CURS 1

BAZELE GENERALE ALE TEORIEI ŞI METODICII JOCULUI DE FOTBAL

1. OBIECTUL TEORIEI Şl METODICII JOCULUI DE FOTBAL Cunoaşterea multilaterală şi în profunzime a unui domeniu constituie o necesitate şi tot odată o condiţie pentru eficienţa acţiunilor celor ce activează în domeniul respectiv. Activitatea fotbalistcă constituie fără îndoială o realitate obiectivă si implicit un segment particular de cunoaştere. Studierea acestui fenomen revine Teoriei şi Metodicii jocului de fotbal, ca parte constitutivă a disciplinei ştiinţifice sportive - Fotbal. Jocul de fotbal trebuie privit multilateral, dar convergent şi analizat după criterii ştiinţifice. Cunostiinţele din domeniul fotbalului, atât cele referitoare la informaţia teoretică cât şi cele metodice, se constituie într-un sistem deschis, ce se îmbogăţeşte, diversifică şi se aprofundează continuu. Teoria şi metodica jocului de fotbal, ca parte constitutivă a teoriei şi metodicii generale a jocurilor sportive, are ca domeniu propriu de cercetare, studierea activităţii ludice specifice jocului de fotbal şi a influenţelor acestuia asupra personalităţii umane. Pentru aceasta dispune de un ansamblu de date teoretice şi practice, care îi asigură o bază proprie de autoperfecţlonare. Teoria şi metodica jocului de fotbal are metode proprii de cercetare, particularizate fenomenului, precum si legităţi specifice, concretizate în principii, cerinţe, norme şi reguli, caracteristice fotbalului. Înţeleasă în acest context teoria şi metodica fotbalului generalizează experienţa domeniului, transformându-o în norme de lucru, prospectând posibilităţile de îmbunătăţire continuă a efectului activităţii practice. Teoria fotbalului cuprinde un ansamblu foarte vast de cunoştiinţe, organizate într-un sistem logic şi coerent, care descrie şi explică acest fenomen. Avem deci de-a face cu două noţiuni : descrierea conţinutului jocului, care este în principal constatativă si explicarea lui, consecinţă a cunoaşterii lui profunde prin cercetare ştiinţifică. Teoria fotbalului trebuie considerată ca un sistem deschis, dinamic, complex, adaptiv şi anticipativ. Aceasta preia şi generalizează elementele practicii şi cercetării ştiinţifice proprii, precum şi elementele aparţinând altor ştiinţe sau activităţi cu care se află în corelaţie. Acestea reprezintă de fapt
1

principalele izvoare ale teoriei fotbalului. Existenţa unei teorii separate pentru jocul de fotbal s-a impus ca o necesitate, aceasta având de răspuns la numeroase si complexe probleme, precum studiul conţinutului jocului, istoricul jocului, procesul didactic, optimizarea componentelor antrenamentului, forma sportivă, selecţia, studiul concepţiei de pregătire şi joc, etc. Teoria fotbalului are un pronunţat caracter activ, reflectat în contribuţia la perfecţionarea practicii, lucru ce se realizează în principal prin componenta aplicativă a teoriei, metodica fotbalului. Metodica fotbalului este parte integrantă a teoriei fotbalului, ce exprimă şi valorifică funcţia aplicativă a acestuia. Metodica fotbalului preia şi adaptează la specific principiile, metodele şi mijloacele generale ale pedagogiei, ale ştiinţei educaţiei fizice şi sportului, metodicii antrenamentului sportiv, precum şi metodologia jocurilor sportive. Metodica fotbalului cuprinde principiile, metodele şi mijloacele specifice instruirii în fotbal. Acestea sunt preluate din activitatea practică şi din rezultatele cercetării ştiinţifice proprii, fiind apoi explicate si generalizate. Metodica fotbalului constă din cunoştinţele, priceperile şi deprinderile necesare tehnologiei instruirii şi educării jucătorilor şi echipelor. În acelaşi timp, este parte constitutivă şi indispensabilă a pregătirii specialiştilor domeniului. Principalele capitole şi activităţi componente ale metodicii fotbalului se referă la metodica selecţiei, a antrenamentului integral, metodica pregătirii pe factorii antrenamentului, planificarea şi evidenţa, metodica organizării activităţii fotbalistice, etc. Din expunerea conceptului despre metodica fotbalului reiese sarcina acesteia de a forma specialiştii domeniului, capabili să aplice în practică tehnologia pregătirii jucătorilor şi echipei, precum şi tehnologia specifică celorlalte sectoare aferente ( arbitrajul, organizarea, etc.). 1.1. FOTBALUL CA DISCIPLINĂ ŞTIINŢIFICĂ Fotbalul a parcurs de la apariţia lui şi până astăzi o lungă perioadă de dezvoltare şi progres, constituindu-se astăzi într-un domeniu foarte complex al vieţii sociale, într-o civilizaţie în care ştiinţa şi tehnica ocupă un loc prioritar, cunoaşterea multilaterală şi aprofundată a unui fenomen constituie o necesitate şi în acelaşi timp o condiţie pentru eficienţa acţiunilor tuturor celor care studiază şi activează în acest domeniu. În momentul actual, dispunem de un sistem de discipline ştiinţifice cu diferite grade de generalizare, ce formează „Ştiinţa educaţiei fizice si sportului", o sumă de discipline ştiinţifice ce abordează din diferite puncte de vedere domeniul sportiv. Prin logica propriei dezvoltări, concomitent cu dezvoltarea ştiinţei educaţiei fizice şi sportului, fotbalul si-a dobândit statutul de disciplină ştiinţifică.

2

Fotbalul constituie un domeniu particular de cunoaştere, care este studiat şi investigat de disciplina ştiinţifică Fotbal. Considerarea fotbalului ca disciplină ştiinţifică sportivă priveşte în principal specialiştii domeniului profesori si antrenori). Fotbalul ca disciplina ştiinţifică sportivă este integrat în teoria şi metodica jocurilor sportive şi împreună cu aceasta în ştiinţa educaţiei fizice şi sportului. Fotbalul este o disciplină de sinteză bio-psiho-socio-pedagogică, având ca obiect de studiu:

conţinutul jocului şi a întregii activităţi legate de fotbal, în vederea perfecţionării acestuia. legităţile si metodologia antrenamentului şi jocului în scopul maximalizării disponibilităţilor de performanţă individuală şi colectivă perfecţionarea multilaterală a fiinţei umane în contexul său social prin practicarea sistematică a jocului.

O primă caracteristică a fotbalului ca disciplină ştiinţifică este pluri şi interdisciplinaritatea, Fotbalul poate fi investigat atât de pe poziţiile ştiinţelor, ramurilor şi disciplinelor ştiinţifice care se ocupă de fiinţa şi personalitatea umană, cât şi prin coordonarea şi convergenţa cercetării ştiinţifice asupra aspectelor practice, teoretice, metodice şi organizatorice ale jocului. O altă caracteristică este aplicabilitatea, ce reiese din faptul că majoritatea investigaţiilor vizează perfecţionarea metodelor şi mijloacelor de realizare a funcţiilor fotbalului, atât ca joc sportiv, cât şi ca mijloc de educaţie şi cultură. Cercetarea şi fundamentarea ştiinţifică în domeniu! fotbalului s-a realizat etapizat. Bogata experienţă practică, cercetarea ştiinţifică, literatura de specialitate, numeroasele studii, creşterea impresionantă a cantităţii şi calităţii sistemului competiţional, au contribuit la acumularea de numeroase cunoştinţe teoretice şi practice. Acestea au avut ca efect şi aprofundarea cunoaşterii în acest domeniu de activitate. Sistemul de cunoştinţe specific fotbalului, atât informaţia teoretică, cât şi priceperile şi deprinderile tehnice, tactice şi metodice se îmbogăţesc si diversifică continuu. Studierea fotbalului ca disciplină ştiinţifică sportivă în cadrul ştiinţei educaţiei fizice şi sportului a determinat şi întrebuinţarea unei terminologii ştiinţifice proprii ce cuprinde un sistem de termeni şi noţiuni cu care se operează în teoria şi practica acestuia. Fotbalul beneficiează de un microsistem terminologic propriu, deschis, care este în continuă creştere, fenomen caracteristic de altfel oricărui domeniu ştiinţific. Definirea termenilor specifici, elaborarea şi precizarea acestora 's-a impus ca o necesitate pentru interpretarea unitară a noţiunilor, ce permit comunicarea între specialişti, precum si între aceştia si jucători. Fotbalul ca disciplină ştiinţifică sportivă are metode de cercetare specifice ştiinţei educaţiei

3

F. testele.F.F. Ca părţi constitutive ale disciplinei ştiinţifice sportive fotbal avem: • teoria şi metodica jocului de fotbal • practica antrenamentului şi jocului • cercetarea ştiinţifică fundamentală şi aplicativă. Enunţiativ. observarea. modelarea.R. cu celelalte organisme internaţionale abilitate. a echipelor reprezentative naţionale si de club.A. 4 . amicale şi oficiale. iată câteva metode de cercetare utilizate în fotbal : documentarea. Este vorba despre A..l. afiliată la F. metode sociometrice. şi Facultăţile de Educaţie fizică şi sport.FOTBALUL CA DISCIPLINĂ SPORTIVĂ Statutul şi denumirea de disciplină sportivă îi este conferit fotbalului de cadrul organizatoric şi sportiv instituţionalizat pe plan naţional şi internaţional.fizice şi sportului. cu federaţiile naţionale ale altor ţări participarea la competiţiile internaţionale.I.I.F. Baza instituţională pentru fotbal cuprinde : • unităţile sportive constituite din echipe în asociaţii şi cluburi sportive ce se pregătesc organizat şi participă în competiţiile organizate conform unui calendar competiţional existenţa Federaţiei Române de Fotbal (F. precum şi a celorlalte ştiinţe conexe. precum şi de aderarea la organismul internaţional de coordonare şi conducere a acestei discipline sportive în relaţiile internaţionale.. sub egida şi controlul F..). antropometria sportivă.E. de adaptare fa specificul jocului. 1.2. întreţine relaţii statutare cu F. FOTBALUL CA DISCIPLINĂ DE ÎNVĂŢĂMÂNT Această ipostază a fotbalului reprezintă o parte componentă a conceptului despre acest joc sportiv. care îşi găseşte aplicabilitatea în unităţile şi formele de învăţământ care au drep scop formarea -calificarea şi perfecţionarea specialiştilor în fotbal.N. care conduce şi coordonează activitatea fotbalistică în ţară.3. • • 1. Aplicarea acestor metode de cercetare are un caracter complex. etc.A. şcolile de antrenori.F. dar şi de particularizare. experimentul. organ central cu statut de persoană juridică.A.

Integrat fiind educaţiei fizice. Caracterul lui formativ se datorează cumulării efectelor sanotrofice cu influenţele şi efectele educative ale practicării acestuia. cu valoare educativă deosebită. fotbalul urmăreşte valorificarea maximă a înclinaţiilor participanţilor spre acest domeniu de manifestare. Prin asimilarea de cunoştinţe. modernizând conţinutul acesteia. cât şi pentru realizarea obiectivelor şi funcţiilor educaţiei fizice. cu precădere metodologice. cu precădere a celor specifice fotbalului dobândirea unor tehnici proprii jocului formarea personalităţii multilaterale a individului Ca mijloc al educaţiei fizice. alături de celelalte jocuri sportive. Considerarea fotbalului ca mijloc al educaţiei fizice. prin activitatea ludică specifică practicării lui. aceştia vor putea conduce procesul didactic de formare si perfecţionare a jucătorilor si echipelor ce vor activa în diversele eşaloane ale fotbalului. reprezintă recunoaşterea funcţiei formative a acestuia. dintre care enumerăm : • • întărirea sănătăţii (funcţia sanotrofică ) dezvoltarea calităţilor biomotrice. Fotbalul este unul din mijloacele tipice ale educaţiei fizice si sportive modeme. educaţia fizică şi fotbalul (j°c sportiv). se realizează o fuziune între educaţia fizică şi sportivă. Fotbalul reprezintă un mijloc principal al educaţiei fizice în învăţământul de toate gradele.cursurile de instructori sportivi. grupate într-o tehnică proprie. o activitate socială subordonată cerinţei perfecţionării dezvoltării fizice şi capacităţii motrice a oamenilor. o formă specifică de manifestare şi practicare a exerciţiului fizic. Elementul cel mai elocvent al acestui raport este furnizat de infuzia de tehnică fotbalistică în sistemul mijloacelor educaţiei fizice. Practicarea fotbalului rezolvă multiple probleme ale educaţiei fizice şi sportive. ordonată prin regulamente precise şi unice. FOTBALUL CA MIJLOC AL EDUCAŢIEI FIZICE Fotbalul este unul dintre cele mai importante jocuri sportive colective. 1. fotbalul este strâns legat de noţiunea de întrecere. prin care se 5 • • . în acelaşi timp. Cursanţii şi absolvenţii acestor unităţi de învăţământ trebuie să parcurgă şi însuşească toate elementele conceptului despre fotbal. Fotbalul este un domeniu care include un sistem de exerciţii fizice diversificate. priceperi şi deprinderi. între cele două activităţi sociale. teoretice şi practice.4. există o relaţie de mare însemnătate teoretică şi practică. ce contribuie la integrarea socială a tinerilor si la pregătirea lor multilaterală. aceasta din urmă reprezentând în esenţă utilizarea fotbalului atât pentru realizarea obiectivelor de instruire si de performanţă proprii.

a făcut ca fotbalul să devină o agreabilă formă de comunicare. dar si ca mijloc de agrement sportiv ţ odihnă activă.6 FOTBALUL CA SPECTACOL SPORTIV Fotbalul este o creaţie a omului. care a apărut şi s-a dezvoltat odată cu civilizaţia. 1. El este şi poate fi practicat în toate perioadele antrenamentului. naţiuni şi continente. fotbalul poate fi folosit ca mijloc de pregătire a aparatului locomotor ( încălzire generală ). Într-o lume în care pacea şi echilibrul reprezintă şanse pentru supravieţuire. în aer liber sau în săli. Fotbalul poate fi socotit un limbaj universal al secolului nostru. fotbalul transmite cu generozitate un mesaj nobil către milioanele de simpatizanţi de îmbunătăţire a relaţiilor dintre oameni. cu o puternică atracţie şi mobilizare a milioanelor de spectatori. ce însumează un sistem larg de cunoştinţe { informaţii ). diferenţiat în funcţie de obiectivele metodice ale etapei de antrenament respective. Considerat sub acest aspect educaţional. a valorii lui educative multilaterale. competiţionale sau de tranziţie. recreere sportivă). fotbalul contribuie la cultura sportivă a practicanţilor. practicarea lui constituind un act de cultură. Fotbalul este unul dintre cele mai răspândite şi atractive jocuri sportive şi implicit spectacole 6 . Fotbalul este în primul rând o creaţie a omului. cu un număr diferit de jucători. fiind o componentă importantă a culturii materiale si spirituale universale.evidenţiază calităţile individuale şi colective. ca mijloc de pregătire fizică generală. Fotbalul este de departe cel mai frecvent utilizat sport complementar. priceperi şi deprinderi de practică sportivă. FOTBALUL CA SPORT COMPLEMENTAR Calitatea de sport complementar este atribuită fotbalului ca o consecinţă a influenţelor acestuia asupra calităţilor motrice si psihice.5. pregătitoare. o cucerire culturală. ce contribuie la realizarea funcţiilor educaţiei fizice şi sportive. capacitatea de autoorganizare si autoconducere. atât în metodologia celorlalte jocuri sportive cât şl a celorlalte sporturi. Extinderea la nivel planetar si dezvoltarea accelerată. Din punct de vedere metodic. întrecerea dezvoltă spiritul de colectivitate şi de competivitate. precum şi stadiul de pregătire. fotbalul este un instrument unanim acceptat. În sinteză. Fotbalul reprezintă şi avantajul de a putea fi practicat pe suprafeţe de teren de dimensiuni diverse. o componentă importantă a vieţii sociale. 1.

Marile competiţii cu caracter continental şi mondial. golurile ingenios marcate şi îşi manifestă din plin şi zgomotos entuziasmul pe care toate acestea le produc.sportive. Spectatorul apreciază subtilităţile tehnice. iar exigenţa şi pretenţiile sale faţă de calitate sunt pe deplin justificate. Participarea publicului este resimţită dintotdeauna în mod specific de către jucători. prestaţia echipelor în teren să aibă caracteristicile unui spectacol. numărul spectatorilor a celor din tribune. Spectatorul cunoaşte foarte bine jocul. Influenţele exercitate de spectatori asupra jucătorilor şi antrenorilor nu sunt de neglijat. în decursul anilor. Nevoia de spectacol a marelui public a stimulat şi creşterea spectaculozităţii jocurilor. acţiunile si combinaţiile spectaculoase. dominat de principiul fair-play-ului. Astăzi. a celor din faţa televizoarelor a crescut în mod exploziv. 7 . stârnesc un interes considerabil în rândul spectatorilor. spectacolul fotbalistic a cunoscut forme si conţinuturi diverse. De aici necesitatea ca lupta sportivă. Jocul de fotbal nu este numai lupta dintre competitori pentru dovedirea superiorităţii ci si un spectacol pentru un public tot mai numeros şi mai exigent.

CURS 2 DATE PRIVIND ISTORICUL JOCULUI DE FOTBAL Indragit de milioane de oameni. Jocul cu mingea la popoarele antice Evolutia societatii precum si faptul ca la popoarele antice. In Egiptul antic jocul cu mingea era practicat folosindu-se o minge cu diametrul de 10 cm di pietre sau gresie sfaramicioasa. de italieni prin “Gioco di Calcio” dar adevarata lui origine apropiata jocului de astazi revine englezilor care au fixat primele reguli. fotbalul isi are originea in negura veacurilor practicat la inceput sub forma unor jocuri rudimentare evoluand pe parcursul timpului odata cu evolutia societatii. 8 . Paternitatea lui este revendicata de francezi prin a lor “LA SOULE”. Partida se desfasura intre doua localitati pe perioada a mai multor zile la ea participand atat barbatii cat si femeile. Eschimosii practicau si ei in timpul zilei polare un joc numit “AQSAQTUK” folosind o minge mare in care se urmarea mentinerea cat mai multa a mingii si introducerea ei intr-o poarta. vechimea jocurilor cu mingea practicate de diferitele popoare au prefatat aparitia jocului de fotbal de azi. practicat cu ardoare de alte milioane. In Oceania se practicau jocuri cu mingea confectionate dintr-o nuca de cocos sau dintr-o basica de cangur umpluta cu par iar in Asia cu o minge din piele de ren umpluta cu muschi sau licheni. Caracteristicile acestor jocuri practicate de popoarele primitive o constituie faptul ca aceste jocuri aveau de regula un caracter magic determinat de directiile in care se desfasurau si perioadele anului. indienii din tribul TARAGUMARA practicau un joc cu semnificatii magice intre doua grupuri de oameni pe directia vest-est pe distante variind intre 2-300 km disputandu-si niste mingi mari. Pana a ajunge insa aici ar fi interesant de facut o incursiune in timp unde. educatia fizica facea parte din educatia zilnica a tineretului ca factor de pregatire militara. La mexicani. jocurile cu mingea incep sa capete un caracter spotiv de intrecere.

in Grecia. mingea fiind confectionata din piele si umpluta cu pene si par care trebuia introdusa intr-o gaura de circa 350 cm facuta dintr-o plasa de matase intinsa intre 2 prajini de bambus. Putem mentiona ca vajnic practicant al acestui joc marele poet SOFOCLE renumit pentru dibacia sa in jociul cu mingea. Cele doua jocuri vor deveni germenii jocului de fotbal classic asa cum il vom gasi la grei si romani. acestia prind gustul exercitiului fizic si printre altele au prins si gustul jocurilor cu mingea practicate de greci perfectionandu-le sau inventand altele. desfasurandu-se intre doua echipe cu numar nedefinit de competitori care manevrau o minge ce trebuia dusa la o tinta. Era un joc mai barbatesc practicat de tineri. Cel mai cunoscut si raspandit joc. Jocurile cu mingea la popoarele medievale. V i. In evul mediu educatia fizica cunoaste o stagnare dar practicarea jocurilor cu mingea continua fundamentata pe vechile obiceiuri.In China acum 2000 de ani sub dinastia HAH se practica un joc cu mingea numit “ISU-KHU” (minge sutata).n. Terenul era de dimensiunea 100/30 avand drept porti la capete cate un cort viu colorat in care trebuia introdusa mingea. In Italia era foarte raspandit “Gioca di Calcio” in care mingea era manevrata cu piciorul dar si cu mana si se desfasura intre doua echipe de cate 27 de jucatori grupati cate 3-4 avand denumiri specifice corespunzatoare plasamentului din teren. Intrecerile se desfasurau in fata imparatului intre doua echipe care conduceau mingea cu miscari gratioase folosind picioarele. practicand un joc cunoscut sub numele de “KEMARI” care se mai practica si astazi in unele regiuni ale Japoniei fiind asemanator cu cel practicat in China. Japonezii se pare ca sunt creatorii celei mai armonioase forme de joc cu mingea in sec. “SPHERA EPISCHIROS” sau mingea de piatra era jocul care aducea oarecum cu fotbalul. Odata cu cucerirea Greciei de catre romani. Desfasurat in alte ocazii jocul devenea mai aprig forta. pieptul sau umerii. Folosire mainii in manevrarea mingii constituie un motiv care nu-i poate acorda Italiei 9 .e. viteza si indemanarea dand castig de cauza unei echipe. “HARPASTRUM” era cel mai apropiat ca forma si continut de fotbalul practicat astazi. Cu o cultura a educatiei corpului datorata pregatirii militare.

acestia au incurajat si stimulat dezvoltarea Horpastrumului. Dupa Renastere. locul lui fiind luat de alte jocuri preponderente fiind cele in care manevrarea mingii se facea cu mana. folosirea unei mingi mai mari pentru evitarea accidentelor. Sportul cu mingea pomenit in hrisoavele din anul 1175 a cunoscut la englezi mari fluctuatii pana in secolul al XVII-lea. care trebuiau sa introduca o minge mare din piele printer doua gramezi de lemne care constituiau portile.treceau peste garduri si gropi. regii Filip al V-lea(1319). in piete . jocul evoluand spre forme tot mai bine conturate si practicat de mese din ce in ce mai mari de oameni.paternitatea jocului de fotbal. “Gioco di Calcio” decade lent. acestea iau amploare. Ca o regula principala era respectata dispozitia ca nici un atacant sa nu se gaseasca inaintea mingii ceea ce aminteste de actuala regula de “Ofsaide”. evolutia lui fiind mai rapida si directionata spre fotbalul practicat astazi. portile fiind reprezentate de arbori sau case printer care trebuia introdusa mingea. Cronicarii englezi. Carol al V-lea si Ludovic al XI-lea au emis edicta prin care interzicea practicarea lui in zilele de lucru. pe strazi. generand multe accidente. Odata cu revolutia burgheza din Anglia de la inceputul secolului al XVII-lea care l-a avut in frunte pe Oliver Cromwell. putand fii zariti cate odata 20-30 de jucatori balacindu-se in apa pana la brau. In 1147 apare intr-o cronica o mentiune cu privire la marimea mingii precum si faptul ca ea trebuia manevrata numai cu piciorul fiind interzisa folosirea mainii. de la perioade de inflorire pana la totala lui interzicere de catre forurile bisericesticare dadeau edicte de condamnare acestui “joc diavolesc”. secolul al XVIII- 10 . mare amator de jocuri cu mingea. A doua varianta “HURLING OVER COUNTRY” se juca pe camp intre tinerii dintre doua comune sau doua cartoere apropiate. distanta de la o poarta la alta variind de la cateva sute de metrii pana la cativa kilometrii. Jucatorii scrie – “Carew”. Dezvoltarea jocului cu mingea lovita cu piciorul are in Anglia o situatie mai deosebita. practicarea lui cu mai multe prudenta. luptandu-se cu ardoare pentru a intra in posesia mingii. In Franta cel mai raspandit joc cu mingea era “La soule” practicat cu ardoare intre doua localitati pe suprafete mari. Devenind tot mai aprig disputat. prin maracini si mlastini. sustin ca odata cu cucerirea Britaniei de catre romani. In “Survey of Cornwall” a lui Carew(1602) gasim primele descrieri ale acestui joc in doua variante “HURLING AT GOALES” la care luau parte intre 30-60 jucatori impartiti in doua tabere pe un teren 100/100.

avand curtile pavate cu dale de piatra. Practicantii cei mai entuziasti erau scolarii si studentii renumitelor Colegii engleze care preferau prima varianta “Hurling at Goales” care putea fi practicat oricand pe terenuri anume delimitate si apropiate de scoala.lea gasindu-le intr-o evolutie continua pe tot teritoriul Angliei. Promotori ai noului. in 1857 cei din SHEFIELD infiinteaza primele cluburi: “SHIFIELD CLUB” si “HULLAM CLUB” iar jucatorii de rugby isi infiinteaza si ei primele cluburi in 1858 “RICHMOND FOOTBAL CLUB”. se elaboreaza primul regulament redacta pentru fotbal cu 13 articole care fixeaza numarul de jucatori la 11: 1 portar (carenu avea voie sa foloseasca mainile). Incercarile facute de a elabora un regulament comun pentru cele doua jocuri nu au dus la nici un rezultat fapt care a dus la o ruptura astfel ca. Aceste doua jocuri au inceput sa-si croiasca drumuri distincte “Hurling at Goales”. restul de jucatori (9) erau asezati la centru pentru sustinerea atacului. jucatorii au fost nevoiti sa renunte la placaje fiind obligate sa conduca mingea cu piciorul ceea ce a adus la o a doua denumire a jocului: “dribling gam”. Jocul de fotbal in perioada moderna Evolutia permanenta a jocului cat si simplitatea lui a dus la raspandirea in scoli. a limitat numarul jucatorilor si suprafata terenurilor. colegii si universitati. numarul practicantilor crescand mereu fapt care a determinat introducerea unor reguli care au ordonat jocul. discipolii universitatii Cambridge jucau in 1855 “dribling games”. 1 jucator plasain in fata portarului pentru a-l ajuta la aparare. mai tarziu aparand si o asociatie de rugby. la 26 octombrie 1863 ia fiinta in Anglia (si de fapt in lume) prima asociatie de fotbal. Scolile din CHESTERHAUSE si WESTMINSTER. practicat in RUGBY a dus la rugbyul de astazi. Astfel in orasul RUGBY elevii dispuneau de un teren excellent gasonat pe care jucau “HURLING AT GOALES” respectandu-i regulile initiale. iar cel numit “Dribling games” a evoluat spre fotbalul de astazi. se datora reguliii deosebit de severe a 11 . Dupa marcarea golului se schimbau portile (asemanatoare celor de rugby) golul fiind valabil cand mingea trecea pe deasupra barei transversale. Numarul redus al aparatorilor: 2 contra. Astfel in 1863. 9 atacanti.

Paradoxal printer membrii fondatori ai F.I. 1908 Franta. Evolutia rapida a fotbalului a facut ca dupa Anglia.A. In 1866 s-a produs prima modificare a regulamentului de joc privitoare la ofsaid care prevedea acum ca. nu s-a aflat si Anglia.F.A.I. 1873 sa ia fiinta federatii nationale in Scotia si Irlanda de Nord.F.F. In 1853 se modifica aruncarea de la margine executandu-se cu ambele brate iar in 1886 i-a fiinta “International Board” care se va ocupa de acum inainte cu modificarea regulilor de joc.I. in 1893 Argentina. 1898 Italia. portarul si doi aparatori si s-a fixat inaltimea portii la 5.50 m iar /si golul era valabil cand mingea in poarta pe sub bara. In 1891 se reglementeaza lovitura de pedeapsa(penalty) stabilindu-se executarea ei din orice punct al unui semicerc cu raza de 11 m.A.32 m lungimesi s-a hotarat ca terenul sa fie schimbat la pauza. acesta avand rolul de a acorda un punct in defavoarea echipei al cauei jucator (altul decat portarul) opera mingea cu mana sa intre in poarta . in 1889 Olanda si Danemarca.ofsaidului care prevedea ca “ orice coechiper aflat inaintea jucatorului cu mingea se considera afara din joc”. 1914 Brazilia si Portugalia etc. Anul 1894 aduce in regulament clauza in care deciziile arbitrilor discutate in prealabil cu capitanii celor doua echipe sa fie fara apel. jucatorul poate fi considerat afara din joc daca nu are in fata lui 3 jucatori adversi. Anul 1881 a adus pe teren arbitrul.44 m – inaltime si 7. (Federatia Internationala de Fotbal Asociatie) care se va ocupa de problemele fotbalului international. In 1871 portarul are voie sa foloseasca mainile in apararea portii iar in 1873 s-a legiferat cornerul. In anul 1902 s-a stability definitive suprafata portii si suprafata de pedeapsa hotarandu-se executarea loviturii de la 11 m (penalty) de la un punct fix la 11 m de centrul portii. In anul 1875 s-au fixat dimensiunile actuale ale portii 2. 1901 Germania. In anul 1904 ia fiinta F.) sa organizeze trei editii ale Jocurilor Olimpice la care fotbalul a fost present. aduc modificari importante si definitive privind regula de “ofsaide” (doi aparatori poarta si atacant – un portar si un aparator). 12 . Anii 1924 si 1925. Conservatorismul englez da castig de cauza baronuui Pierre de Cubertin care reuseste pana in 1904 (aparitia F.

fotbalul practicat de elevi si studenti rezumandu-se la “miute” desfasurate pe terenuri neamenajate. Ca data importanda privind activitatea organizata este anul 1905 cand la Bucuresti ia fiinta primul club de fotbal “F. iar in 1909 se infiinteaza la Bucuresti al doilea club “F. 13 . in doua tururi si doua retururi castigat de F.C. Coltea”. Prima intalnire internationala are loc in anul 1909 la 26 octombrie intre o selectionata a celor 3 cluburi si “Sporting Club Universitar” Cluj (Austro-Ungaria) castigat de clujeni cu scorul de 5 la 4.C. venind in vacanta din Elvetia in 1903a adus cu el o minge.C. in Bucuresti nu se poate vorbi de o activitate organizata.C. fiind legata de studentii romani care studiau in strainatate cat si de prezenta functionarilor straini de la societatile petroliere si textile care practicau acest joc in timpul lor liber. prima intalnire regulamentara fiind datata in 1902 si s-a desfasurat intre doua echipe din Bucuresti formate numai din straini. in 1914 “F. Olimpia”. doi ani mai tarziu (1907) ia fiinta la Ploiesti “F. Primul joc amical a avut loc dupa relatarile lui Mario Gebauev pe maidanul de la Sosea intre doua echipe constituite ad hoc. In anul 1912 in cadrul “Federatiei societatilor sportive” din Romania ia fiinta o comisie centrala de fotbal al carui presedinte este ales Mario Gebuev care prin activitatea depusa a adus la inmultirea numarului de echipe de fotbal.C. United Ploiesti in campionatul 1911-1912. Inainte de 1905. Nicolaescu care locuia in apropierea maidanului. Al doilea titlu este castigat de F. Olimpia Bucuresti. pasionat practicant al acetui joc a facut o propaganda asidua acestui joc printe colegii lui de liceu acestia din urma inscriindu-se in clubul “Olimpia” prima “adunatura”organizata de Vireu capitanul ei in 1905.Fotbalul in Romania Aparitia jocului de fotbal in tara noastra este datata cu aproximatie in jurul anului 1899. Se considera ca primele jocuri la Bucuresti se datorau studentului Mario Gebauev care. Al doilea joc international a avut loc in anul 1911 cu Galatasaray Istanbul care se intorcea dintrun turneu efectuat in Ungaria. Colentina”.C. Majoritatea jucatorilor acestor echipe proveneau din randul salariatilor straini ai firmelor straine care funcionau in tara noastra. Astfel in 1913 ia fiinta “F. United”.C. In anul 1909 sub conducerea “Asociatia Sporturilor Atletice” din Romania se organizeaza primul campionat national(de fapt o cupa) disputat intre cele trei echipe de mai sus amintite. Gh. in care portile erau delimitate de imbracamintea jucatorilor.

determinand in ultima instanta cresterea numarului de practicanti ai acestui joc. campionatul Clujului transformandu-se in anul 1911 in campionatul Transilvaniei. AMEFA la Arad. Anul 1934 coincide cu organizarea celei de-a doua competitii interne “Cupa ROMANIEI” care va devenii una din cele mai populare competitii datorita numarului mare de echipa participante. Lugoj. Se construiesc primele terenuri de fotbal (Romcomit si Venus).C. Oradea.M. primele cluburi sindicale (Prietenii Naturii Bucuresti C. Vizitele efectuate de echipele engleze “Bishop Aukland” si “Oxford City” au facut o buna propaganda a jocului de fotbal contribuind la o imbunatatirea calitatii jocului. TIMISOARA. In aceasta perioada au aparut echipe de fotbal in orasele: Arad. Pentru a asigura o activitate fotbalistica mai consistenta. Mario Gebuev pune in joc o cupa “MIUTA” care prin numarul mai mare de jucatori a asigurat o activitate competitionala mai densa si a facut o buna propaganda jocului de fotbal in cartierele Bucurestiului. campioana la aceasta cupa intre 1912-1914 fiind “F.A. Izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial a stopat activitatea fotbalistica care se reia de abia 14 . In anul 1922 are loc primul joc international intre tari cu Iugoslavia la Belgrad castigat de echipa ROMANIEI cu 2-1. In perioada dintre cele doua razboaie mondiale mai participa la inca doua editii a campionatului mondial desfasurat in 1934 in Italia si in 1938 in Franta unde suntem eliminate cu 2-1 de catre Cuba. Straduinta la Oradea) care denota avantul luat de activitatea fotbalistica in aceasta perioada. apar primele echipe profesioniste (Ripensia TIMISOARA 1921). Arad si Timisoara organizandu-si campionate proprii. Targu Mures. Timisoara. In anul 1930 ROMANIA este prezenta la prima editie a Campionatului Mondial de fotbal care se desfasoara in Uruguay avand o comportare meritorie invingand Peru cu 3-1 si pierzand cu 1-4 jocul cu Uruguay care avea sa devina prima Campioana Mondiala a fotbalului. orasele Cluj.Colentina”. Datorita acestor jocuri si propaganda facute in 1916 existau in Bucuresti 11 echipe iar in Craiova 5 echipe.Teiul(TRICOLORUL) “ SI IN 1915 “Venus”. in anul 1929 se organizeaza prima editie a “Cupei Balcanice” pe care reprezentativa Romaniei o castiga in anii 1931 si 1933. Dupa 1 decembrie 1918 activitatea fotbalistica cunoaste un nou impuls datorat organizarii campionatului de intreg teritoriu tarii. Cluj. In Transilvania fotbalul a cunoscut o dezvoltare mai rapida inaintea primului razboi mondial datorita echipelor din Imperiul Austriac mai bine puse la punct. care sustineau frecvente intalniri in orasele transilvanene.

jucau fotbal pe terenuri virane din jurul podului Mogosoaia din Bucuresti. Date privind evolutia fotbalului in Romania 1888 – documente vechi. au avut loc incercari de popularizare a fotbalului. Deconsemnat ca regulamentul noului joc a fost editat inainte ca fotbalul sa fie cunoscut indeaproape. a avut loc la Timisoara. presa din Arad a publicat regulamentul jocului. In anul 1957 se stabileste sistemul competitional toamna-primavara care creeaza posibilitatea mai adecvata a participarii echipelor noastre in Cupele Europene care luasera fiinta in anul 1956. Echipe ca Universitatea Craiova si Dinamo Bucuresti ajung pana in semifinalele Cupelor Europene. au avut loc demonstratii practice tinute de medical stomatolog Iuliu Weiner. organizatorul acestui eveniment fiind profesorul de gimnastica Carol Muller. echipele romanesti avand comportari meritorii in Cupele Europene culminand cu castigarea de catre STEAUA BUCURESTI in 1986 a Cupei Campionilor Europeni care in 1988 a mai disputat o finala. din imprejurimile orasului Arad. mai ales la Budapesta si Viena. 1890 – tot la Arad. consemneaza faptul ca grupuri de tineri jucau fotbal pe terenuri virane. cu ajutorul studentilor ce invatau in strainatate. un joc official de fotbal. Ca urmare a perfectionarii si dezvoltarii sistemului competitioanal rezultatele au inceput sa apara. 1895 – prof. Dimitrie Ionescu de la liceul “Gheorghe Lazar” din bucuresti a publicat pentru prima data in Romanai un regulament de fotbal. 1897-1898 – la Timisoara. Ca urmare a raspandirii lui. Cluj si Timisoara sau cu Campionatul Capitalei. Arad.in 1946 cu organizarea unor cupe ca “Infratirea” cu echipe din Bucuresti. Data de 15 august 1899 15 . 1893 – se consemneaza faptul ca echipe formate din elevi de liceu. 1899 – date ale vremii sustin ca la 25 iunie. precum si regulile jocului. a crescut numarul participantilor in mod organizat prin sarirea numarului de echipe carora li s-a asigurat o activitate comptitionala la toate nivelele incepand cu echipele de juniori pe categorii de varsta care aigura baza de masa a fotbalului de performanta. In acelasi an se reia Campionatul Romaniei cu 14 echipe iar in septembrie se reia si campionatul diviziei “B” cu trei serii. Sistemul competitional in aceasta perioada s-a cristalizat. pe terenul sportive din fata actualului liceu “Moise Nicoara”. care a dus de la Londra prima minge de fotbal in tara noastra.

O.) si “Chinezul”. Se inaugureaza la Cluj “Stadionul Orasului”. “Gheorghe Lazar”. disputat la Belgrad.“federatia cluburilor de fotbal din Banat” la Arad 1921 – ca urmare a raspandirii fotbalului. are loc prima editie a Campionatului National.A. La 8 iunie. desfasurat pe un teren marcat regulamentar. Timisoara echipa care va domina fotbalul nostru. care acorda spatiu apreciabil fotbalului. cu o capacitate de 12000 de locuri. 1922 – Campionatu National a fost castigat de “Chinezul”. 1903 – are loc la Lugoj. 1906 – la Ploiesti a luat fiinta o echipa compusa din lucratori romani si straini din interprinderi petroliere. joc consemnat in ziarul local “Drapelul”. 1912 – la Bucuresti s-a organizat un campionat inter scolar. sub denumirea de “Olimpia”. prin care se atesta ca pe acel teren s-a desfasurat primul joc official de fotbal pe teritoriul Romaniei. cu 22 de jucatori intre doua echipe apartinand “Societatii fotbalistilor din Arad”.“Uniunea cluburilor de fotbal asociatie” la Bucuresti . jocul dintre echipa locala “Reuniune de sport” si echipa VRSET(Jugoslavia). 1919-1920 – apar primele organisme care conduc si indruma activitatea fotbalistica: . exista o placa aplicata. cu prilejul unui joc Jugoslavia-Romania. situate pe locul actualului stadion municipal.reprezinta un punct de referinta in istoria fotbalului pe teritoriul tarii noastre. 1915 – in Bucuresti. “Sfantul Sava” si “Matei Basarab”. incheiat cu scorul 16 . in data de 19 iulie. primul numar al ziarului sportiv local. In acea zi. 1905 – la Oradea au avut loc jocuri cu echipe din Austro-Ungaria si Anglia. La 2 noiembrie la Arad a avut loc primul joc interorase. apare la Arad. Timisoara echipe ce vor juca un rol important in fotbalul vremii. La intrarea pe actualul stadion Astra-CFR din Arad. 1904 – se formeaza prima echipa de fotbal in Bucuresti. Incep sa se organizeze primele competitii in Bucuresti. castigand titlul national de 6 ori consecutiv.“Federatia sportive romana din Transilvania si Banat” la Cluj . cu arbitrii si public. cu participarea unor echipe de la marele licee “Mohai Viteazu”. la orele 17 miercurea a avut loc primul meci oficial. denumita “Societatea Romano-Americana”. castigat de echipa “Venus” din Bucuresti. cu o durata de doua reprize a 45 minute. 1910 – se infiinteaza “Clubul Atletic Oradea”(C. 1900 – la 30 mai. are loc debutul echipei nationale a Romaniei. incepe sa se impuna un club puternic “Venus”. intre “Clubul Atletic Arad” si Politehnica Budapesta.

“Federatia Romana de Fotbal Asociatie” (F. Echipa a fost contestata.se organizeza la Oradea.N. In data 1 iunie. la jocul intertari Romania-Franta..R. La 9 mai. inclusive de federatie. se infiinteaza primul club profesionist de fotbal din Romania. din Resita.02. cu titlul “Football. 1931 – s-a desfasurat prima editie a Cupei Romaniei.angajeaza primul antrenor strin din fotbalul romanesc. Hlavay(Ungaria) .F. 1933 – fotbalul trece pe primul loc in ierarhia disciplinelor sportive.F.1930) un pas foarte important in organizarea fotbalului nostru. neputand sa participle la campionatul national decat in anul 1932. Deosebit de important este faptul ca tara noastra a fost prima din lume care s-a inscris la acest eveniment.primul meci demonstrative intre doua ecchipe feminine. 1925 – la 1 noiembrie. castigat de formatia S. Virgil Economu.are loc inaugurarea primului stadion modern din capitala si din tara .E. La 21 octombrie.U. cu aproximativ 16000 de jucatori legitimate. prima editie a campionatului mondial de fotbal. studio documentar si critic”.) (16. Echipa nationala a Romaniei a Cupei Balcanice. Bucuresti.R. cu 2 serii a cate 7 echipe. 1926 – echipa ‘Juventus’ din Bucuresti . iar secretar Octav Luchide. 1930 – se constitiue la Bucuresti. (12 la numar). revista conceputa de scriitorul Camil Petrescu. de dr. Prima participare romaneasca in Cupa Europei Centrale prin campioana tarii “Venus”. A avut loc la Montevideo (Uruguay). carte pentru care autorului I s-a conferit “Medalia pentru merite sportive exceptionale” 1937 – apare primul numar al revistei “Football”. “Ripensia” Timisoara.A. 1928 – are loc primul Campionat National la care participa echipe de pe intreg cuprinsul tarii. 1934 – Romania participa la a doua editie a Campionatului Mondial(Italia) 1935 – se editeaza primul manual despre fotbal din Romania.R. A. a asistat si fondatorul campionatului mondial Jules Rimet. Titlul a revenit echipei ’Coltea’ Brasov. 1938 – s-a desfasurat primul campionat national de juniori.S. jucatorul nostru N. peste 380 de sectii afilate la F. 1932 – Campionatul National se desfasoara sistem divizie.de 2-1(1-1) in favoarea tarii noastre. J. Covaci a participat pentru 17 . Primul presedinte al federatiei a fost Aurel Leucuta.F. ing.A. la care a participat si echipa Romaniei. La a 9-a editie a Campionatului Mondial(Franta).T.

F. 1962 – echipa nationala de juniori castiga “Turneul U.a 3-a oara consecutive la un turneu final. 1963 – cu prilejul jocului de campionat “U” Cluj – “Dinamo” Pitesti. 1981 – reprezentativa Romaniei se claseaza pe locul 3 la Campionatul Mondial de juniori desfasurat in Australia iar jucatorul Romulus Gabor primeste “Balonul de Aur”. desfasurat in tara noastra. echipei ardelene. 1940 – anul debut al echipei natioanale de juniori al Romaniei in intalniri internationale. Scurt istoric al jocului de fotbal în oraşul Suceava Activitatea fotbalistică a căpătat amploare la Suceava în anii ’50. 1975 – la Paris i s-a decernat jucatorului Dudu Georgescu de la Dinamo Bucuresti trofeul “Gheata de Aur”. 1970 – a avut loc istorica eliminare a detinatoarei C. fotbalul nostru s-a zbătut în anonimatul diviziilor B şi C.”. o ferit de revista “France football”. 1955 – are loc prima participare a echipei nationale de juniori la “Turneul U. Arad castiga Campionatul si Cupa Romaniei. desfasurate la Budapesta.F. a marcat 49 de goluri. ardeleanul Ladislau Bonyhadi. Victoria. 1953 – s-a inaugurat la 2 august. de catre U. Dinamo. si a Cupei Internationale Feyenoord Rotterdam. 18 . stadionul “23 august” actualul stadion national. odată cu înfiinţarea echipei Flamura Roşie Burdujeni. 129-21. 1954 – echipa Romaniei castiga Jocurile Mondiale Universitare. la doar 15 ani jucatorul Nicolae Dobrin.T. cu echipa “Dinamo Bucuresti”. isi face debutul in divizia A.A. record ce se pastreaza si astazi golgheterul campionatului.E. Arad in turul intai al C. La sfârşitul sezonului 1965-1966.A. când echipa se numea deja CSM Suceava.E. De remarcat golaverajul.C. După o perioadă în care a purtat mai multe titulaturi – Progresul. 1948 – U. unul din cei mai buni fotbalisti romani a tuturor timpurilor.”.E. oferit celui mai bun jucator al turneului. golgheterul Europei. Chimia Suceava obţinea dreptul de a evolua în de-al doilea eşalon fotbalistic al ţării.E.C. cu o capacitate de 70000 de locuri.A.T.A. La 14 mai a luat fiinta Clubul sportive “Dinamo” Bucuresti ce va deveni una dintre cele mai puternice romanesti. 1956 – prima participare romaneasca in Cupa Campionilor Europeni. Până în anii ’75. Viitorul sau Chimia – a apărut şi prima perfor-manţă mai notabilă.

Bucur. ne-am dat seama că nu aveam cum pierde acel meci. la Bucureşti. acum antrenor în Liga a IV-a. La finalul turului am decis să mă retrag şi eu. Fostul tehnician al Cetăţii Ion Radu a pus şi el umărul la intrarea în prima ligă. ne-am întâlnit cu sute de maşini pline de suporteri care sărbătoreau promovarea noastră. Buliga. în urma granzilor Dinamo. Susanu. „Când am ieşit la încălzire şi am văzut că trei sferturi din oamenii prezenţi la meci se ridică în picioare pentru a ne saluta. Ovidiu Ciobanu. în care sucevenii s-au duelat cu Politehnica Iaşi. Grigore. La Suceava era deja un nou val de fotbalişti: Caşuba. pentru că mă simţeam stingher printre cei mai tineri. Fl. după un campionat foarte bun. State. Adversarii veneau la Suceava cu gândul de a nu primi multe goluri”. Grosaru. nişte jucători foarte promiţători la acel moment”. Pe un stadion arhiplin. „După meciul de la Sportul. Petrescu. de periferie. Breniuc. Prepeliţă. CSM-ul a învins cu 1-0. Vasile Simionaş sau Ion Sdrobiş – CSM-ul a devenit o echipă cu pretenţii în divizia a II-a. Radu. P. Liviu Goian. actualul antrenor secund al Cetăţii Suceava. Robert Cosmoc. Păiuş şi Gafencu. Radu. Pantelemon sau Chiriţă şi antrenori de prestigiu – Costică Rădulescu. cu nume ca Avădanei. Am câştigat. la finalul sezonului 19861987. Ungureanu. în care se juca. obţinând „biletele” pentru Divizia A. Sfrijan. spune fostul atacant Radu Caşuba. Dîrman. I. o spune cu regret Ion Radu. câştigam meciurile la 3-4 goluri diferenţă. după egalul din deplasare am 19 . Mulţescu. 1987 – anul promovării Parcursul formaţiei CSM Suceava a culminat cu promovarea în Divizia A. După două etape. V. promovarea. moment despre care „bătrânii” îşi amintesc cu plăcere. Dacă la început eram văzuţi ca o echipă modestă.Beneficiind de un lot valoros. Murariu. „În returul acelui campionat. Mucileanu.000 de suporteri. cu Sportul Studenţesc. Păiuş. Steaua şi FC Argeş. Gafencu. Stoica. CSM era pe locul 4. Puiu Ionescu. Cristescu. Căldăruş. Debutul în primul eşalon a fost unul fericit pentru suceveni. Stoica. cu 20. fiind abonată an de an la primele poziţii ale clasamentului. echipa a jucat foarte bine. Stana. toate formaţiile şi-au luat măsuri. Buliga. Popa. 3-1 pe teren propriu cu FC Braşov şi 2-2 în prima deplasare. toţi ceilalţi se retrăseseră. Găluşcă. Neacşu. iar. Un moment deosebit trăit de fotbalişti a fost la meciul disputat la Iaşi. practic. la întoarcerea spre Suceava. Caşuba. Mucileanu. Voinea. „În anul promovării eram ultimul dintre jucătorii mai vechi ai CSM. chiar dacă nu a mai apucat-o în teren. Butnaru. Din lotul de atunci au făcut parte: Alexa. A fost unul dintre cele mai plăcute momente ale carierei mele” – îşi aminteşte Florin Cristescu.

am pierdut datorită unui gol marcat de Mănăilă. Acum Ovidiu Murariu este antrenor principal la Juventus Fălticeni. am făcut iar un meci bun. CSM Suceava a avut evoluţii bune. au urmat o serie de rezultate mai puţin bune. dar a fost „pândită” de ghinion la unele meciuri. Flacăra Moreni. urma pregătirea de iarnă şi lupta pentru evitarea retrogradării. după meciul cu Oţelul Galaţi. „Înfrângerea cu Craiova. Victoria. dar ni s-a refuzat cel puţin un penalti. la Moreni. „Dacă rezulta-tele ar fi fost cele corecte şi normale. pe „Areni”. „Partidele cu echipele susţinute de regimul comunist aveau o tentă aparte. iar CSM-ul ajungea. Când am jucat cu Steaua. la care s-au adăugat măsurile luate de conducerea clubului. iar Ionel Augustin a continuat faza şi Dragnea a marcat. În retur. Acasă cu Victoria am primit gol la o fază în care mingea ieşise cu un metru în out.arătat că putem face faţă primului eşalon” (Radu Caşuba). Deşi am jucat bine. la finalul turului FC Olt Scorniceşti trebuia să piardă un joc la masa verde pentru că a folosit un jucător suspendat. Au fost multe asemenea meciuri în care nu era suficient să jucăm bine pe teren”. am luat gol din 11 metri deşi faultul se făcuse la o distanţă de 20-25 de metri. Unul dintre momentele importante ale părţii a doua a campionatului 1987-1988 a fost partida pierdută cu 0-1. în faţa unui public entuziast. care era o forţă pe atunci. noi jucam cu totul altfel meciul cu Corvinul Hunedoara şi poate nu mai retrogradam”. unul dintre cei mai tineri componenţi de atunci ai echipei. în care am luat bătaie din nou” spune Ovidiu Murariu. La sfârşitul turului de campionat CSM Suceava era pe locul 15. De exemplu. crede Florin Cristescu. la mijlocul turului. Apoi. formaţii care se „învârteau” în jurul lui Dinamo. Cu toate acestea. „Trebuie spus că am avut neşansa de a juca în primele etape cu echipele „dinamoviste”: SC Bacău. Nici arbitrajele de care am beneficiat nu au fost tocmai corecte. Meciurile cu Steaua sau Dinamo stârnesc emoţii în rândul foştilor jucători suceveni. pentru că naţionala României avea după trei zile un meci pentru calificări la Campionatul 20 . Cu toate că echipa juca bine. îşi aminteşte Florin Cristescu. care reprezenta 80% din echipa naţională. a fost momentul cheie spre drumul retrogradării. Cine nu era cu Steaua sau cu Dinamo nu avea nici o şansă în prima ligă . Dacă se întâmpla aşa. cu Universitatea Craiova. în a doua jumătate a clasamentului. retrogradarea putea fi evitată dacă nu ar fi existat jocurile de culise generate de prea tolerata echipă a Scorniceştilor. localitatea natală a lui Ceauşescu. tot acasă. După acest rezultat a urmat o cădere psihică a jucătorilor. Am fost puţin frustraţi din acest punct de vedere. ne-a fost puţin frică la început şi a intervenit un moment mai delicat. cu Bacăul.

se putea mai mult. Era campioana Europei şi a însemnat mult pentru mine să debutez într-un astfel de meci”. pentru că aveam echipă bună. ori cu Dinamo ca să răzbaţi. Trebuia să fii ori cu Steaua. „Am retrogradat poate din cauza unei proaste organizări a conducerii clubului. unul dintre cei mai buni preşedinţi de club pe care i-a avut Suceava. care a consemnat şi debutul său. generaţia ’87 îşi merită tot respectul pentru ce a realizat. Noi nu am mers cu nimeni şi asta cred că a fost cea mai mare greşeală”. dar oamenii veneau cu trei ore înaintea începerii jocului”. a avut merite deosebite pentru întreg sportul sucevean. în Divizia A. La pauză a venit un oficial la noi în vestiar şi ne-a spus să avem grijă să nu accidentăm vreun jucător stelist. Acum cu toţii trebuie să ne consolăm cu ideea că prezentul fotbalistic este sumbru şi. „La Steaua jucau Iovan. Majea-ru. Fotbaliştii pregătiţi de Vasile Simionaş şi Ion Buzoianu au primit la finalul meciului aprecierea celor 10. La 20 de ani de la cea mai mare performanţă a fotbalului nostru local. Aveam stadionul arhiplin. spune fundaşul echipei din ‘87. la numai 20 de ani. îşi aminteşte fostul mijlocaş. echipa-fanion a judeţului a ajuns în Liga a III-a. chiar dacă în componenţa lui erau şi oameni capabili. dacă depindea numai de fotbal. disputată pe teren propriu. tocmai de aceea. Cristescu. Dezamăgirea este cu atât mai mare cu cât la Suceava a fost întotdeauna un public iubitor de fotbal. Lăcătuş. Bumbescu. În ultima etapă în Divizia A. care i-au iubit şi au înţeles că.European. Păcat. dar sucevenii au retrogradat în aplauzele suporterilor. De aceeaşi părere a fost şi Victor Găluşcă: „CSM Suceava nu a fost orientată bine în acel campionat. CSM a învins cu 3-0 Petrolul Ploieşti. spune Victor Găluşcă. Partidele se disputau de la ora 17. Piţurcă. Preşedintele Constantin Alexa.000 de spectatori veniţi pe Areni. Am jucat şi noi aşa cum am putut. Regretul cel mai mare este că am jucat numai un sezon în prima divizie. Pentru Ovidiu Murariu. CURS 3 21 . cel mai frumos moment a fost meciul cu Steaua. cu care puteam fi între primele 78 şi să punem probleme formaţiilor de top”.

Cunoaşterea caracteristicilor efortului în joc constituie unu! din criteriile care stau la baza metodicii antrenamentului. împărţite în 2 reprize de 45 min. o serie întreagă de acţiuni de joc specifice. Nu trebuie să limităm însă descrierea jocului de fotbal. Scopul jocului îl constituie înscrierea. psihologic. componenţii celor două echipe utilizează în limitele prevederilor regulamentului. sunt stabilite de sistemul de joc adoptat. Pentru a da jocului un caracter organizat. Acţiunile de joc se desfăşoară în condiţii de colaborare cu coechipierii şi de adversitate cu componenţii echipei adverse. jucătorii depun un anumit efort. în anumite zone ale terenului.DESCRIEREA JOCULUI DE FOTBAL Fotbalul este un joc sportiv colectiv. prin trimiterea mingii în poarta adversă. Acţiunea de joc reprezintă un complex de procedee tehnice . Jocul se desfăşoară cu o minge confecţionată special. zonele de acţionare. precum si pentru prevenirea şi evitarea succesului acţiunilor adversarului. fiecare component al echipei are funcţii şi sarcini precizate în baza cărora acţionează conştient. schimbările de jucători urmând a se efectua în condiţiile prevăzute de regulamentul de joc. Fiecare echipă trimite în teren 11 jucători (10 jucători de câmp şi un portar). în funcţie de cele 3 faze fundamentale ale jocului: atacul. apărarea şi recuperarea. Pentru a asigura eficienţa acţiunilor proprii. folosite raţional şi conştient în scopul realizării unei sarcini parţiale ale jocului. Acţiunile de joc se efectuează în condiţiile unei mari varietăţi ds mişcări.tactice. care fac ca solicitările să se caracterizeze prin lipsă de uniformitate. Jocul va fi câştigat de echipa care va introduce de mai multe ori mingea în poarta adversă. împiedicând totodată pe adversari să realizeze acelaşi obiectiv. conţinutul său doar la acţiunile de joc. componenţii fiecărei echipe îşi organizează şi coordonează reciproc acţiunile. a căror 22 . cu dimensiuni limitate (lungimea între 90-120m si lăţimea între 45-90m) având la cele două capete 2 porţi de dimensiuni si formă specifică. în greutate de 396-453 gr. ceilalţi jucători înscrişi pe foaia de arbitraj constituind jucătorii de rezervă. 1n vederea realizării scopului jocului. care se desfăşoară pe un teren special amenajat. care este complex şi diversificat. individuale şi colective. dinamica jocului. marcarea în condiţii regulamentare a cât mai multe goluri. prevăzute în regulamentul de joc. tactic. Jocul de fotbal cuprinde o serie întreagă de aspecte de ordin tehnic. şi o circumferinţă de 68-71 cm. fizic. cu o anumită pondere în atac sau apărare. cu o pauză între ele de 15 min. Durata jocului este de 90 min. Funcţiile şi sarcinile fiecărui jucător. în decursul jocului.

pentru marea masă de spectatori. contribuie la formarea şi dezvoltarea personalităţii umane. mijloc de întărire a sănătăţii. Diversitatea aspectelor psihologice ale jocului. această caracteristică devine mai evidentă în fotbal. diverse şi neprevăzute.echipament) şi a dimensiunilor terenului caracterul organizat al competiţiilor(sisteme competiţionale) structuri organizatorice ale activităţii pe plan naţional si internaţional • existenţa unei tehnici şi tactici specifice jocului • • • existenţa unei teorii şi metodici a antrenamentului • existenta spectacolului sportiv. Unul din atributele principale ale jocului îl constituie dinamismul. o formă specifică de manifestare şi practicare a exerciţiului fizic. ce urmăresc unul din cel mai instabil. care reies din caracteristicile generale ale jocurilor sportive sunt: • existenţa unui obiect de joc • întrecerea complexă între două echipe • regulament de joc unitar si obligatoriu • prezenţa arbitrajului • • delimitarea duratei jocului standardizarea inventarului de joc (mingi. care se derulează în timpul jocului. submaximale şi medii. manevrat conform unor reguli precise şi unice. ca prognoză. Practicanţii (jucătorii) sunt constituiţi în două echipe. spectacol sportiv.refacere inegale şi 23 . în regim de calităţi motrice.cunoaştere condiţionează şi fundamentează ştiinţific metodica antrenamentului. Jocul de fotbal solicită în mare măsură manifestarea factorului fizic prin alternanţa variată şi spontană a eforturilor maximale. Jocul de fotbal este o activitate organizată. este o ştiinţă pentru profesioniştii ce practică acest sport şi este o artă. aflate în raport de adversitate. CARACTERISTICILE JOCULUI DE FOTBAL Caracteristicile principale ale jocului de fotbal. din punct de vedere al celor ce participă la acest fenomen. Specific jocurilor sportive. Fotbalul. raport determinat de întrecerea prin luptă în vederea obţinerii victoriei. este un joc sportiv. cu ajutorul obiectului de joc (mingea). cu momente de întrerupere . Jocul de fotbal are un pronunţat caracter emoţional. ca urmare a bogăţiei de acţiuni motrice. unele cu aspecte de unicat.

sub aspectul conţinutului şi dinamicii sale. Cu toate că se apreciează că aspectele fizice şi tehnice au atins limite foarte înalte. solicită însuşirea întregului arsenal de elemente şi procedee tehnice. Eficacitatea actului tehnic este dependentă de : • gradul de perfecţionare şi automatizare a elementelor şi procedeelor tehnice • capacitatea de gândire si creativitate a jucătorilor. a capacităţilor tehnice. în condiţiile concrete ale jocului. remarcăm existenţa următoarelor elemente constitutive: • elemente şi procedee tehnice • acţiuni tehnice (algoritmi tehnici). Analizând conţinutul tehnic al jocului. Fotbalul este jocul sportiv cu un bogat fond de elemente şi procedee tehnice a căror perfecţionare stimulează dezvoltarea continuă a măiestriei sportive şi a jocului.abilitatea de a aplica creator şi multilateral. în jocul de fotbal. se evidenţiază o predominanţă a rezistenţei.frecvent incomplete. Acesta cuprinde: • 5-14 km alergare • 100-170 acţiuni în efort maximal şi submaximal • 60-80 contacte . Evoluţia jocului a determinat şi determină o evoluţie a tehnicii. oportună.dueluri cu adversarul • numeroase alte acţiuni fizice (sărituri. actul tehnic. În ceea ce priveşte calităţile motrice. cele mai tranşante modificări au apărut la nivelul tacticii. Complexitatea desfăşurării jocului. ele tind să îmbrace forme tot mai complexe de exprimare. Apare astfel noţiunea de tehnică de joc. corelată cu celelalte calităţi motrice. suportând criza de timp şi de spaţiu. Aceste eforturi reclamă o selecţie riguroasă a tipurilor somatice adecvate acestui joc. Volumul general de efort dinamic depus pe durata jocului este considerabil. cu indici sporiţi de eficienţă. căderi. Cerinţele jocului impun folosirea raţională. schimbări de direcţie). elementul de progres la ora actuală. eficace şi sigură a bagajului tehnic. Cu alte cuvinte. În fotbal calităţile motrice de bază şi specifice acţionează în fiecare mişcare într-o ordine pe care o putem stabili cu mai puţină exactitate. gestul tehnic s-a intelectualizat. Acest fond tehnic oferă posibilităţi de adaptare a tehnicii la particularităţile individuale ale jucătorilor. datorită tacticii jocului. O altă caracteristică a jocului de fotbal o constituie aciclicitatea din punct de vedere tehnic. solicitate de pregătire şi joc au efecte cumulative globale din punct de vedere motric si morfofuncţional. Eforturile ridicate. ca urmare a dezvoltării jocului. 24 . precum şi atacul adversarului.

rolul deosebit de important al tacticii în obţinerea succesului sportiv. componenţii celor două echipe execută acţiuni individuale şi colective specifice. denumite acţiuni de joc. Stadiului tactic atins de fotbalul actual îi este caracteristic gradul tot mai crescut de integrare colectivă. Multitudinea aspectelor tactice ale jocului atestă complexitatea acestuia. orientându-le pe căi raţionale şi adecvate. 25 . Aplicarea concretă a elementelor tehnice. Aceste acţiuni se desfăşoară în condiţii corelative : • • de asociere . Aceste acţiuni se desfăşoară rapid. în situaţiile reale ale jocului se înscrie în sfera tacticii jocului. cu participarea unui număr relativ mare de jucători.conflict. Pentru a se derula jocul. Aceasta impune evaluarea cât mai precisă a raportului dintre libertatea de opţiune şi conformismul tactic.aceasta într-o accentuată corelaţie cu ceilalţi factori ai jocului.colaborare cu coechipierii de opoziţie . de adversitate. Elementele şi interacţiunile tactice valorifică componentele pregătirii fizice şi tehnice. urmărind atingerea scopurilor propuse. Tactica parcurge un proces de esenţializare a unor elemente şi acţiuni tactice. determinând o creştere a eficacităţii jocului. a acţiunilor tehnice. Exprimarea tactică individuală şi colectivă este condiţionată de : • complexitatea conduitelor tactice propuse • viteza de derulare a acestora • suportul tehnic necesar actului tactic • încărcătura fizică reclamată • reacţia de răspuns a partenerilor şi a adversarilor Tactica a difuzat foarte mult în elementele şi acţiunile tehnice. Fotbalul este jocul sportiv cu situaţii complexe de acţiune şi interacţiune. Comportamentul tactic are un caracter adaptiv şi creator. Comportamentul tactic relevă o îmbinare a actului tactic spontan. Fiecare gest tehnic are un substrat tactic. mereu inedită. predominant individual. de natură colectivă. cu cel impus. imprimând jocului o notă de spectaculozitate.

fotbalul solicită o solidă construcţie psihologică. Aceasta permite studierea influenţelor fotbalului asupra personalităţii precum şi perfecţionarea continuă a teoriei şi metodicii jocului la toate nivelele de performanţă. lupta pentru victorie este mai acerbă ca altă dată. de întrajutorare. fotbalul are un pronunţat caracter formativ. Specializarea pe posturi se grefează pe un fond bogat de pregătire multilaterală. Caracteristic jocului de fotbal este şi existenţa unei teorii dezvoltate. dar şi de capacităţi psihice şi ele rezultat al pregătirii. cât şi antrenamentul. constituie premize favorabile pentru dezvoltarea continuă a teoriei acestui joc sportiv. Conţinutul bogat al jocului. în fotbalul contemporan. pe fondul unor capacităţi fizice acumulate. posibilităţile practice de organizare şi perfecţionare individuală si colectivă. cumulând 26 . VALOAREA FORMATIVĂ A JOCULUI DE FOTBAL Fotbalul reprezintă o formă specifică de manifestare şi practicare a exerciţiului fizic ce stimulează valorile biologice şi spirituale ale omului. Jocul oficial.O caracteristică importantă a jocului o constituie tendinţa de universalism tehnico tactic. Problema majoră a comportamentului jucătorului o constituie derularea cu succes a situaţiilor concrete ale jocului. starea psihică influenţând randamentul acestora. Participarea activă la cele trei momente ale jocului. de comportament adecvat la riposta adversarului. Universalismul tehnico-tactic facilitează eliberarea jucătorilor din constrângerile postului. Pentru aceasta se instrumentează cu elementele şi acţiunile de ordin tehnic si tactic. Atât jocul. solicită şi stimulează multilateralitatea pregătirii jucătorilor. care duce sistemul psihocomportamental în stare limită. generează stări psihice şi comportamente a căror cunoaştere şi reglare sunt indispensabile. competiţia. . la care se adaugă un supliment de abilităţi tehnice si tactice. în acest context. Jocul de fotbal se caracterizează si printr-o intensă participare psihică. orientările metodologice. are o foarte mare încărcătură emoţională. trebuie valorificată personalitatea jucătorilor. Aceasta conţine noţiunile fundamentale din domeniu. în scopul obţinerii unei concentrări maxime şi a unei supermotivaţii. Apartenenţa la o echipă impune un complex de atitudini şi conduite de colaborare. funcţiei de bază şi preluarea opţională a deciziilor şi acţiunilor în zone de teren tot mai mari ca suprafaţă. sistemul metodelor şi principiilor de antrenament. Ca şi celelalte jocuri sportive. etc.

27 . Viteza se dezvoltă sub toate formele de manifestare (reacţie. Aspectului morfologic al valorii formative a fotbalului i se adaugă influenţa asupra marilor funcţiuni ale organismului (circulaţia. în condiţii de luptă corporală. care se obţine şi apoi se menţine prin activitate continuă. deplasare. Predominanţa aciclicităţii specifice tehnicii jocului determină solicitări şi efecte selective şi cumulative din punct de vedere morfo-funcţional.detentă). În privinţa calităţilor psihice. dar si dezvoltă o coordonare neuromusculară de mare fineţe şi precizie. Derularea acţiunilor de joc în condiţii de adversitate. prezent în toate acţiunile de joc. condiţie impusă de practicarea fotbalului competiţional. Varietatea de mişcări executate cu şi fără minge determină o dezvoltare fizică armonioasă. Prin structura sa. Practicarea sistematică a fotbalului asigură un nivel funcţional optim. în ceea ce priveşte calităţile motrice. Referitor la motricitatea solicitată şi dezvoltată. putem spune că aceasta contribuie decisiv la dezvoltarea deprinderilor motrice de bază şi specifice. caracteristică acţiunilor de joc. a dezvoltării calităţilor motrice sub aspecul lor general şi specific.).efectele sanogenetice şi sanotrofice ale sportului în general cu influenţele educative ale jocului. conferind acestora posibilitatea de a fi integrative. etc. de viteză şi forţă foarte diversificate. Rezistenţa (calitate motrică dominantă) constituie fondul pe care se manifestă celelalte calităţi motrice. menţionăm influenţele pe care le exercită practicarea jocului de fotbal. îndemânarea se dezvoltă prin dinamismul caracteristic şi necesar deprinderilor tehnico-tactice. şi execuţie). Fotbalul dezvoltă mai ales cuplul viteză-forţă (forţă explozivă . Influenţa pozitivă a jocului de fotbal asupra dezvoltării fizice constituie un prim aspect al valorii formative a acestuia. fotbalul contribuie la formarea şi dezvoltarea personalităţii. determină o mare capacitate de autoconducere şi autoreglare a jucătorului în funcţie de situaţiile spontane ivite în joc. de puternică încordare fizică şi psihică. Foarte importantă este influenţa jocului de fotbal asupra motricităţii. respiraţia. Fotbalul cointeresează în mişcare toate segmentele corpului. repetiţie. Legat de valoarea formativă. o rezistenţă în regim de viteză-forţă şi îndemânare tehnică. Fotbalul specializează dezvoltarea morfologică şi funcţională şi o transformă într-o resursă biologică de mare însemnătate pentru obţinerea unui randament superior. fotbalul dezvoltă rezistenţa atât pentru condiţii aerobe cât şi anaerobe. Acestea presupun. determinat de gradul de antrenament. în cadrul unor limite stabilite ştiinţific. de a constitui ceea ce denumim regim de manifestare. Realizarea caracterului formativ are ca efect formarea şi utilizarea creatoare a experienţei motrice proprii.

Prin dezvoltarea spiritului de colectiv. Trebuie pusă în evidenţă contribuţia fotbalului la dezvoltarea iniţiativei. concluzii ce se transformă în secvenţe de joc. 28 . Jocul solicită analizarea situaţiilor. precum şi materializarea acestora în acţiuni concrete de joc. de colaborare şi întrajutorare reciprocă. Aceasta este contribuţia fotbalului la dezvoltarea unei gândiri practice. fotbalul se constituie ca un valoros mijloc de influenţare simultană a tuturor laturilor educaţiei şi de cultură sportivă. se derulează în condiţii de puternică tensiune fizică si afectivă. compararea lor şi elaborarea de concluzii practice. Toate aceste procese de gândire. putem avea tabloul complet al valenţelor formative ale practicării jocului de fotbal. a voinţei necesare învingerii greutăţilor. Această sumă de influenţe si efecte pozitive şt multilaterale explică motivaţional larga răspândire şi popularitate a fotbalului. contribuie la integrarea socială a tânărului. dezvoltând atenţia distributivă şi capacitatea de anticipare a evenimentelor din teren. Datorită acestor calităţi. în afară de rapiditate. De remarcat că toate aceste procese de gândire. Spiritul de organizare şi disciplină sunt educate prin acceptarea disciplinei de antrenament şi în afara iui. a combativităţii. a valorii lor. cu maximă rapiditate. Dacă adăugăm celor expuse şi caracteristica de recreativitate şi agrement. se caracterizează şi prin corelarea situaţiilor analizate.

în situaţiile de joc date. Cunoaşterea acestor modificări este absolut necesară în stabilirea unei strategii generale şi speciale. Cea mai pregnantă tendinţă în sfera tehnicii. necesară cumulării şi integrării celor 3 funcţii.constructivă .CURS 5 TENDINŢE ACTUALE Şl PERSPECTIVE ÎN PRACTICA FOTBALULUI DE PERFORMANTĂ Fotbalul actual. exprimată prin excelente calităţi motrice şi o pregătire funcţională corespunzătoare. ca efect direct al tehnologiei de pregătire riguros ştiinţifice. . pe cea considerată optima. JUCĂTORUL: • aptitudini de autoreglare a conduitei motrice. necesită o înţelegere lucidă a caracterului supraorganizat al jocului. care să aibă ca finalitate elaborarea modelului prestaţiei individuale şi colective. a determinat numeroase modificări în orientarea fotbalului de performantă. procesul de antrenament şi cadrele de specialitate. este abilitatea de a aplica din mozaicul de variante tehnice. • abilitatea tehnică este subordonată vitezei • supercompetiţiile solicită si formează jucători superdotaţi din punct de vedere al: => pregătirii fizice => dexterităţi i tehnico-tactice => construcţiei psihologice. jocul oficial.de finalizare • • multilateralitate a deprinderilor tehnice. de utilizare eficientă a experienţei motrice proprii capacitate de efort foarte înaltă.creator . cu o organizare complexă şi dinamică. Continua creştere a măiestriei jucătorilor şi echipelor. tot mai legat de ştiinţă şi tehnologie. 29 .defensivă . Vom enumera în continuare câteva caracteristici şi tendinţe în evoluţia domeniului. Aceste elemente se realizează printr-o muncă de creaţie ce vizează latura cantitativă. • capacitate de armonizare a intenţiilor individuale cu interesele acţiunii colective. cu evoluţie spre virtuozitate şi creativitate. dar mai ales cea calitativă. ce privesc jucătorul. de natură neliniară.

tendinţa de dispariţie treptată a elementelor statice şi discontinue în desfăşurarea jocului. care sunt mult mai complexe în prezent. • • • • PROCESUL DE ANTRENAMENT : • elaborarea planurilor integrale de antrenament reclamă înţelegerea experienţei mutaţiilor apărute în fotbalul actual precum şi valorificarea acumulate în planul asistentei ştiinţifice a procesului de pregătire • conţinutul procesului de pregătire este direct condiţionat de exigenţele competiţiilor.cerinţă ce trebuie aplicată pe întreg traseul metodologic al pregătirii. cu referire la toţi factorii antrenamentului • elaborarea precisă a modelului de joc şi a modelelor operaţionale uzitate în tehnologia instruirii 30 .valorificând JOCUL: • resursele proprii de creativitate în contextul jocului. rezultat a! extinderii zonelor de acţionare ale jucătorilor. comparativ cu un trecut nu prea îndepărtat. în asigurarea caracterului coerent şi echilibrat al construcţiei jocului predominanţa atacului rapid şi a contraatacului. pentru a dobândi superioritate în disputa cu adversarul • interes pentru automatisme în construcţie. datorită saltului calitativ realizat în evoluţia jocului • crearea condiţiilor de joc . mediane. la defensiva totală. a frecvenţelor interferări ale posturilor şi liniilor • • preocupare sporită pentru posesia si conservarea mingii tendinţe de mărire conştientă a ritmului de joc. in care sunt angrenaţi toţi jucătorii predominanţa formelor combinate în defensivă. prefinalizare şi finalizare. ducând la conştientizarea relaţiilor de joc rolul major al zonei a 2-a. prin trecerea de la variantele apărării parţiale. în defavoarea atacului poziţional valoarea generală a defensivei în creştere.

Misiunea acestuia devine mai complexă. incluzând şi o seamă de elemente creative. • • 31 . de neînlocuit în globalitatea pregătirii şi a competiţiei valoarea acestora este dependentă de modul în care pot investiga jocul. etape). ţinând cont de conexiunea solicitare – utilitate • precizarea în conţinutul programelor de antrenament (cicluri. a unor cerinţe obligatorii.• trierea şi selecţionarea metodelor şi mijloacelor de antrenament. CADRELE DE SPECIALITATE • antrenorul este principalul factor de conducere şi decizie a activităţii colective. pe factorii antrenamentului • procesul de antrenament trebuie neapărat completat cu un proces individual si individualizat de pregătire • integrarea în conceptul actual de antrenament a educaţiei sportive. ca apoi să-l poată transpune în procesul de antrenament. cumularea experienţei cu vasta cultură de specialitate.

cuprinde deprinderi de mişcare şi de joc. TEHNICA 1. Tehnica este formată din structuri şi acţiuni de mişcare. necesare manevrării obiectului de joc.CURS 6 II. cu un caracter general. activitatea concretă din cadrul jocului.1. ELEMENTELE TEHNICE Fotbalului îi sunt proprii forme generale ale mişcărilor. Mijloacele care fac posibilă practicarea jocului sunt în primul rând de ordin tehnic. Tehnica este fără îndoială un factor principal al jocului de fotbal. utilizabile în situaţii identice. Elementul tehnic reprezintă forma generală. Elementele tehnice sunt actele motrice fundamentale. De fapt. Tehnica cuprinde suma actelor motrice. în conformitate cu prevederile regulamentare. prin care se realizează conform regulamentelor. 1. DEFINIŢIE. valabil ca structură generală a mişcării. cât şi indicii calitativi ai acestor deprinderi. care prin conţinutul şi forma lor specifică oferă posibilitatea practicării cu eficienţă maximă a jocului. în raport cu sarcinile şi regulile jocului. abstract. care alcătuiesc conţinutul tehnic al jocului. Ceea ce diferenţiază în mod evident fotbalul de celelalte jocuri sportive este faptul că dispune de un sistem de structuri motrice specifice. orientată spre un scop precis. CONŢINUTUL TEHNIC AL JOCULUI Tehnica constă în executarea conştientă.tactice. stereotipă a tuturor actelor motrice specifice. a unor mişcări şi acţiuni de mişcare. Aceste forme sunt cunoscute sub denumirea de elemente tehnice. în manifestarea lor izolată sau corelată (înlănţuită). Acesta cuprinde : • elementele tehnice • procedeele tehnice • acţiunile tehnice • acţiunile tehnico . caracteristice jocului. tehnica reprezintă raportul jucătorului cu obiectul de joc. Creşterea calităţii jocului se realizează prin dezvoltarea tehnicii. precis stabilite. Conţinutul noţiunii de tehnică este vast. În structura elementelor tehnice se integrează : 32 . abilitatea de a te servi de acesta în condiţiile reale ale jocului.

volitive ( atenţia.mobilitatea corticală.căderile.deposedarea ..protejarea mingii .aruncarea de la margine = elemente tehnice specifice jocului portarului: .elemente tehnice legate de deplasările jucătorului în vederea manevrării mingii: -alergările specifice -săriturile -schimbările de direcţie .fără minge # poziţia de bază.legate de intervenţia la minge : . .conducerea .boxarea .prinderea .devierea .caracteristicile morfologice ale executantului .lovirea mingii # cu piciorul # cu capul .mişcările înşelătoare .elemente tehnice legate direct de manevrarea mingii: . Clasificarea elementelor tehnice: .procesele psiho .gândirea). etc.respingerea = cu mâna = piciorul .legate de transmiterea mingii: 33 .plonjonul .preluarea . concentrarea nervoasă.calităţile motrice interesate . ieşirea din poartă . fundamentală # plasamentul # deplasările specifice postului.

etc. cu latul piciorului. 1. PROCEDEELE TEHNICE Procedeele tehnice reprezintă concretizarea şi adaptarea elementelor de bază ale tehnicii. Vorbind despre lovirea mingii cu piciorul ca element tehnic.aruncarea mingii cu mâna . care însă fără să-şi piardă structura generală.3. în majoritatea cazurilor." Procedeele tehnice se împart în : simple şi complexe. au un caracter relativ invariabil. cu excepţia unor execuţii individuale în cadrul jocului (degajare.. în regim de calităţi motrice şi de tensiune psihică. la situaţiile concrete ale jocului. procedeele tehnice pot să-şi piardă caracterul invariabil. solicitate la intensităţi diferite. fiind executate pe baza unui stereotip dinamic. şi a poziţiei finale. aruncare de la margine. procedeele concrete de lovire vor fi : . pe fondul unor capacităţi fizice adecvate. Procedeele tehnice sunt de fapt modalităţi de derulare a elementelor tehnice în condiţiile concrete şi variate ale jocului. Deci. ACŢIUNILE TEHNICE Prestaţia jucătorilor în terenul de joc cuprinde procedee tehnice înlănţuite. Acţiunea tehnică reprezintă o activitate ce depăşeşte simpla efectuare a unui gest tehnic. înlănţuiri.cu şiretul plin. intensitate. combinaţii de procedee tehnice simple.degajarea (pasa) cu piciorul la mingi transmise de către coechipieri. în condiţii aproape identice sub raportul poziţiei iniţiale. Din punct de vedere structural. procedeele tehnice simple se folosesc izolat de joc. ele constau din grupaje. de execuţie. stereotipe. Procedeele tehnice simple. structurate raţional şi utilizabile în situaţii de joc asemănătoare. amplitutidine.din mână . ce se derulează în scopul soluţionării unor cerinţe tactice. acţiunile tehnice sunt înlănţuiri de elemente şi procedee tehnice desfăşurate în momentele fundamentale ale jocului. este 34 . se execută în condiţiile concrete ale jocului. „Procedeele tehnice reprezintă un complex de acte motrice. ea având un conţinut şi o structură mai complexă. Ele au un caracter concret. poziţii iniţiale. Datorită apariţiei în joc a variaţiilor de ritm. finale. în condiţii de colaborare sau adversitate. întreruperi în execuţie. Procedeele tehnice complexe apar în majoritatea cazurilor în joc.degajarea = cu piciorul .de jos . execuţiei propriuzise. 1. momente fixe ale jocului).2. adaptate la faze de joc diverse.

mărind şi logica internă a acestuia. exprimată prin acţiunile tehnice adecvate . de creşterea ponderii acţiunilor individuale în condiţiile crizei de spaţiu şi de timp ce caracterizează jocul. Acestea reclamă alegerea. simplă. reprezintă o acţiune cu un grad de complexitate mare. acţiunile tehnice ocupă un loc tot mai important.vorba despre tehnică în condiţii similare jocului.TACTICE 35 . Acest fapt este determinat de echilibrul dintre impus şi spontan în desfăşurarea jocului. Ca exempiu.autoanaliza şi confirmarea eficienţei acesteia. Zonele de teren în care se desfăşoară jocul solicită efectuarea unor combinaţii specifice de elemente tehnice. lovire. Numărul elementelor tehnice componente ale unei acţiuni.perceperea şi prelucrarea mentală a solicitării tehnice reclamate demomentul de joc -răspunsul. folosesc cu precădere un repertoriu tehnic adecvat caracteristicilor zonei de teren respective. Conform acestui concept. Aceasta reclamă un înalt grad de automatizare a diferitelor lanţuri tehnice. conducere. Există o tendinţă de simplificare a acţiunilor tehnice.zona de teren în care se derulează acţiunea. În fotbalul actual. care să contribuie la cursivitatea şi fluenţa jocului. în comparaţie cu celelalte componente ale jocului. jucătorii efectuează în anumite momente procedee tehnice izolate. 1. Jucătorii care se găsesc temporar sau permanent în areste zone. reprezintă o acţiune accesibilă. corelarea şi aplicarea acţiunilor tehnice conform cerinţelor reclamate de postul ocupat în echipă (tehnica postului). o legare de tip -preluare.preluare.rolul şi locul ocupat de jucător în cadrul echipei . Acţiunile tehnice pot fi : ♦ ♦ generale . predomină însă acţiunile tehnice. de atac sau apărare. pe când una de tip . reactivitatea motrică. lovire.acestea sunt determinate de: .cuprind răspunsurile tehnice ale jucătorilor la diversitatea situaţiilor de joc specifice momentelor fundamentale ale jocului: = atac = recuperare = apărare ♦ specifice postului şi zonei de acţionare . Acţiunea tehnică cuprinde : . care au în componenţa lor procedee tehnice. în situaţie de atac sau apărare.4. îi conferă acesteia gradul de complexitate. au o frecvenţă în continuă creştere. ACŢIUNILE TEHNICO . preluare.

creator. exersate. Cele spontane. se derulează spontan. având ca scop câştigarea posesiei mingii sau apărarea propriei porţi. asociere. aplicate algoritmic pe bază de scheme. etc. Acţiunile tehnico-tactice au un conţinut specific. lovirea. circulaţii. dublajul. pentru a realiza scopul jocului. au o diversitate şi un număr redus. Acţiunile (gesturile) tehnice ale fiecărui jucător se leagă cu ale celorlalţi în cadrul unor cupluri. - Atac : . interrelaţie dintre elementele şi procedeele tehnice. dublajul) şi mijloace fizice.se realizează prin însumarea. marcajul. având drept scop construcţia dirijată a atacului. grupuri. cu substrat tehnic. sunt concepute anterior. Acţiunile tehnico-tactice reprezintă executarea unei acţiuni tehnice prin cooperare.Jocul propriuzis însumează. Acţiunile tehnice. triade. prin esenţa sa. în vederea structurării acţiunilor tehnico-tactice. păstrând regulile de securitate a mingii şi urmărind eficacitatea jocului. ca marcajul. determinat de momentul jocului: - Apărare : .avem de a face cu activităţi comune a 2 sau mai mulţi jucători. Corelarea acţiunilor tehnice individuale. conform solicitărilor concrete şi imprevizibile ale jocului. Acestea se realizează prin mijloace tactice (pasă. sprijinul. plasamentul. Acţiunile tehnico-tactice presupun efectuarea lor conform unei logici. Deci. luate izolat nu pot satisface decât cerinţe parţiale de joc. cuprind înlănţuiri relativ constante. conjugarea eforturilor tehnice a cel puţin 2 jucători. se elaborează euristic. Cele impuse. apărători. Decizia individuală. şi tactice. demarcajul. de stăpânire a elementelor tehnice • nivelul de dezvoltare al calităţilor motrice • capacitatea de gândire creatoare a jucătorilor • posibilităţile de interacţiune. combinaţii. Eficacitatea acţiunilor tehnico-tactice depinde de : • gradul de însuşire. elementul care defineşte termenul de acţiune tehnico-tactică este colaborarea sau adversitatea. de automatizare. capătă un pronunţat caracter tactic. colaborare sau adversitate într-un moment al jocului. Acţiunile tehnico-tactice pot fi: -impuse -spontane. etc. deposedarea. toate acţiunile individuale. Acţiunile tehnico-tactice de apărare au un conţinut relativ stabil. primeşte o semnificaţie colectivă. formate spontan sau deliberat. adecvate cerinţelor concrete ale 36 . acţiunile individuale. în conţinutul acţiunilor tehnico-tactice pentru apărare intră elemente tehnice ca alergarea. parteneri. marcarea de goluri. în vederea soluţionării situaţiilor de joc.

format din elementele tehnice care compun jocul. Fotbalul cuprinde situaţii complexe de interacţiune : • de colaborare. Putem vorbi de o tehnică „fundamentală". Indicele cel mai fidel al tehnicii de joc îl constituie abilitatea de a stăpâni mingea în viteză maximă. asociere • de adversitate. conflict. Tehnica de joc este dependentă de formarea capacităţii de aplicare a bagajului tehnic la specificul jocului. Tehnica de joc este de fapt tehnica colectivă. Derularea elementelor şi procedeelor tehnice în joc este înfluenţată. condiţionată. înlănţuiri de elemente. legări. acţiuni tehnice şi acţiuni tehnico-tactice. Nu se poate ajunge la un nivel superior de măiestrie fără stăpânirea deplină a tuturor elementelor şi procedeelor tehnice. a cărei realizare este urmărită. Randamentul tehnicii de bază este dependent însă de abilitatea. de capacitatea de exprimare a elementelor şi procedeelor tehnice în joc. rivalitate. de opoziţie.jocului. prin colaborarea cât mai eficientă cu partenerii. Ea se exprimă prin combinări. indispensabilă executării corecte a tuturor elementelor ce alcătuiesc structura jocului. a unui complex de împrejurări care o condiţionează. cu adversarul. Tehnica de joc impiică modelarea actelor tehnice la cerinţele desfăşurării jocului. Putem spune că tehnica este modul de a te servi de minge în condiţiile reale ale jocului. 37 .însuşirea ei. Tehnica de bază este dependentă de formarea şi perfecţionarea stereotipului motric propriu fiecărui element şi procedeu tehnic. Tehnica de bază cuprinde totalitatea elementelor tehnice. De aici denumirea de tehnică de joc. de foarte mulţi factori. Tehnica de joc prevede întotdeauna executarea unei acţiuni determinate şi condiţionate spaţio-temporal. Perfecţionarea execuţiilor tehnice este orientată permanent pentru a corespunde cerinţelor solicitate de joc. care se exprimă prin procedeele tehnice. cooperare. Tehnica trebuie să contribuie la soluţionarea unor situaţii de joc. corelaţie. în confruntarea directă. constituie o condiţie obligatorie pentru practicarea jocului. subordonate cerinţelor implicate de desfăşurarea jocului. Ea se apreciează numai în cadrul unei situaţii date. concretă. suportând atacul adversarului transmiţând-o cât mai util şi mai precis unui coechipier. Tehnica de bază . Tehnica de bază o mai numim tehnică individuală. Acesta reprezintă fondul tehnic.

procedee speciale de lovire (din săritură.înainte . SISTEMATIZARE: • în funcţie de dinamica executantului: .CURS 7 DESCRIEREA ELEMENTELOR TEHNICE 1. un rol important îl ocupă lovirea mingii cu piciorul. Acest element tehnic. alunecare) • după traiectoria imprimată mingii : -joasă -medie -înaltă • după direcţia imprimată mingii: . însuşirea lui. LOVIREA MINGII CU PICIORUL Dintre elementele care formează baza tehnică.interior .lovirea mingii din alergare . cu călcâiul) 38 . cădere.lovirea mingii de pe loc .lateral -oblic -înapoi -în sus PROCEDEELE ELEMENTULUI = lovirea mingii cu latul = lovirea mingii cu şiretul . plonjon.plin . Acurateţea lovirii mingii constituie o prioritate a antrenamentului tehnic.exterior = alte procedee de lovire (cu vârful. condiţionează în mare măsură desfăşurarea jocului.

pendularea continuă în plan anterior. Calitatea execuţiei acestui element tehnic este condiţionată de 3 factori : • forţa de lovire • traiectoria • precizia execuţiei. în care forţa de lovire se compensează printr-o viteză de execuţie sporită. Laba piciorului. traiectoria şi viteza mingii. între ele existând un raport direct proporţional. poziţia şi dinamica executantului. Forţa de lovire a mingii este rezultanta combinării a mai mulţi factori care sunt de importanţă 39 . pentru „acoperirea" mingii în cazul traiectoriilor joase. precum şi de soluţia urmărită în lovire. în criză de timp. Poziţia trunchiului în momentul execuţiei este uşor aplecată înainte. ca urmare a inerţiei acumulate în pendularea posterioară. razante. dispunerea lor.BIOMECANICA GENERALĂ A LOVIRII MINGII CU PICIORUL Piciorul de sprijin se orientează cu vârful acestuia spre direcţia în care se urmăreşte transmiterea mingii. condiţie de bază a executării corecte. Pe spaţii reduse. Pendulările mari. fiind întinsă în cazul lovirii cu şiretul plin. are drept scop asigurarea echilibrului. la finalizări. fapt care va influenţa traiectoria imprimată mingii (joasă. medie sau înaltă). poziţia acesteia. Fiecare procedeu de lovire utilizează o altă suprafaţă de lovire. Mişcarea braţelor. Aceste modificări sunt impuse de poziţia mingii. şi cu o uşoară extensie la traiectoriile medii şi înalte. largi se folosesc de obicei la transmiterile la distanţe mari. Genunchiul piciorului de sprijin este în flexie uşoară. Aşezarea piciorului de sprijin se poate face pe linia mingii. susţinând greutatea corpului. Biomecanica generală a lovirii mingii cu piciorul suferă modificări în funcţie de procedeele de lovire. După momentul lovirii mingii. având musculatura contractată. în cazul lovirilor cu partea internă sau externă a labei piciorului. sau cu vârful orientat în afară sau în interior. înaintea sau înapoia acesteia. Amplitudinea pendulării determină în mare măsură forţa de lovire. caracteristică fiecărui jucător. sunt recomandabile pendulările mai scurte. de contact cu mingea. Piciorul de sprijin contribuie la păstrarea echilibrului corpului în momentul impactului cu mingea. Piciorul de lovire pendulează puternic înapoi din articulaţia genunchiului şi a bazinului. diferă în funcţie de procedeele de lovire. iar prin aşezarea lui „vis a vis" de minge determină traiectoria şi precizia execuţiei.

legaţi de activitatea executantului: • tehnica de lovire • amplitudinea pendulării • dinamica jucătorului (lovire de pe loc sau din alergare) • viteza de execuţie • procedeul tehnic uzitat (forţa de lovire este invers proporţională cu suprafaţa de lovire) • capacitatea de mobilizare psiho-fizică . va avea o traiectorie dreaptă. Precizia lovirii se apreciază în raport cu scopui execuţiei. Factorii ce condiţionează forţa de lovire sunt: . mai mult sau mai puţin pronunţată.rezistenta aerul . lateral stânga sau dreapta faţă de axul ei vertical.rezistenţa vântului (direcţia şi intensitatea acestuia). Precizia lovirii depinde de mai mulţi factori: de ordin tehnic = gradul de însuşire a elementelor tehnice şiprocedeelor tehnice lovire = momentul execuţiei de 40 . conferă în final nivelul calitativ al execuţiei. va devia lateral spre stânga sau dreapta. în cazul lovirii sub centrul mingii. a forţei de lovire şi a suprafeţei de contact a labei piciorului cu mingea (locul şi mărimea acesteia). Traiectoria curbilinie este rezultatul lovirii tangenţiale a mingii.legaţi de obiectul de joc :  elasticitatea (calitatea materialului din care este confecţionată presiunea internă)  greutatea mingii 0 dimensiunile minqii 0 dinamica mingii (statică sau în mişcare) . perpendicular pe acesta.mai mică sau mai mare. O minge lovită în centrul ei. direcţia mingii în urma lovirii estedeterminată de locul aplicării acesteia pe suprafaţa mingii. traiectoria va fi înaltă şi curbilinie. ambianţa execuţiei. cu intenţia ei.legaţi de condiţiile externe ale execuţiei: . Mingea lovită lateral stânga sau dreapta faţă de axul vertical. Interacţiunea dintre aceştia. Mingea lovită sub centrul ei va avea o traiectorie ascendentă. determinată în primul rând de forţa de lovire. Traiectoria mingii. spre direcţia de lovire. ca urmare a unei mişcări de rotaţie în jurul propriei axe. Precizia execuţiei este determinată de relaţia dintre executant şi condiţiile specifice.

pasele medii şi scurte . precizia lovirii mingii este dependentă în primul rând de calitatea proceselor psiho-motorii ale executantului.= rapiditatea. viteza execuţiei = procedeul tehnic de lovire ales = direcţionarea execuţiei = timpul avut la dispoziţie pentru efectuare 0 de ordin tactic . GREŞELI FRECVENTE ♦ poziţia labei piciorului de lovire ♦ suprafaţă de contact cu mingea neadecvată ♦ gradul insuficient de contracţie a musculaturii labei piciorului. CALITĂŢI MOTRICE NECESARE • mobilitate în articulaţia coxo-femurală.degajări . Deşi este efectul acţiunii cumulative a factorilor enumeraţi mai sus. la momentul de contact cu mingea ♦ aşezarea defectuoasă a piciorului de sprijin. care duce la traiectorii înalte.calitatea defensivei adverse (marcajul). CARACTERUL TACTIC AL PRINCIPALELOR PROCEDEE DE LOVIRE A MINGII CU PICIORUL lovirea mingii cu latul : Se foloseşte cu precădere la . raportată la procedeul de lovire urmărit ♦ piciorul de sprijin în poziţii care influenţează negativ echilibrul jucătorului ♦ extensia exagerată a trunchiului.soluţiile oferite de parteneri (demarcaje) . nedorite. (mişcările de răsucire externă şi internă a labei piciorului) • forţa de contractare a gleznei • coordonare neuro-musculară. a genunchiului şi a gleznei (talo-crurală) • flexia plantară.finalizări 41 .

centrări din alergare .combinaţii pe spaţii reduse (devieri) . fiind prezentă în toate momentele acestuia.diferite tipuri de pase (în diagonale.angajări din alergare . 42 .lovituri libere. determinate atât de specificul jocului. rapide. cât si de creşterea gabaritului şi a detentei jucătorilor. atât cât şi în apărare. Una dintre caracteristicile şi tendinţele în practica de performanţă a fotbalului este creşterea importanţei şi folosirea tot mai frecventă a jocului aerian. LOVIREA MINGII CU CAPUL Lovirea mingii cu capul este la fel de importantă ca şi celelalte elemente tehnice ale jocului.pase scurte. de contraatac) . SISTEMATIZARE în funcţie de dinamica executantului: • de pe loc • din alergare  din săritură .alte procedee (cădere.. în criză de spaţiu şi timp 2.momente fixe .verticală . plonjon) PROCEDEELE ELEMENTULUI • lovirea mingii cu fruntea • lovirea cu părţile laterale (temporale) • lovirea cu creştetul.combinaţii pe spaţii mici şi medii lovirea mingii cu şiretul interior Se foloseşte la . lovituri de colţ lovirea mingii cu şiretul exterior : Se foloseşte la .degajări diverse .

sunt uşor îndoite. Acţiunea picioarelor este diferită. Forţa loviturii cu capul este influenţată de gradul de contracţie a muşchilor gâtului. în duelurile aeriene. asigurând şi posibilităţi de echilibrare a corpului în timpul execuţiei. în cazul în care nu se urmăreşte transmiterea mingii cu capul la distanţe mari şi cu forţă. dar poate avea loc şi o aterizare cu cădere. spre direcţia de transmitere a mingii. acţionând în comun cu corpul şi cu capul. Amplitudinea acestei pendulări a trunchiului. pentru a da impuls mingii. rezultată din lupta cu adversarul. sau de elan pentru desprinderea necesară execuţiei. în cazul lovirii cu fruntea. o forţă mărită loviturii. fiind uşor îndoit. picioarele asigură elanul şi desprinderea premergătoare extensiei trunchiului şi lovirii propriuzise. braţele pot avea şi rolul de protejare. Braţele. reechilibrare şi reluare a poziţiei normale. sau ca urmare a unor procedee de lovire cu tentă acrobatică. în timpul zborului ascendent şi descendent. cu căderi pe sol. Ca urmare a vitezei de deplasare şi execuţie. La lovirea cu capul din săritură. picioarele asigură echilibrul corpului. care execută mişcarea spre înainte. premergătoare lovirii 43 . GREŞELI FRECVENTE • suprafaţă de contact cu mingea neadecvată procedeului sau intenţiei • lipsa extensiei sau flexiei trunchiului. poziţia trunchiului se modifică. O pendulare rapidă şi energică. Mişcarea capului constă în principal din înclinarea acestuia spre direcţia de lovire a mingii. crescând curbura toracală a coloanei vertebrale. o flexie spre minge. gâtul şi trunchiul fac corp comun. asigură mişcării un caracter exploziv. picioarele asigură echilibrul. avem de a face şi cu mişcări de rotaţie ale trunchiului. Aterizarea se poate face pe unul sau pe ambele picioare. în funcţie de modul în care se execută mişcarea. scăzând şi contracţia musculară ce însoţeşte mişcarea. capul. în cazul lovirii cu părţile laterale ale capului. uşor îndoite din coate. este posibilă dezechilibrarea executantului.BIOMECANICA GENERALA A LOVIRII MINGII CU CAPUL Trunchiul se găseşte de obicei într-o uşoară extensie şi efectuează o mişcare dinspre înapoi spre înainte. care solicită mişcări de redresare. care fac mişcările de flexie sau de lateralitate ale capului. procedeul cel mai folosit şi mai sigur. La execuţia din alergare. determină forţa de lovire a mingii cu capul. Desprinderea se poate face de pe un picior sau de pe ambele picioare. favorizează acţiunea trunchiului şi a capului.

degajări în fazele defensive.duelurile aeriene -transmiteri spre înainte. 3. din săritură şi plonjon .mobilitatea articulară corespunzătoare la nivelul coloanei vertebrale . pentru devieri. apărut ca o consecinţă firească între două transmiteri ale mingii. oblic şi lateral -finalizări din alergare. loviri cu capul pe spate (autopasă sau pentru coechipieri).deprinderi acrobatice. PRELUAREA MINGII Prin conţinutul lor.• greşeală de poziţie a corpului în aer.forţă dinamică (detentă) în membrele inferioare .pasele laterale efectuate cu capul . mai ales în fazele de poartă .finalizări la mingi care necesită răsucirea trunchiului . 44 . Preluarea este un element tehnic de legătură. după desprindere (aplecat înainte.echilibru şi coordonare . = lovirea mingii cu părţile laterale ale capului Se foloseşte în : . În condiţiile jocului actual.forţă în musculatura posterioară a trunchiului şi a gâtului .diverse procedee de deviere a mingii. preluarea a înlocuit aproape în totalitate oprirea mingii. necesar. preluările asigură intrarea în posesia mingii. CALITĂŢI MOTRICE NECESARE .duelurile aeriene = lovirea mingii cu creştetul capului Se foloseşte mai rar în timpul jocului. ghemuit) • lipsa unui bagaj motric cu caracter acrobatic • aterizări necontrolate. CARACTERUL TACTIC AL PRINCIPALELOR PROCEDEE DE LOVIRE A MINGII CU CAPUL = lovirea mingii cu fruntea Se foloseşte cu precădere în : . dar nu obligatoriu.

din spate = din punct de vedere al poziţiei mingii: . Preluarea este elementul uzitat în majoritatea lanţurilor tehnice.Dacă oprirea mingii a constituit elementul static. numărul şi caracterul variat al acestora este determinat atât de posibilitatea executării lor cu părţi diferite ale capului. Preluarea mingii nu exclude poziţia statică. deseori directă a mingii. a preocupării pentru folosirea cât mai rapidă a mingii.înaltă = din punct de vedere al direcţiei de acţionare : înainte lateral înapoi 45 . reclamă transmiterea rapidă. de aşteptare a contactului cu mingea. Abuzul de preluări poate influenţa negativ viteza de joc. Acest gen de preluări dezechilibrează adversarul şi uşurează alegerea soluţiilor de continuare a jocului. cât şi de posibilitatea de conexiune cu alte elemente şi procedee tehnice.din lateral .pe loc (oprire) .din alergare . cursivitatea acestuia.pe sol . De aici şi necesitatea ca preluarea sau algoritmii tehnici care cuprind procedee de preluare a mingii. Preluarea are numeroase procedee. pe poziţii viitoare.medie .din săritură = din punct de vedere al direcţiei din care sosesc mingile: . Dinamica jocului modern. preluarea este urmarea dinamizării jocului. să fie subordonaţi în primul rând vitezei. dar acest gen de preluări sunt pe cale de a fi înlocuite definitiv cu preluările dinamice.din faţă . SISTEMATIZAREA ELEMENTULUI TEHNIC = din punct de vedere al dinamicii executantului: . crează o temporizare excesivă a jocului. cu plecare.

au o importanţă deosebită.plin . Musculatura este relativ relaxată în momentul impactului picior-minge. Piciorul de sprijin este orientat spre minge. Amortizarea are loc în momentul contactului cu mingea. pe direcţia mingii sau pe direcţii noi. BIOMECANICA GENERALĂ A PRELUĂRII MINGII Indiferent de partea corpului şi de procedeul de preluare. care se mai pot efectua cu talpa. contactul picior-minge este combinat cu o manevră de lovire controlată 46 . astfel că interiorul labei piciorului ajunge să fie orientat transversal pe direcţia din care vine mingea. cu vârful labei piciorului. Piciorul de execuţie este îndoit din articulaţia genunchiului şi execută o răsucire.preluarea cu capul Procedeele de mai sus sunt cele mai frecvent folosite.cu latul . faza următoare amortizării. Laba piciorului oferă astfel o mare suprafaţă de contact.cu şiretul . o rotaţie externă. modificările de tonus muscular.cu coapsa . cu abdomenul. În efectuarea diferitelor procedee de preluare. ele însă nu epuizează posibilităţile de intrare în posesia mingii.exterior .preluarea cu pieptul . printr-o relaxare musculară la nivelul segmentului efector al preluării. amortizarea şi ricoşarea se contopesc într-o singură fază. Vom analiza din punct de vedere biomecanic procedeul de preluare cu latul piciorului.PROCEDEELE ELEMENTULUI -preluarea cu piciorul . alături de o mobilitate corespunzătoare a articulaţiilor angrenate. Ricoşarea.interior . în cazurile în care prin preluare se urmăreşte modificarea traiectoriei iniţiale a mingii. reprezentând baza funcţională a efectuării optime a acestora. La preluările pe poziţii viitoare. este dependentă de viteza (tăria) mingii şi de calitatea amortizării la contactul cu aceasta. în biomecanica mişcării se disting 3 faze : = de amortizare = ricoşare = manevrele ulterioare. de direcţionare rapidă a mingii pe o poziţie viitoare. cu genunchiul uşor flexat. urmată de manevrarea ei în continuare.

cu îndepărtarea exagerată a mingii) • relaxare musculară exagerată • erori de apreciere a traiectoriei şi vitezei de deplasare a mingii • contact al mingii cu suprafeţe ale corpului îndepărtate de cele ideale. de biomecanica specifică fiecărui procedeu. fiind determinate de suprafaţa de contact cu mingea. normale • poziţii defectuoase ale segmentelor interesate în executarea procedeelor. prin răsuciri rapide ale trunchiului . pentru a „acoperi" mingea. orientate lateral şi flexate din articulaţia cotului. asigură stabilitatea corpului.modificări ale direcţiei de acţionare . de asigurare a relaţiilor tactice -preluarea cu pieptul Se foloseşte la . cu o intensitate care să nu îndepărteze prea mult mingea de executant.readucerea la picior a mingilor cu traiectorii medii şi înalte .opriri temporare a mingii . de legătură.lupta cu adversarul la mingi cu traiectorie medie şi înaltă 47 . CARACTERUL TACTIC AL PRINCIPALELOR PROCEDEE DE PRELUARE A MINGII -preluarea cu piciorul Se foloseşte la .element intermediar. Corpul este puţin aplecat. CALITĂŢI MOTRICE NECESARE • îndemânare generală şi specifică • mobilitate articulară adecvată • supleţe muscularăcapacitate de alternare rapidă a contractării şi relaxării musculare.pe direcţia dorită. Procedeele de preluare a mingii cu piciorui sunt variate.schimbări ale direcţiei de acţionare. de direcţia în care se doreşte continuarea mişcării. iar braţele.intrări în posesia mingii . de traiectoria şi direcţia de sosire a mingii. pentru a fi utilizabilă prin manevrele ulterioare. GREŞELI FRECVENTE • rigiditatea exagerată a segmentului care ia contact cu mingea (absenţa amortizării.

readucerea la picior a mingilor cu traiectorie medie şi înaltă . depind de zona de teren în care se derulează.. Manevrele de conducere a mingii. de specializarea pe post a jucătorului ce efectuează procedeul. solicitată în desfăşurarea jocului. diferitele forme de conducere a mingii ocupă un loc important. Conducerea mingii este frecventă în acţiunile tehnice. Orice abuz în conducerea mingii duce la frânarea jocului. cu intenţii de continuare a acţiunilor 4. Conducerea mingii este un element tehnic cu mare pondere în joc.manevre de control a mingilor înalte. fapt ce vine în contradicţie cu cerinţele jocului actual. ponderea şi caracterul lor. de starea terenului. fiind precedată de preluare sau deposedare şi urmată de diferite procedee de lovire sau mişcări înşelătoare. a acţiunilor tehnice şi acţiunilor tehnico-tactice. CONDUCEREA MINGII Conducerea mingii este elementul tehnic prin care obiectul de joc este controlat şi manevrat în scopul realizării unei acţiuni sau relaţie tactică. având drept scop controlul dirijat al mingii sau câştigarea de teren. Cel mai important lanţ tehnic ce apare în desfăşurarea jocului este „preluare-conducere-transmitere". de timp. SISTEMATIZAREA ELEMENTULUI = din punct de vedere al direcţionării: • înainte • lateral • oblic 48 . în activitatea jucătorului în teren. pentru derularea unei acţiuni individuale sau unui demers tactic colectiv. Manevrele de conducere a mingii sunt indispensabile jocului. impusă sau spontană. etc. Dacă tendinţa generală este de creştere continuă a vitezei de derulare a procedeelor tehnice. manevrele de conducere a mingii trebuiesc să realizeze acest deziderat.intrări în posesia mingilor înalte -preluarea cu capul Se foloseşte la .

cu latul. interior sau exterior. PROCEDEELE ELEMENTULUI ♦ conducere cu latul piciorului ♦ conducere cu şiretul interior ♦ conducere cu şiretul exterior ♦ conducere cu şiretul plin. perpendicular sau oblic pe acesta. Mişcările labei piciorului de execuţie pot fi diferite în cadrul aceleiaşi secvenţe de joc. în vederea protejării mingii de atacul adversarului. = din punct de vedere al dinamicii cuplului jucător-minge : • în linie dreaptă • cu schimbare de direcţie • cu schimbare de ritm • cu schimbări de direcţie si ritm. în funcţie de mai mulţi factori (viteza şi distanţa de deplasare. Privirea alternează rapid şi spre minge. cu vârful orientat spre direcţia în care se conduce mingea. în funcţie de procedeul folosit. In disputa cu adversarul. opoziţia adversarului.• înapoi. alergarea jucătorului. la o distanţă care să-i permită un control asupra acesteia. dar este îndreptată în special spre joc în ansamblul său. Piciorul de execuţie. Laba piciorului este contractată. Piciorul de sprijin se aşează lateral faţă de minge. Procedeele de conducere a mingii trebuie să fie sincronizate cu deplasarea. informat asupra situaţiei concrete din terenul de joc. cu trunchiul uşor aplecat în faţă. în raport direct cu acţiunile coechipierilor şi opoziţia adversarului. imprimă mingii o mişcare de rostogolire. Corpul are o poziţie normală. Dirijarea mingii se poate face cu şiretul plin. folosind şi braţele. pentru a putea acţiona cât mai eficient. cu braţele îndoite din coate. determinate de intenţiile executantului. iar în momentul contactului cu mingea este orientată cu vârful spre sol. BIOMECANICA GENERALĂ A CONDUCERII MINGII Conducerea mingii se efectuează din deplasare. condiţiile noi ce pot apărea în timpul derulării secvenţei de joc respective). în funcţie de procedeul folosit. care pendulează. cu viteze şi direcţii diferite. corpui executantului se interpune între adversar şi minge. 49 .

mobilitate articulară .capacitate de accelerare a ritmului de alergare. CARACTERUL TACTIC AL CONDUCERII MINGII Se foloseşte în : = deplasări pe direcţii diferite pentru a declanşa acţiuni individuale sau colective = depăşiri ale adversarului în relaţia 1x1 = menţineri sub control a mingii. 50 . mărunţi) ♦ relaxarea exagerată a piciorului de contact cu mingea ♦ pierderea mingii de sub control ca urmare a contactului violent cu aceasta ♦ privirea coborâtă asupra mingii. prea mici. cu efect negativ asupra perceperii câmpului de joc CALITĂŢI MOTRICE NECESARE . săriţi.coordonare neuro-musculară . grupări ale coechipierilor = iniţierea şi desfăşurarea de atacuri rapide şicontraatacuri pe spaţii mari = intrarea (forţarea) pe culoare de pătrundere apărute în defensiva adversă. pentru a permite demarcări.echilibru .GREŞELI FRECVENTE ♦ nesincronizare între viteza de deplasare şi manevrele efectuate asupra mingii (paşi prea mari.capacitate de alternare a tempourilor de alergare .

întrerupte sau nu. Execuţia mişcărilor înşelătoare cuprinde de obicei 2 faze : o de simulare o de acţionare decisivă. a efectului acţiunii de simulare . de a deruta adversarul în efortul acestuia de a anticipa sau reacţiona cu mijloace adecvate la acţiunea executantului. Acestea sunt fenta. Mişcările înşelătoare pot fi faza iniţială a unei acţiuni tehnico-tactice intenţionate. cu structură biomecanica distinctă. Ele apar în forma clasică. Pentru ca mişcările înşelătoare să fie eficace. depăşirea individuală. Faza de acţionare decisivă urmăreşte : . direcţii de mişcare. caută prin dezechilibrarea sau depăşirea unuia sau a mai multor adversari să creeze superiotate tactică temporară. Faza de simulare urmăreşte : .valorificarea dezechilibrării adversarului. Mişcarea înşelătoare este elementul tehnic prin intermediul căruia executantul.execuţia procedeelor tehnice sau a lanţurilor tehnice iniţial intenţionate. driblingul. Scopul mişcărilor înşelătoare este deci de a dezechilibra.Curs 8 MIŞCĂRILE ÎNŞELĂTOARE Mişcările înşelătoare reprezintă cele mai complexe execuţii tehnice.reacţii inadecvate ale apărătorului (mişcări. cu continuarea procedeului iniţial sau a altor procedee tehnice. instantaneu. Terminologia fotbalistică cunoaşte mai multe noţiuni ce se doresc echivalente cu mişcarea înşelătoare. dar şi în mod spontan.dezechilibrarea adversarului . trebuie să îndeplinească o serie de 51 . ca o consecinţă a situaţiilor imprevizibile apărute în derularea jocului. mijloace tehnice necorespunzătoare). cu forme din cele mai diversificate. Mişcările înşelătoare constau din procedee sau structuri de procedee tehnice specifice. sau parte componentă a acestora. cu sau fără minge. înainte de finalul execuţiei. Frecvenţa în joc a mişcărilor înşelătoare este foarte mare. Fiecare dintre acestea au totuşi o nuanţă specifică. cu particularităţi biomecanice proprii.

trecerea la faza de acţionare decisivă se face mai rapid. în acest fel faza de acţionare decisivă se suprapune pe mişcarea de răspuns a adversarului.să provoace surpriza . O amplitutidine prea mare poate dezechilibra executantul.să creeze situaţii favorabile pentru finalizarea intenţiilor. dar şi în care cele două faze au ritm diferit (faza de simulare mai lentă. O serie de factori influenţează efectuarea mişcărilor înşelătoare: • viteza şi ritmul de execuţie • amplitudinea mişcărilor • echilibrul • protejarea mingii • capacitatea de improvizaţie. avem de face cu mişcări înşelătoare în care cele două faze se desfăşoară relativ cu aceeaşi viteză. cap) a căror amplitudine trebuie să favorizeze execuţia corectă. dar are ca rezultat scoaterea mai pronunţată a centrului de greutate a adversarului din suprafaţa de sprijin. Amplitudinea mare a simulării poate desconspira executantul. cea de acţionare decisivă foarte rapidă şi energică). viteza şi ritmul de execuţie depind de specificul procedeelor ce compun actul tehnic. În practică. cursivă şi cu efect decisiv a actului tehnic dorit. Păstrarea echilibrului reprezintă o condiţie a cursivităţii celor două faze. Valoarea unui jucător este apreciată şi prin capacitatea acestuia de a dezechilibra sau depăşi unul sau mai mulţi adversari. Cu cât amplitudinea este mai mică în faza de simulare. Trebuie însă să ţinem cont de faptul că o amplitudine prea mică în faza de simulare.să fie executate rapid.să favorizeze preluarea şi menţinerea iniţiativei din partea executantului . În cazul mişcărilor înşelătoare complexe.adaptare la situaţia concretă de joc . 52 . Pentru ca mişcarea înşelătoare să fie eficientă este necesară oviteză corespunzătoare în cele două faze (de simulare şi de acţionare decisivă).condiţii: . de calităţile executantului şi de reacţiile adversarului. Mişcările înşelătoare sunt frecvente şi deosebit de utile în desfăşurarea jocului. braţe. mişcarea devenind previzibilă.să determine dezechilibrarea adversarului . poate să nu dezechilibreze suficient adversarul. picioare. multiple. Mişcările înşelătoare cuprind mişcări ale corpului (trunchi. fără ezitări .

asigurarea securităţii acesteia. La un nivel ridicat de măiestrie tehnico-tactică. care să înlesnească. prin acţiuni individuale şi colective. mijloace eficiente de creare de avantaje temporare în desfăşurarea jocului. raţionalizare şi determinare psiho-fizică • cultivarea şi creşterea capacităţii de improvizaţie şi creaţie în efectuarea mişcărilor înşelătoare. se constată o creştere a importanţei şi rolului mişcărilor înşelătoare. Eliminarea adversarului prin acţiune individuală se face cu precădere folosind mişcările înşelătoare. posibilităţi de continuare a intenţiei proprii şi timp relativ suficient pentru reaşezarea prin demarcaj a coechipierilor. jucătorul angajat într-o acţiune individuală. Dezechilibrarea temporară a adversarului direct crează pe lângă dezactivarea acestuia. create deliberat sau spontan. Acest deziderat se poate realiza prin manevrarea mingii pe partea opusă adversarului. Depăşirea adversarului direct. prin crearea de spaţiu de manevră şi superioritate numerică zonală. SISTEMATIZAREA ELEMENTULUI TEHNIC Fiind o combinaţie de mişcări de picioare. ca rezultat al unei mişcări înşelătoare oferă o situaţie de atac nouă şi favorabilă. braţe.În execuţia mişcărilor înşelătoare un rol important îl are protecţia mingii. cu piciorul de sprijin şi cu a braţelor. Acţiunea individuală are un grad ridicat de risc. favorizând în acest fel reuşita actului tehnic propus.situaţii de finalizare. poate folosi creativ şi cu mare eficienţă mişcările înşelătoare. capacitatea lui de improvizaţie în funcţie de situaţia tactică de pe teren. este foarte dificil să se facă o sistematizare a mişcărilor înşelătoare. în execuţia mişcărilor înşelătoare un rol important îl joacă imaginaţia jucătorului. să creeze posibilitatea introducerii mingii în poarta adversă. ne vom orienta 53 . în încercarea de clasificare a acestui element tehnic. Scopul jocului este eliminarea succesivă a adversarilor. trunchi. În fotbalul actual. a presingului individual şi colectiv. caracterizat prin criza de timp şi de spaţiu ca urmare a marcajelor stricte. pentru a ajunge în poziţii . însoţite deseori de combinaţii ale acestora. prin protecţia cu trunchiul. Tendinţele în dezvoltarea tehnicii actuale cu privire la mişcările înşelătoare sunt: • diversificarea şi automatizarea procedeelor de execuţie a mişcărilor înşelătoare • creşterea gradului de eficacitate a acestora prin perfecţionare. dar reuşita ei crează un avantaj tactic evident. de repertoriul tehnic şi tactic al executantului.

mişcări înşelătoare executate cu minge • din punct de vedere al dinamicii executantului: . mişcările înşelătoare au un caracter spontan. Cu certitudine.multiple (complexe) • din punct de vedere al procedeelor tehnice simulate : .mişcări înşelătoare executate fără minge .după mai multe criterii: • din punct de vedere al cuplului jucător-minge : . joc şi practică competiţională.de depăşire a unuia sau a mai multor adversari.de picioare . de personal.combinate • după numărul acţiunilor de simulare : . devin deprinderi cu un pronunţat caracter individual.simple (formată din acţiune simulată.de trunchi . La jucătorii cu astfel de dispoziţii.demarcări scurte.simulări de conducere .alergare cu schimbarea direcţiei .alte variante (combinaţii) • din punct de vedere al scopului: . cu finalizarea uneia dintre ele) . au un înalt grad de 54 .duble (simulare consecutivă. mişcările înşelătoare au la bază o serie întreagă de aptitudini înăscute. natural. care prin antrenament.pe loc . cu structură biomecanica particularizată. rapide şi surprinzătoare . ca şi mişcarea înşelătoare. porniri .simulări de lovire a mingii .opriri. PROCEDEELE ELEMENTULUI Mişcările înşelătoare poartă amprenta particularităţilor individuale ale executantului. urmată de acţiune finală) .din deplasare • din punct de vedere al segmentelor corpului folosite : .de dezechilibrare . Nici un alt element tehnic a! jocului nu are caracter atât de individualizat.inactivare temporară .

În cazul unei intenţii de depăşire a adversarului pe partea stângă a acestuia. corpul este propulsat. de a lega spontan. trecerea rapidă a centrului de greutate a corpului. în fazele de prefinalizare şi finalizare. din arsenalul motric propriu. Procedeele prin care se pot efectua mişcări înşelătoare sunt practic nelimitate. prin selecţionarea de către executant. Mişcările înşelătoare în care rolul preponderent îl are acţiunea trunchiului. Alegerea momentului optim de declanşare a mişcării de acţionare decisivă. prin impulsia energică a piciorului stâng. reactivat spre dreapta. braţe) care au un sens tactic bine determinat. impuse în special de reacţia adversarului. se caracterizează prin mutarea. de pe o parte în aita. în faza de simulare executantul îndoaie şi apleacă trunchiul în partea stângă. coordonarea şi succesiunea acestora nu răspund unor reguli biomecanice stabile. Mişcările înşelătoare în care sunt angrenate picioarele sunt numeroase. BIOMECANICA GENERALĂ A MIŞCĂRILOR ÎNŞELĂTOARE Mişcările înşelătoare presupun efectuarea unor mişcări ale corpului (trunchi. Modificările. nuanţe. cu trecerea centrului de greutate pe piciorul de sprijin (stângul) care este flexat din genunchi. Ponderea şi varietatea lor sunt mai mari în zona de mijloc a terenului şi în faţa porţii adverse. Mişcarea braţelor contribuie şi ea la angajarea pe noua direcţie.eficacitate. aplecare sau răsucire a trunchiului. Mişcarea esenţială este trecerea de la intenţia iniţială. Procedeele folosite diferă în funcţie de suprafaţa de teren. concomitent cu mişcări de îndoire. Componentele biomecanice ale mişcărilor din cele două faze ale mişcărilor înşelătoare prezintă numeroase modificări. de a crea. simulată. Derularea mişcărilor înşelătoare are loc pe baza unor principii generale. picioare. Biomecanica lor poate fi descrisă doar direct legat de fiecare procedeu în parte. a mişcărilor pe care le socoteşte utile. amplitudini şi viteze. moment în care are loc manevrarea mingii spre dreapta. deseori instantanee ale mişcărilor trunchiului şi ale picioarelor au un rol important în reuşita mişcărilor înşelătoare. concomitent cu încercarea de depăşire a adversarului. în faza de acţionare decisivă. depinzând în mare măsură de creativitatea executantului. Aceste mişcări ale corpului. rapoarteforme. de zona în care se efectuează. Piciorul de execuţie simulează o mişcare. Timpul reclamat de acesta se cere a fi cât mai scurt. iar viteza de execuţie cât mai mare. schimbările rapide. prin 55 . ia acţionarea decisivă. ca urmare a capacităţii jucătorilor de a improviza. uneori chiar involuntar mişcări înşelătoare. determină în mare măsură reuşita mişcării înşelătoare.

în special în membrele inferioare • echilibru dinamic.depăşirea adversarului sau a mai multor adversari.imprevizibile . pentru ca imediat.pendularea acestuia. dezvoltat simţ al ritmului • capacitate de alternare rapidă a contracţiei şi relaxării musculare. Mişcarea este favorizată de acţiunea piciorului de sprijin prin frânare. GREŞELI FRECVENTE • faza de simulare neconcludentă. cu precădere în fazele de prefinalizare şi finalizare.surprinderea adversarului prin acţiuni neaşteptate. fără amplitudine. cu repercusiuni asupra corectitudinii. cu posibilităţi de continuare a fazei .mascarea intenţiilor reale ale executantului . explozivă.crearea unor situaţii tactice favorabile continuării secvenţei de joc . preluare a greutăţii corpului şi impulsie puternică. dezechilibrare • acţionare decisivă întârziată. dezorganizarea defensivei adverse. forţă dinamică.crearea superiorităţii numerice temporare .dezechilibrarea. cursivităţii şi ritmului execuţiei. prin oprirea pendulării. CARACTERUL TACTIC AL MIŞCĂRILOR ÎNŞELĂTOARE Se folosesc în : .evitarea contactului direct cu adversarul . asigurarea 56 . previzibilă. CALITĂŢI MOTRICE NECESARE • mobilitate articulară • îndemânare neuro-musculară • forţă generală. să treacă la manevrarea rapidă a mingii pe partea sau în direcţia urmărită. În execuţia mişcărilor înşelătoare un rol important îl are protejarea mingii. ce permite redresarea şi dezechilibrarea adversarului • lipsa protecţiei mingii • dezechilibrări ale executantului.

trebuie să cunoască şi să folosească cu eficienţă acest element tehnic. Tendinţele evoluţiei acestui element tehnic în cadrul jocului sunt • creşterea importanţei deposedărilor. Protecţia mingii este determinată de locul unde se derulează secvenţa de joc.hotărârea şi viteza de execuţie . DEPOSEDAREA Elementul cel mai important în relaţia de adversitatea este deposedarea. cu avantaj direct în relansarea. chiar a braţelor. recuperarea mingii. cu scopul de a-l priva pe acesta de controlul ulterior al mingii. creşterea fermităţii 57 . specifice fotbalului actual. indiferent de postul ocupat în echipă. Jucătorii.poziţia şi distanţa faţă de adversari . Acest deziderat se poate realiza prin manevrarea mingii pe partea opusă adversarului. cu ajutorul piciorului de sprijin.distanţa faţă de poarta proprie (riscul deposedării) .„fair . Deposedarea reprezintă ansamblul de mişcări efectuate de jucătorul în defensivă.play-ul" execuţiei.prezenţa sau lipsa dublajului . Datorită apărărilor agresive şi avansate. de orientarea executantului faţă de direcţia de atac. scăzând numeric în zona din faţa porţii adverse. Frecvenţa acestui element este mai mare în zona din faţa propriei porţi şi la mijlocul terenului. numărul acţiunilor de deposedare este în continuă creştere în toate zonele terenului. de calităţile tehnice. reluarea atacului • tendinţa spre o angajare mai agresivă în deposedărilor • deposedarea adversarului de minge cu orice mijloc regulamentar -principiu de bază al jocului în apărare • deposedarea . a marcajului şi a presingului folosit de apărători.prioritate a activităţilor desfăşurate în ciclurile şi etapele de pregătire.valoarea tehnică şi tactică a atacului şi a apărătorului . Deposedarea este influenţată de mai mulţi factori: . tactice şi motrice ale posesorului mingii şi ale adversarului.securităţii acesteia. aflat în raport de adversitate cu purtătorul (posesorul) temporar al mingii. prin protecţia mingii cu trunchiul. Deposedarea ocupă un loc important în bagajul tehnic al majorităţii jucătorilor.

) = din punct de vedere al segmentelor corpului folosite : = din punct de vedere al raportului atacant .intercepţia mingii.prin alunecare . săritură.în raport indirect . Eficienţa intercepţiei este determinată de mai mulţi factori: .cu respingerea. îndepărtarea mingii . cu capul sau cu corpul. Respingerea mingii se poate efectua cu piciorul sau corpul.cu un picior 58 .în contact direct cu adversarul .respingerea mingii .cu exteriorul piciorului .cu rămânere în posesia mingii .din faţă .SISTEMATIZAREA ELEMENTULUI = din punct de vedere al direcţiei de acţionare : .cu capul .apărător: .din lateral . Intercepţia se poate executa cu : piciorul.cu alte părţi ale corpului (piept. Intercepţia este acţiunea prin care apărătorul intră în posesia mingii.cu piciorul .cu latul piciorului de acţionare .din spate = din punct de vedere al rezultatului acţiunii de deposedare : . etc. distanţa şi caracteristicile concrete ale situaţiei de joc în care sunt angajaţi jucătorii în atac şi cei în apărare. pe traseul parcurs de aceasta între 2 jucători aflaţi într-o relaţie de joc în atac. din alergare. cădere sau plonjon. PROCEDEELE ELEMENTULUI Deposedarea cu piciorul: = din faţă .capacitatea de anticipare a acţiunilor posesorului mingii opoziţia.

cu piciorul de acţionare alăturat adversarului . într-o poziţie de echilibru sau de dezechilibru a corpului. Vis-a-vis de purtătorul temporar al mingii. Declanşarea acţiunii apărătorului se face printr-o fandare a piciorului de acţionare.cu piciorul de acţionare depărtat de adversar . Faza de acţionare propriu-zisă cuprinde intervenţia.cu un picior . Piciorul de execuţie acţionează diferit în funcţie de intenţia de intrare în posesia mingii. sau respingerea. Poziţia şi acţiunile piciorului de execuţie sunt determinate de mişcările şi poziţia atacantului. îndepărtarea acesteia.cu ambele picioare. de poziţia mingii. Momentul propice deposedării este între două acţiuni de mişcare. jucătorul în apărare ia o poziţie adecvată. de pregătire. Piciorul de sprijin are rol de susţinere a greutăţii corpului şi de 59 . facilitând deplasarea în orice direcţie. de aşteptare a momentului de deposedare.. execuţii ale atacantului. Jucătorii în apărare trebuie să sesizeze intenţiile atacantului si să aleagă procedeul de deposedare şi momentul de acţionare.prin alunecare . Faza de preparaţie cuprinde : * analiza situaţiei de joc (observarea poziţiei şi mişcărilor adversarului şi a coechipierilor) * preluarea adversarului * alegerea procedeului de deposedare * alegerea momentului de acţionare. lupta pentru minge cu adversarul. Greutatea corpului este repartizată în egală măsură pe ambele picioare. îndepărtarea mingii. sau sfârşitul uneia dintre ele.cu ambele picioare = din lateral . Încheierea acţiunii poate avea ca rezultat: • intrarea în posesia mingii • respingerea. BIOMECANICA GENERALĂ A DEPOSEDĂRILOR În executarea acestui element tehnic distingem mai multe faze : * faza de preparaţie * acţionarea propriu-zisă * încheierea acţiunii.

mobilitatea articulară (în special în articulaţia coxo-femurală) . cu reechilibrare pentru eventuala continuare a secvenţei de joc. dar se folosesc deseori „activ" în momentul deposedării pentru crearea de avantaje în disputa cu adversarul. Odată cu pierderea posesiei mingii. Corpul. înaintea atacului cu piciorul. În cazul deposedărilor prin alunecare. CARACTERUL TACTIC AL DEPOSEDĂRII Deposedarea este un element important al tacticii jocului. Mijlocul de realizare a acestui deziderat îl reprezintă deposedarea. GREŞELI FRECVENTE = moment de acţionare greşit ales (prea devreme sau întârziat) = intervenţii neregulamentare: • atac asupra piciorului de sprijin sau de acţionare a atacantului • obstrucţionarea adversarului • atacul cu corpul.forţă generală şi specifică în membrele inferioare . Reuşita unei deposedări crează premisele reluării atacului. întreaga echipă trece în momentul de apărare. Braţele echilibrează corpul. sau chiar cu vârful piciorului • corpul şi braţele susţin execuţia • acţiunea se încheie cu o ridicare rapidă. distingem unele particularităţi specifice acestora: • atacul asupra mingii este precedat de o dezechilibrare şi cădere pe părţile posterioare sau exterioare ale piciorului de acţionare • atacul propriu-zis se efectuează cu laba piciorului. reprezintă primul moment 60 . de decizie şi de execuţie .viteză de reacţie.bagaj motric cu caracter acrobatic. cu talpa. a cărui scop fundamental este recâştigarea mingii.asigurare a echilibrului. greutatea corpului susţine acţiunea de deposedare. CALITĂŢI MOTRICE NECESARE . cu procedeele de execuţie specifice acesteia.

de pe loc -cu elan .lunga.din alergare .scurtă . Aruncarea de la margine se execută cu mâinile.din punct de vedere al dinamicii executantului . BIOMECANICA GENERALĂ A ARUNCĂRII DE LA MARGINE Biomecanica executării acestui element tehnic este determinată în primul rând de 61 .cu cădere în faţă.cu un picior în faţă = aruncare cu elan . SISTEMATIZAREA ELEMENTULUI .cu picioarele apropiate . în condiţiile impuse de regulamentul de joc. cu urmările corespunzătoare . Nereuşita unei deposedări poate duce la eliminarea temporară a apărătorului din sistemul defensiv.cu picioarele depărtate . PROCEDEELE ELEMENTULUI = aruncare de la margine de pe loc . dinafară liniilor laterale ale terenului.din punct de vedere al distanţei de aruncare : . ARUNCAREA DE LA MARGINE Aruncarea de la margine este elementul tehnic prin intermediul căruia se repune mingea în joc.medie . fapt ce deosebeşte acest element tehnic de celelalte.constructiv al unei acţiuni de atac.inferioritate numerică locală sau zonală şi necesitatea reorganizării şi schimbării comportamentului tactic defensiv al echipei.din mers .

acţiunea braţelor în plan anterior capului .de pregătire . La aruncarea cu elan. prin flexia braţelor pe sol.aruncare de deasupra umărului . executantul efectuează unul sau mai mulţi paşi. În cazul în care aruncarea cu elan se încheie cu o cădere în faţă. GREŞELI FRECVENTE = poziţii incorecte ale braţelor . Toate procedeele de aruncare de la margine cuprind 2 faze: . are loc o frânare .oprire a elanului şi execuţia propriu-zisă. permanent pe sol. cu ţinerea mingii într-o mână sau cu ambele mâini. care rămân pe sol şi susţin mişcarea. În cazul aruncării cu elan. forţa de aruncare fiind influenţată de viteza şi lungirea elanului. în apropierea liniei laterale a terenului.prevederile regulamentului de joc. Faza de execuţie cuprinde: .acţionarea braţelor.de execuţie. Faza de pregătire cuprinde : • priza asupra mingii • extensia trunchiului. de mers sau de alergare.braţe îndoite = împingere a mingii = nesincronizare în acţiunea braţelor = ridicarea de pe sol a unuia sau a ambelor picioare în momentul aruncării CALITĂŢI MOTRICE NECESARE 62 . întinse deasupra capului. cu păstrarea echilibrului corpului • uşoara extensie a capului. extensia trunchiului este mai redusă. care asigură şi direcţionarea mingii . este necesară amortizarea căderii. care execută o mişcare dinapoi spre înainte .acţiunea suplimentară din articulaţia antebraţului.proiectarea energică spre înainte a trunchiului .întinderea picioarelor. concomitent cu ducerea mingii deasupra capului • îndoirea picioarelor.

coloana vertebrală). combinaţii de cele mai multe ori automatizate • datorită faptului că nu există situaţia „afară din joc" în momentul executării. după execuţia aruncării. cu înalt grad de periculozitate. 63 . capabili de aruncări lungi. în careul advers. CARACTERUL TACTIC AL ARUNCĂRII DE LA MARGINE Execuţia fiecărui element tehnic are o încărcătură tactică. precum şi de manevre tactice de continuare a jocului. în doi sau mai mulţi jucători. Echipele dispun de jucători special antrenaţi. prin folosirea mâinilor de către executant. Aruncarea de la margine ne prezintă o serie de caracteristici tactice specifice: • permite o intrare în posesia mingii relativ sigură. cu efect pozitiv asupra posibilităţilor de derulare ulterioară a jocului • poate fi continuată cu combinaţii tactice specifice. cu sau fără elan. echipa în posesia mingii beneficiază de posibilităţi crescute de plasament.• forţă generală (braţe. care pot pune în dificultate blocul defensiv advers • folosirea aruncărilor lungi. musculatura spatelui) • viteza de execuţie • mobilitatea articulară (umeri.

Dezvoltarea tacticii s-a realizat cu paşi mărunţi.pasa. după reguli şi principii bine stabilite. • stabilirea direcţiilor valorificării potenţialului somatic. pregătirii jucătorilor. organizate şi coordonate unitar. „Tactica este componenta jocului prin care are loc valorificarea complexă şi eficientă a resurselor psiho-fizice şi a capacităţilor tehnice ale jucătorilor. devenind unul din factorii cei mai importanţi ai jocului." Factorul tactic cuprinde totalitatea măsurilor de organizare şi coordonare a acţiunilor individuale şi colective ale jucătorilor unei echipe. în funcţie de particularităţile jucătorilor proprii. Tactica a apărut o dată cu primele semne ale jocului colectiv . Tactica este unul din mijloacele prin care jucătorii. în funcţie de particularităţile adversarilor • pregătirea mentală a jucătorilor pentru înţelegerea modelului tactic şi a metodelor de realizare 64 . Tactica include un sistem de elemente teoretice şi practice strâns legate între ele. echipa. urmărind în acelaş timp eficienţa diverselor formule de joc. ce urmăresc valorificarea optimă a acţiunilor întreprinse de jucători în decursul jocului. concepţie ce se realizează prin suma acţiunilor de joc. ale adversarului si de condiţiile de desfăşurare a jocului. îşi valorifică potenţialul acumulat în timpul pregătirii. este drept într-o formă primitivă şi fără a avea o concepţie clară. selecţionate. Ca urmare a evoluţiei continue a fotbalului. de atac şi apărare. în condiţiile concrete de adversitate din joc. motric şi tehnic al şi evoluţiei jucătorilor. prin modificarea aşezării jucătorilor în teren. CARACTERISTICI. cu influenţe în dezvoltarea celorlalţi. ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE FACTORULUI TACTIC Tactica este modalitatea de organizare. Conceptul de tactică presupune .Curs 10 TACTICA DEFINIŢIE. funcţional. tactica şi-a îmbogăţit permanent formele de exprimare. ce se derulează în timpul unui joc sub forma unor programe structurate raţiona!. în condiţiile reale ale jocului • elaborarea sistemelor de acţionare ce stau la baza organizării. pregătire şi desfăşurare a acţiunilor de joc. în concordanţă cu obiectivele de performanţă prestabilite. Tactica presupune existenţa unei concepţii unitare asupra desfăşurării jocului.

a acestuia. Ca orice fenomen tactica este în continuă evoluţie. ansamblul de trăsături esenţiale care caracterizează maniera de joc a unei echipe. Ea trebuie să fie simplă. prin adaptări la caracteristicile proprii si ale adversarului. Concepţia de joc a apărut şi s-a format în corelaţie ai dependenţă cu atitudinea generală şi specială faţă de fotbal a societăţii.evoluţia. Elementele constitutive ale factorului tactic sunt: o concepţia de joc o sistemul de joc o planul tactic o acţiunile tactice. care creează însă jucătorilor posibilităţi multiple de rezolvare a situaţiilor de joc prin contribuţie personală. Tactica trebuie să fie un factor care contribuie la realizarea scopului jocului. În fotbalul actual. uşor de înţeles si de realizat. CONCEPŢIA DE JOC Concepţia de joc reprezintă stadiul superior de înţelegere şi practicare a jocului. în joc. tactica reprezintă un cadru general. fiind rezultatul gândirii interferenţe al tuturor acestor factori. a factorilor de conducere şi decizie fotbalistică pe de o parte şi antrenori şi jucători pe de altă parte. concepţia de joc este concomitent noţiune teoretică şi activitate practică. Tactica trebuie să corespundă nivelului tehnic si particularităţilor fizice si psihice ale jucătorilor. Este necesar pentru acest lucru un fond bogat de mijloace tactice. Concepţia de joc exprimă atitudinea comună a factorilor interni şi externi implicaţi în activitatea fotbalistică. Elasticitatea tacticii este reflectată prin posibilitatea de adaptare permanentă la situaţiile jocului si capacitatea de rezolvare creatoare a acestora. ale condiţiilor concrete de joc. modalitatea ei specifică de a aplica tactica jocului. Concepţia de joc se defineşte ca „maniera proprie de exprimare" în atac si apărare a unei echipe. Tactica impune realizarea unor caracteristici şi condiţii:  accesibilitatea  raţionalitatea  elasticitatea  creativitatea . Ea însumează ideile si principiile 65 .

ca orientare generală. atletic. Deşi particularizată fiecărei echipe. tehnice şi psihice ale jucătorilor. Sursele de evoluţie ale concepţiei de joc le reprezintă jocul marilor echipe şi jucătorii de excepţie.care orientează comportamentul echipei. Concepţia de joc este antrenabilă şi perfectibilă pe căi practico-metodice. concepţia de joc devine naţională. ca un tot unitar. Odată stabilită. spontane. ea se perfecţionează continuu pentru a duce treptat la formarea şi realizarea unor şcoli proprii naţionale. utilizând execuţii simple. care valorifică posibilităţile şi disponibilităţile jucătorilor proprii. jucătorilor. Caracteristicile concepţiei de joc actuale : a) Generale :      b) Pentru atac: • • • • joc colectiv + încadrarea jucătorilor de excepţie joc constructiv. Concepţia de joc trebuie să valorifice superior din punct de vedere tactic posibilităţile fizice.R. ţinând cont de trăsăturile caracteristice şi tendinţele dominante în evoluţia jocului pe plan mondial. dar pot apărea idei şi soluţii originale. specifică fiecărei echipe în ultima instanţă. înlăturând mişcările inutile c) Pentru apărare : • împiedicarea şi întârzierea declanşării atacului advers (temporizarea 66 . în jocul fiecărei echipe se va evidenţia concepţia elaborată de F. şi viziunea de ansamblu a acestora în soluţionarea problemelor de joc. Deşi internaţională din punct de vedere al conţinutului şi surselor care îi generează evoluţia.acţiuni în adâncime asigurarea lăţimii acţiunilor de atac purtătorul temporar al mingii susţinut şi sprijinit eficient finalizare în viteză. dinamic promovarea unui joc elastic întărirea compartimentului intermediar frecventa culisare a jucătorilor din zonele de bază caracter penetrant .F. În ţara noastră concepţia de joc este stabilită de Federaţia Română de Fotbal. concepţia de joc este în majoritatea ţărilor unitară ca orientare generală. în momentul transpunerii ei în practică.

Construcţia jocului = pe traiectorii precise = control dirijat al mingii pe lungimea şi lăţimea terenului 2. de decizie a jucătorilor 3. realizat convergenţa exprimărilor tactice ale componenţilor echipei în derularea fazelor de atac. CONCEPŢIA DE JOC ÎN ATAC Şl APĂRARE A FEDERAŢIEI ROMÂNE DE FOTBAL Jocul în atac : 1. bazat pe o tehnicitate înaltă şi o pregătire fizică superioară o este purtat în viteză cu scopul are un pronunţat spirit propriu (utilizarea tactică a vitezei de joc) o ofensiv. echilibrat şi impunerii ritmului prin elastic. colectiv. atac cu pase succesive pentru partea = calitatea transmiterii mingii (serviciul) = controlul mingii = viteza de gândire. combinativ. recuperare sau apărare. rapid. dacă sunt anticipaţi organizarea rapidă şi eficientă a apărării pe direcţia principală a atacului advers ocuparea raţională a terenului de joc realizarea unei eficiente dublări şi acoperiri între apărători. • • • Concepţia de joc românească are următoarele trăsături esenţiale: o joc constructiv.acestuia) • • acţiuni imediate pentru reintrarea în posesia mingii marcaj strict la purtătorul de minge şi viitorii primitori. Crearea spaţiilor de joc 67 opusă) . colectiv = reluarea atacului eşuat (prin joc direct. Asigurarea posesiei mingii = conservarea mingii prin control orientat. jocul jocul dinamic.

Declanşarea acţiunilor de deposedare 5. Presingul (individual şi colectiv) Marcajul strict al adversarilor implicaţi direct în derularea secvenţei de joc Retragerea. datorită conştientizării. 3.În conţinutul noţiunii de concepţie de joc trebuie inclus un ansamblu de aspecte ca : • sistemul de joc (forma de organizare . 2. individuale si colective Jocul în apărare : 1.aşezare proprie) • planurile tactice • maniera proprie de înlănţuire a fazelor de joc • acţiunile tactice ofensive si defensive specifice echipei.= prin abilitate tehnică individuală = prin combinaţii si automatisme de joc (se creează spaţii de joc mai rapid. urmărind = acoperirea tuturor zonelor de teren = închiderea culoarelor = recuperarea mingii 4. Crearea superiorităţii numerice = prin construcţie = prin participare = prin combinaţie 5. SISTEMUL DE JOC 68 . Crearea densităţii în zona centrală Aplicarea unei concepţii de joc urmăreşte realizarea mai multor scopuri: • fixează liniile directoare orientative ale tacticii • precizează maniera de joc a echipelor • orientează pe tehnicieni (cadrele de specialitate) în metodica antrenamentului. replierea. Schimbări frecvente de direcţie şi ritm. complicităţii dintre coechipieri) 4. Concepţia de joc devine instrumentul concret prin intermediul căruia cadrele de specialitate realizează omogenizarea exprimărilor jucătorilor în terenul de joc.

de influenţare reciprocă. respectiv posturilor din zonele respective. specificul variantei sistemului de joc.1958) 69 . denumite posturi. precum şi sarcini specifice postului. constituie elementul cel mai tipic prin care se manifestă concepţia de joc a unei echipe. sistemul de joc presupune : • • dispozitivul (aşezarea iniţială în teren şi dinamica jucătorilor) organizarea şi coordonarea (prin stabilirea prealabilă a sarcinilor şi atribuţiilor structurarea relaţiilor dintre jucători pe baza unor reguli tactice comune de Există mai multe forme de aşezare a jucătorilor în teren. 1. pe de o parte. în cadrul fiecărei zone de teren jucătorii au de rezolvat sarcini specifice zonei. Sistemul de joc reprezintă cadrul de organizare generală a jocului. flancuri. Fiecare sistem de joc prezintă anumite particularităţi. ce contribuie la evoluţia generală a jocului. Jucătorii sunt grupaţi pe linii sau compartimente. în cadrul cărora se specializează în îndeplinerea unor funcţii specifice. Determinarea şi alegerea formelor de desfăşurare a acţiunilor de joc se face pe baza unor criterii corespunzătoare concepţiei de joc.forma de organizare . forme determinate de principale ale compartimentelor şi posturilor) • colaborare în joc. Realizarea cu succes a sistemului de joc depinde de capacitatea jucătorilor de a orienta acţiunile în concordanţă cu conţinutul sistemului. Ca factor esenţial al organizării jocului. în funcţie de jucătorii componenţi ai echipei. Sistemul de joc . Intre sistem .este dependent de concepţia de joc a echipei. Studierea istoriei sistemelor de joc ajută cadrele de specialitate în activitatea practică.forma de organizare adoptată. De asemenea. în cadrul aşezării există mai multe forme de desfăşurare a jocului. dar în acelaşi timp si unele caracteristici comune cu ale altor sisteme. Sistemul de joc trebuie interpretat creator. Istoria fotbalului cuprinde 3 perioade evolutive distincte . Cunoaşterea evoluţiei sistemelor de joc ne ajută să reliefăm mutaţiile structurale prin care a trecut acest joc sportiv. cu posibilităţile jucătorilor st profitul echipei. prin realizarea unor variante optime.Sistemul de joc . etapa clasică (1863 . în deplina concordanţă cu resursele. a acţiunilor de atac şi apărare.forma de organizare şi concepţia de joc este un raport de interdependentă.

odată cu introducerea sistemului 1-2-3-5. etapa intermediară (1958 -1974) modernă (după 1974). Primii care l-au aplicat au fost scoţienii. a lansat prototipul fotbalului total. a deschis noi perspective pentru progresul fotbalului. începe într-adevăr epoca fotbalului adevărat. creând sistemul 1-3-2-5. Această aşezare piramidală este socotită prima formulă universală. Adoptarea acestui sistem a constituit un pas decisiv în dezvoltarea acestui joc. Pe plan mondial. Germania) au folosit o formulă 1-4-4-2. 14-3-3. Sistemul de joc brazilian 1-4-2-4 inaugura de fapt trecerea de la fotbalul liniar.2. Jocul şi-a modificat structura. antrenorul echipei Arsenal Londra . Jocul se desfăşură conform principiului „loveşte si fugi" (kick and run). Acesta se baza în special pe acţiuni individuale. dar unele echipe (Anglia.1973. în special din punct de vedere a! dinamicii jocului. Ajax Amsterdam. denumit în limbajul fotbalistic WM-ul. sistemul de joc cu 4 fundaşi a înregistrat progrese însemnate. determinate obiectiv de cerinţele competiţiilor şi ale dezvoltării acestui joc. Brazilia promovează o nouă variantă. spre fotbalul total. În 1875. Cu ocazia Campionatului mondial din Suedia din anul 1958. caracteristică fotbalului clasic. despre o tactică propriu-zisă nici nu putea fi vorba. Acesta este primul sistem de joc cu adevărat viabil.care alcătuiau linia intermediară între atac şi apărare. În 1883. care a dus la întărirea liniei de mijloc a echipei şi o organizare mai logică a jocului. Formula adoptată 1-4-2-4. perfecţionat în continuare în special de echipa naţională a Olandei. s-a trecut la sistemul 1-2-2-6.Herbert Chapman. 70 . Între anii 1970 . sistemul de joc practicat era 1-1-9. etapa 3. la ediţia din Mexic a Campionatului mondial. În 1863. prin apariţia unei noi funcţii . La ediţia din 1962 a Campionatului mondial. face modificări importante în dinamica sistemului practicat (piramida). sub conducerea antrenorului Ştefan Covaci. În 1925. care prin retragerea unui atacant în linia de mijloc impune o nouă distribuţie a jucătorilor în teren. În 1970. Brazilia a prezentat o nouă variantă prin care pentru prima oară în istoria fotbalului atacul s-a desfăşurat cu participarea tuturor celor 3 linii ale echipei. configuraţia dominantă a fost 1-4-3-3. Perfecţionarea acestuia a dus la uzitarea unor noi variante.mijlocaşii .

prin interferarea de posturi şi compartimente. ultimele crescând în importanţă). fiind determinate în mare măsură de aşezarea jucătorilor în teren şi cantonarea acestora în dispozitivul de bază. observăm că în aproximativ trei decenii. o dată cu apariţia sistemului „total". se va ajunge la formula celor 10 jucători polivalenţi. aşezare. ca urmare a creşterii corelaţiilor dintre jucători în cele 3 faze fundamentale ale jocului (atacul. Prin reducerea aspectelor poziţionale. La o privire generală. într-un joc simplu. Probabil ca în timp. care a devenit un dispozitiv dinamic şi elastic. rapid si în continuă mişcare. uneori nu este rentabilă. nu este obligatorie. adaptat permanent datelor din teren. care vor relua ciclul pe o treaptă mult superioară. fotbalul intră în etapa modernă. reducând treptat numărul înainiaşilor de la 5 la 2. Această interferare nu este ireversibilă. încep să dispară elementele statice şi discontinue în desfăşurarea jocului.După 1974. se modifică permanent în timpul jocului. fotbalul a înregistrat o numărătoare inversă. rigide. sistemele de joc au fost în general statice. odată cu interferarea posturilor si liniilor. de acum 100 de ani. chiar unul. Saltul calitativ al fotbalului a determinat o lărgire a sferei conţinutului sistemului de joc. care concentrează resursele de mişcare si interacţiune ale jucătorilor în toate momentele jocului. ce au ca rezultat un mecanism complex care asigură creşterea caracterului constructiv şi ofensiv al jocului. Jocul de fotbal însă nu se poate desfăşura fără sistem. Poziţia iniţială de aşezare a jucătorilor. deoarece sistemul reprezintă de fapt organizarea echipei în teren. se creează impresia dispariţiei sistemului de joc. În perioadele de început ale dezvoltării şi organizării jocului. Noile aşezări subliniază şi facilitează un plus de supleţe în organizarea jocului. Prin extinderea zonelor de acţionare a jucătorilor. iniţiala distribuire de sarcini si zone (principale şi secundare. La definirea unui sistem de joc avem în vedere : • circulaţia mingii • grupajul jucătorilor • dispozitivul tactic • combinaţiile tactice • sarcinile şi zonele repartizate jucătorilor • angajarea ofensivă şi defensivă • maniere de a efectua marcajul 71 . s-a lărgit. recuperarea si apărarea). Noţiunea de sistem. Caracteristica sistemului total este instaurarea dimensiunii de profunzime a echipei.

Acesta cuprinde suma acţiunilor ce stau la baza organizării. în funcţie de cerinţele jocului care urmează. Planul tactic nu trebuie să schimbe trăsăturile esenţiale ale jocului echipei. El este rezultatul unui laborios proces de sinteză al antrenorului.atacul şi apărarea . În urma analizării acestor date. PLANUL TACTIC Planul tactic reprezintă orientarea specială a tacticii. Principalele date şi materiale necesare cunoaşterii adversarului sunt furnizate de următoarele surse : o fişele de observaţii o foile de arbitraj o comentarii ale presei o casete video o convorbiri cu cadre de specialitate. care cuprinde:  sistemul de joc adoptat  analiza momentelor principale ale jocului . se poate face o estimare globală a echipei adverse. Pentru întocmirea unui plan tactic sunt necesare : • cunoaşterea adversarului compararea forţelor elaborarea planului tactic • elaborarea programului de pregătire. prin particularizarea temporară a unor elemente ale tacticii jocului.caracteristice adversarului 72 . pe baza studierii acestora.• circulaţia jucătorilor • dublajul si acoperirea • susţinerea şi sprijinul purtătorului de minge • mijloacele tactice utilizate cu preferinţă. specifice unui joc. care se materializează cu concursul nelimitat al componenţilor întregii echipe. pregătirii şi desfăşurării acţiunilor de atac si apărare. potrivit condiţiilor specifice impuse de desfăşurarea unui joc. ci le orientează în mod concret.

recoltate şi stocate după aceleaşi criterii care au stat ia baza aprecierii adversarilor. Sarcinile tactice adaptează tactica de bază a echipei la particularităţile jocului adversarului. cu diferitele lui ipoteze şi concretizarea acestuia în sarcinile tactice individuale şi colective. în general. Concluziile obţinute în urma acestui moment urmăresc de fapt valorificarea în favoarea echipei proprii a tuturor elementelor care privesc jocul în cauză. durata şi intensitatea lor. iar pe de altă parte încearcă să impună adversarului comportamentul tactic propriu. automatizat şi un grad de aplicabilitate verificat anterior. precum si a întregii echipe. Sarcinile tactice colective favorizează realizarea sarcinilor tactice individuale. ce să corespundă liniilor directoare ale planurilor tactice conturate de cadrele de specialitate. Compararea forţelor este o operaţie importantă care determină : adaptări sau modificări în tactica de bază a echipei proprii conţinutul pregătirii în ciclu! sau microciclul respectiv planul tactic şi globalitatea aspectelor sale comportamentul echipei. particularităţile celorlalţi factori ai jocului (fizic. ţinând cont de toate aspectele care pot asigura o prestaţie corespunzătoare a echipei. 73 . Elaborarea planului tactic cuprinde stabilirea teoretică. Acesta cuprinde numărul de lecţii de antrenament. mijloacele utilizate. individuale şi colective. jucătorii pretau responsabilitatea deciziilor şi acţiunilor întreprinse. în condiţiile cunoaşterii şi respectării planurilor tactice. tehnic. pregătirea concret-practică a unui plan tactic cuprinde 3 etape . conform planului .program de pregătire care urmează a fi elaborat. Sarcinile tactice trebuiesc cunoscute de către coechipieri şi exersate. O dată cu stabilirea strategiei proprii are loc transpunerea acesteia în planul program de pregătire. Acestea la rândul lor se subordonează celor colective. repetate în condiţii concrete. Un pas decisiv în construirea unei echipe valoroase îl constituie formarea la jucători a unei atitudini pozitive de grup. Trebuie să menţionăm importanţa pregătirii jucătorilor desemnaţi pentru realizarea sarcinilor tactice individuale şi colective. psihic) calitatea rezerve) efectivului de jucători disponibili (titulari si   orice alte informaţii cu privire la echipa adversă. Această etapă presupune existenţa si cunoaşterea aprofundată a particularităţilor jucătorilor si echipei proprii.

Adoptarea soluţiilor de moment se face prin opţiune mentală şi motrică.• elaborarea şi enunţarea . Succesiunea acestor etape atinge simultaneitatea. în confruntarea directă cu adversarul. precum si un sistem de structuri ce se rezolvă mental si apoi motric. Acţiunile tactice reprezintă unitatea de bază şi concretă prin care jucătorii interpretează jocul. pe baza informaţiilor generale si speciale furnizate de jocul propriuzis. Derularea unei acţiuni tactice cuprinde mai multe etape: • perceperea situaţiilor de joc • analiza si interpretarea acesteia • opţiunea mentală • soluţia motrică. Un ultim moment îl constituie analiza jocului prin prisma rezultatului şi a gradului de adecvare si soluţionare a planului tactic prestabilii. în conformitate cu trăsăturile de bază ale concepţiei de joc si sistemului de joc în cadrul cărora au loc şi se dezvoltă. la care se adaugă activitatea concret-practică. ACŢIUNILE TACTICE Jocul de fotbal constă într-o succesiune de acţiuni. Acţiunile tactice sunt un proces complex ale cărui componente se manifestă într-un anumit raport si succesiune. concomitent cu activitatea practică desfăşurată în cadrul primelor şedinţe de antrenement repetarea intensivă si extensivă a acestuia. jucătorul va alege acţiunea care i se pare cea mai adecvată din punct de vedere tactic. concretizată prin activitate. adică a gândirii. Acţiunile de joc reprezintă instrumentul practic de aplicare şi perfecţionare a gândirii tactice. prin utilizarea rapidă a experienţei tactice proprii si colective. inclusiv verificarea însuşirii lui în jocuri cu temă sau de verificare • • efectuarea eventualelor corecţii si definitivarea pregătirii. Acţiunea tactică înseamnă tehnică condusă de raţiune. o sumă de procese de analiză şi sinteză. potrivit situaţiilor reale întâlnite în joc. calităţi fizice şi psihice. Aceste acţiuni presupun un ansamblu. Ele se manifestă întro formă combinată ce cuprinde deprinderi motrice. Desfăşurarea acţiunilor tactice se face prin aplicarea cunoştinţelor şi actelor motrice însuşite.descrierea acestuia. Soluţia motrică cuprinde un ansamblu de mişcări automatizate 74 . O dată cu înţelegerea subtilă şi aprecierea conştientă a secvenţei de joc. Jucătorii analizează situaţia de teren. care se caracterizează prin dinamism şi prin participarea factorului conştient.

spontane Activitatea jucătorului constă în acţiuni pe care le întreprinde individual sau în colaborare cu partenerii. orientare. corepunzător unor 75 . Acţiunea tactică colectivă. reprezintă coordonarea acţiunilor a 2 sau mai mulţi jucători în scopul realizării unei sarcini de joc. Tactica actuală relevă o sporire a rolului pe care îl au relaţiile dintre jucători. în diferite faze de atac sau apărare. ci le creează premize reale de manifestare a potenţialului tehnico-tactic şi fizic. Sistematizarea acţiunilor tactice: a) . Oportunitatea acestora depinde de instruirea tactică generală pe planul cunoaşterii. constructive si regulamentare. în scopul realizării unei sarcini de joc (în atac sau apărare). în fotbalul actual se manifestă tendinţa de creştere a gradului de omogenizare a echipei prin sincronizarea intenţiilor şi acţiunilor coechipierilor. stabilitate. Acţiunile individuale si colective se desfăşoară pe baza unor atitudini conştiente. prin căutarea si perfecţionarea mijloacelor pentru coordonarea si dirijarea jocului individual către cel colectiv.individuale = în atac = în apărare . prin care se rezolvă o acţiune Calitatea acţiunilor tactice este determinată de capacitatea jucătorului de a-şi valorifica potenţialul motric si intelectual. de experienţa de joc a acestora. a celui mai corespunzător complex de procedee tehnice. unor situaţii de joc ce au caracter repetabil. structurate raţional.colective = în atac = în apărare b) . cât şi al creativităţii jucătorilor. în condiţiile impuse de desfăşurarea jocului. coerenţă. spontane structurate într-o anumită succesiune. Ele dau sobrietate. Organizarea acţiunilor tactice (în atac sau apărare) se referă la stabilirea şi repartizarea de sarcini pe care urmează să le îndeplinească jucătorii. Combinaţiile tactice nu înlocuiesc si nu îngrădesc capacitatea de percepţie şi interpretare a situaţiilor de joc a jucătorilor. Creşterea calităţii jocului se realizează prin dezvoltarea deprinderilor tehnicotaetice şi fizice. dar mai ales prin coordonarea acţiunilor individuale. Acţiunea tactică individuală reprezintă folosirea conştientă de către un jucător. cunoscută si sub denumirea de combinaţie tactică. unitare.automatizate .sau tactică.

ce urmăresc valorificarea optimă a acţiunilor întreprinse de jucători.planuri tactice prestabilite. Tactica în ansamblul ei cuprinde pe lângă actele reflexe automatizate şi acţiuni spontane. evaluarea cât mai precisă a raportului dintre libertatea de opţiune şi conformismul tactic. de antrenament urmăreşte să dezvolte echilibrat aceşti factori. RELAŢIA DINTRE TACTICĂ Şl FACTORII JOCULUI Tactica reprezintă cel mai dinamic factor al jocului. Unitatea acestor factori în procesul de antrenament si joc este permanentă. care stau la baza jocului colectiv. Acţiunile tactice spontane sunt soluţii tactice ce se derulează în situaţiile imprevizibile apărute în decursul jocului. prin extinderea progresivă. în special tehnica. impune reevaluarea. consolidate şi perfecţionate. Acţiunile tactice automatizate sunt soluţii tactice antrenate. Raportul cantitativ dintre acţiunile tactice automatizate şi cele spontane este determinat de mai mulţi factori: • bagajul tehnic al jucătorului • nivelul cunoştinţelor teoretice privind tactica jocului • repertoriul tactic însuşit • zona de teren în care se desfăşoară acţiunea de joc • gradul de integrare colectiva a jucătorului • capacitatea de creativitate a jucătorului. factorul fizic (bilogic şi motric) şt cu elementele de conţinut ale factorului psihic. Procesul de pregătire. Acţiunile tactice pot fi automatizate sau spontane. creează automatisme. fiecare dintre aceştia fiind organic legat de ceilalţi. succesivă sau concomitentă a acestora. care ca urmare a stereotipurilor dinamice formate reduc până la excludere mişcările şi eforturile inutile ale jucătorilor şi se caracterizează prin similitudine a mişcărilor la fiecare reluare. previzibile. fotbalul contemporan si cel al viitorului. care include un sistem de elemente teoretice şi practice strâns legate între ele. cu aplicabilitate în situaţii de joc tipice. 76 . Factorul tactic se află în legătură indestructibilă cu ceilalţi factori. Fără îndoială. Acţiunile tactice prin repetare. contribuind la conştientizarea construcţiei jocului. precum şi printr-un înalt grad de premeditare. Acestea reprezintă de fapt acte reflexe automatizate. Aceşti factori se influenţează si se condiţionează reciproc.

Principalul mijloc al tacticii este tehnica jocului. Interdependenţa dintre tactică şi tehnică apare cel mai pregnant în momentul adoptării unui sitem de joc şi al omogenizării acestuia. eficiente. tactica se valorifică prin tehnică. folosită după un plan prestabilit. însuşirea unei tehnici de joc moderne. aceasta din urmă condiţionează în mare măsură tactica. în condiţiile crizei acute de spaţiu şi timp. orientându-le pe căi raţionale. aceasta fiind însuşi cadrul (forma. iar tehnica la rândul ei prin pregătirea fizică şi tactică. adecvate. Corelaţia tacticii cu tehnica reprezintă condiţia reuşitei unei acţiuni de joc în ansamblul ei. actul tehnic s-a intelectualizat. Nu se pot desfăşura corespunzător acţiunile tactice fără ca jucătorii să aibă un bagaj tehnic corespunzător. într-o ambianţă tactică adecvată şi solicitantă. Un bagaj bogat de mijloace tehnice perfecţionate oferă posibilităţi mărite de aplicare a unor soluţii tactice. Astfel. fără de care nu s-ar putea realiza. judicios folosită oferă posibilităţi crescute de valorificare a tehnicii. la anumite echipe. etc. În afara acestui aspect de condiţionare reciprocă. între cei doi factori ai jocului tactica şi tehnica existând un raport de interdependenţă si condiţionare reciproca. în timp ce tehnica este instrumentul specific prin care se materializează. Corelaţia dintre tactică şi tehnică este cea mai importantă Tactica este condiţionată de tehnică. oferă condiţii pentru noi exprimări tactice. Tactica conferă actului tehnic un scop. dar nici tehnica nu poate fi separată de tactică. Elementele şi interacţiunile tactice valorifică componentele celorlalţi factori. se transpune practic. tehnica modernă. Tactica reprezintă un proces intelectual de gândire orientată spre soluţionarea problemelor jocului. O măiestrie tehnică ridicată asigură mari posibilităţi de exprimare tactică. tehnica devine declanşator al iniţiativelor tactice. în instruirea tactică a jucătorilor un rol însemnat îl are creşterea capacităţilor tehnice.Relaţiile dintre aceşti factori diferă în anumite perioade şi etape de pregătire. structura) ei de aplicare. în orice acţiune de joc sunt cuprinşi toţi factorii de joc. în acest caz. Acţiunile tactice nu constituie acte motrice independente. toată pregătirea în ansamblul ei se valorifică alături de factorul psihologic. Orice acţiune tehnică este în acelaşi timp si tactică. a luptei acerbe pentru victorie. La rândul ei. între aceşti doi factori există o legătură în ceea ce priveşte nivelul lor de dezvoltare. Nivelul de perfecţionare tehnică determină 77 . Tactica solicită progresul tehnic. perfecţionată. în ceea ce priveşte legătura tacticii cu tehnica. s-a adaptat cerinţelor noi ale tacticii. conexiunea lor cu tehnica este logică. ce servesc scopului jocului. la eşaloane diferite. În fotbalul actual. iar tactica.

Calităţile motrice dezvoltate adecvat. influenţează pozitiv desfăşurarea la un nivel superior al acţiunilor tactice. capacitatea de a utiliza fondul de aptitudini. Acţiunile tactice fără un suport motric. cunoştinţe. 78 . o activitate mentală practică de rezolvare a situaţiilor problematice din joc. Un bagaj motric bogat oferă posibilităţi fizice pentru îndeplinirea soluţiilor tactice propuse. prin creşterea indicilor morfo-funcţionali ai organismului. Tactica se găseşte în strânsă legătură cu indicii dezvoltării calităţilor motrice. fără calităţile motrice prin care se exprimă rămân la stadiul de opţiune mentală. motive si aspiraţii în realizarea performanţei. deprinderi. Între factorul tactic şi fizic există un raport de influenţare şi de stimulare reciprocă. Nivelul de dezvoltare al capacităţilor fizice determină în mare măsură şi orientarea generală în cadrul concepţiei şi a sistemului de joc. în strânsă legătură cu încărcătura tactică a deprinderilor tehnice şi cu capacitatea jucătorilor de a efectua gesturi tehnice conform solicitărilor tactice ale concepţiei şi sistemului de joc. Tactica este un factor al jocului cu un conţinut psihic bogat. în conduita tactică a jucătorului se exprimă total personalitatea acestuia.eficacitatea concepţiei şi sistemului de joc.

precizie şi răbdare. plasamentul şi opoziţia adversarului (numărul şi dispunerea acestuia) .activitatea coechipierilor 79 . factorul cel mai propice pentru organizarea şi stabilitatea jocului. este necesar ca toţi jucătorii să aibă abilitatea tehnică pentru executarea lor. Conţinutul pasei este complex şi cuprinde : ♦ logica internă (gândire + promtitudine) ♦ tehnici de execuţie ♦ calităţi motrice aferente (forţă şi viteză de execuţie) ♦ direcţionare (adresă) ♦ spirit de colaborare (altruism tactic) Execuţia propriu-zisă a pasei este dependentă de o serie întreagă de factori interni şi externi ai jocului ca : = factori interni . pe fondul unei discipline tactice adecvate. pasa este un gest conştientizat. Scopul pasei. mentalitatea şi atitudinea acestora faţă de joc. Calitatea paselor fiind o condiţie indispensabilă a creşterii randamentului ofensiv ai unei echipe.prezenţa.lovirea mingii cu piciorul şi cu capul. automatizat.Curs 11 ACŢIUNI TACTICE DE COLABORARE ÎN ATAC ŞI APĂRARE PASA Pasa este acţiunea tactică colectivă de colaborare în atac prin care are loc transmiterea mingii între coechipieri. este terenul pe care se manifestă inteligenţa. Pasa este relaţia esenţială a atacului. Ca relaţie tactică esenţială a jocului. este limbajul comun fără de care nu s-ar putea construi jocul. Pasa contribuie la creşterea forţei ofensive a echipei. Fără îndoială. Pasa reprezintă corespondentul tactic al procedeelor elementului tehnic . pasa este o expresie a personalităţii jucătorilor. succesiunilor de pase îl reprezintă eliminarea opoziţiei adversarului. mijlocul cel mai concret de colaborare. în scopul derulării unei secvenţe constructive de joc. prin mobilizarea resurselor de eficienţă şi creativitate ale jucătorilor. de interacţiune. Aceasta presupune logică şi raţiune.

cu efect.dimensiunile terenului.-calităţile tehnice ale efectorului .variante # degajări # deschideri # lansări .medii .necesitatea tactică a fazei = factori externi .scurte .starea terenului .) ♦ dinamica acţiunii = de pe loc = din deplasare 80 . liftate.lungi .etc. deviate. Pasele se pot sistematiza după o serie întreagă de criterii: ♦ distantă . mascate.condiţiile climatice .angajări # centrări # schimbări ale direcţiei de atac ♦ direcţie = înainte = oblice = laterale = înapoi ♦ traiectoria = joase (pe jos) # drepte # cu efect = medii = înalte ♦ forţa de lovire = puternice (şutate) = medii = uşoare (moi) ♦ adresă = pe poziţie de moment = pe poziţie viitoare = autopase ♦ caracter = neutre = de construcţie = finale (de finalizare) ♦ gradul de dificultate = de bază (simple) = speciale (lobate.

în compensaţie (pentru păstrarea dispozitivului de atac şi a echilibrului defensiv ).CIRCULAŢIA TACTICĂ Circulaţia tactică cuprinde totalitatea deplasărilor efectuate de jucătorii unei echipe. Circulaţia tactică cuprinde : ♦ circulaţia jucătorilor ♦ circulaţia mingii. precum şi de caracteristicile. . până la pierderea acesteia. O circulaţie de jucători şi minge rapidă. Circulaţia de jucători asigură deci în primul rând ocuparea raţională a terenului. Organizarea jocului unei echipe este direct determinată de modul în care se realizează circulaţia complexă a jucătorilor şi mingii. continuu. modul practic de desfăşurare a acţiunilor de joc. mai puţin sau mai mult depărtate de funcţia de bază. este mijlocul principal prin care se asigură coeziunea echipei. caracterizate prin marcaj sever. Circulaţia tactică nu este un scop în sine. Între-circulaţia jucătorilor şi circulaţia mingii trebue să existe o legătură organică. Circulaţia tactică se realizează pe 3 direcţii . cu scopul de a acoperi cât mai raţional suprafaţa de joc şi pentru a putea participa cât mai eficient. tehnici şi tactici ai executanţilor. de 81 . Eficacitatea acestora este influenţată de parametrii fizici. Aceasta se realizează de către colectiv. Circulaţia jucătorilor în teren trebuie să respecte reguli precise de integrare. în scopul depăşirii opoziţiei adversarului. . cu dinamica jucătorilor în teren. la circulaţia mingii. obligă pe adversar să intre în criză de timp şi de spaţiu. Privind prestaţia jucătorilor în teren. din momentul intrării în posesia mingii.lateral . Circulaţia tactică este unul din factorii cei mai importanţi ai atacului pentru că ea condiţionează reuşita acţiunilor individuale şi colective. a echipei în ansamblul ei. o relaţie de condiţionare reciprocă. Aceasta se efectuează concomitent şi cu precizie. fiind o condiţie a dezechilibrării blocurilor defensive moderne. pe baza unei idei comune. apărări supranumerice şi supraorganizate. . remarcăm deplasări continue în toate zonele. în criză de gândire tactică. Importanţa circulaţiei tactice este în creştere.oblic 3. Ea poate fi echivalentă cu mişcarea.sensuri : 1. cu răspundere precisă pentru fiecare jucător în parte. Circulaţia tactică este dependentă de concepţia de joc a echipei şi este particulară sistemului de joc şi ideii de joc a echipei. în funcţie de solicitările tactice.în adâncime (pe direcţia porţii adverse) 2.

se facilitează interacţiunile dintre jucători. progresia acesteia spre poarta adversă trebuie permanent conjunctură. Circulaţia mingii. fiind gata pentru a fi activaţi sau pentru a realiza faza de recuperare sau apărare. se deplasează conştient. anticipând evoluţia situaţiei şi continuarea lanţului tactic prestabilit. Ea trebuie să fie rapidă. Circulaţia jucătorilor cuprinde Întreaga echipă. sau o transmitere precisă.suplinire reciprocă. Pentru a se efectua circulaţia de minge este obligatorie: crearea în jurul purtătorului temporar al mingii a unei salbe de posibilităţi pentru continuarea secvenţei de joc . O bună circulaţie a mingii este dependentă de . de la o conexiune la alta. continuă. o siguranţă relativă. raportată la şitemporală. în cadrul unor reţele de comunicare. cu schimbări de direcţie. pentru a se reforma în zone de teren apropiate sau depărtate. Trebuie evitată deci păstrarea îndelungată a mingii în aceeaşi conexiune. Astfel. Prin mobilizarea unui cât mai mare potenţial de mişcare în jurul mingii. utilizând în acest scop un intermediar. se destramă îndată ce acţiunea şi-a atins scopul.dezvoltarea la purtătorul de minge a unor aptitudini ce să-i asigure şi permită să păstreze temporar mingea. alţii indirect. Sistemul de joc al echipei. dar cât mai mare. variaţii de ritm. să se facă cât mai rapid posibil. Se recomandă ca trecerea de la o reţea. acţiunii de joc. ♦ poziţia coechipierilor (implică organizarea) ♦ poziţia adversarilor (implică adaptarea). ca apoi să o transmită la momentul potrivit. Gradul de activare a acestora este determinat în primul rând de poziţia mingii. circulaţia mingii este favorizată prin solicitarea continuă a jucătorilor ce nu au fost direct şi intensiv angrenaţi în secvenţele precedente. logică. reţea parţială. Cei ce participă indirect. unii jucători fiind direct interesaţi într-o secvenţă de joc. a posibilităţilor ulterioare şi a reacţiei adversarului. în cazul pierderii posesiei mingii. determinate de locul unde se află noul posesor al mingii. Anticiparea şi formarea rapidă a reţelelor de comunicare şi organizare asigură atât o posesie corespunzătoare a mingii cât şi şanse crescute pentru continuarea acţiunii de atac. Circulaţia jucătorilor determină circulaţia mingii. prin percepţia spaţială fiecărei secvenţe de joc. Reţelele de comunicare există pe perioade scurte. prin analiza spontană şi eficientă a 82 . penetrantă şi cu ameninţarea porţii adverse. un susţinător demarcat. Participanţii direcţi în aceste reţele trebuie să ofere protecţie circulaţiei mingii. reprezintă cadrul referenţial al circulaţiei mingii. de subordonare la interesele jocului colectiv. prin ocuparea spaţiului de joc.

componentă a „ţinutei" tactice a unei echipe. orientare unor situaţii de joc ce au caracter repetabil. Fiind produsul gândirii şi acţiunii a cel puţin doi jucători. Combinaţiile tactice pot avea formă = fixă invariabilă 83 . Combinaţiile tactice solicită : . Combinaţiile tactice se pot derula de formaţii constante. constituite temporar. sinergică a doi sau mai mulţi jucători în atac.COMBINAŢIILE TACTICE Combinaţiile tactice reprezintă acţiunea conjugată. realizată în vederea soluţionării unei situaţii de joc cu scopul depăşirii unui apărător sau a unui grup de apărători.sincronizarea mentală şi afectivă .înalt grad de participare . Combinaţiile tactice nu urmăresc în principal superioritatea numerică. triade sau grupe de mai mulţi jucători). Pentru aceasta este necesară formarea şi consolidarea unui bagaj. coerenţă. Existenţa.dorinţă de colaborare . Mijlocul prin care. precum şi existenţa unei disponibilităţi permanente pentru a intra în combinaţii.pronunţat substrat psihic .automatizare = spontană În combinaţiile fixe.se realizează este pasa.capacităţi fizice corespunzătoare . Specificitatea şi caracterul combinaţiilor tactice este determinat şi influenţat aplicabilitate. a unui registru tactic individual şi colectiv.omogenizare tehnică şi tactică a efectorilor . numărul şi varietatea acestora determină în mare măsură eficacitatea atacului. între jucătorii activaţi de secvenţa de atac în desfăşurare (cupluri. la sugestia antrenorului. stabilitate. antrenează şi aplică conştient. combinaţiile tactice se învaţă.capacităţi tehnice adecvate (accent pe calitatea transmiterii mingii) . ci le crează premize reale de manifestare a potenţialului fizic şi tehnico-tactic. ci avantajul poziţional. dar şi de formaţii variabile. creat de posesia mingii. Combinaţiile tactice nu înlocuiesc şi nu îngrădesc capacitatea de percepţie şi interpretare a situaţiilor de joc de către jucători. de deţinerea iniţiativei. Combinaţiile tactice dau sobrietate. atacanţii au de îndeplinit constant aceleaşi manevre tehnicotactice şi mod de deplasare. Combinaţiile tactice sunt factorul de siguranţă în organizarea jocului. Combinaţiile tactice pot apărea în joc şi spontan.

De aici raţiunea dublajului. în care prin intervenţia unui cuplu sau a unui grup de apărători.în faţa porţii adverse . ce se referă la un punct fix de referinţă. Ele reprezintă un lanţ de gesturi invariabile.eliberările de spaţii. Combinaţiile tactice executate la momentele fixe ale jocului se numesc scheme tactice. etc. Din punct de vedere tactic. Tipuri de combinaţii tactice frecvent întâlnite în joc : -încrucişarea -schimbul de locuri . dublajul este o atitudine defensivă ce 84 . deoarece este blocat parţial şi temporar. dar este mai frecventă în acţiunile defensive din zona dinaintea propriei porţi.de finalizare. la fazele fixe. poate depăşi cu relativă uşurinţă adversarul direct. se încearcă intrarea în posesia mingii. prin avantajele create de deţinerea iniţiativei. Avantajele schemelor tactice decurg din imposibilitatea adversarului de a interveni în primele ei momente.1-2-ul. reprezintă o caracteristică a perioadei actuale de dezvoltare a jocului de fotbal. mişcările fiind însuşite şi automatizate anterior. DUBLAJUL Dublajul reprezintă una din relaţiile de bază ale momentului de apărare.de: .de prefinalizare . ca relaţie tactică de colaborare în defensivă. Perfecţionarea şi creşterea numerică a schemelor tactice.zonele de teren în care se derulează .în faţa porţii proprii . onorate sau neonorate .„dă şi du~te" . 1-2 cu al treilea învăluirile în zonele laterale şi centrale. Purtătorul temporar al mingii.în zone laterale sau centrale -situaţia de joc .zona mediană . Această acţiune tactică colectivă se desfăşoară pe toată suprafaţă de teren.de construcţie . ca urmare a posesiei mingii.

Ele solicită o atitudine specială faţă de faza defensivă. Pentru a dubla în mod eficient.trebuie să caracterizeze toţi componenţii echipei. cu şanse crescute pentru deposedare. este necesară sesizarea momentului de dificultate al coechipierului . ar putea duce la dezorganizare în dispunerea jucătorilor în teren. un jucător preia temporar sarcinile defensive ale postului eliberat de partenerul său. Suplinirea devine condiţie de bază a activităţii jucătorilor pe mai multe zone. prin una din relaţiile tactice cele mai adecvate în faza respectivă. care în acel moment se găseşte sau eventual acţionează într-o zonă secundară. prin interpretarea unei varietăţi de roluri tactice. de obicei în diagonală orientată spre atacantul în posesia mingii. apropiat la o distanţă corespunzătoare. Interferenţa posturilor. trebuie să fie înlocuit rapid de un altul. succesive. inclusiv portarii. prin apariţia fundaşului lateral de pe partea opusă pe post de „libero" este cunoscută sub denumirea de dublaj multiplu. al majorităţii componenţilor echipei. SUPLINIREA Suplinirea este o relaţie tactică de colaborare în defensivă apărută ca o necesitate în jocul actual. la cascada de demarcaje multiple. total. cel de al doilea. Aceasta chiar cu riscul de a-şi lăsa „liber" marcajul anterior. pe o suprafaţă de teren tot mai mare ca dimensiune şi deseori îndepărtată de zona de bază. gata pentru o nouă tentativă de deposedare. suplinirile pot solicita coechipieri din toate liniile.schimbul de adversari şi înlocuirile. Toate acestea sunt reacţii promte. Suplinirea este în strânsă legătură cu alte două activităţi defensive . de numeroasele interferări din jocul practicat astăzi. Fără discuţie. îl secondează. unul intervine asupra posesorului mingii. Prin suplinire.atacant. Acestea apar în situaţii de apărare în care unul din apărători fiind depăşit. pe baza principiului atacării şi blocării adversarului posesor al mingii. care reclamă din partea jucătorilor o puternică solicitare 85 . Dispunerea a mai mulţi apărători. în funcţie de zona de teren în care au loc. participarea tot mai frecventă a jucătorilor în afara zonelor principale. Apărătorul dislocat are obligaţia tactică de a se reintegra cât mai rapid în blocul defensiv. colective. sau pierzând disputa cu atacantul-pereche. cu efecte imediate asupra echilibrului defensiv. în cadrul cuplului de apărători. dublează. dublajul are un pronunţat caracter psihic. activitate ce permite jocul universal.apărător şi anticiparea depăşirii acestuia de către adversarul . Acesta asigură o succesiune de intervenţii în vederea protecţiei propriei porţi.

psiho-fizică. Jucătorui trebuie să se supună legilor aspre aie defensivei, ce soiicită perseverenţă, spirit de sacrificiu. Pornind de la instinctul defensiv, spiritul de echipă, responsabilitate, trăsături de caracter, grefate pe un fond fizic ce reclamă rezistenţă, forţă, viteză, ajungem la profilul apărătorului din fotbalul contemporan. SPRIJINUL Sprijinul este o acţiune tactică de colaborare defensivă care presupune grupare în jurul unui partener-apărător care este în dispută directă cu un atacant în posesia mingii. Această acţiune se derulează spontan şi rapid, în oricare zonă de teren care este activată de prezenţa mingii, a acţiunii de atac. Prin sprijin se creează o reţea defensivă care permite o posibilă succesiune de intervenţii asupra mingii. Sprijinul contribuie la organizarea rapidă şi eficientă a apărării pe direcţia principală a atacului advers. La baza acestei relaţii tactice stă principiul aglomerării în apărare în zona mingii, cu atenţie şi măsuri deosebite, energice, pentru recuperarea acesteia în timpul cel mai scurt. în caz de recuperare a mingii, reţeaua defensivă asigură imediat posibilitatea reluării atacului.

86

Curs 12 ACŢIUNI TACTICE DE ADVERSITATE ÎN ATAC ŞI APĂRARE

DEMARCAJUL Pentru efectuarea atacului, orice atacant trebuie să ocupe diferite locuri, poziţii în terenul de joc, libere de acţiunea de marcaj efectuată de apărători. Această acţiune individuală, specifică atacului, poartă denumirea de demarcaj şi presupune lupta cu apărătorul direct, adversitate prin şi pentru învingerea vigilenţei apărătorilor. Demarcajul este acţiunea tactică prin care un atacant ocupă succesiv cele mai favorabile poziţii în teren, pentru a putea intra îrf posesia mingii şi intreprinde acţiuni de atac. Prin aceste deplasări cu caracter adaptiv şi anticipativ, jucătorii vizează obţinerea de poziţii cât mai avantajoase în raport cu circulaţia mingii şi cu acţiunile intreprinse de coechipieri. Un demarcaj eficient pe lângă posibilităţile de intrare în posesia mingii poate contribui indirect la succesul acţiunilor de atac ale altor jucători, prin crearea de spaţii de joc, prin dislocarea unuia sau a mai mulţi apărători din dispozitivul de apărare. Demarcajul se realizează prin utilizarea oportună a unor procedee tehnice de mişcare în teren. Dintre procedeele cele mai indicate în efectuarea demarcării enumerăm : • deplasări spre zone de teren libere sau eliberate temporar • sprinturi pe distanţe mici şi medii • schimbări de direcţie şi de ritm ale alergării • opriri, mişcări înşelătoare • diverse combinări ale procedeelor menţionate. Eficacitatea demarcajului depinde de : - alegerea momentului efectuării - calitatea acţiunii de mişcare (hotărâtă, energică, fără ezitări). Demarcajul nu este o acţiune izolată, activitatea în joc a atacanţilor cuprinde o înlănţuire de demarcaje succesive, determinate de participarea la pregătirea sau finalizarea atacului. Demarcările succesive acordă purtătorului temporar al mingii garanţia continuităţii şi diversităţii acţiunilor de atac. Demarcajul ca acţiune individuală trebuie să se încadreze în efortul colectiv al atacului, favorizând derularea acestuia. Atacul modern presupune ca tot

87

mai mulţi jucători ai echipei în atac să fie demarcaţi în permanenţă, pentru a oferi posesorului mingii posibilitatea de a o transmite celui care se află în poziţia cea mai favorabilă. Prin demarcaje, jucătorii schimbă continuu mesaje, purtătorul mingii alegând apelul tactic cel mai convenabil. în strategia pregătirii tactice, problema demarcărilor simultane şi sincronizarea acestora conform automatismelor, reprezintă poate cel mai important aspect al jocului modern. Demarcajul efectuat cu scopul de a primi mingea, se efectuează în raport cu direcţia pasei şi poziţia apărătorului, în adâncime, lateral şi spre înapoi. Cel mai recomandabil este demarcajul în adâncime, având un vădit caracter ofensiv. Demarcajul în adâncime, este cunoscut sub denumirea de pătrundere, efectuat în scopul de a primi mingea sau a finaliza. Dacă pătrunderea a fost efectuată şi atacantul nu a primitmingea, acesta continuă circulaţia deplasarea, ocupând o altă poziţie în cadrul atacului. DEPĂŞIREA Depăşirea este o acţiune tactică individuală în atac prin care purtătorul temporar al mingii se eliberează de apărarea directă, în scopul realizării unei acţiuni ofensive. Sarcina imediată a depăşirii este obţinerea de spaţiu de joc, pe o direcţie de atac voită, urmată de posibilitatea de a acţiona eficient, liber de marcajul corect al apărătorului. Depăşirea se foloseşte : • pentru a menţine posesia mingii, prin repasarea, retransmiterea ei • pentru a facilita finalizarea. Depăşirea cuprinde um complex de procedee tehnice structurate divers, xe -serealizează prin valorificarea unor calităţi motrice, în special viteza, forţa şi îndemânarea, pe un fond tactic şi psihic corespunzător şi necesar execuţiei. Reuşita depăşirii este condiţionata de: ♦ numărul şi varietatea procedeelor tehnice însuşite de atacant ♦ gândirea tactică a atacantului ♦ calităţile motrice şi psihice ale atacantului ♦ cunoaşterea de către atacant a particularităţilor apărătorului. În depăşire, atacantul trebuie să aibă iniţiativa, să fie curajos şi hotărât, să valorifice situaţia de joc, acţionând pe direcţia portii, în scopul dezechilibrării apărătorilor şi al obţinerii avantajului teritorial şi poziţional temporar. în execuţia ei, depăşirea prezintă mai multe faze : = perceperea situaţiei de joc

88

= elaborarea şi efectuarea propriu-zisă = analiza situaţiei de joc nou create. INTERFERENŢA POSTURILOR, ZONELOR Şl LINIILOR Extinderea zonelor de activitate ale unor posturi, pe fondul unor certe acumulări fizice, tehnice si tactice, a dus la apariţia schimbului de posturi, de locuri în teren. Aceste schimburi sunt temporare şireversibile. Posturile fixe încep să dispară, rămân zone fixe, principale, care reclamă un anumit comportament tactic general, ce trebuie realizat de jucătorul sau jucătorii care se găsesc temporar localizaţi acolo. Interferenţa reprezintă o activitate a jucătorului în afara zonei de bază, stabilită de forma de organizare a echipei, zonă unde prezenţa îi este justificată tactic, prin participarea sau posibilitatea de a participa activ la desfăşurarea unei faze de atac. Interferenţa are un caracter organizat, trebuie să asigure ocuparea raţională şi echilibrată a terenului, grupajul eficient în jurul mingii, dinamica acţiunii de atac. Interferenţa face parte din circulaţia tactică, mişcările jucătorilor care interferează sunt coerente, justificate tactic, solicitate de relaţiile tactice în cadrul cărora se efectuează. Noile sisteme de joc crează un cadru favorabil iniţiativei şi mişcării de teren, în economia jocului, momentele de joc poziţional şi cele în care au loc interferenţe se succed într-o ordine care este influenţată de mai mulţi factori. De asemenea, în economia jocului avem unele posturi fixe, altele care interferează. De obicei, terminarea atacului trebuie urmată de reaşezarea pe apărare poziţională - ca moment de stabilitate şi de reorganizare. Prin extinderea zonelor de acţionare a jucătorilor, odată cu interferarea posturilor şi a liniilor, încep să dispară elementele statice şi discontinue în desfăşurarea jocului. Realitatea fotbalului actual ne demonstrează că mai există posturi fixe, deşi interferenţa acestora, raza de acţionare a crescut în mod considerabil. Fotbalul a devenit un joc al fazelor şi nu al posturilor. în fotbalul modern constrângerile privind funcţiile jucătorilor s-au diminuat, ei parcurgând în atac şi apărare zone, porţiuni de teren ce convenţional ţineau până acum de funcţiile şi zonele apecifice anumitor posturi. Ar fi posibil ca fotbalul viitorului să ducă la schimburi între toţi jucătorii, atacul să fie desfăşurat pe rând de toţi jucătorii, asigurându-se un echilibru dinamic al întregii echipe, o repartizare a efortului general depus, o perfectă sincronizare şi interrelaţie în mişcare a tuturor jucătorilor, în toate momentele jocului.

89

ţinând cont de poziţia mingii. ce se aplică în funcţie de acţiunile pe care le întreprinde atacantul cu sau fără minge.MARCAJUL Marcajul este acţiunea tactică individuală de adversitate în apărare. Apărarea individuală o întâlnim sub denumirea de marcaj. reclamă calităţi motrice ca rezistenţă. în eventualitatea în care atacantul părăseşte acest spaţiu apărătorul rămâne în zona sa. poziţie denumită „fundamentală". transmită. Marcajul este mijlocul tactic puternic influenţat de spiritul competitiv tot mai accentuat al fotbalului contemporan. la o distanţă corespunzătoare de acesta. viteză şi forţă. tehnico-tactici şi psihici. Componentele tactice şi psihice reclamă în primul rând responsabilitate individuală şi colectivă. a suferit transformări de conţinut şi tehnici de efectuare. Din punct de vedere al razei de acţionare. prin care se urmăreşte împiedicarea adversarului să primească mingea. să o manevreze. a spaţiului de intervenţie avem: • marcaj în zonă • marcaj prin urmărire. schimbări de direcţie şi ritm. determinate obiectiv de evoluţia concepţiei de joc. în fotbalul actual. Marcajul în zonă se execută asupra atacantului care apare şi acţionează în suprafaţa de teren din raza de acţionare a unui apărător. de necesitatea micşorării distanţei dintre apărător şi atacant. alergări diverse. El reprezintă de fapt acţiunea tactică individuală de bază în apărare. un marcaj corect presupune în primul rând un plasament corect. opriri. Din punct de vedere tehnic. Componentele fizice ale marcajului. ca regulă generală între adversar şi poartă. sau să finalizeze. Apărătorul trebuie să ocupe o poziţie convenabilă care să favorizeze acţiunile de apărare. atitudine pozitivă faţă de faze de apărare. sau a unui atacant preluat într-o anumită fază sau 90 . Marcajul prin urmărire (om la om) reprezintă o acţiune deurmărire permanentă. acţionând prin preluare în cazul apariţiei altui atacant. a sistemelor de joc. marcajul are o importanţă tot mai mare. motivaţie. o tentativă de anihilare a atacantului prestabilit. Reperele în funcţie de care se efectuează marcajul sunt: • poziţia adversarului • poziţia coechipierilor • poziţia mingii • poarta proprie. Eficacitatea marcajului este dependentă de factori fizici.

suprafaţă de teren. Pentru realizarea acestei sarcini. prin care acesta ocupă succesiv poziţii în teren care îl favorizează posibile intervenţii şi împiedică pe adversar să intre în posesia mingii în condiţii convenabile acestuia. aici importantă este capacitatea de anticipare a apărătorului. Marcajul jucătorului fără minge cuprinde suma acţiunilor apărătorului. apărătorul trebuie să posede o pregătire fizică corespunzătoare şi să aplice principiile apărării. în funcţie de situaţiile şi acţiunile atacanţilor. în măsura în care aceştia sunt anticipaţi. totală. replierea poate fi : 91 . Sarcina principală a apărătorului în marcajul jucătorului fără minge este de a anticipa intenţiile şi acţiunile atacantului şi de a reacţiona adecvat. Marcajul jucătorului fără minge poate fi de mai multe feluri: * strict (om la om) * de supraveghere * de intercepţie (ce corespunde formei agresive de apărare). pentru reorganizarea în primul rând al dispozitivului de bază din apărare. Aceste procedee de marcaj sunt determinate de calităţile dominante ale jucătorului asupra căruia se efectuează şi de modul de abordare tactică a momentului defensiv de către componenţii echipei. marcajul poate fi : • la jucătorul fără minge • la jucătorul cu minge. REPLIEREA Dinamica şi viteza jocului implică o rapidă trecere de efective din atac în apărare. practicată de toate echipele este marcajul strict la purtătorul de minge şi la potenţialii primitori. după încetareaacţiunii de atac. în timp util. In relaţia atacant. Marcajul la intercepţie oferă apărătorului posibilitatea de a prelua iniţiativa prin intenţia precisă de a intra neîntârziat în posesia mingii. încercând să intre în posesia mingii. activ asupra purtătorului temporar al mingii.apărător. Replierea se realizează prin retragerea pentru apărare a tuturor sau a cât mai mulţi jucători. asigură participarea la defensivă globală. În jocul actual. Sarcinile apărătorului sunt întârzierea acţiunilor adversarului şi impiedicarea atacantului de a manevra mingea. Caracteristic defensivei actuale. Marcajul jucătorului cu minge cuprinde acţiunile apărătorului prin care acesta ocupă poziţii convenabile în teren şi acţionează direct. prin folosirea mijloacelor regulamentare. Replierea imediată.

densitate în zona centrală . agresivă ♦ combinată. Aglomerarea poate fi: ♦ poziţională ♦ activă. care este preluată prin acţiunea de retragere a unui coechipier existent sau mai apropiat de zona dislocată. abaterea laterale. Aglomerarea decurge din tendinţa şi necesitatea de a obţine o superioritate numerică faţă de atacanţi. Aglomerarea poziţională urmăreşte : . cu o sporire numerică a forţelor în zonele în care joacă adversarul.concentrarea în jurul mingii . Acestea se realizează în timpul derulării unor acţiuni de atac de către jucători neactivaţi. care nu participă direct la desfăşurarea acestora.♦ directă (în zona de bază) ♦ indirectă (prin înlocuire temporară) în care la încetarea acţiunii. pentru asigurarea echilibrului defensiv se repliază. dar mai ales în faţa porţii proprii. în practica fotbalului actual trebuie se semnalăm şi uzitarea replierilor anticipate. în funcţie de atacul advers.împiedicarea adversarului de a ataca prin închiderea culoarelor. etc. replierea se face pe zone învecinate celei de bază.acoperirea spaţiului de apărare . dublaje. se deplasează pe lăţimea propriei jumătăţi de teren. Aglomerarea are ca efect un bloc organizat de jucători. Se realizează prin retragerea jucătorilor din linia de atac şi intermediară (de mijloc) în spaţiul de apărare din imediata apropiere a porţii şi repartizarea relativ uniformă a spaţiului defensiv. AGLOMERAREA Aglomerarea este o acţiune tactică colectivă de adversitate ce angrenează mai mulţi apărători pentru crearea unei densităţi în jurul mingii-atacului advers şi în spaţiul din faţa propriei porţi. Blocul defensiv creat prin aglomerare este mobil. care stăpânesc o serie de relaţii tactice sincronizate ce cuprind marcaje. pe direcţii 92 . Cele două variante se aplică în joc printr-o alternare detenninată de solicitările variate ale apărării şi ale atacului. de regulă în jumătatea de teren proprie. de anticipare. pregătirea intervenţiilor asupra mingii. care din spirit de prevedere. se retrag în zonele ce pot deveni vulnerabile în cazul pierderii posesiei mingii.

(presing . agresivă. limitând posibilităţile de manevrare a mingii sau de deplasare a jucătorilor. până la recâştigarea acesteia. până la deposedare.grupul defensiv trece într-o marcare promtă. etc. Scopul presingului: • limitarea soluţiilor constructive ale atacului advers • blocarea atacului advers în zone depărtate de propria poartă • recuperarea mingii • posibilităţi crescute de organizare a apărării • avansarea liniei de apărători şi comprimarea jocului la distanţă cât mai mare de poarta proprie.Aglomerarea activă. Jocul modern reclamă ca aglomerarea să se producă pe poziţii tot mai avansate. dozarea acestuia în joc trebuie analizată şi corect rezolvată. aplicată succesiv sau simultan asupra a unul sau mai mulţi atacanţi. Aglomerarea activă este o replică imediată. începe imediat după pierderea posesiei.efort maxim de durată scurtă). etc. Presingul reuşit poate duce la recuperarea mai rapidă a mingii şi posibilitatea 93 . care completează şi dinamizează deprinderile şi procedeele tehnico-tactice defensive ce fac parte din arsenalul individual şi colectiv. cât şi al atacului adversarului. Din punct de vedere metodic. Presingul este: = individual (temporar. marcaj individual premeditat) = colectiv (sincronizat) . tentativele de deposedare. Presingul este un factor dinamizator atât al blocului defensiv. care angajează jucătorii care se găsesc temporar în linia de atac şi de mijloc. pentru a comuta jocul cât mai departe de propria poartă. evoluţia scorului. Presingul a devenit o armă tactică indispensabilă în jocul actual. Acesta reprezintă activitatea defensivă a unuia sau mai mulţi apărători.) PRESINGUL Presingul reprezintă o achiziţie recentă-răspuns al apărătorilor la dinamica sporită a atacului. Mijloacele sunt marcajul strict. ce se remarcă prin combativitate. Presingul este relaţia de adversitate în apărare specifică zonelor depărtate de propria poartă. dublajele active. strânsă. agresivitate. Aglomerarea poate fi provocată însă şi de diferenţa de valoare dintre echipele combatante sau de situaţiile tactice speciale apărute în desfăşurarea jocului (momente fixe.

Finalitatea unei bune organizări a jocului este o prestaţie modernă ce îşi pune amprenta pe acţiunile întreprinse de jucători şi pe ţinuta echipei. individul. Modul de a acţiona al unui jucător. compartimentul şi se încheie cu cele legate de subdivziunile colectivului . linia. Acesta presupune conduite fizice şi tehnico-iactice polivalente din partea jucătorilor. Obţinerea succeselor fotbalistice va aparţine echipelor care vor considrea jocul un permanent subiect de analiză. aceştia valorificându-şi în acest mod resursele proprii de creativitate în contextul jocului. 94 . ce cuprinde principii. reguli şi măsuri care stabilesc conţinutul activităţii depuse de jucători şi de echipă în terenul de joc. Organizarea jocului unei echipe este o problemă dificilă. Curs 13 ORGANIZAREA JOCULUI. Fotbalul actual inaugurează o noua dimensiune. JOCULUI MOMENTELE FUNDAMENTALE ALE Progresul general înregistrat de jocul de fotbal a condus în mod firesc la creşterea importanţei organizării jocului.grupul. fiind un obiectiv care vizează în primul rând colectivul.recuperarea. Concepţia modernă acordă mare însemnătate organizării şi autoorganizării jocului. cuplul. activitatea acestuia în teren reprezintă doar parte dintr-un întreg. în toate momentele jocului. de profunzime a jocului. care reclamă capacităţi de autoconducere colectivă şi o înţelegere a caracterului supraorganizat al jocului.apărarea . Organizarea jocului este o noţiune vastă. în vederea perfecţionării prin supraorganizare a acestuia.construirii unui grup primar de relansare a atacului. Problema organizării cuprinde componentele fundamentale care vizează echipa. Schimbările survenite în evoluţia jocului îşi pun amprenta pe caracteristicile şi dinamica desfăşurării momentelor fundamentale ale jocului: - atacul . asigurând funcţionarea echilibrată a echipei şi a elementelor ei. Privind prestaţia jucătorilor în teren observăm un complicat sistem relaţional. ce coordonează şi însumează interacţiunile simultane ale jucătorilor. care este jocul echipei.

principiile atacului factorii atacului . ATACUL Atacul constituie unui din momentele fundamentale ale jocului.formele de organizare . In jocul actual. Ele sunt grupate în : . Această realitate îşi pune amprenta pe planul pregătirii şi al orientării jocului.tipurile de atac. care se realizează prin : • controlul dirijat şi orientat al mingii 95 .fazele atacului . urmare a perfecţionării sub toate aspectele a mijloacelor de apărare. pentru ca atacul să poată fi eficient.1. Elementele de bază prin care se realizează organizarea raţională a atacului constituie bazele tacticii în atac. de al cărui succes depinde în mare măsură victoria unui joc.înscrierea de goluri în poarta adversă. prin derularea unor acţiuni specifice (individuale şi colective) încearcă să realizeze scopul jocului Construcţia Prepararea acţiunilor de atac este necesară. Atacul este momentul fundamental al jocului în care echipa în posesia . atacul se desfăşoară în condiţii tot mai dificile. FAZELE ATACULUI In organizarea atacului se disting 3 faze = construcţia – iniţierea acţiunii . de opoziţie din partea adversarului.dezvoltarea acţiunii # progresia mingii # progresia jucătorilor = prefinalizarea = finalizarea mingii. acţiunile de atac se desfăşoară în condiţii de adversitate. de calitatea depinde în mod direct prefinalizarea şi finalizarea. Desigur. Construia atacului este o sarcină a întregii echipe.

prin deţinerea iniţiativei. pe baza unor principii clare. să devină disponibil în câştigarea sigură şi rapidă a terenului în atac. cea de pe jos oferă mai mare siguranţă şi operativitate. Elementele de bază în construcţia atacului sunt pasa. Pasele însă trebuiesc încadrate într-o idee de joc şi utilizate prin metoda euristică (prin alegere) în grupe de cel puţin trei jucători. atacanţii având avantajul creat de posesia mingii. Aceasta nu se mai realizează prin relaţii poziţionale. ca sprijin. cu sarcini precise pentru fiecare jucător. reprezintă cultura fotbalistică. • tendinţa de simplificare a construcţiei atacului colectiv 96 . Dintre variantele de pase. în scopul eliminării opoziţiei adversarului. ci printr-o rapidă circulaţie. dar intenţiile pentru derularea acţiunilor de atac după principiile unui joc elaborat trebuie să constituie o preocupare generală. să decidă şi să acţioneze ca susţinător. cu răbdare şi precizie. cu atât apărările se dezorganizează şi întrajutorarea în apărare se aplică cu mai mare dificultate. Forţa echipei o constituie preocuparea de a construi raţional şi logic. Manierele de construcţie sunt diverse. Caracteristici noi ale fazei de construcţie a atacului: • acoperirea raţională a terenului de joc. Fiecare jucător trebuie să perceapă. Circulaţia individuală joacă un rol foarte important şi trebuie să fie făcută în general continuu şi în regim variat.• participarea tuturor jucătorilor. prin apariţii. Combinaţiile tactice nu mai urmăresc în principal superioritatea numerică. Pasa este limbajul comun al atacanţilor. în această direcţie trebuie dezvoltat la maximum jocul colectiv. Fiecare jucător trebuie să fie conştient că acţionează în cadrul şi pentru un mecanism complex de înaltă precizie. asigurând mingii o progresie lucidă şi de perspectivă. în acelaşi timp. ci avantajul poziţional. un rol important îl joacă intenţiile pentru crearea avantajelor poziţionale sau a superiorităţiinumerice temporare. oriunde se intră în posesia mingii. Cu cât atacanţii se deplasează mai mult. în condiţiile realizării cu dificultate a spaţiilor de joc. Continuarea fazei o decide de fapt jucătorul sau jucătorii care prin demarcări. Circulaţia atacanţilor trebuie să fie ofensivă şi să aibă un pronunţat caracter organizat. oferă apeluri tactice posesorului mingii. ca purtător temporar a mingii. Atacarea porţii adverse cu şi fără minge determină în mare măsură gradul de pericol pe care îl prezintă atacantul. Acesta presupune crearea în jurul purtătorului de minge a condiţiilor pentru securitatea mingii. circulaţia atacanţilor trebuie să fie colectivă. circulaţiile tactice şi combinaţiile tactice. Jocul modern solicită construcţia în orice zonă a terenului. prin care să se uşureze sarcina posesorului mingii.

Creşterea eficienţei finalizării este dependentă de faza de prefinalizare. Prefinalizarea reprezintă trecerea de la faza de construcţie la finalizarea propriuzisă. etc). evoluţia scorului. Această dependenţă reclamă o bună însuşire a combinaţiilor tactice specifice atacului în faţa porţii adverse. precum şi a acţiunilor individuale care pot pune executantul sau coechipierii în situaţia de finalizare.„1-2"-ul cu al treilea = în zone laterale .angajări diverse . timpul efectiv de joc.angajări diverse .eliberări de spaţii + apariţii (plonjon) .„dă şi du-te". Fotbalul actual solicită o nouă orientare în organizarea jocului.încrucişări .centrări pe timpul 1 # colţ scurt sau lung 97 . Prefinalizarea Ultima acţiune individuală sau colectivă. constituie o subdiviziune a fazei de finalizare. Construcţia atacului poate îmbrăca aspecte diferite. starea terenului.devieri neprevăzute - pătrunderi # provocare de momente fixe # legate cu combinaţii . denumită prefinalizare.învăluiri în zone centrale şi laterale .cuplu şi tandem pe centru şi lateral . privit din punct de vedere al prefinalizării. aceea care precede finalizarea. Prefinalizării îi sunt caracteristice : = în zone centrale .„1-2"-uil.• apariţia automatismeior ce duc la conştientizarea construcţiei atacului. Astfel se diminuează sau se încearcă să se diminueze numărul de eşecuri în faza de finalizare. generate de: =>zona de teren în care se intră în posesia mingii =>plasamentul coechipierilor şi al adversarului =>valoarea individuală şi colectivă a echipei =>planurile tactice ale jocurilor =>aspecte diverse (condiţii atmosferice.

Orice atac ar trebui logic să se termine cu tras la poartă sau cu tentativă de realizare a unui gol. cu efect .cere trăiri aparte . Realizarea scopului jocului nu mai aparţine cu precădere unui jucător sau cuplu de jucători specializaţi.factorul tactic . această posibilitate se extinde la nivelul majorităţii componenţilor echipei.factorul fizic . Finalizarea în fotbalul actual solicită la maximum : .participarea întregii echipe la faza de finalizare echipei -rolul prioritar îl au jucătorii pe fază . concretizată prin circulaţia tactică (jucători şi minge) şi combinaţiile tactice. numărul sporit de apărători.# liftate. forţa şi hotărârea în deposedări a acestora.rapiditate şi viteză în faţa porţii . Ea poate fi consecinţa unei acţiuni individuale sau a conlucrării între jucători.acurateţe în lovirea mingii . cu tentative noideprefinalizare Finalizarea In organizarea acţiunilor de finalizare se pleacă de la faptul că puterea sistemului defensiv este localizată în zona din faţa propriei porţi. Golul impune o atitudine specifică atât sub aspect colectiv cât şi individual.cultivarea jocului pe atac pentru toţi componenţii -valorificarea maximă a momentelor fixe . gabaritul. scopul final al acţiunilor de atac. Finalizarea este o consecinţă logică a efortului colectiv.ataceşuat + schimbarea direcţiei atacului prin pase succesive.anticipaţie 98 . Forţa defensivă poate fi combătută prin acţiuni de surprindere a acestuia în momentul formării ei şi prin evitarea acesteia. o zonă de mare angajament şi sacrificiu. Puterea acestei zone este determinată de stricteţea marcajului.creşterea importanţei jocului aerian .îmbunătăţirea tehnicii cu caracter acrobatic .forţă generală şi specifică -factorul tehnic .factorul psihic . şutate.încadrarea corectă a porţii -automatisme de finalizare .

Momentele fixe trebuiesc exploatate cu şanse reale de a câştiga jocul.trasul la poartă. solicită modelarea procesului de pregătire pe acest moment final al atacului . Fazele fixe se provoacă conştient. Acestea sunt un drept câştigat. prin repetarea până la perfecţiune a unor combinaţii precise sau a unor execuţii individuale.penetraţia . Organizarea şi desfăşurarea atacului se face pe baza unor cerinţe.sacrificiu . Aplicarea acestui principiu constituie nota specifică ofensivă a atacului. PENETRAŢIA Principiul penetraţiei .asumarea riscului în zona careului şi în faţa porţii .conservarea mingii . etc.acrobaţie.adaptarea atacului la specificul apărării adverse . grupe de exerciţii sau structuri de exerciţii. Principiile atacului au menirea de a orienta întreaga organizare. Importanţa momentelor fixe este determinată de faptul că adversarul este blocat parţial şi temporar la un punct fix de referinţă şi mişcările se pot automatiza.. obiective. se forţează şi se materializează foarte des.echilibrul defensiv. Finalizarea nu se rezolvă prin câteva exerciţii. PRINCIPIILE TACTICE ALE ATACULUI Principiile atacului structurează şi orientează activitatea practică depusă de echipă în momentul atacului. determină orientarea şi subordonarea tuturor acţiunilor în direcţia rezolvării scopului jocului . De aceea sunt şi trebuie să fie considerate ca părţi ale jocului de o mare importanţă. Principiul penetraţiei trebuie să stea la baza concepţiei de atac a echipei (şi la baza tuturor acţiunilor tactice utilizate în construcţia. Atacarea porţii 99 . principii.marcarea de goluri în poarta adversarului. generate de creşterea importanţei acordată defensivei. Statisticile demonstrează că golul (scopul jocului) se realizează în proporţie de aproximativ 20% din momentele fixe ale atacului. desfăşurare şi finalizare a acţiunilor de atac. Se pune problema unei concepţii asupra finalizării. Dificultăţile finalizării în fotbalul actual.atacarea porţii adverse. O trăsătură definitorie a atacului modem o constituie perfecţionarea şi creşterea numerică a schemelor tactice la fazele fixe. pregătirea şi finalizarea atacului). nu se execută superficial. Principiile atacului sunt: . care să se refere la suma detaliilor referitoare la această importantă fază a atacului.

Conservarea mingii este predominant colectivă. De aici concluzia de conservare constructivă a mingii. având un rol esenţial la economia jocului. CONSERVAREA MINGII Teoretic. Păstrarea mingii nu trebuie înţeleasă ca un scop în sine. prin sprijin şi susţinere * dezvoltarea la purtătorul de minge a unor aptitudini ce să-i permită să păstreze temporar mingea şi să o transmită la momentul oportun. Multe pierderi de minge au la origine absenţa organizării suficiente în jurul mingii sau o organizare lentă. Posesia mingii trebuie să păstreze caracterul ofensiv. ambele dependente desistemul de joc al echipei. agresiv si tendinţa de rapiditate a acţiunilor de atac. Pentru a putea asigura conservarea mingii este necesară : * crearea în jurul posesorului de minge a tuturor condiţiilor pentru securitatea mingii. utilizând execuţii simple. întârziată sau 100 . atât în acţiunile individuale cât şi în cele colective. Din punct de vedere al modului în care asiguă conservarea mingii. Pierderea prematură a posesiei mingii este o gravă eroare tactică. precum şi continuarea lanţului tactic prestabilit * adaptarea rapidă şi eficientă la conjunctura de moment prin percepţie spaţială şi temporală. întâlnim : 1. Desigur aceasta ar fi o condiţie ideală. pe baza apelurilor tactice * anticiparea evoluţiei acţiunilor de atac. Echipe care nu păstrează mingea suficient Acestea folosesc prea des pasa medie şi lungă pe axa longitudinală a terenului. Aplicarea acestui principiu se realizează prin : • orientarea preponderent în adâncime a circulaţiei de minge şi de jucători • presiune şi viteză ca argumente ale atacului • alternanţa între jocul individual (educarea şi promovarea acestuia) şi de grup. ea reprezintă faza iniţială indispensabilă în vederea progresiei mingii spre poarta adversă.adverse trebuie să reprezinte nota dominantă şi caracteristică a fiecărei acţiuni individuale sau colective de atac. Practica jocului condamnă această manieră datorită numărului impresionant de mingi pierdute. înlăturând mişcările inutile. Conservarea mingii solicită crearea în jurul acesteia de reţele de comunicare şi organizare. Ambele cu scopul de a da profunzime acţiunilor de atac • finalizări în viteză. păstrarea posesiei mingii presupune a nu pierde mingea decât ca urmare a unei finalizări. componente ale tacticii generale şi speciale. spontane. Conservarea mingii înseamnă protejarea acesteia.

Echipe care realizează o progresie sigură şi rapidă spre poarta adversă Modalităţile de realizare: aplicarea celei mai eficiente reţete de comunicare automatizatăsau neautomatizatâ . adesea indirect permite cel mai adesea o regrupare masivă a apărării.creşterea rolului jucătorilor fără minge în relaţia temporară cu purtătorul temporar al mingii. impunerea pentru exploatarea tuturor unghiurilor de joc apărute) 101 . în defavoarea celor în adâncime. în funcţie de aceste particularităţi se vor lua măsuri de desfăşurare şi conducere a atacului. Acest gen de posesie are la origine două erori colective : • utilizarea sistematică a paselor laterale şi înapoi • alegerea soluţiilor mai uşoare şi nu a celor adecvate. desfăşurarea tactică a jocului echipei în atac trebuie să ţină seama de particularităţile apărării adverse. Echipe care păstrează mult mingea Jocul acestor echipe. reţea parţială asigurarea posesiei mingii prin dublarea şi redublarea paselor (diversitate .circulaţia mingii prin solicitarea continuă a jucătorilor ce nu au fost direct şi intensiv antrenaţi în faza precedentă . astfel încât să se asigure păstrarea iniţiativei. de la o conexiune la alta utilizând în acest scop coechipieri demarcaţi . 2.alternanţa şi echilibrul între jocul direct (pe poartă) şi cel de ajutor (lateral sau înapoi) .trecerea cu rapiditate de la o reţea.evitarea păstrării îndelungate a mingii în aceeaşi conexiune. Conservarea mingii este dependentă de : • abilităţile individuale în controlul şi păstrarea mingii • calitatea transmiterilor de minge în orice direcţie şi la distanţe diferite • viteza de gândire şi decizie • automatisme • factori fizici implicaţi ADAPTAREA ATACULUI LA SPECIFICUL APĂRĂRII ADVERSE Iniţiativa.tardivă. 3.

a ritmului propriu al acţiunilor. ca o consecinţă a aplicării principiului asigurării. ECHILIBRUL DEFENSIV Echilibrul defensiv există chiar în timpul desfăşurării atacului. Adaptarea atacului la specificul apărării adverse nu înseamnă renunţarea la iniţiativă. Pentru aceasta este necesară în primul rând cunoaşterea detaliilor pentru caracterizarea generală a jocului în defensivă a adversarului şi stabilirea unei strategii speciale privind atacul propriu. Echilibrul defensiv constă într-o serie de măsuri preventive. luate de echipa în atac. prin participarea jucătorilor ce asigură echilibrul defensiv. Realizarea echilibrului defensiv este asigurată de către 2-3 jucători. în funcţie de efectivele de jucători adverşi care rămân pe poziţii avansate. măsuri ce se derulează pe toată durata fazelor de atac. Viabilitatea acestei strategii este dependentă de colectivul de tehnicieni. Realităţile jocului presupun pe lângă preocuparea continuă pentru derularea planului tactic de atac prestabilit. o adaptare promptă la reacţia defensivă a adversarului şi o atitudine creativă a jucătorilor în contextul previzibil şi imprevizibil al blocului defensiv opozant. Scopul echilibrului defensiv: • asigurarea unei apărări temporare până la replierea şi încadrarea altor jucători în blocul defensiv • trecerea organizată în momentul de apărare după pierderea posesiei mingii • posibilităţi de reluare a construcţiei. Etapa următoare o reprezintă transpunerea strategiei în ciclul de pregătire aferent jocului. de modul în care aceştia pot investiga jocul adversarului (fişa de joc a adversarului). Acesta se realizează prin adecvarea circulaţiei jucătorilor şi a mingii la contextul şi dinamica apărării adverse.soluţiei proprii. ci crează condiţii de menţinere a acesteia în situaţiiile concrete de joc. Lipsa asigurării reprezintă o greşeală tactică. FACTORII ATACULUI Factorii atacului sunt: • plasamentul în atac 102 .

se încearcă realizarea acestuia prin acţiuni individuale şi colective. de intrarea în posesia mingii. TIPURILE DE ATAC Atacul poziţional Atacul poziţional este tipul de atac în care se încearcă atacarea porţii adverse pe fondul unei apărări cvasiorganizate. în cazul în care acest avantaj poziţional nu există. dar cu un avantaj poziţional pentru atacanţi. Atacul rapid Atacul rapid este o formă de atac în care echipa ce a intrat în posesia mingii. nefiind repliaţi şi nu pot colabora suficient. prefinalizarea şi finalizarea. Caracteristicile atacului poziţional: • se desfăşoară în general împotriva apărării organizate integral • presupune organizare.• anticiparea acţiunilor • circulaţia tactică • combinaţiile tactice • organizarea atacului: = crearea spaţiilor de joc = superioritatea numerică temporară şi superioritatea poziţională = schimbările de zone ale atacului = conducerea atacului = ritmul de joc . construcţia atacului. Caracteristic atacului rapid este că se desfăşoară pe fondul unui echilibru numeric. derulate în viteză cu atacarea energică a porţii adverse. încearcă o apropiere rapidă de poarta adversă. pentru a prinde apărarea adversă dezorganizată. Atacul poziţional este socotit a fi de bază. concomitent cu organizarea echilibrului defensiv. în cadrul atacului poziţional întâlnim toate fazele atacului. deoarece majoritatea acţiunilor de finalizare se efectuează din acest tip de atac. Pentru o cât mai bună reuşită a atacului rapid se 103 . Eficacitatea atacului rapid creşte dacă apărătorii nu au un plasament corespunzător. atacul este prin excelenţă colectiv • solicită crearea superiorităţii numerice în zona mingii şi a superiorităţii poziţionale.schimbările de ritm.

Putem distinge două forme de contraatac : •direct (spre vârfurile de contraatac) folosind pasa lungă pe axul longitudinal şi cea în diagonală • cu intermediar Modul de desfăşurare a contraatacului depinde de poziţia jucătorilor şi de locul şi modul concret de intrare în posesia mingii. precum şi o finalizare rapidă. care cuprinde .circulaţia jucătorilor . intermediarul şi vârful de contraatac. în fotbalul actual atacul rapid este predominant. care are drept scop surprinderea apărării în inferioritate numerică şi. dar cel mai frecvent el porneşte de la portar. replică a echipei în apărare. Contraatacul este o formă ofensivă. în executarea contraatacului intervin iniţiatorul lansatorul. cu principii clare de desfăşurare. fundaşi sau alţi jucători din imediata apropiere a porţii proprii. Contraatacul se poate iniţia în diferite situaţii : ♦ surprinderea apărării adverse neorganizate ♦ apărare mult avansată ♦ apărare surprinsă în inferioritate numerică ♦ marcaj neglijent. Toate acestea se efectuează pe fondul unei viteze de deplasare şi execuţie. sau poziţională. automatizate sau improvizate. adaptate la situaţiile spontan ivite în joc. În timpul unei acţiuni de contraatac : = intrarea în posesia mingii . O cerinţă a jocului în atac o reprezintă creşterea numărului de atacuri rapide şi de surprindere. Contraatacul trebuie să se caracterizeze prin surpriză şi rapiditate. pe fondul unei dezorganizări în sistemul defensiv al adversarului. Contraatacul Contraatacul este un tip de atac cu aplicare temporară. prin ieşirea şi desfăşurarea în atac pe un front larg.folosesc : ♦ acţiuni individuale de depăşire şi pătmndere ♦ acţiuni colective caracteristice. Contraatacul poate fi iniţiat de oricare jucător. care odată cu intrarea în posesia mingii iniţiază o acţiune de atac simplă şi rapidă. Atacul rapid devine fază incipientă.lansarea = desfăşurarea.prin simplitatea acţiunilor specifice. substituindu-se în mod frecvent fazei denumite „de pregătire" a atacului.circulaţia mingii 104 . în defavoarea atacului poziţional.

- ritmul acţiunii = finalizarea contraatacului. Finalizarea contraatacului se realizează de către vârfurile de atac sau susţinătorii acţiunii, în condiţii de rapiditate, criză de timp şi opoziţie energică a adversarului. 2. APĂRAREA Se discută despre jocul modern şi caracteristicile acestuia, cu referire mai mult la atac şi mai puţin la apărare. Apărarea trebuie înţeleasă ca un moment care consolidează reuşitele atacului. Sunt dificil de obţinut performanţe superioare în fotbal, fără un joc sigur, eficace şi organizat în apărare. Apărarea este momentul fundamental al jocului in care echipa folosind acţiuni specifice individuale şi specifice încearcă să intre în posesia mingii, cu scopul de a iniţia acţiuni ofensive. În apărare jocul se compune numai din acţiuni fără minge. Acţiunile de apărare sunt influenţate şi chiar determinate de activitatea echipei care atacă. Jocul în apărare se compune din : - acţiuni de organizare - acţiuni de reintrare în posesia mingii (deposedare directă şi intercepţii) FAZELE APĂRĂRII Fazele apărării sunt: • echilibrul defensiv • pierderea posesiei mingii • acţiuni imediate pentru recuperarea mingii = recuperare = presing = oprirea contraatacului • replierea - retragerea • ocuparea şi organizarea dispozitivului de apărare. Echilibrul defensiv Apărarea organizată, caracteristică jocului actual, începe odată cu desfăşurarea atacului şi constă din măsuri preventive luate încă în timpul iniţierii şi desfăşurării atacului. Este o fază de marcaj şi grupare preventivă. Echilibrul defensiv este asigurat de 2 - 3 jucători, care

105

au rolul de a supraveghea avanposturile adversarului. Pierderea posesiei mingii Reprezintă de fapt momentul de demarcaţie dintre atac şi apărare. Pierderea posesiei reclamă comutarea activităţii jucătorilor de la acţiunea de atac, cu caracter constructiv, la cea de apărare cu conţinut destructiv. Pierderea posesiei mingii poate fi: - normală (prin terminarea unei acţiuni de atac) - justificată (ca urmare a unei dispute asupra mingii) - nejustificată (greşeală de execuţie). Pierderea posesiei mingii are urmări fireşti şi obligatorii - echilibru defensiv, presing temporar, individual şi colectiv, repliere, organizare şi supraorganizare. Acţiuni imediate pentru recuperarea mingii Această fază constă în lupta colectivă pentru a reintra în posesia mingii, ca urmare a pierderii acesteia. Scopul acestei faze este determinarea adversarului de a întârzia sau renunţa la declanşarea atacului rapid şi mai ales a contraatacului, de a asigura timp echipei pentru plasarea raţională în apărare, cu toate aspectele ce decurg din aceasta. Timpul câştigat va fi utilizat pentru repliere, marcaj şi organizare a blocului defensiv. Temporizarea atacului advers asigură şi posibilităţi crescute de reintrare în posesia mingii. Pentru recuperarea mingii se foloseşte presingul individual şi colectiv, alături de tentativele de deposedare. Presingul este o armă tactică defensivă prin care se poate impiedica un adversar să joace. Presingul are atât un caracter distructiv cât şi un caracter activ cu intenţia precisă de ripostă, de contraatac. Replierea - retragerea Trecerea din atac în apărare s-a micşorat foarte mult ca durată, dând jocului o notă de dispută permanentă. Replierea are drept scop refacerea rapidă a coerenţei echipei în apărare. Retragerea se efectuează oportun şi organizat, începând din momentul pierderii posesiei şi durează până la ocuparea dispozitivului defensiv. Maniera de joc în apărare, în ultima instanţă, valoarea defensivă a echipei va determina locul până unde se va retrage linia defensivă. Se recomandă ca blocul defensiv să fie organizat şi să acţioneze eficace la o distanţă cât mai mare de poarta proprie. Replierea odată cu frânarea cu scop tactic a
106

acţiunilor adverse asigură ocuparea unor poziţii defensive fără riscul de a fi prinşi pe contraatac şi posibilitatea de a trece la un marcaj sever. De rapiditatea şi eficienţa acestei faze depinde în mare măsură succesul în apărare. Replierea - retragerea se realizează prin :

acoperirea tuturor zonelor de teren

• închiderea culoarelor de pătrundere. Faza de repliere, retragere cuprinde şi acţiunile hotărâte, energice, individuale sau colective, efectuate pentru a reintra în posesia mingii. Ocuparea fi organizarea dispozitivului de apărare Această fază se derulează concomitent cu replierea şi urmăreşte două obiective . ^acoperirea raţională şi conştientă a spaţiilor =>marcajul atacanţilor adverşi. Aceste două obiective determină şi caracteristicile celorlalte faze ale apărării, de la pierderea posesiei mingii până la câştigarea acesteia. Organizarea şi ocuparea blocului defensiv se desfăşoară în conformitate cu concepţia de apărare a echipei şi sistemul defensiv aplicat. Apărarea în fotbalul actual reclamă un înalt grad de organizare şi luciditate. Un dispozitiv defensiv organizat asigură ocuparea raţională a spaţiului de apărare, eficienţă şi grupaj pe direcţia principală a atacului, un marcaj strict la purtătorul de minge şi viitorii primitori, precum şi realizarea unei eficiente dublări şi acoperiri între apărători. PRINCIPIILE APĂRĂRII Principiile apărării reprezintă un ansamblu de reguli generale privind comportamentul şi coordonarea acţiunilor de apărare în vederea realizării obiectivelor specifice. Principiile apărării sunt: ♦ apărarea porţii proprii

intrarea în posesia mingii

♦ adaptarea apărării la specificul atacului advers ♦ întrajutorarea. Apărarea porţii Apărarea porţii reprezintă principiul cei mai important ai apărării. Fiecare jucător aflat

107

Respectarea lui se concretizează în tentativa apărării de a prelua iniţiativă atacului. comparaţie şi sinteză. însoţesc şi succed efectuarea procedeelor tehnice de apărare. Acest caracter este concretizat prin întrajutorare organizată. în zona mingii. Colaborarea după principii şi reguli moderne şi precise. Adaptarea apărării la specificul atacului advers Adaptarea apărării la specificul atacului advers înseamnă luarea unor măsuri corespunzătoare în vederea contracarării iniţiativei şi calităţilor atacului advers. Această adaptare se realizează ţinând seama atât de principiul apărării porţii proprii cât şi de cel al intrării în posesia mingii. este obligat să acorde prioritate acestui principiu. FACTORII APĂRĂRII Factorii apărării sunt mijloacele principale prin care acţionează apărătorii. liniilor. Intrarea în posesia mingii Lupta pentru intrarea în posesia mingii este un principiu caracteristic apărării. Aplicarea acestuia necesită dinamism. Întrajutorarea Indiferent de sistemul defensiv adoptat. Cel mai important element în aplicarea întrajutorării îl constituie dublajul. Respectarea acestui principiu defensiv presupune : • organizrea rapidă a blocului defensiv • repartizarea pe sarcini individuale. specifice • organizarea compartimentelor. Aceste mijloace presupun selecţionarea şi combinarea procedeelor tehnice de apărare şi aplicarea lor adaptată la secvenţa de joc. prin coordonarea acţiunilor individuale ale apărătorilor.în situaţie de apărare. care preced. cu sarcini specifice • reguli de colaborare între apărători. ritm şi agresivitate. apărarea trebuie să aibă un pronunţat şi permanent caracter colectiv. Factorii apărării sunt: • plasamentul 108 . măreşte inteligenţa apărătorilor. creşte complexitatea jocului în apărare. Avem deci de a face cu operaţiuni de analiză.

• anticiparea acţiunilor • circulaţia în defensivă • acţiunile individuale şi colective specifice apărării. Această capacitate deductivă permite apărătorului să acţioneze preventiv. împiedicând atacantul să desfăşoare secvenţa de atac proiectată. Plasamentul Plasamentul constă în deplasarea şi ocuparea celui mai corespunzător loc în teren. Anticiparea reprezintă contribuţia gândirii. care să favorizeze efectuarea acţiunilor de apărare. Plasamentul se realizează în funcţie de poziţia adversarului. apărătorul poate prelua iniţiativa. Circulaţia în defensivă este condiţionată de circulaţia atacanţilor. Anticiparea acţiunilor Anticiparea este preocuparea permanentă de a prevedea acţiunile ce vor fi întreprinse de adversari. a raţiunii în derularea acţiunilor de apărare. plasamentul în apărare asigură condiţii favorizante celorlalţi factori ai apărării. în general. Circulaţia în apărare cuprinde suma deplasărilor efectuate de apărători în vederea rezolvării sarcinilor defensive individuale şi colective. poarta proprie şi de caracterul şi forma de organizare a apărării. zona de teren în care se găseşte mingea. pentru contracararea acţiunilor adverse. dar şi de coechipieri. Anticipând acţiunea de atac. Circulaţia în defensivă Circulaţia în apărare este necesară pentru a putea da răspuns acţiunilor întreprinse de atacanţi. Circulaţia jucătorilor în apărare trebuie să îndeplinească o serie de cerinţe : • menţinerea unui plasament corect în funcţie de particularităţile adversarului şi activitatea coechipierilor • favorizarea efectuării oportune şi eficiente a tehnicilor de apărare • încadrarea în forma de organizare a apărării folosită de echipă. 109 .

FORMELE DE ORGANIZARE ALE APĂRĂRII Formele de organizare ale apărării constau din diferite sisteme în care se structurează apărarea. prin reducerea deliberată a spaţiului de apărare. în special cel din faţa porţii proprii =>mobilitate şi omogenitate 110 . dar actualizată. Formele de organizare ale apărării sunt: -apărarea în zonă . de obicei la propria jumătate de teren şi angrenarea unui număr ceva mai redus de jucători. sprijinându-se reciproc. Apărarea în dispozitiv zonal impune : -acoperirea întregului spaţiu de apărare.Acţiunile individuale şi colective specifice apărării Jocul de fotbal constă dintr-o succesiune de acţiuni individuale şi colective.apărarea om la om . Apărarea zonală constă din împărţirea terenului pe zone şi linii în care se acţionează prin mijloace specifice. Activitatea de bază în fiecare zonă este supravegherea şi marcarea adversarilor care temporar sau frecvent -stabil se manifestă. în scopul realizării unor sarcini defensive. Acţiunile tactice individuale şi colective reprezintă factorii de bază ai apărării. Zona este aplicată de majoritatea echipelor. Acţiunea individuală în apărare constă din folosirea conştientă de către apărător a unor procedee specifice. Zona reprezintă o concepţie a apărării parţiale. Apărarea în zonă Apărarea în zonă este mai agreată datorită posibilităţilor mai concrete de organizare. chiar 9 jucători ce acţionează în zone de teren prestabilite. Aceştia se organizează în diferite aşezări. materializate în acţiunile individuale şi colective specifice apărării. Aceste sisteme de apărare reprezintă organizarea jucătorilor în cadrul unor dispozitive mai fixe sau mai elastice. modernizată odată cu evoluţia generală a jocului. în scopul realizării unei sarcini defensive. prin accesibilitatea relaţiilor de colaborare în cadrul blocului defensiv. Blocul defensiv opus adversarului cuprinde 7-8. în acele suprafeţe de teren. Acţiunea colectivă coordonează acţiuniie individuale a doi sau mai mulţi apărători. Primii trei factori preced sau însoţesc acţiunile concrete de apărare.apărarea combinată. blocuri defensive.

1-4-1-3-2. a micşorării spaţiilor dintre apărători. Mijloacele de bază ale acestui sistem sunt presingul individual şi colectiv. Lupta pentru recâştigarea mingii nu este abandonată pe nici o porţiune a terenului de joc. suplinirile. cu avantajul grupajului. eficient. Forma cea mai utilizată este în propria jumătate de teren. la ofsaid. abnegaţie. Profilul apărătorului reclamat de sistemul om la om este dat de : • polivalenţa tehnico-tactică defensivă • responsabilitate • psihic corespunzător (voinţă.presing). Tendinţa spre apărarea „totală". care poate acţiona cu libero. cu maximă corectitudine pe întreaga suprafaţă de teren şi pe toată 111 . etc. la foarte buna lor pregătire fizică. prin aşezarea în linie a fundaşilor şi generalizarea presingului agresiv a celor din faţă (zonă . a mobilităţii acestora în teren. Acest mod de abordare agresivă a apărării se întemeiază pe marcajul individual. ect. Apărarea om la om Această modalitate de abordare a defensivei derivă din fenomenul de părăsire temporară a posturilor fixe în atac. Dinamica apărării zonale este determinată de activitatea defensivă a liniei de fund. de obicei de formă neregulată. Limitele tactice ale acestui sistem sunt determinate de posibilităţile reduse de a efectua marcajul strict.. concentrare) • capacitate de rezistenţă (cu precădere la eforturile anaerobe). 1-1-4-3-2.=>colaborare prin dublaj. care au drept scop mărirea forţei defensive şi reciproca corecţie în intervenţiile eşuate. Ceie mai folosite modalităţi de organizare a zonei cuprind aşezările de tipul 1-1-4-2-3. piasamentui optim. preluare de adversari. Zona modernă are tendinţa de a acţiona mai avansat. în care linia de fundaşi are un acoperitor în faţa sau în spatele ei. în linie. Totodată se vor perfecţiona participările ofensive ale apărătorilor din momentul reintrării în posesia mingii. va înlătura şi deficienţele sistemului prin cuprinderea în mai mare măsură a elementelor apărării om la om şi a celei combinate. repiieriie. Apărarea om la om solicită un înalt grad de responsabilitate individuală. Subsistemele caracteristice apărării în zonă sunt cuplurile şi grupurile tactice defensive. ca reacţie a apărătorilor la perfecţionările tehnice şi tactice ale atacanţilor. coordonarea reciprocă. ceilalţi apărători formând un bloc elastic. Apărarea în zonă are avantajele şi dezavantajele ei. grupaj.

repliere şi organizare rapidă a defensivei . prin folosirea celor două variante . care nu se confundă cu apărarea şi foloseşte o gamă de mijloace specifice pentru redobândirea mingii. succesivă sau intermitentă a sistemului defensiv de bază. care determină proporţiile şi succesiunea acestora. dar şi abilitatea de a aplica sau trece cu rapiditate la mijloacele unui sistem la cele ale altuia. Bogăţia de mijloace prin care se exprimă tactic apărarea combinată face ca acest sistem să se apropie cel mai mult de trăsăturile concepţiei de apărare totală. mixtă. Pentru realizarea în bune condiţiuni a defensivei combinate este necesară intervenţia unor factori de organizare ca : . In fotbalul actual se recurge mai ales la apărarea combinată. 3.supravegherea spaţiilor şi zonelor de acţionareale adversarului.repartizarea rapidă a sarcinilor individuale determinate de fază. cu folosirea continuă a presingului individual şi colectiv (de grup).om la om şi zonă.realizarea superiorităţii numerice . Apărarea combinată este modalitatea eficientă de acomodare elastică la situaţiile de joc prin respectarea următoarelor reguli tactice: ♦ eşalonarea în adâncime ♦ dublajul permanent ♦ micşorarea .durata jocului. Recuperarea are tocmai rolul de a 112 . Apărarea combinată Apărarea combinată reprezintă sistemul ce rezultă din combinarea apărării zonale cu marcajul la om şi capacitatea individuală şi colectivă de a folosi sistemele defensive. Acest lucru presupune cunoaşterea în detaliu a mecanismelor şi legităţilor fiecărui sistem în parte. Recuperarea mingii reprezintă un moment fundamental al jocului. RECUPERAREA Ultima încercare de păstrare a mingii o constituie recuperarea. în funcţie de specificul atacului advers. Apărarea combinată este deci folosirea simultană. de atac în derulare. Principiile apărării totale îşi găsesc în sistemul de apărare combinată o rezolvare practică. Direcţiile de evoluţie ale acestui sistem se îndreaptă spre autoperfecţionarea acestuia şi combinarea cu celelalte sisteme de apărare. dar mai ales de concepţia defensivă proprie.

consistenţă şi intensitate. Utilizarea unor mijloace specifice apărării pentru a continua un atac. Ea constituie de fapt posibilitatea iniţierii unui nou atac. Momentul recuperării. Această relativ nouă ipoteză tactică reprezintă un progres în organizarea jocului. Mijloacele specifice recuperării (marcajul.folosi intervalul de timp liber dintre ultima manevră ofensivă şi prima acţiune defensivă a echipei. contribuie la reconsiderarea apărării sub aspectul finalităţii ei ofensive. Recuperarea este de fapt atacarea. din faţa porţii adverse. eventual pentru a contraataca. chiar imediată în posesia mingii pentru a relansa atacul. conferă momentului recuperării caracterul de independenţă. Calităţile solicitate de acest moment al jocului: • pregătire fizică multilaterală • deprinderi defensive pentru toţi componenţii echipei. Recuperarea are un pronunţat caracter combativ. Recuperarea solicită intervenţii mai rapide decât ale adversarului pentru recâştigarea mingii şi relansarea atacului. cu precădere la cei din primele linii • universalism tactic • puternică motivaţie. care capătă un caracter continuu. 113 . şi activ. presingul) apar începând cu zona III. ponderea lor crescând în zona mediană a terenului. Specificitatea recuperării derivă din faptul că mijloacele ei specifice se folosesc pentru reintrarea neîntârziată. Recuperarea s-a constituit ca moment separat al jocului. cu scopul declarat de a recâştiga mingea şi a relua în cel mai scurt timp acţiunea ofensivă. a adversarului în terenul acestuia. Acest moment al jocului utilizează mijloace specifice de intervenţie. cu implicaţiile acestuia. alături de atac şi apărare. fără minge.

să se ocupe de dezvoltarea bazei materiale a şcolii. să facă parte din comisia de organizare a campionatului pe localitate. să urmărească să nu se suprapună campionatul şcolar cu alte activităţi sportive. pe elevii claselor mari. de regulă desfăşurându-se la nivel de localitate. în principal elevi ai claselor mai mici. C – Echipele reprezentative ale claselor. Baza acestor reprezentative şcolare care participă la competiţiile locale şi republicane conform sistemului competiţional. 114 . B – Echipa de perspectivă. SUNT: să realizeze planul de activitate fotbalistică din şcoală şi să întocmească planul de pregătire al echipei reprezentative.Curs 14 ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII FOTBALISTICE ŞCOLARE Activitatea fotbalistică în şcoala generală şi liceu are următoarea STRUCTURĂ: A – Echipa reprezentativă a şcolii. formată din cei mai buni 18-20 jucători. SARCINILE • • • • • • • PROFESORULUI CARE RĂSPUNDE DE ACTIVITATEA FOTBALISTICĂ DIN ŞCOALĂ. să răspundă de pregătirea şi prezentarea echipei reprezentative a şcolii la competiţii. IX-X şi care participă în campionatele rezervate categoriilor respective de vârstă. Activitatea lotului reprezentativei şcolare trebuie conjugată cu PREOCUPAREA CUPRINDERII TUTUROR ELEVILOR DORITORI să practice jocul de fotbal. necesară instruirii fotbaliştilor. Aceste campionate nu se desfăşoară până la nivelul de ţară. XIXII. respectiv clasele VII-VIII. să organizeze competiţiile de masă la nivelul şcolii (campionatul inter-clase). Această activitate poate fi în scop RECREATIV sau poate fi pentru RIDICAREA MĂIESTRIEI SPORTIVE. se pune în principal. respectiv clasele V-VI. formată din 20 jucători. Aceste echipe constituie baza de selecţie pentru ECHIPA REPREZENTATIVĂ A ŞCOLII şi ECHIPA DE PERSPECTIVĂ A ŞCOLII şi care participă la campionatul interclase pe şcoală. să desfăşoare o permanentă activitate de selecţie.

Pentru persoanele din afara şcolii care doresc să participe la buna desfăşurare a activităţii fotbalistice din şcoală. 115 Este un criteriu obligatoriu. dar folosite raţional. DEZVOLTAREA FIZICĂ. Pentru a organiza o echipă de fotbal. eliminatoriu şi general valabil. amenajate pentru handbal. În general. cu indici crescuţi ai perimetrului toracic şi ai volumului musculaturii inferioare. SELECŢIA TREBUIE SĂ AIBĂ UN CARACTER PERMANENT. - . orelor de educaţie fizică şi competiţiilor de masă. baschet. aceasta efectuându-se în cadrul orelor de activităţi sportive. SELECŢIA ŞI FORMAREA ECHIPELOR REPREZENTATIVE ŞCOLARE Pentru depistarea elevilor talentaţi. sarcinile acestuia pot fi preluate de profesorii de educaţie fizică de alte specializări.ALTE ASPECTE PRIVIND ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII FOTBALISTICE ÎN ŞCOALĂ Dacă în şcoală nu există profesor de educaţie fizică cu specializare FOTBAL. aceste terenuri nu asigură condiţii optime pentru pregătirea fotbaliştilor. talie în jur de 170-175 cm. Pentru echipele reprezentative. Profesorul care se ocupă de pregătirea echipelor reprezentative va trebui să ţină cont de procurarea echipamentului şi a mingilor pentru antrenamente şi de prezentarea la competiţiile sportive fotbalistice. în cadrul SELECŢIEI TERBUIE SĂ ŢINEM CONT DE TREI ASPECTE SAU CRITERII ESENŢIALE: - STAREA DE SĂNĂTATE. unde se va ţine cont de următoarele aspecte: segmente proporţional dezvoltate. aceste spaţii pot fi de un real ajutor. aceste activităţi pot fi preluate de un alt cadru didactic care are sau a avut o legătură cu activitatea fotbalistică. mobilitate corespunzătoare în principalele articulaţii ale aparatului locomotor. lecţiile de educaţie fizică şi activităţile sportive se desfăşoară pe terenuri de dimensiuni reduse. volei. se cere avizul CONSILIULUI PROFESORAL. Pentru pregătirea echipei de fotbal se va ţine cont de condiţiile materiale existente în şcoală. Dacă în şcoală nu există nici un profesor de educaţie fizică. Elevii componenţi ai echipelor reprezentative vor efectua controlul medical de cel puţin două ori pe an.

În acest caz. de deplasare. indici crescuţi de adaptabilitate ale aparatelor cardiovascular şi respirator la eforturi prelungite şi repetate. rezistenţa în regim de viteză. rezolvările rapide şi raţionale ale situaţiilor de joc. viteza de reacţie. de execuţie a procedeelor tehnice. La sfârşitul anului şcolar. cel puţin în stadiul gimnazial. îndemânare în manevrarea mingii. 116 . după următoarele criterii: progresia sportivă realizată. anticiparea acţiunilor adversarilor şi coechipierilor. deoarec0e elevii nu cresc constant. ci în salturi. precizia pasării mingii şi şutului la poartă.- supleţe musculară. în principal urmărindu-se la aceştia capacitatea de orientare în teren. unde se va urmări: îndemânarea elevului în manevrarea mingii. uneori aceşti factori găsinduse în raport de adversitate. Elevii selecţionaţi vor fi cuprinşi într-o grupă de 18-20 subiecţi şi se vor pregăti în cadrul lecţiei de activităţi sportive. profesorul va face încă o selecţie. va fi scos din echipă până când îşi va rezolva problemele şcolare. unele însuşiri şi calităţi psihice (orientarea în spaţiu. cu reguli simplificate (mini-fotbal). uşurinţa în execuţii a deprinderilor tehnico-tactice. dăruirea de sine). În cazul în care un elev este corigent la mai multe materii şi nu apare nici o posibilitate de îndreptare a acestei situaţii. profesorul având în timpul jocului intervenţii cât mai reduse. execuţia precisă a acţiunilor tehnico-tactice în regim de rezistenţă. DEZVOLTAREA FIZICĂ poate fi înlocuită în STADIUL GIMNAZIAL cu SITUAŢIA ŞCOLARĂ A ELEVULUI. JOC LA DOUĂ PORŢI. SELECŢIA LA CLASA a V-a SAU FORMAREA ECHIPELOR REPREZENTATIVE ALE ŞCOLILOR Jocul se va desfăşura pe teren redus. Trebuie spus că. imaginaţia. dezvoltarea fizică nu poate fi un criteriu de selecţie. Elevii vor fi urmăriţi atât în fazele de atac cât şi în cele de apărare. în raport cu poziţia şi acţiunile adversarilor şi coechipierilor. că nu există o concordanţă între dezvoltarea fizică şi bagajul de cunoştinţe şi deprinderi motrice. Profesorul urmăreşte atent evoluţia şcolară a elevilor selecţionaţi în echipele reprezentative.

- calităţile psihice (orientarea în spaţiu. se formează echipa de perspectivă. În cadrul jocului. profesorul sau antrenorul va proceda astfel: PORTARUL – va fi selecţionat din rândul elevilor care doresc acest post şi care prezintă 117 . o echipă nu poate avea mai mult de 11 jucători. pe un lot şi totodată pe o echipă standard. capacitatea de anticipaţie a jocului. Astfel. să reuşească prin intervenţii regulamentare să-l deposedeze. unde criteriile de selecţie sunt mai pretenţioase. În formarea şi alcătuirea echipei şi a lotului în general. cu care să se prezinte la jocuri. INDICAŢII METODICE PRIVIND FORMAREA UNEI ECHIPE REPREZENTATIVE Profesorul sau antrenorul trebuie să se axeze. În jocul de mini-fotbal. în competiţiile rezervate elevilor. când mingea se găseşte în posesia echipei adverse. profesorul va opri 11-12 care se încadrează în cerinţele celei de a doua selecţii. să ştie să-şi apere zona ameninţată şi să anticipeze mişcările adversarilor. să-şi rezolve sarcinile ce-i revin în cadrul echipei şi să satisfacă cerinţele desfăşurării unui joc colectiv şi constructiv. pentru anumite perioade de timp. în general şi a adversarului. Din numărul total de 18-20 subiecţi. capacitatea de a coopera cu coechipierii. participarea pe tot parcursul desfăşurării jocului în acţiuni tehnico-tactice. decizia de a lua acţiuni pe cont propriu). să se demarce şi să anticipeze acţiunile coechipierilor. când mingea se găseşte în posesia adversarului direct. în special. când jucătorul nu se află în posesia mingii. apropiindu-se de cele ale selecţiei jucătorilor pentru echipele de performanţă. deoarece în competiţiile liceelor participă elevi din clasele a XII-a şi parţial a XI-a. se va urmări: când jucătorul se găseşte în posesia mingii. să reuşească prin tehnica şi cunoştinţele sale să-şi depăşească adversarul direct. SELECŢIA LA CLASA a IX-a SAU FORMAREA ECHIPELOR REPREZENTATIVE ALE LICEELOR Formarea echipelor reprezentative ale liceelor are loc după o selecţie mai riguroasă.

capacitatea de a se intercala în atac şi de a înscrie goluri. 118 MIJLOCAŞII – jucătorii de la mijlocul terenului trebuie să aibă următoarele calităţi: ATACANŢII – criteriile care stau la baza selecţiei lor. combativitate în lupta directă cu adversarul. spontaneitate şi fineţe tehnică. rezistenţă mare la eforturi îndelungate şi în tempouri variate. forţă pentru lupta directă cu adversarul în vederea deposedării de balon. supleţe şi detentă musculară. FUNDAŞII – pentru părţile laterale ale terenului să fie selecţionaţi elevii care lovesc mingea cu piciorul îndemânatec părţii respective a terenului. bună orientare spaţială. cu capul. rapiditate în execuţie şi deplasare.următoarele însuşiri: înălţime corespunzătoare. orientare spaţială foarte bună. anticiparea situaţiei de gol. iar pe partea dreaptă a terenului-un dreptaci. curaj şi siguranţă în acţiune. capacitatea de a-şi depăşi adversarii prin inventivitate. stăpânire de sine şi curaj. precizie în transmiterea mingii (pasarea mingii şi şutul spre poartă). Pentru partea centrală a dispozitivului de apărare să fie selecţionaţi jucători de talie înaltă şi să prezinte următoarele însuşiri: bună detentă pentru lupta aeriană. capacitatea de a rezolva acţiunile de apărare. tehnică individuală foarte bună. forţă şi precizie în loviturile cu piciorul şi loviturile la poartă. concentrare psihică în momentele de finalizare. clarviziune în teren şi o bună gândire tactică. lovirea corectă a balonului cu capul. viteză de deplasare şi de reacţie. viteză de reacţie. capacitatea de a colabora cu ambele linii-defensivă şi ofensivă. coordonare în acţiuni. respectiv pe partea stângă a terenului să fie un stângaci. capacitatea de a construi acţiuni ofensive. când jocul o cere. sunt: .

7-8.2 secunde 14 ani . cu pauză de 5 minute între ele.SĂRITURA ÎN LUNGIME DE PE LOC 10-12 ani .2.2.3-8. de cel puţin două ori pe an.31-2. cuprinse în lucrarea “SELECŢIA ÎN SPORT”.ALERGARE DE VITEZĂ 50 m 10 ani . înregistrându-se cea mai bună.9-9 secunde 11 ani .35 minute 13 ani .14 ani .8 secunde 15 ani . aceste probe şi norme de control. 16-18 ani) o parte din probele şi normele de control pentru fotbal.După alcătuirea şi formarea lotului reprezentativ.7.180-185 cm INDICAŢII METODICE: pentru elan. ar trebui să dea cu jucătorii.7.165-175 cm 13-15 ani . 13-15 ani.ALERGARE DE REZISTENŢĂ 10 ani .8.7.4-7.5 secunde 13 ani . urmează o serie de măsuri. înregistrându-se cea mai bună. PROBE ŞI NORME DE CONTROL Profesorii care antrenează echipele reprezentative şcolare.41-2. astfel: A – PROBE ŞI NORME PRIVIND PREGĂTIREA GENERALĂ ŞI SPECIFICĂ A GRUPELOR DE 10-12 ani ŞI 13-15 ani 1. cum ar fi: în fiecare etapă a instruirii şi înainte de fiecare joc.46-7.51-8 minute 2000m . Cronometrul se declanşează la semnalul de start. să se transmită jucătorilor OBIECTIVELE DE ÎNDEPLINIT (individuale şi colective). 3.50 minute 119 .8-8.7-7. se permite o singură pendulare a braţelor. în timpul liber.36-2. de MAZILU VIRGIL şi COLABORATORII. Prezentăm pe cele trei grupe de vârstă (10-12 ani.2. Se efectuează obligatoriu două încercări.40 minute 12 ani .8 secunde 12 ani .8.11 ani .8.45 minute 600 m . Rezultatele vor fi înregistrate în caietul de evidenţă al profesorului şi comunicate jucătorilor pentru a-i motiva în pregătire.5 secunde INDICAŢII METODICE: se acordă două încercări obligatorii. să-şi îmbunătăţească pregătirea fizică etc.7. elevii să exerseze unele execuţii tehnice. 2.

încercând să depăşească gradaţia “50”. pe distanţele prevăzute. Executantul se găseşte cu picioarele în cele două cercuri care nu au cuburi. 6. cu pauză de 5 minute între ele şi se notează cea mai bună. cu tălpile sprijinite pe sol. cu diametrul de 0. se găseşte fixată cu gradaţia “50” exact la nivelul suprafeţei scaunului. 4. se trasează câte 2 cercuri.5 m.45 minute INDICAŢII METODICE: se efectuează diferenţiat pe cele trei grupe. unul lângă celălalt. De la semnalul de plecare şi până la plantarea celui de-al doilea cub.41-7. cu vârfurile la margine şi genunchii perfect întinşi. Rămâne aplecat la poziţia cea mai joasă-2 secunde-cu genunchii şi palmele bine întinse. după care pleacă imediat să-I aducă şi să-l planteze pe cel de-al doilea în celălalt cerc.5 secunde INDICAŢII METODICE: se trasează pe pământ două linii paralele la distanţă de 10 m una de alta.17-18 execuţii 13 -15 ani -.ABDOMEN CU RIDICAREA TRUNCHIULUI DIN CULCAT ÎN ŞEZÂND ŞI REVENIRE TIMP DE 30 secunde 10 -12 ani -. Subiectul se apleacă. timpul înregistrându-se în minute şi secunde. Un partener stă ghemuit între picioarele executantului şi îl apasă pe glezne. 5. se aşează câte o bucată de lemn. având gradaţia “0” deasupra şi gradaţia “100” în jos. genunchii depărtaţi şi îndoiţi la 90º. La semnal.59-61 cm INDICAŢII METODICE: subiectul stă în picioare pe un scaun sau pe o banchetă înaltă de 50 cm. Se repetă ridicările şi culcările. fiind interzisă aruncarea lor. fără a se răsuci. se cronometrează. 120 . atingând solul cu spatele şi dosul palmelor. pe riglă. În spatele celor două linii. păstrând genunchii întinşi. Se acordă 2 încercări. La semnal. Cuburile se aşează cu mâna.NAVETA (ŞTAFETA) 10 -12 ani -. gradată din cm în cm.15 ani .7. care este de forma unui cub cu latura de 5 cm. O riglă înaltă de 1 m.12. În fiecare dintre cele două cercuri situate în spatele uneia dintre linii. alunecă cu vârfurile degetelor întinse în jos. în imediata apropiere a lor. după care revine în culcat.MOBILITATE COXO – FEMURALĂ 10 -12 ani -. executantul se ridică în poziţia şezând. numărându-se câte execuţii realizează subiectul în 30 secunde. atingând cu coatele genunchii.1-12.56-58 cm 1 3-15 ani -. executantul aleargă să aducă un cub şi să-l planteze într-unul din cercurile în care a stat el iniţial cu picioarele.18-20 execuţii INDICAŢII METODICE: executantul se află culcat pe spate cu mâinile la ceafă şi coatele pe sol.

La semnal. cu pauză de 10 secunde între repetări. putându-se deplasa în jurul mingii după prima lovitură. subiectul conduce mingea printre jaloane. 16 m 3m INDICAŢII METODICE: Numărul de execuţii pe grupe de vârstă: 10 -12 ani – 2 repetări. timp în care el trebuie să sară şi să lovească mingea cu capul (cu fruntea şi cu pendularea trunchiului). şutează spre poartă.LOVIREA MINGII SUSPENDATE CU CAPUL 10 -12 ani -. Executantul are la dispoziţie. cu pauză de 10 secunde între repetări. Următorul traseu începe după 10 secunde pauză. 13 -15 ani – 4 repetări.în 20 secunde la 30 -35 cm – de 8 ori INDICAŢII METODICE: mingea este legată cu şnur şi suspendată la înălţimea prevăzută în tabelele de norme. aşezate din 3 în 3 m faţă de suprafaţa de pedeapsă. Distanţa se măsoară din creştetul subiectului până la mijlocul mingii. Nu se ia în considerare numărul de sărituri. 13-15 ani – 36-38 secunde – de 4 ori traseul. cu pauze între repetări 10 secunde. de cât mai multe ori posibil. ci numărul de 121 .pentru citirea gradaţiei la care a ajuns vârful degetelor mijlocii de la ambele mâini. 7. 8.PROBA COMPLEXĂ 10-12 ani – 19-20 secunde – de 2 ori traseul. cu pauze între repetări 10 secunde.în 15 secunde la 25 -30 cm – de 6 ori 13 -15 ani -. Jucătorul şi mingea sunt la 1 m în continuarea liniei formate de cele 5 jaloane. 25 sau 20 secunde. cu pauză de 10 secunde între repetări. 16 -18 ani – 6 repetări. cum doreşte. Se acordă două încercări şi se notează cel mai bun rezultat. în funcţie de grupa de vârstă din care face parte. revine în viteză la locul de plecare.

5 m pentru grupa 16-18 ani. va continua cu celălalt picior.GENUFLEXIUNI PE UN PICIOR ŞI PE CELĂLALT 10 -12 ani -. 10. la orizontală. 9.10 repetări INDICAŢII METODICE: subiectul ridică ambele braţe şi un picior întins în faţă.8 repetări 13 -15 ani -.ARUNCAREA MINGII MEDICINALE ÎNAINTE.14 acţiuni – 3-5 goluri 16 -18 ani -.10 acţiuni – 3-5 şuturi pe spaţiul porţii 13 -15 ani -. Când subiectul nu mai poate continua din cauza oboselii. Jucătorul care şutează spre poartă se află la mijlocul terenului. În fiecare poartă se află câte un portar cu 3-4 mingi. Grupele mari şutează direct din întoarcere sau după o preluare a mingii. Grupele mai mici pot atinge mingea încă de 1-2 ori între preluare şi şut spre poartă.10 acţiuni – 3-5 şuturi în forţă pe spaţiul porţii 13 -15 ani -.TRAS LA DOUĂ PORŢI 10 -12 ani -. într-o zonă de 2 m lăţime. Se iau în considerare genuflexiunile în care şezutul coboară sub nivelul genunchiului piciorului de execuţie.5 m INDICAŢII METODICE: Număr de acţiuni şi norme pe grupe de vârstă: 10 -12 ani -. transmisă de portarul căruia i-a şutat. Exerciţiul se termină după efectuarea numărului de acţiuni prevăzut pentru fiecare grupă de subiecţi. între cele două porţi. după care execută genuflexiunea pe piciorul de sprijin. DE DEASUPRA CAPULUI 122 . din care finalizează. 11. pentru grupele 10-12 ani şi 13-15 ani şi 1.20 acţiuni – 6-8 goluri Porţile sunt situate în paralel la 30 m.lovituri prin care mingea este făcută să se balanseze.14 acţiuni – 3-5 goluri 10-12 ani – 2 m 13-15 ani 16-18 ani – 1.

32 kg 12 ani -.45 kg 15 ani -.30 kg 11 ani -.15 minute 5.61 m 15 ani -. Se pleacă la semnal.5 kg – 7. cu mingea în mâini. GREUTATEA MINIMĂ 10 ani -.PROBA COMPLEXĂ 16-18 ani secunde – 52-54 secunde.1.1.4 x 30m x 4 CU PAUZE DE 90 secunde.TALIA MINIMĂ 10 ani -. Picioarele nu se dezlipesc de pe sol.1.51 m 14 ani -. pe ceafă.1. la 35-40 cm. de 13 ori 3.40 kg 14 ani -.30 secunde.34 m 11 ani -. de 6 ori traseul.1.36 kg 13 ani -.3200 m – 12.1.44 m 13 ani -. Urmează o pauză 123 . NORME PRIVIND DEZVOLTAREA SOMATIC 1.1.51 kg B – PROBE ŞI NORME PRIVIND PREGĂTIREA GENERALĂ ŞI SPECIFICĂ A GRUPEI DE 16-18 ani 1.ARUNCAREA MINGII MEDICINALE ÎNAINTE.ALERGARE DE DURATĂ 16 -18 ani -. din dreptul unui jalon.32 minute INDICAŢII METODICE: la 30 m distanţă unul de celălalt sunt aşezate două jaloane. prin opriri bruşte dincolo de limitele jaloanelor şi întoarceri rapide. cu pauze între repetări 10secunde 2.3kg – 6-7 m INDICAŢII METODICE: subiectul stă cu picioarele pe aceeaşi linie. subiectul efectuând traseul dus-întors-dus-întors fără oprire.10 -12 ani -. îndoaie genunchii pentru elan şi execută aruncarea mingii.31-1.65 m 2.20 acţiuni – 6 goluri 4. ÎNTRE REPETĂRI 16 -18 ani -.LOVIREA MINGII SUSPENDATE CU CAPUL 16 -18 ani -.01-12.2kg – 5-6 m 13 -15 ani -.39 m 12 ani -.TRAS LA DOUĂ PORŢI 16 -18 ani -. după care îşi apleacă uşor corpul pe spate. DE DEASUPRA CAPULUI 16 -18 ani -.1.8 m 6.

activitatea fotbalistică se desfăşoară atât în cadrul unităţilor şcolare.TALIA MINIMĂ 16 ani → 1. Se notează timpul fiecărei curse şi apoi totalul celor 4 repetări. 17-18 ani. iar pentru categoria 11-12 ani. La nivelul claselor V-VIII şi IX-XII.E. competiţii organizate de M. care se organizează pentru şcolile generale şi licee.13-14 ani. sistemul competiţional şi regulamentul de desfăşurare sunt precizate la nivelul învăţământului primar. după care se repetă traseul de încă 3 ori şi pauzele respective. CAMPIONATUL LICEELOR – pentru categoriile de vârstă 15-16 ani. întâlniri amicale şi tradiţionale între liceele din aceeaşi localitate. având un caracter continuu. durata jocului va fi de 60 minute (2 reprize a câte 30 minute fiecare). NORME PRIVIND DEZVOLTAREA SOMATICĂ 1. cât şi în afara acestora. Pentru categoriile 8-10 ani şi 11-12 ani.N. Cronometrul se declanşează la semnalul de start.72 m SISTEMUL COMPETIŢIONAL La nivelul şcolilor generale şi liceelor. unde. se vor desfăşura astfel: CAMPIONATUL ŞCOLILOR PRIMARE – pentru categoriile de vârstă 8-10 ani..de 90 secunde. constituind totodată un important mijloc de depistare a talentelor.70 m 17 ani → 1. 11-12 ani.71 m 18 ani → 1. Competiţiile şcolare de fotbal. GREUTATEA MINIMĂ 16 ani → 56 kg 17 ani → 60 kg 18 ani → 62 kg . 124 2. CONŢINUTUL COMPETIŢIEI PE GRUPE DE VÂRSTĂ GRUPA DE VÂRSTĂ 12-14 ani – CAMPIONATUL ŞCOLILOR GENERALE A – ETAPA PE ŞCOALĂ – se dispută sub forma unui campionat inter-clase. activitatea fotbalistică se concretizează prin: ziua sporturilor preferate. competiţii organizate de Inspectoratele Şcolare Judeţene cu ocazia diferitelor evenimente.

Câştigătoarea etapei judeţene va reprezenta judeţul în ETAPA INTERJUDEŢEANĂ. se poate organiza o etapă intermediară. Perioada de desfăşurare a campionatului va fi cuprinsă între 15 septembrie-15 noiembrie. Forma de desfăşurare a acestei etape este TURNEU SIMPLU. La sfârşitul acestui campionat se va alcătui o selecţionată a şcolii care va participa la ETAPA PE LOCALITATE. unde echipele clasate pe locuri corespondente în cele două serii. comună) – se dispută sub formă de TURNEU între echipele reprezentative ale şcolilor.S. În funcţie de numărul de echipe. pe două serii. competiţia se desfăşoară TUR – RETUR sau numai TUR. se vor asigura fiecărei echipe minimum 16 jocuri.indiferent de numărul de clase. INSPECTORATELE ŞCOLARE DIRECŢIILE JUDEŢENE PENTRU E. C – ETAPA JUDEŢEANĂ – participă echipele reprezentative de şcoli. MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE PENTRU ETAPA JUDEŢEANĂ – organizatori vor fi:   PENTRU ETAPA INTERJUDEŢEANĂ – organizatori vor fi:  125 . între cele 8 echipe câştigătoare ale fazei interjudeţene. În judeţele cu mai multe localităţi.F. în perioada 15 martie-15 mai. Sistemul de desfăşurare al acestei etape este ELIMINATORIU şi are loc în perioada 15 mai-15 iunie. D – ETAPA INTERJUDEŢEANĂ – participă echipele reprezentative de şcoli. împărţit în 8 zone geografice a câte 5 echipe şi are loc în perioada 15 iunie-20 iunie. câştigătoare ale etapei pe localitate sau centre. E – FINALA PE ŢARĂ – se dispută SISTEM TURNEU.S. se vor întâlni într-un singur joc pentru stabilirea clasamentului final. oraş. B – ETAPA PE LOCALITATE (municipiu. pentru a stabili echipele calificate la ETAPA JUDEŢEANĂ. astfel încât. ORGANIZATORII COMPETIŢIILOR LA CATEGORIA DE VÂRSTĂ 12-14 ani PENTRU ORGANIZAREA CAMPIONATELOR ŞCOLILOR GENERALE ETAPA PE ŞCOALĂ – organizatori vor fi CONSIILE şi CONDUCERILE ŞCOLILOR PENTRU ETAPA PE LOCALITATE – organizatori vor fi:   CERCURILE PEDAGOGICE DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT DIERCŢIILE MUNICIPALE ŞI ORĂŞENEŞTI PENTRU E. fiecare echipă să dispute minimum 10 jocuri. câştigătoare ale etapelor judeţene. pe centre.F.

FINALA PE ŢARĂ se desfăşoară în perioada 1-5 septembrie. în perioada 15 martie-15 mai. GRUPA DE VÂRSTĂ 14-16 ani – CAMPIONATUL LICEELOR A – ETAPA PE LICEU – se desfăşoară sub forma unui campionat interclase. GRUPA DE VÂRSTĂ 16-18 ani A – ETAPA PE LICEU – se desfăşoară sub forma unui campionat interclase. în perioada 15 septembrie-15 noiembrie. D – ETAPA INTERJUDEŢEANĂ – se dispută sub formă de TURNEU SIMPLU între reprezentativele de liceu. fiecare echipă disputând minimum 16 jocuri. pe centre. FEDERAŢIA ROMÂNĂ DE FOTBAL PENTRU ETAPA FINALĂ – organizarea o va face MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII. între cele 8 echipe câştigătoare ale fazei interjudeţene. B – ETAPA PE LOCALITATE (municipiu. C – ETAPA JUDEŢEANĂ – se dispută între reprezentativele liceelor câştigătoare ale etapei pe localitate sau centre. Sistemul de desfăşurare al acestei etape este ELIMINATORIU şi are loc în perioada 15 mai-15 iunie. se poate organiza o etapă intermediară. competiţia se desfăşoară TUR-RETUR sau numai TUR. astfel încât fiecare echipă să dispute minimum 10 jocuri. oraş) – se dispută sub formă de TURNEU între echipele reprezentative ale liceelor. În funcţie de numărul de echipe. pentru a stabili echipele calificate la ETAPA JUDEŢEANĂ. fiecare echipă disputând minimum 16 jocuri. se vor întâlni într-un singur joc pentru stabilirea clasamentului final. în perioada 15 septembrie-15 noiembrie. câştigătoare ale etapelor judeţene. La sfârşitul acestui campionat se va alcătui selecţionata liceului care va participa la ETAPA PE LOCALITATE. în perioada 1-15 iulie. La sfârşitul acestui campionat se va alcătui o selecţionată care va reprezenta liceul la ETAPA PE 126 . Câştigătoarea acestei etape va reprezenta judeţul în ETAPA INTERJUDEŢEANĂ. În judeţele cu mai multe localităţi. unde echipele clasate pe locuri corespondente în cele două serii. pe două serii. pe 8 zone geografice a câte 5 echipe. E – ETAPA PE ŢARĂ – se dispută SISTEM TURNEU.

NR. – – NUMELE ŞI PRENUMELE ELEVULUI DATA NAŞTERII ANUL CLASA OBSERVAŢII – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – 127 . 2.. B – ETAPA PE LOCALITATE (municipiu. oraş) – se dispută sub formă de TURNEU între echipele reprezentative ale liceelor. În funcţie de numărul de echipe.LOCALITATE.. 4. participarea se face pe baza buletinului de identitate sau a certificatului de naştere. se poate organiza o etapă intermediară. în perioada 1-15 iunie. competiţia se desfăşoară TUR-RETUR sau numai TUR. Exemplu de formular de înscriere: FORMULAR DE ÎNSCRIERE ŞCOALA: …………………………………………………. C – ETAPA JUDEŢEANĂ – se dispută între reprezentativele liceelor câştigătoare ale etapei pe localitate (centru). LOCALITATEA: …………………………………………. CONDIŢII DE PARTICIPARE pot participa toţi elevii care frecventează cursurile de zi ale şcolilor generale şi liceelor. TABEL cu datele necesare pentru participarea la CAMPIONATELE ŞCOLARE DE FOTBAL ETAPA PE ……………………. pentru fiecare etapă.. sub forma unui SISTEM ELIMINATORIU. 1. JUDEŢUL: …………………………………………………. 3. care la data de 15 septembrie a anului şcolar respectiv nu au depăşit vârsta maximă a competiţiei respective. fiecare echipă disputând 10 jocuri. precum şi a unui formular de înscriere. În judeţele cu mai multe localităţi. pe centre. pentru a stabili echipele calificate la ETAPA JUDEŢEANĂ. în perioada 15 martie-30 mai. CRT.

128 . JUDEŢ. ZONĂ. echipele câştigătoare ale ETAPELOR FINALE vor fi declarate campioane şcolare. la ETAPA PE ŞCOALĂ. nu sunt admise la competiţii echipele formate din elevi selecţionaţi în mai multe reprezentative şcolare. şcolile generale şi liceele cu profil de fotbal nu au drept de participare în CAMPIONATUL ŞCOLAR DE FOTBAL. LOCALITATE.echipele pot participa în campionate în numele şcolii unde frecventează. începând cu faza pe şcoală şi sector. care va fi declarată “ZIUA FOTBALULUI ŞCOLAR”. se recomandă ca jocurile să se desfăşoare în ziua de sâmbătă. pentru Municipiul Bucureşti se va elabora un calendar propriu de organizare a competiţiilor fotbalistice pentru toate categoriile de vârstă. vor primi TITLURI de câştigători ai etapelor respective. se vor atribui diplome. la etapele pe localitate. judeţ şi zonă. DIRECŢIILE JUDEŢENE PENTRU TINERET ŞI SPORT sunt obligate să asigure în mod gratuit arbitrii şi terenurile de joc. ÎNSCRIEREA se face de către unitatea şcolară şi va fi trimisă inspectoratelor judeţene organizatoare.FOTBAL. începând cu categoria de vârstă 13-14 ani. jocurile vor fi arbitrate de cadre didactice şi arbitri-elevi din clasele mai mari. TITLURI ŞI PREMII echipele clasate pe primele locuri la etapele pe ŞCOALĂ. şi respectând perioadele stabilite. medalii. DISPOZIŢII FINALE în conformitate cu REGULAMENTUL DE ORGANIZARE AL ACTIVITĂŢII FOTBALISTICE. precum şi premii în bani şi materiale sportive. jocurile se vor disputa pe terenuri normale. cei mai buni jucători vor fi convocaţi la taberele F. în conformitate cu normele financiare în vigoare.R.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful