You are on page 1of 14

MAGAZINUL DE JUCĂRII

Dina - Frida

Negustorul - Maia

Iepurele Teofil - Antonia P.

Vulpea cu Fustă - Sara

Miorița Porumbița - Antonia

Magic Bre - Tudor

Bufnița – Maria

Noaptea – Maia

Scena 1

Dina: Teofil! Unde ești?

Iepurasul Teofil: Dina? Unde esti? Hiuh, credeam că te-am pierdut!

Dina: Păi chiar ne-am pierdut, Teofil, am rătăcit drumul spre casă. Hai să căutăm o
scurtătură.

Iepurasul Teofil: Il cunosc eu. Trebuie doar să ocolim poiana asta.

Dina: Mai bine mergem de-a dreptul.

Teofil: Nu sunt bune scurtăturile, Dina!

1
Dina: Vai, iepurașule!

Teofil: Ce-i?

Dina: Un magazin.

Iepurasul Teofil: Stii se? Ne fasem că nu-l vedem si merzem mai departe.

Dina: Nu! Uite, scrie ceva acolo. Hai să vedem ce scrie! JU-CĂ-RII! Ha, e un magazin cu
jucării în pădure!

Iepurasul Teofil: E siudat, Dina! Hai acasă!

Dina: (bucurandu-se) Vai, uita-te, uita-te si tu. Ce papușă frumoasă!

Iepurasul Teofil: O păpusă ca toate păpusile. Hai, Dina.

Dina: Stai. Mai scrie ceva acolo…

Iepurasul Teofil: E târziu, Dina. Hai acasă!

Dina: (citeste)” Intrați cu încredere. Aici jucăriile se cumpără fără bani. ”

Iepurasul Teofil: Gata, Dina. Poate să scrie orise, noi merzem acasă.

Dina: Eu vrea să intru.

Iepurasul Teofil: Nisi vorbă. Mie, ca să-si spun drept, magazinul ăsta nu îmi plase.

Dina: De ce?

Iepurasul Teofil: Un magazin în pădure, cu zucării, la se bun? Asta nu-si dă de gândit?

Dina: Ba da. Si sunt convinsă că nu-i un magazin obișnuit.

Iepurasul Teofil: Si atunsi?

Dina: Lasă-mă să intru numai puțin.

Iepurasul Teofil: Si nici asta nu-mi place: “aisi zucăriile se cumpără fără bani”. Seva are să
si se seară în schimb, fii sigură.

Dina: Dar eu nu vreau să cumpăr…

Iepurasul Teofil: Ei, da…


2
Dina: Serios, nu vreau să cumpăr. Vreau să intreb cu ce se cumpără jucăriile și pe urmă
plec. Din asta nu pot sa pățesc nimic rău.

Iepurasul Teofil: Nu-mi plase magazinul ăsta. Nu-mi miroase a bine.

Dina: Nu intra dacă nu vrei. Așteaptă-mă. Mă intorc repede.

Iepurasul Teofil: Dina, te rog. Dina, te rog, nu intra.

Scena a 2-a

Dina: Bună ziua. (nu se aude nici un raspuns). S-ar părea că nu e nimeni aici. Trebuie să
fie cineva. Vai, câte jucării. Una mai frumoasă ca alta. A, dar uite, par a fi și o mulțime de
lucruri pentru oameni mari.

Negustorul: In sfârșit, un copil in magazin. Vrei o jucărie, nu-i așa?

Dina: Nu tocmai. Eu am citit ce-i scris afară.

Negustorul: Si dorești o jucărie.

Dina: Vreau să știu cu ce se cumpără jucăriile în magazinul tău.

Negustorul: Intr-adevar. Ce-i scris afară nu-i prea explicit.

Dina: Deci, se cumpără sau nu se cumpără?

Negustorul: Iata cum se procedează la noi. Fiecare copil se uită și își alege o singură
jucărie.

Dina: Una singură?

Negustorul: Da, cea care îi place lui cel mai mult. Si noi i-o dăruim.

Dina: Fără să ceri nimic în schimb?

Negustorul: Da.

3
Dina: Dacă-i așa, atunci te rog să-mi dai păpușa aceea mare din vitrină.

Negustorul: Un moment. Aici, după cum vezi, sunt jucării nenumărate.

Dina: Da, sunt foarte multe. Te apucă amețeala.

Negustorul: Așa. Mai întâi uită-te, vezi care dintre ele iți place cel mai mult și apoi să mi-
o ceri.

Dina: Nu. Dintotdeauna mi-am dorit o păpușa ca asta.

Negustorul: Dacă-i așa, nu am nimic împotrivă. Iat-o.

Dina: Iți mulțumesc negustorule, îți mulțumesc mult de tot.

Iepurasul Teofil: Dina, hai să mergem acasă.

Dina: Uite ce păpușă am primit.

Iepurasul Teofil: Da, e foarte frumoasă! Dar hai sa mergem!

Dina: Ba nuuu, e urâtă! Negustorule!

Negustorul: Sunt aici. Ce dorești?

Dina: (plangand) Nu-i frumoasă. Păpușa asta nu-i atât de frumoasă cum părea în vitrină.
Nu-i așa cum mi-am dorit-o eu. Nu.

Negustorul: N-am nicio vină. Te-am prevenit: să te uiți și apoi să alegi.

Dina: Dar nu-i frumoasă. Uite acolo un ursuleț. Ia păpușa înapoi și dă-mi ursulețul.

Negustorul: (speriat) Nu, te rog.

Dina: Dă-mi ursulețul. E mult mai frumos decât păpușa.

Negustorul: Fii mulțumită cu ceea ce ai căpătat și pleacă.

Dina: Dar tu singur ai spus că așa se procedează. Fiecare copil își alege o jucărie, cea mai
frumoasă după gustul lui.

Negustorul: Te rog, pleacă! Desigur, eu pot să-ți iau păpușa înapoi, ba chiar sunt obligat
să o fac dacă insiști. Dar atunci…

4
Dina: De ce ai tăcut? Spune-mi.

Negustorul: Intr-o clipă îți trece un an din viață. Dar numai pentru tine.

Teofil: Se prostie, să pierzi un an pentru atâta lucru!

Dina: Și ce? Asta-i rău? Si așa noi, copiii, dorim să fim cât mai repede oameni mari.

Negustorul: Știu. Sunteți foarte grăbiți să fugiți din copilărie.

Dina: Să nu mai lungim vorba. Ia-ți păpușa înapoi și dă-mi ursulețul.

Negustorul: Bine. Dar trebuie să-mi promiți că după aceea ai să pleci.

Dina: Promit, promit. Nu ai să mă mai vezi.

( prima schimbare. Primeste ursulețul. Il examinează)

Dina: Negustorule!

Negustorul: Ce s-a mai întâmplat? Nu ai plecat?

Dina: Nu. Află că nici ursulețul nu- mi place.

Negustorul: Ai promis că pleci. Te rog să te ții de cuvânt.

Dina: Ursulețul e cu mult mai urât decât păpușa. Nu-l vreau. Si nu am nicio vină că m-am
păcălit.

Negustorul: Nu mă interesează. Ieșirea este pe acolo.

Dina: Negustorule, uite o buburuză tare frumoasă.

Negustorul: Dar știi că asta înseamnă încă un an trecut și ai mai pierdut unul când ai ales
ursulețul.

Dina: Nici nu se observă. Stii ca nu ai voie să mă refuzi.

Neg: Da, dar am voie să dau sfaturi.

Dina: Te rog, mult de tot.

Negustorul: Bine, ia-o! La revedere, Dina!

5
Iepurasul Teofil: Dina, se te-ai schimbat! Ai crescut. Cred că e mai bine să plecăm de aisi.

Dina: Uite o buburuză!

Iepurasul Teofil: E frumoasă!

Dina: Nu, iar m-am păcălit. E mai urâtă decat ursul și cu mult mai urâtă decât păpușa. Ia
să mă mai uit eu pe aici. Nu se poate să nu găsesc ceva care să-mi placă o dată și pentru
totdeauna.

Iepurasul Teofil: Hai să merzem!

Dina: Nici vorbă. Nu plec până nu-mi găsesc ceva care să-mi placă cu adevărat. Ia să mă
uit pe aici prin spate.

Scena a 3-a

Iepurasul Teofil: Negustorule!

Negustorul: Vrei o jucărie?

Iepurașul Teofil: Nu vreau nisio jucărie. Eu sunt prieten cu fetisa. Numai tu esti de vină
pentru se se întâmplă în locul ăsta. Aici stăpâneste o vrază rea.

Negustorul: Nu. Numai firea ei este de vină.

Iepurasul Teofil: Da , asa e. Si atunsi se este de făcut?

Neg: Caută și vei găsi. Noaptea, Stăpâna Gândurilor și a Visurilor te poate ajuta, dacă ții
la Dina mai mult decât la tine. Fugi și fii cu băgare de seamă. Intoarce-te până nu-i prea
târziu. La revedere, iepurașule!

(Intra Dina adolescentă)

Dina: Uite ce rochiță frumoasă am. Îți place?

Iepurasul Teofil: Dina! Se-ai crescut! Ai venit aici fetisă de o schioapă si ai devenit între
timp adolesentă. Iată-te acum domnisoară în toată firea. Si totul în mai pusin de un seas.

6
Dina: Nu mă certa. Nici nu știi ce fericită sunt că nu mai sunt mică. Si tu îmi strici
plăcerea. Abia aștept să mă vadă prietenii mei.

Iepurasul Teofil: E prea mult pentru o singură zi.

Dina: Vreau alți pantofi. Negustorule, vreau pantofiorii negri de lac.

Iepurasul Teofil: Mă duc repede. Asteaptă-mă aici!

Scena a 4-a

Iepurașul: Bună, eu sunt Teofil.

Vulpea: Bună. Eu sunt Vulpea cu Fustă.

Iepurașul: Poți să-mi spui și mie unde duce cărarea as...

Vulpea: Stai. Oprește-te! Nu-ți spun nimic dacă nu mă lauzi.

Iepurașul: Ce să fac?!

Vulpea: Te ascult doar dacă mă lauzi.

Iepurașul: Ăăă, ești...frumoasă? Ești...uscată. Cam atât. Acum poți să-mi spui unde duce
cărarea asta?

Vulpea: Mai târziu. Ia mai laudă-mă. N-ai terminat.

Iepurașul: Ești pufoasă, presupun. (verifică). Hm, nu prea. Ăăă.

Vulpea: Dacă nu știi ce să zici, poți să iei volumul ”Laudele pentru vulpi”. Hai, nu te mai
sinchisi atâta. Zi!

Iepurașul:( citește) Ești frumoasă....ai ochii mari...mănânci foarte bine și mănânci mult,
ești roșcată, ai blană, ești frumoasă, ești roșcată, ai...

Vulpea: Văd că le repeți. Caută la pagina 159.

Iepurașul: Nu există.

7
Vulpea: Hm, cine-o fi rupt-o? Ia caută la 244.

Iepurașul: Nu are atâtea pagini cartea asta.

Vulpea: În fine, ce voiai să știi?

Iepurașul: Unde este Noaptea ...Nuștiucum Nuștiucum.

Vulpea: Sunt deșteaptă.

Iepurașul: Ești deșteaptă, ești frumoasă, ești roșcată...

Vulpea: Uite, ia volumul doi și citește. O luăm pe aici. Nu te opri din citit.

Iepurașul: Pe aici? Ești bună, ai tot ce-ți trebuie...

Vulpea: Nu te opri. Pe aici. (ies)

Scena a 5-a

(cu capul în carte, iepurele se oprește lângă o porumbiță)

Iepurașul: Bună, eu sunt Iepurașul Teofil, iar ea e Vulpea cu Fustă.

Porumbița: Bună, eu sunt Miorița Porumbița.

Iepurașul: Știi cumva unde o putem găsi pe Noaptea Nuștiucum Nuștiucum?

Porumbița: Nu știu cum să zic, dar nu știu unde e noaptea asta.

Vulpea: Vezi, nu știe. Citește!

Iepurașul: Of! Ești o lăudăroasă! (vulpea miroase buzunarul porumbiței)

Porumbița: Nu te apropia!

Vulpea: Ce ai acolo?

Porumbița:Aici sunt sentimentele mele.

Vulpea: Sentimente? Credeam că sentimentele stau pe limbă, în gură, în ochi, dar nu în


buzunar.

8
Porumbița: Ei, e poveste lungă.

Iepurașul: Pot să ne spui că tot trebuie să ne mai odihnim și noi nițel.

Porumbița: Părinții mei porumbei mi-au zis că râd prea mult, așa că mi-am băgat
sentimentele în buzunar. Că nu mai știam când să râd, când să nu râd, cât să râd și cât să
nu râd.

Vulpea: Daaa, foarte lungă povestea. Ia zi-mi ce ai acolo mai exact? Niște curaj?

Iepurașul: Niște modestie?

Vulpea: Niște încredere?

Iepurașul: Niște mulțumire?

Vulpea: Niște veselie?

Porumbița: Un lucru e sigur: curiozitatea nu vă lipsește. Cred că am toate sentimentele


pe care le-am trăit până acum, dar nu le mai recunosc. Le-am ascuns așa de mult timp,
că nu le mai recunosc.

Iepurașul: Știi ce, porumbițo? Hai cu noi la Noaptea Nuștiucum Nuștiucum și o să le


descâlcim pe toate atunci. Numai că nu știu pe unde să o luăm.

Porumbița: Nu știu unde e Noaptea, dar am auzit că uneori trage la Casa cu o mie de
paturi. Nu poate să fie departe. (verifică cele patru puncte cardinale) Urmați-mă.

Vulpea: Citește-mi, iepurașule!

Iepurașul: Ești plictisitoare.

Vulpea: Cum cum? (se uită ea in carte) Visătoare, nu plictisitoare.

Iepurașul: Scuzeee! (ies)

Scena a 6-a

(Dina este o doamna in jur de 45 de ani)

9
Negustorul: Te rog. Vino și te uită în oglindă.

Dina: Da, am câteva fire de păr alb. Insă eu înțeleg să părăsesc acest magazin numai
atunci când voi găsi să-mi placă ceva din toate punctele de vedere.

Negustorul: Ti-au trecut prin mâini lucruri de toata frumusețea, dar nu ai știut să le
apreciezi.

Dina: Ce vrei să insinuezi? Că eu nu sunt în stare să deosebesc ce-I frumos de ce-I urât?

Negustorul: Doar observ ce se petrece. Te rog, alege-ți ceva și te du.

Dina: Asta și fac. Vreau pantofii negri de lac.

Negustorul: I-ai mai cerut. I-ai încercat mai adineauri. Nu știu de ce nu ți-au plăcut.

Dina: Adu-I mai repede. Si ia șalul ăsta. Mă arată prea în vârstă.

Scena a 7-a

Teofil: Bună ziua, nu stisi cumva unde duse drumul ăsta?

MB: Hei, ce faci? Tu nu ești iepurele Teofil?

Teofil: Chiar eu. Dar...ah, noi ne stim din copilărie, nu-i asa? Tu esti iepurele...

MB: MagicBre. Așa mă cheamă acum. Ce mai face fetița ta?

Teofil: Dina? Ei, are niste probleme. Poveste lungă, acum mă cam grăbesc..

MB: Auzi, mai știi când ne plimbam cu copacul?

Teofil: Se copac? Nu-mi amintesc. Uite se vreau eu să te întreb: nu stii cumva unde e
Noaptea...nustiucum nustiucum?

MB: Da’ când ne trezeam cu câte o găleată de apă?

Teofil: Se găleată? În cap?!

MB: Păi ca să ne trezim!

Teofil: Aaa. Nu, nu-mi amintesc. Auzi, te întrebam....

10
MB: Îl mai știi pe BRE? A mai crescut. Ah, încă doarme, stai să ...nu te uita! (betisorului):
Haide, fii și tu acuma mai elegant. Nu vezi că vorbim acum cu o persoană mai de...mai
deșteaptă? Are și copil. (iepurelui) Din păcate nu se trezește, e prea leneș. Oricum eu
sunt un iepure educat și nemincinos. Nu cumva să crezi că sunt mincinos! Zâmbetul ăsta
de pe fața mea e pentru că am tocmai am fost pe la Einstein, care m-a învățat vreo două
lucruri.

Teofil: Se noroc pe mine! Să dau peste fiinse care nu stiu să asculte.

MB: Ei, dar văd că ești însoțit! Onorat! Eu sunt Iepurele MagicBre. Tu ești...stai, nu-mi
spune, nu-mi spune, ești o...Vulpe cu fustă!

Vulpea: Exact. Pare că te pricepi.

MB: Mmm, cum să nu, că doar n-oi fi mincinos! Mai știu că ești foaaarte frumoasă,
fooooarte roșcată, fooooarte foarte.

Vulpea: Oh, mai spune!

MB: (betisorului) Lasă acum, mai ai răbdare. Te trezești și tu când nu am nevoie...Scuze.


Dar cine se ascunde acolo?

Porumbița: Miorița. Porumbița.

MB: Oo, frumos, ai și rimă: bița-rița. Mai bine mă făceam și eu poet decât ...nemincinos.
Ssst, ți-am spus, nu acum!

Teofil: Se tot vrea?

MB: Un lăudăros. Zice că împlinește dorințe.

Toți: Vrem!

MB: Bine, bine. Dar pe rând, trebuie să mă concentrez. (își suflecă mânecile) S-auzim!

Vulpea: Eu prima!

MB: Stai, BRE! Iar a adormit. (bețișorului) Mie să nu-mi faci din astea că mă supăr foc!
Acum ți-ai găsit? Trezește-te că nu știu ce-ți fac! Ce zici? Să te alint? Of of of! Hai,
frumușelule, botoșelule, mumușelule! Gata! Spune dorința, vulpiță!

Vulpea: Eu vreau un palat roșcat, cu patru turnuri.

11
MB: (desenează în aer) Aha, uite unul, uite două, uite trei, uite patru. Punem mai mult
roșu aici...

Vulpea: Ba nu, cu cinci turnuri!

MB: Of, mă –ncurci. Acum trebuie să schimb arhitectura. (reface rapid cu gesturi largi)

Vulpea: Și pe fiecare turn să fie câte o laudă la adresa mea.

MB: Ți le scriu pe loc. Țac. Pac. Troc. Pleosc. Fleoșc. Palatul e gata. Du-te să-l vezi. Ia-o
pe-acolo.

Vulpea: Abia aștept. Vă laud. Pardon, vă las.

Teofil: Mi se pare cam siudată puterea asta a ta. Dar hai să înserc: întoarse pe Dina din
nou în copilărie, înainte să aleagă păpusa aia cu bucluc. Fă-o mică din nou, te rog.

MB: Aha. Mai greu, dar rezolvăm. Nu ai o poză a ei?

Teofil: Cum nu? O sin tot timpul cu mine.

MB (sculptează în aer portretul fetei, cu bețișorul, uitându-se din când în când în poză)
Gata, fugi la ea și ai s-o găsești iar copil.

Teofil: Mulsumesc mult, frate. La revedere!

MB: Tu, porumbițo, nu vrei nimic?

Porumbița: Ba cam vreau. Dar nu îndrăznesc. Adică nu sunt sigură. (Arată spre buzunar)
Să nu mai țin sentimentele în buzunar.

MB: Atunci am să vorbesc eu cu Bre să -și scoată sentimentele afară. Bre, scoate tot din
buzunar! (face semne înspre buzunar și se preface că urmărește unde pleacă fiecare
sentimente) Ohoooo, ce departe au sărit! Fugi, fugi după ele, că au viteză prea mare.

Porumbița: Mulțumesc, iepurașule. Pe unde s-o iau?

MB: Pe colo, pe colo, pe dincolo, așa, așa. (porumbița iese, iepurele MagicBre se culcă)
Hii, am mai tras vreo două păcăleli. Blegomanii! Mi mi mi...ce bine dorm! (tresare în
somn) Bre! (adoarme) Nu mai vreau să mint! Adică mai vreau să mint! (intră cei trei
supărați: vulpea, porumbița și Teofil)

12
Iepurașul: Ce-ai făcut? Ne-ai păcălit?

Vulpea: Trezește-te! Trezește-te imediat! Nu am găsit niciun palat, niciun turn, nicio
laudă!

Porumbița: Și buzunarul meu e tot plin cu sentimente!

MB: Aaa, scuzați-mă! Am luat bagheta greșită, asta e bagheta de glume! Chair așa.

Vulpea: Minți!

Porumbița: Minți!

Iepurașul: Ne-ai păcălit pe toți! Și ne mai cunoșteam și din copilărie. Urât.

MB: Lăsați-mă să mă duc în atelier să caut alt băț.

Iepurașul: Nu. Nu te lăsăm să ne păcălești a doua oară.

Vulpea: Mincinosule!

MB: Mi-ați rănit sentimentele!

Iepurașul: Ce sentimentalist mai ești și tu!

Porumbița: Uite, nu-ți dau bățul până nu spui adevărul.

MB: Bre! Hai că vă zic povestea mea.

Iepurașul: Să nu minți iar!

MB: Ce vine după liceu?

Vulpea: Facultatea.

MB: Eu mă duceam la facultate, când am grești ușa de facultate. Ce crezi? M-am dus la
facultatea de mincinoși. De-atunci mi-a fost tot mai greu să mă întorc din drum. Dar
uite, acum promit solemn că nu mai mint.

Toți: Sigur?

MB: Sigur. Acum dă-mi bățul.

Porumbița: De ce? Dacă nu mai spui minciuni?

13
MB: M-am atașat emoțional.

Iepurașul: Hai că am pierdut o grămadă de timp cu tine. Noi avem de ajuns repede la
Noaptea Nuștiucum să o salvez pe fetița mea.

MB: Merg și eu cu voi.

Porumbița: Dacă mai spui vreo minciună, te legăm la gură. (ies)

Scena a 8-a

(Dina e bunică)

Dina: Negustorule, se învârtește pământul cu mine. Ce se întâmplă?

Negustorul: Ai îmbătrânit, asta e.

Dina: Am îmbătrânit, nu glumă. Abia merg.

Negustorul: Nimeni nu te-a ținut aici cu sila. De nenumărate ori te-am rugat să pleci.

Dina: Ăsta-I un magazin blestemat. Toate lucrurile, câtă vreme erau în raft, îmi păreau
nespus de frumoase, dar cum au ajuns în mâinile mele s-au urâțit.

Negustorul: Tot ce este aici este fără cusur. Numai că sunt destui copii care gândesc la
fel ca tine. Ce nu ai și îți dorești ți se pare nespus de frumos. Dar când îl ai, nu iți mai
place. Pentru ultima oară:alege-ți ceva și te du.

Dina: Ce ciudat. Nu mai văd nimic care să-mi placă.

Scena a 9-a

(la Casa cu 1000 de paturi, Momo și Bufnița)

14