You are on page 1of 40
A INVATATURA DE CREDINTA ORTODOXA Carte tiparita cu binecuvantarea_ Inaltpreasfintitului TEOFAN ‘Mitropolitul Moldovei si Bucovinel MITROPOLIA MOLDOVEI $I BUCOVINEL EDITURA DOXOLOGIA 2009 Moaste, adica ramasitele trupesti ale Sfintilor, pastrate uncori in chip minunat, sunt 0 dovada vie a cinstiril pe care noi o dam trupurilor sia darurilor minunate pe care harul ui Dumnezeu le toarna in trupurile celor ce I-au bine placut, De aceea, nol ingropam pe morti in pamant, pentru ca Dumnezeu insusi a zis lui Adam: ed pamant esti si in pa maint (e vei intoarce” (Fac. 3, 19). Asa ne invata Sfanta Scriptura si in alte locuri, ca de pilda: .Tot pamdntul in peimant va merge, de unde s-a si zidit" (lov 34, 15). lar ca pilda vie avem pe Mantuitorul Insusi, Care a fost ingropat si a stat in pamadnt trei zile, facdndu-Se ,incepdtura invie- rit celor adormiti” (I Cor. 15, 20). 271. Ce sunt mormintele $i cimitirele si ce rost au ele pentru noi, crestinii? Mormintele si cimitirele sunt locuri de odihna si liniste in care ase- zam trupurile repausatilor nostri, in asteptarea invierii si a Judecatii de apol. Desi plecati dintre noi, cei repausati raman astfel mai departe langa noi, prin osemintele lor. Mormintele lor pastreaza vie in sufletele noastre amintirea celor ce dorm in ele si legatura nevazuta cu el, Toto- data, ele lin treaz in noi gandul la moarte si ne indeamna sa ne pregatim pentru ea, «Privind morminele ~ zice $f. Ioan Gura de Aur -, dace sufle- tul dormiteaza, tresare indatd. iar de este treaz si vrednic, se face si mai vrednic... Vederea mormintelor indemna pe fiecare dintre noi sa cugete, fard void lui, asupra sfarsitulul nostru propriu, iar cine a lat la sine ‘aceasté incredinfare nu se va ldsa pe sine lesne in mrejele pécatului. Pentru aceasta un intelept dadea sfatul ce zice: .in tot ce veti spune, cugetati la clipele cele de pe urmét si niciodaté nu veti peiceitui"»™™ 272, Pentru ce se pune cruce la céipataiul mortilor? Pentru ca Sffinta Cruce este semnul credintei celui adormit, semnul Tul Hristos si al biruin(ei Lut impotriva mortii, Crucea, care strajuieste deci mormantul crestinulul, arata ca cel ce doarme sub scutul el a adormit intru Hiristos si cu nadejdea ca se va scula impreuna cu El, la invierea cea de obste, 273. Prin ce se arata grija noastré fata de cei repausati? Prin inmorméntarea lor dupa datina restineasca si prin savar- sirea rugdciunilor si slujbelor oranduite de Biserica pentru pome- nirea lor. De accea, trebuie s4 pomenim pururea pe raposati si sa ne rugam pentru dansit, atat in rugactunile noastre personale, din fiecare %, cat si prin slujbele si randuielile asezate de Biserica pentru aceasta, la soroacele cuvenite, 576, Talmdtiri alese din Sf loan Guré de Aur, p. 82. a 4 CULTUL DIVIN PUBLIC 307 274. Care sunt soroacele sau termenele pentru pomenirea celor réposati? Ziua a treia, a noua $i a patruzecea dupa moarte; la trei, sase $i j noud luni si la un an dupa moarte: apoi, in fiecare an, pana la sapte ani dupa moarte. 275, De ce se face pomenirea la aceste soroace? Se face la trei zile, in cinstea Sfintei Treimi, intru Care ne man- tuim si in amintirea Invierit celet de-a treia zi a Dornnului, Care, scu- landu-Se din morti, S-a facut parga sau incepatura si chip al invierll celor adormiti; la noua zile, pentru ca raposatul sa se invredniceasca de comuniunea cu cele noua cete ingeresti si in amintirea orei a noua in care Domnul, inainte de a muri pe Cruce, a fagaduit talharului Raiul, pe care ne rugam sa-1 mosteneasca si raposatil nostri; la patruzeci de zile (sase saptamani), in amintirea Inaltarii la cer a Domnului care a avut loc la patruzect de zile dupa Inviere, pentru ca sufletul celui ra- posat sa se inalte si el la cer; Ia trei luni, la sase luni, la noua luni sila un an, in cinstea si slava Sfintel Treiml, dupa pilda crestinilor din primele veacuri, care préznuiau in fiecare an ziua mortii muceni- cllor si a sfintilor, ca zi de nastere a lor pentru viata de dincolo™”, Termenul de gapte ani, cand se face pentru cea din urma ara dator- nica pomentre anuala a raposatului, e numar sfant (cele 7 zile ale facerii Tumi) si se socoteste ca atunci trupul omului e cu totul desfacut in tarana. De aceea, in randuiala manastirilor, atunci cand se implinesc sapte ani de la ingroparea calugarilor, se face dezgroparea osemintelor si asezarea lor in racla sau osuar or! in gropnita de obste. 276. Cum se numeste slujba care se face la aceste soroace, pen- tru pomenirea repausatilor? In cartile de slujba se numeste ,panthida@ (panahida), dar in popor poarta de obicei numirea de .parastas’, de la cuvantul grecese .ropiatu 14 Se infatisa inaintea cuiva, a mijloci”, deci rugaciune de mijlocire pen- tru raposati. Parastasul nu ¢ altceva decat o prescurtare a slujbei inmormantarii. Partea de baza o alcatuiesc rugaciunile de dezlegare si tertare, rostite de preot la sfarsitul slujbei, urmate, ca st la inmormantare, de «Vesnica pome- nires, Se savarseste in biseriea, dupa Liturghie, far cand e cu putinta, si la mormant. La parastas se aduc, intru pomenirea celui riposat, colivd, paine si vin, din care se toarna jos, peste mormantul celui raposat. 577. Vert Asezamintele Sf. Apostol, cart. VII, cap. 42: Sf, Simeon al Tesalonicw: lui, Despre sfarsitul nostr, eap. 372, p, 250, comp, st Mitrofan, op. cit, p. 169-172,