You are on page 1of 75

INSTITUTII POLITICE

NOTE DE CURS

Oana Saramet

I. ORGANIZAREA STATALĂ A PUTERII

1. Popor, naţiune, putere de stat, puteri publice

Categoria cel mai des întâlnită în teoria şi practica sistemelor constituţionale este
categoria putere, categorie cheie în organizarea statală a societăţii. Aceasta apare în exprimări
precum: putere de stat, puteri politice.
Constituţia României la art. 2 stabileşte că “Suveranitatea naţională aparţine poporului
român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice
şi corecte precum şi prin referendum.” Alin.(2) al aceluiaşi articol prevede, expresis verbis, că
niciun grup şi nicio persoană nu pot exercita suveranitate în nume propriu.
Din această prevedere constituţională rezultă cel puţin două constatări:
- legăturile dintre categoriile şi fenomenele popor, naţiune, putere de stat, puteri publice;
- formulările extrem de nuanţate cu care se operează precum cele de putere, suveranitate,
suveranitate naţională sau cele de “rezidă din naţiune”, “aparţine naţiunii”, “aparţine poporului”.

2. Relaţia popor – stat

Noţiunea de stat cunoaşte două accepţiuni, larg utilizate şi la fel de corecte din punct de
vedere ştiinţific:
a) Într-o accepţiune mai largă, politică şi sociologică, prin stat se înţelege suma a trei elemente
distincte şi anume: teritoriul, populaţia (naţiunea) şi suveranitatea. În această accepţiune statul
este sinonim cu ţara, acesta incluzând civilizaţia, resursele, oamenii, teritoriul, frontierele,
autorităţile, etc.
b) Într-o accepţiune mai restrânsă prin stat se înţelege forma organizată a puterii, mecanismul sau
aparatul statal.

Drept urmare edificiul statal se exprimă astfel: poporul, naţiunea deţin puterea politică
pentru exercitarea căreia poporul creează statul ca un ansamblu sistematizat de organe de stat
deseori denumite autorităţi statale sau publice.

3. Relaţia stat – putere (puteri) de stat, puteri publice

1

Statul este organizarea statală a puterii poporului, este instituţionalizarea acestei puteri.
Dacă vorbim despre stat sau putere (puteri) de stat vorbim despre acelaşi lucru existând
prin urmare identitate şi între noţiunile de autorităţi statale şi autorităţi ale puterii.
În ceea ce priveşte exprimările putere politică şi putere de stat acestea pot evoca aceleaşi
noţiuni dar pot fi folosite şi cu nuanţe diferite, neconfundabile, în sensul în care termenul de
“politic” desemnează caracterul social al puterii, dar poate desemna şi caracterul puterii unor
formaţiuni şi partide politice, asociaţii, etc. în timp ce termenul de “putere politică” desemnează
puterea poporului, naţiunii.
Trăsăturile puterii politice se regăsesc în puterile statului, dar trăsăturile statului nu se
regăsesc, în totalitate, în ansamblul puterii politice.
Puterea statală reprezintă forma de organizare statală a puterii poporului.
dacă într-un sistem democratic organizarea statală a puterii politice se realizează prin mai
multe organe ale statului, cu funcţii şi trăsături clar definite şi caracterizate prin autonomie, atât
organizatorică cât şi funcţională, precum şi prin echilibru reciproc şi colaborare; într-un sistem
totalitar, organizarea statală a puterii se realizează de mai multe organe de stat cu funcţii şi
trăsături clar definite, dar caracterizate prin organizare şi funcţionare centralizată-concentrat,
putându-se astfel vorbi despre unicitatea puterii.

Trăsăturile generale ale puterii de stat sunt următoarele:

a) caracterul de putere – este esenţa noţiunii şi exprimă ideea că puterea este o putinţă efectivă
de a exprima şi realiza voinţa ca voinţă obligatorie pentru întreaga societate.
b) puterea de constrângere – elementul de constrângere este definitoriu pentru putere ca putere
de stat deoarece în momentul în care ar dispare constrângerea ar dispare chiar statul. Aceasta se
exercită însă doar în ultimă instanţă atunci când voinţa de stat exprimată prin legi nu este
respectată de bună voie.
c) puterea socială – a apărut ca putere a unor forţe sociale (grupuri, clase sociale) şi a fost
folosită la consacrarea şi protejarea intereselor acestora. Prin caracterul social al puterii se
analizează şi se explică drumul parcurs de organizarea statală de la despotism la democraţie.
d) puterea de a exprima şi realiza voinţa ca voinţă de stat. – exprimă raţiunea de a fi a puterii
organizată statal. Voinţa indivizilor, grupurilor sociale, poporului exprimată prin lege nu este
suma aritmetică a voinţelor membrilor luaţi individual sau a grupurilor. În lege, în sens generic,
se exprimă interesele fundamentale ale categoriei guvernanţilor iar raportul lege – voinţă este în
directă legătură cu caracterul democratic al statului.
e) caracterul organizat – puterea de stat există şi se exprimă sub forma unui aparat, mecanism,
autorităţi.
f) suveranitatea - exprimă supremaţia şi independenţa puterii în exprimarea şi realizarea voinţei
guvernanţilor ca voinţă de stat. Aceasta se analizează sub denumirea de suveranitate de stat
pentru a fi deosebită de suveranitatea poporului şi suveranitatea naţională.

4. Separaţia puterilor, echilibrul şi colaborarea puterilor – origine şi evoluţie

Teoria separaţiei puterilor este o teorie celebră, de largă audienţă şi frecvent invocată.
Apărută, mai curând readusă în atenţie şi dezvoltată, în Secolul Luminilor, aceasta a fost
îndreptată împotriva obscurantismului feudal, a închistării medievale şi împotriva abuzului de

2

putere. A fost de asemenea o reacţie împotriva monarhiei absolute, formă de guvernământ în care
regele concentra în mâinile sale puterea supremă.
Teoria separaţiei puterilor a stat la baza elaborării constituţiilor, în accepţiunea modernă a
termenului, Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului din Franţa – 1789 – stipula că o societate
în care garanţia drepturilor nu este asigurată şi nici separaţia puterilor nu este determinată, nu are
o constituţie.
Această teorie a încercat să creeze cele mai bune mijloace susceptibile de a stabili un
guvernământ moderat - care să fie atât pe placul celor guvernaţi, cât şi pe cel al guvernanţilor.
Deşi paternitatea principiului separaţiei puterilor este împărţită de Locke, care a enunţat
teoria separaţiei puterilor în lucrarea sa, din 1690, „Tratat asupra guvernământului civil” şi
Montesquieu, cel din urmă fiind cel care a dezvoltat-o şi fundamentat-o mult mai profund, în
lucrarea sa din 1748, „Despre spiritul legilor”, acest principiu îşi găseşte originile în antichitate.
Astfel, istorici precum Herodot, Tucidide, Xenofon sau filosofi precum Platon, Aristotel ne-au
transmis prin intermediul scrierilor lor reflecţii despre organizarea puterilor şi începuturile
divizării ei în Sparta şi, mai ales în Atena. Astfel, Platon, în lucrarea Republica, identifică 4
forme de guvernământ, având drept criteriu – caracterul celui care preia frâele puterii, şi anume:
timocraţia sau timarhia, oligarhia, democraţia şi tirania. Spre deosebire de acesta, Aristotel, în
lucrarea Politica, consideră că există trei forme de guvernământ care corespund celor trei
constituţii pure: regalitatea, aristocraţia şi republica, precum şi alte trei forme de guvernământ
care deviază de la primele, respectiv: tirania, oligarhia şi demagogia. Criteriul folosit de Aristotel
în identificarea acestor tipuri de guvernământ este „repartiţia ordonată a puterii, care se împarte
totdeauna între asociaţi, fie potrivit cu însemnătatea lor particulară, fie potrivit oricărui principiu
de egalitate obştească”, iar această repartiţie nu este altceva decât Constituţia.
Aristotel vorbeşte pentru prima dată despre o separaţie a puterilor în stat pornind de la
ideea că legea bazată pe raţiune este cea care stă la baza societăţii, iar dintre toate legile,
Constituţia este cea care stă la baza organizării statale, celelalte trebuind să i se conformeze. În
acelaşi timp, Constituţia trebuie să determine organizarea sistematică a tuturor puterilor dintr-un
stat, dar, mai ales, a celei suverane pentru că orice stat se consideră bine organizat dacă este
organizat în trei părţi: adunarea generală – legislativul de astăzi – care deliberează cu privire la
afacerile publice, corpul magistraţilor – executivul din prezent – căruia trebuie să i se hotărască
natura, atribuţiunile şi modul de numire, şi corpul judecătoresc. Aristotel consideră că
guvernământul este însăşi Constituţia, identificând trei forme de guvernământ, fiecare cu
Constituţie specifică: regalitatea, aristocraţia, republica, însă în fiecare dintre acestea Constituţia
trebuie să reprezinte „repartiţia ordonată a puterii”.
În opinia lui Aristotel statul este o asociaţie de cetăţeni care se supun sau nu unei
Constituţii, dar se întreabă dacă virtutea care caracterizează orice om liber trebuie să fie o
trăsătură şi a cetăţeanului, precizând că în ceea ce-l priveşte pe magistrat (accepţiunea în care este
folosit de către Aristotel cuvântul „magistrat” este cea etimologică, de înalt funcţionar public,
administrativ, executiv, legislativ sau în justiţie, în statele roman şi grec) pentru ca să fie vrednic
a guverna este necesar să fie totdeauna destoinic şi prudent, această din urmă calitate fiind mult
mai necesară omului politic, precum este şi magistratul, decât virtutea. Referitor la condiţiile pe
care trebuie să le îndeplinească un cetăţean pentru a face parte inclusiv din corpul magistraţilor,
Aristotel menţionează că în statele în care puterile publice sunt bazate pe egalitatea cetăţenilor,
precum sunt şi cele care cunosc ca formă de guvernământ republica, mai ales sub aspectul său de
democraţie, „toţi fiind asemenea, fiecare are dreptul să exercite autoritatea la rândul său”.
Indiferent de modul în care stipulezi prin Constituţie „repartiţia ordonată a puterilor”, nu este de
ajuns să concepi un guvernământ perfect, trebuie, în primul rând, conceput un guvernământ

3

numărul magistraturilor. al închistării medievale. printre altele. teoria separaţiei puterilor fiind considerată ca o necesitate în lupta împotriva monarhiei absolute. formă de guvernământ în care regele concentra în mâinile sale puterea supremă. etc. de câteva reguli. că puterile ar mai putea colabora sau. din „lipsă de personal”. fiind tratate aspecte precum durata mandatului. chiar mai mult decât atât. după cum o denumeşte acesta. iar în cele mici este acceptată. anume eligibilitatea prin sorţi.. Precum o vor face succesorii săi şi Aristotel tratează. mai întâi puterea legislativă – adunarea generală. respectiv: dreptul de a numi magistraţi fie aparţine tuturor cetăţenilor. dar oricum în statele mari şansele ca un cetăţean să deţină mai mult de un mandat sunt mult reduse faţă de cele ale unuia dintr-un stat mic. fiind evident că în statele mari numărul acestora este mare. menţionează. deşi se consideră că iniţial accentul s-a pus pe ideea separaţiei puterilor în stat. doar două sunt apreciate de Aristotel. între cea legislativă şi cea executivă. din acelaşi motiv – „lipsa de personal” – această posibilitate ar trebui să fie acceptată. modul de desemnare a magistraţilor. Astfel. cu condiţia ca mai întâi să fie stabilit numărul funcţiilor indispensabile în stat şi al acelora care fără a fi aşa de absolut necesare. Dintre toate modurile de organizare a numirii magistraţilor. În secolele XVII – XVIII. totuşi îi sunt trebuincioase. s-a încercat crearea sau găsirea chiar a unui echilibru între puterile identificate şi. mai întâi. organizarea magistraturilor. • în ceea ce priveşte numirea magistraţilor. că ar putea fi într-un raport de echilibru manifestat prin cooperare şi control reciproc. urmând a se alege una dintre aceste metode sau a se combina între ele. fie doar unor clase speciale. totuşi. indiferent că acesta avea un caracter individual sau colegial. în medie. posibilitatea ca un magistrat să cumuleze mai multe funcţii. împărţirea puterilor. unde. Astfel: • numărul magistraturile trebuie să difere în funcţie de mărimea statelor. fiind de neconceput. iar apoi – puterea executivă – „corpul magistraţilor”. al abuzului de putere. este obligatoriu să nu fie încredinţate cele trei puteri – cele trei funcţii aceluiaşi organ. posibilitatea de a avea mai multe mandate. la acel moment. în general. fiind necesară o specializare a acestora. încercându-se a se identifica şi o posibilă definiţie a acestei puteri. Capitolul XII din Cartea a VI-a (sau a IV-a în ediţiile ordinare) este dedicată acestei puteri. • apreciază că. ideile anticilor vor renaşte în încercarea de a reacţiona împotriva obscurantismului feudal. de naştere. fie printr-o modalitate combinată a acestora două. iar legile trebuie să fie înţelese doar „ca norma magistratului în exerciţiul puterii”. dreptul de a fi ales aparţine fie tuturor. S-a punctat că pentru a evita despotismul. o posibilă definiţie a acestora precizând că „în general. durata mandatului unei astfel de magistraturi este de 6 luni – 1 an sau puţin mai mult. S-a vorbit în acest context. iar pentru ca să poată fi realizat acesta este necesar ca o Constituţie să cuprindă. fie prin alegere. • deşi apreciază că este dificil a defini magistraturile. fie este un privilegiu legat de cens. în special. consideră că trebuie ţinut cont. de merit. atribuirea suveranităţii. de fapt.practicabil. fapt sugerat cel mai bine de Ludovic al XIV-lea atunci când afirma: „l’état c’est moi” („statul sunt eu”). adevăratele magistraturi sunt funcţiile care dau drept de a delibera cu privire la oarecare obiecte. despre imposibilitatea de funcţionare a principiului non-cumulului de funcţii (Filosofii iluminişti care au contribuit la fundamentarea acestei teorii au utilizat. pe larg. Ultima condiţie este apreciată cea mai importantă pentru că în funcţie de aceasta se poate stabili dacă într-adevăr acel cetăţean participă la guvernământ în calitate de magistrat. modul de numire este fie prin tragere la sorţi. principiu aplicabil inclusiv raportat la funcţia 4 . termenul de „putere” ca sinonim pentru cel de „funcţie”). şi eligibilitatea prin alegere. de a decide şi de a ordona”.

Montesquieu consideră că „puterea judecătorească prin care principele sau autoritatea pedepseşte infracţiunile şi judecă litigiile dintre particulari este oarecum inexistentă”. Divizarea puterii în cele trei puteri a fost justificată prin faptul că niciuna dintre puterile în stat nu trebuie să fie absolută. teoria lui Montesquieu asupra separaţiei puterilor statului a devenit un principiu constituţional de bază în orice stat de drept. în special. Cel care i-a dat prima formă doctrinară. Aşadar. precum şi a raporturilor dintre acestea. cea executivă privitoare la chestiunile care ţin de dreptul ginţilor. cea legislativă cu cea executivă. important fiind. iar autorul acesteia a fost considerat „adevăratul părinte” al teoriei. ia măsuri de securitate. pornind de la această idee. pe care tot acesta o numeşte puterea judecătorească-. după Aristotel. limita acesteia fiind dată de chiar drepturile naturale ale oamenilor. subliniind importanţa unei separări a puterilor statului pentru garantarea libertăţii individuale. acesta susţinea că ar fi mai bine ca puterea 5 . cât şi la cea legislativă Montesquieu mai aprecia că pot fi încredinţate unor dregători permanenţi sau unor corpuri permanente. trimite sau primeşte solii. Lucrarea lui J. care determină faptele care încalcă regulile de convieţuire şi pedepsele corespunzătoare. modul de organizare al celorlalte două. Locke poate fi considerată principala sursă ideologică a ideilor expuse în lucrarea sa de către Montesquieu (Charles-Louis de Secondat. la rândul ei. Considerând că puterea arbitrară şi omnipotentă a suveranului este inacceptabilă. precum şi pe raporturile dintre acestea. pe care o numeşte pur şi simplu putere executivă. de altfel. cât în faptul că acestea nu pot să fie cumulate. a făcut o diferenţiere între statul natural şi statul civil. J. Astfel. acesta din urmă având la bază un contract al cărui obiect este garanţia drepturilor naturale.cea legislativă. drepturi pentru care. Datorită efectelor pe care le-a produs în sistemele politice existente la acea vreme asupra normelor cuprinse în constituţiile nord-americane de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. inclusiv în Constituţia Statelor Unite ale Americii de la 1787. însă în niciun caz nu trebuie să fie exercitate de popor. şi cea executivă privitoare la chestiunile care ţin de dreptul civil. a fost şi instituită. Acest drept e identificat cu puterea judiciară care. De asemenea. este filozoful englez John Locke în scrierea sa „Essay on Civil Government”. este divizată în: puterea legislativă. precum şi în constituţiile majorităţii statelor moderne. însă această divizare nu trebuie să afecteze calitatea poporului de deţinător unic al puterii dintr-un stat. aşadar. care execută în concret legile emise de puterea legislativă şi puterea confederativă. Esenţa acestei lucrări nu constă atât în identificarea celor trei puteri în stat . respectiv ale celei executive.legislativă şi la cea executivă. iar puterea executivă trebuie să realizeze executarea acestei voinţe generale pentru că în virtutea ei „principele sau autoritatea declară război sau încheie pace. Locke a apreciat că puterea politică nu poate fi absolută. Referitor atât la puterea executivă. şi deţinute de unul şi acelaşi organ. Locke a considerat că existenţa societăţii este condiţionată de existenţa legilor şi. puterea executivă. baron de la Brede et de Montesquieu) –„De l’Esprit de lois” („Despre spiritul legilor”). Locke a mai apreciat că este necesar ca puterea legislativă şi puterea executivă să fie exercitate de titulari distincţi şi independenţi. aceste teorii au pus un accent deosebit pe trăsăturile puterii legislative. preîntâmpină năvălirile”. J. le îndreaptă şi le abrogă”.în temeiul ei principele sau autoritatea fac legi. iar puterea judecătorească să fie o componentă a puterii legislative. „Semnatarii” acestui contract au pus la dispoziţia societăţii civile dreptul de a pedepsi şi de a face dreptate. care exercită puterea statului în exterior în raport cu celelalte state. puterea legislativă trebuie să reprezinte voinţa generală a statului pentru că „.

este inalienabilă şi indivizibilă. aşadar. J. Însă.fie deciziile să fie luate doar de puterea legislativă. întinderea puterii trebuie să fie compensată prin scurtimea duratei sale”. forţa fiind cunoscută sub numele de putere legislativă. Montesquieu consideră. pentru a se evita ca vreuna să devină despotică. împărţită în mai multe alte puteri. deşi ele îi socotesc ca oameni. Rousseau apreciază că puterea legislativă aparţine poporului. Acest guvernământ.J. aplicarea legilor trebuie să fie o atribuţie exclusivă a executivului. legislativul nu are dreptul de a judeca persoana care a greşit. caz în care „statul ar cădea în anarhie”. dar trebuie să aibă dreptul de a numi judecătorii. trebuie să aibă dreptul de a se împotrivi iniţiativelor legislative pentru că altfel puterea legislativă ar deveni despotică. Acest agent este reprezentat de fapt de guvernământ care nu deţine.n. Montesquieu nu numai că nu a precizat despre cele trei puteri identificate faptul că ar trebui să se organizeze şi să funcţioneze ca fiind separate între ele. aceasta trebuind să fie inviolabilă. plecând de la constatarea că puterea. dar nici să îngrădească tocmai aplicarea lor pentru că executivul acţionează limitat prin realizarea unor acţiuni prompte. s. dacă deţine puterea executivă. „dar cum cel învestit cu puterea executivă nu poate aplica rău nicio lege fără să aibă sfătuitori porniţi spre rău. pentru că exercitarea acestei puteri poate să impună luarea unor decizii prompte. nu trebuie să judece litigii. Totuşi legislativului i se recunoaşte „dreptul să aibă împuternicirea de a examina în ce chip au fost puse în aplicare legile pe care le-a făcut ea”. numit şi administraţie supremă. fie deciziile ar fi luate doar de puterea executivă. cum era monarhul în acea perioadă. dar numai de puterea judecătorească. ce urăsc legile ca miniştri. însă puterea executivă nu poate aparţine acestuia pentru că forţa publică pentru a fi pusă în acţiune şi pentru a fi unită potrivit directivelor voinţei generale în vederea creării legăturii dintre stat şi suveran (acesta este de fapt titularul puterii. puterea şi care este un corp intermediar. caz în care aceasta ar deveni absolută. Sub aspectul atribuţiilor pe care le-ar avea puterea executivă. ci. în niciun caz puterea executivă nu putea fi încredinţată unor persoane care să provină din puterea legislativă pentru că astfel ar exista un dublu risc . au fost identificate şi mijloacele prin care acest control poate fi realizat. Montequieu a menţionat că puterea executivă ar trebui să aibă dreptul de a se împotrivi iniţiativelor legislativului. Rousseau le întâlneşte şi atunci când se vorbeşte despre corpul politic. dar şi că nu trebuie confundat Consiliul principelui cu puterea executivă pe care o reprezintă monarhul pentru că cel dintâi este „prin natura sa depozitarul voinţei momentane a principelui”.) are nevoie de un agent. corp care este însărcinat cu aplicarea legilor şi menţinerea libertăţii civile şi politice. astfel. susţine că aceasta nu poate fi divizată. legislativul neputând nici să le aplice. a subliniat că ar trebui să se controleze reciproc. Montesquieu ia-n considerare următoarele: aceasta trebuie să fie cea care să stabilească data şi durata convocării puterii legislative. Dreptul de iniţiativă legislativă aparţinând executivului nu trebuie să fie un drept absolut tocmai pentru că existenţa acestui veritabil drept de veto i-ar da dreptul de a respinge acele propuneri cu care nu este de acord. din contră. plasat între supuşi şi suveran. de altfel. că exercitarea acestor atribuţii se poate face pe o perioadă determinată pentru că „în orice dregătorie. iar puterea sub cel de putere executivă. Rousseau. Astfel. activitatea executivului. monarhul. Însă. mai mult decât atât ar trebui să participe la legiferare prin exercitarea unui drept de veto pentru ca astfel să nu fie lipsită de propriile prerogative. Identificând două cauze ce produc orice acţiune umană: una morală reprezentată de voinţă şi care determină actul şi una fizică reprezentată de putere şi care îndeplineşte actul. În urma realizării acestui control. În acest sens. aceştia pot fi anchetaţi şi pedepsiţi”. suveranitatea după cum o numea acesta. presupune exercitarea legitimă a puterii 6 .executivă să aparţină unei persoane. controlând.

Rousseau apreciază că dacă este necesar. executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei 7 . considerată demodată. Apreciem că. iar „principe sau magistrat va fi numit omul sau corpul însărcinat cu această administraţie”. pe lângă această formă de control. fiind de neconceput o separare absolută a acestora. fiind exercitată direct de cetăţenii. că el îi poate numi şi destitui când îi place. şi. orice „defect de proporţie prin divizarea guvernământului” trebuie să fie înlăturat imediat. propunându-se chiar şi înlăturareaacesteia. ci să asculte. ci slujbaşii lui. Actul prin care se instituie executivul nu este un contract. ceea ce sunt cu toţii obligaţi să facă poate fi ordonat de către toţi”. care menţionează faptul că statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă. Contestată de mulţi. din cadrul său trebuind să facă parte şi regele sau monarhul. executivă şi judecătorească. De altfel în majoritatea actualelor constituţii este fie înscris expresis verbis1 principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat. executivă şi judecătorească. care nu este decât forţa adăugată legii”. faptul că puterea de stat va fi exercitată în conformitate cu Constituţia şi legile statului. la art. fiind şi astăzi unul dintre fundamentele regimurilor politice contemporane. adică numirea şefilor care să fie însărcinaţi cu guvernământul care a fost stabilit. Pentru că suveranul este cel care guvernează. teoria fundamentată de Montesquieu a supravieţuit de-a lungul secolelor. pe de o parte. că în această republică puterea aparţine poporului.3 alin. În acelaşi sens trebuie să fie amintit şi alin. contestând existenţa guvernământului reprezentativ. în art. independenţa acestora. iar existenţa acestuia din urmă este condiţionată de existenţa unui echilibru între puterea guvernământului şi cea a cetăţenilor „care sunt pe de o parte suverani şi pe de altă parte supuşi”.executive. În ceea ce priveşte apariţia guvernământului. şi că asumându-şi funcţiunile impuse lor de către stat. Mai mult decât atât acesta consideră că pot fi instituiţi nişte magistraţi intermediari care să folosească „doar la cumpănirea celor două puteri şi la menţinerea drepturilor respective” şi care să contribuie la temperarea guvernământului. de asemenea. pe de altă parte executarea acestei legi. Rousseau menţionează. Rousseau susţine că pot fi identificate două momente: stabilirea acestuia prin lege de către suveran. (4) al art.(2). Însă. altfel spus. De asemenea. pot fi instituite şi tribunale pentru a fi înlăturată orice afectare a guvernământului. 5.1 din Constituţia României. dar el poate şi trebuie să fie reprezentat în puterea executivă. că este „limpede că în puterea legislativă poporul nu poate fi reprezentat. fără a avea în niciun chip dreptul să discute asupra condiţiilor”. le transmite poporului pentru ca statul să aibă un echilibru. principele sau magistratul care o reprezintă pe cea dintâi va putea primi din partea suveranului dreptul de a cere să se facă ceea ce el nu face tocmai pentru că „cetăţenii fiind toţi egali prin contractul social. În acest sens Rousseau subliniază că puterea executivă trebuie să depindă de cea legislativă. al Constituţiei Sloveniei care prevede. Constituţia Armeniei prevede. ei nu fac altceva decât să-şi îndeplinească datoria de cetăţeni. fie organizarea 1 Acesta este cazul. Referitor la puterea executivă Rousseau mai precizează că aceasta trebuie să fie separată de puterea legislativă. motiv pentru care ar fi exagerat a se vorbi despre separaţia celor trei puteri în stat. în mod direct şi prin alegeri în conformitate cu principiul separaţiei puterilor legislativă. ci o lege pentru că „depozitarii puterii executive nu sunt stăpânii poporului. constituţia oricărui stat modern „nu este altceva decât repartiţia ordonată a puterii”. în primul rând. că nu e vorba ca ei să contracteze. o lipsă totală de colaborare între acestea sau. fie în favoarea executivului) şi regimuri care realizează separaţia puterilor. guvernământul primeşte ordine de la acesta. stând chiar la baza clasificării acestora în regimuri care practică confuzia puterilor (fie în favoarea legislativului. având la bază principiul separaţiei puterilor – legislativă. ordine pe care. la rândul său. Separarea dintre legislativ şi executiv nu trebuie să fie interpretată ca o independenţă a unuia faţă de celălalt. spre exemplu. republicată.

S-a pus în discuţie şi înlăturarea acestei teorii avându-se în vedere mai ales faptul că în regimurile totalitare s-a observat că divizarea puterii a fost înlocuită de unicitatea puterii de stat. Modul de organizare conceput prin intermediul principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat priveşte. 26 prevede că puterea legislativă va fi exercitată de Parlament şi de Preşedintele Republicii. motiv pentru care a vorbi doar despre separaţia puterilor în stat ar fi. în special a guvernului. Teoria clasică a separaţiei puterilor stipulează că în orice societate organizată în stat există trei funcţii: de edictare de reguli juridice – sau funcţia legislativă.3 sunt prevăzute reglementările celor trei puteri – legislativă. indivizibilă. puterea executivă va fi exercitată de Preşedintele Republicii şi de Guvern. 26). sunt prevăzute într- un articol existenţa celor trei puteri. la executiv şi. vorbe ce exprimă o concluzie anticipată a realităţilor constituţionale. nefiind vorba aşadar de existenţa mai multor puteri într-un stat. puterea executivă este creierul care pune toate părţile în mişcare. În constituţii. de executare a acestor reguli – sau funcţia executivă. Fiecare dintre aceste puteri/funcţii are organe distincte de exercitare a funcţiilor care îi revin. iar apariţia acestora a influenţat-o. urmând ca aceste prevederi să fie dezvoltate prin prevederile constituţiei. În acest context. ce aparţine unui popor. respectiv: adunările reprezentative. această putere. interpretarea textelor constituţionale prin metode specifice permiţând identificarea existenţei şi acţiunii acestui principiu şi în aceste cazuri. puterea executivă. sunt valabile cuvintele lui J. Astfel art. mai precis a autorităţilor care exercită cele trei puteri în stat. guvernul şi organele judiciare. iar în cadrul acesteia primul Titlu reglementează „Guvernarea federală”. La început teoria separaţiei puterilor în stat interzicea doar ca cele trei funcţii să fie executate de acelaşi organe. Conceptul era însă abstract şi limitat întrucât nu stabilea raporturile dintre aceste puteri. puterea judecătorească.J. Aşadar puterea politică este una singură. executivă şi judecătorească. În prezent s-a pus problema îmbătrânirii teoriei separaţiei puterilor întrucât. 8 . funcţia de control a acestuia asupra activităţii executive. dar şi a altor funcţii noi. precum şi ce autorităţi le exercită (art. cea a Statelor Unite ale Americii în care în art. în particular. puterea judecătorească va fi exercitată de instanţele judecătoreşti. este reglementată în concordanţă cu acest principiu. eronat. iar exercitarea lor complet independentă şi separată putea conduce la imposibilitatea funcţionării statului. la guvern. actele pe care le emit. Va trebui să ţinem cont şi de faptul că la momentul fundamentării acestei teorii nu existau partidele politice. etc. Rousseau potrivit cărora dacă puterea legiuitoare este inima statului. funcţia de directivare a politicii naţionale şi de administrare a organelor executive. respectiv puterea legislativă. precum şi modul lor de organizare. de judecare a litigiilor – sau funcţia jurisdicţională. de fapt. fără nici un dubiu. cea a Olandei care reglementează în Capitolul II . în general.Capitolul VI cele trei puteri. precum cea a Greciei. constituţionale.art. politice. economice şi nu numai referitoare. ci a mai multor autorităţi care exercită cele trei funcţii fundamentale dintr-un stat – cea legislativă.1. considerăm că. în opinia noastră. potrivit cărora rolul acestora a crescut în primul rând în detrimentul legislativului. 2 În acest sens sunt prevederile unor constituţii precum cea a Argentinei (Partea a II-a a acesteia este consacrată „Autorităţilor Naţionale”. un capitol distinct fiind destinat Ministerului Public ).puterilor2. prin apariţia partidelor politice rolul lor determină ca echilibrul între Parlament şi Guvern să fie realizat şi prin raportul dintre majoritate formată de partidele învingătoare în alegeri şi opoziţie care aşteaptă următoarele alegeri pentru “ a-şi lua revanşa”. dar. iar deciziile acestora vor fi executate în numele poporului grec. precum funcţia de deliberare a parlamentului. nu a determinat înlocuirea separaţiei puterilor cu confuzia acestora. deşi nu este consacrat expres acest principiu. cea executivă şi cea judecătorească. în nici un caz. mai mult ca oricând.

executivul în normele privitoare la Preşedintele României şi Guvern – art. c) Chiar dacă ulterior revizuirii din 2003. 80 şi urm. putem constata că aceasta consacră echilibrul puterilor în stat în conţinutul şi semnificaţia sa ştiinţifică şi modernă. chiar democraţiile recunoscute au relevat o inadaptare a acestei teorii la realităţile actuale. în sistemul britanic observându-se o concentrare a puterii de către Cabinet. Examinând dispoziţiile Constituţiei României. justiţia în normele privind autoritatea judecătorească – art. 61 şi urm. mai ales. în principiu. spre exemplu P.. acesta dispunând. 9 . firească. e) Raporturile constituţionale dintre autorităţile publice se caracterizează prin interdependenţe ce semnifică echilibru prin colaborare şi control.(4) stipulează: “Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă. ordinea reglementării în Constituţie a puterilor a rămas ordinea clasică. Această inadaptare a teoriei separaţiei şi echilibrului puterilor în stat este vizibilă.1 alin. în sistemele constituţionale în care 2 partide politice se luptă pentru obţinerea puterii. 124 şi urm. b) Cele trei “puteri” clasice se regăsesc exprimate în Constituţie: legislativul în normele privitoare la Parlament – art.Pactet afirmând chiar că „liberalismul britanic ţine de alte cauze decât de separaţia puterilor”. executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale”. d) Parlamentului fiind unica autoritate legiuitoare a ţării i se asigură o anumită preeminenţă în raport cu celelalte autorităţi statale. a) Astfel art. de majoritate absolută în Camera Comunelor. republicată.. Constituţia a identificat în mod expres principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat.Mai mult decât atât.

menţinerii şi exercitării puterii. În ceea ce priveşte rechemarea din funcţia de preşedinte al republicii o pot face numai alegătorii prin intermediul referendumului. Strict teoretic există deosebiri între alegere şi votare dar ambii termeni exprimă în fond. în România el fiind universal. republicată. Din examinarea sediului juridic al materiei vom constata că unele drepturi electorale sunt prevăzute în Constituţie respectiv cele care au caracter fundamental iar celelalte în legea electorală. direct. în corelaţie cu acestea.Dreptul la vot Dreptul de vot ne indică cine şi în ce condiţii poate alege. adică pot fi exercitate de cetăţeni numai pentru participarea la guvernare.36. 10 . SISTEMUL ELECTORAL II. Tradiţional sunt considerate fundamentale şi înscrise în Constituţie dreptul de a alege şi dreptul de a fi ales. Privitor la dreptul de a alege el apare în unele constituţii definit ca atare iar în altele este înscris sub denumirea de drept de vot.1 Drepturile electorale ale cetăţenilor. aceeaşi idee. din punct de vedere constituţional. senatorilor. adică apar în procesul instaurării. Cele mai multe dintre cele care permiteau revocarea erau fostele ţări comuniste. II. Aceste norme sunt cercetate sub denumirea de sistem electoral sau drept electoral. Normele electorale stabilesc drepturile electorale. egal. dreptul de revocare în sensul că partide politice sau grupuri organizate de cetăţeni au dreptul să-i revoce pe membrii parlamentului. şefului statului şi autorităţilor locale sunt reglementate de dreptul constituţional. Unele state au prevăzut. deoarece prin natura şi conţinutul lor sunt relaţii constituţionale. Drepturile electorale ale cetăţenilor Drepturile electorale sunt prin excelenţă drepturi cetăţeneşti fundamentale grupate în categoria distinctă a drepturilor exclusiv politice. Scrutinul electoral Relaţiile sociale care privesc alegerea prin vot a deputaţilor. Normele juridice denumite şi norme electorale sunt înscrise în Constituţie şi în legea electorală şi indică direct şi eficient caracterul democratic sau nedemocratic al unui sistem constituţional. secret şi liber exprimat. condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a fi beneficiarul acestora şi garanţiile pentru exercitarea lor. 1. prin art. Acest drept este recunoscut de Constituţia României.

Universalitatea ca trăsătură a dreptului de vot a cunoscut o evoluţie specifică sistematizată în trei etape şi anume votul universal masculin. în condiţiile legii toate persoanele trebuie chemate la urne. trebuie să locuiască o perioadă de timp în localitatea respectivă. a. În ceea ce priveşte a doua categorie trebuie subliniat că. 64. deci şi cel cu privire la dreptul de vot. a) “dreptul de a alege şi a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice”. Votul capacitar – implica un anumit grad de educaţie al alegătorului (de exemplu în SUA dreptul de vot era acordat numai persoanelor care ştiau să scrie şi să citească. La rândul său votul restrâns are două variante şi anume votul cenzitar şi votul capacitar. după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripţia executării pedepsei. Votul universal este o necesitate într-un stat de drept şi democratic unde. este în deplinătatea facultăţilor mintale şi are aptitudinea morală de a vota. censul de vârstă – constituia o oprelişte în exercitarea dreptului de vot aplicată tineretului. printre care la lit. 53 din Constituţia României. În România o persoană poate vota dacă: este cetăţean român. Votul cenzitar era condiţionat de averea pe care cetăţeanul trebuia să o posede pentru a putea vota. 2. O distincţie frecvent întâlnită este cea dintre votul universal şi votul restrâns pe care îl putem denumit şi vot selectiv. accesul femeilor la alegeri şi scăderea vârstei minime admisibile. în temeiul art. Executarea pedepsei interzicerii unor drepturi începe după executarea pedepsei închisorii. republicată.Universalitatea votului Constă în aceea că cetăţenii români. dacă îndeplinesc condiţiile de vârstă. . censul de sex – a înlăturat mult timp femeile de la alegeri. până la 11 . Două probleme juridice s-ar putea pune. una privind persoanele arestate preventiv iar cealaltă privind persoanele condamnate de instanţele de judecată: 1. În art. pentru a vota. . are vârsta minimă de 18 ani. De asemenea în art. 64 din Codul penal se prevede pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. în ideea de a exclude de la vot populaţia de culoare. mai puţin instruită). Cu privire la prima categorie nu există nici un impediment ca ele să-şi exercite dreptul la vot întrucât aceste persoane se bucură de prezumţia de nevinovăţie şi de exercitarea deplină a drepturilor politice. Pedeapsa complementară se poate aplica de instanţa de judecată numai dacă pedeapsa principală stabilită este de cel puţin 2 ani închisoare iar faţă de natura sau gravitatea infracţiunii comise această pedeapsă este necesară. Censul de avere a fost completat în decursul istoriei şi prin alte censuri cum ar fi: . censul de domiciliu – presupune că cetăţeanul. motiv pentru care deseori era denumit şi votul contribuabililor. este posibilă restrângerea exerciţiului unor drepturi dar numai în cazurile stabilite prin lege. împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv. 71 din Codul penal se prevăd pedepsele accesorii care constau în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute în art. aptitudini intelectuale sau morale au dreptul de a vota.

În istorie s-a utilizat şi încă se mai foloseşte votul indirect de exemplu în alegerea preşedintelui SUA unde cetăţenii aleg electorii iar acesta îl aleg pe preşedinte iar în Franţa în ceea ce priveşte alegerea Senatului. în aceeaşi circumscripţie electorală. d. etc. Prima electorală – este utilizat în perioade de criză politică. ştampilele să fie identice. Votul plural – este un procedeu potrivit căruia unii alegători dispun de mai multe voturi decât ceilalţi. Geografia electorală – folosită pentru a dezavantaja cartiere sau localităţi unde locuiesc adversari politici şi unde se formează circumscripţii electorale foarte mari stabilindu-se un număr egal de mandate cu alte circumscripţii mult mai mici unde locuiesc susţinătorii partidului de guvernământ. . în domeniul drepturilor electorale. secţiile de votare să fie prevăzute cu cabine de votare unde alegătorul intră singur. număr de copii. Colegiile electorale – constituite pe bază de avere sau profesiuni. 12 . . Votul egal se realizează dacă fiecare cetăţean are dreptul la un singur vot pentru alegerea aceluiaşi organ iar circumscripţiile electorale pentru alegerea aceluiaşi organ sunt egale ca număr de locuitori. . Pentru cele în care modalitatea de executare este alta decât cea privativă de libertate pedepsele accesorii rămân la aprecierea instanţei. Legea electorală prevede garanţiile necesare asigurării secretul votului cum ar fi: toate buletinele de vot să fie uniforme. c. Secretul votului Exprimă posibilitatea cetăţenilor de a-şi manifesta liber voinţa lor fără ca această voinţă să poată fi cunoscută de alte persoane. Votul direct Constă în aceea că alegătorii îşi exprimă direct şi personal votul privind candidaţii propuşi la ocuparea funcţiilor elective. executate după modelul legal stabilit. În mod cert votul direct este mai democratic decât votul indirect. atunci când partidul de guvernământ nu reuşeşte să obţină majoritatea în alegeri şi constă într-un plus de mandate ce se atribuie partidului politic ce a obţinut în alegeri un anumit procent de voturi. b. Egalitatea votului Exprimă. . inegale din punct de vedere al numărului alegătorilor care acordă un număr egal de mandate. etc. Votul multiplu – este asemănător votului plural dar se aplică în circumscripţii electorale diferite. fără semne distinctive. titluri ştiinţifice. dacă îndeplinesc anumite condiţii cum ar fi: averea. Procedee electorale care au fost practicate şi în care egalitatea votului nu a fost respectată sunt: . principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor. executarea pedepsei cu închisoarea.

poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică.3 în sensul în care persoanelor să nu le fie interzisă asocierea în partide politice. până în ziua alegerilor inclusiv. Sistemul majoritar Este sistemul în care candidaţii au obţinut cel mai mare număr de voturi şi cunoaşte şi el două variante şi anume uninominal sau de listă şi în unul sau două scrutinuri. senatorii. În prezent se practică două sisteme diferite prin modul de atribuire a mandatelor: sistemul majoritar şi sistemul reprezentării proporţionale.38. magistraţii. 2. conduce la o majoritate parlamentară mai stabilă. Constituţia impune limite de vârstă candidaţilor care trebuie să fi împlinit. Votul liber exprimat Defineşte posibilitatea cetăţeanului de a participa sau nu la alegeri şi este alternativa votului obligatoriu care a existat în România în perioada comunistă şi care se practică astăzi în Italia şi Belgia. 3 funcţiile şi demnităţile publice. Scrutinul uninominal presupune ca alegătorul să voteze pentru un singur candidat într-o singură circumscripţie electorală. precum sunt judecătorii Curţii Constituţionale. a. 1.4 introdus prin Legea de revizuire a Constituţiei s-a prevăzut şi dreptul cetăţenilor Uniunii Europene. Potrivit dispoziţiilor art. etc. II. Dintre avantajele şi dezavantajele acestui sistem enumerăm: creează posibilitatea unei legături mai strânse între aleşi şi alegători. parlamentul 13 . O altă condiţie constituţională se referă la interdicţia prevăzută la art. Dreptul de a fi ales Este reglementat în art. iar demisia să fie dovedită la data înregistrării candidaturii.2 S C R U T I N U L Prin scrutin de la latinescul “scrutinium” se înţelege modalitatea în care alegătorii desemnează deputaţii. Dacă una dintre aceste persoane doreşte să participe la alegeri o poate face numai dacă demisionează din funcţia pe care o deţine. civile sau militare pot fi ocupate de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în România. În fine. consilierii. 40 alin. se prevede şi dreptul cetăţenilor români de a fi aleşi în Parlamentul European în condiţiile aderării României la Uniunea Europeană. membrii activi ai armatei. articol introdus urmare a revizuirii Constituţiei noastre în anul 2003.e. cel puţin 33 de ani pentru a fi aleşi în Senat şi cel puţin 35 de ani pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al României. vârsta de cel puţin 23 de ani pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele administraţiei publice locale. senator sau şef de stat sau în alte organe reprezentative dacă are drept de vot şi îndeplineşte celelalte condiţii enumerate. avocaţii poporului. Prin art.37 din Constituţie şi din analiza textului rezultă că o persoană poate fi aleasă ca deputat. Derogările de la acest text se aplică corelativ cu dispoziţiile legii române privind dubla cetăţenie iar prin al. în condiţiile aderării României la aceasta. 16 alin. de a alege şi a fi aleşi şi în autorităţile administraţiei publice locale.

Reprezentarea proporţională presupune scrutin de listă într-un singur tur care permite atribuirea mandatelor atât majorităţii cât şi minorităţii.devine mai mult un corp de elită micşorându-se caracterul politic. În cazul în care nici unul dintre candidaţi nu a întrunit această majoritate se organizează un al doilea tur la care participă primii doi candidaţi clasificaţi în ordinea voturilor din primul tur. În al doilea tur de scrutin este declarat câştigător candidatul care obţine cele mai multe voturi. În acest sens în ţara noastră. fiind mai mult o opţiune politică pentru un partid. 2. b. are o tendinţă de centralizare. implică cheltuieli mai mari atât pentru candidaţi cât şi pentru circumscripţiile electorale. nu este un procedeu optim pentru exprimarea pluralismului politic. presupune multiple dificultăţi procedurale legate de calculul şi împărţirea mandatelor. Sisteme electorale mixte Acestea rezultă din combinarea sistemului majoritar şi a celui al reprezentării proporţionale . Dacă prin lege este stabilit un al doilea tur de scrutin el se practică atunci când în primul tur sunt aleşi numai acei candidaţi care au obţinut majoritatea absolută adică jumătate plus unul din numărul cetăţenilor înscrişi pe lista de alegători. 3. Scrutinul de listă poate fi complicat prin posibilitatea acordării cetăţeanului dreptul de a modifica lista candidaţilor prin sistemul panaşajului sau cel al votului preferenţial. 14 . fiindu-i suficientă majoritatea simplă sau relativă. Dintre avantajele şi dezavantajele acestui sistem enumerăm: presupune condiţionarea legată de realizarea unui procent minim ce trebuie întrunit la nivel naţional (deci partidele cu un număr mai mic de voturi decât pragul fixat nu vor primi nici un mandat). Scrutinul pe listă presupune ca alegătorul să aleagă mai mulţi candidaţi în sensul de a vota pentru o listă de candidaţi. Unul sau două tururi de scrutin Suntem în prezenţa unui singur tur de scrutin atunci când legea stabileşte că mandatul se atribuie imediat candidatului care se află în frunte. în sensul în care alegătorul este obligat să voteze lista în întregime fără a-i putea aduce nici o modificare. Sistemul reprezentării proporţionale Este sistemul care asigură şi reprezentarea minorităţilor politice din fiecare circumscripţie în proporţie cu numărul voturilor obţinute. Panaşajul dă posibilitatea alegătorului să întocmească el însuşi o listă de candidaţi dintre cei prezentaţi de pe mai multe liste. c. este declarat Preşedinte al României din primul tur candidatul care a obţinut majoritatea de voturi a alegătorilor înscrişi pe lista electorală. potrivit Constituţiei. presupune o ruptură între ales şi alegători. pentru ceilalţi candidaţi organizându-se un al doilea tur când obţinerea majorităţii relative este suficientă. Votul preferenţial dă posibilitatea alegătorului să modifice ordinea de pe lista candidaţilor propuşi. Atunci când în sistemul scrutinului de listă nu se admite nici panaşajul nici votul preferenţial ne află în prezenţa unei liste blocate.

Partea I. puşi sub interdicţie. avere sau de origine socială. potrivit principiului reprezentării proporţionale. Personalul misiunilor diplomatice şi al oficiilor consulare îşi exercită dreptul de vot la secţia de votare constituită pe lângă misiunea diplomatică sau oficiul consular la care îşi desfăşoară activitatea. naţionalitate. Aducerea la cunoştinţă publică a datei alegerilor se face cu cel puţin 90 de zile înainte de ziua votării prin publicarea în Monitorul Oficial al României. a Legii administraţiei publice locale nr. Exercitarea votului în numele altui alegător este interzisă. prin scrutin uninominal. Nimeni nu are dreptul de a exercita presiuni asupra unui alegător pentru a-l determina pe acesta să participe sau să nu participe la alegeri. a hotărârii Guvernului privind data alegerilor. prin hotărâre judecătorească definitivă. cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate. Cetăţenii români cu drept de vot. Cetăţenii români au dreptul de vot de la vârsta de 18 ani. Norma de reprezentare pentru alegerea Senatului este de un senator la 160. 215/2001 şi a Legii nr. limbă vorbită. în conformitate cu prevederile Legii nr. şi nici persoanele condamnate la pierderea drepturilor electorale. cu modificările şi completările ulterioare. Cetăţenii români au dreptul de vot şi de a fi aleşi. Deputaţii şi senatorii se aleg în colegii uninominale constituite potrivit prevederilor Legii nr.II. religie. îşi exercită dreptul de vot la una dintre secţiile de votare din acea ţară în care îşi au domiciliul sau reşedinţa. direct. dacă această vârstă a fost împlinită până în ziua alegerilor inclusiv. origine etnică. Fiecare alegător îşi exprimă votul personal. Alegătorii votează numai la secţia de votare la care este arondată strada sau localitatea unde îşi au domiciliul. opinie politică. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale. secret şi liber exprimat al votului. Acesta va fi înscris în lista electorală suplimentară de către preşedintele 15 . Campania electorală începe cu 30 de zile înainte de ziua votării şi se încheie cu 24 de ore înainte de momentul începerii votării.35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. Participarea cetăţenilor la alegeri se face pe baza liberului consimţământ al acestora.3 Sistemul electoral din România adrul juridic general pentru organizarea şi desfăşurarea alegerii Camerei Deputaţilor şi a Senatului se face. Orice control asupra modului în care votează un alegător este interzis. Alegerile se desfăşoară într-o singură zi care poate fi numai duminica. indiferent de rasă.000 de locuitori. Nu au dreptul de vot debilii sau alienaţii mintal. Norma de reprezentare pentru alegerea Camerei Deputaţilor este de un deputat la 70. sex. egal. Fiecare alegător are dreptul la un singur vot pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi la un singur vot pentru alegerea Senatului. Votul exercitat în cadrul alegerilor este secret. potrivit delimitării făcute de lege. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali Alegerile parlamentare în România se desfăşoară cu respectarea caracterului universal. începând cu data 13 aprilie 2008.35/2008.000 de locuitori.

35/2008. Biroul Electoral Central se pronunţă în şedinţă publică asupra admiterii sau respingerii protocolului de constituire a alianţei electorale. Un partid politic. în termen de 24 de ore de la depunerea acestuia. în scopul participării la alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului. De asemenea. O organizaţie a unei minorităţi naţionale poate propune acelaşi candidat pentru mai multe colegii uninominale aparţinând diferitelor circumscripţii electorale. alianţele politice şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale se pot asocia între ele numai la nivel naţional. iar candidaţii pot vota la oricare dintre secţiile de votare din cadrul colegiului uninominal în care candidează. în termen de 24 de ore de la pronunţare. doar dacă domiciliază pe raza acelui colegiu uninominal în care se află secţia de votare respectivă şi sunt arondaţi. Aceste prevederi nu se aplică organizaţiei cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care a participat la alegeri într-o alianţă electorală. Organizaţiile menţionate pot participa la alegeri şi pot depune candidaturi numai sub denumirea şi cu semnul electoral ale respectivei organizaţii. de regulă. 16 . în altă secţie de votare a aceluiaşi colegiu uninominal. care nu au obţinut în alegeri cel puţin un mandat de deputat sau de senator au dreptul. Pot depune candidaturi. numai în condiţiile în care propune un singur candidat la nivel naţional şi doar pentru alegerea Camerei Deputaţilor. denumirea respectivă nu poate fi utilizată de o altă alianţă. conform domiciliului. la un mandat de deputat. Membrii birourilor electorale ale secţiilor de votare. Alegătorii care au fost înscrişi în registrul electoral cu adresa de reşedinţă votează numai la secţia de votare la care este arondată strada sau localitatea unde îşi au reşedinţa. pe bază de protocol. pe întreaga ţară. dacă este cazul. constituind o alianţă electorală. Alianţa electorală care a participat la alegerile anterioare sub o denumire o poate păstra numai dacă nu şi-a schimbat componenţa iniţială. Mandatul de deputat astfel atribuit se acordă peste numărul total de deputaţi rezultat din norma de reprezentare. în termen de 24 de ore de la pronunţare. Decizia Biroului Electoral Central de respingere a protocolului de constituire a alianţei electorale poate fi contestată de semnatarii protocolului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. republicată.biroului electoral al secţiei de votare şi va putea vota pe baza paşaportului diplomatic sau a paşaportului de serviciu. o alianţă politică sau o organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale nu poate face parte decât dintr-o singură alianţă electorală. precum şi persoanele însărcinate cu menţinerea ordinii votează la secţia la care îşi desfăşoară activitatea. Decizia Biroului Electoral Central de admitere a protocolului de constituire a alianţei electorale poate fi contestată de orice persoană fizică sau juridică interesată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale pot depune aceeaşi candidatură pentru Camera Deputaţilor în mai multe colegii uninominale. Organizaţiile cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale. şi unde sunt înscrişi în copia de pe lista electorală permanentă. Protocolul de constituire a alianţei electorale se depune la Biroul Electoral Central în termen de 48 de ore de la înfiinţarea acestuia. potrivit art. 62 alin. un număr de voturi egal cu cel puţin 10% din numărul mediu de voturi valabil exprimate pe ţară pentru alegerea unui deputat. (2) din Constituţia României. Partidele politice. Prin excepţie. cu modificările şi completările ulterioare. legal constituite. organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale reprezentate în Parlament. potrivit delimitării făcute conform Legii nr. după înscrierea lor în lista electorală suplimentară. dacă au obţinut.

conform hotărârii unei comisii parlamentare speciale constituite pe baza proporţionalităţii reprezentării parlamentare. de regulă. să fie de aşa natură încât cel mai mare colegiu uninominal să fie. calculată în număr de locuitori. fără ca numărul colegiilor de deputat dintr-o circumscripţie electorală să fie mai mic de 4. d)un colegiu uninominal poate cuprinde. În fiecare dintre sectoare se vor delimita colegii uninominale pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi pentru alegerea Senatului. doar colegii uninominale întregi. întregi şi alăturate. respectiv de senator pentru ceea ce depăşeşte jumătatea normei de reprezentare. g) în cadrul unei circumscripţii electorale. Circumscripţiile electorale. Arondarea geografică a celor 4 colegii uninominale pentru Camera Deputaţilor şi a celor două colegii uninominale pentru Senat va fi stabilită prin hotărâre a Guvernului. Delimitarea colegiilor uninominale se face ţinând cont de următoarele reguli: a)o circumscripţie electorală poate fi compusă numai din colegii uninominale întregi. una sau mai multe localităţi întregi. delimitarea colegiilor uninominale pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi pentru alegerea Senatului se face astfel încât mărimea acestora. prin hotărâre definitivă şi irevocabilă. b)numărul de locuitori avut în vedere la calculul numărului de colegii uninominale care se delimitează în cadrul fiecărui judeţ este cel prevăzut de lege. colegiile uninominale şi organismele electorale Pentru organizarea alegerilor se constituie circumscripţii electorale la nivelul celor 41 de judeţe.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se pronunţă asupra contestaţiilor. b)teritoriul cuprins de un colegiu uninominal trebuie să se afle pe teritoriul unuia şi aceluiaşi judeţ sau al municipiului Bucureşti. Denumirea şi numerotarea circumscripţiilor electorale sunt prevăzute de Legea nr. iar cel de senator. de regulă. la care se adaugă un colegiu de deputat. respectiv pentru Senat se determină prin raportarea numărului de locuitori al fiecărei circumscripţii electorale la normele de reprezentare prevăzută mai sus. Operaţiunea de delimitare se 17 . Numărul total al circumscripţiilor electorale este de 43. o circumscripţie în municipiul Bucureşti şi o circumscripţie separată pentru românii cu domiciliul sau reşedinţa în afara ţării. c)pe teritoriul unei localităţi pot fi delimitate. din cadrul aceleiaşi circumscripţii electorale. f)în circumscripţia electorală specială pentru cetăţenii români cu domiciliu în afara graniţelor României se vor forma 4 colegii uninominale pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi două colegii uninominale pentru alegerea Senatului. În cadrul fiecăreia dintre cele 43 de circumscripţii electorale se constituie colegii uninominale pe baza normei de reprezentare. cu modificările şi completările ulterioare. de regulă. e) în municipiul Bucureşti. în termen de 24 de ore de la înregistrarea contestaţiei.35/2008. după cum urmează: a)numărul colegiilor uninominale pentru Camera Deputaţilor. Delimitarea şi numerotarea colegiilor uninominale se actualizează de către Autoritatea Electorală Permanentă. Prima delimitare şi numerotare a colegiilor uninominale va fi efectuată prin hotărâre a Guvernului. colegiile uninominale nu trebuie să depăşească limitele administrativ- teritoriale dintre cele 6 sectoare. conform hotărârii unei comisii parlamentare speciale constituite pe baza proporţionalităţii reprezentării parlamentare. cu cel mult 30% mai mare decât cel mai mic colegiu uninominal h)întotdeauna un colegiu uninominal pentru alegerea Senatului este format dintr-un număr întreg de colegii uninominale pentru alegerea Camerei Deputaţilor. mai mic de 2.

Biroul Electoral Central lucrează în prezenţa majorităţii membrilor săi şi adoptă decizii şi hotărâri cu votul majorităţii membrilor prezenţi. format din 5 judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. iar în caz de deces. decizii şi instrucţiuni. prin emiterea unei hotărâri a Autorităţii Electorale Permanente. îmbolnăviri sau accidente. În termen de 24 de ore de la 18 . precum şi ai organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale în birourile şi oficiile electorale pot fi înlocuiţi. organizaţii ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale pot fi înlocuiţi.actualizează anual în cazul în care au apărut modificări în structura. preşedintele Biroului Electoral Central şi locţiitorul acestuia. În perioada organizării alegerilor se formează Biroul Electoral Central. soţul/soţia. judecătorii desemnaţi aleg din rândul lor. alianţelor electorale care participă la alegeri. alianţe politice. iar în cazul Biroului Electoral Central. Modificarea colegiilor uninominale nu poate fi făcută decât dacă faţă de delimitarea anterioară a apărut o variaţie pozitivă sau negativă de minimum 10% din populaţia respectivului colegiu uninominal. În caz de egalitate de voturi. în caz de deces. cu respectarea prevederilor prezentei legi. care se publică în Monitorul Oficial al României. Membrii birourilor şi oficiilor electorale care nu reprezintă partide politice. oficii electorale de sector. ai alianţelor politice şi ai alianţelor electorale. Birourile electorale sunt alcătuite numai din cetăţeni cu drept de vot. de către preşedintele biroului electoral ierarhic superior. rudele şi afinii acestora până la gradul al doilea inclusiv nu pot fi membri ai birourilor electorale. chiar şi în ziua alegerilor. precum şi după fiecare recensământ al populaţiei. Exercitarea corectă şi imparţială a funcţiei de membru al biroului electoral este obligatorie. după caz. în termen de 48 de ore de la intervenirea cazului. prin vot secret. Constatarea cazului încetării de drept a calităţii de membru al unui birou sau oficiu electoral se face. Reprezentanţii partidelor politice. alianţe electorale sau. conform legii. Candidaţii în alegeri. Nerespectarea acestei obligaţii atrage răspunderea juridică. birouri electorale de circumscripţie la nivel judeţean. Pentru organizarea procesului electoral funcţionează în mod permanent Autoritatea Electorală Permanentă. cu aprobarea biroului electoral ierarhic superior. şi un birou electoral de circumscripţie pentru cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în afara ţării. În îndeplinirea atribuţiilor ce le revin. Partea I. preşedintele şi vicepreşedinţii Autorităţii Electorale Permanente şi din cel mult 12 reprezentanţi ai partidelor politice. La nivel naţional se constituie un Birou Electoral Central. precum şi un reprezentant desemnat de grupul parlamentar al minorităţilor naţionale din Camera Deputaţilor În termen de 24 de ore de la învestire. civilă sau penală. cu cel puţin 12 luni înainte de alegerile parlamentare la termen. al municipiului Bucureşti. votul preşedintelui este hotărâtor. până în preziua votării. Birourile şi oficiile electorale lucrează în prezenţa majorităţii membrilor lor şi iau decizii cu votul majorităţii membrilor prezenţi. alianţelor politice. denumirea sau rangul unităţilor administrativ-teritoriale. precum şi ai organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale în birourile şi oficiile electorale nu pot primi şi nu pot exercita alte însărcinări în afara celor prevăzute de prezenta lege. în cazul municipiului Bucureşti. membrii birourilor electorale exercită o funcţie ce implică autoritatea de stat. ai alianţelor politice şi ai alianţelor electorale. Reprezentanţii partidelor politice. Calitatea de membru al unui birou sau oficiu electoral încetează de drept în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni prevăzute de lege. îmbolnăviri sau accidente. după caz. de către preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. de către cei care i-au desemnat. precum şi birouri electorale ale secţiilor de votare. la cererea celor care i-au propus. care emite hotărâri.

precum şi cu reprezentantul desemnat de grupul parlamentar al minorităţilor naţionale din Camera Deputaţilor. în scris. Biroului Electoral Central. care au dreptul să participe la alegeri. desemnarea reprezentanţilor acestora se face. contestaţiile se soluţionează prin decizii care sunt obligatorii pentru biroul electoral în cauză. care se publică în Monitorul Oficial al României. alianţele electorale şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale. alianţelor electorale şi organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale legal constituite. alianţele politice sau alianţele electorale în cauză. În componenţa prevăzută mai sus Biroul Electoral Central adoptă. prin tragere la sorţi. în termen de 24 de ore de la întocmire. iar statisticienii necesari. comunicaţi în scris de către acestea. Partea I. imediat după constituirea acestora. partidele politice care nu sunt reprezentate în Parlament. Aparatul tehnic auxiliar al Biroului Electoral Central este asigurat de Autoritatea Electorală Permanentă împreună cu Ministerul Internelor şi Reformei Administrative. în prezenţa persoanelor delegate de partidele politice. În cazul în care la desemnarea reprezentanţilor partidelor politice neparlamentare. alianţelor politice sau alianţelor electorale dintre acestea ultimul loc de distribuit revine unor partide sau alianţe care au depus acelaşi număr de candidaturi. e)centralizează.alegerea preşedintelui Biroului Electoral Central. numărul de candidaturi definitive din colegiile uninominale depuse de către partidele politice. precum şi Societăţii Române de Televiziune şi Societăţii Române de Radiodifuziune. comisiei speciale a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru atribuirea timpilor de antenă. f) stabileşte. Partea I. şi comunică lista tuturor birourilor electorale de circumscripţie. biroul se completează cu preşedintele şi vicepreşedinţii Autorităţii Electorale Permanente. c) rezolvă întâmpinările referitoare la propria sa activitate şi contestaţiile cu privire la activitatea birourilor electorale de circumscripţie. alianţelor politice şi alianţelor electorale dintre acestea în Biroul Electoral Central se face în ordinea descrescătoare a numărului de candidaturi rămase definitive din colegiile uninominale. alianţelor electorale şi a organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care au întrunit pragul electoral. precum şi lista celor care nu au 19 . numele şi prenumele reprezentanţilor. b)asigură publicarea în Monitorul Oficial al României. Comunicările transmise după acest termen nu se mai iau în considerare. Desemnarea reprezentanţilor partidelor politice neparlamentare. şi este obligatoriu pentru toate birourile electorale. cu câte un reprezentant al partidelor politice parlamentare şi organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale cu grup parlamentar propriu în ambele Camere ale Parlamentului. alianţele politice. alianţelor politice. în termen de două zile de la constituire. pe baza proceselor-verbale transmise de birourile electorale de circumscripţie. de către Institutul Naţional de Statistică. a listei cuprinzând denumirea şi semnele electorale ale partidelor politice. pe baza comunicărilor primite de la birourile electorale de circumscripţie. comunică situaţia centralizată. În termen de două zile de la rămânerea definitivă a candidaturilor. un regulament de organizare şi funcţionare. alianţelor politice. Biroul Electoral Central are următoarele atribuţii principale: a)urmăreşte aplicarea unitară a dispoziţiilor legale privitoare la alegeri şi asigură interpretarea unitară a prevederilor acestora. precum şi pentru autorităţile şi instituţiile publice la care se referă d)face publicaţiile şi afişările prevăzute de prezentul titlu cu privire la candidaturi. de preşedintele Biroului Electoral Central. Completarea Biroului Electoral Central se consemnează într-un proces-verbal care constituie actul de învestire. lista partidelor politice. alianţele politice şi alianţele electorale ale acestora care participă la alegeri comunică.

Deciziile Biroului Electoral Central se dau în aplicarea prevederilor prezentei legi. Partea I. k)stabileşte. cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor prezentului titlu. alianţă politică. Deciziile se 20 . Cererea poate fi admisă numai dacă cel care a sesizat nu este implicat în producerea fraudei şi numai dacă se stabileşte că aceasta a fost de natură să modifice atribuirea mandatelor. de la data aducerii la cunoştinţă în şedinţă publică. Cererea de anulare a alegerilor dintr-un colegiu uninominal pentru fraudă electorală se poate face numai de către competitorii electorali care au participat la alegeri în colegiul respectiv. birourile electorale. alianţă electorală. organizaţie a cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale. Asemenea verificări nu se pot face în ziua alegerilor. l)atestă atribuirea unui mandat de deputat organizaţiei cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care a întrunit condiţiile prevăzute de lege şi eliberează certificatul doveditor deputatului desemnat pe această bază. aceste liste. Cererea se depune la Biroul Electoral Central în termen de cel mult 24 de ore de la încheierea votării. precum şi în soluţionarea întâmpinărilor şi contestaţiilor pe care este competent să le soluţioneze. Biroul de circumscripţie electorală împreună cu autorităţile publice locale vor asigura buna desfăşurare a noului scrutin. materialele necesare redactării Cărţii Albe a Alegerilor. h)poate dispune renumărarea voturilor într-o secţie de votare sau refacerea centralizării voturilor şi rezultatului alegerilor dintr-un colegiu uninominal în situaţia în care constată. pe baza proceselor-verbale primite de la birourile electorale constituite la nivele inferioare. acestea se efectuează în prezenţa unui judecător din Biroul Electoral Central. j)transmite Autorităţii Electorale Permanente. i)totalizează rezultatul naţional. sub sancţiunea decăderii. că au fost comise erori sau au fost înregistrate neconcordanţe între datele înregistrate în procesele-verbale. g)anulează alegerile dintr-o secţie de votare în cazul în care constată că votarea sau stabilirea rezultatului alegerilor a avut loc prin fraudă electorală. Biroul Electoral Central adoptă decizii şi hotărâri. numărul de mandate ce revin în fiecare circumscripţie electorală fiecărui partid politic. Soluţionarea cererii de anulare a alegerilor de către Biroul Electoral Central se poate face numai până la data publicării rezultatului alegerilor în Monitorul Oficial al României. În exercitarea atribuţiilor ce îi revin potrivit prevederilor prezentului titlu. În cazul în care pentru soluţionarea unei contestaţii sunt necesare verificări de fapt. Partea I. instituţiile publice. n)organizează şi implementează un sistem de colectare de date şi de informare periodică a opiniei publice privind prezenţa populaţiei la vot. după publicarea rezultatelor alegerilor în Monitorul Oficial al României. În termen de cel mult 10 zile de la data admiterii cererii de anulare a alegerilor se organizează un nou scrutin în secţiile de votare unde s-a constatat frauda electorală. în termen de 24 de ore de la constatare. Cererea trebuie temeinic motivată şi însoţită de dovezile pe care se întemeiază.întrunit pragul electoral şi comunică birourilor electorale de circumscripţie şi dă publicităţii. pe baza probelor administrate. Până la obţinerea noilor rezultate se suspendă operaţiunile electorale privind numărarea voturilor şi constatarea rezultatelor. la nivel naţional. m)trimite spre publicare rezultatele finale ale alegerilor către Regia Autonomă "Monitorul Oficial". Hotărârile Biroului Electoral Central se dau pentru interpretarea unitară a legii şi sunt general obligatorii. Lipsa probelor atrage respingerea cererii. precum şi pentru toate organismele cu atribuţii în materie electorală. în baza unui eşantion reprezentativ la nivel judeţean şi naţional. Deciziile Biroului Electoral Central sunt obligatorii pentru toate autorităţile. candidat independent care participă în alegeri în condiţiile prezentului titlu.

format din 3 judecători. ce constituie actul de învestire. cu cel puţin 48 de ore înainte. Din acel moment biroul astfel constituit îndeplineşte toate atribuţiile ce îi revin potrivit prezentului titlu. alianţelor politice. partidele politice. Biroul electoral de circumscripţie pentru cetăţenii cu domiciliul sau reşedinţa în afara ţării are sediul în municipiul Bucureşti. judecătorii. care participă la alegeri în respectiva circumscripţie. în circumscripţia electorală respectivă. care participă la alegeri în respectiva circumscripţie. 21 . urmând a fi completat cu reprezentantul Autorităţii Electorale Permanente. în limita numărului de reprezentanţi prevăzuţi la alin. respectivului birou electoral de circumscripţie. în termen de 21 de zile de la începerea perioadei electorale. un reprezentant al Autorităţii Electorale Permanente şi din cel mult 9 reprezentanţi ai partidelor politice. alianţelor electorale şi ai organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care participă la alegeri. Data şedinţei se aduce la cunoştinţă publică. Reprezentanţii Autorităţii Electorale Permanente vor fi desemnaţi de către aceasta prin hotărâre. prin tragere la sorţi. semnat de preşedinte. un locţiitor al acestuia. aleg preşedintele biroului electoral de circumscripţie şi locţiitorul acestuia. de preşedintele tribunalului. În termen de 24 de ore de la data rămânerii definitive a candidaturilor. Biroul Electoral Central îşi încetează activitatea după 48 de ore de la publicarea în Monitorul Oficial al României. de către preşedintele tribunalului. Oficiile electorale se organizează la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti şi sunt alcătuite dintr-un preşedinte. ai organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale şi ai alianţelor politice sau electorale dintre acestea. alianţelor politice.aduc la cunoştinţă în şedinţă publică şi prin orice mijloc de publicitate. reprezentanţi ai partidelor politice. în 24 de ore de la desemnarea judecătorilor. prin vot secret. reprezentanţii partidelor politice. La nivelul fiecăreia dintre cele 43 de circumscripţii electorale se constituie un birou electoral de circumscripţie. alianţele electorale şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care participă la alegeri conform prezentului titlu vor comunica. prin presă. iar în caz de egalitate. alianţelor electorale şi ai organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care participă la alegeri. alianţele politice. în scris. În termen de 24 de ore de la completarea biroului cu reprezentanţii partidelor politice parlamentare. Desemnarea celor 3 judecători se face în şedinţă publică. Desemnarea reprezentanţilor partidelor politice neparlamentare. a rezultatului alegerilor. (1). Comunicările transmise după acest termen nu se mai iau în considerare. Rezultatul tragerii la sorţi se consemnează într-un proces-verbal. numele şi prenumele reprezentanţilor lor în biroul electoral. conform prezentului titlu. un reprezentant al Autorităţii Electorale Permanente şi din cel mult 7 membri. În termen de 24 de ore de la desemnare. Partea I. iar hotărârile se publică în Monitorul Oficial al României. ai alianţelor politice. respectiv ai Tribunalului Bucureşti pentru Circumscripţia Electorală Bucureşti şi pentru circumscripţia electorală pentru românii cu domiciliul sau reşedinţa în afara ţării. (3). biroul electoral de circumscripţie se completează cu câte un reprezentant al partidelor politice parlamentare sau al alianţelor politice/electorale dintre partidele parlamentare. biroul electoral de circumscripţie se completează şi cu reprezentanţii partidelor politice neparlamentare. prin tragere la sorţi dintre judecătorii în exerciţiu ai tribunalului judeţean. ai alianţelor electorale şi ai organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care participă la alegeri în municipiul Bucureşti. Partea I. În termen de 24 de ore de la expirarea termenului prevăzut la alin. ai alianţelor politice şi ai alianţelor electorale dintre acestea se face în ordinea descrescătoare a numărului de candidaturi rămase definitive din colegiile uninominale din circumscripţie.

instituţiile şi organismele cu responsabilităţi în materie electorală din cadrul circumscripţiei. 22 . precum şi pentru autorităţile şi instituţiile publice la care se referă. în fiecare oficiu electoral. c)comunică. desemnaţi prin hotărâre.Preşedintele şi locţiitorul acestuia sunt magistraţi desemnaţi de preşedintele Tribunalului Bucureşti cu 20 de zile înainte de data alegerilor. Biroului Electoral Central. pe bază de proces-verbal de predare-primire. prin intermediul primarilor. oficiilor electorale din cadrul circumscripţiei electorale în care funcţionează. precum şi celelalte materiale necesare procesului electoral. contestaţiile şi procesele-verbale primite de la birourile electorale judeţene. contestaţiile se soluţionează prin decizii care sunt obligatorii pentru biroul electoral în cauză. buletinele de vot. h)eliberează candidaţilor declaraţi aleşi certificatul doveditor al alegerii. ştampila de control şi ştampilele cu menţiunea «VOTAT». alianţele politice. d)fac publicaţiile şi afişările prevăzute de prezentul titlu cu privire la candidaturi. În 24 de ore de la desemnarea magistraţilor. Deciziile biroului electoral de circumscripţie se aduc la cunoştinţă în şedinţă publică Oficiile electorale de sector au următoarele atribuţii: a)urmăresc aplicarea dispoziţiilor legale privitoare la alegeri în sectoarele la nivelul cărora funcţionează şi veghează la organizarea din timp a secţiilor de votare. în termen de 24 de ore de la rămânerea definitivă a candidaturilor. precum şi întâmpinările. b)înregistrează candidaturile depuse la nivelul circumscripţiei şi constată rămânerea definitivă a acestora. după caz. fiecărui partid politic. formularele pentru încheierea proceselor-verbale. cât şi numărul de candidaturi depuse de acestea. e) rezolvă întâmpinările referitoare la propria lor activitate şi contestaţiile cu privire la operaţiunile birourilor electorale ale secţiilor de votare sau. partidele politice. la nivelul circumscripţiei. alianţele electorale şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care participă la alegeri vor comunica în scris numele reprezentanţilor lor în oficiul electoral. organizaţie a cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale. partidele politice. j)aduc la cunoştinţă publică. celelalte partide politice. Birourile electorale de circumscripţie au următoarele atribuţii: a)veghează la organizarea din timp a secţiilor de votare. dintre judecătorii în exerciţiu ai judecătoriei sectorului. f) distribuie birourilor electorale ale secţiilor de votare. numărul alegătorilor înscrişi în listele electorale permanente ale fiecărui colegiu uninominal. g)stabilesc mandatele ce revin. alianţă electorală. alianţele electorale şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale cu reprezentare în Parlament prin grup parlamentar propriu în ambele Camere ale Parlamentului. alianţele politice. În 24 de ore de la desemnarea magistraţilor. i)înaintează Biroului Electoral Central procesele-verbale cuprinzând rezultatul alegerilor din colegiile uninominale ce compun circumscripţia electorală în care funcţionează şi rezultatul alegerilor la nivelul circumscripţiei electorale în care funcţionează. alianţe politice şi organizaţii ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care au depus candidaţi la nivelul colegiilor uninominale de pe raza circumscripţiei. urmăresc şi asigură aplicarea unitară şi respectarea dispoziţiilor legale privitoare la alegeri de către toate autorităţile. Autoritatea Electorală Permanentă comunică numele reprezentanţilor ei. prin tragere la sorţi pe funcţii. candidat independent care participă în alegeri. Biroul Electoral de Circumscripţie al Municipiului Bucureşti distribuie aceste materiale oficiilor electorale. în termen de 48 de ore de la constituire. alianţă politică.

b)rezolvă întâmpinările referitoare la propria lor activitate şi contestaţiile cu privire la
operaţiunile c)birourilor electorale ale secţiilor de votare de pe teritoriul sectorului la nivelul
căruia funcţionează;
distribuie birourilor electorale ale secţiilor de votare, prin intermediul primarilor, buletinele de
vot, ştampila de control şi ştampilele cu menţiunea «VOTAT», formularele pentru încheierea
proceselor-verbale, precum şi celelalte materiale necesare procesului electoral
d)totalizează rezultatul alegerilor, conform proceselor-verbale primite de la birourile electorale
ale secţiilor de votare din subordine pentru fiecare colegiu uninominal pentru alegerea deputaţilor
şi pentru fiecare colegiu uninominal pentru alegerea senatorilor de pe teritoriul sectorului la
nivelul căruia funcţionează şi transmit rezultatele către Biroul Electoral de Circumscripţie al
Municipiului Bucureşti căruia i se subordonează;
e)înaintează biroului electoral de circumscripţie căruia i se subordonează procesele-verbale
cuprinzând rezultatul alegerilor, de pe raza sectorului respectiv, precum şi întâmpinările,
contestaţiile şi procesele-verbale primite de la birourile electorale ale secţiilor de votare.
Deciziile oficiului electoral de sector se aduc la cunoştinţă în şedinţă publică.

Secţiile de votare şi birourile electorale ale secţiilor de votare

Delimitarea secţiilor de votare se stabileşte în termen de 30 de zile de la stabilirea datei
alegerilor de către primarii comunelor, oraşelor, municipiilor sau subdiviziunilor administrativ-
teritoriale ale municipiilor componente, împreună cu prefecţii şi cu structurile teritoriale ale
Centrului Naţional de Administrare a Bazelor de Date privind Evidenţa Persoanelor, fără ca
acestea să depăşească limitele colegiilor uninominale pentru Camera Deputaţilor
Numerotarea secţiilor de votare se stabileşte de către prefect, la nivelul fiecărei
circumscripţii electorale, începând cu localitatea reşedinţă de judeţ şi continuând cu cele din
municipii, oraşe şi comune, în ordinea alfabetică a acestora; în municipiile cu subdiviziuni
administrativ-teritoriale numerotarea se face cu respectarea ordinii acestor subdiviziuni,
prevăzută de lege. Numerotarea secţiilor de votare din străinătate se stabileşte de către ministrul
afacerilor externe, prin ordin.
Prefecţii comunică Autorităţii Electorale Permanente, pentru înregistrarea în Registrul
secţiilor de votare, delimitarea şi numerotarea secţiilor de votare de la nivelul circumscripţiei
electorale.
Secţiile de votare se organizează după cum urmează:
a) în localităţile cu o populaţie de peste 1.500 de locuitori, câte o secţie de votare la 1.000-2.000
de locuitori;
b) în localităţile cu o populaţie sub 1.500 locuitori, o singură secţie de votare;
c) se pot organiza secţii de votare şi în satele sau grupele de sate cu o populaţie de până la 1.000
de locuitori, situate la o distanţă mai mare de 3 km faţă de sediul secţiei de votare din reşedinţa
comunei, oraşului sau municipiului.

Birourile electorale ale secţiilor de votare

Birourile electorale ale secţiilor de votare sunt alcătuite dintr-un preşedinte, un locţiitor al
acestuia, care sunt, de regulă, magistraţi sau jurişti, precum şi din 7 membri. Birourile electorale
ale secţiilor de votare nu pot funcţiona cu mai puţin de 5 membri.
Desemnarea preşedinţilor birourilor electorale ale secţiilor de votare şi a locţiitorilor
acestora se face cu 15 zile înainte de ziua votării, de către preşedintele tribunalului, în şedinţă

23

publică anunţată cu 48 de ore înainte, prin tragere la sorţi, pe funcţii, dintre magistraţi sau alţi
jurişti existenţi în judeţ sau în municipiul Bucureşti. Listele magistraţilor care vor participa la
tragerea la sorţi se întocmesc de către preşedintele tribunalului, iar cele ale altor jurişti, de către
prefect, împreună cu preşedintele tribunalului. Listele vor cuprinde un număr de persoane mai
mare cu cel puţin 10% decât cel necesar, acestea fiind rezervă la dispoziţia preşedintelui
tribunalului, pentru înlocuirea, în cazuri deosebite, a titularilor. Gruparea în liste în vederea
tragerii la sorţi se va face avându-se în vedere necesitatea ca locuinţele persoanelor în cauză să fie
în localitatea în care îşi are sediul biroul electoral al secţiei de votare sau cât mai aproape de
aceasta
În lista sus menţionată vor fi trecuţi numai jurişti care nu fac parte din niciun partid politic
şi din nicio organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care participă la alegeri şi
nu sunt rude până la gradul al patrulea cu niciunul dintre candidaţi. În cazul în care numărul
juriştilor este insuficient, lista va fi completată, la propunerea prefectului cu avizul Autorităţii
Electorale Permanente, cu alte persoane cu o reputaţie bună în localitate, care nu fac parte din
niciun partid politic şi din nicio organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care
participă la alegeri şi care nu sunt rude până la gradul al patrulea cu niciunul dintre candidaţi.
În cel mult 48 de ore de la tragerea la sorţi, preşedintele tribunalului transmite biroului
electoral de circumscripţie lista persoanelor desemnate ca preşedinţi ai birourilor electorale ale
secţiilor de votare şi locţiitori ai acestora.
În cel mult două zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (7), partidele politice,
alianţele politice, alianţele electorale şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale
care participă la alegeri sunt obligate să comunice biroului electoral de circumscripţie, respectiv
oficiului electoral, în cazul municipiului Bucureşti, lista reprezentanţilor lor în birourile electorale
ale secţiilor de votare, sub forma unui tabel care cuprinde următoarele: numărul secţiei de votare,
numele, prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reşedinţa şi modalitatea de contact,
respectiv numărul de telefon, de fax sau adresa de e-mail. Un partid politic, o alianţă politică, o
alianţă electorală sau o organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care participă
la alegeri nu poate avea într-un birou electoral al unei secţii de votare mai mult de 3
reprezentanţi.
Desemnarea reprezentanţilor partidelor politice, alianţelor politice, alianţelor electorale şi ai
organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale cu care se face completarea birourilor
electorale ale secţiilor de votare se face de preşedintele biroului electoral de circumscripţie,
respectiv de preşedintele oficiului electoral, în cazul municipiului Bucureşti, în prezenţa
reprezentanţilor partidelor politice în biroul electoral de circumscripţie sau în oficiul electoral
respectiv
Birourile electorale ale secţiilor de votare au următoarele atribuţii:
a) primesc de la structurile teritoriale ale Centrului Naţional de Administrare a Bazelor de Date
privind Evidenţa Persoanelor din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, prin
intermediul primarilor, pe bază de proces-verbal, cu 3 zile înainte de data alegerilor, două copii
de pe listele electorale permanente care cuprind alegătorii din secţia de votare. Un exemplar este
pus la dispoziţia alegătorilor pentru consultare şi un exemplar este utilizat în ziua alegerilor;
b) primesc, pe bază de proces-verbal, de la primari buletinele de vot, ştampila de control şi
ştampilele cu menţiunea «VOTAT», formularele pentru încheierea proceselor-verbale şi alte
materiale necesare desfăşurării procesului electoral, precum şi două buletine de vot anulate, câte
unul pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, de către preşedintele biroului electoral
de circumscripţie, pe care le vor afişa într-un loc vizibil, în ziua premergătoare alegerilor;

24

birourile electorale ale secţiilor de votare de pe lângă misiunile diplomatice şi oficiile consulare
primesc aceste materiale prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe;
c)conduc operaţiunile de votare, iau toate măsurile de ordine în localul secţiei de votare şi în jurul
acestuia;
d)numără voturile şi consemnează rezultatele votării;
e)rezolvă întâmpinările referitoare la propria lor activitate;
f) înaintează birourilor electorale de circumscripţie sau oficiului electoral de sector procesele-
verbale cuprinzând rezultatele votării, buletinele de vot nule şi cele contestate, împreună cu
contestaţiile depuse şi materialele la care acestea se referă, precum şi listele electorale utilizate în
cadrul secţiei de votare, îndosariate pe tipuri de liste; birourile electorale ale secţiilor de votare de
pe lângă misiunile diplomatice şi oficiile consulare predau aceste materiale, prin intermediul
Ministerului Afacerilor Externe, biroului electoral de circumscripţie pentru românii cu domiciliul
în afara ţării;
g) necontestate, precum şi cele anulate, ştampilele şi celelalte materiale utilizate în desfăşurarea
votării; birourile electorale ale secţiilor de votare de pe lângă misiunile diplomatice şi oficiile
consulare predau aceste materiale, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, Tribunalului
Bucureşti
h)eliberează fiecărui reprezentant al partidelor politice, alianţelor politice, alianţelor electorale şi
organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din componenţa biroului câte o copie
după fiecare proces-verbal, certificată de preşedintele biroului electoral al secţiei de votare;
i)eliberează, la cererea observatorilor organizaţiilor neguvernamentale, cât şi a reprezentanţilor
presei acreditaţi pe lângă respectivele secţii de votare, prin preşedintele secţiei de votare, câte o
copie a fiecărui proces-verbal care consemnează rezultatul alegerilor în secţia respectivă;
j) furnizează, în ziua alegerilor, date privind prezenţa populaţiei la vot, conform unui program
stabilit de Biroul Electoral Central.
Partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale, organizaţiile cetăţenilor
aparţinând minorităţilor naţionale care participă la alegeri conform prezentului titlu, precum şi
candidaţii independenţi pot contesta modul de formare şi componenţa birourilor electorale, în cel
mult 48 de ore de la expirarea termenului de constituire sau, după caz, de completare a acestor
birouri.

Registrul electoral, listele electorale şi cărţile de alegător
Registrul electoral

Registrul electoral reprezintă o bază de date centralizată în care sunt înscrişi toţi cetăţenii
români, inclusiv cei cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate, care au împlinit vârsta de 18 ani, cu
drept de vot. Înregistrarea cetăţenilor cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate se va face pe baza
evidenţei existente la Direcţia generală de paşapoarte din cadrul Ministerului Internelor şi
Reformei Administrative, utilizată la eliberarea paşapoartelor cu menţiunea privind stabilirea
domiciliului în străinătate, precum şi a datelor deţinute de Ministerul Afacerilor Externe
Registrul electoral pentru cetăţenii români cu domiciliul în România este structurat pe judeţe,
municipii, oraşe, comune, iar pentru cei cu domiciliul în străinătate, pe ţări şi localităţi.
Autoritatea Electorală Permanentă întocmeşte, păstrează şi actualizează în permanenţă, până la
data de 31 martie a fiecărui an, Registrul electoral. La nivelul fiecărui judeţ şi sector al
municipiului Bucureşti, Registrul electoral care cuprinde alegătorii cu domiciliul sau reşedinţa pe
teritoriului unităţii administrativ-teritoriale este păstrat şi actualizat de către biroul teritorial al
Autorităţii Electorale Permanente.

25

Primarul este obligat să comunice judecătoriei şi Autorităţii Electorale Permanente orice modificare în listele electorale.Odată înscris în Registrul electoral cu adresa de domiciliu. blocuri. însoţite de documentul emis de autorităţile străine care 26 . în cazul statelor membre ale Uniunii Europene. precum şi cetăţenii români cu domiciliul în ţară aflaţi temporar în străinătate. cetăţenii români din străinătate care fac dovada cu paşaportul cu menţiunea privind stabilirea domiciliului în străinătate că domiciliază într-o ţară din colegiul uninominal respectiv. Alegătorii au dreptul să verifice înscrierea în listele electorale. în cel mult 3 zile de la înregistrare. pe sate şi. Datele şi informaţiile conţinute în Registrul electoral sunt destinate exclusiv proceselor electorale. după caz. În lista electorală suplimentară vor fi trecute. Întâmpinările împotriva omisiunilor. după caz. acesta fiind obligat să se pronunţe. Listele electorale permanente se întocmesc pe localităţi şi cuprind pe toţi cetăţenii cu drept de vot care domiciliază în localitatea pentru care ele au fost întocmite. de către preşedintele biroului electoral al secţiei de votare. de către judecătoria în a cărei rază teritorială domiciliază alegătorul. acesta fiind obligat să se pronunţe. Listele electorale se întocmesc şi se pun la dispoziţia alegătorilor spre consultare până cel târziu cu 45 de zile înaintea zilei alegerilor. în cel mult 3 zile de la înregistrare. de către judecătoria în a cărei rază teritorială domiciliază alegătorul. la cererea lor. municipii şi subdiviziuni administrativ-teritoriale ale municipiilor. a înscrierilor greşite şi a oricăror erori din Registrul electoral se fac la biroul teritorial judeţean al Autorităţii Electorale Permanente competent. Listele electorale permanente se întocmesc la comune. străzi. Listele electorale Listele electorale cuprind cetăţenii cu drept de vot înscrişi în Registrul electoral. alegătorul poate să adreseze Autorităţii Electorale Permanente o cerere pentru înscrierea sa cu adresa de reşedinţă. Cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate. Întâmpinările împotriva omisiunilor. a înscrierilor greşite şi a oricăror erori din liste se fac la primarul localităţii. Contestaţiile împotriva dispoziţiilor date se depun în termen de 5 zile de la comunicare şi se soluţionează. în cel mult 3 zile de la înregistrare. cetăţenii români care arată că au reşedinţa într-o ţară din colegiul uninominal respectiv prin prezentarea paşaportului simplu sau. se înscriu în Registrul electoral cu datele corespunzătoare ultimei adrese de domiciliu sau de reşedinţă. şi a cărţii de identitate. iar la oraşe. după caz. Contestaţiile împotriva dispoziţiilor date se soluţionează. Listele electorale permanente pentru subdiviziunile administrativ-teritoriale de pe teritoriul naţional se întocmesc de către primarul comunei. Orice persoană înscrisă în Registrul electoral poate solicita informaţii numai cu privire la datele personale care sunt conţinute în acesta. prin dispoziţie. Ele sunt permanente sau suplimentare. persoanele care se prezintă la vot şi fac dovada că domiciliază pe raza secţiei de votare respective. persoanele care votează conform prevederilor în vigoare. însă au fost omise din copia de pe lista electorală permanentă. pe baza datelor şi informaţiilor cuprinse în Registrul electoral şi comunicate primarului de către biroul teritorial al Autorităţii Electorale Permanente care funcţionează la nivelul judeţului pe teritoriul căruia se află localitatea. oraşului sau municipiului ori al sectorului municipiului Bucureşti. pe străzi şi. în cel mult 3 zile de la înregistrare. prin dispoziţie.

Cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate pot vota şi fără carte de alegător. iar în cazul candidaţilor independenţi. Cartea de alegător a persoanei care este radiată din Registrul electoral este nulă de drept. indiferent de motiv. Propunerile de candidaţi se fac în scris.dovedeşte reşedinţa în străinătate. Cartea de alegător se păstrează şi se foloseşte numai de către titular. Întâmpinările şi contestaţiile privind întocmirea sau eliberarea cărţilor de alegător se fac către serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor care le va soluţiona în termen de 3 zile. alianţele politice. organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care participă la alegeri conform prezentului titlu. pe baza listei susţinătorilor. cel mai târziu cu 40 de zile înainte de data alegerilor. fiecare competitor electoral poate avea doar o singură propunere de candidatură. sub semnătura conducerii acestora sau a persoanelor desemnate pentru a le semna. Eliberarea cărţii de alegător se face pe baza actului de identitate. a primarilor. alianţă politică. se poate elibera un duplicat de către serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor. Autoritatea Electorală Permanentă va asigura informarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor. candidat independent trebuie să facă dovada constituirii unui depozit. La depunerea candidaturilor. Cartea de alegător se întocmeşte de către serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor. În cazul pierderii sau distrugerii cărţii de alegător. de către partidele politice. 27 . Modelul cărţii de alegător va fi stabilit prin hotărâre a Guvernului în termen de 30 zile de la intrarea în vigoare a prezentului titlu. cu valoare de 5 salarii minime brute pe ţară pentru fiecare candidat. Eliberarea duplicatului se face la cererea titularului şi pe răspunderea acestuia. în 4 exemplare. Un alegător nu poate primi decât o singură carte de alegător. alianţă electorală. alianţele electorale. organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale. în contul Autorităţii Electorale Permanente. Candidaturile În fiecare colegiu uninominal. de către serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor. numai către titular şi sub semnătura acestuia. Originalul declarat pierdut sau distrus este nul de drept. a misiunilor diplomatice şi a birourilor electorale ale secţiilor de votare asupra numelor cetăţenilor ale căror cărţi de alegător devin nule de drept. Propunerile de candidaţi se depun la birourile electorale de circumscripţie care funcţionează la nivelul la care sunt aleşi candidaţii respectivi. Cărţile de alegător Exercitarea dreptului de vot în alegeri se face numai pe baza actului de identitate şi a cărţii de alegător. Un candidat poate reprezenta un singur competitor electoral într-un singur colegiu uninominal. Persoanele respective pot vota numai în baza actului de identitate şi a cărţii de alegător. Cărţile de alegător sunt permanente şi valabile pentru toate tipurile de alegeri. potrivit numărului de scrutine prevăzut în cuprinsul lor. fiecare partid politic. şi se eliberează alegătorilor înscrişi în Registrul electoral. eliberată în condiţiile prezentului titlu.

persoana în cauză va da o declaraţie pe propria răspundere. prenumele. (11). profesia. codul numeric personal. Candidaţii pot renunţa la candidatură. partidul politic sau alianţa care l-a propus. până la data rămânerii definitive a candidaturilor. 34 alin. pentru un singur colegiu uninominal. Propunerile de candidatură trebuie să cuprindă circumscripţia electorală şi colegiul uninominal în care candidează. Toţi candidaţii născuţi înainte de data de 1 ianuarie 1976 vor da o declaraţie pe propria răspundere. precum şi precizarea că întruneşte condiţiile prevăzute de lege pentru a candida. Nu sunt permise candidaturi independente pentru partide politice. respectarea condiţiilor de fond şi de formă ale listei susţinătorilor. partidul care i-a propus. O persoană nu poate accepta candidatura decât pentru o singură circumscripţie electorală. (3) din Legea nr. republicată. Excepţie fac persoanele care candidează fiind propuse de organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale în conformitate art. nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. potrivit legii penale. iar în cadrul acesteia. unul dintre exemplarele propunerii de candidatură se afişează de către biroul electoral de circumscripţie la sediul acestuia într-un loc vizibil. privind apartenenţa sau neapartenenţa la securitate ca poliţie politică. Propunerile de candidaţi vor fi însoţite de declaraţiile de acceptare a candidaturii. numele. funcţionarii publici de conducere pot candida la alegerile pentru Camera Deputaţilor şi Senat cu condiţia de a se suspenda din funcţia publică pe perioada desfăşurării campaniei electorale. 37 din Constituţia României. Declaraţia de acceptare a candidaturii va cuprinde circumscripţia electorală şi colegiul uninominal în care candidează. locul şi data naşterii. în condiţiile legii. alianţe politice sau electorale. republicată. înregistrând candidaturile care îndeplinesc aceste condiţii sau respingând înregistrarea celor care nu îndeplinesc condiţiile legale. domiciliul. numele. în termen de 24 de ore de la depunere.000 de alegători pentru Camera Deputaţilor şi 4. prenumele. În acest scop. consimţământul expres al acestuia de a candida pentru funcţia respectivă. 9 alin. dar nu mai puţin de 2. codul numeric personal. profesia. Înalţii funcţionari publici pot candida la alegerile pentru Camera Deputaţilor şi Senat numai dacă la data depunerii candidaturii le-au încetat raporturile de serviciu. 28 . pentru a fi alese. semnate şi datate de candidaţi. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Candidaţii independenţi trebuie să fie susţinuţi de minimum 4% din numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale permanente din colegiul uninominal în care candidează. precum şi de declaraţia de avere şi declaraţia de interese ale fiecărui candidat. prin decizie şi poate fi contestată de către cetăţenii cu drept de vot. Prin derogare de la prevederile art. Nu pot candida persoanele care. În termen de 24 de ore de la înregistrarea fiecărei candidaturi. ocupaţia. Acceptarea de către biroul electoral de circumscripţie a unei candidaturi se face. Susţinătorii pot fi numai cetăţeni cu drept de vot şi domiciliul în colegiul uninominal unde candidatul independent doreşte să candideze. pe care o va depune la biroul electoral de circumscripţie. ocupaţia şi apartenenţa politică a candidatului. iar în cazul alianţelor politice sau electorale. la data depunerii candidaturii. Un susţinător poate sprijini câte un singur candidat pentru fiecare dintre funcţiile pentru care se organizează alegeri Biroul electoral de circumscripţie examinează respectarea condiţiilor legale pentru ca o persoană să poată candida.000 de alegători pentru Senat.

de către tribunalul în a cărui rază teritorială se află circumscripţia electorală. iar în unghiul din partea dreaptă sus se tipăreşte. apoi pentru partidele politice neparlamentare şi alianţele politice sau electorale dintre acestea. numele şi prenumele persoanei a cărei candidatură a fost admisă sau respinsă. Hotărârea pronunţată în recurs este definitivă şi irevocabilă. la propunerea Autorităţii Electorale Permanente şi a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative Ordinea în care se tipăresc numele candidaţilor pe buletinul de vot se stabileşte de biroul electoral de circumscripţie. expunerea temeiurilor contestaţiei. Respingerea de către biroul electoral de circumscripţie a unei candidaturi se face. Numele candidatului va fi tipărit în mijlocul patrulaterului. în partea finală a acestuia. cu cel puţin 60 de zile înainte de ziua alegerilor. 29 . dimensiunile şi condiţiile de tipărire ale buletinelor de vot se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. a organizaţiei cetăţenilor aparţinând minorităţii naţionale sau. Pe paginile buletinului de vot se vor imprima patrulatere. adresa şi calitatea contestatarului. în ordinea înregistrării candidaturilor. Împotriva hotărârii date în contestaţie se poate face recurs în termen de 24 de ore de la pronunţare. în termen de 7 zile de la stabilirea datei alegerilor. alianţă politică. prin trageri succesive la sorţi: întâi pentru partidele politice parlamentare şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale cu grup parlamentar propriu în ambele Camere ale Parlamentului şi alianţele politice sau electorale ce cuprind cel puţin un partid politic parlamentar.partidele politice. la sediul instanţei care a emis-o. sintagma "candidat independent". în termen de cel mult 48 de ore de la afişarea deciziei de acceptare. a persoanei desemnate să-l reprezinte. în afară de ultima pagină. În unghiul din partea stângă sus a patrulaterului se va imprima denumirea integrală a partidului politic. data şi semnătura contestatarului şi indicarea. Buletinele de vot şi ştampilele de vot Modelul. alianţei electorale. Contestaţiile privind admiterea sau respingerea candidaturilor se soluţionează în termen de 48 de ore de la înregistrare. Hotărârea dată se afişează. în număr suficient pentru a cuprinde toate candidaturile. la instanţa ierarhic superioară. Contestaţiile înregistrate la candidaturile pentru circumscripţia electorală pentru românii cu domiciliul în afara României se soluţionează de către Tribunalul Bucureşti. Paginile se numerotează. Candidaţii independenţi se vor înscrie pe buletinul de vot. Buletinele de vot se capsează. în mod vizibil. alianţele politice. semnul electoral. în termen de 24 de ore de la depunere. prin decizie şi poate fi contestată de către candidat sau de către competitorii electorali care au propus candidatura respectivă. alianţei politice. după caz. Contestaţia şi cererea de recurs se depun la instanţa competentă. după caz. pe care se aplică ştampila de control. sub sancţiunea nulităţii. dacă este cazul. Recursul se soluţionează în termen de 24 de ore de la înregistrare. în termen de 48 de ore de la afişarea deciziei de respingere Contestaţiile vor cuprinde numele şi prenumele. Semnele electorale se stabilesc de către fiecare partid politic. alianţele electorale şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale. apoi pentru organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale. alianţă electorală sau organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care participă la alegeri în condiţiile prezentului titlu.

prin mitinguri. Buletinele de vot se predau preşedintelui biroului electoral de circumscripţie. Candidaţii independenţi nu pot folosi semne electorale. De asemenea. alianţă politică. Alianţa politică sau alianţa electorală care a participat la alegerile anterioare sub o denumire o poate păstra numai dacă nu şi-a schimbat componenţa iniţială sau dacă niciunul dintre partidele politice care au părăsit alianţa nu înaintează Biroului Electoral Central o adresă în care precizează că nu este de acord ca denumirea respectivă să fie păstrată de către alianţa respectivă în noua sa formă. Semnul electoral folosit de un partid politic. Mijloacele folosite în campania electorală nu pot contraveni ordinii de drept. la sediul judecătoriilor. candidaţii. Semnele electorale nu pot fi contrare ordinii de drept. acestea putând utiliza semnul organizaţiei respective ca atare sau într-o combinaţie specifică. Este interzisă organizarea acţiunilor de campanie electorală în unităţile militare. alianţă electorală sau organizaţie a cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale înregistrată ulterior. decât cu consimţământul celor cărora le-a aparţinut. atribuirea se va face în beneficiul partidului politic. şi nu poate fi însuşit sau utilizat de alt partid politic. se vor afişa. Câte două exemplare din buletinele de vot. alianţele electorale. partidele politice. pe bază de proces-verbal. Predarea şi distribuirea buletinelor se fac. fiind interzisă utilizarea aceloraşi simboluri grafice. alianţe politice. prin intermediul primarilor. a mijloacelor electronice şi a celorlalte mijloace de informare în masă. preşedinţilor birourilor electorale ale secţiilor de votare. adunări. alianţele politice. utilizarea televiziunii. cu cel puţin două zile înainte de data alegerilor. Fac excepţie partidele politice care sunt membre ale unor organizaţii politice internaţionale. ca semn electoral. organizaţie a cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale. ale altor state. Partidele şi alianţele politice pot întrebuinţa. îi aparţine de drept dacă l-a folosit primul. precum şi la sediul fiecărei secţii de votare. presei scrise. respectiv al partidelor care au alcătuit alianţa politică sau alianţa electorală iniţială. scris cu majuscule. organizaţii ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care participă la alegeri în condiţiile prezentului titlu. înregistrate legal începând din anul 1990. Semnele electorale trebuie comunicate Biroului Electoral Central în vederea înregistrării şi trebuie să se deosebească clar de cele anterior înregistrate. În cazul în care acelaşi semn electoral este solicitat de mai multe partide politice. radioului. Campania electorală În campania electorală. Pe ştampilele de vot se va inscripţiona cuvântul "VOTAT". alianţă electorală. cu o zi înainte de alegeri. alianţei electorale sau organizaţiei cetăţenilor aparţinând minorităţii naţionale care a înregistrat primul. alianţă politică. care le va distribui. în pachete sigilate de câte 100 de bucăţi sau multiplu de 100 de bucăţi. respectiv prima. ale organismelor internaţionale ori ale cultelor religioase. 30 . organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale. alianţei politice. respectivul semn. oricare ar fi figura geometrică în care sunt încadrate. cât şi cetăţenii cu drept de vot au dreptul să-şi exprime opiniile în mod liber şi fără nicio discriminare. vizate şi anulate de preşedintele biroului electoral de circumscripţie. semnul permanent cu care s-au înscris la Tribunalul Bucureşti. Semnele electorale nu pot reproduce sau combina simbolurile naţionale ale statului român. denumirea respectivă nu poate fi utilizată de o altă alianţă politică sau alianţă electorală. respectiv prima. alianţe electorale.

iar timpii de antenă oferiţi competitorilor electorali trebuie să fie proporţionali cu cei practicaţi de posturile publice. Solicitările peste acest termen nu se iau în considerare. conducerii serviciilor publice de radio şi televiziune. organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care participă la alegeri ori alt candidat independent. Locurile speciale pentru afişaj trebuie să fie stabilite în locuri publice frecventate de cetăţeni. Utilizarea locurilor speciale pentru afişaj electoral este permisă numai pentru partidele politice. organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care participă la alegeri conform prezentului titlu. unei alianţe politice. Posturile private de radio şi televiziune vor practica acelaşi tarif pe emisiune şi pe unitate de timp pentru toţi competitorii electorali care participă în alegeri. organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care participă la alegeri conform prezentului titlu şi candidaţii independenţi au acces gratuit la serviciile publice de radio şi televiziune proporţional cu numărul de candidaturi propuse şi rămase definitive. Votarea Fiecare secţie de votare trebuie să posede un număr suficient de urne etichetate corespunzător pentru alegerea Camerei Deputaţilor. alianţele electorale. conform prezentului titlu. urnă specială. dar până la începerea campaniei electorale să stabilească şi să asigure prin dispoziţie locuri speciale pentru afişajul electoral. alianţă politică. respectiv a Senatului. alianţele politice. cabine. alianţele politice. alianţa electorală. soluţionând plângerile ce le sunt adresate cu privire la împiedicarea unui partid politic. alianţa politică. Este interzisă utilizarea de către partidul politic. Primarii sunt obligaţi ca după expirarea termenului de depunere a candidaturilor. alianţele electorale. Birourile electorale de circumscripţie veghează la corecta desfăşurare a campaniei electorale în circumscripţia electorală în care funcţionează. candidaţii independenţi care participă la alegeri în condiţiile prezentului titlu. Buletinul de vot introdus în 31 . Este interzisă introducerea spoturilor publicitare electorale în alte emisiuni decât cele electorale. ştampile cu menţiunea «VOTAT». astfel încât competitorii electorali să le poată folosi fără stânjenirea circulaţiei pe drumurile publice şi a celorlalte activităţi din localităţile respective. Partidele politice. Fiecare societate publică de radio şi televiziune va lua în considerare numărul de candidaturi propuse de fiecare competitor electoral în aria geografică acoperită de postul respectiv de radio sau televiziune. alianţă electorală. În prealabil. alianţele politice. acordarea timpilor de antenă. având în vedere numărul alegătorilor înscrişi în listele electorale permanente şi respectarea duratei votării prevăzute în lege. primarii sunt obligaţi să asigure înlăturarea din spaţiul public a oricăror materiale de propagandă electorală rămase de la campaniile electorale precedente. organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale. organizaţia cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care participă la alegeri conform prezentului titlu ori candidatul independent a locurilor speciale pentru afişaj electoral astfel încât să împiedice folosirea acestora de către un alt partid politic. Dispoziţia primarului se aduce la cunoştinţă publică prin afişare la sediul primăriei. unei alianţe electorale sau unei organizaţii a cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale care participă la alegeri conform prezentului titlu ori a unui candidat independent de a-şi desfăşura campania electorală în condiţiile prevăzute de prezentul titlu şi cu respectarea deontologiei electorale. ţinând seama de numărul competitorilor electorali care participă la alegeri. precum şi candidaţii independenţi sunt obligaţi să solicite. alianţele electorale. Partidele politice. în termen de 48 de ore de la data stabilirii zilei votării.

împreună cu prefecţii. listele electorale. trebuie să fie prezenţi la sediul secţiei de votare. Preşedintele este obligat să asigure aplicarea ştampilei de control şi pe ultima pagină a fiecărui buletin de vot. precum şi pe străzi şi în pieţe publice până la o distanţă de 500 m. se întind şi în afara localului de votare.00.00. în această privinţă. verifică urnele. Preşedintele biroului electoral al secţiei de votare. cuprinzând felul şi numărul de exemplare din fiecare imprimat. fiind obligat să dispună măsurile necesare pentru asigurarea ordinii şi corectitudinii operaţiunilor de votare. în jurul localului de vot. oraşelor. Biroul electoral al secţiei de votare verifică dacă alegătorul este înscris în copia de pe lista electorală permanentă. preşedinţilor birourilor electorale ale secţiilor de votare cu cel puţin două zile înainte de data alegerilor. Atribuţiile acestuia.00. În afară de membrii biroului electoral al secţiei de votare. de primari. în ajunul zilei alegerilor. nicio altă persoană nu poate staţiona în locurile publice din zona de votare sau în localul de vot mai mult decât timpul necesar pentru votare. municipiilor şi ai subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor. activitatea biroului electoral al secţiei de votare începe la ora 6. ştampilele şi celelalte materiale necesare biroului electoral al secţiei de votare se asigură de către primarii comunelor. împreună cu membrii acestuia. în curtea acestuia. de candidaţi şi de delegaţii şi observatorii acreditaţi. În ziua alegerilor. în procesul-verbal prevăzut la art. Cabinele. Fiecare alegător prezintă cartea de alegător şi actul de identitate biroului electoral al secţiei de votare. După preluarea buletinelor de vot şi a ştampilelor. buletinele de vot şi ştampilele. Accesul alegătorilor în sala de vot are loc în serii corespunzătoare numărului cabinelor. precum şi numărul ştampilelor cu menţiunea «VOTAT». Formularele şi celelalte imprimate necesare votării se predau biroului electoral al secţiei de votare pe bază de borderou de predare-primire. insigne sau alte însemne de propagandă electorală. în prezenţa celorlalţi membri şi. împreună cu reprezentanţii Ministerului internelor şi Reformei Administrative. Preşedintele biroului electoral al secţiei de votare.cealaltă urnă decât cea corespunzătoare tipului de alegere este luat în calcul dacă votul este valabil exprimat. asigurate de primar şi de prefect. În baza semnăturii în copia de pe lista electorală permanentă. preşedintele biroului electoral al secţiei de votare asigură păstrarea acestora în deplină siguranţă. când secţia de votare se închide. în intrările în curte. După încheierea acestei operaţii închide şi sigilează urnele. Pe durata votării se interzice membrilor birourilor electorale şi persoanelor acreditate să poarte ecusoane.00 şi are loc până la ora 21. Votarea începe la ora 7. Materialele necesare birourilor electorale ale secţiilor de votare se predau. urnele. Preşedintele biroului electoral al secţiei de votare dispune îndepărtarea materialelor de propagandă electorală de orice tip din şi de pe clădirea sediului secţiei de votare. numărul buletinelor de vot separat pentru Camera Deputaţilor şi Senat. după caz. Pe uşa secţiei de votare se vor afişa orele între care se desfăşoară procesul de votare. aplicând ştampila de control a secţiei de votare Preşedintele va dispune fixarea posturilor de pază în jurul localului de vot. pe bază de proces-verbal. a persoanelor acreditate. după care alegătorul semnează în listă la poziţia destinată acestuia. preşedintele biroului electoral al secţiei de votare va avea la dispoziţie mijloacele de ordine necesare. Preşedintele biroului electoral al secţiei de votare este obligat să ia măsurile necesare pentru ca alegerile să decurgă în bune condiţii. numărul persoanelor înscrise în copiile listelor electorale permanente. consemnând. Cabinele şi urnele trebuie aşezate în aceeaşi încăpere în care se află biroul preşedintelui biroului electoral al secţiei de votare. preşedintele sau un membru al biroului 32 . Pentru menţinerea ordinii. la ora 18. 45.

preşedintele biroului electoral al secţiei de votare va opri de la votare pe alegătorul contestat. La cererea alegătorului. Alegătorii vor vota separat în cabine închise.00 preşedintele biroului electoral al secţiei de votare declară votarea încheiată şi dispune închiderea secţiei de votare. astfel ca pagina netipărită care poartă ştampila de control să rămână în afară. numai o singură dată. un nou buletin. aplicând ştampila care poartă menţiunea "VOTAT" înăuntrul patrulaterului care cuprinde numele şi prenumele candidatului pe care îl votează. în timpul suspendării nu pot părăsi sala de votare mai mult de jumătate din numărul membrilor biroului electoral al secţiei de votare în acelaşi timp. identitatea se stabileşte de preşedintele biroului electoral al secţiei de votare prin orice mijloace legale. Observarea alegerilor 33 . având grijă să nu se deschidă. Alegătorii care ridică cartea de alegător de la secţia de votare vor semna de primire în procesul-verbal întocmit la predarea de către serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor a cărţilor de alegător neridicate. nu poate să voteze singur are dreptul să cheme în cabina de votare un însoţitor ales de el. după care preşedintele sau acel membru ova aplica pe cartea de alegător în locul corespunzător numărului de scrutin. pentru a-l ajuta. Acesta nu poate fi din rândul observatorilor sau membrilor biroului electoral al secţiei de votare. din motive temeinice. alegătorii vor îndoi buletinele. reţinând şi anulând buletinul de vot iniţial şi făcând menţiunea corespunzătoare în procesul-verbal al operaţiunilor de votare. Candidaţii şi oricare alegător au dreptul să conteste identitatea persoanei care se prezintă la vot. Preşedintele poate lua măsuri ca staţionarea unui alegător în cabina de votare să nu se prelungească nejustificat. buletinele de vot şi celelalte documente şi materiale ale biroului electoral al secţiei de votare vor rămâne sub pază permanentă. Ştampila încredinţată pentru votare se restituie preşedintelui sau acelor membri ai biroului electoral al secţiei de votare desemnaţi de acesta. biroul electoral al secţiei de votare face o menţiune privind acest fapt în copia de pe lista electorală permanentă. preşedintele biroului electoral al secţiei de votare îi poate elibera. Alegătorul care. va consemna faptul într-un proces-verbal şi va sesiza această situaţie autorităţilor competente. În acest caz. Ştampila cu menţiunea "VOTAT" trebuie astfel dimensionată încât să fie mai mică decât patrulaterul. După ce au votat. şi le vor introduce în urnă. Prezenţa oricărei persoane în cabinele de vot. în afara celei care votează. Îndoirea greşită a buletinului nu atrage nulitatea acestuia. este interzisă. ştampilele. În cazul în care contestaţia este întemeiată. Dacă un alegător se prezintă cu duplicatul cărţii de alegător. Candidaţii şi persoanele acreditate care asistă la votare în condiţiile prezentului titlu nu pot fi obligate să părăsească sala de votare în acest timp. constatate de preşedintele biroului electoral al secţiei de votare. dar nu a introdus buletinul în urnă. Preşedintele biroului electoral al secţiei de votare poate suspenda votarea pentru motive temeinice.electoral al secţiei de votare îi încredinţează alegătorului buletinul de vot şi ştampila cu menţiunea «VOTAT» pe care acesta o va aplica pe buletinul de vot. La ora 21. urnele de votare. În timpul suspendării. în cazul în care acesta a aplicat greşit ştampila cu menţiunea "VOTAT".

c)reprezentanţi acreditaţi ai presei scrise. îndepărtarea imediată a persoanei respective din secţia de votare. Hotărârea dată este definitivă şi irevocabilă. Acreditarea reprezentanţilor presei. preşedintele. se consemnează în procesul-verbal. Contestaţia privind acreditarea sau respingerea solicitării de acreditare se soluţionează de Curtea de Apel Bucureşti în termen de două zile de la înregistrare. Pot fi acreditaţi. precum şi a reprezentanţilor organizaţiilor internaţionale cu activitate în domeniul democraţiei şi al drepturilor omului care solicită acest lucru se face de către Autoritatea Electorală Permanentă. Persoanele acreditate pot asista la operaţiunile electorale în ziua votării. având numai dreptul de a sesiza în scris preşedintele biroului electoral în cazul constatării unei neregularităţi. Suma acestora. se precizează în 34 . Orice act de propagandă pentru sau împotriva unui partid politic. la propunerea Ministerului Afacerilor Externe. alianţă electorală sau organizaţie a cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale care participă la alegeri conform prezentului titlu ori candidat independent sau încercarea de a influenţa opţiunea alegătorului. iar în ziua votării. După încheierea votării. radioului şi posturilor de televiziune străine. numărul buletinelor de vot anulate. români şi străini. radioului şi televiziunilor din România se face de către Autoritatea Electorală Permanentă. Pentru fiecare tip de alegere se adună buletinele de vot utilizate aşa cum rezultă din listele de alegător cu buletinele de vot neutilizate şi anulate. începând cu ora 6. de către membrii biroului electoral al secţiei de votare. Acestea nu pot interveni în niciun mod în organizarea şi desfăşurarea alegerilor. alianţă politică. reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale care au ca obiect principal de activitate apărarea democraţiei şi a drepturilor omului. anulează buletinele de vot rămase neîntrebuinţate. precum şi încălcarea în orice mod a actului de acreditare atrag aplicarea sancţiunilor legale. Se consemnează distinct. Se numără toţi alegătorii din listele electorale permanente şi suplimentare care au participat la vot şi se consemnează numărul lor în rubricile corespunzătoare din procesele- verbale. b)reprezentanţi acreditaţi ai unor organizaţii străine. în procesele-verbale pentru fiecare tip de alegere. care sunt legal constituite cu cel puţin 6 luni înainte de data desfăşurării alegerilor şi în ale căror organe de conducere nu se află niciun membru al vreunui partid politic sau organizaţie a cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale. în prezenţa membrilor biroului electoral al secţiei de votare.00 şi terminând cu momentul încheierii şi semnării. Persoanele desemnate de aceste organizaţii ca observatori nu pot fi membri ai vreunui partid politic sau ai vreunei organizaţii a cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale care participă în alegeri conform prezentului titlu. suspendarea acreditării de către biroul electoral care a constatat abaterea. numai dacă prezintă actul de acreditare. cât şi la toate operaţiunile efectuate de birourile electorale la toate nivelele pot asista: a)observatori interni acreditaţi. radioului şi televiziunii. Numărarea voturilor şi constatarea rezultatelor La toate operaţiunile ce ţin de numărarea voturilor participă membrii birourilor electorale ale secţiilor de votare şi pot asista candidaţii şi persoanele acreditate în condiţiile prezentului titlu. care trebuie să corespundă cu numărul de buletine primite în cadrul secţiei de votare. În cazul în care suma lor este alta decât numărul de buletine de vot primite. ca observatori interni. Acreditarea reprezentanţilor presei scrise.În afara membrilor birourilor electorale şi a candidaţilor. a procesului-verbal de constatare a rezultatelor votării în secţia respectivă. Se îndosariază listele electorale suplimentare în ordinea întocmirii lor. la toate operaţiunile din secţiile de votare.

Sunt nule buletinele de vot care nu poartă ştampila de control a biroului electoral al secţiei de votare. la deschiderea fiecărui buletin. Rezultatul se consemnează în câte un tabel separat şi se încheie în două exemplare originale. În cazul în care există buletine de vot pentru care există opinii diferite privind valabilitatea votului. într-un pachet separat pentru fiecare partid politic. Fiecare membru al biroului electoral al secţiei de votare are dreptul de a obţine o copie a procesului-verbal. de îndată. ajutat de ceilalţi membri ai biroului electoral. alianţă politică. câte un proces-verbal. Pe formularul tipizat elaborat de Autoritatea Electorală Permanentă. Lipsa semnăturilor unor membri ai biroului electoral al secţiei de votare nu influenţează asupra valabilităţii procesului-verbal. Preşedintele biroului electoral al secţiei de votare hotărăşte. unul dintre membrii biroului electoral asistat de cel puţin încă un membru al acestuia consemnează opţiunea ce rezultă prin citirea fiecărui buletin de vot. Pentru buletinele de vot nule. Preşedintele va citi. în două exemplare originale. asupra contestaţiilor a căror rezolvare nu suferă întârziere. Deschiderea urnelor se face în mod succesiv. Preşedintele va menţiona motivele care au împiedicat semnarea. Acestea se soluţionează pe loc de către preşedintele biroului electoral al secţiei de votare. acesta va fi atribuit unui candidat sau va fi considerat nul în funcţie de părerea majorităţii membrilor biroului electoral al secţiei de votare. şi de către ceilalţi membri ai biroului. sau de către locţiitorul acestuia. Fiecare buletin de vot citit şi consemnat în formular este aşezat de către preşedinte. Aceste buletine nu intră în calculul voturilor valabil exprimate. Ele se formulează în scris în două exemplare. În cazul în care suma nu se verifică. rămâne la contestator. alianţă electorală. Separat pentru Camera Deputaţilor şi Senat se întocmeşte câte un dosar care cuprinde: procesul-verbal. numele şi prenumele candidatului votat şi va arăta buletinul de vot celor prezenţi. Acestea se consemnează în procesul-verbal. precum şi listele electorale utilizate în cadrul secţiei 35 . organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale şi candidat independent. semnată de către preşedintele secţiei de votare. În timpul operaţiunilor de votare şi de deschidere a urnelor se pot face întâmpinări şi contestaţii cu privire la aceste operaţiuni.procesul-verbal motivul pentru care apare eroarea. se procedează la deschiderea urnelor. Sunt voturi albe buletinele care nu au aplicată ştampila "VOTAT". Contestaţiile se prezintă preşedintelui biroului electoral al secţiei de votare. buletinele de vot având alt model decât cel legal aprobat sau la care ştampila este aplicată pe mai multe patrulatere ori în afara acestora. Aceste buletine de vot nu intră în calculul voturilor valabil exprimate. contestaţiile privitoare la operaţiunile electorale ale biroului electoral al secţiei de votare. semnat şi ştampilat de preşedinte. după caz. După aceste operaţiuni. Următoarea urnă se deschide numai după ce se efectuează numărătoarea buletinelor de vot şi se consemnează rezultatele în procesul-verbal de la urna anterioară. cu voce tare. formularele tipizate care au fost folosite la calculul rezultatelor. membrii biroului electoral al secţiei de votare pot avea opinii separate. luându-se în considerare şi întâmpinările şi contestaţiile adresate biroului electoral al secţiei de votare. precum şi pentru cele contestate se fac pachete separate. buletinele de vot nule şi cele contestate. din care unul. voturi albe.

alianţele electorale şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale. Dosarele. calculat după cum urmează: a) pentru Camera Deputaţilor. a) sau b). alianţelor politice sau electorale şi ai organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale se situează pe primul loc. alianţele electorale şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale. Biroul Electoral Central stabileşte partidele politice. alianţelor electorale sau ai organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale au obţinut cel mai mare număr de voturi valabil exprimate. d) în cazul alianţelor politice şi alianţelor electorale. cu pază militară şi însoţit. alianţelor politice. pentru toate partidele politice. Preşedinţii birourilor electorale ale secţiilor de votare vor preda dosarele întocmite la: a) sediul circumscripţiilor electorale. în care candidaţii partidelor politice. a) şi b) se adaugă. la pragul de 5% prevăzut la lit. Birourile electorale de circumscripţie la nivel judeţean şi biroul electoral al circumscripţiei electorale pentru cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în afara ţării. organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din biroul electoral al secţiei de votare. respectiv a oficiului electoral de sector. candidaţii sau persoanele acreditate conform prezentului titlu. alianţelor electorale. îndosariate pe tipuri de liste. separat pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat.de votare. alianţele politice. b) pentru Senat. c) pentru Camera Deputaţilor şi Senat. pentru fiecare tip de alegere. sigilate şi ştampilate. de reprezentanţii partidelor politice. câte un 36 . b) un proces-verbal privind centralizarea voturilor şi constatarea rezultatului alegerilor. prin îndeplinirea cumulativă a condiţiei obţinerii a 6 colegii uninominale pentru Camera Deputaţilor şi a 3 colegii uninominale pentru Senat. 5% din totalul voturilor valabil exprimate în toate circumscripţiile electorale. pentru al doilea membru al alianţei. în cel mult 24 de ore de la încheierea votării. 46. de către preşedintele biroului electoral al secţiei de votare. pentru toate partidele politice. potrivit art. pentru fiecare membru al alianţei. b) sediul oficiului electoral de sector pe raza căruia şi-au desfăşurat activitatea. c) sediul misiunilor diplomatice şi al consulatelor României din ţara în care au fost organizate Biroul electoral de circumscripţie centralizează informaţiile cu privire la voturile exprimate în întreaga circumscripţie electorală. respectiv oficiului electoral. pe competitori electorali. alianţelor politice. Pragul electoral reprezintă numărul minim necesar de voturi valabil exprimate pentru reprezentarea parlamentară sau de colegii uninominale în care candidaţii partidelor politice. alianţele politice. în cazul secţiilor de votare organizate pe teritoriul judeţelor. alianţele politice. 5% din totalul voturilor valabil exprimate în toate circumscripţiile electorale. însoţite de listele electorale utilizate la secţia de votare respectivă se înaintează biroului electoral de circumscripţie. următoarele procese- verbale pentru fiecare tip de alegere: a) câte un proces-verbal pentru fiecare colegiu uninominal înfiinţat pe raza circumscripţiei electorale. respectiv al oficiului electoral de sector. Constatarea rezultatelor alegerilor După primirea proceselor-verbale încheiate de birourile electorale ale circumscripţiilor electorale. respectiv oficiile electorale din municipiul Bucureşti întocmesc. în cazul secţiilor de votare organizate în municipiul Bucureşti. 3% din voturile valabil exprimate în toate circumscripţiile electorale şi. la cerere. la nivelul circumscripţiei electorale. începând cu al treilea. în ordinea numărului de voturi valabil exprimate. alianţele electorale şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care îndeplinesc pragul electoral. după caz. chiar dacă acestea nu au îndeplinit condiţiile prevăzute la lit.

alianţele politice. la nivel de circumscripţie electorală. separat pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat. 47 alin. Are dreptul la reprezentare organizaţia cetăţenilor aparţinând minorităţii naţionale care a obţinut cel puţin 10% din coeficientul electoral. reţinându-se partea întreagă. Biroul electoral de circumscripţie stabileşte. adică cele neutilizate sau inferioare coeficientului electoral. Pentru fiecare competitor electoral se împarte numărul total de voturi valabil exprimate obţinut prin însumarea voturilor valabil exprimate în favoarea tuturor candidaţilor săi din colegiile uninominale de pe raza circumscripţiei electorale la coeficientul electoral. numărul voturilor astfel obţinute de fiecare partid politic.procent din voturile valabil exprimate în toate circumscripţiile electorale. determinat ca partea întreagă nerotunjită rezultată prin împărţirea numărului de voturi valabil exprimate pentru toţi competitorii electorali care întrunesc condiţia privind pragul electoral. Biroul Electoral Central însumează. 47 alin. (2). Candidaţilor independenţi li se atribuie câte un mandat de către biroul electoral de circumscripţie dacă au obţinut majoritatea voturilor valabil exprimate în colegiul uninominal în care au candidat. Coeficientul electoral la nivel naţional se stabileşte prin împărţirea numărului total de voturi valabil exprimate pentru alegerea Camerei Deputaţilor din toate circumscripţiile electorale. Voturile rămase. alianţele electorale. inclusiv voturile valabil exprimate pentru candidaţii independenţi care au obţinut majoritatea voturilor valabil exprimate în colegiul uninominal unde au candidat. (2). alianţă politică sau alianţă electorală care întruneşte condiţia prevăzută la art. pentru a fi repartizate centralizat în a doua etapă. fără a se putea depăşi 10% din aceste voturi. 47 alin. se transmite de către Biroul Electoral Central. la numărul total de colegii uninominale constituite pentru alegerea Camerei Deputaţilor. pentru fiecare partid politic. precum şi mandatele ce nu au putut fi repartizate de biroul electoral de circumscripţie se comunică de acesta Biroului Electoral Central. Rezultatul operaţiunilor prevăzute anterior. la nivel naţional. alianţele politice. calculat ca parte întreagă nerotunjită. pentru a determina acele organizaţii ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care pot avea reprezentanţi în Camera Deputaţilor. nerotunjită. pe întreaga ţară. alianţă politică şi alianţă 37 . Rezultatul obţinut reprezintă numărul de mandate repartizate de biroul electoral de circumscripţie competitorului electoral la nivelul circumscripţiei electorale în prima etapă de repartizare a mandatelor. a catului. voturile neutilizate şi pe cele inferioare coeficientului electoral al circumscripţiei electorale din toate circumscripţiile electorale. obţinute de partidele politice. la numărul de deputaţi. organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale. respectiv de senatori ce urmează să fie aleşi în acea circumscripţie electorală. separat pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat. Pentru organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care nu au îndeplinit condiţiile prevăzute de lege şi care au dreptul conform legii la reprezentare în Camera Deputaţilor se stabileşte un coeficient electoral la nivel naţional reprezentând numărul mediu de voturi valabil exprimate necesare pentru alegerea unui deputat. respectiv de senator. birourile electorale de circumscripţie procedează la prima etapă de repartizare pe competitor electoral a mandatelor de deputat. alianţele electorale şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care întrunesc şi care nu întrunesc pragul electoral potrivit art. Se declară ales acel reprezentant al organizaţiei cetăţenilor aparţinând minorităţii naţionale care a obţinut cel mai mare număr de voturi. coeficientul electoral al circumscripţiei electorale. (2) – referitoare la pragul electoral. obţinute de competitorii electorali ce întrunesc condiţia prevăzută la art. fiecăruia dintre birourile electorale de circumscripţie După primirea de la Biroul Electoral Central a constatării cu privire la partidele politice. pe bază de proces-verbal.

alianţei politice sau alianţei electorale. acea alianţă politică sau alianţă electorală. circumscripţia electorală în care partidul politic. până la concurenţa numărului de mandate nerepartizate. fiecărui competitor electoral care a întrunit condiţia prevăzută la art. se procedează la repartizarea mandatelor pe circumscripţii electorale în ordinea partidelor politice. 3. de senatori. Biroul Electoral Central ie stabileşte pe baza acordului partidelor politice. Desfăşurarea mandatelor repartizate pe circumscripţii electorale se face de Biroul Electoral Central. alianţa politică sau alianţa electorală respectivă are cele mai multe voturi neutilizate ori cele mai multe voturi inferioare coeficientului electoral de circumscripţie. alianţa politică sau alianţa electorală are cel mai mare număr de candidaţi. potrivit alin. calculate cu 8 zecimale.Pentru fiecare competitor electoral se împarte numărul total de voturi valabil exprimate obţinut prin însumarea voturilor valabil exprimate în favoarea tuturor candidaţilor săi din colegiile uninominale de pe raza circumscripţiei electorale la coeficientul electoral. 4 etc. din fiecare circumscripţie electorală. calculate cu 8 zecimale. pentru senatori. astfel: primul număr din lista ordonată pe ţară se împarte la repartitorul circumscripţiei electorale de la care provine. alianţelor politice sau alianţelor electorale cărora li se cuvin aceste mandate. c) dacă după aplicarea prevederilor lit. rămase neutilizate la nivel naţional. 2. rezultat din însumarea pe ţară a voturilor neutilizate şi a celor inferioare coeficientului electoral al circumscripţiei electorale (partea întreagă nerotunjită). se procedează identic cu numerele următoare din lista ordonată pe ţară. 47 alin. a catului. În situaţia în care s-a epuizat numărul de mandate cuvenite unui partid politic. unei alianţe politice sau unei alianţe electorale ori dintr-o circumscripţie electorală. făcându-se atâtea operaţii de împărţire câte mandate nu au putut fi repartizate la nivelul circumscripţiilor electorale. reţinându-se partea întreagă. rezultând numărul de mandate ce îi revin în circumscripţia electorală respectivă. (2). În continuare. indiferent de competitorul electoral de la care provin. (2) i se repartizează atâtea mandate de deputaţi sau. alianţelor politice. La două valori egale departajarea se face şi în funcţie de numărul total de voturi valabil exprimate şi numărul total al voturilor neutilizate sau inferioare coeficientului electoral la nivel de circumscripţie electorală. Dacă numărul din lista ordonată pe ţară este mai mic decât repartitorul de circumscripţie electorală. Pentru fiecare circumscripţie electorală se iau în calcul primele partide politice. În continuare. iar dacă si astfel au rămas mandate nerepartizate pe circumscripţii electorale. b) în cazul în care nu este posibilă acordarea mandatelor în ordinea ce rezultă din aplicarea prevederilor lit. caturile rezultate din împărţire. alianţă politică sau alianţă electorală care întruneşte condiţia prevăzută la art. de câte ori coeficientul electoral pe ţară se cuprinde în numărul total al voturilor valabil exprimate pentru partidul politic. Biroul Electoral Central are în vedere circumscripţia electorală în care partidul politic. alianţa politică sau alianţa electorală respectivă. se acordă un mandat. Rezultatul astfel obţinut pentru fiecare circumscripţie electorală se înmulţeşte cu numărul de mandate cuvenite partidului politic. se clasifică în ordine descrescătoare. (4). 47 alin. în limita mandatelor ce au rămas de repartizat în circumscripţia electorală respectivă. cel mai mic dintre aceste caturi constituie coeficientul electoral pe ţară pentru deputaţi şi. a) şi b) au mai rămas mandate nedesfăşurate pe circumscripţii electorale. operaţiunea se continuă fără acestea. Ultimul număr din această operaţiune reprezintă repartitorul acelei circumscripţii electorale. la numărul total al acestor voturi valabil exprimate pentru acel partid politic. după cum urmează: a) pentru fiecare partid politic. se împarte numărul voturilor neutilizate şi al celor inferioare coeficientului electoral al circumscripţiei electorale. alianţelor electorale. nerotunjită. separat. se ordonează descrescător la nivelul ţării şi separat descrescător în cadrul fiecărei circumscripţii electorale.electorală se împarte la 1. a). după caz. Rezultatul obţinut reprezintă numărul de mandate 38 . alianţe politice sau alianţe electorale. precum şi a circumscripţiilor electorale din lista ordonată pe ţară. Datele obţinute.

47 alin. 47 alin. calculate până la a opta zecimală inclusiv. 47 alin. biroul electoral de circumscripţie va întocmi. În cea de a doua etapă. respectiv Senat. Candidaţilor independenţi li se atribuie câte un mandat de către biroul electoral de circumscripţie dacă au obţinut majoritatea voturilor valabil exprimate în colegiul uninominal în care au candidat -. dispuşi în ordinea descrescătoare a raporturilor dintre voturile valabil exprimate obţinute în colegiile uninominale în care au candidat şi coeficientul electoral al circumscripţiei electorale respective. iar în lipsa unui acord. acestora li se vor atribui atâtea mandate până la concurenţa cu acest număr. în mod distinct pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat. la nivelul colegiilor uninominale. separat pentru Camera Deputaţilor şi Senat. Pentru fiecare competitor electoral care a întrunit pragul electoral potrivit prevederilor art. Numărul de mandate rezultat pentru fiecare competitor electoral se alocă pentru candidaţii acestora în ordine descrescătoare în funcţie de clasarea în lista mai sus. se va proceda la trecerea la următorul candidat din lista ordonată. (2). 47 alin. în termen de 24 de ore de la încheierea operaţiunilor anterioare Alocarea pe colegii uninominale şi atribuirea de mandate candidaţilor se fac de către biroul electoral de circumscripţie. în urma atribuirii de mandate în cele două etape potrivit prevederilor anterioare. Atribuirea mandatelor de deputat şi de senator se face în două etape. o listă ordonată cu toţi candidaţii cărora nu li s-au atribuit mandate în prima etapă. la nivelul colegiilor uninominale şi la nivelul fiecărei circumscripţii electorale. (2). În cazul în care. acesta reţinând mandatele atribuite potrivit prevederilor. În prima etapă. avându-se în vedere numai competitorii electorali care au întrunit pragul electoral prevăzut la art. în colegiul uninominal în care au 39 . în funcţie de poziţiile înregistrate la nivelul secţiilor de votare Dacă pentru un competitor electoral numărul de mandate atribuite potrivit prevederilor anterioare este mai mare sau egal cu numărul de mandate repartizate competitorului electoral respectiv în acea circumscripţie electorală. se scade numărul de mandate atribuite la nivelul colegiilor uninominale. calculat potrivit celor de mai sus. se atribuie un singur mandat de deputat. (2) nu li s-a atribuit numărul de mandate la care au dreptul în acea circumscripţie electorală. În fiecare colegiu uninominal pentru Camera Deputaţilor. până la atribuirea tuturor mandatelor. (2) şi care au obţinut majoritatea voturilor valabil exprimate în colegiul uninominal în care au candidat. În cazul în care următorul candidat căruia urmează să i se atribuie mandat din lista ordonată aparţine unui competitor electoral care a epuizat numărul de mandate la care are dreptul în acea circumscripţie electorală sau dacă în colegiul uninominal în care acesta a candidat deja s-a atribuit un mandat. calculat potrivit prevederilor de mai sus. rezultatul reprezentând numărul de mandate de atribuit fiecărui competitor electoral la nivelul circumscripţiei electorale în cea de a doua etapă de atribuire şi alocare de mandate. în caz de egalitate. din numărul de mandate repartizat în acea circumscripţie electorală. unuia sau mai multor competitori electorali care au întrunit pragul electoral potrivit prevederilor art.repartizate de biroul electoral de circumscripţie competitorului electoral la nivelul circumscripţiei electorale în prima etapă de repartizare a mandatelor. de alocare pe colegii şi atribuire de mandate competitorilor electorali care au întrunit pragul electoral. acestuia nu i se va mai aloca niciun mandat în etapa a doua prevăzută. prin tragere la sorţi. respectiv de senator. Departajarea între 2 sau mai mulţi candidaţi care au obţinut rezultate identice în urma operaţiunilor efectuate conform prevederilor anterioare se face pe baza voturilor valabil exprimate sau. se atribuie un mandat candidaţilor care aparţin unui competitor electoral ce a întrunit pragul electoral potrivit art. Mandatele se alocă suplimentar candidaţilor competitorilor electorali respectivi cei mai bine plasaţi în lista ordonată cărora nu li s-a alocat mandat.

total. prin excepţie. biroul electoral de circumscripţie aduce la cunoştinţă publică rezultatele preliminare ale alegerilor cel puţin o dată la 24 de ore. a dispoziţiilor legale privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor sau a 40 .%. 10. 3.total. Preşedintele menţionează motivele care au împiedicat semnarea. 7. Biroul Electoral Central publică rezultatele alegerilor în presă şi în Monitorul Oficial al României. înainte de a obţine procesele-verbale şi rezultatele votării de la toate birourile electorale care funcţionează la nivele inferioare nivelului său. alianţe electorale. numărul alegătorilor înscrişi în listele electorale. respectiv. cărora li se cuvine câte un mandat de deputat potrivit art. organizaţii ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale. Alegerile parţiale se desfăşoară într-un singur tur. 2. 2: pct. gradul de participare la vot . cuprinzând. 8. numele şi prenumele candidatului care a întrunit cel mai mare număr de voturi. gruparea mandatelor şi a voturilor valabil exprimate atribuite pe partide politice. 1) x 100 4. biroul electoral de circumscripţie aduce la cunoştinţă publică rezultatele alegerilor. în intervalul dintre două perioade electorale. pe întreaga ţară: 1. Autoritatea Electorală Permanentă În scopul asigurării condiţiilor logistice necesare aplicării întocmai a dispoziţiilor legale privitoare la exercitarea dreptului de vot. nu au obţinut niciun mandat de deputat sau senator. pct. alianţe politice. împreună cu dosarele întocmite de birourile electorale de circumscripţie. precum şi a condiţiilor corespunzătoare pentru buna desfăşurare a operaţiunilor electorale. numărul mandatelor atribuite . Partea I. 6. numărul alegătorilor care s-au prezentat la urne . 5. care asigură aplicarea unitară. numărul voturilor albe . funcţionează Autoritatea Electorală Permanentă. repartizarea pe ţară a mandatelor cu desfăşurarea acestora pe circumscripţii electorale şi colegii electorale.total. numărul voturilor valabil exprimate . deşi au participat la alegeri. numărul voturilor nule . inclusiv candidaţi independenţi.total. În termen de 48 de ore de la primirea rezultatelor finale de la toate birourile electorale de circumscripţie. 3 = (pct. După obţinerea rezultatelor votării de la toate birourile electorale ale secţiilor de votare. de locţiitorul acestuia şi de ceilalţi membri ai Biroului Electoral Central în prezenţa cărora s-a întocmit şi se înaintează Camerei Deputaţilor şi Senatului în vederea validării mandatelor. Publicarea rezultatelor alegerilor În fiecare circumscripţie electorală. Biroul Electoral Central încheie câte un proces-verbal separat pentru Camera Deputaţilor şi. în termen util. 9. organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care. (22) Procesul-verbal se semnează de către preşedinte. Autoritatea Electorală Permanentă este o instituţie administrativă autonomă cu personalitate juridică şi cu competenţă generală.total. 9. Lipsa semnăturii unor membri ai biroului nu are influenţă asupra valabilităţii procesului-verbal şi a alegerilor. prin creşterea corespunzătoare a numărului de mandate din circumscripţia electorală respectivă.candidat. pentru Senat. cel mai bine clasat candidat urmând a fi declarat câştigător.

cu rang de ministru. Preşedintele este ajutat de 2 vicepreşedinţi cu rang de secretar de stat. atribuirea mandatelor şi publicarea rezultatului alegerilor în Monitorul Oficial al României. recipiente pentru transportul buletinelor de vot şi altele asemenea. d)deces. ştampile. b)urmăreşte modul de stabilire a localurilor secţiilor de votare şi a sediilor birourilor electorale. Autoritatea Electorală Permanentă este condusă de un preşedinte. controlează modul de păstrare a acestora între perioadele electorale. b)demisie. atribuţiile acestuia sunt îndeplinite de unul dintre vicepreşedinţi stabilit prin ordin. În lipsa preşedintelui. numărarea şi centralizarea voturilor. unul numit de Preşedintele României. 41 . cu avizul Ministerului Economiei şi Finanţelor. Preşedintele este numit prin hotărâre adoptată în şedinţă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului. pentru motive temeinice. dintre personalităţile cu pregătire şi experienţă în domeniul juridic sau administrativ. Preşedintele Autorităţii Electorale Permanente este ordonator principal de credite. iar celălalt de primul-ministru. campania electorală.altor consultări cu caracter naţional sau local. ajutat de 2 vicepreşedinţi cu rang de secretar de stat. stabilirea rezultatului votării. Autoritatea Electorală Permanentă are un secretar general numit de primul-ministru pe bază de concurs. c)revocare. în condiţiile legii. Autoritatea Electorală Permanentă urmăreşte şi sprijină dotarea secţiilor de votare cu logistica necesară. pe care le transmite spre însuşire Guvernului şi autorităţilor administraţiei publice locale. În îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin. preşedintele emite ordine. Autoritatea Electorală Permanentă exercită următoarele atribuţii principale în intervalul dintre două perioade electorale: a)elaborează propuneri privitoare la asigurarea logisticii necesare desfăşurării alegerilor. Preşedintele şi vicepreşedinţii nu pot fi membri ai unui partid politic. de către autorităţile care i-au numit. şi îl înaintează Guvernului în vederea includerii lui în bugetul de stat. Mandatul preşedintelui şi mandatele vicepreşedinţilor Autorităţii Electorale Permanente sunt de câte 8 ani şi pot fi reînnoite o singură dată. c)urmăreşte şi asigură realizarea din timp a dotărilor specifice secţiilor de votare: urne şi cabine tipizate. la propunerea grupurilor parlamentare. Perioada electorală este intervalul de timp care începe la data aducerii la cunoştinţă publică a zilei alegerilor şi se încheie odată cu comunicarea oficială a rezultatului scrutinului. îşi aprobă proiectul de buget propriu. Este numit preşedinte candidatul care întruneşte majoritatea voturilor deputaţilor şi senatorilor. Mandatul preşedintelui sau vicepreşedinţilor încetează în următoarele situaţii: a)expirarea mandatului. desfăşurarea efectivă a votării. Preşedintele şi vicepreşedinţii pot fi revocaţi din funcţie. Includerea cheltuielilor de capital în bugetul propriu se face cu consultarea Guvernului. Partea I. şi urmăreşte modul de îndeplinire a propunerilor. Perioada electorală cuprinde intervalul de timp dintre data aducerii la cunoştinţă publică a zilei alegerilor şi data începerii campaniei electorale. înaintea dezbaterii bugetului de stat. tuşiere. precum şi realizarea operaţiunilor specifice în intervalul dintre două perioade electorale. Autoritatea Electorală Permanentă.

care se aprobă prin legea bugetului de stat.d)urmăreşte modul de asigurare a fondurilor necesare realizării eşalonate. precum şi modul de efectuare a comunicărilor prevăzute de lege şi de operare a acestora. q)sprijină constituirea bazei materiale specifice sistemului informaţional la nivel naţional. t)elaborează proiecte de acte normative pentru îmbunătăţirea şi perfecţionarea sistemului electoral românesc. împreună cu Ministerul Internelor şi Reformei Administrative. Raportul se dă publicităţii sub forma unei Cărţi Albe. k)prezintă Parlamentului. i)asigură. ţ)prezintă Guvernului spre aprobare. f)monitorizează şi controlează modul de întocmire şi actualizare a listelor electorale permanente şi de păstrare a registrelor cuprinzând listele electorale permanente. aplicarea unitară a dispoziţiilor legale referitoare la organizarea alegerilor. e)elaborează sisteme de protecţie a secţiilor de votare. pentru primarii şi secretarii unităţilor administrativ-teritoriale. la timp. o)elaborează proiectul bugetului propriu. m)elaborează programe specifice de instruire în materie electorală. din timp. calendarul acţiunilor din cuprinsul perioadei electorale. a logisticii necesare desfăşurării procesului electoral. g)urmăreşte modul de întocmire şi eliberare a cărţilor de alegător. în listele electorale. modul de desfăşurare a acestuia. proiectele de hotărâri specifice bunei organizări şi desfăşurări a alegerilor. partidelor politice. împreună cu Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Ministerul Internelor şi Reformei Administrative. pentru Preşedintele României şi pentru autorităţile administraţiei publice locale sau a unui referendum naţional. p)întocmeşte lista cu personalul de specialitate atestat de Institutul Naţional de Statistică. a buletinelor de vot şi a celorlalte documente şi materiale specifice perioadei electorale. necesar stabilirii rezultatelor alegerilor. organizează desfăşurarea acestor programe. s)elaborează şi supune Guvernului spre aprobare. prelucrarea datelor şi constatarea rezultatelor alegerilor. h)urmăreşte şi controlează modul de asigurare a concordanţei dintre conţinutul listelor electorale permanente existente la primării şi exemplarul aflat la judecătorii. în concordanţă cu listele electorale permanente. care participă la centralizarea. pe care le supune Guvernului spre analiză şi exercitare a dreptului de iniţiativă legislativă. precum şi organizaţiilor neguvernamentale interesate. l)elaborează materiale şi programe de informare şi instruire a alegătorilor asupra sistemului electoral românesc şi asupra respectării deontologiei electorale şi asigură popularizarea acestora. r)organizează licitaţii în vederea selecţionării programelor de calculator care urmează a fi utilizate de Biroul Electoral Central pentru centralizarea rezultatelor votării. proiectul hotărârii Guvernului privind 42 . în limita competenţelor sale. abaterile şi neajunsurile. respectiva referendumului. împreună cu Ministerul internelor şi Reformei Administrative. cuprinzând referiri la participarea la scrutin. un raport asupra organizării şi desfăşurării alegerilor. împreună cu Institutul Naţional de Administraţie şi cu filialele regionale. în maximum 3 luni de la încheierea alegerilor pentru Camera Deputaţilor şi Senat. n)elaborează programe şi stabileşte reguli unitare privind exercitarea votului de către persoanele neştiutoare de carte sau cu handicap şi asigură popularizarea acestora. inclusiv de ordin legislativ. constatate şi rezultatul consultării. precum şi pentru persoanele care pot deveni membri ai birourilor electorale. j)elaborează studii şi propuneri vizând îmbunătăţirea sistemului electoral. pe care le dă publicităţii şi le prezintă autorităţilor publice. ş)elaborează şi supune Guvernului spre aprobare.

Hotărârile Autorităţii Electorale Permanente se publică în Monitorul Oficial al României. hotărâri şi instrucţiuni. cu 10 zile înainte de data alegerilor. Autoritatea Electorală Permanentă îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege. Autoritatea Electorală Permanentă adoptă decizii. În îndeplinirea atribuţiilor sale. v)ţine evidenţa comunelor. care se semnează de preşedinte şi se contrasemnează de vicepreşedinţi. 43 . municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucureşti în care sunt vacante posturile de primar sau în care au fost dizolvate consiliile locale şi face propuneri Guvernului pentru stabilirea datei de organizare şi desfăşurare a noilor alegeri. Autoritatea Electorală Permanentă prezintă Parlamentului anual un raport asupra activităţii sale. la cererea acestora. u)certifică spre neschimbare. şi sunt obligatorii pentru toate organismele şi autorităţile cu atribuţii electorale. hotărârea se aprobă în termen de cel mult 5 zile de la aducerea la cunoştinţă publică a zilei alegerilor. Partea I. oraşelor. x)sprijină organizarea şi desfăşurarea alegerilor parţiale.aprobarea cheltuielilor necesare pentru organizarea şi desfăşurarea alegerilor. programele de calculator selecţionate în urma licitaţiei organizate potrivit prevederilor legale în vigoare şi le pune la dispoziţie partidelor înscrise în competiţia electorală.

etc. etc. acordă votul de încredere Programului şi întregii liste a Guvernului. 73 din Constituţie domeniul rezervat legii. etc. Potrivit art. În România. conform Constituţiei Parlamentul poate suspenda din funcţie Preşedintele României. Parlamentul are un loc şi un rol deosebit în sistemul statal întrucât prin el se exercită puterea poporului iar funcţiile sale sunt specifice conducerii statale şi anume funcţii de conducere şi funcţii deliberative. emisiunea de monedă. Funcţia de stabilire a direcţiilor principale ale activităţii social-economice. 2. parlamentul poate decide în problemele cele mai importante. culturale. cu propriile comisii şi cu electoratul – prin intermediul referendumului. FUNCŢIILE PARLAMENTULUI Parlamentul este o instituţie politică şi juridică formată din una sau mai multe corpuri sau camere. 44 . în care numai parlamentul se poate pronunţa se împarte în trei categorii de legi şi anume: legile constituţionale. poate retrage încrederea acordată Guvernului. PARLAMENTUL A. fiecare alcătuită dintr-un număr de membrii (senatori sau deputaţi) cărora poporul le deleagă exerciţiul drepturilor lui naturale şi inalienabile de a-şi exprima juridic voinţa prin emiterea legilor. mai exact a atribuţiilor parlamentului şi din acest punct de vedere distingem: 1. aprobarea programului guvernului. reglementarea organizării şi desfăşurării referendumului. În practică parlamentul nu exercită singur această funcţie. 3. Studierea acestor funcţii presupune o clasificare pe criteriul conţinutului acestora. Alegerea. adică la sensul de act normativ emis de parlament conform art. Funcţia legislativă este cea mai importantă împuternicire a parlamentului În explicarea acesteia ne vom referi la sensul restrâns al conceptului de lege. statale şi juridice Exercitând prerogativele conducerii statale care îi sunt delegate de popor. În acest sens îi revin parlamentului: adoptarea bugetului naţional. reglementarea cetăţeniei. Senatul numeşte Avocatul Poporului. legile organice şi legile ordinare. numirea sau revocarea unor autorităţi statale Este o funcţie complexă iar exercitarea unor astfel de atribuţii diferă de la un stat la altul. trei judecători la Curtea Constituţională. el împărţind-o cu executivul. declararea mobilizării totale sau parţiale. reglementarea alegerilor. formarea. 61 din Constituţie potrivit căruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării. avizarea formării. stabilirea sistemului general al taxelor şi impozitelor. III.

fie de una dintre camerele sale. Atribuţiile parlamentului privind organizarea internă şi funcţionarea sa a. Stabilirea bugetului propriu e. Validarea sau anularea alegerii parlamentarilor b. prin întrebări (care pot fi formulate oral sau în scris) şi interpelări numai în formă scrisă. Controlul se exercită însă diferenţiat în funcţie atât de natura activităţii controlate cât şi de poziţia în sistem a autorităţii de stat controlate. d. Rolul fundamental al avocatului poporului este de a apăra drepturile şi libertăţile cetăţeneşti îndeosebi în raport cu autorităţile publice şi în special cu cele executive pe care legea le obligă să- i asigure sprijinul necesar. programe prezentate parlamentului. ca organ reprezentativ al poporului trebuie să constate direct şi deplin cum sunt aplicate şi respectate Constituţia şi legile şi cum autorităţile statale îşi realizează rolul pe care îl au în societate. rapoarte. prin avocatul poporului. prin comisiile parlamentare – care pot fi comisii de anchetă sau comisii speciale şi care au deseori puteri judiciare în sensul de a cita martori care au obligaţia să se prezinte la audieri.4. de a revoca organe de stat şi înalţi funcţionari. mesaje. b. f. Controlul parlamentar Controlul parlamentar este necesar deoarece parlamentul. El se exercită fie direct. Avocatul poporului este o persoană independentă numită de către Parlament pe o perioadă de 5 ani. Alegerea organelor interne ale Camerelor Parlamentului d. având dreptul de a anula actele ilegale. decizia de suspendare sau încetare a ostilităţilor militare. Adoptarea regulamentului de funcţionare c. 58-60 din Constituţie. fie la cererea persoanelor interesate. Avocatul poporului este denumirea sub care instituţia ombudsman-ului se regăseşte în România şi este reglementată în art. Controlul parlamentar este în principiu un control deplin în sensul că el se exercită asupra întregii activităţi potrivit legilor. Conducerea în politica externă a parlamentului se manifestă prin importantele atribuţii care îi revin şi anume: ratificarea şi denunţarea tratatelor internaţionale. prin dreptul parlamentarilor de a cere şi obţine informaţii. fie prin alte mijloace şi exemplificăm în acest sens obligaţia Guvernului de a prezenta informaţiile şi documentele solicitate. Formele prin care se exercită controlul sunt: a. îşi exercită atribuţiile fie din oficiu. c. declararea stării de război. e. răspunde numai în faţa parlamentului şi are obligaţia de a-i prezenta rapoarte în care poate face recomandări privind legislaţia sau luarea unor măsuri pentru ocrotirea libertăţilor publice. 5. 6. prin dări de seamă. Unele atribuţii privind statutul deputaţilor sau senatorilor 45 . prin rezolvarea petiţiilor cetăţenilor. formulate de parlamentari adresate diferitelor instituţii şi autorităţi ale statului. de către întregul parlament.

Susţinătorii acestui sistem argumentează însă că existenţa celei de a doua camere reprezintă o garanţie solidă a faptului că parlamentul nu se va îndepărta de la mandatul dat de popor iar legile au parte de o dezbatere mai largă şi ajung să exprime mai plenar voinţa electoratului. Pentru o mai bună organizare a muncii se organizează formaţiuni restrânse de lucru care sunt: birouri. comitete. ORGANIZAREA INTERNĂ A PARLAMENTULUI Camerele parlamentului sunt organisme colegiale cu o compoziţie numeroasă.camera aristocratică – apărută ca reuniuni ale vasalilor regelui – Camera Lorzilor în Anglia. În cazul parlamentelor bicamerale cele două camere pot avea competenţă identică sau diferită iar din analiza sistemelor existente se conturează trei ipoteze sub care se poate prezenta cea de-a doua cameră: .camera federală – corespunde structurii federale a statului reprezentând interesele satelor membre. că poate crea blocaje şi încetineală în adoptarea legilor şi chiar conflicte constituţionale.camera democratică – apărută pentru o echilibrare a puterilor. Structura parlamentului este în strânsă legătură cu structura de stat dar fără ca între ele să existe o conexitate rigidă. grupuri. Grupurile politice parlamentare Constituirea grupurilor parlamentare este o facultate şi nu o obligaţie şi de aceea deputaţii şi senatorii au posibilitatea de a se înscrie sau nu într-un grup parlamentar. În România grupurile parlamentare se organizează separat pentru Senat cu cel puţin 7 membrii şi Camera Deputaţilor din cel puţin 10 membrii. în sesiuni. care îşi desfăşoară activitatea potrivit regulamentului fiecărei camere.B. . comisii. se pune problema de a găsi reguli şi proceduri care să împiedice dominaţia majorităţii şi să protejeze minoritatea parlamentară în ideea ca pluralismul politic să-şi găsească exprimarea. fiecare grup alegându-şi un preşedinte şi unul sau mai mulţi vicepreşedinţi. 46 . care lucrează şi decid numai în plen. denumită adeseori opoziţie. . ambele alese prin vot universal. În literatura de specialitate s-au exprimat rezerve şi critici în legătură cu apariţia celei de a doua camere democratice susţinându-se că este ilogică faţă de faptul că naţiunea este unitară cu o voinţă indivizibilă în esenţa ei. STRUCTURA PARLAMENTULUi Parlamentele existente astăzi sunt formate dintr-o singură cameră – denumite parlamente cu structură unicamerală sau din două sau mai multe adunări denumite parlamente cu structură bicamerală sau multicamerală. C. direct şi liber exprimat. Dintre atribuţiile şi drepturile grupurilor parlamentare amintim: .propun candidaţi pentru alegerea preşedinţilor celor două camere. În acest sens se constituie: a. egal. În România ne află în prezenţa unui bicameralism nediferenţiat în sensul că Parlamentul este format din doua camere. Întrucât orice parlament este format din majoritatea parlamentară şi minoritate. etc.

comisii de mediere.pot prezenta amendamente. b. Comisiile parlamentare Şi acestea sunt organisme interne de lucru ale parlamentului iar prin funcţiile lor privind atribuţiile legislative şi de control sunt organisme esenţiale ale muncii parlamentare.pot propune membrii în Comisia de mediere. apărare. Comisiile permanente au un rol deosebit în activitatea parlamentului. în prima şedinţă îşi alege Biroul comisiei format din preşedinte. Comisiile parlamentare sunt de mai multe categorii şi anume permanente – alese pe toată durata mandatului. temporare – alese pe o scrută perioadă de timp şi comune. etc. comisii de anchetă. etc. În România fiecare cameră îşi alege câte un birou permanent în care preşedinţii sunt aleşi pe întreaga durată a mandatelor în timp ce ceilalţi membrii numai pe durata fiecărei sesiuni. În cazul parlamentelor bicamerale uneori cele două camere lucrează în şedinţe comune în asemenea cazuri constituindu-se comitetul parlamentului cu regulament propriu de funcţionare. FUNCŢIONAREA PARLAMENTULUI 47 . comisii speciale. comisii comune sau mixte. D. . . Organizarea comisiilor permanente este cuprinsă în detaliu în regulamentele celor două camere. etc. vicepreşedinţi şi secretari care va organiza activitatea comisiei. . Alte comisii care mai pot funcţiona. Preşedintele camerei este şi preşedintele biroului permanent ales prin vot secret din care mai fac parte 4 vicepreşedinţi. Birourile şi comitetele Birourile. a. finanţe.) având atribuţii de studiere. Dintre atribuţiile birourilor permanente enumerăm: . Ele avizează proiectele de legi şi propunerile legislative.solicită convocarea sesiunilor extraordinare . respectiv senatori aleşi pe durata unei sesiuni parlamentare sau a întregii legislaturi şi au ca atribuţii privind buna desfăşurare a lucrărilor camerelor. dezbat şi hotărăsc asupra altor probleme trimise de Biroul permanent.pot cere modificarea ordinii de zi. specializate pe domenii de activitate (economie.propun camerelor data începerii şi încheierii sesiunilor parlamentare. efectuează anchete parlamentare. După desemnarea membrilor fiecare comisie. sănătate.primesc şi distribuie proiectele şi propunerile de legi. avizare şi control. denumite uneori permanente sunt organe interne ale camerelor parlamentare formate din deputaţi.conduc şi controlează serviciile camerei. 4 secretari şi 4 chestori (la Senat numai 2 chestori). precum şi amendamentele.. potrivit regulamentelor sunt: comisii temporare. Fiecare parlamentar trebuie să facă parte din cel puţin o comisie permanentă.întocmesc proiectele ordinii de zi a şedinţelor şi programul de lucru. . .

În România sesiunile ordinare sunt două pe an. şefi ai cultelor religioase. 3. 1. în caz de demisie. Sesiunile pot fi ordinare – în care camerele sunt obligate conform legii să se întrunească şi sesiuni extraordinare care se pot organiza. egal. în România mandatul fiind. ori de câte ori este nevoie. 2. direct. etc. Precizări se impun în cazul senatorilor de drept care se regăsesc în acele sisteme constituţionale care stabilesc că anumite persoane (de regulă foşti primi-miniştrii. Sistemul de vot Asupra problemelor dezbătute camerele parlamentului decid prin vot care poate fi deschis sau secret. Deputaţii şi senatorii sunt aleşi pe durata mandatului şi intră în exercitarea funcţiilor de la data alegerilor sub rezerva validării acestora. Şedinţele sunt publice cu excepţia situaţiilor în care parlamentul hotărăşte şedinţă secretă şi pot fi separate (a fiecărei cameră) sau comune. De exemplu. Calitatea de deputat sau de senator încetează la data întrunirii legale a Camerelor nou alese. de incompatibilitate sau de deces. în Constituţia României se stabileşte că organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care nu întrunesc în alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament au dreptul la câte un loc de deputat. Senatorii aleşi reprezintă însă regula în virtutea principiului că ei sunt cei care îi reprezintă pe cetăţeni. Votul se exprimă prin buletine. DEPUTAŢII ŞI SENATORII Membrii parlamentului poartă de regulă denumirea de deputaţi sau senatori şi sunt aleşi prin vot universal. secret şi liber exprimat. Prezidarea şedinţelor se face de preşedintele camerei sau în lipsa acestuia de unul dintre vicepreşedinţi iar în cazul şedinţelor comune alternativ de fiecare dintre preşedinţii fiecărei camere. în condiţiile stabilite prin legea electorală. Sistemul de vot în parlament a cunoscut. de pierdere a drepturilor electorale. bile sau electronic. sub presiunea cetăţenilor o anumită evoluţie. de la votul secret la votul deschis. potrivit Constituţiei de 4 ani cu posibilitatea prelungirii în situaţiile speciale prevăzute de Constituţie. prima începând în luna februarie şi neputând depăşi sfârşitul lunii iunie iar a doua începe în luna septembrie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii decembrie. 48 . 4. de drept sau numiţi.) fac parte din senat în temeiul calităţii lor. Sesiunea parlamentară – reprezintă durata periodică în care parlamentul îşi desfăşoară activitatea. Tendinţa populară a coincis şi cu maturizarea partidelor politice care au început să prefere tehnica votului deschis care permite un control asupra opţiunilor parlamentarilor iar guvernul poate avea o imagine clară a susţinerii de care se bucură în rândul majorităţii parlamentare al cărei exponent este. existând însă şi alte modalităţi de desemnare. înafara sesiunilor ordinare. Mandatul sau legislatura reprezintă durata de timp pentru care parlamentarii au fost aleşi şi diferă de la un stat la altul. Cât priveşte senatorii ei pot fi aleşi. prima formă mai subzistând în cazul alegerilor în funcţii. preşedinţi ai academiei. E. Senatorii numiţi au fost consacraţi prin unele constituţii de exemplu Constituţia română din 1938 ei fiind desemnaţi de rege.

excluderea temporară. 49 . de a li se asigura cazarea şi gratuitatea transportului. Astfel de acte cu caracter exclusiv politic sunt: declaraţia. de a participa la întreaga activitate a parlamentului şi camerei din care face parte. Incompatibilităţi şi imunităţi Prin constituţie se stabilesc o serie de incompatibilităţi cum ar fi aceea că funcţia de senator nu este compatibilă cu altă funcţie publică de autoritate cu excepţia celei de membru a Guvernului. de timpul în care pot sau trebuie să fie exercitate. Principalele drepturi şi obligaţii sunt: . opinii. de a fi indemnizaţi. ACTELE PARLAMENTULUI Actele parlamentului pot avea caracter exclusiv politic. . de a păstra o strânsă legătură cu alegătorii . . Există două categorii de imunităţi parlamentare. etc. . de a urmări aplicarea legilor şi a celorlalte măsuri adoptate de parlament. de a li se acorda concedii în condiţiile Regulamentului camerei. de a primi diurne. Celelalte acte ale parlamentului pot fi clasificate în două categorii şi anume acte cu caracter normativ şi acte cu caracter individual (nenormativ). Răspundere şi sancţiuni În cazul în care parlamentarii nu-şi îndeplinesc obligaţiile ei pot fi sancţionaţi cu: avertisment. . de a cere informaţiile necesare de la autorităţile şi instituţiile publice. chemare la ordine. În articolul 72 din Constituţie se detaliază condiţiile şi normele procedurale care guvernează în România urmărirea penală a parlamentarilor. retragerea cuvântului.. de actul normativ care le prevede. Alte incompatibilităţi se stabilesc prin legi organice în special pentru evitarea corupţiei şi a conflictului de interese. de a participa la şedinţele plenului. interzicerea participării la lucrări pe maxim 15 zile. mod de vot. prima caracterizată prin inexistenţa răspunderii care pun parlamentarul la adăpost pentru tot ce priveşte activitatea legată de exercitarea mandatului – respectiv discursuri. mesajul şi apelul. ele cuprind numai afirmaţii de principiu sau luări de atitudine lipsite de efect juridic imediat dar se bucură de influenţă asupra opiniei publice. de a pune întrebări şi a adresa interpelări. iar a doua categorie se mai numeşte a inviolabilităţilor şi cuprinde reguli speciale privind percheziţia. de a iniţia proiecte legislative. reţinerea. . deşi cuprind şi o manifestare de voinţă în scopul de a produce efecte sociale. Imunitatea parlamentarului urmăreşte punerea acestuia la adăpost împotriva unor urmăriri judiciare abuzive şi şicanatorii. Drepturi şi obligaţii Drepturile şi îndatoririle deputaţilor şi senatorilor ar putea fi clasificate în funcţie de conţinutul lor. care. F. eliminarea din sala de şedinţă. grupurilor şi comisiilor parlamentare. arestarea şi trimiterea în judecată a parlamentarilor în cazul în care aceştia sunt învinuiţi de infracţiuni de drept comun. etc.

De asemenea în sistemele parlamentare bicamerale hotărârile pot fi emise şi de o singură cameră. 3. În al doilea rând normele cuprinse în hotărârile cu caracter normativ au o forţă juridică inferioară legilor. Regulamentele sunt supuse în integralitate controlului de constituţionalitate la sesizarea preşedinţilor celor două camere. În România Curtea Constituţională s-a pronunţat prin deciziile nr. reţinându-se că regulamentele pot cuprinde reguli de procedură care să permită punerea în aplicare a dispoziţiilor constituţionale şi legale dar nu le pot modifica în ceea ce priveşte conţinutul şi domeniul de reglementare.45 şi 46 din anul 1994 fiind declarate ca neconstituţionale prevederi din regulamente care prevedeau drepturi şi obligaţii ce ţin de statutul parlamentarilor. validarea mandatelor. cu votul majorităţii membrilor adoptă un regulament al şedinţelor comune. Moţiunile Termenul de moţiune este în general utilizat în privinţa unor hotărâri ale parlamentului prin care se exprimă atitudinea acestuia într-o problemă discutată. aprobarea unor delegaţii ale parlamentului. 50 . 113 din C României poate fi iniţiată de cel puţin ¼ din numărul total de senatori şi deputaţi şi se comunică Guvernului la data depunerii.601/14. în plen. Fiecare cameră îşi adoptă un regulament propriu de organizare şi funcţionare iar parlamentul. De asemenea prin decizia nr. Camerele au adoptat hotărâri privind: componenţa grupurilor parlamentare. Moţiunea de cenzură reglementată de art. În a doua categorie intră numai moţiunile şi hotărârile care cuprind manifestări de voinţă în scopul stabilirii de drepturi şi obligaţii în sarcina unor subiecte dinainte determinate. Delimitarea dintre legi şi hotărâri. 2. Când sunt acte juridice ele privesc în cele mai multe cazuri poziţia faţă de guvern în virtutea atribuţiei de a-i controla activitatea. Sub aspect procedural se constată că pentru adoptarea hotărârilor nu sunt aplicabile regulile cu privire la iniţiativa legislativă. În prima categorie intră legile.11. Hotărârile. Ea se dezbate în şedinţa comună a celor două camere. ridicarea imunităţii parlamentare. hotărârile pot fi şi cu caracter nenormativ. ca acte ale parlamentului se face după criterii de conţinut şi procedură de adoptare. Din punct de vedere al conţinutului vom observa că în timp ce toate legile au conţinut normativ. etc. astfel cum fuseseră modificate de către cele două camere. ca act juridic al parlamentului Hotărârile parlamentului pot avea caracter normativ dar şi caracter nenormativ. 1. nu există obligaţia examinării şi avizării lor de alte organisme şi se semnează de către preşedintele Camerei. regulamentele camerelor şi unele hotărâri. demisia parlamentarilor.2005 Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la neconstituţionalitatea unora dintre articolele Regulamentul Senatului iar prin decizia 602 din aceeaşi dată cu privire la unele dintre articolele Regulamentului Camerei Deputaţilor. Regulamentele Parlamentare Sunt acte normative şi sunt supuse obligaţiei de publicare în Monitorul Oficial.

114 guvernul poate să-şi asume răspunderea în faţa parlamentului reunit în şedinţă comună asupra unui program. Dacă Guvernul nu a fost demis proiectul de lege se consideră adoptat fără a mai fi dezbătut în cele camere şi devine obligatoriu. Alte acte emise de structurile parlamentului sunt: decizii ale camerelor (pentru convocarea în sesiune a camerelor. universal. unicul organ legiuitor. Nici un alt organ de stat nu poate adopta legi întrucât numai parlamentul îmbracă voinţa poporului dându-i caracter de voinţă de stat. În temeiul art. etc. De regulă. avize şi rapoarte ale comisiilor permanente. potrivit unei proceduri prestabilite şi care reglementează relaţiile sociale cele mai generale şi mai importante”. Moţiunea de cenzură reflectă în fapt raporturile dintre Parlament şi Guvern semnificând acordarea. menţinerea sau retragerea încrederii acordată executivului. 5. egal şi secret. deputaţii şi senatorii care au semnat-o nu mai pot iniţia în aceeaşi sesiune o nouă moţiune de cenzură. Guvernul este demis. Legea – ca act juridic al parlamentului fiind cea mai importantă dintre atribuţiile parlamentului o vom trata într-un curs distinct.). norme ce formează conţinutul procedurii legislative parlamentare. elaborat în conformitate cu Constituţia. în definirea legii. Legea trebuie de asemenea perfect armonizată cu litera şi spiritul Constituţiei. o accepţiune largă “lato sensu” care exprimă generic orice act normativ şi o accepţiune restrânsă “stricto sensu” care desemnează actul juridic al parlamentului ca autoritate legiuitoare. Distincţia ştiinţifică se impune atunci când urmărim stabilirea ierarhiei izvoarelor de drept. aflându-se într-un raport de conformitate cu aceasta iar celelalte acte normative trebuie să fie conforme legii. Caracterul unic rezultă din faptul că parlamentul este singurul organ de stat ales de către toţi cetăţenii ţării prin vot direct. cu excepţia situaţiei în care Guvernul îşi asumă răspunderea. în accepţiunea sa restrânsă. Din această definiţie identificăm organul emitent şi anume parlamentul. legea fiind actul juridic exclusiv al parlamentului. a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege. 4. Legea ca act juridic al Parlamentului Cea mai importantă atribuţie a Parlamentului este legiferarea. ca fiind „actul juridic al parlamentului. când facem delimitări între actele juridice ale altor autorităţi publice şi ale parlamentului precum şi când dorim să explicăm supremaţia legii care priveşte numai legea ca act juridic al parlamentului. 51 . pentru asigurarea conducerii pe perioada lipsei preşedintelui camerei. Dacă în termen de 3 zile de la prezentarea acesteia se introduce o moţiune de cenzură şi este votată. se au în vedere două aspecte şi anume conţinutul actului normativ care reprezintă criteriul material şi procedura de adoptare care reprezintă criteriul formal. Dacă moţiunea de cenzură a fost respinsă. Vom defini deci legea. Această activitate este supusă unor normelor constituţionale şi legale care reglementează traseul legii din momentul exercitării dreptului de iniţiativă legislativă şi până la publicarea legii în Monitorul Oficial al României. În mod obişnuit termenul de lege este folosit în două accepţiuni.

sistemul electoral. 52 .73 reglementează domeniul rezervat legii. organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii. În ceea ce priveşte procedura de adoptare aceasta este prestabilită chiar prin Constituţie şi ea trebuie să permită poporului posibilitatea unui control direct asupra modului cum parlamentul îşi exercită mandatul încredinţat şi îndeosebi funcţia legislativă. Legile organice – şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei camere. CLASIFICAREA LEGILOR Clasificarea legilor astfel cum sunt definite în art. a instanţelor judecătoreşti.(t). legi organice şi legi ordinare. astfel cum a fost modificat prin legea de revizuire a Constituţiei sunt enumerate domeniile de reglementare rezervate legii organice dintre care exemplificăm: a. regimul juridic al proprietăţii şi moştenirii. lăsând Parlamentului aprecierea. 1. examen În ceea ce priveşte legile ordinare Constituţia nu nominalizează domeniul de reglementare rezervat legii. fiind definitivate numai după aprobarea lor prin referendum. Legile ordinare – reglementează relaţii sociale de mai mică importanţă iar procedural sunt adoptate cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră. organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau propunerii de revizuire. d. 2. Sub aspect procedural ele se adoptă cu votul a cel puţin 2/3 din numărul membrilor fiecărei Camere. funcţionarea şi funcţionarea partidelor politice. adică acele relaţii sociale considerate cele mai generale şi importante şi anume legi constituţionale. infracţiunile. . h. etc. cu precizarea că legile constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei. b. organizarea Guvernului şi a Consiliului Superior de Apărare a Ţării. la identificarea domeniului de reglementare rezervat numai legii. legi organice şi legi ordinare se realizează atât pe criteriul conţinutului reglementărilor dar şi pe al procedurilor de adoptare. a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi. e. menţinerea şi exercitarea statală a puterii. pedepsele şi regimul executării acestora. 3.73 din Constituţie în legi constituţionale. Prin aliniatul 3. c. statutul funcţionarilor publici. În Constituţia României art. organizarea. f. organizarea şi desfăşurarea referendumului.de învăţat pt. i. Legile constituţionale sunt cele prin care se revizuieşte constituţia iar sub aspectul conţinutului ele conţin reglementări ale relaţiilor sociale fundamentale şi esenţiale pentru instaurarea. SUPREMAŢIA LEGII Supremaţia legii se defineşte ca fiind acea caracteristică potrivit căreia normele pe care legea le stabileşte nu trebuie să corespundă nici unei alte norme în afară de cele constituţionale iar celelalte acte juridice emise de organele statului îi sunt subordonate din punct de vedere al eficacităţii lor juridice (Tudor Drăganu). Definiţia cuprinde însă referiri şi la conţinutul legii. g. celelalte domenii pentru care în Constituţie se prevede adoptarea de legi organice.

întoarcerea legii la Camera care are competenţă decizională în condiţiile art.promulgarea legii . Studierea supremaţiei legii se face în general având în vedere că în conceptul de lege este inclusă şi Constituţia întrucât şi ea este o lege dar o lege fundamentală.votarea proiectului de lege în plenul Camerei. dar nu pot propune un alt text decât cel prezentat de către iniţiatori.publicarea legii în M. Art. 75 al. eventual cu amendamente sau respingerea. asupra proiectul hotărând numai 53 . Consecinţele juridice ale supremaţiei legii sunt cele privind: elaborarea legii. Examinarea şi avizarea proiectului de lege de către comisiile parlamentare Înainte de a se pronunţa plenul Camerei. senatorilor şi cetăţenilor se exprimă prin propuneri legislative dar în forma cerută pentru proiectele de legi. tuturor actelor normative existente într-un sistem constituţional. . Acestea pot propune adoptarea. Propunerile legislative se supun dezbaterii mai întâi Camerei competente să le adopte. Iniţiativa legislativă a Guvernului se exprimă prin proiecte de legi iar în cazul deputaţilor. dezbate şi a se pronunţa asupra acestora.examinarea şi avizarea proiectelor de lege sau propunerilor legislative în cadrul comisiilor permanente. ca primă Cameră sesizată. . – a se învăţa pentru examen art. Iniţiativa legislativă sau dreptul de iniţiativă legislativă cuprinde posibilitatea de a propune proiecte sau propuneri de legi corelate cu obligaţia parlamentului de a examina. Supremaţia legii este un principiu constituţional ce exprimă acea calitate de a fi superioară juridic. 75 din Constituţie revizuită. deputaţii.semnarea legii de către preşedinţii Camerelor . . cele privind modificare. suspendarea şi abrogarea legii şi cele privind conformitatea legii cu celelalte acte emise de organele statului. Celelalte acte juridice se elaborează în baza legii dar se raportează permanent la Constituţie.O. PROCEDURA LEGISLATIVĂ PARLAMENTARĂ cuprinde următoarele etape: . b.74 din Constituţie reglementează că subiecţii apţi să deţină iniţiativa legislativă sunt Guvernul. În continuare vom prezenta a câteva aspecte mai importante: a.iniţiativa legislativă. .dezbaterea proiectului de lege sau a propunerii legislative în cadrul Camerei competente . proiectul sau propunerea legislativă este supus examinării şi avizării de către comisiile parlamentare.4 şi 5 din Constituţie . Iniţiativa legislativă cuprinde nu numai înaintarea proiectelor şi propunerilor legislative ci şi examinarea şi avizarea acestora de către unele organe statale anterior sesizării parlamentului.includerea proiectului de lege sau a propunerii legislative pe ordinea de zi a Camerei competente să o dezbată. legea trebuind să fie conformă cu aceasta. senatorii şi cetăţenii în condiţiile stabilite– învăţaţi din Constituţie -. Punctul de vedere al comisiilor parlamentare nu obligă nici parlamentul şi nici pe iniţiator.

Includerea propunerii pe ordinea de zi a şedinţei camerei parlamentare se decide de camera parlamentară ea fiind chemată să decidă şi asupra ordinii în care proiectele de legi vor fi examinate în sesiunile sale. nepunându-se în discuţie succesiunea şi obligativitatea constituţională a etapelor de elaborare a legilor. Dacă termenul a fost depăşit proiectul de lege sau propunerea legislativă se consideră adoptate tacit. Parlamentul poate adopta din proprie iniţiativă sau la iniţiativa Guvernului proiecte de legi în procedură de urgenţă stabilită prin regulamentele Camerelor. Conform prevederilor art. proiectul sau propunerea legislativă se trimite celeilalte Camere care va decide definitiv. Alte reguli constituţionale privind elaborare legii Din Constituţie rezultă unele situaţii în care procedura de elaborare a legii cunoaşte anumite nuanţări.parlamentul în afară de situaţia în care iniţiatorul îşi retrage proiectul în condiţiile prevăzute de lege. legea se trimite spre promulgare Preşedintelui României. Pentru coduri şi alte legi complexe termenul este de 60 zile. g. Adoptarea proiectelor de legi sau propunerilor legislative în procedură de urgenţă. suspendare şi abrogare trebuie să pună în valoare supremaţia acesteia. Legea se publică în Monitorul oficial şi intră în vigoare în 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei. Angajarea răspunderii Guvernului în condiţiile art. Dacă Guvernul îşi angajează răspunderea asupra unui proiect de lege şi nu este demis prin intermediul moţiunii de cenzură proiectul se consideră adoptat. Promulgarea legii şi intrarea în vigoare După semnarea de către preşedintele camerei care atestă astfel că procedura de elaborare a legilor a fost respectată. 65 al. o singură dată. Înainte de promulgare. e. . reexaminarea legii. . După adoptare sau respingere de către prima cameră sesizată. Urgenţa priveşte numai dezbaterea şi votarea legii în cele două camere. valorificând poziţia supremă a legii în sistemul de drept. 54 . c. Preşedintele poate cere Parlamentului. . în mod firesc şi procedurile de modificare. suspendarea şi abrogarea legii Întrucât procedura de elaborare a legii exprimă faptul că legea exprimă voinţa poporului suveran. Modificarea. f. 113-114 din Constituţie. d. Promulgarea de face în termen de cel mult 20 de zile de la primire. Dezbaterea proiectului de lege în plenul camerelor parlamentului se face mai întâi la prima Cameră sesizată care se pronunţă în termen de 45 de zile. Dacă Preşedintele a cerut reexaminarea sau dacă legea a fost supusă controlului de neconstituţionalitate promulgarea se face în termen de cel mult 10 zile de la primirea legii după reexaminare sau de le primirea decizie Curţii Constituţionale prin care i s-a confirmat constituţionalitatea.2 cele două Camere îşi desfăşoară lucrările în şedinţe comune pentru – de învăţat din Constituţie pentru examen.

Conformitatea legilor cu Constituţia şi a celorlalte acte emise de către organele statului cu legea Datorită deosebirilor de conţinut şi formă detaliate mai sus Constituţia are o putere juridică superioară legilor. adoptată prin votul parlamentarilor. au un caracter individual dar trebuie emise în baza legii. În raport însă cu celelalte acte emise de organele statului legea îşi manifestă supremaţia. Actele puterii judecătoreşti sunt acte de aplicare a legilor la cazuri concrete. 55 . În aceasta îşi găseşte aplicaţie marele principiu al simetriei actelor juridice. suspendarea şi abrogarea legii se realizează tot prin lege. acestea fiind acte de executare a legii condiţia de conformitate cu legea este indiscutabilă. În ce priveşte actele administrative. În acest sens modificarea. Controlul conformităţii actelor juridice este garantat prin îndatorirea respectării legii. prin controlul constituţionalităţii legilor şi actelor normative şi prin controlul legalităţii.

Consiliu de Miniştri. aceasta mai fiind denumită “autoritate administrativă” sau “administraţie de stat”.care depind de sistemul constituţional. Şeful guvernului se prezintă la rândul său sub denumiri diferite cum ar fi prim-ministru.3 se prevede că Guvernul este alcătuit din prim- ministru. Pentru ca un guvern să funcţioneze legal şi să aibă autoritate el are nevoie de aprobarea componenţei şi a programului de guvernare prin intermediul investiturii acordate de parlament în virtutea dreptului legitim al acestuia de a fi ales de către cetăţeni prin vot universal şi direct. Guvernul este consacrat în diferite constituţii sub denumiri cum ar fi Cabinet. b. Ministerele şi celelalte organe centrale ale administraţiei publice execută legile în domeniile lor de activitate şi se subordonează guvernului. PUTEREA EXECUTIVĂ. IV. I. Dacă şeful executivului este şeful de stat. Toate aceste denumiri exprimă unul şi acelaşi lucru şi anume funcţia şi organele statului care implică organizarea executării şi executarea în concret a legilor. existând situaţii în care şeful statului cumulează şi funcţia de şef al puterii executive cum este cazul SUA. guvernul. încadrându- se în autorităţile reprezentative ale statului. RAPORTURILE LEGISLATIV-EXECUTIV 1. Şeful statului uneori denumit şeful executivului este de regulă un monarh sau un preşedinte şi prezintă trăsături. cunoscând o subordonare ierarhică (pe verticală) faţă de organele executive superioare. în forma de guvernământ monarhică (unde de regulă monarhia este ereditară) intervenţia parlamentului este rară şi nesemnificativă. El este format din două componente şi anume şeful guvernului şi miniştrii şi secretari de stat. II. are atribuţii şi puteri diferite în funcţie de forma de guvernământ. În cazul republicii prezidenţiale şeful statului fiind ales de către cetăţeni prin vot universal şi direct. şeful statului este ales de parlament rolul acestuia fiind decisiv. rolul parlamentului este redus doar la depunerea jurământului şi preluarea funcţiei. miniştrii şi alţi membri stabiliţi prin lege organică. GUVERNUL. 56 . De regulă ceilalţi membrii ai guvernului sunt desemnaţi de şeful executivului sau sunt prezentaţi parlamentului spre aprobare pe baza propunerii primului-ministru. dar şi o subordonare pe orizontală faţă de organele alese prin vot de cetăţeni. c. preşedinte. Rolul legislativului în formarea executivului Puterea legislativă are oriunde în lume un anumit rol în formarea executivului care diferă de la un sistem constituţional la altul fiind în directă legătură cu forma de guvernământ şi structura executivului. ministerele şi organele administraţiei publice locale. În alte sisteme constituţionale există distincţii între şeful statului şi şeful guvernului. STRUCTURA EXECUTIVULUI Pentru dreptul constituţional prezintă interes următoarele structuri executive: şeful de stat. în condiţiile de autonomie stabilite prin lege.102 al. În Constituţia României la art. ŞEFUL DE STAT În cadrul puterilor statutului puterea executivă se distinge prin conţinut şi trăsături specifice. Organele administraţiei publice locale îşi desfăşoară activitatea în unităţile administrativ teritoriale. În ceea ce priveşte republica parlamentară. primul depăşind prin atribuţiile pe care le are deseori sfera executivului. a.

cu prilejul iniţiativei legislative. ierarhizaţi în funcţii. fie implicit printr-un consimţământ tacit. În România. de a angaja negocieri. a. Intervenţia legislativului în activitatea executivului se realizează prin mai multe căi: .cu prilejul promulgării legilor – care aparţine şefului statului. Pe de altă parte membrii executivului dispun şi de mijloace administrative.Investitura trebuie să preceadă actului de numire şi să se manifeste fie explicit. după consultarea partidelor reprezentate în parlament. Dezbaterea va avea loc în şedinţă comună a celor două camere iar Votul de încredere se acordă cu votul majorităţii deputaţilor şi al senatorilor. potrivit Constituţiei preşedintele statului desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru în urma consultării partidului care deţine majoritatea absolută în parlament sau. prin aprobare directă. 57 . ceea ce nu poate face o adunare parlamentară.cu prilejul referendumului. Din punct de vedere tehnic guvernele dispun de oameni de decizie. de a realiza programe. în multe state organizarea acestuia fiind în sarcina guvernului. în caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului. În unele state şeful statului are drept de veto. Pentru a analiza raportul dintre executiv şi legislativ vom enumera câteva dintre modalităţile prin care cele două puteri se influenţează reciproc. Raporturile legislativ-executiv în ceea ce priveşte activitatea acestora În activitatea de guvernare legislativul şi executivul au un rol hotărâtor iar participarea la actul guvernării este complexă. dacă o asemenea majoritate nu există. În literatura de specialitate se afirmă în ultima perioadă că rolul organelor executive este acela de a lua decizii. 2. . nuanţată şi interactivă. b. iar din punct de vedere politic ei sunt de regulă lideri ai partidului majoritar. de a sancţiona încălcări. abilitând guvernul să emită pe anumite perioade să emită norme juridice în domenii rezervate legii – vezi art. . . 115 din Constituţie. . financiare şi de forţa publică indispensabilă executării legilor.parlamentul aprobă delegarea legislativă. În termen de 10 zile de la desemnare candidatul acesta va cere votul de încredere la parlamentului asupra programului de guvernare şi a întregii liste a guvernului. Potrivit statisticilor aproape 90% dintre legile adoptate de parlament au la origine iniţiativa legislativă a Guvernului. de a reglementa problemele curente.puterea legislativă stabileşte legile pe care executivul trebuie să le execute. Tot preşedintele are dreptul să revoce şi să numească la propunerea primului-ministru pe unii membri ai Guvernului.parlamentul controlează activitatea guvernului. Intervenţia executivului în activitatea legislativului se exercită: . Pe baza votului de încredere acordat de parlament Preşedintele României numeşte Guvernul. neaprobarea conducând de regulă la demisia guvernului.parlamentul aprobă programul de guvernare al executivului. . putând practic bloca o lege.

executivul este format dintr-un organ statal unic. Instituţia şefului statului trebuie explicată şi prin locul pe care îl ocupă în structura executivului. şeful statului fiind de regulă inclus în cadrul puterii executive. loc care exprimă de fapt relaţia constituţională dintre popor. etc. împăraţi. În prima categorie şeful statului este inclus alături de parlament în categoria organelor puterii de stat în timp ce. Guvernul Istoria şefului de stat îşi are originea în istoria lumii şi a sistemelor statale. În timp ce unele sisteme se bazează pe teoria unicităţii puterii altele se întemeiază pe teoria separaţiei/echilibrului puterilor în stat. Creşterea rolului executivului se mai exprimă şi prin trecerea în sarcina sa a unor atribuţii legislative mai ales prin procedura legislaţiei delegate ex. structurile. afaceri externe. împuternicirile. în unele state şeful de stat fiind şi şeful executivului. principi. emiri. colectivităţile umane organizate recunoscând dintotdeauna un şef. cumularea celor două funcţii (ex. SUA şi Franţa). în care parlamentele pot face puţine lucruri duc evident la sporirea rolului executivului. puterea executivă şi puterea judecătorească. Australia. preşedinţi. În explicarea instituţiei şefului de stat trebuie pornit de la constatarea că sistemele constituţionale diferă între ele şi prin viziunea asupra puterii. Creşterea rolului executivului În prezent în sistemele pluraliste de guvernământ asistăm la o tendinţă constantă de creştere a rolului executivului în raport cu legislativul. Şeful de stat a cunoscut şi cunoaşte fie organizări unipersonale. protocoalele. desigur împreună cu parlamentul. Instituţia şefului de stat a cunoscut cum era firesc o permanentă evoluţie care a vizat puterea. Japonia) şi un al treilea sistem în care miniştrii nu sunt obligaţi să fie parlamentari dar trebuie să îndeplinească condiţiile de eligibilitate (ex. fie colegiale iar cei care au ocupat cea mai înaltă demnitate în stat s-au numit sau se numesc regi. adeseori un preşedinte. Un al doilea grup de state se caracterizează prin faptul că puterea executivă este formată din două organe de stat şi anume şeful de stat şi guvern. Compatibilitatea funcţiei parlamentare şi a funcţiei executive Practica statelor a evidenţiat trei soluţii distincte şi anume: incompatibilitatea celor două funcţii (ex. este ales prin vot de către cetăţeni primind astfel o legitimitate egală cu a parlamentului ex.3. 4. sistemul statal este construit pe cele trei mari puteri şi anume puterea legiuitoare. parlament şi şeful de stat. De altfel această tendinţă este practic instituţionalizată. În statele cu regimuri prezidenţiale pure. În România cele două funcţii sunt compatibile. în statele organizate pe baza principiului separaţiei puterilor. care îşi legitimează împuternicirile pe votul universal fiind ajutat în atribuţiile guvernării de o echipă formată din funcţionari. Această tendinţă îşi găseşte justificarea în rolul hotărâtor al partidelor politice care au adus la putere acel guvern care să le îndeplinească platforma electorală. economie. Franţa şi România De asemenea importanţa crescândă a sectoarelor de apărare. SUA. Liechtenstein). situaţie legată din dezvoltarea regimului 58 . Şeful de stat.

preşedintele este considerat organ al administraţiei de stat. Somalia. garanţiile constituţionale. acreditează ambasadorii. parlamentar din Anglia unde atribuţiile coroanei au slăbit progresiv crescând corelativ puterea cabinetului. Maurice şi Grenadine sunt numiţi pe perioadă nedeterminată iar guvernatorii generali din Australia. 59 . Canada şi Noua Zeelandă sunt desemnaţi pentru 5 ani. Fidji. În SUA. a respectării acordurilor comunităţii şi al tratatelor precum şi al independenţei autorităţilor judiciare. În unele ţări funcţia de şef de stat a fost îndeplinită de organe colegiale. fiind garantul independenţei naţionale. El numeşte şi revocă pe primul ministru iar la propunerea acestuia ceilalţi miniştrii. nu desemnează şi nu revocă miniştrii. 3. garanţiile constituţionale. promulgă legile în termen de 15 zile. Atribuţiile şefului de stat Împuternicirile şefului de stat sunt diferite de la stat la stat şi depind de foarte mulţi factori cum ar fi structura. În decursul istoriei a avut loc un proces permanent de întărire a rolului preşedintelui în sistemul american. prezentând interes în definirea prerogativelor cât şi a raporturilor sale cu celelalte puteri din sat. 2. este regimul elveţian. funcţiile sale fiind eminamente de ordin ceremonial. Se consideră că preşedintele Franţei are trei funcţii şi anume funcţia de reprezentare. O altă problemă este cea a numărului de mandate. prin alegerea de către parlament. În istorie s-au constatat patru moduri de desemnare: pe cale ereditară. Din studierea constituţiilor naţionale se constată că cel mai scurt mandat prezidenţial este de 1 an – în Elveţia iar cel mai lung de 7 ani era în Franţa (până în anul 2000). durata mandatelor. acordă graţierea. etc. consilii de stat sau consilii prezidenţiale cum a fost şi cazul României în perioada 1947-1974. Tot un exemplu de regim colegial considerat unic. Desemnarea şefului statului Desemnarea şefului statului este direct legată de forma de guvernământ. nu participă la luarea deciziilor. astăzi unii considerând că deţinătorul funcţiei de preşedinte al SUA este cel mai puternic om din lume. etc. republică prezidenţială. prin alegerea de către un colegiu electoral şi prin alegerea prin vot universal. Guvernatorii generali din Bahamas. funcţia de apărare şi funcţia de arbitraj. De regulă aceeaşi persoană poate ocupa funcţia de şef de stat pentru cel mult două mandate. a integrităţii teritoriului. Durata mandatului şefului de stat În situaţia sistemelor monarhice se constată că mandatul este pe viaţă. În Franţa preşedintele veghează la respectarea Constituţiei. denumite prezidii. Gabon. etc. în timp de în sistemele în care şeful de stat este ales mandatul şefului de stat este limitat. Irlanda. 1. În Suedia şeful statului nu dispune de nici o putere. funcţiile şi raporturile dintre puterile publice. poate supune referendumului anumite proiecte de legi. modul de desemnare a şefului de stat. în situaţia statelor în care preşedintele este ales.

Pe criteriul conţinutului atribuţiile preşedintelui României pot fi grupate astfel: a. solemnităţi şi protocol Investirea unei persoane cu calitatea de şef de stat sau procedura alegerii sale se realizează potrivit unor anumite proceduri. 60 . Constituţia din anul 1923 vorbeşte despre rege căruia îi este încredinţată puterea executivă. egal. denumire păstrată şi în constituţia din anul 1938 care îl declară pe rege capul statului. în 1961 acesta este înlocuit prin Consiliul de stat. Prin Legea nr. al unităţii şi integrităţii teritoriale. Din punct de vedere juridic cel mai important act este jurământul pe care cel ales sau desemnat şef de stat trebuie să-l depună şi care are efectul juridic al începerii exercitării mandatului prezidenţial. Termenul de domn este folosit şi de constituţia din anul 1866. prin semnarea legilor în vederea publicării în M. este garantul independenţei naţionale. ales prin vot universal. Astfel. Răspunderea şefului de stat Răspunderea şefului de stat pentru activitatea ce o desfăşoară în această calitate este o problemă foarte complexă şi delicată iar ideea care domină sistemele constituţionale este aceea că şeful statului nu răspunde pentru actele săvârşite în această calitate. soluţie consacrată şi prin actuala Constituţie a României. atribuţii privind legiferarea – prin promulgarea legilor. domnul având puteri constituţionale ereditare. direct. constituţia din 1948 încredinţează funcţia Prezidiului Marii Adunări Naţionale iar apoi. cu solemnitatea necesară şi după un protocol anume.4. veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice – în acest scop preşedintele exercitând funcţia de mediere între puterile statului precum şi între stat şi societate. Rolul şi atribuţiile Preşedintelui României Sunt stabilite în art. secret şi liber exprimat. ambele de asemenea organe colegiale.363/1947 atribuţiile de şef de stat sunt încredinţate Prezidiului republicii – şef de stat colegial.O.80 din Constituţie şi anume: reprezintă statul român – în relaţiile interne şi internaţionale. şi prin dreptul de a sesiza Curtea Constituţională. unei adunări ponderatice şi unei adunări elective. începând cu prima constituţie. Evoluţia istorică a instituţiei şefului statului în România o vom expune prin prisma dispoziţiilor constituţionale. potrivit Statutului lui Cuza puterile publice erau încredinţate domnului. INSTITUŢIA ŞEFULUI STATULUI ÎN ROMÂNIA 1. În anul 1974 constituţia a fost modificată creându-se funcţia de preşedinte de republică. După revoluţia din 1989 se instituie iniţial funcţia de preşedinte al consiliului Frontului Salvării Naţionale iar prin Decretul-lege nr. Proceduri. 5. Ulterior.92/1990 funcţia de şef de stat este încredinţată Preşedintelui României.

(2) Preşedintele României îşi exercită mandatul până la depunerea jurământului de Preşedintele nou ales. secret şi liber exprimat care se realizează în două tururi de scrutin. a 3 jud. atribuţii în domeniul apărării ţării şi asigurării ordinii publice – declararea. etc. după aprobarea prealabilă a parlamentului a mobilizării parţiale sau generale. 61 . ART. f. alte atribuţii dintre care enumerăm: acordarea graţierilor individuale. acreditarea diplomaţilor. avizarea formării. conferirea de titluri şi decoraţii. 3. participarea la unele şedinţe ale acestuia. adresarea de mesaje parlamentului.. numirea sau revocarea unor autorităţi publice – numirea în funcţie a magistraţilor.organizarea de referendum în probleme de interes naţional după aprobarea prealabilă a parlamentului. formarea. Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată. atribuţii privind organizarea şi funcţionarea puterilor publice – prin consultarea guvernului. etc.încheierea tratatelor negociate de guvern şi supunerea în termen de 60 zile parlamentului spre ratificare. desfiinţării.. (2) Preşedintele României se bucură de imunitate. d. egal. schimbării rangului misiunilor diplomatice.95 din Constituţie care reglementează suspendarea din funcţie. Prevederile articolului 72 alineatul (1) se aplică în mod corespunzător. acordarea de grade militare superioare. atribuţii privind alegerea. atribuţii în domeniul politicii externe . 2. etc. aprobarea înfiinţării. În ceea ce priveşte răspunderea politică sediul materiei se găseşte în art. e. Răspunderea Preşedintelui României Constituţia României conţine mai multe dispoziţii în legătură cu răspunderea şefului de stat. c. (3) Mandatul Preşedintelui României poate fi prelungit. 83 (1) Mandatul Preşedintelui României este de 5 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului. direct. b. răspunderea politică şi răspunderea penală şi imunităţi. Ca şi parlamentarii. în caz de război sau de catastrofă. Preşedintele României se bucură de imunitate şi nu poate fi tras la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. Alegerea preşedintelui României şi durata mandatului Preşedintele României este ales prin vot universal. luarea măsurilor de respingerea oricărei agresiuni armate. ART. norme privind imunitatea. prin lege organică. La Curtea Constituţională. el este comandantul forţelor armate îndeplinind şi funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a ţării. instituirea stării de asediu sau de urgenţă parţiale sau totale – acestea urmând a fi prezentate în cel mult 5 zile parlamentului spre aprobare. 84 Incompatibilităţi şi imunităţi (1) În timpul mandatului.

cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.nu se poate cere organizarea referendumului 4. (2) Pe durata interimatului funcţiei prezidenţiale nu pot fi exercitate următoarele atribuţii prezidenţiale: . aprobarea înfiinţării. după consultarea Curţii Constituţionale.nu pot fi adresate mesaje Parlamentului . Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută. . . Unele dintre decretele emise de Preşedintele României în exercitarea atribuţiilor sale se contrasemnează de primul-ministru. (1) În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei. Nepublicarea atrage inexistenţa decretului. interimatul se asigură. Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat. (2) Propunerea de punere sub acuzare poate fi iniţiată de majoritatea deputaţilor şi senatorilor şi se aduce. la cunoştinţă Preşedintelui. (3) Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată. desfiinţării sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice. pot hotărî punerea sub acuzare a Preşedintelui României pentru înaltă trădare. Preşedintele este demis de drept la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. cu votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor. Constituţia reglementează şi problema vacanţei funcţiei de preşedinte. în şedinţă comună.instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă.nu poate fi dizolvat Parlamentul . în exercitarea atribuţiilor sale. ART. în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui. Actele şefului de stat Sediul materiei este art. de preşedintele Senatului sau de preşedintele Camerei Deputaţilor. Preşedintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al României. neîntârziat. . astfel: . (2) Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce. neîntârziat. (4) Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor sau de deces. (3) De la data punerii sub acuzare şi până la data demiterii Preşedintele este suspendat de drept. precum şi interimatul.acreditarea şi rechemarea reprezentanţilor diplomatici ai României. Guvernul va organiza alegeri pentru un nou Preşedinte. (2) În termen de 3 luni de la data la care a intervenit vacanţa funcţiei de Preşedinte al României. în ordine. la cunoştinţă Preşedintelui României pentru a putea da explicaţii cu privire la faptele ce i se impută. Interimatul funcţiei (1) Dacă funcţia de Preşedinte devine vacantă ori dacă Preşedintele este suspendat din funcţie sau dacă se află în imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuţiile. . (1) Vacanţa funcţiei de Preşedinte al României intervine în caz de demisie. în şedinţă comună.mobilizarea parţială sau totală a forţelor armate. de demitere din funcţie. 62 . 96 reglementează punerea sub acuzare astfel: (1) Camera Deputaţilor şi Senatul.luarea măsurilor necesare respingerii unei agresiuni armate îndreptate împotriva ţării. 100 din Constituţie care stipulează că.încheierea tratatelor internaţionale negociate de guvern.

general şi amiral .acordarea gradelor de mareşal. GUVERNUL ROMANIEI Rolul Guvernului României consacrat prin Constituţie art.conferirea de decoraţii şi titluri de onoare . 63 .101 prezintă multe similarităţi cu cel al altor cabinete din statele democratice.acordarea graţierii individuale. Acesta asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice. în realizarea acestor scopuri cooperând cu organismele sociale interesate..

una dintre puteri este puterea judecătorească. primul definind activitatea de soluţionare a proceselor (civile. principii şi funcţii care o diferenţiază de legislativ şi executiv. Judecătorul interpretează şi aplică legea dar nu creează drept. 1. În această viziune se conturează ca esenţiale două aspecte şi anume separaţia parlamentului faţă de guvern şi separaţia jurisdicţiilor faţă de guvernanţi. convenţiilor şi contractelor. În spiritul ideii de justiţie s-au dezvoltat însă şi activităţi înfăptuite de alte organisme decât instanţele judecătoreşti care presupun. V. Termenul de justiţie are deci două sensuri. Dictonul preferat în legătură cu justiţia este Fiat justiţia pereat mundus – justiţia să-şi urmeze cursul ei chiar dacă lumea ar fi să piară –. care permite controlul acestora prin judecători independenţi. a.etc. de restabilire a drepturilor încălcate.124 din Constituţie) Este un principiu de esenţa statului de drept şi are în domeniul justiţiei aplicabilitate sub două mari aspecte şi anume legalitatea instanţelor judecătoreşti şi legalitatea infracţiunilor şi pedepselor. El aplică dreptul creat de Parlament fără a putea înlătura o lege pe motiv că nu e de acord cu ea şi nici nu poate refuza să judece o cauză pentru că legea este neclară sau nu reglementează situaţia dată. rezultând explicit sau tacit din Constituţie sunt principii constituţionale. în mai mică sau mai mare măsură. precum şi la faptul că procedura de rezolvare a litigiilor este numai aceea prevăzută de lege .). de aplicare a sancţiunilor. Statul de drept implică obligativitatea respectării şi aplicării Constituţiei şi legilor. Principiile fundamentale potrivit cărora se realizează justiţia Justiţia. obiceiurilor. iniţial în fond. dar o şi integrează în ansamblul activităţilor statale. etc. ca posibilitate de îndreptare a eventualelor erori şi de reevaluare a situaţiilor şi probelor. folosirea regulilor judecătoreşti. 64 . Primul aspect se referă la faptul că pot îndeplini funcţii jurisdicţionale numai acele autorităţi statale cărora Constituţia şi legile le recunosc competenţa şi numai în limita conferită. răspunzând unor exigenţe fundamentale îşi întemeiază activitatea pe principii care. separaţia puterilor justifică un scop politic concret şi anume acela să limiteze şi să dividă între guvernanţi puterea absolută. penale. În prezent statul de drept a devenit de neconceput fără o justiţie independentă şi imparţială. apoi în apel şi recurs. Justiţia este o activitate de rezolvare a litigiilor în litera şi spiritul legii. Activitatea jurisdicţională are un conţinut. fiind o partea a organizării statale a puterii. În limbaj popular a face justiţie înseamnă a face dreptate. AUTORITATEA JUDECĂTOREASCĂ În teoria clasică a separaţiei puterilor. De altfel. iar al doilea definind sistemul organelor judecătoreşti. Denumirea de autoritate judecătorească se referă la justiţie atât ca funcţie cât şi ca sistem organizat. Pentru ca să-şi poată îndeplini misiunea justiţia cunoaşte o anumită organizare pe grade de jurisdicţie care permite evaluarea unei cauze de mai mulţi judecători. denumite activităţi jurisdicţionale – de unde s-a mai instaurat şi denumirea de putere sau autoritate jurisdicţională. Principiul legalităţii – (art. comerciale.

inamovibilitatea. . Deci el nu poate primi. 65 . c. privind soluţia pe care trebuie să o pronunţe. În procesele penale acest drept este asigurat în mod gratuit.R. instrucţiuni.prin concurs – considerat cel mai potrivit şi obiectiv mod de recrutare. în rezolvarea litigiilor.numire de către executiv – sistem de asemenea criticabil datorită influenţei politice care se poate manifesta asupra judecătorilor şi . Constituţie). alegere cu votul popular (ex. 128 din Constituţie) Procedura oficială în faţa instanţelor se desfăşoară în limba oficială a statului. avansarea şi controlul. b. Al doilea aspect priveşte împrejurarea că nu există infracţiune şi nici pedeapsă decât dacă este prevăzută de lege.124 din C.2 din Constituţie) Este principiul care valorifică principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor şi presupune ca pentru toţi cetăţenii să existe o singură justiţie. – (art. la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. indicaţii sau sugestii. Recrutarea judecătorilor se face în unele state prin: . În România în prezent se practică sistemul concursului. aceleaşi drepturi acordându-se cetăţenilor străini sau apatrizilor care nu cunosc limba română. Justiţia este unică şi egală pentru toţi – (art. Folosirea limbii materne şi a interpretului în justiţie – (art. . Independenţa judecătorului şi supunerea lui numai legii – (art. Prezumţia de nevinovăţie – (art. judecătorii sunt numiţi de Preşedintele României.134 din. toţi cei implicaţi să fie judecaţi de aceleaşi instanţe. 124 al. Dreptul la apărare – este atât un drept cetăţenesc cât şi un principiu fundamental al justiţiei. Regulile constituţionale cuprind garanţii ale independenţei judecătorilor printre care recrutarea. Acest principiu este de esenţa echilibrului puterilor în stat. vorbindu-se de independenţa autorităţii jurisdicţionale ca o garanţie împotriva abuzurilor. urmare căruia. f. Este principiul căruia i se subordonează întreaga activitate jurisdicţională. d. Cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să se exprime în limba maternă prin interpreţi sau traduceri. după proceduri similare în speţe similare.23 din Constituţie) Este un principiu constituţional potrivit căruia o persoană este considerată nevinovată atâta timp cât nu s-a pronunţat o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare. având drepturi procesuale egale. e. nici un fel de ordine.) Potrivit acestui principiu judecătorul se supune numai legii şi conştiinţei sale. SUA – la nivelul statelor) – sistem criticat pentru motivul că nu dă garanţii judiciare iar judecătorii trebuie să se alinieze unor platforme politice.

Ministerul Public – în activitatea sa reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. De asemenea inamovibilitatea priveşte numai calitatea de judecător şi nu eventualele funcţii de conducere pe care acesta le poate îndeplini în cadrul instanţelor. De menţionat că judecătorii stagiari. Funcţia de magistrat : judecător sau procuror. Potrivit acestui principiu judecătorul nu poate fi nici revocat. iar ei conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare. b. pe lângă instanţele de judecată. . potrivit competenţei stabilite prin lege. c. Organele judecătoreşti Justiţia este înfăptuită de către organele judecătoreşti denumite şi instanţe judecătoreşti. . sub autoritatea ministrului justiţiei. Consiliul Superior al Magistraturii – (art. prin lege organică instanţe specializate în anumite materii. . nici retrogradat. 2.R. în condiţiile legii. Controlul activităţii judecătorilor se face numai asupra hotărârilor judecătoreşti pronunţate. 66 . în ordine: Instanţele judecătoreşti. cu posibilitatea participării. de către instanţe de judecată superioare şi numai după proceduri jurisdicţionale legal stabilite. Ministerul Public şi Consiliul Superior al Magistraturii. Instanţele judecătoreşti sunt Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.este independent şi în activitatea sa se supune numai legii.are ca principale atribuţii funcţionarea eficientă a sistemului judiciar şi cariera magistraţilor. după caz a unor persoane dinafara magistraturii.este garantul independenţei justiţiei. este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.) Consiliul Superior al Magistraturii este reprezentantul autorităţii judecătoreşti sens în care: .133-134 C. reglementează. a. . având şi calitatea de a judeca litigii atât în fond cât şi în căile de atac. imparţialităţii şi al controlului ierarhic. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti. Procurorii sunt magistraţi ca şi judecătorii şi îşi desfăşoară activitatea potrivit principiilor legalităţii.Inamovibilitatea judecătorilor este o puternică garanţie a independenţei şi o măsură de protecţie a acestora. Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare. care nu au fost numiţi de Preşedintele României nu se bucură de inamovibilitate ci doar de stabilitate ca şi procurorii. nici transferat pe un post echivalent. Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete. dar se pot înfiinţa. Avansarea magistraţilor – se face prin concurs. nici avansat fără consimţământul său. . Constituţia României în titlul denumit Autoritatea judecătorească.

intervenţia în sfera justiţiei a altor puteri fiind de neacceptat. La rândul său justiţia poate interveni în activitatea legislativă prin procedura controlului constituţionalităţii legilor. specialişti în domeniul dreptului care se bucură de o înaltă reputaţie profesională şi morală aleşi de Senat. Raporturile cu executivul pot apărea. De aceea este necesară existenţa unor proceduri care să pună în evidenţă competenţa profesională în ceea ce priveşte numirea şi avansarea magistraţilor. Aceasta nu exclude anumite raporturi care rezultă firesc din sistemul constituţional. potrivit procedurilor stabilite prin lege organică. împărţiţi în două secţii una pentru judecători formată din 9 judecători şi una pentru procurori formată din 5 procurori. cu atât mai mult cu cât aceştia sunt deseori puşi în situaţia de a analiza şi decide cu privire la legalitatea actelor administrative şi de guvernământ. etc. sub aspect constituţional. 67 . cu privire la activitatea Ministerului Public. în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor. Deşi nu este nominalizat în Constituţie Ministerul Justiţiei este organul administraţiei publice de specialitate care exercită anumite atribuţii prev. de lege în domeniul administraţiei justiţiei. Este alcătuit din 19 membri din care 14 aleşi în adunările generale ale magistraţilor. Alţi 2 membrii al Consiliului Superior al Magistraturii sunt reprezentanţi ai societăţii civile. 4. În asemenea situaţii apare însă pericolul unei atitudini de docilitate a magistraţilor faţă de executiv. d. Parlamentul este cel care stabileşte deci prin lege organizarea. al executării pedepselor penale. Printre cele mai importante atribuţii ale sale este aceea de instanţă de judecată. În al doilea. prin secţiile sale. rând judecătorul în deciziile pe care le ia se supune legii care a fost adoptată de către Parlament. procedura şi competenţa potrivit cărora autoritatea judecătorească îşi desfăşoară activitatea. Raporturile autorităţii judecătoreşti cu legislativul şi executivul Din cele expuse anterior a reieşit în evidenţă că justiţia trebuie să fie independentă. Raporturile cu Parlamentul rezultă mai întâi din faptul că organizarea şi funcţionarea instanţelor judecătoreşti se realizează numai potrivit legii. în situaţia în care numirea şi avansarea magistraţilor aparţin executivului. preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Din Consiliu mai fac parte de drept ministrul justiţiei.

în principiu. după o procedură prestabilită.în contradicţiile sociale din cadrul unei societăţi. Controlul constituţionalităţii legilor priveşte. Controlul acestor acte se realizează prin căile ordinare. Astfel legea ordinară trebuie să fie în concordanţă cu Constituţia. procedura de urmat şi măsurile ce pot fi luate după realizării controlului. 3. suspenda sau abroga o lege. iar constituţionalitatea legilor ar trebui să presupună faptul că legea să se adopte cu respectarea normelor constituţionale atât în spiritul cât şi în litera lor. iar ca instituţie juridică acesta cuprinde reguli privitoare la organele competente a face această verificare. şi obligaţia verificării constituţionalităţii acesteia.în nerespectarea regulilor de tehnică legislativă. inclusiv pe calea contenciosului administrativ. cu respectarea dispoziţiilor din actele normative emise de organe de stat care ocupă o poziţie superioară celor emitente în sistemul organelor statului. Noţiunea controlului constituţionalităţii legilor Supremaţia Constituţiei nu poate şi nu trebuie să rămână un simplu principiu al ordinii constituţionale. Verificarea constituţionalităţii proiectelor de legi sau a propunerilor legislative nu reprezintă un veritabil control de constituţionalitate pentru că însăşi elaborarea a legii cuprinde/ar trebui să cuprindă. . Actele emise de organele Ministerului Public şi de instanţele judecătoreşti nu pot fi supuse controlului de constituţionalitate pentru că aceste organe aplică doar legea. . Constituţionalitatea legii este o componentă a principiului legalităţii. 2. VI. putând modifica. Controlul constituţionalităţii legilor poate fi definit ca fiind acea activitatea organizată de verificare a conformităţii legilor cu Constituţia. Cauzele care determină ca legile să încalce prevederile Constituţiei trebuie căutate: . ci este necesară existenţa unui sistem de garanţii care să permită Constituţiei să se manifeste ca un veritabil act normativ cu forţă juridică supremă. autorităţile administraţiei publice emit doar acte normative în executarea legii pentru că acestea sunt organe ale puterii executive. doar legea – ca act juridic al Parlamentului sau/şi actele normative cu forţa juridică egală cu cea a legii. implicit. 68 . Controlul constituţionalităţii legilor nu este specific doar statelor unitare. Investirea unui organism special cu verificarea constituţionalităţii proiectelor de lege ar constitui doar o măsură de siguranţă. organele.în rigiditatea exagerată a unor Constituţii. Principiul legalităţii presupune elaborarea actelor normative de către organele competente. Este necesar a mai sublinia câteva chestiuni prealabile: 1. în statele federative acesta fiind justificat de o mai bună armonizare a intereselor generale ale federaţiei cu interesele specifice ale statelor membre ale federaţiei. În principiu. acesta din urmă fiind un principiu fundamental de organizare şi funcţionare a statului de drept. . intervin şi reglementează relaţii sociale de domeniul legii.în contradicţiile dintre diferite grupuri formate de guvernanţi. CONTROLUL CONSTITUŢIONALITĂŢII LEGILOR 1. anume acele acte juridice care deşi nu sunt emise de Parlament. Acest principiu implică respectarea tuturor actelor normative.

de fapt. anume cel al contradictorialităţii.necesitatea verificării de către judecător a faptului că legiuitorul a acţionat în limitele sale constituţionale este justificată şi de faptul că judecătorul va soluţiona litigiile cu imparţialitate. acest fiind cea mai în măsură autoritate să aprecieze concordanţa dintre Constituţie şi legi. ce folosesc o procedură asemănătoare celei judecătoreşti. Controlul constituţionalităţii legilor exercitat printr-un organ jurisdicţional Această formă de control este exercitată fie de organe/autorităţi. fie chiar de organele judecătoreşti. aceasta există şi funcţionează astăzi fie în baza unor dispoziţii clare. Constituţia Franţei consacră un Consiliu Constituţional cu natura juridică a unui organ politic. . Constituţia noastră de la 1965 a mai consacrat această formă de control. judecătorul având misiunea de a fi „regulatorul bunei funcţionări a principiul separaţiei şi echilibrului puterilor”.2. 2. în acelaşi timp. principiu ce presupune şi un control reciproc între puteri. Controlul constituţionalităţii legilor exercitat printr-un organ politic În acest caz controlul constituţionalităţii este exercitat de organele legiuitoare şi/sau de alte organe de stat. O parte a doctrinei consideră că acest control exercitat de către parlament nu reprezintă niciun fel de garanţie. sarcina exercitării acestuia revenindu-i Marii Adunări Naţionale. Ulterior. Această formă de control cuprinde. Spre exemplu Constituţia Franţei din 1793 prevedea posibilitatea recurgerii la insurecţie în caz de violare a drepturilor poporului de către guvernanţi. dacă este cazul. Argumente contra dreptului judecătorilor de a decide în ceea ce priveşte constituţionalitatea legilor sunt următoarele: 69 . legale. altele decât cele judecătoreşti. elementare forme de control de constituţionalitate este controlul prin opinia publică. Deasemenea. Deşi fundamentarea ştiinţifică a acestei forme de control este discutabilă.dreptul judecătorilor de a verifica conformitatea legilor cu Constituţia decurge din menirea judecătorilor de a interpreta şi aplica legile şi de a aplica sancţiuni. reacţia opiniei publice la violarea Constituţiei. fie în temeiul dreptului pe care organele judecătoreşti şi-l arogă singure. iar o posibilă sancţiune – precum nerealegerea parlamentarilor – este îndepărtată şi improbabil de realizat. un supracontrol. Dreptul parlamentelor de a exercita controlul asupra constituţionalităţii legilor este unul autentic şi. acesta fiind subiectiv în a-şi autocontrola şi cenzura propria „creaţie”. Argumente în favoarea dreptului judecătorilor de a decide în ceea ce priveşte constituţionalitatea legilor sunt următoarele: . Ideea unui astfel de control exercitat printr-un organ politic a fost inspirată de Senatul conservator reglementat de Constituţia Franţei de la 1799. Organele de stat/autorităţile publice competente a controla constituţionalitatea legilor şi clasificarea controlului în funcţie de acest criteriu Una dintre cele mai rudimentare. 1. . în cazul acestora din urmă fie pentru că li s-a încredinţat şi această misiune. iar procedura judecătorească oferă posibilitatea soluţionării echitabile având în vedere unul dintre principiile specifice judecăţii.dreptul judecătorilor de a verifica conformitatea legilor cu Constituţia este justificat şi pornind de la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat. în România o formă a acestui control fiind introdusă prin Statutul Dezvoltător al lui Cuza potrivit căruia statutul şi legile constituţionale sunt puse sub ocrotirea Corpului ponderator. fie pentru că au fost înfiinţate cu acest scop.

controlul de constituţionalitate poate fi: . Alte clasificări ale controlului de constituţionalitate În funcţiile de procedeele folosite pentru realizarea controlului de constituţionalitate.recunoaşterea unui astfel de drept judecătorilor ar face din autoritatea judecătorească o autoritate politică. astfel precum am afirmat şi în cele de mai sus. 4.. . . În acest caz Constituţia poate prevedea obligativitatea controlului sau/şi organul competent a efectua acest control. republicată. 3. intrate în vigoare sau asupra actelor cu forţa juridică egală cu cea a legii adoptate. În funcţie de modul cum este înscris sau nu în Constituţie. în Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Acesta este veritabilul control de constituţionalitate.control anterior adoptării legii (control prealabil sau preventiv) – acesta se exercită în faza de proiect a legii. Sediul materiei.control posterior adoptării legii – acesta se exercită asupra legilor deja adoptate. prin decizia pronunţată în anul 1803. Această formă de control a fost instituită de Curtea Supremă de Justiţie a SUA care.control explicit – în cazul în care controlul de constituţionalitate este prevăzut expres de Constituţie. în Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţională. republicată. 142- 147 din Constituţia.1. Controlul constituţionalităţii legilor în România 4. iar acordarea dreptului judecătorului de a controla actele puterii legiuitoare ar încălca acest principiu. organ determinat.într-o interpretare mai rigidă a teoriei separaţiei şi echilibrului puterilor în stat. cele trei puteri se află într-o totală independenţă. abuziv consideră unii doctrinari. controlul de constituţionalitate poate fi: . Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei României.controlul pe calea acţiunii – este o cale ofensivă ce permite atacarea unei legi în faţa organului competent a efectua controlul de constituţionalitate. intrate în vigoare. Autoritatea competentă În România controlul constituţionalităţii îşi regăseşte reglementarea în Titlul V art. dacă este cazul.controlul pe calea excepţiei – este o cale defensivă când atacarea actului sub aspectul neconstituţionalităţii se poate produce doar ulterior intrării în vigoare a acestuia şi doar după ce i s-a aplicat celui în cauză. . în cazul Marbury versus Madison.control implicit – atunci când Constituţia nu-l prevede în mod expres. Nu este un veritabil control. şi l-a arogat. căruia i se cere să examineze validitatea constituţionalităţii şi. 70 . anulează sau declară neconstituţional actul supus controlului .statul trebuie şi poate fi singurul judecător. deşi Constituţia nu i-l recunoaşte. dar acesta există implicit ca urmare a recunoaşterii şi aplicării principiului legalităţii În funcţie de momentul în care se efectuează. fiind mai mult o garanţie de legalitate . acesta se clasifică în: . cu modificările şi completările ulterioare.

Guvernului. aşadar nu din oficiu. 3 dintre ei fiind numiţi de Camera Deputaţilor. cu excepţia funcţiilor didactice în învăţământul superior. sub aspectul naturii juridice Curtea Constituţională a României este o autoritate publică politico- jurisdicţională. Legile În acest domeniu se disting două situaţii exprimate printr-un control prealabil şi un control posterior. Actele supuse controlului de constituţionalitate În sfera controlului de constituţionalitate intră: legile. hotărârile plenului şedinţelor comune ale celor două Camere ale Parlamentului. Înaltei Curti 71 . procedeu ce permite îmbinarea experienţei şi continuităţii. tratatele sau acordurile internaţionale. Sesizarea poate veni din partea: Preşedintelui României. la sesizarea unei dintre autorităţile anume prevăzute de Constituţie. cu noile tendinţe. Având în vedere complexitatea şi natura atribuţiilor sale. a procedurii de alegere a Preşedintelui României. trimişi în judecată penală sau contravenţională decât cu aprobarea Biroului permanent al Camerei Deputaţilor. precum şi a naturii unora dintre atribuţii (precum este cea de control al constituţionalităţii unui partid politic). Activitatea Curţii Constituţionale nu priveşte numai controlul constituţionalităţii legilor. 1. Funcţia de judecător al Curţii Constituţionale este incompatibilă cu oricare altă funcţie publică sau privată. Astfel. Curtea îşi extinde controlul de constituţionalitate şi în cazul litigiilor juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice. care nu poate fi prelungit sau înnoit. iniţiativele de revizuire a constituţiei. Membrii Curţii Constituţionale se reînnoiesc la fiecare trei ani cu câte o treime. ordonanţele Guvernului. judecătorii fiind independenţi în exercitarea mandatului şi inamovibili pe durata acestuia. după caz. înaltă competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior.2. al Senatului sau a Preşedintelui României. Deasemenea. etc. Curtea Constituţională este o autoritate politică din cauza modului de desemnare a judecătorilor săi. hotărârile plenului Camerei Deputaţilor. la cererea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 4. precum şi a procedurilor folosite pentru exercitarea controlului de constituţionalitate. anterior promulgării lor de către Preşedintele României. unuia dintre preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului. dar nu pot fi nici arestaţi. Constituţia impune anumite condiţii cumulative şi anume: pregătire juridică superioară. iniţiativele legislative. regulamentele Parlamentului. Judecătorii Curţii Constituţionale îşi aleg prin vot secret un preşedinte pentru un mandat de 3 ani. Aceasta se compune din 9 judecători numiţi pentru un mandat de 9 ani. precum şi procedurile folosite. Pentru numirea în funcţia de judecător al Curţii Constituţionale. opiniile exprimate în adoptarea soluţiilor. şi este juridică din cauza principiilor de organizare şi funcţionare. a procedurii de suspendare a Preşedintelui României. ci cuprinde şi alte domenii având strânsă legătură cu respectarea Constituţiei şi de aceea ea poate fi considerată o autoritate publică politico-jurisdicţională independentă faţă de orice autoritate publică şi a cărei competenţă nu poate fi contestată de nici o autoritate publică. judecătorii nu pot fi traşi la răspundere pentru voturile. hotărârile plenului Senatului. trei de Senat şi trei de Preşedintele României. Controlul prealabil sau a priori se exercită asupra legilor votate de Parlament.

Ordonanţele Guvernului fiind emise în temeiul instituţiei delegării legislative. 3. . sau de legea sa organică.de Casatie si Justitie. daca prin lege nu se prevede altfel. printr-o modificare a Legii nr. 5. . republicată. prin decizie. a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau 25 senatori. 146 din Constituţiă. şi hotarârile plenului Camerei Deputaţilor.150 din Constituţie. Regulamentele Parlamentului sunt supuse controlului de constituţionalitate la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere. a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau 25 senatori. Plenul decide cu votul majoritatii judecatorilor Curtii. a constatat că prevederile sunt neconstituţionale. 4. respectiv dacă sunt în concordanţă cu prevederile art. Curtea Constituţională sunt următoarele: . anume Legea nr.47/1992 privind funcţionarea şi organizarea Curţii Constituţionale a României. 72 .152 din acelaşi act normativ.Curtea Constituţională poate fi sesizată în cazurile expres prevazute de art. republicată. PROCEDURA JURISDICŢIONALĂ ÎN CAZUL CONTROLULUI DE CONSTITUŢIONALITATE EXERCITAT ASUPRA ACTELOR SUPUSE ACESTEI FORME DE CONTROL Regulile generale necesare a fi respectate pentru a putea fi sesizată. a Avocatului Poporului. conform art. 2. cu modificările şi completările ulterioare. Prin aceasta formă de control de constituţionalitate este permis accesul inidrect al cetăţenilor la Curtea Constituţională a României. precum şi cu limitele revizuirii stabilite prin art. Recent. Tratatele şi acordurile internaţionale sunt supuse controlului de constituţionalitate la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere. fie pe baza sesizării preşedintelui Camerei Parlamentului la care s-a înregistrat iniţiativa legislativă a cetăţenilor.plenul Curţii Constituţionale este legal constituit în prezenţa a două treimi din numărul judecatorilor. aceste acte normative sunt supuse doar controlului posterior de constituţionalitate. indiferent că este vorba despre ordonanţele emise în temeiul unei legi de abilitare (aşa numitele ordonanţe simple) sau despre ordonanţele de urgenţă. la sesizarea aceloraşi subiecte de drept menţionate anterior. în mod legal. hotarârile plenului Senatului şi hotarârile plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului. s-a stabilit că pot fi supuse controlului de constituţionalitate. fiind analizate prin procedeul excepţiei de neconstituţionalitate ca şi legile. 1. Iniţiativele legislative ale cetăţenilor sau populare – faţă de care Curtea Constituţională se pronunţă fie din oficiu. 47/1992. a unui numar de cel putin 50 de deputati sau de cel putin 25 de senatori. Controlul posterior sau a posteriori priveşte legile intrate în vigoare şi se realizează pe calea excepţiei de neconstituţionalitate şi nu se poate aplica în cazul prevederilor legale care au fost analizate pe calea controlului prealabil sau în care Curtea Constituţională. Iniţiativa de revizuire a Constituţiei se analizează sub aspectul concordanţei textului propus cu prevederile constituţionale.sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie făcute în formă scrisă şi motivate.14 din Legea nr. 47/1992.

a unuia dintre preşedinţii celor două Camere. constată. Verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative a cetăţenilor. verifică. 7. Veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi de confirmare a rezultatelor sufragiului – detaliată în Legea privind alegerea Preşedintelui României – implică înregistrarea. veghează. Procedura jurisdicţională în cazul controlului constituţionalităţii tratatelor sau a altor acorduri internaţionale 4. 6.În acest sens Curtea Constituţională poate fi sesizată la cererea Preşedintelui României. expedierea. Soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice – introdusă prin legea de revizuire – . 5. 4. Procedura jurisdicţională în cazul controlului constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului şi a hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor. Procedura jurisdicţională în cazul controlului constituţionalităţii legilor înainte de promulgare 2. publicarea candidaturilor şi contestaţiilor dar şi verificarea respectării dispoziţiilor constituţionale şi legale 2. soluţionează. dă aviz. a primului- ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii. Faţă de aceste atribuţii Constituţia nominalizează ca şi acte care emană de la Curte decizia şi avizul consultativ. Hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic. Dă aviz consultativ propunerii de suspendare din funcţie a Preşedintelui României. Constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României 3. Îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea organică a curţii. Procedura jurisdicţională în cazul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial. ACTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE EFECTE JURIDICE Din textul Constituţiei unde sunt stabilite atribuţiile Curţii Constituţionale se observă că aceasta: se pronunţă. 1. 73 . a hotaăârilor plenului Senatului şi a hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului 5. Procedura jurisdicţională în cazul verificării constituţionalităţii initţativelor de revizuire a Constituţiei 3. Întrucât avizul consultativ intervine numai expres şi limitat s-ar putea afirma că toate celelalte acte juridice ale Curţii îmbracă forma deciziilor. Veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia. 8. precum şi în cazul celei ridicate de Avocatul Poporului 6. îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de legea organică. Procedura jurisdicţională în cazul verificării îndeplinirii condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni ALTE ATRIBUŢII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE 1. hotărăşte.

Deciziile şi hotărârile se pronunţă în numele legii şi se publică în Monitorul Oficial al României. cererile adresate Curţii Constituţionale sunt scutite de taxa de timbru. actele Curţii se adoptă cu votul majorităţii judecătorilor. regiile autonome. deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. În urma deliberării Curtea Constituţională decide cu votul majorităţii judecătorilor iar decizia se comunică Preşedintelui României.47/1992 mod. ordonanţelor. cu prevederile din procedura civilă. documentele şi datele pe care le deţin. Procedura în cazul controlului prealabil de constituţionalitate În aceste cazuri Curtea nu se poate sesiza din oficiu ci numai la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere. De la data publicării. hotărârile şi avizele. până la care aceştia îşi pot exprima în scris un punct de vedere. plenul Curţii este legal constituit dacă sunt prezenţi cel puţin două treimi din numărul judecătorilor. PROCEDURA ÎN FAŢA CURŢII CONSTITUŢIONALE Procedura de realizare a controlului constituţionalităţii se realizează potrivit procedurii stabilite prin Legea nr. contestaţiilor privind constituţionalitate unui partid politic. în măsura în care sunt compatibile. Deciziile se pronunţă în legătură cu constituţionalitatea legilor. la cerere. hotărârile în cazurile în care veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României. a Preşedintelui României. Decizia se publică în Monitorul Oficial al României partea I. a. societăţile comerciale şi orice alte instituţii şi organizaţii au obligaţia să comunice Curţii. a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. a regulamentului Curţii Constituţionale care o completează. informaţiile. după intrarea în vigoare a legii. a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau 25 senatori. Procedura în cazul judecării excepţiei de neconstituţionalitate 74 . Sesizarea trebuie să fie scrisă şi motivată iar Curtea are obligaţia să comunice instituţiei care a sesizat-o şi celorlalţi subiecţi interesaţi dintre cei care au atribuţii în acest sens data dezbaterilor. 1. iniţiativelor de revizuire a Constituţiei. b. a Guvernului. şedinţele Curţii sunt publice cu excepţia cazurilor în care se hotărăşte şedinţă secretă. iar avizele consultative în cazul propunerii de suspendare din funcţie a Preşedintelui României. se stabileşte însă că actele Curţii sunt deciziile. etc. Soluţionarea se realizează prin dezbatere în plenul Curţii Constituţionale iar judecătorii se pronunţă asupra prevederilor atacate dar şi a celor care în mod necesar şi evident nu pot fi disociate. Procedura controlului constituţionalităţii legii Această procedură diferă după cum ne află în prezenţa controlului prealabil. părţile au acces la lucrările dosarului. Prin dispoziţiile Legii nr. Dacă s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor atacate se comunică şi preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului pentru a se decide procedura de urmat. autorităţile publice. sau în faţa controlului posterior.47/1992 modificată. confirmă rezultatele sufragiului. anterior promulgării legii de către Preşedintele României. Dintre principalele reguli procedurale amintim: sesizarea Curţii Constituţionale se face numai în scris şi motivat.

a probelor administrate. Primind sesizarea. comunicându-le data până la care pot transmite punctul lor de vedere. a punctelor de vedere prezentate. preşedintele Curţii Constituţionale desemnează pe unul dintre judecători ca raportor şi comunică încheierea instanţei de judecată preşedinţilor celor două Camere. 75 . Deciziile prin care se constată neconstituţionalitatea unor prevederi legale se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. fiind un procedeu defensiv în sensul că pentru a o putea ataca legea trebuie să ţi se aplice. cu citarea acestora şi a Ministerului Public. a susţinerilor părţilor care pot fi asistate de avocaţi. Împotriva încheierii de respingere se poate face recurs. după caz nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. în sensul să prezinte relevanţă. Guvernului şi Avocatului Poporului. Parlamentul sau Guvernul. Curtea Constituţională este sesizată de către instanţa de judecată în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate prin încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor şi opinia instanţei asupra excepţiei. Excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată numai în faţa instanţelor judecătoreşti. a încheierii instanţei. de către una din părţi sau de instanţă din oficiu. numai dacă de ea depinde judecarea cauzei. Deciziile sunt definitive şi obligatorii şi se publică în Monitorul Oficial al României. Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare precum şi cele din regulamente constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea decizie Curţii dacă. Cauza se judecă pe baza raportului prezentat de judecătorul raportor. Curtea hotărăşte cu majoritate de voturi. în acest interval. Judecătorul raportor va lua măsuri pentru administrarea probelor. Încheierea va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Instanţa de judecată poate respinge prin încheiere motivată excepţia inadmisibilă (în cazul în care Curtea s-a pronunţat anterior prin respingere şi în cazul în care solicitarea nu poate face obiectul excepţiei) şi nu mai sesizează Curtea. Este un procedeu eficient de apărare a drepturilor şi libertăţilor publice. termenul de judecată fiind fixat de preşedintele Curţii la data depunerii raportului.