Anul universitar 2009-2010 Sem.

II
Universitatea din Craiova Facultatea de Ştiinţe Sociale Specializarea Sociologie Anul I Titular curs: Lect. univ. drd. Constantin Crăiţoiu

P

[ EXPERIMENTUL ÎN
INVESTIGAŢIA SOCIOLOGICĂ]
[Curs 7

Metode şi tehnici de cercetare sociologică]

1

Etapele aplicării unei experiment 2 .3.Curs 7 EXPERIMENTUL ÎN INVESTIGAŢIA SOCIOLOGICĂ 1. DEFINIŢII ALE EXPERIMENTULUI 3. Experimentul natural 4.2. SCURT ISTORIC AL METODEI EXPERIMENTULUI 2. TIPURI DE EXPERIMENTE 4.1. CONCEPTELE DE BAZĂ ÎN METODOLOGIA EXPERIMENTULUI SOCIOLOGIC 4. Experimentul de laborator 4.

fără a arăta şi diferenţa specifică. Mayo la Universitatea Harvard. „cu sarcina de a prelucra şi teoretiza într-o nouă perspectivă.F. ci doar mari cunoscători ai realităţii sociale pe baza unei documentări neobişnuite şi a unei capacităţi. Ernest Greenwood defineşte experimentul ca fiind „verificarea unei ipoteze încercând a pune doi factori în relaţie cauzală prin cercetarea situaţiilor contrastante. nu au fost cercetători de teren. Macrosociologia rămâne şi azi „de cabinet”. în sensul actual al cuvântului. M.1. după formularea lui T.L. Prima cercetare de anvergură în domeniul sociologiei se produce abia în anii ’20 şi are la bază experimentele efectuate de E. Ea a pornit de la datele acumulate în alte domenii (istoric. Herseni. DEFINIŢII ALE EXPERIMENTULUI Aplicat cu succes în ştiinţele naturii. puse la punct de către J. 1939). Multă vreme însă. descriptive şi constatative ale cercetărilor din alte domenii ştiinţifice” (T. timpul etc. vom întâlni experimentul în momentul în care va deveni posibilă surprinderea unor colective de oameni. A ne opri însă la această remarcă presupune a indica genul proxim. Din acest motiv. sociologia nu a putut îndeplini această cerinţă. în final. b) experimentul presupune măsurarea efectelor manipulării variabilei independente asupra variabilei dependente într-o situaţie experimentală controlată. Durkheim. 2. deoarece „verificarea ipotezelor” este scopul oricărei metode de cercetare sociologică. Cercetările s-au efectuat pe un grup de muncitori. datele de observaţie să fie integrate în sisteme teoretice explicative. în anul 1939. Lewin sau cele sociometrice. de a menţine constanţi sau de a elimina alţi factori exteriori experimentului). cea integralistă. la fel de neobişnuită. fiind astfel o ştiinţă „suprapusă”.J. Dickson în lucrarea Management and Worker (Cambridge.). Specificul experimentului constă în posibilitatea de a controla situaţiile experimentale (de a controla factorii introduşi în experiment. Weber etc. nu doar a metodei experimentale. valoarea metodei experimentale este dată de capacitatea acesteia de verificare a ipotezelor cauzale. de înţelegere şi de interpretare a datelor existente. cerinţă esenţială a experimentului. E. SCURT ISTORIC AL METODEI EXPERIMENTULUI În sociologie. după care s-au înregistrat mai mulţi parametri: convorbirile dintre subiecţii experimentului. Giddings. arhivă etc. un grup de muncitori a fost introdus în ceea ce s-a numit test-room (sala de testare). în totalitatea manifestărilor lor. acesta din urmă fiind cauza ipotetică sau efectul ipotetic” (Greenwood. La fel de riguroase s-au dovedit şi cercetările pe tema lidershipului legate de numele lui K. 1982).). În cercetarea psihosociologică. F. pe o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp. în care sunt controlaţi toţi factorii în afara celui ce interesează. prin natura lor. etnografic etc. Astfel. de către J. care este experimentală şi „nordamericană”. Cercetarea lor a rămas „de cabinet” (de bibliotecă. Preocupările pentru cercetarea ştiinţifică totuşi n-au lipsit (Monografiile lui Le Play. 1945). fenomenele sociale se desfăşoară în timp îndelungat. produsele efectuate. Herseni. E. într-o situaţie în care acţiunea altor factori (prezenţi efectiv. două caracteristici esenţiale ale experimentului: a) experimentul este observaţie provocată. Definiţia dată de Leon Festinger este mai cuprinzătoare: experimentul constă în „observarea şi măsurarea efectelor manipulării unei variabile independente asupra variabilei dependente. Rezultatul acestor cercetări a fost expus pe larg. în general parţiale. Moreno. pentru ca. randamentul. Tonnies. Manifestările fenomenelor sociale sunt observate şi descrise. 3 . deoarece. în această definiţie. rezultatele. astfel încât să asigure maximum de obiectivitate şi consistenţă în rezultatele obţinute. de pildă). Sunt subliniate. Condiţia esenţială a experimentului constă în parcurgerea unor etape sistematic avute în vedere. dar străini studiului) este redusă la minimum”. fapt ce nu permite controlul riguros al tuturor parametrilor. dar marii sociologi clasici: F. Roethlisberger şi W. nu şi microsociologia. experimentul este astăzi tot mai des utilizat în sociologie. Metoda experimentală se fondează pe teorie şi are drept scop verificarea ipotezelor cauzale. psihologie şi pedagogie. cercetarea experimentală apare relativ târziu.

sunt controlaţi (variabile exterioare controlate). respectiv înregistrarea obiectivă şi sistematică a manifestării fenomenelor sociale. care dau erori întâmplătoare. 3. interne). Controlul vizează întreaga situaţie experimentală: controlul acţiunii variabilei independente asupra variabilelor dependente. cu scopul verificării ipotezelor cauzale”. grup (experimental. să fie controlaţi.Definind experimentul ca o „observaţie provocată” apar necesare următoarele precizări: la fel ca şi în cazul observaţiei. dependentă). Sunt „dependente” deoarece valorile pe care le vor lua în cursul experimentului depind de factorii introduşi de cercetător. Totodată. exterioare controlate. în continuare. deşi se poate afirma că manipularea efectivă a variabilelor de către cercetător este caracteristică anumitor tipuri de experimente (în cazul experimentului natural. spre deosebire însă de metoda observaţiei.  „izolează” variabilele cercetate şi menţine sub control alţi factori care pot perturba cercetarea . O definiţie cuprinzătoare a metodei experimentale este dată de Septimiu Chelcea: „În ştiinţele socioumane experimentul psihosociologic constă în analiza efectelor unor variabile independente asupra variabilelor dependente într-o situaţie controlată. CONCEPTELE DE BAZĂ ÎN METODOLOGIA EXPERIMENTULUI SOCIOLOGIC Vom defini. Leslie Kish stabileşte patru categorii de variabile: explicative (experimentale. Grupul. pot interveni şi alţi factori (variabile exterioare) care: a) fie sunt menţinuţi constanţi.  cercetătorul poate modifica condiţiile de manifestare a fenomenelor pentru a sesiza relaţiile dintre variabilele experimentale. – care constituie concepte de bază în metodologia experimentului (după Septimiu Chelcea. Variabilele dependente sunt variabilele ale căror modificări (ca urmare a acţiunii asupra lor a variabilelor independente) sunt observate şi înregistrate de cercetător. nu cercetătorul este cel care provoacă fenomenele – acestea sunt determinate de cauze naturale). experimentul presupune urmărirea. în afara variabilelor explicative (independente şi dependente). b) fie sunt factori necontrolaţi care pot introduce erori sistematice (variabile exterioare necontrolate). exterioare necontrolate şi exterioare necontrolate. şi anume:  experimentatorul provoacă intenţionat fenomenul. control. În experimentul sociologic distingem între: grupul experimental (constituit din ansamblul persoanelor asupra cărora vor acţiona variabilele pe care cercetătorul le introduce în mod deliberat – variabile independente) şi grupul de control (sau grupul „martor” – asupra căruia nu acţionează variabila 4 . se urmăreşte ca alţi factori ce intervin în situaţia experimentală să rămână constanţi. controlul variabilelor exterioare (fie prin menţinerea lor constantă. că. în final. pentru a fi posibilă. în acest sens. Este evident. situaţie experimentală. Controlul este elementul indispensabil metodei experimentale definind specificul şi gradul de fidelitate al acesteia. 1998): Variabilele. spre deosebire de metoda observaţiei. fie prin eliminare). Variabilele independente sunt cele introduse deliberat de cercetător în experiment pentru a produce variaţia celor dependente. În definiţiile reproduse apare unanim acceptată ideea intervenţiei active a experimentatorului. compararea lor. c) fie sunt factori care generează erori aleatoare a căror influenţă se anulează reciproc (variabile exterioare necontrolate care dau erori întâmplătoare).  compară efectele obţinute la grupul experimental (în care se intervine prin introducerea variabilei independente) cu cele obţinute la grupul martor („grupul de control” în care nu acţionează variabila independentă). „martor”). experimentul presupune intervenţia activă a cercetătorului. Variabilele explicative se clasifică în variabile independente şi variabile dependente. În experiment. în experimentul psihosociologic cercetătorul este cel ce provoacă producerea fenomenelor sociale cu scopul de a le înregistra şi explica prin identificarea relaţiilor cauzale.în afara variabilelor manipulate de cercetător. moment experimental. Controlul reprezintă elementul specific al metodei experimentale. noţiunile de: variabilă (independentă. controlul se referă şi la modul de constituire a grupelor experimentale şi „martor”.

Totodată. pentru compararea şi testarea concluziilor şi generalizărilor formulate pe baza lui)”. Din aceste sublinieri decurg. 4. fără să mai fie necesară aşteptarea apariţiei fenomenului în cadrul natural. importantă este şi problema participării la experiment: cercetătorul trebuie să câştige încrederea subiecţilor participanţi la experimentele de laborator şi să-i motiveze – tocmai datorită faptului că aceştia nu-şi vor desfăşura anumite activităţi (comportamente. Cele mai răspândite tipuri de experimente. impune rigurozitate. (Golu Mihai. de fapt. reprezintă o etapă importantă a realizării experimentului de laborator. experimentul de laborator presupune un cadru artificial (situaţie experimentală artificială) şi control deplin al variabilelor pentru asigurarea fidelităţii măsurării şi expunerii rezultatelor experimentului. c) repetabilitatea şi verificabilitatea (să poată fi repetat de atâtea ori de câte ori este necesar pentru obţinerea datelor necesare confirmării sau infirmării ipotezelor şi să poată fi reprodus şi de altcineva. a căror acţiune este minimalizată de către experimentator – fie prin menţinerea lor constantă. Este necesar. perturbatori. manevrate deliberat de cercetător. distingem între situaţii experimentale naturale (în cazul experimentului natural – situaţia experimentală fiind reprezentată de însăşi viaţa socială) şi situaţii experimentale artificiale. create de cercetător (în cazul experimentului de laborator). care se manifestă sub forma controlului variabilelor cercetate (explicative – independente şi dependente). aceştia ştiu că sunt obiectul unei cercetări şi cunosc caracterul artificial al experimentului. b) formularea cu exactitate a obiectivelor şi ipotezelor. În funcţie de tipul de experiment. prin explicarea scopului cercetării şi a condiţiilor în care se va desfăşura. controlată de experimentator. artificial – ceea ce poate crea o discrepanţă între comportamentul în condiţii normale. în afară de situaţia artificială de desfăşurare a experimentării.independentă. pentru ca fiecare subiect să înţeleagă specificul situaţiei experimentale şi ceea ce are de făcut într-o astfel de situaţie „supravegheată”. Experimentul de laborator trebuie să satisfacă unele cerinţe metodologice – după Mihai Golu (2000): a) delimitarea exactă a condiţiilor. subiecţi de experiment). în conformitate cu obiectivele şi ipotezele cercetării.1. regăsite la majoritatea autorilor – pe care le vom dezbate în continuare – sunt: experimentul de laborator şi experimentul natural. 2000). şi menţinerea constantă a acţiunii factorilor exteriori. reacţii) în mediul lor natural de viaţă. 4. măsurare cu grad mare de precizie şi rigurozitate oferită tocmai de situaţia experimentală artificială. Momentul experimental reprezintă momentul în care se măsoară variabila dependentă: înaintea acţiunii asupra lor a variabilei independente (t1) şi după introducerea variabilei independente (t2). Pregătirea subiecţilor. în acest sens. Experimentul de laborator. pe de o parte. Deşi scopul experimentului de laborator este acela de a crea o situaţie experimentală cât mai asemănătoare cu situaţiile reale. un instructaj corect. Situaţia experimentală „cuprinde ansamblul persoanelor (cercetători. Subiecţilor aleşi în experiment le este creată o ambianţă artificială. avantajele experimentului de laborator: controlul variabilelor (manipularea variabilelor explicative. de înregistrare a reacţiilor etc. În consecinţă. Experimentul de laborator Acestui tip de experiment îi este caracteristică situaţia artificială în care se realizează cercetarea. pe de altă parte). el asigurând comparabilitatea rezultatelor). personal ajutător. artificialitatea ridică o serie de probleme: „ruperea” subiectului de cadrul lui natural şi introducerea într-un mediu nou. experimentul de laborator presupune producerea de către cercetător a fenomenului studiat. fie prin eliminarea acestora – pentru a fi posibilă cunoaşterea exactă a raporturilor de cauzalitate dintre variabilele cercetate. 5 . Achim Mihu evidenţiază şi apariţia unui moment intermediar (th): „Perioada de timp în care grupul experimental este pregătit pentru a i se introduce variabila independentă” . TIPURI DE EXPERIMENTE În literatura de specialitate există o mare diversitate a criteriilor de clasificare a experimentului psihosociologic. care trebuie să se menţină constante de cele modificabile. dar şi controlul factorilor exteriori. naturale şi comportamentul în condiţii artificiale al subiectului. al obiectelor (aparatura de producere a stimulilor.). precum şi condiţiile în care se desfăşoară experimentul”. De asemenea.

b) Elaborarea ipotezei (sau a ipotezelor). participarea subiecţilor la experiment este determinată tocmai de situaţia socială concretă. Este recomandat ca. fără a zăbovi pe etapele clasice ale unei cercetări sociologice. cutremur de pământ etc. Experimentul natural. prin prezenţa sa. Cu acest pas începe orice 6 .). interviu etc. a obiectivelor cercetării şi a problemei. introducerea unui procedeu nou de predare sau de examinare a elevilor etc. iar cercetătorul nu influenţează. desfăşurate prin utilizarea şi a altor metode de cercetare (de exemplu. c) Stabilirea variabilelor experimentale (variabila independentă şi variabila dependentă). Maurice Duverger distinge următoarele forme ale experimentului de teren: experimentul pasiv şi experimentul activ (Maurice Duverger. Etapele aplicării unei experiment La începutul realizării oricărui tip de experiment în psihosociologie. experimentele naturale sunt aplicate în mediul şcolar: modificarea programei de învăţământ. însă întreaga situaţie experimentală este greu de controlat (izolarea variabilelor experimentale şi menţinerea constantă a variabilelor externe. de două tipuri: experimentul activ direct şi experimentul activ indirect. În cazul experimentului de teren pasiv cercetătorul observă şi înregistrează schimbările intervenite într-o colectivitate fără să manevreze variabilele cercetării („observaţie provocată”) sau caută să stabilească relaţiile dintre factorii care au produs o anumită situaţie – analizăm consecinţele unui factor care a acţionat. În realizarea etapelor cercetării experimentale se va pune accentul pe momentele specifice metodei experimentale. Subiectul nu mai este „rupt” de mediul social – ambiental natural. în condiţii naturale este extrem de greu de realizat). prin ancheta pe bază de chestionar. se aseamănă cu cercetarea sociologică de teren (de aceea este numit şi experiment de teren). f) Manipularea şi măsurarea variabilelor. ţinând cont că avantajele şi dezavantajele celor două tipuri de experimente sunt reciproce: experimentul de laborator permite controlul riguros al variabilelor (ceea ce constituie un real avantaj). 1961). elementul specific constituindu-l acţiunea variabilei independente asupra variabilei dependente (într-o situaţie reală. experimentul psihopedagogic). dar care nu a fost introdus deliberat în vederea cercetării (experimentul ex post facto). 4. situaţia experimentală.3. Experimentul de teren activ poate fi. 4. d) Stabilirea situaţiei experimentale. întâmplătoare. după cum urmează: a) Stabilirea temei de cercetare a obiectivelor cercetării şi a problemei. a) Stabilirea temei de cercetare. Experimentul natural Experimentul natural presupune desfăşurarea lui în situaţii sociale reale. Toate aceste „inconveniente” pe care le presupune experimentul de laborator – şi care decurg din artificialitatea situaţiei experimentale – sunt eliminate de experimentul natural.2.) – efectele sociale ale unor evenimente naturale devin obiect de studiu. g) Prelucrarea datelor experimentale. e) Stabilirea subiecţilor în grupe experimentale şi de control. Trebuie subliniat faptul că experimentul activ indirect vizează consecinţele modificărilor produse independent de cercetare şi experimentator. imprevizibilă (inundaţii. atunci când este posibil. desfăşurându-se în condiţii sociale reale (naturale). trebuie să stabilim cu precizie etapele cercetării. Frecvent. h) Redactarea raportului de cercetare. asupra căruia ne vom opri în continuare. incendiu. la rândul lui. în timp ce experimentul activ indirect presupune generarea factorilor experimentali de o situaţie naturală. În cazul experimentului activ direct factorii experimentali sunt introduşi de cercetător (de ex. o problemă socială să fie analizată atât prin experimentul natural cât şi prin experimentul de laborator. controlul variabilelor cercetării este dacă nu imposibil cel puţin extrem de dificil de realizat. astfel.prezenţa experimentatorului sporeşte gradul de artificialitate a situaţiei experimentale: el poate sugera involuntar ce aşteaptă de la subiecţi sau subiecţii îşi modifică reacţiile pentru a nu se prezenta într-o lumină nefavorabilă lor în faţa experimentatorului. experimentul de teren are tocmai avantajul de a păstra neschimbate condiţiile naturale ale fenomenului cercetat. însă presupune o situaţie experimentală artificială. ca de altfel în orice ştiinţă socială. naturală). secetă.

din nou priceperea şi intuiţia cercetătorului. Luăm în considerarea. problema de cercetat reprezintă rezultatul cunoaşterii ariei (temei) de cercetare dintr-un anumit domeniu. laboratorul oferă cercetătorului (şi studenţilor) posibilitatea de a observa subiecţii în timpul derulării experimentului. prin condiţiile concrete de stabilire a experimentului. trebuie să ţinem seama de importanţa ei şi de posibilitatea de a o realiza sub raport uman şi material. iar variabila dependentă acţionează asupra componentei „atunci” a ipotezelor. care trebuie făcută pe un grup de subiecţi foarte asemănători cu subiecţii participanţi la experimentul propriu-zis şi aceasta pentru ca experimentatorul să se asigure că instructajul experimentului a fost corect recepţionat de către fiecare din subiecţii implicaţi.. dar nu numai. la verificarea ipotezelor cauzale (la confirmarea sau infirmarea lor). gradul de implicare al acestuia putându-l apropia sau. distanţa de problemele esenţiale ale societăţii în care trăieşte.atunci. care prin pregătirea sa teoretică. a ridicat şi o altă problemă şi anume cea a relaţiilor dintre oamenii din grupurile de muncă). Unele cercetări se referă la fenomene foarte noi. în care s-a presupus că „dacă” vor fi scoase dintr-un grup de muncitori „nodurile negative”. în cazul cercetării grupurilor de muncă de către E. situaţia de observat. Alegerea variabilelor experimentale se va face în funcţie de: – alegerea temei. Se realizează în funcţie de stabilirea variabilelor experimentale. colectare de date etc. la rândul ei. Condiţia esenţială a elaborării unei ipoteze este aceea de a avea semnificaţie pentru temă.. Alegerea temei de cercetare se face în funcţie de necesităţile practicii. pentru a se încredinţa că indicaţiile au fost pe deplin înţelese de către subiecţi. descrieri de fenomene. b) Elaborarea ipotezelor.. Nu trebuie omişi nici factorii de natură ştiinţifică. În acel caz. Însă. – stabilirea obiectivelor. deci şi experimentul. Mayo. necesitatea organizării unui laborator de psihosociologie rezidă în posibilitatea pe care acesta o oferă cercetătorului de a produce. În acest caz. de a măsura cu rigurozitate variabilele experimentale (datorită izolării fenomenelor) şi creării unui ansamblu de aparaturi care să asigure obiectivitatea şi corectitudinea măsurării. în 7 . Pentru un specialist. ceea ce înseamnă că cercetătorul trebuie să formuleze instrucţiunile clar. pot fi alese mai multe variabile experimentale. a experienţei sale. Tocmai prin introducerea variabilei independente în experiment se verifică recepţionarea corectă a instrucţiunilor de către subiecţii experimentului. ducând. care pot modifica (sau nu) rezultatele experimentului. De exemplu. Urmează apoi: – alegerea temei celei mai importante din punct de vedere al semnificaţiei. fie gândită personal de către cercetător. Oricum. În cazul experimentului de laborator. ipoteza (sau ipotezele) de la care am pornit va fi confirmată (sau infirmată). socială sau personală. cu rigurozitate. ceea ce ne permite să optăm pentru alegerea unui experiment de teren sau unul de laborator. dimpotrivă. „Problema” este. problema era să se stabilească parametrii optimi de luminozitate pentru a avea o productivitate maximă (cercetare care.. el însuşi. prin poziţia lor. fie elaborată pe baza unei idei venite la întâmplare. pentru asigurarea corectitudinii demersului cercetării experimentale se poate recurge la pretestare. Important este faptul că cercetătorul se implică efectiv în desfăşurarea şi realizarea experimentului. de cea a dezvoltării ştiinţei. cunoaşterea ariei determină în final (după efectuarea unui anumit tip de experiment) problemele rămase netratate. Variabila independentă acţionează asupra componentei „dacă”. – analiza temelor deja abordate din punct de vedere al problemelor netratate (în prelungire). problema a fost „ordonată” de conducerea întreprinderii. creează situaţii negative. „atunci” este de aşteptat ca randamentul în muncă să crească. va şti să aleagă acele variabile (independente şi dependente) care să acţioneze adecvat asupra conceptelor reunite în ipoteza „dacă. Un exemplu în acest sens sunt cercetările experimentale de tip sociometric. Cel mai adesea însă. aşadar. în fixarea pe o anumită temă de cercetare.cercetare psihosociologică. în stabilirea unei anumite probleme. deci. precis. În finalul experimentului. d) Stabilirea situaţiei experimentale. sau indivizii care. c) Stabilirea variabilelor experimentale (sau explicative: variabila independentă şi variabila dependentă). – elaborarea ipotezelor cercetării.”. efectuate pe grupuri de muncitori. Totodată. fapt pentru care nu putem formula decât ipoteze vagi. caz în care cercetările se rezumă la colecţii. fapt pentru care trebuie făcută diferenţa între raţionamentul ipotetic general şi raţionamentul ipotetic utilizat în cercetare. fie sugerată. în final. Pentru verificarea aceloraşi ipoteze cauzale. stabilirea temei se face pornind de la o listă de teme netratate sau tratate prea puţin.

Totodată. să le afecteze interesele. A manipula corect mai înseamnă şi a urmări dacă nu apar consecinţe negative în alte planuri pe care cercetătorul nu le-a luat în considerare în schemele experimentale elaborate (de exemplu. nu se pot înregistra direct şi imediat (de exemplu mentalităţi. fără a fi observaţi.  fie fenomene psihosociale. Acest raport se întocmeşte către cel care a fixat problema de cercetat: fie către sponsorii cercetării (caz în care rezultatele experimentului ocupă ponderea cea mai însemnată). oamenilor de ştiinţă etc. pentru ca pe parcursul derulării lui să poată introduce şi alţi stimuli. fie publicului larg.  prin folosirea de subiecţi „complici” şi limitarea comportamentelor. Vorbim deci. fără ca cercetătorii să fie observaţi.  variabila independentă trebuie aleasă astfel încât să determine modificări reale în structura psihosociologică a subiecţilor de acţiune. nu au fost concepuţi ca fiind variabile independente (de schimbare). În manipularea variabilelor.). Variabilele experimentale pot reprezenta:  fie fenomene fizice. diferite de instrucţiunile date grupului. a variabilelor dependente ca atare. educaţie. g) Prelucrarea datelor experimentale. h) Redactarea raportului de cercetare. cât şi din punct de vedere al condiţiilor externe (nivel de pregătire. tocmai în vederea obţinerii de variaţii în îndeplinirea sarcinii experimentale.). creează cheia succesului experimentului). în funcţie de gradul de complexitate al proceselor de cunoaştere dintr-un domeniu. vârstă. deoarece. dar şi să conducă direct activitatea acestora. vorbim de înregistrarea comportamentelor. mass-mediei.timpul rezolvării sarcinii experimentale. de cele mai multe ori. Avem în vedere derularea cercetării în vederea determinării valorilor (cantitative şi calitative) ale variabilelor dependente. cercetătorul urmăreşte finalitatea actului experimental (o mai bună calitate a actului muncii.). iar măsurarea lor se face cu ajutorul aparaturii psihometrice. în plan metodologic. care.). f) Manipularea şi măsurarea variabilelor. Alegerea unităţilor experimentale şi de control se poate face prin intermediul eşantionării sau prin aşa-numita selecţie conştientă. drepturile lor etc. nu putem alege ca grup de control o fabrică de fontă. e) Stabilirea subiecţilor în grupe experimentale şi de control. Această măsurare se face atât înainte de începerea experimentului propriu-zis.). conflicte etc. 8 . Este vorba despre o relativă omogenizare între unităţile sociale alese pentru experiment. cercetătorul trebuie să aibă grijă ca subiecţii să nu ştie că sunt supuşi unui experiment. procedeu denumit „raport fals”. A manipula înseamnă ca cercetătorul să urmărească desfăşurarea procesului experimental. ajută la verificarea (confirmarea versus infirmarea) ipotezelor. După măsurarea variabilelor experimentale se obţin valori ce urmează a fi prelucrate statistic. de o omogenizare atât din punct de vedere uman (aceleaşi caracteristici fizice. După opinia lui Septimiu Chelcea (1998) cercetătorul poate manipula variabilele prin:  instrucţiunile pe care le dă subiecţilor experimentali. metodele şi tehnicile utilizate diferă de la un caz la altul. climat socio-profesional. El nu trebuie să manifeste rigiditate faţă de schemele experimentale folosite ca atare. cât şi după realizarea acestuia.  modul în care controlez sistemul în care s-a introdus variabila independentă. În ceea ce priveşte experimentul de teren. Amploarea cercetării. ci să aibă o viziune amplă asupra „jocului” experimental. Manipularea variabilelor se referă la introducerea variabilei independente în funcţie de natura specifică a procesului (faptului) social care se defineşte ca fiind variabilă dependentă (aceasta este în relaţie directă cu ipoteze de la care s-a pornit). Această etapă este absolut necesară în realizarea unui experiment. iniţial. care. a creaţiei etc.  fie procese psihice (elementare sau complexe) măsurate prin instrumente şi aparate de înaltă fidelitate. pot apărea consecinţe negative în planul vieţii psihosociale a oamenilor. chiar dacă aceştia. specialiştilor.  prin aprecierea superlativă a activităţii subiecţilor. cercetătorul trebuie să ţină seama de:  natura fenomenelor. material etc. dacă se efectuează cercetări în întreprinderi şi stabilim o fabrică de confecţii ca grup experimental. pot avea funcţia de variabilă independentă. sex etc. De exemplu. în mod decisiv. de cele mai multe ori. Important este faptul că manipularea variabilelor presupune cu necesitate măsurarea lor. pentru ca acesta să fie ferit de influenţa altor factori de schimbare şi pe care nu le-am luat în calcul în procesul de stabilire a variabilelor experimentale (de exemplu. Subiecţii aleşi pentru experiment trebuie să fie foarte asemănători cu subiecţii din grupul de control. grad de înzestrare. condiţie care.