Deochiul, culoarea roşie în superstiţie Toate popoarele, şi cele moderne şi cele vechi, au crezut şi cred că privirea ochilor are

o putere magică şi periculoasă, care nu se poate înlătura decât numai prin nişte ceremonii particulare. Această credinţă în influenţa pe care o poate exercita ochiul, credinţa în deochi, se urcă în vremurile vechi până la indieni. Ea este răspândita în Scoţia, Britania, Franţa, Portugalia, Spania, Polonia şi, mai cu seamă, în Italia. Napolitanii pun cel mai mare crezământ pe jettatura. La romani, Plinius ne vorbeşte de vrăjitorii ilirieni, a căror privire ameţea pe om, ba putea să-1 şi omoare. El crede că acei oameni aveau câte două pupile în fiecare ochi. Romanii numeau deochiul: turpicula res sau fascinus. Vergilius ne spune că poporul roman credea în înfluenţa rea a ochilor, în deochi. În Peloponez, la turci, se crede de asemenea în deochi. Tot aşa în Abisinia, în Arabia, în Asia Mică. La francezi, deochiul este numit mauvais oeil; iar germanii 1-au botezat: das Beschreien. La germani, pentru ca copilul să fie ferit de deochiare, se înfăşoară, când e să se boteze, cu un postav roşu . La romani, se crede că mai toţi care au ochii verzi şi sprâncenele îmbinate, deoache nevoie-mare - când stau şi privesc mai mult timp o fiinţă sau un lucru şi nu zic apoi: „Să nu-i fie de deochi!”, scuipând de trei ori. Se poate deochia tot ceea ce este frumos, atrăgător. Simptomele deochiului sunt: somn zbuciumat sau insomnie, dureri de cap, dureri de inima. Se pot deochia nu numai oamenii, dar şi vitele, care, fiind deochiate, încep să

ba poate să li „se tragă” şi moartea. E de ajuns ca cel ce deoache să zică în sine: „A! ce frumos. daca pui câteva boabe de sare în putinei. se crede că eşti ferit de deochiat. pe deasupra. tot ceea ce ar putea atrage privirile. deochi. mai ales. prin vorbirea într-un ceas rău. laptele nu mai dă unt ş. fie gol. trebuie să se îmbrace rău. dacă te îmbraci în haine pe dos. Ca să le scapi pe toate acestea de deochiat. sau ce frumoasă este!” . stupii se pustiesc de albine. fie plin. pomii se usuca ori capată uscături. Această gândire. ca şi cum ar fi o emanaţiune a lui. Sunt unii oameni care. să-şi ascundă. Spiritele rele ale deochiului aparţin ochiului rău. În Germania. cum vor şti. pasările deochiate se muscă (ciupesc) una pe alta. au o privire fermecătoare. care are înfluenţă fie prin reaua privire. se recomandă să le pui fir sau ţop roşu.a. credinţă. Oamenii cu trup frumos au să sufere multe în urma deochiului. să-1 legi cu un şorţ. ci şi din laudele pe care ei le fac unor fiinţe sau unor lucruri. este tot aşa de veche ca şi omenirea. Deochiul nu rezultă numai din simpla privire a celor cu ochi deochetori. fără voia lor.m. se recomandă ca atunci când duci un vas de lapte. pentru că altfel.şi deochiul e gata! . vrăjitoresc. laptele pe care-1 baţi nu mai poate fi deochiat. În Vâlcea. Pentru slavii de sud. dacă ai soc împrejurul casei. Ca să împiedice deochiul.d.tânjească. Slavul de sud numeşte acest spirit: urok. iar untul. Tot la ei se crede că dacă pui sare în putinei. fie. unul dintre cele mai rele spirite este duhul care se manifestă în deochi. Aluatul când este deochiat nu mai „creşte”. se crede că deoache acei ce s-au născut cu tichie pe cap. ci „dă îndărăt”. vrajitorească. cei ce deoache pot să-ţi deoache şi vaca şi să-i ia şi mana. La francezi.

este socotit de romani ca o fiinţă. Cu apa în care a înecat cărbunaşii. deochetoare În Vâlcea. ori haina roşie feresc de deochiat. ca un spirit rău. Contra deochiului li se leagă la gât coajă de molift. În cărbuni crede poporul că tot mai este o urmă din sufletul copacului şi acea urmă poate fi întrebuinţată cu succes la feluritele descântece şi vraji. doica ungea cu scuipat fruntea şi buzele copilului. La sârbii din sudul Ungariei. ca şi toate celelalte boli. tină pe fruntea cea frumoasă a copiilor.Casele care sunt deochiate când sunt noi. La romani. sau se tot vaită de cap. afundă în apă nişte cărbunaşi. atunci se zice că a fost deochiat. O femeie chemată să-i descânte. sau n-are foame. Copiii sunt cei mai expuşi să fie deochiaţi. Deochiul. . Dar şi firul sau ţopul roşu. i se pune scuipat la buric. credinţa în deochi era foarte răspandita. pentru a nu mai putea atrage privirile rele. Când un copil are insomnie sau are somnul zbuciumat. oasele de câine nu se aruncă. spală faţa copilului şi îi dă să şi bea din ea. pot să se dărâme. îngropate la loc sigur. pentru ca copilul să nu fie deochiat. Prezervarea copiilor de deochi se face în Asia Mică punând nămol. sluţirea obiectului sau fiinţei frumoase. În antichitate. pentru a-1 feri de ochii răi. Acest lucru este identic cu benghiul nostru şi „benghiul” care se obişnuieşte în Peloponez. Se crede că sunt oameni care deoache cu ochiul lor cel rău tot ceea ce este frumos şi plăcut. la tămăduiri şi la aflarea viitorului. sau e bolnăvicios. ci se păstrează. sau ţipă adeseori. că sunt „bune” de deochi la copii. Toate au drept scop urâţirea.

cearta între doi prieteni. se ghiceşte cu cărbuni. asta înseamnă că persoana. ţâţele unui animal care au fost atinse de cine ştie ce boală. în Grecia. pe numele căreia s-a aruncat cărbunele a deochiat. pronunţă cuvintele magice. Egiptencele. frigurile. Credinţa în deochi este foarte răspândită în „Cerescul Imperiu”. credinţa în deochi. dacă un . Aşa se face şi la oameni şi la vite. Cărbunele revine adesea şi în magia slavilor de sud. pentru a nu se deochea singure. Dacă cumva vreun cărbune se coboară la fundul oalei. se umple cu apă şi în ea se aruncă atâţia cărbunaşi aprinşi. se îngălbenesc. îi recomandă. Şi vechii evrei aveau.Se crede. În India vedică. sfătuind pe femeie la virtuţile casnice. Descântecul de deochi este la fel şi la aromani. În Vâlcea. ministrul Germaniei in China. că o neizbândă a unei afaceri. toate sunt datorate deochiului. baba descântă de deochi. când se privesc în oglindă. regiunea deluroasă. Se ia o oală nouă. frica de deochi stăpânea poporul şi Rig-Veda. bolnavul care suferă de cap şi „moare” de la inimă. se descântă de deochetură. se zice că au fost deocheate. scrie Van Brandt. de deochi în modul următor. În Bosnia. frunzele unui pom fructifer care cad. În timpul acesta. dacă este indispus. pe cât se pare. Se crede că cineva a fost deochiat. pe urmă. Aceeaşi acţiune purificatoare. înainte de toate. aceeaşi putere alungătoare de duhuri şi de înfluenţe rele o găsim şi la cei vechi în apa în care se stinsese un taciune de foc. câte sunt persoanele bănuite că au deocheat. este stropit cu apa în care s-au stins cărbunii şi mai şi bea din ea. de a nu privi cu un ochi fatal către bărbatul său.

Pe aceşti cărbuni îi pune într-un vas şi toarnă apă peste ei. ori de va muri. Vrăjitorul ia doi cărbuni aprinşi: pe unul îl numeşte moarte. pentru a nu fi deocheaţi. dacă împărtăşirea. Dacă figura va fi cu capul în sus. de va fi cu capul în jos. iar bolnavul are să se pună pe picioare. Dacă se întamplă şi cade la fund „cărbunele viaţă” moare bolnavul şi viceversa. Boala deochiului. Se topeşte o bucată de plumb şi se toarnă întrun pahar cu apă. e semn că copilul va scăpa de deochi. răcit în mod brusc. . au murit numai din cauza acestei frici superstiţioase. În lipsa plumbului. mulţi poate.bolnav se va însănătoşi. după spusa grecilor moderni. Pentru că copiii lor să nu poată fi deocheaţi. Când bărbaţii se îmbracă în haine noi. Evreii cei habotnici îşi acoperă mâncarea şi o scot bucată cu bucată. spun ei. În Mehedinţi. pe care o pune preotul într-un pahar cu apă. se crede că poate chiar să şi moară din cauza deochiului. formează o figură cu chip de om. Plumbul. În descântecul de deochi intră următoarea acţiune divinatorie. usturoiul. Copilul. e cumpănă. iar pe celălalt viată. Turcii cred la fel. atunci pe faţa tuturor „răsare soarele”. îţi consuma toate maruntaiele. se poate întrebuinţa şi ceară galbenă. Ei cred ca 90% dintre morţi au murit de deochi şi numai 10% de alte boli. Dacă pică amândoi. Cel mai bun amulet contra deochiului este. femeile încep să ţipe disperate şi bolnavii. mai cu seamă. va trăi. femeile pun pe furiş într-unul din buzunare caţiva grăunţi de usturoi. atunci bolnavul e ca şi dus de pe lumea asta. copilul va „da ortu”. li se pune pe cap o scufie albastră. Dacă fărâmitura de „grijanie” şade plută pe faţa apei. cade la fund.

Amuletul acesta era purtat la gât contra deochiului. la chaldei. dupa cât se pare. la perşi. pământul cu care se face acest benghi trebuie săfie rezultat din uleiul ce arde în lampă. Prea puţine din supersţiile păgânismului au rămas aşa de înfloritoare în Orient. Egiptenii. usturoiul a fost un talisman contra fascinării (deochiului). în veşmintele copiilor. Credinţa în deochi a fost constatată în Egipt. nu era îngăduit să te opreşti şi să te uiţi la lucrul câmpului. Cercetările în Orient descoperă mereu vechi amulete contra deochiului. n-au importat această credinţă superstiţioasă).Fapt este că la ţară o haină nouă atrage privirile ochilor răi. de a putea adică să arunce. La greci şi la romani. chiar fără voia sa. Tot în acelaşi scop. În Corfu. vrăji asupra altuia. Dintre toate superstiţiile. usturoiul se pune şi la gâtul animalelor. (Grecii. În aceste zile se credea că ochiul omenesc putea să-şi desfăşoare înfricoşatele-i urgii al deochiului. Deochiul se combate şi prin ridicol: mama face pe faţa copilului o pată de noroi. aveau o frică nebună de deochi. Un scriitor de talia lui Plutarch îi consacră unul din cele mai stranii dialoguri din Quaestiones convivales şi se încercă să explice această putere misterioasă dată omului. (deochetori). precum a rămas deochiul. . farmece. În anumite zile: 11 şi 12 de exemplu. Dar vrăjitorii fug de mirosul usturoiului. mai cu seamă. credinţa în deochi este cea mai veche şi cea mai înrădăcinată în lumea greacă.

ţiuirea urechilor. la romani. trei de grâu de primăvară. De aceea. osoasă şi slabă. în trăsături generice. femeile leagă în capătul unei panglici roşii un fir de ustoroi. Panglica o leagă la gâtul copilului pentru a fi ferit de deochi. părul capului negru. piele oacheşă. Deochiul poate să pericliteze şi afacerile. ochii li se duc în fundul capului. . Negustorii evrei merg şi mai departe: ei cred că banii scoşi din vânzare şi nenumăraţi pot să se sporească (înmulţească). trei boabe de tămâie. pentru a nu fi în primejdie să li se deoache turma. Transilvănenii fac contra deochiului nişte talismane în care intra trei fire de usturoi. negustorii romani nu-şi numară banii decât numai seara. febră uşoară. Ca amulet contra deochiului. trei de sare. este obiceiul ca să se lege copiilor la gât un săculeţ (punga) în care se pun câţiva cărbuni sau li se atârnă de gât usturoi de la Rusalii. Simptomele deochiului. trei de grâu de toamnă. Cei nervoşi slăbesc. Ciobanii nu spun niciodată numărul exact al oilor. Tot aşa fac şi jucătorii de cărţi: numară banii câştigaţi tocmai la sfârşitul jocului. a. purceilor. trei bucăţele din casa (membrana fetala) copilului. li se aprinde faţa. vărsături. trei fărâmiţe de pâine.Tipul celui ce/celei ce deoache este. căscătură continuă. au slăbiciune generală. mieilor s. În Vâlcea nu se spune. următorul: o faţă lungă. Romanii leagă o capăţână de usturoi la coada vitelor pentru a nu fi deocheate. sunt: dureri de cap. mai cu seama seara. numărul hoarelor (păsărilor de curte). după romani. trei de piper. În Muntenia. caci altfel suma ar fi deocheata şi vânzarea ar scădea. ochi foarte negri şi sprâncene îmbinate.

se ţintuieşte o bucată de postav roşu în pervazul de sus al uşii de la odaia lehuzei. contra lui. În Kamerunul de sud. cu un cuişor. în asemenea împrejurări. Moaşele din Bucovina. Sârboaica poartă. La toate popoarele. fac un ciucure de lână roşie şi îl bat. pe degetul din mijloc o legătură roşie. cum naşte femeia. În Ungaria. Se pare că culoarea roşie nu-i altceva decat simbol al jertfei sângeroase. deasupra uşii. care are aceeaşi întrebuinţare ca talisman. În Pomerania. ungurii şi estonii de astăzi . culoarea roşie trece ca un amulet de care se nimicesc şi duhurile rele şi vrăjile cele mai înfricoşate. cu care popoarele primitive cred că-şi ispăşesc păcatele sau că îmbunează felurite duhuri pe care le socotesc supărate din cauza purtării rele a lor. la naştere. firul roşu este înlocuit cu lemnul roşu. se pune deasupra uşii un fir de aţă albă răsucită cu unul roşu. a feluritelor lucruri colorate roşu. Culoarea roşie în superstiţie. În Macedonia. Cam aceleaşi obiceiuri le aveau vechii greci. În toată Germania. se implantă în pragul uşii un ac cu o strămătura roşie. Şi la gâtul lehuzei se leagă un asemenea fir format din două fire: una albă şi alta roşie. . Aceasta pentru a fi ferită lehuza de duhuri rele. lehuza şi copilul ei sunt feriţi de vrăji prin ajutorul unui fir roşu. în timpul sarcinii.În strânsă legătură cu superstiţia deochiului stă întrebuinţarea ca talisman. În Moldova. este obiceiul ca copiilor să li se lege o panglică roşie împrejurul gâtului sau al mâinii.

Culoarea roşie era întrebuinţată la înmormântări şi în secolul al XV-lea în Florenţa. în pielea goală. (Aici se poate vedea mai bine înrudirea apropiată a focului cu culoarea roşie. Tot aşa la kabiri şi în India. În Sparta. care sau pus acolo nu numai ca hrană pentru morţi. pentru prosperarea vitelor lor. În judeţul Vâlcea. Chiar şi la înmormântările papilor se observă acest obicei. lintoliul era roşu.) În catacombe s-au găsit în morminte ouă roşii. pe vatră. mai pretutindenea. se puse peste cadavru un acoperământ de mătase de culoare roşie înfocată (aprinsa). Coşciugul de asemenea era roşu cărămiziu pe dinăuntru. cei ce luau parte la înmormântare aveau costume roşii. se crede că e bine ca în ziua de Anul Nou să bei vin roşu. dar şi ca talismane împotriva duhurilor necurate şi a înfluenţelor lor. după prohodire. femeile nu lasă să se stingă focul din vatră. coşciugurile se îmbracă în pânză roşie. mai cu seamă în noaptea de Paşti. La înmormântarea lui Leon al Xlll-lea. ca să ţi se înnoiască sângele. cu focul mare şi coc. Mortul era îmbrăcat într-o mantie roşie. Aceste turte le dau vitelor să le mănânce. În Moldova. La romani. În această noapte ele stau. rămas de la ouă. . turte plămădite cu roşală. care scapă de toate relele şi de toate duhurile necurate. cadavrele se învăluiau în postav roşu.Nouă ni se pare însă că culoarea roşie simbolizează însăşi flacăra roşie a focului ceresc sau pământesc.

Culoarea roşie nu s-a mulţumit numai cu domeniul popular. În judeţul Mehedinţi mirii sunt legaţi împreună de gât cu o panglică roşie ca să nu se deoache. superstiţios. Într-o povestire despre lupta dintre francezi şi brugeois. leagă fire de mătase roşie în jurul coifului lor. Firul de lâniţă care se petrece prin urechea copilului trebuie să fie roşu. Grimm ne relatează în cantecele populare daneze că.Primăvara. îi fereşte de felurite „poceli”. pentru a se face năzdrăvani. citim ca aceştia învinseră pe francezi. cred ei. Chiar şi firul cu care se coase galbenul este roşu. la distanţe egale. numai datorită faptului că locul ocupat de ei (Brugeois) era înconjurat de un fir de mătase roşie care avea şapte noduri. se spune că eroii. are să-ţi meargă bine şi ai să fii sănătos tot anul şi viceversa. ea a intrat şi în domeniul aristocratic. Ţiganilor le place foarte mult culoarea roşie. dacă îl vezi galben. a. Tot roşu trebuie să fie şi firul de care se atârnă galbenii la urechile femeilor. Roşu este şi firul pe care îşi înşiră fetele mărgelele şi mărgeanul. dacă vezi întâi un fluture roşu. care. pentru a-şi păzi coiful şi viaţa. La romani. panglica pe care se înşiră galbenii trebuie să fie de culoare roşie. deochi s. pentru ca numai astfel îl fereşte de deochi. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful