You are on page 1of 4

Administraţia Publică Centrala

Guvernul este alcătuit din instituţiile administraţiei publice, instituţii care au particularităţi de
organizare, natură juridică, având în comun punerea în aplicare a legii.Guvernul asigură
funcţionarea şi dezvoltarea sistemului economic şi social pe plan naţional şi promovează
interesele
ţării pe plan mondial.Aparatul de lucru al guvernului este alcătuit din Cancelaria primului-
ministru,
Secretariatul General al Guvernului, Departamentul pentru Afaceri Europene, Departamentul
pentru
relaţia cu Parlamentul, Departamentul pentru Relaţii Interetnice, Departamentul pentru control al
Guvernului, ultimele două neavând personalitate juridică.
Membrii guvernului sunt: primul-ministru (cea mai înalta funcţie din guvern), miniştrii de
stat, miniştrii delegaţi, miniştrii. Atribuţiile guvernului sunt de natură politică, economică,
administrativă cât şi de natură normativă.
În ceea ce priveşte administraţia de specialitate, în România, în decursul anilor numărul
ministerelor a variat în funcţie de partidul aflat la guvernare.”Ministerele sunt organe de
specialitate
ale administraţiei publice centrale care realizează politica guvernamentală în domeniul de
activitate
al acestora”2,acestea funcţionând conform articolului 16 din Constituţia României, în subordinea
guvernului.Astăzi în România funcţionează un număr de 15 ministere (Ministerul Administratiei
si
Internelor,Ministerul Afacerilor Externe,Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, Ministerul
Apararii Nationale,MinisterulComunicatiilor si Societatii Informationale,Ministerul Culturii si
Patrimoniului National,Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului,Ministerul Economiei
Comertului si Mediului de Afaceri,Ministerul Educatiei, Cercetarii,Tineretului si Sportului,
Ministerul Finantelor Publice, Ministerul Justitiei, Ministerul Mediului si Padurilor, Ministerul
Sanatatii, Ministerul Transportului si Infrastructurii si Ministerul Muncii si Protectiei Sociale).
Ministerele au un numar diferit de posturi, atribuţii, funcţii, după importanţa şi
complexitatea activităţii pe care o coordonează. Pentru o mai bună coordonare a activităţii în
teritoriu, ministerele pot avea în subordine servicii publice deconcentrate în unităţile
administrativteritoriale.
În funcţie de „volumul , complexitatea, şi specificul activităţii” desfăşurate ministerele
sunt compuse din: birouri(cu un număr minim de 5 posturi de execuţie), servicii(cu un număr
minim
de 7 posturi de execuţie), direcţii(care cuprinde un număr minim de 15 posturi de execuţie ),
direcţii
generale(numărul minim fiind de 25 de posturi de execuţie) şi departamente (care asigură
coordonarea mai multor direcţii).
Serviciile publice deconcentrate substituie ministerele în unităţile administrativ – teritoriale.
Termenul de serviciu public deconcentrat a fost introdus în anul 1991 prin constituţie. Articolul
al constituţiei din 1991 prevede faptul că, administraţia publică din unităţile administrativ –
teritoriale se întemeiazăpe principiul descentralizării, deconcentrării serviciilor publice.Acest
lucru
este reluat şi în constituţia din 2003. Articolul 123 alineatul 2 al constituţiei în vigoare prevede

prefectul este conducătorul administraţiei centrale în teritoriu, cu menţiunea că nu există
raporturi
de subordonare între autorităţile locale şi prefect.
Ministerele pot avea servicii care funcţionează în afara statului.Astfel articolul 41 din legea
90/2001 care reglementează organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor
prevede faptul că in funcţie de domeniul de activitate, ministerele pot avea compartimente în
strainătate.
I.1.2 Administraţia locală
7
Încă din anul 1990 s-a început procesul de descentralizare şi s-a pus accentul pe autonomia
locală.Primul pas a fost facut în anul 1991 prin legea 69/1991 prin care se reînfinţa instituţia
prefectului. Astăzi administraţia publică locală este reglementată de legea 215/2001 iar legea
34/2004 reglementează instituţia prefectului.
„Administraţia publică locală în unităţile administrativ-teritoriale se organizează şi
funcţionează în temeiul principiilor autonomiei locale, descentralizării serviciilor ublice,
eligibilităţii autoritoţilor administraţiei publice locale, legalităţii şi al consultării cetăţenilor în
soluţionarea problemelor locale de interes deosebit”3.
Conform articolului 2 alineatul 1 din legea 195/2006, descentralizarea este transferul de
competenţa administraţiei publice şi financiare de la nivelul administraţiei publice centrale la
nivelul administraţiei publice locale sau către sectorul privat.
În Constituţia României se stebileşte în art. 121 că „autorităţile administraţiei publice prin
care se realizează autonomia locală în comune, oraşe sunt consiliile locale şi primarii aleşi de
catre
cetăţeni” prin vot liber,direct,egal şi universal.
Actuala structură administrativă este caracterizată prin prezenţa a două nivele:
1. Nivelul de bază, format din unităţi administrative locale, care este format din comune, oraşe
şi municipii.Includerea unei categorii administrative într-o unitate sau alta depinde de
îndeplinirea a
11 criterii diferite(populaţie, economie, infrastructură, etc.).Toate aceste unitaţi administrative au
câte un consiliu şi un primar. Atât consiliul cât şi primarul sunt aleşi de catre cetaţeni prin vot pe
o
perioadă de 4 ani.
Consiliul local – este alcătuit din consilieri aleşi, numărul acestora poate varia în funcţie de
numărul locuitorilor comunei sau oraşului.Astfel numarul minim de al consilierilor este de 9, iar
numărul maxim de 31.Consiliul se întruneste lunar în şedinţă publică, la convocarea a 2/3 din
consilieri sau a primarului.Existenţa consiliului prezintă aspectele auto-guvernării, consiliul
avand
competenţă generală şi putând hotărî în toate prblemele de interes local.
2. Al doilea nivel este format din 41 de judeţe (care au existat ca număr şi dimensiune şi
înainte de 1990). Spre deosebire de sistemul centralizat existent înainte de 1990, judeţele îmbina
elemente specifice auto-guvernării cu cele specifice administraţiei de stat de-concentrate.
Instituţiile
administraşiei publice la nivelul judeţului sunt: consiliul judeţean şi instituţia prefectului.
„Consiliul Judeţean este autoritatea administraţei publice locale, constituită la nivelul
judeţean, pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti în vedera realizării
serviciilor publice de interes judeţean.”4Numărul membrilor ce alcătuiesc consiliul judeţean
poate
varia în funcţie de populaţia judetului.Astfel numărul minim de consilieri este de 31 şi poate
ajunge
pâna la 37.Preşedintele consiliului este ales din rândul consilierilor în funcţie, iar mandatul sau
este
tot de 4 ani, la fel cu cel al consilierilor.
Consiliul Judeţean se întruneşte în şedinţe ordinare o dată la 2 luni în şedinţe publice şi poate
fi dizolvat doar prin referendum, deoarece, populaţia alege membrii săi şi doar populaţia îl poate
dizolva.
Instituţia prefectului a suferit modificari pe parcursul timpului, la început prefectul avea
statutut dublu „de om politic şi funcţionar public”5, prefectul fiind numit şi eliberat din funcţie de
Guvern, depunând jurământ în faţa Primului-ministru, anvând un mandat de 4 ani. Principala
sarcina a prefectului este de a analiza dacă deciziile judeţului sau ale autorităţilor locale sunt
conforme cu legislaţia naţională.Ca atare atunci când constată incompatibiliăţi, unele decizii pot
fi
respinse.Toate instituţiile guvernamentale dintr-un judeţ (dependente de un anumit minister) sunt
subordonate prefecturii.
Legea administraţiei publice 215/2001 a balansat puterea de decizie în favoarea autorităţilor
caracteristice auto-guvernării(consiliul judeţean şi preşedintele acestuia), marcând astfel paşi
importanţi în direcţia descentralizării.