You are on page 1of 47

FRICA SOCIALĂ ŞI

ASERTIVITATEA
Un program de 20 de zile de terapie de grup

AUTOR,
BERT BILIET PSIHOLOG ȘI ORTHOPEDAGOG
PROFESOR UNIVERSITAR ONORIFIC- COLEGIUL UNIVERSITAR DIN GENT, BELGIA

COORDONATOR,
MIRELA CĂPĂŢÎNĂ, PROFESOR PSIHOLOG
CENTRUL JUDEŢEAN DE RESURSE ŞI ASISTENŢĂ EDUCAŢIONALĂ CONSTANŢA

TRADUCERE,
MARINA BALABAN, PROFESOR DE SPRIJIN
CENTRUL JUDEŢEAN DE RESURSE ŞI ASISTENŢĂ EDUCAŢIONALĂ CONSTANŢA

GRAFICĂ, TIPĂRIRE ŞI INSCRIPŢIONARE CD,

RADU ALEXANDRESCU, VOLUNTAR ASOCIAŢIA PSIHOLOGILOR ŞI PSIHOPEDAGOGILOR DIN CONSTANŢA- APSIPED

EDIŢIE ELECTRONICĂ PE SUPORT FIZIC- CD-ROM, 2015


ISBN 978-973-0-19157-8
DESPRE AUTOR

BERT BILIET-n. 1942


A studiat:
Psihologia (psiholog-1969) și psihopedagogia specială (ortopedagog-1985).
Terapia centrată pe client (Rogers)- 1970.

A urmat formare postuniversitară la KU Louvain în: Psihiatria copilului și a tânărului (1973)

Este specializat în terapie cognitiv comportamentală: Terapie focală pentru fobiile sociale (1 978).

De-a lungul anilor, Bert Biliet a oferit specialiştilor din România, participanţi la diverse manifestări ştiinţifice, garanţia u nei
formări profesionale de calitate, împărtăşind cu generozitate exemple de bune practici.

Pentru contribuţia sa deosebită, Bert Biliet figurează în Analele Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din Constanţa- Universitatea “Ovidius”.

Prima colaborare cu Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Constanţa a fost în 2007, când Bert Biliet a format
învăţători, psihologi şi psihopedagogi, pentru realizarea Planului de intervenţie individualizat.

Bert Biliet a donat CJRAE-ului 3 baterii de teste, instruind profesorii psihologi în aplicarea lor.

Începând din 2011, Bert Biliet a realizat workshop-uri gratuite la Conferinţa “Consilierea şcolară între provocări şi paradigme”,
iniţiată de CJRAE, în parteneriat cu Universitatea “Ovidius” din Constanţa “, cu temele :
- “Consilierea psihopedagogică a elevilor în invăţămîntul flamand” (ediţia a III -a)
-“L'usage des tests dans l'accompagnement du parcours scolaire- Les tests sont-ils utile dans le parcours scolaire?” (editia a IV-a)
-"Vers un autre diagnostic pour les enfants dans l'enseignement spécial." (ediţia a V-a)

1
-"Social Fear and Assertivity" (editia a VI-a).

În acest an, cu prilejul celei de a VII-a ediţii a Conferinţei, Bert Biliet a fost solicitat (pe lângă tema workshop- ului de la
Conferinţă: “Social and emotional development in secundary schools”), să realizeze un training de 6 zile pentru psihologii şi
psihopedagogii din cadrul CJRAE Constanţa, pe tema " Frica socială şi asertivitatea ",
formare gratuită la care vor participa şi reprezentanţi ai Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei.

MULŢUMIRI PENTRU DĂRUIRE ŞI GENEROZITATE!


Prof. psih. Irina Ermolaev,
Director Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Constanța

2
NOTA AUTORULUI

Acest manual este scris pentru colegii mei români, cei pe care i-am întâlnit în timpul petrecut în ţara dumneavoastră
minunată, cu ocazia conferinţelor din Constanţa şi Târgu Mureş.

Mulţumiri speciale Marinei Balaban din Constanţa, care a tradus în română prezentul manual, astfel încât toţi psihologii
români să îl poată folosi, indiferent de cunoştinţele de limbă engleză.
Mulţumesc, Marina, pentru această treabă minunată.

Cu drag, Bert

3
Trainingul asertivității și fricii sociale Manual

Un program de 20 de zile pentru terapia de grup

PREFAŢĂ

Acest manual este scris pentru profesioniștii care lucrează sau intenționează să lucreze cu oameni cu fobii sociale.
El oferă un program complet pentru un training de grup cu durata a 20 de zile.
Fiecare zi oferă o metodologie concretă pentru a lucra în beneficiul unui grup de 15+5 participanți, timp de 4 ore, pentru a-i învăța să-și depășească
fobiile sociale.

Manualul oferă numeroase exemple concrete de lucru, atât pe parcursul sesiunilor structurate, cât și a celor nestructurate.
Comportamentul terapeutului este explicat și ghidat în mod didactic în timpul sesiunilor.

Există, de asemenea, o listă de teme pentru participanți, astfel încât aceștia să transpună în practică ceea ce au învățat.

O listă evaluativă a acestui training al asertivității și scala Primula, de analiză a dificultăților de asertivitate, sunt disponibile la cerere.

Cei care caută o metodă pas cu pas aplicabilă lucrului cu persoane cu fobii sociale găsesc aici un model.

Bert Biliet
Psiholog
Orthopedagog
hon. Profesor Universitar, Universitatea din Gent

4
INTRODUCERE

Obiectivele trainingului

1. Să ajute participanţii să demonstreze în mod activ sau reactiv comportamente asertive în locul celor subasertive sau agresive .

2. Să asiste participanţii în construcția unei imagini de sine pozitive și în creșterea încrederii de sine.
3. Să îmbunătățească repertoriul lor comportamental, astfel încât aceştia să poată alege comportamentul pe care doresc să îl pun ă în practică.

4. Să stimuleze independența față de aprecierile interpersonale. Din acest punct de vedere, trainingul asertivității trebuie să fie mereu centrat pe
emancipare.

Construcția unui program de 20 de zile

1. Sesiuni structurate versus sesiuni nestructurate.


În timpul trainingului se începe mereu cu o sesiune structurată de + 2 ore. După o pauză, această sesiune este urmată de
o sesiune nestructurată în cadrul căreia participanții pot lucra asupra aspectelor legate de sesiunea structurată. Se începe
mereu cu întrebarea “Cine dorește să lucreze?”. Aceasta sesiune durează de asemenea + 2 ore și se termină cu o temă. Fiecare
exercițiu este structurat în același mod: o scurtă introducere pentru a explica obiectivele exercițiului și construcția; inst rucția în
sine și scurtul raport de după.

2. Uzul tehnicilor de relaxare


Se va lucra folosind modelul lui Jacobson. Dacă este necesar, se oate folosi și o instrucție mai sugestivă însă se va reveni
mereu la exercițiile lui Jacobson. În timpul întregului training va fi nevoie de concentrarea constantă asupra implementării
tehnicii în timpul exercițiilor și de asemenea în privința temei.

3. Uzul jocului de rol


Întreaga sesiune nestructurată se bazează pe jocul de rol. Un participant redă dificultatea sa privind asertivitatea iar
dumneavoastră o puneţi imediat în scenă. Prin vizualizarea problemei lucrează atât participantul cât și grupul, ceilalți putând
să recunoască problema pentru ei înșiși. Se va întreba mereu cine doreşte să joace rolurile. În prima sesiune participantul î și
joacă propriul rol, apoi se întreabă grupul cine dorește să intre în rolul acestuia și să demonstreze un răspuns mai asertiv. Va fi
apoi întrebat cel care a adus în atenție problema, despre cum apreciază modul în care celălalt participant a răspuns. Se poat e
lucra până când se identifică un model plăcut. Odată identificat modelul pe plac, se începe modelarea.

4. Modelarea și controlul modelării


Modelarea și controlul modelării sunt folosite în sesiuni structurate și nestructurate.

5
Scopul este mărirea șanselor de a adopta comportamentul asertiv, chiar în situa ții mai dificile și cu mai multă opoziție din
partea celuilalt. Astfel este important ca limitele participantului să fie respectate și depășite în egală măsură, astfel înc ât acesta
să fie capabil să reacționeze în modul corect, cu încredere și fără teamă. În timpul trainingului, trainerul însuși este oponentul
final, cel din urmă obstacol.

5. Folosirea temelor
Temele au ca obiectiv aplicarea celor învățate în timpul sesiunii în viața de zi cu zi. Alegerea unei sarcini ca temă poate f i
generală (aceeași pentru toți) sau poate fi adaptată individual. Tema primei zile este aceeași pentru toți membrii. Din ziua a
doua aceasta va fi individualizată.

Competențele trainerului

Trebuie ca trainerul să aibă formare inițială de psiholog, în plus cunoștințe și abilități după cum urmează:

1. Cunoștințe temeinice despre terapia cognitiv-comportamentală


2. Modelarea și repetiția comportamentală
3. Întărirea și feedback-ul
4. Aproximarea succesivă
5. Procesul de flooding
6. Desensibilizarea și repetitia desensibilizării
7. Obișnuirea
8. Conturarea și controlulul acesteia
9. Jocul de rol
10. Trainerul este modelul final de comportament asertiv

Reguli pentru folosirea acestui training

1. Terapie focală
A lucra cu acest tip de training implică folosirea acestuia doar în domeniul terapiei focale și nu ca training social în situații
educative sau lucrative. Participanții trebuie să fie liberi să urmeze acest training.

2. Admiterea
Înaintea participării la acest training toți participanții parcurg un interviu de admitere unde se începe cu auto -analiza
propriilor dificultăți de asertivitate, după modelul meu (a se vedea povestea Soniei).

3. Obiectivele de învățare
Participanții trebuie să fie capabili să definească propriile obiective de învățare în timpul

6
trainingului. La început obiectivele pot fi foarte generale dar de cele mai multe ori în timpul trainingului ele devin mai specifice.
Uneori trainingul poate fi folosit în domeniul problemelor legate de gen, pentru a învăța participanții cum să se comporte ca bărbat sa u ca femeie.

În continuare este explicat modelul lucrativ printr-un exemplu. Povestea Soniei, o


studentă a unei facultăți.
(* numele este fictiv)

Despre asertivitate, frică socială și imaginea de sine


În 1973, Lazarus împarte comportamentul asertiv în 4 categorii:
1. Capacitatea de a spune “Nu”
2. Capacitatea de a cere o favoare sau de a avea o pretenție
3. Capacitatea de a exprima sentimente pozitive și negative
4. Capacitiatea de a iniția și de încheia o conversație
Cei care au deficiențe de comportament asertiv nu vor avea una sau mai multe dintre aceste capacități, ceea ce duce la un comportament
interpersonal deficitar.
Alberti și Emmons dau următoarea descriere: “Comportamentul care permite unei persoane să acționeze în interes propriu, să
se impună fără anxietate, să își exprime sentimentele, sau să își exercite drepturile fără să le încalce pe ale altora poate fi numit
comportament asertiv”

Personal, aș descrie comportamentul asertiv ca acel comportament în care te afirmi


fără a aduce prejudicii inutile celorlalți.
Așadar putem stabili:
1. comportamentul asertiv,
2. comportamentul agresiv și
3. comportamentul sub-asertiv.

În cazul comportamentului non-asertiv avem două posibilități:


1. Comportamentul non-asertiv general: în toate sau aproape toate situațiile, persoana nu se poate impune. Nu face rău
altora, îndeplinește toate cerințele, dar nu este satisfăcut de propriul comportament. În acest caz putem vorbi de o
frică socială generală care poate fi numită fobie socială.
2. Comportamentul non-asertiv situațional. Există câteva situații specifice în care
persoana nu se poate impune. Vorbim despre frică socială Antrenamentul este bun în abmele
situații.

Persoanele non-asertive au în general o imagine de sine foarte scăzută și sunt foarte anxioase. Consecințele fizice și psihice au
implicații adânci. Aceste persoane au nevoie de o terapie pe termen lung.

7
Persoanele situațional non-asertive sunt relativ sănătoase din punct de vedere mental.
Au o părere despre sine relativ pozitivă dar se simt nefericiți și doresc să își schimbe
comportamentul în anumite circumstanțe.
Fensterheim (1975) pornește de la două principii:
Acțiunile tale sunt determinante pentru părerea despre tine însuți Comportamentele nu sunt izolate

Relația dintre comportament, stima de sine, așteptări și țeluri și valoarea pe care o aloci acestora cât și reacțiile din exterior cu
privire la comportamentul tău a fost prezentat acum câțiva ani în modelul uman dezvoltat de mine.

MODELUL MEU HOLISTIC UMAN

O reprezentare schematică ( Bert Biliet (1995), p. 48, curs de comunicare)

Diferitele modele umane s-au utilizat în tipurile / modelele psihologice curente, servind ca punct de plecare următoarei
scheme. Toate liniile comunicative din schemă se referă la cauzalitatea circulară în cadrul acestor entităţi.
Când analizăm schema, trebuie să fim capabili să urmărim linia psihanalitică, precum şi cea behavioristă. Mai
mult, se regăseşte o abordare cognitivă, cea rogersiană şi o psihologie umanistă.
Întregul ar trebui să fie văzut ca o casă cu multe uşi şi ferestre, situat într-un mediu. Oricine intră în casă îşi poate
forma o idee despre aceasta, bazată pe ceea ce vede când intră. Însă el are doar o impresie parţială a realităţii totale.
Numai cel care observă toate relaţiile şi conexiunile interne, precum şi cele externe, va obţine o imagine totală a
realităţii umane, aşa cum este cunoscută de noi, acum.

8
Relaţii sociale Comportament

Reacţiile celorlalţi,
de asemenea imaginare

Situaţiile
Factori externi

Imaginea sinelui
Factori fizici şi
neurovegetativi
Emoţii
Cogniţii
Complex de
motiv aţii
Forţa voinţei Reacţii
Endocrine
şi
neurologice
Orientarea de viaţă
Atitudinile şi talentele

9
Modelul

Povestea Soniei

Sonia se plângea de faptul că atunci când întârzie la facultate nu intră niciodată în aulă.
A povestit urmatoarea situație.

"Săptamâna trecută m-am trezit la 7 dimineața și imediat m-am gândit că seminarul începea la 08:30 și că voi întârzia.

Nu am mai putut mânca și inima îmi bătea foarte tare. Îmi venea să plâng și am alergat la autobuz. Când am ajuns la
universitate, ușa era deja închisă. Tremuram și mă gândeam că dacă deschid ușa, toți își vor întoarce privirea către mine și m-
am înroșit și am devenit neliniștită. Așa că nu am intrat și m-am întors acasă. Pe drumul înapoi mă gândeam că ceilalți
studenți vor râde de mine; că sunt proastă și că nu voi depăși niciodată acest tip de situații. Mai rău decat atât, ce urma s ă-i
spun profesorului? Această idee mă tensiona și gândul întâlnirii cu profesorul de săptămâna viitoare îmi genera anxietate.
Întoarsă acasă m-am simțit mai bine. Dar mai târziu în ziua aceea m-am simțit foarte tristă din cauza eșecului. Această situație
se întâmplă frecvent și nu știu cum să o gestionez.”

10
Modelul teoretic al fricii sociale și asertivității

R+/-

CS Rem - / corp CR

RE +/ temp

SE

Cogn / F

1. CS: o situaţie condițională provocând frica socială.


2. Rem- corp/emot: excitație și reacție emoțională negativă.
3. CR: comportament de evitare verbal și nonverbal
4. RE: descreşterea temporară a emoției de frică.
5. SE: subaprecierea stimei de sine (Voi cădea din nou).
6. R+/-: reacţie dezaprobatoare din partea mediului, chiar când aceasta este formulată în termeni pozitivi (Tu eşti întotdeauna atât de drăguţ,
pot să te întreb orice).

7. Cogn/F: toate atribuirile realizate într-o situaţie specifică care evocă frica socială, chiar dacă este imaginară (conflict imaginar).

11
Situația Soniei în modelul fricii sociale

CS 1: Se trezeste prea târziu.


Rem-1:1. Inima îi bătea foarte tare.
2. Îi venea să plângă.
3. Nu putea mânca.

CS 2: A ajuns când ușa era închisă.


Rem-2:1. Tremura.
2. S-a înroșit.
3. Era neliniștită.

CR: S-a întors acasă (comportament de evitare).


R+/- : Ceilalți studenți vor râde de ea.
Reacția profesorului.
RE : S-a simțit mai bine, doar pentru un timp scurt când a revenit acasă.
SE: Se simte prost și incapabilă de a gestiona astfel de situații.
Cogn/F: Când s-a trezit s-a gândit la scenariul cel mai dezastruos.
Își imaginează fantasmagoric reacția profesorului săptămâna viitoare.

Remarci:

Se va face mereu în timpul admiterii, alături de fiecare dintre participanți,o astfel de analiză a uneia dintre dificultățile lor de asertivitate.
Acest tip de analiză este de asemenea folosit în sesiunile nestructurate.

12
Ce subiecte trebuie dezvoltate în timpul trainingului?

În timpul programului de 20 de zile, se va lucra asupra următoarelor subiecte

1. Controlul excitației
2. Limbajul corpului
3. Dinamica verbală
4. Vocabularul asertiv
5. Conversația sentimentelor
6. Extensiunea verbală
7. Trainingul de discriminare
8. Protejarea propriilor limite
9. Acceptarea complimentelor
10. Gestionarea criticilor
11. Exprimarea pozitivă de sine
12. Tehnici de negociere
13. Comportamentul nonverbal
14. Situații de viață cotidiană

Această listă nu este limitată, pot fi adăugate subiecte suplimentare, însă este obligatorie dezvoltarea celor antemenționate .
Altfe subiecte pot fi: comportamentul specific feminin față de sexismul masculin...

În capitolul următor vor fi detaliate sesiunile structurate zi de zi și ghiduri orientative pentru unele sesiuni non -structurate.

13
Programul de 20 de zile
Ziua 1:
Facem cunoștință, contact vizual și tehnici de relaxare

Sesiunea structurată

Prima zi începe cu a face cunoștință. Trainerul se prezintă mereu cu prenumele și invită membrii grupului să facă la fel. Apo i
explică problema comună, motivul pentru care participanții se alfă acolo și le sunt reamintite acordurile asumate în timpul
admiterii - acest program va fi unul foarte activ, fiecare este responsabil de propriile competențe si tema este o parte esențială a
întregului.
Li se explică faptul că începând din a doua zi se va lucra timp de două sesiuni, una s tructurată și una nestructurată și ce
anume conține cea din urmă. Se reia după o pauză scurtă. Se începe mereu cu: “Vreau să lucrez”.

1. Carusel – Exercițiu de prezentare

Participanții stau în picioare formând două cercuri concentrice. Cercul din interior privește față în față cercul exterior.
Apoi li se solicită perechilor să poarte o conversație. După un minut se oprește conversația și li se cere celor din cercul e xterior
să se mute o persoană mai la stânga și să înceapă din nou o conversație cu noul p artener. Se continuă așa până când cercul
exterior revine în poziția inițială. Apoi le este oferită posibilitatea să poarte o conversație cu acele persoane cărora nu l e-au
putut vorbi.
Nu se face niciun scurt raport după acest exercițiu.
După acest carusel se continuă prima zi cu relaxare, contact vizual, a spune nu și alte câteva situații de pe lista lui Ullrich-Paulussen.

2. Contactul vizual

Trainingul începe cu un exercițiu care pare ușor, dar are o structură complexă.

Scopul acestui exercițiu este să abiliteze participanții să recunoască stresul în corp și minte

La început se solicită participanților să observe continuu ceea ce simt și gândesc în timpul exercițiului.

Apoi se începe exercițiul. Mai întâi trebuie doar să mențină contactul vizual cu trainerul (timp de 15 sec). Mai târziu în timpul
trainingului li se va cere participanților să privească pe cel implicat o perioadă mai lungă (conturarea).
După exercițiu, participanții sunt invitaţi să își expună observațiile. Diferitele elemente de stres sunt folosite în tehnica de relaxare.

14
Exercițiul de control vizual este folosit de mai multe ori în timpul, trainingului, cu grad de complexitate crescut treptat (schimbând timpul, schimbând
locul, schimbând sexul etc.).

Scurt raport
Le este solicitat participanților să vorbească despre ceea ce au simțit și au gândit în timpul exercițiului. Unde au simțit tensiune
la nivelul corpului, în care moment, când a început tensiunea și când a dispărut.

Aceste informații sunt foarte importante pentru tehnicile de relaxare.

1. Exercițiu de relaxare sau controlul excitației

Se va începe mereu cu relaxarea Jacobson, pentru că este utilă participanților și pot învăța rapid să folosească această meto dă.
Prima dată aceștia stau întinși, apoi în șezut și mai târziu în picioare.

Obiectivele acestui exercițiu țintesc ca participanții:


1. Să învețe să recunoască stresul și să identifice localizarea stresului în propriul corp.
2. Să învețe să facă distincția între tensionat și relaxat.
3. Să învețe să controleze tensiunea și să se învețe să se relaxeze.

În acest exercițiu se urmăresc diferiți pași:


1. Observă-ți corpul
2. Întinderi musculare (10”)
3. Autotensionarea
4. Relaxarea
5. Recunoașterea diferenței între stres și relaxare

Se va începe exercițiul reamintindu-le participanților elementele de stres resimțite pe parcursul exercițiului anterior (contact
vizual). Li se detaliază modul în care pentru relaxare nu funcționează simpla autocomandă verbală (să își spună sieși să se
relaxeze). Așa că au nevoie de o altă modalitate, ce va fi învățată în timpul următorului exercițiu.
Mai întâi trainerul explică modul cum funcționează exercițiul de relaxare, oferindu -le un exemplu. (Întindeți brațul, strângeți
pumnul din ce în ce mai puternic, în timp ce continuați să respirați, până când vă voi spune să vă relaxați). După acest
exemplu, se începe exercițiul.
Cereți participanților să se întindă pe jos pe podea, să găsească o postură confortabilă și să găsească un punct pe tavan. Ce reți-
le să îl fixeze bine, pentru ca atunci când li se va cere să deschidă ochii să poată regăsi același punct. După ce participanții îl
găsesc și se simt confortabil, cereți-le să închidă ochii până la finalul exercițiului.

15
Pe tot parcursul exercițiului urmați aceeași structură ca pentru brațul drept.

Brațul drept:

Mișcați-vă brațul drept și concentrați-vă asupra acestuia.


Nu vă mai mișcați. Parcurgeți mental traseul brațului și încercați să descrieți ceea ce simțiți în acel braț, încercați să ex primați
acest lucru în cuvinte. Ce simțiți în mână..., în încheietură..., antebraț..., cot..., braț..., umăr...
Când spun veți ridica brațul drept 10cm de la podea, îl veți întinde și veți strange pumnul, îl veți ține așa până când vă vo i
spunesă îl lăsați jos și să vă relaxați. Ridicați-vă brațul drept acum.
Întindeți-l. Strângeți pumnul cât de tare puteți ... păstrați-l strâns și continuați să respirați... strângeți tare. Aceasta este tensiune produsă de dumneavoastră
înșivă...
Strângeți ... și RELAXAȚI. Cu o bufnitură, brațul dumneavoastră a căzut. Rămâneți cu brațul drept în minte, parcurgeți-l. Încercați să găsiți cuvinte pentru ceea
ce ați simțit ...
încercați să descrieți diferența între acum și mai devreme când v-ați plimbat mental prin brațul dumneavoastră... mâna și
degetele ... încheietura ... antebrațul ... cotul ... ș.a.m.d. Respirați normal.
Acum mișcați-vă...

Brațul stâng
(idem)

Piciorul drept
(Ridicați-vă piciorul 10 cm, întindeți-l și trageți vârful plantei piciorului spre nas)

Picior stâng
(idem)

Stomac și burtă
Când spun trageți stomacul cât de tare puteți.
Trageți stomacul spre interior acum și țineți-l cât de puternic puteți (10 sec) și relaxați-vă. Respirați normal.

Împingeți acum burta în față... Faceți un balon tare și păstrați-l până când vă spun să vă relaxați. Respirați normal din nou.

Respirația

Mutați-vă acum atenția asupra respirației. Respirați mai calm acum decât la începutul
exercițiului.
Puneți-vă mâna dreaptă pe stomac și mâna stângă pe piept.
De îndată ce vă semnalez, veți inspira în 3 timpi, făcându -vă stomacul să se umfle ca

16
un balon, dar fără a mișca pieptul. Apoi vă țineți respirația 3 timpi și expirați în 8, lăsând aerul să iasă printre buzele
lipite.(Pff!.., pff!.., pff!.) Expirați acum cât de adânc puteți.
Și respirați în unu... doi... trei.
Împingeți burta și blocați un u... doi... trei.
Expirați unu... doi... trei... patru... cinci... șase... șapte... opt. Balonul este dezumflat
acum.
Repetăm respirația acum. (de două ori)
Inspirați….

Și expirați 1…pff!...2...pff!..3… pff!... 4…


Reluați de trei sau patru ori pe parcursul minutului următor, dar numărați acum singuri.

Respirați normal acum.


Intrați și vizualizați interiorul acum. Mâinile și picioarele se simt mai grele și mai calde. Mai târziu voi număra invers de la 10,
iar la 1 deschideți ochii continuând să rămâneți întinși.
10,9,8-7,6-5,4,3,2…1. Deschideți ochii și regăsiți-vă micul punct de pe tavan. Mișcați-vă încet din nou, întindeți-vă și ridicați-vă în șezut.

Scurt raport.
Toți participanții își împărtășesc experiențele. Pentru cei care au întâmpinat dificultăți se constresc exerciții specifice.

Dacă în continuare sunt participanți care nu se pot relaxa, se poate lucra cu o metodă și mai sugestivă (hipnoza).

În scurtul raport trainerul va comunica participanților cum să folosească aceste tehnici în p ractică.

Participanții se simt rău și stresați, spun nu în loc de a se văita, unde simt stresul în corp?

Este indicat ca atunci când o persoană localizează stresul, să creeze tensiune asupra sa și să repete până când este mulțumit(ă) de rezultat.

În prima zi exercițiul este derulat cu participanții întinși pe podea pe spate, zilele următoare va fi derulat din poziţia stând î n șezut.

4. Spunând Nu

Scopul acestui exercițiu este de a învăța diferența între a spune Nu în moduri


subasertive, agresive și asertive.
Participanții stau în picioare în cerc.
În prima rundă toți spun Nu vecinului într-un mod subasertiv.
În a două rundă trebuie să spună Nu într-un mod agresiv.
În ultima rundă trebuie să o spună în mod asertiv.
Când nu este transmis în modalitatea cerută, vecinul îl(o) solicită din nou. Când este

17
transmis în mod corect, vecinul mulțumește și continuă exercițiul cu și către vecinul următor.
Se face un scurt scurt raport doar pentru a permite participanților să spună dacă a fost dificil să gă sească expresia potrivită pentru a spune Nu.

Notați faptul că fiecare exercițiu din acest training este lucrat pe parcursul mai multor zile. Chiar și exercițiile primei zile sunt
repetate zilele următoare pentru a le face mai complexe și pentru a aprofunda noul comportament.

Sesiune nestructurată

Prima zi sesiunea nestructurată constă în exerciții de relaxare și un exercițiu de stradă. Participanții trebuie să lucreze î n triade
și să verbalizeze unul altuia instrucțiunile exercițiilor de relaxare.
La finalul acestei sesiuni de relaxare, trainerul mai comunică o dată instrucțiunile, însă acum participanții stau jos pe scaun.
Trainerul vorbește participanților despre cum pot folosi acest exercițiu în viața cotidiană când se simt stresați.
După acest exercițiu sunt trimiși să meargă pe stradă și să privească prietenos toţi oamenii pe care îi întâlnesc.
Se încheie cu un scurt raport scurt al sesiunii nestructurate!

Temă

În această zi, tema pentru participanți este să reia acasă exercițiul de relaxare în î ntregime. Dacă este nevoie se pot pune la dispoziție intrucțiunile
înregistrate.

18
Ziua 2:
Spunând Nu și extensiunea verbală

Sesiunea structurată

Ziua a doua la fel ca zilele următoare, începe cu discutarea temei. Este important ca participanții să fie întrebaţi despre cum le-a
mers, altfel tema nu are sens. Problemele semnalate la temă pot fi folosite și soluționate în sesiunea structurată sau în cea
nestructurată. Scurtul raport asupra temei se termină cu exercițiul de relaxare din poziția în picioare.

1. Contact vizual și exerciții de observare

Obiectivele exercițiului :
1. Controlul excitației în corp și minte.
2. Distincția între ceea ce văd și ceea ce cred participanții.
3. Distincția între ceea ce eu cred și simt și ceea ce cred și simt alții.

Se începe cu exercițiul contactului vizual.


Toți participanții stau în picioare în cerc.
Li se cere, în timpul exercițiului, să se concentreze pe emoțiile proprii și să practice exercițiile de relaxare în oricare moment
pentru a ține sub control creșterea nivelului de stres.
Trainerul solicită unui participant (oriunde în cerc) să îl(o) privească în ochi iar celorlalți să îl privească pe acesta. După 25 de
sec, trainerul mulțumește și continuă la fel cu următorul participant.
Între timp participanții sunt atenționaţi asupra semnalelor de stres și li se comunică să lucreze cu exercițiul de relaxare.
Se continuă până când toți participanții parcurg exercițiul.

Scurt raport
Trainerul solicită participanților să vorbească despre excitație și cum a fost să lucreze cu exercițiile de relaxare.

Apoi se începe partea a doua a exercițiului.


Se formează echipe de câte trei persoane. Una dintre ele trebuie să descrie
comportamentul celei de-a doua fără a face interpretări, având la dispoziție un minut.
Cea de-a treia persoană trebuie să intervină atunci când prima persoană face
interpretări în loc de descrieri.
Trebuie ca trainerul să fie atent la:
Greșeli tipice ca: ”are părul frumos”, sau ”pare furioasă”… sau ”are o bluză
neagră” câtă vreme se vede doar spatele acesteia.
Așadar li se va cere participanților să înceapă mereu cu: “Eu văd ….”
Cea de-a treia persoană nu intervine atunci când remarcă greșeli.

19
După un minut se schimbă rolurile.
Când toți au făcut descrierea, se face un scurt raport.

Scurt raport
Cum a fost să observe în timpul exercițiului? Au folosit tehnicile de relaxare? A fost greu să observe fără interpretări? A fost dificil să intervină?

2. Extensiunea verbală

Obiectivele acestui exercițiu urmăresc în final ca participanții:


1. Să învețe să facă distincția între ceea ce văd și ceea ce gândesc.
2. Să facă diferența între ceea ce gândesc și ceea ce simt.

3. Să facă diferența între ceea ce el/ea vede, gândește și simte și ceea ce alții văd, gândesc și simt.

Acest exercițiu se desfășoară timp de 4 runde în echipe de câte 3 persoane. Una este observator și trebuie să controleze
procedura, intervine atunci când întregul nu merge bine. Fiecare rundă este pusă în practică de trei ori.

Runda1
Timp de 30 de secunde descrie comportamentul celorlalți doi.
El/ea spune mereu Văd…
Si văd…
Și…

Runda 2
Timp de 60 de secunde o persoană trebuie să spună celorlalți orice îi trece prin minte.
Începe fiecare propo ziție cu: Cred …
Acum cred …
Și acum cred …

Runda 3
La fel celorlalte două runde, însă acum el/ea trebuie să le spună celorlalți ceea ce simte.
Începe fiecare propoziție cu: Simt …
Acum simt …
Și acum simt …

Runda 4
În timpul acesteia persoana care începe se concentrează asupra cuiva și spune: Te văd ... (descrierea comportamentului) și cred
că te simți ... (numește emoția) Cealaltă persoană indică prin mișcări ale capului dacă afirmațiile sunt corecte sau nu. Nu s e
comunică mai mult chiar dacă afirmațiile sunt greșite.

20
În timpul acestui exercițiu trainerul are o sarcină delicată dacă se doresc rezultate la final. Trebuie avută în vedere procedura pe tot parcursul exercițiului.

Uneori se poate coordona desfășurarea unei a cincea runde pentru a întări mai mult efectul.
Apoi participanţii trebuie să înceapă cu: ”Cred că tu crezi...”.

Scurt raport
Cum a fost să vorbești despre gândurile/emoțiile tale?
Cum a fost să fii observat(ă) de o altă persoană?
Ceilalți pot vedea cu ușurință ceea ce simți?
Ți-a fost ușor să simți emoțiile altora?
A fost o diferență mare între ceea ce ai crezut tu și ceea ce alții au crezut că tu crezi?

3. Spunând Nu

Obiectivele acestui exercițiu urmăresc ca participanții:


1. Să învețe să refuze cereri, petiții sau ordine cărora nu doresc să le răspundă pozitiv.
2. Să învețe să exprime « Nu » într-un mod asertiv.
3. Să învețe să facă distincția între subasertiv, asertiv și agresiv.

Acest exercițiu constă în 6 runde.


Exercițiul se începe în picioare, în cerc, cu trainerul alături de participanți.

Este important ca, de altfel în toate exercițiile, trainerul să stimuleze participanții să folosească tot ceea ce au învățat deja.

Runda 1
În această rundă fiecare pariticipant are de spus « Nu » într-un mod subasertiv, asertiv și agresiv, pe rând. Vecinul dă feedback
după fiecare « Nu » vis a vis de modul în care l-a perceput (subasertiv, asertiv sau agresiv). Dacă nu este satisfăcător, atunci «
Nu » este spus din nou. Trainerul începe mereu exercițiul și atrage atenția grupului asupra importanței contactului vizual și
limbajului asertiv al corpului.

Runda 2
Participantul al cărui rând este « Nu » vecinului, iar acesta răspunde « Nu » în același mod, mai întâi subasertiv, apoi agresiv și
la final asertiv. Doar când tonul și postura sunt corecte aceștia pot continua exercițiul.

Runda 3
Participantul al cărui rând este, merge în mijlocul cercului. Apoi se deplasează pe rând la fiecare participant, face contact vizual și spune « Nu » într-un
mod asertiv.

21
Runda 4
Este la fel cu runda 3 cu excepția faptului că persoana din mijloc alege două sau trei persoane din grup.

Runda 5
În fața celui care lucrează sunt alți 2 membri ai grupului. Din nou, el are de spus « Nu » într-un mod asertiv. Apoi este confruntat cu 4-5 persoane și la
final, cu întregul grup.

Runda 6
Fiecare participant merge în mijlocul cercului. Apoi se deplasează la trainer stand în picioare în fața acestuia în timp ce toți
ceilalți îl privesc. Participantul face contact vizual, adoptă postura asertivă corectă și spune tare și clar « Nu ».

Sesiunea nestructurată

Se începeți cu întrebarea ”Cine a întâmpinat dificultăți cu a spune ”Nu” și vrea să lucreze asupra acestui aspect?”.
În sesiunea nestructurată se parcurc următorii pași:
Trainerul întreabă cine dorește să lucreze sau propune altceva Unul dintre participanți relatează o
problemă
Participanții împreună cu trainerul explorează problema și o transpun într-un mod concret subasertiv.

Participantul care a adus problema în discuție este stimulat să o vizualizeze: situația, emoțiile sale în acel moment,
cine erau ceilalți actori, cum arătau, ce făceau și spuneau, ce a făcut el însuși, cum a reacționat, care au fost emoțiile
sale în timpul procesului?
Trainerul îi întreabă pe ceilalți participanți dacă recunosc acest gen de dificultate Trainerul îl întreabă acum pe participantul inițial
dacă mai dorește să lucreze
asupra problemei
Trainerul îi solicită să o pună în scenă. Cine poate juca rolul celorlalte persoane? I se solicită de asemenea o descriere a locației și se
încearcă recrearea acesteia
folosind scaune și alte materiale.
Se oferă instrucțiuni celorlalți participanți (încălzirea)
Se pune în joc de rol prima dată situația așa cum a fost în realitate. Ceilalți îl observă.

Observațiile sunt apoi utilizate pentru a discuta comportamentul: ce a făcut bine, unde a fost subasertiv sau agresiv. Dacă
este necesar unul dintre ceilalți mebri sau trainerul poate lua locul său astfel încât să să își poată observa reacțiile.
Se discută cu tot grupul despre ceea ce poate fi schimbat, ce alternative există. Participanții sunt lăsați să încerce aceste alternative în
jocul de rol în timp ce
cel(cea) care a semnalat dificultatea este întrebat(ă) despre cum se simte și care alternativă ar dori să o folosească.
Dacă este necesar se poate solicita și altor participanți să arate cum aplică

22
aceste comportamente alternative.
Participantul este lăsat să repete acest nou comportament și i se permite grupului să îi ofere feedback.

Se continuă cu jocul de rol până când se identifică un răspuns asertiv situației și participanții se simt confortabil cu
acest nou comportament (conturarea şi controlul conturării).
Alți participanți au acum posibilitatea de a încerca și ei acest comportament.
Dacă este de folos se poate derula un exercițiu structurat pentru întregul grup. Acest exercițiu poate fi folosit pentru temă.

Temă

Mergeți singur(ă) sau alături de câțiva membri ai grupului pe stradă, într-un magazin, bar sau cafenea. Imaginați -vă într-o
situație în care vă este dificil să spuneți « Nu » și puneți -o în practică acum. Exemplu: mergeți într-un magazin de pantofi,
probați mai multe perechi și la final spuneți ”Nu îi voi lua” și ieșiți din magazin.

23
Ziua 3:
Vocabularul asertiv și controlul limitelor

Sesiune structurată

Mai întâiscurt raport asupra temei (a se vedea ziua doi)

1. Contact vizual

Ziua se începe cu un exercițiu de contact vizual.


Obiectivele urmăresc în final ca participanții:
1. Să efectueze o postură asertivă și limbaj corporal relaxat
2. Să își controleze stresul prin tehnici de relaxare
3. Să facă în mod real contact vizual susținut și nu intermitent
4. Să acționeze activ când sunt observați de un grup întreg.

În această rundă,exercițiile se desfășoară în centrul cercului; participanții adoptă poziția corectă, asertivă și relaxată,
controlează stresul și apoi fac contact vizual cu toți membrii grupului, unul câte unul, timp de 40 de secunde.
Ceilalți se concentrează asupra lui/ei pe parcursul întregului exercițiu, pentru a putea da feedback despre performanță.

Scurt raport

Feedback-ul este oferit de grup și sunt exemplificate aspecte de îmbunătățit.

2. Vocabularul asertiv

În acest exercițiu participanţii învață să spună celuialt ceea ce doresc.


Obiectivele urmăresc în final ca participanții:
1. Să învețe să spună ceea ce doresc sau nu doresc
2. Să spună „am găsit, îmi place“
3. Să reziste cererilor și implorărilor altora

Exercițiul se începe prin formarea unui cerc.

Runda 1
În prima rundă ei toți repetă o propoziție în trei moduri diferite: sub-assertiv, agresiv și în final, asertiv. Trainerul trebuie să
acorde timp pentru a modela volumul, vocea, postura etc…
(a se vedea lista de propoziții la finalul exercițiului)
Runda 2

Se formează echipe de câte trei și sunt lăsate să exerseze cu aceleași propoziții ca în exercițiul practicat cu grupul lărgit .

24
Runda 3
Participanților li se permite să exerseze cu atâtea propoziții câte doresc din cele din lista de mai jos.

Lista propozițiilor

Prefer să nu intervii.
Am făcut treabă bună.
Vreau să fiu lăsat singur acum.
Care poate fi spus.
Vreau să mă ajuți.
Nu sunt interesat.
Descurcă-te singur în privința aceasta.
Nu am timp (acum).
Nu sunt de acord cu tine.
Nu vrea u.
Plec,pa!
Stau /rămân (aici).
Îmi place să fiu cu tine.
Este adevărat.
Rahat.
Nu vrea u să pleci.
Poți începe deja.
Acestea sunt prostii.
O pot face mai bine fără tine.
Ești foarte bun la asta.
Este foarte frumos faptul că mă ajuți dar prefer să o fac eu însumi/însămi.
Te voi ajuta.
Nu-mi place.
Aș aprecia dacă mi-ai lua dorințele (sentimentele) în considerare.
Drăguț că ești aici.
Ești foarte bun(ă) la asta.
Îmi place să fiu în prezența ta.
( Această listă este nelimitată )

Zilele următoare acest exercițiu este folosit din ce în ce mai mult în situații mai complexe (conturarea).

Scurt raport.

25
3. Controlul limitelor

Obiectivele:
1. Să învețe să trateze proximitatea fizică și distanța.

2. Să învețe să intre în proximitatea fizică a celuilalt cu respectarea limitelor acestuia/acesteia


3. Să indice în mod clar propriile limite fizice și să le mențină

Acest exercițiu se derulează pe parcursul a 3 runde

Runda 1
Un participant este în centrul cercului. Invită pe cineva să se apropie. Când apreciază distanța ca fiind suficientă acesta s pune “STOP”. Celălalt se
oprește.

Runda 2
Același exercițiu ca în runda 1 dar acum după prima oprire, celălalt este invitat din nou să micșoreze distanța. Din nou, el
spune: “STOP”. Participantul continuă așa de mai multe ori până când simte o distanță confortabilă între ei.
În acest exercițiu participanții trebuie să se joace cu distanţa și proximitatea.

Runda 3
Același exercițiu ca în runda 2 dar de data aceasta celălalt participant insistă să i se permită să se apropie. Primul trebuie s ă își
păstreze granița/limita, iar cel de-a doilea trebuie să insiste chiar să forțeze limita atunci când “stop”-ul nu a fost suficient de clar.

Scurt raport

Sesiune nestructurată
«Cine vrea să lucreze?»

Dacă nimeni nu începe, puteți adresa câteva întrebări despre exercițiile făcute și despre ceea ce recunosc din viața lor coti diană.
(După a treia zi nu mai au nicio problemă în a face această legătură)

Temă

Cereţi-i unei persoane necunoscute să vă ajute. Cereţi-i chelnerului să vă ajute


cu haina
Cereţi-i unui trecător să vă ajute cu direcția spre piață
Cereţi-i unui alt cumpărător din rândul format la casă, să vă lase să treceţi în
faţă.
De acum încolo tema poate fi individualizată.

26
Ziua 4:
Discuția despre sentimente

Sesiunea structurată

Mai întâi, un scurt raport asupra temei (a se vedea ziua trei)

1. Contactul vizual

Ziua se începe cu un exercițiu de contact vizual.


Obiectivele sunt:
1. Să efectueze o postură asertivă și limbaj corporal relaxat
2. Să își controleze stresul prin tehnici de relaxare
3. Să facă în mod real contact vizual susținut și nu intermitent
4. Să acționeze activ când sunt observați de un grup întreg.
5. Să mențină controlul până la finalul reprezentației.

În acest exercițiu participanții trebuie să se poziționeze pe rând în centrul cercului; să adopte postura asertivă corectă și
relaxată, să controleze stresul și apoi să meargă la un mebru al grupului de sex opus. În fața acestuia participanţii fac contact
vizual timp de un minut. Spun ”mulțumesc” și revin în mijlocul cercului; apoi revin la locul în grup.
Ceilalți membri se concentrează asupra lui/ei în timpul întregului exercițiu pentru a da apoi feedback.

Scurtul raport privește mereu obiectivele.

2. A spune “NU” cererilor sau implorărilor

Obiectivul este:
Să învețe să reziste cererilor sau implorărilor, chiar în situații când se încearcă manipularea.

Exercițiul se desfăşoară pe parcursul a trei runde.

Runda 1
Toți participanții sunt în grup.

Se începe prin a cere unuia dintre membri să deschidă fereastra sau să găsească niște țigări.
Când pornește spre fereastră sau afară, după țigări, întrebați-l(o) ce face și de ce. Întrebați ce vrea de fapt să facă. Așadar
trebuie să spună: ”NU”, “nu vreau”. Participanții pot începe în echipe de câte doi: unul va exprima o solicitare sau o cerere și
altul va avea de spus “nu” intr-un mod asertiv.

27
Runda 2
Același exercițiu ca în runda doi dar acum lucrează în echipe de câte trei. A cere până când el și observatorul C remarcă mod ul
clar și asertiv în care C comunică ceea ce nu dorește să facă.

Runda 3
Același exercițiu ca în runda 2 dar de această dată A trebuie să continue cu cererea în ciuda refuzului clar al lui B; până când B
îl/o oprește într-un mod clar. Pentru această rundă un exemplu dat întregului grup poate fi folositor:

Cererea lui A Reacția lui B ( trainerul )


1.vreau să deschizi fereastra Nu
2.(repetați cererea) Nu, nu vreau
3.(repetați cererea iar și iar) Mi se pare sâcâitor faptul că tu continui
să repeţi acelaşi lucru. Am spus clar că
nu fac acest lucru. Nu voi mai vorbi
despre asta. Acum voi pleca.

Scurt raport

3. Discuția despre sentimente

Obiectivul acestuie exercițiu este:


Să lărgească expresia verbală a participanților.

Prima parte din sentimente este practicată în grupul lărgit. Fiecare dintre participanți încearcă să pronunțe o propoziție da tă
într-un mod diferit, surprins, furios, plictisit, excitat, dezamăgit... Trainerul va stimula participanții să exagereze.

Se începe cu:
Azi mâncăm spanac Acolo
este o minge Diseară vine
Andrei Azi e duminică
Ai aprins televizorul? Ești tuns?

Bei cafeaua cu zahăr? Citești cartea


aceea?
În partea a doua a exercițiului ei trebuie să pronunțe o propoziție cu intonația corectă
către vecin.
Propozițiile sunt:
Mă simt bine. Urăsc.

28
Mă simt foarte bine azi. Sunt enervat.

Se pot îneca din partea mea. Mă simt trist.

Mă simt rău.
Nu-mi place, nu pot mânca.
Sunt momente când mă simt foarte puternic. …..

Dacă este necesar se pot repeta propozițiile întregului grup, astfel încît firecare membru să aibă posibilitatea să pronunțe în modul corect.

Scurt raport

Sesiune nestructurată

Temă

Schimbă bancnote în monede. Cere până când reușești.


Cere-i unui trecător.
Cere un ui grup de trecători.
Cere într-un bar sau un restaurant.
Stăruiește într-un magazin și cere doar să schimbi banii.

Mergi prin oraș și privește trecătorii în ochi.


Se repetă acest exercițiu de 5 ori cu cei care au dificultăți.

29
Ziua 5:
Vorbitul în public

Sesiunea structurată

Mai intâi scurtul raport asupra temei (a se vedea ziua doi)

1. Canalul paralingvistic și controlul granițelor

Obiectivele acestui exercițiu sunt:


1.Să învețe să discrimineze efectele diferite ale propriului comportament asupra diverselor persoane.
2.Să învețe să spună ”stop”.

Exercițiul are două părți.

Partea 1
Trainerul invită persoanele să se apropie folosind un nume oarecare.
Unul dintre participanți se poziționează în fața celorlalți membri ai grupului. Aceștia din urmă sunt dispuși la rând în lini e cu ochii închiși pe parcursul
întregului exercițiu.

Cel din față îi cheamă folosind un nume oarecare. Ceilalți reacționează apropiindu-se, rămânând la loc sau depărtându-se.

Cel din fața grupului poate experimenta cu vocea sa și poate observa rezultatul în reacția celorlalți. El/ea trebuie să încer ce fie
să le permită celorlalți să se apropie, fie să îi țină la distanță sau să îi trimită înapoi.
După fiecare exercițiu se face un scurt raport în cadrul căruia participanții pot discuta despre ceea ce au învățat și despre
motivele pentru care unii dintre ei au o reacție sau alta la apelul nominal.

Partea 2
Se spune ”stop” când este atinsă limita.

Exercițiul se începe în cerc. O persoană este plasată în centru. Aceasta începe să se deplaseze către o altă persoană până câ nd
aceasta din urmă spune ”Stop”. Se întreabă membrul grupului dacă celălalt poate continua să se apropie și i se cere să spună
din nou ”Stop”. Se continuă până la existența distanței potrivite între cele două persoane. Odată clarificat exercițiul, se î ncepe
prin a grupa participanții în echipe de câte doi, față în față, la o distanță de cel puțin 3 metri. Se reia exercițiul, dar de data
aceasta ei trebuie să se întrebe pe sine dacă se mai pot apropia. Se continuă până când se atinge distanța potrivită ( + 50 cm).

Scurt raport
A fost ușor de spus ”Stop” într-un mod asertiv?
Când v-ați atins limita? La ce distanță s-a întâmplat acest lucru?

30
În care moment v-ați simțit bine?

2. Începeți să comunicați

Obiectivele sunt
1.Să participe într-o conversație
2.Să se prezinte pe sine altora.

Acest intem conține mai multe părți care vor fi desfășurate pe parcursul mai multor zile. Pentru ziua 5 primul exercițiu este
unul non-verbal, urmat de două exerciții de autoprezentare.

Dați (strângeți) mâna

Li se cere participanților să stea în picioare oriunde în spațiul de lucru.


Mergeți încet ... nu vă priviți ... nu vă atingeți ... nu atingeți pe nimeni ... doar mergeți încet . ”Stop” și rămâneți unde sunteți
acum. Întrebați-vă pe dumneavoastră înșivă dacă ați mers tot timpul în afara grupului sau dacă ați mers în apropierea
majorității celorlalți. Ok, reîncepem, însă încercați să mergeți în zigzag ... Nu vă priviți sau atingeți ...
Deplasați-vă acum în acele zone în care sunt majoritatea ... Ok, ”Stop”, închideți ochii și începeți să mergeți fără a -i atinge pe
ceilalți ... Ok, foarte bine ... Acum vom face altceva. În cazul în care credeți că sunteți în proximitatea cuiva, căutați-i mâna, dați
noroc și continuați așa în timp ce vă deplasați ... Câte mâini ați strâns? ... Încercați să strângeți atât de multe mâini câte puteți
... ”Stop”... Deschideți ochii și mergeți în zig zag din nou, priviți-vă, dați noroc și spuneți-vă ”bună” sau orice altceva spuneți în
mod obișnuit ... Continuați ... ”Opriți -vă o secundă” ... Sunteți mereu primul/prima care dați noroc ... sau mereu ultimul(a) ...
Încercați să observați lucrul acesta ... Continuați să mergeți și de asemenea să vă schimbați comportamentul ... succes.

Se continuă cu un scurt raport.

Prezentați-vă în grup

Toți participanții stau în picioare în cerc. Unul este trimis în afara camerei. El(ea) intră din nou în cameră și se prezintă
celorlalți membri ai grupului. Dă noroc cu toți aceștia și își spun numele. Următorul, la fel ...

Debriefing pe scurt pentru fiecare:


Cum a fost strânsul său de mâini?
Cum a fost postura sa?
A privit către persoane?
A stat realmente în picioare în fața celuilalt?
Numele său a fost articulat clar și suficient de tare?

31
Care a fost reacția când unii i-au cerut să repete numele?
Li se solicită să varieze prezentarea (la început-la final, întrebări-răspunsuri ... )

Cine ești.

3. O poveste convingătoare

Toți participanții stau jos în cerc.


Pe rând, fiecare trebuie să spună o poveste convingătoare.
Exercițiul se poate derula în două variante:
Fiecare își spune povestea pe rând dintr-un punct al cercului sau trainerul poate numi pe cineva. În a doua variantă participanții nu știu când le vine
rândul.

Debriefing al emoțiilor și gândurilor participanților.


Ce gânduri vă treceau prin minte?

Sesiune nestructurată

Cine vrea să lucreze?


A se vedea ziua 2.

Temă

1. În timpul acestei săptămâni ieșiți cel puțin de patru ori cu partenerul(a) sau prietenii. Mergeți într-un pub, restaurant sau cafenea și stabiliți contacte cu
alte persoane.
2. Mergeți într-un loc unde se dansează și învitați pe cineva la dans.
3. Scrieți un scurt raport despre dumneavoastră înșivă respectând criteriile următoare: Care situații au mers bine. Care situații sunt încă dificile.

32
Ziua 6:
Situații nonverbale

Obiectivele urmăresc în final ca participanții:


Să permită altora să vadă
Să învețe să aibe încredere în ceilalți
Să demonstreze și să accepte comportamentul prietenos al persoanelor de sex opus

Sesiunea structurată

Mai întâi scurt raport asupra temei (a se vedea ziua doi)

1. Citiți cu voce tare un ziar

Se începe cu un exercițiu în cadrul căruia participanții trebuie să lectureze cu voce tare un articol scurt dintr-un ziar.
Li se oferă feedback asupra propriului comportament în timpul acestui exercițiu.

2. Mersul încrederii

Se formează perechi. Unul dintre participanți închide ochii. Își dau mâinile. Cel ”orb” este ghidat de către celălalt timp de 15
minute. Apoi aceștia schimbă rolurile. În timpul exercițiului nu li se permite să vorbească unul cu celălalt!

Trainerul coordonează o scurtă raportare despre emoțiile pe care le-a u simțit. Cum a fost să fii ghidat? Cum a fost să ghidezi și să fii urmărit de ceilalți?

3. Căderea încrezătoare

Runda 1
Participanții se împrăștie pe perechi în camera terapeutică. Unul dintre cei doi va sta în picioare cu spatele la perechea sa cu
ochii închiși și se va lăsa ușor să cadă înclinându-se drept. Celălalt îl va prinde. Apoi aceștia schimbă rolurile. În timpul acestui
exercițiu participanții nu pot vorbi!

Runda 2
Participanții sunt împrăștiați în spațiul camerei în perechi de câte trei. Cel din mijloc închide ochii. Ceilalți doi, cu fața întoarsă
spre cel cu ochii închiși își plasează mâinile pe umerii acestuia. Încep prin a balansa persoana din mijloc, în timp ce cresc
progresiv distanța dintre ei în încercarea de a atinge limita posibilității de a-l prinde pe cel din

33
mijloc. Rolurile se schimbă după câteva minute.

Trainerul coordonează apoi un scurt raport despre emoțiile pe care le-au simțit participanții.

4. Intrați într-un grup

Runda1
Un grup format din mai mulți participanți vorbesc între ei. Ceilalți așteaptă în afara încăperii. Când conversația este în toi,
unul dintre cei din exterior este invitat să intre și să facă astfel încât să ia parte la conversație. Apoi și ceilalți, pe r ând, până
când toți sunt integrați în discuțiile de grup.

Runda 2
Formați grupe de câte 3 participanți.
Ei conversează pe un oarecare subiect ales. După un timp, unul dintre ei trebuie să încheie conversația, să se deplaseze cătr e un
alt trio și să ia parte la conversația de acolo. În continuare, unul dintre participanții în cadrul acestui din urmă trio trebuie să
încheie conversația la rândul său și să se deplaseze către un alt trio.

Scurt raport: Cum a fost intrarea în conversația grupului? Cum a fost stoparea conversației?

5. Îmbrățișatul

Grupul este în cerc, cu unul dintre participanți în centru. Acesta se deplasează către un alt membru al grupului, îl îmbrățișează
și reintră în locul acestuia din grup în timp ce celălalt merge spre centru. Se continuă la fel până când toți au oferit o
îmbrățișare. ( Exercițiul se poate finaliza printr-o îmbrățișare de grup ).

Scurt raport: A fost ușor sau dificil să oferi o îmbrățișare? A fost ușor sau dificil să primești o îmbrățișare? Ce ai făcut atunci când a fost greu?

Sesiune nestructurată

Cine dorește să lucreze?


A se vedea ziua a doua.

Temă
Alegeți din lista de la sfârșitul manualului. Începând de acum temele pot fi mai specifice, conform nevoilor individuale.

34
Ziua 7:
Training de discriminare

Obiectivele urmăresc în final ca participanții:


• Să învețe diferența dintre comportamentul agresiv, subasertiv și asertiv.
• Să demonstreze cunoștințe și abilități.
• Să să alăture unei conversații deja începute.
• Să facă propriile calități cunoscute altora.

Sesiunea structurată

Mai întâi, un scurt raport asupra temei (a se vedea ziua doi)

1. Exercițiu de discriminare

Pentru aceasta, se spune ”nu” în moduri diferite. Exercițiul este atât pentru cel care îl pune în practică cât și pentru cel care audiază.

Important este ca participanții să observe componentele verbale și nonverbale ale comportamentului.

Participanții sunt în cerc. Cu fața la unul dintre vecini, aceștia spun ”Nu” într-unul, sau în toate trei modurile. Celălalt relatează
dacă modul de exprimare a fost agresiv, subasertiv sau agresiv. Se continuă până se ating rezultatele corecte.
Celălalt membru al perechii oferă un scurt feedback asupra observațiilor colegului.

2. O prelegere

Fiecare participant are de prezentat o prelegere timp de cinci minute pe un subiect la alegere.

35
Scurt raport: Cum a fost de pus în practică acest exercițiu și ce anume ați făcut să țineți sub control excitarea şi fabulaţia.

3. Întreruperea conversației

Se creează echipe de câte trei membri A, B, C.

Participanții A și B au o conversație. Participantul C intervine în conversația dintre A și B. Începe a spune o poveste împotriva lui A. Ce face A?

A are de comunicat în mod clar și prietenos faptul că el dorește să încheie conversația sa cu B mai întâi.

Mic raport: Ce gânduri vă treceau prin minte? (A și C)

4. Vorbiți laudativ la adresa dumneavoastră


Runda 1
Participanții fac o listă de lucruri la care se pricep, sau despre atuurile lor fizice.
Fiecare dintre ei va citi cu convingere lista proprie.

Runda 2
Participanții stau jos, doi câte doi, față în față. Fiecare menționează pe rând, un aspectla care se pricepe. Tebuie ca lista să fie cât mai lungă.
Scuzele nu sunt premise.

Mic raport: asupra emoțiilor și gândurilor pe care le-au avut.

Sesiunea nestructurată

Cine vrea să lucreze?

36
A se vedea ziua doi.

Temă
1.Alege din lista de la sfârșitul manualului (a se vedea ziua 6).
2.Faceți o listă de comentarii critice și reproșuri pe care le-ați primit deja.

37
Ziua 8:
A face față criticii

Obiectivele au ca finalitate abilitarea participanților:


• Să învețe să critice
• Să învețe să transforme critica în cerere
• Să spună “da” sau “nu” cererii de schimbare

Sesiunea structurată

Mai întâi un scurt raport asupra temei (a se vedea ziua doi)

1. Discuția emoțională dojenitoare

Acest exercițiu este asemănător celui din ziua 4, dar acum conținutul propozițiilor este dojenitor.

Trainerul poate permite participanților să scrie în avans câteva dojeneli, astfel încât fiecare să le aibă la dispoziție înainte.

Grupul este plasat în cerc.


Se începe din stânga. Participanții trebuie să își concentreze atenția unul asupra celuilalt, să facă contact vizual și apoi să prununțe dojana cu
intonația corectă.
Se va monitoriza tempo-ul în timpul acestui exercițiu.
Exercițiul se încheie cu aplauze.

Scurt raport asupra emoțiilor


2. Critică

Participanții sunt împărțiți în echipe de câte doi.

38
A începe cu un comentariu critic sau un reproș pe care l-a primit.
B îl repetă.
În continuare procedează la fel... (B către A).
Se lucrează toată lista pe care au pregătit-o anterior.
Nu se face niciun scurt raport.

3.Receptarea criticii sau a unei cereri de schimbare Același exercițiu ca anterior


(exercițiul 2).
A începe cu unul dintre comentariile sau reproșurile sale.
B îl repetă.
A reformulează acum comentariul sau reproșul într-o cerere de schimbare.
Exemplu:

A: “ Se întâmplă mereu la fel cu tine. Ți-am cerut de multe ori și tot nu ai făcut ceea ce ți-am cerut.”

B: repetă
A: Am înțeles că vrei ca eu să fac imediat ceea ce ai cerut.
B: “Ok, ce vei face acum?”
A: …

Mic raport:
Cum a fost să transformi critica într-o cerere de schimbare?

Sesiunea nestructurată
Cine vrea să lucreze?
A se vedea ziua a doua.

Temă
Alegeți din lista de la sfârșitul manualului.

39
Ziua 9:
Cererea feedback-ului

Obiectivele au ca scop final abilitarea participanților:


• Să învețe să ofere feedback
• Să facă feedback-ul specific
• Să învețe să ceară și să primească feedback

Sesiunea structurată

Mai întâi un scurt raport asupra temei (a se vedea ziua doi).

1. Oferirea feedback-ului

Participanții stau jos, doi câte doi. Au ca sarcină să transmită (spună) celuilalt ceea ce cred despre el/ea.

După 10 minute se schimbă partenerii și se continuă la fel.

Se descrie doar comportamentul văzut și situația observată. Participanții sunt rugați să încerce să fie clari.

Dacă este nevoie, se poate relua exercițiul cu alte echipe de câte doi. Astfel fiecare are mai multe șanse de a exersa.

2. Cererea și primirea feedback-ului


Se formează echipe de câte trei.
A îi cere lui B să ofere feedback asupra unei situații specifice.
C controlează procedura.

După ce B i-a oferit feedback-ul, A a trebuie să sintetizeze în puncte de exersat sau comportamente şi trebuie să continue.

Se shimbă rolurile între A, B și C.

40
Scurt raport:
A fost dificil de oferit feedback?
A fost dificil de primit feedback?

Sesiunea nestructurată
Cine vrea să lucreze?
A se vedea ziua a doua.

Temă
Alegeți din lista de la sfârșitul manualului.

41
Ziua 10:
Tehnici de negociere

Obiectivele sunt centrate asupra abilitării participanților:


Să învețe să negocieze și să facă înțelegeri benefice tuturor

Sesiunea structurată

Mai întâi un scurt raport asupra temei (a se vedea ziua 2)


Tu vrei și eu vreau

Runda 1

Participanții fac o listă de reproșuri primite sau a celor pe care ei le-au făcut partenerului sau unui prieten.

Se constituie echipe de câte trei. În fiecare echipă membrii trebuie să reformuleze reproșurile în cereri și să facă o listă: Tu vrei... dar (și) eu vreau...

Runda 2
Se solicită participanților să spună partenerului (sau părinților) că dezaprobă niște reguli (de exemplu, modul lor de educație), apoi să găsească o
soluție în ”Tu vrei și eu vreau”.

Runda 3

Se solicită participanților să spună iubitei/iubitului că vor să petreacă mai mult timp împreună.

Runda 4

Se solicită participanților să întocmească alături de copii o listă cu sarcini pe care aceștia să le aibă de făcut acasă.

42

Runda 5

Se solicită participanților să aducă relaxia sexuală în discuție și să propună sugestii pentru a o îmbunătăți în favoarea amândurora din relație.
Runda 6

Se solicită participanților să stabilească modul în care va fi împărțită în relație grija pentru părinții bolnavi, copii etc.

Runda 7

Se solicită participanților să stabilească o înțelegere asupra bugetului și controlului asupra bugetului, asupra profesiei și a
timpului liber, asupra îngrijirii copiilor și a timpului pentru sine.

Scurt raport:
Sunteți fericit cu înțelegerile făcute? Ce poate fi îmbunătățit?

Sesiune nestructurată
Cine vrea să lucreze?
A se vedea ziua a doua.

43
Bibliography

R. E. Alberti & M. L. Emmons, Your Perfect Right, Impact San Luis Obispo, California,
1970
B. Biliet, Assertiviteit, Ik-sterkte en Congruentie, Thema Zaltbommel
1978 B. Biliet, Vormingswerk en Assertiviteit, Federaria 56, 1979
P. Jakubowski-Spector, An Introduction to Assertive Training Procedures for Women,
APGA Washington D.C., 1973
J. D. Krumboltz & C. E. Thoresen, Behavioral Counseling, Holt, Rinehart and Winston
Inc, 1969
P. Lauster, Zelfvertrouwen kun je leren, Zomer en Keuning B.V, Ede, 1975
J. Murphy, Assertiveness: How to Stand Up for Yourself and Still Win the Respect of
Others, S.S.I.P.P. Paperback – November 21, 2011
S. M. Osborn and G.G. Harris, Assertive Training for Women, C. C. Thomas,
Springfield1975
J. Schouten, Ik ben d’r ook nog, Boom Meppel A’dam 1977
M. J. Smith, When I Say No, I Feel Guilty, Mass Market Paperback,
1985 M. J. Smith, Kicking the fear habit, The Dial Press N. Y. 1977
J. Wolpe, The Practice of Behavoir Therapy, Pergamon N. Y. 1969
J. Wolpe & A. A. Lazarus, Behavior Therapy Technics, Pergamon Press Oxford, 196