CUPRINS

CAPITOLUL I. Piaţa financiară...............................................................................4 1.1. Conceptul si necesitatea pieţei financiare.......................................................4 1.2. Cererea şi oferta de capital..............................................................................9 1.3. Participanţii la piaţa de capital......................................................................11 1.4. COMPONENTELE PIEŢEI DE CAPITAL.................................................13 1.5. Rolul şi funcţiile pieţei financiare în ............................................................19 economia contemporană......................................................................................19 CAPITOLUL II. Valorile mobiliare .......................................................................21 2.1. Valorile mobiliare – instrumente ale pieţei de capital..................................21 2.2. Acţiunile .......................................................................................................24 2.2.1. Concept şi tipologie....................................................................................24 2.2.2. Evaluarea acţiunilor....................................................................................29 2.2.3. Efectele emisiunii de acţiuni.......................................................................31 2.3. Obligaţiunile.................................................................................................33 2.3.1. Concept şi tipologie....................................................................................33 2.3.2. Elementele tehnice ale obligaţiunilor.........................................................36 2.4. Contractele futures........................................................................................37 2.5. Opţiunile.......................................................................................................38 2.6. Legislaţia aplicabilă valorilor mobiliare.......................................................39 CAPITOLUL III. Instituţiile pieţei de capital........................................................49 3.1. Comisia Naţională de Valori Mobiliare.......................................................49 3.2. Societăţile de valori mobiliare......................................................................50 3.2.1. Concept.......................................................................................................50 3.2.2. Sarcinile departamentelor care participă la operaţiile bursiere sau pe piaţa O.T.C....................................................................................................................53 3.2.2.1. Departamentul TRANZACŢII (FRONT OFFICE)..............................53 3.2.2.2. DEPARTAMENTUL OPERAŢIUNII (BACK OFFICE)..................55 3.2.3. Tranzacţiile efectuate de S.V.M. – uri .......................................................57

3.2.3.1. Tranzacţii de Agent şi Tranzacţii de Dealer.........................................57 3.2.3.2. Comisioane şi Adaosuri/Reduceri de Preţ..........................................59 3.2.3.3. Confirmarea Tranzacţiei......................................................................60 3.2.4. ETAPELE PROCESĂRII ÎN DEPARTAMENTUL DE OPERAŢIUNI 61 3.2.4.1. Înregistrarea şi Raportarea Tranzacţiilor..............................................62 3.2.4.2 Încasările şi Plăţile în Numerar.............................................................63 3.2.4.3. Administrarea Conturilor Clienţilor....................................................64 3.2.4.4. Segregarea Valorilor Mobiliare...........................................................65 3.2.4.5. Decontarea Tranzacţiilor în Sistemul RASDAQ................................66 Procesarea Individuală a Decontării (Tranzacţie cu Tranzacţie)......................66 3.3. Bursa de valori..............................................................................................70 3.3.1. Concept. Funcţii. Rol..................................................................................70 3.3.2. Organizarea bursei de valori.......................................................................73 3.3.2.1. Organizarea bursei de valori pe plan mondial......................................73 3.3.2.2 Organizarea Bursei de Valori Bucureşti................................................74 3.3.3. Cotarea valorilor mobiliare ........................................................................77 3.3.3.1. Înscrierea valorilor mobiliare la cota bursei.........................................77 3.3.3.2. Ordinele de bursă.................................................................................79 3.3.3.3. Tehnicile de cotare...............................................................................82 3.3.3.4. Formarea cursului bursier.....................................................................84 3.3.4. Tranzacţiile bursiere...................................................................................86 3.3.4.1. Tipuri de tranzacţii bursiere.................................................................86 3.3.4.2. Sistemul de tranzacţionare ..................................................................89 3.3.4.3. Procedurile de introducere a ordinului, de tranzacţionare, compensare şi decontare a tranzacţiilor la Bursa de Valori Bucureşti ................................91 3.3.5. Aprecierea activităţii bursiere.....................................................................98 3.3.5.1. Indicii de bursă.....................................................................................98 3.3.5.2. Analiza bursieră....................................................................................99 3.3.5.3. Eficienţa bursieră şi crahul ................................................................100 3.4. Piaţa extrabursieră.......................................................................................101

3.4.1. Caracteristicile pieţei extrabursiere..........................................................101 3.4.3. Asociaţia Naţională a Societăţilor de Valori Mobiliare............................103 3.4.4. Registrul Român al Acţionarilor...............................................................104 3.4.5. Societatea Naţională de Compensare Decontare şi Depozitare pentru Valori Mobiliare.................................................................................................107 3.4.6. RASDAQ.................................................................................................109 3.4.6.1. RASDAQ – Piaţă Secundară de Valori Mobiliare.............................109 2.4.6.2. Sistemul de tranzacţionare RASDAQ...............................................115

liber sau dirijat. Nevoile de finanţare se manifestă pentru sume mari ce se cer alocate concentrat şi pe termene mijlocii sau lungi. Circuitul activelor financiare în economie între ofertanţii de fonduri şi utilizatorii acestora în vederea satisfacerii nevoilor economice se realizează în cadrul pieţei financiare. Bunurile de folosinţă îndelungată generează fluxuri de servicii de consum. bunurile constituite în stocuri şi rezerve. inclusiv locuinţele.1. Spre exemplu. bunurile de capital fix contribuie la obţinerea producţiei şi. În activitatea economică se lucrează cu bunuri.CAPITOLUL I. Piaţa financiară 1.). Veniturile generate de activele fizice diferă de la un gen de activ la altul. Ele sunt de două categorii:  Active fizice (reale) cuprind bunurile materiale : bunuri de capital fix (echipamente. pe termene scurte şi dispersate la un număr mare de deţinători. respectiv. la încasarea profitului obţinut din vânzarea ei. bunurile de consum de folosinţă îndelungată. etc. Conceptul si necesitatea pieţei financiare Orice economie naţională. deci. Locuinţele şi suprafeţele de teren asigură proprietarului venituri sub forma chiriilor. suprafeţele de teren. Economiile publice sunt disponibile în sume mici. cererea şi oferta de active necesare creării de resurse pentru dezvoltarea producţiei de bunuri şi servicii în cadrul firmelor. deci. a rentelor. este caracterizată de existenţa şi funcţionarea unei pieţe specializate unde se întâlnesc şi se reglează. clădiri. Aceste bunuri se numesc active. aceea de a transforma structura economiilor publice în conformitate cu structura nevoilor de finanţare a investiţiilor. . obiecte care au capacitatea de valorificare. Misiunea instituţiilor financiar bancare în acţiunea lor de intermediere este. indiferent de nivelul său de dezvoltare.

banii fiind puşi „să lucreze” pentru posesorul lor. . cu un grad mare de lichiditate (uşor transformabile în fonduri băneşti). hârtiile de valoare reprezintă pentru agenţii economici alternative ale plasării economiilor băneşti. c) Activele de capital sunt rezultate din operaţiuni de investiţii. Prin plasarea banilor se produce trecerea lor din stare inactivă în stare activă. Sursele proprii (interne) provin. Pentru alţi agenţi economici hârtiile de valoare reprezintă instrumente prin care se asigură acoperirea unor necesităţi de finanţare. Activităţile economice contemporane se pot desfăşura numai prin folosirea concomitentă a resurselor interne de finanţare şi a disponibilităţilor financiare interne. plasamente pe termen mediu şi lung care se materializează în titluri de valori negociabile şi care includ un element de risc. de o familie pot fi reţinuţi de proprietarii lor sub formă lichidă sau pot fi plasaţi într-o afacere oarecare. Activele financiare sunt constituite din trei mari categorii: a) Activele bancare sunt rezultate ca urmare a operaţiunilor bancare care produc dobânzi. din moşteniri. b) Activele monetare sunt rezultate din plasamentele pe termen scurt negociabile. În principiu. Banii economisiţi de o persoană. Ei trec din sfera circulaţiei băneşti propriu-zise în sfera pieţei capitalului. fie pe bază de resurse atrase. Pentru iniţierea unor activităţi economice de către persoane fizice sursele proprii pot fi constituite şi din economiile personale. etc. nu sunt negociabile şi conferă un grad ridicat de siguranţă. din partea de profit care se reinvesteşte pentru dezvoltarea şi modernizarea activităţilor economice şi din amortizarea capitalului fix. în principal. Crearea şi sporirea capitalului investiţional se pot asigura fie pe seama resurselor proprii ale agenţilor economici.

în alegerea modalităţilor de plasare trebuie să se ţină seama de mai multe criterii (în principal. de lichiditate. puţine plasamente rentabile pentru a nu – ţi lăsa toţi banii inactivi şi nu prea multe plasamente riscante. rentabilitatea şi riscul). depunerea la casele de economii sau la bănci. pag. urmând criteriul prudenţei. Cit. adică diversificarea capitalului: puţine plasamente disponibile pentru a face faţă cheltuielilor neprevăzute. se impun cel puţin două concluzii: . este foarte bine remunerat şi imediat disponibil în caz de nevoie”1 Întrucât nu este posibil ca un plasament să poată întruni simultan toate aceste condiţii. populaţie şi autorităţi peste nevoile lor de consum şi care pot fi reţinute de posesorii lor sub formă de lichidităţi (opţiune neeconomică) sau pot fi plasate (direct sau indirect) în activităţi economice. soluţia adoptându-se pe baza comparării acestor criterii. să se diminueze riscurile. disponibilitatea. Există mai multe posibilităţi de plasament: cumpărarea de bunuri imobiliare. folosirea lor într-o afacere pe cont propriu.pe de o parte.Sursele atrase (externe) includ sursele directe care constau în emiterea şi vânzarea de hârtii de valoare (în special acţiuni şi obligaţiuni) şi sursele indirecte care se realizează prin intermediul creditelor mijlocite de instituţiile financiare specializate sub forma depozitelor monetare.pe de altă parte. „Plasamentul ideal ar fi cel care îndeplineşte simultan următoarele condiţii: este foarte sigur. Pentru aceasta este necesar a se manifesta prudenţă. dar să se obţină şi importante venituri din plasamentul respectiv. Izvoarele surselor externe le constituie economiile realizate de agenţii economici. transformându-se în active financiare care au capacitatea de a produce în viitor venituri. soluţia optimă ţine de diversificarea formelor de plasament astfel încât să se dispună de posibilitatea obţinerii. . 132 . Este o piaţă specializată unde se 1 2 Michel Didier – „Economia : regulile jocului” Editura Humanitas 1998. 156 Michel Didier – op. chiar dacă ele promit în schimb venituri mari deoarece se riscă mult sau aşa cum spune proverbul „să nu-ţi pui toate ouăle în acelaşi coş”2 Piaţa financiară reprezintă conjunctura prin care activele financiare sunt constituite şi introduse în circuitul economic. achiziţionarea de acţiuni şi obligaţiuni. la nevoie. pag.

fonduri mutuale. cât şi al utilizatorilor.stabilesc circuitele financiare între mulţimea ofertanţilor de fonduri (investitorii) şi mulţimea utilizatorilor de fonduri în scopul realizării unui profit. instituţii financiare. Intermediar Mobilizări financiare Piaţa monetară Posesori de active financiare Piaţa bancară Piaţa de capital Utilizatori de active financiare Distribuire Intermediar de profit sau risc Schema pieţei financiare (după revista „Tribuna Economică”) . dobânzi. case de economii.) Al doilea circuit financiar ia naştere după utilizarea activelor financiare în sens invers şi reprezintă distribuirea de profituri sau diminuarea de active rezultate din actul economic de utilizare (dividende. întreprinderi financiare.) către investitorii iniţiali. Ambele circuite trebuie organizate şi dirijate de intermediari specializaţi în materie. etc. Un prim circuit financiar se stabileşte de la posesorii de active financiare (bănci. în interesul atât al investitorilor. comisioane.) către utilizatorii de active financiare (agenţi economicii. etc. societăţi financiare. etc.

Piaţa de capital este specializată pe tranzacţii cu active financiare pe termen mediu şi lung. certificate de depozit şi alte titluri mobilizate pe termen scurt (până la un an). • Piaţa monetară. cecurile. garanţia alocării eficiente a resurselor disponibile în economie. O piaţă de valori sănătoasă constituie. piaţa financiară este constituită din trei segmente distincte: • Piaţa bancară.În funcţie de tipul activelor negociate şi de mecanismul prin care acestea sunt introduse în circuitul economic. în orice ţară din lume. Motivaţia principală a unei pieţe de capital constă în economia şi plasarea valorilor mobiliare ale agenţilor economici în căutare de capital. cecuri. uşor lichidabile. băncile centrale şi comerciale. biletele la ordin. persoanele fizice. întreprinderile şi societăţile comerciale sau industriale. bilete la ordin. • Piaţa de capital. . Piaţa monetară este caracterizată prin tranzacţii cu active financiare pe termen scurt. stimulându-se astfel eficienţa unor sectoare rămase în urmă. Participanţii la oferta şi cererea de active monetare pot fi: guvernul. Tranzacţiile includ depozitele bancare la vedere şi la termen ale persoanelor fizice sau juridice. cambiile. Piaţa bancară reprezintă multitudinea relaţiilor de credit la care participă activele bancare nonnegociabile (cambii. prin intermediul lor asigurându-se transferurile de capitaluri disponibile către utilizatorii ale căror nevoi depăşesc posibilităţile interne de acoperire. societăţile de asigurare şi alte instituţii financiare. depozite. Rolul acestei pieţe este de absorbţie a excedentului de active monetare ale celor care economisesc şi care doresc să dispună de posibilitatea retragerii lor în orice moment.) a căror lichiditate e maximă. către posibilii investitori. etc. Societăţile bancare au rol de intermediere între posesorii de disponibilităţi băneşti şi utilizatorii de fonduri. deţinători de excedente băneşti. autorităţile locale.

Ea include economiile care se formează în perioada dată. este dat de cererea şi oferta de capital. societăţi de asigurări. atitudine deschisă faţă de risc. . Cererea de capital se poate grupa în : a) cererea structurală de capital se concretizează în finanţarea de investiţii productive şi pentru acţiunile sociale. ca şi al celorlalte pieţe globale. capitalurile disponibilizate pentru o perioadă de timp. Ea defineşte ansamblul nevoilor de capital al agenţilor economici la un moment dat. a imobilizărilor în lichidităţi active. având în vedere şi nivelul dobânzii dispuşi să o suporte. de dezvoltare a celor existente. sesizarea oportunităţilor de profit. de stimulare a calităţilor specifice unui om de afaceri: inventivitate.Piaţa de capital nu este un element de „lux” în economie. b) cererea conjuncturală e datorată unor necesităţi tranzitorii: limitarea plafonului de credite pe piaţa monetară. etc. transformarea inactivelor. Pe piaţa de capital cererea şi oferta se întâlnesc în baza unor reglementări specifice menite să apere interesele tuturor participanţilor la procesul de mobilizare şi utilizare a resurselor în condiţiile unei concurenţe loiale. 1. etc. Oferta de capital cuprinde totalitatea mijloacelor băneşti disponibile pentru plasament la un moment dat sau într-o anumită perioadă de timp şi la un anumit preţ. dar şi un mijloc de educare în spiritul economiei de piaţă. Cererea de capital se realizează de către societăţi publice şi private. prezenţă permanentă pe piaţă. deficitele balanţelor de plăţi. capitalul eliberat dintr-un împrumut sau o utilizare anterioară.2. deficite bugetare. de achiziţionare de bunuri sau servicii de către persoane fizice sau juridice. instituţii financiar bancare. Cererea şi oferta de capital Conţinutul pieţei de capital. Ea reprezintă un centru de intensă activitate economică. promptitudine. de creare de noi societăţi.

în care cererea şi oferta să se întâlnească nestânjenit. un rol important avându-l mass-media. evitându-se speculaţiile sau influenţele dirijate. reali sau potenţiali.Prin intermediul acestei pieţe disponibilităţile de fonduri băneşti sunt concentrate către unităţi specializate în scopul folosirii lor drept surse de capital răspunzând astfel unor nevoi obiective de finanţare a vieţii economice. Existenţa ofertei de capital. c) Tranzacţiile trebuie să fie cât mai uşoare şi rapide posibil. . Cererea şi oferta pe piaţa de capital GUVERN OFICIALITĂŢI LOCALE SOCIETĂŢI COMERCIALE PUBLICE ŞI PRIVATE INSTITUŢII BANCARE ŞI FINANCIARE SOCIETĂŢI DE ASIGURARE PIATA DE CAPITAL CASE DE ECONOMII ŞI CONSEMNAŢIUNI INVESTITORI PARTICULARI SOCIETĂŢI DE INVESTIŢII ORGANIZAŢII ECONOMICE SOCIETĂŢI BANCARE Organizarea unei pieţe de valori mobiliare depinde de îndeplinirea unor condiţii obligatorii: a) b) Existenţa cererii de capital. pentru a reuni cu maximă promptitudine cumpărătorii şi vânzătorii de capital. Publicitatea trebuie să fie completă şi rapidă. e) Nivelul cursului la care se vând şi se cumpără titlurile mobiliare trebuie să fie public. d) Existenţa unui loc bine determinat şi centralizat. astfel încât participanţii să obţină maximum de efect în minimum de timp. pentru ca nivelul final al echilibrului să reflecte realitatea.

Emitentul este partenerul care are nevoie de fonduri şi le caută pe piaţă. Investitorii trebuie să cunoască care este riscul creditării. scopuri generale. etc. petrol şi gaze naturale. b) după scopul urmărit: finanţarea industriei şi gospodăriei comunale. Trebuie să decidă dacă va emite prin ofertă publică (punerea în vânzare de titluri financiare noi către nişte investitori necunoscuţi. O deosebită importanţă o prezintă credibilitatea emitentului şi statutul emisiunii care stabileşte condiţiile şi avantajele investiţiei. Ed. societăţile de investiţii.3. Investitorii se împart în două categorii : a) Instituţionali – societăţi sau instituţii care fac tranzacţii de dimensiuni mari: băncile. bănci comerciale şi alte instituţii bancare. prin intermediul unei societăţi financiare) sau prin plasament privat (distribuirea de titluri financiare se face prin contracte cu investitori cunoscuţi)1  Investitorii sunt posesorii de capital care doresc să-l valorifice. să afle unde sunt fondurile disponibile. Emitentul trebuie să prospecteze piaţa.. organizaţii internaţionale. Participanţii la piaţa de capital În tranzacţiile cu titluri financiare se implică trei grupuri de participanţi: emitenţii. ce garanţii oferă emitentul.1. El are de ales între contractarea unui împrumut sau majorarea capitalului propriu (emiterea de acţiuni). Gabirela Anghelache – Pieţe de capital şi tranzacţii bursiere. Didactică şi Pedagogică. Ei exercită o influenţă semnificativă asupra volumului tranzacţiilor şi a cursului bursier. Bucureşti 1997. care este posibilitatea de recuperare la termen a investiţiilor. transporturi şi servicii publice. fondurile mutuale. bănci şi finanţe. Ei analizează relaţia risc – venit şi trebuie să afle care este rata rentabilităţii (raportul dintre profit şi cheltuielile cu împrumutarea). întreprinderi publice şi particulare fără profil financiar. ce dobândă pot obţine. 1 Gabriela Anghelache realizează o clasificare a debitorilor în funcţie de două criterii: a) după activitatea economică: guverne centrale şi locale. pag. ce lichiditate are emitentul. care va fi costul finanţării (nivelul dobânzilor) şi pe ce perioadă se pot obţine fondurile. scadenţa cea mai favorabilă.  Emitenţii. 12 . societăţile de asigurare. instituţii monetare centrale. investitorii şi intermediarii.

Aceştia pot fi la rândul lor de două feluri: 1) Investitori pasivi pe termen lung care cumpără şi păstrează valorile mobiliare cu scopul de a-şi asigura câştigul de capital pe termen lung. El este supravegheat şi controlat de instituţii financiare specializate. dar. acţionează pentru protejarea investitorului. Ei ţin seama de cerinţele emitentului. băncile de investiţii. Printre acestea se înscriu: băncile comerciale. băncile universale (bănci comerciale din străinătate care dobândesc autorizarea de negociere a titlurilor). Intermediarul trebuie să fie o persoană juridică sau fizică de mare probitate. Ei îşi calculează riscul propriu în sensul că apreciază dacă comisioanele încasate acoperă riscul asumat. Ele acordă asistenţă la lansarea unei emisiuni. societăţi comerciale sau persoane fizice calificate pentru această activitate. Aceste instituţii îmbină necesitatea de fonduri a emitentului cu dorinţa de plasare şi valorificare a fondurilor proprii ale investitorului. Sunt reprezentaţi de o serie de instituţii. care îi acordă şi autorizaţia de a intermedia pe piaţa de capital. bursele de valori mobiliare. . credibilitate şi profesionalism. Au un impact redus asupra preţului zilnic al acţiunii. precum şi consultanţă de specialitate pentru aceştia. societăţile de asigurări.  Intermediarii. şi dealerii. brokerii. oferă servicii de negociere atât pentru emitent cât şi pentru investitor. totodată.b) Individuali – persoane fizice sau juridice care fac tranzacţii de dimensiuni modeste pe piaţa titlurilor financiare. societăţile de valori mobiliare. fondurile mutuale. se implică în distribuirea acţiunilor şi obligaţiunilor. etc. cu excepţia comercianţilor de titluri (dealerii) şi a societăţilor de valori mobiliare iar pentru serviciile lor pretind un comision. 2) Negociatori activi care încearcă să valorifice mişcarea cursului bursier în vederea obţinerii unui profit. Intermediarii nu împrumută fonduri proprii.

COMPONENTELE PIEŢEI DE CAPITAL. . majoritatea emitenţilor făcând apel la economiile publice. .calendarul emisiunii. .4. prin utilizarea resurselor bancare. PIAŢA PRIMARĂ Piaţa primară are rolul de plasare a emisiunilor de titlu mobiliare. piaţa secundară. În funcţie de momentul în care se face tranzacţia. atât pe pieţele interne de capital. fiind în general.decizia de emisiune. este formată din trei etape: a) pregătirea emisiunii. c) plasarea şi cotarea titlurilor emise. Asemenea plasamente private sunt însă. cât şi pe piaţa internaţională. Pregătirea emisiunii Vom dezbate în continuare această problemă având în vedere mai multe aspecte: . obţinând resursele financiare de care are nevoie. b) lansarea titlurilor mobiliare. • Emitentul încredinţează problema emisiunii de titluri în contul său unei societăţi financiare de intermediere. relativ rare.intermediarul.1.emitentul. prin atragerea resurselor publice. Producerea de emisiune a unui titlu. oferind astfel posibilitatea emitentului de titluri de valoare să ia direct contact cu investitorii. o societate comercială pe . în general cunoscuţi. Deţinătorii de capitaluri disponibile importante sunt. piaţa de capital se divide în două segmente dependente temporal:   piaţa primară. pentru atragerea capitalurilor financiare disponibile pe termen mediu şi lung.

• Decizia de emisiune. cu stabilirea exactă a cantităţii. În general. înainte de a putea primi fondurile băneşti rezultate în urma vânzării titlurilor.acţiuni. reprezentantul oficial al demersurilor societăţii este preşedintele Consiliului de Administraţie. a statului sau a unei alte societăţi comerciale pe acţiuni. de cele mai multe ori se face apel la societăţi financiare specializate. Astfel un investitor potenţial îşi va putea plasa fondurile în condiţii de relativă siguranţă şi în cunoştinţă de cauză. Consiliul de Administraţie utilizează autorizaţia dată în scopul îndeplinirii formalităţilor necesare derulării operaţiunilor de emisiune. Pentru a se evita saturarea pieţei şi stoparea plasării titlurilor. pentru emitenţii din sectorul public a căror structură este specifică. emisia valorilor mobiliare va fi împărţită pe loturi. precum şi un raport privind realizările financiare şi programul de dezvoltare propus. Ca o ultimă condiţie de îndeplinit. Dacă societatea beneficiază de garanţia unei colectivităţi publice. emisiunea este posibilă şi fără a prezenta bilanţurile contabile. organizează fluxul de distribuire a titlurilor emise. care poate da autorizaţia de emisiune a titlurilor mobiliare cu valabilitate de 5 ani. În funcţie de valoarea totală a emisiunii se poate stabili pentru uşurarea acţiunii. precum şi penuria de titluri la un moment dat. stabilind modalităţile detaliate. eliminând calendarul obligatoriu. • Calendarul emisiunii va fi stabilit de către societatea financiară aleasă drept intermediar principal. O asemenea societate trebuie să aibă cel puţin 2-3 ani de existenţă şi să prezinte ultimele bilanţuri contabile. precum şi a termenilor de lansare. un plafon sub care fazele emisiunii pot fi comprimate. trebuie să aibă aprobarea Adunării Generale a Acţionarilor. o societate anonimă sau o societate în comandită. societatea comercială aflată în postura de emitent trebuie să fie liberalizat total capitalul. De aceea. deoarece emitentul singur nu poate acţiona rapid şi eficace. • Intermediarul emisiunii de titluri are un rol deosebit de important. aprobate de acţionari şi autorităţi. Lansarea titlurilor mobiliare . care prin intermediul sistemului informaţional propriu.

rezultatele financiare din ultimele luni. Plasarea şi cotarea titlurilor emise Societăţile financiare care formează fluxul primar de distribuire a valorilor mobiliare fac legătura între societatea emitentă şi investitori. stipulată de legile care reglementează existenţa şi funcţionarea pieţei primare de titluri mobiliare. • Informarea publică este o etapă nu numai necesară. precum şi profitul ce revine intermediarilor.• Modalităţile de lansare sunt stabilite prin lege. . să verse emitentului fondurile băneşti obţinute.descrierea titlului mobiliar emis. care precizează. Finanţarea condiţiilor finale ale împrumutului se realizează prin negocieri între societatea emitentă. pe de o parte şi intermediari ce formează fluxuri de distribuire. . dar şi obligatorie. să garanteze acţiuni de plasare prin susţinerea financiară a soldului de titluri neplasate. pe de altă parte.ultimul bilanţ contabil. Cotarea titlurilor pe piaţa primară este reglementată prin legi specifice şi depinde. tehnicile de plasare. tipul titlurilor etc. Indiferent de dispoziţiile legale specifice fiecărei ţări. pentru fiecare titlu în parte următoarele condiţii: valoarea nominală. de situaţia specifică fiecărei societăţi în parte. alte condiţii necesare. condiţiile optime pentru realizarea consensului de interese ale celor două părţi. în general. numărul de titluri emise. informaţiile minime care trebuie asigurate de societatea emitentă vor conţine: . Sunt stabilite astfel. dacă este la prima emisiune sau a mai fost cotată pe piaţă. . . . Plasarea efectivă se derulează după o perioadă (variabilă în funcţie de titlul valorii mobiliare) De la publicarea oficială a acţiunii. Ele se angajează prin contracte ferme să plaseze titlurile.prezentarea juridică şi financiară a societăţii.raportul asupra activităţii. coerenţa plasării titlurilor şi obţinerea fondurilor băneşti. prin ghişeele specializate ale intermediarilor.

Structura pieţei primare de capital este prezentată schematic mai jos: contract de intermediere contravaloare titluri SOCIETATE EMITENTA TITULAR DE FLUX BANCĂ BANCĂ flux de distribuire titluri mobiliare CAPITAL Pregătire emisiune Lansarea titlurilor Plasarea si cotarea titlurilor AGENŢIA TITLURILOR MOBILIARE INVESTITO RI INTERMEDIARI acord .

care pot vinde sau cumpăra titluri mobiliare. a negociabilităţii oricărui titlu trecut de piaţă primară. având garanţia că acestea au valoare şi pot fi reintroduse oricând în circuit. unde legea cererii şi ofertei găseşte terenul propice pentru acţiunea sa neîngrădită. preţul de vânzare-cumpărare la un moment de timp ulterior. fiind un barometru al nevoii de capital. dar şi al stării economice. Armonizarea dorinţei de câştig cu cea de diminuare a riscului se poate stabili printr-o serie de metode statistice. în acelaşi timp. piaţa secundară de capital poate fi considerată o piaţă absolută. pe de altă parte. reprezintă în acelaşi timp. echilibrul a doi factori opuşi: • pe de o parte. investitori "de profesie". Piaţa secundară reprezintă.numite şi pieţe de negociere . Existenţa acestui tip de piaţă oferă posibilitatea deţinătorilor de acţiuni şi obligaţiuni să le valorifice înainte ca acestea să aducă profit. Funcţionarea efectivă a pieţei secundare se realizează prin intermediul pieţelor interdealeri . Din acest punct de vedere. ambele referitoare la dividendele sau dobânzile ce revin la sfârşitul anului financiar şi. minimizarea riscului pe care îl incumbă orice titlu. maximizarea rentabilităţii unei acţiuni/obligaţiuni. ca expresie a cererii şi oferte. numite generic gestiunea portofoliului de valori mobiliare. SOCIETĂŢI PERSOANE . prin dividende sau dobânzi. în principal. prin intermediul burselor de valori. în primul rând. deopotrivă. în speranţa unui profit maxim într-un timp record.şi. de cele mai multe ori. piaţa secundară atrage. a lichidităţilor pe termen lung şi mediu. Asigurând mobilitatea capitalurilor. Preţul la care se negociază titlurile mobiliare. dar şi investitori "de ocazie". sociale şi politice a unei ţări. modalitatea de a concentra în acelaşi loc investitori particulari sau instituţionali.PIAŢA SECUNDARA Odată puse în circulaţie titlurile mobiliare prin emisiunea pe piaţa primară. acestea fac obiectul tranzacţiilor pe piaţa secundară. Piaţa secundară este şi expresia aproape perfectă a reglării libere între cererea şi oferta de valori mobiliare.

exista pieţe: ♦ private . c) Dupa localizarea ringului de negocieri. pieţele se împart în: ♦ pieţe centralizate ♦ pieţe descentralizate d) După proprietatea asupra pieţei si accesul operatorilor. în general. ♦ pieţe continue b) Dupa suportul tranzacţional.COMERCIALE PARTICULARE ORGANIZAŢII DE STAT BURSA BĂNCI ŞI INSTITUŢII FINANCIARE PIAŢA SECUNDARĂ Legendă mobilizări de titluri financiare disponibilităţi de titluri financiare Pieţele secundare de capital se caracterizează prin existenţa mai multor participanţi de ambele părţi. Exista cinci criterii principale de a le departaja: a) După continuitate: ♦ pieţe intermitente . pe fixing.asa funcţionează majoritatea pieţelor moderne de inspiratie anglo-saxona. ♦ prin calculator (tehnici electronice). negocierile pot fi: ♦ licitaţii libere (“open-outcry”). .în care formarea preţurilor se bazează.

e) După tehnica tranzacţionării. 1 Prin intermediul pieţei financiare este stimulat procesul investiţional concomitent cu sădirea sentimentului de siguranţă economică şi de sentimentul de proprietar pentru cei ce subscriu sau cumpără active financiare. 40% în Suedia. Prin intermediul titlurilor negociate pe piaţa financiară primară 1 În 1982 valoarea acţiunilor şi obligaţiunilor în circulaţie reprezenta 120 % faţă de PIB în Statele Unite. RASDAQ este un sistem privat. cu un sistem centralizat bazat pe dubla licitaţie. cu acces liber al operatorilor. Rolul şi funcţiile pieţei financiare în economia contemporană Piaţa financiară reprezintă o componentă a sistemului de pieţe care exercită o influenţă majoră asupra stării şi funcţionării celorlalte pieţe. Acest lucru este pus în evidenţă de faptul că produsele sale aflate în tranzacţiile bursiere reprezintă o cotă importantă în raport cu produsul intern brut. dar discutarea pe larg a acestora impune cunoştinţe aprofundate. opţiunile arhitecţilor au fost diferite.286 . sistemele de depozitare-decontare). Cele două pieţe secundare de capital din România.♦ de stat . ♦ sisteme bazate pe formatori de piaţă (“quote driven system”).în această situatie pieţele sunt privite ca instituţii publice. pag. funcţiunile macroeconomice. Capacitatea pieţei financiare primare de a susţine efortul investiţional acţionează pozitiv asupra pieţei muncii prin mărirea gradului de ocupare asupra pieţei bunurilor de consum. distribuit. BVB este o societate publica. 28% în Franţa – statistică prezentată de Niţă Dobrodă – Economie politică – Universitatea Româno-Americană 1993. pot exista: ♦ sisteme bazate pe dubla licitaţie (“price driven system”). 140 % în Anglia. bazat pe activitatea formatorilor de piaţă (“market-maker”-i).5. La celelalte trei criterii. 1. Este de menţionat că aceasta nu este singura deosebire dintre cele doua pieţe (diferă criteriile de listare. Bursa de Valori Bucureşti (BVB) si RASDAQ sunt amândouă pieţe electronice continue.

Funcţia de concentrare a cererii şi ofertei de disponibilităţi băneşti. De asemenea. operaţiunile speculative sustrag proceselor economice reale importante capitaluri băneşti care se constituie în „Bani fierbinţi” şi prin impactul psihologic pe care îl creează pot influenţa evoluţia cursului creând panică şi efecte negative asupra vieţii economice. satisfăcând astfel unul din dezideratele oricărui plasament: să fie cât mai lichid posibil. prin mecanismele bursiere. transformarea operativă. b. după cum ridicarea lor constituie semnalul unui reviriment. scăderea bruscă a cursurilor este semnalul declanşării unei crize sau recesiuni. Funcţia de asigurare a lichidităţii prin intermediul pieţelor organizate. se transferă operativ capitalurile individuale dintr-o întreprindere într-alta. Adeseori. Tot bursa favorizează procesul de concentrare a puterii economice. Funcţia de furnizor de informaţii care să asigure o transparenţă adecvată asupra activităţii emitenţilor în rândul investitorilor. Bursa constituie un barometru foarte sensibil al stării economiei. este atenuată cererea pentru anumite categorii de bunuri. Prin contrast. uneori cu anticipaţie asupra modificării conjuncturii economice. d. Prin intermediul bursei se asigură una din cerinţele pieţei cu concurenţă perfectă: libera intrare pe piaţă şi înalta mobilitate a capitalului. acestea sunt sustrase mecanismelor pieţei monetare. Oferind plasamente atractive pentru deţinătorii de economii. Piaţa financiară permite. Funcţia de concentrare a cererii şi ofertei de valori mobiliare. Acest tip de piaţă îndeplineşte următoarele funcţii: a. realizându-se astfel şi o protecţie a investitorilor.sunt mobilizate rezervele de lichiditate şi este favorizată asanarea circulaţiei monetare. volumul tranzacţiilor şi evoluţia cursurilor reacţionând brusc. preluarea controlului asupra unei societăţi pe acţiuni. Acest aspect este cel mai important dând pieţei şi instrumentelor sale specifice un avantaj substanţial asupra celorlalte forme de fructificare a banilor. . c. intr-un termen scurt. fie sub alte forme (piaţa la ghişeu – OTC). fie că acestea sunt sub forma burselor de valori. a capitalului real în capital bănesc şi invers.

de altfel. cât şi titluri care constată o creanţă comercială a deţinătorului lor. În prima categorie sunt incluse atât titluri care exprimă un drept real asupra mărfii aflate în depozit.  deţinătorilor se precizează clar în înscris şi există numai în această măsură. ele sunt numite în literatura anglo-saxonă securities. În literatură se face distincţia între titlurile comerciale şi cele necomerciale. titlurile financiare sunt exprimate printr-un înscris – sub formă materială (document scris) sau ca înregistrare electronică care atestă existenţa unei relaţii contractuale între emitent şi deţinător şi garantează drepturile posesorului lor. Ele reprezintă modul de existenţă a activelor nebancare şi au o serie de trăsături caracteristice.CAPITOLUL II. Din acest punct de vedere ele fac parte din categoria titlurilor de valoare care dau dreptul deţinătorului de a obţine în condiţii specificate o parte din veniturile viitoare ale emitentului. Valorile mobiliare – instrumente ale pieţei de capital Valorile mobiliare sunt instrumente negociabile emise în formă materială sau evidenţiate prin înscrisuri în cont care conferă deţinătorilor drepturi patrimoniale asupra emitentului conform legii şi în condiţiile specifice de emisiune ale acestora. În a doua categorie sunt incluse titluri de valoare care rezultă din operaţiuni financiare pe termen scurt (instrumente monetare) sau pe termen lung (instrumente de capital). Caracter negociabil – pot fi transmise în mod operativ unor terţi. iar acesta este constitutiv de drepturi şi obligaţii . Ele prezintă anumite trăsături:  Formalism – existenţa înscrisului este de esenţa acestor Literalitate – întinderea drepturilor şi obligaţiilor titluri. . În primul rând.   Caracter autonom al obligaţiei consemnate în titlu.1. Valorile mobiliare 2.

Deţinătorul unui titlu financiar se află în poziţia de investitor: el a achiziţionat titlul contra unei sume de bani. Spre deosebire de titlurile comerciale. nu numai bunurile şi serviciile pot face obiectul vânzării – cumpărării. Din acest punct de vedere. titlurile financiare au o anumită valoare. titlurile financiare pe termen lung (acţiunile şi obligaţiunile) au un rol deosebit în circuitul economico – financiar. Valoarea intrinsecă a titlului se determină prin calcul şi este funcţie de rezultatul plasamentului. Această piaţă a cunoscut un proces progresiv de dezvoltare cu tendinţa de autonomizare a mişcării capitalului de hârtie în raport cu capitalul real şi de diversificare deosebită a tipurilor de active şi titluri financiare. ale firmei emitente sau ale activităţii economice subiacente titlului. în principal.  Titlurile derivate. ci şi factorii de producţie şi chiar firmele ca atare. titlurile de capital exprimă. cerinţele mişcării factorilor de producţie. procesul de „marketizare” (de transformare în marfă) cuprinde ansamblul activelor societăţii. clădiri. bunuri de echipament) în valori mobiliare prin natura lor. Prin crearea de titluri financiare. dar incerte produse în acest activ financiar. de veniturile viitoare ale investiţiei. .În al doilea rând. optând în acest fel pentru valorificarea fondurilor sale şi asumânduşi un risc corespunzător. Ele permit transformarea unor valori mobiliare prin esenţa lor (pământ. care servesc necesităţii funcţionării pieţelor de mărfuri. adică de veniturile probabile. valoarea de piaţă se formează în mod curent în report cu cererea şi oferta pentru titlul respectiv şi reflectă estimările. activelor reali fixe) se realizează pe o piaţă specifică: piaţa capitalurilor. anticipările lumii de afaceri în legătură cu performanţele acelui activ. Circulaţia titlurilor care suplineşte mobilitatea factorilor de producţie (în speţă. Din punctul de vedere al modului în care sunt create titlurile financiare se împart în două categorii:  Titlurile primare. În al treilea rând. titlurile financiare sunt drepturi („pretenţii”) asupra unor venituri viitoare obţinute de emitent.

pe de altă parte. pe de o parte. dau deţinătorilor drepturi asupra veniturilor băneşti ale emitentului. Ed. Titlurile primare (titlurile financiare în sens restrâns) sunt cele emise de utilizatorii de fonduri pentru mobilizarea capitalului propriu – numite şi instrumente de proprietate – şi cele folosite pentru atragerea capitalului de împrumut – numite şi instrumente de datorie. Ele pot fi realizate prin combinarea de contracte futures de vânzare şi cumpărare. în condiţiile stabilite prin contract. de opţiuni put şi call precum şi prin combinaţii între diferite tipuri de futures şi opţiuni. investitorul este astfel asociat direct la profitul şi riscul afacerii utilizatorului de fonduri. titlurile derivate nu poartă asupra veniturilor monetare nete ale emitentului. deoarece existenţa şi valoarea de piaţă a acestor titluri depind de activele la care se referă ele se şi numesc titluri derivate. Didactică şi Pedagogică 1996. în cea de a doua obligaţiunile. asigură mobilizarea de capital pe termen lung de către utilizatorii de fonduri. În prima categorie intră acţiunile. Totodată. Există două mari categorii de titluri derivate: contractele futures şi opţiunile. În ultimul deceniu şi jumătate numărul şi complexitatea acestor produse bursiere ele constituind un sector deosebit de atractiv şi dinamic al pieţei financiare. O categorie aparte de active artificiale o reprezintă titlurile 1 Constantin Floricel – Relaţii valutar financiare internaţionale. mărfuri. Titlurile derivate sunt produse bursiere rezultate din contracte încheiate între emitent (vânzător) şi beneficiar (cumpărător) şi care dau acestuia din urmă drepturi asupra unor active ale emitentului. Titlurile sintetice rezultă din combinarea de către societăţile financiare a unor active financiare diferite şi crearea pe această bază a unui instrument de plasament nou. 128 include în categoria titlurilor derivate şi titlurile convertibile. . Titlurile sintetice. la o anumită scadenţă viitoare. pag. iar. ci asupra unor active diverse cum ar fi: titluri financiare.1 Spre deosebire de titlurile primare. valute. etc. Caracteristica definitorie a titlurilor primare este aceea că ele.

obţinând o cotă proporţională din acesta (dividendul). pe de o parte aduce posesorului o parte din beneficiul net. Acţiunea este un titlu de proprietate şi. Concept şi tipologie Societăţile pe acţiuni au un capital social format din mai multe porţiuni egale care se vând pe piaţa investitorilor. În literatura anglo – saxonă.1. mărirea sau restructurarea capitalului propriu. 2. dreptul de a participa la împărţirea profitului. Ele sunt emise pentru constituirea. acţiunea ca unitate a dreptului de acţionar şi care reprezintă o parte indivizibilă.financiare de tip „coş” care au la bază o selecţie de titluri financiare primare combinate astfel încât să rezulte un produs bursier standardizat. corespunzător sumei prescrise. Acţiunea este un titlu negociabil care conferă deţinătorului o serie de drepturi: a) Drepturi patrimoniale: dreptul de proprietate asupra unei cote valorice din capitalul social. prin consecinţă. din capitalul social al firmei emitente. dacă întreprinderea dă faliment. Acţiunile 2. Cele mai cunoscute titluri de acest fel sunt contractele pe indici de bursă. Aceste porţiuni poartă denumirea de acţiuni. supune titularul la riscul de a nu primi nici un venit dacă întreprinderea lucrează în pierdere şi chiar acela de a pierde investiţia.2. . iar. de valoare egală. noţiunea este definită prin două elemenete: „dreptul de acţionar” care exprimă drepturile deţinătorului – acţionar – asupra societăţii emitente şi este reprezentat printr-un document numit „certificat de acţionar”. pe de altă parte.2.

în care se specifică fiecare acţiune cu proprietatea ei şi eventualele schimbări. un original. din punct de vedere teoretic. numi. - dreptul de a primi o parte corespunzătoare din activul social rămas după lichidarea societăţii. Pentru a conduce activitatea unei întreprinderi. practic.c) societăţii. exercitarea dreptului de preemţiune constantă constă practic în cumpărarea de către fiecare acţionar a unui număr suplimentar de acţiuni. înlocui majoritatea numărului de membrii ai consiliului de administraţie sau comitetului de direcţie ale unui emitent. Poziţia majoritară este orice participare la capital care conferă deţinătorului. Acţiunile. dreptul de control şi informare – acţionarii au dreptul de custodie şi control al rapoartelor conducerii. revoca. dreptul de preemţiune sau de menţinere a poziţiei de proprietar în funcţie de mărimea capitalului investit. Tendinţa pieţei este cea . Acţionarii răspund material numai în limitele sumei investite. Drepturi personale nepatrimoniale: dreptul de a primi un înscris. Când se procedează la emisiunea de acţiuni noi. sunt înregistrate în Registrul acţiunilor ţinut la zi de către emitent. dar. prin existenţa micilor acţionari dispersaţi. dreptul de a dispune liber de acţiuni. indiferent de forma lor. ar fi necesar ca un acţionar să deţină peste 50% din numărul total de acţiuni. care atestă statutul de proprietar colectiv al acţionarului. emis în drept. dreptul de a alege şi a fi ales în organele de conducere a dreptul de a participa la adoptarea deciziilor. Din momentul iniţial al finanţării se stabilesc proporţii asupra capitalului investit. fie mai mult de ½ din totalul drepturilor de vot. poziţia de control se obţine cu minim 1/3 din totalul drepturilor de vot existente ale unui emitent. fie drepturi de vot suficiente pentru a alege. precum şi de a primi raportul financiar. acre să menţină constantă distribuţia numărului total de acţiuni. După forma de prezentare acţiunile pot fi materializate (într-un înscris) sau dematerializate (prin înregistrări în cont).

Când o persoană cumpără acţiuni ale unei societăţi ea dobândeşte drepturi şi obligaţii ca asociat: 1. Acesta poate înstrăina înscrisul printr-o simplă andosare. Acţiunile ordinare reflectă mărimea capitalului social reprezentând dovada participării la societate. 2. Pentru o mai mare siguranţă. Din punctul de vedere al drepturilor pe care le conferă acţiunile pot fi : acţiuni ordinare. acţionarul are acces la acest dividend. . dar şi pentru efectuarea de tranzacţii rapide pe piaţă el îşi încredinţează stocul de acţiuni nominative băncii sau agentului unde are deschis un cont de investiţii. acţiunile se mai numesc şi „titluri cu venit variabil”. acţiuni la purtător – nu poartă nici un nume şi se pot transmite fără nici o formalitate unei alte persoane. tranzacţiona sau când consiliul de administraţie al unei societăţi declară transfera acţiunile lor altor persoane.de dematerializare a acţiunilor. 3. acţionarii au dreptul de a vinde. acţiuni preferenţiale. Cum existenţa şi mărimea profitului depind de rezultatele financiare ale societăţii. dacă înscrisul este nominativ se precizează numele investitorului. dividendul. cel care le deţine fiind recunoscut ca acţionar. Cu toate acestea. răspunderea sa este limitată la valoarea investiţiei. Tot în funcţie de criteriul formei de prezentare se realizează clasificarea acţiunilor în : acţiuni nominative – au înscris numele deţinătorilor şi pot fi transmise unei alte persoane numai prin transcrierea tranzacţiei întrun registru la societatea emitentă. 4. acţionarul are dreptul să primească un raport anual asupra situaţiei societăţii care trebuie să cuprindă bilanţul exerciţiului precedent însoţit de contul de profit şi pierderi.

uneori specificat în statut. Numărul de voturi este dat de numărul acţiunilor deţinute. şi vor fi plătite în momentul în care societatea va avea profituri suficiente. iar în eventualitatea că societate nu plăteşte dividendele respective. Acţiunile preferenţiale pot fi : cumulative – dacă societatea nu poate plăti dividendele într-un an atunci ele se cumulează. Numărul de acţiuni este numai relativ limitat pentru că atunci când dovedeşte necesitatea economică a dezvoltării sale. dacă societatea trebuie să fie dizolvată sau dacă dă faliment. nu există o acumulare a restanţelor. dar prezintă anumite caracteristici faţă de cele ordinare. participând astfel la gestiunea societăţii emitente.acţiunile autorizate – reprezintă numărul maxim de acţiuni aprobate pe care corporaţia îl poate emite de-a lungul existenţei sale. Acţiunile preferenţiale dau dreptul la un dividend fix care este plătit înaintea dividendului pentru acţiunile comune.5. acţionarii au dreptul la repartizarea activului rămas după acoperirea pasivului exigibil< 6. participative – acţionarii primesc un dividend fix corespunzător acţiunilor preferenţiale în fiecare an şi mai pot primi o parte suplimentară de profit. societatea poate obţine autorizaţia de a emite un număr suplimentar de acţiuni. Ele nu dau dreptul de vot în afara cazului în care a fost dispus astfel în contractul preferenţial. . Dreptul de vot poate fi transmis unor terţi în condiţiile prevăzute în statutul societăţii. necumulative – acţionarii vor primi un dividend fix în fiecare an. În funcţie de treapta atinsă în îndeplinirea rolului lor de autofinanţare acţiunile cunosc următoarele stadii: . Acţiunile preferenţiale reprezintă participarea la societate. dup ce acţionarului ordinar i s-au plătit dividendele. acţionarii au drept de vot în Adunarea Generală a Acţionarilor.

acţiunile neemise – acea parte din numărul total de acţiuni autorizate care încă nu au fost emise şi care constituie potenţialul de autofinanţare a societăţii. clauza emitentului – desemnează în exclusivitate persoana juridică a emitentului ca fiind răspunzătoare de îndeplinirea contractului stipulat.acţiuni emise – acel cuantum de acţiuni autorizate care au fost emise şi comercializate sau se află în procesul distribuţiei primare. clauza de protejare a investitorului – stabileşte perioada de timp în care emitentul nu are voie să-şi exercite dreptul de revocare. numărul autorizaţiei de funcţionare. Pentru acestea nu se plătesc dividende. Principalele drepturi şi obligaţii conţinute în acţiune înscrise pe faţa acestora sub forma clauzelor şi menţiunilor. perioadă în care investitorul se poate bucura nestânjenit de drepturile prevăzute în contract. data emisiunii. Se înscriu: tipul acţiunii.acţiuni aflate pe piaţă – acea parte din acţiunile emise şi vândute care se află în posesia acţionarilor şi pentru care societatea plăteşte dividende.acţiuni de trezorerie – acţiunile proprii pe care societatea şi le răscumpără de pe piaţă pentru a le revinde când preţul lor va creşte. Acţionarii sau membrii de conducere sunt exoneraţi de orice răspundere.acţiuni puse în vânzare – acţiuni emise şi aflate în procesul vânzării iniţiale. semnătura şi ştampila emitentului. . . pentru care societatea nu plăteşte încă dividende şi a căror contravaloare urmează a fi încasată. adresa acestuia. . convertibilitatea – conform căreia se pot schimba contra unui număr oarecare de alte certificate de obicei comune ale aceluiaşi emitent. seria şi numărul înscrisului.. Se mai înscriu: clauza de revocare sau răscumpărare – emitentul poate să-şi retragă de pe piaţă titlurile prin răscumpărarea lor de la deţinători. valoarea nominală. numele emitentului. . .

numărul de acţiuni conţinute în certificat şi o serie de desene care împiedică falsificarea. . este o valoare convenţională pe baza căreia este împărţit capitalul între asociaţi. Valoarea de rentabilitate este interpretată ca valoarea financiară (capitalul financiar care s-ar fructifica printr-un dividend comparabil cu rata medie a dobânzii de piaţă) si ca valoare de randament (formă de exprimare a valorii financiare fiind calculată ca raport între profitul net repartizat ce revine pe o acţiune si rata medie a dobânzii de piaţă). Valoarea nominală este egală cu suma capitalului social divizată la numărul de acţiuni emise. Această valoare se prezintă sub forma cursului bursier. 5.Blocul de acţiuni deţinut de un acţionar este materializat în certificatul de acţionar care cuprinde următoarele elemente: numele societăţii emitente. Valoarea patrimonială este exprimată prin valoarea contabilă (partea din activul net ce revine pe o acţiune) si valoarea intrinsecă (activul net corectat cu plusurile sau minusurile de active latente ce revin pe o acţiune). . 4. valoarea nominală.2. Evaluarea acţiunilor Valoarea unei acţiuni poate fi considerată sub următoarele aspecte: 1. 2. data. 3.2. Cursul este rezultatul raportului cerere-ofertă fiind influenţat de : . Valoarea negociată sau preţul de emisiune e determinată prin adăugarea la valoarea nominală a primei de emisiune.evoluţia pieţei bursiere naţionale şi internaţionale. 2.situaţia economico-financiară a emitentului. Valoarea de piaţă este preţul la care se efectuează schimbul de acţiuni. numărul de identificare al titlului. numărul acţiunilor emise.

dividendul pe acţiuni – calculat atât ca dividend brut repartizat. 4. 2. cât şi de creşterea valorii de piaţă a acţiunii. 6. reprezintă pentru posesorul acţiunii venitul produs de investiţia sa.fenomene pur bursiere. Evaluarea tehnică este evaluarea realizată prin analiza  grafică a cursului acţiunilor fiind denumită şi evaluare chartistă. ultimul curs cotat. 5. coeficientul „PER” (Price Earning Ratio) reprezintă indicatorul cel mai utilizat pentru a caracteriza eficienţa plasamentului în acţiuni. profitul pe acţiune – exprimă capacitatea emitentului de a obţine profit. Reprezentarea grafică indică cel mai mare şi cel mai mic nivel de curs. O astfel de analiză necesită un studiu istoric al cursului pe un interval de timp suficient de mare pentru a se desprinde o tendinţă în evoluţia cursului. decizia de investire este influenţată de informaţiile pe care le poate obţine privind evaluarea acţiunilor la un moment dat. cât şi ca dividend net. volumul tranzacţiilor. reprezentând fructificarea viitoare a plasamentului prin dividende. Există două tipuri de valori ale acţiunilor:  Evaluarea financiară se realizează pe baza unor indicatori financiari cum sunt : 1.. randamentul unei acţiuni – produs atât de dividende. dividendele aşteptate în viitor – calculate prin actualizarea fluxurilor de trezorerie. Pentru un investitor pe piaţa de capital. . rata de distribuire a dividendului – reflectă partea din profitul exerciţiului financiar distribuită acţionarilor 3.

2. stabilit în funcţie de mărimea profitului.  Diluţia dreptului de vot.3. efectul se manifestă în viitor. În timpul funcţionării unei societăţi.2.2. iar pentru investitor. Pentru atenuarea efectelor de diluţie.  Diluţia profitului. fiind dat de randamentul investiţiei. modificarea valorii intrinseci a acţiunii. produce efecte nedorite pentru vechii acţionari. în timp ce . Dividendul şi politica de dividend În virtutea dreptului de proprietate asupra acţiunii.2. efectul pentru emitent îl constituie formarea capitalului social. Posesorii acţiunilor ordinare încasează un dividend anual. Efectele emisiunii de acţiuni Emisiunea de acţiuni se realizează atât la înfiinţare cât şi în timpul funcţionării unei societăţi. Acesta se determină ca diferenţă dintre valoarea de piaţă a acţiunilor vechi şi valoarea acţiunilor vechi şi noi după majorarea capitalului social. care afectează valoarea acţiunii. acţionarii primesc o parte din profitul societăţii sub forma dividendului.4. profitul pe acţiuni şi dreptul de vot al posesorului acţiunii. emisiunea de acţiuni. societatea emitentă calculează un drept preferenţial denumit drept de subscriere de care beneficiază foştii acţionari. se înregistrează următoarele efecte:  Diluţia capitalului. Dreptul de subscriere se cotează la bursă. La înfiinţare. Posesorul lui îl poate vinde la un preţ de piaţă ce diferă de mărimea teoretică a dreptului de subscriere. încasând o sumă în numerar prin care este protejat împotriva efectelor de diluţie. cunoscute sub denumirea de efecte de diluţie. În urma majorării capitalului social. realizată pentru majorarea capitalului social.

Distribuirea dividendelor privează firma de lichiditate şi de aceea decizia de distribuire a dividendelor este legată de politica de finanţare şi de structura de creştere a capitalului. deci se poate plăti un dividend ridicat. Parametrii deciziei de dividend sunt rata de distribuire a dividendului şi rata de creştere a dividendului pe acţiuni. În cadrul politicii de dividend obiectivul urmărit îl constituie menţinerea interesului acţionarilor pentru păstrarea acţiunilor deţinute. A stabili suma dividendului ce urmează a fi distribuită înseamnă a stabili şi suma folosită pentru autofinanţare. Dacă profitul e mare. Decizia urmăreşte să atenueze fluctuaţia dividendului în cazul variaţiei sensibile a profitului de la o perioadă la alta. Dividendul variază de la an la an în funcţie de variaţia profitului şi în conformitate cu rata de distribuire atribuită. indiferent de mărimea profitului obţinut.posesorii acţiunilor privilegiate au dreptul la obţinerea unui dividend fix. . Teoretic dividendul este partea de profit cuvenită sau repartizată acţionarilor şi calculată procentual faţă de capitalul subscris. resursele de trezorerie sunt mari. fiecare societate pe acţiuni decide anual asupra modului de repartizare a dividendelor. Practic. • Politica ratelor – emitentul distribuie anual un anumit procent din profitul realizat. Creşterea dividendelor indică creşterea încrederii în rezultatele pozitive ce vor urma. • Politica stabilizată – nu se ajustează decât parţial creşterea dividendului şi se evită diminuarea lui în cazul deteriorării situaţiei financiare a emitentului. Există trei tipuri de politică de dividend şi anume: • Politica reziduală – emitentul tratează obligaţia de plată a dividendului ca o variabilă reziduală. însă. Nivelul acestuia poate fi. redus în conformitate cu nevoia de reţinere a profitului pentru autofinanţare.

Pentru emitent obligaţiunile reprezintă un instrument de mobilizare a capitalului de împrumut. care poate fi negociat la bursă. Fiecare acţionar va beneficia de acţiuni gratuite.1. . Fiecare acţionar va primi un număr de acţiuni noi. 2. proporţional cu dreptul său la dividend. un organism public sau o societate comercială. Obligaţiunile 2. Dividend fix. Obligaţiunile prezintă următoarele trăsături caracteristice: .3. Fiecărei acţiuni îi este ataşat un drept de atribuire. creanţa deţinătorului asupra ansamblului activelor emitentului.3.Formele sub care se distribuie dividendele sunt : Dividend anual. societatea emitentă calculează dreptul de atribuire.obligaţiunea este un instrument al investiţiei de capital. . Dividend repartizat sub formă de noi acţiuni. Realizând o comparaţie între acţiuni şi obligaţiuni se constată următoarele deosebiri : . Concept şi tipologie Obligaţiunile sunt tipuri reprezentative ale unei creanţe a deţinătorilor lor asupra emitentului care poate fi statul. În acest caz. investitorul recuperându-şi astfel capitalul avansat în schimbul acţiunilor. Ele dau deţinătorului dreptul la încasarea unei dobânzi (cupon) şi vor fi răscumpărate la scadenţă de către emitent.obligaţiunea exprimă.obligaţiunea exprimă angajamentul unui debitor faţă de creditorul care pune la dispoziţia primului fondurile sale. Dividend provizoriu.

2. Prin prisma rolului deţinătorului în raport cu emitentul. . Prezentăm mai jos principalele tipuri de obligaţiuni1 : Obligaţiunile nominale au înscris numele deţinătorului şi se prezintă sub forma unui certificat nominativ. obligaţiuni convertibile.în cazul deţinerii de acţiuni riscurile sunt mai mari (în caz de evoluţie nefavorabilă a emitentului nu se încasează dividende. în cazul lichidării firmei apare riscul de pierdere a fondurilor investite). Adumitrăcesei editura Polirom 1998 pag. în timp ce posesorul obligaţiunii are calitatea de creditor (acţiunea constă în dreptul de vot în adunarea generală a emitentului. alături de obligaţiunile clasice (utilizate în perioadă de relativă stabilitate monetară.1. 178 se amintesc următoarele tipuri de obligaţiuni : obligaţiuni ordinare. obligaţiuni cu dobândă variabilă. scadenţa. posesorul acţiunii este coproprietar. în timp ce perioada de valabilitate a obligaţiunii este limitată până la scadenţă. Obligaţiunea este materializată într-un înscris care conţine următoarele date : rata cuponului. obligaţiuni asigurate. 5. semnătura şi sigiliul emitentului.D. durata de viaţă a acţiunii este nelimitată. 4. acţiunile generează un venit variabil. De exemplu în „economie politică” coordonator I. obligaţiunea nu conferă posesorului nici un drept în luarea deciziei). . valoarea nominală. se înscriu la bursă şi înregistrarea se modifică la 1 În literatura de specialitate tipologia obligaţiunilor este diversificată. obligaţiuni ipotecare. Obligaţiunile pot fi şi dematerializate. după riscurile asumate de investitor: . în cazul lichidării firmei creditorii au prioritate în raport cu acţionarii). datele fiind înregistrate electronic în evidenţa emitentului. Piaţa obligaţiunilor este extrem de diversificată. în timp ce acţiunea este o parte a capitalului social. în momentul emisiunii stabilindu-se nivelul dobânzii anuale şi suma ce se va rambursa) apărând noi tipuri de obligaţiuni cu caracteristici ce se abat de la cele clasice. obligaţiunea este o fracţiune dintr-un împrumut. Din punct de vedere al modului de definire. 3. în timp ce obligaţiunile sunt titluri de valoare cu venit fix. elemente grafice care împiedică falsificarea.în cazul deţinerii de acţiuni riscurile sunt mai mici (există riscul de nerambursare a sumei împrumutate. dar acesta dispare în cazul obligaţiunilor garantate. obligaţiuni indexate.

Obligaţiunile cu bonuri de subscriere combină o obligaţiune clasică simplă cu drept negociabil. Această opţiune se materializează atunci când veniturile din dividende depăşesc dobânzile atribuite. Deţinătorul obligaţiunii este protejat împotriva pierderii prin garantarea unui câştig minim. Acest drept negociabil permite să se achiziţioneze ulterior la un preţ fixat dinainte. municipalităţi şi sunt vândute pentru a se obţine bani pentru şcoli. Obligaţiunile de participare – în momentul emisiunii rata dobânzii şi preţul de rambursare se fixează la un nivel minim. Obligaţiunile negarantate sunt simple promisiuni de plată. cu formalităţi (înscrierea în registrul emitentului).fiecare vânzare – cumpărare. acestea putând fi majorate în conformitate cu rezultatele financiare obţinute de debitor.o rată variabilă pe perioada ce se scurge din momentul emisiunii şi până la data începerii dreptului la convertire (mai mică decât cea a pieţei). Ele reprezintă împrumuturi pe termen lung emise fără nici o garanţie specifică. având cupoane detaşabile – titularul este posesorul înscrisului din momentul exercitării dreptului oferit de obligaţiune. Sunt scutite de taxe deoarece sunt de utilitate publică. fie de un terţ girant fie de către stat. Deţinătorii lor se pot bucura de un înalt nivel de protecţie în cazul în care societatea emitentă nu îşi efectuează plăţile. Obligaţiunile scutite de impozit sunt emise de judeţe. fără siguranţa răscumpărării. să-şi exprime opţiunea de convertire a titlurilor în acţiuni. Obligaţiunile garantate sunt garantate de emitent prin activele sale. Obligaţiunile la purtător sunt confecţionate şi imprimate după norme stricte. . acţiuni ale firmei emitente. Obligaţiunile convertibile comportă două tipuri de rată a dobânzii: . spitale. Emisiunea lor se bazează pe încrederea de care se bucură societatea emitentă şi nu sunt garantate cu fondurile fixe ale societăţii. Obligaţiunile convertibile în acţiuni dau dreptul deţinătorului lor ca. în cadrul unui anumit termen fixat prin contractul de emisiune. deoarece se pot baza pe dreptul la acelaşi activ. întreprinderi publice. transferul de proprietate se face mai lent.

Elementele tehnice ale obligaţiunilor Valoarea nominală constă în raportul dintre suma reprezentând împrumutul lansat pe piaţă şi numărul obligaţiunilor emise.obligaţiunea cu fond de răscumpărare – emitentul alimentează periodic un fond din care va răscumpăra la scadenţă obligaţiunea respectivă . Obligaţiuni speciale cu cupon ce poate fi reinvestit – permit deţinătorului să aleagă între a primi cupoane de dobândă în numerar sau a primi obligaţiuni identice cu cele iniţiale1. pentru a asigura o fructificare a plasamentului în conformitate cu condiţiile pieţei. devin obligaţiuni clasice. de comun acord cu investitorul. 1 Alte tipuri de obligaţiuni: . Valoarea la subscriere (preţul de emisiune) este determinată de emitent. de regulă. pentru a se asigura atractivitatea investiţiei.3. asupra ambelor elemente.2. permiţând determinarea cuponului de dobândă. 2. . Obligaţiuni indexate – emitentul îşi asumă obligaţia de a actualiza valoarea acestor titluri în funcţie de un indice.o rată egală cu dobânda pieţei practicată la obligaţiunile ce nu vor fi convertite în perioada de opţiune şi care.obligaţiunea generală este o creanţă pe ansamblul activelor emitentului fără determinarea ca garanţie a unui activ particular. Termenul de rambursare este intervalul cuprins între momentul subscrierii şi cel al răscumpărării. sub valoarea nominală. Indexarea se aplică asupra dobânzii. asupra preţului de rambursare.. Obligaţiunile cu dobândă variabilă – emitentul se obligă să modifice rata dobânzii pe durata de viaţă a obligaţiunii. la expirarea acestei perioade. Scopul indexării este de a asigura investitorului posibilitatea recuperării reale a capitalului. . Rata nominală a dobânzii este acea rată aplicată asupra valorii nominale.obligaţiunea retractabilă poate fi răscumpărată până la scadenţă de firma emitentă.

. Caracteristicile acestui tip de contract sunt : .contractele futures sunt cotate zilnic la bursă.obligaţiile celor două părţi sunt concretizate într-un document standard negociat la bursă. respectiv cumpăra în activ – titlu financiar. Scopul urmărit de investitori este cel al unei valorificări cât mai avantajoase a activelor lor financiare atrase prin emisiunea de obligaţiuni. . Debitorul poate să-şi achite obligaţia la termen sau să cumpere contractul din bursă. rambursarea prin anuităţi constante. adică preţul de piaţă al acestora variază în funcţie de cerere şi ofertă. rambursarea sub forma cuponului unic. .creditorul operaţiunii are opţiunea de a alege la scadenţă. 2. restituirea în rate anuale egale. fie preluarea titlului care a făcut obiectul tranzacţiei. fie să vândă contractul înainte de scadentă unui terţ. sau marfă – la un preţ stabilit. Costul rambursării – dreptul la rambursare este garantat cu patrimoniul emitentului iar rambursarea se face cel puţin la valoarea nominală. instrument monetar. Contractele futures Contractul futures este o înţelegere între două părţi de a vinde. Rata dobânzii la termen este rata dobânzii fixate în momentul actual pentru un contract de împrumut a cărei execuţie va avea loc în viitor. cu executarea contractului la o dată viitoare. se exprimă în procente şi poate fi egal mai mare sau mai mic cu valoarea nominală.Cuponul de dobândă reprezintă fructificarea clasamentului în raport de valoarea nominală a acţiunii.4. Modalităţile de rambursare sunt : o singură dată la scadenţă. Cursul obligaţiunii este preţul de piaţă al acesteia.

Ca şi titlurile primare contractele futures pot servi unor scopuri de plasament, cel ce le cumpără sperând ca, pe durata de viaţă a acestora, valoarea lor să crească, dar şi altor scopuri precum cel de obţinere de profit din jocul la bursă sau cel de acoperire al riscului la activele pe care titlurile respective se bazează. Spre deosebire de contractele futures, contractele la termen care nu au piaţă secundară ( forward) nu pot fi incluse în categoria titlurilor financiare deoarece nu sunt standardizate, nu pot fi negociate pe piaţa secundară şi nu sunt cotate la bursă cu o valoare de piaţă.

2.5. Opţiunile

Opţiunile sunt contracte încheiate între un vânzător şi un cumpărător care dau acestuia din urmă dreptul, dar nu şi obligaţia de a cumpăra un anumit activ până la o scadenţă viitoare – drept obţinut în schimbul plăţii către vânzător a unei prime. Aceeaşi situaţie se prezintă şi pentru vânzător. Opţiunile au calitatea de titluri financiare deoarece pot fi negociate la bursă în funcţie de cererea şi oferta existentă pe piaţă. Pentru un cumpărător prima reprezintă un cost care se suportă indiferent dacă contractul se exercită sau nu. Cumpărătorul poate decide executarea contractului în orice moment până la scadenţă (opţiuni de tip american) sau numai la scadenţa contractului (opţiuni de tip european). Pe piaţa opţiunilor sunt cotate atât opţiunile de cumpărare cât şi cele de vânzare. Opţiunea de cumpărare (call) este un contract în formă negociabilă care da dreptul cumpărătorului ca într-o perioadă de timp să cumpere de la vânzătorul opţiunii activul de bază la un preţ prestabilit. Vânzătorul opţiunii call îşi asumă obligaţia de a onora solicitarea cumpărătorului prin vânzarea activului suport. Opţiunea de vânzare (put) este un contract în forma negociabilă care dă dreptul cumpărătorului opţiunii ca într-o perioadă de timp să vândă activul suport

partenerului său din contractul de opţiune la un preţ prestabilit şi în schimbul unei prime plătite. Vânzătorul unei opţiuni put îşi asumă obligaţia de a cumpăra activul de bază de la cumpărătorul opţiunii la preţul prestabilit, dacă opţiunea este exercitată într-un anumit interval de timp. Executarea contractului de opţiune se poate face prin lichidarea, exercitarea, sau expirarea opţiunii.

2.6. Legislaţia aplicabilă valorilor mobiliare

Înainte de a începe prezentarea actelor normative, se impune observaţia că legislaţia română în materie comercială - în principal Codul comercial şi Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale - au fost elaborate pornind de la concepţia dreptului continental european (dreptul romano-germanic) aşa cum exista aceasta acum aproximativ 100, respectiv 60 de ani1. Pe de altă parte, actele normative reglementând domeniul valorilor mobiliare au fost elaborate pornind de la concepte şi structuri moderne, de origine anglo-saxonă, în principal americană. În consecinţă, unele deosebiri fundamentale dintre dreptul romano-germanic şi cel anglo-saxon (common law), se fac simţite, actualul cadru legislativ aplicabil valorilor mobiliare cunoscând unele contradicţii, unele dintre acestea chiar la nivel de principii. Trebuie însă subliniat faptul că aceste contradicţii nu sunt ireductibile. Experienţa Uniunii Europene a arătat - mai ales din momentul în care Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord a devenit membru al fostei Comunităţi Economice Europene, transformată în Uniunea Europeană prin Tratatul de la Maastricht - că principiile viabile ale dreptului anglo-saxon pot fi încorporate în sistemul de drept romano-germanic. Şi cum una din condiţiile necesare primirii României în Uniunea Europeană o constituie armonizarea cadrului legislativ,
1

Codul comercial român a fost adoptat la 10 mai 1887, iar legea nr. 31/1990 reproduce un proiect legislativ în materie datând din anul 1938.

structurile şi conceptele de origine anglo-saxonă nu trebuie respinse ci dimpotrivă, integrate în corpus-ul legislativ român, chiar dacă acest lucru presupune modificarea unor acte normative şi/sau ale unor principii ori noţiuni clasice. Singurul lucru care contează este asigurarea unei mai bune protecţii a persoanelor fizice şi/sau juridice, definirea clară a unor noţiuni, nu de către doctrină sau jurisprudenţă, ci chiar în textul actului normativ, asigurarea unor condiţii adecvate de aplicare a legii. Legea nr. 52/1994 Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori1 este în prezent actul normativ fundamental care reglementează sfera raporturilor juridice care se nasc, se modifică şi se sting pe piaţa valorilor mobiliare. În clar, articolul 1 al legii defineşte sfera de aplicare a acesteia : "Art. 1 Prezenta lege reglementează statutul Comisiei Naţionale a

Valorilor Mobiliare, crearea şi funcţionarea pieţelor de valori mobiliare cu instituţiile şi operaţiunile specifice acestor pieţe, în scopul mobilizării economiilor băneşti şi disponibilităţilor financiare prin intermediul valorilor mobiliare în condiţii adecvate de protecţie a investitorilor." Sintetic, structura Legii nr. 52/1994 se prezintă astfel : a) definirea principalelor concepte cu care operează legislaţia valorilor mobiliare (art. 2), limitări ale domeniului de aplicare a legii (art. 3) şi identificarea organului însărcinat cu administrarea legii (art. 4); b) organizarea şi funcţionarea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (CNVM) ca autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică, a cărei autoritate se exercită pe întreg teritoriul României şi care este organul de

1

Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 0 din 11 august 1994.

f) reglementarea cadrului general de protecţie a investitorilor (art. h) dispoziţii cu caracter general privind sistemele de compensare şi depozitare colectivă a valorilor mobiliare (art. instrucţiuni). principiul protecţiei investitorilor. 102 inclusiv). Revista de Drept Comercial. ordonanţe. 7-8/1996. 32.reglementare şi supraveghere a pieţei valorilor mobiliare (art. c) reglementarea ofertei publice de valori mobiliare (art. i) răspunderi şi sancţiuni (art. şi a actelor individuale (decizii. Hotărâri). principiul specializării activităţilor pe piaţa valorilor mobiliare. d) reglementarea intermedierii de valori mobiliare (art. 4. 95 până la 97 inclusiv). 2. 52/1994 : 1. 5. Dumitru . avize) menite să asigure executarea legii. 98 până la art. g) dispoziţii referitoare la cenzorii externi independenţi (art. 44 până la art. e) reglementarea înfiinţării şi funcţionării burselor de valori şi a operaţiunilor de bursă (art. nr. principiul supravegherii administrative a pieţei valorilor mobiliare. Actele CNVM sunt acte administrative având o forţă juridică inferioară atât legilor cât şi actelor adoptate de Guvernul României (Ordonanţe de urgenţă. p. 92 până la 94 inclusiv) şi la consultanţii de plasament (art. Ordonanţe. principiul libertăţii contractuale limitate. 23 inclusiv). . 3. principiul autoreglementării instituţiilor de supraveghere şi facilitare a tranzacţiilor pe piaţa valorilor mobiliare. 32 inclusiv). 103 până la 114 inclusiv). 78). 5 până la art. 43 inclusiv).Principiile fundamentale care guvernează reglementările aplicabile pieţei valorilor mobiliare.33 până la art. 52/1994 ( în particular articolele 4 şi 13 ale legii) constituie temeiul adoptării de către CNVM a normelor (regulamente. Prevederile Legii nr. 91). 79 până la art. David şi H. 1 S. Cinci principii fundamentale1 alcătuiesc scheletul Legii nr. atestări. 24 până la art. partea I.

În acest context. de autorizare. Pe această piaţă încrederea este un factor esenţial fără de care nu există investiţii. Principiul autoreglementării instituţiilor de supraveghere şi facilitare a tranzacţiilor pe piaţa valorilor mobiliare are în vedere delegarea de competenţe către organismele de autoreglementare (OAR) autorizate de CNVM în direcţia . cu condiţia ca la momentul luării deciziei de a investi să aibă la îndemână toate informaţiile relevante.Principiul protecţiei investitorilor este principiul ce stă la baza întregii reglementări a pieţei valorilor mobiliare. Acest principiu nu poate fi însă invocat pentru a apăra investitorii de consecinţele actelor proprii de administrare defectuoasă a investiţiilor lor. CNVM îşi îndeplineşte atribuţiile de reglementare. bazate pe încredere şi concurenţă loială. iar încrederea provine în cea mai mare parte din măsurile de protecţie a investitorilor. corectă. de control în executarea legii. de constatare a încălcărilor legii. decurgând din răspunderea civilă a participanţilor pe piaţa valorilor mobiliare. legiuitorul consacrându-i un întreg capitol∂∂∂. sunt ferite de riscul fraudei. 79). Principiul protecţiei investitorilor este definit prin existenţa a două drepturi fundamentale ale investitorilor : i) dreptul investitorului la informare certă. şi ii) dreptul investitorului la despăgubiri în cazul în care a suferit un prejudiciu datorită actelor frauduloase şi/sau lipsite de profesionalism ale altor participanţi pe piaţă. menite să sancţioneze actele frauduloase ori pur şi simplu lipsite de profesionalism ale emitenţilor şi/sau intermediarilor de valori mobiliare şi care prejudiciază investitorii. de exercitare a jurisdicţiei administrative şi de delegare de competenţe. de participare la alcătuirea unor structuri de conducere specifice. suficientă şi făcută publică la momentul oportun (art. Principiul supravegherii administrative a pieţei valorilor mobiliare are în vedere asigurarea participanţilor pe piaţă că operaţiunile pe care le desfăşoară. de interpretare a legii.

Principiul specializării activităţilor pe piaţa valorilor mobiliare are în vedere desfăşurarea de activităţi specifice de către instituţiile pieţei. cât şi pentru a evita posibilele practici de manipulare a pieţei în cazul în care aceeaşi instituţie ar ţine de exemplu evidenţa acţionarilor şi ar efectua şi tranzacţii. 21 0 din 30 august 1993. . din prevederea legală care stabileşte că tranzacţionarea valorilor mobiliare care intră sub incidenţa Legii nr. asigurarea supravegherii pieţei şi adoptarea şi aplicarea unor proceduri disciplinare membrilor OAR care încalcă regulile adoptate de acesta şi aprobate de CNVM. Ordonanţa Guvernului nr. 292 din 14 octombrie 1994. 52/1994 nu se poate face decât prin intermediul SVM-urilor. dispoziţiile limitative referitoare la tranzacţiile directe şi în sfârşit. aprobată prin Legea nr. registrele independente. precum şi societăţile de compensare şi depozitare colectivă a valorilor mobiliare au un obiect de activitate unic. oneste şi transparente.stabilirii de reguli de tranzacţionare uniforme. Legea nr. precum şi a persoanelor juridice prin intermediul cărora organismele colective de plasament operează pe 1 Publicată în Monitorul Oficial al României. Partea I. nr. 52/1994 referitoare la obligativitatea dobândirii unei poziţii de control sau majoritare în cadrul unei societăţi comerciale numai pe calea achiziţionării acţiunilor prin ofertă publică. precise. respectiv societăţile de valori mobiliare (SVM). Principiul libertăţii contractuale limitate rezultă din dispoziţiile Legii nr. 83/1994. atât pentru a asigura o mai bună derulare a operaţiilor legate de tranzacţionarea valorilor mobiliare. 24/1993 privind reglementarea constituirii şi funcţionării fondurilor deschise de investiţii şi a societăţilor de investiţii ca instituţii de intermediere financiară1 asigură cadrul normativ general pentru înfiinţarea. publicată în Monitorul Oficial al României nr. 52/1994 prevede că principalii actori din piaţă. structura şi activităţile organismelor colective de plasament fondurile deschise de investiţii şi societăţile de investiţii. 24/1993 Ordonanţa Guvernului României nr.

cât şi a activelor achiziţionate prin investirea unor astfel de resurse în forma unui portofoliu diversificat de valori mobiliare transferabile" . 24/1993 reglementează şi modul în care CNVM supraveghează entităţile create în baza acestui act normativ. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. Societăţile de investiţii financiare se constituie ca societăţi pe acţiuni având un număr minim de 50 de acţionari şi au ca unic obiect de activitate mobilizarea resurselor financiare disponibile de la persoane fizice şi juridice şi plasarea lor în valori mobiliare" 1. Fondul deschis de investiţii este deci un emitent aparte deoarece emisiunea şi plasarea prin ofertă publică a titlurilor de participare au un caracter continuu. 23/1993. de către societăţile de administrare. 1 Art. Ordonanţa nr. . Administrarea fondului deschis de investiţii este asigurată de o societate de administrare a investiţiilor. deţinătorii respectivelor titluri având dreptul de a răscumpăra titluri de participare emise anterior şi aflate în circulaţie. unor societăţi de depozitare.piaţă : societăţile de administrare a investiţiilor şi societăţile de depozitare. În plus. în vederea stimulării mobilizării economiilor dispersate şi alocării lor către investiţii pe baza diversificării prudente a riscului de portofoliu. sau altor societăţi autorizate de CNVM să desfăşoare asemenea activităţi. Activele fondurilor deschise de investiţii şi ale societăţilor de investiţii. vor fi încredinţate spre păstrare. care evidenţiază drepturi de proprietate la fond. Caracteristic pentru un fond deschis de investiţii este că acesta se constituie prin contract de societate civilă şi cuprinde "totalitatea atât a contribuţiilor băneşti la acest fond printr-o ofertă publică continuă de titluri de participare. cu avizul CNVM. Societăţile de depozitare se înfiinţează ca societăţi pe acţiuni cu aprobarea CNVM. înfiinţată ca societate pe acţiuni şi autorizată de CNVM.

1993. partea I. Dobrinoiu. Publicată în Monitorul Oficial al României. sistemul Legii nr.76 reglementează contractul de report (calificat şi el ca fapt de comerţ de art. prin actul de voinţă şi cu aportul asociaţilor (persoane fizice sau juridice). nr. Legea nr. intermedierea de valori mobiliare săvârşită în mod repetat. Bucureşti. etc. art.Societăţile comerciale. 133/1996 Legea nr.3). califică drept fapte de comerţ (art. 133/1996 privind transformarea Fondurilor Proprietăţii Private în societăţi de investiţii financiare1. A. al subscripţiei publice. trece aceste entităţi sub autoritatea de supraveghere şi reglementare a CNVM. constituind temeiul legal al încadrării lor din punctul de vedere al organizării şi funcţionării . 31/1990 conţine şi reglementări aplicabile valorilor mobiliare : regimul juridic al acţiunilor şi obligaţiunilor. De asemenea. 3 C. V.10. 31/1990 Legea nr. în scopul obţinerii de beneficii.Legea nr. Toma .în sistemul Legii nr. 3. 52/1994 şi Ordonanţei nr. . sub forma dividendelor. fixează cadrul legal general al constituirii. Adaptat perfect cerinţelor de funcţionare a societăţilor închise. 126-127 din 17 noiembrie 1990. partea I. Legea nr. Bârsan. constituite potrivit legii. Cu alte cuvinte. 3 aliniatele 1 şi 2) cumpărarea cu scop de revânzare a valorilor mobiliare. Codul comercial român Codul comercial român din 10 mai 1887 cu modificările ulterioare. ca act juridic acoperind o operaţiune comercială 1 2 Publicată în Monitorul Oficial al României. ca fiind "acele entităţi cu personalitate juridică. rezultate din acte de comerţ" 3. nr.. organizării şi funcţionării diferitelor tipuri de societăţi comerciale. realităţilor contemporane din domeniul valorilor mobiliare. conduce la dobândirea calităţii de comerciant.R. sau cu o aplicabilitate limitată. cu titlu de profesiune. 74 . al adunărilor generale ale acţionarilor şi cele ale deţinătorilor de obligaţiuni. Casa de editură "Şansa" S. p.L. 24/1993. 273 din 1 noiembrie 1996. 31/1990 privind societăţile comerciale2. 31/1990 se dovedeşte inaplicabil. Ţiclea şi M.

Avantajul major. la termen. 1 La sfârşitul prezentului capitol este Caracterul general al acestei formulări sugerează posibilitatea ca "în Contractul de report este folosit în cazul în care o persoană care este proprietară a unor valori mobiliare (titluri de credit) are nevoie de numerar (caz în care. la un moment dat. Astfel. 411 reglementând contractul de comision având ca obiect valori mobiliare. anumite titluri.speculativă : cumpărarea contra numerar a unor titluri de credit (deci. 52/1994. Potrivit prevederilor art. CNVM "poate adopta orice alte norme pe care le-ar considera necesare în aplicarea unor dispoziţii legale". explicitarea şi/sau interpretarea dispoziţiilor legale din sfera sa de competenţă (adică. ultim din Legea nr. este că nu pierde definitiv dreptul asupra valorilor mobiliare. De exemplu.regulamente şi instrucţiuni . la plasamentul privat. la regimul fondurilor deschise de investiţii. . va încasa un profit de la cel care a folosit acţiunile (deport). pentru proprietar. reglementează ceea ce numim astăzi vânzarea/cumpărarea din/pentru contul propriu al intermediarului de valori mobiliare. De la înfiinţarea sa şi până în prezent. din domeniul valorilor mobiliare) şi să asigure organizarea executării lor. 52/1994. al societăţilor de investiţii. CNVM a adoptat. la înfiinţarea şi funcţionarea registrelor independente private şi a sistemelor de compensare şi depozitare colectivă a valorilor mobiliare. la regimul consultanţilor de plasament şi al cenzorilor externi independenţi. cu condiţia să i le revândă la un preţ determinat. În plus. prezentat un index al tuturor acestor norme. cumpărătorul va obţine un beneficiu -denumit preţ de report sau premium) sau în cazul în care cumpărătorul are un anume interes să deţină. de regulă. în aplicarea Legii nr. valori mobiliare) circulând în comerţ şi revânzarea simultană cu termen şi la un preţ determinat către aceeaşi persoană a unor titluri de aceeaşi specie 1. norme referitoare la intermedierea de valori mobiliare. etc. acţionarul A cumpără un număr de acţiuni de la acţionarul B. Reglementările CNVM Reglementările CNVM . la oferta publică de vânzare şi la cea de cumpărare. a societăţilor de administrare a investiţiilor şi a societăţilor de depozitare. art. CNVM a adoptat peste 60 de acte normative (regulamente şi instrucţiuni). În acest caz . în vederea obţinerii unei majorităţi în cadrul adunării generale a unei societăţi. operaţiunea este profitabilă proprietarului titlurilor care.au drept scop dezvoltarea. 14 alin.

în afara autorităţii sale de reglementare şi supraveghere. 1 al legii. CNVM să poată emite regulamente şi/sau instrucţiuni şi în executarea altor legi aflate în principiu. indică faptul că normele CNVM nu ar putea adăuga şi nici deroga de la respectivele dispoziţii legale care au legătură cu domeniul valorilor mobiliare. 17 al Legii nr. Personal. 52/1994. CNVM poate adopta norme specifice. 31/1990 ori Codul comercial. Pe de altă parte. ar putea constitui un temei pentru a permite CNVM să realizeze anumite derogări. prevederile art. ca şi actele sale individuale. realizează mai repede şi mai bine care le sunt nevoile şi care sunt . viteza mare de execuţie a operaţiunilor pe piaţa valorilor mobiliare poate necesita derogarea de la unele dispoziţii ale Codului comercial privitoare la executarea obligaţiilor comerciale. pot fi atacate în contencios administrativ. sau nu sunt adaptate unor anumite tipuri de operaţii (ca de exemplu. nu cred că normele CNVM pot adăuga la lege sau deroga de la lege.aplicarea unor dispoziţii legale". Există opinia că formularea "în aplicarea unor dispoziţii legale". conform căruia aceasta reglementează crearea şi funcţionarea pieţelor de valori mobiliare cu instituţiile şi operaţiunile specifice acestor pieţe. în condiţiile stabilite de art. Ideea fundamentală este că cei implicaţi zi de zi într-un domeniu de activitate. existenţa acţiunilor dematerializate ale societăţilor comerciale şi imposibilitatea ca acţiunile dematerializate să fie acţiuni la purtător). Cu atât mai mult cu cât. 52/1994. în schimb consider că în situaţiile în care textele în vigoare nu reglementează un anumit aspect legat de domeniul valorilor mobiliare. ele reprezintă o formă modernă a ceea ce în secolele trecute erau breslele diferitelor categorii de "agenţi economici" ai epocii. Organismele de autoreglementare şi reglementările adoptate de acestea Organismele de autoreglementare (OAR) sunt de regulă asociaţii profesionale cărora le-a fost conferită autoritatea de a reglementa activitatea membrilor lor în vederea respectării unor norme de interes general precum şi a propriilor norme. de exemplu. dar care au legătură cu obiectul Legii nr. Altfel spus. Regulamentele şi/sau instrucţiunile adoptate de CNVM. ca de exemplu Legea nr.

proceduri disciplinare aplicabile membrilor ce încalcă prevederile RPO. în ultimă instanţă. partea I. 2 din Regulamentul CNVM nr. regulile de tranzacţionare pe piaţa RASDAQ şi desigur. nr. . precum şi societăţile de compensare şi/sau depozitare colectivă a valorilor mobiliare. În cazul modificării cadrului legal şi/sau reglementar existent. dispoziţii referitoare la conduita membrilor în afaceri. În domeniul valorilor mobiliare. de eficientizarea comunicării dintre profesioniştii unui domeniu de activitate şi autoritatea sau autorităţile publice. În baza delegării de competenţă acordată de CNVM. OAR este definit la art. OAR vor trebui să reexamineze propriile reglementări şi să le modifice astfel încât ele să fie compatibile cu noile acte normative. statutul de OAR următoarelor entităţi : ANSVM.pe cale normativă . care transmite OAR o parte din atribuţiile sale.piedicile care stau în calea desfăşurării eficiente a activităţii lor.reglementările unui OAR. Cu titlu de exemplu. asociaţiile profesionale ale societăţilor de valori mobiliare şi/sau ale organismelor colective de plasament şi/sau ale registrelor independente autorizate. document ce cuprinde. de degrevarea autorităţii publice. cu titlu temporar. între altele. putem menţiona Regulile de Practică Onestă (RPO) ale ANSVM. Textul menţionat dă ca exemple de posibile OAR bursele de valori. Până în prezent. vorba pe de o parte. 1 Publicat în Monitorul Oficial al României. norme de publicitate. OAR îşi elaborează şi adoptă regulamentele de organizare şi funcţionare care sunt supuse apoi aprobării CNVM. Este. Cu acest prilej CNVM efectuează controlul legalităţii acestor documente pentru a asigura compatibilitatea lor cu dispoziţiile legale şi reglementare în vigoare şi poate cere eliminarea unor prevederi considerate ilegale sau adăugarea unor prevederi suplimentare. 190 din 15 august 1996. SNCDD şi UNOPC. În nici un caz CNVM nu poate modifica direct . CNVM a acordat. iar pe de altă parte. 7/1996 1 ca fiind " o organizaţie autorizată de CNVM să reglementeze activitatea membrilor săi şi să asigure respectarea de către aceştia a regulilor CNVM şi a regulilor proprii". în general tot ei fiind aceia care pot propune soluţii viabile pentru îmbunătăţirea situaţiei actuale.

5. Membrii săi sunt numiţi şi revocaţi de Parlament faţă de care instituţia răspunde. . Fără această autorizaţie nici un participant pe piaţa de capital nu poate efectua tranzacţii cu titluri. 2. autoritate administrativă autonomă cu responsabilităţi în coordonarea pieţei de capital. 6. Instituţiile pieţei de capital 3. Organizează Oficiul de Evidenţă a Valorilor Mobiliare. Supraveghează şi controlează activitatea participanţilor urmărind ca tranzacţiile să se facă corect. 4. Comisia Naţională de Valori Mobiliare Pentru buna funcţionare a pieţei de capital. operativ şi cu eficienţă. Acordă autorizaţii de funcţionare tuturor instituţiilor sau agenţilor care desfăşoară operaţiuni cu titluri financiare. Înregistrează toate hârtiile de valoare care se emit pe piaţa primară şi confirmă prospectele de emisiune. Aprobă funcţionarea burselor de valori.1. Ea are următoarele atribuţii: 1. Emite norme şi regulamente de comportare a participanţilor pe piaţa bursieră. garant general al funcţionării acestei pieţe. pentru evitarea încercărilor de înşelăciune sau de realizare a unor profituri neloiale este necesară intervenţia unei instituţii care să supravegheze şi să controleze activitatea participanţilor pe piaţa de capital. 3. Pentru a obţine această autorizaţie instituţiile candidate trebuie să prezinte date asupra situaţiei proprii. Această instituţie este CNVM. asupra numărului de acţiuni sau obligaţiuni emise şi a statutului lor de emisiune.CAPITOLUL III.

în formă juridică de societate pe acţiuni având ca obiect de activitate exclusiv intermedierea de valori mobiliare.N. • garantarea plasamentului de valori mobiliare cu ocazia ofertelor primare sau secundare.. •administrarea conturilor de portofolii proprii. Intermedierea de valori mobiliare se realizează de către intermediarii autorizaţi de CNVM societăţi de valori mobiliare.1.2.M. nu au acces direct la bursă ci numai prin intermediul membrilor bursei (societăţi de intermediere sau agenţi de schimb. • vânzarea şi cumpărarea de valori mobiliare pe contul clientului. Societăţile de valori mobiliare 3. deşi generează cererea şi oferta de titluri. Intermedierea se realizează pe pieţe autorizate şi cuprinde.3. aceştia realizând legătura între piaţa primară şi piaţa secundară). • transmiterea ordinelor clienţilor in scopul utilizării lor prin alţi intermediari autorizaţi. • definirea de fonduri şi/sau valori imobiliare ale clienţilor in scopul executării ordinelor privind respectivele valori mobiliare.2. . În România intermedierea de valori mobiliare este o activitate realizată de persoane autorizate şi constă în cumpărarea sau/şi vânzarea de valori mobiliare şi drepturi aferente lor sau derivând din acestea precum şi în operaţiuni accesorii sau conexe autorizate de C. Concept Cumpărătorii şi vânzătorii de valori mobiliare. • vânzarea şi cumpărarea de valori mobiliare pe cont propriu.V. individuale şi de valori mobiliare ale clienţilor: • alte activităţi de intermediere de valori mobiliare prevăzute în reglementările emise de Comisia Naţionali a Valorilor Mobilare.

Societatea de valori mobiliare poate acţiona la Bursa în două moduri principale: practicat: pe cont propriu.Societăţile de valori mobiliare sunt organizate ca societăţi pe acţiuni. Pentru a obţine autorizaţie de a efectua intermediere de valori mobiliare societăţile de valori mobiliare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să aibă ca activitate exclusivă intermedierea de valori mobiliare: să facă dovada unui minim de capital subscris şi integral vărsat: sa se încadreze in coeficienţii de risc eu privire la active: cel puţin 75% din totalul activelor deţinute să fie recunoscute ca active sa nu deţină ea sau acţionarii săi semnificativi nici un fel de ca intermediar şi în acest caz se numeşte broker. adică societatea are un stoc propriu de acţiuni. pe care le poate vinde şi cumpăra in contul său câştigul rezultând din diferenţa dintre preţul de vânzare şi cel de cumpărare al acţiunilor. al căror obiect unic de activitate este efectuarea de tranzacţii cu valori mobiliare Societăţile de valori mobiliare realizează activitatea de intermediere prin persoane fizice angajaţi sau reprezentanţi exclusivi acţionând ca agenţi de valori mobiliare. Aceste persoane fizice îşi desfăşoară activitatea în numele şi pe contul societăţii de la care au primit ordine de tranzacţii şi nu pot angaja în nume şi/sau pe cont propriu servicii de intermediere de valori mobiliare Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare a stabilit proceduri de autorizare agenţilor pentru valori mobiliare precum şi regimul de suspendare şi consecinţele privind retragerea şi anularea autorizaţilor. adică vinde şi cumpără pe contul clienţilor din afara bursei câştigul rezultând din comisionul ale pieţelor de valori mobiliare: participare într-o alta societate de valori mobiliare. Societăţile de valori mobiliare şi agenţii lor au obligaţia de a asigura executarea prioritara a ordinelor clienţilor in cele mai bune condiţii existente pe piaţă: sa nu concureze şi nici sa manipuleze executarea ordinelor clienţilor sau să . iar in acest caz se numeşte dealer.

deţinerea unei autorizaţii valabile de agent de valori mobiliare acordată de CNVM. -vârsta minimă de 22 de ani.a deţinut autorizaţia de agent de valori mobiliare şi aceasta i-a fost retrasă - a fost sancţionat de către CNVM cu interdicţia de a desfăşura orice activitate profesională reglementată de lege cat timp aceasta interdicţie nu a expirat sau nu i-a fost ridicată .frecventarea cursurilor şi promovarea testelor şi a examenelor profesionale stabilite de bursă. Dobândirea calităţii de agent de bursă necesită îndeplinirea prealabilă a următoarelor condiţii: . decât pentru intermediar sau pentru o persoană implicată. . categoriile de personal din cadrul unei societăţi de valori mobiliare care necesită autorizarea ca agent pentru valori mobiliare. .determine executarea acestor ordine în condiţii de preţ şi cost mai puţin avantajoase pentru client.este funcţionar public sau salariat al unei agenţii sau instituţii guvernamentale. sancţiuni pentru persoanele vinovate de încălcarea prevederilor regulamentului şi alte dispoziţii referitoare la societăţile de valori mobiliare. Prin regulamentul privind autorizarea şi exercitarea intermedierii de valori mobiliare se stabilesc condiţiile de obţinere a autorizaţiei de exercitare a activităţilor de intermediere. normele de conduită pentru societate şi agenţii săi supravegherea şi controlul persoanelor autorizate. Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare nu va autoriza ca agent de valori mobiliare o persoana care: .

în funcţie de obiectivele lor investiţionale.  comerciale medii şi mari. 3.2. se va completa "Formularul de vânzare a acţiunilor dobândite în urma programului de privatizare în masă". "Autorizaţia de cont discreţionar"). principalul lor rol fiind atragerea de noi clienţi pentru societate. persoane fizice sau societăţi agenţi care preiau ordine de la clienţi instituţionali sau societăţi comerciale mici.2. "Autorizaţia telefonică". agentul de valori mobiliare va prelua Certificatul de acţionar în original şi o copie după buletinul de identitate. Sarcinile departamentelor care participă la operaţiile bursiere sau pe piaţa O.1.C.2. În funcţie de complexitatea activităţii fiecărei societăţi de intermediere de valori mobiliare pot fi diferenţiaţi astfel:  agenţi care preiau ordine de la clienţi. asupra modului de desfăşurare a operaţiilor. . "Fişa cu informaţii despre client". deschid conturi pentru toate categoriile de clienţi şi întocmesc toate documentele necesare în acest sens ("Contractul de brokeraj". d) oferă recomandări clienţilor asupra operaţiunilor pe care aceştia doresc să le efectueze. Departamentul TRANZACŢII (FRONT OFFICE) Serviciul vânzări În cadrul serviciului vânzării îşi desfăşoară activitatea agenţii pentru valori mobiliare (brokerii sau salesman-ii).2. Agenţii pentru valori mobiliare pot avea următoarele atribute: a) constituie puntea de legătură între clienţi şi societate.3. b) după ajungerea la un acord şi negocierea comisionului.T. c) în cazul în care clientul este deţinător de acţiuni obţinute prin Procesul de Privatizare în Masă şi vrea să vândă acţiunile printr-o singură tranzacţie. prin oferirea de informaţii generale şi specifice asupra pieţei de capital.

Aceste rapoarte trebuie transmise Serviciului de evidenţă pentru introducerea datelor în sistemul automat de evidenţă. această evidenţă ajutându-l la preluarea ordinelor. g) oferă informaţii privind evidenţa numerarului şi a valorilor mobiliare de care dispune fiecare client în parte. Serviciul Execuţie Îşi desfăşoară activitatea prin intermediul agenţilor de bursă sau agenţilor de pe piaţa RASDAQ ("trader-ii"). j) păstrează toate documentele relevante în dosarul fiecărui client.e) preiau ordinele clienţilor şi le transmit mai departe spre execuţie agenţilor de bursă sau de piaţa RASDAQ. f) confirmă telefonic clienţilor executarea ordinelor primite. k) rezolvă eventualele reclamaţii ale clienţilor săi. Agenţii de bursă colectează toate ordinele de vânzare şi/sau cumpărare de la agenţii pentru valori mobiliare şi au obligaţia să le asigure cea mai bună execuţie posibilă. iar agenţii de pe piaţa extrabursieră sunt autorizaţi să introducă cotaţii în sistemul RASDAQ şi să raporteze tranzacţii. Serviciul evidenţă. Agenţii de bursă sunt persoane autorizate să introducă ordinele de vânzare şi/sau cumpărare în Sistemul de Tranzacţionare al Bursei. Acest serviciu va colabora cu toate serviciile şi în special cu:    Serviciul execuţiei. Aceiaşi agenţi primesc Raportul de Tranzacţionare de la Bursă şi RASDAQ cu toate detaliile aferente executării tranzacţiilor şi pe baza căruia verifică exactitatea ordinelor introduse iniţial. . i) elaborează propriile rapoarte de analiză şi cercetare referitoare la piaţa de capital pentru a oferi clienţilor cele mai bune recomandări. Departamentul analiză. h) transmite zilnic clienţilor "Confirmarea tranzacţiilor" şi transmite lunar "Extrasul de cont".

2.2.Contabilitate pentru stabilirea obligaţiilor de plată sau a creanţelor în relaţia cu sistemul de decontare. Acest departament colaborează în special cu:    Serviciul Evidenţă.Agenţii de bursă primesc de la Bursă Rapoartele de Compensare . Departamentul Analiză. pentru executarea ordinelor. Serviciul Vânzări. Tot ei transmit tranzacţiile executate cu detaliile aferente fiecărei tranzacţii agenţilor de valori mobiliare.Decontare pe care le transmit mai departe Serviciului Financiar . respectiv ordinele iniţiale cu documentele primite de la Bursă sau de la RASDAQ pentru tranzacţiile executate (Rapoartele de Tranzacţionare). valorile imobiliare în numele clienţilor şi în numele societăţii de valori mobiliare şi asigură înregistrarea corectă în conturi. pe baza acestui exemplar. . verifică existenţa banilor sau valorilor mobiliare în contul clienţilor primeşte un exemplar al ordinelor de vânzare şi/sau cumpărare.Valori Mobiliare Acest serviciu are următoarele atribuţii: • • • încasează de la clienţi numerar prin casierie.2. completat cu detaliile tranzacţiilor executate şi efectuează înregistrările în contabilitate. 3. • • corectează eventualele erori în termen (datorate greşelilor salariaţilor ţine evidenţa contabilă a tuturor operaţiunilor efectuate cu numerar şi şi societăţii de valori mobiliare) sau externe (cu Bursa sau RASDAQ). DEPARTAMENTUL OPERAŢIUNII (BACK OFFICE) Serviciul Evidenţă . • verifică corectitudinea tranzacţiilor efectuate prin confruntarea evidenţelor societăţii.

Contabil Acest serviciu va ţine evidenţa tuturor operaţiunilor contabile efectuate de către societatea de valori mobiliare. plasamente private. . conducerii societăţii şi CNVM. Acest serviciu colaborează în special cu:   Serviciul Vânzări. departamentul analiză recomandă societăţilor comerciale cum să-şi reorganizeze activitatea pentru desfăşurarea unei activităţi mai eficiente.3. 3. 3. Serviciul Financiar .4. fuziuni şi preluări. DEPARTAMENTUL ANALIZĂ Acest departament este cel care oferă Departamentului Tranzacţii şi Serviciului Vânzări suportul necesar pentru atragerea clienţilor în noi tranzacţii financiare.2. Analizele şi cercetările sunt utilizate şi de către administratorul portofoliului societăţii.• • păstrează un exemplar al tuturor documentelor folosite la deschiderea emite toate Rapoartele necesare Serviciului Financiar Contabil. oferte publice. Serviciul Execuţie. Fără a fi direct implicat în activitatea de tranzacţionare a valorilor mobiliare.2.2. altele decât cele rezultate din intermedierea de valori mobiliare.2. DEPARTAMENTUL JURIDIC – CONTROL INTERN Este cel care coordonează activitatea societăţii de valori mobiliare din punct de vedere juridic şi are următoarele funcţii: • verifică dacă documentele necesare deschiderii conturilor clienţilor sunt complete şi corecte. se implică în privatizări ale societăţilor comerciale. contului clienţilor.

. .contul clienţilor. Societăţile de valori mobiliare trebuie să ofere clienţilor "cea mai bună execuţie" în condiţiile concrete ale pieţei şi a detaliilor referitoare la tranzacţii În general. .V. 3.2. reducerea sau comisionul sub limita maximă stabilită de regulamente. Tranzacţii de Agent şi Tranzacţii de Dealer Există patru tipuri de tranzacţii: • De Agent. în cadrul societăţii de valori mobiliare şi cele efectiv existente în Registrul Bursei.2. • Încrucişate. în special dacă acestea respectă regulamentul Bursei. – uri 3. .3. cea mai bună execuţie înseamnă execuţia promptă la un preţ bazat pe cele mai bune preţuri de cerere sau de ofertă şi adaosul. • De Dealer. • De Dealer Fără Risc.1.M.contul de decontare.3.• verifică dacă documentele ce evidenţiază primirea de numerar sau valori mobiliare sunt numerotate şi corect evidenţiate şi dacă la preluarea ordinelor există numerarul şi valorile mobiliare în cont.contul curent al societăţii de intermediere. • • • verifică corectitudinea procesării ordinelor de vânzare şi/sau verifică dacă există corespondenţă între valorile mobiliare evidenţiate verifică evidenţierea corectă a numerarului în cele trei conturi: cumpărare. Tranzacţiile efectuate de S.

se poate deconta mai devreme de trei zile lucrătoare. Tranzacţii de Dealer Fără Risc Societatea de valori mobiliare acţionează ca dealer într-o tranzacţie cu clientul.V. Când X primeşte acţiunile. Preţul raportat pe RASDAQ nu include adaosul sau reducerea.M.V. Clientul plăteşte adaosul sau reducerea.-ul X contactează S. Preţul raportat pe RASDAQ trebuie să fie baza de calcul a adaosului sau reducerii de preţ (în mod normal cele mai bune preţuri). dar deţine această poziţie pentru doar câteva minute. clientului.V. Tranzacţii de Dealer Societatea de valori mobiliare cumpără de la client pentru completarea propriului portofoliu câştigând din reducerea de preţ practicată sau vinde clientului valori mobiliare din propriile stocuri încasând un adaos. X încasează de la client un comision. Prima tranzacţie nu comportă riscuri deoarece dealerul are ordinul echivalent din partea clientului. Tranzacţia se decontează la Depozitar între X şi Y.Tranzacţii de Agent Traderul execută tranzacţia în numele clientului fără a implica valorile mobiliare aflate în portofoliul firmei.-ul Y pentru a cumpăra în numele clientului (în calitate de agent) la preţul de ofertă (ask) afişat de Y.M. De exemplu. S. Pe RASDAQ tranzacţia este raportată cu menţiunea "CS" în câmpul dedicat contra-partidei. Deoarece tranzacţia de dealer cu un client nu implică Depozitarul. Ideea este că dealerul tranzacţionează mai întâi cu un alt dealer şi apoi satisface ordinul clientului. Pentru tranzacţiile de agent. le înregistrează imediat în contul . Preţul convenit pentru tranzacţia de dealer este bazat pe cele mai bune cotaţii ale pieţei la momentul execuţiei.ului X un ordin de cumpărare. clientul plasează S.M. societatea de valori mobiliare încasează un comision. Adaosul sau reducerea sunt direct incorporate în preţul comunicat clientului.

2. Din acest portofoliu. Traderul cumpără de la clientul vânzător acţiunile pentru propriul portofoliu la preţul de ofertă minus reducerea. Deoarece tranzacţia de dealer nu implică Depozitarul. traderul le vinde apoi imediat clientului cumpărător la cel mai bun preţ de cerere plus adaosul. • Adaosul/reducerea se include în preţul de execuţie. Când tranzacţia este de agent. Societatea de valori mobiliare câştigă un comision de până la 8% de la fiecare client în parte. Tranzacţii Încrucişate (în calitate de dealer) Societatea de valori mobiliare intermediază tranzacţiile în care atât cumpărătorul cât şi vânzătorul îi sunt clienţi. Deoarece tranzacţia de dealer nu implică Depozitarul. Firma poate să asocieze ordinele aflate în intervalul dintre cele mai bune cotaţii ale pieţei. 3. Traderul raportează o singură dată tranzacţia pe RASDAQ cu menţiunea "CX" în dreptul câmpului desemnat pentru contra-partidă. Traderul raportează fiecare tranzacţie separat cu menţiunea "CS" în dreptul câmpului desemnat pentru contra-partidă.2. Comisioane şi Adaosuri/Reduceri de Preţ Tranzacţii de Dealer • Asistentul responsabil cu evidenţa ordinelor notează pe Ordinul de Tranzacţionare cele mai bune cotaţii ale pieţei.3. În acest mod societatea de valori mobiliare câştigă adaosul plus reducerea plus diferenţa de preţ.Tranzacţii Încrucişate (în calitate de agent) Societatea de valori mobiliare intermediază tranzacţiile în care atât cumpărătorul cât şi vânzătorul îi sunt clienţi. preţul de execuţie va fi acelaşi pentru ambii clienţi. • Adaosul/reducerea se bazează pe cele mai bune preţuri ale pieţei. se poate deconta mai devreme de trei zile lucrătoare. se poate deconta mai devreme de trei zile lucrătoare. .

• Comisionul se calculează de Departamentul A&V. Dacă tranzacţia se negociază între două societăţi de valori mobiliare ce utilizează funcţia de negociere F9. • Comisionul se menţionează în Raportul de Confirmare transmis clientului. contra-partida trebuie să confirme tranzacţia înainte de a o definitiva. o societate de valori mobiliare poate percepe până la 8% din valoarea tranzacţiei reprezentând onorariul firmei şi orice alte taxe de tranzacţionare.3. Urmează ca tranzacţia să fie raportată din nou cu informaţiile corecte şi în final să fie confirmată de contra- . Această confirmare permite contra-partidei să verifice că raportarea tranzacţiei este corectă. aceasta se confirmă automat în sistem. partidă. 3. Confirmarea Tranzacţiei După ce tranzacţia este raportată pe RASDAQ prin funcţia de raportare F5.această confirmare nu este necesară.• Adaosul/reducerea se menţionează în Raportul de Confirmare adresat clientului. Plafonul maxim impus adaosurilor sau reducerilor este stabilit de ANSVM şi CNVM. • Preţul de execuţie nu include comisionul. În prezent. În tranzacţiile denumite "unilaterale" încheiate cu un client --tranzacţii de dealer cu clienţii şi tranzacţii încrucişate-. În cazul în care contra-partida nu confirmă tranzacţia.2.3. aceasta nu se va deconta. În eventualitatea în care brokerul contra-partidă depistează o greşeală. acesta poate anula tranzacţia de la propriul terminal. Tranzacţii de Agent • Sursa de venituri ale societăţii de valori mobiliare o reprezintă comisionul şi nu adaosul/reducerea.

. verifică dacă adaosul şi reducerea se încadrează în limitele stabilite. calculează comisionul şi menţionează suma totală pe Ordinul de Tranzacţionare.3. 2. Pentru tranzacţiile de agent. este rândul Departamentului de Achiziţii şi Vânzări (A&V) să preia comanda. Completează Jurnalul Zilnic de Achiziţii şi Vânzări conform ordinelor de tranzacţionare. impozite sau taxe. • Efectuarea reconcilierii finale între detaliile înscrise pe Ordinul de Tranzacţionare şi cele provenite de la RASDAQ şi SNCDD. A&V poartă responsabilitatea pentru patru atribuţii majore: • Calcularea sumelor nete datorate de la sau către client luând în considerare orice comisioane. 6. Raportarea către Departamentul de Contabilitate în legătură cu taxele şi comisioanele percepute. Întocmeşte Rapoartele de Confirmare pentru toate tranzacţiile şi le transmite clienţilor. iar de la Departamentul de Tranzacţionare ordinele executate şi toate ordinele anulate şi corectoare. 5. • Elaborarea şi transmiterea Rapoartelor de Confirmare adresate tuturor clienţilor şi agenţilor implicaţi. Pentru tranzacţiile de dealer. Rezumatul Zilnic al Tranzacţiilor şi Raportul de Tranzacţii de la SNCDD. 3. ETAPELE PROCESĂRII ÎN DEPARTAMENTUL DE OPERAŢIUNI De îndată ce Departamentul de Tranzacţionare execută un ordin. Primeşte de la RASDAQ Raportul Tranzacţiilor Confirmate. 4.4. în speţă completarea Registrului Zilnic. • Înscrierea detaliilor unei tranzacţii.2. Etapele Procesării 1. Reconciliază Jurnalul Zilnic de Achiziţii şi Vânzări.

Toate celelalte tranzacţii de pe RASDAQ se vor deconta la Depozitar. Rapoartele de Confirmare informează clienţii în legătură cu detaliile fiecărei tranzacţii în parte.3. în majoritatea pieţelor dezvoltate prevăd ca Rapoartele de Confirmare trebuie întocmite şi trimise clientului imediat după executarea tranzacţiei. Jurnalul Zilnic de Achiziţii şi Vânzări trebuie să coincidă cu Rezumatul Tranzacţiilor provenit de la RASDAQ. Deşi reglementările româneşti nu prevăd în mod expres obligaţia unei confirmări "scrise". Programele de aplicaţii trebuie să calculeze automat sumele de încasat sau plătit. Deoarece se impune ca toate tranzacţiile să fie raportate pe RASDAQ. încasări şi livrări). Tranzacţiile încrucişate şi tranzacţiile de dealer. Departamentul de Operaţiuni este în mod obişnuit locul unde sunt introduse pe calculator informaţiile referitoare la tranzacţii (inclusiv depunerea şi retragerea fondurilor. se vor deconta pe plan intern. Raportul Tranzacţiilor provenit de la SNCDD trebuie reconciliat cu Jurnalul Zilnic de Achiziţii şi Vânzări pentru a verifica corectitudinea tranzacţiilor ce se vor deconta la SNCDD. Societăţile de valori mobiliare ar trebui să efectueze o comparaţie suplimentară între Ordinele de Tranzacţionare sosite de la Departamentul de Tranzacţionare. Înregistrarea şi Raportarea Tranzacţiilor În majoritatea firmelor se utilizează calculatoare pentru înregistrarea tuturor tranzacţiilor.4. Jurnalul Zilnic de Achiziţii şi Vânzări cuprinde informaţii referitoare la toate tranzacţiile executate într-o anume zi. monitorizarea conturilor şi elaborarea situaţiilor şi rapoartelor necesare.2. Din datele conţinute în Jurnalul Zilnic se poate deduce care tranzacţii vor fi decontate la Depozitar şi care se vor deconta pe plan intern.1. Jurnalul Zilnic de Achiziţii şi Vânzări şi Rapoartele de Confirmare adresate clientului pentru a se asigura de corectitudinea înregistrării tranzacţiilor . să elaboreze Rapoartele de Confirmare pentru fiecare tranzacţie şi Jurnalul Zilnic de Achiziţii şi Vânzări. Clientul trebuie să primească Raportul de Confirmare înainte de data decontării tranzacţiei pentru a avea astfel posibilitatea de a alerta societatea de valori mobiliare în cazul apariţiei unei erori. şi care au menţiunea "CS" sau "CX" în coloana destinată contra-partidei.

• Data încasării sau achitării în numerar. O altă copie se poate afla la Agentul Autorizat. Rapoartele de decontare de la SNCDD detaliază • • • • Depunerile în numerar efectuate de clienţi vor fi însoţite obligatoriu de eliberarea unor chitanţe. Informaţia conţinută în acest registru-jurnal include: • Sumele încasate sau plătite în numerar.în contabilitatea proprie. Păstrarea evidenţelor contabile. Departamentul de Operaţiuni încearcă să depisteze posibilele discrepanţe şi să ia măsurile cuvenite în astfel de eventualităţi. necesarul zilnic de fonduri în vederea decontării. . • Destinaţia sau provenienţa acestor sume. • Numărul de cont în/din care s-au transferat sume în numerar. depozitarea şi plata în numerar. Determinarea rulajelor zilnice de numerar. • Felul şi numărul instrumentului de plată utilizat. contabilii înscriu în Registrul-jurnal şi Registrul de Cont detaliile referitoare la tranzacţii. Registrul-jurnal de Încasări şi Plăţi detaliază toate încasările şi plăţile zilnice efectuate de firmă.2. taxe şi comisioane.4.2 Încasările şi Plăţile în Numerar Anumite persoane din cadrul Departamentului de Operaţiuni sunt responsabile pentru următoarele funcţiuni: • Încasarea. Departamentul de Operaţiuni păstrează câte o copie după fiecare Raport de Confirmare trimis. 3. Transferarea fondurilor la banca de decontare. În baza informaţiilor prezente în formă electronică (calculatorul firmei) sau în Jurnalul Zilnic de Achiziţii şi Vânzări şi Rapoartele de Confirmare. Custodia fondurilor aflate la sediul firmei.

. • Stabilirea sistemelor şi rapoartelor care vor alerta conducerea firmei în legătură cu problemele apărute sau încălcările reglementărilor în vigoare sau ale politicilor firmei. încasări şi plăţi în numerar. • Supervizarea justeţii modului de rezolvare a neclarităţilor şi cererilor venite din partea clienţilor. 3.4. • Numărul de acţiuni cumpărate sau vândute.3. • Preţul acţiunilor cumpărate sau vândute. • Menţinerea evidenţei conturilor clienţilor conform cerinţelor impuse de CNVM şi ANSVM. Registrul Conturilor Clienţilor detaliază toate operaţiunile desfăşurate întrun cont.Departamentul de Operaţiuni trebuie să monitorizeze dividendele şi dobânzile aferente valorilor mobiliare deţinute de clienţi sau în portofoliul societăţii de valori mobiliare. Vezi mai jos capitolele dedicate Dividendelor şi Mandatelor. agenţilor de vânzări.2. Administrarea Conturilor Clienţilor Principalele responsabilităţi ce decurg din administrarea conturilor sunt enumerate în cele ce urmează: • Menţinerea evidenţei curente a conturilor clienţilor. ajustări şi orice alte debite sau credite. vânzări. primite sau livrate. inclusiv poziţiile în valori mobiliare şi soldurile în numerar. traderilor şi conducerii. Acest registru individual constituie un document esenţial şi conţine următoarele informaţii: • Data execuţiei şi data decontării oricărei operaţiuni. • Urmărirea încasării de facto a fondurilor şi valorilor mobiliare datorate firmei. • Autorizarea retragerilor de numerar şi valori mobiliare din conturile clienţilor . inclusiv achiziţii.

separat de procesul de decontare. Depozitarul va livra sau primi valorile mobiliare de la sau către sub-contul liber la data decontării. • Debitele sau creditele nete ale contului.4.2. Vezi capitolul special dedicat pentru mai multe detalii referitoare la ţinerea Evidenţei Activităţii Zilnice. În vederea pregătirii pentru decontare.4.) Sub-contul segregat conţine valorile mobiliare care aparţin clienţilor firmei.• Denumirea şi descrierea valorilor mobiliare cumpărate sau vândute. • Poziţiile nete long sau short ale contului. . • Dobânzile şi dividendele primite şi percepute. Extrasele de Cont trebuie elaborate şi transmise clienţilor cel puţin o dată pe trimestru. (Cel de-al treilea sub-cont "transfer-in" primeşte valorile mobiliare transferate de la o altă societate de valori mobiliare. • Poziţiile long sau short deţinute deja în propriile stocuri. 3. Conturile clienţilor sunt actualizate de fiecare dată când se înregistrează activitate. Valorile mobiliare aflate la Depozitar sunt înregistrate ca atare în evidenţele Depozitarului şi în Evidenţa Activităţii Zilnice. fiecare societate de valori mobiliare va deţine două sub-conturi principale şi anume "segregat" şi "liber". societăţile de valori mobiliare trebuie să transfere valorile mobiliare respective în sub-contul liber cu puţin timp înaintea datei de decontare. Sub-contul liber cuprinde valori mobiliare aflate în portofoliu şi valori mobiliare ale clienţilor imediat înainte sau imediat după decontare. Segregarea Valorilor Mobiliare La Depozitar (SNCDD). primite sau livrate.

Depozitarul va acţiona în calitate de contra-partidă la toate tranzacţiile şi poate astfel garanta decontarea tranzacţiilor. identitatea firmelor cumpărătoare şi vânzătoare este menţinută pentru fiecare tranzacţie în parte prin procesul de decontare. Dacă într-un cont liber al societăţii de valori mobiliare există o poziţie insuficientă pentru a deconta o obligaţie netă de livrare a valorilor mobiliare. toate tranzacţiile unei societăţi de valori mobiliare efectuate cu o anumită valoare mobiliară sunt combinate astfel încât să rezulte o singură obligaţie de a livra sau un singur drept de a primi valori mobiliare. atunci firma constată o "ratare de livrare" egală cu cantitatea lipsă.2. nu există o casă de compensare care să acţioneze în calitate de contra-partidă la fiecare achiziţie sau vânzare şi să garanteze comportarea ambelor părţi la data decontării. Ratările de livrare pot fi echilibrate de tranzacţiile procesate în decursul următorului ciclu de decontare netă continuă. În procesarea "tranzacţie cu tranzacţie" (T/T). În decontarea netă continuă. Livrare Contra Plată . Deoarece identitatea contra-partidei pentru fiecare tranzacţie în parte este pierdută.3. fiind şi singura posibilă în acest moment pentru tranzacţiile executate pe RASDAQ.5. Decontarea Tranzacţiilor în Sistemul RASDAQ Procesarea Individuală a Decontării (Tranzacţie cu Tranzacţie) Această modalitate de decontare este cea mai obişnuită formă de decontare a tranzacţiilor. Decontarea Netă Continuă (DCN) Într-un mediu DNC (inexistent în prezent în România). astfel încât la data decontării vânzătorul livrează cumpărătorului. În T/T. se acceptă livrări parţiale.4.

În acest caz. Rapoarte Utilizate la Decontare Depozitarul transmite zilnic societăţilor de valori mobiliare un rezumat al tranzacţiilor. survine o "livrare eşuată". Fiecare societate de valori mobiliare va primi zilnic de la Depozitar un raport cu lista tuturor tranzacţiilor decontate în acea zi.Livrarea Contra Plată (LCP) este procesul de livrare a valorilor mobiliare concomitent cu plata irevocabilă în numerar. a valorilor mobiliare . Acest rezumat este cunoscut sub numele de Fişă de Contract. Valorile mobiliare vor fi transferate cu excepţia cazului în care vânzătorul net nu deţine respectivele valori mobiliare în contul său de la depozitar pentru a-şi onora obligaţiile asumate. O astfel de livrare eşuată poate conduce la suspendarea drepturilor de utilizare a Depozitarului. Depozitarul oferă de asemenea fiecărei societăţi de valori mobiliare o Situaţie a Decontării Prognozate enumerând tranzacţiile ce se vor deconta. Cu ajutorul acestei evidenţe. facilităţilor de transfer al fondurilor sau cadrului legislativ. valorile mobiliare scadente vor fi mutate de Depozitar de la un utilizator la altul prin intermediul sub-conturilor libere. societăţile de valori mobiliare se pot pregăti pentru decontare la T+3. Proceduri de Decontare Până în dimineaţa zilei de decontare. La data decontării. La T+1. societăţile de valori mobiliare care sunt vânzători neţi într-o anumită valoare mobiliară trebuie să mute valorile mobiliare vândute în numele clienţilor lor din sub-contul segregat în sub-contul liber de la SNCDD. Situaţia Decontării Prognozate indică poziţia netă pentru fiecare valoare mobiliară şi suma netă scadentă. LCP în formă pură se întâmplă rareori datorită obstacolelor din sistemul bancar. În mod obişnuit un Depozitar central oferă LCP prin transferuri zilnice ale valorilor mobiliare în formă dematerializată concomitent cu transferarea numerarului necesar la scadenţa obligaţiilor nete de plată la sfârşitul zilei de tranzacţionare. cumpărătorii neţi primind iar vânzătorii neţi livrând valori mobiliare.

LISTA RAPOARTELOR DE DECONTARE Serviciul de decontare din cadrul Departamentului de Operaţiuni va primi diferite rapoarte necesare pentru planificarea şi îndeplinirea atribuţiilor: • În fiecare zi. Zilnic participanţii vor avea de efectuat un singur transfer de fonduri de la sau către banca Depozitarului. Pe baza ordinelor de plată primite.primite sau livrate şi sumele pe care firma trebuie să le încaseze sau achite. Banca Naţională a României (BNR) va încasa de la SNCDD totalul fondurilor de decontat care ar trebui să coincidă cu totalitatea ordinelor de plată încasate de la băncile de decontare. Departamentul de Operaţiuni completează Jurnalul Zilnic de Achiziţii şi Vânzări şi Situaţia Decontării Prognozate pentru a fi reconciliat cu Sumarul Tranzacţiilor de la RASDAQ şi Raportul Detaliat al Tranzacţiilor de la SNCDD. Departamentul de Operaţiuni listează Situaţia Decontării Estimate care enumeră obligaţiile la decontare pentru următoarele zile. . BNR va transfera fondurile între băncile de decontare şi Depozitar. Utilizatorii SNCDD trebuie să deţină suficiente fonduri la banca de decontare pentru a-şi acoperi necesarul de decontare. • În fiecare zi. Apoi trebuie să transmită băncii instrucţiuni de transfer a sumei respective în contul băncii Depozitarului. Utilizatorii îşi vor vedea oglindită activitatea de decontare în Situaţia Tranzacţiilor Decontate. Într-un interval de timp stabilit. societăţile de valori mobiliare trebuie să verifice aceste date. Acest transfer de numerar trebuie să ajungă la Depozitar înainte de o oră prestabilită. Băncile de decontare vor fi autorizate de clienţii lor să transfere în mod automat fondurile din conturile destinate decontării către BNR.

În cazul în care tranzacţiile sunt decontate în sistemul livrare contra plată (LCP). transferuri între societăţi de valori mobiliare. Tranzacţii Ratate Ratările pot apare fie atunci când brokerul vânzător nu deţine valorile mobiliare vândute. ratarea poate fi reparată repede dacă firma procedează la o ajustare a tranzacţiei schimbând numărul de cont şi transmiţând Depozitarului instrucţiuni pentru a livra valori mobiliare din contul corect. Societatea de valori mobiliare va achita sau încasa o anumită sumă pentru a-şi solda contul de decontare. O greşeală ce determină o ratare poate fi cauzată atunci când firma vânzătoare înregistrează tranzacţia într-un cont greşit de la Depozitar. firma ar fi silită să cumpere acţiunile lipsă şi să prelungească termenul de decontare până la data de . de exemplu în contul de portofoliu al firmei în loc de contul segregat ce conţine valorile mobiliare ale clienţilor. Într-o astfel de situaţie. lipsa valorilor mobiliare sau a fondurilor va determina o ratare sau o decontare suspendată.• Depozitarul va elabora o Situaţie a Tranzacţiilor Decontate care va indica sumele în numerar şi valorile mobiliare scadente la o anumită dată de decontare. O altă greşeală care poate duce la o ratare apare când o societate de valori mobiliare execută o vânzare pentru un client fără a verifica dacă valorile mobiliare în cauză se află în contul clientului. mişcări includ încasările şi plăţile efectuate în vederea decontării. transferuri de la şi către Registru şi mişcări între sub-conturile segregate şi libere. • Departamentul de Operaţiuni va înregistra în Evidenţa Activităţii Aceste Zilnice toate mişcările valorilor mobiliare şi le compară cu poziţiile contului societăţii de valori mobiliare deschis la SNCDD. fie când brokerul cumpărător nu posedă suficiente fonduri pentru a achita contravaloarea achiziţiei. În acest caz.

decontare a tranzacţiei corectoare. Desigur acest tip de eroare expune firma la riscul de piaţă.

3.3. Bursa de valori 3.3.1. Concept. Funcţii. Rol

Bursa este piaţa organizată pe care se oferă şi se desfac după o procedură specială marfă sau valori mobiliare. Etimologic, denumirea de bursă provine de la numele unei vechi familii de hangii, Van der Bursen care a înfiinţat la Bruges, în Flandra, un local numit Hotel de Bourses, în holul căruia se negociau periodic metale preţioase şi hârtii de valoare. În funcţie de varietatea tranzacţiilor pe care le mijlocesc, bursele pot fi : - generale – se tranzacţionează o gamă variată de mărfuri şi hârtii de valoare; - specializate – se tranzacţionează numai mărfuri sau numai hârtii de valoare. În funcţie de obiectul tranzacţiilor delimităm: - burse de mărfuri; - burse de valori mobiliare; - burse valutare sau burse de devize; - burse complementare comerţului internaţional (exemplu bursele de navlu). Bursa de valori mobiliare reprezintă segmentul cel mai important al pieţei secundare de capital. Fiecare tranzacţie e generată de interesele vânzătorilor şi cumpărătorilor şi, la rândul ei, produce efecte asupra cursului valorilor mobiliare.

Bursa asigură mobilitatea şi lichiditatea capitalurilor (deţinătorii unor titluri financiare pot oricând să le transforme în bani). Bursa de valori mobiliare reprezintă o organizaţie înfiinţată pe bază de lege şi supravegheată de organe statale care are ca scop încheierea de tranzacţii, fără prezentarea, predarea şi plata concomitentă a obiectului tranzacţiei care se efectuează prin intermediari. Bursele de valori au un caracter public în tranzacţie, ele au o localizare oficială, o organizare statutară şi permite accesul numai anumitor instituţii sau societăţi care sunt membrii săi. Particularitatea bursei de valori constă în faptul că hârtiile de valoare se vând şi se cumpără la preţuri stabilite pe baza cererii şi ofertei, în cadrul şedinţelor de licitaţie ce se desfăşoară într-un anumit loc, în zile şi la ore fixate în cadrul programului. Bursa funcţionează după reguli clare şi obligatorii, întreaga sa activitate fiind controlată şi supravegheată. Asemenea reguli privesc condiţiile de înfiinţare şi organismele de conducere a bursei, exigenţele care trebuie de un titlu pentru a fi cotat şi tranzacţionat prin intermediul bursei, agenţii care au acces la tranzacţie, modul de formare a preţurilor, etc. Bursa de valori se poate înfiinţa doar în măsura în care există un număr mare de societăţi pe acţiuni şi subiecţi abilitaţi să emită acţiuni, este necesară o mare dispersie a titlurilor pentru ca oferta să fie cât mai atomizată, să provină de la un număr mare de subiecţi. Modul de organizare a bursei presupune centralizarea tranzacţiilor prin intermediul unui mecanism care asigură accesul direct şi continuu al clienţilor la informaţiile de piaţă şi la efectuarea operaţiunilor exclusiv în cadrul acestui mecanism. Această organizare asigură siguranţa afacerilor, secretul operaţiunilor, rigoarea asupra informaţiilor, asupra afacerilor, şi corectitudinea. Activitatea bursieră se desfăşoară într-un anumit spaţiu –sala de negociere a bursei (are ca elemente esenţiale ringul, panoul de afişare, mijloacele de telecomunicaţie) – în care sunt admişi conducătorii licitaţiei, agenţii de bursă,

curierii care realizează legătura între brokeri şi agenţii economici şi publicul care poate doar să asiste într-o zonă strict delimitată. Bursa de valori mobiliare îndeplineşte următoarele funcţii: constituie un mecanism prin care fondurile din economie circulă de la cei care au resurse financiare către ci care au nevoie de ele pentru desfăşurarea activităţilor economice; organizează efectuarea tranzacţiilor la liberă concurenţă, pe baza ordinelor adresate de clienţi şi asigură în condiţii de control şi supraveghere circuitul titlurilor mobiliare; asigură securitatea tranzacţiilor; oferă condiţii optime pentru difuzarea de capital, asigurând asistenţă tehnică permite urmărirea cursului valorilor mobiliare înregistrate la cota bursei; constituie un indicator al întregii pieţe de capital, al situaţiei generale Principalul rol al bursei îl constituie efectuarea de tranzacţii cu hârtii de valoare emise de agenţii economici şi plasate de agenţii de schimb acestea putând fi comercializate datorită caracterului lor negociabil. Bursa este sensibilă la toate evenimentele de ordin economic financiar – monetar, social, politic. Ea pune în evidenţă starea conjuncturală a economiei naţionale în cadrul căreia funcţionează bursa1.

partenerilor şi totodată uşurează şi stimulează creaţia de capitaluri mari;

economico-financiare.

1

Constantin Floricel – Relaţii valutar financiare – internaţionale, Ed. Didactică şi pedagogică, 1996, pag. 139 evidenţiază următoarele trăsături comune ale burselor: - există numai acolo unde se manifestă o piaţă liberă de titluri financiare; - are o localizare în spaţiul propriu cu personal şi mijloace tehnice proprii; - în cadrul bursei se desfăşoară tranzacţii concurenţiale, libere şi cu acces egal pentru participanţii admişi la bursă; - asigură transmiterea informaţiilor pentru toţi participanţii, privind titlurile financiare, cotarea lor şi situaţiile economico – financiare ale emitenţilor şi ale investitorilor; - impun desfăşurarea tranzacţiilor după o procedură consacrată de uz internaţional prin intermediul unor persoane fizice sau juridice specializate.

sa aibă în sfera activităţii sale operaţiuni cu titluri financiare. autorizată în acest scop.1.3. reguli privind cotarea titlurilor şi mecanismul tranzacţiilor. admişi la tranzacţiile acesteia. principii generale privind funcţionarea bursei. Organizarea bursei de valori pe plan mondial Bursa poate fi organizată ca instituţie de stat sau ca instituţie privată. au adoptat principiul autoreg1ementării având dreptul de a-şi stabili singure Statutul şi Regulamentul de funcţionare. În alte ţări accesul nu este permis persoanelor fizice şi băncilor (Cu excepţia băncilor universale. Membrii bursei în unele ţări pot fi membri ai bursei. Regulamentul este actul normativ prin care se stabilesc reguli pentru desfăşurarea activităţii bursei. cheltuielile. Diferitele modele de bursă arată intervenţia mai mare sau mai moderată a statului.2. fiind limitat numai la societăţile financiare sau de bursa. Cele mai multe. gestiunea şi controlul activităţii economice. Organizarea bursei de valori 3. . precum şi modul de soluţionare ale eventualelor litigii ce pot apare între participanţii pe piaţă. modul de organizare economica privind veniturile. acolo unde acestea există). de Titluri sau altă autoritate abilitata în acest scop. Statutul bursei este actul de constituire în care se înscriu prevederile de bază.3. sa fi obţinut în prealabil autorizaţia de activitate cu titluri financiare de la Comisia garanţii de credibilitate.2. cum ar fi: drepturile şi obligatule membrilor.3. însă. organele de conducere ale bursei cadrele de conducere executivă personalul. O societate pentru a primi calitatea de membru al bursei trebuie să îndeplinească unele condiţii prealabile: - sa dispună de un capital minim fixat de regulament şi să prezinte sa respecte obligaţiile stabilite prin lege şi regulamentul bursei. reguli privind activitatea agenţilor de bursă. orice persoana fizică sau juridică.

dreptul. şefi de departamente etc. Organele de execuţie sunt formate din preşedinţi (eventual şi vicepreşedinţi).3. directori. dreptul de a fi reprezentata în incinta bursei şi de a participa la 3. Organele consultative sunt departamentele specializate denumite comitete. Totodată societatea financiară devenita membru al bursei se bucura de o credibilitate certificată de bursă pe piaţa bursiera.Intrarea unei societăţi ca membru al bursei aduce o serie de avantaje acesteia. Consiliul bursei sau Comitetul bursei. cum ar fi: tranzacţii. de a alege sau a fi aleasa în organele de conducere a bursei. . care au menirea de a sprijini organe1e de conducere în luarea deciziilor. Organele de control sunt formate din cenzori şi revizori contabili şi lucrează în legătură cu comitetul de supraveghere şi comitetul de etică bursieră. de consultanţă şi de control. de execuţie. are posibilitatea de a accede la resurse financiare importante şi de a obţine un venit reprezentat de comisioanele realizate în bursa.2. de a participa la administrarea bursei. Organul de decizie este adunarea generală a membrilor care se convoacă în şedinţe periodice ordinare sau în şedinţe extraordinare. Organele de conducere a bursei Conducerea bursei are patru feluri de organe: de decizie. director general. Exista şi un organ permanent care da directive de baza între şedinţe denumit Consiliul directorilor.2 Organizarea Bursei de Valori Bucureşti Bursa de valori este o instituţie cu personalitate juridică ce are ca principal .

Activitatea bursei se desfăşoară în conformitate cu prevederile Legii nr. Comitetul Bursei este ales pe o perioada de 5 ani 5i este compus din noua membri.04. cu obligaţia de menţinere a unui minim de capital net ce se stabileşte de CNVM. • sa aibă ca activitate. este înscrisă în Registrul de Asociaţi ai Bursei. • adoptă proiectul de buget al Bursei. având următoarele atribuţii: • numeşte şi demite pe Directorul General al Bursei: • adoptă şi modifică regulamentul de organizare şi funcţionare a Bursei. mecanisme şi proceduri adecvate.scop tranzacţionarea valorilor mobiliare în mod continuu transparent si echitabil.1995 a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (CNVM). Constituindu-se în 1992 ca direcţie generală în cadrul Băncii Naţionale. Bursa de valori din România este înfiinţată pe baza Deciziei nr. Fără a avea drept de vot. 52/1994. exclusiv intermedierea de valori mobiliare. Inspectorul General participa la întrunirile Bursei şi ale Comitetului Bursei. 20/21. Calitatea de membra al bursei poate fi obţinută de către orice societate de valori mobiliare autorizata de CNVM şi care îndeplineşte următoarele condiţii. prin sisteme. Bursa de Valori Bucureşti este o entitate cu regim de autoconducere sub reglementarea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare. Societatea de valori mobiliare respectiva pe baza Autorizaţiei de negociere in bursa. • 75 % din activele societăţii sa fie active financiare: • să facă dovada unui minim de capital subscris şi integral vărsat. Administratorul principal este Inspectorul General numit de CNVM pentru o perioada de cinci ani care poate fi renumit în funcţie pentru mai multe mandate. în scopul realizări unei pieţe organizate pentru negocierea valorilor mobiliare admise la cota. • stabileşte nivelul şi plafoanele comisioanelor şi tarifelor practicate: . Centrul de implementare a pieţelor de capital şi burselor de valori din România a pus bazele creării Bursei de Valori din Bucureşti.

se exercită de către Comisarul General al . dispunând masuri corespunzătoare. ca şi regimul operaţiunilor. Supravegherea şi controlul bursei în ceea ce priveşte administrarea şi funcţionarea.B. Investigarea regulamentelor şi soluţionarea reclamaţiilor privind desfăşurarea activităţi societăţilor membre ale bursei şi a angajaţilor acesteia se realizează de către Comitetul de Disciplina. fiecare membru are un vot. In cadrul Bursei de Valori se instituie Asociaţia Bursei.• stabileşte garanţiile ce trebuie constituite de intermediari şi agenţii lor. Iar aceasta calitate este dobândită la data înscrierii în registrul de asociaţi a societăţilor de valori mobiliare pe baza autorizaţiei de negociere la bursă. In adunarea generală a Asociaţiei Bursei de Valori. Asociaţia tine adunări generale ordinare de două ori pe an. • supraveghează la respectarea dispoziţiilor legale. precum şi de către tot personalul bursei. Membrii asociaţiei bursei poarta răspunderea exclusivă pentru repararea pagubelor survenite ca urmare a folosirii de către agenţii de bursă a mecanismelor şi sistemelor de tranzacţionare din cadrul bursei. iar ea are următoarele atribuţii: • • • • alege membrii în comitetul bursei de valori: aprobă bugetul adoptat de Comitetul Bursei de valori: aprobă bilanţul adoptat de Comitetul Bursei de valori: desemnează persoanele care urmează a fi înscrise pe lista de atribuţii ale camerei arbitrale a bursei de valori.V. Bursa are drept nelimitat de control şi supraveghere a membrilor asociaţiei. Sunt membri ai Asociaţiei Bursei societăţile de valori mobiliare autorizate să negocieze în Bursa. a reglementărilor CNVM şi ale Bursei de Valori de către intermediarii în bursa şi agenţii lor. Disputele dintre societăţile de valori mobiliare membre dintre acestea şi agenţii lor pentru valori mobiliare dintre agenţi precum şi dintre clienţi şi societăţile de valori mobiliare membre pot fi supuse pentru soluţionare Camerei Arbitrale a B. supunându-se aprobării CNVM.

. care afectează existenţa juridică a societăţii. - informarea autorităţilor bursiere. şi raportul trimestrial asupra activităţii bursei de valori. supraveghează operaţiunile de bursă având acces liber la toate transmite CNVM-ului constatările privind încălcarea dispoziţiilor legii Comisarul General: incintele. asista la şedinţele comitetului bursei valori. - - emiterea înscrisurilor în conformitate cu anumite norme impuse pe plan intern şi internaţional. Acesta este numit de CNVM pentru un mandat de 5 ani putând fi reînvestit • • • • cu mandate succesive. Cotarea valorilor mobiliare 3. Asumarea unor obligaţii de către emitent. publicarea în presa financiară cel puţin o data pe trimestru a unor informaţii privind evoluţia activităţii economico – financiare a societăţii emitente. 3.1.3.3. Înscrierea valorilor mobiliare la cota bursei Tranzacţiile bursiere se pot derula cu condiţia înscrierii valorilor mobiliare la cota bursei.bursei de valori.3. la documentele.3. cum ar fi: - b) punerea la dispoziţia pieţei a unui cuantum de valori mobiliare chiar din ziua introducerii în cotaţia oficială şi menţinerea unei pieţe active a acestor titluri. în timp util. inclusiv cifra de afaceri. informaţiile şi evidenţele bursei de valori. In exercitarea supravegherii si controlului participa fără drept de vot la toate adunările asociaţiei bursei. Procedura de admitere comportă trei faze: a) Întocmirea dosarului de admitere care cuprinde conturi de rezultate şi bilanţuri contabile aferente ultimilor 3 – 5 ani încheiaţi.

şi alte rapoarte pe care bursa le solicită în mod regulat. durata. pasivul obligatoriu. judeţe. capitalul. naţionalitatea. ea trebuie să se conformeze tuturor cerinţelor formulate de bursă. sediul. Atâta vreme cât societatea emitentă rămâne listată. ultimul bilanţ. oraşe. Menţinerea la cota bursei a valorilor mobiliare începe odată cu intrarea în vigoare a deciziei de înscriere a acesteia. sectorul obligaţiunilor şi al altor valori mobiliare emise de către stat. rezervat valorilor mobiliare emise de persoanele juridice în străinătate. c) Examinarea şi aprobarea cererii de către organismul de reglementare Introducerea valorilor mobiliare în cotaţia oficială. semestriale.- asigurarea la bănci şi societăţi de asigurare. Înscrierea valorilor mobiliare la cota BVB este reglementată de către CNVM. trimestriale. comune. . conform procedurilor de menţinere la cotă. Unele dintre acestea sunt: societatea trebuie să notifice imediat bursei orice informaţie care ar putea crea o falsă piaţă sau afecta preţul acţiunilor societatea va înainta bursei toate rapoartele anuale. presupune şi o publicitate prealabilă. Bursa are dreptul de a suspenda sau retrage de la cotă valorile mobiliare ale oricărui emitent : a) emitentul nu respectă condiţiile angajamentului de înscriere şi menţinere la cota bursei. - - sectorul internaţional. Cota BVB este structurată pe mai multe sectoare: - sectorul valorilor mobiliare emise de persoane juridice române. taxa de menţinere a listării trebuie plătită la fiecare 12 luni de la data listării. obiectul. de către autorităţi ai administraţiei publice centrale şi locale şi de către alte autorităţi. Într-un buletin de anunţuri legale se publică : denumirea. şi supraveghere a pieţei bursiere. avantajele stipulate prin statut pentru investitor şi administrator.

Alegerea unui broker care este membru al bursei prezintă o serie de avantaje pentru client. acest comision se distribuie între brokerii profesionişti ai firmei şi firma însăşi. având calitatea de membru al bursei. conform principiilor contabile din legislaţia în vigoare. d) emitentul nu plăteşte vreunul din comisioanele datorate bursei în termen de două luni de la scadenţă.3. urmând ca acesta să-l transmită spre executare brokerilor din incintă.3. clientul îl va contacta personal sau telefonic. c) acţionarii decid retragerea de la cotă. Ordinele de bursă Iniţierea oricărei tranzacţii bursiere se bazează pe o operaţiune preliminară prin care se deschide un cont în favoarea clientului la firma de brokeraj în calitate de intermediar. e) emitentul nu prezintă situaţiile financiare solicitate. Decizia de retragere de la cotă aparţine Comitetului Bursei şi se poate lua numai cu avizul CNVM. Dacă brokerul este societate de bursă. 3. Bursa are dreptul de a retrage de la cotă valorile mobiliare ale emitentului căruia i s-a iniţiat procedura de faliment. Dacă este vorba de o firmă de brokeraj. pentru a-i transmite ordinul de vânzare – cumpărare. Clientul se poate adresa unei societăţi de bursă care poate acţiona în incinta bursei. clientul va contacta serviciul de tranzacţii şi va transmite ordinul său brokerului de titluri. sau în afara acesteia.b) nu mai poate fi menţinută sau restabilită o piaţă a respectivelor valori mobiliare. Pentru toate tranzacţiile pe care le execută brokerul percepe un comision care recompensează serviciile sale. Se poate însă lucra şi cu o firmă din afara bursei. în executarea operaţiunilor va apela la un agent de bursă care este prezent în sala de negocieri. dar aceasta. . deoarece calitatea de membru oferă garanţii de seriozitate şi profesionalism. În cazul unui broker independent.2.

având ca obiect tranzacţionarea unui anumit volum de valori mobiliare. Daca brokerul nu reuşeşte sa execute ordinul în condiţiile respective. cantitatea oferită/comandată. aceasta înseamnă ca daca brokerul poate cumpăra titlurile la un preţ mai mic sau le poate vinde la un preţ mai mare. El devine un ordin de vânzare/cumpărare la piaţă. brokerii sunt răspunzători pentru a fi pierdut piaţa. Cea mai importantă indicaţie este cea legata de preţ respectiv cursul la care se oferă sau se comandă produsul bursier. în practică sau consacrat câteva tipuri de ordine: Ordinul la piaţă (market order). În caz contrar. Ordinul cu menţiuni speciale: „în jurul”. respectiv creşte sau scade la nivelul specificat. el este obligat sa o facă imediat. Unui ordin cu limita de preţ îi este asociată întotdeauna clauza la un preţ mai bun. Din acest punct de vedere. acţionează oarecum în sens contrat ordinului cu limită de preţ. atunci când preţul titlului evoluează în sens contrar aşteptării clientului. Prin urmare. Ordinul la piaţă poate fi executat oricum atâta timp cat piaţa funcţionează. ordinul trebuie să cuprindă o serie de elemente: sensul operaţiunii. se spune că a pierdut piaţa iar firma de brokeraj este obligata sa despăgubească pe client pentru pierderile suferite de acesta din eroarea profesională (sau eventual frauda) a brokerului său. Ordinul stop sau delimitarea pierderii (stop loss order). tipul tranzacţiei (în cazul celor la termen precizându-se scadenţa). este un ordin de vânzare . Ordinul „în jurul” comportă o limită de curs. dar lasă intermediarului o oarecare latitudine de a efectua . ”cu grijă”.. „cu atenţie”. ordine ce reflectă o convenţie între intermediari şi clienţii lor.A doua fază a iniţierii tranzacţiei bursiere este plasarea ordinului de către client prin legătura personală sau telefonică cu brokerul. produsul bursier. respectiv o comandă (în cazul cumpărării). Ordinul limită (limit order) este cel în care clientul precizează preţul maxim pe care înţelege să-l plătească în calitate de cumpărător respectiv preţul minim pe care îl acceptă în calitate de vânzător. în anumite condiţii. Ordinul de la clienţi este de fapt o ofertă fermă (în cazul vânzării).cumpărare la cel mai bun preţ oferit de piaţă.

care permite accesul la două tipuri de pieţe: piaţa continuă şi piaţa intermitentă. Bursa utilizează pentru efectuarea tranzacţiilor un program asistat de calculator. denumit Sistem de Tranzacţionare şi Execuţie Automată (STEA). acesta notând. . dacă este vorba de un ordin la termen.operaţiunea când se ajunge în jurul cursului indicat de client. de asemenea. permite intermediarului sa execute ordinul în una sau mai multe şedinţe de bursa. Daca nu este precizată nici o perioadă de valabilitate ordinul este executabil fără revocare până la finele lunii în curs.pentru ordinele de cumpărare în numele clienţilor. fără să afecteze capitalul minim net ce trebuie menţinut de fiecare SVM membră a bursei. . „cu grijă”. La Bursa de Valori Bucureşti. principalele elemente ale tranzacţiei încheiate. situate la sediul societăţilor membre ale Asociaţiei Bursei. Clientul are posibilitatea să anuleze sau să modifice ordinul sau oricând înainte de executarea acestuia. cu respectarea următoarelor condiţii: . Ordinul introdus de un agent de bursă este preluat şi transmis spre executare de către societăţile membre ale bursei. în momentul executării ordinului.ordinele de cumpărare în nume propriu trebuie să poată fi onorate. este cazul cupoanelor de dobândă sau a dividendelor încasate de deţinătorii titlurilor respective. trebuie să fie asigurată existenţa în cont a disponibilului necesar acoperirii valorii tranzacţionate. dacă este vorba de un ordin la vedere sau pană la data lichidării angajamentelor la termen. Ordinele primite de la client de broker sunt înscrise într-un formular special numit tichet de ordine (order ticket). Persoana care adresează ordinul fixează şi perioada de valabilitate. Accesul la STEA este permis de la terminalele din incinta sălii de tranzacţionare sau cele conectate la sistem. ordinele se transmit printr-un sistem computerizat care permite interacţiunea dintre ordinele de vânzare şi cele de cumpărare. Acelaşi formular se află şi în posesia agentului din incinta bursei. în funcţie de posibilităţile pieţei. odată cu desprinderea vreunui drept sau avantaj particular asupra valorii mobiliare consolidate. Valabilitatea unui ordin expiră. Ordinul „cu atenţie”.

Ordinele clienţilor vor fi întotdeauna executate înaintea ordinelor membrilor. Ordinul de bursa transmis către BVB este de două tipuri: . specificate în ordinul de cumpărare. în afară de preţ. Modificarea preţului unui ordin este considerată ca reprezentând un nou ordin. pierzându-se avantajul priorităţii obţinute anterior.ordin la piaţă. perioada de valabilitate a ordinului. Ordinul de bursă este preluat şi transmis spre executare de către societatea membră numai dacă: a) s-a constatat existenţa în contul clientului a disponibilului bancar necesar acoperirii valorii tranzacţiei. Ordinele de bursă pot fi transmise în numele şi pe contul societăţilor membre sau în numele societăţii membre şi pe contul clientului. Ordinul de bursă trebuie să includă şi alte informaţii. la cotarea .Introducerea unui ordin de bursa în sistemul de tranzacţionare prin intermediul unui terminal destinat unui membru al bursei este o ofertă de vânzare sau o cerere de cumpărare. cum ar fi: simbolul valorii mobiliare ce urmează a fi tranzacţionat. Tehnicile de cotare au evoluat de la cotarea clasică „prin strigare”. contul pentru care se execută ordinul. .3. Tehnicile de cotare Cotarea valorilor mobiliare este operaţiunea prin care se înregistrează ordinele de vânzare şi cumpărare în vederea formării cursului şi efectuării tranzacţiilor.3. b) contul de valori mobiliare al clientului acoperă în întregime cantitatea specificată în ordinul de vânzare.3. numărul ordinului în evidenţa societăţii de valori mobiliare.ordin limită. cantitatea. 3.

electronică. Astfel. Contractarea are loc atunci când un agent de bursă terţ accepta o cotaţie ce figurează pe tablă: d) Cotarea în . dar contractarea blocurilor de titluri se realizează separat. care se derulează în afara sălii principale de negocieri a bursei. în cadrul căreia ordinele sunt prezentate în aşa fel încât să fie văzute de toţi agenţii de bursă care participă la şedinţa respectivă. cât şi pe cele continue. într-un document denumit carnet de ordine (order book). principalele tehnici de cotare utilizate pe piaţa bursieră sunt: a) Cotarea prin anunţare publică a ordinelor. c) Cotarea prin înscrierea pe tablă. Negocierile sunt deschie de un funcţionar al bursei care strigă titlul ce urmează a fi negociat. Încheierea tranzacţiei are loc atunci când un agent de bursă care a strigat cotaţiile sale. Blocurile de titluri sunt contracte de volum mare. Negocierea lor este supusă unui regim special: în tranzacţii se tine seama de informaţiile venite din sala de negocieri. încât poate influenţa situaţia pieţei. tehnică folosită atât pe pieţele intermitente. primeşte un răspuns afirmativ din partea altui agent de bursă. Apoi. Este una din metodele cele mai spectaculoase de cotare. după ce a fost încheiată.groapă” (pit trading). utilizându-se pentru valorile mobiliare cel mai intens negociate şi îndeosebi. pentru contracte futures şi opţiuni. . Dimensiunea contractelor este atât de însemnată. e) Cotarea pe blocuri de titluri (block trading). într-un spaţiu special amenajat. Aceasta se realizează prin înscrierea pe un tabel electronic sau prin scrierea cu cretă a primelor două (cele mai bune) preţuri de vânzare (ASK) de cumpărare (BID).. agenţii de bursă anunţă cu voce tare preţurile lor de vânzare şi cumpărare căutând parteneri interesaţi. urmând apoi ca tranzacţia să fie raportată la bursă. Fiecare valoare mobiliară este repartizată pentru tranzacţionare la unul din ringurile aflate în incinta bursei. care este o variantă a tehnicii clasice de tranzacţionare în ring. b) Cotarea „prin casier” care presupune centralizarea de către agenţii de bursă a ordinelor primite de la clienţi. ce conţine ordinele repartizate în raport cu gradul lor de negociabilitate.

V.3. Sistemul de cotare al B. În cadrul şedinţei de negocieri.urmează toate ordinele de vânzare cu o limită inferioară. sistemul verifică automat registrul de titluri al societăţi respective. 3. este un sistem computerizat de transmitere a ordinelor. respectiv echilibrul dintre cerere şi ofertă. Centralizarea ordinelor se realizează descrescător la cumpărare şi crescător la vânzare.3.toate ordinele „la piaţă” trebuie executate cu prioritate. Sistemul de tranzacţionare şi execuţie automată permite efectuarea tranzacţiilor bursiere pe două tipuri de piaţă bursieră: piaţa intermitentă şi piaţa continuă. prin intermediul societăţilor de bursă şi a agenţilor de bursă. iar din această confruntare rezultă un preţ care exprimă realitatea pieţei. . apoi sunt ordonate după sensul operaţiei vânzare sau cumpărare şi după limita de curs permisă. în aşa fel încât să se asigure contrapartidă (interesul vânzătorului de a . agenţii de negocieri concentrează ordinele de vânzare şi cele de cumpărare. care permite interacţiunea ordinelor de vânzare şi plată în cadrul pieţei. încât de fiecare dată când un „trader” introduce un ordin de vânzare.f) Cotarea electronica presupune utilizarea tehnologiei moderne în procesul de transmitere a ordinelor şi de prezentare a acestora în bursă.4. Procedura tradiţională permite echilibrarea cererii şi ofertei prin aplicarea următoarelor reguli: . pentru a determina dacă există titluri pentru a satisface ordinul clientului. le pun fată-n faţă. Ordinele privind o anumită valoare cotată sunt centralizate. Acest sistem este astfel organizat. precum şi toate ordinele de cumpărare cu o limită superioară. Formarea cursului bursier Cursul bursier se formează prin confruntarea directă a cererii cu oferta.B.

Mecanismul este diferit. - mecanismul de tranzacţionare continuă pentru titlurile listate la categoria I. În cazul tranzacţionării valorilor mobiliare pe piaţa intermitentă în care se utilizează mecanismul de licitaţie la preţ unic. şedinţa de tranzacţionare poate fi formată din una sau mai multe sesiuni de tranzacţionare. La ora 11. . în funcţie de categoria în care s-a înscris la cotă fiecare valoare mobiliară.00 se află algoritmul prin care se determină preţul de piaţă pentru acţiunile solicitate la vânzare sau cumpărare în şedinţa respectivă.00 – 11. obligaţiile societăţii rezultate din tranzacţii. După ce tranzacţiile s-au încheiat. separat. şi sesiunea suplimentară. Formarea cursului la BVB se realizează prin licitaţie la preţ unic. fiecare societate de intermediere primeşte raportul său de tranzacţionare.mecanismul de licitaţie la preţ unic folosit pentru titlurile din categoria de bază. Introducerea ordinelor în sistem se realizează în intervalul 9. alocarea.00 timp în care se afişează un preţ de piaţă potenţial.obţine un preţ cât mai mare să coincidă cu interesul cumpărătorului. în funcţie de clienţi şi ordine proprii. În cadrul sesiunii de tranzacţionare se disting trei etape: sesiunea principală. şi anume: . precum şi raportul de decontare.

1. adică livrează titlurile la casa de . dar pe baza de titluri împrumutate. 2) 3) Brokerul împrumută titlurile în contul clientului de la un alt broker şi informează că acest împrumut a fost executat în contul clientului său. până în ziua executării contractului. indiferent daca acestea se tranzacţionează la bursa propriu-zisă sau pe pieţele interdealeri. tranzacţiile bursiere se referă la contractele încheiate în incinta burselor de valori.3. încheiate pe piaţa secundară. Clientul vinde titluri pe care nu le deţine şi pe care.tranzacţii Cu lichidare pe bază de aranjament special.tranzacţii cu lichidare imediată (cash delivery). se disting tranzacţii specifice pieţelor de tip american şi tranzacţii încheiate la bursele de tip european.3. prin intermediul agenţilor de bursa şi în conformitate cu reglementările pieţei bursiere. După momentul executării contractului. La bursele de tip american. Tranzacţiile bursiere 3. . O categorie aparte a tranzacţiilor de tip american sunt vânzările scurte (short sales).4.4. Brokerul execută contractul. urmează să le obţină prin împrumut pentru o sursă terţă. se derulează următoarele categorii de tranzacţii: . - tranzacţii cu lichidare normală (regular settlement). - Etapele realizării tranzacţiei sunt următoarele : 1) clientul dă ordin de vânzare „scurtă”.3. Adică vânzarea la bursă a unor valori mobiliare cu executarea contractului după formula lichidării normale. iar brokerul execută ordinul deci încheie contractul. tranzacţiile bursiere cuprind toate contractele de vânzare cumpărare de titluri şi alte active financiare. În sens restrâns. Tipuri de tranzacţii bursiere În sens larg.

tranzacţii la termen sau „cu reglementare lunară” (a reglement mensuel). restituindu-se împrumutătorului titlurile primite.compensaţie. Un client care vinde cash trebuie să predea valorile mobiliare contractate în cadrul aceluiaşi termen. fie să renunţe la contract. 4) Când consideră oportun. în funcţie de evoluţia viitoare a cursului . are dreptul. În cazul operaţiunilor la termen ferm. care suportând un cost. se încheie în bursă la un moment dat. b. cel de-al doilea de a ceda titlurile vândute. clientul dă ordin de cumpărare a titlurilor respective. în perioada de lichidare a lunii în curs. persoana care adresează ordinul de vânzare sau cumpărare îşi asumă obligaţia. Valoarea tranzacţiei se determină pe baza cursului la termen prestabilit. Negocierile la termen pot fi ferme şi condiţionate. ordinul este executat. cunoscute şi sub denumirea de tranzacţii cash sau pe bani gata se caracterizează prin aceea că. cumpărătorul şi vânzătorul sunt definitiv angajaţi din ziua negocierii: primul de a plăti titlurile cumpărate. urmând să fie executate la o dată fixă. Sunt derulate le termen. Aceasta depinde de decizia operatorului. La bursele de tip european se deosebesc următoarele categorii de tranzacţii: a. c. sau într-una din lunile următoare. tranzacţii condiţionale (a' prime). dar finalizarea lor nu este obligatorie. primind contravaloarea integrală a acestora în contul lor. fie să-şi definească poziţia de cumpărător sau de vânzător de titluri. în conformitate cu scadenţa operaţiunilor cu lichidare normală. Dreptul de proprietate asupra titlurilor trece de la vânzător la cumpărător chiar din momentul încheierii contractului. ca imediat sau în perioada de lichidare normală (câteva zile din momentul încheierii tranzacţiei) să pună la dispoziţia partenerului titlurile vândute sau suma de bani reprezentând costul tranzacţiei. indiferent de evoluţia cursului de piaţă la termenul tranzacţiei. un investitor poate cumpăra valori mobiliare cu condiţia să plătească integral contravaloarea acestora. Astfel. Aceste tranzacţii se derulează pe baza contului cash deschis de client la firma de broker. tranzacţii la vedere (au comptant).

operaţiuni de acoperire. După scopul urmărit operaţiunile de bursă pot fi clasificate după cum urmează: a. prin care se urmăreşte obţinerea unui câştig din diferenţa de cursuri. Tranzacţiile condiţionale cu titluri derivate sunt contractele de opţiuni. contractul nu poate fi lichidat decât la scadenţă. Ele pot avea caracter speculativ sau pot constitui o modalitate de protejare a investiţiei împotriva riscului de curs bursier. preţul de cumpărare este. se încearcă conservarea valorii activelor şi chiar obţinerea unui câştig. Stelajul este o tranzacţie condiţionată deoarece operatorul care a achiziţionat un stelaj are dreptul ca la scadenţă să-şi stabilească poziţia în funcţie de evoluţia cursului. In condiţiile unei pieţe instabile. Stelajul reprezintă o tranzacţie fermă deoarece la scadenţă operatorul are obligaţia să execute contractul. . O formă a operaţiunii de arbitraj este spreadingul. generate de interesele vânzătorilor şi cumpărătorilor. fără ca practic arbitrajorul să-şi asume riscul preţului. operaţiuni de arbitraj. b. cumpărătorul îşi asumă obligaţia de a plăti vânzătorului o primă. Tranzacţiile condiţionale derulate cu titluri primare sunt operaţiunile cu primă şi stelajele. c. Tranzacţia de stelaj se încheie pe termen de 6 luni. Acestea izvorăsc din nevoia de deplasare a capitalurilor disponibile. operaţiuni simple. se încheie pentru o cantitate de 100 de titluri. dar operatorul poate executa contractul chiar în lichidarea lunii următoare încheierii tranzacţiei sau într-una din următoarele 5 luni până la scadenţa finală. prima reprezintă pierderea maximă pentru cumpărător în cazul renunţării la contract. preţul tranzacţiei este predeterminat. Stelajele combină caracteristicile tranzacţiilor ferme cu cele ale operaţiunilor de tip condiţionat. precum şi din intenţia de modificare a structurii portofoliului de valori mobiliare deţinute sau pentru transformarea activelor financiare în lichidităţi. Tranzacţiile cu primă prezintă următoarele caracteristicii: scadenţa tranzacţiei este fixă. prin care se urmăreşte evitarea pierderilor generate de evoluţia nefavorabilă a cursului bursier. care se formează pe diferenţa favorabilă dintre cursurile practicate la momente diferite. de regulă. mai mare decât pe piaţa cu reglementare lunară.valorilor mobiliare tranzacţionate.

respectiv agenţii de bursă. astfel. creatorii de piaţa acţionează. Sistemul de tranzacţionare Tranzacţiile se realizează prin intermediul unui mecanism care asigură accesul direct şi continuu al clienţilor la informaţiile referitoare la preţ şi la cele furnizate de emitenţii valorilor mobiliare şi care dau. şi un risc. Pe piaţa bursieră. Pe pieţele bursiere.3. Urmărind chiar obţinerea unui profit din diferenţe de cursuri. sell high). 3. societăţile membre pot acţiona în nume propriu. În prezent. în mod corespunzător. e. operaţiuni cu caracter tehnic.2. implicit. astfel încât participanţii să beneficieze de . şi în calitate de brokeri pentru clienţii lor. Cei care efectuează astfel de tranzacţii joaca rolul de creatori de piaţa (market makers). ca dealeri. Contractantul îşi asumă. respectiv cumpără când oferta este excedentară. datorită introducerii mijloacelor electronice de transmitere şi executare a ordinelor. care sunt efectuate de agenţii de bursă pentru menţinerea echilibrului şi stabilităţii pieţei. deoarece evoluţia cursului bursier nu poate fi anticipată cu precizie. Tranzacţionarea pe aceste pieţe are loc după un program bine determinat şi în locuri dinainte precizate. având drept scop obţinerea unui profit din diferenţa de cursuri între momentul încheierii şi momentul lichidării operaţiunii. Principiul pe care se bazează astfel de operaţiuni este acela de a cumpăra ieftin şi de a vinde scump (buy low. operaţiuni speculative.4. posibilitatea clienţilor de a lua decizia de a investi sau nu într-o anumită valoare mobiliară. Aceştia vând titluri pe cont propriu atunci când se manifestă o cerere neacoperită pe piaţa. d. s-a crea facilitatea ca tranzacţiile să poată fi executate fără prezenţa efectivă a agenţilor de bursă. tranzacţiile sunt efectuate de un personal specializat. în sensul echilibrării pieţei.Acestea sunt operaţiuni de tip headging.

La executarea unui ordin de vânzare-cumpărare pentru o acţiune oarecare.A.monitorizarea riscului la care se expun prin introducerea ordinelor în sistemul de tranzacţionare. În consecinţă. calculatorul care procedează la alocarea . dacă nu există nici un astfel de ordin la un preţ acceptabil. Ordinele introduse în sistemul de tranzacţionare pot fi executate în două feluri : prin confruntare cu alte ordine – confruntarea unei solicitări de cumpărare cu o ofertă de vânzare – sau. pentru ordine de valori egale introduse la momente de timp diferite.T. în momentul în care cererea s-a întâlnit cu ofertă.). care permite efectuarea tranzacţiilor pe 2 tipuri de pieţe bursiere : piaţa continuă şi piaţa intermitentă. Totodată. Pentru faza actuală de dezvoltare a Bursei de Valori Bucureşti a fost ales sistemul de tranzacţionare în piaţa continuă.E. în calitate de responsabil pentru piaţa unei anumite valori mobiliare. Fiecărui investitor (client al unei societăţi de valori mobiliare sau societate de valori mobiliare care tranzacţionează în nume propriu) i se atribuie în Registrul Bursei un număr de cont în care sunt evidenţiate acţiunile sale şi care reprezintă codul prin care el este identificat. Mecanismul de execuţie a ordinelor introduse de intermediarii de valori mobiliare are la baza criteriul timp de introducere. Fiecare ordin introdus în sistem trebuie să conţină numărul de cont al clientului său al societăţii de valori mobiliare pentru care se va execută tranzacţia şi în conturile cărora se va efectua transferul valorilor mobiliare. prin vânzare către sau cumpărare de la un specialist – membru desemnat de bursă. contactul personal cu contrapartea tranzacţiei se realizează mai uşor. Fiecare ordin introdus de broker în sistem are menţionat momentul la care s-a efectuat introducerea. va avea prioritate ordinul introdus mai devreme în sistem. Bursa de Valori Bucureşti utilizează pentru efectuarea tranzacţiilor un program asistat de calculator denumit Sistemul de Tranzacţionare şi Execuţie Automată (S. facilitând dezvoltarea relaţiilor de afaceri.

3. conform principiului precedenţei : primul venit . de tranzacţionare. agentul de valori mobiliare va completa pentru client o Cerere de Deschidere de Cont. contract ce constituie baza legala pe care agentul de valori mobiliare va executa ordinul clientului în ring1. urmând să parcurgă următoarele 2 etape : încheierea unui contract de intermediere a valorilor mobiliare cu SVM.4. 1 2 Vezi Anexa A Vezi Anexele B1. C2 . potrivit regulamentului bursei agentul de bursă va servi/executa întotdeauna mai întâi ordine în numele clienţilor săi şi doar după aceea ordinele în nume propriu (deci. mai trebuie menţionat ca. B3 3 Vezi Anexele C1.ordinelor va satisface mai întâi cererea venită la momentul "n" şi apoi pe cea de la momentul "n+1". sau deschiderea unui cont de valori mobiliare în cazul în care a fost emis un ordin de vânzare. B2. 1. compensare şi decontare a tranzacţiilor la Bursa de Valori Bucureşti • ZIUA T-1 = Ziua emiterii ordinului (pre-ziua tranzacţiei) Pentru a cumpăra sau vinde acţiuni ale societăţilor comerciale înscrise la cota Bursei de Valori Bucureşti. 3. respectiv deschiderea unui cont în numerar în cazul în care a fost emis un ordin de cumpărare. Procedurile de introducere a ordinului. De asemenea. După încheierea contractului între cele 2 părţi. persoanele fizice sau juridice interesate trebuie să se adreseze uneia dintre societăţile de valori mobiliare membre ale Asociaţiei Bursei de Valori Bucureşti care au acces direct sau indirect (prin intermediul altui SVM) la sistemul de tranzacţionare al Bursei. al SVM-ului pe care-l reprezintă). cont în care se va depune suma de bani necesara cumpărării acţiunilor.3. cont în care clientul îşi va depune valorile mobiliare pe care doreşte să le vândă2.primul servit.

buletin. ele nu sunt procesate pentru a genera tranzacţii. Ordinele sunt de tip preţ limită. agentul de valori mobiliare de la sediul SVM-ului va transmite agentului de bursă din ringul bursier datele de identificare ale clientului (nume.În cazul ordinului de cumpărare. respectiv la cumpărare (mai mic sau egal cu Y lei/acţiune). telefon). Transmiterea ordinului către SVM-ul ales poate avea loc în orice zi între cele 2 sau 3 şedinţe de tranzacţionare în bursă. va fi transferat în zona clienţilor arondaţi. în vederea introducerii lor în baza de date aferentă Registrului Bursei. În această perioada. adresă. În ziua T. la orele 9:30. ci doar piaţa este chemată să-şi “spună cuvântul”. valoarea sumei depuse se calculează pe baza preţului de referinţă (preţul mediu) din ultima şedinţă de tranzacţionare.11:30 Etapa de Pre-Deschidere În acest interval. În cazul ordinului de vânzare. Ora 9:30 . În faza premergătoare tranzacţiei. La încheierea contractului. sistemul computerizat al bursei nu recunoaşte încă acest ordin(3). respectiv acţiunile se află în cont. agentul de valori mobiliare va negocia cu clientul comisionul aplicat serviciului prestat. Etapa de pre-deschidere permite stabilirea unui preţ de deschidere al pieţei pentru valorile mobiliare ce se vor tranzacţiona în şedinţa respectiva. Până în acest moment. Această . • ZIUA T = Ziua tranzacţiei O dată ce ordinul a fost plasat SVM-ului. care nu poate depăşi 8% din valoarea tranzacţiei încheiate în ring. agentul de bursă este gata să execute ordinul clientului său în ringul computerizat al bursei. clientul înregistrat deja în zona aşa-numiţilor clienţi nearondaţi (acţionarii ce deţin acţiuni la societăţile PPM cotate la bursă). chiar daca sunt introduse ordine de bursă. iar banii. agentul de bursă va introduce în sistem toate ordinele primite de la clienţi. deşi SVM-ul a preluat ordinul de vânzare său de cumpărare de la client. adică se cere un preţ limită la vânzare (mai mare sau egal cu valoarea X lei/acţiune). agentul de bursă se afla la terminalul său din ring.

denumit licitaţie la preţ unic. instalat la terminalul său din ring. În cazul în care în cadrul acestei etape preţul cererii nu se suprapune cu preţul ofertei. agenţii de bursă trec la executarea efectiva a ordinelor primite pe o baza continua. sau dacă există doar cerere. adică afişarea unui preţ de cumpărare său de vânzare. Etapa deschiderii automate presupune mai întâi activarea sistemului de tranzacţionare de către agenţii de bursă după care urmează aplicarea algoritmului de fixing. Preţul se determina automat pe baza celor mai bune oferte introduse în sistem. nu va exista un preţ de deschidere. ci o cotaţie (exact ca la casele de schimb valutar). executarea ordinelor având loc în timp real. după afişarea preţului de deschidere pentru fiecare acţiune cotată. Sistemul de tranzacţionare în piaţa continua permite încheierea tranzacţiilor la preţuri . Stabilirea preţului de deschidere se bazează pe un sistem clasic. Ora 11:30 Etapa Deschiderii Automate Etapa de predeschidere se încheie cu stabilirea automată a preţului de deschidere pentru şedinţa de tranzacţionare respectivă.etapă se caracterizează prin faptul că ordinele sunt introduse în sistem. iar cantităţile de valori mobiliare specificate în ordinele de bursă se însumează conform unui algoritm de fixing. cunoaşte doar ordinele introduse de el. Fiecare agent de bursă. Etapa de predeschidere este importantă deoarece agentul de bursă îşi poate da seama unde se situează ordinul său faţă de piaţa. respectiv doar ofertă. Criteriul de selecţie este maximizarea volumului tranzacţiei (în condiţiile întâlnirii celei mai bune cereri cu cea mai buna ofertă.13:30 Etapa de Deschidere a Pieţei În această perioadă de timp. Ora 11:30 . în timp ce sistemul afişează pe fiecare terminal piaţa cumulată. care identifica ordinele de cumpărare/vânzare ce pot iniţia tranzacţii la deschiderea pieţei (etapa următoare) şi care se efectuează la preţul de deschidere determinat. respectiv toate ordinele de vânzare/cumpărare introduse de toţi agenţii de bursă în sistemul de tranzacţionare. astfel încât volumul tranzacţiei să fie maxim).

Ora 13:30 Etapa de Închidere a Şedinţei de Tranzacţionare La ora 13:30. La închiderea şedinţei de tranzacţionare. calculatorul afişează automat preţul de închidere al şedinţei care poate fi preţul la care s-a încheiat ultima tranzacţie. Această variaţie maxima de preţ admisă pentru o şedinţă de tranzacţionare a fost stabilită cu scopul protejării investitorilor de apariţia unor eventuale modificări excesive pe termen scurt ale preţului unei valori mobiliare.diferite de preţul de deschidere.· ordin integral executat.· ordin neexecutat. Bursa de Valori Bucureşti transmite fiecărei societăţi de valori mobiliare Raportul de Tranzacţionare. Limita variaţiei de preţ permite agenţilor de bursă să-şi reevalueze poziţia pe piaţa. pentru fiecare acţiune. aceştia modificându-şi ordinele introduse în etapa de predeschidere în vederea executării ordinului în condiţii optime. agentul de bursă din ring se poate găsi într-una din următoarele situaţii :· ordin parţial executat. pe baza acţiunii libere a cererii şi ofertei. datorate mai ales dezechilibrelor de moment dintre cerere şi ofertă. respectiv un preţ de vânzare sau de cumpărare în cazul în care cererea nu s-a întâlnit cu oferta. cat şi pentru a menţine integritatea pieţei.· raportul de decontare general care stabileşte poziţia fiecărui SVM. Chiar daca încheierea efectiva a tranzacţiei va avea . sau ultima cotaţie. care evidenţiază ordinele executate (volumul acţiunilor tranzacţionate şi valoarea tranzacţiilor). calculatorul bursei tipăreşte automat cate doua rapoarte pentru fiecare agent de bursă din ring:· raportul de tranzacţionare. în urma tuturor ordinelor executate în ziua respectiva şi care va fi emis băncii de decontare. Aplicând sistemul de compensare multilaterala pe baze nete. preţuri ce pot varia doar în limita de ± 10 % faţă de preţul mediu din şedinţa precedentă. sistemul de tranzacţionare stabileşte daca SVM-ul figurează ca vânzător net (a vândut mai mult decât a cumpărat) sau drept cumpărător net (a cumpărat mai mult decât a vândut). Raportul de Compensare şi Raportul de Decontare. Etapa Finalizării Şedinţei La încheierea şedinţei de tranzacţionare. reechilibrând astfel piaţa şi sporind lichiditatea acesteia.

banca efectuează încasări din contul de decontare al SVM-urilor debitoare în contul de decontare al bursei. . SVM-ul trimite clientului prin postă o confirmare scrisă a efectuării tranzacţiei. • ZIUA T+1 = Ziua compensării şi decontării tranzacţiei Agentul de bursă revine la sediul bursei cu cele 3 rapoarte confirmate (Raportul de tranzacţionare. La rândul ei. Raportul de compensare şi Raportul de decontare. Rolul de banca de decontare pentru tranzacţiile efectuate la Bursă este îndeplinit de către societatea bancara "BANKCOOP S. În baza ordinelor de plata emise şi transmise de Bursă. Orice diferend apărut între Bursă şi SVM cu privire la exactitatea datelor din rapoarte se rezolva la momentul T+1 şi nu mai târziu. ca vânzător net de titluri de valoare. documente care sunt puse la dispoziţia acestuia. Toate ordinele de plată emise fie de SVM-uri. la sfârşitul fiecărei luni SVM-ul emite un extras de cont şi o situaţie a activităţii contului pentru fiecare client. rapoarte care sunt însoţite de ordinul de plată în cazul în care SVM-ul este cumpărător net. banca efectuează plaţi din contul de decontare al Bursei în contul de decontare al SVM-urilor creditoare (vânzător net). De asemenea. sunt trimise la banca de decontare. agentul de bursă îşi poate anunţa deja clientul despre executarea ordinului. la sfârşitul şedinţei. În baza ordinelor de plata emise de SVM-urile debitoare (cumpărator net) şi transmise băncii de decontare prin intermediul bursei. după primirea rapoartelor.A. iar cel mai târziu a doua zi după executarea tranzacţiei. fie de bursă. aceste documente se considera a fi confirmate. bursa emite ordine de plată în numele SVM-ului care are de încasat bani. Bursa va centraliza toate ordinele de plată emise de SVM-uri. Daca SVM-ul nu comunica în scris Bursei obiecţiile faţă de datele din Raportul de tranzacţionare. Raportul de compensare şi Raportul de decontare) şi avizate de către SVM-ul pe care îl reprezintă.loc la momentul de timp T+3 (zile lucrătoare). în calitate de cumpărători.".

mai puţin dobânda şi comisionul pe perioada creditării. Daca operaţiile prevăzute mai sus nu sunt suficiente pentru asigurarea decontării. proprietatea asupra valorilor mobiliare deţinute în contul propriu şi asupra celor cumpărate în nume propriu şi aflate în curs de decontare. În cazul confirmării existenţei disponibilităţilor în contul societăţilor de valori mobiliare debitoare. banca de decontare are obligaţia (conform contractului încheiat cu Bursa de Valori) de a credita contul SVM-ului cu o sumă ce nu va depăşi valoarea scrisorii de garanţie bancara a acesteia. Daca exista disponibilităţi suficiente în conturile de decontare ale SVMurilor debitoare. iar societatea de valori mobiliare debitoare va transmite. bursa va prelua. • ZIUA T+3 = Ziua finalizării plăţilor/lichidării tranzacţiilor La momentul T+3 banca de decontare verifica şi informează Bursa de Valori asupra existentei său inexistentei disponibilităţilor suficiente din conturile fiecărei SVM. conform Procedurii Nr. banca de decontare va efectua : ♦ viramentul sumelor din conturile de decontare ale societăţilor de viramentul sumelor din contul de decontare al Bursei de Valori în valori mobiliare debitoare în contul de decontare al Bursei de Valori . banca de decontare efectuează operaţiunile de decontare. cât şi la data decontării.• ZIUA T+2 = Ziua confirmării existenţei disponibilităţilor în contul de decontare Banca de decontare informează Bursa asupra existentei sau inexistentei disponibilităţilor suficiente în contul SVM-urilor debitoare. privind compensarea şi decontarea tranzacţiilor. ♦ conturile de decontare ale societăţilor de valori mobiliare creditoare.1. Daca se constata ca nu exista suficiente disponibilităţi în contul de decontare al unui SVM debitor. cu titlu gratuit. atât înainte de data decontării. . 5.

bursa va înştiinţa în scris societatea de valori mobiliare debitoare cu privire la valorile mobiliare care au fost preluate în proprietatea acesteia.Bursa va înştiinţa societatea de valori mobiliare în scris. O dată cu confirmarea plăţilor. vor participa la acoperirea sumei ramase cu o contribuţie conform deciziei Comitetului Bursei adoptate în procedură de urgenţă. ♦ Secţiunea 3 .secţiunea conturilor clienţilor care nu au cont deschis la o societate de valori mobiliare . Banca de decontare va confirma Bursei de Valori efectuarea decontării în conformitate cu instrucţiunile date de Bursă.secţiunea conturilor proprii ale societăţilor de valori mobiliare . despre faptul ca proprietatea asupra valorilor mobiliare deţinute în contul propriu şi asupra celor cumpărate de SVM în nume propriu. .conţine toate informaţiile referitoare la deţinerile de valori mobiliare ale unei societăţi de valori mobiliare.conţine informaţii referitoare la deţinerile de valori mobiliare ale clienţilor unei societăţi de valori mobiliare *. potrivit principiului "livrare contra plată". va fi preluata cu titlu gratuit de către bursă. la ora 10:00. în nume propriu. Registrul Bursei este organizat în 3 secţiuni : ♦ Secţiunea 1 . toate societăţile de valori mobiliare membre ale Asociaţiei Bursei.conţine informaţii referitoare la deţinătorii de valori mobiliare care nu au cont deschis la o societate de valori mobiliare . Respectivele valori mobiliare vor fi transferate din contul societăţii de valori mobiliare debitoare care nu şi-a achitat obligaţia de plata în Registrul Bursei în cadrul secţiunii 3. ♦ Secţiunea 2 . Dupa efectuarea transferului.secţiunea conturilor clienţilor care au cont deschis la o societate de valori mobiliare . În situaţia în care nu este asigurata decontarea integrala a tranzacţiilor. prin sistemul computerizat al Bursei se trece la efectuarea transferului valorilor mobiliare din conturile vânzătorilor în cel al cumpărătorilor.

-gradul mare de dispersie. sociali sau psihologici.5. în structura cărora se cuprind acţiuni ai căror emitenţi aparţin aceluiaşi domeniu de activitate. în general.5. au o capacitate de informare limitată. datorită cuprinderii unui număr mai mare de firme. Indicii de bursă Indicii de bursă sunt nişte coeficienţi calculaţi prin diferite metode (în general specifice fiecărei burse) prin care se evidenţiază tendinţa generală de creştere sau scădere a valorilor de piaţă ale titlurilor financiare. o medie ponderată a valorilor unui număr de titluri selectate dintre cele mai reprezentative de pe piaţă.3. Indicii din generaţia a doua (indici compoziţi) au un grad de relevanţă mai ridicat. aparţinând unor domenii diferite de activitate. adică difuzia valorilor mobiliare în rândul deţinătorilor să fie foarte mare. Criteriul de selectare al valorilor materiale ce compun indicii bursei sunt : -gradul de capitalizare bursieră ridicat. indicii de primă generaţie. Urmărind evoluţia pe termen lung a indicelui unei anumite burse se constată că acesta reflectă influenţa unei serii de factori economici. Indicii de bursă sunt exprimaţi în puncte ai reprezintă. ca de exemplu. Aprecierea activităţii bursiere 3.3. Astfel.1. -structura valorilor mobiliare ce compun indicele bursier să urmeze repartiţia pe sectoare de activitate a titlurilor înscrise în Cota oficială a bursei. ivirea unei instabilităţi sociale sau a unei psihoze generalizate asupra . titlul respectiv fiind considerat o valoare sigură. apariţia unui avânt sau a unei recesii economice. -cotarea valorilor mobiliare să se realizeze prin sistemul bursei informatizate.3. intervenţia unei crize politice. Semnificaţia titlurilor este dată de structura acestora. Introducerea unei valori mobiliare în structura indicelui reprezintă pentru emitent o consacrare.

El conţine cele mai importante 30 de acţiuni din ramura industriei. În acelaşi timp. Lărgimea bursei este relevată de existenţa unei cantităţi şi valori mari de titluri prezentate în bursă. etc. fiind calculat ca o medie aritmetică ponderată. Consistenţa bursei arată capacitatea de autoreglare a bursei. care se calculează prin însumarea produselor dintre numărul de titluri prezentate. Indicele se modifică în mod egal pentru aceeaşi variaţie a cursului acţiunii. în mod obişnuit. Aceşti indicatori pot fi: 1 Cele mai mari burse din lume au indici care au devenit cunoscuţi pe piaţa financiară mondială. Adâncimea bursei este dată de faptul că exista un număr suficient de ordine de vânzare şi cumpărare deasupra şi sub preţul curent al pieţei. indiferent de capitalizarea bursieră. Indicele Daw-Jones este cel mai cunoscut şi cotat indice american. cu valoarea de piaţă a titlurilor respective rezultate în urma tranzacţiilor de la bursa respectivă. Uneori se constată şi o necorelare între tendinţa bursei şi apariţia unor evenimente care. este necesar a se face o analiză bursieră.viitorului. În acest caz cursul titlurilor va fi stabilit mai echitabil pentru toţi participanţii. fiind standardul general folosit de presă şi alte mijloace de informare pentru a măsura progresul pieţei bursiere americane. În vederea anticipării tendinţei bursiere. În acest sens există şi un indicator specific denumit capitalizare bursieră. astfel că partenerii de pe piaţa de capital au simţit tot mai mult necesitatea unor pronosticuri bursiere. a făcut ca bursa să fie supusă unor influenţe multiple. 3. de anumit tip. ar trebui să influenţeze mişcarea bursei în alt sens1. pentru calcularea probabilităţii de evaluare a unor titluri se folosesc o serie de indicatori care caută să prindă în cifre sau procente situaţia unor titluri Ia diverse momente.5. în sensul că la o variaţie importantă a cursului unui titlu apar imediat ordine în sens invers de vânzare sau cumpărare a aceluiaşi titlu. lărgimea şi consistenţa. rapide şi variate. Indicele Nikkei este compus din 225 de acţiuni din prima secţiune a Bursei din Tokyo. influenţa nivelului cursurilor la bursă asupra tranzacţiilor a crescut decisiv. .3. Analiza bursieră Afluenţa unei cantităţi mari de informaţii de la distanţe tot mai mari şi întrun timp tot mai scurt. Trăsăturile esenţiale ale unei burse sunt: adâncimea. Pentru a putea face o prognoză care nu poate fi decât relativă.2.

în timp ce. El apare atunci când participanţii. Creditorii doresc toţi deodată şi imediat recuperarea fondurilor proprii. tranzacţiile fiind mereu supuse unui eventual risc. Într-o bursă eficientă se realizează maximul de profit pentru un anumit nivel de risc sau un minim de risc pentru un nivel dat al profitului. În istorie se cunosc două mari crahuri financiare: cel de la Bursa din New York din anul 1929 si cel din marile burse occidentale din anul 1987.capitalizarea bursieră. recesiuni. Toţi aceşti indicatori se bazează pe elemente reale constatate care. valoarea patrimoniului emitentului. ceea ce determină prăbuşirea generală a preţurilor valorilor mobiliare. raportul preţ/câştig. mai ales datorită unor speculaţii exagerate. nu pot include elementele greu previzibile crize. însă. bursa nu este eficientă. În aceasta situaţie apariţia unui eveniment minor poate declanşa un dezechilibru care produce panica pe piaţa bursieră. brokerii şi dealerii îşi asumă riscuri prea mari. Dacă în cadrul bursei apar dese dereglări nelegate de motive raţionale.feed-back" asupra întregii economii.. 3. Crahul este dereglare majoră în funcţionarea unei burse care părea la un moment dat foarte eficientă. situaţia generală economică este în declin.3.) fapt pentru care prognoza bursieră este întotdeauna relativă. Aceasta intră într-o recesiune din care cu greu poate ieşi.3. se fac speculaţii neacoperite. randamentul titlurilor emise.5. . randamentul plasamentului etc. în realitate. creditele sunt negarantate şi exagerate. Crahul bursier are consecinţe de . Eficienţa bursieră şi crahul Sc spune despre o bursă că este eficientă atunci când reuşeşte să stabi1ească cursul unui titlu cat mai aproape de valoarea sa intrinsecă (valoare calculată in funcţie de datele emisiunii). psihoze etc.

„Sun Microszstems”.direct sau printr-un broker . ci existentă la „ghişeele” societăţilor de intermediere (firme de dealeri).4. Prin tradiţie societăţile puternice cu o îndelungată activitate şi cu o performanţă notabilă sunt listate la bursa. Creatorii de piaţă de la Nasdaq includ câteva dintre cele mai mari şi mai bine capitalizate firme de brokeri din lume. Numărul societăţilor listate pe piaţa OTC este mare. preţurile pe care le cotează. Piaţa extrabursieră 3.1. Celelalte. prin terminalele lor. Firmele de brokeri introduc. „Microsoft”. „Intel”. Cel mai relevant exemplu de piaţă OTC este piaţa Nasdaq din SUA1. . Sistemul Nasdaq este o reţea de comunicaţii între comercianţii (dealeri) şi brokerii de titluri care acţionează pe piaţa OTC.3. comunicarea de către acesta din urmă a cotaţiilor „ask-bid”. din sediile societăţilor de intermediere. „T. Row Price”. ce se caracterizează printr-o funcţionare centralizată având o activitate de tranzacţionare care conduce la integrarea mai multor funcţiuni într-o singura instituţie. astfel încât dealerii şi brokerii integraţi în sistem pot vedea. tehnicile de tranzacţionare şi exigentele bursiere. piaţa extrabursieră este tot a piaţă secundară însă 0 piaţă de negocieri.unui comerciant de titluri care „face piaţa" (market maker). pe propriile terminale. etc care ţin piaţa. încheierea contractului. 1 În sistemul Nasdaq se negociază curent circa 4000 de acţiuni. se tranzacţionează pe 0 piaţă difuză nelocalizată într-un anumit sediu. În esenţă. în orice moment. „US Healthcare”. Piaţa OTC este o piaţă electronică preluând în mare măsură. „Amgen”. Caracteristicile pieţei extrabursiere Spre deosebire de bursa de valori.4. fie ele afaceri noi sau de interes regional. iar accesul în sistem este simplu. tranzacţionarea se face de la distantă. localizaţi în 38 de state. Piaţa extrabursieră este denumită generic „Over the Counter” (OTC) sau piaţă „la ghişeu”. unde confruntarea cererii cu oferta şi asigurarea lichidităţii se realizează prin concurenţa unui mare număr de comercianţi de titluri (dealeri). Districtul Columbia şi în Marea Britanie. „Ben & Jerry’s”. tranzacţia presupune următoarele faze: ordinul dat de client . „Adolph Coors”. La Nasdaq acţionează peste 470 de creatori de piaţă. cele mai importante dintre acestea fiind acţiunile firmelor : „Apple Computer”.

cu rol de reglementare şi urmărire a tranzacţiilor. Societatea Registrul Român al Acţionarilor. bănci. 3. de efectuare a transferului de proprietate şi de deţinere în numele utilizatorilor şi al clienţilor acestora a valorilor mobiliare. numită şi depozitar. pentru fiecare utilizator direct al sistemului.4. Societatea de Suport Tehnologic RASDAQ care asigură colectarea informaţiei cu privire la oportunităţile de vânzare – cumpărare de titluri din întreaga ţară. numită şi Registratar. pentru toate titlurile introduse în Nasdaq. . fiind responsabilul şi beneficiarul întregului sistem. mijloceşte negocierea electronică. Acestor patru componente li se adaugă altele specifice. reprezentanţe teritoriale ale SVM-urilor. 4. utilizatori direcţi. registru independent. fonduri. Asociaţia Naţională a Societăţilor de Valori Mobiliare (ANSVM). Decontare si Depozitare. Organizarea pieţei extrabursiere în România Piaţa extrabursieră este organizată pe 4 componente distincte : 1. ţine evidenţa contractelor încheiate.cotaţiile tuturor firmelor „market-maker”. agenţii de presă interne şi internaţionale conectate la o reţea principală de telecomunicaţii acoperind întreaga ţară sau subreţele proprii fiecărei societăţi de brokeraj. 2. indirecţi şi principali ai sistemului de decontare. cu rol complex de calcul al soldului pe fiecare titlu. care păstrează şi acţionariatului fiecărui emitent. actualizează componenta 3. cum ar fi: utilizatori ai sistemului de tranzacţionare. Societatea Naţională de Compensare. raportează situaţia tranzacţiilor fiecărei firme de brokeraj şi difuzează informaţia cu privire la preţurile şi volumul de titluri tranzacţionate zilnic pe piaţă.2.

competitive şi inovatoare pentru membri săi pentru emitenţi şi investitori.3. cu grade diferite de risc. ANSVM. Ca organism de auto-reglementare pentru piaţa extrabursieră de valori mobiliare. cât şi pentru noile societăţi care se vor forma şi vor dovedi un potenţial crescut pentru dezvoltare. Obiectivul ANSVM este acela de a fi furnizorul cel mai important de servicii si reglementări de piaţă oneste. ANSVM contribuie la dezvoltarea activităţii speculative de capital. eficace şi onestă pentru valorile mobiliare.4. Financial Market International şi Intrados au instituit un set de reguli cunoscute ca „Regulile de Practică Onestă ale ANSVM”. din România. ANSVM contribuie la apariţia unei pieţe cu potenţiale rapid de dezvoltare. ANSVM este organismul care impune standardele etice şi profesionale ridicate. .3. ANSVM are capacitatea de a detecta eventualele probleme ce pot apare în activitatea membrilor săi şi de a le rezolva într-un mod practic şi eficient. Operând pe o piaţă în plină schimbare şi orientată către înalte tehnologii obiectivul de bază al ANSVM este acela de a crea prima piaţă de valori mobiliare din România atât pentru societăţile privatizate. În vederea atingerii scopului său. Folosind tehnologii informatice şi de telecomunicaţii avansate. operând şi reglând o piaţă cât mai lichidă. Asociaţia Naţională a Societăţilor de Valori Mobiliare Misiunea ANSVM este aceea de a căuta posibilităţi care să faciliteze formarea de capital în sectoarele public şi privat din România dezvoltând. împreună cu specialişti de la CNVM.

ceea ce îi conferă acesteia exactitate în consemnarea voturilor în . Banc Post. • înregistrarea transferului de valori mobiliare în fişierul central. BCR BA. toate operaţiunile aferente evidentei şi transferului de proprietate asupra acţiunilor. Activitatea Registrului vizează: • monitorizarea valorilor mobiliare emise pentru a împiedica sub sau supraemisiunea.A. Registrul asigură cunoaşterea de către societate.4. • operaţiunile centralizate. BC Ion Tiriac. în orice moment.4.A. Fiind gestionar al evidentei acţiunilor societăţii. uniforme. Registrul Român al Acţionarilor Registrul Român a Acţionarilor S. • serviciile fumizate de o entitate privată independentă asigură un serviciu loial pentru emitent.) este prima societate registru privat independent autorizat de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. a acţonariatului şi a situaţiei acţiunilor. Mindbanc. independentă. asigură reducerea cheltuielilor legate de aceasta activitate.3. BIR. construita la iniţiativa a opt bănci comerciale şi anume: BRD. Registrul Roman al Acţionarilor (R. • alte activităţi considerate de CNVM ca fiind activităţi de registru Utilizarea serviciilor unui registru autorizat prezintă următoarele avantaje: • integritatea registrelor unei societăţi este esenţială pentru integritatea financiară a acesteia şi satisfacţia acţionariatului: • gestionarea profesionistă a registrului asigură integritatea acestuia. • integritatea registrului companiilor ca şi gestionarea profesionistă a registrelor şi transferurilor creează premisa atragerii capitalului străin. este o entitate privată. BANCOREX.R. RRA are ca scop oferirea de servicii specializate de evidenţă a acţionariatului pentru societăţile emitente de valori mobiliare şi efectuează. pentru realizarea acestui obiectiv.

costurile pe societate sunt sensibil mai mici decât costurile pe care o societate individuală ar trebui sa le suporte daca şi-ar gestiona propriul registru. pentru asigurarea conformităţii procedurilor interne ale Registrului cu reglementările CNVM. ca organizaţie privată. RRA este privat şi independent. folosind sisteme de proceduri identice pentru toate societăţile. Datorită faptului ca serviciile sale sunt oferite în mod uniform tuturor societăţilor din cadrul marii privatizări. Regulamentele şi procedurile sale au fost aprobate de CNVM. pentru şi în numele acţionarilor. pentru a recepţiona opiniile emitenţilor şi a le include in proiectele sale de dezvoltare. Din acest motiv. cu consiliu de administraţie care menţine un comitet consultativ pentru emitenţi. Efectuarea cu promptitudine a modificărilor în evidenţa acţionariatului pe baza tranzacţiilor private garantează faptul că proprietarii de acţiuni vor fi satisfăcuţi de serviciile de registru contractate de societatea emitentă. pregătit să rezolve nu numai transferuri legate de piaţa de acţiuni dematerializate dar si de transferuri de valori mobiliare emise sub forma fizică reglementate de CNVM. funcţionează pe principul minimizării cheltuielilor. Este o entitate legală separată. RRA operează într-un sistem automat. RRA. Ulterior emisiunii de titluri pe piaţa primară. RRA nu este nici proprietatea Guvernului. RRA oferă servicii către. eliminând problemele legate de pierderea din evidentă de acţionari sau acţiuni.probleme importante ale emitentului ca şi rigurozitatea în distribuirea de dividende. nici controlat de acesta si nici nu se află sub controlul comunităţii societăţilor de valori mobiliare sau a depozitarului central. cu ajutorul unui personal calificat. eficient. Ca entitate profesionistă care gestionează registrele societăţilor comerciale. societăţile pot dori să îşi majoreze capitalul . RRA este conceput să funcţioneze pe o bază automată dematerializată în cea mai marc măsură. RRA oferă societăţilor eficienţa operaţiunilor şi reducerea cheltuielilor corespunzător serviciilor contratizate. Registrul are un rol important în desfăşurarea ofertei publice. conectat la sistemele centrale ale pieţei şi Depozitarului. care este deţinută de un consorţiu de bănci.

3. Dematerializarea acţiunilor se face de către Registru. Copii ale tuturor cererilor scrise si ale răspunsurilor aferente. Registru ţine la zi următoarele: 1.prin realizarea unei oferte publice. Registrul le va pune la dispoziţie copii ale raportului anual. Registrul impune în acel moment o restricţie de transfer asupra oricărei acţiuni. Toate cererile de restricţionare a transferului dreptului de proprietate şi de încetare a unor astfel de restricţii. emitentul poate avea situaţia clară a componentei acţionariatului său în orice moment. 4. O evidenţă conţinând datele de primire şi cele de transmitere sau soluţionare ale instrucţiunilor şi cererilor. O evidenţă lunară conţinând: (i) numărul de instrucţiuni sau cereri primite (ii) numărul de instrucţiuni sau cereri care au fost soluţionate în intervalele de timp prevăzute în Regulament (iii) numărul de instrucţiuni sau cereri care nu au fost soluţionate în acest interval de timp. Utilizarea Registrului este esenţiala pentru o societate care a realizat o oferta publica în sensul în care tranzacţionarea şi transferul titlurilor pe piaţa secundară vor fi permanent evidenţiate în Registru şi. acţiunile emise în formă materială urmând a fi dematerializate înainte de a se opera cu ele.. . iar Registrul a primit certificatul andosat şi l-a anulat. Registrul trebuie să înainteze un raport anual la CNVM în timp de 15 zile de la aprobarea bilanţului anual de către Ministerul de Finanţe. 2. astfel. Valorile mobiliare cu care Registrul poate opera sunt numai în forma dematerializată. La cererea emitenţilor cu care are contract de prestări de serviciu. care solicita emitentului să îi pună la dispoziţie o listă a acţionarilor actualizată şi exactă şi sa înceteze imediat orice activitate de registru. Aceasta restricţie este ridicată atunci când fiecare acţionar a predat certificatul andosat unei societăţi de intermediere sau direct Registrului. Acesta trebuie să fie însoţit de raportul unui cenzor extern independent cu privire la procedurile sale contabile si la capacitatea sa de a respecta prevederile Regulamentului.

păstrarea în siguranţă a valorilor mobiliare. transferul proprietăţii asupra valorilor mobiliare. atunci când sunt transferate la societate pot face în mod legal. fie în alţi termeni în cazul în care societatea apreciază conduita solicitantului sau persoanei asociate ca fiind astfel încât aprobarea cererii nu este împotriva intereselor societăţii. fie necondiţionat. Societatea va accepta o emisiune de valori mobiliare ca valori mobiliare admisibile numai în urma stabilirii de către Societate ca aceasta dispune de capacitatea operaţională şi de cea de a obţine informaţiile care sunt necesare pentru a-i permite sa-şi ofere serviciile participanţilor atunci când aceste valori sunt transferate. obiect al transferului prin înscriere în evidenţe conform legilor în vigoare. Societatea are ca obiect de activitate prestarea de servicii utilizatorilor direcţi. fie temporar în baza unor condiţii corespunzătoare. Societatea Naţională de Compensare Decontare şi Depozitare pentru Valori Mobiliare SNCDD este persoană juridică română constituită sub forma unei societăţi pe acţiuni care îndeplineşte activităţi de utilitate publică. Societatea acţionând în conformitate cu instrucţiunile autorizate din partea . Valorile mobiliare admisibile pot fi numai emisiuni de valori mobiliare care.4. pe bază de comision. Documentaţia obţinută de la fiecare emitent. Aceste evidenţe trebuie păstrate timp de cel puţin 10 ani şi trebuie să permită accesul în 72 ore de la cererea CNVM.5. Un registru cronologic al tuturor modificărilor făcute în fişierul central al deţinătorilor de valori mobiliare. 6.5. solicită acest lucru şi care au contribuit la Fondul de Garanţie în conformitate cu regulile în vigoare. servicii de înregistrare şi plata valorilor mobiliare şi orice operaţiuni conexe. Societatea poate aproba cererea oricărui solicitant. SNCDD îşi oferă serviciile persoanelor juridice care îndeplinesc anumite condiţii. Aceste servicii includ: decontarea tranzacţiilor cu valori mobiliare. 3.

obligaţia de livrare fiind în favoarea Societăţii şi dreptul de a incasa faţă de Societate. fie să livreze unităţi din fiecare valoare mobiliară în care are o activitate pentru respectiva perioadă de decontare. • da instrucţiuni Registrului pentru a transfera valorile mobiliare ale participanţilor din fişierul Societăţii în fişierul participantului sau al persoanei desemnate de acesta. Societatea va furniza fiecărui participant şi CNVM bilanţul contabil al societăţii. precum şi contul de venituri şi cheltuieli auditate de experţi contabili externi independenţi. • efectuează plăţi pentru şi de la participanţi în legătură cu tranzacţiile. primite de Societate în legătura cu valorile mobiliare ale unui participant. prestează următoarele servicii: • creditează. în care tranzacţiile decontate ale participantului sunt compensate şi fac obiectul unei inovaţiuni astfel încât referitor la fiecare emisiune de valori mobiliare în care participantul are activitate. • livrează dividende. Sistemul Tranzacţie cu Tranzacţie este un sistem de listare şi decontare a contractelor tranzacţie cu tranzacţie conform căruia participantul este obligat. iar dreptul de primire fiind al participantului care cumpără. distribuţii.participantului. împuterniciri sau alte valori şi documente. drepturi. După încheierea anului calendaristic. Sistemul CNS este un sistem pentru tinerea evidenţei şi decontarea contractelor CNS într-o valoare mobiliara. este fie obligat să livreze un anume volum sau este îndreptăţit să primească un anumit volum de valori mobiliare. prin transfer în Registru. • efectuează transferuri scriptice la Societate pe baza instrucţiunilor referitoare la valorile mobiliare ale participantului. Societatea menţine . înregistraţi la CNVM. Situaţii interne neauditate se pot furniza pe tot parcursul anului. scriptic contul participantului cu valorile mobiliare pentru care acesta a supus o cerere de informaţii şi una de transfer Registrului corespunzător. valori mobiliare. • efectuează transferuri scriptice în contul participantului. fie este îndreptăţit să primească unităţi din acea valoare mobiliară cu obligaţia de livrare aparţinând participantului care vinde.

RASDAQ – Piaţă Secundară de Valori Mobiliare Societatea “RASDAQ S. realizata de Nasdaq Stock Market din Statele Unite ale Americii. Această piaţă asigură tranzacţionarea acţiunilor distribuite cetăţenilor români în urma Programului de Privatizare în Masa. Constituită ca o structură tehnică afiliată Asociaţiei Naţionale a Societăţilor de Valori Mobiliare şi înmatriculată ca societate cu răspundere limitată. Piaţa este creata de intermediarii de valori mobiliare aflaţi în concurenţă.pe parcursul anului liste de valori mobiliare admisibile şi le poate modifica conform regulilor în vigoare. Societăţile de valori mobiliare de pe întreg cuprinsul ţării sunt interconectate prin intermediul sistemului electronic pus la dispoziţie de Rasdaq SRL având astfel posibilitatea de a tranzacţiona din orice colţ al ţării. În conformitate cu cerinţele formulate de Comitetul Director al ANSVM împreună cu Comisia pentru configuratia pieţei OTC. sistemul NASDAQ1.4.4. Această variantă reprezinta adaptarea sistemului PORTAL la realităţile pieţei şi la legislatia în vigoare în România. unde PORTAL este utilizat din 1971 pentru piaţa de capital extrabursieră (OTC).L. 3.R. .6. numit de RASDAQ după ruda sa îndepărtată. RASDAQ 3.” este una din instituţiile Pieţei Naţionale de Valori Mobiliare.6. Sistemul electronic de tranzacţionare utilizează o variantă adaptată a programului PORTAL. activitatea sa constă în operarea şi menţinerea sistemului electronic de tranzacţionare. Prin intermediul terminalelor de tranzacţionare (calculatoare personale) conectate în regim de acces 1 Acronimul înseamnă “National Association Securities Dealers Automated Quotation".1. ai cărei participanţi sunt interconectati printr-o retea de date (linii dedicate sau comutate). tehnologia PORTAL asigură funcţionarea unei pieţe distribuite geografic.

Societăţile emitente listate pe RASDAQ Regulamentul de tranzacţionare propus de ANSVM nu specifică nici un criteriu financiar şi nu impune comisioane emitenţilor pentru listarea acţiunilor rezultate în urma PPM pentru tranzacţionare în Sistemul RASDAQ. Alegerea unei emisiuni de către unul sau mai mulţi formatori de piaţă în vederea afişării de cotatii ferme în sistem nu conduce la costuri adiţionale pentru emitenţi. transferul de proprietate a acţiunilor PPM va fi efectuat electronic. Astfel. Tranzacţiile pot fi negociate prin telefon sau chiar prin intermediul sistemului. oferind astfel o apreciere publică a performanţelor acesteia. care se declara societăţi deschise.prin procesul de anulare şi emitere a unei noi acţiuni sub formă de certificat.) View only (lb. Legătura electronică între componentele pieţei prezintă o importanţă deosebită pentru lichiditatea acţiunilor rezultate din Programul de Privatizare în Masa (PPM). 1 2 Direct access (lb. fără a mai fi necesar a se trece . ele sunt disponibile în timp real tuturor participanţilor. Existenţa unei pieţe publice (RASDAQ) pentru acţiunile unei societăţi comerciale facilitează obţinerea de capital într-o ofertă ulterioară de acţiuni la un cost cât mai scăzut. Datele despre piaţă pot fi distribuite în timp real investitorilor instituţionali şi altor părţi interesate prin serviciul de acces vizual2. acestea fiind emise în formă dematerializată.pentru fiecare tranzacţie .) . ei transmit cotaţii de cerere şi ofertă pentru valori mobiliare. Odată introduse în sistem. înregistrarea mai multor formatori de piaţă pentru o anumita emisiune implica angajarea unei părţi mai mari din capitalul acestora pentru cumpărarea şi vânzarea acţiunilor societăţii respective. Pot fi listate pe Rasdaq si alte societăţi în afara celor din PPM.direct1. engl. engl.

elaborarea de rapoarte de cercetare care evidenţiază perspectivele societăţii comerciale respective. Serviciile oferite de această instituţie: . Accesul la cele mai recente cotatii si la ultimul preţ al fiecărei emisiuni admise în sistem este permis tuturor utilizatorilor.000 de emisiuni de valori mobiliare. mass media.) serviciul de acces vizual în schimbul unei taxe rezonabile. RASDAQ SRL furnizează nemembrilor (societăţi de investitii. etc. Caracteristici şi funcţionalităţi ale sistemului RASDAQ Prin funcţionarea sa. Sistemul furnizează o funcţie de supraveghere ce permite urmărirea şi analizarea tuturor tranzacţiilor efectuate si a cotatiilor introduse în sistem în vederea depistării eventualelor încălcări ale regulilor de tranzacţionare. sistemul asigura tuturor cetăţenilor posibilitatea de a vinde/cumpăra acţiuni sau alte valori mobiliare admise în sistem la un preţ corect indiferent de locul unde se află. ceea ce nu necesită nici un fel de plata din partea emitenţilor către ANSVM sau către firmele care au ales să devină formatori de piaţă. În timp. capacitatea de asimilare a informatiilor sau puterea lor economica. Prin transparenţa asigurată şi posibilităţile de diseminare a informatiilor despre emitenţi.Înregistrarea unuia sau mai multor formatori de piaţă într-o emisiune a unei societăţi comerciale va antrena "sponsorizarea" . agenţii de informaţii financiare. bănci. inclusiv istoricul acestora precum si informatii referitoare la mai mult de 5. Sistemul are capacitatea de a stoca informatii referitoare la tranzacţii. Aceste rapoarte constituie o cale foarte importanta de atragere de capital. sponsorizarea poate duce la dezvoltarea unei relaţii de consultanţă financiară între emitent şi unul dintre formatorii săi de piaţă. piaţa RASDAQ va contribui substanţial la promovarea pieţei românesti în circuitul mondial al pieţelor de capital. Sistemul permite informarea publică permanentă cu privire la preţurile pieţei.

pentru departamentul de supravegherea a pieţei. ♦ ♦ ştirilor puse pe sistem de către Rasdaq. totodată. în cazul ♦ ♦ tranzacţiilor încrucişate şi de dealer sau în cazul în care brokerii negociază prin telefon termenii unei tranzacţii ♦ negocierea tranzacţiilor prin intermediul sistemului. 1 Market Minder (lb. vizualizarea şi actualizarea cotaţiilor. tranzacţionare RASDAQ. pregăteşte personalul RASDAQ pentru a menţine şi dezvolta acest sistem pe măsură ce piaţa va evolua.♦ ♦ ♦ ♦ ♦ accesul şi furnizarea informaţiilor necesare societăţilor de valori servicii de “acces vizual” pentru instituţii si investitori. ♦ crearea de grupuri1 în care se poate urmării evoluţia mai multor înregistrarea sau retragerea din poziţia de formator de piaţă. ♦ NASDAQ a oferit licenţa asupra codului sursă (programelor) al sistemului şi. diseminarea informaţiilor sintetice si in timp real despre piaţa servicii cu valoare adăugată . introducerea şi confirmarea de rapoarte de tranzacţionare. în momentul în care contra-partea este de acord cu termenii tranzacţiei aceasta este automat încheiată. pieţei în ansamblu. transmiterea de mesaje către ceilalţi participanţi la piaţă şi vizualizarea tranzacţiile confirmate sunt raportate la Depozitar pentru decontare. extrabursieră de capital RASDAQ. pentru celelalte departamente ale ANSVM si CNVM. Funcţiile sistemului de tranzacţionare sunt: ♦ vizualizarea emitenţilor listaţi în sistem şi a participanţilor la sistem. emisiuni simultan. engl.) .rapoarte de sinteza şi analiza a evoluţiei asistenta tehnica pentru utilizatorii sistemului de electronic de mobiliare prezente în sistemul electronic de tranzacţionare RASDAQ.

Mecanismul de formare a preţului Conform principiilor moderne de administrare a portofoliilor şi emitenţii şi investitorii sunt interesati de tehnicile. Ne vom referi în . Modalităţile lor de realizare . decontarea operaţiunilor. Societăţile de valori mobiliare sunt preocupate de acoperirea unei game largi de activităţi. Tehnicienii şi specialiştii sunt preocupati de aspecte mai puţin vizibile publicului larg.măsură a performanţei şi eficienţei pieţei respective . prima condiţie este ca ea sa fie membră a ANSVM. între care: tehnicile de tranzacţionare. agenţii de presă etc. care pot acţiona pe piaţă în calitate de utilizatori care au doar acces vizual.Participanţii la piaţă În cadrul pieţei Rasdaq sunt mai multe tipuri de participanţi: ♦ ♦ societăţile comerciale emitente societăţile de valori mobiliare. dar care constituie premisele existenţei şi funcţionării pieţei. bănci. De asemenea SVM-ul trebuie să îndeplinească o serie de condiţii tehnice care sa-i permită conectarea propriu-zisă la sistemul electronic de tranzacţionare. creditarea. Pentru ca o Societate de Valori Mobiliare sa fie utilizator direct al sistemului. daruri ale tehnologiei. de configurarea optimă a structurii organizaţionale interne. care pot fi investitori agenţi/dealeri sau formatori de piaţă ♦ instituţionali. compensarea. Instituţiile de supraveghere veghează la respectarea principiilor si reglementărilor generale ale pieţei. de cele mai multe ori. garantarea. şi să fie utilizator direct/ indirect al depozitarului. dimensionarea si calendarul programelor de finanţare.sunt.

Negocierea complexa presupune deja pieţe evoluate. pieţe în care de fiecare parte se situează mai multi participanţi. Tehnici de formare a preţului Tehnicile elementare de negociere şi formare a preţurilor constituie baza conceptuala de dezvoltare a mecanismelor pieţelor evoluate. ♦ Licitatie simplă . sau cumpărare) participanţii aflaţi în contrapartea participantului unic vor intra în competiţie îmbunătăţind preţul. Se spune ca aceştia “licitează”. cât si datorita faptului ca ele sunt ilustrate de cele două instituţii ale pieţei secundare de capital din România: Bursa de Valori din Bucuresti şi RASDAQ. iar de cealaltă mai mulţi.cele ce urmează la principalele două tehnici de tranzacţionare. preţul final coincizând cu cea mai buna ofertă. ♦ Negociere complexă. părţile “licitează” (în competiţie. cu cel puţin un grad minim de lichiditate.În cazul licitatiei simple. Preţul de start cerut de vânzător este mai mare decât cel oferit de cumpărător. cu pachete de preţuri iniţiale (de ambele parti) si un pachet de preţuri finale. Indiferent de tipul licitaţiei (de vânzare. de fiecare parte (partea vânzării şi partea cumpărării) câte un singur participant. Similar în cazul licitaţiei simple. stabilindu-se preţul final la o valoare de compromis între cele două limite iniţiale. preţurile finale se situează între preţurile iniţiale ale celor două părti. Pe parcurs fiecare dintre ei îşi îmbunătăţeşte preţul (în sensul contrapartidei). de o parte se situează un singur participant. Avem în acest caz de a face cu negocieri “paralele”. La fel ca în cazul negocierii simple.Caracteristica acestui scenariu este faptul că se află în competiţie. distingem trei cazuri principale: ♦ Negociere simplă . de la valoarea iniţială impusă de contraparte. După numărul de participanţi la negocieri. atât pentru a fixa caracteristicile lor. îmbunătăţesc preţurile în favoarea contrapărţii). Acest .

Sistemul de tranzacţionare RASDAQ Caracteristic acestui sistem de tranzacţionare este participarea a două categorii de operatori: ♦ operatorii obişnuiţi.4.6. Market-maker-ul facilitează aceasta. pentru ca mecanismul să fie eficient şi este în interesul market-maker-ului să le găsească şi să le ajusteze dinamic.un preţ ask la care se obligă să cumpere. Funcţionarea acestuia se bazează pe achiziţionarea într-un ritm susţinut a acţiunilor la un anumit preţ şi vinderea. În România. s-a considerat prematură obligativitatea cotaţiei bilaterale. ♦ Rolul formatorilor de piaţa este definit chiar de denumirea lor: ei fac piaţa sa existe! Pentru ca o piaţa să existe. Este de la sine înţeles ca cele două preţuri trebuie să fie ambele competitive. la care se obliga să vândă. care efectuează operaţiuni în nume propriu formatori de piaţa (market-maker-i). el să poată efectua acest lucru.un preţ bid. condiţia elementară este ca dacă cineva doreşte să vândă sau să cumpere. (dealeri) sau în numele clienţilor lor (brokeri). constituindu-se în vânzător pentru cumpărător şi în cumpărător pentru vânzător. în funcţie de cerere şi oferta. 2. avem de a face cu o piaţă numită dublu-licitată. Diferenţa între cele două preţuri se numeşte spread şi constituie sursa de venit a formatorului de piaţă. În Statele Unite. .2. datorită stadiului incipient de dezvoltare a pieţei.lucru petrecându-se şi de partea vânzării şi de partea cumpărării. la un preţ mai ridicat. market-maker-ul afişează (comunică) o cotaţie bilaterală constituita din două preţuri: . pentru finanţarea operaţiunilor de achiziţie şi pentru profit. Daca sistemul cu dubla .

Mai mult decât atât. Astfel. operatorii pot contracta direct cu clienţii lor. faţă de cazul dublei licitaţii). bid-ului şi spread-ului în timp (lentă. O facilitate suplimentara este oferita de tranzacţiile încrucişate în care clienţii (vânzători şi cumpărători) contractează tot prin intermediul unui simplu operator. Cele mai favorabile preţuri poartă numele de inside ask (cel mai mic ask) si inside bid (cel mai mare bid).licitaţie reclama o piaţa lichida. Contractele se încheie de regula între operatorii obişnuiţi şi market-maker-i. Ceea ce caracterizează însă pieţele moderne de acest tip este prezenta pe acelaşi titlu a mai multor market-maker-i. este permis ca operatorii să introducă ei însişi cotaţii indicative in sistem. fie prin sistemul de calcul. in baza cărora se poate să fie contactaţi de alţi operatori. fără contactarea unui market-maker. Preţurile pe care trebuie să le respecte formatorul de piaţă sunt obligatorii numai pentru anumite cantităţi. Cotaţiile acestora sunt afişate prin sistemul de calcul în piaţa. După tranzacţionarea lor. market-maker-ul le poate schimba. Aceasta înseamnă că operatorii pot intra în negocieri nu numai cu formatorii de piaţă. totuşi. fără a mai apela la market-maker-i. în calitate de dealeri. îi vor alege drept contraparte pe acei market-maker-i care au cele mai bune preţuri (inside ask si inside bid). iar operatorii. la rândul lor afişate. De asemenea. pornind de la preţul afişat de formatorul de piaţă. Pe sistemul RASDAQ negocierile vor decurge fie prin telefon. atât pentru căutarea noului punct de echilibru. care au cele mai bune cotaţii. fireşte. O caracteristică a sistemului este însă ca preţul poate fi negociat între părţi. prin activitatea şi priceperea market-maker-ului. ci si cu cei care au poziţii mai slabe. Diferenţa dintre ele se numeşte inside spread şi are o semnificaţie aparte în piaţa. La un moment de timp. cât şi pentru propria protecţie. ceea ce face sa putem vorbi de o evoluţie a ask-ului. . Singura constrângere este ca preţul care s-a convenit sa fie cuprins in limitele inside spread-ului. pentru negociere. fiecare dintre ei are propriile preţuri ask si bid. în cel de al doilea sistem de care ne ocupam aici lichiditatea este indusă în piaţa din surse interne ale acesteia. operatorii obişnuiţi pot “smulge” un preţ si mai bun.

dar nimic nu-i împiedica. sa o facă si in beneficiul clienţilor. prin negociere. in sistemul dublei licitaţii. NYSE se . procedeul formarii preţului este asemănător negocierii simple. Astfel. In abordarea clasica a tehnicii tranzacţionării in acest sistem. trebuie respectata insa regula de baza: preţul raportat pieţei trebuie sa se situeze în intervalul închis al inside spread-ului. Din acest motiv se pot evidenţia curbe de evoluţie ale inside-ask-ului si inside-bid-ului. sau cu o contraparte (ca brokeri). New York Stock Exchange (NYSE). principial. totuşi. ea putând fi determinata fie si de apariţia unui client important interesat masiv de un anumit titlu (până la un procent care sa nu însemne insa oferta publica!).În toate situaţiile enumerate. Interpolând. majoritar. Din acest punct de vedere. care afişează un preţ de vânzare si unul de cumpărare. ca in cazul dublei licitaţii. Mai noi. clienţii se pot adresa direct formatorilor de piaţă pe un anumit titlu (pe care ii cunosc din anumite publicaţii). ei ii apelează prin intermediul operatorilor simpli. De multe ori se poate vorbi chiar de un sistem hibrid. ci in interiorul “spread”-ului. cea mai reprezentativa bursa de valori din lume. asemănătoare negocierii complexe. trebuie marcat ca preţurile nu se mai situează. Abia înăuntru diferenţei dintre acestea operatorii tranzacţionează (in preajma postului specialistului). activitatea concurenţiala a formatorilor de piaţa este. se bazează pe activitatea “specialiştilor” (câte unul pe fiecare titlu). pentru ca numai aşa se acorda fiecăreia dintre cele doua parţi implicate certitudinea celui mai bun preţ al momentului! Deci. precum în cazul dublei licitaţi. pe baza strigării libere. Deoarece numărul market-maker-ilor este inevitabil mai mic decât al operatorilor din sistemul cu dubla licitaţie. strict pe una dintre curbe. Ar mai trebui marcat faptul ca. market-maker-i executa ordine cu referire la propriul portofoliu. direct (ca dealer-i). deşi nu este simptomatic. In plus. ieşirea si intrarea pe poziţie de market-maker a unei societăţi de valori mobiliare este mult mai dinamica. curbele păstrează mai pregnant aspectul unor funcţii in scara. de aceasta data.

cu atât piaţa perfecta va fi mai bine aproximata. sa preia unele elemente de la competitori. aceasta creştere ar putea sa fie mai uşor suportata de piaţa dublu licitata. licenţiat la un anumit nivel. tranzacţionarea directa.maker-i au început sa lase la latitudinea operatorilor negocierea sau.. Astfel. păstrând calitatea respectiva numai pentru profesionişti si permiţând accesul publicului larg. fiind un fel de formatori de piaţa sui-generis. Pe de alta parte. Aparent. sistemele de calcul de ultima ora care constituie suportul pieţelor cu market. fiecare dintre cele doua sisteme caută. in acest caz.B. In plus. doar in poziţie de operatori obişnuiţi. . aceasta din urma dinamizând puternic transferurile si sporind volumul afacerilor. paradoxal. sa se “democratizeze”. Cu cit vor exista mai mulţi participanţi direcţi angrenaţi in mecanismele de formare a preţurilor. fără a-si trăda esenţa. pe piaţa dubla licitata se manifesta tendinţa unor operatori de a se situa simultan de ambele părţi si de a face arbitraj intre preţurile de vânzare si de cumpărare. nu trebuie neglijat efectul nefast pe care l-ar putea induce participarea cu drepturi depline a unor “neprofesionişti”. numai pentru operaţiuni in nume propriu cu un formator de piaţa. aceste pieţe au dezvoltat un sistem automat de executare a ordinelor mici (SOES in sistemul NASDAQ). Conştiente de avantajele celuilalt. specialistul având menirea sa ordoneze si sa asigure lichiditatea pieţei. El vinde când majoritatea cumpăra si cumpăra când ceilalţi presează sa vindă.V. mai nou. unde participanţii sunt trataţi uniform. configurând piaţa de capital a viitorului (si. prin utilizarea celor mai bune preţuri din sistem la un moment dat sau prin “împerecherea“ automata a acestora (după proceduri împrumutate din pieţele de fixing!). Acest experiment a devenit de câţiva ani o practica obişnuita si de succes pe NASDAQ. Efectele unui comportament greşit tehnic sau neonest ar fi resimţite de întreg ansamblul! Piaţa cu market-maker-i pare a fi mai bine protejata la acest capitol. Totuşi. Tendinţa pieţelor moderne este sa se deschidă unui număr cit mai mare de operatori.aseamănă in mai mare măsura cu RASDAQ (prin NASDAQ!) decât cu B.

prin grija pentru păstrarea lichiditate si temperarea schimbărilor violente si bruşte ale preţurilor. Pe piaţa RASDAQ nu se admite.B. pe piaţa B. depăşirea ask-ului de către bid (piaţa încrucişată .situaţie posibila cu mai mult de 5000 de societăţi listate . in lipsa acestora . Astfel.revenind la o practica clasica a vechiului OTC.se interzice încheierea unui contract la un preţ diferit cu mai mult de 20% fata de preţul ultimului contract raportat. pentru fixarea primului preţ indicativ. prin legătura nemediata clientmarket maker).utila in mecanismele de fixing). ea s-ar rezolva rapid prin operaţiuni de arbitraj. totuşi. nu se permit variaţii mai mari de 10% ale preţurilor fata de preţul zilei precedente. introducerea (actualizarea) unei cotaţii mai “rele” cu mai mult de 10% decât inside ask sau. mai mult. inside bid. respectiv. Proceduri speciale se aplica pentru societăţile proaspăt listate. nici una dintre tipurile de piaţa nu permit atingerea in vreun moment de timp a preţurilor ask si bid (piaţa blocata). sau. in schimb. libera evoluţie a preţurilor are pe diferite pieţe diverse îngrădiri. de regula.V. Pe de alta parte. . Deşi posibil din punct de vedere teoretic. Daca aceasta din urma situaţie ar apărea. sau. justificate.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful