You are on page 1of 1

Noapte în ploaie (Fragment) - Stăm bine-aşa, sub bolta moale,

George Topîrceanu Cu frunţile alăturate

...Mai sus, la poalele pădurii, Ca doi copii cuminţi. — Ne-mbată

Se-mbină umbrele-n coroană Mirosul florilor uscate.

Şi ca-n poveste se deschide

În faţa noastră o poaină: De peste deal abia s-aude

Un ropot repede-n păduri,

Mesteceni albi, cu ramuri goale, E ploaia... Pân’ la noi deodată

Pe margini codrul adormit Ajung răzleţe picături,

Şi-n raza lunii, risipite,

Căpiţe mici de fân cosit... Şi tot mai dese cad. Un fulger

Tăria norilor despică

Aici nu-i nimeni să ne vadă Vuinid departe-n munţi. Iubita

În pacea nopţii-ncremenite, S-a strâns la pieptul meu cu frică.

O, farmec negrăit de dulce

Al sărutărilor oprite!... Simţeam atunci viaţa caldă

Cum tremură ca o văpaie

Dar un fior prin noapte trece. De foc nestins, în trupul tânăr,

Şoptesc copacii îngroziţi. Sub haina umedă de ploaie...

Un tainic murmur, — ca o apă, —

Coboară-n codrii adormiţi. Cum norii-ntunecau seninul

Nemărginirilor albastre,

Vin freamăte nelămurite, O noapte dulce-nvăluise

Prevestitoare de furtună, Lumina gândurilor noastre.

Şi nouri vineţi, colo -n zare,

Deasupra munţilor s-adună... Dar n-a fost patimă nebună

Cu gânduri risipite-n şoapte, —

Acum pe bolta răzvrătită A fost un vis frumos... Şi ploaia

Aleargă cum îi poartă vântul. Curgea cu ropot lung, în noapte.

În valuri negre luna mo are .......................

Şi umbra-ntunecă pământul. .......................

O, doamne! Ploaia-n noaptea asta La răsărit încet s-aprinde

Ne strică fără milă rostul. Văpaie rece de rubin

Dar colo jos, într-o căpiţă Când printre norii rupţi s -arată

De fân, găsi -vom adăpostul... Ferestre mari de cer senin.