul Christos. A-
cesta pentru voi a intrat acolo, pentru ca să vS bage
şi pre voi, acolo unde este privirea a cete dc îngeri
şi de sob0re de sfinţi ce sînt ηόυδ fraţi mal mari,
pentru-că aâ intrat acolo mal înainte de noi, carii sînt
scrişi în cerlO, unde este tot binele din veci ascuns
şi v0uC făgăduit, pre care bine şi îngerii doresc să-l
vadă ;-întru care Dine, şi pre noi pre toţi credincioşii
Tei,ne învredniceşte, D0mne lisuse Christ0seDum·
necjeul nostru, acolo in veci să locuim şi pre Tine
să preamărim, d’impreună cu Părintele şi cu Duhul
Sftnt, acum şi pururea şi întru veci vecilor netrecuţl
şi nesfîrşiţl. Amin.

t
I

LA DUMINICA
A 31t DUPA RUSALII.

C tn lN T ÎNAINTE.

j)ine va putea spune minunile Iul Dumne<;|cfi


l^i să facă aucjitc puterile şi lucrurile cele
i r w 5 ..bune ale luT Christos? Tuturor dă binele
seu celo’ra ce-1 cer, şi cuT de ce se r0gă Π dărueşte:
leproşiî curăţeşte, dracii din 0meni goneşte, morţi­
lor înviere, orbilor vedere, cum şi pre acel orb pre
carele l’a vindecat in Ierihon, precum mal desluşit
ne spune Sfinta Evanghelic de astă-ij!, pre carca o
serie Luca Evanghelistul. >
C*p m M, 3fr--*8.

ţ ^ n vremea aceea, a fost când s’a apropiat lisus de


Vil^Icrihon, un orb şedea lângă cale cerşind; şi a-
'**u(Jind poporul trecend, a întrebat: Ce este acesta?
-Şiî-aii spus luîcă lisus Nazarininul trece. Şi a stri­
ngat 4ic£nd: lisuseFiluI Iu! David, milueşte-mS. Iar
„ceî ce mergeafi înainte certaii pre el sătacă, dar el cy
„mult mal vîrtos striga: Filul luî David, milueşte-
„me. Şi stând lisus a poruncit să-l aducă pre el la
sine. Iar apropiindu-se el de dînsul, l’a întrebat
icind: Qx ve! să-ţl fac? Iar el a (ţis: D0mne, să vSd.
i lisus I-a (Jis lui: Ve<#I; credinţa ta te-a mântuit,
îndată a vS^ut şi a mers după el slăvind pre |^
----------- -------------------=TSîCSii*
E b CÂZiRIt LA DUMIinCA A 81-A DOPi BUBAUl il6
Γ

nDnmne(jcu. Şi tot poporul TScjicnd, a dat laudă lui


„Dumnezeu.
ÎNTAIA PARTE:

Pentra dragoste· Iul Chriitos c« ts tt Întinşi tuturor neoprit.

^ ^ u r a este s0rele de străluceşte t0te câte sint pre


sub cerifi şi t0te neamurile omeneşti lumindzâ,
W cu mult mal vîrtos este Acela ( iarelc e s0rele cel
sfint şi drept c« lumineză nu numai trupurile dina­
fară. ci şi sufletele dinlăuntru: ochii inimel deschide
şi mintea deşteptă de cun0şte omul pre Dumnetjeii
şi binele de veci ce I-a gătit lui. De aicea se cun6şte
dragostea ce are către omeni Domnul nostru lisus
Christos, că pretutindcnea umbla şi fn t0te laturile
călătorea-princetăţi şi prin sate-de tămăduea t6tc
neputinţele şi balele din 0mcnl, şi cu minunile ce
fâcca se lumina mintea 0menilor şi se intorceati ό-
menil către Dumnc(je& şi către pocăinţă.
Deci a venit lisus şi în Icrihon. Acolo un om orb
anume VartimelQ şedea lângă drum de cerea, şi a-
u^ind poporul trecend, întreba: Ce este? Şi-I spuse­
ră că este lisus Na/arin0nul. Cât au(}i de numele lui
lisus, il păru bine, că de multă vreme au(jeade Dîn-
sul că face minuni multe şi vindecă bolnavii. Pen­
tru aceea a strigat cu glas mare şi a c^is: lisuse Filul
lui Dav’^,milueşte-mC.căam au^itde minunile Tale
cele multe şi de binele ce ai făcut prin Ierusalim şi
prin Capemaum; că tu, D0mne, pre cela ce era din
naştere orb l’al fScut cu ochi, şi Iarăşi pre doi orbi
ce αύ strigat pre urma Ta, şi pre accia I-al luminat.
Pentru aceea şi eii strig: Filul lui David, fie-Ţl milă
de minei Iar Domnul a grăit către dinsul: Ce strigi
nşi ce ceri dela Mine? Orbul a riispuns: CelO să v6d. n
î l î ___________________ _____ _______________________
il6 CAZAmi LA DimijnCA

Cu adevSrat nu este pr0stă ccrerea orbuluT, ci


este mare şi numai Dumnecjefi putea cererea luî să
împlindscă, Tar alt nimeni din 0menl. Pentru aceea
Domnul S a milostivit spre rugăciunea lui şi spre
credinţa lui cea tare şl I’a întrebat ce cere. Intreoa-
tu-l’a Domnul nu că d6ră nu ştia El cela ce ştie t0te
mial înainte de ce se cere, ci l’a întrebat ca să nu (jică
cine-va că orbul acela cerea una şi Christos alta îl de-
ţe. Ce cerea orbul,înaintea tuturoraspusşi Christos
înaintea tuturor I-a dat şi a (jis: Credinţa ta cu ca-
rea cre^I că te pocIO tămădui, aceea te izbăvi. Şi în­
dată a vfiiiut şi cu glas mare a început a lăuda pre
Dumnc(je&; şi nu numai el singur, ci şi toţi 0mcnil
cela ce vScJuseră acea minune, da slavă lui Dumne-
(jefi si mulţămită.
Ac4stă minune a fost dinafară de p0rta cctăţel.
Cu ac4stă minune ca cu un sol dete veste Domnul
(.hristos în cetate, ca să ştie cetăţenii Ierihonulul că
lumina cea adevărată vine la dînşii să luminexc su­
fletele lor cele întunecate, cum a grăit însuşi şi a
(Jis: „Efi sînt lumina lumel; cela ce va umbla după
mine, nu va merge în întunerec, ci va avea viaţa de
vecl“ (Ιόη 8,12). ’
A ijOim p a h tk
Pentrn o rU n a eofletalnl ψ p«ntni jarAmlnt.

B
ă ne asemSnăm şi noi acelui orb cu credinţa şi
cu răbdarea, că mult a răbdat şi el când Π (Jicea
mulţimea să tacă şi-l conteneuQ fariseii şi sadu-
cheil cela ce nu Iubea3 minunile Iu! Christos; dar el
mal tare striga şi se ruga, căci aşa este sufletul răb­
dător: nici se teme de primejdii, nici îl este frică de
cclmal mari, ci mal tare se aprinde cu ruga şi cu
------ —
A 81-a DOp I BtWAXJl

credinţa; şi dacă dobândeşte, nici odini0ră nu în·


cetdză de a mulţămi. . . j·
Aşa şi noi să facem: mal înainte de ce dobândim,
să fim răbdători; şi după ce dobândim, să fim mul-
ţămitori. De ne-ar şi (Jice vrăşmaşii noştri să tăcem,
adecă diavolul, lumea şi trupul, care nu Tubesc bi­
nele luT Christos, noi mal tare şi maT cu de-adinsul
să ne rugăm Iul Dumneijea ca să caute spre noi cu
milă şi să lumineze ochii inimel n0stre, pre cari l-a
întunecat fumul păcatelor lume!.
Legea învCţăturilor Iul Dumnezeii este lumină.
Cane se va lipsi de dînsa, acela este orb cu sufletul,
mal mult decât orbul acela; căci acela ce este orb
de ochi, nimic nu vede să facă rCii, Iar cela ce este
orb de minte şi de suflet, acela t6te răutăţile face, nu
numai într’un chip, ci în t0te chipurile.
Ce orbire mal mare este decât ac&ta, când ţine
care-va Sfînta Evanghelie şi-şl pune mânile pre ea,
carea învaţă ca nici într’un chip să nu jure, şi eljură?
Cât rCfi aO păţit sfinţii părinţi şi câte nevoi aii răb­
dat pentru ca să întărdscă credinţa Iul Christos, Iar
noi de multe ori fără de nici o nevoe, făr de nici o
frică de m0rte. ne lepădăm înşine de credinţa n0stră.
Şi când jurăm pre Sfînta Evanghelie ori cu strimbul,
ori cu dreptul, atuncea ne lepădăm de credinţa n0s-
tră; şi nu ne lepădăm numai, ci şi în mare peddpsă
cădem, căcî scrie în cartea Iul Zaharia Prorocul'),
cum a vCiJut acest proroc o secere f0rte mare de d6·
u6-(jecl de coţi de lungă şi de (Jece coţi de lată, şi
l-a (Jis Dumneţfeti; Acistă secere ese d inaintea Iul
Dumneijeti şi intră în casa celula ce sejură pre nu­
mele Iul Dumnezeii. Deci vedeţi, o fraţilor, ce mâ-
C iZ A m LA duw boî

nie a luî Dumne^eii îafi cela ce sejură. Pentru ace­


ea să ne ferim, ca de foc, de jurămint.
pic anii: de nu τοίΰ jura, cutn volfi scăpa din mâ­
na vrăşmaşului meîi? Ce grăeşti, omule? De vrăşma­
şul tSti te temi şi juri, şi de Dumne<^eti nu te temi?
Cu adevărat să ştiţi, creştini binecuvîntaţi, că cela
ce jură saii pune pre altul să jure, acela este ucigaş
sufletului 8ϋύ. Αΰ d6ră pentru aceea este Biserica
casă mergem să jurăm? Nu! ci este pentru rugăciu­
ne ca să ne rugăm pentru vrăşmaşi! noştri şi pentru
greşalele ndstre. ώ ύ Sfinta Evanghelie, a& pentru
aceea o a făcut Christos să ne jurăm pre dînsa? Nu!
ci ca să au(jim cum ni se cade să facem, de ne este
voea să ne izbăvim din muncile de veci şi binele a-
cel de sus să dobândim.
la deschide Sfinta Evanghelie pre care iţi pul mâ-
nile de juri, de ve(Ji ce <}ice ( Jiristos. îţi <^ce să juri
vre o dată cu strimbul sau cu dreptul? Nu!nu (jice
nicăiri. Din potrivă 4ice, că muncă sufletului are a-
cela cejură şi cela ce pune pre cine-vasă jure. Deci,
de 4ice Christos in Sfînta Evanghelie să nu j uri, tu
cum îţi pul mânile pre Sfînta Evanghelie şi juri ?
Cum nu te temi de mânia lui Dflmne^eâ? Nu soco­
teşti că de al şi scăpa de vrăşmaşul tefi. însă de Dum-
He<#e&nu vel scăpa? Nu socoteai in capul tefi, că de
vel scăpa de datoria ac0«-ta trccCt0re din lume, însă
de munca vecinică nu vel scăpa?
Creştini binecuvîntaţi, ascultaţi cuvîntul Dom­
nului nostru Christos şi nu jurareţi, nici puneţi pre
alţii să jure, că mare canon şi mare greutate a& pre
sipetele lor unii ca acela,-cum grăeşte şi sfîntul
marele Vasilie şi (Jice, că jurămintul este lepădare
Te Dumnc(je&. Pentru aceea, tot creştinul să se fe-
κ 3t-* vari K ouul *19 "ι

r0scă de jurămint ca şi cum s’ar feri de foc. Să nu


îndrăziK^scă a jura, că pentru îndrăznite vine orbie
şi întuneric în sufletele 0 menilor de cad în păcate în
multe chipuri. Domnul ne învaţă (}ic£nd'): „Soco-
tiţi-νδ ca să nu se îngreuezc inimile v6 stre cu mân­
cările şi cu beuturile, şi fîră de veste să vie preste
voi (jiua aceea“,adccă clasul morţeî, întru care clas
nu vor folosi jurămînturile şi vicleşugurile ce facem
pre ac<^tă lume. T0te faptele n0stre ccle ascunse
Cilte facem în taină <Jiua şi n6 ptea, arătate vor fi îna­
intea dreptului JudecCtor, unde va fi t0 tă lumea a-
dunată. O, ce ruşine vom păţi! I)e cât munca, mal
mare ne va fi ruşinea.
Să ne păzim. decT, şi să părăsim faptele cele în­
tunecate care sînt: făţăriile, vicleşugurile, jurămîn-
turile, furtişagurile, uciderile,curviile,lăcomiile, ne-
dreptăţile, mândriile, beţiile şi altele asemenea aces- y
tora, şi să ne apucăm să facem faptele cele luminate
care sînt acestea: dreptatea, smerenia, curăţia, mi­
lostenia, postul, paza bisericel, ispovedania, cumi-
nicătura şi altele asemenea acestora, ca să fim fii lu-
minel şi moşteni împirăţiel ceriului, pre carea noi
toţi să o dobândim cu darul Domnului nostru lisus
Christos, a Căruia este mărirea, cinstea, ţinerea şi
puterea, d’impreună cu Părintele şi cu Duhul i‘>fînt,
acum şi pururea şi întru veci netrecuţi şi nesfîrşiţî.
/Vmin.

---- --------------

>}Lh> m. *
LA SUUllTICA
Λ 32? DUPA RUSALII.

cuvtNT În a in t e .

finta Evanghelie deastă-<jlarată mal intâlfi, că


^ i n i m i c n’a zăbovit Domnul Christos. nicî S’a o-
« ^ p r i t dela mântuirea neamului omenesc, pe de
o parte făccnd bine 0 menilor şi umblând prin ţdra
jidov 6 scă, vindecând bolnavii şi chemând păcătoşii,
Iar pre de altă parte învăţând cu cuvîntul şi spuind
despre impSrăţia ceriului. Pentru acest lucru, se a-
rată mare ostendiă a Domnului Christos. Arată-sc
şi nemulţămita0 menilorimprotiva aat.ltaosten6 la.
Δ 1 doilea, arată în ce chip s’a întors Zachelfi, ce a
ftcut dacă s’a întors şi ce binecunntare a luat dela
Christos şi el şi t0tă ca^a Iul. Dorind să vadă pre
Christos, luatu-L’a în casa sa, cu drag cinstitu-L’a în
casa sa, slujind înaintea Lui ca o slugă înaintea stă­
pânului SSfi, mal apoi şi avuţia sa t0tă nu o oprea
săracilor şi neputemicilor, pre cari îî asuprise şi-I
năpăstuise.
Al treilea, arată cuvîntul drăgăstos.al Domnului
Cliristos ce a φβ, că este izbăvitor păcătoşilor, însă
numai păcătoşilor celora ce se întorc şi vin la pocă­
inţă cu plecare şi cu fapte bune şi dumnecjieeştl, ce-
rdnd izbăvirea lor dela Domnul lor, -cum mal lămu-
CAJEAKtl LA DOMINICA A 32-A DDTÂ RUIAUl

rit veţî înţelege îarăşî din Sftnta Evanghelie de as-


tă-φ, pre carea o scrie Luca Evanghelistul
Cip 19. «tih I— II)

f
n vremea aceea, trecea lisus prin lerihon şi îată
un om anume ZachelQ, şi acela era mal mare va­
meşilor şi era bogat. Şi căuta să vadă pre lisus
„cine este, dar nu putea de mulţime, că era mic de
„stat. Şi alergând înainte s’a suitintr’un dud, ca să-l
„vadă pre ei, că pre acolo vrea să trtică. Şi dacă a
„venit la locul acela, căutând lisusl’a vCtJut predîn-
^sul şi a (jis către el: Zachee, grăbeşte de te pog0ră,
„că astă-φ în casa ta mi se cade să fiii. Şi grăbindu-
„se s’a pogorît şi l’a primit pre dînsul bucurându-se.
„Şi vCqend toţT tânjlafi (jlic6 nd că la un om păcătos
„a intrat să găzduiască. Iar Zachelfi, stând, a qis către
„lisus: Iată, jumătate din avuţia mea, D0mne, o daii >
Î „săracilor; şi de am năpăstuit pre cine-va cu ce-va, ţ
ţ „întorc împătrit. I,)is-a către el lisus, că astă zi se 5
„ftcu mântuire caseî acesteea, pentru-că şi acesta
„fi!ul Iu! Avraam este. Căcî a venit Fiîul omenesc
..să caute şi să mântuiască pre cel ce era perdut.
ISTAU PAHTK
Pentrn ■ Ini Domne4et> Inbire cAtre AtnenI ţi penti-n lat4roe-
r e a hii ZachdA.

>
umne4 e& cel nevC^ut, Acela marele şi straşni­
cul, stăpânitorul tuturor făpturilor, (larele S’a
arătat în muntele Sinal lui Moisi Proroc, gr0z-
nic şi straşnic, în furtună de foc, în văpae ar^Cnd,
în fum şi în glas de trîmbiţă, în tunete, în fulgere şi
în cutremur de pământ, aşa că, dacăa vCţJut neamul
jidovesc slava Lui cea mare.ijiseră căIreMoisi'): „Să
I nu mal grălascăcu noi acest Dumne<iea, că de vamal

________ Â
4-22 rA^işfn tj^ DOMoncA

grăi vom peri toţî.ci grfieşte tu cu dinsul şi ne spune


ηόυδ poruncile luT şi te vom asculti“;—Acel Dum­
nezeii a smerit a S;i mărire, şi Dumnezeirea Sa o a
inv£lit cu trup din Preacurata Fecidră Maria, şi aşa
a venit în lume păstonil cel bun căutând 6 îa cea per-
dută şi rătăcită în urma idolilor celor muţi, aaecă
pre neamul omenesc ce se închina idolilor; pentru
care 01e, era gata şi viaţa Sa să-Şl pue.
umblând pre păment ca un om deplin ce era, a
venit şi în cetatea lerihonuIuT, penti u chemarea mul­
tora şi mal ales a Iu! Zachelfi. Acest Zachelâ era va­
meş mare. El aurind minunate lucruri despre Chiri-
stos, era bucuros să-L vadă, să-L cunuscă şi să gră­
iască cu Dinsul. Bucuros era şi în casa sa să-L Ia şi
^ să-L ospăteze. Dar ştiindu-se că este om păcătos şi i
ξ se scîrbesc toţî omenii de dinsul, se ruşina să facă *
ϋ acesta, ci numai vrea să-L vadă. Şi nici acesta nu o i
|| putea dobândi, una pentru-că era mic de stat, alta
τ pentni-că gl0tele il împresuraQ. Pentru aceea a aler­
t· gat înainte şi sa suit intr’un dud ca se pdtă să vadă
r de acolea pre C^hristos. Ruşine era pentru un om
bogat şi vestit ca acela să se sueîn copaciii înaintea
atâtor omeni ce eraâ cu Christos; însă rîvna lui uită
cinstea şi slava ce avea, numai ca să vadă pre Chri­
stos.
Acestea t0te nu era& ascunse lui CUiristos, Carele
ştia nu numai lucrurile, ci şi cugetele lui Zacheifl.
Pentru aceea viind Ia locul acela sub copaciul in ca­
rele era ZachelÎi, îndată a căutat şi dacă a vCiJut pre
Zachelti, a (Jis lui: Zachee, grăbeşte de te |Mg0ră,
că astă-<jl trebuc să ίΐΰ in casa ta. iar Zacbel& dacă
au(Ji acest glas, glasul carele învie morţii, glasul
bucuriei celei de veci, glasul de care ascultă vcntu-
J.·------------ ------------------ -
_______________________________* 32-α p c t A r d u u I _ _ _ . _____ ·4 ·2 8 _ ψ

rilc şi marea, care glas chdmă păcătoşii la pocăinţă ,


atuncea inima şi sufletul lui se umplu de bucurie şi
îndată s’a pogorît şi a că<jut la picT0rclc Iul lisus, de
mulţămca şi cu mare bucurie L'a dus în casa sa. De
bucuric uHase t0 tă frumscţea, slava şi binele lumel—
ca şi Petru în muntele Tavorului') şi t0tă avuţia,
aurul şi argintul le avea ca nişte tină, numai să do-
bândiscă pre C'hristos. Pentru aceea a stătut înain­
tea lui Clhristos, şi a φβ: Iată, l)0mne, jumătate din
avuţia mea o dafi celor nenorociţi şi săracilor, şi de
am năpăstuit pre cine-va cu ce-va, volţi înt6 rce de
patru ori mal mult.
Aicea p0te iieştc-cinc socoti, căZachclfi mal îna­
inte dc ce învăţase a crcde, a fost indurat, ascultă­
tor, milostiv; din apucător, a fost miluitor; din lu-
ător, a fost dătător; că mal drag îi era să-şi izbăvis-
că sufletul, decât t0 tă agonisita şi avuţia ce avea.
l’entru aceea Domnul (Ihristos a grăit cătrc dînsul
şi a <Jis: Astă-<#i fu izbăvirea acestei case. Ca şi cum
ar ^ice: Astă-(jl te întorci, astă-<ji dai,astă-<jl întorci
cui CC al luat, astâ-iji fu şi izbăvirea casei tale, că
Filul Omenesc a venit in lume să izbăv^scă pre cel
ce era perdut.
Locuit-a Domnul (.^bristos cu păcătoşii, insă cu
ceia ce s’aii pocăit Deci, să nu te părăseşti, o păcă-
t0se. lată că avem pre Domnul Christos, Carele, pen­
tru cel păcătoşi a venit pre lume; pre păcătoşi să
cerce şi să-i caute; să izbăv0 scă pre păcătoşii cari!
se întorc către Dînsul, pre carii nu numai fi pri·-
meşte cu drag, ci-i şi binecuvintcză şi-I indreptâză.
Deci, nădCjdueşte acelui Domn, că nici pre noi nu
>) lUvd 17, *.
‘! t
CAZAmi LA DUMINICA

nc va părăsi de ne vom părăsi şi noi de păcate şi de


vom cere mila Luî.
A D0UA PARTE
Pentru Indurarea ţi pentru pUUt câtre c «i asupriţi f i n&p4«·
Uiiţl, ou carea t'a îndreptat ZachelA.
acă a intrat Domnul Christos in casa lui ZachelO,
[socutindu-su Zachelâ singur pre sine şi vS^ând
'marc necurăţie în casa sa, adecă avuţie strinsă
fin camătă, din asuprele şi din dobândă nedr0 ptă,
a strigat şi a (jis: astă-^I l0 păd din casa mea şi în­
torc acum tuturor cui cc am luat cu strîmbul şi pre
cine am asuprit;Iar din ce am agonisit cu dreptul,ju­
mătate da& săracilor şi sirmanilor. O minunată pri-
mcnclă!0, negrăite daruri şi milele lui Dumneqeii!
Ce este mal gre& 0menilor, lui Dumne(je& este uşor.
l'unia corăbiei trece prin urechea acului, adecă bo­
gatul căruea il eraS dragi banii, banii I-aurit şi de să­
răcie nu s’a temut. C'el lumcsc şi trupesc, sufletesc
s’a făcut. Casa cea de lăcomie, de camătă şi de pre-
cupie, a fost casă lui Dumnc(jlcQ. Aicea se cun0şte,
că dc-ar fi fost ce-va ftţărie întru inima lui ZachelQ,
să Înt0 rcă unora şi altora' să oprdscă, n’ar fi intrat
în casa lui, ci vSg^nd inima lui drt^ptă şi piccată u
face t0tă voea Sfinţiei Sale, dulcelui Domn, în ca­
sa lui a intrat şi binecuvîntarea Sa, lui I-a dat.
Tot aşa şi fieşte-cine de nu va tăea de o dată ne­
dreptatea dela sine şi din casa sa, nici o dată nu se
va putea îndrepta să intre funia corăbiei prin ure­
chea acului. Pentru aceea şi Domnul Chr