You are on page 1of 89

Tinerii pe calea intrebarilor

1. Cuvant inainte
2. Petting-ul, sarutul si aparenta feciorie (cuvant pentru cei indragostiti)
3. De ce cad, uneori, cei duhovnicesti?! (unui frate care intreaba)
4. Desfranatii si preotia. "Mai pot sa slujesc lui Dumnezeu ca preot?" (raspuns catre un
student de la Teologie -Pastorala)
5. Concubinii, sinceritatea si femeia samarineanca
6. Reclamele si sufletul nostru
7. Pentru o presa ortodoxa
8. Pervertirea cuvintelor (deturnare de sens)
9. Toleranta de azi: cal troian occidental intr-o Romanie urgisita?
10. Viata in Hristos versus integrarea europeana
11. Businessman-ul si morala ortodoxa
12. Andrei Plesu - intre armia cereasca si Plai cu boi
13. Ispita multor intelectuali: "Toate religiile sunt bune!"
14. Hristos si indemnul la lectura (raspuns catre George)
15. Paulo Coelho - sublim si periculos
16. De la indrazneala la badaranie. Familiaritas Dei, dar pana unde?
17. "Mai ajunge cineva in Rai in vremurile noastre?"
18. Cum a reusit Noe ca in 7 zile sa transforme arca in cea mai mare gradina zoologica?
19. Produsele din soia. Imitatie de carne? Imitatie de post?
20. Lacomia pantecelui - pacatul ce ne loveste de Sarbatori
21. Ispita
22. Despre sinucidere. "Fara Hristos, totul este intuneric si nebunie"
23. Unde duc drogurile. De la extaz la mormant. Lideri rock - modele pentru milioane de
tineri, victime ale toxicomaniei
24. Ce ar fi lumea fara Inviere? - ganduri pe marginea filmului The Body -
25. Mel Gibson si "Patimile lui Hristos" - dialog cu parintele Lucian Grigore

1
2
Cuvant inainte >>

Inca de multa vreme am inteles ca Bunul Dumnezeu nu-i cruta pe teologi. Dumnezeu investeste
in ei si cere indoit. Vai noua, ce raspuns vom da la Judecata lui Hristos pentru tacerea noastra,
pentru confortul sporit pe care l-am cautat, pentru starea caldicica in care ne-am complacut,
pentru modul "inspirat" in care am imbinat duhovnicescul cu lumescul?

Pe masa de lucru, rezemata de perete, am o icoana pictata cu Mantuitorul Hristos; Chipul


reprezentat inspira blandete, bunatate, insa in Cartea deschisa din mana Sa sta scris un cuvant
necrutator: Orice pom care nu face roada buna se taie si se arunca in foc (Matei 7, 19). Un fel
de sabie a lui Damocles, care atarna deasupra capului meu, dar si un cuvant cu putere multa
care m-a pus, pe mine, lenesul, la treaba. Sub aceste auspicii am ispravit a doua carte.

Spun Sfintii Parinti: "De vrei sa te mantuiesti, cu intrebarea sa calatoresti". Firul rosu care
strabate intreaga carte este "intrebarea calatoare". Majoritatea cuvintelor adunate intre aceste
coperti sunt raspunsuri - la diverse probleme ale vremurilor de acum - la unele intrebari pe
care tinerii mi le-au pus in ultimul timp. Am raspuns cat m-a luminat Bunul Dumnezeu.

Multumesc arhiereului meu, Prea Sfintitul Calinic, pentru binecuvantari, sfaturi si incurajare,
familiei mele pentru dragoste, rabdare si sprijin. Multumesc parintelui Lucian Grigore,
parintelui Vasile Sorescu, parintelui Savatie Bastovoi, lui Gigel Chiazna, lui Cristian Ducu,
fratilor in Hristos de la Cenaclul cultural-religios Sfantul Gheorghe - Pitesti, colegilor de la
Argesul Ortodox, doamnei Lucretia Voicu, lui Danion si Claudiei Vasile, precum si tuturor
cititorilor mei.

Aceasta carte a aparut si "din vina lor".

Bunul Dumnezeu sa va rasplateasca dragostea! Va port in rugaciuni!

Laurentiu Dumitru

3
<< Petting-ul, sarutul si aparenta feciorie >>

(cuvant pentru cei indragostiti)

Petting-ul, desi este pomenit prin unele lucrari postmoderne si paracrestine despre sexualitate,
era pana acum ceva vreme un cuvant cvasi-necunoscut. Acest concept a intrat insa in limbajul
comun al adolescentilor nostri odata cu pagina de sex a revistei lor favorite, Bravo[1].

Bravo exemplifica cele descrise in paginile de sexualitate cu ajutorul a doi tineri minori, fata si
baiat, fotografiati nud. Da, se pare ca in Romania se admite asa ceva ("cu acordul parintilor").

"Termenul de petting este utilizat pentru a descrie toate acele actiuni la care recurge perechea
de adolescenti care inca nu si-a inceput viata intima, dar care cauta totusi sa-si provoace
placere sexuala reciproca"[2].

El nu denumeste neaparat preludiul; preludiul pregateste actul sexual, "petting-ul este o forma
de provocare a placerii sexuale la tinerii care inca nu si-au inceput viata intima. Ei sunt dispusi
sa faca orice pentru a provoca placere partenerului, in afara de contactul sexual"[3].

Petting-ul nu e doar "inceput", "debut", ci este vazut si ca o activitate in sine, care exclude
existenta actului intim. Altfel spus, petting-ul vorbeste despre jocul erotic (soft sau hard, dupa
numarul de haine pe care le pastrezi pe tine...). El este o indeletnicire recomandata tinerilor
inca feciori/virgini, de fapt acelora care din varii motive vor sa-si pastreze fecioria/virginitatea
(cer ingaduinta a folosi si termenul de virginitate pentru ca asta se si doreste a fi pastrata si nu
fecioria care implica, se-ntelege, o anume curatie sufleteasca pe langa pastrarea intacta a
"pecetii fecioriei"). Altfel spus, petting-ul se doreste a fi alternativa la actul intim pentru
tinerii virgini, alternativa pentru cei ce vor sa-si pastreze (inca!!) virginitatea.

Aceasta amarnica alternativa e o mare amagire din care a gustat aproape intreg occidentul
cand, prin unele programe, tinerii adolescenti erau sfatuiti sa practice sexul oral pentru a evita
sarcinile nedorite[4].

Sa incercam sa meditam putin, cu sinceritate!

Cine are nevoie de promovarea acestei practici?!? Intr-o lume fara Dumnezeu ea e total
desueta; de ce sa-ti pastrezi virginitatea, ea nu e o virtute, nu mai e o norma ceruta de
Dumnezeu pana la casatorie, ci e un obstacol in calea placerii si a implinirii poftelor firii... La
ce mai e buna o astfel de feciorie, virginitate mai bine zis?? Cui foloseste? Fetelor care vor sa
se amageasca ca mai sunt virgine doar pentru ca nu au practicat actul sexual? E buna pentru
amagit parintii habotnici, fanatici, bisericosi care cer fetelor lor sa mearga la control
ginecologic din timp in timp? E buna pentru a spune la spovedanie "sunt curata, n-am sarit
parleazul"?

Petting-ul il gasesc ca pe una din ispitele iscusite ale demonului desfraului. "Dar ce,
pacatuiesti? Esti inca virgin/a?" sopteste acesta. "Si medicul poate aduce marturie". Asta
inseamna, in asceza ortodoxa, a fi in inselare[5].

Oamenii stiu ca "a fi in standarde" aduce o oarecare stare de liniste si confort psihologic. Ei nu
se pot rupe de mostenirea lor crestina, desi traiesc paganeste, si cauta sa implineasca o
minima moralia care sa le linisteasca constiinta.

4
Cate vedete desfranate care apar des pe micul ecran nu spun ca sunt credincioase – pentru ca
trec uneori pe la biserica, pentru ca se inchina uneori sau aprind o lumanare? Vedem des prin
cotidienele centrale si revistele de high-life tinere artiste de saptesprezece, optsprezece ani
(girls-band-uri[6], "vedete" de-o vara si de-un refren despre mare si soare) care se declara
virgine, insa au comportament si vestimentatie de striptease, pozeaza in ipostaze care de care
mai depravate (avand cautatura obraznica – Pilde 7, 13), iar prin videoclipuri si concerte fac
diverse gesturi lascive, senzuale, danseaza obscen, iritant, fara pudoare. E de la sine inteles ca
o virgina avand infatisare de desfranata (Pilde 7, 10) daca a ajuns sa-si expuna trupul golas
prin reviste inseamna ca a trecut deja de multe bariere psihice, emotionale; ea e gata de mai
mult[7], insa neconsumand inca o relatie intima se considera virtuoasa. Se cred insa curate ca
lacrima, inca n-au facut sex...De multe ori spun ca "se pastreaza" tocmai din ratiuni religioase.

Unii cititori s-ar putea sa-mi reproseze ca-s partinitor. Nu vreau sa para un comentariu cu
valente de repros generalizat la adresa unuia dintre sexe. Adevarul e ca trupele muzicale de
baieti (boys-band-urile) au acelasi efect asupra fetelor ca si trupele de fete asupra baietilor. De
obicei insa baietii nu vorbesc despre fecioria lor, se jeneaza cu ea, ei se lauda uneori si cu
pacate pe care nu le-au savarsit, de aceea nu am exemplificat in acest sens.

Demonul desfraului sopteste azi mai mult ca-n alte timpuri: "Joaca-te cat vrei, cum vrei, esti si
vei ramane totusi o buna crestina daca nu faci sex". Tanarul fan al acestor fetite incepe sa
mearga dintr-o data dupa ele, ca un bou la junghiere si ca un cerb care se zoreste spre
capcana (Pilde 7, 22). Si-a luat ultimul album, si-a luat si postere. Ar vrea si el o prietena asa
dezinhibata ca artista din afis. Inima lui se intineaza, pofta creste, pacatul il paste.
Desfranarile din inima ies (cf. Matei 15, 19). Dar inainte de a fi in inima, desfranarea s-a
plimbat prin fata ochilor lui.

Daca demonul desfraului s-ar da pe fata, lumea s-ar cutremura si s-ar pazi de pacatul trupului.
De-a lungul timpului mii si mii de fecioare, dar si feciori, si-au pastrat curatia cu mari greutati,
jertfe si chiar cu pretul vietii (Sfanta Tecla, Fecioara Eufrasia, Fecioara Eufimia, Nichita
martirul, tanarul Sepeos, etc.) si asta pentru ca au inteles prea bine paguba desfraului si
bucuria unirii cu Hristos.

Intr-o conferinta parintele Savatie Bastovoi spunea pe-ntelesul tuturor: "Fiecarui gand trebuie
sa-i gasim persoana care-i sta in spate, pentru ca nici o stare si nici o idee nu se poate naste
din senin, cineva a nascut-o. Si daca ea imi este straina mie, cineva a nascut-o in inima mea. Si
acel cineva, daca nu e de la Dumnezeu, este din cei care merg impotriva Lui, si atunci, sa ma
ridic si sa nu-l mai primesc"[8]. Sa nu ne inselam deci, sa stim cine e cel ce ne indeamna spre
pacat, spre departare de Dumnezeu.

Tertulian (secolul II) istoriseste despre o tanara crestina care nu se retinea de la chefuri si
petreceri imorale. Cu o astfel de ocazie, diavolul puse stapanire pe sufletul ei si ea cazu jos,
imbolnavindu-se. Preotul chemat la capul muribundei a cunoscut indata ca diavolul o stapanea
si, prin rugaciuni, cauta sa o scape. In timpul rugaciunii diavolul se rasti la preot: "De ce ma
alungi? Am dreptul sa o stapanesc, pentru ca acest suflet se ratacise pe pamantul imparatiei
mele si l-am aflat in teritoriul meu". Exemple s-ar mai putea da. Unele chiar din vremea
noastra. Parintii duhovnici le stiu mai bine. Insa consider ca nu trebuie sa ajungem sa plecam
urechea la ce spun demonii prin nefericitii posedati, mai bine este pentru noi sa ascultam de
glasul preotului care ne spune sa fugim de locurile promiscue care ne vatama.

Diavolul insa, de cele mai multe ori, te lasa in pace cand mergi pe o cale gresita. O data inceputa
insa lupta pentru despatimire, pentru implinirea poruncilor Evangheliei, oricine v-a simti abitir
lucrarea lui. Atunci sa vezi ispite, manie, hule, ganduri rele si alte probleme. Abia atunci cand ne
vedem neputinta noastra si cand vom cadea in genunchi si vom varsa lacrimi din inima, abia

5
atunci Domnul va vorbi inimii noastre si ne va ridica, ne va mangaia, ne va lumina. Altfel spus,
incercati sa luptati pentru adevarata feciorie si veti vedea ca fecioria pe care ati laudat-o mai
inainte era mai mult desfrau.

Consider ca ar trebui lamurit, in cheie ortodoxa, ce este fecioria. Nimeni in Ortodoxie nu a


asociat fecioria doar cu lipsa contactului sexual propriu-zis. Sfintii Parinti nu se considerau
fecioare pe cele care frecventau petrecerile lumesti unde, de obicei, se afisau imbracate astfel
incat sa atraga atentia asupra trupului lor, unde se indulceau adesea cu discutii senzuale si
bauturi imbatatoare. Altfel spus, e vorba de cele care astazi merg prin discoteci, cluburi sau
baruri. De altfel, Biserica, prin Parintii ei, a mustrat o astfel de petrecere in mod frecvent, azi
insa, unii preoti si profesori de religie se jeneaza a mai pomeni si astfel de situatii, considerand
ca vor cadea in ridicol, caci mai mari decat acestea se intampla in societatea noastra. Nu se
intelege insa ca foarte multe patimi intra in sufletele tinerilor in astfel de locuri promiscue, si
ca daca acestea n-ar fi frecventate, tinerilor le-ar fi mai usor sa se pazeasca de lucrarea
diavolului. Parintii acestia "habotnici" care interzic discoteca sau o ingaduie in anume conditii
(note maxime la scoala, ajutor casnic) stiu ca, in majoritatea cazurilor, discoteca nu-i doar un
banal loc de intalnire intre prieteni, stiu ca nu e totuna cu a te intalni cu prietenii la scara
blocului sau intr-un parc. O data cu debutul frecventarii barurilor, discotecilor si altor locuri
asemenea, oricine poate vedea la tanar/a schimbari de comportament. Adolescentele vor de
acum alte haine (toale, cum spun acestea), mai mulate, mai decoltate, mai scurte, vor top-uri
si tanga, vor accesorii de tot felul. Invariabil, daca vei intreba o tanara care nu se imbraca
provocator daca frecventeaza discoteca, va spune: Nu!

Fecioria adevarata este in conceptia Noului Testament asociata cu intelepciunea. Fecioria


trupului fara intelepciune nu foloseste prea mult. Fara o vietuire crestineasca si fapte bune,
fecioarele cu trupul se aseamana cu fecioarele nebune din Evanghelie (cf. Matei 25, 1-13).
Fecioarele intelepte, care si-au agonisit in viata lor untdelemnul faptelor bune si al milei, au
intrat cu Mirele Ceresc in Camara Imparatiei lui Dumnezeu. Fecioarele nebune, care s-au
increzut in fecioria lor si nu si-au agonisit untdelemnul facerii de bine, au ramas afara in
intuneric. Acestora din urma fecioria trupeasca nu le-a folosit, caci Mantuitorul le spune
infricosatorul cuvant: Nu va cunosc pe voi (Matei 25, 12). De aceea si feciorii si fecioarele
vremurilor noastre, pasionate de petting, ar trebui sa inteleaga ca nu-i de ajuns doar a pastra
fecioria trupului. Nu spun ca-i usor, e o lupta cumplita, e nevoie de un suflet tare, indraznet,
care uraste necuratia dupa cum spunea marele Ioan Gura de Aur. Dar cand iubesti necuratia
cum sa izbandesti? De aceea tinerii intreaba des: "Pana unde putem merge?". Pentru ca iubesc
deopotriva curatia si necuratia. Dar despre "pana unde?" vom vorbi mai incolo. E nevoie de o
mare nadejde in lucrarea lui Dumnezeu in viata noastra, o predare in mainile Lui, caci de n-ar
pazi Domnul cetatea, in zadar ar priveghea cel ce o pazeste (Psalmi 126, 1).

Petting-ul include deseori nuditatea. Asa exemplifica prin fotografii si revista Bravo.
"Frumusete straina am vazut si cu dansa mi-am ranit inima" zicem in rugaciunile serii. Ea ne
este straina pentru ca nu ne apartine prin taina Nuntii; doar atunci femeia nu este stapana pe
trupul sau, ci barbatul; asemenea nici barbatul nu este stapan pe trupul sau, ci femeia (I
Corinteni 7, 4).

Curiozitatea desfranarii este in firea noastra. Anevoie se poate lupta cineva cu ea. Cea mai
buna lupta, dupa cuvantul Apostolului, e fuga: Fugiti de desfranare (I Corinteni 6, 18). Noi nu
suntem intr-atat de intariti incat sa o acceptam in preajma noastra fara sa ne vatame (aviz
celor care consuma pornografie – prin reviste, filme, internet, etc.). Nuditatea sexului opus e
ultimul lucru de care are nevoie ochiul tanarului, chiar literatura "de specialitate" spune ca
petting-ul propriu-zis incepe de la nuditate.

6
Nuditatea, vederea unei femei dezbracate, a cauzat caderea lui David Psalmistul. Pare-ni-se
noua ca suntem mai puternici la virtute decat David, omul lui Dumnezeu? Si totusi acesta s-a
culcat cu sotie straina, sotia altui barbat. Si asta de la privirea trupului gol care l-a umplut de
pofta. Dumnezeu trimite la David pe Profetul Natan care-l mustra. Abia dupa cuvantul
profetului, David se trezeste la realitate si isi vine in fire. Am pacatuit inaintea Domnului, a zis
David catre Natan (II Regi 12, 12). Putini stiu ca celebrul Psalm 50, psalmul pocaintei, e scris
de David "cand a venit profetul Natan, ca sa-l mustre pentru femeia lui Urie".

Despre un petting light se vorbeste si in viata Sfantului Martinian (13 februarie)[9]. Pare un caz
iesit din comun si poate mira pe aceia care nu stiu ca marii traitori au parte de ispite cumplite,
la masura harului dobandit de la Dumnezeu. Prin Paterice se spune ca diavolii se aduna in
sihastrii si manastiri, caci acolo au de lupta, nu prin cetati unde oamenii sunt nepasatori fata
de mantuire. De aceea in scrierile ascetice se recomanda monahilor sa nu priveasca femei sau
chipurile monahilor carora nu le-a crescut barba; calugarii au realmente parte de lupte pe care
noi, cei din lume, nu le putem banui. Viata Sfantului Martinian trebuie sa ne fie cuvant de folos
si ziditor de suflet. Solutia pe care ne-o pune inainte sfantul e una singura: Fuga! "Sfintii Parinti
spun: toate luptele se castiga cu asalt. Singura lupta care se castiga cu fuga este lupta
impotriva trupului"[10].

Suntem mai intariti noi decat Cuviosul Martinian? Noua, celor din lume, ni se pare ca nu suntem
chiar asa vulnerabili, mergem la plaja unde-s atatea trupuri goale, privim la televizor tot felul
de entertaiment-uri si arareori ni se pare ca ne-am tulburat. De fapt, noi nu sesizam ca patima
ne stapaneste deja. Lupta pentru curatie, pentru feciorie, e o lupta cumplita, ea insa dispare
daca savarsesti pacatul intr-un fel sau altul. Atunci cand te miri ca nu ai lupta de dus, de fapt
ai si pierdut lupta. Fara doar si poate, dincolo de inocenta e alunecare. Ori traiesti in inocenta,
in candoare, prin mila si cu ajutorul lui Dumnezeu (cazul copiilor si a celor foarte tineri), ori
esti muncit de pofta, ori ai cazut savarsind pacatul. Dincolo de alunecare e iadul deznadejdii
sau raiul nadejdii in schimbarea vietii prin venirea in fire ca si fiul cel curvar din
Evanghelie[11].

Trupul doar Domnul ne poate da putere sa il infranam. Spun Parintii ca, odata cu trecerea
timpului, unele ispite si neputinte ne vor lasa, dar vom avea de furca pana la sfarsit cu mandria
si desfranarea. Exceptiile sunt extrem de rare si confirma regula. Sfantul Ioan Scararul este
unul dintre aceia. El vorbeste despre demonul curviei din auzite, din exterior, nu din lupta
personala: "Am aflat ca lupul curviei adauga dureri celui bolnav si chiar in dureri ii sadeste
simtiri necuviincioase si scurgeri"[12]. De altfel, Sfantul ii lauda pe cei care se straduiesc sa-si
depaseasca firea, nu pe cei ce n-au parte de lupta.

Sa nu ne jucam cu focul, mai ales cand firea noastra este ea insasi aplecata spre curvie. O
patima, cu cat e mai hranita, cu atat e mai flamanda, imi spunea candva duhovnicul. Solutia?
Corectarea ei!

Cel/cea care face petting, si doar atat, deci nu ajunge a faptui propriu-zis pacatul trupesc,
neindoios a fost pazit/a de harul Duhului Sfant. Sa planga pentru intinarea si necuratia sa si sa
Ii multumeasca Domnului. Daca cineva persista in aceasta practica sa stie ca Duhul nu va mai fi
cu el[13], caci patima se cuibareste in inima, iar constiinta si-o va adormi incetul cu incetul.

"Ok, deci petting-ul nu-i bun si nu-I place lui Dumnezeu" ar putea spune tanarul cititor. Dar,
totusi, "pana unde putem mergem"? Intrebarea am auzit-o de nenumarate ori! Inevitabil, tinerii
incep sa intrebe despre sarut.

A scrie despre sarut am considerat multa vreme ca este o ispita, chiar daca am fost deseori
indemnat sa scriu pe acest subiect de catre tinerii cu care intru in dialog... Subiectul este
7
extrem de delicat si nu merita lasat deoparte atat timp cat tinerii cauta raspuns duhovnicesc la
probleme lor.

M-a indemnat sa scriu si pozitia categorica impotriva sarutului intre adolescenti a unui parinte
ravnitor al Bisericii noastre, pozitie justificata in mare parte, dar demoralizatoare din punctul
meu de vedere.

Tinerii nedusi la biserica (indiferenti din punct de vedere religios) au rezolvat si au


depasit aceasta problema mergand mai departe, cazand si savarsind pacatul trupesc; insa
ceilalti, tinerii credinciosi, duhovnicesti, traiesc in Hristos, ducand o lupta permanenta pentru
pastrarea fecioriei. Acestia din urma, stiind ca relatiile trupesti inainte de casatorie sunt pacat,
se nevoiesc si cu harul lui Dumnezeu reusesc, desigur nu toti, sa ajunga la nunta lor curati si sa
ia "cununile" lor cu vrednicie. Aceasta-i dragostea "nascuta de nepatimire" spre care ne cheama
Dumnezeu.

Trupul cere cele ale lui si in multe cazuri, tinerii credinciosi recurg, din pacate, la sarut ca la
un fel de substitut pentru viata intima. Acestia isi stabilesc limita pana la care vor merge,
aceasta fiind de multe ori actul intim in sine (pe care nu vor sa-l savarseasca pentru a nu
pacatui in fata lui Dumnezeu). O eleva imi spunea in urma cu ceva timp ca se intalneste cu
prietenul sau aproape doar pentru sarut. Adica, se vad, schimba doua-trei vorbe si, in rest, se
saruta patimas timp indelungat... dar nu pacatuiesc cum fac altii... In schimb, se "plangea" de
multele ispite trupesti si de imaginatia pacatoasa care o chinuia zi si noapte. Se simtea departe
de Hristos si oarecum pe buna dreptate pentru ca spune parintele Arsenie de la
Techirghiol: "...cand te umpli de pofta trupeasca, Il dai afara din casa inimii Tale pe Hristos,
Cel care a zidit-o si a rascumparat-o".

Traind sau nu in castitate, tanarul are insa de cele mai multe ori sentimentul ca sarutul "nu e
ceva grav si nici periculos... daca stii cand sa te opresti". Bineinteles ca intre un baiat si o fata
care se plac exista si atractie fizica, caci nu poti sa-ti faci un prieten (o prietena) care nu te
atrage. Aceasta irezistibila atractie e manifestarea instinctului sexual si este mai agresiv la
baieti decat la fete. De multe ori dragostea este confundata cu acest instinct sexual, de aici
multele dezamagiri sentimentale. In adolescenta, de multe ori, tanarul confunda realitatea cu
ceea ce viseaza. El este plin de dorinta, de curiozitate si nerabdare, e o lupta in sufletul sau:
pe de o parte pofta din el, pe de alta dorinta de a duce o viata curata, ferita de patimi. Ar vrea
sa fie si cu Hristos si sa i se ingaduie si o aplecare spre senzualitate. Lupta duhovniceasca a
tanarului credincios isi pierde din avant atunci cand intra in anturajul unor prieteni cu vederi
mult prea moderne. E nevoie ca tanarul credincios sa se insoteasca cu cei ce gandesc ca el, mai
ales daca se simte labil, usor influentabil. Nu este vorba aici de a fugi de lume, de a te
insingura, ci de a dezvolta prietenii cu persoane care gandesc, simt in acelasi fel, care au
aceleasi preocupari.

Spuneam si in alt context ca daca esti o fata tanara si credincioasa, dar te imprietenesti cu un
tip cool, tare ca cei din reclame, care nu tine cont de o minima moralia (nu e ce vrei, insa nici
singura nu-ti place sa fii), dar care iti respecta dorinta de a te pastra curata pentru nunta,
intalnirile cu acesta se pot transforma in preludii nesfarsite, in saruturi patimase. Totul pare in
regula dar nu este, pentru ca sarutul devine acum substitut pentru viata sexuala.

In principiu, fiecare ar trebui sa fie sincer cu sine si cu celalalt si sa stie care este limita, care
gest e nascut din iubire si care din patima, din pofta trupeasca. Cand e sinceritate si dragoste
trebuie sa ai puterea de a spune celuilalt: "ma tulbur, imi tulbur mintea". Bineinteles ca se cere
un anumit stadiu duhovnicesc, dar ideea e lesne de inteles pentru oricine. Un coleg de
facultate, foarte sincer si deschis, mi-a spus odata ca i-a marturisit prietenei ca sarutul il
tulbura foarte tare, ca il aprinde de pofta si ca ar fi bine sa evite pentru o vreme acest gest, sa
8
se intample mai discret, mai rar. A inteles foarte bine si el, dar si ea, ca nu trebuie sa se joace
cu focul. Cand vanturile sunt puternice, pe vreme de arsita, focul aprins in padure se imprastie
repede. El se stinge cu apa, nu cu materiale inflamabile.

Cand vorbim cu tinerele fete despre machiaj, nu e intelept si pedagogic sa le dam ideea ca ar
fi un pacat sa vrea sa fie frumoase, sa placa celorlalti prin frumusetea chipului lor. Le putem
indemna sa fie cat mai naturale cu putinta. Tot astfel, e demoralizator a vorbi impotriva
sarutului cu vehementa si fara nuantare. Daca spui unui tanar sa nu se sarute se indarjeste si se
indeparteaza voit de Biserica gasind-o traditionalista, conservatoare – in sens rau, bineinteles.
E preferabil sa le vorbim deschis, sincer, spunandu-le ca daca observa ca mintea o ia razna, sa
inceteze, mai ales in posturi. Este si un bun prilej duhovnicesc de a trezi interesul pentru
invatatura ascetica despre "paza mintii". Eu inca mai cred ca unii se pot saruta frumos, curat.

In urma cu aproape noua ani aflandu-ma in miez de noapte la o manastire, la un parinte


imbunatatit – ieroschimonah, am cercetat dintr-o prea mare curiozitate ce sfaturi le-a dat
parintele celor ce au venit... in doi – adica impreuna ca prieteni – referitor la sarutul intre
tineri. Am observat ca unora le-a interzis (cu blandete, cu apropos) sa se mai sarute, iar altora
le-a spus ca nu este nici o problema. M-a macinat, la momentul acela, foarte mult raspunsul
parintelui. Ma intrebam, de ce ? De ce nu acelasi sfat la toti?[14] Am inteles mai tarziu ca unele
dintre cupluri au cazut in desfranare. Deci, din discutiile avute cu perechile respective,
parintele intelesese ca sunt ispitite de cele ale desfranarii, ceea ce s-a si vazut mai apoi, de
aceea le-a spus sa nu se mai sarute. Cuplurile care primisera ingaduinta i-au inspirat probabil
parintelui o mai mare asezare sufleteasca si dragoste curata. Bineinteles ca e o sabie cu doua
taisuri, si ca, lucru lamurit, nu putem fi de acord cu saruturile cele nesfarsite, patimase
(denumite generic french kiss).

Saruturile "nesfarsite" sunt fara indoiala pacatoase, impulsurile erotice fiind declansate prin
simtul tactil mai mult decat prin cel vizual, chiar daca sunt aparent... adormite si tinute in
frau. Parafrazand cuvantul lui Hristos: Eu insa va spun voua: Ca oricine se uita la femeie,
poftind-o, a si savarsit adulter cu ea in inima lui (Matei 5, 28), putem spune ca cine saruta
femeie (sau barbat), poftind-o, a si savarsit adulter. Bine ar fi, desi cred ca-i cuvant greu
acesta, sa-ti saruti prietenul (prietena) cum ai saruta o icoana, adica cu gingasie, cu sfiala, cu
adevarata dragoste si fara pofta... Sa avem puterea de a recunoaste cand iubirile si gesturile
noastre sunt desacralizate sau chiar pierzatoare de suflet. Iconografia ortodoxa accepta, chiar
daca unora pare necuviincios, icoana Dreptilor Parinti Ioachim si Ana sarutandu-se. Scriptura
insista pe sarutarea sfanta (vezi si icoana Sfintilor Apostoli Petru si Pavel): Salutati-va unii pe
altii cu o sarutare sfanta (I Corinteni 16, 20; II Corinteni 13, 11; Romani 16, 16).

In alta ordine de idei, pe buna dreptate limba romana face distinctia intre sarut si pupat (o
spune si parintele Savatie in O pogorare la iad). Asa cum, de altfel, face distinctie intre
feciorie si virginitate. Fecioria e mai mult decat virginitate, nu este doar o stare trupeasca ci,
mai ales, una sufleteasca. De aceea nu ne suna placut englezescul Virgin Mary. Ne amintim si
de cuvantul Sfantului Vasile cel Mare care spunea "femeie nu am cunoscut, dar fecior nu sunt".

Nu e usor sa fii adolescent. Nu e usor nici sa fii crestin. Nici viata nu e usoara, dar e luminoasa
si capata sens doar in Hristos.

Recomandam tuturor sinceritate cu sine, cu prietenul de sex opus si cu duhovnicul. Tanarul


care va face asa cum socoteste, fara discernamant, va trebui sa dea seama de faptele sale.
Daca va asculta de altul, adica de duhovnic, chiar daca ii pare nepriceput, va da acela seama.
Nu stiu care din acestea doua e mai grea. Ascultarea e mai grea, dar e mantuitoare.

9
Nadajduiesc ca prin acest cuvant nu ne-am propovaduit pe noi insine, ci pe Hristos Iisus,
Domnul (II Corinteni 4, 5).

NOTE:

[1] Adolescentii sunt target-ul multor reviste: Bravo, Bravo Girl, Cool, Cool Girl, Popcorn...
Toate publicatiile tinerilor au pagini/rubrici de sexualitate, iar raspunsurile specialistilor,
medici si psihologi, la intrebarile tinerilor par a avea un numitor comun. Aproape toate
prezinta ca firesti: inceperea vietii sexuale la varsta adolescentei, masturbarea ("care apare
inca din copilarie!"), recurgerea la avort etc. Intrebarile sunt uneori socante si bineinteles ca
raspunsurile sunt mai intotdeauna lipsite de discernamant, duhovnicesti nici nu se poate pune
problema a fi... E ingrozitor ca target-ul acestor reviste coboara pana la 9-10 ani, eu insumi
vazand elevi din ciclul primar achizitionand Bravo. Ce invata acestia mici pentru care s-a jertfit
Hristos din revistele adolescentine? Iata cateva teme sexuale: "Secretele excitatiei", "Ghidul
iubirii rapide", "Sarutul perfect", "Orientarea sexuala", "Onania – un joc al sexualitatii" (cu foto
mai mult sau mai putin explicite), "Pozitiile sexuale", "One-night-stand-ul" (relatia sexuala de o
noapte) cu prezentarea avantajelor si dezavantajelor, etc., etc. ... Tirajele sunt ametitoare,
de multe ori o editie a bilunarului Bravo sare de 100.000 de exemplare. Din ce am putut
observa, ca si profesor, pot spune ca in medie 3-4 elevi dintr-o clasa cumparau si colectionau
revista, insa, in pauze, adunati in grupuri, o citeau si o discutau intreaga clasa de 30 de elevi...
Asa ca putem spune, fara sa exageram, ca numarul real al celor ce citesc Bravo, dar si alte
reviste tineresti, este aproximativ de un milion.

[2] Victor Bodo, Sorina Bodo, Educatia armoniei sexuale, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2002, p.
68.

[3] Ibidem.

[4] Vezi artic. din Ziua: "Guvernul Blair incurajeaza sexul oral la copii"; aceasta idee fiind o
parte a unui program prin care se doreste reducerea numarului de sarcini nedorite in randul
tinerilor (vezi http://www.ziua.ro/archive/2003/02/22). Au fost si parinti care s-au
scandalizat, dar nu pentru imoralitatea acestei practici, ci pentru faptul ca nu pare a fi intru
totul o solutie viabila, ca aceasta practica nu-i va opri de la sexul normal....

[5] Celor ce au vreme de citit si dragoste de Hristos le recomand Despre inselare, Sfantul
Ignatie Briancianinov.

[6] Oops, Pops, Spicy sunt cateva dintre trupele de minore care se unduie pe TV.

[7] Unele vedete Playboy au recunoscut ca oferta de a poza in revista li s-a facut inainte de 18
ani, apoi, dupa implinirea majoratului au purces la realizarea pictorialelor pentru revista (vezi
cazul Andreea Antonescu, ex-André). De nurii minorelor se folosesc insa si alte publicatii care
nu intra sub incidenta eroticului, dar cocheteaza cu el.

[8] Din conferinta Puterea duhovniceasca a deznadejdii, Alba Iulia, Postul Craciunului, 2003.
Sursa: Internet.

[9] "Preacuviosul Martinian a fost din Cezareea Palestinei si a inceput sihastreasca traire pe
cand era in varsta de optsprezece ani, petrecand prin pustii si prin munti. Si plinind in sihastrie
douazeci si cinci de ani, printre alte multe ispite a fost supus si la aceasta ispita a celui
viclean: o femeie desfranata, imbracandu-se in haine de om sarac, a venit la muntele acela

10
unde se gasea sfantul; si daca a inserat, a inceput a plange, ca si cum adica s-ar fi ratacit si s-
ar fi temut sa nu o manance fiarele, daca ar ramane afara. Deci se ruga de sfant sa o
primeasca inauntru in chilie si sa nu o lase sa fie mancata de fiare. Iar el, vazand ca nu e cu
putinta a o lasa afara, a primit-o inauntru, si el se duse in chilia cea mai ascunsa a lui. Iar
dimineata vazand-o cuviosul schimbata la infatisare (caci purta acum imbracaminte femeiasca
frumoasa, cu care se impodobise peste noapte), a intrebat-o cine este si pentru ce a venit
acolo. Dar ea, fara de rusine, a zis: ŤPentru tine!ť. Si defaimand viata sihastreasca, si
adaugand ca toti dreptii cei de sub Lege s-au bucurat de petrecerea laolalta cu femeile, il
indemna sa se apropie de ea. Cuviosul putin cate putin indemnandu-se si subjugat fiind era
gata sa cada in pacat; a fost tras inapoi de la cadere prin dumnezeiescul har. Si, aprinzand
multe gateje (vreascuri, n.n.), a sarit in mijlocul focului, dojenindu-se si zicand-si: ŤDe vei
putea sa rabzi, Martiniane, focul gheenei lasandu-te in voia poftei rusinoase, supune-te
femeiiť. Si asa arzandu-se pe sine si smerind salbaticia trupului, pe femeia care se inteleptise
vazand acestea, a trimis-o la manastire. Iar el, vindecandu-se de ranile focului si fiind dus cu
barca de un corabier, a ajuns la o stanca din mare, care era departata de uscat cale de o zi, si
a locuit zece ani acolo, fiind hranit de acel corabier. Si iarasi a plecat de acolo, pentru ca o
fata scapata pe o scandura dintr-un naufragiu a ajuns pana la stanca pe care se gasea el.
Cuviosul scotand-o din mare, a plecat de acolo zicand ca nu poate sta laolalta iarba uscata si
focul. Si sarind in mare, cu ajutorul unor delfini, care l-au luat pe spate, a ajuns la uscat. De
acolo a trecut prin mai multe cetati zicand: ŤFugi, Martiniane, ca nu cumva iarasi sa te ajunga
ispitať (caci asa hotarase sa-si petreaca si cealalta ramasita a vietii), a sosit la Atena. Si aici a
adormit in Domnul, invrednicindu-se a fi ingropat cu mare cinste de episcopul locului si de tot
poporul. Iar despre cele doua femei, se zice ca: cea dintai s-a dus la manastire si traind acolo
in curatie, s-a invrednicit a face minuni; iar cea de a doua, a ramas pe acea stanca din mare
pana la sfarsitul vietii, imbracata cu hainele barbatesti pe care i le-a dat corabierul" (Vietile
Sfintilor de peste tot anul, Editura Biserica Ortodoxa, Alexandria, 2002, p. 266).

[10] Crampeie de viata. Din invatatura Parintelui Epifanie I. Teodoropulos, Schitul romanesc
Lacu, Sfantul Munte Athos, 2000, p. 123.

[11] In vechile carti ortodoxe nu se gaseste sintagma "fiul risipitor", ci "fiul curvar". Termenul
"risipitor" este foarte general, insemnand cheltuitor, nechibzuit si nu e inteles de tot omul
vremurilor noastre cu semnificatia lui pe care o da textul biblic. Nu e grav faptul ca fiul din
Evanghelie era risipitor (cheltuitor), caci putea sa-si risipeasca averea facand milostenii, cum
au facut mai tarziu multi Sfinti Parinti ai Bisericii noastre, ci faptul ca i-a risipit cu
desfranatele. Concluzia pildei e ca fiii desfranati sunt asteptati de catre Tatal iubitor sa-si vina
in fire. Ei devin ceea ce au fost mai inainte si li se reda demnitatea de fii. Asta e marea taina a
crestinismului: celor care se intorc la Hristos, nu li se pomeneste trecutul. Ei sunt considerati
oameni noi transfigurati de harul lui Dumnezeu.

[12] Sfantul Ioan Scararul, in Florilegiu filocalic, Editura Herald, Bucuresti, p. 134.

[13] "Pentru a pastra harul Duhului Sfant, trebuie sa nu primim nici un gand care nu-I place lui
Dumnezeu", ne spune Staretul Siluan.

[14] "Asemanarea nu inseamna identitate. Suntem atat de particular amprentati, incat a crede
ca acelasi pacat, savarsit de mai multi oameni, ar putea fi vindecat prin aceeasi reteta, nu este
decat o grava si profunda eroare... Aceasta e primejdia stereotipiei duhovnicesti..., a
necercetarii atente, prin particularizare, a fiecarui om..." (C. C. Ciomazga, Lucrarea, Editura
Ziua, 2004, p. 89).

11
<< De ce cad, uneori, cei duhovniceşti?! >>

(unui frate care intreaba)

Din scrisoarea ta inteleg ca ai un prieten deosebit. Este cel mai serios dintre toti prietenii tai.
Este foarte atent cu viata sa duhovniceasca. Merge cu regularitate la Sfanta Liturghie,
posteste, se roaga cu bucurie (cu Rugaciunea lui Iisus, dar si cu acatiste si catisme din Psaltire),
citeste carti duhovnicesti, ajuta pe oricine ii cere ajutorul. A fost si ramane in continuare un
model de asezare sufleteasca, chiar daca ai aflat de la cineva ca a trecut printr-o cumplita
cadere…, ai aflat ca o buna perioada de timp a trait in concubinaj. Nu in alte timpuri, ci acum,
de curand… Esti sigur ca la mijloc nu-i vorba de nici o minciuna, desi, spui ca ti-ai fi dorit sa
fie.

Te tangui si plangi pentru el, pentru durerea inimii lui, pentru teribila lupta de a iesi din
patima, pe care, desi nu ti-a marturisit-o, o banuiesti prea bine caci „cine cade de sus, se
loveste mai tare”. Ferice de tine ca ceea ce se considera a fi, de obicei, pricina de judecata
sau sminteala, la tine a devenit pricina de plans pentru aproapele. Ma bucur sa descopar o
dragoste asa de mare si implinirea unui cuvant al Catehismului: „Mantuitorul fericeste nu
numai pe cei ce-si plang pacatele proprii, dar si pe cei care-si frang inima si plang pentru
pacatele semenilor lor, rugand pe Dumnezeu sa le dea cainta…”[15]. Insusi Mantuitorul S-a
intristat si a plans pentru pacatele celor din Ierusalim, din Capernaum si din alte cetati…
Apostolul Pavel, la randul sau, ne indeamna sa plangem cu cei ce plang, cu cei in suferinta (cf.
Romani 12, 15).

Caderile celor duhovnicesti, intr-adevar, nu sunt simple caderi. Acestia stiu prea bine ce
inseamna paza mintii, ispita, pacat, judecata, Rai si iad…

Ai mai aflat ca intre timp fratele s-a marturisit si, cu mila lui Dumnezeu, s-a indreptat. Slava
Domnului! Ma intrebi cum a putut sa cada intr-un pacat asa mare o persoana foarte angajata in
viata duhovniceasca?

Cat sunt de necercetate judecatile Lui si cat de nepatrunse caile Lui (Romani 11, 13). Noi
putem sa cercetam motivul caderii, dar numai Dumnezeu stie cauza tuturor lucrurilor. Numai El
stie motivul pentru care a ingaduit aceasta. Daca-ti spun ca a cazut din lucrarea diavolului
poate imi vei replica: „Banuiam asta!” Mai mult, raspunsul acesta pare a fi uneori varianta
simplista de a lamuri problemele duhovnicesti. Simplista si deloc profilactica…

Discutam deunazi in redactie o problema ridicata de unii tineri apropiati de Biserica: „E omul
capabil de orice fapta? Poate el cadea in orice pacat?”

Iata ce spune Sfantul Macarie Egipteanul intr-o omilie de-a sa: „Am intalnit deseori printre frati
pe unii care au primit atata har si bucurie, incat timp de cinci sau sase ani spuneau ca pofta s-a
stins in ei. Dar dupa aceasta, pe cand socoteau ca s-au eliberat definitiv de ea, rautatea, care
era ascunsa, s-a trezit in ei si au fost mistuiti de pofta, incat se intrebau uimiti: de unde a
venit dupa atata timp, atata rautate asupra lor? De aceea, in mod firesc, nimeni dintre cei cu
mintea intreaga nu indrazneste sa spuna: Avand harul in mine, sunt liber fata de pacat; ci,
ambele realitati harul si pacatul lucreaza intru mintea mea. Cei ce n-au experienta lucrurilor,
pe cand harul lucreaza cat de cat in ei, socotesc ca deja au invins, ca sunt crestini desavarsiti.
Eu, insa, zic ca asa stau lucrurile: dupa cum atunci cand soarele stralucind pe cer, in aer curat,
vin in jurul sau norii si il acopera, intunecand vazduhul, fara insa sa-l vatame, pentru ca el

12
ramane intreg in lumina si in elementul sau; la fel stau lucrurile si cu cei ce nu sunt cu
desavarsire curatiti; desi traiesc in harul lui Dumnezeu, ei sunt stapaniti in adancul lor, de
pacat. Ei au porniri naturale si ganduri puternice pentru Dumnezeu, dar nu sunt cu totul de
partea binelui”[16].

Deci, cinci sau sase ani pofta s-a stins in ei, nu mai aveau nici o patima, si totusi patimile au
navalit din nou asupra lor. Caderile usoare in urcusul duhovnicesc, pentru cei ce s-au hotarat
pentru aceasta cale, sunt aproape inevitabile... Desfraul e insa o cadere grava ce poate fi
evitata. El este o forma de apostazie, mai ales in situatia in care ai cunostinta cea buna.
Patima aceasta „tradeaza” existenta unei vointe slabe, caci, stim bine, Hristos nu ingaduie sa
vina asupra noastra ispite mai mari decat putem duce. Sfintii, desi au ca si noi fire
neputincioasa, au insa vointa buna, cuget bun. Oare crede cineva ca Sfantul Vitalie (22 aprilie),
cel care mergea noaptea la bordel pentru a marturisi prostituatelor invatatura lui Hristos si a le
chema la pocainta, nu avea instinct sexual? Avea cu siguranta, dar inainte de orice avea vointa
buna…

Patericul spune, pe de alta parte, ca patima in om nu este niciodata „omorata”, ci doar


„adormita” prin mila si lucrarea lui Dumnezeu[17]. E vorba aici de o alta nuanta, insa mesajul
e acelasi: nimeni niciodata sa nu se creada nepatimitor! Multi Parinti spun ca, fara harul lui
Dumnezeu, omul poate cadea chiar si in neputinte si patimi pe care, de obicei, le stapaneste
cu strasnicie. Cu toate acestea socotesc ca sunt atatea fapte nefiresti, imorale, chiar
scabroase, pe care moda sau mass-media de azi le pun pe taraba, insa cel cu buna-cuviinta,
crescut frumos, nu va cadea, pentru simplu motiv ca nici macar nu gandeste asemenea caderi
sau chiar ii displac total. Ca sa faci pacatul, inainte de toate, trebuie sa-ti placa sa-l faci.
Probabil ca prietenului tau, cazut si ridicat, i-a placut pacatul si, totodata, a fost scarbit de
caderea sa, ca si odinioara Fericitul Augustin.

Cum a putut sa cada prietenul tau intr-un pacat asa mare, el, iubitorul de Dumnezeu, care
trebuie sa fi fost dezgustat de pacat, de lucrarea diavoleasca…? Ce a putut indeparta harul
incat fratele sa cada in pacate de rusine?

Sa ne amintim de caderea Regelui David. Spun Parintii ca s-a datorat unui gand semet: „Nu voi
cadea in veac”. Mandria indeparteaza lucrarea harului dumnezeiesc, smerenia ii arde pe
demoni, spun in esenta cartile duhovnicesti… Cred ca smerenia e mai importanta decat asceza
si, daca n-o avem, Dumnezeu ne lasa sa cadem in pacate ca sa ne vedem neputinta si sa ne
smerim. In multe cazuri, mandria poate face mai mult rau decat desfranarea. Cred ca fiecare
trebuie sa ne cunoastem limitele, sa vedem cati talanti avem, sa nu incercam sa facem
nevointe peste puterile firesti. Dumnezeu nu ne cere mai mult decat putem sa facem, asa cum
spune si parintele Arsenie Boca in Cararea Imparatiei: „In fiecare om este inchisa o masura a
lui, dupa cum ne asigura si Sfantul Pavel (Romani 12, 3); peste aceasta masura sa nu treaca
nimeni. Aratarea si implinirea in firea noastra a tuturor darurilor nasterii noastre de sus, din
Duhul Sfant, e ceea ce numim desavarsirea, cea la masura fiecarui ins. Fiecare e inzestrat si
trimis sa implineasca un rost al lui Dumnezeu in oameni. Dezvelirea si intelegerea acestui rost
sau destin ascuns in noi, in fiecare, dupa atotstiinta de mai inainte a lui Dumnezeu, nu poate fi
dezgropat fara cunostinta si luarea aminte a unui duhovnic iscusit, care are grija si mestesugul
sa inlature toata piedica si nepriceperea, ca sa poata avea loc de ele voia cea buna a lui
Dumnezeu, care era ascunsa in tine”[18].

Desavarsirea, cea la masura noastra, asta trebuie sa cautam in noi insine, ascultand de
duhovnicul nostru. Si mie mi s-a intamplat sa incerc sa fac mai mult decat eram in stare si de
fiecare data m-a costat. Nu putem toti sa facem nevointele pe care le fac unii sfinti – nu
trebuie sa ne intristam, Dumnezeu nu ne cere asta – trebuie sa nu lenevim, sa avem mintea
treaza, sa facem ceea ce suntem in stare.
13
Din pacate exista astfel de caderi, am cunoscut si eu persoane care au avut caderi mari dupa
niste eforturi duhovnicesti deosebit de mari, poate exagerat de mari. Desigur, Hristos stie ce
este in sufletul fiecaruia, cata sinceritate are in dorinta de a se apropia de Dumnezeu. El nu
paraseste niciodata pe cei ce il cauta cu inima curata.

Pe de alta parte, viata curata nu se castiga de azi pe maine, azi sunt pacatos, maine sunt sfant
(decat in cazuri exceptionale). Trebuie sa recunoastem ca pacatul este in noi dupa cum scrie si
Sfantul Apostol Pavel (Romani 7, 14-25) si, deci, fiind in noi avem de luptat cu el pana la
moarte, desi avem harul pe care il primim prin Sfintele Taine. Insa „…cei care zic ca pacatul nu
este in om se aseamana acelor oameni care, inghititi de valuri, nu recunosc acest lucru si zic:
Am auzit un vuiet de ape. Ei sunt inghititi de valurile rautatii si nu recunosc ca pacatul e in
mintea si in cugetele lor. Unii dintre acestia sunt dotati cu intelepciune si vorbesc multe lucruri
interesante, dar vorbirea lor nu este dreasa cu sarea cea cereasca. Ei povestesc despre cina
imparatului, fara sa fi primit sau sa fi gustat ceva din ea”[19].

Caderea mai poate veni din neascultare fata de duhovnic. Vai mie… Sunt multe exemple de
caderi din pricina neascultarii si in Pateric. Spui ca fratele are duhovnic iscusit. E mare lucru,
caci nu e chiar usor sa gasesti un duhovnic iscusit.

Revenind la fratele, important este ca el nu a deznadajduit, ca s-a ridicat si merge mai


departe. A biruit Hristos in inima Lui – caci fratele L-a chemat, cu siguranta, de multe ori pe
timp de pace, in vremea zilei sau in cea a noptii. A biruit nadejdea in mila lui Dumnezeu,
singurul care infraneaza firea. Spune Sfantul Ioan Scararul: „Rabdator este lucratorul care nu
cade, sau isi castiga, din caderi biruinte”[20]. Doamne fereste insa a ne arunca noi insine in
pacat pentru o pocainta mai buna… Asta ar fi o mare ratacire.

As mai face o precizare, si te rog sa ma ierti pentru ea, dar ti-o spun pentru ca am auzit-o si eu
de la duhovnic si m-am folosit. Nu mai asculta ce zic altii in astfel de situatii, o fi, n-o fi
adevarat – nu stim! Cine asculta vorbele de rau fata de aproapele sta de vorba cu dracii!… N-ai
auzit de oameni care se iubesc, locuiesc sub acelasi acoperis si traiesc in castitate? Unii se si
casatoresc pentru a nu da prilej de judecata. Oricum fratia ta nu l-ai judecat si asta-i foarte
important.

Sa presupunem ca totul e adevarat. Nu-i vorbi prietenului tau niciodata de caderea lui.
Trecutul din care el s-a ridicat nu mai exista. Dumnezeu a uitat pacatul lui, uita-l si tu.
Aminteste-ti ca „noi-ceilalti” doar in aparenta suntem curati si roaga-te din inima spunand:
„Doamne, iarta-ma si pe mine si pe prietenul meu!”.

[15] Credinta ortodoxa, Editura Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, Iasi, 1996, p. 415.

[16] Sfantul Macarie Egipteanul, Scrieri. Omilii duhovnicesti, PSB 34, E.I.B.M.B.O.R., pp. 179-
180.

[17] Se spunea despre un batran, ca a facut cincizeci de ani, nici paine mancand, nici vin band
degrab si zicea ca a omorat curvia si iubirea de argint si slava desarta. Si a venit la el avva
Avraam, auzind ca a spus acest cuvant. Si i-a zis lui: tu ai spus cuvantul acesta? A raspuns
batranul: da. Si i-a zis Avraam: iata, intra in chilia ta si gasesti pe rogojina ta o femeie; poti
sa socotesti ca nu este femeie? Raspuns-a batranul: nu, dar ma lupt cu gandul sa nu ma
ating de ea. Atunci a zis Avraam: iata, n-ai omorat patima, ci este vie; dar este legata. Iarasi
cand umbli pe drum, vezi piatra si harburi, iar in mijlocul acestora, aur; poate mintea sa

14
socoteasca pe acesta ca pe acelea? Zis-a batranul: nu, dar ma lupt cu gandul sa nu-l iau pe el.
Si a zis Avraam: iata este vie patima, dar este legata. Mai departe, zice iarasi avva Avraam:
iata, auzi despre doi frati, ca unul te iubeste, iar altul te uraste si te vorbeste de rau. De-or
veni la tine, ii ai deopotriva pe amandoi? Raspuns-a batranul: nu, dar ma lupt cu gandul sa fac
bine celui ce ma uraste ca si celui ce ma iubeste. Zis-a avva Avraam lui: apoi iata ca sunt vii
patimile, dar sunt numai legate de sfinti (Patericul egiptean, Alba-Iulia, 1994, pp. 35-36).

[18] Parintele Arsenie Boca, Cararea Imparatiei. Sursa: http://www.nistea.com/boca.htm

[19] Sfantul Macarie Egipteanul – Scrieri, Omilii duhovnicesti, PSB 34, E.I.B.M.B.O.R., pp. 176.

[20] Sfantul Ioan Scararul in Florilegiu filocalic, Editura Herald, Bucuresti, 2003, p. 133.

15
<< Desfrânaţii si Preoţia >>

"Mai pot sa slujesc lui Dumnezeu ca preot?"

(raspuns catre un student de la Teologie - Pastorala)

"Nimic sa nu faci fara sfat,

intreaba inainte de orice pe oricine, chiar pe un copil,

rugandu-te lui Dumnezeu ca sa-ti raspunda prin acela:

Iata dreapta socoteala!"

(Sfantul Ioan Scararul)

Ideea acestui articol s-a nascut din discutia sincera, deschisa cu un student de la Teologie -
Pastorala. Seriozitatea problematicii ridicate m-a facut sa cred ca merita o tratare speciala si
nu doar un raspuns "evaziv" la Posta redactiei[21], in nadejdea ca se vor folosi si alti teologi.

Problema ridicata de studentul teolog se refera strict la pacatul desfranarii pe care l-a
savarsit demult, dinainte de intrarea la Teologie, cand nu ajunsese la cunostinta adevarului,
un pacat mai vechi, spovedit si nerepetat, pentru care a varsat lacrimi. Mai apoi, studentul s-
a invrednicit si de impartasirea cu Sfintele Taine.

"Stiu ca Sfintii Parinti sunt categorici, insa vedeti vreo sansa sa pot sluji lui Hristos ca preot?"
intreba studentul aproape plangand. Concret, cel ce a desfranat si s-a pocait mai poate primi
hirotonia?

Intr-adevar, desfranarea este unul din impedimentele la preotie, dupa cum spune si Sfantul
Simeon al Tesalonicului: "...cel ce curveste dupa botez sau a avut tiitoare nu poate sa fie
arhiereu, preot, diacon sau altceva din randuiala preoteasca"[22]. Tot astfel se exprima Ioan
Postitorul, Marele Vasile si nu numai ei: "Cel ce a curvit macar o data, preot sa nu se faca".
Impedimentele la preotie sunt, de altfel, mult mai multe, dar nu le vom pomeni acum.

Trebuie sa-ti marturisesc ca am simtit ca vrei, desi nevrednic fiind, sa te apropii de preotie din
dragoste pentru Hristos si pentru oameni si nu pentru alte pricini nebinecuvantate. Cand ai
amintit de Fericitul Augustin am simtit ca vrei sa spui "ar trebui sa se poata, vreau din tot
sufletul sa-I slujesc Lui"...

Exista acel canon care se refera la fostii pagani, carora prin botez, li se iarta desfranarile si pot
sa se faca preoti[23] (e si cazul Fericitului Augustin, care-si marturiseste in Confesiuni - III, 1 -
viata desfranata, si care dupa convertire va ajunge episcop). Iata, deci, ca botezul sterge
desfranarea. Logica e simpla, paganul (necrestinul) desfranand nu se leapada de Hristos pe
16
care nu-L stie. Celui botezat, crestinului adica, desfranarea i se socoteste ca o forma de
apostazie, el intineaza haina botezului. Vedem dar ca impedimentul nu sta in intinarea
trupului, ci in vointa. Cel care a putut sa schimbe mangaierile harului pe mangaierile unei
femei, nu prea mai are ce sa faca in altar. Cu toate ca si pentru acesta este pocainta. Tu, care
ai primit botezul de mic, dar nu ai avut cunostinta cea buna, traind intr-o familie si intr-o
societate care nu pun pret pe invatatura crestina, mai rea decat cea pagana, socotesc ca poti
fi judecat precum paganii, mai ales ca - imi amintesc cand mi-ai spus - n-ai facut Religie in
scoala. Gandesc ca tu nu te-ai lepadat de Hristos cand ai facut acel pacat, ci ai urmat
chemarile firii cazute, caci numai Hristos infraneaza firea, noi nu putem[24]. Pe urma, cand ai
crezut, ti-ai indreptat viata, ai aratat ca ai vointa buna. Asadar, canoanele sunt pentru boala
vointei, poate nu atat pentru intinarea trupeasca, pentru ca si paganii s-au intinat trupeste,
dar Dumnezeu ii face preoti, de se vor indrepta, "pentru ca n-au stiut" . Asa si tu "n-ai stiut".
Desi exista un exemplu in Pateric in care se iarta si unui episcop, deci si celui ce a stiut, care,
cazand in desfranare isi anunta turma ca nu mai e vrednic de o asa mare dregatorie;
credinciosii nu vor insa sa se desparta de arhiereul lor, asa ca parintele porunceste sa treaca
toti cu picioarele peste dansul la iesirea din biserica si doar asa va primi sa ramana.
Credinciosii fac intocmai, iar dupa aceasta se aude glas din cer: "Pentru multa lui smerenie i-
am iertat pacatul"[25]. Canoanele in acest caz sunt insa categorice, toate vorbind de
caterisire[26]. Ele n-au fost desfiintate, ci doar Dumnezeu a lucrat in mod exceptional in acel
moment caci: La oameni aceasta e cu neputinta, la Dumnezeu insa toate sunt cu putinta
(Matei 19, 26). Acest exemplu nu poate fi justificare pentru desfranarea "in cunostinta de
cauza"; daca cineva, acum, ca si teolog, savarseste pacatul desfraului, nu-l pot vedea preot.
Canoanele sunt categorice. Desfranatul nu-i bun crestin, cu atat mai mult bun preot nu poate
fi.

Sunt unii care spun ca tunderea in monahism lucreaza si ea in acelasi chip, ca in cazul
paganului care primeste botezul. Adevarul e ca nu stiu sa fie pomenita aceasta situatie intr-un
canon. De ce am crede ca cei tunsi in monahism pot primi mai usor preotia decat mirenii, oare
e tunderea mai mare decat pocainta, decat baia lacrimilor? Ar fi o justificare - monahul moare
lumii, el ingroapa intreg trecutul, se naste din nou, primeste un nou nume, se imbraca in haina
ingereasca. Sa zicem, dau un exemplu, ca Ioan a desfranat, dar Ioan nu mai este, el este acum
monahul Ioanichie. Ioan nu poate primi hirotonia, Ioanichie insa poate. Oare ieroschimonahul
Daniil Sandu Tudor despre care se spune ca era un dandy al anilor ’30 si caruia "i se imputa,
bunaoara, o tinerete cam intempestiva, aventuroasa si boema"[27] inainte de accidentul
aviatic, era vrednic de primirea hirotoniei? Pare-mi-se ca si la parintele Paulin Lecca, putem
deduce din unele pagini ale sale, ar fi cazut in acest pacat in tinerete.

Vorbim de pocainta, de lacrimi, insa, canoanele spun ca nu-s de ajuns pentru primirea
hirotoniei pentru cel ce a cazut in desfrau. Totusi, se naste intrebarea: cu ce e mai mare
Botezul decat Pocainta (Marturisirea) din aceasta perspectiva a curatirii?; caci, iata, paganul
desfranat care vine la Hristos poate primi hirotonia (pentru ca a fost spalat de toate pacatele
anterioare botezului), insa crestinul care a plans pentru pacatul lui, primind botezul lacrimilor,
nu mai poate primi preotia! Sfantul Ioan Scararul spune insa lamurit: "Desi cuvantul e
indraznet, izvorul lacrimilor dupa botez e mai mare decat botezul. Deoarece acela ne
curateste de pacatele noastre de mai inainte, iar acesta, de cele de dupa aceea. Si primindu-l
pe acela toti ca copii (botezul - n.n.), ne-am intinat dupa aceea; prin acesta (izvorul lacrimilor,
pocainta - n.n.) insa l-am curatit si pe acela"[28]. Ce sa mai vorbesc de primirea Sfintei
Impartasanii care e unire cu Hristos... Poti fi gasit vrednic de Trupul si Sangele Domnului, dar
nevrednic de preotie?

Cine poate spune ca pricepe Tainele Domnului, cine-L poate ingradi pe El? Inima curata zideste
intru mine, Dumnezeule si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele (Psalmi 50, 11)
spune Psalmistul si noi impreuna cu el. Stim noi cum lucreaza Domnul in inima smerita ce se
17
roaga cu zdrobire pentru pacatele savarsite? Putem noi spune ca nu-l innoieste intru totul pe
cel ce plange, dupa cuvantul Sfantului Pavel: Deci, daca este cineva in Hristos, este faptura
noua; cele vechi au trecut, iata toate s-au facut noi (II Corinteni 5, 17)? "Daca omul si-a
spovedit si si-a urat pacatul, acesta se sterge din toate cartile care este scris: si din cartile
dreptatii lui Dumnezeu, si din cartile firii noastre... Astfel, el nu mai este pomenit la
judecata"[29] spune Sfantul Teofan.

Vin si pun in cumpana o istorioara. Se spune ca un episcop a oprit de la slujire un preot care
cazuse intr-o cursa, pare-se ca i se pusese ceva in bautura, apoi, o femeie fara Dumnezeu a
pacatuit cu el. Preotul nu facuse pacatul cu voie, insa episcopul l-a oprit de la slujire. Dupa
foarte multa vreme in care preotul a plans pentru aceasta rea intamplare, episcopul il cheama
sa slujeasca si el impreuna cu soborul la o inmormantare. Se spune ca atunci cand preotul cu
pricina a rostit: "...Tu esti Invierea si Viata..." mortul s-a ridicat din sicriu. Replica ierarhului:
"Poate ca Dumnezeu te-a invrednicit de darul facerii de minuni, dar Liturghia nu-ti ingadui sa o
savarsesti". Si iar revin la pilda cu episcopul din Pateric si inteleg ca sunt multe taine de
nepatruns.

Se poate ridica intrebarea de ce unele canoane se respecta cu acribie, iar fata de altele exista
o mai mare ingaduinta, exista un anume pogoramant? Daca judecam dupa randuielile canonice,
Ioan Evanghelistul a fost chemat prea de tanar, "necanonic", la lucrarea apostoliei (arhieriei),
iar Sfantul Petru care se leapada de Domnul (deci apostaziaza) este reprimit totusi in ceata
apostolilor. Bineinteles ca vremea apostolica are situatiile ei cu totul aparte si nu trebuie sa le
judecam astfel.

Nu am in intentie sa creez confuzii, ci intentionez sa lamuresc ca problema e, in situatia ta, cu


totul alta.

Ai pacatuit sau n-ai pacatuit, ai sau nu 30 de ani - varsta canonica pentru preotie, asta e o
parte a problemei. Toti suntem nevrednici! Oricat de curat ar fi cineva slujirea aceasta e prea
mare. Daca ne-am lua dupa vrednicia care se cere, n-ar mai fi nimeni preot pe pamant.

"De-ai fi curat ca ingerii si sfant ca Ioan Botezatorul, preot nu poti sa fii" spune Parintele
Cleopa citand pe Efrem Sirul[30]. Gandesc ca daca duhul dragostei te indeamna la plinirea
cuvintelor psalmistului Ravna casei tale m-a mancat (Psalmi 68, 11), doresti a te invrednici de
darul preotiei si, spune Scriptura, bun lucru doresti (cf. I Timotei 3, 1). Nu cred ca esti din
aceia care incearca sa puna cu orice pret mana pe preotie, asta fiind insa o alta problema[31].

Toti sunt nevrednici, e adevarat ca unii sunt mai nevrednici decat altii, insa doar unii au
chemare[32]. Deci, dincolo de toate acestea, ai chemare? Caci daca ai chemare de la
Dumnezeu, lucrurile se limpezesc. Imi amintesc un cuvant al vrednicul patriarh Iustinian:
"Preotia este o chemare de la Dumnezeu - Sfantul Apostol Pavel spune despre sarcinile preotiei
ca nu se iau de la sine, ci prin chemare[33] (cf. Evrei 5, 4). Multi tineri urmeaza cursurile de
teologie, dar nu toti vor primi preotia, din lipsa de chemare".

Chemarea nu-i acelasi lucru cu vocatia. E adevarat ca Teologia este o facultate vocationala;
unii ajung aici din vocatie, altii ajung sa si-o descopere in vremea studiilor, altii sfarsesc
studiile nedand semne ca ar avea-o. Cred ca atunci cand Dumnezeu cheama pe cineva la
slujirea altarului tine cont de vocatia si de inima omului. Chemarea se vede mai lesne in cazul
hirotoniei intru arhiereu. Nu stiu ca un staret de manastire sau vreun arhimandrit sa-si depuna
de buna voie, de la sine chemare, dosar pentru hirotonia intru arhiereu.

Nu pot sa fiu de acord cu un cuvant al unui profesor de teologie argesean care spunea
teologilor absolventi sa nu creada ca nu au chemare de vreme ce au absolvit Teologia. Nu are a
18
face una cu alta. Daca un tanar teolog se cununa civil, traieste in concubinaj si face cununia
religioasa dupa o vreme e semn clar ca n-a priceput nimic din viata crestina, macar ca a facut
Teologia. Ce sa caute unul ca acesta in sfantul altar?? Cum sa poata el, fara duh de pocainta, sa
invete pe altii ce-i viata crestineasca? Dumnezeu care poate toate, nu face insa tot ce poate si
cred ca nu cheama la slujire pe cel ce n-are un cat de mic inceput de pocainta. Batranul
Porfirie al grecilor, isi amintea un ucenic, spunea: "Unii teologi, spune parintele, sunt teologi
doar dupa diploma, fiind in realitate niste teologi-neteologhisiti"[34].

Sunt convins ca arhiereul te va chema, de va fi de la Dumnezeu. Cum afli ca ai chemare?


Roaga-te cu smerenie si pocainta. Roaga-te cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu tot
cugetul tau Marelui Arhiereu Hristos si daca El te doreste te va chema cu siguranta. Insusi
Hristos S-a rugat inainte de a chema pe Apostoli. Si pe noi ne invata sa facem asemenea:
Rugati pe Domnul secerisului ca sa scoata lucratori la secerisul sau (Matei 9, 38). Spun ca daca
e de la Dumnezeu episcopul te va chema. Iar cand te va chema sa primesti. Poate iti pare o
gluma, cum sa te cheme tocmai pe tine?, gandesti cu siguranta ca esti un necunoscut in
multimea de teologi. Insa la Dumnezeu toti sunt cunoscuti... Eu stiu mai multe cazuri din
vremea noastra, nu doar din Scriptura, cand episcopul a chemat teologi anonimi in diverse
imprejurari la hirotonie. Am sa-ti relatez doar unul. Am avut un minunat coleg, parintele
Nicolescu Iuliu, slujitor in prezent la Azilul de batrani din Pitesti, care dupa o viata intreaga in
care a fost profesor de sport, mergand cu cativa elevi la Manastirea Slanic, a fost sfatuit de
Prea Sfintitul Calinic aflat acolo, sa urmeze Teologia. Si-a dorit mult sa devina preot, insa nu
indraznea nicicum. A absolvit Teologia, dar nu indraznea sa mearga sa ceara hirotonie.
Parintele Episcop insa nu l-a uitat, ci l-a chemat.

Insa daca vrei sa te duci nechemat, du-te, dar personal nu-ti recomand! Consulta-ti si
duhovnicul in problema aceasta. Asa ma gandesc eu ca e in firea lucrurilor, mai ales dupa ce m-
am sfatuit cu preoti cu mult discernamant inainte de a purcede la redactarea raspunsului pe
care mi l-ai cerut, constient fiind ca harul lucreaza prin preot in chip tainic.

Parintele Ilie Cleopa, urmand indemnul Sfantului Simeon al Tesalonicului, daca gasea in
candidatul la preotie un pacat greu, opritor conform sfintelor canoanelor il trimitea la
episcop[35]. In general, pot sa spun, parintii imbunatatiti nu dau marturii prea usor, sunt
constienti ca nu-i de joaca cu hirotonia[36], preferand, in unele situatii, sa-si trimita fiul
duhovnicesc la episcop. Acesta, incunostiintat fiind, poate decide sa-i acorde sau nu dispensa
prin iconomie duhovniceasca. Trebuie precizat ca "prin dispensa nu se abroga canoanele, ci
numai se interpreteaza temporar spre a se aplica de la caz la caz, in spiritul legii Domnului si al
Bisericii"[37].

Parintele Arsenie Papacioc intr-un dialog cu tinerii spunea: "Daca te-ai dus sa ceri un sfat la un
episcop al lui Dumnezeu, raspunsul vine de la Dumnezeu prin acel episcop. Daca nu ti-a
convenit, atunci sa stii ca pe Dumnezeu l-ai clevetit. Deci duceti-va ca la omul pe care
Dumnezeu il tine acolo"[38].

Pericolul apare cand teologul vrea sa forteze mana si binecuvantarea arhiereului. Adica, se
poate intampla - nu zic ca-i cazul tau, si ingaduie-mi sa vorbesc la general de acum - sa mearga
careva cu dosarul si cererea pregatita, sa spuna episcopului ca-i licentiat, ca are nevasta, iar in
satul lui natal e loc vacant si el e omul potrivit. Mai poate adauga si marturia unui duhovnic
ales anume care sa intareasca faptul ca-i vrednic de preotie si lucrurile se rezolva rapid. De
aceea am spus ca eu personal n-as recomanda mersul la episcop de buna voie si nesilit de
nimeni, pentru ca exista riscul acesta, anume de a pune problema pacatului opritor de la
hirotonie atat de voalat incat sa iasa cum vrea teologul aspirant si nu cum vrea Duhul Sfant. E
adevarat ca "Duhul Sfant nu hirotoneste pe toti cu vointa Sa, dar lucreaza prin toti...."[39].
Arhiereul are datoria de a-l cerceta - in lumina canoanelor - pe cel ce doreste sa devina preot.
19
Nu pun la indoiala vigilenta vreunui episcop, doar ma tem de lipsa de sinceritatea a unora
dintre absolventii facultatilor de teologie.

Cel care, avand impedimente majore la preotie, se duce cu dosarul sa primeasca hirotonie
poate oare spune ca a avut chemare de la Dumnezeu? Unde e marele risc?! La intalnirea cu
Hristos la Infricosatoarea Judecata... "Ce-ai cautat in altar? Cine te-a chemat!?" Ce poate
raspunde atunci cel nechemat? De aceea, ma repet, vorbeste chiar cu marele Arhiereu Hristos
problema aceasta, ai nadejde[40] ca Dumnezeu care stie inimile fiecaruia te va chema prin
episcop daca va voi sa-I slujesti Lui astfel, desi, de buna seama, sunt multe feluri de slujiri.
Cine n-are impedimente majore la preotie gasesc ca se poate duce la episcop sa discute despre
o eventuala hirotonie, dupa ce in prealabil a primit binecuvantarea duhovnicului. Spun sa
discute, nu sa mearga sa ceara ca si cum s-ar cuveni sa primeasca...

Frate, un lucru stiu, ca dragostea toate le rabda. Si mai stiu ca trebuie sa avem cu totii
dragoste si pocainta, ca dragoste fara pocainta nici nu poate fi. Nu conteaza daca eu sau
altcineva le vede pe acestea doua la tine, oamenii se pot insela. Hristos sa le vada la tine si,
crede-ma, te va chema.

Daca Bunul Dumnezeu te va invrednici de slujirea altarului nu uita sa multumesti in fiecare


clipa a vietii tale aidoma Apostolului Pavel: Multumesc Celui ce m-a intarit, lui Hristos Iisus,
Domnul nostru, ca m-a socotit credincios si m-a pus sa-I slujesc, pe mine, care mai inainte
huleam, prigoneam si batjocoream. Totusi am fost miluit, caci in necredinta mea, am lucrat
din nestiinta (I Timotei 1, 12-13). Iar apoi nevoieste-te, ca sa faci temeinica chemarea si
alegerea ta (cf. II Petru 1, 10).

Iisus i-a zis a treia oara: Simone, fiul lui Iona, Ma iubesti? Petru s-a intristat, ca i-a zis a treia
oara: Ma iubesti? si I-a zis: Doamne, Tu stii toate. Tu stii ca Te iubesc. Iisus i-a zis: Paste oile
Mele (Ioan 21, 17)

[21] E vorba de rubrica „Posta redactiei” din saptamanalul Argesul Ortodox.

[22] Sfantul Simeon al Tesalonicului apud Arhim. Nicodim Sachelarie, Pravila bisericeasca,
editia a-II-a, 1996, p. 90.

[23] „Catehumenii care au jertfit idolilor, apoi au fost botezati pot sa fie hirotoniti, ca unii care
au fost spalati de toate pacatele anterioare botezului” – Ancira 12. (Arhim. Nicodim
Sachelarie, Pravila bisericeasca, editia a-II-a, 1996, p. 87)

[24] Pe aceasta tema vorbeste foarte frumos Parintele Savatie Bastovoi in cartea Intre Freud si
Hristos, Editura Marineasa.

[25] Cf. Patericul egiptean, Alba-Iulia, 1994, pp. 337-338.

[26] Vezi Sfantul Nicodim Aghioritul, Carte foarte folositoare de suflet, Editura Episcopiei,
Ramnicul Valcea, pp. 48-49. Unii ar putea spune ca aceste canoane referitoare la caterisire s-
au cristalizat chiar in vremea scrierii Patericului insa aceasta nu e logica potrivita. Si in situatia
descrisa in Pateric si in intocmirea sfintelor canoane a lucrat acelasi Duh Sfant.

[27] Revista Rost, nr. 6 / august 2003, Sursa:


http://www.romfest.org/aug2003/stcanonizare.shtml

20
[28] Sfantul Ioan Scararul, Florilegiu filocalic, Editura Herald, Bucuresti, p. 135.

[29] Sfantul Teofan Zavoratul, Mantuirea in viata de familie, Ed. Sophia, 2004, p. 70.

[30] Ne vorbeste Parintele Cleopa 1, Editura Episcopiei Romanului si Husilor, 1995, p. 91.

[31] Sunt unii care vad in preotie o afacere (si revista Capital s-a grabit s-o defineasca astfel).
Acestia ar fi in stare sa puna mana pe preotie cu orice pret. Fereste-te deci de a da bani
pentru hirotonire sau parohie. Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca: „Multi au rapit preotia cu
bani, dar n-a fost cine sa-i vadeasca, n-au auzit cuvintele spuse de Petru odinioara lui Simon
Magul (Faptele Apostolilor 8, 18-24). Asta nu inseamna ca au scapat de pedeapsa; vor primi o
pedeapsa cu mult mai cumplita decat aceea pe care ar fi primit-o pe pamant, pentru ca istoria
lui Simon Magul nu i-a invatat minte” (Sfantul Ioan Gura de Aur, Despre feciorie. Apologia vietii
monahale. Despre cresterea copiilor, E.I.B.M.B.O.R., 2001, p. 39). Pentru pacatul simoniei,
dupa canoane, exista un singur fel de pocainta: indepartarea de la slujire ca un nechemat si
nevrednic, caterisirea.

[32] Intr-o rugaciune de la Maslu preotul spune: „Care si pe mine smeritul si pacatosul si
nevrednicul robul Tau, cel incurcat in multe pacate si tavalit in patimile dezmierdarilor, m-ai
chemat la sfanta si preainalta treapta a Preotiei, ca sa intru in ceea ce este dincolo de
catapeteasma, in Sfanta Sfintelor, unde sfintii ingeri doresc sa priveasca si sa auda glasul
Evangheliei Domnului Dumnezeului nostru si sa vada cu ochii lor chipul Sfintei Jertfe…”
(Molitfelnic, E.I.B.M.B.O.R., 1998, p. 128). Iata frate maretia preotiei. Te indemn sa citesti si
sa recitesti Tratatul despre preotie al Sfantului Ioan Gura de Aur. Ai sa vezi acolo maretia si
sublimul preotiei, marea responsabilitate de care Marele Ioan a fugit din tineretile lui.
Anahoretii din vechime aveau drept principiu sa fuga de femei ca de foc, unii spuneau ca de vin
sau ca de episcopi… De episcopi fugeau, pentru ca acestia puteau sa-l smulga pe monah din
viata sa monahala si sa-i confere preotia (cf. Lucien Regnault, Viata cotidiana a parintilor
desertului in Egiptul secolului IV, Deisis, Sibiu, 2004, p. 56).

[33] Si nimeni nu-si ia singur cinstea aceasta, ci daca este chemat de Dumnezeu dupa cum
si Aaron (Evrei 5, 4). Chemare au avut si profetii Vechiului Testament. Apostolii au fost
chemati, mai apoi Pavel a fost chemat. Insusi Mantuitorul a fost trimis. Iata ce spune o profetie
despre Mesia a lui Isaia: Iata Sluga Mea pe Care o sprijin, Alesul Meu, intru Care binevoieste
sufletul Meu. Pus-am peste El Duhul Meu si El va propovadui popoarelor legea Mea (Isaia 42,
1).

[34] Anastasios Sotirios Tzavaras, Amintiri despre Batranul Porfirie, parintele nostru
duhovnicesc, stravazator si inainte-vazator, Editura Bunavestire, Bacau, 2002, editia a-II-a
revazuta, p. 42.

[35] Ne vorbeste Parintele Cleopa 1, Editura Episcopiei Romanului si Husilor, 1995, pp. 117-118.

[36] Parintele Paisie Olaru de la Sihla sfatuia pe ucenicii lui care erau la randul lor duhovnici:
„Mare atentie pe cine recomandam la hirotonie, ca ne asteapta aspra judecata. Ca unii au fost
hirotoniti cu nevrednicie, impotriva Sfintelor Canoane, si au facut greutati Bisericii lui Hristos”
(Parintele Paisie Duhovnicul, Editura Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, Iasi, 1993, p. 74).
Despre aceasta atentie sporita vorbesc multi parinti, pe care nu-i mai pomenim aici.

[37] Arhimandrit Nicodim Sachelarie, Pravila bisericeasca, editia a II-a, 1996, p. 64.

21
[38] Parintele Arsenie Papacioc apud Duhovnici romani in dialog cu tinerii (editia a-II-a),
Editura Bizantina, Bucuresti, 1999, p. 131.

[39] Arhimandrit Nicodim Sachelarie, Pravila bisericeasca, editia a II-a, 1996, p. 90.

[40] Regretatul Parintele Dionisie Ignat de la Colciu, cel mai iubit duhovnic roman athonit, are
un cuvant care-ti poate da multa nadejde: „Intrebare: O alta problema: sunt oameni care au
facut Facultatea de Teologie, dar inainte de a ajunge la Dumnezeu, poate in adolescenta, au
avut unele caderi trupesti, si si-au pierdut fecioria... Ce sa faca? Sa se gandeasca sau nu la
preotie? Unii dintre ei au incercat sa se pocaiasca, sa duca viata evlavioasa. Ce parere aveti: e
bine sau e rau? Sfintii Parinti au zis ca cine nu e fecior nu e bun sa fie preot. Dar unii
duhovnici ii trimit pe tinerii care dupa cadere s-au pocait sa isi asume crucea preotiei, numai
pentru a fi de folos celorlalti. Duhovnicul spune: „Ar fi bine sa te indrepti spre preotie...”.
Dar Sfintii Parinti spun altceva. Raspuns: Asa scriu Sfintii Parinti, sigur, asa este hotararea. Dar
duhovnicii mari si episcopii dupa voia lui Dumnezeu judeca lucrurile. Daca intamplator dau in
niste nevoi mari, ii dau binecuvantare cate unei persoane in felul asta. Dar el singur nu poate
sa ceara lucrul asta. Si nu poti sa zici: „nu-i nimic ca a cazut”. Intrebare: Dar daca episcopul si
duhovnicul judeca totul, si dau binecuvantarea, iar cel in cauza are framantari, nu e sigur ca e
bine sa fie hirotonit, si are ganduri de indoiala? Raspuns: Daca episcopul si duhovnicul dau
binecuvantarea, atunci acela sa aiba pace: se cunoaste ca a gresit, dar Dumnezeu l-a iertat,
fiindca a facut ascultare. Episcopul si duhovnicul vad niste greutati mari, de aceea i-au dat
binecuvantarea; este nevoie de preot. Pe cine sa trimita? E atata lume care cere Liturghie,
cere botezuri, cere fel de fel de slujbe” (Ne vorbesc parinti athoniti, Editura Bunavestire,
Galati, 2003, pp. 81-82). De retinut ca Parintele precizeaza ca teologul cu pricina nu poate
cere singur hirotonia…

22
<< Concubinii, sinceritatea si femeia samarineanca >>

In timpul liber mi se intampla sa rasfoiesc diverse reviste mondene, incerc sa le iau pulsul, sa
inteleg ce se mai intampla prin lumea aceasta. In multe dintre aceste reviste de „high-life”
(desi high-life s-ar traduce prin „viata la inaltime”, la standarde inalte, acolo nu vad decat
viata de jos, pamanteasca, lumeasca, vad neputintele firii noastre laudate si preamarite).
Citesc, din ce in ce mai des, prin astfel de reviste, articole si interviuri cu si despre vedetele
noastre autohtone ca nu se mai pune pret pe casatorie, preferandu-se concubinajul, „casatoria
de proba”. Duhul vremurilor noastre estompeaza constiinta crestina; concubinii nu-si mai
traiesc pacatul cu sfasiere de inima pentru situatia in care se afla si pe care ar trebui sa o
depaseasca. Zeci de cantareti, prezentatori de stiri si alte vedete TV – modelele vremurilor de
azi – afirma, spre exemplu, cu nonsalanta: „casatoria este doar o hartie, ce sa fac cu ea.
Siguranta in relatie se bazeaza pe cei doi oameni implicati, pe cat de mult isi doresc sa fie
bine, nu pe un petic de hartie”. Ma feresc sa insir nume, sa le pomenesc aici pentru ca
nadajduiesc ca vor ajunge, cu mila lui Dumnezeu, la o intelegere crestina a vietii.

Traiul in comun fara acte, deci si fara binecuvantarea lui Dumnezeu in Taina Cununiei in fata
Sfantului Altar – subiect discutat si rasdiscutat; am mai scris si eu pe aceasta tema. Dialogul
dintre teolog si o astfel de persoana „deschisa la minte” foarte previzibil, fad, conventional:
„Hristos condamna desfraul!”, „Dar nu desfranam, noi ne iubim. Prostitutia este desfrau!”[41].
„Va iubiti, dar tot desfranare este, caci nu v-ati unit prin Nunta; chiar daca nu e o relatie pe
bani si chiar daca nu mai aveti pe altcineva, va iubiti cu patima, nu doar prostitutia e pacat”.
„Da, dar noi credem in Dumnezeu si-L iubim si El ne iubeste pe noi…”. „Da, dar nu sunteti in
randuiala Lui, cine-L iubeste pe Dumnezeu asculta de poruncile Lui…”, etc. O situatie de viata
care intristeaza sufletele teologilor nostri sinceri in lucrarea lor, care se simt dezarmati de
neputinta de a arata concubinilor Calea. Situatie aproape fara iesire, potentialul dialog sec,
searbad…

Iata insa o pagina nou-testamentara, arhicunoscuta de altfel, care ne dezvaluie atitudinea


corecta pe care trebuie sa o aiba cei (cele) care spun ca n-au nevoie de acte si, implicit, de
ritualuri. E vorba de convorbirea Mantuitorului Hristos cu femeia samarineanca la fantana lui
Iacov. Iisus ii vorbeste femeii de apa cea vie pe care de o va bea cineva nu va mai inseta in
veac, caci apa aceasta se va face in acela izvor de apa curgatoare spre viata vesnica (Cf. Ioan
4, 14). Ca sa nu mai inseteze, samarineanca cere aceasta apa de la Hristos, iar Acesta,
ispitind-o, i-a zis: Mergi si cheama pe barbatul tau si vino aici. Femeia a raspuns si a zis: N-am
barbat. Iisus i-a zis: Bine ai zis ca nu ai barbat. Caci cinci barbati ai avut si cel pe care il
ai acum nu-ti este barbat. Aceasta adevarat ai spus. Femeia I-a zis: Doamne, vad ca Tu esti
prooroc (Ioan 4, 16-19).

Ma gandesc ca si femeia samarineanca si-o fi zis ca n-are nevoie de acte si ritualuri popesti. Ea
avea nelamuriri in ceea ce priveste credinta (intreaba pe Domnul in ce loc se cuvine a se
inchina), insa se-ntelege din cuvantul Evangheliei ca nu punea pret pe randuielile lui Dumnezeu
si traia ca atare. Dar iata ca Insusi Dumnezeu vine la ea si in fata „Proorocului” ea nu poate sa
spuna: „Vin imediat cu barbatul meu”, ci „N-am barbat!”.

Hristos cere de la noi sinceritate; ne cere sa nu ne mintim si sa nu ne mai ascundem dupa


tertipuri si atitudini la moda. Noi ne putem minti usor pe noi insine, suntem firi slabe. Mediul
ne influenteaza, high-life-ul o cere, concubinajul e trendy, se poarta…

Hristos striga insa inspre toate aceste vedete concubine care-si povestesc viata si principiile
fara de Dumnezeu prin reviste: „N-ai barbat! (sau N-ai femeie!). Cel cu care esti acum nu-i al
23
tau. Vino-ti in fire. Fii sincera ca si femeia pe care am intalnit-o odinioara la fantana lui Iacov
de langa cetatea Sihar a Samariei. Nu te-am vazut in fata Sfantului Altar cerand binecuvantarea
de a trai impreuna, in iubire, toata viata. Nu te pot lauda, cum am laudat-o pe femeia aceea.
Nu traiesti dupa legea Mea, nu te cunosc pe tine”.

Bunul Dumnezeu sa dea gandul si cuvantul bun al samarinencei tuturor celor care cred ca n-au
nevoie de randuielile lui Hristos!

[41] Despre sexualitatea premaritala scrie pe intelesul tinerilor Danion Vasile in excelenta
lucrare Cartea Nuntii, Editura Egumenita, 2004, (vezi cap. Despre mirajul sexualitatii). Pe
aceasta tema mai recomand Fericitul Arhimandrit Epifanie (Theodoropulos), Familiei ortodoxe
– cu smerita dragoste, Schitul Lacu, Sfantul Munte Athos, 2001, in special capitolul Necasatoria
si fecioria difera sau se identifica? (p. 28 si urm.). Aici cuviosul parinte grec lamureste ca
desfranare nu e doar relatia intima pe bani, ci si „intregirea dragostei” unei perechi care se
afla in afara Tainei Nuntii.

24
<< Reclamele si sufletul nostru >>

"Vad ceea ce-mi arati!

Aud ceea ce-mi spui!

Citesc ceea ce scrii si ma intreb: pentru ce?"

(Campania de non-violenta in mass-media sustinuta de Televiziunea PAX)

Traim fara doar si poate intr-o lume caleidoscopica, intr-o lume poleita, intr-o lume
sclipitoare... E de-ajuns sa deschizi televizorul pentru a te convinge de acest lucru. La orice fel
de emisiune te-ai uita, te lovesc din cand in cand... reclamele. Uneori, dimpotriva, am
senzatia ca reclamele sunt intrerupte de fragmente de film... S-ar parea ca-s bine venite, caci
mai afli lucruri noi si utile, ca de exemplu: trebuie sa arunci periuta cat mai repede, pentru a
nu da nas in nas cu virusii, sa-i "lucrezi" numai din taste pe colegii care te enerveaza, sa
mananci napolitane, raspunzand cu gura plina la telefon si sa spui respectivului ca a gresit
numarul, etc. Mai aflu ca daca ai un brat plin de ciocolate poti spune ca "ai fost in paradis" sau
ca matreata e flagelul inceputului de mileniu (cine oare m-a mintit spunandu-mi ca SIDA e acel
flagel?...), ca barbatii "nu se mai satura de bere", nu de sete, ci deoarece e musai sa strangi
capace pentru concurs. Mai aflu si ca, de nu cumperi sapunul sau detergentul potrivit sau nu
consumi sare iodata, esti un om terminat si "faci parte din turma". Inteleg din ce vad ca
reclamele la alcool sunt facute special pentru betivi... Replicile din spoturile publicitare observ
ca au devenit "automatisme" in discutiile dintre tineri (gen "Pleaca, bre, ca iei vopseaua!",
"Inca una si ma duc", etc.). Cred ca intai le-am auzit pe strada si apoi am inteles ca-s luate din
reclame... Aflu, de asemenea, ca produsele de fast-food (numite inspirat in argoul american
junk-food - adica hrana nesanatoasa, "moarta", cu multe calorii) sunt naturale, probabil pentru
simplu motiv ca au in continut cel putin un ingredient sanatos.

Inteleg din ce vad ca sexul, aluziile sexuale pot vinde orice produs (de la sapunul care face
spuma pe pielea catifelata a top-modelelor, pana la branza topita a colegului care anima
mintea unei fetite de clasa a III-a care se intreaba: "Daca ma saruta data viitoare!!?". No
comment!).

Incepand chiar din postul Adormirii Maicii Domnului s-a facut reclama de promovare a laptelui
de consum. De ce tocmai de atunci? Probabil din intamplare... Ea cuprindea o cursa de vaci, nu
de tauri, cum stim cu totii ca sunt in Spania. Cam derutant pentru cei mici..., caci, se stie, ei
iubesc cel mai mult reclamele.

Ceea ce m-a socat indeajuns, incat am crezut ca voi avea cosmaruri, este macabra reclama
care ne recomanda sa nu folosim copiii la incalzirea sufrageriei, caci "copiii nu sunt
combustibil"... Dar si aceea in care unui tanar ii iese un mic "alien" suparat din stomac, pentru
ca nu a citit cu atentie prospectul produsului din care consuma.

Reclamele nu ne mai conving, ci ne sperie, ne socheaza si uneori ne si scarbesc.

Prea mult, ajunge! Inca un fenomen saturat, spun multi. Ei devin suspiciosi orice le-ai spune.
Omul modern se simte mintit, furat, inselat de stralucirea aramei ce seamana izbitor cu aurul.

25
Dar nu e acesta aurul. Iar daca e sa li se spuna oamenilor: "Uite, acesta-i aurul", te privesc
banuitor. Iar lipsa increderii, banuiala, de buna-seama, e pacat. Credinta este din auzire
(Romani 10, 17), dar vai, "nu mai credem tot ce auzim". Ne-am ars cu atatea reclame, incat
suflam in orice. Suntem suspiciosi permanent, credem ca toti au un interes ascuns, toti vor
ceva de la noi[42]. Si pe Hristos Il tinem departe de noi din aceleasi motive... Hristos a venit sa
ne dea, nu sa ne ia. El cere inima noastra pentru a o umple, inca de aici, de bunatatile ceresti.
El e aurul de care vorbeam, dar noi prea am fost mintiti si putini mai credem ca El e raspunsul
la toate intrebarile noastre, ca dupa El tanjeste sufletul nostru, ca El este ceea ce ne trebuie.
La Hristos nu avem alternativa viabila. Multe sunt pe lumea asta, insa noua nu ne trebuie. Bine
spunea dumnezeiescul Pavel cand afirma: Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de
folos (I Corinteni 6, 12). Mi se poate reprosa ca le vad pe toate teologal, dar, spunea N.
Steinhardt, conditia umana e o conditie teologala[43].

Exista un cuvant evanghelic care ma pune pe ganduri de fiecare data cand il descopar rasfoind
Scriptura: Nu iubiti lumea, nici cele ce sunt in lume. Daca cineva iubeste lumea, iubirea
Tatalui nu este intru el; Pentru ca tot ce este in lume, adica pofta trupului si pofta ochilor si
trufia vietii, nu sunt de la Tatal, ci sunt din lume. Si lumea trece si pofta ei, dar cel ce face
voia lui Dumnezeu ramane in veac (I Ioan 2, 15-17).

Acestea trei: "pofta ochilor", "pofta trupului", "trufia vietii" le vad a fi in antiteza cu cele trei
voturi monahale: pofta ochilor si saracia de buna voie; pofta trupului si castitatea; trufia
vietii si ascultarea neconditionata. Voturile, in acest caz actioneaza ca niste capace, ca niste
inchizatoare de robinet. "Canalele" sunt astupate! Pe de alta parte, cei din lume care insa nu
vor sa fie din lume, sunt bombardati de sute de mesaje comerciale zilnic... Toate ne invata
cate ceva, toate deschid robinetul. Toate ne deschid spre lume, de fapt spre minciunile ei.
Toate ne starnesc pofta ochilor ("trebuie sa-l ai", "e timpul sa ai si tu...", "doreste-ti mai mult",
"n-o imparti cu nimeni"), pofta trupului ("rasfata-ti simturile", "pentru barbati adevarati"),
trufia vietii ("fii cool", "iesi din turma", "pentru ca meriti", "fac ce vreau, dar stiu ce fac").
Adevarul este ca "ni se dicteaza dorinte ce ne-ndurereaza" (Alain Souchon). Ma intrebam
deunazi daca oamenii cu idei din publicitatea romaneasca sau de aiurea au studiat teologia, nu
de alta, dar cunosc mult prea bine elemente de ascetica (stiu sa sageteze, stiu sa stimuleze
neputinte si patimi, sa creeze dependenta). Bine au facut anumiti ierarhi cand au cerut
neimplicarea slujitorilor altarului in industria reclamelor (advertising-ului)... Si totusi sa nu
stam cu mana-n san, dar ce putem face?...

Sa le evitam cat putem! Sa recomandam, cu dragoste, sa nu se mai experimenteze idei


morbide si mincinoase pe cobaii telespectatori. Bietii de ei, ce vina au? Dau sonorul mai incet
si asteapta sa vada in continuare, "peste cateva momente", interesantul talk-show, dar de
fapt... au si uitat la ce se uitau... Nu mai conteaza. E vremea rugaciunii. Se cere atentie
sporita, caci diavolul ne ajuta si el sa uitam ca vorbim cu Creatorul lumii, intervenind cu
"reclame"...

Si ne da noua, celor ce mergem spre somn, odihna sufletului si trupului...

[42] Un redactor publicitar (copy-writer), personaj de roman, descopera in cateva randuri


mentalitatea celor de bransa: "Lucrez in publicitate: ei da, poluez universul. Sunt tipul care va
vinde rahat. Acela de va face sa visati la lucruri pe care n-o sa le aveti niciodata. Cer vesnic
albastru, gagici care nu-s niciodata nasoale, o fericire perfecta, retusata pe Photoshop, imagini
bibilite, muzica ultimul racnet (...). Apostolatul meu e sa va fac sa va curga balele. In profesia

26
mea nimeni nu va doreste fericirea pentru ca oamenii fericiti nu consuma" (Frederic Beigbeder,
199.000 lei, Pandora-M, 2004, p. 23). Cuvintele pot parea dure, dar exprima o realitate.

[43] N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, p. 111.

27
<< Pentru o presa ortodoxa >>

Exista in Romania de azi, printre ortodocsii nostri, tendinta de a demoniza mass-media. Ma


intreb sincer ce castigam prin atitudinea aceasta, in conditiile in care noi intarziem sa venim
cu alternativa? Este foarte adevarat ca mass-media zilelor noastre a abdicat de la rolul
educativ si ca promoveaza nonsalant desfraul, muzica desantata, divertismentul "estival"
scabros si lasciv, astrologia, vrajitoria, teorii aparent stiintifice despre lume si viata,
fenomenele U.F.O. si paranormale, sincretismul religios si, mai nou, invatatura cultelor
neoprotestante. Azi prostul gust si vulgaritatea au devenit, din pacate, sinonime cu libertatea
de expresie! "Asta cere publicul" se spune deseori, insa, fara doar si poate, gusturile se si
educa. Dar sa nu dam vina pe comunicarea mediatica in sine, ea este, dupa cum ii spune si
originea, un "mijloc", un... simplu mijloc. Cei ce alegem suntem noi, cei ce citim ziare, cei ce
ascultam radioul, cei ce privim la televizor.

Putem lupta, spre exemplu, impotriva unei asa mari inventii cum este televiziunea? E rau
televizorul? El e doar un mijloc... Noi, cei ce alegem, alegem bine sau rau. In acelasi duh, am
putea spune ca si descoperirea hartiei sau a tiparul sunt lucruri rele, caci se tiparesc putine
carti bune si mult prea multe carti proaste. N-ar fi mai bine sa-i invatam pe crestinii nostri sa
aiba discernamant, sa aleaga ce-i bun de acolo "asa cum albina culege nectarul din florile
bune"? Parintele Teofil de la Sambata de Sus, in stilul sau hatru, spunea ca, daca televizorul nu-
i stricat, este bun. Si Parintii Bisericii spuneau in acelasi duh ca nu vinul e rau, ci betia, nu
femeia e rea, ci curvia etc.

Biserica se adreseaza prin excelenta tuturor fiilor ei, nu doar unor enclave care detesta
societatea deschisa si demonizeaza mass-media.... Biserica nu ne indeamna sa iesim din
societatea civila, sa intoarcem spatele lumii... Trebuie sa traim in lume, ca si cum nu am face
parte din ea in sensul pe care Sfantul Pavel, prin excelenta deschis catre lume, il prezinta in
Epistole cand spune: Caci nu avem aici cetate statatoare, ci o cautam pe aceea ce va sa fie
(Evrei 13, 14). Acelasi neinfricat Apostol afirma: Asadar, daca ati inviat impreuna cu Hristos,
cautati cele de sus, unde se afla Hristos, sezand de-a dreapta lui Dumnezeu; Cugetati cele de
sus, nu cele de pe pamant (Coloseni 3, 1-2). Cum se face ca tocmai autorul acestor versete,
Sfantul Pavel, este prin excelenta un om al comuniunii si comunicarii, un om al lumii? Fara doar
si poate, cine traieste in cetate si intoarce spatele lumii reale, cine ramane indiferent sau
impasibil fata de cele ce se intampla in lume, tradeaza putina iubire fata de oameni (exceptie
facand monahii care au parasit lumea nu pentru ca au detesta-o, ci chiar din dragoste pentru
ea; multi cred, pe buna dreptate, ca pentru rugaciunile lor Dumnezeu mai tine lumea). De
aceea, cred ca se cuvine sa ne calauzim dupa Sfantul Pavel, caci el marturisea cu dragoste
Evanghelia pe pamant si inima ii era permanent la Cer.

Este adevarat, dupa cum afirma si Danion Vasile, ca "mass-media este Evanghelia zilelor
noastre; este lumina dupa care se calauzesc masele de oameni care asteapta vestea cea buna a
fericirii pamantesti"[44]. E o realitate. Totul se invarte azi in jurul comunicarii mediatice. Ea e
o forta ce nu ar trebui sa o mai neglijam, ea formeaza, ea creste tinerii de azi. Nu castigam
nimic daca o demonizam. Daca ochii si urechile a milioane de romani sunt indreptati spre
presa, radio si televiziune este si datoria noastra, a celor ce marturisim dupa putere Cuvantul
Mantuitorului, de a veni si pe acest drum in intampinarea acestora mici pentru care Hristos a
murit. Bineinteles ca Evanghelia trebuie sa fie vestita pe calea traditionala a pastoratiei;
predica se tine de la amvon, catehizarea se face in biserica si la orele de religie, dar nu ne mai
putem ingadui sa ignoram acest mijloc prin care Cuvantul lui Hristos poate ajunge la oamenii
ce-si spun: "nu le am p-astea cu Biserica"...

28
Editorialul, spre exemplu, nu este un gen patristic spun ce-i ce se grabesc sa excluda temeiul
unei prese crestine, afirma un teolog[45]... Pe buna dreptate, dar in acelasi duh putem sa ne
intrebam: o barca poate fi amvon? Iata ca adaptandu-se momentului si locului, Mantuitorul
Hristos a facut amvon dintr-o corabie pe cand multimile se imbulzeau pe malul lacului
Ghenizaret ca sa-l asculte[46]. Predicile Sfantului Pavel in agora din Corint sunt si ele o...
adaptare din mers. Astazi e oportun sa vorbim cu putere multa in agora spatiului mediatic.
Unde sunt oameni, e nevoie de marturisirea credintei, de tamaduire sufleteasca. In principiu
nu conteaza calea, ea e valoroasa daca aduce roade in timp...

Inalt Prea Sfintia Sa Bartolomeu Anania marturisea in emisiunea Eugeniei Voda, "Profesionistii",
ca, pe cand era incarcerat la Aiud de catre regimul politic, tinea sambata si duminica predici in
limbajul morse celor din celulele alaturate. Vladica s-a adaptat momentului, nu a considerat ca
e neadecvat a tine predici la teava de calorifer... Desi Internetul este si el de multe ori
demonizat in ziua de azi, totusi multi parinti dau raspunsuri la intrebari duhovnicesti concrete
prin Internet. Multe site-uri cuprind carti si predici ortodoxe, poti "vedea", spre exemplu, tot
prin mijlocirea lui, adevarate comori iconografice ale Sfantului Munte Athos.

Sa nu mai neglijam forta si impactul mass-media, mai ales azi cand traim intr-o epoca a
comunicarii...

Neoprotestantii, desi sunt un procentaj minuscul fata de Biserica dreptmaritoare, au acaparat


intr-o proportie foarte mare spatiul mediatic romanesc... In ziua de azi se folosesc din ce in ce
mai mult sintagme ca: "piata libera a religiilor", "pluralism religios", "oferta religioasa",
"concurenta valorilor religioase". Nu ne plac astfel de sintagme de marketing si cred ca ar fi
bine sa nu ne obisnuim cu ele. Biserica Ortodoxa nu are ce vinde si nici ce cumpara, ea e
datoare sa asigure mantuirea credinciosilor in orice vremuri, oricum ar fi ele, si sa ii pazeasca
pe fiii ei de invataturile noi pierzatoare de suflet. Pe "n" canale media poti auzi si vedea filme
religioase neoprotestante, predici ale unor pastori, explicari simpliste si emfatice ale textelor
evanghelice, indemnuri de a suna la un numar de telefon dupa o Biblie sau pentru ca pastorul
sa se roage pentru telespectatori. Prozelitismul nu mai este in lumea de azi vazut ca o actiune
negativa, ci ca o expresie a libertatii intr-o societate confuza aflata in clocot.

E nevoie de o presa ortodoxa care, asa cum spunea Teodor Baconsky, "sa cantareasca ziua din
perspectiva eternitatii"[47]... Cred ca in conditiile in care tipul de presa macabru (violuri,
scandaluri, ucideri) se dezvolta si acapareaza piata informationala, noi ii putem contrapune
faptul cotidian comentat din perspectiva vietii in Hristos, cu accent pe experientele pozitive,
ziditoare, demne de urmat.

E nevoie de edituri ortodoxe serioase (multi teologi preoti si laici au excelente teze de licenta
care cu putin efort, concretizat in a le rescrie pe-ntelesul crestinilor de rand, ar merita sa vada
lumina tiparului), de ziare si reviste de spiritualitate de larga circulatie, cu subiecte incitante,
care sa respecte regulile de piata, pentru a fi vandabile. E nevoie de emisiuni radio-TV
ortodoxe bine facute, programate si in afara timpului liturgic, ca sa poata fi vizionate si de cei
ce merg regulat la Sfanta Liturghie. Tocmai cei mai interesati de emisiunile acestea nu le pot
urmari. Va mai amintiti celebra emisiune Credo de pe TVR 2 de acum vreo 10 ani si cum era
asteptata cu sufletul la gura de crestinii mai mult sau mai putin credinciosi si cate comentarii
nastea a doua zi? Va amintiti impactul extraordinar al filmului Iisus din Nazaret al lui Franco
Zeffirrelli? Pe buna dreptate, parintele Stefan Iloaie, directorul postului de Radio Renasterea
(Cluj) si printre putinii teologi specialisti in mass-media, spunea ca "Nu vom sti niciodata toate
modalitatile prin care Dumnezeu lucreaza si prin care El Se face cunoscut in lume"[48].

Teologii cu condei pot mai mult decat sa tina "sfantul zilei" sau sa explice in trei randuri
Evanghelia duminicala. E nevoie in presa de azi de o viziune ortodoxa asupra lumii in care
29
traim. Cuvantul lui Hristos, de buna seama, merita mai mult decat un colt de pagina, de cele
mai multe ori cu invecinari stanjenitoare si rusinoase ("gainarii" de presa sau nuduri tip "fata de
la pagina 5"). Cei ce merg constiinciosi la biserica, cei care Il marturisesc pe Hristos cel Viu prin
insasi viata lor, oare nu simt nevoia ca ceea cred sa se regaseasca intr-o mai mare masura in
spatiul mediatic? Oare iubesc ei aceasta enclavizare sau pur si simplu cred ca nu se mai poate
face nimic? Poate ca presa ortodoxa nu va avea niciodata tirajele revistelor... cu pictoriale sau
ale cotidienelor sportive, dar stiu cu siguranta ca exista interes nu doar pentru "campionii
slavei lumesti" (sportivii, artistii), ci si pentru "campionii slavei celei ceresti" (sfintii).

Oare nu ne-a obosit pe toti satirizarea in mass-media a superstitiilor unor crestini sau
prezentarea marilor praznice intr-un limbaj total neadecvat sau doar din perspectiva unor
aspecte absolut nesemnificative (bradul de Craciun, iepurasul de Pasti, etc.)? Faptul religios
are, in general, valoare pentru jurnalisti doar daca e inedit, senzational sau pune Biserica intr-
o lumina nefavorabila. Personal deplang astfel de situatii si recomand, in consecinta,
facultatilor de jurnalism sa studieze si oarece discipline teologice, pentru ca omul de presa de
la noi - prin cuvantul lui scris sau vorbit - se adreseaza unor suflete crestine. Nu mai spun ca
ignoranta nu e deloc o buna carte de vizita...

Despre moralitatea presei s-a vorbit nu o data. De aceea, Teodor Baconsky afirma ca a scrie un
simplu articol despre cele sfinte intr-o gazeta mediocra, suburbana, e ca si cum ai transforma
in capela una din dependintele unui bordel[49]. E un mare risc? Da, se pare ca este... Dar
exista si posibilitatea ca, printr-o lucrare sustinuta, bordelul sa se transforme, cu mila lui
Dumnezeu, intr-un asezamant de binefacere.

Biserica noastra vie si dinamica isi poate asuma acest lucru. Capul ei, Hristos ne spune:
Indrazniti. Eu am biruit lumea (Ioan 16, 33).

[44] Danion Vasile, Cartea nuntii. Cum sa-mi intemeiez o familie?, Editura Nemira, 2003, p.
101 (reeditata si la Editura Egumenita).

[45] Cf. Teodor Baconsky, Ispita binelui, Eseuri despre urbanitatea credintei, Editura Anastasia,
1999, p. 83.

[46] Pe cand multimea Il imbulzea, ca sa asculte cuvantul lui Dumnezeu, si El sedea langa
lacul Ghenizaret, A vazut doua corabii oprite langa tarm, iar pescarii, coborand din ele,
spalau mrejele. Si urcandu-Se intr-una din corabii care era a lui Simon, l-a rugat s-o departeze
putin de la uscat. Si sezand in corabie, invata, din ea, multimile (Luca 5, 1-3).

[47] Teodor Baconsky, op. cit., p. 82.

[48] Arhid. Dr. Stefan Iloaie, Tinerete, ideal, Biserica (carte de interviuri), Editura Agaton ,
Fagaras, 2002, p. 144.

[49] Cf. Teodor Baconsky, op. cit., p. 86.

30
<< Pervertirea cuvintelor (deturnare de sens) >>

Noi, crestinii stim bine un lucru: cuvintele nu-s obiecte de joaca. Te poti juca cu multe, dar nu
cu vorbele, caci ele sunt stropi din Cuvantul Vietii sau, mai bine spus, asa ar trebui sa fie.

Cuvintele noastre trebuie sa se regaseasca in Cuvantul Vietii. Cuvintele noastre au sens, au


valoare doar daca marturisesc Viata; in rest, totul e desertaciune... Se cuvine, de asemenea,
conform Scripturii, sa spunem ceea ce e da, da si ceea ce e nu, nu, caci ce-i mai mult de la cel
rau este (cf. Matei 5, 37).

Asistam in ziua de azi la o pervertire a cuvintelor, mai ales a celor ce au conotatie spirituala,
moral-religioasa. In mediile culturale se vehiculeaza des vorbe cu sens deturnat. E chiar la
mare cautare sa filosofezi pe astfel de teme... La ce ma refer?

Spre exemplu, ce intelege lumea desacralizata de azi, prin a fi "conservator" sau


"traditionalist"? Pentru ea inseamna a fi inchistat, invechit, anacronic... Biserica noastra, insa,
si-a asumat acesti termeni pretiosi, chiar si in unele definitii, bineinteles fara a le da sens
peiorativ. A conserva ceea ce e valoros, a pastra traditia nu poate fi decat un lucru pozitiv.

"A fi bisericos" inseamna a merge des la biserica si a respecta invatatura, poruncile si


prescriptiile Bisericii, insa pentru multi expresia se traduce prin "a fi bigot", "a fi habotnic"!

De asemenea, ce spune lumea actuala ca inseamna "dogmatic"? Oare nu limitat, inchistat,


redus, circumscris, preconceput!? Noi, crestinii ortodocsi spunem insa ca dogmatica ne clarifica
adevarul revelat, ne expune sistematic dogmele, definindu-ne deci adevarul de credinta. De
vom marturisi o alta invatatura devenim eretici si nu mai avem partasie cu Hristos - Adevarul...

Azi e la mare cautare sa "gandesti liber", insa putini si traiesc realmente liberi, din ce in ce mai
putini, caci ceilalti inca nu stiu ca si pentru ei este valabila afirmatia: adevarul va va face
liberi...

Un alt exemplu: Pentru crestini, "saracii cu duhul" sunt cei smeriti (intr-una dintre
interpretarile patristice), pentru lumea de azi ei sunt prostii, naivii... Chipurile, pe acestia i-ar
ferici Bunul Dumnezeu...

Noi numim "mironosite" pe curajoasele si marturisitoarele femei "purtatoare de mir" care vin la
mormantul Domnului; lumea de azi insa numeste mironosite pe fetele fandosite, sclifosite, usor
fatarnice si viclene si pe cele care vor sa para mai evlavioase decat sunt. De aici si concluzia
falsa - in ochii unor necredinciosi - ca aproape orice fata evlavioasa de fapt... "face pe
mironosita".

Apropo de fete, in urma cu vreo cincisprezece ani, daca spuneai despre cineva ca e "fata
buna", toti intelegeau ca are inima buna. Astazi, cand tinerii spun despre o fata ca "e buna", ei
fac referire la trup, referire cu conotatie sexuala evidenta.

Pudoarea e definita ca fiind "sentimentul de sfiala, de jena, de decenta manifestat in


comportamentul cuiva; prin extensiune - curatenie morala"[50]; ea este insa asociata mai
mereu si definita ca "falsa pudoare", iar daca-i falsa trebuie lepadata. Ce se cere a fi lepadata?
Falsa pudoare. Ce se leapada insa? Chiar pudoarea!

31
E dureros si nedrept ca astfel de cuvinte s-au "travestit", ca li s-a denaturat sensul profund
moral-religios. De ar fi doar acestea... Insa si "evlavia", "smerenia", "jertfa" sunt deja cuvinte
prea grele pentru lumea postmoderna conectata la internet... Ele parca sunt aduse de la
muzeu, prea miros "a bunica", a naftalina, a traditie.

Biserica mileniului III e datoare sa lamureasca si uneori chiar sa ia atitudine cu demnitate fata
de astfel de deturnari de sens, caci nu e bine sa lasam prea mult cuvantul pe seama
"fauritorilor de basme" si a "ritorilor nebuni", caci scris este ca vom da raspuns pentru fiecare
cuvant pe care-l vom rosti, si se cuvine deci sa pazim turma. Teologul are Cuvantul si inca
nadajduiesc sa aiba si ultimul cuvant. Si chiar mai mult decat atat - nadajduiesc ca ne vom
creste pruncii intr-o tara ce va pune pret pe cuvantul teologului pentru simplu motiv ca acesta
nu-i al Lui, ci e din Cuvantul Vesnic "prin care toate s-au facut"...

Sa vorbim lumii cu cuvinte noi si vii, sa-i descoperim sensurile pervertite de aculturatii zilelor
noastre, sa cuvantam pe-nteles in agora acestui veac, sa ne deschidem spre lume. Si sa-i
vorbim cu dragoste. Invierea Domnului ne invata ca doar dragostea e mai puternica decat
moartea. Sa nu ne lasam amagiti de o falsa conceptie despre ravna, sa nu confundam ravna
pentru credinta cu agresivitatea noastra, spunea Sfantul Ignatie Briancianinov in Despre
inselare[51]. Sa indreptam pe aproapele fara patima, caci si noi suntem pacatosi, nicidecum
sfinti.

Cred ca vom fi judecati si pentru tacerea noastra, pentru jena noastra de a nu parea ridicoli in
fata lumii. E vremea sa strigam in pustia acestui veac (ce nu se arata deloc a fi religios ori
mistic), sa strigam convingator, fara patima, ci cu dragoste, ca si odinioara Inaintemergatorul.
Acum e vremea! De n-o vom face acum s-ar putea sa vina ziua cand nu ne vom mai intelege
unii cu altii.

[50] DEX, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1996, p. 868.

[51] Vezi Despre ravna sufleteasca si cea duhovniceasca (p. 11 si urm.), in Sfantul Ignatie
Brianceaninov, Despre inselare, Schitul Lacu, Sfantul Munte Athos, 1999.

32
10-15 noiembrie – Saptamana tolerantei. Toleranta de azi:
<< >>
cal troian occidental intr-o Romanie urgisita?

Si nu fiti partasi la faptele cele fara de roada ale intunericului, ci mai degraba osanditi-le pe
fata (Efeseni 5, 11)

Suntem in "Saptamana tolerantei" si ma simt nevoit a relua aceasta tema...

Intr-o lume in care se face deseori lobby pentru toleranta (de buna seama, prost inteleasa) te
intrebi ce consecinte pot avea cuvintele profilactice, cuvintele "de folos" cum le numeste
Patericul...

Fratilor, chiar de va cadea un om in vreo greseala, voi cei duhovnicesti indreptati-l, pe unul ca
acesta cu duhul blandetii, luand seama la tine insuti, ca sa nu cazi si tu in ispita (Galateni 6,
1). Sfantul Pavel ne indeamna de buna seama, insa astazi nu mai putem atrage atentia, nu mai
putem constientiza tineretul acesta debusolat, si nu numai - intreaga opinie publica -, asupra
pericolelor de langa noi, fara a fi catalogati intoleranti. E aproape imposibil sa-ti asumi lupta
cea buna a marturisirii lui Hristos cu nadejdea ca pui o caramida la reasezarea lumii de maine
pe temelia valorilor crestine, fara a fi acuzat de fundamentalism religios, misticism bolnavicios
si intoleranta. Daca atragi atentia asupra unor nelegiuiri, chiar si cu duhul blandetii si al
dragostei, esti astazi catalogat intolerant sau cu alte apelative ca fanatic, rigid, patimas,
extremist, habotnic, bigot...

Smerita lucrare de a marturisi adevarul si a de a vindeca, prin mila lui Dumnezeu, neputinte si
rani, se loveste azi de calul troian occidental numit Toleranta. Suferim de boala indiferentei
(sora buna a tolerantei), a indiferentei fata de aproapele pierdut, a indiferentei fata de cel
smintit ce merge pe drumul pierzarii... "De ce sa ne amestecam? E viata lui, dreptul lui,
alegerea lui..." auzim deseori.

Din pacate, tarile est-europene de curand scapate de sub jugul totalitar comunist sunt extrem
de tolerante, primitoare a aproape tot ce vine din Occident. Stam chiar mai rau, pentru ca,
spre deosebire de unele state vestice puternic secularizate, noi nu refuzam mai nimic din ceea
ce primim. Pentru noi, tot ce vine din afara e bun, minunat, chiar daca sclipeste doar
ambalajul.

Invatam in fiecare zi sa toleram... Sotiile isi tolereaza sotii betivi, violenti sau adulterini,
toleram prozelitismul religios pe toate canalele media, toleram o politica dusa spre pierderea
identitatii nationale[52] si a demnitatii umane[53], toleram educatia sexuala anticrestina din
scoli, toleram moda pseudo-lesbianismului (vezi Madonna si Britney Spears[54], Mihaela
Radulescu si Daniela Nane, etc.). Toleram, spre exemplu, existenta tarabelor de ziare (ce au
intotdeauna si reviste pornografice) la doi trei pasi de biserici si scoli, toleram vrajitoria,
magia, practicile oculte pe diverse canale media, desi ele nu sunt asumate de nici unul din
cultele recunoscute in tara noastra sau in U.E. Toleram, pana la urma, prezenta si lucrarea
diavolului in viata noastra si a celor de langa noi.

In vremurile noastre, toleranta a capatat mari proportii. Cu siguranta, daca lucrurile vor
merge pe acelasi fagas, multi vor relativiza pacatul, viciul, anormalitatea, imoralitatea... Deja
observam cu tristete ca multi spun binelui rau si raului bine. Obisnuinta este a doua natura

33
care tinde sa o inlocuiasca pe prima, pe cea a firii noastre in care Dumnezeu a scris judecata
nemincinoasa, capacitatea de a discerne intre bine si rau.

In lumea tolerantei, granita intre bine si rau, frumos si urat, adevar si minciuna nu se vede
deslusit. In spiritul tolerantei trebuie sa acceptam anormalitatea aproapelui si s-o numim -
normalitatea lui. In general se spune: "atat timp cat nu ma afecteaza personal ceea ce face,
gandeste sau traieste aproapele este in regula, ce-mi pasa mie?...". Prin chemarea pe care
Hristos ne-a facut-o, noua crestinilor, ne pasa de ceilalti. Indiferenta este cu siguranta pacat,
iar toleranta, in situatia asta, inseamna pur si simplu a nu iubi. Hristos ne indeamna sa avem
dragoste unii pentru altii, ne indeamna sa suferim cu cei ce sufera...

Lucrurile insa nu se pot pune in randuiala cand toleranta te invata ca si neoranduielile trebuie
sa existe. Nu se poate face educatie sanatoasa intr-o lume in care esti nevoit sa tolerezi, sa-l
intelegi pe fiecare asa cum e fara sa incerci sa-l aduci pe drumul cel bun...

Ma gandesc ca multi din apropiatii nostri isi primejduiesc mantuirea sufletului pentru ca, in loc
sa le intindem o mana de ajutor, noi "ii toleram asa cum sunt". Poate nici ei nu-s multumiti cu
alegerile facute (caci omul face si raul pe care nu-l doreste, cf. Romani 7, 19), dar noi, in
spiritul tolerantei, respectam alegerile lor nefericite. Toleranta zilelor noastre ne indeamna la
savarsirea unor pacate prin omitere. Se poate pacatui si prin tacere, prin lipsa de actiune,
atunci cand nu-L marturisesti pe Hristos in fata oamenilor. Se pacatuieste spre exemplu cand o
persoana, auzind ca o amica vrea sa avorteze si-i cere sfatul, tace sau ii spune: "nu stiu ce sa
zic, e problema ta". Oamenii se tem uneori sa nu cada in judecarea aproapelui, desi atunci
cand sincer te doare caderea cuiva si cu dragoste nadajduiesti ca, spre slava lui Dumnezeu si
folosul sau sufletesc, se va vindeca, nu e judecata. Parintii ne invata sa facem distinctia clara
intre fapta pacatoasa si omul pacatos. Nejudecarea pacatului tradeaza nepasare si racire a
inimii...

A fi mai milostiv decat Insusi Dumnezeu e pacat, adica a fi mai ingaduitor tu decat este Insusi
Dumnezeu cu aproapele, de fapt cu nelegiuirile lui... Unii ar spune ca Dumnezeu e tolerant cu
noi, inclusiv cu pacatul caci, iata, inca ne mai tine, insa Biserica pe care El a intemeiat-o a fost
investita sa propovaduiasca Evanghelia spre schimbarea vietii (metanoia) celor ce o asculta si o
implinesc. Unde S-a aratat Hristos tolerant cu raul, cu nedreptatea, cu patima: Cand spune
diavolului: "Inapoia Mea, satano"? Cand darama mesele schimbatorilor de bani adunati la
Templu? Cand critica pe farisei si carturari?

Nici Sfantul Pavel n-a tolerat pe atenieni, ci a schimbat drumul vietii lor, mai mult, a schimbat
insasi istoria civilizatiei grecesti.

Nici Ioan Botezatorul n-a tolerat pe Irod care se casatorise cu cumnata sa, Irodiada. De ce e
intolerant Ioan (un profet iudeu) cu Irod (un inalt demnitar pagan)? Pentru ca si-a dorit sincer
indreptarea sa. Stim bine ca sfintii lui Dumnezeu patrunsi de harul dumnezeiesc nu ii pot uri pe
oameni. Sunt incredintat ca Irod (care-l pretuia pe Ioan) s-ar fi indreptat, daca nu ar fi existat
nefericitul eveniment al dansului Salomeii si promisiunea facuta. Ispita orgoliului a fost mai
mare decat pretuirea pe care o avea pentru marele prooroc.

Nu suntem adusi la existenta pentru "a fi", ci mai ales pentru "a deveni". "Caut pe cineva care
sa ma accepte asa cum sunt", spun multi. Deseori, "asa cum sunt" se refera la acceptarea
patimilor, a viciilor in viata personala. De ce oare unii simt un mare gol in suflet? Pentru ca ei
"sunt", dar nu vor "sa devina"!

Am cazut deseori sub povara neputintelor mele. Multi au tinut sa-mi arate ca ma apreciaza
oricum, "asa cum sunt". Prietenii mei si vecinii mei in preajma mea s-au apropiat si au sezut;
34
si cei de aproape ai mei departe au stat (Psalmi 37, 11). Desi aproape fiind, departe erau. Eu
as fi preferat o mana intinsa, un sfat bun ca sa se implineasca Scriptura care spune: Purtati-va
sarcinile unii altora si asa veti implini legea lui Hristos! (Galateni 6, 2). Sincer Il rog pe Hristos
Domnul sa ma fereasca pe viitor, la vremuri de cercare, de oameni toleranti si ingaduitori cu
mine!

Cel ce leapada mustrarea isi urgiseste sufletul sau, iar cel ce ia aminte la dojana dobandeste
intelepciune (Pilde 15, 32).

[52] Totusi Constitutia Romaniei ne spune la artic. 33 (3): "Statul trebuie sa asigure pastrarea
identitatii spirituale, sprijinirea culturii nationale"...

[53] La artic. 30 (6), Constitutia stipuleaza: "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia


demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine".

[54] In cadrul show-ului MTV Video Music Awards din septembrie 2003, Madonna o saruta lasciv
si prelung pe Britney Spears. Din acest sarut, care a facut mare valva, s-a nascut o prietenie
deosebita, cele doua staruri pop au lucrat o piesa si au filmat impreuna un videoclip. Mai apoi
Britney a fost convertita de catre Madonna la invatatura ezoterica a Cabalei (ultima moda in
materie de spiritualitate la Hollywood), adica, fara sa stie probabil, s-a lepadat de Hristos...

35
<< Viata in Hristos versus integrarea europeana >>

"Va urez ca intrarea in Europa sa o faceti cu fruntea dreapta si nu in genunchi"

(I.P.S. Hristodoulos al Atenei, din cuvantul adresat cu ocazia vizitei sale in Romania din iunie
2003. De fata au fost multi demnitari romani, inclusiv presedintele tarii)

In mediile crestine, aud din ce in ce mai des vorbindu-se - de fapt, susotindu-se - despre
pericolul integrarii noastre in structurile europene. Crestinii nostri sunt ingrijorati ca o data cu
intrarea in Uniunea Europeana viata in Hristos va fi mult mai grea. Ingrijorarea, temerea,
nelinistea, zbuciumul insa nu fac bine vietii in Hristos. Psalmistul ne spune ...in Dumnezeu am
nadajduit, nu ma voi teme: Ce-mi va face mie omul? (Psalmi 55, 4). Sa incercam sa raspundem
intrebarii psalmistului. Ce ne poate face noua "omul"? Ce ne poate face U.E.? Unii crestini,
eludand fara sa-si dea seama problemele dinlauntru, discuta de cele din afara si, din constiinta
civica de buna seama, se lamenteaza spunand: "Sa vezi ce ni se va intampla! Sa vezi ca vor da
si legea aia!... Vom vedea homosexuali la colturile blocurilor. Vor fi prostituate peste tot. Cine
stie daca Religia se va mai preda in scoala?! etc.". Problema din punctul meu de vedere nu este
pusa corect, e aici o focalizare eronata. De ce simtim nevoia, noi ortodocsii, sa avem neaparat
un cadru favorabil pentru viata duhovniceasca? Hristos nu ne indeamna sa ne cream un cadru
bun, conditii deosebite, un confort sporit.

Hristos atentioneaza turma mica (Luca 12, 32): Acestea vi le-am grait, ca intru Mine pace sa
aveti. In lume necazuri veti avea; dar indrazniti. Eu am biruit lumea (Ioan 16, 33). Exista in
aceasta iesire a noastra in afara un oarecare soi de narcisism, simtim ca e absolut necesar sa
ne vada lumea cu ochi buni. Scopul nostru ca si crestini e sa ne vada bine de la Bruxelles? Sa
primim nu stiu ce suma de la buget? Sa ne sprijine nu stiu ce partid? Trebuie spus ca Biserica e
mult mai mult decat oranduirile lumesti, trecatoare, carora insa trebuie sa ne supunem dupa
cuvantul Apostolului: Supuneti-va, pentru Domnul, oricarei oranduiri omenesti, fie
imparatului, ca inalt stapanitor, fie dregatorilor... (I Petru 2, 13). Oranduirea sociala poate fi
buna sau rea dar, in principiu, ea nu se face pricina a caderilor noastre, in sensul ca nu ajuta la
nimic daca dam vina pe ea. Lot se afla in Sodoma si s-a salvat, pe cand Iuda era cu Domnul si s-
a pierdut. Mai mult, Adam se afla in rai unde toate erau bune foarte (avea deci "cadru bun") si
tot nu i-a folosit. Traim multi dintre noi cu iluzia ca, daca lumea in care existam (sau
supravietuim) s-ar aseza pe un fagas bun, am fi mai buni crestini. Adevarul e ca, dimpotriva,
daca noi vom deveni buni crestini, lumea se va putea schimba.

E paradoxal, dar atunci cand Biserica a avut "cadru bun", de exemplu cand a primit libertate de
manifestare dupa anul 313, atunci a explodat si monahismul eremitic.

Problema este in alta parte. Spre exemplu, ce ne opreste pe noi sa stingem televizorul cand
apar tot felul de blestematii si desfranari? Pofta din noi! E posibil sa ramanem aceeasi oameni
mici la suflet si daca televiziunea publica s-ar hotari sa faca educatie in spirit crestin. Pofta e
in noi, ispitele vin si trebuie sa vina, caci nu s-ar mantui nimeni fara ele, dar noi nu trebuie sa
le primim. Influentele externe sunt reale doar daca le primim. Problema aceasta insa n-o
reglementeaza Bruxelles-ul sau Uniunea Europeana. Sa nu exageram pericolele integrarii
noastre in U.E.; alegerile noastre pot fi periculoase, caci nimic nu ne poate vatama daca nu ne
vatamam noi singuri. Pericolul e in noi, nu in integrarea europeana. Nu ne opreste UE sa ne
pocaim pentru pacatele noastre...

In Pateric se spune ca deseori pustnicii coborau in cetate sa-si vanda rucodeliile (impletiturile,
lucrul mainilor lor) si acolo dadeau de prostituate si de alti oameni fara Dumnezeu; asta se

36
intampla deci si in vremea marilor ierarhi ai Bisericii, in veacul de aur. Asa a fost de cand
lumea. Procentele privind numarul crestinilor nu sunt semnificative intotdeauna. Dintotdeauna
numarul celor care si-au asumat realmente o viata in duh, o viata in Hristos, a fost mic. De
unde ideea aceasta de "religie a maselor", cand Hristos ii numeste pe crestini "turma mica"?
Societatile de azi sunt desacralizate sau chiar mai mult - vadit anticrestine. E o realitate. Pare-
se ca grecii, atat de laudati pentru ortodoxia lor curata, au si mai putini tineri in biserica, au
prostituate pe toate drumurile, au canale TV pornografice. E vremea cernerii, comunitatile
inchegate, "vii in Hristos", vor fi enclave in lumea viitorului.

Bunul Dumnezeu insa ne poarta de grija. Cautati mai intai imparatia Lui. Si toate acestea se
vor adauga voua. Nu te teme, turma mica, pentru ca Tatal vostru a binevoit sa va dea voua
imparatia (Luca 12, 31-32). Acesta e cuvantul pe care trebuie sa-l punem la inima noastra si sa
nu deznadajduim[55]. Nu militez pentru o toleranta post inteleasa, nici pentru resemnare, nici
pentru lipsa de actiune.

Cred in forta crestinilor, in "instantele" civice care sanctioneaza conduita publica smintitoare,
cred in "ecologizarea" informationala. Sunt pentru actiune pentru ca faptele rele ale
intunericului trebuie osandite pe fata - cf. Efeseni 5, 11. Trebuie sa luam atitudine, sa nu
toleram raul, dar daca cu toate acestea lucrurile nu merg in directia pe care ne-o dorim, daca
raspunsurile factorilor indrituiti nu vin in sprijinul crestinului, in sprijinul moralei, sa nu
deznadajduim, sa facem ce putem face, nu ceea ce nu putem. Sunt lucrari care stau in puterea
noastra a le implini, altele sunt in mana lui Dumnezeu. Ma tem insa ca unii crestini bifeaza
aprioric multe din problemele pe care le ridica societatea actuala ca fiind nerezolvabile.
Pentru aceasta stare romanul a inventat si un cuvant: "lacebunita".

Dar mai presus de orice sunt pentru o concentrare pe lupta launtrica. Trebuie sa luptam mai
intai cu raul din noi insine, apoi cu cel din afara... Putem insa spune oamenilor: "Fratilor, de-a
lungul istoriei regimurile politice au fost cand rele, cand bune. Unele au fost chiar foarte rele.
E posibil ca o data cu integrarea europeana sa avem si legi nefavorabile, anticrestine, trebuie
sa fim cu multa luare aminte. Credem ca ispitele se vor inmulti. Ele vor fi mult mai fine dupa
ce vom intra in UE. Multi dintre cei neintariti in credinta si nadejde vor fi mai usor ispititi sa
cada in apostazie. Noi insa sa stam bine, sa stam cu frica, sa avem grija sa nu mai fim barfitori,
furi, desfranati, mici la suflet. Intram in Europa, dar cu ce valori, cu ce bagaj? Stim noi prea
bine invatatura Bisericii noastre? Stim de ce suntem ortodocsi? Iata, integrarea ne va pune pe
noi in lucrare mai cu ravna, vom dezvolta latura sociala, latura misionara...". Adevarul este ca
daca Dumnezeu n-ar ingadui, n-am intra in UE, dar ingaduie. Dar daca ne va fi mai rau, daca ne
va fi peste putere de greu, de ce ingaduie Bunul Dumnezeu? Raspunsul l-am gasit in cuvintele
Apostolului Pavel: Caci nu voim, fratilor, ca voi sa nu stiti de necazul nostru, care ni s-a facut
in Asia, ca peste masura, peste puteri, am fost ingreuiati, incat nu mai nadajduiam sa mai
scapam cu viata. Ci noi, in noi insine, ne-am socotit ca osanditi la moarte, ca sa nu ne
punem increderea in noi, ci in Dumnezeu, Cel ce inviaza pe cei morti, Care ne-a izbavit pe
noi dintr-o moarte ca aceasta si ne izbaveste si in Care nadajduim ca inca ne va mai izbavi...
(II Corinteni 1, 8-10). Situatiile limita ne ajuta sa nu ne punem increderea in noi, ci in Domnul.
E o pedagogie dumnezeiasca in toate.

Noi, usor-usor trebuie sa ne desprindem de lumea aceasta, nu in sensul de a-i intoarce spatele,
ci dupa cuvantul Apostolului: ...nu avem aici cetate statatoare, ci o cautam pe aceea ce va sa
fie (Evrei 13, 14).

Dar sa luam in discutie una din temeri. Sa zicem ca din 2007 nu se va mai preda religia in
scolile de stat. Ar fi o mare durere, chiar foarte mare. Dar vai, de fapt ce s-ar intampla? Ne-am
simti handicapati, schiloditi? Am cadea in deznadejde? Aceasta era scopul nostru, pentru el
traiam? Sa-l vedem pe Hristos in scoala? Nu vreau sa neg importanta, rolul orei de religie, dar
37
trebuie sa stim ca statul ramane stat (Cezar, uneori mamona) si ca noi in esenta trebuie sa
cerem mult de la noi insine si prea putin de la altii. Ajutorul din partea statului era scopul
nostru? Nicidecum! Biserica in aceasta situatie (ipotetica pana la urma) va trebui sa se
reorienteze, sa creeze scoli confesionale, scoli de duminica, sa intareasca prin preoti si teologi
laici lucrarea catehetica. Misiunea sociala este o componenta importanta, dar nu e cea mai
importanta. Cea mai importanta e schimbarea vietii, metanoia, unirea cu Hristos. Biserica il
ofera pe Hristos. Un lucru este insa esential, pericolele trebuie identificate, trebuie sa spunem
lucrurilor pe nume (caci e grav a spune raului bine si binelui rau). Spuneam intr-un alt context
ca ar fi bine sa nu mai cautam justificari, sa nu mai dam vina pe societate, pe U.E., pe lipsuri,
ci sa vedem in spatele gesturilor proprii lipsa atasamentului fata de valorile moral-crestine si
putina noastra credinta. Despre putina credinta vorbeste o pericopa evanghelica: Si s-a pornit
o furtuna mare de vant si valurile se pravaleau peste corabie, incat corabia era aproape sa se
umple. Iar Iisus era la partea dindarat a corabiei, dormind pe capatai. L-au desteptat si I-au
zis: Invatatorule, nu-Ti este grija ca pierim? Si El, sculandu-Se, a certat vantul si a poruncit
marii: Taci! Inceteaza! Si vantul s-a potolit si s-a facut liniste mare. Si le-a zis lor: Pentru ce
sunteti asa de fricosi? Cum de nu aveti credinta? Si s-au infricosat cu frica mare si ziceau unul
catre altul: Cine este oare, Acesta, ca si vantul si marea I se supun? (Marcu 4, 37-41). Incercati
sa inlocuiti in textul Scripturii marea involburata si vantul cu integrarea in structurile
europene. El ingaduie "vantul", tot El il si potoleste... Cred ca ne ingrijoram pentru ca nu stim
ce fel de Dumnezeu avem!

Am pus la inima aceste cuvinte pe care le-a scris un parinte pe un forum de pe net: "Gandurile
nu trebuie sa ne framante, ci sa ne lumineze. Dar daca un gand aduce framantare, nu lumina,
gandul acela nu este de la Dumnezeu. Gandul la Hristos, la Maica Domnului, la Sfinti, la ingeri,
la iad, la moarte. Si toate cu liniste, fara smucituri, fara incrancenari. Noi trebuie sa ne
intoarcem in noi, sa ne intoarcem inauntru, nu sa ne revarsam in afara, in cele ale lumii. In
lume si ca lumea am fost pana a cunoaste pe Hristos, dar de acum sa murim lumii. Sa dam
cezarului ce este a cezarului, iar lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu (cf. Luca 20, 25)".

[55] "Deznadajduit de morala si de decaderea duhovniceasca a societatii (grecesti - n.n.) asa


cum o zugravea un oarecare predicator, un tanar a cerut parerea Staretului.

- Asculta, fiule, i-a spus Staretul. Multi incep de pe o temelie gresita: Cum sa se intample
acestea, daca traim intr-un stat crestin? Ci trebuie sa consideram ca noi, crestinii de azi, traim
intr-un stat idolatru, ateu, masonic, etc., si sa fim multumiti ca inca nu ne-au lovit cu pietre si
nu ne-au rastignit. Acesta este adevarul amar" (Crampeie de viata, Din invatatura Parintelui
Epifanie I. Teodoropulos, Schitul Lacu, Sfantul Munte Athos, 2000, p. 221).

Parintele Serafim Rose este si mai tulburator cand spune ca acestia poate sunt ultimii ani in
care mai putem continua sa raspandim liber cuvantul.

38
<< Businessman-ul si morala ortodoxa >>

Averea personala a lui Bill Gates este echivalenta cu PIB-ul Portugaliei. Cifra de afaceri a lui
General Motors (168 miliarde de dolari) este echivalenta cu PIB-ul Danemarcei. In fiecare zi,
cele mai mari 200 de averi din lume cresc cu 500 de dolari pe secunda. 2,8 miliarde de
locuitori ai planetei traiesc cu mai putin de doi dolari pe zi. Bugetul mondial al cheltuielilor
militare depaseste 4.000 de miliarde de dolari, adica de doua ori totalul datoriei externe a
tarilor in curs de dezvoltare. 70% dintre locuitorii planetei nu au telefon si 50% nu au
electricitate. (Frederic Beigbeder)

Un absolvent de teologie ortodoxa, actualmente student la o facultate economica din Iasi,


marturisea pe un Forum de discutii de pe Internet ca in permanenta este asaltat cu intrebari de
genul: "Cu ce a contribuit religia crestina, in special Ortodoxia, la buna desfasurare a activitatii
economice?". In permanenta i se punea in fata faptul ca cea mai puternica influenta in
economie au avut-o Bisericile protestante, ele fiind, in viziunea ASE-istilor, mult mai deschise
spre noutate... De aceea, gasesc important a lamuri interconditionarea dintre religie si
economia de piata. Putem spune ca Biserica incurajeaza activitatea economica? In ce conditii?
Cu ce amendamente?

Discutia ar putea merge chiar mai departe. Este businessman-ul roman un ignorant religios? Sau
trebuie neaparat sa fii ignorant religios ca sa fii businessman? Caci lipsa eticii in afaceri aduce,
se intelege, mai mult profit...

Nu as vrea in acest scurt cuvant sa intru in chestiuni ce tin de istorie sau de percepere
interconfesionala a problematicii in discutie, insa trebuie sa luam in seama o concluzie a lui
Max Weber din celebra sa lucrare Etica protestanta si spiritul capitalismului unde recunoaste
ca oamenii cu un deplin spirit al capitalismului astazi tind sa fie indiferenti, chiar ostili fata de
Biserica.

La Sfanta Liturghie, lacasurile de cult sunt este pline de oameni simpli, smeriti si majoritatea
cu venituri modeste. Numarul celor avuti apropiati de Biserica este, se pare, mai mic. Si
aceasta nu din punct de vedere numeric, ci procentual... Bineinteles ca Hristos ne cheama la
comuniune in Biserica pe toti deopotriva. De ce raspund intreprinzatorii mai greu la aceasta
chemare?...

Multi considera ca omul de afaceri este obsedat de ideea de a-si inmulti profitul, ca el se
gandeste permanent la investitii, la impozite, la decontari si ca, in principiu, el nu se limiteaza
la o afacere care sa-i aduca un castig multumitor si sigur, ci cauta sa stranga mai mult si mai
mult, aproape cu orice pret. Cei care pot fi inclusi in aceasta categorie sunt, de buna seama,
departe de o intelegerea crestina a vietii. Intr-o astfel de situatie, nefericita de altfel, doar un
ignorant religios poate duce usor "crucea" aceasta obsedanta a banului care trebuie neaparat sa
se inmulteasca...

Bineinteles ca nu banii sunt rai sau buni, ci oamenii in functie de alegerile lor devin rai sau
buni... Aceiasi bani care "fac" arme, ridica si spitale sau asezaminte de binefacere. Saracia, stie
orice teolog, e virtute doar daca e asumata de buna voie. Ea se cultiva exemplar in viata
calugareasca. Are legatura cu relatia omului cu Dumnezeu: omul renunta la darurile pe care
Dumnezeu i le ofera pentru Dumnezeu Insusi, adica ajunge sa prefere mai mult pe Daruitor

39
decat darul Acestuia pe care-L intoarce Domnului. Parintele Dumitru Staniloae, in Dogmatica
sa, vorbeste inspirat in acest sens despre "lumea ca dar si Crucea pusa pe acest dar".

In lume, saracia este, de cele mai multe ori, asumata fara voie, e semn al unei lipse de
sperante cum ca ai mai putea face ceva pentru bunastarea personala sau a familiei, caci, sa
fim sinceri, oamenii vor sa aiba bani. Nu am intalnit in lume oameni care sa iubeasca lipsa.
Atunci cand esti lipsit si nu poti iesi din situatia asta, incepi sa te multumesti cu ce ai si strangi
din dinti. Saracia nu mai este in acest caz virtute.

Cand esti aproape de Hristos si de Biserica, rogi pe Dumnezeu sa-ti dea rabdare si sa nu te lase
sa ajungi in situatia sa deznadajduiesti din pricina saraciei. Am citit undeva rugaciunea:
"Doamne nu-mi da nici atat de mult, dar nici atat de putin incat sa uit de Tine!". Cine nu-L
cunoaste pe Hristos, daca este lovit de saracie, ajunge uneori si sa huleasca pe Domnul.

Uneori cauza a saraciei este lenea. Si alte pacate se fac pricina a saraciei. Un parinte apusean,
Vianney, spunea, spre exemplu, despre cei ce nu respecta sarbatorile: "Cunosc doua feluri
sigure de a deveni sarac; de lucreaza cineva duminica si de ia bunul strain"[56]. De multe ori
prin lucrarea harului se distruge reazamul pe care se sprijina oarecine cu viata traita dupa
bunul plac. Sfantul Teofan Zavoratul spunea ca cine se bizuie pe relatii la acela se rup, cine se
crede intelept e rusinat, cine se bizuie pe bogatie, aceluia i se ia bogatia. Altfel spus,
nenorocirile vietii contribuie la lucrarea lui Dumnezeu de a ne tine mereu treji si de a nu ne
increde in noi, ci in El. Deci, prin pedagogia dumnezeiasca, oricine se increde in bogatie poate
sa devina sarac. Iar cand te cerceteaza sau te cearta Domnul spre folos o face. Un lucru e
lamurit categoric de Proorocul David: Tanar am fost si am imbatranit si n-am vazut pe cel
drept parasit, nici semintia lui cerand paine (Psalmi 36, 25).

Saracia inseamna in ziua de azi si umilinta. Tinerii profesori, spre exemplu, primesc sub 100 de
dolari pe luna, adica 3 dolari pe zi, iar cand cheltuiesc si pe transport... vai, vai de ei...

In contextul acesta, intreprinzatorii, oamenii de afaceri sunt niste curajosi, niste temerari, iar
noi stim ca Hristos ii iubeste pe cei curajosi, pe cei indrazneti (vezi discutia Domnului cu
femeia samarineanca la fantana lui Iacov - Ioan 4, 4-12; asemenea discutia lui Hristos cu
femeia cananeanca - Matei 15, 22-28).

M-am gandit de multe ori ca pentru multi barbati romani viata este foarte frustranta, mai ales
cand au de muncit sa-si intretina familia si sa se ocupe si de cariera in acelasi timp. Ma refer
bineinteles la cei care muncesc cinstit si au idealuri decente.

A avea bani nu trebuie sa fie centrul cautarilor, un scop in sine, caci nu asta inseamna sa
reusesti in viata. Pe de alta parte, bucuriile duhovnicesti in familie nu sunt depline cand copiii
nu au ce incalta sau cand intretinerea nu e platita. Nu poti fi un "baron al spiritului", daca
scotocesti prin portofel sa vezi daca-ti permiti azi un corn cu gem...

Legea Noului Testament - desavarsire a celei vechi - nu condamna bogatia, ci felul in care ne
raportam la aceasta. Nici invatatura ortodoxa nu este impotriva bogatiei pamantesti si a bunei
chivernisiri a averilor proprii, ci este impotriva impatimirii fata de acestea. De aceea, cel ce se
indeletniceste cu afacerile este si cel mai expus ispitei si patimii iubirii de arginti. Ea e, de
obicei, boala celor necredinciosi sau "caldicei". Sfantul Apostol Pavel, el insusi "mic
intreprinzator" (caci stim bine ca impletea cosuri), spune ucenicului Timotei: ...iubirea de
argint este radacina tuturor relelor si cei ce au poftit-o cu infocare au ratacit de la credinta,
si s-au strapuns cu multe dureri (I Timotei 6, 10). Acelasi Apostol se adreseaza evreilor cu
cuvintele: Feriti-va de iubirea de argint si indestulati-va cu cele ce aveti, caci insusi
Dumnezeu a zis: Nu te voi lasa, nici nu te voi parasi (Evrei 13, 5).
40
Putem spune ca persoanele necredincioase sau putin credincioase, fara scrupule sau principii
morale izvorate din invatatura Bisericii, de vor face afaceri, "vor fi strapunsi de multe dureri".
Cred ca mass-media surprinde indeajuns de bine zbuciumul nefiresc al unor oameni de afaceri,
al celor cu foarte multi bani (staruri muzicale, actori, fotbalisti), promiscuitatea vietii unora
dintre ei. In lumea contemporana, poate mai mult decat in alte vremuri, omului de afaceri ii
trebuie mult echilibru, bun simt crestinesc si cumpatare, caci de-i vor lipsi acestea Dumnezeul
sau va deveni banul. Iata valorile cu care Ortodoxia contribuie, sau mai bine zis poate
contribui, la buna desfasurare a activitatilor economice. Ea poate aduce echilibru, repere,
tinuta...

Pentru businessman-ii binecredinciosi, a face afaceri e ca si cum te-ai duce la serviciu, iar daca
a merge la serviciu este un pacat, atunci si a face afaceri este tot pacat! Apoi, munca este
binecuvantata de Dumnezeu. Sunt si oameni de afaceri care se roaga indelung ca Domnul sa le
lumineze mintea sa stie ce trebuie facut. In afaceri e uneori greu sa imbini eficienta cu mila. Ei
au responsabilitate mare fata de cei pe care-i conduc si ii hranesc totodata. Spre exemplu, ce
faci cu angajatul nu prea performant care insa are acasa patru guri de hranit? De-l dai afara si
din deznadejde se sinucide, oare doar a lui e vina? Dumnezeu cere de la noi mila... Scriptura
ne incredinteaza ca nu bogatul se pierde, ci bogatul nemilostiv (vezi cazul bogatului nemilostiv,
Luca 16). Sa ne amintim ca patriarhii biblici erau, daca e sa folosim o expresie a zilelor
noastre, adevarati miliardari. Asta nu a fost piedica in relatia lor cu Dumnezeu, mai mult
Scriptura foloseste sintagma: Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac si al lui Iacov (Iesire 3, 6 s.a.),
aratand si ca aceste relatii sunt intr-un fel etalon. Imparatii bizantini binecredinciosi aparatori
ai credintei si cinstitori de Dumnezeu, dupa cum spunea un parinte, au trecut dintr-o imparatie
in alta Imparatie (din cea lumeasca in cea cereasca).

"Are Biserica un discurs pentru intreprinzatorii de astazi?" se pare ca intreaba studentii ASE-isti
pe teologi si pe cei apropiati de Biserica. Da, chiar mai multe discursuri. Unele vechi, dar
foarte actuale: "Cuvant catre bogati" - Sfantul Vasile cel Mare, "Omilia V si LXVI" (Scrieri.
Partea a III-a, Omilii la Matei) - Sfantul Ioan Gura de Aur, "Despre iubirea de saraci" - Sfantul
Grigorie Teologul, "Care bogat se va mantui?" (Scrieri. Partea I) - Sfantul Clement
Alexandrinul[57] etc.

Sfanta Scriptura, pe langa multe alte cuvinte pe acest subiect, vine cu o pilda rostita de
Mantuitorul la care toti oamenii de afaceri ar trebui sa mediteze in fiecare zi: Si le-a spus lor
aceasta pilda, zicand: Unui om bogat i-a rodit din belsug tarina. Si el cugeta in sine, zicand:
Ce voi face, ca n-am unde sa adun roadele mele? Si a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitnitele
mele si mai mari le voi zidi si voi strange acolo tot graul si bunatatile mele; Si voi zice
sufletului meu: Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca,
bea, veseleste-te. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! In aceasta noapte vor cere de la tine sufletul
tau. Si cele ce ai pregatit ale cui vor fi? Asa se intampla cu cel ce-si aduna comori siesi si nu se
imbogateste in Dumnezeu (Luca 12, 16-21).

Biserica are de transmis mesajul Evangheliei tuturor oamenilor deopotriva, saraci sau bogati,
lucratori la stat sau intreprinzatori particulari. Ea incurajeaza tot ceea ce-l foloseste pe om si
descurajeaza lucrarile care pun in pericol mantuirea lui. Activitatea economica in sine si munca
sunt binecuvantate de Dumnezeu. Consider ca a face afaceri nu implica neaparat lipsa unei
etici, ca nu e aceasta o conditie sine qua non a reusitei. Imorale sunt doar afacerile... imorale
pe care le fac oamenii imorali. Pe acestia ii ajunge uneori pedagogia dumnezeiasca de care
pomeneam.

Prosperul om de afaceri crestin, ortodox binecredincios, are datoria morala de a-si asuma in
societatea de azi un rol filantropic. Cand casele unora din crestinii nostri sunt pline "de grau,

41
de vin si de untdelemn" e necesar sa-si aminteasca de Vistierul bunatatilor de la care vine tot
binele si, dupa indemnul din Slujba Cununiei, "sa dea si celor lipsiti".

Citatul pe care l-am postat la inceputul articolului v-a facut sa spuneti: "E nedrept!"? Ceea ce
prisoseste bogatului lipseste saracului. Daca cei bogati ar da intotdeauna din roadele lor si
celor lipsiti lumea acesta ar avea alt chip, Chipul lui Hristos...

[56] Cf. Pr. Vasile Sorescu, Religia ortodoxa, calauza pentru credinciosi, Editura Saeculum I.O.
si Vestala, Bucuresti, 1997, p. 158.

[57] Aceste cuvinte patristice sunt adunate in Anexa doctei lucrari Imbogatiti-va in Domnul!
Bogatia si saracia in lumina spiritualitatii crestine, Preot Ioan C. Tesu, Editura Credinta
stramoseasca, 2003.

42
<< Andrei Plesu – intre armia cereasca si Plai cu boi >>

Faptul ca marele om de cultura Andrei Plesu scrie in Plai cu boi - revista lu’ Dinescu era, si este
inca, pentru mine o mare dilema si o mare amaraciune totodata. El, marele Plesu, care a scris
atat de doct despre armia cereasca si care se descurca destul de onorabil in ale teologiei, el,
fostul ministru, sa scrie intr-o revista cu imagini greu de descris, unele realmente pornografice?
Cum de a acceptat Andrei Plesu o astfel de colaborare?

Personal, am hotarat sa pierd articolele sale savuroase si pline de talc decat sa-mi adaug in
desaga si asa grea a pacatelor mele si obscenitatile revistei. Asta nu pentru ca as fi atat de
curat, ci pentru ca nimeni nu poate ramane curat rasfoind o astfel de revista. Sfintii Parinti, a
caror invatatura Andrei Plesu o cunoaste asemeni unui doctor in patristica - si asta nu-i deloc o
ironie -, spun lamurit acest lucru. Pana la urma ce mai conteaza totusi inca o dezamagire... Am
incercat sa uit ca Plai cu boi exista, sa uit ca Andrei Plesu scrie si pe acolo. Oricat m-am ferit
de tarabele de ziare, m-am lovit totusi des de scabroasele coperti ale "revistei lu’ Dinescu".
Cele mai obscene coperti din toate materialele adresate adultilor... fara Dumnezeu! Chiar si
baiatul meu a fost socat de una din coperti - vezi, sau mai bine nu, an 4, nr. 2 (18) - pe care n-
as vrea sa o descriu aici, intr-o gazeta de suflet[58]. Daca insasi firea il indemna pe fiul meu
sa-si intoarca ochii de la nuditatile clasice de pe tarabe (aflate in spatiu public prin excelenta,
deci nu-i vina noastra ca ne miscam pe aici si colo, nu putem sta doar in casa), inedita
obscenitate de pe coperta Plai cu boi a agatat totusi privirea unui copil de 6 ani; am simtit
atunci ca toata nevinovatia lui a fost atinsa de mizeriile lumii, ca s-a intinat fara voia lui si
puritatea i-a fost furata si poate doar Hristos - doctorul sufletelor noastre - i-o poate intoarce
inapoi. Atunci, iarasi mi-am amintit de Andrei Plesu, iarasi m-am mirat de paradoxul acestei
"colaborari" nefericite si iarasi mi-a sporit dezamagirea. Nu degeaba spune Scriptura in multe
locuri sa nu ne incredem in oameni (cf. Psalmi 145, 3; Ieremia 9, 4; Miheia 7, 5, s.a.).

Dar iata ca dupa o angelologie neconventionala - o docta rostire despre ingeri - vede lumina
tiparului la Humanitas, la pretul de un sfert de milion - dar care face toti banii - o colectie de
articole diverse semnate Andrei Plesu sub titlul generic Obscenitatea publica. Insusi autorul
gaseste necesar sa precizeze inca din Nota introductiva: "E inevitabil sa provoc consternari si
deziluzii acelei categorii de cititori care, dupa o carte cu ingeri, nu vor accepta o asemenea
coborare de nivel, o asemenea alunecare in penumbrele obscenitatii cotidiene"[59]. Autorul
crede insa ca "promiscuitatea lumii e chiar domeniul lor de activitate", ca "dracovenia fiecarei
zile e materia prima a misiunii lor"[60]. Nici un teolog n-ar putea sa-l contrazica, intr-adevar
ingerii, zice dumnezeiescul Pavel, sunt duhuri slujitoare (Evrei 1, 14).

Admirabila colectie de articole se deschide cu raspunsul la intrebarea care ma framanta de


multa vreme. Iata, Andrei Plesu semneaza un articol cu titlul: "Obscenitatea publica sau De ce
scriu la Plai cu boi". Talentul scriitoricesc, argumentatiile fara cusur, frazarea impecabila te fac
sa fii in asentimentul autorului, tinzi sa-i tii partea si sa nu-l judeci, mai mult chiar, incepe sa-
ti para o anomalie ca ai gandit doar ca ar fi vreun oarecare nefiresc in aceasta colaborare.

Ce spune in esenta domnul Plesu? Rememoreaza reprosurile "vocilor din public": "Ce caut pe
aceasta galera? Cum poate un om serios, tata de familie, om cu carte si cu frica lui Dumnezeu,
profesor universitar, fost ministru - sa se complaca intr-un context atat de impur, cu vorbe
spuse pe sleau si imagini deocheate? Cum sa-ti pui semnatura pe un text plasat intre o superba
coapsa feminina si mascarile suculente, dar nemiloase ale lui Emil Brumaru?... Ce-o sa zica
lumea? Ce poate sa mai inteleaga poporul cand vede ca pana si cetatenii onorabili, repere
morale, domnule, modele, ma-ntelegi, care nu te asteptai la una ca asta? - se amesteca in

43
delirul pornografic al veacului, al momentului si al ambiantei autohtone?"[61]. Dincolo de
nervul aforistic care mie mi-a lipsit, d-l Plesu si ai sai oponenti parca-mi citisera gandurile...

Dumnealui recunoaste ca uneori intrebarile legitime au fost stricate de intrebatori superficiali,


iar proasta calitate a oponentilor compromit iacata legitimitatea intrebarii.

Nu se justifica invocand ispravile desucheate ale lumii bune, pentru ca nu-i place "calea prea
simplista a camuflajului cultural"[62]. Precizeaza, nu pentru a se scuza, ca textele lui pot fi
considerate oricum, dar "niciodata slobode lexical sau tematic"[63] si are dreptate.

Si totusi, de ce scrie d-l Plesu la Plai cu boi? Scrie din prietenie pentru Dinescu. Bun argument!

Scrie si "din complezenta fata de limitele proprii"[64]. Interesant argument! Asta-i, de buna
seama, o forma de smerenie. Insa atunci cand spune: "am invatat (tarziu) ca nu te poti razboi
cu propria natura"[65], nu mai e deloc in duh patristic ca in "Despre ingeri". Noi credem ca
omul isi poate depasi firea printr-o relatie vie cu Hristos-Dumnezeu. E de apreciat sinceritatea
maximala cand spune: "nu e rentabil - si nici cinstit - sa-ti faci un portret public
cosmetizat"[66].

Pana la urma d-l Plesu vrea sa spuna ca-i si el om ca toti oamenii: "citesc cu placere, imi plac
ideile si Il caut pe Dumnezeu. Dar imi plac si carnatii de Plescoi, bufoneriile crude,
branzeturile rascoapte, cheful, hetaira (curtezana, care va sa zica, asta n-o banuiam, n.n.),
romanta. Sunt helas, lacom, echivoc, usor de atras spre lejeritati de tot soiul... In definitiv, de
vreme ce nu-mi e rusine sa rasfoiesc amuzat Plai cu boi, de ce mi-ar fi rusine sa apar intre
copertile lui"[67]. Apoi, d-l Plesu schimba registrul, si ne aminteste ca "inotam in obscenitate
de dimineata pana seara, crezand ca numai dezmatul fizic e obscen"[68]. Asta-mi aminteste de
meteahna pe care o au unii crestini care, venind la spovedanie, incep sa-si justifice pacatele
prin replici de genul: "Dar oricum parinte, toti fac asta". Adica, cu alte cuvinte, d-l Plesu vrea
sa spuna ca intr-un fel sau altul toti suntem prinsi in valtoarea obscenitatilor publice, "priviti in
jur, pe mine ma gasirati tap ispasitor?".

Recunoaste ca nu vrea sa faca pe misionarul, dar ne aminteste tuturor ca atunci "cand Iisus a
venit pe pamant, lumea era foarte dubioasa, mult mai dubioasa probabil decat un numar din
Plai cu boi. Cu toate acestea, El a consimtit sa imbrace un corp muritor[69] si a facut tot felul
de lucruri care, pentru lumea buna a momentului, erau scandaloase: a stat la masa cu
vamesul, a acceptat sa petreaca la o nunta, a tinut partea unei femei usoare, a sarutat un
tradator si a promis unui talhar un loc in rai. Se vor fi gasit destui care sa-i reproseze lipsa de
rigoare: ce cauti in acest loc infect, cum poti sta alaturi de atatea lepadaturi, ce pot avea in
comun sfintii si rau-facatorii?"[70]. In fata unui astfel de argument ramai fara cuvinte... Iti
trebuie cateva clipe ca sa te dezmeticesti si sa-ti spui: "Stai asa, Sfantul Pavel parca n-ar fi
scris in Plai cu boi, si nici Gura de Aur si nici Efrem Sirul!". Dar Plesu nu-i Sfantul Pavel, de ce
sa cerem atat de la el? El insusi recunoaste: "amatorii de idolatrie si cautatorii de monumente
exemplare trebuie sa fie preveniti: sunt un om patetic, multicolor (ca sa nu spun pestrit),
incercat de o sumedenie de demoni"[71].

Aici e problema, ca d-l Plesu are fani, crestinii iubitori de Dumnezeu il apreciaza pentru scrisul
sau fermecator si pentru unele luari de pozitie inspirate. Cum ramane insa cu responsabilitatea
pentru faptele noastre? Cum mai pot fi indemnati tinerii sa citeasca Plesu, daca una din
conditii este sa-si spurce mintea cu pornografiile lui Dinescu? Cum ramane cu "sufletele seduse"
de o publicatie obscena la care pune umarul si d-l Plesu? Poate, daca n-ar fi fost prezent d-l
Plesu cu cronicile sale, revista cu pricina ar fi sucombat de mult timp, intr-un fel el a legitimat
normalitatea, firescul acestei publicatii. Unde-i Plesu, e tinuta inalta...

44
Plesu nu se vrea model si nu crede ca ar trebui sa fie. Da, el spune niste lucruri foarte
adevarate... Mai bine sincer, decat duplicitar si ascuns. Ne-o fi drag noua teologilor, dar nu-l
putem ajusta noi dupa placul nostru. Ar fi o desfatare sa fie mai mult de partea moralei, a
Bisericii - si este adesea, e adevarat mai mult prin cuvant, decat prin fapte chiar daca, iata,
scrie pe unde trebuie si pe unde nu trebuie. E un maestru al cuvantului, el "seamana", dar nu
cauta roade... Se discrediteaza in ochii unora? Care este problema?... El nu-si face probleme,
ne facem insa noi. De ce? Pentru ca noi credem in forta, energia, vigoarea scrisului sau, in
capacitatea sa de sinteza!

Exista o lege numita: "Legea privind prevenirea si combaterea pornografiei" (Nr. 196/2003),
lege ce se axeaza pe protectia non-consumatorilor. La articolul 14 spune: Constituie
contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 50.000.000 lei la 250.000.000 lei urmatoarele
fapte: a. (...); b. amenajarea de spatii destinate vanzarii de materiale cu caracter obscen la o
distanta mai mica de 250 de metri fata de scoli si de internate, precum si de lacasuri de
cult". In marile orase poti numara zeci de astfel de tarabe amplasate ilegal. (Aviz amatorilor:
preotilor din orase, crestinilor marturisitori, organelor de drept).

Exista un razboi tacut intre Biserica si tarabele de ziare care expun si vand pornografie. Taraba
aduce imoralitatea, Biserica propovaduieste bunul simt. Legea a hotarat ca intre Plai cu boi si
Biserica trebuie sa fie musai 250 de metri, caci nu pot sta laolalta sau prea aproape, caci ce
are a face Dumnezeu cu mamona? (cf. Matei 6, 24). D-l Plesu insa se simte confortabil in orice
loc, el este prietenul Bisericii si al dusmanilor ei... E ilegal insa sa joci in doua echipe adverse,
asta doar in lumea virtuala a jocurilor pe calculator este posibil.

Nadajduim ca Bunul Dumnezeu sa nu-l lase prea mult pe d-l Plesu in aceasta multumire de sine
si sa-l ajute sa vina spre Biserica. Cred ca d-l Andrei Plesu e undeva pe la jumatatea drumului
dintre Biserica si taraba cu Plai cu boi. Nu ar fi mult de mers pana-n pridvor, insa ma tem ca
drumul e de fapt mai lung, e, dupa cum spunea parintele Arsenie Boca, drumul de la urechi la
inima, de la informatie la convingere.

[58] Articolul a fost scris initial pentru Argesul Ortodox, saptamanal religios al Eparhiei
Argesului si Muscelului.

[59] Andrei Plesu, Obscenitatea publica, Editura Humanitas, Bucuresti, 2004, p. 6.

[60] Ibidem.

[61] Idem, p. 9.

[62] Idem, p. 10.

[63] Ibidem.

[64] Idem, p. 11.

[65] Ibidem.

[66] Ibidem

45
[67] Idem, pp. 11-12.

[68] Idem, p. 13.

[69] Formula nu e ortodoxa, ci eretica, monofizita! De altfel, d-l Plesu mai are astfel de
scapari; vezi in Despre ingeri trihotomismul de la p 270...

[70] Andrei Plesu, op. cit. p. 14.

46
<< Ispita multor intelectuali: "Toate religiile sunt bune!" >>

De multe ori, intelectualii nostri, in relatia cu Biserica, au avut atitudini teribiliste si, uneori,
vadit anti-clericale. Acestia se afla inca intr-o prelungita expectativa... Ei sunt, intr-un fel, in
pridvorul Bisericii... adica nici atei nu se considera, dar nici binecredinciosi dornici sa afle si sa
traiasca profunzimile Ortodoxiei nu se arata. Sunt spectatori si comentatori ai celor sfinte din
prag... nu intra in biserica, nici nu se indeparteaza. Din pacate, credinciosii nostri nu
intotdeauna vin in intampinarea lor, fiind preocupati mai mult de dreptate decat de dragoste,
numindu-i pe intelectuali - atei, pagani, smintiti etc. Unii crestini, am observat, cultiva un
vadit duh anti-cultural, pe care-l motiveaza spunand: "decat sa pierd vremea cu Criticile lui
Kant sau suprarealismul lui Dali, mai bine patrund in universul mantuitor al scrierilor ascetice si
mistice ortodoxe...". Cultura ne este, de buna seama, ingaduita, dar nu orice apartine culturii
ne este si de folos: Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos (I Corinteni 6, 12)
De aceea, acelasi Apostol Pavel ne spune: Toate sa le incercati; tineti ce este bine (I
Tesaloniceni 5, 21). E foarte adevarat si faptul ca intr-o lume desacralizata, secularizata cum e
cea in care traim vremurile mantuirii noastre, Biserica recomanda mai mult "cultura duhului".

E la moda printre intelectualii nostri a spune: "Toate religiile sunt bune... Toate sunt versanti ai
aceluiasi munte, carari ce ne duc in varf; cai ce au aceeasi finalitate". Orientalii au si o pilda
pe care o repeta multi dintre crestinii nostri care sustin acest punct de vedere. Se spune ca
niste orbi au pipait odata un elefant si fiecare a descris intregul dupa portiunea pipaita (fildesii
ca doua oase mari, trompa ca un tub, urechile ca niste evantaie, picioarele ca niste coloane,
partile laterale ca un zid care respira, coada ca o franghie); nici unul nu a mintit, fiecare din ei
l-a descris corect, dar nu complet. Elefantul era exact cum fusese descris, dar si ceva mai
mult. Asa si marii intelepti care au cugetat la Dumnezeu au descris ceea ce au descoperit ei ca
este Dumnezeu. Concluzia pildei: toate religiile sunt adevarate, toate descriu, mai mult sau
mai putin complet, pe Dumnezeu...

Daca nu esti de partea acestui punct de vedere, risti sa fii foarte repede catalogat drept
extremist, fundamentalist sau chiar limitat, incuiat. Unii intelectuali, dupa ce l-au citit pe
Mircea Eliade, gandesc ca ortodocsii practicanti n-au habar de mituri, imagini si simboluri... Ei
si-ar dori sa spuna tuturor celor bisericosi ca exista mituri universal valabile, bunaoara mitul
jertfei; sau ca despre potop se vorbeste in mai multe culturi ale lumii.

Spre exemplu, crestinismul vorbeste de ridicarea la Cer a Mantuitorului la 40 de zile de la


Invierea Sa din morti. Insa, povestiri despre disparitii misterioase, neobisnuite ale unor eroi din
mijlocul poporului se gasesc in multe culturi. In mitologia azteca (plecarea lui Quetzalcoatl in
chip de flacara), in cea chineza (zborul imparatului Galben pe spinarea unui dragon de aur), in
cea iudaica (ridicarea la cer a profetului Ilie intr-un car de foc), in cea islamica (urcarea la cer
a profetului Mahomed pe spatele animalului fabulos Burak)...

Ortodoxia recunoaste existenta unor reminiscente din revelatia primordiala facuta de


Dumnezeu lui Adam si transmisa oral din generatie in generatie... Omenirea intreaga a suferit
dupa cadere de o asa numita "nostalgie a paradisului" si a nadajduit in venirea unui Mantuitor
sau Rascumparator. Dar, de aici pana la a afirma ca toate religiile sunt modalitati diferite de a
ajunge la acelasi "obiectiv" - Dumnezeu - este un drum lung. Oare nu e lamuritor Cuvantul
Scripturii care zice ca toti dumnezeii neamurilor sunt idoli[72] (Psalmi 95, 5)?

Alti intelectuali spun ca toate religiile te invata sa faci binele si asta-i cel mai important. Se
accentueaza deseori aspectul moral al religiilor. Dar, evidentiind doar morala, se neglijeaza
astfel celelalte aspecte ce definesc religia: doctrina si cultul. Morala, practica virtutilor, nu are
47
valoare in sine, ci doar daca este fundamentata doctrinar in adevar. Am observat ca din ce in
ce mai multi intelectuali marturisesc ca o morala in sine, autonoma, ce nu se sprijina pe un
sistem religios, e fara sens. Lucru imbucurator. E un pas inainte...

"Sincretismul religios este conceptia potrivit careia toate religiile poseda acelasi adevar in
strafundul lor ezoteric si sunt in mod egal valide ca mijloc de mantuire. Aceasta idee e
deosebit de atractiva pentru inteligentele deosebite, caci prin aceasta omul poate avea
impresia ca reconciliaza adevarurile tuturor religiilor si, in acelasi timp, se situeaza putin
deasupra tuturor traditiilor"[73]. Se vorbeste foarte des astazi despre "diversitatea ce trebuie
vazuta in unitate", despre "unitatea transcendentala a religiilor" etc. Cu sincretismul religios
Ortodoxia nu poate fi niciodata de acord. Mai multe adevaruri inseamna nici un adevar.
Crestinismul nu e una dintre multele religii, nu e una dintre cai - ea este "Calea". Cand
consideri ca e acelasi lucru, spre exemplu, a crede in Invierea Domnului sau in reincarnare,
atunci Jertfa lui Hristos nu mai are nici o valoare, devine nesemnificativa.

Scrierile de istoria si fenomenologia religiilor promoveaza intens sincretismul si lipsa de


discernamant printre crestini. Aceste lucrari, grandioase de cele mai multe ori, "pacatuiesc"
prin faptul ca, desi se arata a fi obiective, ele nu lamuresc clar aspecte legate de Revelatia
dumnezeiasca ("pentru a nu fi subiective, partinitoare"). Spunea publicistul Dan Ciachir intr-un
interviu: "Iertati-ma, dar eu nu pot sa folosesc acea Istorie a religiilor scrisa de Mircea Eliade,
in care crestinismul devine un fel de partid intr-un parlament in care detine cateva procente.
In acest cadru el nu mai reprezinta revelatia pe care noi ne-o asumam"[74]. De aceea, am spus-
o deseori, pe Eliade n-as indrazni sa-l numesc prieten al teologilor ortodocsi. Despre tragedia
unei astfel de abordari strict obiective a religiilor vorbeste si Emil Cioran: "...De vreme ce
refuzi sa le ierarhizezi, pe care s-o preferi, pentru care sa te pronunti si ce divinitate sa invoci?
Cum sa-ti imaginezi un specialist in istoria religiilor rugandu-se? Sau, daca se roaga cu
adevarat, atunci isi neaga invatatura, se contrazice, isi ruineaza Tratatele, in care nu figureaza
nici un zeu adevarat, in care nici un zeu nu-i mai presus de altul... Suntem toti, in frunte cu
Eliade, niste fosti credinciosi, suntem toti niste spirite religioase fara religie"[75].

Chiar si la examenul-grila de titularizare la Religie din vara lui 2003, teologii nostri au fost pusi
in situatia de a numi una dintre urmatoarele religii: sintoism, budism, islamism si hinduism, ca
fiind religie revelata. Desi era clar pentru toti ca iudaismul Vechiului Testament (ca pedagog
spre Hristos - Galateni 3, 24) si crestinismul sunt singurele religii revelate, acestea nu se
regaseau in enumerare. Unii dintre concurenti si-au amintit de programa de Istoria religiilor si
au bifat cu neliniste islamismul ca religie revelata, caci unii istorici numesc generic "religie a
Cartii" si "religie revelata" si islamismul (alaturi de iudaism si crestinism). Si cand ne gandim ca
mahomedanismul este vinovat de plasmuiri, de "completari" si deformari ale revelatiei, de
relativizare a Jertfei lui Hristos prin aprecierea ca sunt prooroci mai mari ca Fiul lui Dumnezeu,
intelegem ca, daca el nu-i de la Dumnezeu, nu poate fi decat de la diavol. Pe cine incurca
lamurit inchinarea in duh si-n adevar (Ioan 4, 24) daca nu pe tatal minciunii (Ioan 8, 44) -
diavolul? De altfel, un sfant, Maxim Grecul, a "indraznit" a-l numi pe intemeietorul islamului:
"cainele de Mahomed"... Cata intoleranta! ar spune unii intelectuali. E oare preferabila
toleranta zilelor noastre cand lumea a inceput sa accepte ca firesti mai toate lucrurile care la
inceput au scandalizat-o? Cand vom spune intunericului lumina, cand se va perverti de tot
simtul moral al crestinului tolerant, ne vom mai aminti de martirii crestini, vom mai intelege
ceva din jertfa lor?

Unii intelectualii concluzioneaza: "Nu conteaza ce credinta ai, caci toti ne inchinam aceluiasi
Dumnezeu". Dar oare toate sunt adevarate, toate sunt de la Dumnezeu? Atunci ce rost a avut
jertfa milioanelor de martiri care au simtit ca n-au unde sa caute odihna decat la Fiul lui
Dumnezeu si care nu au voit sa se desparta de El pentru nimic din lumea acesta trecatoare,
pieritoare? Ce sentimente sa ai pentru nebuni ca Stefan, Gheorghe, Dimitrie sau Pantelimon?
48
Probabil de mila, caci bietii mucenici nu "aflasera" ca nu conteaza cui te inchini si ca toate
religiile sunt bune in felul lor...

In genere, aceiasi intelectuali de care pomenim se raporteaza intr-un mod straniu la persoana
lui Hristos. Pentru ei, El este mare invatat, mare initiat. Chiar si unii guru orientali Il numesc
astfel. Nu mai vorbesc de tendinta generalizata de a pune pe Hristos pe acelasi plan cu alti
fondatori de religii. In lucrarea Marii initiati a lui Eduard Schuré (Editura Lotus), Iisus e
prezentat alaturi de Rama, Krisna, Hermes, Moise, Orfeu, Platon. Poate fi Hristos un initiat,
ne-a lasat El varianta aceasta de a-I percepe viata si invatatura?

Iisus Hristos spune despre Sine: Eu sunt usa (Ioan 10, 9), Eu si Tatal una suntem (Ioan 10, 30),
Eu sunt Lumina lumii (Ioan 8, 12), Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal
decat prin Mine (Ioan 14, 6). Evanghelistul Ioan Il descrie pe Hristos accentuand dumnezeirea
Sa: Toate prin El s-au facut; si fara El nimic nu s-a facut din ce s-a facut (Ioan 1, 3). Simbolul
credintei si scrierile Sfintilor Parinti vorbesc, de asemenea, lamurit despre dumnezeirea Fiului.

Dupa cum vedem, Mantuitorul nu ne-a lasat alternativa acesta de a-L numi "mare initiat"... El
spune ca a venit in lume sa dea marturie despre adevar (cf. Ioan 18, 37). Iisus Hristos ori este
intr-adevar Dumnezeu si Cuvintele Sale sunt adevarate, ori este un escroc, un mincinos, un
inselat care s-a numit pe Sine Dumnezeu, Fiu al lui Dumnezeu, Mantuitor al lumii etc. Tertium
non datur! Credincios lui Hristos nu poate fi deci acela care Il numeste "mare initiat", ci acela
care implineste Cuvintele Lui si spune: "Cred si marturisesc ca Tu esti cu adevarat Fiul lui
Dumnezeu Cel Prea Inalt". Mantuirea ne-o castigam printr-o relatie vie cu El, prin Biserica.

"A crede ca este mantuire si in afara crestinismului este o hula la adresa lui Dumnezeu: este ca
si cum am spune ca Hristos a venit degeaba, din moment ce era nadejde de mantuire si fara
El"[76]. Faptul ca Sfantul Siluan sau Fericitul Sofronie vorbesc despre iubirea neexclusivista pe
care trebuie sa o avem pentru toata zidirea, faptul ca Sfantul Ioan Maximovici era in stare sa se
roage la capataiul unui bolnav o noapte intreaga indiferent de credinta lui (crestina, evreiasca,
islamica sau budista) nu ne indreptatesc a considera ca e mantuire si pentru cei ce tagaduiesc
adevarul lui Hristos. Duhul sufla unde doreste, Dumnezeu mantuieste pe cine doreste, in mod
exceptional se pot mantui si dintre pagani. Mantuirea unora dintre pagani nu este, se intelege,
un argument pentru a sustine ca religiile lor sunt bune. Noi trebuie sa tinem Calea mantuirii pe
care ne-a aratat-o Hristos - capul Bisericii (cf. Coloseni 1, 18), caci intru nimeni altul nu este
mantuirea, caci nu este sub cer nici un alt nume, dat intre oameni, in care trebuie sa ne
mantuim noi (Faptele Apostolilor 4, 12). Multi cred ca ortodocsii care spun ca paganii nu se
mantuiesc sau se mantuiesc in doar mod exceptional dau dovada de mandrie, de multa
vanitate; adica, cu alte cuvinte, prea facem noi pe "depozitarii adevarului absolut". Aici, insa,
nu-i vorba de trufie, ci de marturisirea credintei asa cum ne-au invatat Parintii dintotdeauna.
"Dar ce vina au bietii pagani"?[77], s-ar putea intreba cineva pe buna dreptate. N-au nici o vina,
Dumnezeu ii cauta si-i asteapta si pe ei. Sfantul Pavel spune lamurit ucenicului Timotei ca
Dumnezeu ...voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina.
Caci unul este Dumnezeu, unul este si Mijlocitorul intre Dumnezeu si oameni: omul Hristos
Iisus, Care S-a dat pe Sine pret de rascumparare pentru toti (I Timotei 2, 4-6).

Revenind la pilda orientala de la inceput (pe care o citeaza deseori si Sri Yogananda sau
"divinul" Sai Baba) am putea spune ca doar Ortodoxia descrie intocmai intregul elefant. Daca
alte religii (cu exceptia iudaismului) se mai straduiesc sa descrie vreo trompa, ureche sau
picior de elefant, se prea poate sa fie vreo reminiscenta a revelatiei primordiale sau aspecte
ale revelatiei naturale. Avem motive sa credem ca celelalte religii ale lumii nici n-au vazut si
nici n-au atins elefantul... Da, trebuie spus limpede, noi nu credem ca toate religiile sunt
adevarate, nici macar frumoase, nu credem ca fiecare din ele marturisesc ceva despre
Dumnezeu sau ca au "un sambure al adevarului" care ne uneste pe toti. Noi, ortodocsii, credem
49
ca unirea este doar in Hristosul pe care-L marturiseste Biserica, pentru ca botezati si imbracati
in El fiind, nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte
barbateasca si parte femeiasca, pentru ca voi toti una sunteti in Hristos Iisus (Galateni 3, 28).

Nadajduiesc ca, prin mila lui Dumnezeu, se va sfarsi vremea tatonarilor si expectativei
reciproce, si ca, impreuna, intelectuali sau simpli credinciosi, vom pleca genunchii la icoana lui
Hristos spunand ca si cuviosul parinte grec Filothei Zervakos: "Multumesc din adancul inimii
Prea Bunului Dumnezeu si Tatalui Ceresc Care, in nemarginita Sa bunatate si iubire de oameni,
a binevoit sa ma nasc si sa mor in sfanta si adevarata credinta ortodoxa, afara de care nici una
nu este atat de sublima, dupa cum nu este alt Dumnezeu mare (adevarat - n.n.) ca Dumnezeul
nostru".

NOTE:

[72] Intr-o traducere mai veche se spune: toti dumnezeii neamurilor sunt draci (Psalmi 95, 5).

[73] Ieromonahul Damaschin, California, SUA, "Rasaritul Rasariturilor. De la religiile orientale la


Ortodoxia rasariteana", Epifania, 1-3/1998, Sursa: Internet.

[74] Radu Dorin Micu, Dialoguri cu Dan Ciachir - Pentru o Ortodoxie realista, Editura Anastasia,
2002, p. 79.

[75] Emil Cioran, Exercitii de admiratie, Editura Humanitas, pp. 124-125.

[76] Vademecum crestin ortodox, Editura Sophia, p. 6.

[77] O astfel de provocare primeste si parintele Constantin Galeriu in dialogul care l-a purtat
cu Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu si Sorin Dumitrescu, dialog concretizat prin editarea cartii
Dialoguri de seara (Editura Harisma). Iata dialogul: "G.L.: Parinte, fiecare religie e un raspuns
coerent in problemele fundamentale! / Pr. G.: Nu e coerent in orice religie. / A.P.: Atunci de ce
este unul condamnat sa se nasca intr-un spatiu incoerent? / Pr. G.: Nu e blestemat, ci fiecare e
chemat sa caute adevarul si aceasta chemare o are fiecare, in zestrea originara, pentru ca
originar a fost data omului revelatia primordiala si dorul de a cunoaste plenitudinea. / G.L.:
Dar reiese ca in cautarea adevarului el pleaca mai jos decat mine? / Pr. G.: Nu, pentru ca
Dumnezeu il judeca potrivit patrimoniului spiritual pe care-l are. Nu-l va osandi pentru asta, ci
il va osandi, in sensul, ca deschizandu-i-se usa catre o viziune mai deplina, el a refuzat. (...) /
A.P.: Bine, parinte, dar el cauta in interiorul sistemului religios cum si noi cautam intr-al
nostru. / Pr. G.: Iisus spune: Va fi propovaduita Evanghelia la toate neamurile. Vinovat sunt eu
ca nu o propovaduiesc, si mai cu seama daca o propovaduiesc gresit" (Dialoguri de seara,
Editura Harisma, pp. 45-46).

50
<< Hristos si indemnul la lectura >>

(raspuns catre George)

Poate ca omenirea ar fi aratat altfel daca macar o singura data in Sfanta Scriptura s-ar fi
vorbit despre lectura sau Iisus Hristos ar fi fost vazut citind. Ce ziceti?

Esti atat de convins ca lucrurile stau chiar asa? Afirmi ca nicaieri nu scrie despre lectura sau ca
Hristos nu a fost vazut citind. Ai citit integral si cu atentie Sfanta Scriptura sau macar Noul
Testament?

Faptul ca avem astazi Biblia, Cuvantul lui Dumnezeu, e o dovada incontestabila ca Scripturile
au fost scrise pentru a fi citite, pentru a crede si, mai ales, pentru a fi traite, adica puse in
practica (Iar acestea s-au scris, ca sa credeti ca Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, si,
crezand, sa aveti viata in numele Lui - Ioan 20, 31). De altfel, Mantuitorul Hristos in multe
randuri aminteste momente si cuvinte ale Vechiului Testament punand in valoare lectura
Scripturii.

Au n-ati citit ce-a facut David cand a flamanzit, el si cei ce erau cu el?
Cum a intrat in casa Domnului si a mancat painile punerii inainte, care nu se cuveneau lui sa
le manance, nici celor ce erau cu el, ci numai preotilor? Sau n-ati citit in Lege ca preotii,
sambata, in templu, calca sambata si sunt fara de vina? (Matei 12, 3-5).

Intr-un alt loc, Scriptura spune: El a zis: N-ati citit ca Cel ce i-a facut de la inceput i-a facut
barbat si femeie? (Matei 19, 4). Sau: Oare nici Scriptura aceasta n-ati citit-o: Piatra pe care
au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns sa fie in capul unghiului? (Marcu 12, 10). Tot astfel: Au
niciodata n-ati citit ca din gura copiilor si a celor ce sug Ti-ai pregatit lauda? (Matei 21,16).
Sau: Zis-a lor Iisus: Au n-ati citit niciodata in Scripturi: Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii,
aceasta a ajuns sa fie in capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta si este lucru minunat in
ochii nostri? (Matei 21, 42).

Dar despre acest cuvant, draga George, ce spui? Iar despre morti ca vor invia, n-ati citit,
oare, in cartea lui Moise, cand i-a vorbit Dumnezeu din rug, zicand: Eu sunt Dumnezeul lui
Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov? (Marcu 12, 26).

Mantuitorul recomanda deci, fara doar si poate, lectura Scripturilor vechi ca unele ce vorbesc
despre El, dupa cum spune si cuvantul: Cercetati Scripturile, ca socotiti ca in ele aveti viata
vesnica. Si acelea sunt care marturisesc despre Mine (Ioan 5, 39). Deci, asta-ti recomand si eu,
citeste cu atentie Scripturile! Atunci vei descoperi ca Mantuitorul a citit. Iata doar unul dintre
cuvintele Scripturii ce atesta aceasta: Si S-a intors Iisus in puterea Duhului in Galileea si a
iesit vestea despre El in toata imprejurimea. Si invata in sinagogile lor, slavit fiind de toti. Si
a venit in Nazaret, unde fusese crescut, si, dupa obiceiul Sau, a intrat in ziua sambetei in
sinagoga si S-a sculat sa citeasca (Luca 4, 14-16). Bineinteles, faptul ca Mantuitorul a citit in
sinagoga nu inseamna neaparat ca El avea obiceiul lecturii, ca citea adesea. Nu trebuie sa
uitam ca vorbim despre Hristos-Dumnezeu care stie toate, care nu avea propriu-zis nevoie de
lectura (O, Doamne, Tu stii toate! - Ieremia 15, 15; Ioan 21, 17; Acum stim ca Tu stii toate si

51
nu ai nevoie ca sa Te intrebe cineva - Ioan 16, 30). Noi, cei trecatori prin aceasta lume, avem
nevoie de sporire in duhul intelepciunii si al descoperirii, spre deplina Lui cunoastere (Efeseni
1, 17).

M-am intrebat sincer, ce ai dorit sa spui cand ai scris "poate lumea ar fi aratat altfel"? Oare nu
cumva ai crezut ca de s-ar fi vorbit in Scriptura despre lectura (lectura buna) lumea ar fi fost
mai... "citita", mai inteligenta, mai culta? Parintele N. Steinhardt, intr-un cuvant al sau,
lamureste ca Ortodoxia nu te vrea prost, neinstruit, ignorant. "Nicaieri si niciodata nu ne-a
cerut Hristos sa fim prosti. Ne cheama sa fim buni, blanzi, cinstiti, smeriti cu inima, dar nu
tampiti. (Numai despre pacatele noastre spune la Pateric sa le tampim). Cum de-ar fi putut
proslavi prostia Cel care ne da sfatul de a fi mereu treji ca sa nu ne lasam surprinsi de
satana?"[78]. Tot monahul de la Rohia spune: "Crestinismul neajutorat si neputincios este o
conceptie eretica deoarece nesocoteste indemnul Domnului (Matei 10, 16: fiti dar intelepti ca
serpii si nevinovati ca porumbeii) si trece peste textele Sfantului Pavel (Efeseni 5, 17: drept
aceea, nu fiti fara minte, II Timotei 4, 5: tu fii treaz in toate..., Tit 1, 8: sa fie treaz la minte
si mai indeosebi I Corinteni 14, 20: Fratilor, nu fiti copii la minte, ci la rautate fiti copii, iar la
minte fiti oameni mari)"[79].

Traditia Bisericii vorbeste si ea despre lectura si cartea buna. Cartea este de fapt transcrierea
cuvantului rostit in gand si impactul ei este mai mare pentru ca se adreseaza, in timp si spatiu,
unui numar mai mare de persoane decat cuvantul rostit si netranscris[80].

"Cartea ne poate duce la mantuire, ca pe Fericitul Augustin, care s-a convertit citind Sfanta
Scriptura la auzul minunat al indemnului Tolle et lege! (Ia si citeste!). Dar tot cartea ne poate
prabusi si in infern. Dante a intalnit in infern o pereche disperata care i-a spus ca sunt osanditi
pentru ca au citit impreuna cateva pagini care i-au tarat in prapastie"[81]. Traditia ortodoxa
accentueaza necesitatea unui indrumator in lectura Scripturii, pentru ca cine citeste sa
inteleaga (Matei 24, 15; Marcu 13, 14). Cum as putea sa inteleg, daca nu ma va calauzi cineva?
(Faptele Apostolilor 8, 31), raspunde famenul egiptean Apostolului Filip care-l intrebase daca
pricepe cele ce citeste de la Isaia proorocul. Fara indrumator pe credinciosul simplu il poate
ajunge cuvantul lui Hristos care spune: va rataciti, nestiind Scripturile, nici puterea lui
Dumnezeu (Matei 22, 29; Marcu 12, 24). Un iscusit duhovnic va sti ce carti sa recomande fiilor
sai duhovnicesti. Ce se potriveste unora, nu se potriveste altora. De altfel, exista o masura a
fiecaruia dintre noi, iar cartile ziditoare de suflet se recomanda si ele in functie de masura
fiecaruia[82]. Pentru a primi cartile duhovnicesti avem nevoie de "minte si inima de duh",
trebuie sa fim oameni duhovnicesti. Avem nevoie si de rugaciune pentru a citi cu folos, pentru
ca Hristos sa ne deschida mintea sa pricepem Scripturile (cf. Luca 24, 45).

Chiar daca nu zugraveste viata in Hristos, o carte poate fi buna daca nu contravine moralei
crestine. Lectura profana ne este ingaduita. Exista insa un amendament: sa nu fie vatamatoare
din punct de vedere sufletesc. Cartea buna e cea care lauda virtutea, nu viciul; cartea buna e
cea care innobileaza omul. Sfantul Vasile cel Mare in "Omilia catre tineri" recomanda oamenilor
din vremea aceea sa culeaga din literatura, chiar si din cea pagana, amintindu-l pe Homer,
anumite elemente valoroase si folositoare crestinilor, asemenea albinei care culege din floare
numai nectarul. O carte buna te poate distra, adica poate avea rol recreativ, dar in primul rand
ea trebuie sa instruiasca si sa educe. Daca nu o face fatis este foarte bine, caci noi, oamenii,
primim greu predici si sfaturi...

O carte foarte interesanta aparuta de curand la Editura Polirom, Balzac si mica croitoreasa
chineza (un best-seller al literaturii universale contemporane), scrisa de un remarcabil
romancier chinez, Dai Sijie, trateaza supravietuirea prin lectura a unor tineri, fii de
intelectuali, trimisi la reeducare in perioada maoista. Cartea este deosebita! Concluzia ei? Un
adevarat avertisment - nici o lectura nu e inocenta - cartile... ne ridica sau ne pervertesc!
52
Atentie deci la lecturi, ...ia aminte la citit (I Timotei 4, 13) si Cercetati Scripturile, ca socotiti
ca in ele aveti viata vesnica. Si acelea sunt care marturisesc despre Mine (Ioan 5, 39).

§§§

Ce lecturi duhovnicesti recomandati tinerilor?

Recomand - deopotriva tinerilor si varstnicilor - in primul rand Sfanta Scriptura, in special Noul
Testament. Simon Petru spune Mantuitorului: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele
vietii celei vesnice (Ioan 6, 68), deci, neindoios, sufletul are nevoie de lectura de suflet, de
lectura duhovniceasca, de cuvant de intarire, cuvant de folos... Sfanta Scriptura si scrierile
Sfintilor Parinti sunt de baza.

Dintre tinerii scriitori recomand cu predilectie trei autori care-mi sunt foarte dragi si pe care-i
apreciez in mod special pentru ca au reusit sa scrie despre Hristos pe limba tinerilor: Danion
Vasile (Cartea nuntii, Jurnalul convertirii, Patericul pentru mireni, Tinerii si sexualitatea
etc.), parintele Constantin Necula (De dragul Evangheliei..., Raspunsul Bisericii la intrebarile
tinerilor, Privegheri) si ieromonahul Savatie Bastovoi (Intre Freud si Hristos, In cautarea
aproapelui pierdut, Dragostea care ne sminteste). Tinerilor le pot mai pot recomanda si alte
cateva lucrari mai noi: Raspunsuri la intrebari ale lumii de astazi (Sfantul Nicolae
Velimirovici), Daruri si anateme - Ce-a adus crestinismul lumii (diaconul Andrei Kuraev), Tinerii
vremurilor de pe urma (monahii John Marler si Andrew Wermuth). Si doi prolifici scriitori rusi
inspirati de Duhul Sfant, care merita cititi si recititi: Sfintii Ierarhi Teofan Zavoratul si Ignatie
Briancianinov. Nu pot sa nu pomenesc aici si pe Sfantul Siluan Athonitul, pe Arhimandritul
Sofronie (Saharov), pe Parintele Rafail Noica, pe Monahul Nicolae Steinhardt, pe Parintele
Serafim (Rose), pe Cuviosul Paisie Aghioritul sau pe minunatul Parinte Porfirie Kavsokalivitul.
Dintre Parintii cei de demult recomand tinerilor in special Fericitul Augustin (Confesiunile),
lucrarile Sfantului Ioan Gura de Aur si ale Sfantului Efrem Sirul. Fiecare tanar sa ceara sfatul
duhovnicului in ceea ce priveste lectura duhovniceasca. Cred ca in urma spovedaniei un iscusit
duhovnic va stii intotdeauna spre ce carte-medicament sa indrume pe fiii sai duhovnicesti.
Pentru cei tari trebuie hrana tare, pentru cei mici lapte (cf. Evrei 5, 13-14). Parintele Sofronie
spunea: "Pentru a invata sa traiesti in Hristos, nu este necesar sa citesti zeci sau sute de carti.
Parintele meu duhovnic m-a sfatuit sa nu citesc decat cateva pagini pe zi. Un sfert de ora, o
jumatate de ora, dar veghind sa aplic in viata ceea ce citeam... Cand traiesti o viata sfanta si
fara de pacat, cunoasterea intelectuala poate sa dea roade duhovnicesti minunate. In schimb,
o cunoastere fara iubire nu poate sa mantuiasca pe nimeni".

In concluzie, carti se gasesc, slava Domnului! Timp sa fie pentru lectura si pentru implinirea in
viata a cuvintelor cuprinse in ele!

[78] N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1994, p. 19.

[79] Ibidem.

53
[80] Teologii stiu bine ca Apostolii, Evanghelistii, intai au vorbit, au marturisit lumii despre
Hristos, iar mai apoi, pentru anumite nevoi au inceput a scrie. Ei au scris, dar nu oricum, ci
sub inspiratia Duhului Sfant. Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos spre
invatatura, spre mustrare, spre indreptare, spre inteleptirea cea intru dreptate (II Timotei 3,
16). Mai mult, cred ca acestia au scris atunci cand Dumnezeu a considerat ca este necesar si ce
a considerat El ca ne este de folos.

[81] Teologia Morala Ortodoxa pentru facultatile de teologie, vol. II, Editura Reintregirea, Alba
Iulia, p. 103.

[82] In finalul lucrarii Mai aproape de Dumnezeu (Editura Bunavestire, Galati, 2003) a Parintelui
Serafim Rose sunt doua capitole care ne lamuresc: "Cum sa-i citim pe Sfintii Parinti" si "Cum nu
trebuie cititi Sfintii Parinti".

54
<< Paulo Coelho - sublim si periculos >>

E la moda astazi sa citesti Paulo Coelho. Toata lumea citeste Coelho, chiar si cei ce nu citesc
de fel... Aveam sa aflu ca, in cercurile inalte ale literatilor, era "acuzat" ca speculeaza mituri si
simboluri pe care le proiecteaza in povesti facile, deci ca-i mai mult un speculant decat un
mare prozator.

Am observat ca marii pasionatii de lectura, cand recomanda literatura sud-americana de


calitate, ii pomenesc pe Cortazar, Llosa, Marquez, Sabato, si niciodata pe Coelho, considerand
ca scrie "literatura light"[83]... In plus, traiesc cu convingerea ca actul de cultura ramane, fara
doar si poate, destinat minoritatii. Ma intrebam, sa fie oare Paulo Coelho exceptia care
confirma regula? Numai Sandra Brown, manelele si telenovelele parca mai au atatia fani. Mai
nou se gasesc si tricouri imprimate cu chipul lui... Si, parca-i ceva necurat la mijloc cand vezi
ca persoane care dupa "vremea lecturilor obligatorii" n-au mai citit nici o carte, incep acum sa
citeasca P. Coelho. Multi artisti mediocri, unele fotomodele si mai toate vedetele Playboy
numesc la autori preferati pe Coelho. Fara doar si poate, da bine in "lumea buna" sa-i citesti
cartile. Mi-am zis atunci: "la pomul laudat...".

M-am lasat greu convins sa-l citesc... Am "cedat" la rugamintile unor colegi si prieteni fascinati
de scrisul prozatorului brazilian, un argument redutabil fiind acela ca accentueaza in romanele
sale elemente de spiritualitate. Voi incerca aici o abordare ce poate fi catalogata de unii drept
superficiala, simplista. N-am pretentii de scriitor, nici macar de critic literar. Incerc insa sa vad
lucrurile in duhul lui Hristos.

Paulo Coelho scrie de vreo 17 ani, are 57 de ani (n. 1947), e tradus in 56 de limbi, editat in 150
de tari, vandut in zeci de milioane de exemplare. Un adevarat fenomen mondial. Care sa fie
deci secretul acestui "...vrajitor al Braziliei care face sa dispara cartile din librarii"? Se pare ca
raspunsul este limbajul simplu si clar, naratiunea stralucitoare, subiectele alese care
"stimuleaza capacitatea noastra de a visa, dorinta noastra de cautare si forta de a ne regasi pe
noi insine in aceasta cautare".

Alchimistul (1998), cartea care l-a consacrat pe plan mondial, mi s-a parut o poveste simpla,
dar deloc simplista, in care autorul, intr-adevar, se foloseste excesiv de mituri, simboluri si
clisee deterministe. E o povestire parca atemporala, initiatica, de unde si aura de guru a
autorului. Alchimistul are ceva din duhul cartilor vechi orientale, este "un fel de Micul Print
modern" cum afirma un critic. Este o carte bine scrisa, plina de seva, iar lectura ei nu te poate
lasa indiferent. Insa, dincolo de acest aspect apologetic, cartea are si puncte slabe. E vorba
aici de un vadit panteism (contopirea cu natura, transformarea lui Santiago in vant), de
elemente magice (alchimice) si un sincretism religios care poate sminti usor un nespecialist, un
necunoscator al invataturii Bisericii.

"Sufletul lumii" de care vorbeste Coelho poate fi diavolul - spune IPS Lazar Puhalo intr-o
"Epistola" catre un editor din Romania[84]. Mai mult decat atat, asa zisa traire a "Legendei
Personale" - implinirea viselor, a idealurilor, ca singur scop al vietii nimiceste foarte usor ceea
ce as numi in acelasi duh "Legenda Personala" a crestinului - unirea cu Hristos, cautarea
Imparatiei lui Dumnezeu. Cand lupti cu ardoare fara seama pentru implinirea "Legendei
personale" e posibil sa nu mai gasesti timp sa-L cauti pe Hristos. De aceea Scriptura spune sa
cautam mai intai Imparatia lui Dumnezeu si toate celelalte se vor adauga noua (cf. Matei 6,
33). In plus trebuie precizat ca celebra sintagma din Alchimistul: "Cand tu vrei ceva cu
adevarat tot universul conspira la realizarea dorintei tale", este de fapt de origine filocalica si

55
suna, citez din memorie: "cand vrea Dumnezeu sa se implineasca un lucru, toata zidirea ajuta
sa se implineasca".

In principiu, Alchimistul avea inca de la inceput sanse sa fie un roman de succes, pentru ca e o
carte a momentului, in sensul ca, in afara unei vieti in Hristos, oamenii au gasit un surogat
impotriva deznadejdii in "gandirea pozitiva" atat de des intalnita azi, subiect pe care s-au scris
zeci si zeci de carti si care-i si "motorul" cartii lui Coelho.

In romanul La raul Piedra am sezut si am plans[85] (1994), autorul isi exprima si mai cu
sarguinta conceptele religioase sincretiste ce fac din el un new-age-ist autentic. Paulo Coelho
amesteca nepermis si nescuzabil (chiar daca nu-i teolog) invataturi si principii complet
contradictorii - catolice, protestante si din mistica orientala - punand unele din idei chiar si pe
seama unui slujitor al Domnului. In La raul Piedra... sincretismul e mult mai suparator si mai
ales smintitor [86]. Autorul lasa sa se-nteleaga ca exista un chip feminin al lui Dumnezeu care
se identifica in persoana Fecioarei Maria, iar intr-un interviu publicat pe site-ul personal, Paulo
Coelho isi afirma transparent convingerea ca "Biserica Romano-Catolica va accepta in viitor
aceasta idee. Vor mai trece poate cincizeci sau doua sute de ani, dar o va accepta"[87]. Autorul
este, de altfel, consilier special UNESCO in cadrul Programului "Convergente spirituale si
dialoguri interculturale".

Al cincilea munte (1996) la prima vedere pare a fi singura carte a lui Coelho care poate fi citita
aproape fara teama. Insa tocmai pentru ca pare nevinovata e periculoasa. Exista un canon
sinodal care interzice modificarea Vietilor Sfintilor. E adevarat, Coelho face literatura, dar
prezinta imaginea unui sfant pacatos, nu a unui pacatos care ar deveni sfant si care ne-ar
putea fi model. De altfel, nicaieri in roman personajul nu este numit "Sfantul Ilie", ci simplu -
Ilie. Al cincilea munte prezinta viata Proorocului, plecand de la Biblie si intorcandu-se, in final,
din nou la ea. Romanul accentueaza latura profana a Profetului, arata lupta sa cu Dumnezeu
pentru a intelege care-i este menirea. Al cincilea munte ti-l apropie fara indoiala pe Ilie, dar
acesta este un Ilie imaginar, inventat, nu este proorocul biblic. Cel care citind, simte o
oarecare evlavie pentru Ilie, e bine sa stie ca evlavia lui este pentru personajul Ilie si nu pentru
Proorocul Domnului. Estetic vorbind, Al cincilea munte e o carte placuta, dar pentru
conturarea unei imagini corecte, autentice sunt de preferat cuvintele Scripturii care-l evoca pe
Ilie Proorocul (Cartea a III-a si a IV-a a Regilor).

Dupa Manualul razboinicului luminii (1997) o colectie de reflectii filozofice in duhul


Alchimistului menite sa ne ajute sa ne descoperim si sa ne sporim curajul, Paulo Coelho publica
Veronika se hotaraste sa moara (1998). Acest roman care a fascinat pe multi, considerat de unii
original, are ca tema un subiect arhitratat in carti si in filme: "oare unde sunt adevaratii
nebuni, in sanatorii sau in afara lor?" Cartea aminteste de Zbor deasupra unui cuib de cuci
(mult oscarizatul film din anii ’70, cu Jack Nicholson si Danny De Vito sau de mai noul Tinerete
furata (cu Winona Ryder si Angelina Jolie). Personal n-am gasit-o nici originala, nici de
exceptie.

In Diavolul si domnisoara Prym (2000), Coelho "ispiteste" pe cititor cu o intrebare: "Poate fi


omul capabil de orice fapta? Intr-un anumit context el poate ajunge chiar sa omoare?". Cititorii
sunt tinuti cu sufletul la gura ca in vechiul film politist Locotenent Columbo. Desi are si pagini
interesante si ideea e discutata si de Sfintii Parinti, cartea nu o gasesc deloc ziditoare...

Cu romanul 11 minute (2003) autorul aluneca intr-o senzualitate ce atinge pe alocuri


pornografia si grotescul... Cartea "te ajuta" sa te obisnuiesti cu lumea prostitutiei prin
intermediul unei tinere, Maria (neinspirata alegerea numelui), personajul principal. In romanul
11 minute, Coelho se foloseste de experienta si jurnalul unei adevarate prostituate din
Geneva, descopera argumentele, starile sufletesti ale fetei in asa fel incat nu doar sa n-o
56
judeci (caci asta ar fi bine!), ci chiar sa-ti si placa de ea, s-o si accepti, ea fiind de altfel
personaj pozitiv prin excelenta. Momentele de regret si cainta care exprima tragedia prin care
trece sunt inabusite de idealul ei de a-si face un rost in tara natala[88]. Romanul te obisnuieste
cu "normalitatea prostitutiei", ea macinand adanc in mentalitatea cititorului creandu-i idei
revolutionare (asemanatoare cu cele ale guvernantilor nostri care cer din ce in ce mai insistent
legalizarea bordelurilor). Pornografia excesiva, imoralitatea mesajului si atitudinea cartii 11
minute fata de prostitutie ma tem ca poate influenta dezastruos viata unor tinere care se zbat
in lipsuri, de la noi sau de prin alte parti, mai ales cunoscand succesul pe care-l are la tinerii
adolescenti cartile prozatorului brazilian. Romanul 11 minute e un pasaport spre iadul
desfranarilor, spre prostitutie. 11 minute trec repede, dar sunt aducatoare de multi bani...
Imaginea de ansamblu a cartii, din punctul meu de vedere, nu este modificata de "sfarsitul
salvator", pentru ca e vorba de o aparenta salvare, Maria ajungand de la prostitutie la
concubinaj. E adevarat ca vorbim de o alta masura, e un progres in viata ei, insa exista
tendinta de a numi, prin comparatie, "bine" un rau mai mic si asta-i foarte grav. Impactul e cu
atat mai mare cu cat Paulo Coelho este considerat de multi un propunator de "modele pentru
cautarea spirituala individuala"... 11 minute este o carte scrisa in duhul lumii, pentru cei ce
sunt ai lumii, nu pentru cei ce sunt ai lui Hristos!

Steinhardt afirma ca un "scriitor nu are a fi moralist. Fereasca-l Dumnezeu de una ca asta! Alta
e menirea lui: sa iste in mintea si-n inima cititorului concluzii moraliste, mai bine zis
morale"[89]. Oare e vorba de asta si in cazul lui Coelho? Cred ca nu!

In vise, care pot fi de la Dumnezeu, dar si de la diavol, e mai bine sa nu crezi deloc! Si in cazul
scrisului lui Coelho, daca paginile sublime se amesteca cu cele care din perspectiva crestina
smintesc, strica si intineaza, ele nu mai pot fi bune. Sfantul Vasile cel Mare recomanda
crestinilor sa culeaga din cartile pagane cele de folos, dar sigur nu recomanda din cele
sincretice, eretice sau pornografice. Ca sa nu mai spun - pentru a cata oara?- ca
discernamantul e o calitate rara. Nu pot spune ca romanele lui Coelho sunt geniale, mediocre
sau proaste, nu sunt in masura sa spun daca din punct de vedere literar sunt valoare sau non-
valoare, spun doar ca romanele lui nu sunt atat de ziditoare de suflet precum cred unii.

Un lucru e lamurit. Cautati mantuirea? N-o veti gasi in cartile "initiatice" ale lui Paulo Coelho,
ci acolo gasiti "Sufletul Lumii" care, spun unii, ar putea fi diavolul...

NOTE:

[83] Un amic mai mucalit imi spunea ca ceea ce da bine la prozatorul sud-american este
combinatia de litere "elho" care suna interesant. Intr-adevar numele are rezonanta, are
sonoritate.

[84] Vezi IPS Lazar Puhalo, Caile Ortodoxiei contemporane, Editura Eikon.

[85] Titlul cartii este parafrazat din Psalmist: La raul Babilonului, acolo am sezut si am plans,
cand ne-am adus aminte de Sion (Psalmi 136, 1).

[86] Sincretismul religios din cartile lui Coelho este tributar conceptiei sale new-age-iste
despre religii. Romancierul marturiseste pe pagina sa web: "Sunt catolic. Cred insa ca oricare
religie, daca e aleasa in mod sincer, duce la acelasi Dumnezeu si nu transfer asupra religiei
mele raspunderea asumata in cautarea mea spirituala"
(http://http://www.paulocoelho.com/). Vezi si articolul meu: "Ispita intelectualilor: Toate
religiile sunt bune!".

57
[87] http://www.paulocoelho.com

[88] Pe tema acestei carti am avut o controversa cu o amica care vedea in paginile romanului
durerea si cainta Mariei. Intr-adevar, ea este cumplit de indurerata si dezamagita si are
momente cand lupta cu proprii demoni. Insa, ma repet, dincolo de unele afirmatii ale
personajului, ideea caintei o gasesc vaga si cartea nu are ca finalitate indreptarea reala a
personajului incat sa poata fi model pentru noi ca si cititori crestini. Pe aceasta tema este
abordat si Coelho intr-un interviu: "- Pentru ce se prostitueaza protagonista din 11 minute? Ea
spune ca nu o face strict pentru bani. P. Coelho: - Am intrebat-o pe Maria si ea mi-a raspuns ca
face asta pentru simtul aventurii. Mi s-a parut un raspuns neortodox, dar 40 % dintre
prostituatele cu care am vorbit la Geneva mi-au spus lucruri asemanatoare, cu toate ca
gandurile lor nu mi s-au parut prea clare. Maria nu este o victima si nici nu are sentimentul
vinovatiei" (http://www.adevarulonline.ro/literar/). Gasesc ca autorul nu a schimbat
fundamental caracterul personajului.

[89] N. Steinhardt, Intre lumi - Convorbiri cu Nicolae Baciut, Editura Tipomur, 1994, p. 26.

58
<< De la indrazneala la badaranie >>

Familiaritas Dei, dar pana unde?

Multi crestini se intreaba, pe buna dreptate, cum sa se raporteze la Dumnezeu, si mai ales,
cum sa I se adreseze. Pacatele ne fac sa ne simtim robi nevrednici; bucuria biruintei cu
ajutorul lui Dumnezeu in incercarile vietii ne face sa simtim infierea si infratirea cu Domnul
care S-a facut om ca si noi sa ne indumnezeim prin conlucrare cu El.

Poate cel mai bine lamureste paralela rob-fiu cuvantul liturgic de dinaintea rostirii rugaciunii
Tatal nostru, in cadrul Sfintei Liturghii: "Si ne invredniceste pe noi, Stapane, cu indraznire, fara
de osanda, sa cutezam a Te chema pe Tine, Dumnezeul cel Ceresc, Tata si a zice: Tatal
nostru...".

Iata deci, ca in vremea Vechiului Testament am fost robi, dar in Legea harului am primit, prin
infratirea cu Fiul Intrupat, infierea Tatalui - ceea ce trebuie sa ne aduca si indrazneala de a-L
numi "Tatal nostru", dupa cum Insusi Hristos ne invata.

Diaconul moscovit Andrei Kuraev spunea ca: "Primul dar adus oamenilor de crestinism consta in
dreptul de a se adresa direct lui Dumnezeu, dreptul de a se tutui cu El. Omul si-a recapatat
ceea ce un scriitor crestin din secolul al III-lea, Tertulian, a numit familiaritas Dei, adica o
relatie de prietenie, de suflet, cu Dumnezeu"[90]. Curajul, indrazneala sunt bine placute lui
Dumnezeu. Vedeti ce cuvinte are Hristos pentru indraznetul sutas roman (...Adevarat graiesc
voua: la nimeni, in Israel, n-am vazut atata credinta - Matei 8, 10), pentru curajoasa femeie
cananeanca (O, femeie, mare este credinta ta; fie tie dupa cum voiesti - Matei 15, 28). Vedeti
tainele pe care Hristos le descopera samarinencei (cf. Ioan 4, 5-44), femeie pacatoasa, dar
sincera, nefatarnica si indrazneata!

Curajul si indrazneala in relatia cu Hristos au valoare mantuitoare atunci cand izvorasc dintr-o
inima sincera si smerita sau dintr-o disperare a omului ce nu mai poate suporta despartirea sa
de Dumnezeu, caci unde oare poate alerga, unde in alta parte poate gasi pacea inimii sale?
Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vietii celei vesnice (Ioan 6, 68) avea sa spuna
Simon Petru Mantuitorului Hristos atunci cand unii ucenicii s-au smintit de cuvintele Lui si s-au
indepartat de El. Uneori omul urla, striga spre Domnul, se cearta cu El (ca odinioara Iacob cu
Ingerul - Facere 32, 4 si urm.), iar Domnul, vazand inima lui, vazand vointa sa buna, ii raspunde
indata.

E o minune si o bucurie ca lui Dumnezeu Ii spunem "Tata", ca folosim in rugaciunile noastre


expresii atat de intime, de personale ca: "da-mi sa-mi vad greselile mele", "ajuta-ma in tot
lucrul bun", "sterge pacatul meu", "inima curata zideste intru mine", "multumescu-Ti Tie
Doamne".

(In timp ce, cu multi dintre cunoscuti mei, folosesc "dumneavoastra"...).

Ne indeamna spre o mai mare familiaritate cu Dumnezeu si cateva cuvinte ale Fericitului
Sofronie, ucenicul Sfantului Siluan. Acesta ne recomanda insistent sa folosim cu indrazneala in
rugaciunile din odaia noastra nu doar cuvintele cartii, ci si cuvintele noastre asa cum ne vin

59
ele, din disperare, din durere, din neintelegerea actiunilor lui Dumnezeu. "Cu Dumnezeu nu e
nevoie sa fii politicos. Toarna inaintea Domnului ceea ce este in inima ta, asa cum este"[91].

Familiaritatea cu Dumnezeu insa e destul de alunecoasa, iar daca nu-i smerenie, dreapta
socotinta si buna crestere, se poate transforma in badaranie. De la indrazneala la badaranie
nu-i decat un pas. De altfel, Fericitul Sofronie recomanda sa pastram intensitatea rugaciunii si
a pocaintei totodata.

Un amic marturisea pe Net ca, avand posibilitatea sa calatoreasca prin tari anglo-saxone, a
avut ocazia sa intalneasca diverse "marturisiri publice ale crestinismului" cum le numesc unii
sectanti. Acesti "marturisitori", ajunsi la o familiaritate speciala cu Dumnezeu, Il numesc "The
guy upstairs" (Tipu’ de deasupra). Familiaritatea continua cu mesaje puse pe masini: "My Boss is
a Jewish carpenter" (Seful meu e dulgher evreu), "God exists, I spoke with him last night"
(Dumnezeu exista, am vorbit cu el aseara), "Body piercing saved my life" (Body piercing-ul mi-a
salvat viata) alaturi de imaginea lui Hristos rastignit pe Cruce[92]. Ca urmare a "tragerii de
sireturi cu Dumnezeu", cum se exprima cineva foarte corect, acesti rataciti nu pot sa inteleaga
de ce iti trebuie Sfanta Biserica, Sfintele Slujbe, clerul, "daca vorbesti direct cu Sefu’"! Iar
smerenia e deja un cuvant prea greu si prea strain lumii de azi, ca si pronuntia in romaneste a
lui body piercing pentru bunica mea...

Sa fim indrazneti si curajosi, dar sa nu uitam de "cei sapte ani de acasa"!

[90] Diac. Andrei Kuraev, Daruri si anateme, Ce a adus crestinismul lumii, Editura Sophia,
Bucuresti, 2004, p. 9.

[91] Arhim. Sofronie Saharov, apud Celalalt Noica (marturii ale monahului Rafail Noica insotite
de cateva cuvinte de folos ale Parintelui Simeon), Editura Anastasia, 1994, p. 59.

[92] Prin body piercing se intelege moda cerceilor, a belciugelor agatate in diverse parti ale
corpului; in cazul de fata, blasfemiatoarea expresie face aluzie la cuiele din mainile lui Hristos
cel Rastignit.

60
<< "Mai ajunge cineva in Rai in vremurile noastre?" >>

Aceasta e o intrebare pe care mi-a pus-o deunazi un tanar rebel. Am crezut ca-i doar o
intrebare aruncata retoric in discutie, insa m-am convins repede ca interlocutorul meu cauta
sincer un raspuns. Oare ce stare sufleteasca se poate ascunde in spatele unui suflet de
adolescent care intreaba astfel de lucruri? Cu siguranta o cumplita deznadejde, o mare
lehamite pentru starea de decadere morala in care se afla cei mai multi din cei ce poarta
numele de crestini. Inca un strigat disperat al unui tanar razvratit. Inca un adolescent revoltat.
Noi, teologii, vrem sa-i convertim pe acesti tineri, sa le schimbam mentalitatea; eu insa cred
ca mai intai ar trebui sa-i cunoastem, sa-i intelegem. Cu cei ce au alte mentalitati e bine sa
dialogam, sa cautam puncte comune. Personal cred in sinceritatea multor tineri razvratiti – ca
unul care am fost asemenea lor. M-am convins in timp ca toti cei revoltati au ceva de spus, au
un mesaj de transmis. Ei nu vor sa fie simpli spectatori, ci actori principali, vor sa fie bagati in
seama, sa se tina cont si de parerile lor; ii supara letargia in care se complace o tara intreaga,
sunt smintiti, sunt deznadajduiti, unii, iata, chiar cred ca nu mai e loc pentru muritori in
ceruri. Altfel spus, ei cred ca nici Bunul Dumnezeu, oricat ar fi El de bun, nu ne poate accepta
astfel, nu poate accepta letargia noastra.

Viata in Hristos se aseamana, dintr-un anumit punct de vedere, cu strigatul revoltei


adolescentine. Si adolescentii razvratiti, si crestinii iubitori de Hristos sunt nemultumiti de cele
ale lumii, si unii si ceilalti cauta mai mult decat poate oferi lumea. Tinerii, care de obicei
traiesc dupa legile firii cazute, dupa mentalitatile hedoniste ale lumii de azi, se simt
neimpliniti. Sunt nefericiti, dar gandesc ca nu-s lepadati de la fata lui Dumnezeu. Pe noi pe toti
deopotriva ne cauta Domnul. Ne cauta pentru ca ne iubeste, pentru ca El vrea sa traiasca in
noi, si noi sa traim in El.

- "Mai ajunge cineva in Rai?" (Sa-i spunem generic Rai, putem sa-i spunem insa si fericire
vesnica, sanul lui Avraam, imparatia cerurilor, locul dreptilor, desi invatatura eshatologica face
cateva distinctii intre termeni).

- Da, mai ajung oameni in Rai. Pentru ca Hristos, prin gura Sa nemincinoasa ne zice: In casa
Tatalui Meu multe locasuri sunt. Iar de nu, v-as fi spus. Ma duc sa va gatesc loc (Ioan 14,
2). Incredintati sa fim cu totii ca Hristos ne-a gatit loc. Da, fiecare dintre noi are un loc in Rai.
Noi trebuie nu sa ne castigam un loc in Rai, ci sa nu-l pierdem pe cel pe care-l avem deja. Nu-l
vom pierde daca vom implini faptele milei trupesti si sufletesti, dupa cuvantul Scripturii:
Atunci va zice Imparatul celor de-a dreapta Lui: Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti
imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa
mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit; Gol am fost si M-
ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine. Atunci
dreptii Ii vor raspunde, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand si Te-am hranit? Sau
insetat si Ti-am dat sa bei? Sau cand Te-am vazut strain si Te-am primit, sau gol si Te-am
imbracat? Sau cand Te-am vazut bolnav sau in temnita si am venit la Tine? Iar Imparatul,
raspunzand, va zice catre ei: Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai
Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut (Matei 25, 34-40).

Spun toate acestea tanarului... Imi raspunde:

- "Suna interesant".

61
Intrebarea lui mi s-a parut varianta disperata a intrebarii puse de tanarul bogat Mantuitorului
Hristos: Bunule Invatator, ce bine sa fac, ca sa am viata vesnica? (Matei 19, 16). Mi s-a parut
greu cuvantul lepadarii de lume pe care Hristos il pune inaintea tanarului din Evanghelie; greu
si cuvantul cu care se adreseaza Mantuitorul Sfintilor Apostoli dupa plecarea tanarului: Si
oricine a lasat case sau frati, sau surori, sau tata, sau mama, sau femeie, sau copii, sau
tarine, pentru numele Meu, inmultit va lua inapoi si va mosteni viata vesnica (Matei 19, 29),
de aceea am evitat a-l pune inaintea interlocutorului meu; mai ales ca tanarul razvratit ce mi-a
pus intrebarea nu parea a fi pazit din tineretile lui poruncile ca cel din Evanghelie. Sau poate
ca le pazise, dar slabiciunea firii mele m-a facut sa nu vad acest lucru...

Totusi tanarul parca dorea mai mult, voia sa mai auda cuvant mantuitor pentru sufletul sau.
Astfel de situatii fiind foarte rare astazi, nu trebuiesc lasate nevalorificate. De aceea ii mai
spun ca trebuie sa creada drept, sa lupte impotriva pornirilor pacatoase, sa nadajduiasca in
Inviere. Ii mai spun tanarului ca exista o cale imparateasca, care ne duce direct in Rai, mai
mult decat atat, ne anticipeaza viata Raiului inca pe pamant fiind.

- "Asta-i chiar foarte interesant! Care este Calea aceasta?"

- "Calea Liturghiei si a Impartasirii cu Sfintele Taine. De fapt este una si aceeasi cale, pentru ca
scopul principal al Liturghiei este sfintirea credinciosilor, adica impartasirea acestora cu
Sfintele Taine." Incerc o talcuire pe scurt a Liturghiei, a principalelor ei momente, macar ca-s
neputincios.

- "Am mers de mai multe ori la biserica, dar n-aveam habar de aceste lucruri".

Din pacate acesta e un trist adevar, putini cunosc valoarea Sfintei Liturghii chiar si din cei ce
participa regulat la slujbele Bisericii. Stim ca Hristos este de fata in Sfantul Altar, stim ca Se
aduce pe Sine Jertfa in chip sacramental, sub infatisarea vazuta a painii si a vinului, de-a
pururi si pretutindeni unde sunt altare crestine. Spunea candva Parintele Arsenie Papacioc: "Si
daca ar fi cu putinta sa se vada cerurile deschise, nu s-ar putea vedea mai mult in cer, de cum
este in Sfantul Altar, la Sfanta Liturghie". Acest Hristos, care imprumuta in Liturghie chipul,
glasul si miscarile preotului (dupa cum spun liturgistii), ne da noua Scumpul Sau Trup si
Cinstitul Sau Sange ca o arvuna, ca o pregustare, ca o anticipatie a bucuriei din Imparatia lui
Dumnezeu, umpland de bucurie si de veselie inimile noastre.

- "Da, oamenii vremurilor de azi mai ajung in Rai, dar ca sa te simti acasa in Rai, trebuie sa te
fi simtit acasa in Biserica lui Hristos. Daca Liturghia, care-i Cerul pe pamant, nu ne va fi
familiara, atunci in zadar nadajduim ca Raiul ne va fi familiar".

Sa nadajduim ca nu ne vom pierde, sa nadajduim ca si slujitorii altarului care spun dupa ce se


impartasesc: "da-ne noua sa ne impartasim mai deplin in ziua cea neinserata a Imparatiei Tale".

E un coltisor de rai pentru fiecare, gatit pentru noi de la intemeierea lumii, asa ne spune Cel
care ne-a zidit si ne-a mantuit pe noi.

62
Cum a reusit Noe ca in 7 zile sa transforme arca in cea mai
<< >>
mare gradina zoologica?

Cum a reusit Noe sa-si transforme arca in cea mai mare gradina zoologica? Explicatie: ma refer
la faptul ca, saracul, a reusit ca intr-o saptamana sa aduca pe a sa corabie si ursii polari, si
cangurii din Australia. Cum o fi reusit el oare sa gaseasca suficient spatiu pentru fiecare
animal, ba chiar si hrana (cine stie, poate i-or fi donat americanii vreun portavion, ceva). Ca sa
nu mai zic ca toate acestea trebuiau facute in 7 (sapte) zile. Cred ca Noe=Superman!

(D. C., elev)

M-am gandit la inceput ca intrebarea, fiind rautacioasa, nu merita raspuns. Aveam si o oarecare
indreptatire in activitatea Mantuitorului, dar nu vreau sa ma lungesc cu introducerea (vezi Luca
20[93]) si voi intra direct in subiect.

O prima chestiune ridicata de tine este aducerea animalelor pe arca de catre Noe. Textul biblic
e lamuritor, cuvantul lui Dumnezeu catre Noe a fost: Sa intre in corabie din toate animalele,
din toate taratoarele, din toate fiarele si din tot trupul, cate doua, parte barbateasca si parte
femeiasca, ca sa ramana cu tine in viata (Facere 6, 19). Deci, nu se spune ca ar fi alergat Noe
dupa ele, ci Dumnezeu le-a trimis. El a zis: Sa intre... si animalele au intrat, ascultand porunca
Creatorului. Si fii sigur, animalele nu s-au mancat intre ele, pentru ca, in preajma unui om
drept, legile firii se schimba (vezi ursul din viata Sfantului Serafim de Sarov sau leul din viata
Mariei Egipteanca - si exemplele ar putea continua).

In legatura cu Polul Nord sau Australia, lucrurile stau altfel. Cei mai multi considera ca
Pamantul avea o cu totul alta forma si ca despicarea continentul initial, Pangeea s-ar fi
intamplat dupa catastrofa. Exista un text in acest sens: Iar lui Eber i s-au nascut doi fii:
numele unuia era Peleg, pentru ca in zilele lui s-a impartit pamantul... (Facerea 10, 25).
Numele de Peleg inseamna "impartire", deci versetul pare sa sugereze ca numele i-a fost dat de
tatal sau, Eber, pentru a comemora un mare eveniment al impartirii care a avut loc cu putin
timp inainte sa se nasca. Sunt exegeti si creationisti care gasesc ca-i vorba de impartirea dupa
limbi, insa multi considera ca exista posibilitatea ca ambele diviziuni sa fi avut loc in acelasi
timp. Oricum, orice profesor de geografie iti va confirma ca a fost o vreme cand pamantul a
fost separat de ape. Dar si mai bine poti observa privind cu atentie o harta a lumii. Poti
observa ca Madagascarul, spre exemplu, e "decupat" din sud-estul Africii continentale, ca
America de Nord se uneste aproape perfect cu Europa daca "sorbi" Oceanul Atlantic, la fel si in
cazul Americii de Sud si al Africii... Chiar si Platon vorbeste in Dialogurile sale despre existenta
la inceputuri a unui singur pamant inconjurat de ape. Asa ca nu trebuiau sa vina cangurii din
Australia... si, oricum, daca trebuiau sa vina, veneau si de acolo.

M-am bucurat sa aflu din epistola ta ca, in principiu, nu negi universalitatea potopului,
problema ta fiind arca. Cred sa stii, despre potop se gasesc relatari la mesopotamieni, la
aborigenii australieni si, de fapt, in vechile culturi din toata lumea. Se intelege ca "informatia"
aceasta despre potop era in zestrea traditiei orale transmise de la Noe urmasilor. Citeste si
ceea ce scrie Mircea Eliade in Istoria ideilor si credintelor religioase, vol. I., in Tratatul de
istoria religiilor, in Imagini si simboluri...

Sa vedem acum cum stau lucrurile cu spatiul arcei... Avem sansa sa discutam pe date concrete
pentru simplu motiv ca Sfanta Scriptura consemneaza efectiv dimensiunile ei (vezi Facere 6,
14-16). Astfel, arca urma sa fie in esenta o cutie uriasa conceputa mai degraba in ideea
stabilitatii pe apele potopului decat pentru deplasarea pe apa[94]. Presupunem ca un cot era

63
de 44,45 cm., valoare minima sugerata. Transformand in dimensiunile prezentate in Biblie
intelegem ca arca lui Noe era mai inalta decat o cladire obisnuita cu trei etaje si lunga cat o
data si jumatate cat un teren de fotbal. Capacitatea volumetrica totala era egala cu 39.506 mł.
Cum un vagon de marfa standard are o capacitate efectiva de aproximativ 75 mł, arca avea o
capacitate volumetrica egala cu cea a 526 de vagoane de marfa standard. Evident, ea putea
transporta un numar extrem de mare de animale, fiind intentionat conceputa ca sa incapa in
ea reprezentanti ai tuturor speciilor de animale de pe intreg pamantul. Cum un vagon de marfa
standard poate transporta 240 de oi, arca putea transporta peste 125.000 de oi. Marimea
medie a tuturor animalelor consideram ca este mai mica decat cea a unei oi (sa tinem cont si
de faptul ca Dumnezeu, cu siguranta, a chemat la arca animale fertile, deci tinere), iar in ziua
de astazi exista mai putin de 18.000 de specii de animale terestre in viata. Se intelege ca ies
din calcul animalele marine, ele putand supravietui deluviului global. Era deci loc si pentru
destula hrana. De altfel specialistii au localizat ramasitele arcei lui Noe in masivul vulcanic
Ararat.

Un pasionat cercetator al intelesurilor Bibliei, Angelo Palego si-a consacrat o buna parte din
viata celor treisprezece expeditii in masivul vulcanic din Turcia orientala. Calauze i-au fost
textul sacru si o imagine realizata de satelitul "Lancer", de la o altitudine de 840 km. Cu
prilejul acestor expeditii, Palego a redescoperit resturile arcei, impartite in doua mari
tronsoane, pe un ghetar situat la o inaltime de circa 4.800 m. Conditiile climaterice extrem de
aspre au ingaduit lemnului gudronat sa reziste procesului natural de distrugere. Fragmentele
recuperate in trecut de alti exploratori au fost supuse testului cu carbon 14, stabilindu-se ca
vechimea lor este de 5.000 de ani, ceea ce corespunde datarii biblice. Cele doua bucati ale
arcei sunt pe jumatate ingropate in gheata si se afla intr-o pozitie greu accesibila[95]. Ceea ce
este foarte interesant e ca dimensiunile coincid cu cele indicate in Biblie.

Tin sa mai precizez ca exista o multime de carti despre creationism pe piata actuala: Henry M.
Morris - Bazele biblice ale stiintei moderne (aparuta in mediul protestant), Creationism
stiintific, Nathan Aliezer - La inceputuri, Oana Iftime - Introducere in antievolutionismul
stiintific, Ioan Vladuca - Elemente de apologetica ortodoxa, Ortodoxia si eroarea
evolutionista, Ierom. Serafim Rose Cartea Facerii, Cartea lumii si Omul inceputurilor, asta ca
sa citez din cartile aparute in ultima vreme la noi. Din cartile lui H. Morris si din cea a
ieromonahului Serafim am citat si eu in raspunsul pe care ti l-am dat. Cauta si pe internet, cel
putin in limba engleza vei gasi foarte multe materiale semnate de Henry M. Morris si echipa sa
de cercetatori.

[93] De vazut si comentariul de subsol din lucrarea mea Hristos si tinerii, Editura Bunavestire,
2003, pp. 10-11.

[94] Exista chiar si o inedita lucrare, in engleza, pe aceasta tema: Arca lui Noe - studiu de
fezabilitate, John Woodmorappe, 1996 (nota a editorului la Cartea Facerii, Cartea lumii si
Omul inceputurilor a Ieromonahului Serafim Rose, Editura Sophia, Bucuresti, 2001).

[95] Cf. Angelo Palego, Cum am gasit Arca lui Noe, Humanitas, Bucuresti, 2003 (coperta IV).

64
<< Produsele din soia. Imitatie de carne? Imitatie de post? >>

Pe vremuri, in perioada de dinainte de 1989, populatia se scandaliza, in taina, ca salamul


continea, pe langa carne, si soia. Acum multi se ingramadesc sa o consume pentru ca este, pe
buna dreptate, un produs deosebit, sanatos, consistent, fara colesterol, cu multe alte calitati;
mai mult decat atat, el este si produs vegetal, de post.

Imi amintesc de o scurta discutie prezentata intr-o mai veche carte de dialoguri duhovnicesti.
Cineva il intreaba pe un parinte imbunatatit: "Ce sa faca bunul crestin in zilele de post, cand se
afla in calatorie si ramane peste noapte la o familie ce nu se indeletniceste cu postul?".
Parintele raspunde scurt si la obiect: "Baba calatoare n-are sarbatoare. Biserica invata ca
dragostea pentru aproapele este mai mare decat postul...". Interlocutorul, ispitindu-l,
continua: "Dar daca e, sa zicem, Vinerea Mare, ce sa faca, parinte? Sa manance de dulce daca-i
ofera?" Duhovnicul raspunde de data asta sec: "In Vinerea Mare sa stea acasa". Imi amintesc ca
m-a amuzat teribil raspunsul. Nu banuiam atunci ca ma voi afla si eu in casa unor cunoscuti
intr-o Vinere Mare. Desi nu aveam de gand sa stau propriu-zis la masa, fiind o zi de post negru,
mi-am zis ca nu-i frumos sa refuz dragostea gazdei. Am ramas socat sa vad ca aduce la masa,
rand pe rand, snitele, salam, branza si cascaval... toate de post!

Mai consumasem, intr-adevar, produse din soia, mai ales atunci cand eram foarte grabit sau
cand, din variate motive, nu aveam in frigider alte preparate de post (se cuvine a preciza ca nu
toti mananca soia in post din pricina lacomiei sau a gustului, multi o mananca pentru ca e usor
de preparat). Dar asta nu se intamplase in Vinerea Mare. Abia atunci am realizat ca ceva e in
neregula, ca nu-i buna randuiala in consumul excesiv al produselor din soia in posturile de
durata.

Se spune uneori ca e greu sa postesti! Insa crestinul inceputului de mileniu III se pare ca si-a
rezolvat aceasta problema, inlocuind carnea si branzeturile cu sortimente din soia
asemanatoare ca prezentare si gust. Altfel spus, ai pofta de carne in post? Iti cumperi soia fulgi
sau soia cubulete pentru ciorbe sau tocanite sau soia snitel pentru gratar sau snitel, sau de ce
nu pateu vegetal, salam, parizer sau cremwursti din soia. Ai pofta de oarece branzeturi? Poti
sa-ti cumperi tofu (branza vegetala - din soia - simpla, cu ardei sau cu chimen) si chiar...
cascaval. Ai bea un lapte dimineata? Nici o problema... Tehnologia preparatelor a inventat
laptele din soia (cu aroma de cicoare, scortisoara sau vanilie). Un singur sortiment lipseste ca,
din perspectiva gustativa, sa nu fie nici o diferenta intre produsele de post si cele de dulce. Nu
avem inca oul de post. Nu s-a "inventat" nici in bucataria europeana, nici in cea veche orientala
(de unde provine tofu).

Consumand in exces produse de post care imita carnea si branzeturile, imitam de fapt hrana
perioadei de dulce. Cum sa te bucuri atunci de roadele postului daca nu tai-imprejur "dulceata
gatlejului"?

Postul inseamna in primul rand infranare, el fiind prin excelenta un exercitiu de asceza, o
nevointa. Daca privim la chipul in care Hristos a postit aflam ca postind... a flamanzit (cf.
Matei 4, 2). In aceasta perioada crestinul trebuie sa-si sporeasca eforturile in vederea
desavarsirii. Daca diferenta dintre produsele din carne sau branzeturi si echivalentele lor din
soia e doar una de eticheta, inseamna ca postind astfel crestinul nostru inlatura nevointa
trupeasca si, implicit, pe cea sufleteasca, suprima lupta cu nebunia stomacului, cum numeau
Sfintii Parinti lacomia pantecelui. Mai ales cand pietele agro-alimentare sunt pline de legume,
se cuvine sa avem discernamant si sa facem un efort binecuvantat intru asteptarea praznicului
care incheie postul de durata.
65
<< Lacomia pantecelui - pacatul ce ne loveste de Sarbatori >>

Pe Adam neinfranarea pantecelui l-a scos din rai

(Sfantul Ioan Gura de Aur)

In zilele minunate de praznuire multi ne comportam nefiresc, implinind din nefericire cuvantul
Sfantului Pavel care spune: pantecele e dumnezeul lor (Filipeni 3, 19), asemanandu-ne cu cei
pe care Apostolul ii numeste in versetul precedent dusmani ai crucii lui Hristos (Filipeni 3, 18).
Exista tendinta aproape generalizata intre crestini de a minimaliza pacatul imbuibarii, pacatul
lacomiei pantecelui. "Asta sa fie pacatul meu... nu ma pierde Dumnezeu pentru atata lucru".
Cand predam liceenilor "Despre pacat" intotdeauna era un amuzament teribil cand pomeneam
lenea si lacomia pantecelui. Se vorbeste foarte putin azi din perspectiva duhovniceasca despre
excesul alimentar ce se face la marile praznice, exces pe care Sfintii Parinti il numesc nebunie
a stomacului (etimologic gaster - stomac si marghia - nebunie). Lacomia pantecelui e pomenita
intre cele 8 patimi capitale (sau 8 ganduri ale rautatii, dupa sintagma lui Cassian Romanul). Ea
sta inaintea curviei pe care o premerge, fiind chiar "maica curviei". O intreaga literatura
filocalica trateaza acest subiect, dar noi zambim...

Tendinta aceasta de care pomeneam, de a subaprecia, chiar de a bagateliza acest pacat vine si
din faptul ca este pacat ocazional, pacatul ce ne loveste de sarbatori. Cu alte cuvinte, nu ne
imbuibam tot timpul, ci doar din cand in cand. Chiar daca patima aceasta este "ocazionala" nu
trebuie trecuta cu vederea. Tocmai atunci ar trebui sa ne aratam dispozitia spre lupta
duhovniceasca cu nebunia stomacului. Metalul se incearca in foc, soldatul se incearca in
razboaie. Te arati biruitor atunci cand ispita da tarcoale, nu cand esti la departare de ea! Apoi,
sa ne gandim cum ar suna: "Desfranez din cand in cand", "Fumez din cand in cand", "Avortez din
cand in cand, ocazional"?

Lacomia pantecelui face victime nu numai sufleteste, ci si trupeste... Numai in Bucuresti de


sarbatori[96] au fost internati 1.000 de oameni din cauza exagerarilor in alimentatie.
Constanta, la randul ei, a raportat 200 de cazuri.

Desi Parintii filocalici sunt destul de reticenti in a lauda "arta culinara" sa consideram ca este
din partea mamei sau sotiei o dovada a implinirii dragostei fata de aproapele, un mod placut
de a-l bucura pe cel drag la vreme de sarbatoare. Dar ce praznuim de Craciun, pe cine laudam
spre exemplu, pe Pruncul ce se naste sau pantecele? Toti parintii ce au tratat tema lacomiei
pantecelui ajung la aceeasi concluzie: ingreunand stomacul, ingreunam mintea, o tulburam,
nemaiputand face fata in cuget atacurilor dracesti. Cand dupa o masa nu te mai poti ruga
inseamna ca nu te-ai hranit cumpatat. Deci tocmai cand mintea noastra ar trebui sa fie la
Pruncul Hristos si la trairea bucuriei sfinte a Nasterii, ne intunecam mintea.

Exista o pilda graitoare in acest sens.

O tanara familie isi boteaza pruncul si invita la masa, la petrecere, prieteni, colegi, vecini si
bineinteles rudele. Afara-i ger cumplit. Incep sa apara musafirii. Unii dupa altii. Ei isi arunca
rand pe rand hainele pe canapea. Gazdele incep sa aduca bunatatile si sticlele cu bauturi... Un
musafir da drumul muzicii ca petrecerea sa fie adevarata. Cheful e in toi, cand unul din cei

66
prezenti se intreaba unde-i totusi pruncul, cel sarbatorit, cel ce i-a adunat pe toti impreuna. Ei
descopera cu stupoare ca pruncul era sufocat sub mormanul de haine de pe canapea.

Asa se pare ca facem noi de sarbatoarea Craciunului si a Anului Nou, Il sufocam cu cheful
exagerat si imbuibarea noastra pe Pruncul Hristos, Cel ce ar trebui sa fie in centrul atentiei
noastre.

Desi-i mare zi, de sarbatoarea Craciunului toti alearga dupa bucate alese, se orneaza salate, se
fac cozonaci. Foarte bine, am putea spune. Dar daca asta ne indeparteaza de slujba Liturghiei,
sigur nu-i bine. Tot astfel, de praznicul Sfantului Vasile cel Mare credinciosii vin intr-un numar
mic la slujba, in comparatie cu alte mari praznice de peste an. Ea este pentru multi din cei
care au petrecut pana dimineata o sarbatoare greu de purtat. In plus, e vremea molitfelor.
Conform indicatiei din Molitfelnic, aceste rugaciuni se rostesc de ziua Sfantului Vasile cel Mare
dupa Sfanta Liturghie. Si iaca, ghiftuiti pana la refuz, incepem sa "usuim dracii" - cum se spune
prin partile Argesului...

Oamenii nu mai iau in seama "pacatul ce ne loveste de sarbatori" spunand, se pare, ca alte
fapte sunt cu adevarat grave. Si astfel, ajungem din pacate la o vorba mare, dar trista: "Cand
ai vicii mari e mai simplu sa crezi ca le are toata lumea" (Bisanne de Soleil). Pasionatii de
acvaristica stiu ca daca vei da de mancare pestilor mai mult decat le trebuie, mor. Daca s-ar
intampla si cu oamenii la fel, la fiecare Revelion, populatia Romaniei ar fi decimata...

Pe cand eram student am observat la Liturghia din ziua de Sfantul Vasile (1 ianuarie) un coleg
apropiindu-se de Sfantul Altar "cu credinta si cu dragoste" ca sa primeasca Sfanta Impartasanie.
Nu-l chema Vasile... Am fost adanc impresionat. Cu siguranta postise inainte, deci lepadase
toate bucuriile firesti, adiacente Anului Nou. "Pentru noi, insa, care cautam hrana cea
cereasca, este nevoie sa stapanim peste stomacul cel de sub cer" spunea Sfantul Clement
Alexandrinul. Fratele cel ce primea pe buzele Sale pe Hristos de praznicul Sfantului Vasile stia
prea bine asta. Nu spun ca aceasta-i calea, pentru ca putini sunt la asemenea masuri
duhovnicesti, insa, daca nu gasim atatea resurse sufletesti pentru a lupta impotriva nebuniei
stomacului, sa ne gandim macar la sanatatea noastra!

Nu fi nesatios in nici o desfatare, si nu te apleca la mancaruri multe. Ca in mancarurile cele


multe va fi durere si nesatiul va veni pana la ingretosare. Pentru nesat multi au pierit; iar cel
infranat isi va spori viata (Intelepciunea lui Isus Sirah 37, 32-34).

[96] E vorba de sarbatorile de iarna ale anului 2003.

67
<< Ispita >>

...nici sa se pogoare la acesta ce se boteaza duh viclean care aduce intunecare gandurilor si
tulburare cugetului![97]

Intr-o seara stateau in pat, inainte sa adoarma, un baietel de cinci ani si jumatate impreuna cu
mama lui. Tocmai terminasera de spus Tatal nostru.

- Mami, zice baiatul, am o problema!

- Ce problema? intreba mama.

- Intr-o seara stateam intins in pat inainte sa adorm si mi-a venit un gand, mi-a intrat in creier
si nu mai pot sa-l scot de acolo.

- Ce gand?

- Ca Dumnezeu e prost...

- Pai, la ce te-ai gandit de ti-a venit acest gand?

- Nu ma gandeam la nimic. Eu ma pregateam sa adorm si am simtit cum vine gandul acesta si-
mi intra in creier si acum nu mai pot sa-l scot afara.

Atunci mama i-a explicat despre Lucifer, despre faptul ca a fost prieten cu Dumnezeu, ca a fost
cel mai puternic si cel mai luminos dintre ingeri (ca de aceea se si numeste Lucifer - de la
lumina); ca a vrut sa fie la fel de puternic ca Dumnezeu si pentru ca nu putea sa fie ca El, s-a
suparat si n-a mai vrut sa fie prieten cu Dumnezeu.

- Sa stii ca el ti-a trimis acest gand, caci a vazut ca tu te impartasesti si a vrut sa nu mai fi nici
tu prieten cu Dumnezeu.

- Da? se intreba baiatul. Sa stii ca de cate ori imi venea gandul, eu imi ziceam in minte ca
Dumnezeu e bun (iertator n.n.).

- Da. Dumnezeu e foarte bun. Si stii ceva? El nu este deloc suparat pe tine pentru ca ti-a venit
acest gand si te iubeste la fel de mult.

- Da? se intreba iarasi baietelul. Apoi a facut ochii mari si i s-a luminat deodata chipul ca si cum
i s-ar fi ridicat o povara de pe suflet...

- Da. Nu e deloc suparat pentru ca stie cine ti-a trimis gandul acesta, spuse mama.

- Da..., ca sa nu mai fiu eu prieten cu Dumnezeu...

Dupa aceea baiatul se aseza confortabil, aranja perna, se-nchina si inchise ochii sa adoarma.
Mai intreba insa:

68
- De ce e Lucifer rau? De ce nu vrea sa fie bun?...

Mama incerca un raspuns, insa copilul adormi!

Povestirea de mai sus este, din pacate, intru totul adevarata.

Se preteaza oare cel rau la astfel de fapte? Trebuia sa tulbure mintea unui copil de cinci ani si
jumatate, nu mai avea de lucru prin lume? Dar intrebarea insasi tradeaza intrucatva ideea ca
el, diavolul, ar putea avea noblete, eleganta, delicatete. Oare din ce eveniment biblic am
putea noi trage concluzia ca cel rau se jeneaza, se rusineaza sau face diferentieri? Nicaieri in
Sfanta Scriptura nu se spune asa ceva; in schimb stim ca acesta are limite nu pentru ca si-ar
dori sa le aiba, ci pentru ca face doar ceea ce Dumnezeu ii ingaduie (cf. Luca 8, 32).

Cuvintele Scripturii sunt lamuritoare: diavolul umbla, racnind ca un leu, cautand pe cine sa
inghita (I Petru 5, 8). Pana la sfarsitul veacurilor, diavolul va lupta impotriva omului, va incerca
sa zadarniceasca lucrarea de mantuire a fiecarui crestin si astfel sa impiedice urcarea acestuia
la cer, locul de unde el a cazut. De aceea, se cuvine sa intelegem ca educatia religioasa a
pruncului trebuie sa inceapa de la o varsta cat mai frageda. Chiar din pantecele maicii sale.

Copilul de mic trebuie obisnuit cu viata Bisericii, cu Impartasania, cu rugaciunea in comun, cu


inclinatia spre savarsirea binelui, cu imaginile sfinte si povestirile biblice. Bineinteles, in
educatia religioasa a copilului - s-a spus deseori - nu trebuie sa se faca exces de zel, e nevoie
de mult discernamant (mai ales in problema raului, a existentei diavolului, subiecte care
trebuie expuse cu discernamant si explicate cu intelepciune; e necesar sa accentuam dragostea
de Dumnezeu, de sfinti sau ingeri).

Sa ne amintim de cuvantul inteleptului Sirah care spune: Ai feciori? Invata-i pe ei sa incovoaie


din pruncie grumazul lor (Intelepciunea lui Isus Sirah 7, 24).

[97] Cuvant dintr-o Rugaciune de la Slujba Botezului, Molitfelnic, E.I.B.M.B.O.R., Bucuresti,


1998, p. 30.

69
"Fara Hristos, totul este intuneric si nebunie" - Despre
<< >>
sinucidere

Problematica sinuciderii este una destul de complexa si imposibil de ispravit printr-un scurt
cuvant gazetaresc. M-am intrebat deseori ce se afla in spatele unei tentative de suicid, in
spatele unei sinucideri...

Se pare ca la sinucidere ajung de obicei persoanele care cad intr-o extrema a vietii: nihilistii,
pasionatii de magie, ocultism, fanii rock-ului satanic, cei foarte bogati, cei foarte saraci, etc.
Omul temperat, omul de mijloc, care nu exagereaza cu nimic, nu trece, de obicei, prin astfel
de ispite. In ghearele deznadejdii si in umbra mortii se ajunge si din pricina lipsurilor de tot
felul, a greutatilor vietii si, mai ales la tineri, din cauza unei comunicari deficitare cu cei din
jur si a lipsei de iubire. Psihologii, psihanalistii sau sociologii vin cu diverse lamuriri si
raspunsuri, fiecare clasifica cauzele si da solutii tamaduitoare. Exista un element in aceasta
ecuatie care nu e luat in seama; se uita ca spre cumplita deznadejde cei slabi sunt impinsi si
prin lucrarea diavolului care de la inceput, a fost ucigator de oameni si nu a stat intru adevar
(Ioan 8, 44).

Dincolo de explicatii pertinente, o tacere si o tristete aparte se asterne in inimile noastre cand
prin mass-media auzim, din ce in ce mai des[98], de sinucideri. Inca o persoana care nu si-a
gasit rostul, inca un om care a incetat sa lupte, inca un infrant pe drumul vietii...

Am auzit spunandu-se ca exista la unele persoane o dispozitie innascuta spre negativism, spre
instrainare, spre suicid chiar. In plus, cu totii am aflat inca de pe bancile liceului ca optimismul
si pesimismul tin de firea noastra si ca n-ai ce face daca te-ai nascut cu o astfel de trasatura
temperamentala. Intr-o astfel de ecuatie e periculos de usor sa afirmi ca Dumnezeu este de
vina pentru slabiciunea firii celor ce-si iau singuri viata. Nu era oare de-ajuns ca Hristos a dus
Crucea pe Golgota pentru pacatele noastre, voalat acum sa-L gasim vinovat si de lucrarea
ispititorului ?... Un reprezentant de marca al psihologiei comportamentale cognitive
americane, dr. Martin E. P. Seligman, a facut lumina in aceasta chestiune interesanta. Dupa un
indelungat studiu de peste 25 de ani a concluzionat ca optimismul si pesimismul nu sunt
innascute, ci dobandite. Consecinta e cat se poate de... optimista: coeficientul nostru de
pesimism (pentru ca nimeni nu e pesimist sau optimist 100 %) poate fi micsorat. Autorul a
dezvoltat in lucrarea sa Optimismul se invata (Humanitas, 2003) anumite tehnici in acest scop.
Bineinteles ca o carte de acest fel scapa din vedere aspecte esentiale ale vietii sufletesti,
adica ii lipseste latura duhovniceasca, insa poate fi de folos multora.

E imperios necesar sa taiem pesimismul exagerat (deznadejdea) de la cei de aproape ai nostri,


sa incurajam buna-dispozitie, sa incurajam optimismul. Trebuie depistate din timp persoanele
cu disponibilitate marita spre suicid si ajutate sa depaseasca starea nefericita in care se zbat.
O statistica citata de parintele John Breck spune ca in 91 % dintre cazurile tipice de sinucidere
si de tentative de sinucidere, mediile familiale examinate erau clasificate drept instabile ori
haotice[99]. In astfel de "focare", terapia cea mai buna e incercarea de a crea o comuniune
fraterna si agapica in rugaciune si cateheza sustinuta pentru a-i deschide pe acestia spre viata
comunitara. Caci cel ce zace jos, daca doar il ridici, il scuturi de praf si-i spui doar o vorba
buna, va putea iarasi sa ajunga la starea sa de mai inainte. E nevoie de staruinta... Adevarata
terapie e fara indoiala Insusi Hristos, bunul samaritean. Pe cel disperat sa-l aducem la Hristos,
sa-l infatisam Lui spre a lua adevarata vindecare. Cand cineva ajunge sa se sinucida intreaga
comunitate ar trebui sa se intrebe in ce masura a implinit cuvintele Mantuitorului privitoare la
aproapele, fiecare ar trebui sa vada cand l-a abandonat pe fratele cazut intre talharii diavoli
cuibariti in mintea lui.
70
E clar ca ne aflam, ontologic vorbind, sub povara pacatelor noastre. Spune Scriptura: Viata
vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine singurul Dumnezeu adevarat si pe Iisus Hristos pe
care L-ai trimis (Ioan 17, 3). Pacatul insa perverteste, degradeaza cunoasterea. Spunea
regretatul Parinte Galeriu: "Cand faci abstractie de Dumnezeu nu ai alta alternativa decat
neantul". Cand nu-L cautam pe Dumnezeu ne simtim dezradacinati, uscati, tristi si goi. Lumea
acesta care fuge teribil de Dumnezeu e in suferinta, in boala, in agonie. Din nefericire, lumea
actuala e prea agitata ca sa-si dea seama de starea in care se afla.

Am intalnit multe persoane cu tentative de suicid la activ. Mai toate prezentau simptomele a
ceea ce Sfantul Ioan Cassian sau Evagrie Ponticul numeau "duhul intristarii": un duh nascut din
neimplinirea idealurilor, din sentimentul de vinovatie sau al inutilitatii, din anxietate aparent
fara motiv sau nepasare etc.

De unde vin aceste stari? Le-am enumerat la inceputul cuvantului meu. Problemele sunt reale,
iar cand cele de jos nu merg cum trebuie, oamenii uita ca trebuie sa priveasca catre cele de
Sus. Dar daca nu cauti pe cele de Sus si jos e cumplit de greu, cine sa te salveze?!...

Disperarea vine din fuga de Dumnezeu! El insa ne indeamna la fiecare pas al Evangheliei Sale:
Bucurati-va (Matei 5, 12; 28, 9; Luca 6, 23; 15, 6; 15, 9); Sfantul Pavel, de asemenea (Romani
12, 12, 15; II Corinteni 12, 11; Filipeni 2, 18; 3, 1; 4, 4; I Tesaloniceni 5, 16). Psalmistul spune:
Doamne, cand s-au inmultit durerile mele in inima mea, mangaierile Tale au veselit sufletul
meu (Psalmi 93, 19), iar intr-un alt loc: Ca m-ai veselit, Doamne, intru fapturile Tale si intru
lucrurile mainilor Tale ma voi bucura (Psalmi 91, 4). Credinta si implinirea poruncilor lui
Dumnezeu umplu inima de bucurie sfanta... Cautarea lui Dumnezeu aduce bucurie si veselie,
pentru ca cel ce cauta afla, cel ce cere primeste (cf. Matei 7, 7). Cautati mai intai Imparatia
lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate celelalte se vor adauga voua (cf. Matei 6, 33).

Oare cati din cei ce si-au pus capat zilelor aveau un duhovnic? Cati au mers si au cerut sub
epitrahil duhovnicului sfat la astfel de incercare, cand diavolul soptea gandul sinuciderii? Cati
stiau ca la spovedanie te nasti din nou? Cati au cautat sa primeasca pe buzele lor Sfantul Trup
si Sange al Domnului? Oare cati dintre acestia plecau genunchii la Crucea lui Hristos si-si varsau
Lui amaraciunea inimii lor si ispita intovarasirii lor cu Iuda, vanzatorul Domnului? Sau oare cati
mergeau regulat la Liturghie sa se intalneasca acolo, in sfanta biserica, cu Hristos, Stapanul
vietii?

Golul acela intunecat din suflet pe care-l simte cel ce are ganduri de suicid nu-l poate umple
decat Hristos, Lumina lumii, caci spune lamurit Evanghelistul Matei citand pe Isaia Proorocul:
Poporul care statea in intuneric a vazut lumina mare si celor ce sedeau in latura si in umbra
mortii lumina le-a rasarit (Matei 4, 16; Isaia 9, 1). Tuturor acelora care nu-L cunosc pe
Dumnezeu sau fug de El, Acesta le spune: Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va
voi odihni pe voi (Matei 11, 28). Unii isi poarta singuri poverile, ostenesc si cad sub greutatea
lor, nu cauta si nu-L vor pe Dumnezeu: nu voiti sa veniti la Mine, ca sa aveti viata! (Ioan 5, 40).
De unde dar sa iei putere sa scapi de gandurile mortii, de unde dar sa ai viata daca nu cauti pe
Stapanul Vietii?!... Hristos e adevarata terapie in lupta pentru viata.

E imbucurator ca in Biserica noastra se pune in prezent accent pe o asa numita psihologie


pastorala ortodoxa (arhiepiscopul Hrisostom de Etna, mitropolitul Hierotheos Vlachos, pr. dr.
John Breck, Jean-Claude Larchet, dr. George Stan etc.).

Sfantul Nicolae Velimirovici, intr-o scrisoare misionara, afirma pe buna dreptate ca "fara
Hristos totul este intuneric si nebunie"[100]. Iar Apostolul Ioan ne aminteste: oamenii au iubit
mai mult intunericul decat Lumina (Ioan 3, 19).

71
O lume care nu se raporteaza la Hristos e in agonie, in pragul sinuciderii si in umbra mortii...
Ce asteptari putem avea de la o astfel de lume? Numai ca lumea acesta nu se poate salva prin
ea insasi.

Asteptarea si nadejdea noastra nu e la lume, ci la Hristos, Iubitorul de oameni, Caruia ne


rugam impreuna cu Psalmistul: Sa nadajduiasca in Tine cei ce cunosc numele Tau, ca n-ai
parasit pe cei ce Te cauta pe Tine, Doamne! (Psalmi 9, 10) si iarasi: Pazeste-ma, Doamne, ca
spre Tine am nadajduit (Psalmi 15, 1).

[98] In ultimii ani a crescut ingrijorator numarul sinuciderilor; potrivit ultimului Raport IML, in
2002, la nivelul intregii tari s-au inregistrat 3486 de sinucideri, ceea ce reprezinta o crestere
semnificativa fata de anul 2001 (3127). Raportul mentioneaza ca aceasta evolutie sugereaza un
posibil nou val de crestere a numarului sinuciderilor care ar putea avea ca "apogeu" anul 2004
(Jurnalul national, 11 martie 2004, p. 7). Dintr-o alta sursa am aflat ca in Franta sunt
aproximativ 12.000 de sinucideri pe an, adica mai mult de o sinucidere pe ora!!

[99] Pr. dr. J. Breck, Darul sacru al vietii, Editura Patmos, p. 347

[100] Episcop Nicolae Velimirovici, Raspunsuri la intrebari ale lumii de astazi, vol. 1, p. 282.

72
<< Unde duc drogurile... De la extaz la mormant. >>

Lideri rock - modele pentru milioane de tineri, victime ale toxicomaniei

Am citit articolul tau despre Ozzy Osbourne. Sunt de acord cu majoritatea lucrurilor spuse
acolo[101]. Ozzy nu e model demn de urmat, insa majoritatea liderilor sunt! Cred ca pentru
doi-trei lideri nebuni si alti doi-trei sinucigasi, muzica rock nu trebuie si nu poate fi
discreditata!

Muzica rock nu trebuie discreditata de cineva din afara, ea se auto-discrediteaza prin liderii ei
marcanti de ieri si de azi.

Ce intelegem noi, in mod curent, prin "model"? Prin model intelegem persoana care (prin
valoare si calitati) poate servi ca exemplu in viata. Din lipsa catehizarii, a educatiei religioase
sustinute, cei mai multi dintre tineri nu-si mai indreapta privirile spre Mantuitorul Hristos
Lumina lumii (Ioan 9, 5), Calea, Adevarul si Viata (Ioan 14, 6), spre Maica Domnului sau spre
sfintii Bisericii. Aceste adevarate modele pentru intreaga omenire sunt inlocuite, din pricina
pervertirii noastre, cu diversi idoli - false modele in mare parte, persoane patimase lipsite de o
minima moralia. Cred ca va veni ziua cand vei simti ca aceste cuvinte nu-s atat de patetice pe
cat par a fi!

Nu neg ca starurile au virtuti, calitati, insa atmosfera de promiscuitate in care multi traiesc,
patimile (desfraul, adulterul, alcoolismul, drogurile, etc.) nu-i fac vrednici de a fi modele;
dintre starurile rock multi nereusind ei insisi sa se descurce in marea vietii.

Ex-chitaristul grupului Guns’n’Roses, Slash afirma: "cand esti star rock, oamenii nu te mai
privesc ca pe o fiinta umana"[102]. Acest lucru este din pacate foarte adevarat, "tinerii vor ca
idolii lor sa aiba o dimensiune supranaturala"[103].

Idolii muzicii rock sunt vazuti ca niste dumnezei. Lor li se dedica aproape tot timpul liber, fanii
ascultand la nesfarsit muzica idolilor. Ei nu scapa nici o informatie referitoare la formatiile si
liderii rock indragiti; sunt dispusi deseori sa faca mari sacrificii financiare pentru a intra in
posesia unei casete rare, a unui poster, insigne sau tricou cu chipul idolului sau al trupei
idolatrizate.

Idolatrizarea poate merge pana la a scrie cu graffiti intr-o statie de metrou "Clapton is
God"[104] [Eric Clapton (n.n.) este Dumnezeu], cum s-a intamplat la Londra. Dar sa admitem sa
astfel de cazuri sunt izolate. Asemeni si cazul sinuciderii tanarului Jonathan Keiselberg (20 de
ani) la aflarea vestii ca vocalistul Rob Halford paraseste veterana trupa Judas Priest[105].

Idolii rockului influenteaza mult tineretul. Camerele rockerilor, pline de postere, par a fi...
biserici ale muzicii rock. Idolii muzicii rock dirijeaza chiar imbracamintea si tunsoarea.

Printre liderii rock intalnim inca din anii ’80 barbati ce par a fi femei, datorita machiajului si
frizurii (membrii trupelor Mötley Crue, Poison etc.), unii dintre ei isi vopsesc chiar fetele (King

73
Diamond, membrii trupei KISS, Alice Cooper etc.); tatuajul si cerceii (body-piercing-urile) sunt
la mare pret. Putem gasi in toate acestea vreun folos?

Spuneam si cu alt prilej ca, din nefericire, tineretul are o slaba capacitate in ierarhizarea
valorilor; interesele si aspiratiile lor nu sunt bine conturate, trasaturile volitive fiindu-le
dominate de labilitate. Lipsa culturii, a educatiei religioase a unei mari categorii de tineri face
ca acestia sa fie cuprinsi de mirajul teribilismului, iesirii din normalitate, din banal, dar nu prin
virtuti, ci prin excese.

Daca la inceput aminteam de modelul Hristos - Dumnezeu, trebuie precizat ca unele trupe
adopta un chip nu dumnezeiesc, nu omenesc, ci animalic. Joey de Mayo (vocalistul trupei
Manowar) afirma: "gandim ca omul de astazi conserva, cu sau fara voia lui, un instinct bestial
(animalic) latent, look-ul nostru fiind la limita dintre om si animal"[106].

Multi fani afirma ca "muzica conteaza, nu infatisarea sau viata privata a starurilor". Aceasta
idee isi pierde consistenta daca amintim ca unele trupe au facut cariera datorita "imaginii",
"spectacolelor-soc", mesajelor inedite si nu virtuozitatii interpretilor sau muzicii lor cu valoare
artistica (lucru confirmat de Alice Cooper, Venom etc.).

E adevarat ca muzica rock a dat si muzicieni de o valoare incontestabila, insa numarul lor e
infim. Dar si acestia, de multe ori, au trait in mari patimi sau au avut influente oculte in
muzica lor, punand astfel sub semnul intrebarii izvorul inspiratiei lor...

Revenind la manipulare, se pune intrebarea daca nu cumva efectul idolului asupra tanarului
admirator ar fi mai repede unul de inhibare. Insa sunt de parere ca, mai ales la varsta
adolescentei, tinerii sunt tentati sa imite comportamentul pe care-l descopera la persoana
idolatrizata. Tanarul cauta sa-si imite idolul, de la look, gesturi, si daca e posibil pana la...
insusirea gusturilor culinare ale idolilor. Fanul traieste cu sentimentul ca alegerea ii apartine de
fiecare data, insa din nefericire se poate ajunge la distrugerea propriei personalitati, el
nemaifiind decat un strasnic imitator.

Imitand idolul si comportamentul sau imoral se ajunge la o obisnuinta, la o familiaritate cu


raul, cu pacatul. Obisnuinta duce la patima, la atrofierea simtului care-ti spune "acest lucru nu
e firesc, acest lucru e pacat sau pervers". Repetarea la nesfarsit duce la crearea unor
mentalitati contrare moralei crestine si uneori contrare bunului simt.

Probabil ca starurile rock neaga ideea cum ca ar fi manipulatorii tinerilor care ii idolatrizeaza.
Insa cu multa dezinvoltura unii recunosc ca aceasta este o realitate. Un veteran al muzicii
rock, Keith Richard (chitarist la Rolling Stones), afirma: "Stiu ce inseamna sa manevrezi mase
intregi de oameni - cum facea Adolf Hitler. Cand sute de oameni sunt ca unul singur, devin un
mecanism. Este fascinant si totodata infiorator. La un moment dat poti avea senzatia ca
aceasta masa amorfa se afla in stapanirea ta, dar nu-i adevarat. Nu o poti controla, dar o poti
manipula si tu stii asta, pentru ca altfel nu ar fi venit la concert"[107]. Si vocalistul Mike Muir
de la formatia Suicidal Tendencies e convins ca tinerii fani pot fi manipulati: "Explicandu-le
razboiul si drogurile, unii, curiosi, nu vor intarzia sa le incerce. Rolul meu e sa le ofer delirul pe
scena si sa-i excit in sens pozitiv. Tuseul pedagogic il las profesorilor si parintilor..."[108].

Raspunderea idolilor este enorma. Ei trebuie sa constientizeze gravitatea manipularii, a


consecintelor faptelor si cuvintelor lor. Aceasta influenta negativa, manipulare, Sfanta
Scriptura o numeste sminteala. Ea este influenta rea facuta aproapelui prin cuvinte si fapte
nelegiuite prin care aproapele este atras spre pacat. Din nefericire idolii acestor vremuri nu
smintesc doar pe unul din acestia mici (Marcu 9, 42), ci milioane de tineri. Ei vin in haine de
oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori. Dupa roadele lor ii veti cunoaste (Matei 7, 15-16). Iar
74
roadele, faptele lor sunt necredinta, drogurile, alcoolismul, violenta, homosexualitatea,
libertatea sexuala, urmate uneori de disparitia prematura.

Apropos de disparitiile premature. Nu-s doi-trei sinucigasi intre staruri, ci zeci, iar ceea ce e
ingrijorator e ca acestia raman in constiintele rockerilor ca monstrii sacri. Nefericita sintagma
"monstrii sacri", avand in vedere ca vietile lor sunt un fel de Vietile Sfintilor pe de-ndoaselea.

Diavolul, marele nostru dusman, nu s-a multumit doar sa-i vada pe liderii rock dependenti de
droguri, ci i-a dus chiar la sinucidere - prin consumul excesiv - luandu-le astfel posibilitatea
pocaintei, a venirii in fire. Scopul lui etern este distrugerea omului in aceasta viata si
aruncarea lui in focul gheenei in viata cealalta.

Ingaduie-mi, te rog, sa ma folosesc in cele ce urmeaza de "materialul clientului" - asa cum se


exprima mucalit un regretat profesor de sectologie. Iata niste adevaruri, pomenite in presa de
specialitate, si care nu pot fi tagaduite.

O buna parte din liderii rock cauta in droguri "experiente inedite si creativitati sporite"[109].
"Curentul psychedelic (de la psihedelic - care provoaca viziuni, halucinatii, vise prin drogare,
n.n.) ... se naste tocmai in urma acestor indrazneli; dar Syd Barrett lider la grupul Pink Floyd
(formatie initiatoare a stilului) abuzeaza de iarba (marijuana) si acid (LSD), devenind o leguma
umana, cu creierul tulburat, intoxicat. A fost prima victima dintr-un sir foarte lung... Dupa
putini ani, in perioada curentului hippy (numit si flower-power) devine tot mai indragita ideea
vietii fara prejudecati, adica sa incercam tot ce se poate, muzical - sexual -
medicamentos"[110].

"Drogurile devin o moda sic, un mod de viata si ca urmare tragediile se tin lant: la 3 iulie 1969
este gasit in piscina Brian Jones (imbibat cu alcool si drog) de la Rolling Stones; la 3 septembrie
1970 moare Al Wilson de la grupul american Canned Heat, cu diagnosticul supradoza
(overdose)"[111].

La 17 septembrie 1970 moare poate cel mai mare chitarist al rockului, Jimmy Hendrix - geniu si
maniac, dependent de droguri in scurta sa viata (28 ani).

In acelasi an, "la 4 octombrie 1970 tulburatoarea Janis Joplin moare, cu zeci de intepaturi in
brat - de la heroina"[112].

"Pe 3 iulie 1971 Jim Morrison - simbolul revoltei adolescentine, liderul grupului The Doors este
descoperit in cada mort"[113]. Se pare ca tot din cauza drogurilor si a alcoolului. In martie
1969, el fusese acuzat de "comportament imoral, lasciv pe scena; se pare ca era beat"[114].

"In 1975, Gary Thain (ex-bassist al veteranei trupe progresive Uriah Heep) dupa lungi probleme
cu excesul de alcool moare din cauza unei supradoze"[115].

Apar acum, si se impun treptat, rockul hard & heavy-ul, punk-ul.

"Apare moda turneelor mondiale (impuse de manageri verosi)"[116]. Acestea cer un mult efort
fizic si psihic din partea cantaretilor rock. Stresati, obositi, ei apeleaza des la droguri si alcool
pentru a-i fortifica.

"Apare o noua serie de decese: Tim Buckley (muzician american) din cauza unei supradoze de
heroina, la 29 iunie 1975"[117].

75
In august 1977, la numai 42 de ani, pleaca din aceasta lume si cel mai adulat cantaret de
Rock’n’Roll, Elvis Presley. Fusese gasit mort in baie. Cauza: drogurile!

Vedetele curentului punk si fanii lui au bagat spaima in populatia britanica de la sfarsitul anilor
’70. "Ei purtau inele in nas, tricouri sfasiate si umblau beti si drogati"[118]. In topul
razvratirilor s-a aflat Sex Pistols.

Vocalul acestui grup punk, Sid Vicious, "avea un comportament total iesit de sub control si era
permanent indopat de heroina. In octombrie 1978 este acuzat de uciderea prietenei sale Nancy
Spungen, insa a doua zi dupa eliberarea pe cautiune, Sid Vicious va muri in urma unei
supradoze de heroina"[119].

In 1979, pe 8 septembrie, Keith Moon, bateristul grupului The Who si personalitate


extravaganta a muzicii rock, moare la numai 31 ani, "cauza - excesul de alcool"[120]. (Unele
surse dau ca data a mortii 7 septembrie 1978).

"In 21 februarie 1980, vocalistul Bon Scott al grupului AC/DC, dependent toata viata de droguri
si alcool, este gasit mort prin asfixiere, in masina"[121]. "Autopsia dovedeste ca Bon bause o
jumatate de sticla de whisky"[122].

"Tot in seria acestor decese il putem pune si pe tobosarul John Bonzo Bonham de la grupul Led
Zeppelin rapus in acelasi an 1980, la 25 septembrie, de excesul de alcool (sufocare in somn
dupa coma alcoolica)"[123].

Facand un salt de zece ani aflam ca "Andrew Wood, vocalist al grupului Mother Love Bone a
decedat in 1990 datorita, bineinteles, unei supradoze de droguri"[124]. Amintim aici si moartea
vocalistului de la grupul Queen, Freddie Mercury, la 24 noiembrie 1991, desi cauza a fost alta:
maladia SIDA (contactata datorita relatiilor intime homosexuale).

"In acelasi an 1991, chitaristul Steve Clark al grupului Deff Leppard cade victima acelorasi
demoni care au distrus multi muzicieni rock: alcoolul si drogurile. El a fost gasit mort in
apartamentul sau"[125].

In 1994 (8 aprilie), lumea rockului e zguduita de sinuciderea unuia dintre cei mai adulati
cantareti rock ai anilor ’90 - Kurt Kobain, vocalistul grupului Nirvana. Pricinile se pare ca au
fost drogurile si... sila de viata.

Ca prin minune, Phil Anselmo, vocalistul grupului Pantera scapa cu viata, dupa ce "...s-a aflat
cinci minute in moarte clinica din cauza unei injectii cu heroina (doza mortala) pe care si-a
facut-o dupa terminarea unui show in Dallas"[126].

Ultimul intrat, dupa cunostinta mea, in galeria victimelor abuzului de alcool si droguri este
Michael Hutchence, vocalistul grupului INXS. El a fost gasit la Ritz Hotel din Sydney - dezbracat
si spanzurat cu cureaua de la pantaloni. Desi cele mai multe pareri considera ca gestul e
rezultat al consumului de droguri, sunt si voci care afirma ca el ar putea fi cauzat de unele
probleme sentimentale.

Acestea sunt, din nefericire cateva cazuri. Mai multe informatii si mai multe nume vei gasi cu
siguranta in lucrarea despre rock pe care o voi edita curand.

76
Este adevarat ca sunt si persoane implicate in fenomenul rock care au reusit prin eforturi
disperate sa renunte la aceste patimi (exemple: Eric Clapton, Steve Tyler, Johnny Winter etc.).
E imbucurator acest aspect, dar asta nu transforma rockul intr-o pajiste cu miei!

Desi au murit mai rau ca animalele (pentru ca de sinucidere e capabil doar omul), au urat viata
si n-au fost interesati de efectul pe care il pot avea optiunile lor in viata tinerilor fani,
mormintele lor sunt adevarate locuri de pelerinaj (ca la sfintele moaste) pentru rockerii de
pretutindeni. In toate cazurile, sinuciderea (pentru ca asa trebuie denumita moartea survenita
ca urmare a vietii dezordonate) este un pacat foarte greu, pentru ca nu mai exista posibilitatea
pocaintei. Ea este crima impotriva lui Dumnezeu, Care este izvorul vietii. Sinucigasul incalca si
porunca a VI-a a Decalogului: sa nu ucizi (Iesirea 20, 13), desconsidera viata sa si iubirea lui
Dumnezeu. Din nefericire acestia sunt idolii tinerilor, acestea sunt modelele unui numar
impresionant de adolescenti, si nu numai, din intreaga lume.

Jimmy Hendrix, care e considerat cel mai mare chitarist al muzicii rock, afirma intr-un
interviu: "Cand cant, e ca si cum m-as afla intr-o corabie de vis. Nu stiu unde merg, dar puteti
veni toti cu mine..."[127]. Hendrix si alti lideri ai muzicii rock nu stiu unde merg, dar ne imbie
sa mergem impreuna cu ei. Scriptura spune: multe cai i se par bune omului, dar la capatul lor
incep caile mortii (Pilde 16, 25).

Crestinii, iubitori de Dumnezeu, au ales insa o alta corabie - Biserica lui Hristos, care ne poarta
pe drumul mantuirii. Ea este singura care ne poate da siguranta pe valurile vietii, pentru ca la
carma ei se afla Insusi Mantuitorul Hristos. El ne cheama pe toti, fara exceptie. Parcurgand
Scriptura, vom vedea ca glasul Sau ne indeamna la tot pasul: Nu va temeti! Nu fiti fricosi! Nu
va inspaimantati! Prindeti curaj! Eu sunt cu voi pana la sfarsitul veacurilor! In lume necazuri
veti avea, dar indrazniti, Eu am biruit lumea!

Oare de ce cautati pe Cel Viu intre cei morti? (Luca 24, 5)

[101] E vorba de articolul Ozzy Osbourne - dusmanul lui Hristos, idolul generatiei MTV, din
cartea mea Hristos si tinerii, Editura Bunavestire, 2003, pp. 109-114.

[102] Adrian Popescu, artic. Guns’n’Roses, in rev. H.M.M. nr. 1 (29), ianuarie 1997, p. 16.

[103] K. G. Papalimitrakopoulos, Satanismul in muzica rock, Editura Izvorul Luminii, 1993, p. 9.

[104] Cf. Adrian Popescu, artic. Cream, elita rock-ului de acum 30 de ani, in rev. H.M.M. 69, nr.
9 (37), septembrie 1997, p. 25.

[105] Cf. Andrei P., stire, in rev. P.R & S., nr. 13 (111), aprilie 1993, p. 2.

[106] Redactia, artic. Blood of the Manowar, in rev Rocker, nr. 12, an III, p. 4.

[107] Manuela Boatca (traducere si adaptare), artic. Keith Richards, despre vodca, Hitler si alti
demoni, in rev. P.R.& S., nr. 10 (108), martie 1993, p. 14.

[108] Redactia, artic. Uncontrolled Fusion, in rev. Rocker, nr.12, an. III, p. 14.

77
[109] Florin Silviu Ursulescu, artic. Drog & Rock..., in rev. H.M.M. 69, nr. 1 (41), ianuarie 1998,
p. 11.

[110] Ibidem.

[111] Ibidem.

[112] Ibidem.

[113] Ibidem.

[114] Ibidem.

[115] Rodrig Andrisan, Giganti ai muzicii rock, Editat de ROMPITCOMIMPEX SRL, 1991, p. 53.

[116] Florin Silviu Ursulescu, artic. Drog & Rock..., in rev. H.M.M. 69, nr. 1 (41),ianuarie 1998,
p. 11.

[117] Ibidem.

[118]Alex Revenco, artic. Sex Pistols, in rev. H.M.M., nr. 6 (22), iunie 1996, p. 10.

[119] Ibidem.

[120] Cf. Idem, artic. Grupul britanic The Who implineste 30 de ani de la infiintare, in rev.
H.M.M., nr. 1, septembrie 1994, p. 7.

[121] Mirela Paun, artic. AC/DC (V), in rev. Rocker, nr.9, an II, p 2.

[122] Lenti Chiriac, artic. AC/DC - istoria unei legende (partea I), in rev. H.M.M. 69, nr. 2 (42),
februarie 1998, p. 5.

[123] Florin Silviu Ursulescu, artic. Led Zeppelin-sessions, in rev. H.M.M. 69, nr. 2 (42),
februarie 1998, p. 28.

[124] Redactia, artic. La posta, in rev. H.M.M., nr. 10 (14), octombrie 1995, p. 2.

[125] Adrian Popescu, artic. Def Leppard, in rev. H.M.M., nr. 5 (21), mai 1996, p. 4.

[126] Alex Revenco, artic. Phil Anselmo povesteste cum a inviat din morti, in rev. H.M.M., nr.
10 (26), octombrie 1996, p. 13.

[127] Rodrig Andrisan, Catalin Gheorghiu, op. cit., p. 22.

78
<< Ce ar fi lumea fara Inviere? >>

- ganduri pe marginea filmului The Body -

La aceasta intrebare raspunde deslusit un film hollywoodian, The Body[128] (Trupul), aparut in
anul 2000, difuzat la noi sub titlul Misiune in Tara Sfanta, avandu-l in rol principal pe Antonio
Banderas.

In zorii noului mileniu, in leaganul credintei, Ierusalim, doi oameni apartinand unor lumi si
culturi total diferite se aliaza pentru a investiga o descoperire arheologica care nu numai ca
ameninta fragila pace din regiune ci, mai mult, putea distruge insasi fundamentul credintei...

In spatele unui magazin simplu, pe cand se faceau sapaturi pentru zidirea unei pivnite, este
descoperit un schelet antic in mormantul unui om bogat. Coloritul incheieturilor mainilor si
picioarelor indica drept cauza a mortii metoda romana de executie a criminalilor si dusmanilor
statului: crucificarea. O moneda de aur gasita in mormant poarta efigia guvernatorului roman
Pontius Pilat, iar alte semne se potrivesc cu descrierea din Biblie a mortii invatatorului Yeshu
Ben Yosef, mai cunoscut sub numele grecesc Iisus, fiul lui Iosif.

Matt Gutierrez, un preot iezuit trimis de Vatican pentru a contesta descoperirea si dr. Sharon
Golban, evreica arheolog, reprezentanta stiintei, trebuie sa lupte impotriva piedicilor din ce in
ce mai mari puse de catre cei implicati in lupta pentru putere in aceasta parte a lumii, iar
credinta si identitatea lor vor fi puse la grea incercare pe parcursul tentativei de a scoate la
lumina adevarul despre aceasta "descoperire epocala".

Dialogurile, replicile din film sunt sufocante: "Dovezile mele arheologice contrazic credinta
ta...". "Cand ai intrat in mormant credeai in Inviere?...". "Un rastignit intr-un mormant bogat?
Scursurile societatii erau crucificate, iar osemintele erau arse sau date la caini. E putin
probabil sa gasesti un crucificat in mormantul unui om bogat... Iata sta scris: un om bogat din
Arimateea cu numele Iosif... (Matei 27, 57)". "De ce nu poate fi aici un adept al lui Hristos?"
"Pentru ca nu exista nici un simbol crestin...". "Monedele sunt o buna metoda de a data un
mormant...". "Ce te faci, iezuitule, daca descoperi ca in mormant e Hristos?...". "Dumnezeu o
sa-mi dea raspunsul...". "Credinta nu are nevoie de dovezi logice. Credinciosii n-o sa creada
descoperirea...".

"Dovezile" se intetesc. Era sigur barbat. Oasele nu sunt rupte, desi, de obicei, romanii sfaramau
oasele pentru a grabi moartea, insa Lui nu I se va zdrobi nici un os (Ioan 19, 36). Bratul drept
era mai gros decat cel stang, "era zidar sau tamplar... ca in cazul lui Hristos". Urme de rugina,
urme de oxidare la maini si la picioare. Pielea capului a fost strapunsa cu niste obiecte
ascutite, dar nu din metal (spini). Zgarietura de la sulita pe coaste. Un specialist englez, dr.
Sproul, chemat sa cerceteze, intareste cele "banuite" de evreica arheolog.

"Nu inteleg, de ce e catastrofal pentru Biserica daca acestea sunt oasele lui Hristos? Nu e de
ajuns ca a fost un om de exceptie care ne-a invatat bunatatea si intelegerea?" intreaba evreica
Sharon. "...Invierea este foarte importanta!" raspunde parintele Gutierrez.

Parintele Pierre Lavelle, preot dominican si arheolog, ce conferentia la Universitate in Tara


Sfanta vede si el mormantul... si trupul. Parintii discuta aprins. Isi amintesc de Cuvantul

79
Scripturii: Si atunci daca va va zice cineva: iata aici este Hristos, sau iata acolo, sa nu credeti
(Marcu 13, 21). Deci trupul din mormant e proorocul mincinos. Acest gand insa nu le aduce
liniste...

- "Ce facem in privinta asta, parinte?" intreaba Guttierez.

Filmul introduce pe spectator in iadul sufletesc, in cumplita deznadejde pe care o traieste


cinstitul slujitor si marturisitor caruia i se "demonstreaza" ca Hristos n-a inviat! Parintele
Lavelle, deznadajduit, se sinucide aruncandu-se in gol din turnul clopotnitei.

Parintele Gutierrez intelege ca, daca acela e trupul lui Hristos, l-a trimis pe parintele Lavelle in
neant. El trebuie sa afle adevarul, caci "adevarul il va face liber"... "Trebuie sa aflu daca e
trupul Lui", spune parintele privind spre crucifix.

Filmul plin de actiune abunda in imagini dure: rapiri, altercatii, explozii, impuscaturi,
incercari de santaj, lupte politice, al caror rost nu-l voi explica aici.

Dupa recuperarea unui fragment de ceramica sustras din mormant si descifrarea literelor cu
ajutorul unui program se afla adevarul. Nu e mormantul lui Hristos. Nu e trupul Lui acolo. Era
scris: "Te rog, Dumnezeule, ia pe fiul meu David cum ai luat pe Fiul Tau, Iisus". In viata
parintelui Matt Gutierrez, preotul iezuit insarcinat cu ancheta cazului, se petrece o schimbare
neasteptata...

Ultimul cadru al filmului transcrie cuvintele Mantuitorului adresate lui Toma Apostolul, textul
biblic de la Ioan 20, 29: Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut!

Desi este doar o fictiune si un simplu act cinematografic, filmul il tine pe spectator cu
rasuflarea taiata[129]. Nu degeaba afirma celebrul regizor crestin Andrei Tarkovski: "Dati-mi o
camera de luat vederi si o pelicula si voi uimi lumea". El cunostea tare bine impactul imaginii.

Filmul iti tine rasuflarea taiata, caci te face sa intelegi si sa simti prea bine cat de importanta
e Invierea Domnului, caci, din pacate, multi vorbesc inca de Hristos ca initiat si mare maestru,
fiindu-le indiferenta Invierea Sa din morti. The Body te invata ca indiferenta, nepasarea vizavi
de acest act fundamental care a punctat istoria e o adevarata alienare.

Categoric cine nu crede in Inviere nu este crestin, macar ca-i botezat. Ea adevarat ca Scriptura
spune cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati imbracat (Galateni 3, 27), dar daca in viata
nu-ti lucrezi darurile Botezului si ale Mirungerii, tot nu esti al lui Hristos. Multi spun ca ei cred
in felul lor, oricum altfel decat invata Biserica, si totusi considera ca-s buni crestini. Biserica
insa se roaga pentru cei bine credinciosi; Spune o ectenie: "Doamne, mantuieste pe cei bine
credinciosi". Ca sa fii bun crestin trebuie mai intai sa fii "bine credincios", adica sa crezi bine,
adica drept, adevarat.

Viata fara Inviere e lipsita de sens; zadarnica e atunci credinta. Daca ii iei crestinului Invierea
i-ai luat totul. Asta nu inseamna, prin absurd, ca un crestin n-ar gasi resurse sa se bucure de
viata[130], ca ar fi un inadaptat ci, in sensul discutiei din film: "Iisus nu-mi e de prea mare
folos daca a fost doar un mare invatator...". Scris este insa ca cel ce nadajduieste numai
pentru viata aceasta (adica nu se raporteaza pe sine la viata vesnica, nu traieste si nu
marturiseste Invierea) e mai de plans decat toti oamenii (I Corinteni 15, 19).

Crestinul traieste pentru Inviere, el moare lumii si se uneste cu Hristos inca de aici, de pe
pamant. Crestinul cauta comuniunea vesnica cu Treimea cea deofiinta si nedespartita.

80
Crestinul practicant, cel care-L urmeaza pe El si pazeste poruncile Lui, spune impreuna cu
Sfantul Pavel: nu avem aici cetate statatoare, ci o cautam pe aceea ce va sa fie (Evrei 13, 14).
Toata ratiunea lui de a fi sta in adevarul Invierii. Caci ce sens poti gasi in venirea la existenta
pentru o ulterioara pieire definitiva? Ce rost ar mai avea lumea, existenta, viata?

Cand spui "fara Inviere" spui "fara Hristos", spui intuneric, spui nebunie. Dar noi stim ca El a
inviat! Si viata vesnica ne-a daruit! Din pacate multi traim ca si cand Hristos n-ar fi inviat!

Sa traim Invierea lui Hristos, invierea noastra!

[128] Filmul a trecut neobservat la noi, iar critica de specialitate l-a criticat pe cinste. Alex
Leo Serban afirma intr-un articol din Observatorul Cultural: "Parintele Matt Gutierrez este
trimis de Vatican sa afle daca trupul gasit intr-o pivnita din Ierusalim ar putea fi ŤAcelať... Si
nu e. Trebuie sa aveti destula rabdare sa stati pana la sfarsitul acestei penibile paranghelii cu
pretentii de policier a la Eco si sa suportati frauda religioasa grosolana de fapt si fictiunea care
poate infuria chiar si pe cel mai apatic ateu din Alaska! Si vi se mai cere un efort de
imaginatie: sa-l vedeti pe Banderas in chip de preot iezuit... Ce mai urmeaza: Madonna ca
Madona?!".

[129] O productie cinematografica mai odihnitoare pe tema Invierii Domnului este excelentul
filmul italian L’Inchiesta (Cercetarea), 1986, regizat de Damiano Damiani, avand intr-unul din
roluri pe Harvey Keitel. Actiunea filmului Cercetarea se desfasoara in Ierusalimul primului secol
crestin, iar deznodamantul: "Hristos a inviat!".

[130] Aceasta e o acuza frecventa adusa crestinului practicant, anume ca nu-si traieste viata.
Ideea este insa ca cel care il urmeaza pe Hristos traieste mai intens si mai profund viata, o
pretuieste ca pe un dar de la Dumnezeu; pentru el Hristos e Viata care insufleteste viata. In
realitate cei lumesti, cei care-si "traiesc viata", prinsi in lanturile placerilor si patimilor de tot
felul, isi traiesc mai degraba moartea decat viata... la unii ca acestia face referire Hristos cand
spune lasa mortii sa-si ingroape mortii lor (Matei 8, 22).

81
<< Mel Gibson si "Patimile lui Hristos"

- dialog cu parintele Lucian Grigore[131] -

"Un asemenea film nu trebuie vazut in salile de cinema, el trebuie vazut cu inima
ingenuncheata in camara ascunsa a rugaciunii!"

[ english version ]

Laurentiu Dumitru: Parinte Grigore, atunci cand se discuta despre filmul religios in genere se
naste intrebarea fireasca: cat de moral este sa faci un film avand ca personaj principal pe Fiul
lui Dumnezeu, Care-I Om adevarat si Dumnezeu adevarat, dar fara de pacat? Creatura "Il joaca"
pe Creator. E curaj, e nebunie? Oare nu-i hula impotriva Duhului Sfant o astfel de indrazneala?

Pr. Lucian Grigore: Imi pare ca un astfel de mijloc de exprimare, un mijloc pe care - de altfel -
lumea veche nu l-a cunoscut, tine de simturi, de capacitatea noastra de a cuprinde cu simturile
un anumit mesaj. E firesc sa ne intrebam daca e potrivit sau nu sa-L punem in scena pe
Dumnezeu. Cred ca dificultatea unei astfel de lucrari decurge in primul rand din aceea ca
Dumnezeu nu poate fi amestecat in viata noastra in chipul in care dorim noi, ci intr-un chip in
care alege El Insusi, dupa a Sa sfanta voie si stire.

Sa alegi in locul lui Dumnezeu scena in care El sa se descopere lumii - e o cutezanta! As spune
insa ca e o cutezanta frumoasa, atata vreme cat nu-L tradezi pe Dumnezeu.

De fiecare data cand eu insumi sunt chemat, potrivit naturii slujirii preotesti, sa-L arat pe
Dumnezeu in cuvant, imi staruie in minte fagaduinta rostita la pregatirea pentru primirea
Cuminecaturii, si anume: "nu voi spune vrajmasilor Tai Taina Ta, nici sarutare iti voi da ca
Iuda...". E mare cumpana sa stii cui vorbesti despre Dumnezeu si cum mijlocesti ca Dumnezeu
sa ajunga la inima celui caruia ii vorbesti.

Imaginea e o forma importanta de comunicare in lumea de astazi, oamenii nici nu prea mai
citesc si greu se dau prinsi in "mrejele" vreunei predici despre Dumnezeu - fie ea chiar o
predica bine aleasa si intocmita. Iata de ce ma gandesc ca nu e nelinistitor lucru sa pui in
imagini cuvantul, ca in orice chip sa ajunga Dumnezeu la inima omului. Ce zicea Mantuitorul
despre epuizarea mijloacelor de propovaduire?! Daca vor tacea acestia, pietrele vor striga
(Luca 19, 40). Iata ca astazi, mai mult decat orice predica, pietrele graiesc, striga. Si nu este
vorba numai de marturia cuvantului, asa cum marturie este "piatra" pe care Mantuitorul avea sa
zideasca Biserica Sa, adica declaratia lui Petru care-I spune Mantuitorului: Tu esti Hristosul,
Fiul lui Dumnezeu Celui viu (Matei 16, 16); ci marturie sunt chiar pietrele de pe drumul Crucii,
pietrele Golgotei, Piatra Invierii, Piatra Inaltarii Domnului pe care pana astazi se simt urmele
pasilor Sai.

Ce poate fi un film despre Dumnezeu? O noua marturie despre puterea si slava Lui, o noua
piatra pe calea acestei intelegeri, numai daca nu este facut in batjocura, nu huleste si nu
sluteste lumina si adevarul Scripturilor.

Cat de moral este sa faci un film despre Dumnezeu?!

82
Eu cred ca este tot atat de moral, asa cum ar fi sa faci o predica despre Dumnezeu sau o icoana
cu Hristos. Din acest punct de vedere, imi pare ca o astfel de intrebare ar deschide o falsa
problema - o nesfarsita discutie despre mijloacele propovaduirii, si mai cu seama o discutie ce
ar reinvia controversele iconoclaste.

Pentru mine, filmul religios (bine facut) este o icoana dinamica - o icoana in miscare - si-mi
este indiferent din ce culori si vopseluri este facut, pentru ca nu caut acolo decat pe Cel
zugravit si nu mana iconarului.

De ce sa ma vatam din pricina "celui ce joaca" in "rolul" Fiului lui Dumnezeu? Oare nu suntem
fiecare dintre noi ziditi dupa chipul lui Dumnezeu, nu suntem indemnati oare fiecare de
chemarea noastra crestineasca sa vedem in chipul aproapelui chipul lui Hristos?!

Multe din icoanele Domnului Hristos trimit la chipul vreunuia dintre cei ce ar fi putut sa-l
inspire pe iconar intr-o vreme sau alta. Impedimentul - in privinta filmului - nu ar fi chipul, ci
puterea sfinteniei, adica impartasirea harului si a sfinteniei.

Distanta fundamentala dintre filmul religios si icoana este tocmai aceasta calitate a sfinteniei -
numai ea detaseaza icoana de film. Totusi, mesajul filmului religios ramane un mesaj viu,
dinamic, eficient si nu in afara, ci inlauntrul lucrarii mantuitoare.

L.D.: Filmul regizat de Mel Gibson are nenumarati aparatori care lauda acuratetea mesajului,
insa si critici ferventi care spun ca productia are "anumite erori sau devieri de la Scriptura".
Cum comentati acest aspect?

Pr. L.G.: Filmul lui Mel Gibson este, dincolo de critici sau laude, un film despre Dumnezeu si
acest lucru constituie pentru multi - dar, marturisesc, si pentru mine - un motiv important
pentru a incerca sa-i inteleg mesajul.

L.D.: Aparatorii entuziasti ai Patimilor vorbesc de coplesitoarea inspiratie divina pe care a


avut-o regizorul, inspiratie care a capatat, dupa mijloace specifice cinematografiei, expresie
creatoare. Indraznesc sa va intreb: Cat a pus omul (regizorul filmului, actorii) si cat a pus
Dumnezeu prin lucrarea Sa in acest act creator?

Pr. L.G.: Daca impartim lumea in aparatori si in denigratori ai filmului acestuia, dati-mi voie sa
nu ma asez in cea de-a doua tabara. Ar fi nedrept sa fiu in tabara celor ce osandesc productia
lui Gibson si asta tocmai pentru ca, mai mult decat oricare film despre Iisus Hristos, acest film
reuseste sa surprinda ceva ce n-au surprins nicicum celelalte, anume: chipul sfaramat, zdrobit
al Fiului lui Dumnezeu, un chip in fata caruia cu greu iti poti stapani lacrimile. Ce spune
Hristos? Nu Ma plangeti pe Mine, ci pe voi plangeti-va si pe copiii vostri! (Luca 23, 28).
Intelegem ca nu numai in film, dar si in realitate, era o priveliste de plans. Este temeiul pentru
care personal cred ca Gibson nu a exagerat intru nimic. Cruzimea anticilor ne sperie acum, desi
nici noi nu suntem prea departe de setea lor de sange (ar fi de-ajuns sa luam in calcul
milioanele de avorturi savarsite de crestini si de toata lumea). Vindecarea noastra de acest tip
de abrutizare a naturii umane in fata supliciului este tocmai masura in care percepem natura
oripilanta a acestui supliciu.

Tare ma tem ca acest fel de vindecare a dorit Iisus sa sadeasca in propriile noastre resurse
interioare, vindecarea noastra de apetenta pentru oripilant. E limpede ca focul nu se stinge cu
foc, apa nu se stavileste cu apa, ranile nu se tamaduiesc cu crestaturi de cutit, totusi Hristos
arata lumii prin aceasta cumplita suferinta o mare minune - o tainica lucrare - lucrarea
tamaduirii ororilor care salasluiesc chiar in inima noastra.

83
Jertfa lui Hristos - asa cum am inteles eu din acest teribil film - este un foc mai presus de orice
putere, care stinge flacara invartosatei noastre firi; e toiagul Crucii care zagazuieste apa
botezului de amandoua partile firii noastre pacatosite, ca sa putem trece cu Hristos de pe
pamant la Cer; este o rana adanca ce tamaduieste in chip tainic ranile inimilor noastre.

Ziceam mai devreme ca e de inteles sa nu poti stinge focul cu foc: in copilarie, intr-o toamna,
am aprins in curte un foc din frunze, fara sa stiu ca printre ele se afla si o doza de spray
aproape consumata. Doza a explodat si focul s-a stins, s-a imprastiat. Un foc mai mare, izbitor,
un foc cumplit stinsese focul de mai inainte.

Acelasi efect l-a avut in constiinta mea filmul lui Mel Gibson. Am refuzat dupa filmul acesta
orice violenta, orice scena oripilanta de la TV. Simteam ca este destul, ca nu se mai poate sa-
mi mai ingadui sa vad vreodata sange. Totusi inteleg ca nu functionam toti la fel. Am avut
nefericita ocazie sa revad filmul intr-o sala de cinema din Pitesti (aproape goala), in prezenta
unor tineri care chicoteau si pufneau si hohoteau de ras chiar in momentele de mare incordare
si de mare durere din timpul filmului. Nu sunt foarte sigur insa ca astfel de oameni erau
crestini. La noi filmul a rulat exact in perioada in care s-a desfasurat in Pitesti un festival al
berii - salile erau pustii, in vreme ce piata gemea de lume - si nici bisericile nu erau prea pline.
Ma asteptam ca publicul argesean - caracterizat adesea ca fiind sensibil si serios - sa aiba o
altfel de prezenta, o altfel de participare si un alt tip de reactie in privinta acestei productii.
Desi, daca vrei sa afli ce s-a petrecut cu Hristos in zilele Patimilor, nu te poate opri de la
aceasta hotarare o halba cu bere... Nu, ispita e altundeva decat in piata, e undeva mult mai
adanc si mai discret implantata in propria noastra constiinta, in propria fire, in modul nostru de
viata, in zona aspiratiilor noastre de fiecare zi.

Am considerat dintru inceput, din primele secvente ale filmului, ca scenariul este sustinut din
punct de vedere teologic, este un scenariu realist si concludent. Cred ca Mel Gibson a avut
printre sfatuitori preoti si teologi si a surprins niste detalii extrem de importante care definesc
lucrarea ca pe o compozitie unitara, cu mare impact.

Nu pot sa va spun cata stradanie aseaza omul si cat har pune Dumnezeu in aceasta creatie,
simt insa ca e lucrare de mare forta si ca poti sa plangi in voie daca te lasa spectatorii vecini. E
foarte important langa cine te asezi. Eu cred ca un asemenea film nu trebuie vazut in salile
de cinema, el trebuie vazut cu inima ingenuncheata in "camara" ascunsa a rugaciunii!

L.D.: In Patimile..., Iisus a fost biciuit cat in toate celelalte filme despre viata Mantuitorului.
Multi telespectatori au lesinat in cinematografe la aceste scene... Razvan Codrescu afirma intr-
un articol ca salbaticia slujitorilor lui Pilat nu prea reiese ca atare din textul evanghelic. Insa,
Isaia profetind patimile spune despre Fiul ca: nu avea nici chip, nici frumusete, ca sa ne uitam
la El, si nici o infatisare, ca sa ne fie drag (Isaia 53, 2). In plus, un sfant al Bisericii, Dimitrie al
Rostovului, vorbeste si el de ingrozitorul calvar al Crucii. Va intreb parinte, credeti ca s-a
exagerat sau nu cu cele 16 minute de biciuire crunta?

Pr. L.G.: Cred cu tarie ca nu s-a exagerat intru nimic. Daca din momentul prinderii si pana in
momentul Rastignirii trec mai bine de 12 ceasuri, cat ar insemna cele 16 minute din intregul
acesta? Rostul biciuirii, asa cum reiese si din film dar si din relatarile evanghelice, ar fi fost
tocmai acela de a inmuia inimile celor care il doreau "pedepsit" pe Cel ce Se facea pe Sine Fiu
al lui Dumnezeu.

Pilat asta ar fi dorit: sa-i determine pe delatori sa renunte la ideea de a-L omori pe Iisus,
tocmai pentru ca le-ar fi fost satisfacuta dorinta de a-L vedea pedepsit. Dar pentru ca
"rautatea sa nu fie fara de moarte", Hristos, asteptand sub voia Tatalui sa primeasca moartea
din mainile lor, ascunde in moarte suferinta si aduce in moarte pacatul lor zicand: Parinte,
84
iarta-le lor ca nu stiu ce fac! (Luca 23, 34). Astfel, impreuna cu Hristos "moare" orice
posibilitate a mortii pentru cei ce cred in El, pentru ca El zice celui mantuit: Adevarat graiesc
tie, astazi vei fi cu Mine in rai (Luca 23, 43); si iarasi zice: Eu sunt Invierea si viata; cel ce
crede in Mine chiar daca va muri, va trai (Ioan 11, 25).

L.D.: Parinte Grigore, multi au acuzat violenta extrema a filmului, paroxistica pe alocuri. In
SUA, "Asociatia pentru Filme" a clasificat filmul cu "R", adica "acces restrictionat". Si la noi s-a
vorbit despre Patimile lui Hristos ca despre un fel de Rocky IV sau Filmul de la ora 5 (aluzie la
stirile macabre transmise la acea ora de unele posturi TV). Ce raspuns aveti pentru acesti
"comentatori avizati"?

Pr. L.G.: Nu pot sa am decat raspunsul lui Isaia profetul! Ati citat mai devreme cuvantul
tulburator al acestui profet. Sa mergem mai departe si sa vedem ce zice despre Hristos: Om al
durerilor era si rabdator al suferintelor, unul inaintea caruia sa-ti acoperi fata! (Isaia 53, 3).
De ce credeti ca spune proorocul Isaia despre Hristos ca era patruns de mare suferinta incat se
cuvenea sa-ti acoperi fata ca sa nu privesti?! Pentru ca nu puteai sa-I vezi chipul si sa ramai
nevatamat de durere si de suferinta. E nerealist sa spui ca jertfa lui Hristos ar fi trebuit sa fie
intr-asa fel cosmetizata incat sa o poata privi si copiii. Iata ca Isaia este cel dintai care atrage
atentia asupra restrictionarii accesului la aceasta priveliste a groazei.

Eu cred ca, vorbind despre acest film, aceia care au facut aluzie la Rocky IV sau la stirile de la
ora 5 nu sunt oameni religiosi si nu au simtit nimic in fata acestei privelisti. De aceea Insusi
Dumnezeu S-a ascuns de la ei - adica, in cazul lor, chiar Dumnezeu si-a acoperit fata ca ei sa
nu-l cunoasca. Unii l-au vazut in acest film doar pe James Caviezel, e lucru sigur. Cei mai multi
dintre romani au vazut-o doar pe Maia Morgenstern...

L.D.: Personal gandesc ca pentru a vedea "cum trebuie" filmul trebuie sa fii un bun cunoscator
al filmului de arta si al teologiei, altfel poti pierde din vedere anumite dimensiuni ale actului
artistic si ale mesajului. Ca o paranteza, un iubitor de muzica disco nu poate "patrunde" o
simfonie, cu atat mai putin n-o sa priceapa de ce un ascultator pasionat de muzica clasica
prefera, spre exemplu, interpretarea lui George Enescu, fata de cea a lui Ion Voicu. Cel avizat
ajunge sa observe elementele de rafinament, profanul receptioneaza superficial mesajul
filmului. Care sunt din acest punct de vedere "riscurile" vizionarii Patimilor?

Pr. L.G.: Nu e nevoie sa fii teolog ca sa intelegi ca Hristos e biciuit pentru tine si sufera in cuie
pentru pacatele tale. Inchipuiti-va ca cei ce isi zdrobeau in clipele acelea inimile de durere
vazand Omul durerilor nu faceau aceasta pentru ca erau teologi, ci pentru ca sufereau
impreuna cu Hristos chinurile acelei prefaceri a naturii umane pacatosite. Vazandu-L pe Hristos
zdrobit din pricina ta, ajungi cu Hristos la inima zdrobita a innoirii fapturii tale, te schimbi, te
caiesti si hotarasti sa fii altfel ca sa placi lui Hristos; te smulgi din patimi si odata cu tine se
smulge din mreaja pacatului intreaga lume care simte ca tine.

L.D.: Parinte, cum poate ajuta acest film pe un tanar neconvertit, debusolat, dar care cauta
sincer? Are filmul o dimensiune pedagogica?

Pr. L.G.: Acel tanar trebuie sa ajunga cu firea chiar la momentul in care Hristos urca pietrele
Calvarului. El trebuie sa se strecoare prin multimea care-l imbulzeste, sa-si faca loc spre
Hristos si trebuie sa strige ca si orbul din Evanghelie: Doamne, vreau sa vad (Luca 18, 41; Marcu
10, 51). In momentul acela Hristos va face cu el minunea si orbul din el Il va vedea pe Hristos
patimind pentru ca el sa nu mai patimeasca. Il va vedea pe Hristos ridicand de sub povara
crucii si pacatele sale - propriile sale pacate de orb. Atunci orbul vindecat va incerca sa-I
multumeasca lui Dumnezeu minunandu-se si urcand la o intelegere mai buna sa poata zice:
Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut! (Ioan 20, 29).
85
L.D.: Mel Gibson marturisea intr-un interviu: "Cuvintele Mantuitorului iarta-i Doamne ca nu stiu
ce fac vor avea o alta greutate in urma acestei experiente". Putem spune ca regizorul ne-a dat
o idee despre iubirea Domnului... Am aflat de curand ca si musulmanii ies din salile de
cinematograf miscati puternic de filmul Patimile lui Hristos. Yasser Arafat a iesit si el in lacrimi
de la vizionarea filmului. Va intreb, credeti ca acest film poate revolutiona relatiile dintre
musulmani si crestini? Dar intre crestini si evrei, avand in vedere ca filmul da un raspuns
acestora, cum ca Iisus Hristos a fost o persoana istorica? Iata, "mai aude lumea", vorba
romanului. Credeti ca filmul e o sansa de popularizare a mesajului hristic in spatiu necrestin, o
chemare, o sansa pentru acestia?

Pr. L.G.: Vedeti, aici sta minunea ca unii dintre ai nostri crestini plesnesc de ras in salile de
cinema la vederea acestui film - spre a lor pieire - iar musulmanii ies de la aceeasi vizionare cu
ochii in lacrimi. E vremea sa vedem daca nu cumva se vor lua de la fiii Imparatiei bunatatile
vesnice si se vor da altora (cf. Matei 8, 12). Cred ca Dumnezeu va plini lucrarea Sa si la
musulmani si la evrei. Ceea ce ma ingrijoreaza este insa starea caldicica a noastra, a
crestinilor. Sa dea Dumnezeu sa ne intalnim cu totii inlacrimati de bucurie si de cainta la
poarta Raiului si Ingerul lui Dumnezeu sa zica: "Intrati, ca toate sunt gata!" si intrand sa vedem
cele ce ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit, si la inima omului nu s-au suit (I Corinteni 2, 9).

L.D.: Din cele 126 de minute cat are filmul, aproximativ 2 minute prezinta Invierea
Mantuitorului din morti. Telespectatorul este pus in fata neputintei, a Crucii Lui. Oamenii nu
cred ca ies din cinematografe cu optimismul biruintei, cu bucuria Invierii, ci cu starea data de
calvar. Ar putea crede spectatorul neavizat ca se inchina unui neputincios. Nu gasiti ca este
riscanta o astfel de disproportie intre Patimi si Inviere?

Pr. L.G.: Nu cred ca este importanta o anume proportie. E importanta forta cu care o anumita
icoana se descopera. De pilda eu am acasa o copie color (tiparita) dupa o icoana ruseasca a
Mantuitorului Hristos binecuvantand. Mi-au trebuit vreo doi ani sa aflu privirea indurerata a
Domnului. Credeam ca este o icoana obisnuita. Desi am privit-o de sute de ori nu mi-am dat
seama de starea launtrica a acelei priviri. Am simtit durerea acestei priviri abia dupa ce am
vazut filmul lui Mel Gibson. Icoana de atunci nu s-a schimbat, mi-am schimbat doar eu
"ochelarii" prin care o priveam.

Gasim, de asemenea, in finalul filmului o privire staruitoare, limpede a Domnului Inviat -


Hristos privind catre lumea care avea sa-i treaca pe dinainte ca si cum lumea s-ar fi miscat spre
El, desi, e limpede si de inteles, miscarea Lui spre lume. Redescoperind acea privire limpede
intelegi ca nu e nevoie de vreme indelungata ca sa-L afli pe Hristos Inviat. O clipa e ca o mie
de ani si o mie de ani tine cat clipa Invierii din filmul acesta. Eu nu gasesc nici o disproportie.
Ar fi fost jalnic daca filmul sfarsea cu un Hristos mort. Dar Hristos nu e mort, ci viu, si El Se
strecoara din moarte in viata asa cum impresoara lumina intunericul, El iese din moarte ca un
Mire din "camara de nunta".

L.D.: Filmul are un puternic impact senzorial. Regizorul si artistii folosesc diverse tertipuri si
tehnici pentru a stimula reactii si sentimente (soundtrack-ul adecvat, imagini in slow-motion).
Cu siguranta ca unii spectatori vor ramane doar la aceasta dimensiune, la nivelul afectivitatii.
Cred ca astfel de stari repede vin, repede pleaca. Accentul pe senzorial credeti ca este un
minus al filmului, sau dimpotriva, un castig?

Pr. L.G.: Filmul este realizat mult mai bine decat s-a realizat orice alt film despre Hristos. El
nu are doar un acompaniament artistic de exceptie, ci si o idee de mare impact. Filmul nu
transmite impulsuri senzoriale doar de dragul senzatiei, ci ca efecte colaterale ale mesajului.
Nu este un film la finalul caruia sa pleci cu sentimentul ca regizorul a dorit sa-ti testeze
capacitatile de reactie, rezistenta la stres sau mai stiu eu ce alta disponibilitate. Este un film
86
cu mesaj, un film care te pune pe ganduri, care te face sa-ti pui in inima hotarari durabile,
care iti lasa mintea in lucrare si in framantare si care te ajuta sa-ti formulezi intrebari despre
tine si despre propriile-ti responsabilitati.

L.D.: Parinte Grigore, filmul lui Mel Gibson accentueaza analogia Painii cu Trupul Mantuitorului
Hristos si reuseste sa sublinieze importanta Maicii Domnului si apropierea dintre Ea si Fiul Sau.
(Filmul Iisus din Nazaret al lui Franco Zeffirrelli gasesc ca nu a reusit acest lucru). Din
perspectiva dogmatica vedeti inadvertente intre invatatura ortodoxa si viziunea regizorala a lui
Mel Gibson, care-i dintre vechii catolici?

Pr. L.G.: The Passion of Christ este un eseu teologic care depaseste limitele artistice si tehnice
ale unui film. Este actualizarea dramei cutremuratoare a rastignirii Domnului Iisus Hristos.

The Passion of Christ este o rugaciune in timpul careia cazi fara sa vrei in genunchi. Imaginea
te cheama sa participi la un univers pe care teologia l-a golit in chip voit de tragism in favoarea
sublimului Invierii, accentuand prin aceasta latura divina a participarii in detrimentul
dimensiunii umane. Filmul aduce un echilibru intre cele doua. Sublimul nu poate fi redat atat
in abundenta sangelui cat in framantarile momentului; contrastul intre intunecare si lumina,
depasirea clipelor terifiante si plasarea acelora in planul vietii luminoase si pasnice petrecute
de Hristos odinioara, revenirea in timpul sfintei lucrari si propovaduiri constituind nu paralele,
ci talcuiri ale diverselor momente din parcursul dramei mantuitoare.

In acest parcurs al groazei in care ne introduce filmul, avem de-a face cu doua niveluri ale
suferintei: o suferinta asumata de om, o durere omeneasca la care se adauga in chip firesc
temerile, spaima, sfaramarea fizica, si un alt fel de suferinta - o suferinta demna, asumata din
compasiune de Insusi Dumnezeu pentru lume.

Daca Iisus ar fi petrecut suferinta acestei prefaceri a lumii doar ca Dumnezeu, dinafara vreunei
implicatii umane, iubirea Sa pentru om ar fi fost contestabila, oarecum culpabila. Ar fi iubit cu
o iubire straina de orice asumare omeneasca. Iubirea Lui ar fi ramas neimpartasita, nestiuta,
nelucratoare. Dar El ne iubeste desavarsit tocmai pentru ca ne iubeste pana la moarte, ne
iubeste din moarte si de dincolo de moarte.

Luand asupra-Si neputintele noastre, suferind ca om si Dumnezeu, Hristos a petrecut in sine


drama durerii omenesti, facand pentru om posibila indumnezeirea.

Jertfa Mantuitorului capata dimensiunea participarii lumii intregi la ea, ne implica si pe noi si
ne cheama spre plangere tocmai pentru ca in chipul sfaramat si batut al Domnului vedem, ca in
oglinda, chipul nostru sfaramat de pacat. Plangandu-L pe Hristos ne plangem pe noi insine,
plangere la care Insusi Domnul ne indeamna zicand: Nu Ma plangeti pe Mine, ci pe voi
plangeti-va si pe copiii vostri (Luca 23, 28). Si asta nu pentru ca nu am avea motiv sa plangem
pentru El, ci pentru ca adunand pe chip lacrimi pentru El adaugam chipului nostru o alta
infatisare, o noua motivatie - dragostea de Dumnezeu care nu piere niciodata.

Durerile noastre sunt durerile Lui. Asumarea deplina a acestei legaturi dumnezeiesti a durerii
care innoada destinul Sau cu al nostru este de altfel imbracarea deplina cu Hristos: Cati in
Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat! (Galateni 3, 27).

Cred ca icoana Maicii Domnului in acest film este una reusita, o icoana a durerii, a rabdarii, a
suferintei consimtite potrivit voii Fiului, o icoana a intelegerii depline a acestei drame.

87
Inadvertente de ordin teologic si scripturistic putem gasi, daca ne intereseaza cu orice pret
aceasta, dar este cert ca sunt bine ascunse sub simboluri greu contestabile.

L.D.: Decriptati-ne, va rugam, cateva simboluri si momente cheie din film! Cum ar fi chipul
"umbrit" al Mantuitorului, diavolii care iau chipul pruncilor, lacrima din cer a Tatalui,
"potrivirea" bratelor Mantuitorului pe lemnul mai lung al Crucii, gestul regizorului de a bate
primul cui in palma Mantuitorului, calvarul intretaiat de scene anterioare, zdrobirea capului
sarpelui in Ghetsimani.

Pr. L.G.: In afara de scena in care Hristos zdrobeste capul sarpelui - moment de altminteri
anuntat inca din Cartea Facerii - intalnim multe alunecari evidente de la temeiul Scripturii in
aceste scene simbol. In scena spanzurarii lui Iuda regizorul romanteaza inspirat intregul episod,
dar sunt alte multe scene care ating accente fictive cum ar fi scenele in care prea des apare
diavolul. Ar mai fi de vorbit si de scena in care Hristos este aruncat in lanturi de pe zidul
cetatii - care face trimitere la ispitirea aruncarii Domnului de pe aripa Templului; scena in care
apare in bratele satanei pruncul hidos - adica diavolul; scena in care omul Simon Cirineanul
duce Crucea Domnului, iar Hristos - acoperind bratul acestuia si Crucea; il apara pe el de
loviturile streangului si alte asemenea scene.

Toate imaginile simbol pe care le-ati consemnat si celelalte configureaza totusi un inteles
teologic, motiveaza intreaga suferinta si ii da sens. In contextul acestora drama se dezvaluie
ochilor nu pentru rostul absurd pe care l-ar avea orice varsare de sange, ci pentru un rost mult
diferit, acela de a aseza istoria mantuirii neamului omenesc intr-un manunchi profetic despre
viata si despre moarte, o savarsire a unui "ceremonial" care avea sa cutremure din temelii
istoria si religiile lumii. Filmul este de fapt o poveste despre prima Liturghie - de la Ghetsimani
la Inviere - o Liturghie care se adreseaza timpului si vesniciei unde arhiereul Iisus Hristos, Fiul
lui Dumnezeu este Cel ce aduce jertfa, este Cel ce Se aduce ca jertfa, este Cel ce Se imparte
pe Sine lumii si niciodata nu Se desparte.

Pe scurt, daca ar fi sa lamurim calitatea fiecarui simbol, am spune ca acel chip "umbrit" al
Mantuitorului tine doar de contrastul pe care producatorul il va realiza indata ce Il va arata pe
Hristos Inviat; imaginea diavolilor sub chipul pruncilor intareste ideea ca demonismul nu poate
fi mai adanc decat atat atunci cand ar transparea pana si pe fetele pruncilor, intinand chiar si
aceasta ultima frontiera a puritatii umane. "Nepotrivirea" dintre bratele Mantuitorului si
bratele Crucii, desi nu are un temei scripturistic (cum de altfel nu au temei nici celelalte
simboluri despre care vorbim) ne trimite la intelegerea ca sensul acestei frangeri este chiar
acela de a pune in aceleasi tipare masura lui Dumnezeu si masura omului - si pentru ca masura
noastra nu se potrivea la masura lui Dumnezeu. L-am adus pe Dumnezeu la masura noastra.
Despre lacrima Tatalui am mai scris (e vorba de un eseu publicat in presa locala - n.a.) si nu
doresc sa reiau aici cele ce am spus - ideea mi se pare fascinanta. Ceea ce cred ca este
sugestiv cu adevarat e mesajul ca fiecare dintre noi am potrivit pe Hristos la masura
nimicniciei noastre si fiecare dintre noi facand aceasta am batut, de altfel, cuiul in mana
Domnului.

L.D.: Filmul se adreseaza, de buna seama, unor anumite masuri duhovnicesti. Nu suntem
desavarsiti, ca daca am fi n-am avea nevoie de el. Spunea parintele V. Sorescu ca: "O credinta
traita te absolva in mare masura de curiozitate. Multi dintre crestinii nostri nu doresc sa vada
Athosul sau Ierusalimul. Ei le au pe toate in Biserica, in Liturghie". Pana la urma cui putem
recomanda filmul? Crestinilor nedusi la biserica, credinciosilor practicanti, necrestinilor? Cine
are realmente nevoie de aceasta vizionare?

Pr. L.G.: Filmul se adreseaza celor nedesavarsiti si mie tocmai de aceea mi s-a potrivit, pentru
ca simt ca mi s-a adresat mie. Vedeti, unora li Se descopera Hristos tocmai pentru ca printre
88
cei ce striga: "Ia-L, ia-L, rastigneste-L" se afla ei insisi; altii trebuie sa se "urce" pana la al
treilea Cer ca sa-L vada. Iar altora, peste timp, prin iconomia dumnezeiasca li se da un chip al
intelegerii. Un astfel de "chip" este si filmul acesta. Biserica descopera acest chip, Liturghia de
asemenea acest chip il vesteste, toate vestesc acest chip, adica aceeasi realitate - Hristos
Mantuitorul rastignit si inviat.

Este foarte important pentru mantuirea noastra sa intelegem "chipul" in care Dumnezeu ne
graieste! Altfel nu vom putea striga niciodata cum a strigat Toma zicand: Domnul Meu si
Dumnezeul Meu! (Ioan 20, 28).

Filmul se adreseaza deci unuia ca Toma, dar si unuia precum tanarul orb despre care am vorbit
cu ceva timp in urma.

Fara jertfa nu putem sa-L intelegem pe Hristos. Nu putem intelege inaltimea si sublimul Invierii
daca nu ne imbracam cu Hristos inca de la primul pas spre Golgota. Ma intorc la Toma si va
intreb: oare ce a zis el inainte de Patimile Domnului?! Iata ce a zis: Sa mergem si noi si sa
murim cu El! (Ioan 11, 16).

Sa mergem, asadar, sa murim si sa Inviem impreuna cu El! Amin.

NOTE:

[131]Parintele Lucian Grigore (n. 1966) este parohul Bisericii Domnesti "Sfantul Gheorghe" din
Pitesti. Se imparte – cum oare?! – intre altar, amvon, administratia parohiala, responsabilitatile
de la Episcopie, catedra de la Facultatea de Teologie, studiile doctorale, revista si cenaclul
parohiei, cresterea si educarea celor trei copii si alte cateva. I se potriveste ca o manusa
sintagma cu timp si fara timp (II Timotei 4, 2). Parintele Lucian Grigore este un orator de
exceptie, iar raspunsurile limpezi pe care le ofera pe marginea controversatului film "Patimile
lui Hristos" confirma intru totul acest fapt. Iata deci un nume de care veti mai auzi! [n.a.].

89

You might also like