Gheorghe Postelnicu Catalin Postelnicu

Gl·· O···iO·;A··\lllll"'iA·····nEA·\Ei)CriD· ·N····:O·· 1M) .IIIE:1

i . I I r '; .i \ i.If illt r ; r r I .. i : j : Ii .. :. r. I

, .. ' , -.,-.- • .J .·._.·A·.·.· .. ·2 / .,', ,',,,',-.-.- .. - . ..-i-.- J. .,.:._ - _- ,_,_.,' _,' ': .-.-, - .. ,) ,: _,. J. -.h' •• 'W .. ' . ,_, __ , ; __ " .•.. _ .. ,;

Gheorghe Postelnicu Catalin Postelnicu

~ EDITURA EC()NOMICA

eDrtUII4 EC"NQiiicA

CUPRINS

Cuvant introductiv 11

Capitolull

Riidiicinile istorice ale globaliziirii : 13

1.1. Teorii precursoare '" 13

1.2. Liantii globalizarii in teoria clasica 17

1.3. Varsta "civilizatiei glob ale" in interpretari noi 20

1.4. Structura regionala a populatiei in ecuatia general a a globalizarii 31

1.5. Modificarea repartitiei productiei mondiale 43

1.6. Au existat doua valuri ale globalizarii? 52

Capitolu12

Semnificatii ale conceptului de globalizare economicii 59

2.1. Ambiguitatea terminologiei folosite 59

2.2. Trasaturile distinctive ale globalizarii economiei 68

2.3. Globalizare sau regionalizare? 78

2.4. Cooperare ~i concurenta 86

2.5. Internationalizare versus globalizare 90

.~t

Capitolul3

Diversificarea formelor globallziirii 97

3.1. Globalizarea comertului: noua geografie a schimburilor internationale 97

3.2. Localizarea activitatii economice 'in coordonatele "industriei globale" 128

3:3. Crearea noului spatiu financiar global... 154

• 3.4. Serviciile - noua frontiera a globalizarii capitalului. .. ~ 174

,

Capitolu14

Corporatiile multintuionale - principalul vector alglobaliziirii economice 211

4.1. Rolul corporatiilor multinationale in redistribuirea globala

a factorilor de productie 211

4.2. Concentrarea transfrontaliera a capitalului si aparitia oligopolului mondial... 234

4.3. Cresterea rivalitatii oligopoliste In localizarea productiei industriale 240

4.4. Investitiile straine directe - varful de lance al globalizarii capitalului 248

I

j

CapitolulS

Beneficiile ~i costurile globaliziirii economice 279

5.1. Controverse asupra sensului globalizarii 279

5.2. Este globalizarea economic a inevitabila si dezirabila? 285

5.3. Globalism si antiglobalism 294

5.4. Globalizarea bogatiei sau a saraciei? 314

5.5. Limitele globalizarii 321

Bibliografie , 331

Capitolul ~ ....

RAoAcl NILEISTORI.CE ALEGLOBALIZARII

1.1. Teoril precursoare

De-a lungul ultimelor doua decenii, 0 serie dcfransformari radicale intervenite in economia mondiala au generat largicomentarii, purtate indeosebi pe marginea cresterii explozive a somajului, a ritmurilor necontrolate ale .inflatiei, dobanzilor sufocante, crizei datoriei externe, evolutiei contradictorii a procesului integrariieconomiFe, meandrelor comertului international, deficitelor bugetare, uluitoarelor modificari tehnologice, intensificarii concurentei.xlegradarii mediului inconjurator etc .• toate, la unloc, alcatuind un pachet rnasiv de probleme a carer rezolvare n-a fost considerata, intotdeauna, muljumitoare, Economistii (si nu numai ei) au incercat diverse solutii de raspuns, dar, de fiecaredata, ceva i-a impiedicat sa .mearga p§na la capa]. Fie ca fortele schimbarii erau atat deputernice ~i dinamice incat nu mai.ofereau ragazul necesar sedimentarii unor concluzii,fie aparatul conceptual oferit de, stiinta economics nll mai corespundea noilor conditii, dovedindu-se insuficient, sau, in buna partevdepasit. Treptat, teoria economica a simtit.nevoia folosirii unor noi. concepte, capabile .sa explice, cu 0 acuratetemai mare, enormele transformari intervenite in uItimul timp In economia mondiala. Unul dintre aceste concepte, .• care a contribuit efectiv la intelegerea naturii si. consecintelortuturor .acestor schimbari, .a fost tocmai eel de globalizare

eeonomicd. ------

Intr-adevar, de cele mai muIte ori, chiar intelegerea prezentului constituie un obiectiv idificil de. atins. Atunci caner cercetatorul este pus in situatia de a desprinde cateva tendinte pentru perspectivaapropiata, sarcina sa se complica proportional eu intervalul de timppe care doreste sa-l puna in evidenta. Acest fapt este cu atat maievident, cucat transformarile intervenite in economic sunt mai rapide si implica purine .asemanari cu ceea ce a fost inainte, Intervin, apoi, diferentele de perceptie. Diferiji cercetatori folosesc termeni ~i notiuni diferite pentru a expliea acelasi fenomen sau procesPeaceastabazaau aparut conditiile unor puternice, .controverse eu privire la natura si earacterul schimbarilor intervenite la .scaraplanetara, aproape imposibil de urmarit, daca avem in vedere numarul imens de Iucrari cu trimitere directa sau indirecta la problemele supuse

14

Globalizarea economiei

analizei. Cum era si firesc, in uljilla acestui demers s-an ivit si numeroase confuzii, inevitabile intr-un asemenea context, a carer amplitudine a depins l}~mijlocit de abilitatea de a aborda si interpreta economia conternporana.

Era, asadar, de asteptat ca 0 situatie asemanatoare sa se petreaca ~i cu conceptul de globalizare a economiei. Operand intr-un sistem economic in cadrul caruia s-au amplificat enorm relatiile de interdepende?ta si s-a conturat, deja, ceea ce ne-am obisnuit-satiumim "piata glob ala"; cercetatorii s-au vazut confruntati cu noi cerinte privind manierade a explicahoile· caracteristici ale mecanismului economic mondial, putemic marc at de viteza de difuzare a tehnologiilor modeme, de dec1inul costurilor de transport si comunicatii, precum si de noile forme de organizare a firmelor, motivate de cresterea cooperarii internationale si competitia acerba dintre ele.Mai. mult decat atat, ei au. trebuit sa-~i schimbe radical optica sub care sunt privite afacerile internationale, relatiile dintre firmele care au atins un nivel inaltde internationalizare, paria la urma intreaga arhitectura a economiei mondiale.

Globalizarea econoll1ieinu reprezinta nici pedeparte un fenornen absolut nou. Prime le •. simptome. ale acest~ia au .. aparut cumult timp. in urma, .de~i . este pretentios si chiar riscant sa-i atribuim, in fazele sale incipiente, aceleasi conotatii valabile astazi. Fenomenul s- •• a dezvoltat, Insa, treptat,. cunoscand etape distincte de . evolutie, pana. in momentul. in care n-a mai putut. fi explicat prin vechile sabloane cu care ne obisnuise economia clasica si chiar neoclasica. Adancirea legaturilor dintre noii adoriai economiei mondiale a atins Ia'itn momentdat un asemenea nivel?. incat intregul. sistern categorial al .econoitiiei politice a trebuitsa fie revazut~i restructurat, in. scopul oglindirii mai. clare . a noilor realitati intervenite in relatiile economice internationale. Este adevarat ca, 0 lunga perioada de timp, manifestarea acestor relatii deinterdependenta economican-au pus cu atata acuitate problema gasiriiunor definijii nOI, m7nite sa refaca din temelii vechea structura categoriala intratain rutina, Din acest punct de vedere, globalizarea poate fi considerata ca un concept nou, nasClit pe · fondul . evolutiei vertiginoase a evenimentelor economice, caracteristice ultimei parti a secolului XX ~i atingerii pragului mediatizatuluian 2000.

Transformarile economice si sociale intervenite in intervalul de timp amintit mai sus au fost atat deprofunde, incat tin economistsau sociolog care si-arfi propus . sa scrie 0 carte in urma cu~5 de ani despre glob alizare , s-ar fi vazut nevoit sa . depaseasca obstacole considerabile ... In prezent, insa, acest subiect tinde sa ocupe primul loc pe agenda de lucru. a cercetatoriloreconomisti, rara a putea spune ca a devenit 0 tema icornuna. Interesant este faptul ca, la fel cum postmodemisnml'saupostindustrializarea au reprezentat conceptele aflate la moda in anii '70, gIobalizarea pare a fi devenit conceptul. cheie al anilor '90, care ne permite sa intelegem mai bine una din coordonatele tranzitiei omenirii spre mileniul trei. Intr-adevar, controversele aparute pe marginea acestui concept au

Capitolull

dovedit, rara putinta de tagada, ca, in cazul de fata, nu se. mai puneproblema adaptarii vechilor teorii functionaliste la realitatile lumii contemporane, cide a gasinoi argumente in favoarea acestui fenomen aflat in plina desfasurare.

Fara indoiala, una din problemele teoreticepe Iarg dezbatuta in legatura cu fenomenul globalizarii vizeaza momentul declansarii lui, cu alte cuvinte a inceputuluisau. Ca de obicei, cercetatorii n-au ajuns-inca, la un punct de vedere comun. Totusi, facand abstractie de 0 serie de detalii istorice, se poate spune ca, pana la urma, s-auconturat treiposibilitati de abordare aacestui aspect si anume:

• unii considera ca despre globalizare sepoate vorbi chiar de la inceputurile istoriei,efectele acestui proces resimtindu-semai mult sau mai putin in timp, panFm momentul cand a cunoscut 0 accentuare deosebita;

• dupa. altii, ·dimpotriva, globalizarea =. un fen omen contemporan, caracteristic modernizarii si dezvoltarii capitalismului, cu mentiunea ca, in ultimeledecenii, a inarcat 0 accelerare deosebita;

• in fine, poate fi intalnit ~i punctulde vedere potrivit caruia globalizarea constituieun proces recent, asociat.jnsa, cu alte evenimente economice si sociale cunoscute deja sub denumirea de postindustrializare, postindustrialismsau, asa cum mentioneaza unii autori, cureorganizarea capitalismului pe alte baze".

Desigur, plasarea acestui fenomen atat de adanc in istorie, cum se prezinta lucrurile in prima variants, ni se pare a fi 0 exagerare, in ciudaunor argumente care.pe alocuri, ni se par pertinente: Printre acestea se are in vedere aparitia primelorimperii, procesulde raspandire acrestinismului in lume s.a: Totusi, chiar si.cele mai puternice imperii (cum a fost eel roman), privite pe scaraistoriei, s-au dovedit a fi efemere. Este adevarat ca au lasat. urme adanci in evolutia ulterioara a omenirii, reprezentand, fiecare in parte, 0 experienta.inedita, repetabila la alta scara si in conditii social-economice totalmente diferite .. Totusi, i'ncercarea de a punecontinutul fenomenului globalizarii, aflat fie si .la inceputurile lui, pe seama unorastfel de evenimente istorice,ni se pare oarecumexagerata si, intr-o oarecare masura, emotionala.

Pentru a iesi din aceasta capcana aparent teoretica, alti cercetatori au pus in evidenta un argument care, dupa opinia no astra, are toate sansele sa fie acceptat, fiind absolut rational. El se refera la aria de cuprindere a procesului de globalizare. Potrivit acestui punct de vedere, globalizarea, in sensul larg al cuvantului, acopera

1 Waters, Malcolm "Globalization", Routledge, London, 1996, p. 4.

15

16

Globatizareaeconomiei

trei domenii aleviepisociale respectiv: economic;. politic si cultural/. Evident, partea economleului vizeaza toate fazele procesului de reproductie, adica productia, repartitia, schimbul si consumul, reprezentand structura de rezistenta, coloana vertebralaa globalizarii.ipe baza careia apar ~i sedezvolta celelalte doua componente, reflectate de relatiile politice ~iculturale. Daca tendinta de globalizare a economiei a fost evidenta inca din fazelesale incipiente, celelalte dona laturi, derivate din primaeau.stamit numeroase suspiciuni, deoarece ele au fost interpretate ca 0 consecinta direota a expansiunii, mai intaia Europei, apoia intregii lumi occidentale asupra tuturor teritoriilor situate in afara asa-zisului "perimetru civilizator", in scopul consolidarii .puterii politice a unor state si instaurarii rnimetismului cultural strain traditiilor locale.

Evident, 0 astfel de situatie nuputea interveni peprimele trepte de evolutie istorica a omenirii, De aceea, abordarea globalizarii cu mii de ani in urma nu i~i gaseste nici un .. suport practic, nici 0 justificare. Asa seexplica de ce in unele lucrari mai recente.ee.fncearca 0 alta ierarhizare a fazelor evolutive ale acestui proces, in cadrul careia se regasesc .elemente specifice tuturor celor trei arii de

cuprindere ale sale''. Ele sunt prezentate in felul urmator: .

• faza germinald,(Europa, 1400 -1750), cand apar primele harti ale planetei, ca urmare.a noilor descoperiri geografice, omenirea incepand sa devina constienta ca locuieste pe 0 planets (glob) carenu este situatain centrul sistemului nostru solar (revolutionarea astronomiei de catre Copemic), este adoptat calendarul universal, in fine, incep sa se contureze hotarele viito arelor puteri . co loniale;

• faza incipienta(Europa, 1750 - 1875), in cadrul careia.apar statcle - natiune, incepe sa .. se dezvolte diplomatia forrnaladintre ele,. apar primele conventii legale internationale, pre cum si primele idei despre intemationalism ~i universalism;

• faza decoldrii (take off), 1875 ..,., 1925, cand are .loc un proces de conceptualizare a 1umii in termenii existentei unei singure societati internationale ~i a unei singure umanitati, proces favorizat de amplificarea legaturilor comerciale dintre natiurii independente, extinderea comunicatiilor, aparitia unor migratii de masa (indeosebi dinspre Europa spre America);

2 Weber, M., "Economy and Society", Berkeley, University of Cali fomi a Press, 1978, p. 928-940; Bell, D., "The Cultural Contradictions of Capitalism ", (2nd ed.), Heinemann, London, 1979,p. 3-30.

3 Robertson, R., "Globalization ", Sage, London, 1992, p.58-60.

1.2.

.( Turner, II Sage, p..;

Capitolu11

17

• Jaza disputelor pentru hegemonia mondiald (1925 - 1969), declansata de primul razboi' mondial si apoi reafirmata de eel de-al doilea razboi mondial, temperate, intr-o oarecare masura, de infiintarea Ligii Natiunilor si, dupa aceea, a' Organizatiei 'Natiunilor Unite, care a implementat conceptele de crime de razboi si . crime Impotriva umanitatii si a atras atentia, prin intermediul unor organisme specializate ale sale, asupra pericolelor ce decurgdin ignorarea unor probleme eu caracter global (poluarea, explozia demografica, epuizarea resurselor naturalc.rnalnutritia, subdezvoltarea economica s.a.);

• in fine, ultimele decenii ale secolului XX, cand s-au facut progrese uriase in explorarea spatiului cosmic ~i in telecomunicatii, am asistat la aparitia diferitelor forme de integrare regionala, pe fondul adancirii rara precedent a diviziunii internationale a muncii.

1.2. Lianlii globalizarii in teoria clasica

Din ccle mentionate mai sus, rezulta ca globalizarea este un fenomen istoric, dar de natura recenta », El este caracteristic mai degraba celei de a doua jumatati a secolului XX, dedit secolelor anterioare. Fireste, radacinile sale sunt suficient de adanci, regasindu-se in faptele premergatoare aparitiei capitalismului, devenind, dupa aceea, un insotitor permanent al dezvoltarii lui si modernizarii societatii umane., Factorul care i-a imprimat tendinta de afirmare a fost insa procesul industrializarii, desi, timp indelungat, nu a oferit semnele transformarii sale intr-o megatendirita.

Intr-adevar, asa cum noteaza si alti cercetatori" industrializarea a introdus primele practici comune in societati structural diferentiate din punct de vedere cultural, practici impuse de. noile descoperiri. stiintifice ~i tehnice a carer aplicativitate si generalizare au fost considerabil grabite de procesul dezvoltarii si adancirii diviziunii sociale a muncii. Tehnologiile modeme de fabricatie bazate, mai Intai, pe forta aburului si, mai apoi, pe cea a electricitatii au statuat principii ~i norme universal valabile de functionare si folosire a sistemelor de masini aflate in dotarea unitatilor productive. Ceea ce ne retinc atentia este faptul ca folosirea mijloacelor de productie tot mai performante a atras dupa sine rationalitatea care a fost considerata pe drept cuvant a fi .solventul globalizarii, Rationalitatea a contribuit din plin la depersonalizarea activitatii economice, aceasta din urma fiind ghidata pretutindeni In lume de aceleasi principii ale eficientei. Nesocotirea lor, sau incalcarea acestora cu buna ~tiinta, s-a datorat unor practici economice desfasurate contrar actiunii legilor obiective generate de conditiile materiale ale

.( Turner, B., "The Two Faces of Sociology", in Featherstone, M. (ed.), "Global Culture", London, Sage, p. 345-358.

18

Globalizarea economiei

vremii. Tehnicamecanica, iar, in zilele noastre, rafinamentul tehnicii de calcul, au sporit enorm importanta cunostintelor specializateisi extindereacontrolului rational asupra proceselor de productie, indiferent de locul undeacesta se desfasoara. Desi, la .inceput, consecintele acestui proces au fost oarecum trecute cu vederea sau minimizate, pe parcurs, tnsa, a trebuit .sa fie .recunoscuta contributia sa la omogenizarea conceptiilor cu privire la conducerea si organizarea firmelor, intr-un cuvant, la managementul productiei, in. pofida unor incercari de mentinere a "traditionalismului" agricol sau mestesugaresc, ultimul specific manufacturilor timpurii. Datorita acestui fapt globalizarea, chiar si tn fazele sale incipiente, a produs 0 crestere foarte mare a fortei productive a societatii, tocmai pentru ca a deschis noi piete de desfacere, absolut necesare absorbirii productiei industriale de serie mare. Fe de alta parte, dezvoltarea cailor de comunicatie a permis consumarea produselornu numai "acasa", ci in orice colt al globului, stabilind, cu acest prilej, stranse interdependente intre natiuni. La toate acestea sau adaugat "foamea" de materii prime si nevoia reducerii costurilor de transport, care au condus la dislocarea unor .industrii Intregi din spatiul lor national si apropierea lor de sursele de aprovizionare si de consumatori .. In felul acosta, produseleindustriale au ajuns sa fie consumate nu numai "acasa", ci in orice colt al globului. In locul vechilor trebuinte specifice statelor industrializate, au aparu! solicitari noi dictate de particularitatile consumului .~i de conditiile de. clima intalnite In zonele geografice importatoare. Pe aceasta cale, creatia intelectuala a unei natiuni a devenit, treptat, un bun comun al mai multor popoare care se bucura de implementarea ei in productia materiala desfasuratape teritoriullor national. Cu . alte cuvinte, in procesul crearii lumii modeme, fiecare societate tinde spre folosirea unui singur set de principii axiale in. organizarea si conducerea productiei ~i a muncii. De aici unii s-au grabit sa desprinda conc1uzia potrivitcareia societatea umaria, in ansamblul ei, se indreapta spre ceea ce ei numesc "conditii sociale comune" privite ca o conditie a progresului economic'', fapt careni se pare a fi putin fortat. Argumentul principal adus In sprijinul acestei teze pleaca de .la constatarea (mai veche,de altfel) ca lumea a fost unificata tocmai prin dominatia unei singure cai de producere a bunurilor si anume modul de productie capitalist. Dupa cum se .stie, acest punct de vederea a apartinut lui Karl Marx, care a sustinut in lucrarile sale ca sistemul capitalist de productie este eficient tocmai pentru ca

of era putere sociala celor ce controleaza productia. .

Problema conceptualizarii globalizariieconomiei nu poate aluneca pe aceasta 'panta, Dupa parerea noastra, explicarea cauzelor care au imprimat economiei 0 asemenea tendinta trebuie sa porneasca de la premisele tehnice si materiale obiective ~i nu invers de la consecintele sociale si politice. Fara a nega

5 Waters, Malcolm, op. cit., p. 12.

7

~, au lului a se ecute scuta tarea ride :cific

sale cmai ictiei !tie a mlui, lea s-

Capitolul1

19

importanta lor, trebuie, totusi, sa observam ca acestea din urma nu sunt decat efecte derivate ale celor dintai.

Intr-adevar, industrializarea, prin forta sa transformatoare, si-a extins--j tentaculele asupra intregului context societal, aducand cu sine samanta modernizarii si a altor arii ale vietii sociale. Schimbarile structurale induse de industrializare s-au resimtit, pana la unna, In toate articulatiile societatii: de .la . I calificarea fortei de munca pana la reformele institutionale adopt ate de-a lungul I anilor de statele, acum, dezvoltate, de la infrastructura generala, functional ( adaptata pentru a face fata-progresului tehnic, deja prezent in toate celelalte ramuri I ale economiei nationale, pana Ia specializarea consumului, de la diferentierea ! activitatilor economice si adancirea diviziunii sociale a muncii, pana laintegrarea I lor pe orizontala ~i verticals. Luate impreuna, toate aceste transformariau netezit f drumul.spre ceea ce astazi este cunoscut.sub denumirea de convergenta sistemelor { economice, fenomen semnalat cu multi ani in urma de unii cercetatori'', dar, in} mod cu totul nemeritat, trecut in umbra intr-o serie de state din motive ideologice. f_~"

Cei ce s-au ocupat indeaproape de studiul acestui fenomen au subliniat, (e , buna dreptate ca societatile industriale seamana tot .mai .mult unelecu altele, deosebindu-se vizibil de cele neindustriale. Desi procesul .industrializarii a fost generat, in diferite parti ale Iumii, in diverse moduri, societatile industriale au devenit, peste fimp, incredibil de vasemanatoare, F orta directoare a acestei

!

convergente a constituit-o, lara indoiala, acea "logica a industrialismului", potrivit "

careia.diferitele sisteme sociale s-au adaptat progresiv noilor tehnologii aflate In plina afirmare. In virtutea acestui fapt, diviziunea socials a muncii a evoluat de I

\

asamaniera, incat forta demunca a cunoscut un inalt grad de diferentiere intre \

specializari, ceea ce a permis atingerea unei inalte rate a mobilitatii ocupationale, Totodata, pe masura ce industria a capatat proportii din ce in ce mai mari, societatile in cauza s-au vazut nevoite sarecurga la noi forme organizatorice, inclusiv in domeniul marketingului, in stare sa absoarba productia de masa ~i s-o I aseze pe baze mai eficiente. in felul acesta, societatea industriala a castigat teren, '

pentrucajaiinta si tehnologia pe care se-bazeaza .i-a determinat pe toti sa !,~'." vorbeasca aceeasi limba - cea a tehnicii.moderne'. A avut loc, asadar, 0 unificare I globala tehnologica .ce, ulterior, avea sa deschida portile erei postindustriale, In cadrul careia tot mai multi oamenisunt angajati in producerea de servicii si mai putin in extragerea de materii prime. A~a cum inainte tehnologiile de producere a bunurilor detenninauiasernanari izbitoare Intre soeietati, tot asa, acum, la inceputurile erei postindustriale, cunostintele stiintifice, predominante in raport cu cele practice, devin sursa principals a inovatiilor si inventiilor, singurele in

6 Kerr, C., Dunlop, J., Harbison, F., Myers, C., "Industrialism and Industrial Man", Harrnondsworth, Penguin, 1973.

7 Kerr, C., op. cit., p. 54.

20

Globalizarea economiei

masura sapropulseze omenirea pe noi trepte de progres si sa contribuie ·la rezolvarea unora dintre problemele glob ale cu care aceasta se confrunta, Ca urmare a faptului ca retelele integrate electronice au devenit operationale, relatiile eeonomice internationale se pot desfasura in timp real, indiferent de distantele care separa agentii economici : interesati. Acest fapt i-a determinat pe unii cercetatori" sa considere ca adevarata adancire a diviziunii muncii a inceput din momentul in care a devenit posibila divizarea si masurarea timpului prin utilizarea ceasului mecanic: Al doilea mijloc, dupa parerea noastra, care a contribuit la accelerarea acestui proces si-a gasit materializarea in bani, in calitatea lor de semne simbolice, eu ajutorul carora relatiile internationale au devenit mai rapide si mai numeroase, extinzandu-le la scara globala, Caracteristica de baza a aces tor mijloace a devenit viteza. Deoarece comunicatiile electronice sunt virtual instantanee, ele reusesc sa redea evenimentele impreuna cu localizarea lor, facandu-le interdependente, In felul acesta, retelele de telecomunicatie au contribuitla creareaunui sistem economic global, in cadrul caruia marile puteri economice si-an putut coordona mai bine praeticile, In directia consolidarii pietei libere, atat de mult mediatizate prin intermediul repetatelor runde G.A.T.T. Acest lUCID a fost posibil. tocmai datorita sincronizdrii informatiei, aspect considerat, astazi, ca fiind una din trasaturile de baza ale civilizatiei industriale, sau ceea ce cu multi ani in urma un cercetator numea in termeni istorici "cerinta definitoriea satului global"g, unde orice· se intampla oricui in acelasi timp. Desigur, televiziunea a constituit unul din factorii decisivi care a contribuit la consolidarea acestei convingeri. Acum, la 0 distanta apreciabila in timp, s-ar putea spune ca afirmatia lui Marshall McLuhan a fost un fel de premonitie a globalizarii economiei, concept folosit in mod curent incepand cu mijlocul anilor '80.

1.3. Varsta "clvllfzatlel globale" in lnterpretarl noi

Fiind un concept relativ nou, globalizarea n-a beneficiat de la inceput de 0 definitie clara. Dovada cea mai concludentao constituie faptul ca, de-a lungul mai multor ani, ea a fost abordata din diverse unghiuri de vedere, fiind adesea controversata. Primele momente, trepte de formalizare stiintifica au fost,in ultima instanta, 0 incercare de stabilire a unei legaturi intre ceeace am puteanumi (cu 0 oarecare rezerva) transnational si "constiintd globald" a popoarelor. Fireste, ambele formulari sunt destul de stangace, dar, pentru inceput, elc au fost folosite drept argument in semnalarea existentei unui sistem international de relatii menite sa sensibilizeze opinia publica asupra protectiei mediului natural, stabilirii unor obiective economice comune cu scopul eradicarii saraciei in lume, intensificarii

8 McLuhan, M., "Understanding Media", London, Routledge, 1964, p. 146. 9 McLuhan, Marshall, op. cit., p. 93.

la

:a lie :le !Ill lin

ea la de de tor ml

br,

Capitolul1

21

schimburilor de rnarfuri si servicii pe baze mai echitabile, afirmarii unor valori culturale care au intrat demult inpatrimoniul omenirii s.a.m.d, Nu au lipsit, ill acest context, nici inccrcarilc de unificare a unor religii, desi, pana la urma, religia s-a dovedit.a fi unul dintre factorii cei mai dificili In procesul globalizarii.

Totusicsemnificatia termenilor ill cazul de fata nu a fost defel Iipsita de importanta. Sentirnentul, tot mai larg Imparta~it,. potrivit caruia lumea alcatuieste un intreg, a prins radacini adanci, in primul rand pe planul constiintei.comune. In cadrul acestui intreg au crescut enorm legaturile intre sistemele nationale, ceea ce a adancit procesul de interdependenta dintre ele. Componenta principal a a acestui proces a constituit-o, rara indoiala, interdependenta materiala, desi nici: latura culturala nu trebuie neglijata. Astfel, intensificarea "constiintei comune" este prezentata in literatura de profil ca fiind un fenomen nou, datorita caruia a fost necesara redefinirea unor concepte economice, politice si militare in termenii "ordinii mondiale", "recesiunii internationale", acreditandu-se chiar ideeade "produs rnondial", sau daca ne referim la poluare, sub forma uneichemari de "salvare a planetei".

Cresterea "constiintei glob ale" a alimentat treptat convingerea ca lumea poate fi reprodusa ca un singur sistem. Tot mai multi oameni politici si de ~tiinta considera ca, in ciuda unor divergente rnai mult sau rnai putin semnificative, lumea a devenit mai unita in fata marilor primejdii care ar putea sa duca la disparitia vietii pe pamant. Din pacate, problemele acestea mai sunt inca tratate la nivel de principii, adeseori repede date uitarii, pentruca am risca foarte mult daca am crede ca s-a creat deja un cons ens asupra lor, iar oamenii sunt din ce in ce mai decisi asupra aceea ce au de facut ill viitor. Dimpotriva, pe fondul acestei tendinte, sunt destul de multi cei ce incearca sa relativizeze importanta sistemelor nationale, adoptand cu usurinta un punct de vedere supranational.

Intuind pericolul ruperii artificialea unor legaturi seculare create intre national ~i international, unii cercetatori'" prezinta constiinta globala, de care aminteam mai sus, sub 0 forma holistica, in sensul legaturilor fenomenologice intre patru elemente si anume:

individulluat ca atare; societatea nationals;

sistemul international al societatilor; umanitatea in general.

Potrivit acestui punct de vedere, aceste patru elemente, luate impreuna, alcatuiesc ceea ce am putea numi "cdmpul global", a carei structura trebuie neaparat introdusa in calcul atunci cand analizam fenomenul globalizarii. Pozitiv

10 Robertson, R., "Globalization n, op. cit., p. 25-31.

22

Globalizarea economiei

consideram faptul ca umanitatea este definitade catre autor in termenii drepturilor individuale exprimate de cetateni in cadrul societatii nationalc careia iiapartin, independentesi suverane. Se intelegeca intre celepatru clemente mentionate mai sus se stabilesc relatii foarte stranse, astfel incat umanitatea nu poate fi diferentiata pe rase, clase sau genuri, eaalcatuind un tot, 0 rezultanta a influentelor generate de primele treicornponente. Pede alta parte, globalizarea privita ca efect final.isi va pune amprenta pe fiecare element al "campului global", influentandu-i comportamentul.

Cu toate acestea, R. Robertson nu este coerent pana la capat. Fiind convins caglobalizareaisi arelogica sa proprie, el afirma ca dezvoltarea acestui proces devine la un momentdat independents de ceea ce se intampla in. interiorul societatilor nationale. Logica interna a globalizarii - insista R. Robertson -l~i are radacinile in ceea ce el numeste procesul de "omogenizare culturala a statelor. nationale" care ar fi inceput cam pel a mijlocul secolului XIXl1. R. Robertson nu ne prezinta in mod explicit logicaacestui proces, dar lasa sa se inteleaga.faptul ca etapele ar fi fost urmatoarele:

mai intai, s-au format principalele state natiune cu granite bine delimitate;

datorita dezvoltarii lor industriale, ele au ajuns curand "in dezacord cu resursele de care dispuneau;' ceea ce le-a determinat sa se angajeze ill luptapentru dobandirea lor si pentru pietede desfacere;

relatiile internationale care s-au format pe fondul acestor dispute au fost de cooperare, sau de natura conflictuala;

cu timpul, aceste relatii au devenit nesigure, in ciuda numeroaselor intelegeri si tratate incheiate;

ill fine, .multe states-au dovedit a fi vulnerabile in sistematizarea relatiilor lorinternationale si in a-si asigura conditiile propriei lor existente.

In consecinta, rezuma R. Robertson, ceea ce separa fenomenul contemporan al globalizarii de manifestarile lui timpurii este tocmai faptul ca lumea s-a miscat de la dezvoltarea "in sine", la a fiinta "pentru sine,,12, in sensul ca a invatat sa "gandeasca global", sa inteleaga apartenenta ei la"un singur loc", sa conceptualizeze fragilitatea suportului planetar si sa sesizeze ca unitatea de vederi asupra· unor probleme majore, fundamentale este singura cale de urmat pentru a supravietui.

11 Robertson, R., "Globalization", op. cit., p. 58. 12 Robertson, R., op. cit., p. 58.

~ iii

• • • ,

51 II

Capitolul1

Desigur, asupra acestor argumente chiar R. Robertson tine sa formuleze unele rezerve. EI nu spune ca globalizarea este in mod necesar un lucru bun sau rau, ca aravea un caractermoral sau nu. De asemenea, el nu afirma categoric ca omenirea, pe cale de consecinta inurma globalizarii, ar deveni mai integrata sau mai armonioasa. Dimpotriva, experienta istoricaa ultimelor decenii ne arata ca sursele de conflict n-an dispann.multe dindisputele ivite intre natiuni capatand chiarforme deschise, cu consecinte grave pentru moment, dar, mai ales,pentru viitorul apropiat. Acest .lucru a demonstrat relativitatea starii de normalitate, intr-o lume in care un eveniment major, petrecut intr-un anumit loc, poate sa produca efecte(pozitive san-negative) aproape instantaneu la mari distante.

Punctele de vedere formulate de R. Robertson nu ausurprins lumea stiintifica. Afisand, in multe privinte, 0 priori tate indiscutabila in cercetarea acestui subiect, eleauformat, in acelasitimp, obiectul unor virulente schimburi de replici, bineintelesInsotite de argumente interesante. Unul dintre cei mai activi critici ai lui R. Robertson s-a. dovedit a fi Anthony Giddens, care intr-unadin lucrarile sale de referinta in acest domeniu13 pune laindoiala multe din tezele intratein circulatiepana atunci. Mai intai, A. Giddens sustine ca istoria moderna a societatii.umane este determinata de dezvoltarea statelor-natiune, care, pe parcurs, a devenit "unitatea politicauniversala", astfel incat, omenirea este alcatuita, in momentul de fata, dintr-o adevarata retea a societatilor nationale, in interiorul careia s-a afirmat un sistem globalal relatiilor internationale. Pentru A. Giddens ascendenta statelor nationale a fostsi este conditionata tocmai de dezvoltarea acestui sistemalrelatiilor internationale. Unafara alta nu se poate:

A. Giddensconsideraprocesul de afirmare a statelor-natiune pomind de la 0 serie de evenimente istorice petrecute in a doua jumatate a secolului XIX. La inceput, am asistat la aparitia unor state-natiune europene pre cum Anglia, Franta, Germania, Italia s.a.; care au reusit sa imbine cu succes productia industrials cu actiunile militare. Acestea din urma au fost indreptate cu precadere spre asanumitele societati tribale, pecare le-au colonizat. Reteaua diplomaticastabilita intre . marile puteri europene le-a permis acestora sa se . concentreze asupra consolidarii iniperiilorcoloniale create de-a lungul catorva decenii. Destabilizarea ulterioaraa acestor relatii.vintervenita ca urmare a declansarii primului razboi mondial, a atras dupa sine necesitatea instaurarii unei noiordini mondiale, urmarita, in limita posibilitatilor, de 0 serie de organizatii internationale create in acest scop. Ceea ce este interesant de retinut - insista A. Giddens - consta in faptul caafirmarea acesterorganizatn internationale nu a condus la pierderea suveranitatii statelor-natiune, ci doar la institutionalizarea ei14_ Deci, potrivit teoriei sale, sistemul relatiilor internationale existentnu a negat nici 0 clipa

n Giddens, Anthony, "The Nation-State and Violence", Cambridge, 1985. 14 Giddens, Anthony, op. cit., p. 255-257.

23

24

Globalizarea economiei

integritatea teritoriala si etnica a statelor.nationale, fie ele mici sau mari, ceea ce le-a permis sa prospere.

Intr-o serie de lucrari aparute mai tarziu, A. Giddens leaga direct procesul de globalizare de dezvoltarea. societatii capitaliste moderne, considerandu-l ca fiind una din trasaturile caracteristiceale acesteia''', Prin societate moderna el intelege societatile post-feudale europene, pana la copiile lor de astazi. Modernitatea - afirma el·~ implica, in primul rand, existenta unui sistem capitalist de productie a bunurilor. In al do ilea rand, modernitatea este strans legata de industrializare, de multiplicarea eforturilor umane prin folosirea fortei masinilor, care implica, la randul sau, un proces de productie colectiv, in cadrulcaruia activitatea a mii si mii de oameni urmeaza a fi coordonata in scopul cresterii productivitatii muncii lor. Din acest punct de vedere, statui-national capitalist reprezinta 0 societate modernapc» excellence, deoarece a reusitca nimeni altul sa infaptuiasca aceste cerinte si sa separe, datorita noilor tehnologii, timpul de spatiul economic. Intr-adevar, in contextul premodern al societatii acestedoua dimensiuni erau fundamental legate una de alta, ritmurile temporale ale vietii de fiecare zi fiind determinate nemijlocit de cic1urile locale de afaceri. De indata ce ele au dobandit dimensiuni sociale universale, .realitatea s-a desprins de coordonatele locale, permitand desfasurarea ~i organizarea activitatii umane pe distante temporale si spatiale vaste.

Aparent, A. Giddens are dreptate .. Singura intrebare pe care si-o .pune cititorul dupa ce a urmarit cu atentie argumentele lui se refera la faptul daca nu cumva lucrarile sale sunt mai degraba 0 introducere in teoria modernizarii, decat a globalizarii. 0 asemenea impresie este greu de inlaturat, desi distinctia timpspatiu merita a fi apreciata in mod deosebit. Totusi, tratarea extensiva a conceptului de modernizare lasa sa· se retina ideea ca procesul globalizarii nu este altceva decat 0 consecinta directa a acestuia. Numeroase exemple Yin sa sprijine aceasta conc1uzie. Astfel, cu toateca A. Giddens mentioneaza la loc de frunte ca transformarile economice locale sunt parte integranta a procesului de globalizare, mai departe demonstreaza cu lux de amanunte cum lumea este dominata de corporatiile multinationale care opereaza independent dearanjarnentele politice. Aceste corporatii au reusit, in scurt timp, sa creeze un sistem global de legaturi privind schimbul, lncat lumea a devenit practic 0 singura piata a marfurilor, muncii si capitalului. In acest context, suveranitatea statelor-~atiune poate fi afirmata numai prin recunoastere mutual a, adica reciprocal Ne surprinde, desigur, un asemenea punct de vedere. Dar, nu este singurul. Razboiul insusi - continua A. Giddens - a fost globalizat, in primul rand prin cele doua razboaie mondiale care au zguduit secolul Xx. Apoi, chiar "razboiul rece" a avut un caracter global, daca

15 Giddens, Anthony, "The Consequences of Modernity", Cambridge, 1990, p. 55-63; "Modernity and Self-Identity", Cambridge, 1991, p. 15.

J6L&.~ 17 Lash. s.._

-1Iiinc:y. ~ 19 Hanot:y, III

eel ce

J:esul ~l ca Ra el

I

Capitolull

25

tinem seama de consecintele sale si de faptul ca s-a extins pe aproapeo jumatate de veac. Datorita globalizarii razboiului el a devenit, eel putin teoretic, imposibil, pentru ca orice conflict local sau periferic nu poate sa nuderanjezemarile ali ante militare. Or, cheia dezvoltarii ordinii militare mondiale - afirma A. Giddens - consta.tocmai in sistemul aliantelor. Numai sub umbrela protectoare a acestora, globalizarea apare ca un proces inexorabil, dar impredictibil.

Influentati fiind de lucrarile lui A ~dens, indeosebi de conceptul diferentierii timpului si spatiului, alti, cercetatofi16 ajung la concluzii diferite privindstatul-natiune.Analiza lor pleaca de la ceea ce ei numesc "capitalismul dezorganizat" care implica expansiunea fluxurilor financiare, de .marfuri si munca pe spatii geografice largi, deci pe arena internationala, in scopul maririi vitezei de rotatie a capitalului. Viteza, mai exact reducerea timpului a devenit una din caracteristicile de baza ale postmodemismului, imprimand, totodata, mai multa flexibilitate in intrebuintarea muncii. Ordinea globala contemporana - sustin autorii mentionati mai sus - nu reflecta altceva decat structura acestorfluxuri, provenite din economii descentralizate, acompaniate de un sustinut proces de descrestere efectiva a influentei unor instrumente de politica statala, de crestere a conexiunilor interstatale, de aparitie iminenta a unor noi entitati politice si sociospatiale ~i de declin asuveranitatii+", Trebuie sa recunoastem ca unasemenea mod depunere a problemei schimba complet modelul prezentat de A.. Giddens.

Legatura dintre postmodernitate ~i globalizare a constituit sursa si a altor speculatii teoretice. Unul dintre cei mai activi sustinatori ai ideii globalizarii s-a dovedit a fi David Harvey'". Ca ~iA. Giddens, D. Harveyconsidera ca legatura dintre postmodernitate si globalizare s-a infaptuit din punct de vedere istoric prin intermediul conceptelor de spatiu si timp. In contextul feudal, spatiul a fost conceput in termeniiunei relative autonomii a comunitatii, ceea ce a creat 0 oarecare confuzie in drepturile ~i obligatiile economice, politice ~i religioase. Formele organizatorice, atatea cate s-au remarcat, au fost determinate de ritmurile de dezvoltare a comunitatilor.i.Spatiul in afara acestor comunitati era abia intrezarit. Este adevarat ca, in timpul Renasterii, el a fost intr-o oarecare masura reconsiderat, ca urmare anumeroase descoperiri care au. pus in evidenta limite le spatiale ale planetei noastre. Au inceput sa fie jntocmite harti, cu mult mai obiective decat in trecut19.

Ajunsa aici analiza lui D. Harvey se desparte de cea a lui A. Giddens. In continuare, D. Harvey sustine ca obiectivizarea si universalizarea conceptelor de spatiu si timp a permis timpului sa "anihileze" spatiul, EI numeste acest proces

16 Lash, S., Urry, J., "Economies of Signs and Space", Sage, London, 1994. 17 Lash, S., Urry, J., op. cit., p. 280-281.

18 Harvey, David, "The Condition of Postmodernity", Oxford, Blackwell, 1989. 19 Harvey, David, op. cit., p. 239-259.

26

Globalizarea economiei.

"compresia timpului si a spatiului", In cadrul caruia timpul poate fi reorganizat de asa maniera Incat sareduca, In buna masura, constrangerile spatiului si viceversa. Compresia timpului si a spatiului implica, asadar, scurtarea timpului ~i "micsorarea" spatiului, mai exact a distantelor intre diferite puncte unde au Ioc evenitnente economice ~i politice tnajore. De vremece anumiti agenti economici, sa spunem din Tokyo, traiesc aceeasi-experienta economica simultan cu alti agenti econotnici din New York.rinseamna ca ei se situeaza efectiv In acelasi spatiu, anihilat, Il1sa, de comprimarea timpului. Afirmatiile lui sunt sustinute cu numeroase exemple luate din domeniul<telecornunicatiilor prin isatelit, . al televiziunii, precum si al transporturilor aeriene eu ajutorul carora marfurile

circula de sute de ori mai repede decat cu navele maritime. . .

Procesul eoniprimarii timpului si spatiului nu este nici gradual nici continuu.

D. Harvey sustine ca el a fost si va fi presarat cu scurte ~i intense "izbucniri" In timpul carora omenirea se schimba rapid. Acestea suntprovocatede crizele de supraacumulare ale sistemului capitalist. Una din aceste crizes-a produs In a doua jumatate a secolului XIX, fiind asociatatocmai miscarii culturale cunoscuta In istorie sub numele de modernism. Ea a survenit In urrna colapsului sistemului de credit din anii 1847-1848, rezolvata, mai apoi, prin reorganizarea pietelor financiare la scara europeans. Ca urmare a acestei reorganizari, capitalul a inceput sa circule mult mai rapid, cucerind noi spatii prin investitiile facute In dezvoltarea retelei de cal ferate, canale, constructia de nave, conducte, iar, mai tarziu, In industria constructoare de masini. Abia atunci Europa a reusit sa-si stabileasca hegemonia coloniala asupra intregii planete. La 'scurt timp dupa aceasta, Henry Ford a reorganizat din temelii productia sub forma liniilor de asamblare, In asa fel incat sa reduca timpulsi costurile, transformand-o in economie de scara. Cele doua razboaie mondiale care au zguduit secolul XX au marcat ~iele noi reorganizari teritoriale, permitand, cu 0 oarecare int3.iziere, prabusirea sistemului colonial. Ceea ce ne 'retine, Insa, atentia este tocmai faptul ca aparitia sistemului global al capitalului financiar n-ar fi fostposibila lara instaurarea productiei de masa20.

In jurul anului 1970, D. Harvey sustine ca ar fi inceput 0 noua comprimare a timpului si spatiului'". De data aceasta ea s-a datorat crizei desuperacumulare a sistemului productiei de masa de tip F ordist. Cererea s-a diminuat considerabil, iar piata a dat semne vizibile de saturatie. Guvernele au il1tampinat greutati din ce in ce mai mari in a corecta dezechilibrele ivite la scaramacroeconomica. Pentru a face fata, totusi, noului val de instabilitate, ele au comis 'greseala de a imprima si pune In circulatie mari cantitati de bani, alimentand 0 inflatie, care, pe alocuri, a devenit incontrolabila. Trebuia gasita 0 solutie de iesire din acest impas. Si ea nu a

20 Harvey, David, op. cit., p. 260-283. 21 Harvey, David, op. cit., p. 159-172.

tde rsa. si loc

nCI,

enti ttiu,

cu , al nile

!fUu.

Capitolull

27

intarziat saapara sub forma a ceeace D'Harvey.numeste "acumularea flexibila", menita sa depaseasca neajunsurile.tproductiei standardizate si sa permita lueratorilor sa-~i valorifice mai bine multiplele .calificari in producerea unor bunuri, care sa vina In Intampinarea.noilor gusturi si preferinteale consumatorilor. Reusita operatiunii a fost sustinuta si de aparitia noilor generatii de masini computerizate, cu randamente superioare, dar,in acelasi timp, usor adaptabile la cele mai sofisticate comenzi. S-au creat, astfel-conditiile stabilirii unornoi legaturi economice internationale, bazate pe dispersarea ~i descentralizarea productiei, vectorulprincipal al acestei actiuni fiind tocmaicorporatiile multinationale. Acestea au contribuit din plin la globalizarea activitatii economice, accelerand mobilitatea geografica a fondurilor si pecetluindprocesul de. formare a unei singure piete mondiale abanilor si a creditului.

Asadar, aeumularea flexibila este prezentata ca 0 forma particulara : a comprimarii timpului si spatiului. Ea a fostdirijata, in principal,spre reducerea timpului, respectiv a perioadei dintreachizitionarea factorilor de productie si obtinerea produsului finit, astfel incat el sa poata fi livrat "just-in ... time". 0 data cu aceasta, barierele spatiale au inceput sa cada unacate una, omenirea transformandu-se, in scurttimp, intr-un singur camp de.actiune, in cadrulearuia circulatia capitalului a devenit din ce in ce mai sensibila la avantajele relative si la localizarea spatiala particulara. Paradoxal, pe masura ce productia a fost delocalizata, fiind amplasata, acum, in cele mai indepartate.colturi. ale lumii, consumul s-a universalizat si .. el, conducand la 0 oarecare omogenizare a gusturilor.Este suficient sa amintim, In' aceasta privinta, doar oateva exemple legate de raspandirea rapid a a unor articole de imbracaminte pre cum blue jeans, cucerirea pietei bauturilor racoritoare de catre Coca-Cola si Pepsi-Cola, dezvoltarea.incredibila a retelei de restaurante de tip McDonalds22 s.a.m.d. In acest context, limba engleza a devenit un fel de lingua franca a sistemului global de comunicatii. S-au ivit, astfel, zorileunei noi culturi, in stare. sa dizolve distantele dintre oamenisi sa permita: capitalului sa fie exportat si investit rapid acolo unde gradul de fructificare este eel mai mare.

Fireste, versiunea lui.D, Harveycuprivire Iaimportantatimpului si spatiului ogasim foarte interesanta, desi, pealocuri, Iasa impresia ca cele doua dimensiuni fizice ar.puteafi dilatate sau contractate dupa voie. Desigur, nu acest lucru I-a avut in vedere, in·. primul rand, ci procesulde extindere a relatiilor tehnice si economice la mari distante., La un moment dat, el chiar foloseste conceptul de "relatii trans glob ale", lara a .ledefini, insa, riguros din punct de vedere stiintifie, Ceea ce .s-ar fi dorit mai bine Iamurita este tocmai latura istorica alucrurilor, sau folosind proprii sai termeni, coordonatele istorico-geografice ale fenomenului globalizarii. D. Harvey ne prezinta 0 multime de experiente incipiente, dar, din ele

22 Ritzer, G.; "The McDonaldization of Society", Thousand Oaks, Pine Forge, 1993, p. 7-13.

28

Globalizarea economiei

nu rezulta cu claritate dacaacumularea flexibila a confirmat in toate cazurile, in sensul ca au fost obtinute rezultatele scontate.

Preocuparea pentru a surprinde cat mai exact trasaturile definitorii ale societatii contemporane, martora a unor transformari radicale, printre care eel al globalizarii ocupa, dupa opinia no astra, loculcentral, i-a indemnat pe cercetatori sa caute ~i alte: explicatii ale tendintelor ce se fae. resimtite in zilele noastre. Astfel, unul dintre cele mai .incitante puncte de vedere plaseaza riscul in centrul schimbarilor social-economice contemporane. De pilda, cercetatorul german Ulrich Beck intr-una din lucrarile sale de referinta23 sustinefaptul ca societatea contemporana a intrat intr-o noua faza in . care caracterul resurselor naturale a devenit stresant. Amenintarea cu pericolul'epuizarii multor resurse naturale a incetat sa mai fie doar 0 pagina de teorieeconomica, ea devenind 0 realitate de netagaduit. La inceputurile societatii de consum, cand statele bogate erau preocupate sa gaseasca cele mai adecvate cai de repartizare a resurselor materiale pe diferite domenii de activitate, astfel incat sa raspunda imperativelor unui sistem al bunastarii sociale, oamenii erau dispusi sa-si asume uneleefecte ecologice, in schimbul cresterii sau mentinerii standardului lor de trai la unnivel ridicat. In momentul de fata, aceste riscuri au depasit granitele hazardului, devenind un motiv serios de insecuritate, indus de insusi procesul de modernizare. Acest gen de rise este 0 consecinta directa a industrializarii si nu al vreunei aventuri internationale. EI nu deriva dintr-o lipsa a ofertei tehnologice, cidin supraproductie. Intr-adevar.rpe masura ee industrializarea se intensifica la scara global a, riscurile ecologice se multiplica si ele. Desi societatea a devenit pe deplin constienta de ele, prea multnu a reusit sa faca in directia reducerii lor, pentru ca nuse poate opune modemizarii, Neputand fi rupta de locurile ei de origine, prin natura si proportiile sale, poluarea a ajuns sa puna in perieol toate formele de viata de pe planeta noastra24.

Ulrich Beck recunoaste ca modemizarea societatii reprezinta forta primaraa globalizarii, cu mentiunea ca riscurile globale sunt un produs a1 industrializarii globale. Ajuns in acest punct, U. Beck contribuie la conceptualizarea globalizarii, afirmand ca riscurile ecologice globalizeaza, deoarece universalizeaza si egalizeaza constiinta oamenilor determinandu-i sa fie mai uniti, prin tot ceea ce intreprind, in fata pericolelor comune care ii ameninta, cu totii traind sub acelasi acoperis atmosferic/". Cu toate ca unele state putemic industrializate au trecut la deplasarea unor industrii putemic poluante pe teritoriile tarilor mai slab dezvoltate, ele nu se vor putea apara deefectele deteriorarii mediului, consecintele avand up efect de bumerang, care Ii pune atat pe bogati, cat si pe saraci, in fata

23 Beck, Ulrich, "Risk Society", London, Sage, 1992. 24 Beck, Ulrich, "Risk Society", op. cit., p. 21-22.

25 Beck, Ulrich, "Risk Society", op. cit., p. 36-38.

omiei

-

ile, In

rii ale eel al et.iitori Wel, entrul erman

Capitolull

29

acelorasi probleme cu un pronuntat caracter global, Asistam, asadar, la afirmarea unui puternic curent de opinie In favoarea globalizarii tuturor laturilorvietii economice si sociale, pentru ca numai in acest fel pot fi rezolvate 0 serie de probleme care au iesit din sfera stricta a competentelor unei comunitati luata izolat. Toate acestea i-au determinat pe unii sa vorbeasca despre "globalizarea

panicii,,26. >

Printre lucrarile cele mai sistematice privind teoria globalizarii, privita prin prisma evenimentelor istorice, se numara, fara indoiala, cea editata sub coordonarea lui G. Barraclough'i". Potrivit opiniei acestui cercetator, la mijlocul secolului XX a luat sfarsit perioada de dominatie europeana, omenirea intrand in ceea ce el numeste "vdrsta civilizatiei globale". Factorii care au condus la.aceasta etapa nouaau fost mai degraba de natura economic a, decat de ordin politic sau cultural. Civilizatia globala ~ afirma autorul in cauza ~ nu este un produs al confruntarii superputerilorsi nici al aparitiei acelei constiinte comune asupra mediului ambiant. Cu atat mai putin al comercializarii hamburgerilor, sau al uluitoarei raspandiri a muzicii pop. Evenimentele centrale care au marcat noua etapa de dezvoltare a omenirii au fost infiintarea Comunitatii Economice Europene (a Uniunii Europene dupa ultima denumire), afirmarea Jagoniei camare putere industrials si confruntarea dintre natiunile bogate si sarace 8. Se intelege ca, la toateacestea, nu s-a ajuns dintr-o data. In spatele acestei evolutii se afla un sir lung de transformari tehnice sitehnologicecare au racuta posibila erearea retelelor de comunicatii, de cai .ferate, a retelelor de transport aerian care au redus enorm timpul de parcurgere a marilor distante s.a.m.d, Punand in balanta toate aceste realizari, rezulta clar ca vehiculul economic principal care a eondus la globalizare a fost capitalismul, deoarece el a creat cadrul necesar efectuarii schimburilor economice de-a lungul tuturor meridianelor si a desavar~it procesul fauririi pieteimondiale,

Punctul de vedere exprimat de G. Barraclough ni se pare a fi realist si la obiect. Oricat de .importanti ar fi factorii politici, culturali, ecologici etc., pana la urma.reconomicul este eel care determina evolutia procesului de globalizare. De altfel, laturaculturala a acestui proces este oarecum ironizata de unii cercetatori. De pilda, In cartea lor intitulata "Global Dreams,,29, R. Barnet si J. Cavanagh referindu-se tangential la asa-numita "civilizatie globala' considers ca aceasta reprezinta de fapt un fel de "bazar cultural mondializat". Mai coreet ar fi ~ spunei

26 O'Neill, J., "Globalizing Panic", in Featherstone, M. (ed.), "Global Culture", London, Sage, 1990, p. 329-342.

27 Barraclough, G. (ed.), "The Times Atlas of World History", London, Times, 1978. • 28 Barraclough, G. (ed.), op. cit., p. 256-257.

29

Barnet, R., Cavanagh, 1., "Global Dreams: Imperial Corporations and the New World Order",

New York, Simon and Schuster, 1994.

30

Globalizarea economiei

-sa vorbim despre "uncentru comercial global" (global shopping mall), generat de procesul mondializarii capitalului.

Globalizarea economica a fost intotdeauna maiavansata.decat cea culturala, desi, dupa parerea noastra.rultima a contribuit mai mult la intelegerea valorilor comune ale planetei, decat la servirea intereselor materiale inguste. Pe de alta parte, trebuie sa tinem searna de faptul ca globalizareaculturala nu are un caracter ordonat, ci, asa cum mentioneaza si alti autori30, 0 forma haotica, nefiind conectata la cornponente ce pot fi unificate sau centralizate. Dimpotriva, foarte multi adepti ai acestui curent de gandire tin sa ne asigure ca globalizarea culturala este un proces progresiv care nu urmareste triumful, respectiv dominatia suverana auneimentalitati asupra alteia. Desi argumentele aduse nusunt de natura sa ne convingapentru ca, din continutul lor, transpare dar ideea unei asa-zise "disipari a diferentelor esentiale dintre culturi", totusi ele au prins radacini ~i au in prezent o multime de adepti, Acestia suntconvinsi ca globalizarea cultural a are cascop crearea unui camp comun, dar "hiperdiferentiat", de valori, gusturisi chiar stiluri de viata, accesibile oricarui individ, rara ca acesta sa fie constrans sa Ie acceptein consumul sau. Demonstratia este relativ simpla, ea bazandu-se pe. postulatul ca globalizarea cultural a admite un flux continuu de idei . ~i informatii, mediate de rnobilitatea deosebita aindivizilor in pragul mileniului trei, in urrna caruia ei ajung in situatia de a absorbi uneleelemente ale altor culturi, pastrandu-si in acelasi tirnp identitatea nanonala". Alaturi de telefon; presa si televiziune, vehicululcel mai activ al difuzarii informatiilor a devenit acum Internet-ul, care avea inca din 1994 aproape 15 milioane de utilizatori In toata Iumea, rata de crestere a numarului acestora fiind de 25 - 30% la fiecare treduni32.

Fara indoiala, la intensificarea mobilitatii indivizilor un rol deosebitde important t-a avut turismul international care, prin proportiile dobandite in ultimele decenii, se inscrieperfect in coordonatele globalizarii culturale. Impactul pe care acesta a ajuns sa-laiba asupra unor tari depaseste cu mult contributia economiei locale la crearea produsului intern brut. In aceasta privinta, este suficient sa amintim ca, in 1990, veniturile obtinute din turism reprezentau 67% din castigurile provenite de pe urrna schimburilorexterne ale Egiptului, 55% din cele inregistrate in Jamaica,43% in Kenya, 30% in Maroc ~.a.m.d.33. Din acest punct de vedere, influentele turismuluiinternational sunt multiple si.complexe. Printre altele, ne marginim sa subliniem faptul ca, prin intermediulIui; turistii ajung sa conceptualizeze lumea ca un spatiu unic, sa cunoasca mai bine marea varietate culturala a omenirii si sa confirrne valabilitatea particularitatilor culturale

30 Lyota, I.F., "The Postmodern Condition ", Manchester, Manchester University Press, 1984. 31 Featherstone, M. (ed.), "Global Culture", London, Sage, 1990, p. 6.

32The Economist, no. 5-1112/1994.

33 New Internationalist; (245), no. 7 /l993.

..m are Ia __ l1li

S_U.A.; I

at

Capitolut1

31

locale, sa relativizeze activitatile lor In contrast cu ale altora, In fine, sa redefineasca diviziunea muncii din care fac parte, raportandu-se la intregul mondial.

1.4. Structura regionala a populatlel in ecuatla generala a globalizarii

Opinia publica pare dezorientata deprocesul globalizarii. Pede 0 parte, ea resimte imposibilitatea de a gasi refugiu .in .interiorul propriilor frontiere, in iluzoriacautare a autarhiei nationale, iar, .pe de alta .parte, nu poate admite ca politicile sa fie subordonate pasiv exigentelor pietelor internationals, tinand cont de propriile necesitati si a~teptari34. Dupa iunii, insa~iEuropa a incetat sa reprezinte 0 speranta, din momentul in care nu . s ... a dovedit in stare sa gaseasca solutii viabile la problemele cu care se confrunta marea majoritate a.cetatenilor ei35. In egala masura, sunt dezorientate ~i guvemele in fata reducerii marjei lor de manevra. Ceea ce se uita, insa; este tocmai faptulca, In ultimele decenii, harta economics a lumiia. fost redesenata, atat datorita rastumarilor spectaculoase intervenite pe scena ipolitica internationala, cat ~i sub influenta mutatiilor tehnologice rara precedent. Cert este ca economia de piata a triumfat pretutiudeni. Pe. fondul acestor schimbari substantiale s-au delimitat doua tendinte de fond.

,.._ . ,,',' ", -_,' . . -' ,

Una dintre ele, a~a. cum am mentionat in paginile anterioare, se refera la

globalizarea economics favorizata, intre altele, de reducerea costurilor de transport si de comunicare. Cealalta confirma incercarea diferitelor natiuni.Jcgate de propriul teritoriu, de a se organiza in interiorul unor cadre regionale definite prin legaturi de proximitate geografica si istorica. In acest context nou, raporturile de foqa s-au modificat sub influentamutarii centrului de .greutate al productiei mondiale, in sensul.localizarii ei, determinata la randul san, de jocurile strategice implementate indeosebi de .intreprinderile multinationale care actioneaza in momentul de fata si de puterea de atractie a teritoriilor nationale,

In ciuda raspandirii modelelor de productie si de consum, economia mondiala este departe de a fi omogena. Fireste, integrarea economics europeana a dat restului lumii un exemplu de cooperare regionala pe care, intr-o forma sau alta, l-au urmat si alte zone geografice. Treptat s-au constituit trei poli economici mari avand ca nuc1eu Statele Unite ale Americii, Uniunea Europeans si Japonia, care formeaza in prezent tot atatea macroregiuni, respectiv: a) America extinsa de la nordul la sudul continentulni, incluzand tari legate, in principal, de economia S.u.A.; b) Eurafrica, in componenta careia intra Europa de Vest ~i de Est, Africa

34 Lafay, Gerard, Unal-Kesenci, D., "Repenser l'Europe", Paris, Economica, 1993.

35 Lafay, Gerard, "Capire la globalizzazione", Bologna, II Mulino, 1998, p. 7, (editia originala:

"Com prendre la mondialisation ").

32

Globalizarea economiei

si Orientul Mijlociu, cu state aflate, mai muIt sau mai putin, in orbita economica a Uniunii Europene ~i c) Asia-Oceania, ce regrupeaza.In principal, Asia de Sud-Est si Oceania, avand pe post de locomotiva economica J aponia. Dintr-o asemenea subdivizare geografica decurge si evolutia raporturilor de forta contemporane. Una din liniile de forta este data tocmai de dimensiunile fenomenului demografic. Oamenii nu reprezinta doar factorul de productie cheie, ci bunastarea lor ar trebui sa constituieobiectivul major al oricarei politici economice.· Ei nu sunt numai producatori, ci, in egala masura, ~i consumatori de bunuri ~iservicii. Daca populatia Terrei va continua sa creases in ritmurile actuale, atunci omenirea se va afla in scurt timp in fata unei probleme critice, generate de dezechilibrul care ar putea sa apara intre producatori ~i consurnatori. Sernnele unui asemenea dezechilibru se fac resimtite inca de pe acum, constituind una din transformarile cele mai spectaculoase pe cale sa schimbe din temelii inIati~area lumii in care traim.

Dupa cum se stie, de mai multtimp Asia-Oceania reprezinta mai mult de jumatate din populatia mondiala. Cresterea ei spectaculoasa a provocat ·0 deplasare a centrului de greutate a productiei si a rasturnat nivelurile relative ale dezvoltarii economice, faraca macroregiunea in cauza sa ficastigat locul la care se astepta in repartizarea veni tului mondial. Din ·1960 si pana in 1999, populatia mondiala a trecut de 1a 3 miliarde la peste 6 miliarde de locuitori, cu alte cuvinte s-a dublat. Din pacate; distributia acestei populatii in teritoriu este extrem de inegala. Astfel, In anul 1997, in Asia traiau nu mai putinde 3,6 miliarde de oameni, adica 60% din populatia mondiala. Europa nu .reusea sa totalizeze decat 16%, pe cand Africa avea 12%. Ponderi mulr mai mid detineau America Latina (8%), America de . Nord (5%), respectiv Oceania (1 %)36. La nivelu1 celor trei macroregiuni, Ins a, nu s-au inregistrat : modificari relevante in repartizarea populatiei mondiale, cu mentiunea ca Asia-Oceania a continuat sa se mentina pe primul loc.

36 World Development Report, New York, Oxford University Press, 1998.

37 Stutz, Frederick P., DeSouza, Anthony, "The World Economy: Resources, Location, Trade and Development", Third Edition, Prentice Hall, Inc., New Jersey, 1998, p. 54.

,omlel

=

mica a lid-Est menea orane. grafic. trebui DUma!

Daca l se va :arear menea marile It care

and

Capitolull.

Cele mai populate (uri din lume

estimari.

Sursa: Population Reference Bureau, 1997, World Population Data Sheet.

Dupa cum se poate observa din .datele .tabelului nr. 1, doar doua tiiri vor cunoasteTpotrivit-vestimarilor facute) 0 oarecare reducerea populatiei pe aliniamentul anului 2025~i anume Federatia Rusa. si Japol1ia, ca urrnare aunor rate de crestere slabe, .respectiv --O,5~iO,2%.in ceea ce priveste ChinasiIndia situatia este diarnetral opusa. Cu toate ca autoritatile chineze au reusit sa controleze cresterea demografica, totusi aeeasta tara gigantdetine ill prezent aproape21%din populatia mondiala, La felde consistenta ramane sporirea populatiei in.alte tan asiatice, .indeosebi in India, care a aiuns.sa detinapeste 17% din populatia mondiala, in timp ce in anul 1960 figura cu aproximativ 15%. De altfel, populatia Asiei se.asteapta sa creasca de la 3,5 miliarde Ia circa 5 miliarde in anuL2025 , adica un spor de 40% fata de prezent. O'crestere tot atat de puternica este .prevazuta pentru Africa. unde populatia aproape se va dubla pana in anul 2025, sporind de la 728 milioane, la 1,5 miliarde Iocuitori'".

Deoarece tarile difera foarte rnult ca.suprafata, numarul total alpopulatiei nu I ne spune nimic despre densitateaei. Contraropiniei conturatde mai mult timp in unele Iucrari despecialitate, nu toate tarile aglomerate sunt sarace. lata doar cateva.exemple.

33

34

Globalizarea economiei

Tiirile care inregistrau cea mai mare densitate a populatiei in anul1996 Tabelul nr. 2

I India 695

Sursa: Population Reference Bureau, World Population Data, 1996.

Daca ar fisa impartasim un asemenea punet.de vedere, atuncin-am putea.sa ne explicam cum locuitorii Olandei, Israelului sau Singapore au un standard de trai atat de inalt in tarile lor, a carer suprafataeste atat de mica in comparatie cu a altora. .Unii ar putea motiva aceasta situatie argumentandcaSingapore este asezat la intersectiaunora dintre cele mai intense cai decirculatie maritima. Dar; dece nu s-a petre cut acest miracol si in Panama, tara care beneficiaza de una dintre cele mai favorabile pozitii geografice in ceeace priveste traficul naval? Diferenta intre nivelul lor de dezvoltare nu mai are nevoie de demonstratii suplimentare. In timp ce Singapore inregistra in anul 1997 un produs intern.brut per capita de 23.370 de dolari, in Panama acesta abiase ridica la 1.680 de dolari, deci de sapte ori mai pu!in38.

Totusi, densitatea populatiei ramane un argument potential valabil, deoarece reprezinta un indicator nivelator. EI ascunde discrepante serioase chiar pe teritoriul uneia si aceleiasi !ari. De ipilda, Egiptul, Inanul 1997,. afisa 0 densitate relativ scazuta, respectiv de. 144 de locuitori pe mila patrata. In.sohimb, se stie ca aproximativ 96% din populatia !arii locuieste pe 0 fa~ie teritoriala situata de-a lungul Nilului. In. mod similar se pune problema si in.Statele Unite ale Americii unde densitatea populatiei prezinta mariidiscrepante, largi arii geografice, indeosebi la vest de Mississippi fiind in buna parte depopulate. In

38 Global Economic Prospects and the Developing Countries, 1996, Washington, D.C., The World Bank, 1996 si I.M.F., "World Economic Outlook", May, 1997.

Capitolull

35

acelasi timp, insula Manhattan are 0 densitate care rivalizeaza cu cea a Hong Kong-ului.

Desigur, absenta populatiei dinanumite zone geografice, sau densitatea ei foarte mica se explica, ill multe cazuri, prin conditiile vitrege de clima si sol. In aceasta privinta, ne sta marturie regiunea Saharei-o.serie de alte deserturi, nordul Canadeisi partea arctica a Rusiei, nordulScandinaviei.vsau unele puncte extrem de umede situate de-a lungul Ecuatorului, precum Congo sau bazinul Amazonului. La fel se prezinta situatia si In unele regiunimuntoase destul de inospitaliere. Totusi, se cuvinesa manifestam.prudenta si In aceasta privinta, pentru ca exists pe glob numeroase anomalii legate •• ' de distributia populatiei. Ne marginim isa amintim, In acest sens, unele zone din America Latina sau din Africa de Est, unde populatia loeuieste la altitudinidestul de mari (Bolivia, Mexic, Kenya s.a.):

Mexico City capitalaMexicului, de pi Ida, este .situata Ia peste 2.000 de metri altitudine. Rezulta, deci, ca factorulnatural nueste singurul care influenteaza distributia populatiei In profil teritorial. Mai multdecat atat, s-a demonstratin numeroase cazuri ca forta tehnologiilor moderne poate "depa$i unele deficients naturale. Aerul conditionat, stocarea apei.si irigareaculturilor sunt doar c,ateva exemple prin care tehnologiile sunt .folosite de, oameni In scopul crearii unui mediu propice vietii,

Daca mediul inconjurator nu poatefi invocat casingura cauza ce sta la baza distributiei populatiei, atunci ce alti factori ar putea sa influenteze acest proces? Potrivit aprecierilor multor specialisti (economisti, demografi, geografi, istorici, antropologi s.a.) asupra acestui domeniu 0 influenta putemica exercita organizarea §idezvoltarea sistemelor economice. Datorita lor sunt afectate principalele componente demografice, dintre care, pe primele locuri trebuie amintite fertilitatea, mortalitatea si migrarea populatiei, Din pacate, mai toate transformarile intervenite In numarul si struetura populatiei sunt explicate In termenii trecutului, lara referire la circumstantele istorice si economice care le-au provo cat. Or, dupa opinia no astra, tocmai modificarile radicale suferite de sistemele economice In ultimele decenii au schimbat Inlati~area lumii asa cum ne obisnuisem s-o vedem pana acum. Avem aici In vedere, printrealtele, procesul urbanizarii, principalele tendinte in evolutia regionala a populatiei si, bineinteles, migrarea.

Orasul a reprezentat, dintotdeauna, cea mai puternica expresie a luptei omului cu vicisitudinile 'naturii. De aceea, el constituie un exemplu graitor de "me diu creat", fiind un rezultat al revolutiilor petrecute de-a lungul timpului in agricultura, industrie ~i transporturi. Astfel, revolutia agricola a permisfermierilor sa producajm surplus de produse necesar cresterii populatiei.monagricole. Revolutiile industriale au atras masele de oameni devenite disponibile la sate si lea integrat In fabricile si uzinele localizate In mediul urban. In fine, revolutionarea transporturilor a permis 0 distributie mai rapida ~i mai ieftina a marfurilor

36

Globalizarea economiei

frica

respective. Bankok, populatiei Intr-un Buenos locul25 York ( (12,4),

solicitata de expansiunea populatieidin erase. Asadar, acestea dinurmaau crescut atat ca urmare a sporului natural, cat si datorita migrarii. Pe plan mondial, insa, nu exista 0 norma standard potrivit careia olocalitate este sau nu deolarata eras. Numarul locuitorilor ramane, totusi, un criteriu hotarator, De pi Ida, in Statele Unite ale Americii, o localitate care are eel putin 2.500 de rezidenti este considerata ca fiind eras. Deci, fiecare tara ~i-a alespropriile criterii pentru diferentierea mediului urban de eel rural.

Fara Indoiala, fenomenul urbanizarii s-a resimtit simultan in toate tarile, dar rata anuala de crestere difera, De exemplu, in India populatia oraselor a crescut in ultimul timp cu 0 rata medie anuala de 3,6%. Cu toate acestea, ponderea populatiei urbane in totalul populatiei a sporit destul de lent, respectiv de la 20% in ·1970, la 26% in 1996. Spredeosebire de India, in Brazilia, unde s-a inregistrat o rata de crestere a populatiei urbane aproapesimilara, ponderea acesteia din urma a sporit de la 46% cat reprezenta in anul 1970, la 76% in 199739. Din 1800 incoace, urbanizarea populatiei a crescut in mod dramatic. Daca, in anul 1800, aproximativ 50 milioane de oameni locuiau in mediul urban (circa 5% din totalul populatiei mondiale), in 1997 mai mult de 2,5 miliarde de oarneni (circa 43% din populatia mondiala) traiau in ora~e40. Fireste, nivelul urbanizarii difera multpe regiuni geografice.

Pondereapopulatiei in ariile urbane

Tabelul nr. 3

Regiunea

a nivel mondial

~'=W··=·~·=··==~~==~~==~F==~

Lm .•.... ·.......:w.w:~:t~:a

t.~.~~:.~~~~~~ ... ~~ .. r==~~===;;::::==~.:===::;:==~

SursatPopulation Reference Bureau, "World Population Data", Washington, D.C., 1997.

39 Stutz, Frederick P., DeSouza, Anthony R., "The World Economy", op. cit., p. 56.

40 United Nations.Population Division, "World Urbanization Prospects", New York, Table A. 12.

1997.

I

ble A. 12.

Capitolull

37

Datele tabelului ill. 3 atesta c1ar faptul ca ponderea populatiei urbane. in totalul populatiei mondiale, in decursul a 50 de ani, aproape s-a dublat. De asemenea, se poate observacu usurinta ca tarile dezvoltate au un nivel al urbanizarii mai ridicat decat eel al statelor cu 0 economie subdezvoltata. De aici nu trebuie desprinsa neaparat conc1uzia ca intre nivelul urbanizarii si veniturile.ce revin pe un locuitor ar exista 0 corelatie stransa. In numeroase cazuri 0 asemenea legatura.aproape ca nuexista, ceea ce ne determina sa eredem ca urbanizarea nu trebuie pusa pe acelasi plan cu dezvoltarea economica. Exemplul eel mai concludentni-I of era urbanizareain tarileaflate in curs de dezvoltare unde n-a fost insotita de 0 crestere rapida a prosperitatii. Dimpotriva, in multe situatii ea a fost acompaniata de 0 diminuare a resurselor sio inrautatire a standardului detrai ca urmare a deteriorarii conditiilor de locuit, a problemelor legate de somaj si decaderii .nivelului calitativ al serviciilor. Totodata, menta a fi subliniat faptul ca ponderea populatiei.urbane inJarile dezvoltate a inceput sa se plafoneze, in 15 ani ea crescand doar cu4%. Procesul acesta este vizibil mai ales in America, de Nord, dar sijn Europa,ceea ce ne determina sa credem ca exista anumite limite cantitative in desfasurarea acestui proces. Nu acelasi Iucru se poate spune despre cresterea absoluta a populatiei-urbane. Unii cercetatori insists chiar in a face distinctie intre cresterea ponderii populatiei urbane in totalul populatiei unei tari si cresterea absoluta a acesteia. Argumentul eel mai plauzibil in acest sens il constituie cresterea formidabila a populatiei unor .mari erase, care au ajuns sa concentreze in perimetrul lor cea mai mare. parte a populatiei urbane a tarilor respective, Dam .caexemplu doar cateva asemenea mari erase precum Lima, Bankok, Baghdad si Buenos Aires care detin mai bine de 40% din totalul populatiei urbane a tarilor in cauza, rara .ca acestea sa fie cele mai mari din lume. Intr-un c1asament alcatuit in 1996 al celor mai populate 25 de erase .din lume, Buenos Aires aparea pe locul 12 cu 11 milioane de locuitori,iar Lima (Peru) pe 10cu125 cu 7,5 milioane locuitori'", dupa Tokyo (26,8), Sao Paolo (16,4), New York (16,3), Mexico City (15,6), Bombay (15,1), Shanghai (15,1), Los Angeles (12,4), Beijing (12,4) s.a.m.d. Din acest punct de vedere, fenomenul urbanizarii, in particular, si al cresterii populatiei, in general, trebuie analizat in. contextul schimbarilor intervenite in timp-si in spatiu, lar, aceste schimbari nupot face abstractie de evolutia ratei natalitatii si mortalitatii .

Cu siguranta, cresterea rapida a populatiei mondiale este un fenomen recent. Demografii apreciaza ca, in jurul anului 1850, omenirea nu avea mai mult de un miliard de locuitori. Urmatorul miliard s-a adaugat in 80 de ani (1850 - 1930), pentru ca al treilea sa se realizeze in decursul a numai 30 de ani (1931 -

41 United Nations, Population Division, "World Urbanization Prospects", New York, 1997, p. l32-139.

38

Globalizarea. economie:

1960). Al patrulea miliard a aparut dupa 16 ani (1960 - 1976), iar al cincilea in numai 11 ani (1977 - 1987}. in sfarsit, al saselea miliard a fost inregistrat incursul anului 1999, deci in aproximativ zece ani! Unde vom ajunge daca acest trend se va mentine? Pana acurn, 'eel putin, populatia a demonstrat ca poate sa creasca exponential, ceea ce ne indreptateste sa vorbim despre 0 adevarata explozie demografica.

Este limpede camodificarile spectaculoase intervenite in evolutia populatiei in ultimul timp sunt 0 functie de rata naturala, care, la randul ei, decurgedin diferenta dintre rata natalitatiisi rata mortalitatii. De exemplu, Ia 0 rata naturala medie anuala de 1,5% cat s-a inregistrat pe plan mondial in anul 1997, dublarea populatiei Terrei va avea loc peste 46 de ani. Dacanereferimla Mexic, depilda, unde rata naturals medie anuala a fost in acelasi an de 2,2%,a.tuncidublarea populatieiacestei tari se va realiza peste 32 de ani. in general, dublarea numarului . populatiei in timp se determina folosind asa-numita "regula a lui saptezeci", ceea ce inseamna impartirea.numarului 70 la rata naturals medie anuala;

Ce se poate constata urmarind fenomenul demografic in timp? Dupa 0 perioada de accelerate, ritmuriledecrestere a populatieimondiale au inceput sa scada, sa deasemne de oboseala, daca ne putem exprima.astfel. Fata de anull960, cand rata medie anuala de crestere a populatiei a' fost de 2%, in 1992 a fost de 1,7%, pentru ca, asa cum mentionam mai sus, in anul 1997 sa fie de 1,5%. in perspectiva, potrivit calculelor facute de O.N.D.; in anul 2020 aceasta rata de crestere va fi de numai 1%. Aceasta inseamna ca populatia mondiala in anul 2025 nu va depasi 8,5 miliarde locuitori, cumentiunea ca cea mai mare parte dinea va trai in tarile aflate in curs de dezvoltare.

Dincele relatate pana aici rezulta capentru prima data asistam la 0 tendinta de incetinire a ritmurilorde crestere a populatiei mondiale.Prima mare revolutie industriala s-a bazat pe o rata inalta atat a natalitatii, cat si a mortalitatii. Pe masura ce s-an inregistrarprogrese in medicina, rata mortalitatii a inceput sa scada, cea a natalitatii mentinandu-se un {imp inca la cote inalte. Acum, suntem martorii .unei "tranzitii" de la 0 rata relativ malta a natalitatii si mortalitatii, la o rata mai mica a ambilorparametri. Progresul stiintific si tehnic care, la inceput, a determinat 0 reducere a ratei mortalitatii si cresterea sperantei medii de viata, in ultimul timp a motivat farniliile sa-si Iimitezedimensiunile.

Capitolull

Graficul nr. 1: Tendinte regionale in evolutla populatiei mondiale

Populatia (miliarde)

• Populatla in 1995

11 1.0

Populatia estimata in 2.025 9

Tari subdezvoltate

5 . .0.0.0

3 . .0.0.0 1..0.0.0 .0

5 . .0.0.0 175.0 18.0.0 185.0 19.0.0 1950 2.000 2.05.0 21.0.0

1 . .0.0.0

3 . .0.0.0

(milioane) Anul

Sursa: Stutz, P Frederick, DeSouza, Anthony R., "The World Economy", Prentice Hall, New Jersey, 1998,p. 62.

Graficul nr. 2: Principalele stadii parcurse de. rata natalita\ii Iji mortalitatii

Etapa 3

Etapa 2

Etapa 4

Etapa 1

Rata natalitaVi

§i mortalita\ii50 la 1.000 de

locuitori

40

30

20

Stabilitate primitiva

Rata resterli populate!

........

10

re§tere rapida

Cre§tere raplda

Cre§tere lenta

Crestere enta

Rata natalita\ii la 1.000 locuitori

... - - - - Ratamortalita\iila 1.000 locuitori

Sursa:Stutz, P. Frederick, DeSouza, Anthony R, "World Economy", Prentice Hall, New Jersey, 1998, p. 62.

Explozia demografica, de care am amintit inainte, s-a produs tocmai datorita mentinerii lacote relativ inalte a ratei natalitatii si scaderii substantiate a ratei mortalitatii, indeosebi 'in statelemai putin dezvoltate din punct de vedere

39

40

Gtobalizareaecnnomiei

economic. De pilda, In ultimele trei decenii, rata mortalitatii a scazut la 10 decese la 1.000 de locuitori In Asia.si America Latina, respectiv 13 In Africa, in timp 'ce rata natalitatii a fost, In medie, deA 1 la 1.000 de locuitori In Africa, 26 In America Latina si 24 In Asia. Interesanta devine comparatia acestor cifre •..•• cu cele inregistrate de Europa si America de Nord care au cunoscut, in aceeasi perioada, valori medii la rata natalitatii de 11 si respectiv 15 la 1.000 de locuitori. Acum, insa, ne apropiem de 0 oarecare stab i litate, cand rata natalitatii tinde sa devina egala cu cea a mortalitatii, Acest fapt va avea numeroase consecinte, pe multiple planuri. Dintre .acestea merita a fi mentionata modificarea sperantei medii de viata, considerat a fi unul din indicatorii importanti. aiprogresului social, schimbarea structurii populatiei $i a pirarnidei pe varste,modificarea ofertei de forta de munca si a compozitiei sale etc.

Pe de alta parte,aceasta inseamna ca "explozia demografica" i~i vadiminua folia In secolulXXI, contribuind cu sporuri din ce in ce mai mici la cresterea populatiei mondiale.

Unul din factorii demografici cu profunde efecte globale este lara indoiala migrarea. Fiind un proces complex, migrarea populatiei ridica 0 multime de intrebari. Dintre acestea cateva ne retin In mod deosebit atentia si anume: de ce i~i schimba oarnenii resedinta permanents, care sunt factorii ce influenteaza intensitatea fluxurilor migratorii, care sunt principalele efecte ale migratiei populatiei s.a.m.d.?

Graficul nr. 3: Sporul absolul al populatiel mondiale tntre anii 1900 ~i 2100

2500

...... 2000
Q)
c:
ClI
~ 1500
s ~. 1000 ~

:::s Q.

~ 500

o

1900·1925 1925-1950 1950-1975 1975-2000 2000-2025 2025-2050 2050-2075 2075-2100

Sursa: Weeks, 1994,p. 35.

Dupa cum se stie, foarte multi oarneni i~i parasesc locurile natale din motive economice. Ei pleaca ,in cautarea unor locuri de munca mai bine platite, sau pur si simplu pentru a scapa de saracie. Desigur, multi altii se deplaseaza in

·1 Tanir:

l_' __

~:!!~ L9n L~

l~ ~

.(2 McEvedy. p.2n_ -GMcEvedy~

Capitolul1

41

ariigeograficenoi ca urmarea unor persecutii culturale ~i religioase, sau datorita unor conditii politice adverse. Oricum, dintre i.toti factorii care influenteaza fluxurile migratorii cei economici raman determinanti: foamete, somaj, lipsa terenurilor agricole s.a, Seintelege ca astfelde forme migratorii sunt prin structura lor voluntarev.Bxista, insa, multe alte cauze involuntare. crazbci, expulzare fortata, unele calamitaji naturale. de proportii etc. Exemple deacest gen sunt numeroase in istoria omenirii, Astfel, inttel:500 ~i 1850 negustorii de sclavi au transferat fortat din Africa in America aproximativ9,5milioane de.oameni, cea mai mare partefiind dirij ata spre diverse insule situate in bazinul Caraibelor (4 milioane), spre Brazilia (3,5 milioane) si sudul Statelor Unite ale Americii (aproximativ 400.000), in principal pentru a servidrept foqa de munca gratuita in agricultura42. De asemenea, pana la 1800 procesul colonizarii Americii s-a desfasurat relativ lent, mai putin de un milion de europeni traversand Atlanticul. Secolul XIX,insa, a cunoscut cea maimare migratie, intre 1845 si 1914 nu mai putin de 41 milioane de oameni'emigrand in America in principal din Europa".

Migrarea decadalii (% din 'popidatia ini!iaia)

Sursa: Green, A., Urquhart, "Journalof Economic History", 3611976, p.'217-252.

42 McEvedy, C., Jones, R., "Atlas of World Population History", Hannondsworth, Penguin, 1978, p.277.

43 McEvedy, C., Jones, R., op. cit., p. 279.

42

Globalizareaeconamiei.

Dupa primulrazboi mondial.rdatorita-unorrestrictii puse de S.UA. in calea imigrarii; aceasta tara a continuat sa gazduiasca strainii, Insa, intr-un ritm mult mai mic, respectiv in jurul a 600.000 depersoane pe an44. Aceste restrictii au determinat pe cei care doteau sa etnigreze sa .seindrepte cu precadere spreunele teritorii aflate in sfera de influenta a Marii Britanii; precumAustralia, . Canada, Noua Zeelanda, Africa de Sud s.a, care.-irrscurt timp, mai.exact, panain preajma celui de-al.doilearazboi mondial, au absorbit circa 5,5 milioane de persoane45.

Dupa eel de-al doilea razboi mondial, migrarea internationala a continuat, cauzele fiind diferite. Mentionam, rnai jos, doar catevadintre principalele fluxuri migratorii.

• A· continuat migrarea spre America deN ord, Australia si Africa de

~d . .

• Razboiul din Vietnam a dat nastere unui nouval de refugiati.

• S-au intensificat fluxurile migratorii dinspre America Latina (Cuba, Mexic, Puerto Rico) spre Statele Unite ale Americii,

• A avut locun proces invers de repatriere a europenilor care locuiau in fostele colonii, beneficiare a statutului de independenta.

• Un val putemic migratoriu s-a inregistrat in Europa insasi, dinspre sud "Bazinul Mediteranean", Sud-Est si Est spre Nordul Europei, in special spre Germania, sub forma muncitorilor straini.

• Migrarea temporara a asiaticilor spre unele state exportatoarede petrol situate in Golful Petsic.

• Migrarea evreilor spre Israel, in special din Europa Centrala si Rusia.

• In fine, mainou.,migrarea est-europenilor spre Europa de Vest si S.UA.

Toate aceste miscari de populatie nu reprezinta decat 0 parte a unuitablou global care nu poate fi descris in toate detaliile sale, pentru ca nu sunt suficient de bine cunoscute proportiile migrarii ilegale. Astfel, potrivit unor estimari.trezulta ca, in anul 1997, pe .reritoriul Statelor Unite ale Americii Iocuiau ilegal aproximativ 5 milioane: de persoane". Din pacate, consecintele economice ~i sociale ale unui asemenea fenomen au fost mai putin studiate. Dincolo . de aspectele sale cantitative, numeroase elementecalitativeintregesc acest tablou. De pilda, nu trebuie omis faptul ca, de regula, emigreaza persoane tinere, multe dintre ele avand 0 pregatire profesionala superioara, acest fapt contribuie la cresterea

44 Emmott, B., The Economist, 27/3, 1993, p. 7. 45 McEvedy, C., Jones, R., op. cit., p. 325.

46 Stutz, P. Frederick, DeSpuza, Anthony R., op. cit., p. 72.

(Cuba,

Vest si

~l .de De

eresterea

CapitotutI

43

varstei medii ill tarile deorigine, laridicarea ratei mortalitatii siscaderea ratei natalitatii, La aceste aspecte .mai trebuie adaugate momentele de tensiune sociala create intre populatia autohtona si noii veniti, dificultatile de adaptare ale celor din urma, diferentele culturale si religioase etc .

. Ceea ce ne intereseaza in cazul }ucrarii de fata vizeaza impactul migrarii forte~ de .munca asupra globalizarii. In aceasta privinta, numerosi cercetatori consideraca fluxurile migratorii au contribuit la globalizarea pietei muncii, sau, dupa cum afirma unii, printr-o formulare mai vaga, la internationalizarea fortei de munca si inasprirea luptei de concurenta intre eei ce of era acest factor de productie: Pe de alta parte, nu putem sa nu observam faptul ca, in general.uceasta mobilitate la scara mondiala a fortei de munca a urmat liniiledirectoare ale dezvoltarii economice, mai exact, ale localizarii productiei industriale, dar si a altor sectoare de activitate. In fond, migrarea populatiei este un rezultat, in primul rand, al saraciei care a pus stapanire pe arii largi geografice, caracterizate prin subdezvoltare si somaj cronic de masa. Desi, la nivelul unor macroregiuni nu s-au inregistrat modificari relevante in repartitia populatiei (continentulAmerican reducandu-si depilda.ponderea intre 1960 si 1994 aproape nesemnificativ de la 13,7% 1a 13,6%), in ceea ce priveste productia, in intervalul de timpamintit, s-au facut resimtite transformari semnificative.

1.5. Modificarea repartltlel productiei mondiale

Totalul produsului intern brut real mondial, .. calculat in dolari, la nivelul puterii de cumparare, a crescut de la 8.280 miliarde de dolari cat reprezenta in anul1960, la 28.940 miliarde de dolari in 199447. Aceasta a insemnat un spor de 3,49 ori, in conditiile in care populatia mondiala.a crescut, in acelasi interval de timp, denumai 1,86 de- ori. Pe ansamblu, asadar, putem considera relatia de mai sus ca fiind .incurajatoare. Pentru prima data volumul productiei a crescutrnai mult decat populatia, infirm and 0 tezamai veche care avertiza asuprapericolului exploziei demografice. Mergand, in detaliu, insa, observam ca modificarile in repartitia productiei mondiale au intervenit, in general, I'n ariile geografice care sufereau mai putin de pe urma presiunii demografice, exceptio facand doar China.

47 Lafay, Gerard, "Capirela globalizzazione", op. cit., p. 16.

44

'Globalizarea .economiei

Distributia -popukulei §i avolumului productiei mondiale pe marile arii geografice

6 7

Tabelulnr: 5

Aria geograficii

Sursa: Lafay, Gerard, "Capire fa globalizzazione", II Mulino, 1996, p. 10 ~i 18.

Analiza datelor din tabelul nr. 5 pune in evidenta cateva aspecte care ni se par a fi interesante. In primul rand, trebuieevidentiat faptul ca 0 serie de. tari putemic dezvoltate din punct devedere economic pre cum Statele Unite ale Americii si cele care fac partedinUniuneaEuropeana, de-a lungul a 34 de ani, au pierdut teren, atat in ceea ce priveste ponderea lor in populatia lumii, cat si ponderea in productia mondiala. Tendinta de reducere a populatiei in: aceste arii geografice,precum si in Europa Centrale side Est a inceput sa se manifeste cu deosebire In a doua parte a secolului XX, avand, in linii mari, cam aceleasi cauze ~i anume scaderea, pe alocuri, dramatica a sporului natural. Aceasta situatie s-a inregistrat mai ales in Europa Occidental a si Central a, unde reducerile au fost mai pronuntate, Problema se complica, oarecum, atunci cand luam in calcul ponderea detinuta de aceste state in productia mondiala. Aici nu mai sunt valabile aceleasi explicatii ca in cazul populatiei. Daca, din punct de vedere al ponderii detinute in populatia Terrei, Statele Unite ale Americii n-au pierdut decat un pro cent, pe planul productiei scaderea a fost. de sapte procente. Cam aceeasi constatare se poate face si pentru Uniunea Europeans, cu singura mentiune ca, de data aceasta,

Capitolull

45

populatia, socotita in cifre relative, a scazut mai mult, insotita si de reducerea ponderii in totalulproductiei mondiale (4%). Cat priveste celelalte state din Europa, unde sunt incluse, asa cum subliniam mai inainte, cele care au facutparte din sistemul economieisocialiste, tabloul general este net nefavorabil, respectiv 0 pierderede trei procente. la populatie si nu mai putin de sapte procente la productie, Desigur, .aceasta din urma poate fi pusa, in ceamai mare parte, pe seama dificultatilor intampinate in perioada de tranzitie de .la economia supercentralizata spre economia de piata, care a presupuso seama de transformari profunde, multe dintre ele dificile si dureroase din punct de vedere social. Sa reamintim, in acest context, carnumai exU.R.S.S.-ul a pierdut 4,5 puncte procentuale iuprodusul intern 'brut mondial, coborand de la 8% la 3,5%, in conditiile in care Federatia Rusa reprezenta circa 60% din producjia total a a fostului u.R.S.S.

Evolutia in detaliu.a altor tari pe planul productiei se prezinta destul de contrastanta. Referindu-ne in mod concret la doua tari carefac partedin NAFTA, respectiv Canada si Mexic, mention am ca, in timp ce in cazul Canadei cota procentuala.a productiei a ramas aproximativ, constants (1,8 in 1960 si 1,9 in 1994),. Mexicul a obtinut pana in 1980 0 crestere apreciabila (de .la 1,7 la 2,6), dupa care a scazut user la 2,3 in 1994. Din pacate, cresterea economicaa acestei t3ri pana pe aliniamentul anului 1980 a fost posibila cu pretul unei indatorari externe puternice, devenita.imai apoi, insuportabila din momentul in care, la nivel mondial, lipsa capitalurilor disponibile a generat 0 crestere .brusca a rateireale a dobanzii. Este adevarat ca, pana la urma, .criza mexicana, care a atins apogeul sau in anu11982, la inceputurile anilor '90 parea a fi resorbita, controlata, gratie sprijinului venit .din partea Statelor Unite ale Americii (planul Baker si Brady) acordat cu. scopul favorizarii dezvoltarii, evitarii destabilizarii politice si .. evitarii fluxurilor migratorii.

Intr-o situatie oarecum asemanatoare s-auaflat si alte state din America de Sud. Dificultatile intampinate s-au datorat, in buna.parte, insuficientei acumularii care s-a reflectat indiminuarea. investitiilor. Pentru majoritateaacestor state, puternic indatorate, anii '80 au .insemnat un "deceniu pierdut" - asa cum se exprimaueconomistii proveniti din partea locului. Cel mai mult s-a resimtit de pe urma acestui fapt Brazilia care, dupa .o crestere spectaculoasa.Inregistrata in totalul productiei mondiale, pe parcursul a doua decenii (de la 2,0% in 1960, .la 3,4% in 1994), a scazut la 2,9% in 1994. Singurele.tari care au facut progrese in aceasta perioada au fost Chile ~i Columbia, celelalte state situate in acelasi areal geograficjcu deosebire Argentina si Venezuela din partea carora neasteptam la mai mult) nu s-auremarcat aproape deloc.

Cat priveste aria geografica Africa si Orientul Mijlociu, ponderea in produsul intern brut mondial aparent nu s-a modificat. Evident, aceasta afirmatie nu poate sa ramana neamendata, pentru ca, din grupa de mai sus fac parte, dupa

46

Globalizarea economiei

cum se stie, tari foarte eterogene din punct de vedere al dezvoltarii economice. Avem,pe de 0 parte, de a face cu statele din Golf mari producatoare vsi exportatoare de petrol, iar, pe de alta parte, • cu 0 multime de state foarte sarace apartinand continentuluiafrican. Primele, au facut sensibile progreseindeosebi dupa anull973, 0 data cu socul initial al petrolului (de la 1,1% ill 1960, Ia 2,2% in 1980), pentru ca, dupa aceea, sa cada din nou la 1,3% la sfarsitul anului 1994. Egiptul, situat in imediata vecinatate, s-a inscris ~i el pe 0 linie ascendenta.rin buna parte si datorita ajutorului Statelor Unite ale Americii. La fel si Israelul, unde trebuie adaugata munca tenace depusa de acest popor pentrutransformarea unei zone aride, desertice, in pamanturi roditoare si promovarea unor industrii de varf, performante, cu 0 mare competitivitate pe plan international. In fine,intr-o masura minora, s-au inregistrat imbunatatiri ale situatiei economice si in altetari din aceasta arie geografica (cu exceptia Libanului), partial in Africa de Nord (exceptio Algeria) si Africa de Sud multa.vreme boicotata datorita regirnului de apartheid. Restul state lor, situate la sud de Sahara, au cunoscut rate de crestere economica inferioare mediei .mondiale (exceptie Kenya).

In Asia, in 'schimb, situatia-economica se prezinta si mai diversificata. Dupa infrangerea suferita in 1945j imperiul japonez a abandonat expansionislllul militar, reconstituindu-si puterea industriala, concomitent cu sustinerea unui urias efort de cucerire a 'pietelor externe. Doar dupa doua decenii, respectiv in anii ' 50 si '60, datorita.uneicresteri economicesustinute, in ritmuri de 10% pe an, Japonia a redevenit una dintre !arile avansate ale lumii. Lovita ca siialte state industrializate de primul ~i al doileasoc petrolier, Japonia si-a continuat drumul sau, reusind ca, din 1960~i pana in 1994 sa -~i dubleze ponderea in produsul intern brut real mondial (4,4 in 1960 ~1 8,4 in 1994). Un astfel de salt, de-a dreptul extraordinar, a fost posibil ca urmare acombinarii inteligente a unei strategii industriale cu una comerciala, actualizata permanent intr-o maniera concertata de catre stat si marile grupuri financiare. La inceput, intreprinderile japoneze au beneficiat de un avantaj comparativ spontan datorat costului scazut al manoperei locale, pentru ca, dupa aceea, sa profite din plin de libertatile acordate de statele occidentale privind exporturile: Totodata, producatorii japonezi au stiut sa se foloseasca la maximum de avantajele inovari] produselor, utilizand cu pricepere structura propriului aparat productiv inscopul franarii patrunderii produselor straine.

Fireste, plecand de laaceasta realitate s-ar putea pune urmatoarea intrebare: . de ce Statele Unite ale Americii si Europa Occidentals au acordat Japoniei, vreme indelungata, exceptii de la principiile liberului schimb? Incercand sa raspunda la aceasta intrebare analistii economici scot inevidenta doua motive geopoliticel". Primul se refera la faptul ca, 0 data cu instaurarea in 1949 in China a regimului

48 Lafay, Gerard, "Capire fa globalizzazione", op. cit., p. 22-23.

se

ebare: vreme ooa la tice48. mului

Capitolull

comunist, conform "teoriei dominoului" unii au crezut ca marxism-leninismul se va extinde in toata Asia. Era, deci, necesara crearea unei vitrineatragatoare care sa demonstreze intregului continent ca economia de piata este superioara economiei planificate, centralizate. Al doilea are in vedere sprijinirea deliberata de catre S.U.A. a cresterii economice in noile.tari industrializate, respectiv Coreea de Sud, Taiwan, Hong Kong si Singapore. pentru a le transforma in aliati siguri impotrivaamenintarii comuniste. In acest ultim caz, sprijinul trebuia sa fie mai substantial, deoarece aceste state nu dispuneau de experienta industriala ra J aponiei. De aceea, deschiderea pietei americane pentru produsele provenite din zona, precum ~i aportul de capital insotit de transferul de tehnologie, au jucatun rol decisiv la inceputul perioadei, inainte de a lasa Iocul intreprinzatorilor locali. A~adar,· dupa J aponia, tarile nou industrializate, sau "micii tigrisori", au servit ca exemplu pentru toti ceilalti dispusi sa-si orienteze .veniturile sprc 0 acumulare abundenta materializata, apoi, 'in investitiiproductive. Rezultatele n-au.intarziat Sa apara.In plus, experienta s ... a extins ca 0 pata de ulei in intreaga regiune. Astfel, Coreea de Sud care figura pe hartaeconomica a lumiica 0 lara subdezvoltata, a trecut in stadiul de tara recent industrializata, devenind astaziun stat dezvoltat, cota sa.in produsul intern-brut allumii urcand de hi 0,4% in 1960, la 1,6 in 1994. Acelasi lucru se poate spune si despre Indonezia (cresterea fiind de la 1,0% la 2,1%), desi dezvoltarea saeconomica a fost sustinuta, ca si in cazul altor tari, de exporturile masive de petrol, despre Singapore si, mai nou, despre Thailanda ~i Malaezia. Cu toate ca Filipine n-au urmat aceeasi cale, Asia Maritima in intregul eia marcat, totusi, un salt remarcabilde la2% in 1960, la 6% in 1994.

o problema deschisa a ram as Chinfl. Dupa 0 evolutie sinuoasaschimbarea de directie care s-a produs sub conducerea lui Deng Xiaoping a lansat China Continentala pe aceeasi .orbita economica verificata anterior de cateva state situate in imediata sa vecinatate. Cu alte cuvinte, difuziunea procesului de dezvoltare asiatic a patruns chiar in interiorul Chinei, desigur sub forme specifice, transforrnand-o, in momentul de fata, in al treilea pol de putere economics mondiala, Ajungand acum la aproape 13% din produsul intern brut creatdc intreaga omenire, China adevenit 0 fort,a uriasade care trebuie sa se tina neaparat seama. Punctele ei forte sl.lnt reprezentate, inca, de costul redus al fortei de munca si imensul potential dedezvoltare al pietei sale interne, favorabil investitiilor de orice fel. Revenirea Hong Kong-ului la 1iulie ·1997 Ia China a largit ~i mai mult capacitatea de absorbtie a acestei piete, cu efecte benefice 'in viitor.

In fine, un caz aparte il.reprezinta India. Acestadevarat subcontinent, cu 0 populatie care a depasit de curand un rniliard de locuitori, aramas aproape pe loc, contributia ei la produsul intern brut mondial fiind considerate modeste, in.raport cu suprafata si potentialul sau demografic (3,6% in 1994). De altfel, daca impm,im P.I.B. la populatie, obtinem 0 imagine mai exacta a nivelului de dezvoltare a fiecarei tari.

47

48

Globalizareaeco nomiei

inclusiv Germanta deItst incepiind. din llJ91.

Sursa: Lafay, Gerard, "Capire la globalizzazlone", II Mulino, Bologna, 1998,p. 26.

Clasificarea diferitelor /iiri sau grupede /iiri in.functie de P.I.E .. real per capita Tabelulnr. 6

Datele dintabelul nr. 6nise par afi deosebit de graitoare. Facand abstractie de Singapore eare avea 0 populatie ce depaseacu putin 2,5milioane loeuitori la mijloeulanului 198549, Statele Unite ale Americii isi mentineau primatul in

49 The Statesman's Year - Book, 124th Edition, Edited by John Paxton, 1987 - 1998, MacMillan Reference Books, 1987, p. 1060.

Capito/ull

49

raport cu media mondiala, desi suprematia lor in 1994 nu mai era asa de zdrobitoare precum a fost.in anii '60. Totusi, fenomenul eel mai semnificativ vizeaza dinnou Asia unde state acum dezvoltate, situate .la.inceputul perioadei in vecinatatea mediei mondiale, precum Hong Kong, Singapore, Taiwan .~i· Coreea de Sud, ajunsesera pe aliniamentul anului 1994 la cote foarte in a lte , greu de prevazutcu 30 de ani in urma. Fireste, nu maipunem in balanta nivelul Japoniei care figtira in acest clasament in anul 1960 pe locul 11 ~i a ajuns in 1994 pe locul

estul Europei, in majoritatea lor cuprinse in Uniunea Europeanaele ~i-auimbunata!itpozi!ia si datorita reducerii ritmurilor de crestere demografica, Sigur, in intericrul -grupliTui au avut locnumeroase schimbari. De pilda, prezenta Frantei inaintea Germaniei in 1994 se explica in buna parte prin procesulde reunificare survenit in anul 1991, in 1960 Germania de Vest avand un punctaj mai bun decat Franta. Cam in aceeasi termeni se pune si problema unor state membre ale Uniunii Europene. Pe ansambluaceasta grupare de tari se mentine In topul mondial, dar.se stie ca unele stateprecum Irlanda, Portugalia si Grecia au inca un. produs intern brut per capita inferior mediei comunitare. Evolutii contrastante au cunoscut Mexicul si Brazilia aflate in ascensiune pana in 1980, pentru ca, dupa aceea sa marcheze 0 scadere neta. Cauzele principale le-am prezentat tangential in paginile anterioare.

Tot atat de surprinzatoare ni se pare a fi evolutia unor state situate in subsolulacestui clasament, adica sub media mondiala. In primul rand, avem in vedere 0 serie de tari din Golful Persiccare ajunsesera sa realizezein 1980 un indice de139,pentruca, in urmatorii 14 ani sa coboare la 68. Reducerile cele mai mari le-au cunoscut tarile din ex-U.R.S.S. si cele din Europa Centrals si Balcanica, Motivele sunt prea bine cunoscute si nu mai au nevoiede explicatii suplimentare. In fine desi nu sunt redate in tabelul nr. 6, toate statisticile intemationale subliniaza faptul ca scaderi de-a dreptul dramaticeau suferit tarile din Africa Subsaharianacotate astazi ca fiind cele mai sarace din lume. Astfel, daca in anul 1960 produsul intern brut pe loeuitor al acestor state reprezenta 113 din media mondiala, in 1994 el ajunsese la numai 0 cincime.

Din cele .mentionate paua aici, se desprind eel putin urmatoarele constatari:

• tabloul economic al lumii contemporane se prezinta extrem de eterogen, in ciuda tendintelor de globalizare a afacerilor .manifestate pana acum;

• privita pe arii geografice mari, viata economica este vgrefata de numeroase particularitati care dau culoare specifics procesului de crestere si dezvoltare;

50

Globalizarea .econoiiiiei

• schimbarile intervenite indeosebi in perioada postbelioa se datoreaza, in primul rand, divergentelor inregistrate 'in evolutia produsului intern brut real ce revine pe locuitor;

• ca. rezultat al aces tor .modificari, 'in ultimele decenii omenirea. a cunoscut 0 noua repartitie a venitului mondial, in cadrul careia, alaturi

de Statele Unite ale Americii, s-au afirmat Uniunea Europeanasi 0 serie de tari din Asia de Est si Sud-Est, in IHIIH«r-v1~'4-ll)Ul· dy-_~~~ __ -II

• 'in urma tuturor transformarilorpetrecute, mecanismul de functionare a economiei mondiale a suferitunelereajustari de esenja, avand drept consecinta imediata schimbarea raportuluide forte, iar,ln perspectiva apropiata . cresterea numarului de tari care vor dobandi un rol semnificativ pe scena mondiala;

• in fine, Iiberalizarea economiei mondiale a dus la cresterea puterii intrepriuderilor si a.redus ipso facto pe. cea a statelorm calitate de experti economici de sine statatori.

Divergentele 'in evolutiaprodusului intern brut au fost determinate, .in principal, de ritmurile medii anuale diferite inregistrate in principalele arii geografice ale lumii.

Ritmul mediu anual de cresterea produsului intern brut real pe Iocuitor (in%) 7

197311960

199411973 .

Sursa: Lafay, Gerard, "Capire la globulizzazione", II Mulino, 1998, p. 28.

Capitol1l11

51

Tabelul ill. 7 reda, a~adar,o situatie sintetica pe zece arii mari geografice ale lumii, In ceea ce priveste ritmurile medii anuale de crestere a produsului intern brut pe locuitor, pe dona perioade distincte: 1960 - 1973 si 1973 - 1994. In cadrul primei perioade Japoniafigura in fruntea acestui c1asament inedit cu ritmuri medii de 8,4%, urmata de Uniunea Europeana cu 4%. Ceea ce ne retine atentia este faptulca, in acest prim interval de timp, in toate ccle zece arii geografice ritmurile au fost .. pozitive, confirmand, inca 0 data teza conform careia anii '60 s-au caracterizat pretutindeni in lume prin conditii favorabile cresterii economice. Dintre acestea, pc un loc central s-a situat pretul scazut la petrol~i efectele multiplicatoare ale investitiilor facute in deceniul anteriorpentru reconstructia economiilor distruse de razboi. Cea de a doua perioada care a urmat anului 1973 a marc at oruptura violenta in trendul economiei mondiale. De la aproape 3% ritmul mediu de crestere a produsului intern brut real scade la 1,2%. Desi ritmul ramane, totusi, pozitiv, principalele arii geografice se caracterizeaza prin contraste puternice. Astfel, cuexceptia Japoniei care i~i terminase perioada derecuperare, ritmurile au inceput sa creases in Asia Maritima, Asia de Sud -t- Oceania si mai ales in China unde acestea au ajuns la 6,8%. Prin urmare, contrar parerii comune potrivit careia criza declansata de primul soc al petrolului ar-fi avut un caracter mondial, in realitate ea a lovit cuprecaderedoar anumite zone, printre acestea numarandu-se, fireste, Statele Unite ale Americii, Europa Occidentals ~i Japonia, adica cele mai industrializate regiuni ale lumii. Desigur, nu am luat in considerare zonele periferice,unde situatia a fost de-a dreptul dramatica: Nereferim, intre altele, la majoritatea tarilor africane ~i la unele situate in America de Sud, cum a fost cazul Braziliei. Scaderea ritmurilor de crestere in-Europa Central a ~i de Est a avut, se mtelege, motive suplimentare pe care nu ne propunem sa le analizam aici.

In ceea ce priveste repartitia venitului mondial, datele existente la nivelul anului 1994 pun in evidenta constatarea Iacuta mai inainte vizand modificarea raportului de forte la scarf planetara.

52

Globalir.area economiei

Repartitia geograficii a venitului mondial5o (procente din totalul mondial)

Tabelul nr. 8

1.6. Au .exlstat doua valuri ale globalizarii?

Din analiza datelor .redate in tabelul nr. 8 rezulta ca pe parcursul a 35 de fUli ,.,.in repartitia geografica a venitului mondial au intervenit modificari semnificative, reconfirmand videea exprimata mai inainte potrivit careia 111 momentul de fa!a s-au conturat trei poli de putere economica reprezentati in ordine de Uniunea Europeans, Statele Unite ale Americii si Japonia, Suntem convinsi ca in secolul XXI acestora li se va adauga China, care are mari sanse de a deveniprima mareputere economic a a lumii.

Concentrandu-si atentia asupra faptelor economice cheie, respectiv procesul industrializarii, comertul mondial, fluxurile majore de capital si migrarea populatiei, unii cercetatori nu sunt dispusi sa coboare prea adanc in negura istoriei pentru a descoperi radacinile reale ale globalizarii. De aceea, ei sunt mult mai transanti, afirmand ca, in fond, nu pot fi delimitate in istoria omenirii decat doua

50 Venitul mondial nu corespunde cu volumul productiei redat in tabelul nr. 5 deoarece acesta era caIculat In preturi mondiale care determinau cursul de schimb la nivelul paritatii puterii de cumparare, Ponderile exprimate in tabelul nr. 7 sunt rezultatul conditiilor de valorificare a produsului intern brut. In context mondial, aceasta valorificare depinde de doua elemente ~i anume: unul geografic unde indicele nivelului general al preturilor din tara respectiva in raport cu media mondiala poate sa fie superior sau inferior lui 100, rezultand fie 0 supraevaluare, fie 0 subevaluare pentru anul in cauza ~i altul sectorial care reflecta incidenta preturilor mondiale ale produselor asupra evaluarii produsului intern brut, la care se mai adauga ~i influenta compozitiei sectoriale a acestuia in tarile luate in calcul.

Capitolull

53

valuri ale acestui proces; primul acoperind intervalulde timp cuprins intre 1820 ~ 1914, iar, eel de-al doilea fiind specific perioadei care a urrnat anului 1960 si pfu:la in prezent". Potrivit punctului de vedere al autorilor mentionati, aceste doua valuri prezinta unele asemanari, dar si diferente fundamentale. Asemanarile sunt superficiale, elereducandu-se mai mult la comert, fluxurile intemationale de capital si importanta reducerii obstacolelor puse in calea tranzactiilor economice internationale. In schimb, diferentele -considerate . de ei majore - vizeaza impactul pe care aceste fapteeconomice l-au avut asupra dezvoltariimondiale si evolutiei ideilor cu privire la globalizare.

De ce se insistape aceasta periodizare? Dece anul 1820 si nu mai devreme? Pentru ca, inainte de ase contura primulval al globalizarii.joata Iumea era saraca si agrariana, Cand a inceput eel de-al doilea val, adica dupa 1960, omenirea era deja impartiti; in.natiuni bogate si sarace.

Trebuie sa recunoastem ca. noua, eel putin, acest punct de vedere ni se pare a fi foarte interesant. Injr-adevar, asa cum am mai avut prilejul sa mentionam in paginile anterioare, globalizarea economic a nu trebuie interpretata ca un fenomen ivit peste noapte, ci ca un proces evolutiv. Revolutia industriala care a inceput.in Marea Britanie n-a fost un proces spontan, ci rezultatul a mai bine de 0 suta de ani de acumulari tehnice, organizationale si de schimbari institutionale. Aceste modificari graduale, la prima vedere destul de amalgamate, au sfarsit prin a produce .transformari .masiveJn economia engleza, Cei maimulti cercetatori plaseaza inceputurile acestor transformari in jurul anului 1720, dar efectele lor sau facut resimtite spre sfarsitul secolului XVIII si inceputul secolului XIX. Desigur, a fixa un an anume ca. marcand inceputul revolutiei industrialear constituio greseala, Istoria, inclusiv cea economic a, a demonstrat cu prisosinta faptul ca accelerarea cresterii este fructulunor infinite transformari mici si nua unor decizii politice intempestive, De pilda, daca ne mentinem in perimetrul aceluiasi .exemplu, adica al Angliei, aici, dupa anul 1720, au inceput sa fie aplicate in productie 0 serie de descoperiri tehnice, care, in cele din urma, pe aliniamentul anului 1776 (este 0 simpla coincidenta cu aparitia lucrarii lui Adam Smith "Avutia natiunilor") au produs o· adevarata ruptura structurala in industria britanica52.

Sectorul textilelor si al otelului au jucat un rol decisiv in afirrnarea revolutieiIndustriale, tocmai datorita inventiilor realizate dupa anul 1730. Un moment de maxima emulatie l-a constituit, apoi, aparitia motorului cu aburi care a revolutionat intreaga tehnologie, De asemenea, in intervalul 1760 -1780 progrese remarcabile a facut industria metalurgica-siderurgica ce a pus la dispozitia

51 Baldwin, Richard E., Philippe, Martin, "Two Waves of Globalization: Superficial Similarities, Fundamental Diferences", NBER Workimg Paper, Series 6904, January 1999.

52 Crafts, N., "Exogenous or Endogenous Growth? The Industrial Revolution Reconsidered", The Journal of Economic History, volume 55, number 4/1995.

54

Globalizarea economiei

industriei constructoare de masini material de buna cali tate in vederea executarii unor masini-uneltede precizie si la costuri acceptabile..necesare tesatoriilor, cailor ferate si altor domeniide activitate. Pe masura ce s-auimbunatatit transporturile, atat pe uscat, cat si pe apa, adevenit posibila extinderea pietei intemepentru niarfurile manufacturate si obtinerea .matcriilor prime. Tocmai datorita rapidei expansiuni a noilor'tehnologii de transport si aparitiei retelelor de cai ferate, suspn autorii citati mai inainte, a fost posibila declansarea primului val al globalizariiein jurul anului 1820. Alaturi de aces tea, un loc important l-au ocupat.ifireste, transporturile pe apa, a carer dezvoltare intre anii 1840 si 1870 a intreeut toate asteptarile. Astfel, daca in 1830unei nave de primaclasa, pentru aacoperi distantadintre Liverpool si New York, ii trebuia 36 de zile, dupa1840 aceeasi distanta 0 putea parcurge in numai 14 zile53.

Toate aceste performante tehnice au reorientat intreaga economie britanica, Ponderea muncitorilor in industriea crescutprogresiv de la 19% in 1700 la 24% in 1760,pentru ca, mai apoi, sa ajungala 30% in 1800, La 47% in 1840, iar, in final, la49% in 187054; Natiunea insa~i a facut trecerea dela 0 societate ruralaspre osocietate a carei populatieIocuia In proportie de 2/3 in mediul urban. Datorita acestui fapt, s-auinregistrat cresteri rap ide ale productivitatii rnuncii inunele industrii. De pilda, intre 1830 ~i1860 productivitatea oraraa muncii a crescut cu 270% in filaturile de bumbae si cu 708% in tesatoriile de bumbac'', fu aceeasi perioada Marea Britanie a devenitun mare importator de produse alimentare ~i principalul exportator de marfuri indllstriale. Desi ritmul mediu anual decrestere econornica spre mijlocul secolului XIX nu a depasit' 2~3%, acestaputeafi considerat cao performanta deosebita, revolutionara, deoarece a creat premisele necesare imbunatatirii conditiilor materialeale omenirii: fusa, ceea ce ni se pare a fi simai important a fost faptul ca industrializarea a influentat profund caracterul relatiilor economice intemationale. Pana La revolutia industrials veniturile proveneau, in principal, din agricultura.xle pe urma -exploatarii .. unicului factor de productie natural accesibil - pamantul:

Dupa aceasta, bogatia a inceput sa-si extraga seva din industrie, in ciuda tuturor prezicerilor mercantiliste prezente In doctrinele ace lor timpuri.

, Experienta britanica a industrializarii a fost preluata, apoi, de oserie de state de pe continentul european, precum ~i de S.u.A., Canada si Japonia, cu mentiunea ca secolul XIX, Indeosebi In a doua parte a sa, a adus cu sine 0 serie intreaga de metode industriale noi, ceea ee a marcat inceputul celei de a doua revolutii industriale.

53 Hugill, P., "World Trade Since 1831", London, John Hopkins University Press, 1993.

54 Crafts, N., "British Industrialization in an International Context", Journal ofInterdisciplinary History, 19/1989, p. 417.

55 Crafts, N., op. cit., p. 426.

Capitolull

inceputurile industrializiirii diferitelor state (asa-numitul take .. off industrial) Tabelul nr. 9

r····K)fa·reaBritanie··lr··1·783·:··1802···]! n=r'9nta~-··'-w'-""""1 r·1836··:'1860~··11

.. \1833 -186611 r's.IJ .~A;__. ----,.-.ww-'~,.._jw·I ["1'843':'1866"'11

IGerma·nia·'II·i856=187"3"11

!'Suedla 'JI1868':1896'11

r·'.TaBo·niaw~w"'] 11878 .. :····19.90···] I

I'RLIsia]I' 1896=1914]1 rCanada ·····11·1896=1914·11

Sursa: dupii Rostow, W. w., "The Stages of Economic Growth ", Cambridge University Press, 1960.

Din pacate, In urmarirea acestui proces un fapt semnificativ este dat uitarii.

Intentionat saunu 0 parte din istoricii economisti trecprea repede cu vederea un amanunt legat de inceputurile .industrializarii. Este yorba de neincluderea In acest tablou general a unor tari precum China si 0 parte din India care, inairite de secolul XIX, erau mai dezvoltate In unele privinte decat.rnulte state europene. Astfel, asa cum demonstreaza unii autori56, India, Inca din secolul XVIII era un leader global In ceea ce priveste industria textila a bumbacului, In termenide calitate aproduselor sale exportate. De asemenea, in secolul XVIII China si India produceau cea mai buna matase ~i eel mai bun portelan din lume, pe care Ie exportau in Europa in schimbul altor marfuri de care aveau nevoie. Era pentru oricine limpede ca 0 tara precum China care inventase praful de pusca si hartia nu putea fi considerata ca 0 societate primitiva sortitasa astepte dupa Europa sa se dezvolte din punct de vedere industrial.

Ce s-a intamplat, Insa, dupa aceea? Spre sfarsitul secolului XIX, mai mult de 70% din consumul de textile indian era importat (in principal din Marea Britanie),India devenind, astfel, un mare exportator de bumbac". Cam acelasi lucru, dar in proportii mai putin dramatice, s-a petrecut ~i cu constructiile navale si industria otelului. Cazuri similare s-au inregistrat, in aceeasi perioada, in America Latina. ~i alte •• regiuni ale lumii. De aici, unii .. cercetatori au desprins

56 Kuznets, Simon, "Economic Growth and Structure ", London, Heinemann Educational Books, 1965, p. 20.

57 Braudel, F., "Civilization and Capitalism, is" -18th Century, The Perspective of the World", vol. 3, New York, Harper and Row, 1984.

55

56

Globalizarea economiei

concluzia ca industrializarea Nordului,in cadrul primului val al globalizarii, a provo cat dezindustrializarea Sudului58, dand nastere, pe de 0 parte, la 0 mare divergenta in amplitudinea veniturilor, iar, pe de alta parte, la adancirea dependentei economice a statelor cu statut de colonie de metropolele aflate in plina ascensiune. Nu incape nici un dubiu -subliniaza autorii citati - ca dezindustrializarea Sudului a fost un rezultat direct al patrunderii masive pe piata acestor tari a marfurilor manufacturate europene si expunerea industriei locale la 0 concurenta demolatoare din partea producatorilor posesori ai unor tehnologii intensive in capital si, ca atare, generatoare de productivitati inalte. lata, de pilda, cum a aratat, potrivit unor surse, evolutia per capita a industrializarii si dezindustrializarii in intervalul 1750 ~ 1913.

Nivelul industrializiirii per capita, 1750 - 1913 (Marea Britanie in 1900 = 100)

58 Bairoch, P., KozuI-Wright, R., "Globalization Myths: Some Historical Reflections on Integration, Industrialization and Growth in the World Economy", UNCTAD Discussion Paper no. 113, p. 16.

"lOmiei

izarii, a o mare :l3.ncirea tflate in Ii - ca pe piata la 0

~1

Capito/u/l

57

De notat ca, in 175o.,toate tarile ~i regiunile au pomit cam de la acelasi nivel, cuprins intre 7 ~i 8, exceptie facand, bineinteles, Marea Britanie (10.) si S.U.A. cu numai 4. Pe parcurs, Insa, situatia s-a schimbat, MareaBritanie, desi a condus detasat in clasament pana in 190.0., s-a vazut. depasitape aliniamentul anului 1913 de Statele Unite ale Arnericii. China ~i India,.careerau considerate ca leaderi ai Lumii a Treia, au suferit un dramatic procesde dezindustrializare, vazandu-si coborate ponderile dela 8 si respectiv 7 la 3 si 2. Cat priveste Japonia, aceasta se situa in imediata vecinatate a medici mondialer'Semnificativ este si faptul ca Lumea a Treia, inansamblul ei, a pierdut nu maiputin de 5 puncte (de la 7 la 2), decalaj care n-a mai putut fi anihilat nici pana astazi, pentru ca, ulterior, asimetriile in dezvoltare s-au adancit, era coloniala dainuind 'pana dupaal doilea razboi mondiaI.

Un anumitproces de dezindustrializare au cunoscut.si.statele dezvoltate in cadrul celui de-al doilea val al iglobalizarii, dar de alt .gen .: · EI se refera, in principal, la scaderea ponderii fortei de munca.ocupata in industrie si deplasarea ei spre sectorul serviciilor. Daca in cadrul primului val al globalizarii cea mai mare parte a veniturilor proveneau din industrie eel de-al doilea val. a. schimbat radical situatia.Tn prezent pot fi intalnite.state unde aproximativ 50. - 60.% din produsul intern brut este creat in sectorul serviciilor, fapt care nu se constata si in cazul tiirilor subdezvoltate, sau eel mult aflate in curs de dezvoltare.

Revenind la efectele produse de cele doua valuri ale~lobalizarii, privite din punct de vedere al veniturilor, se poate afirma ca primul val.a creat premisele aparitiei divergeniei intre veniturile realizate de statele industrializate si cele dezindustrializate, iarcel de-at doilea val a pus bazele convergentei -, intre statele dezvoltate apartinand unuimic grup. eu .uuprodus .intern brut.foarte inalt pe locuitor.

Lipsa datelor statistice referitoare la perioada primului val al globalizarii face destul de dificila desprinderea unor concluzii clare cu privire la distributia globala a veniturilor, Totusi, asa cum se poate observa din analiza datelor reproduse in tabelul nr. 11, divergenta in venituri a aparut 0 data cu revolutia industriala si s-a accentuat dupa aceea. Cele doua coloane ne of era posibilitatea sa urmarim evolutia veniturilorper capita a unor tari europene in comparatie cu cele realizate in Marea Britanie, in anii 1860. si 1910..

Cele doua procese, de convergenta si divergenta incepusera sa se contureze si in cazul statelor europene, chiar in cadrul primului val al globalizarii. Cel de-al doilea val a pomit, asadar, de la existenta unui mare decalaj in venituri intre diferitele natiuni ale lumii, pe care ulterior I-a adancit foarte mult, tara a mentine suprematia Marii Britanii pe acest plan. De altfel, primul val al. globalizarii a sfarsit rau, prin izbucnirea a doua conflicte globale ale carer cauze s-au centrat pe accesul marilor puteri la pietele de desfacere.

58

Globalizarea econamiei

Convergenta sau divergenta 'in veniturile'per capita, 'in perioada 1860 - 1910

Tabelul nr. 11

Sursa: Bairoch, P., "European Trade Policy, 1815 -1914", lnMathias, P., Pollard, SJeds.), "Economic History of Europe", volume VII, Cambridge University Press, 1989, Tables 1 and 4.

2.1..

nr.ll·

(eds.), 1 and 4.

SEMNIFICATII ALE CONCEPTULUI

'... v

DE GLOBALIZARE ECONOMICA

2.1. Ambiguitateaterminologiei folosite

Globalizarea este un concept abstract. El nu se refera laun obiectconcret, care poate fipus in evidenta pomindde la dimensiunile sale firesti, usor identificabile prin unitatile de masuraconsacrate. Nueste nici un indicator sau un indice statistic, obtinut prin calcule mai mult sau mai putin sofisticate. Datorita acestui fapt, n-a fest niciodata usor de definit, mai ales.ca, asa cum am avut prilejul.sa aratam .in capito lul precedent, a aparut de curandimsistemul categorial al stiintei economice. Daca. un specialist ar fiintrebat ce .intelege prin "globalizare", acesta este tentat sa expuna 0 intreaga teorie in cadrul careia conceptul in cauza este bine incadrat. Altii, in schimb, pomindde la aparente, afirmaca globalizarea inseamna pur ~i simplu "americanizare", deoarece sunt convinsi -de originea' acestui curent de opinie. Nu putini sunt .cei ce sustin in lucrarile lor.ca globalizarea se refers la "cresterea .importantei pietei mondiale" in relatiile comerciale si financiare internationale. In acest context, globalizarea este privitaca "0 victorie a pietei .. si democratiei" asupra vietii sociale si politice. In fine, pentrumulti autori globalizarea este un concept deosebit de complex care se bazeaza pe schimbari radicale .in viata economica.i.social-culturala si politica, schimbari .izvoratedin realitatea nemijlocita a zilelor noastre care nu.mai poatefi incadrat in vechile tipare istorice si nu mai poate fi explicat cu ajutorul aparatului categorial c1asic devenit, intre timp, caduc, fragil si inadecvat noilor procese si fenomene ce se manifests pe arena internationala.

Daca asa stau lucrurile, atunci cum putem caracteriza mai bine acest fenomen nou, dar cu radacini atat' .de adanci in istoria omenirii? De lainceput cercetatorii au fost de acord cu ideea ca un asemenea concept evoca.o viziune mai larga, universals, capabila sa.Imbine aspecte imprumutate din patrimoniul mai multor stiinte, acordandu-i un locprivilegiat in panteonul cunoasterii umane. Prin incarcatura sa stiintifica si elementele de noutate pe care le aduce,. globalizarea este situata indecorul unor discipline de granita, aflate in formate. Din aceasta

60

Globalizarea economiei

cauza, unii nu se sfiesc s-o numeasca "0 noua ideologie", desi, dupji parerea no astra, se exagereaza. In conformitate cu acest punct de vedere, nu economia a orientat omenirea spre globalizare, ci neoliberalismul care a militat, dintotdeauna, pentru eliminarea tuturor barierelor puse in calea comertului international. Acceptat ca ideo logie, . neoliberalismul a. canalizat economiile nationale spre un proces de internationalizare,strajuitde cat mai putine obstacole asezate in drumul schimburilor de valori ·materiale. Esteadevarat ca, in principiu, . neoliberalismuI, bazat pe conceptul xlemocratiei, a recunoscut natiunea ca entitate politica, autoritatea exclusiva a statului in cadrul granitelor recunoscute pe plan international si legitimitatea organizarii interne conform corrstitutiei ~i strategiei politice liber alese. Dar, a considerat spatiul international ca un sistem de interstate care, in cele din urma, a condus la aparitia unei "noi geografii a puterii", favorizata de inovatiile tehnologice ale ultimei parti a secolului XX. Asadar, neoliberalismul este considerat ca fiind principala cauza a globallzarii''".

Problema pe care ne propunem s-o rezolvam acum nu vizeaza neaparat cauzele globalizarii (acestea vor forma obiectulcapitolelor urrnatoare), cidea desprinde continutul, esenta acestui proces. Tocmai asupra acestui aspect literatura de specialitate a staruit mai putin, iar, atunci cand s-a angajat in acest demers, a inregistrat puncte de vedere oarecum .contradictorii, caracterizate printro terminologie ambigua, cu ajutorul careia s-a incercat sa secreeze coduri,norme si standarde specifice, Intr-adevar, cum putem sa definim maicorect globalizarea economica, astfel incatsa surprindem caracteristicile ei fundamentale? Ca 0 noua era a concurenteiglobale.rcare, precum un buldozer, inlatura totuI din raza lui de actiune?60Ca libertatea de circulatie a capitalului, in .sensul-ca agentii economic! de pretutindenipot sa-si .depuna si sa-si investeasca banii acolo unde doresc si sunt capabili sa.o faca? Ca 0 lume redefinita,in care .suntem cu totii interdependenti, intr-o piata globala?61 Ca un regim comercial in care tendinta spre integrare si presiunea competitivitatii a dat nastere Ia megapiete?62 Ca 0 geopolitica, rezultat al triumfului neoliberalismului,capabil sa externalizeze politicile nationale la scara globaIa?63 Ca ocrestere a .importantei exporturilor in

j

59 Lubbers, Ruud, Koorevaar, Jolanda, "The Dinamic ofGlobalization", paper presented at a Tilburg University Seminar on 26 November 1998, p. 3.

60 Barnet, Richard, Cavanagh, John, "Global Dreams, Imperial Corporations and New World Order",New York, Simon and Schuster, 1994.

61 Dahrendorf, Ralf, "A Precarious Balance: Economic Opportunity, Civil Society and Political Liberty ",. The Responsive Community (Sommer) .. 1995, p. 13-38.

62 Cable, Vincent, "The Diminished Nation-State: A Study in the Loss of Economic Power", Daedalus, 124/2, 1995, p. 23-53.

63 Blank, Stephen,"The United States on theEve of the 21"1 Century", Global Business Policy Council, nr. 7/1994.

J

"'BIIinI

.lJIIel GW - ... (s. liIiDlad

GIaI __ 1

Capitolull

61

cadrul economiilor nationale?64 Ca sfarsitul statului de tip keynesian ~ia strategiilor sale intemationaliste pe piata? Sau ca 0 noua forma (unii spun stadiu) a.dezvoltarii economice,ln care rolul stanrluitrebuie.redefinitt In sfar~it, poate ca globalizarea reprezinta elementuleheie, rezultanta revolutiei tehnologice actuale, ireversibila prin consecintelerei pe planul economisirii muncii si promovarii productieiintensive In capital?65

Toate acestea sunt intrebari pe care si Ie poate pune in mod indreptatit orice cercetator. Totusi, opinia publica nu se agita din cauza disputei intervenite intre specialisti cu privire la continutul globalizarii, ci este alarmata de .faptul ca aceasta idee a cucerit inima ~i mintea mass mediei, organizatiilor internationale de profil si elitei economice mondiale. Dincolo de rezulta~l schimbului de opinii dintre cercetatori, omul de rand este convins ca principalul' agent si arhitect al globalizarii economiei sunt corporatiile multinationale, Tot ele suntsi in pozitia de' principal beneficiar ' al noii ordini: economice mondiale, El este ingrij orat de faptul ca nu intelege ce inseamna "0 lume lara frontiere", asa cum 0 prefigureaza suporterii ferventi ai globalizarii, ce efecte va avea "erodarea puterii statului national" - idei, pana la un punct, confuze, Inca neconfirmate de practica politica si economica de pana acum. Incurcatura provine si din faptul ca sute de ani economiile nationale au. facut parte din economia internationala, Au vandut marfuri, au facut schimb de idei si au fost .gazda multor valuri de imigranti. In acest context, piata mondiala a actionat decenii la rand ca un magnet urias, cu ajutorul caruia economiile nationale au fost conectateIa •• spatiul international. "Suveranitatea ...... afirma unii cercetatori - n-a fost niciodata absoluta,,66. Totusi, statele au gas it, intotdeauna, posibilitati de a. dezvolta acele instrumente de politica economica necesare coexistentei lor alaturi deeconomia internationala, nu atat de usor pe cat s-ar crede, dar, eel putin, ca un mod de viata.

De ce globalizarea economica evoca "sfarsitu] autoritatii statului", "sfarsitul geografiei economice", sau "demisia statului-natiune", cum prefera unii sa se exprime? Exista, oare, forte globale care lncearcasa elirnine obstacolele ce limiteaza acumularea capitalului pe plan intern, translatand acest proces la nivel mondial? Ce a adus nou globalizarea fata de ceea ce eram obisnuiti sa stim in conditiileschimbului international de rnarfuri clasic? lata altecateva intrebari care

64 Bairoch, Paul, "Globalization Myths and Realities: One Century of External Trade and Foreign Investment", in Boyer, Robert, Drahe, Daniel (eds.), "States Against Markets. The Limits of Gl obaliz atio n", London, Routledge, 1996.

65 Rodrik, Dani, "Sense and Nonsense in the Globalization Debate", Foreign Policy, 107 (Summer), 1997, p. 19-36.

66 Drache, Daniel, "Globalization: Is There Anything to Fear? ",Centre for the Studypf Globalization and Regionalization, University of Warwick, United Kingdom, working paper no. 23, february 1999, p. 4.

62

Globalizarea economiei

• in acest interval de timp s-aaccentuat tendiritaide organizare a productiei (indeosebi cea industrials) la scara globala;

• datorita incheierii actiunii de creare a retelelor computerizate, transferul unor mari sume de bani, dintr-un punet in altul de pe Terra, poate avea loc in timp real, adica aproape instantaneu;

• procesul globalizarii economiei a avut drept baza de pomire modelul si experienta anglo-americana in domeniu;

• noile presiuni competitive au schimbat modul de gandire si aetiuneal tuturor comunitatilor, marisimici, granitele devenind mai penetrabile, mai ales pentru noile tehnologii;

• globalizarea, in foarte multe cazuri, a actionat ca 0 forta coercitiva asupra statuhri.rdeterminandu-l sa cheltuiasca mai putin si numai pentru obiective bine delimitate;

• lara rndoiaia.urhitcctii noii ordini globale s-au dovedita fi corporatiile rnultinationale, care au probat din plin capacitatea organizatoricade a transforma economia globalaintr-o oportunitate paralela la ceea ce .ele cucerisera in deceniile anterioare;

• globalizarea economics este pe calede a se transforma dintr-un proiect al corporatiilor multinationale, intr-unul al statelor insesi;

• in sfarsit, globalizarea a multiplicat punctele de convergentamtre

state.

Putem accepta.aceste puncte ca.adevaruri absolute acum la inceput de nou mileniu? Din nou 0 interpretare lucida a faptelor ne indeamna sa raspundem la aceasta intrebare negativ. Care sunt motive le sau argumentele ce pot fi aduse in sprijinul unui asemenea punct de vedere? In primul rand, nu este greu deconstatat ca noua economie mondiala este numai partial dominata de circulatia marfurilor si serviciilor. Orice statistics internationala am consulta ne arata lara putinla de tagada ca mai rnult de 80% din exporturile de marfuri si servicii, precum si din investitiile straine directe de capital circula intre Europa, America de Nord si Japonia. In ciuda cresterii masive a exporturilor, nu toate tarile si regiunile geografice sunt integrate perfect in piata mondiala, In al doilea rand, nimeni nu se

raman deocamdata deschise, pana nu vom gasr argumente convingatoare, sprijinite de notiuni si termeni adecvati noilor realitati:

o analizamai atentaa ultimei parti a secolului XX· pune in evidenta cateva aspecte cu caracter denoutate, care au schimbat din temelii configuratia economiei mondiale. Astfel,nu pot fi omisecel putin urmatoareleelemente mai importante:

Capitolul}

63

mai indoieste de faptul di globalizarea econormca a redefinit multe norme si practiciguvemamentale, Cu toate acestea, in numeroasecazuri se mentin practici industriale si de alta natura divergente. Ele sunt semnalate si comentate pe larg de altiautori'". In al treilea rand,chiar si inunele state cueconomie de piata dezvoltata, piata muncii este considerate a fiprea rigida atunci eand se pune problema practicilor salariale .. Politicile .sociale adoptate sunt adesea criticate ca fiind ori prea generoase, ori prea costisitoare, De multe ori capitalurile autohtone au rose acuzate capatasesceconomiile locale in cautarea.altorplasamente mai rentabile, de obiceiin larile cu forta de .munca mai ieftina.In felul acesta, globalizarea este pusadirect sub semnul acuzarii ca fiind singurul vinovat de numarul incredibil de mare alsomerilorinanumite parti ale lumii. Nic~ pe plan cultural nu s-a realizat 0 annonizarea punctelor de vedere. Adeseori unele curente culturale sunt stigmatizate cafiind de sorginte nationalista si ca ar constitui tot atateabariere in calea mi~carii libere .. a ideilorlIn al patrulea rand, asa-numita "dizolvare a autoritatii statului" s-a. dovedit. a fi 0 adevaratacontradictie in

,-' .... . . ". ..... " ,

tenneni. Pe de 0 parte, s-a spus ca statul este un prost gospodar, ca nu se pricepe sa-~i administreze rational resursele .de care dispune. Pe de alta parte, autoritatea publica. nu a .incetat nici o clip a sa. conducaefectiv treburile planetei, asumandu-si responsahilitati pe . planul bunastarii sociale, sigurantei cetatenilor, protectiei mediului ambiant, sanatatii si educatiei. Este adevarat ca, in toate aceste domenii, statul a recurs la frecvente reorganizari, ajustarisi imbunatatiri. Dar, ne intrebam: tuturor acestor masuri le-a .. dat . curs cu gandul de a servi pieteirnondiale, sau locale? InsIar~it, in ceeace priveste corporatiile multinationale, acestea actionand in spiritul competitivitatii totale, invatand sa val orifice resursele economice .la scara globala si. adaptandu-se -la .diferentele locale, auinceput sa inteleaga faptul ca nu pot proceda oriunde dupa bunulplac. Dimpotriva, ele sunt constiente ca nu de putine ori se expun .la riscuri serioase, ca nu pot influenta decisiv cic1urile afacerilor, inca impredictibile sivolatile.

De aici .s-ar putea desprinde concluzia ca aspectele divergentesunt mai importante dec at cele convergente .. Dar, ne .intrebam dinnou, putem sa sustinem 0 asemenea afirmatie? Raspunsul la aceasta intrebare poate fisi da si .nu. Sa ne referim iara~i la ideea "disiparii" rolului statului in economie. Contrar predictiilor multor experti, autoritatea publica nu s-a diminuat, ci, dimpotriva, chiar a crescut. Atat in Statele Unite ale Americii, cat si in alte state anglo-saxone, guvernul a ramas cea mai importanta institutie din economie. Mai mult decat atat, rolul statuluia continuat sacreasc~ in to ate tarile membre ale G-7. .Semnificativ in

67 Pauly, Louis, Reich, Simon, "National Structures and Multinational Corporate Behaviour:

Enduring Differences in the Age of Globalization ", in International Organization 51: 1 (Winter), 1997, p. 1-30; Weiss, Linda, ''The Myth ofthe Powerless State", Ithaca, N.Y., Cornell University Press, 1998.

64

Globalizarea ecol1omiei

aceasta privinta este rolul statului In calitate de col ector de taxe-si-impozite. Evidentele statistice ne arataca rnaiin toate stateledezvoltate, inclusiv In Statele Unite ale Amerieii, ponderea taxelor si impozitelor Tn produsul intern brut a crescut, Totodata; pe ansamblul tarilor dezvoltate din punct de vedere economic nu se poate vorbi de 0 convergcnta In problemataxelor si impozitelor. Diferentele nationale In politicafiscala.raman mai mari astazi decat In 198068.

Un altexemplu de raspuns divergent 11 constituie barierele puse In calea comertului. Diferite tan auridicat noiobstacole tarifare pe masura ce celevechi I~i epuizau efectele. Astfel.Dniunea Europeans a intreprins oactiune viguroasa de protectiea pietelor tarilor .membre impunand taxe punitive la importul unor marfuri precum: microcipuri, echipament de birou,televizoare, diverse masini ~i utilaje, incaltal11inte, textiledin bumbacsi corifectii. De asemenea, tot la nivelul Uniunii Europene, la sfarsitul anului 1996 erauinvigoare numai putin de 143 de masuri anti-dumping; In compensatie, Statele Unite ale Americii adoptaserasi He alte 298 de masuri anti-dumping, in, ciuda declaratiilorretorice cu privire la eornpetitivitate'".

Divergente semnificative se meruinsipc alte planuri. Este suficient sa amintim de ponderea sectorului public in economie.ide cheltuielile publice pentru sanatate, educatie si servicii sociale.Ponderea tuturor acestor cheltuieli in produsul intern brut al tarilor membre OECDeste destul de ridicata, dar se mentine diferita. La feI se prezinti; situatiasi in cazulsubsidiilor, indecsebi pentru agricultura care, In ultimul timp, In loc sa se diminueze, au crescut. In unele'tari, un mare numar de mtreprinderi nu au fost inca privatizate, [apt ce a determinar ca, in Europa Occidentala, din '1990 incoace sectorul public sa creasca in· mod constant'". Salariile ~i sistemul securitatii sociale continua ~i e1e sa fieancorate In structurilelor nationale". In ciuda afirmatiilor unor economisti,: potrivit carora asistam la 0 "adancire" ajntegrarii si contrar presiunii exercitate de asa-zisa competitivitate globala, economiile nationale raspundin moduri foarte diferite. Astfel, este greu de crezut ca, dupamaibine de 40 de ani de integrare apietelor state lor Europei Occidentale, diferentele in termeni de productivitate si desomaj raman asa de pronuntate.

68 Nickell, Stephen, "Unemployment and Labor Market Rigidities: Europe versus North America", in Journal of Economic Perspectives, 11:3 (Summer), 1997, p. 55-74.

69 W.T.O. Report, "Commission Annual Report to European Parliament", Financial Times, July 28, 1998.

70 The Economist, "The State Against the Market", Special Report, 1997, September 20.

71 Camoy, Martin, Caste lIs, Manuel, "Sustainable Flexibility. A Prospective Study on Work", Paris,OECD, 1997.

a pietelor de somej

on Work",

Capitolul2

Productivitatea muncii ~i ratasomajuluiin uneletari membre ale Uniunii Europene In anul1997

Tabelul12

Productivitatea (%)

Tara

Rata somajului (%)

*calculatii ca P.LB.lpersoanii ocupatd # % din productivitatea realizatii in Germania de Vest.

Sursa: Financial Times, July 7, 1998.

Fireste, in functie de nivelul productivitatii muncii, vor diferi si salariile.

Se mai poate vorbi, in acest caz, de "acelasi salariu, pentru aceeasi munca", principiu care a stat, printre altele, la baza uniunii monetare? Mai departe, daca se mai mentin diferente semnificative in ceea ce priveste nivelul productivitatii muncii, atunci inseamna ca vor diferi . si. costurile securitatii sociale. Curios este faptul ca tarile care au un nivel mai inalt at salariului orar nu au fost neaparat dezavantajate de concurenta -. De pi Ida, se ~ti~ foarte bine ca Statele Unite ale Americii ofera un salariu orar cam cu 30% mai mic decat Japonia. Cu toate acestea, S.U.A. a raportat ani in sir un masiv deficit al balantei comerciale fata de Japonia. Cum poate fi explicata 0 asemenea curiozitate?

In aceeasi ordine de idei, trebuie sa observam ca diferentele in salarizare nu s-au redus ca urmare a masurilor de liberalizare a comertului, ci, dimpotriva, par a se adanci. Date relativ recente ilustreaza aceste decalaje. De pilda, salariul

65

66

Globalizarea economiei

mediu orar In Gennania In anul 1997 era de 32 de dolari, cu mult mai mare dedit In S.U.A. (17,19dolari), dedit In Franta (18,53 dolari), In Italia (15,29 dolari); sau Marea Britanie (14,01 dolari)72.

Paradoxal, chiar daca exportul, pe ansamblul economiei mondiale, a cunoscut 0 perioada de boom, foarte muIte state s-au vazut confiuntate cu 0 noua reaIitate ~i anume: cresterea exporturilor nu a generat, cum era de asteptat, un

. numar suficient de mare de noi locuri de munca, astfel Incat sa reducasornajul la un nivel acceptabil. Numai in Uniunea Europeans exista aproape 20 de milioane de someri ". Situatia aceasta afost generata de mai multe cauze. In primul rand, asa cum se stie, productia Cle masa (autoturisme, aparatura electrocasnica s.a.) este intensiva in capital si nu In munca. In· al doilea rand, chiarsi In ramurile care inainte necesitau consum mai mare de forta de munca (produse alimentare, textile, confectii, incal!aminte etc.) standardizarea productiei a atras dupa sine reducerea numarului locurilor de munca, vechiul sistem fordist fiind, practic, trecut pe linia a doua. Apoi, exportul a devenit in ultimul timp distructiv de locuri de munca, deoarece finnele implicate In aceasta actiune cauta prin toate mijloacele sa reduca cheltuielile de productie, ajustandu-le la conditiile pietei internationale. Desi nu trebuie neglijat nici un mijloc pentru atingerea acestui obiectiv, totusiprincipala cale de reducere a costurilor a ramas, in continuare, crestereaproductivitatii muncii. Aceasta crestere s-a realizatsi prin reducerea numarului locurilor de munca. In sfarsit, multe locuri de munca s-au pierdut ~i datorita faptului ca unele tari dezvoltate (de exemplu Gennania) au acordat salarii mari pentru a-siproteja muncitorii si inginerii de inalta calificare. In schimb, au renuntat laceicare nu erau performanti. Pe aceasta cale, numarul absolut al somerilor a crescut, In proportii diferite, In funcjie de conditiileconcrete ale fiecarei.tari.

Date fiind aceste evolutii oarecum contradictorii, literatura de specialitate nu a reusit, inca, sa-si sedimenteze sistemul categorial cu care opereaza In acest nou camp de cercetare. Termenii ~i notiunile folosite pana acum nu sunt In unanimitate acceptate, lasand suficient Ioc pentru interpretari diferite, uneori ambigue. Exemplele de acest gen In loc sa se restranga, parca s-au inmultit. De pilda, calificativul global a aparut la debutul anilor ' 80 In cadrul marilor scoli americane de gestiune a intreprinderilor. A vern In vedere celebrele "business management schools" precumHatvard, Columbia, Stanford~.a .. El a fost popularizat, apoi, prin .intcrmediul lucrarilor ~i articolelor dedicate acestui subiect, dintre care unele pot fi considerate ca avand un rol de pionierat In acest

"Pl ~

... admit ci aYaIIbIjI

72 Financial Times, May 27,1998. 73 Financial Times, July 10, 1998.

a

Capitolul2

domeniu74.Desigur, In substanta sa, acest termen a fost elaborat si inteles in spiritul doctrinei neoliberale, de care. am amintit in paginile anterioare. in .materie de gestiune a intreprinderilor, termenul a fost utilizat ca 0 invitatie la adresa marilor grupuri industriale si financiare sub. urmatorul mesaj: "tehnica telecomunicatiilor prin satelit va sta la dispozitie. in consecinta, reorganizati-va si reformulati-va strategiile voastre intemationale". Marile firme japoneze care statusera mult timp In asteptare, dand impresia unor intreprinderi inchise, s-au grab it sa-si insuseasca printre primele noua terminologie, fiind profund interesate in definirea conceptiei lor despre "noua lume triadica" pe cale de a se naste. De aceea, pentru ele "globalismul" ajnsemnat .lansarea unui apel conducatorilor industriali si politici,americani si europeni, de aconveni asupra unor probleme, aparent simple, cum ar fi corelarea cotelor de import. De fapt, publicatiile vremii carefaceau intens apologia "globalizarii", sau a "tehno-globalismului", gandeau lumea "lara frontiere" (a se vedea cuvantul borderless din cartea lui Ohmae, K.), iar marile firme "lara nationalitate" (stateless) 75.

Termenii, dupa cum se vede, nu sunt neutri. Ei.angajeaza nu numaiun discurs economic; dar si politic. Din aceasta cauza, nu pot fi folositi intr-o interpretare exacts si, mai ales goliti de continutul lor ideologic. Un exemplu concludent in aceasta privinta-ni-l ofera si termepul francez "mondialisation". Utilizat in contrapondere cu termenul englez "globalization", el a intampinat serioase dificultati pentru a se impune chiar si in hexagon, adica in Franta. Faptul acesta s-a petrecut nu datorita vreunei reticente lingvistice din partea oamenilor de ~tiinta francezi. Se stie ca, in organismele internationale procedura bilingvaeste institutionalizata, Pe de alta parte, cercetatorii sunt pe deplin familiarizati cu vocabularulaflat in yoga, respectiv cu .limba engleza, care, asa cum am mai avut prilejul sa aratam, a devenit vehiculul lingvistic prin excelenta.vpropriu capitalismului, Motivul principal, asadar, a fost tot de natura. econornicasi anume termenul "mondialisation" nu exprirna si nu acopera exact continutul termenului "global" sau de "globalizare". Astfel, economistii francezi considers ca notiunea "mondial" lasa sa se.inteleagafaptul ca economia s-a "mondializat", ceea ce ar insemna ca au aparut deja institutii politice mondiale capabile sa dirijeze singure viata pe Terra. Or, cu 0 asemenea nuanta francezii, dupa cum se stie, nu vor fi niciodata de acord. Ei nu Imparta~esc nici punctul de vedere dupa. care globalizareaeste prezentataca un proces benefic si necesar, Rapoartele oficiale admit ca globalizarea prezinta 0 serie intreaga de inconveniente, alaturi de unele avantaje care urmeaza sa fie mai bineconturatesi definite in viitorul apropiat.

74 Porter, M. E. (ed.), "Competition in Global Industries. A Conceptual Framework", Boston, Mass., Harvard Business School Press, 1986; Ohmae, K., "Triad Power", New York, The Free Press, 1985; Ohmae, K., "The Borderless World", London, Collins, 1990.

75 Chesnais, Francois, "La mondialisation du capita!", Syros, Paris, 1994, p, 14.

67

68

Globalizarea economiei

Ceea ce ne retine atentia In lucrarile autorilor francezi este modul de prezentare a globalizarii ca "expresie a fortelor pietei" in sfarsit eliberate de piedicile puse In cale timp de 0 jumatatede secol de diferite masuri protectioniste, Rezulta, deci, ca termenul de "mondializare" reprezinta versiunea franceza a "globalizarii", rara a se suprapune perfect In continut.

2.2. Tdisaturile distinctive ale globalizarii economiei

In conceptia literaturiieconomice francofone mondializarea are 0 sfera de cuprindere mult mailargadecat globalizarea, Aceasta din urma este urmarita pe diferite compartimente-si anume: globalizarea activitatii firmelor, globalizarea schimburilor comerciale, globalizarea financiara s.a.m.d, Cu alte cuvinte, globalizareaeste privita ca un moment In cadrul procesului de mondializare,In cadrul careia actorul principalilreprezinta firma, de preferinta cea multinationala. Acest punct de vedere este sprijinit chiar de literatura anglo-saxona. lata, de pilda, cum defineste globalizarea unuldin dictionarele engleze destul de recente. "Globalizarea consta In tendinta firmelor de a-~i stabili unitati de productie .in lumea intreaga, adica oriunde piata este suficient de mare pentrua permite economii de scara, Aceasta conduce la cresterea numarului si a marimii intreprinderilor multinationale. Trasatura de baza a globalizarii rezida In faptul ca marfurile, serviciile, capitalul, munca si ideile sunt transferate pe plan international prin intermediul firmelor,,76.Dupa cum se vede, pretutindeni se vorbeste mumai de firme. In phis, globalizarea este privita ca 0 tendintd de expansiune a intrepritiderilor pe piata international a a factorilor de productie.

o interpretare oarecum asemanatoare a globalizarii intalnim si In alte dictionare. Dintre ele, lara a face 0 selectie anume, ne. vom referi la unul de curand aparut In Italia. "Globalizarea reprezinta un proces recent care consta In realizarea unei piefe de dimensiuni mondiale (s.n.). Acest lucru este posibil datorita nivelariitrebuintelor consumatorilor si standardizariiproduselor, precum si dezvoltarii lara precedent acomunicatiilor si mass mediei. Intreprindenle interesate de fenomenul globalizarii sunt caracterizate printr-o structure elastica, dinamicasicu un continut tehnologic-inalt, fie In ceea ce priveste productia, fie distributia bunurilor. Intre altele ele sunt nevoiteisa-si reexamineze frecvent planurile lor strategice yentru a nu se gasi In situatia de a fi excluse de pepiata puternic concurentiala" 7. Deosebirea, In cazul de fata, consta In accentul mai mare pus pe posibilitatea infaptuirii acestui proces, In rest, firmele aflandu-se, din nou, In centrul atentiei. Ele vor trebui - dupa cum rezulta din textul definitiei - sa

76 Livesey, Frank, "Dictionary of Economics ", Pitman Publishing, London, 1993, p. 99.

77 De Luca, Gianni, Minieri, Stefano, Verrilli, Antonio, "Nuovo dizionario dt economia", Essestampa, Napoli, 1998, p. 315.

Capitolul2

69

se adapteze modelelor de productie ~i de schimb impuse de aceasta piata uriasa, deja fermata, De asemenea, se subliniaza mai pregnant rolul jucat de comunicatii ill intensificarea acestui proces. Ne surprinde, insa, tacerea pastrata fata de globalizarea financiara si de investitiile internationale care, in ultimul timp, au dominat schimburile propriu-zisede marfuri,

Elementele de mai sus se regasesc, insa, in alte studii. Incercand sa faca 0 caracterizare a noii faze a globalizarii privita intr-o perspectiva istorica.jm stu diu al.Organizatieide Cooperare si Dezvoltare Economics (O.C.D.E.) dat publicitatii ill anul1994 mentiona: "Din punct de vedere istorie, expansiunea intemationala sa facut prin intermediul schimburilor, iar, dupa anii '80, printr-o dezvoltare considerabilaa investitiilor directe si a colaborarii .interintreprinderi. Ceea ce este nou In aceasta faza se refera la faptul ca intreprinderile au recurs la noi combinatii intre investitiile internationale, schimburi si cooperare interfirme pentru a-si asigura expansiunea si a-si realiza obiectivele. Strategiile internationale ale trecutului se bazeaza.pe exporturi si plasarea productiei pe piata intema. De data aceasta, noile strategii combina toata garna de activitati transfrontaliere: exporturi si aprovizionare in!dinexterior, investitii straine si aliante internationale. Intreprinderile care adopts aceste strategii potobtine profit de pe urma unui nivel mai inalt de coordonare, diversificarii operatiunilor si implantarii lor 10cale,,78.

Acest noupunct devedere, interesant prin sfera sa de cuprindere, a fost receptat de lumea academic a, dar, cu 0 oarecare prudenta. Majoritatearezervelor formulate se refereau la .faptul ca definitia de· mai sus incearca sa asimileze globalizarea cu multilateralismul, dirijand cercetarea spre insusireaopiniei GATT si F.MJ. care, de mai mult timp-sustinusera ca globalizarea.si schimburile exteme sunt sinonime.Pomind de la aceasta constatare, unii cercetatori considers ca globalizareatrebuie inteleasa ca un. proces inainte de toate de. ordin industrial " ... ca unproces centrifug, de natura microeconomica't". Pe plan industrial, deci, asistam la un nou mod de organizare a muncii si productiei adoptat, in primul rand, de intreprinderile multinationale care, profitand de masurile de Iiberalizare si dereglementare, combinate cu posibilitatile oferitede noile tehnologii, au reusit sa sporeasca mobilitatea capitalului productiv si .sa beneficieze de avantajele delocalizdrii.

Fara indoiala, globalizarea nu se refera numai la activitatea. firmelor si la fluxurilecomerciale pe care acestea le provoaca. In. egala masura, ea include si globalizarea financiara, pe care n-o putem exclude de pe lista fortelor ceau provo cat marile ajustari structurale in economia mondiala.Tdeea de baza care se desprinde din unele lucrari dedicate acestui subiect este urmatoarea: globalizarea

78 OCDE, "Performances de filiales etrangeres dans les pays de /'OCDE", Paris, OCDE, 1994.

79 Oman, C., "Mondialisation et regionalisation: le deft pour les pays en developpement", Paris, OCDE, Etudes du Centre de develoloppement, 1994.

70

Globalizareaeconomiei

trebuie privitaca 0 Jaza specified de internationalizare a capitalului si-de punere in evidenta a posibilitatilor sale de valorificare la scaraansamblului regiunilor lumii, adica oriunde se gasesc resursesi piete de desfacere80. De data aceasta, trasaturile globalizarii sunt tratate intr-un- context mai largo Astfel, globalizarea este considerata a fi rezultatul conjugata doua momente distincte, dar strans interconectate rintre ele. In primul rand, este vorba de 0 lunga perioada de acumulare a capitalului, lnceputa dupa terminarea primului razboi mondial.rinsa intrerupta de crize si razboaie devastatoare, cum a fost eel de-al doilea conflict mondial. Al doilea momenteste marcat de adoptarea unor masuri de liberalizare a vietii economice internationale, de' privatizare si sincronizare Iegislativa, aplicate la inceputul ani lor '80. Toate acesteaau condus Ia pierderea-partialaa capacitatii de a promova 0 dezvoltare economicaautocentratasi independenta, concomitent cu disparitia unor trasaturi specifice ale pietelor nationale, De aici nu trebuie desprinsa conc1uzia ca efectele de mai sus au fest 0 consecinta mecanica a globalizarii.rmai exact a unor forteexterioare care au impus statelor 0 anumita linie de conduita, Dimpotriva, :f'ara interventiapolitica a guvernelor indreptata spre privatizare $i liberalizare a schimburilor, capitalul financiar international, reprezentat demarile grupuri multinationale, n-ar fi putut 'sase extinda la scara planetara, acaparand resursele economice, naturale si umane, disponibile. Schimburile intrasectoriale si intrafirme au devenit forma dominanta a comertului exterior. Integrarea orizontalasi verticala a activitatii industriale s-a adaugat ~i ea avantajelor oferite de liberalizarea schimburilor, de adoptarea noilor tehnologii ~i recurgerea la noile forme de gestiune a productiei. Tabloul general a fost completat de organizarea marilor grupuri industriale in "firme-retea" care a dat un nou . impuls procesului de acumulare a capitalului, de descentralizare a operatiunilor si de exploatare a oportunitatilor oferite de telernatica si automatizare. S-au creat, astfel, conditiile interpenetrdrii capitalurilor de diferite nationalitati.ipentru ca, mai apoi, prin intermediul investitiilor internationale, sa se intensifice actiunea de fuziune ~ achizitie trans front ali era, accentuand si maimult procesul de concentrare si centralizare a acestora. Date fiind aceste transformari majore intervenite ineconomia contemporana, Iiteratura de specialitate ~i-a redus intensitatea cu care cornbatea imperfectiunile si insuficienta pietei bazate pe concurenta imperfecta, fiind nevoita sa constate aparitia.unui fenomen nou si anume a oligopolului mondial -rezultat nemijlocit al concentrarii capitalurilorde care aminteam mai sus.

Desigur, conceptul de oligopol mondial a atras atentia specialistilor, nu numaiin domeniul economic. Cei mai multi dintre acestia, prin oligopolmondial au inteles concentrarea capitalurilor la nivelul binecunoscutei Triade, adica

80 Mich~let, C. A., "Le capitaiisme mondial'', Paris, Presses Universitaires de France, ColI.

Economie en Liberte, 2e edition, 1985.

ftil_or, nu !mondial Ie, adica

nee, con,

Capitolul2

71

S.U.A., Uniunea Europeans si Japonia. 0 data cu aceasta, .in multe lucrari de profil a fost abandonata.problema repartitiei mondiale.a investitiilor straine.directe de capital si .structura schimburilor comerciale, fiind absolut clar pentruoricine di ierarhia regiunilor dupa gradul de interes este data de-tarile si firmele constitutive oligopolului.Cu toateacestea, conceptul de oligopol mondial se refera, in egala masura, si lamodul actual de organizarea relatiilor dintre firmele ce fac parte din el. De aceea, oligopolul mondial este privit ca 0 "forma depiata",sau ca 0 "structura a ofertei" incadrata intr-un "spatiu de rivalitate'tindustriala, Acest spatiu s-a format pe bazaexpansiunii mondiale a marilorfirme si a interactiunii investitiilor promovatede ele in special in cadrul Triadei, fiind un rezultat firesc .al procesuluide globalizare a economiei, Raporturile de interdependent a, de un tip particular, aulegat intre elemarile grupuri industrial-financiare, fiecarepastrandusi statutul de concurent efectiv, dar folosind 0 tehnologie aproximativ comunajn cadrul acestui spatiuasistam, totusi, la 0 concurenta feroce, insa·~i Ia 0 colaborare intre grupuri, indeosebi .anmci .caadse pune problema crearii unor obstacole artificiale in calea patrunderii altor potentiali concurenti.

Problematica . mentionata mai sus pune intr-o lumina noua si termenul "global". Astfel, una din caracteristicile esentiale ale globalizarii este integrarea ca 0 componenta central a a unei.duble miscari de polarizare.Una pe plan intern.si alta pe plan international. Somajul-de pi Ida, reflects perfect tendinta de polarizare a veniturilor, Dar, nu acesta esteaspectul eel mai important carene intereseaza acum e . Latura cealalta, respectiv polarizarea international a, materializata in crearea brutala a unui ecart considerabil intre tarile situate in inimaoligopolului mondial si restul statelor asezate laperiferie, ridica.probleme carenu mai sufera amanare. Nu este Yorba neaparat de tari subordonate din punct de vedere economic, in sensul de. aservi ca rezervoarede materiiprime si de parteneri ai schimbului neechivalent, ca in perioada clasica de dezvoltare a capitalismului, ci de state care nu mai prezinta interes, nici economic ~i nici strategic, pentru firmele si statele ce alcaruiescoligopolul mondial~ de-a face de data aceasta cu un proces de

mar inalizare, de demarca ie intre· tarile _ demo~ratice .. pogat~.Ji. zonele _§.~_

~. e. asemaiinscrie·~ri~le.l2L~~iLlllilndial~sL<.!.~_~.l!!~L __ ~aactiuni cornpetitiv,.e...Demarcatia s-a resimtit cu putere mai ales in anii .'8 cand s-a inregistrat un recul al investitiilor straine directe dinspre statele aflate in

curs. de dezvoltare si redirijarea acestora spre tarile .superindustrializate, Acelasi lucru s-a petrecutsi in. domeniul transferului de tehnologie, ceea ce. i-a determina pe unii autori sa foloseascaexrresia de "deconectare fortata" de la industriil intensive in cercetare ~tiintifica8 .

81 Mouhoud, E. M., "Changement technique et division internationale du travail", Paris, Economica, 1993.

72

Globalizarea economiei

Desi, in multe state aflateIn curs de dezvoltare forta de munca este deosebit de ieftina, firmele. apartinand oligopolului mondial (Triadei) nu au opus oferta de munca dinaceste tari una alteia, ci s-au raportat tot Ia piata muncii din tarile superdezvoltate. In felul acesta, globalizareaa insernnat incercarea de iniegrare simultand a celor trei piete specifice oligopolului mondial, adica: plata marfurilor si serviciilor, piata capitalului si tehnologiei si piata muncii. Ea s-a desfasurat in etape. Mai illt~ii globalizarea acuprins piata bunurilor si'serviciilor, pentru ca, mai apoi, in circuit sa intre tehnologiile si.piata financiara. Pe uitimul loc s-a situat piata muncii, unde, se pare, restantele sunt cele mai pronuntate. Nici integrarea primelor doua piete nueste perfects. Dupa cum am demonstrat in paginile anterioare, pe aceste pietese mentin elemente de divergenta notabile. Dar, ele sunt totusi mai putin acute dedit ill cazulvpietei muncii. Prezenta jilivergenlelor, alaturi de aspecte convergente clare, ne detetm. ina.. sa •. afi. rmam ca ~rocesul de globalizare nu este nicipe departe incheiat, el aflandu-se in plina

II desfasurare. Marturie ne sta tot piata muncii, neintegrata deplin, care perrnite l/ firmelor multinationale sa .foloseasca in favoarea lor diferentelese. salarizare , existente intr-o tara sau alta. Oricum, incercarea de integrare simultana a celor trei \ piete din statele marginalizate nu a fost nici macar schitata pana acum, cu exceptia catorva cazuri care se inscriu ill randul miracoleloreconomice postbelice. Ne referim, desigur, launelestate nou' 'industrializate, care au fostseriosajutate pe multiple planuri,dinmotivele aratate mai inainte.

De-a lungul anilor,in literatura economica ~i-a facut locsi unalt punctde

\ vedere cu privire la globalizare. Acest proces a inceput . sa fie privit ca " ... modalitate sau sistem de receptare si abordare pe term en lung a marilor probleme contemporane, determinate de rinteractiunea multiplelor procese ~i f fenomene economice, tehnice, politice, sociale, culturale, ecologice etc.,,82

Desigur, definirea globalizarii ca modalitate .sau sistem de receptare si abordare reprezinta 0 noua viziune asupra acestui proces atat de complex. Dar, ea deplaseaza analiza pe .terenul unor probleme globale ale ornenirii cunoscute, de altfel, cu mai multe decenii in urma, Printre primii care Ie-au semnalat au fost membrii Clubului de la Roma (fondat in anul 1968),concluziile lor fiind expuse in numeroase Iucrari de referinta. Din lecturarea lor reiese cu claritate ideea potrivit careia, in conditiile in care comunicatiile au devenit universale, informatiile instantanee ~i transporturile supersonice, omenireas-a transformat treptat intr-o entitate "cu trasaturi globale, tinzand spre 0 piata globala si un sistem social global". In aceasta perspective, "ansamblul dobandeste proprietati si insusiri pe care componentele nu le poseda". Suntem pe deplin de acord cu 0 asemenea abordare, numai ca ea ne ajuta sa intelegem mai bine doar problemele

82 Dobrota, Nita (coord.), "Dictionar de economie", Editura Economica, Bucuresti, 1999, p.228-229.

p-26.. I

Capito lui 2 .

globale si necesitatea adoptarii masurilorcorespunzatoare de catre comunitatea intemationala invederea.rezolvarii lor.Ne lipsesc, In cazul de fata, elementele si criteriile In baza carora.sa putem defini si apoi caracteriza globalizarea in calitate de megatendinta a Iumii contemporane.

Semnificatiileglobalizarii sunt tratate uneori si prin prisma altor coordonate, cum ar.fi distantele. "Globalizarea - se arata intr-o lucrare citata de noi In paginile anterioare - este un proces In care distantele geografice au incetat de a mai fi un factor determinant In stabilirea relatiiloreconomice, politice si .soeial-culturale'P''. In aceasta succinta definitie gasim reunite atat aspectele obiective, cat si subiectiveale globalizarii, Pe de 0 parte, geografia a devenit mai putin relevanta gratie noilor tehnologii ale cornunicarii si strategiilor actoriloreconomici. Pe de alta parte.globalizarea acastigat putere, foqa,. datorita faptului ca oamenii au devenit constienti de marile posibilitati deschise de noile .tehnologii si strategii. Atunci cand ei actioneaza In concordanta cu aeeasta megatendinta, ei reusesc sa obtina rezultate mai bune. Fireste, aici sunt luati In considerare mariiagenti economici, adica marile firme cu activitati transnationale.

Prin urmare, definitia accentueaza posibilitatea ca rnarfurile si "simbolurile" sa fie eliberate de contextul.lor geografic. Se intelege, Terra.n-a.devenit mai mica, nu s-a contractat, dar distantele relative, da. Ceea ce ne surprinde In cazulde fata nu este hotararea cu care autorii citati pledeaza In favoarea acestui argument, acceptat, de. altfel, si de noi, ci conceptia lor despre oa~a-zisa "globalizare completa", sau "sistem pe deplinglobalizat". Ei considers ca, intr-un asemenea sistem, marfurile si simbolurile (probabil se refera La .bani) vor circula liber, iar "oamenii ~i societatile nu vor mai fi protejate .de frontiere". Cu un asemenea punct de vedere TIll putem fi de acord. Fara a opta nici pe departe pentru izolationism, lara a admira 0 ordine internationala fragmentata, sau 0 regionalizare exagerat de defensiva, suntem de parere ca, pe fondulaccentuarii procesului de globalizare, omenirea va pastra o.serie de elemente deoriginalitate, de specific.local, care vor imprima acestuiproces 0 semnificatie aparte.

Un punct de vedere mai realist, sau, eel putin mai apropiat .de identificarea unor criteriicu ajutorul carora sa reusim 0. definire. cat mai exacts a globalizarii, 11 intalnim la altiautori84. Acestia pomescde la 0 intrebare aparent simpla si anume:

ce aadus.nouacest proces al globalizarii economiei? Incercand sa raspunda tal aceas. t.a Int.rebare auton .. · i 1. n ca.uza pun .. pe prim. U· I plan cre>$te. rea. interdepen.dentei:.

• "evenimentele dintr-o tara au devenit .strans legate de. ceea .ce se intarnplain alte

state din lume". Daca,ln trecutul nu pre a indepartat, natiunile se bucurau de 0

83 Lubbers, Ruud.Koorevaar, Jolanda, "The Dynamic of Globalization", op. cit., p.l.

84 Meyer, R., "International Competition: The Globalization 0/ Competition", ill Jepma, C.l., Rhoen, A. P. (eds.), "International Trade. A Business Perspective", Longman, London, 1996, p.26.

73

74

Globalizarea economiei

I independenta relative, ele au eunoscut ocresterea interdependentei, indeosebi in ,\ultimele decenii. Omenirea nu a progresat preamult ill "agregarea" pietelor

I individuale, d. ar. a .. de .. ve. nit,. i.n schimb, un SiS. tern. at p.l ... etelor lnte. ~.depend.en.t. e. Acest lucru se poate observa cu usurinta urmarind viteza dispersiei internationale a

ideilor si conceptiilor privind produsele asimilate in fabricatie.vlnovatiile ~ tehnologice introduse intr-o anumita tara se raspandesc cu rapiditate in alte piete nationale.

Fireste.cinterdependentapiejelor nu se margineste numai Ia atat.Depilda, reducerea costurilor realizata intr .. o regiune geografica va avea efecteasupra competitivitatii produselor tuturor celorlalte tari. Pretulproduselor dintr-o tara nu poate creste prea multpeste pretul acelorasi produse dinalte tan, faraa atrage dupa sine reactia consumatorilor care pot recurge la importuri. Pe 0 piata libera, deschisa, comerciantii cumpara la eel mai mic pretsi incearca sa yanda la eel mai ridicat pre]; Succesul unuicompetitor dintr .. oanumitatara, va avea un impact direct asuprapozitieisale pe piata-unei alte tarL Pe scurt, potrivit opiniei aces tor autori, globalizarea pietelor serefera la procesul de integrare a pietelor .. Intr-o piata globala firmele nu mai pot lua decizii in mod fragmentar, adica tara cu tara, asa cum, in mod traditional, procedau companiile multinationale in trecutulnu prea indepartat. Sistemulpietelor interdependente le obliga sa adopte 0 strategie globalii, mai concret 0 strategie integratavalabila pentru intreaga planeta, Toata activitatea companiilor de pe pietele nationale este parte integranta a acestuiplan global. Eletrebuie sa adopte 0 structura iglobala, cu 0 autoritate celltrala~i responsabilitate pentru intregul sistem de implementare,

In mod logic, globalizarea pietelor si eompaniilor ducela globalizarea concurentei. Astfel,pe masura cepietele devin interdependente ~i companiile i~i coordoneaza activitatile strategicepeste hotare, jocurile competitive incep sa aiba un rol tot mai mare, fiind putemic interconditionate. Datorita acestui-fapt, consecintele succesului sau insuccesului competitivpe 0 piata nationala nuvor fi mult timp limitate la acea tara, ci vor avea un impact important asupra competitivitatii de ansamblu a firmei, fiind resimtite pretutindeni in lume.

Asadar, radacinile globalizarii unei industrii anume pot fi cautate in insusi mediul sau in strategiaunuia sa mai multor participanti la industria respectiva, In unele cazuri, globalizarea a fost initiata de schimbari fundamentals intervenite in caracteristicilepietei precum cererea consumatorilor sau tehnologiile defabricatie .• In astfel deindustrii, companiile aureactionat pe larg la presiunile extemeale globalizarii. In alte industrii globalizarea a fest declansata de specificul companiei care a reusit sa obtina un avantaj competitiv urmand 0 strategie globala, Independent de cauzele care au generat-o, intotdeauna au existat 0 serie de circumstante specifice pietei care au eondus spre adoptarea unei strategii glob ale.

Capitoblld i

asupra taranu a atrage

libera, Ia celmai

Capitolul2

Acestea sunt catalogate de literatura. de specialitate in calitate de "forte de presill11e"S5, fiind grupate in douamari categorii:

forte de presiune pentru 0 integrare globalaa activitatii; forte de presiune pentru 0 coordonarestrategica globala, In cadrul primei grupe suntinserate urmatoarele forte:

necesitatea utilizarii de tehnologii avansate, care, la randul sau, presupune 0 cooperare operationala stransa intre centrala si filialele de productie raspandite in toata lumea;

acces la resursele rare de materii prime si energie, sau spre resursele umane siinfrastructurile de cercetare;

presiunea din partea costurilor deproductie care solicits realizarea de economii de scara, ill stare sa serveasca unorpiete nation ale multiple.

Cat priveste cea de-a doua grupa, fortele de presiune incluse se refera la:

comportamentul consumatorilor care urmaresc sa cumpere intotdeauna mai ieftin (de aceea firmele trebuie sa-~i coordoneze politica de prepiri peste hotare);

prezenta.pe piata a unor competitori globali;

intensitatea investitiilor, stiindu-se ca unele industrii necesita un nivel inalt .de. acumulare si cercetare-dezvoltare.

De . asemenea, pietele nationale pot prezenta caracteristici specifice, astfel /) lnCat. companiile multinationale trebuie sa aprecieze fiecare tara ca 0 entitate del / sine statatoare. Aici .potfi intalnite .trebuinte diferite determinate de traditiile f culturale si obiceiurile locale, comportamente .diferite .care pot sa influenteze, in "cele din urma, deciziile de cumparare, canale de. distributie mai mult sau mai putin sofisticate, statii de radio si televiziune mai mult sau mai putin dezvoltate, competitori locali maimult sau.mai putin putemici, inlocuitori de marfuri care pot influenta oferta, infrastructuri tehnice mai mult saumai putin eficiente, in sfarsit,

o legislatie mai mult sau mai putin favorabila actelor de corner]. T oate acestea luate izolat. sau impreuna, pot sa se transforme in tot atatea forte antiglobalizare. Cert este faptul ca,. datorita lor nici opiata nu poate fi caracterizata ca fiind realmente glob ala .. De altfel, dupa opinia noastra. ar fi 0 greseala sa clasificam pietele in glob ale ~i non-globale. Corect este sa vorbim de procesul de extindere a globalizdrii. Acolo unde 0 industrie este caracterizata printr-un nivel inalt al presiunii pentru globalizare si 0 presiune relativ redusa a fortelor locale, trebuie sa

85 Prahalad, C. K., Doz, Y., "The Multinational Mission ", The Free Press, London, 1987.

75

76

Globalizarea economiei

se adopte si sa se urmareasca 0 strategie globala, 0 data-en adoptareaunei strategii globale, trebuie sa se foloseasca si ostructura organizationala globala, cu departamente functionabile in orice conditii conjuncturale. Dimpotriva, acolo unde fortele locale se fac mai puternic resimtite, va trebui sa se adopte 0 strategie multinational a, multi-focala, adeseori numita ~i strategie transnationala,

Prin unnare, pomind de laacest tab lou general alstrategiilor posibile de urmat, globale sau multi-domestice, rezulta ca procesul globalizarii acopera, in mod obisnuit, 0 realitate extrem de complexa, care necesita 0 analiza dinamica ~i nu statica. Ea trebuie sa dezvaluie abilitatea marilor firme de a-si coordona actiunile de-a lungul meridianelor, in conditii de eficienta maxima.

Rezulta, asadar, ca globalizarea economiei reprezinta ultimul stadiu al procesului de largire a dimensiunilor spatiului activitatii economice, proces inceput inca in perioada preindustriala, Viteza de desfasurare, precum si directia in care a evoluat au fost condition ate, de-a lungul timpului, de progresele inregistrate in domeniul transporturilor si al tehnologiilor de comunicatie, iar, in unele imprejurari, chiarde actiunile guvemamentale privind crearea mediului economic favorabil afacerilor si oferirea mijloacelor materiale ~i umane necesare. In ultima parte a acestei lungi perioade istorice, un rol din ce in ce mai important l-au avut comertul, investitiile straine directe ~i aliantele strategice intre marile companii multinationale. Datorita acestui fapt, economia mondiala a devenit structural interdependenta, astfel incat i se poate atribui calificativul de globald, pentru a 0 dis tinge de cea internationala care semnifica; dupa parerea noastra, un nivel inferior de integrare. Data fiind literatura extrem de vasta dedicata aeestui subiect, definirea globalizarii s-a transformat intr-undemers curajos si riscant. Totusi, din multimea definitiilor intalnite pana acum, una ne-a retinut in mod deosebit atentia. De altfel, pe aceasta 0 prefera si cnnoscutul omde ~tiinta 'englez; John H. Dunning, care s-a ocupat indeaproape de fenomenul globalizarii si corporatiile multinationale'". Definitia in cauza este urmatoarea: "Globalizarea se referii la multiplicarea Iegaturilor si interconexiunilor dintre statelesi societatile care fac parte in prezent din sistemul mondial. Ea descrie procesul prin care evenimentele, deciziile siactivitatile 'desfasurate intr-a parte a lumii au consecinte semnificative pentru indivizi $i comunitiui situate la mari distante una de alta. Globalizarea are doua trasiituri distincte: sfera de actiune (intinderea) si intensitatea (sau adtincimea), Pe de 0 parte, ea defineste un set de procese care cuprind aproape tot globul, sau opereazd pretutindeni in lume, fapt ce imprumutd acestui concept 0 conotatie spatiala. Pe de altii parte, ea presupune intensificarea nivelurilor de interactiune, interconectare saulnterdependenta intre statele si

86 Dunning, John H., "The Advent of Alliance Capitalism", in vol. "The New Globalism and Developing Countries", edited by John H. Dunning and Khalil A. Hamdani, United Nations UniversityPress,New York, 1997, p. 12.

societiuile extindere a John

interesele globala POSedi puncte ale

capital, muDCI v3.nzandu-~ a lumii. in eomerciale, geografic, semnificatM.

trend TIn,;,",,"""

Drept urmare. care au ClDlO5Iq

Pomind alte trei trisilll

Capitolul2

77

societdtile care alcatuiesc comunitatea mondiald. Prin urmare.ialiituri de extind~rea legiiturilor, are loc si 0 adiincire a proceselor globale ,,87 (s. n.).

John H. Dunning caruia, repetam, i-a placut in mod deosebit aceasta definitie; adauga.in.lucrarea sa cateva comentarii pe care si noi le apreciem foarte mult. El, subliniaza ca avem de-a face cu doua forme ale globalizarii: . una superficialasi alta profunda. Prima, daca nu este vorbade 0 interpretare gresita a termenului, are invedere angajarea unei tari, caentitate economica de sine statatoare, .in schimburi comerciale, cu un singur produs, cu 0 alta tara, privita si ea ca 0 entitate distincta. Cea de-a doua.forma a globalizarii, care 0 distinge usor de alte forme ale internationalizarii, vizeaza tranzactiile pe care un stat le efectueaza cu un mare numar de state, din toata'lumea. Aici.nu ne.mai confruntam cu schimburi izolate, ci suntem in fata unei adevarate retele a valorilor adaugate, incadrulcareia tranzactiile sunt coordonate de asa maniera incat sa serveasca interesele comune ale unei comunitati mondiale globalizate'". Astfel, 0 firma globalaposeda sau controleaza un numar mare de filiale amplasate in diferite puncte ale Terrei si este angajata in aliante sau retele de afaceri pe aproapetoate continentele. Ea i~i procura factorii de productie de care are nevoie (materii prime, capital, munca si alte produse intermediare) de oriunde este .mai avantajos,

- vanzandu-si, in acelasi timp, produsele si serviciile pe fiecare piata mai importanta a lumii. In mod similar, 0 tara care este deschisa fortelor globalizariiare relatii comerciale, financiare si investitionale foarte diversificate din punct de vedere geografic, iar valoarea iadaugata asociata acestor relatii reprezinta 0 parte semnificativa a produsului ei intern brut. S ... a format, in felul acesta, unadevarat trend universal in cadrul'caruiafirmele si tarile sunt mai integrate economic. Drept urmare, structura economiei mondiale actuale este foarte diferita de .eea pe care au cunoscut-o generatiile anterioare.

Pornind de la aceste constatari, John H. DunningmentioneazaIn particular, alte trei trasaturiale procesului de globalizare.economica .. In primul rand, el atrage atentia asupra semnificatiei acestui gende tranzactii aflate.in plina ascensiune. In al doilea rand, se distinge cresterea valorii productiei firmelor obtinuta peste hotare, productie finantata, in principal, prin intermediul investitiilor directe de capital si avantajata de diverse ali ante strategice, considerate cafiind 0 forma de intemationalizare-superioara comertului propriu-zis cu marfuri. In s:ffir~it, in al treilea rand, in economia mondiala au aparut semne clare ca agentiieconomici majori si-an .sc~imbat mo~ul lor de .~ gan~i si opera,. ad~~tand un c~mportament mal sistemanc, III conformitate cu noile exigente ale pietei 9.

87 McGrew, Anthony, Lewis, P. G., "Global Politics: Globalization and the Nation States", Cambridge, The Polity Press, 1993, p. 23.

88 Dunning, JohnH, op. cit., p. 13.

89 Dunning, John H., op. cit., p. 14.

78

Globalizarea .. eeonomiei

Fireste, urmarind to ate aceste transformari, nu putem sa nu observam.ca trasaturile mentionate mai sus nu sunt unifonnepentru toate finnele,sectoareie si tari1e. Unele piete, cum este cea financiara, beneficiaza de un grad de globalizare mai inalt, altele, cum ar fi cea tehnologica, raman la nivel national sau regiorial. John H. Dunningconsidera, de pilda, ca trasaturile amintite mai inaintesunt pe deplin aplicabile membrilor care alcatuiesc Triada economica si mai putin, sau chiar deloc, altor zone geograficecaracterizate prin subdezvoltare. Din aceasta cauza, el inclina sa creada ca.termenul de regionalizare ar oglindi mai bine stadiul actual de dezvoltare a unor.tari, sau grupuride tari.

2.3. Globalizaresau regionalizare?

Date fiind aceste consideratii cuprivire la continutul globalizarii, In mod firesc apar si alte intrebari. Intr-adevar, asistam, oare,la formarea unei economii globale, sau la accentuarea legaturilor in interiorul catorva regiuni separate ale lumii? Put em vorbi doar despre 0 regionalizarea economiei mondiale, In loc de globalizarea ei? Vom asista in viitorul apropiat la 0 fragmentare a economiei mondiale iablocuri exclusiviste, sau tendinta de globalizare se va intensifica ~ urmand scenariile descrisepartial in paginile anterioare?

Intrebarile de mai sus n-au aparut absolut intamplator. Ele ne sunt sugerate, direct sau indirect, de consolidarea blocurilor economice regionale, pre cum Uniunea Europeana si North American Free Trade Agreement (NAFTA). Din pacate, pana acum, avem putine raspunsuri clare cu privire la ceea ce se va Intampla InViitorulnu prea indepartat, Printrealtele avem nevoie sa stim, eventual sa ·mte1egem· mai bine, daca .• integrarea regionala duce la expansiunea comertului intraregional, sau la extinderea schimburilor cu tot restul lumii? Cat de deschise sunt aranjamentele eeonomice regionale lumii intregi ~i cat de mult sunt dispusi sa se angajeze participantii la tranzactii multilaterale? Cu alte cUvinte, cat de discriminatorii sunt regulile si practicile instituite de aceste grupari fata de marfurile si investitiilealtora?

De la inceput dorim sa subliniem ca, dupa opinia no astra, globalizareasi regionalizarea nu sunt procese contrarii, aflate In conflict. Destinatia fluxurilor comerciale si financiare pot avea 0 baza regional a, . dar termenii in care ele se desfasoara sunt de natura globala, pentru ca standardele competitive sunt glob ale, nivelul tarifelor si regulile juridice instituite sunt stabilite global, capitalul-se misca intr-o piata globala, tehnologiile si inovatiile folosite intrunesc exigente globale, in fine, sistemul comunicatiilor are caracteristici globale. Desigur, un observator atent n-ar putea scapa din vedere faptul ca blocurile economice deja constituite au convenit sa reduca barierele vamale, in principal, pentru membrii sai si mai putin pentru altii. Din acest punct de vedere, adoptarea unor masuri pe baze discriminatorii vine In contradictie cu tendinta general a de globalizare.

Capitolul2

Uniunea Europeana a.facut.ide-a lungul anilor, eel mai semnificativ efort in directia cooperarii economice internationale. Ea a constituit punctul in care s-au focalizat masurile cele mai importarite de a deplasa responsabilitatea economics si politica la nivel transnational, dea realiza 0 cooperare monetara activa, ghidata de reguli juridice precise. De aceea, Uniunea Europeans a reprezentat eel mai interesant experiment in domeniul cooperarii interstatale, ajutandu-i pe cercetatori sa descifreze unele din ecuatiile atat de complicate ale prezentului ~i intr-o forma oarecare chiar ale viitorului apropiat. Totusi, datorita conflictelor istorice din Europa secolului XX, posibilitatea unei unificari economice. si politice s-a mfaptuit destul de greu si numai gradual. 0 buna perioada de timp masurile intreprinse peaceasta linie au urmarit contrabalansarea puterii sovietice in Europa. Dupa terminarea razboiului rece si crearea unui nou c1imat competitiv in lume, integrarea europeans a capatat noi dimensiuni, relansandu-se,

Blocul comercial nord american, reunind Statele Unite ale Americii, Canada si Mexicul, a fost creat cu scopul eliminarii virtuale a barierelor comerciale dintre cele trei natiuni. Primul pas l-a constituit semnarea unui acord privind libertatea comertului intre S.u.A. si Canada, cu efecte incepand de la 1 ianuarie 1989. Treptat s-a ajuns si aici ca, incepand cu anul 1999 sa fie eliminate toate tarifele vamale asupra marfurilor si serviciilor care circula intre cele doua natiuni, NAFTA afost semnat de catre Mexic, S.U.A. si Canada in decembrie 1992 si a fost ratificat de Congresul Statelor Unite ale Americii in noiembrie 1993. Termenii acestui masiv document recomandau reducerea barierelor comerciale de-a lunf1l uneiperioade de 15 ani, aplicandu-se diferite grile pentru diferite produse'' . Motivatiile pentru care S.U.A. a datcurs unui asemenea acord si-au avut sorgintea in dificultatile intampinate de GATT in purtarea si definitivarea negocierilor privind reducerea tarifelor vamale. Presata de problemelepropriului comertsi de necesitatea extinderii pietelor pentru export, in vederea reducerii deficitului'<balantei comerciale, State le Unite ale Americii a insistat pe langa GATT sa grabeasca finalizarea rundei Uruguay care, mai mult de un deceniu se desfasurase lent si lara rezultate concrete. In acest context, negocierile din cadrul Free Trade Agreement s-au dovedit a fi 0 cale mult mai rapida de a stabili legaturi comercialerentabile intre S.U.A. si.vecinii ei de la nord si sud.

90 Pastor, Robert, "The North American Free Trade Agreement: Hemispheric and Geopolitical Implications ", The International Executive, January/February 1994, p, 3-31.

79

80

Globalizarea economiei

Graficul nr. 4: Corn ertul nord american in anl.ll1995 (m iliarded olari S.U.A.)

8 (Can. 0,4) (Mex.1,2)

I Mexic

3,3 (Can. 2;0)

(Mex.5,2)

"Nota: cifrele dinparanteze re prezlnta ponderea in totalul comertulul larii respective a importului §i a exportului

Sursa: International Monetary Fund, "Direction of Trade Statistics", December, 1995.

Pentru Canada accesulla piata Statelor Unite ale Americii are 0 importanta vitala. A~a cum rezulta si din datele reprezentate in grafieul nr. 4,80% din exporturile Canadei se indreptau in 1995 spre S.u.A., dupacum 75,3% din importurile ei proveneau tot de La vecinul sau din sud.

Inegala masura, aceasta stare de dependenta fata de piata S.U.A. ave a, in acelasi an, ~i Mexicul (77,2% din exporturisi 81,4% din importuri). Comertul bilateral intre Canada ~i Mexic s-a mcntinutla cote mai joase, fapt, dealtfel, explicabil din moment ce intre ele se interpune un gigant economic de talia Statelor Unite ale Americii.

Luand in considerare si alte exemple de pe piata mondiala, rezulta ca, in momentul de fata, Canada ~i S.U.A. dezvolta cele maiample relatii bilaterale comerciale. 0 buna parte din schimburile reciproce se refera La autoturisme, unde exista un acord de liber schimb inca din anul 1965. Dupa aceea, nu trebuie neglijate investitiile ~i numarul relativ mare de muncitori angajati de 0 parte si de alta a granitei ce separa cele doua tari, Potrivit unor surse bibliografice ce trebuie actualizate, firrnele americane folosesc aproximativ un milion de muncitori

Capitoiu12

canadieni, iar Unite ale An .......

Cat

r:onomiei

a

Capitolul2

81

canadieni, iar firmele canadiene au peste 740.000 de angajati proveniti din Statele Unite ale Americii91.

Cat priveste Mexicul, pentru acesta, asa cum mentionam mai sus, aderarea la principii le comertului liber a constituit una din deciziile fundamentale pe care a trebuit sa Ie adopte in ultimii 15 ani, dupa 0 Iunga perioada de protectionism. Hotararea aceasta a trebuit luata din cauzadatoriei exteme mari, oscilatiilor pretului petrolului si nivelului redusal productivitatii muncii. In aceste conditii, deschiderea pietelor sale spre exterior si stimularea exporturilor ramanea singura cale de urmat. De aceea, inca din 1987 taxele vamale au fostreduse la jumatate, restrictiile cantitative au fost drastic diminuate, iar controlul asupra preturilor a fost virtual eliminat92. Aceasta strategie i-a permis accesul la piata Statelor Unite ale Americii, cu toate avantajele ce decurgeau din el.Dintre acestea, poate eel mai clar rezultat al tendintelor liberale promovate a fost expansiunea acelor "maquiladoras" sau a zonelor de export In Mexic. Aici, importul unor subansamble si exportul unor bunuri asamblates-a facut rara nici 0 taxa vamala. Zonele de acest gen s-au extins foarte mult dupa 1985, ajungand, Ia un moment dat, sa aiba circa 500.000 de angajati.mexicani.

Desi schimburile comerciale in aceasta zona geografica au luat 0 amploare foarte mare, la inceput ele n-au fost lip site degreutati. In Canada, de pilda, 0 anumita perioada de timp, acordurile incheiate au formatobiectul unor critici vehemente,fiind invocate chiar si in scopuri electorale. Principalul argument vehiculat a fost legat de pierderea locurilor de munca. La fel s-a intamplat si in S.U.A., unde s-a manifestat 0 semnificativa.rezistenta mai ales in raporturile cu Mexicul, date fiind diferentele .mari de dezvoltare economica dintre cele doua.tari, Producatorii americani s-auplans de reducerea vanzarilor prin importul de fructe la preturi scazute.din Mexic, iar sindicatele de pierderea unor locuri de muncaprin transferul unei parti dinproductie in zone le mexicane. La randulsau, Mexicul s-a temut de pierderea unor .atribute ce tineau de suveranitatea nationala. Pe parcurs, Insa, toate acestea s-au aplanat, ceea ce a contat in ultima instanta fiind cresterea impresionanta a schimburilor si contributia acestora la sustinerea procesului de

crestere economica. '

Far-a. indoialaycrearea spatiilor de liber schimb atrage dupa sine, pe langa avantaje, unele probleme care nu sunt intotdeauna usor de rezolvat. Dintre acestea trebuie sa remarcam cateva, In primul rand, zonele de Iiber schimb presupun 0 serie de ajustari majore, derestructurari ale unor sectoare de activitate. Ele pot

91 Thomsen, Stephen, "Regional Integration and Multinational Production", in Cable, Vincent, Henderson, David (eds.), "Trade Blocks? The Future of Regional Integration", London, Royal Institute ofIntemational Affairs, 1994, p. 112.

92 Trigueros, Ignacio, "A Free Trade Agreement Between Mexico and the United States ", in Schott, Jeffrey (ed.), "Free Trade Areas and Us. Trade Policy", Washington, D.C., Institute forInternational Economics, 1989, p. 255-267.

82

Globalizarea economiei

submina pozma intreprinzatorilor •. din sectoarele care nu: sunt competitive in termeni globali. In al doilea rand, exista posibilitatea ca unele firme sa falimenteze si angajatii sa-si-piarda.locurilede munca datorita deplasariiresurselor economice spre zonelecareefera avantaje comparative maimari. Drepturmare, co sturi le sociale sipsihologice ale.acestor -transformari pot fi, la un moment dat, foarte mari.1n al treilea rand, beneficiile in situatiile.de acestgen sunt conditionatede calitatea inalta aproduselor si de costurile de productie reduse, ceea ce presupune o reamplasare aproductiei' interne. lata dece grupurile care suntcapabile sa actioneze in conditii decompetitivitate giobala.auoatitudinc favorabilacrearii zonelor de liber.schimb. Asa se explica faptul ca printre cei mai: aprigi suporteri ai NAFTA s-aunumarat, .inainte de toate, corporatiile.multinationale americane, pregatite sa faca fata oricarei forme deconcurenta, Benefieiind de puterea pe care le' .. o of era comunicatiile globale, aceste firme au inceput sa-~i localizeze diferite parti din productie aeolo unde combinatia dintre cost ~i productivitate a fost cea mai mare. Altfel spus, aceasta a insemnat extinderea productiei bazata pe tehnologii. mai putin.ipretcntioase ~ide asamblare in -Mexic tsi vdezvoltarea tehnologiilor 'inalte, respectiv a cercetarii in Statele Unite ale Americii. Regionalizarea productiei.de.automrisme a reprezentat, in aeeasta privinta, un bun exemplu, nu numai pentruNAFT A.

Dupa parerea noastra, eel mai: semnifieativ efect produs de NAFT A a fost Iegat.de promovarea tendintelor liberale de comert: in toata America Latina. Astfel, in anul 1994 Chile a negociat un acord cu NAFTA in scopul de a deveni membru cu drepturi depline a1 acestei zone de liber schimb.. Alte state de pe acest continent autrecut la reducerea taxelor vamale,fie unilateral, fie prin alcatuirea unor mici grupari incadrul carora sa-~i aeordeavantaje reciproce. Sunt cunoscute, deja, asemenea aliante care au.luat 0 amploare maimare sau mai mica inrfunctie de conditiile ispecifice locale. Avem in vedere: Grupul celor Trei (Mexic, Venezuela ~F Columbia), Caricomf'Irinidad-Tobago, Jamaica, Surinam si alte cateva microstate), Pactul Andean (Venezuela; Columbia, Peru, Ecuador, Bolivia), Mereosur (Brazilia, Argentina, Uruguay.. Paraguay) si Piata Comuna Central Americana (Guatemala, Costa Rica, El Salvador, Honduras, Nicaragua). Ele pregatesc terenulpentruatingerea unui obiectivmai ambitios.si anume crearea piina in anu12005a uneizonede comertIibercaresa aPartina americanilor. Multe state din spatiul amintitsprijina aceastaidee vazand avantajele obtinute de Mexic in rela!iile cu Statele Unite ale Americiisi datorita.atractiei exercitate deaccesul lacapitalul global.

Cam pe aceleasi coordonate se inscriu si eforturile de creare a unui bloc comercialin Sud-Estul Asiei. .Aceasta parte a lumii s-a dovedit a fi, ani in sir; cea mai complexa si dinamica regiune economica, Desi a exercitat 0 <puternicii il1tluen!a in zona.jnult timp Statele Unite ale Americii s-a tinut departe, preferand sa lucreze pe baza de relatii bilaterale. Liderul natural al procesului de integrare 1-

a deveni pe acest alcatuirea r

in sir; cea puternica preferand integrare 1-

Capifolul2

83

a constituit Japonia, dat fiind nivelul de dezvoltare al economiei sale. Totusi, multe !aridin zona nu aveau amintiri prea placute din eel de-al do ilea razboi mondial, cand Japonia a nutrit ganduri imperialiste. In plus, spre deosebire de Europa ~i America de Nord, Asia nu a dispus de institutii regionale care sa se implicedirect in acest proces. Au existat dear cateva intelegeri.panregionale, sau institutii subregionale, Asociatia Natiunilor din Sud-Estul Asiei (Association of South-East Asian Nations - ASEAN) din care au facut parte Brunei, Indonezia, Malaezia, Filipine, Singapore, Thailanda si mai recent Vietnamul, si-a asumat mai mult rolul de forum politic sinumai din 1992a inceput.sa intreprinda primii pasi In directia organizarii unui areal al comertului liber. .• De .. asemenea, Conferinta pentru Cooperare Economics Asia-Pacific (The Asia-Pacific Cooperation Conference - APEC) .incluzand: Australia, Brunei, Canada, China, Hong Kong, Indol1ezia,Japonia, Coreea de Sud, Malaezia, Noua Zeelanda, Filipine, Singapore, Taiwan, Thailanda si S.U.A., nu a functionat decat in calitate de forum de dezbateri, Iimitandu-se dear la coordonarea anumitor actiuni, tara efecte majore pe plan politic si economic. De altfel, era si imposibil de realizat acest lucru datorita eterogenitatii statelor care alcatuiau aceasta conferintasi a intereselor greu dearmonizat.

Luand in considerare problemele pe care le ridica Asia de Est, rezulta ca aceasta regiune geografica incearca sa dezvolte unele aranjamente economice similare celor din Europa si America de Nord, dar ii lipsesc asemanarile in dezvoltare, Asa cum mentionam mal sus, in randul tarilor amintite exista un singur stat puternic dezvoltat (Japonia), alte trei state cu un nivel inalt al veniturilor per locuitor (Australia, Singapore si Noua Zeelanda), alte cateva cu un nivel mediu sau scazut (Coreea de Sud, Taiwan, Malaezia, Thailanda, Filipine si Indonezia), 0 tara mare, dar inca saraca (China) si, in sfar~it, altele foarte sarace (Burma, Cambodgia, Laos si Vietnam). in aceste conditii esteextrem de greu sa fie puse de acord pozitiile si interesele fiecareia. Un lucru este cert, insa, si nu poate fi trecut cu vederea: procesul globalizarii a afectat destul de serios aceasta regiune, provocand forme noi de integrate. Ne referim, intre altele, la crearea unei complexe retele de productie, bazata, in cea mai mare parte a ei, pe 0 informatie tehnologica fnalta, capabila sa revigoreze mecanismele economice ale multor tari. Datorita acestui fapt, Asia de Est s-a transformat dintr-un potential pol de putere economica intr-unul real. nucleul dur al acestui pol deputere este alcatuit din Japonia si noile tari industrializatedin zona (Coreea de Sud, Taiwan si Singapore ),care dispun in prezent de capaeitati de productie avansate. Alaturi de aceste state, ceilalti ll1embridin ASEAN au acumulat resurse si capital suficient pentru a formula ambitii economice independente. Nu trebuie; <apoi, uitata nici 0 clipa China, ale carei rezerve de forta de munca si capacitate inovatoare, combinate cu infuzia de capital japonez si american, pot sustine un program de dezvoltare economic a lara precedent.

84

In concluzie, revenind fa problema de la care am plecat, se poate spune di blocurile economice regionale au devenit puncte focalesemnificative in procesuI de cooperare economica. Ele reunesc acum nu numai state dezvoltate, ci si tari cu un potential economic mai redus, dar au probat, deja, capacitatealor de a valorifica superior resursele si avantajele competitive de care dispun. Persistenta lor in timp a scos Ia iveala tendinta spre expansiune, Cu alte cuvinte, 0 data demarat, blocul economic genereaza in mod logic tendinta spre extindere, cei ce se gasesc in afara lor dorind sa obtina beneficii.de pe urma cooperarii. Aceasta tendinta de extindere anuleaza, treptat, fragmentarea economiei . mondiale de care au fost acuzate initial, favorizand, in final, procesul globalizarii.

Volumul comertului intrabloc ~i interbloc (%)

Tabelul13

Sursa: Yoshida, Masami, "Regional Economic Integration in East Asia", in Cable, Vincent, Henderson, David (eds.), "Trade Blocks? The Future of Regional Integration", London, Royal Institute, 1994, p. 62-:-63.

Prime le decenii postbelice s-au caracterizat, in principal prin ceea ce economistii numesc "multilateralism" - referindu-se la relatiile economice externe. Aceasta a insemnat practic stabilirea unui adevarat arc intre statele care doreau sa participe la comertul mondial pe baza acelorasi principii. Astfel, natiunile negociau impreuna termeniide acces, fiecare la economia celuilalt .. In acest cadru, au existat si incercari de generalizare a acestor principii la toate statele, dar rezultatele n-au fost pe rnasura asteptarilor. Aparitia blocurilor economice, in primulrand a Uniunii Europene (initial, Comunitatea Economica Europeana) a insemnat ~i promovarea primelor forme de discriminare, de separare, fapt ce a determinat,din pacate.iextinderea luptei economice si pe plan politic. Ultimele decenii ale. secolului XX. au adus un suflu nou in domeniul integrarii economice, mai exact 0 schimbare de optica, de strategie. Ea a fost

r econQlniei

spune ea in procesul ci ~itan cu lor de a

, cer ce Aceasta de care

Tabelul13

de pe plan domeniul Ea a. fost

Capitolul2

provocata, inaintede to ate, de aparitia altor blocuri economice in diferite zone geografice ale lumii. Aceasta a declansat procesul de extinderegeografica, de amplificare a legaturilor intrabloc si de crestere a comertului interblocuri. Astfel, asa cum rezulta.si din datele tabelului nr: 13, in 1992 aproape 40% din comertul Uniunii Europene se desfasura cu tan care nu sunt membre ale acestei comunitati economice. Tot in acelasi an, 55% din comertul blocului est-asiatic avea loc cu state situate in afara regiunii si mai mult de 60% cu America de Nord. Cele mai mari si mai putemice state sunt in acelasi timp si cele mai interdependente cu alte f.3ri situate in afara regiunii economiee din care fac parte. De exemplu, Germania, Italia, Franta ~i Marea Britanie au in prezent, inmedie, circa 40% din comertul lor exterior cu tari cenu fac parte din Uniunea Europeans, La randul lor, Statele Unite ale Americii desfasoara aproape 29% din volumul total al comertului lor cu state din afara NAFTA si mai mult de 0 treime cu Japonia93. De asemenca, se poate constata cu u~urinta si tendinta de interdependenta dintre blocurile econonnce.

Cooperarea dintre tarile avansate din punct de vedere economic a devenit esentiala in contextul noilor tendinte ce se manifesta in economia mondiala. Abilitatea acestor state de a face uneleconcesii reciproce si de a-si coordona actiunile in folosul mutual, pot fi considerate cele mai importante aspecte ale afirmarii procesului de globalizare. Toate .acestea s-au petrecut pe fondul unui oarecare .declin al Statelor Unite ale Americii in comertul mondial. Timp de cateva decenii S.U.A .. a depus eforturi sustinute de crearea structurilor cooperative in cadrul economiei mondiale si a insistat pentru intelegerea si acceptarea lor si de alte state. Totodata, S.u.A. a devenit mai constienta de costurile ce le incumba pozitia de leader, in special pe planul deficitelor bugetare ~i al cheltuielilor militare. De aceea, in conditiile in care S.U.A. ramane incontestabil prima putere economic a si militara a lumii, s-au facut. demersuri ca ~i alte state sa accepte 0 parte din costurile mentinerii pacii mondiale .. La randul sau, Uniunea Europeans a servit in tot acest .timp ca un bun exemplu de sistem efectiv de cooperarceconomica, raspunzand favorabil la toate initiativele de interdependenta, Paralel. cu eforturile de protectie a membrilor sai impotriva unor consecinte negative create de altemanta unor perioade favorabile cu altele nefavorabile in conjunctura economica mondiala, de cresterea puterii .. economice a Japoniei ~i de sfarsitul .razbciului rece, Uniunea Europeans si-a consolidat sistemul institutionalcapabil sa promoveze cooperarea .in Europa ~i in intreaga lume. Ivireaunor circumstante favorabile va crea premisele extinderii acestei piete prin primirea de noi membri, in special din Europa Centrala si de Est.

93 Lairson, Thomas D., Skidmore, David, "International Political Economy: The Struggle for Power and Wealth", Harcourt Brace College Publishers, Second Edition, New York, 1997, p. 161.

85

86

Globalizare« economiei

Interdependenta si cooperarea nu trebuie intelese, interpret ate In termeni absolut pacifisti. Este adevarat ca acesteprocese au avansat suficient de mult, astfel incat sa influenteze viata politics. Dar, aceasta nu inseamna ·inlaturarea oricarei forme de concurenta, de competitie. Trebuie reamintit faptul caextinderea cooperarii nu: a inlaturat definitiv 'orice urmade obstacole, tarifare sinetarifare, puse In calea cornertului. Un exemplu concludent in aceasta privinta ni-lufera incheierea Rundei Uruguay in decembrie 1993, desfasurata vreme demai multi ani sub egida G.A.T.T. Inceputa sub 'semnul unor puternice contradictii, in buria parte mostenite siamplificate de nerezolvareaunor probleme ce figurasera pe agenda de lueru a rundelor anterioare, Runda Uruguay a reusit in cele din urma sa aduca 0 serie de noutati, cu deosebire pe linia intelegerilor de extindere a jurisdictieivprivind reducerea tarifelor vamale si asupra produselor agricole, serviciilor, proprietatii intelectuale, textilelor si investitiilor: In aceste sectoare mai este inca mult de lucru.Poate eel mai important evenimental ultimilor ani, care va impulsiona acest proces, 11 reprezinta infiintarea Organizatiei Mondiale a Comertului (World Trade Organization - WTO) ca succesor al G.A:T.T.-ului, cu atributii noi siautoritate de a conduce si sprijini normele favorabile cornertului international. Printre altele, aceasta va insemna si abilitatea blocurilorregionale de a se angaja in noi negocieri de inlaturare a discriminarilor economiee carese mai mentin side incurajare a multilateralismului. In felul acesta, rolul principalal blocurilor economice regionale va fi acela de a inlesni cresterea accesului ·la pietele lor. Asadar, regionalizarea si globalizarea suntprocese complementare ~i nu contradictorii.

Considerarid globalizarea ca unproces "de adancire si strangere a Iegaturilor de interdependenta intre actorii economiei mondiale't'", unii autori incearca sa puna in balanta cele doua forte prezente pe aceasta uriasa scenaa economiei mondiale: pe dec parte, inclinatia fireasca spre cooperare, iar, pe de alta parte, competitia dura In care s-au angajat protagonistii economici, sub varii forme de concurenta, Scopul unui asemenea demers este cat se po ate de dar si anume de a vedeacare dintre ele se manifests cuo intensitate mai mare. Dinpacate,a~acum am avutprilejul- sa constatam, imprecizia si inconsistenta conceptelor cucare operam in acest camp de activitate atat de sensibil ne impiedica sa ne pronuntam ferm, categoric in favoarea uneia sau alteia din parti. Nu dispunem pana acum de un scenariu definitiv pe baza caruia sa putem descrie acest mecanism-in toate detaliile lui. Ceea ce nu poate fi negat este faptul ca intotdeauna au operat factori

2.4. Cooperare ~i concurenta

94 Lairson, Thomas D., Skidmore, David, op. cit., p. 445.

care au impulsionat cooperarea, alaturi de alti factori care aurintretinut flacara concurentei, uneori cunuante conflictuale deschise,

Fara indoiala, eel mai important motiv care a stat §i iva sta la baza persistentei cooperarii economice internationale a vfost si este cresterea dependentei economiilor nationale; una de alta,pentrubunurile si .serviciile esentiale, pentru diverse materiiprime. Acest imens angrenaj global al comertului si investitiilor este produsul nemijlocit al progresului tehnic sial procesului de globalizarecare s-a accentuat inultimul: timp. Dupa cum am mai aratat, m1!ill~ .. ~

~i. aplicate.· in transporturi au permis reducerea· considerabila...a...costuril~ au contribuit la cre§tereavite~id~....r&~1JL~elo.rJJIat~ial~.si.~.~.~~ .. 6amenilor dintr-o ~n<;l:.!!.aa_gLQ1llil\!LRevolutionarea comunicajiilor a dat posilJITitatea marilor corporatii sa dirijeze afacerile la mari distante de sediullor.

In fine, firmele au.obtinut forta de munca Ia costurile celemai mici.rvalorificand toateaceste oportunitati in scopul expansiunii lor. Pe fondul tuturor transformari,

marii .actori ai. scenei economice internationale au trebuit saconstruiasca ~i sa aleagacele mai bune strategiidecooperare. Ei au in!elesca"a ~ergedeunull singur" in eeonomia mondiala de astazi este prea costisitor. Intr-adevar, In conditiileadancirii diviziunii intemationale a: munci! aprecierea eficien!ei nu mal _ este posibila decatdaca ne raportam nu la no! in~ine, ci la economia mondiala luata ca un Intreg;Se confirmarastfel, 0 teza mai vechea teoriei.economice potrivit eareia maximizareaveniturilor este posibila atunci cand natiunile se specializeaza ill producerea acelor marfuri pentru care dispunde conditii optime, urmand sa le procure din exterior pe cele care implies cheltuieli deproductie mari in interior. Or, aceasta inseamna interdependenta, jar interdependent a se exprima concret prin cooperare economica.

Practicade pana acum a demonstrat ca intensificarea cooperarii $i cresterea convergentei economice auavut loc, in primul. rand, intre tarileoare au ales ~i au aplicat, in linii mari.raceleasi strategii liberalede dezvoltare. America de Nord, Europa Occidentala.tprecumsi altestate eu economie avansataau reusit sa atinga performante inaltepomind si aplicand prineipiile lib eralismului economic, deschise comertului-si Investitiilor internationale. Incontrastcustateleamintite maisus, rnulte din.tarileapartinand.Lumu a Treia auoptatpentru 0 interventie majora a statului ill eeonomie si.o stricta supraveghere a .imperturilor, Dimpotriva, noilestateindustrializate, indeosebi cele din .Sud-Estul Asieirurmand exemplul Japoniei, au optatpentru modelul de eccaomie-orientata spreexport, folosind statul in calitate de.icautstor a unor noi.isurse., de avantaj comparativ. -Spre deosebire de acestea, blocul statelor socialiste, panain 1989, $i'-au eonstruit economie de comanda, ramanand, intr-o oarecare masura, izolate de marile cireuite.ale economiei mondiale.

Totusi, tendintele actuale manifestate pe plata mondiala raman complexe si contradictorii, Cu toate rezultatele pozitive inregistrate, n-am asistatlatriumful

asa.cum cueare

acum de in toate ~ factori

Capitolul2

87

88

Globalizarea economiei

global al principiilor liberalismului economic. Multe din strategiile economice nationale raman centrate pe modelele vechi ale dezvoltarii, in cadrul carora resursele suntalocate pe criterii politice si mai putin pe solutiile indicate de piata. In plus, afirmarea tot mai puternica a convergentei si cooperarii a devenit sursa ~i consecinta altor tendinte: Dintre acestea, merita sa subliniem cateya,Astfel, cresterea puterii capitalului international si mai ales sporirea mobilitatii lui, de-a lungul si de-a latul granitelor, a provocat 0 serie de dificultati pentru statele intrate in joe de a controla aceste fluxuri, de a-si promova conceptiile traditionale ~i interesul national. La randul Ior, tarile al carer capital autohton cauta.plasamente mai rentabile peste hotare, decat pe piata: interna, s-au vazut confruntate cu declinul investitiilor ~i pierderea unui numar important deIocuri de munca, In sf'ar~it, expansiunea pietelor financiare amant riscul inflatiei importate ~i oscilatiilor necontrolate a cursurilor de . schimb. Insumand to ate aceste efecte, se poate spune ca globalizarea a alteratbalanta deputeredintre state si firme, a redus coeziunea muncii si forta de actiune.sindicala, Constrangerile teritoriale de pe piata muncii si Iipsa de coordonare international a a permis capitalului sa considere ca cele mai ospitaliere tan pe acelea care au facut concesii mai mari la salarii, profit ~i normele ce reglementeaza durata muncii. Desi cresterea gradului de integrare in oadrulpieteiglobale a creatconditiile obtineriide performante mari pe planul eficientei, productivitatii.si veniturilor, pe ansamblul economiei mondiale s-an accentuat decalajele economice dintre Nord si Sud, iar inechitatea sanselor aextins aria geografica a saraciei. Toate aceste aspecte, care inseamna tot atatea incertitudini, ne determina sa punem urmatoarea intrebare: oare principiile liberalismului economic asigura in modnecesar cooperarea intre tari, sau ele due la cresterea presiunii competitive si, uneori, chiar laconflicte?

Dand curs unei asemenea intrebari, raspunsul nu poate face abstractie de realitate. Prin extinderea cooperarii si intarirea legaturilor economice dintre state, nimeninu s-a asteptat sa fie inlaturata orice urma de concurenta. Dimpotriva, procesul globalizarii nu a atenuat actiunea legii concurentei, ci a intensificat-o, aceasta imbracand acum noi forme de manifestare. In ciuda prezentei multor factori favorabili cooperarii, in economia mondialase mai mentin, inca, suficiente forte care submineaza bazale cresterii interdependentei globale. Unele dintre aceste forte sunt traditionale si tin de tensiunea care se.-creeazauneori intre autonomianationala ~i interdependenta economica, Altele au fost . generate de tendintele recente ale dezvoltarii, precum alterarea relativa a balantei puterii ~i schimbarile intervenite in intelegerile asupra comertului, Daca sunt tot mai rare cazurile in care liderii politici i~i izoleaza propria tara de restul economiei mondiale, tot atat de rare sunt si situatiile jn care guvernele sa permita ca investitiile ~i comertul sa se desfasoare rara nici un fel de reguli sau restrictii. Prin urmare, interdependenta aduce cu sine atat costuri, cat si beneficii. De aceea, in dirijarea relatiilor dintre economiile nationale ~i restul lumii, conducatorii politici

"nomiei r

Capitolul2

89

cauta sa echilibreze balanta dintre costurile si beneficiile pe care le incumba procesul interdependentei.

Costul politic eel mai important at interdependentei este eroziunea autonomiei nationale. Literatura economic a a semnalat numeroase cazuri de acest

gen.. chiar in perioada postbelica95 Nu de putineori dependenta economica a

marit vulnerabilitatea uneitari fata de unele evenimentepolitice sau ] conjuncturale. Sa ne .amintim, de.pilda, demodul cum au reactionat unele state I occidentale la criza petrolului din Golf Totodata, interdependenta complica.foarte i

mult sarcina factorilor politici de a lua anumite decizii, in conditiile in care. trebuie )

sa tina seama si de reactiile celorlalti. De asemenea, planeaza pericolul ca anumite ! schimburi comerciale si .investitionale sa inlesneasca .transferul de tehnologie I ~~CAf militara relevanta ex~ctacol0 unde nu trebuie.idat fiindcomportamentull y necooperant al unora. In plus, desi comertul dintre dona tariar trebui sa fie, in f, principiu, benefic pentru ambele pani, nu avem nici 0 garantie ca ele vor prospera I

in mod egaL Practica de pana acum a demonstrat faptul ca.este po sibil ca 0 I natiune sa obtina avantaje de pe urma alteia, prin restrictionarea comert,ului si i investitiilor sub diferite forme. De aici , putem desprinde. 0 prima concluzie: \ interdependenta economica in calitatea. ei de triisiuurii definitorie a globalizdrii \ conduce, in modinevitabil, /(1 intensificarea luptei pentru obtinerea deavantaje i nationale, concomitent cu cresterea eforturilor de cooperare.

Sursele incertitudinii se manifesta.sub diferite forme in economia mondiala contemporana. Unii autoriconsidera ca prima si cea mai jmportanta sursa a incertitudinii asupra viitorului cooperarii economice internationale consta in consecintele pe care Ie are declinul unor superputeri96. Eise bazeaza pe teoria stabilitatii hegemonice care afirma .ca perioadele dedeschidere si crestere a interdependentei sunt legate de existenta unei mari puteri in stare sa-siasume rolul de conducator si sa dicteze regulile jocului .• Fiira un asemenea lider managementul sistemului economic international ar functiona cudificultati deoarece este greu sa realizezi un acord deplin .intre atatia competitori si state relatiy. egale in drepturi. Dec1inul economic .al liderului ar echivala cu ridicarea altei puteri.economice. Deplasarea puterii relative - sustine teoria de mai sus - a-fest intotdeauna destabilizatoare, pentru ca nu se stie daca noua forta va fi capabila sa acopere vidul creat. Datorita acestui fapt asistamlao intarziere a globalizarii si .·intarirea blocurilor economice regionale. Cu alte .cuvinte, formarea blocurilor regionale este raspunsul direct.la mediul economic international tot mai competitiv.

Privita in sine, teoria stabilitatii hegemonicenu prezinta nici 0 noutate. Ea preia elemente din unele doctrine mai vechi care, cu ani in urma, au incercat sa justifice necesitatea unor centre de putere economica si militara, generatoare .de

95 Lairson, Thomas D., Skidmore, David, op. cit., p. 425. 96 Lairson, Thomas D., Skidmore, David, op. cit., p. 426.

90

Globalizarea, economie:

ordinesi disciplina. Dupa CUlU se stie, n-au reusit acest lucru, existenta Iorfiind relativa. Dupa parerea noastra, accelerarea internationalizarii • pietelorisi concurenta sunt rezultatul interactiunii cumulatioe a-unui sir intregde factori care au schimbat 'profund'll1laginea§i structuraeeonomieimondiale. Intre 'acestia un rol deosebit l-au: avut-rnasurile . de deschidere a frontierelor pentru circulatia produselor . ~i implantarea intreprinderilor in strairratate, comunicatiile care au permis circulatia rapida a imaginilor, transmisia modelelorde consum, contribuindIa mondializarea -gusturilor, aparitia unor firmede vocatie mondiala, prin intermedinl carora s-a efectuat ceamai mare parte din transferul de tehnologie si s-au pusbazele fluxurilor majore de investitiidirecte, creareaunei retele mondiale de distributie inclusiv in-domeniul serviciilor ~i formarea unor segmente de clientela transnationala bunacunoscatoare a standardelor mondiale de calitate sia marcilor deprestigiu, purtatoare a unuimesaj universal.

2.5. lnternatienalizare versus globalizare

Piata internationala eonstiniie campul deactiunealIntreprinderilor: Veehea teorie a schimbului-interriational Iuairi considerate numai natiunile, trecandcu vederea saunegand rolulIntreprinderilor. Or, dupa cum se stie, tocmai acestea creeaza si realizeaza relatiile econemice intre> tari, internationalizandu-si activitatea lot sub diferite forme, In prezent; marile lntreprinderi,provenind din varii domenii de activitate, au devenit principalele protagoniste ale globalizarii, favorizand, in felul acesta, transferal detehnologic.rde produse si servicii. Pe fonduI acestei activitati, .elesi-au actualizat continuu propriilestrategii productive, in scopul de a raspunde cat maiprompt cererii internationale, de a 0 orienta sub forma de ofertaIocalizatfIaspecificul ~i conditiile concrete ale fiecarei tari. Chiar ~i intreprinderilemici, carenuau posibilitatea de a produce in mai multe state, ~iau elaborat propria strategie in func1ie de caracteristicilevconcurentei internationale. Acest proces al globalizarii a fost accelerat inultimul 'timp de dereglementarile privind miscarea eapitalului si de deschiderea tarilor spre economia depiata, El s-a manifestat, inainte de toate, prin divers ifica rea forme lor de internationalizare economicii.

Formacea mai veche de -intemationalizare-reprezinta comertul rnondial.

Teoriaeconornica'distinge.tin aceasta privinta, doua mari tipuri decomertPrimul tip se bazeaza pe . complementaritatea economiilor nationale. Specializarea fiecareia dintre ele se manifesta in soldul comertului exterior, uneoriexcedentar, alteori-deficitar; in-functie de avantajul comparativ pus in evidenta dediferentele relative de productivitate realizate.iMecanismul sub care se desfasoara a fost descris cu lux de amanunte de David Ricardo, bineinteles fiind tributar nivelului de dezvoltare al stiintei economicede atunci. Ulterior, el a fost completatcu elemente noi, specifice economiei modeme. Potrivit conditiilor actuale, avantajul

Capito lui 2

comparativ deriva din gradul de inovare micro economic a a intreprinderii prezenta intr-un anumit spatiucompetitiv, sau poate sa rezulte din diferentele de inzestrare cu factori macroeconomici de productie.asa cum le trateaza analiza neoelasica reprezentata prinHeckscher, Ohlin. si P. Samuelson. In ambele cazuri, natiunile pot.obtine unavantaj de pe urma propriei diversitati, realizandun castigreciproe:

Cel de-al doilea tip de. comer! sebazeaza pe .asemiinarea economiilor cu acelasi niveldedezvoltare, deoarece intersectareafluxurilor de.exportsiimport se materializeazain schimbulintrasectorial sau intraproductiv cum 11 numesc unii. Aceasta ultima forma de comertrpriveste indeosebi rnarfurile manufactnrate produse .intr-un regimde concurentarmonopolistica, adica sal eterogenitatii intrasectoriale operata de intreprinderi, mal-exact, al diferentieriiproduselor.

A doua forma de intemationalizare-a fost reprezentata deinvestitiiledirecte efectuate Instrainatate.In acest sens, 0 intreprindere dintr-o.ranumita tara, sa . prcsupunem A,devine "multinationala" creandvsau achizitionand filiale de productie in exterior, sa admitem in tarile B,·C, D'etc, Asemeneainvestitii directe productive, care merg dincolo desimpla ere are de filiale comerciale, raspund unor exigente diverse cumar fi:

imposibilitatea de a produce cantitati suficiente de m.arfain tarile de origine, Indeosebi in ceea ce priveste seotorulprimar.-dirr motive de raritate a. resurselor naturale;

imposibilitatea de a vinde cantitati sufieiente de marfa in tarile de destinatie idin cauza existentel- unor bariere protectioniste (aplicate, mai ales.fnsectorul secundar);

posibilitateade a satisface mai bine cererea in tarile de implantare, indeosebiIn tari1e dezvoltate, unde filialele de productie . permit 0 apropiere maxima de pietele de desfacere;

posibilitatea de a beneficia de avantajecomparative macroeconomice in tarile de implantare, in Particular in statele aflate in curs de dezvoltare, carese caracterizeaza prin costurisalariale mici.

La inceput, investitiile directe in strainatate raspundeau la primele doua exigente. Din aceasta cauza; de erau privite cu 0 oarecare suspiciune, inaintede toate in intericrulplrilor incurs dedezvoltare, unde' firmele veneau sa se instaleze. Drepturmare, marile firme multinationale au eautat sa se orientezespre tarile europene, nu atat pentru a. evita unele obstacole protectioniste, cat pentru a satisface maibinecererea interna'(a se vedeacelde-al treilea tip deexigenta).Mai tarziu, respectiv prin anii '70, multinationalizarea intreprinderilor s-a extins si diversificat. Astfel, in tarile aflate in curs de dezvoltare investitiile directe n-au mai fost facute numai pentru a avea acces la resursele naturale sau la pietele

91

92

Globalizarea economiei

protejate, ci si pentru a beneficia de uneleavantaje comparative macroeconomice. Datorita acestui fapt, marilefirme au. convenit sa transfere unele inlesniri microeconomice. Deexemplu, pentru activitatile ccu un continut mare de manopera, firmele multinationaleau infiintat filiale de. productie . acolo unde costurile salariale orareerau mai.mici. Cu acest prilej, au transferat si posibilitatile de utilizare a unor licente de fabricatie. .Aceasta tendinta.a dus 1a 0 "descompunere a proceselorproductive internationale", fapt semnalat si de alti autori97. In felul acesta, corporatiile multinationale au creat locuri de munca in stateleigazda, indepartandu-se intr-o oarecare masura detarile de origine.

Forma cea mai recenta de internationalizare consta in aparitia retelelor de intreprinderi: Decat sa creeze filiale, de productie controlate de un sistem puternic structurat si ierarhizat.devine mai convenabil sa incheie si sa dezvolte raporturi contractuale cu partenerii ceactiveaza in interiorul tarilorde implantare, de regula in statele aflate in ascensiune industriala. Sistemul de partnership (cum este cunoscut in literatura) prezinta avantajemultiple pentru ca permite concomitent reducerea aportului de capital si a numarului de cadre expatriate, iar, pe de alta parte, gestionarea mai usoara a problemelor ce se ivesc in contextul local: La vechile modele de intreprinderi multinationale s-au adaugat, astfel, relatii mai flexibile, facilitate de dezvoltarea accelerata a mijloacelor de comunicare. Aceasta ultima forma de internationalizareainceFutsa se contureze inanii '80, fiind in mod stralucit descrisa de Robert Reich9 . Cu altecuvinte, marea intreprindere centralizata, conceputa pentru productia de masa; lasa loculunei retele de intreprinderi extinsa la scara mondiala .. In .interiorul acestei retele se stabilesc diversetipuri de relatii: forme de castigindependent, sisteme de parteneriat extern (joint ventures), forme de parteneriat.jntern, concesiuni (franchising) s.a.m.d. Agentii propulsori ai retelei sunt aceiasi initiatori, Independent de nationalitatea lor, ei identifies problemele,aleg solutiile cele mai apropiate si indeplinesc rolul de "mediatori strategici". De data aceasta, sistemeleproductive sunt repartizate si coordonate la nivel mondial, in functie de costul factorilor macroeconomici (diviziunea tehnica a muncii) , fie .de disponibilitatile si competentele necesare (diviziunea profesionala a muncii)99.

Asadar, procesul intemationalizarii firmelor ~i miscarea internationala a capitalului sunt manifestarile cele mai evidente aleglobalizarii economiei. Ele au fost accelerate atat de deciziiadoptate de state (masurile de dereglementarejcat si de mutatiile tehnologice care au permis difuzarea instantanee a informatiilor si

97 Lassundrie-Duchene, B., "Decomposition internationale des processus productifs et autonomie nationale", in Intemationalisation et autonomic de decision, ed. H. Bourguinat, Paris, Economica, 1982.

98 Reich, Robert B., "Munca natiunilor", Editura Paideia.Bucuresti, 1996, p. 99-106,

99 Moati, Ph., Mouhoud, E.M., "Irformation:e organisation de la production vers une division cognitive du travail", in Economie Apliquee, vol. XLVI, nr. 111994.

100=.~

101 Reich.I

Capitolul2

93

reducerea costurilor. Totusi, atat procesul intcmationalizarii-firmclor, cat si miscarea . international a a capitalului nu s-an desfasurat dupa 0 logica stricta, ci, mai degraba, una contradictorie.· Astfel, in timp ce intreprinderile, i~i internationalizau activitatea si sistemul financiar devenea tot mai dinamic, factorul munca . si infrastructura publica ramaneau legate de teritoriile .. nationale, Fiecare tara a incercat sa-sl salveze propria identitate limitand, de. regula, fluxurile migratoriifie spreexterior, fie inspre interior. Identitatea nationala se manifests prin demografie, .limbasi cultura. Ea este transmisaprin intermediul sistemului de mvatamant sivehiculata, apoi, de multiple rete le decomunicare. Pe un plan mai larg, identitatea nationala se exprima pringradul de calificare a fortei de munca, nivelul inovativ,modelul de consum, inclinatia spre economisire,dinamismul economiei. Statul i~i exercita suveranitatea sa pe teritoriul delimitatde granitele nationale, in interiorul carora circula moneda proprie. Fiind emanatia natiunii, statulisi propune sa asigure coeziunea interna si sa apere interesele nationale in exterior.

Date fiind aceste coordonate, un teritoriu national atrage productia intreprinderilor locale sau straine, daca iofera conditii favorabile. Privite din punctul de vedere al. ofertei, aceasta inseamna 0 legatura foarte stransa intre cali tate a produselor si costul mainii • de lucru, un potential de cercetare ridicat, 0 retea competitiva de transport si comunicatii ~iunsistem fiscal propice investitiilor, Din partea cererii, aceasta implica perspectivele pietei interne, un ritm sustinut decrestere a consumului si produsului intern brut. Deci, puterea de atractie a teritoriului este esentialapentru astarni interesul .investitorilor. De aici nu trebuie, ins a, desprinsa concluziaea.Iogicaintreprinderii este aceeasi cu cea a natiunilor10o. Robert Reich dezvolta aceasta idee afirmand ca interesele unei economii nationale nu au nici 0 legatura cu interesele marilor firme situate in sfera ei de cuprindere. Pentru el, vechiul. dicton "ceea ce este bun pentru General Motors este bun si pentru Statele Unite ale Americii" corespunde unei conceptii depa~ite101. Avand 0 viziune globala imediata a evolutieipietelor si conditiilorde cost,asemenea intreprinderi iau in considerate numai propriul lor interes, localizand productia, direct sau indirect, in interiorul diverselor tari. Deci, conceptulde "intemationalizare" a jirmelor reprezintd un proces evolutiv in cadrul caruia sistemele productive nationale tind sa se transforme intr-un sistem productiv mondial unic. Privita din acest unghi de vedere, internationalizarea este o preconditie a globalizdrii.

Fireste, teoria lui Robert Reich,suh multiple aspecte, pare a fi interesanta.

Dupa opinia no astra, ea este putin exagerataTapte mai recente ne arata ca, in

100 Lafay, G., Herzog, C., Stemitsiotis, L, Unal, D., "Commerce international: lafin des avantages aquis", Paris, Economica, 1989.

101 Reich,Robert B., "Munca natiunilor", op. cit., p. 46.

94

Globalizarea economiei

marile state industrializate,se observa.o nona complementaritate intre stat ~i intreprinderi. Astfel, desi aoestea.xlin urma .sunt in cea mai mare parter.a-lor private, ele nu pot fi separate de propria nationalitate, Nu este yorba numaide intreprinderile. rnici si mijlocii; a caror piata este inainte de toate intema, ci si de marile grupuri industriale care, internationalizandu-se in campul lor deactiune, raman, totusr, legate de tarile de origine in ceea ce priveste capitalul,cultura ~i principalii eonducatori. Desigur, la prima vedere, atat in S.U;A., cat siin Franta sau Germania, nu pare a exista diferente intre diferite intreprinderi amplasate pe teritoriul national, undefirmelestraine contribuie efectiv La crearea deIocuri de munca si bogatie. In.realitate, insa,criteriui nationalitatii.continue sa joace unrol important, nu numaiin situatii de criza, dar siin adoptarea deciziilor strategice ce caracterizeaza orice sistem productiv. Avem in vedere stabilirea unor relatii de "incredere"intre . statsi unele intreprinderi de aceeasi nationalitate, un felde parteneriat.privilegiat, daca.ne putem exprima astfel.Practica economica de pana acum a demonstrat ca astfel de relatii s-au dovedit afi foarte eficiente. In acest context, schimburile internationale se efectueaza potnvit unei logici complementare: pe de 0 parte, a intreprinderii, pe de alta parte, a natiunii eareia ii apartine compania. Intreprinderile care realizeaza sohimburile-puniin contact diferite natiunirrezultatele oglindindu-se in balantade plati exteme a acestora, atat in ceea cerpriveste operatiunile curente, cat si miscarile de capital. Formele internationalizarii firmelor difera, ins a, foarte mult, Este absolut normal ca modalitatile sub care acestea intra $i opereazape piata internationala sa nufie aceleasi. Uneledispun de.oexperienta competitivamai mare, altele maimica-Pe de alta parte, fiecareforma-prezinta si avantaje si dezavantaje.

Indiferent deprofilul lor, motivele' ~i formele internationalizarii companiilor nu sunt statice, date 0 data' pentru totdeauna, ci se dezvolta continua. Intemationalizarea nu trebuieinteleasaca un evenimentunic in viata unei firme,

acordarea export prin exportprin asamblarea

licen'eide ~ intermediUl ~ filialede f--) ~ locala a ~ productia
fabrica,ie agen1ilor comercializare produselor locala
distribuitori ca 0 simple intamplare, tara mer un fel de pregatire prealabila. Dimpotriva, fiecare companie careopereaza in arena internationala a.parcurs in trecut. un nurnar de faze pentru a ajunge la statutul sau actual. Tot asa de sigur este ~i faptulca ea va continua sa evolueze in viitor. La. inceput, orice companie transnationala a fost 0 mica firma a carei raza operationalii era limitata la piata interna a unei tari. Ea a cunoscut 0 anumita perioada de dezvoltare extensive, de-a lungul careia obiectivele si caile de acces la piata internationala s-au modificat continuu, inainte de a deveni 0 foqa majora in competitia internationala si de a opera in varii domenii de activitate. Din acest punct de vedere, unii cercetatori considera ca

Capitolul2

95

firmele au trecut, mai mult sau mai putin, prin aceleasi faze ale expansiunii lor internationale 102. Ele sunt numite in mod sugestiv stadii ale dezvoltarii si anume:

Rezulta, asadar, din cele mentionate mai sus, ca firmele si-au creat treptat, gradual conditiile pentru a activa pe piata internationala, iar, pe masura ce au acumulat experienta si resursele necesare, si-au extins aria de cuprindere operationala, De aceea, obiectivele initiale ale internationalizarii au avut 0 orientare mai mult pe termen scurt.ipreferandu-se riscurile mici si un volum de investitii redus. In masura in care managementul companiilor s-a convins de necesitatea internationalizarii activitatii lor si de viabilitatea avantajelor ce le pot obtine.deciziile adoptate au inceput sa capete contururi in perspectiva.

Modelul prezentat mai inainte privind "stadiile dezvoltarii" firmelor in procesul internationalizarii lor nu trebuie, dupa parerea noastra absolutizat. 0 analiza mai atenta ne creeaza impresia ca este determinist, cu alte cuvinte ne sugereaza ideea potrivit careia toate firmele, in mod necesar, trebuie sa treaca prin aceste stadii ale dezvoltarii. In realitate, putine firme urmeaza in evolutia lor exact fazele indicate. Unele reusesc sa. sara peste anumite faze, in timp ce altele revin la forme ale productiei locale, 0 parte din ea exportand-o dupa formulele c1asice. Prin urmare, mode lul poate fi privit ca un indicator al unor posibile stadii de dezvoltare si nu ca 0 "legitate" a evolutiei, In al doilea rand, schema reprodusa mai inainte ne sugereaza 0 inaintare "pas cu pas" pe drumul internationalizarii, ceea ce, din nou, nu corespunde adevarului. Este cat se poate de evident ca nu toate firmele i~i dezvolta operatiunile lor internationale gradual. Practica de pana acum a scos la iveala numeroase exemple in care unele firme tree direct de la activitatile economice interne la productia locala, amplasata pe teritoriul altor tari. A vern in acest caz de-a face cu 0 internationalizare radicala, urmare fireasca a unui management agresiv, sau a unor presiuni concurentiale care necesita masuri urgente de cucerire a unor piete cu largi posibilitati de dezvoltare in vii tor.

Complementar conceptului de "stadii ale dezvoltarii'' sau ale internationalizarii este eel de "geografie a dezvoltarii". Companiile, extinzandu-si activitatile lor internationale, au de ales intre tarile in care doresc sa activeze. Pornind de la baza lor interna, ele i~i dezvolta activitatile in exterior urmand 0 anumita ruta geografica. Aceasta poate sa difere foarte mult. Dar, inainte de a le urmari, trebuie sa facem distinctie intre intemationalizarea productiei si internationalizarea vanzarilor, adica a comertului, ambele forme putand fi considerate drept preconditii ale globalizarii economiei, Distinctia aceasta este cu atat mai necesara cu cat dezvoltarea geografica a portofoliului productiei unei firme (localizarea ei) nu coincide intotdeauna cu portofoliul vanzarilor pe diverse piete,

102 Jepma, C.J., Rhoen, A.P. (eds.), "International Trade", op. cit., p. 18, Rugman, A., Lecraw, D., Booth, I., "International Business: Firm and Enviromnent", McGraw-Hill, p. 90.

Capitolul ~ ~

DIVERSIFICAREA FORMELOR GLOBALIZARU

3.1.

Globalizarea internationale

,

comertului:

,

noua geografie

a schimburilor

La nivel mondial, cresterea volumului sehimburilor curentedemarfuri si servicii este impresionanta. 'Valerie, acesta se situa in 1967 la nivelul a 292 miliarde dedolari, pentruea,il1 anul1985,sa atinga 2trilioane de dolari.Tn 1996, sa ajUIlga la 5,92 trilioane de dolari, iar in 1999, la6,8 trilioanede dolari 103. Dadi vom lua in eonsiderare ponderea schimburilor inprodusul intern brut mondial, atunci rezulta ca, in intervalul 1967 - 1994, ea s-adublat, trecand de la 12,7% la 25,4%104. In general, interdependenta econornica dintre-natiuni a. ereseut de-a hmgul anilor, ea fiind reflectata de ritmurile mai Inaltein eare a evoluat comertul mondial fata deproductia mondialade bunuri ~i servieii.

Ritmul mediu anual de crestere a productiei ~i comertului mondial de bunuri'si servicii (%)

Tabidul nr. 14

113 W.T.O., Annual Report, Geneva, 1996, p. 5 .~i22; Intemational Monetary Fund, World Economic Outlook, May, 1997, p. 5, Organisation Mondiale du Commerce, Rapport annuel 2000, p. ·}3-14.

International.Monetary Fund, International Financial Statistics, 1995, p. 150.

98

Globalizarea economiei

Datele cuprinse in tabelul nr. 14 atesta tendinta de crestere in ritmurimai inalte a volumului comertului dedit cele cunoscute de productia mondiaHi,' eel putin pe parcursul ultimului deceniu. Interesant este faptul ca aceasta tendinta s-a mentinut chia~ ~i, atunci . di~~. productiaJl1~ndiala.a fost se~iQs perturbatade diteva momente nefavorabileale .conjuncturiieconomice, marcatedecrize semnificative. Fireste, ritmurile nu au fostintotd~allnaacell1a~i, li9iare. Ele au reflectat precum un barometru extrem de sensibiltoate convulsiile prin care a trecut economia mondiala in ultimul secol si jumatate.

IIltr':aaevar, pbndereaexpottUrilortn 'vblurr1uI productiei mondiale' a crescut consistent dupa 1840, atingand un maxim in anul 19B.A urmat, apoi, prima mare conflagratie a framfmtatului secol XX care a produs modificari radicale pe.harta.economica a IUlTIii.De~i se parea ca economia mondiala intrase aupa 1920, intr-operioada •. de stabilizare relative, ea nu a. confirm at a~teptarile, dovedindu-se, pana la urma, a fi dear o etapa intermediara in cadrul careias-au creat . premisele.Izbucniriicelei maigrave crize economice din cate cunoscuse omenirea pana atunci ~i anume cea din anii 19~9~ 1933 <: Aceasta a. Eisat urrne .adanci in configuratia de ansamblu a. economiei mondiale, care nu ~i-a revenit dec.atp<n1ial pana la izbucnirea celui de-al doilea razboimondial.

Distrugerile acestuia n-auputut fi inlaturate deoatcu eforturiuriase din partea tuturor natiunilor angajate in conflict. Totusi, ceva seschimbase tn peisajul de ansamblu al relatiilor internationale, in ciuda razboiului rece instalat la scurt timp dupa. j'nqheiereaoperatiul1ilor .militare. .Anii care au. urmat au gasit lumea economic a dispusa spre integrare.mai mult decat oricand in trecut. Actorii pe arena business-ului international devin tot mai numerosi, iar relatiile dintre ei mai complexe. Decada imediat urmatoare celui de-al doilea razboi mondial a perioada afirmarii a dOUG personaje principale: firmele si constituentii comercialiexterni'respectiv consumatorii si ofertantii, Apar primele joint-ventures organizate dupa principiile economiei moderne sisunt acordate primele licente fabricatie.De-a Iungul.acestor ani, Statele Unite ale Americii au cheltuit de dolari pentru reconstructia tarilor vest-europene si J aponiei. economiilor acestor state a insemnat crearea unei largi piete de desfacere 'np'nTl'. echipamentul si capitalul american.

La mijlocul anilor '50 reconstructia postbelica era practic incheiata, dezvoltarea tarilor amintite maisus a schimbat, intr-o oarecare masura, r<>r,nTlnlrl de putere economic a, in sensuldiminuariidominatiei absolute a Statelor Unite Americii. La aceasta a contribuit si supraevaluarea dolarului in raport cu celel

valute. occidentale, . ceea ce a erodat puterea de patrundere a marfurilor a .

pe pietele straine ~i a incurajatcxportul alter state sa devina tot maiagresiv.

Infre anii 1955 si 1970, Europa indeosebi si apoi economia mondiala, ansamblul sau, au cunoscut eel mal 'lung boom postbelic, cand

Capitolul3

99

volumului vcomertului s-a asociat cu consolidarea pozitiilor corporatiilor multinationale amplasatepe teritoriul Europei, Statelor Unite ale Americii si intro proportie rnai midi in .Japonia, Aceste firme gigant au intensificat schimburile de valori rnateriale, devenind, treptat, eel de-al treilea actor pe scena economicaa lumii.

Inceputul anilor '70 a marc at 0 cotitura in relatiile economice internationale, Economia mondiala a intrat intr-operioada de dezordine, daca ne putem exprima astfel. Criza a fost declansata de eel putin patru-schimbari structurale mari. In primul rand, tarile industrializate s-au confruntat. pentru prima data, dupa boomul economic prelungit al anilor '60, cu 0 scadere a ritmurilor de crestere, In al doilea rand, rivalitatea competitiva dintre statele dezvoltate a

. creseut semnificativ, concuren]a fiind accenruata In parte si de ritmurile relativ mici si instabile de crestere economica, Ea s-a concretizat intr-o prima faza in diversificareapoliticilor restrictive cu trimitere directa la schimburile comerciale. In al treilea rand, in 1973 asistam la prabusirea principiilor ce au stat la baza intelegerilor, monetare incheiate la Conferinta ·de laBretton Woods din 1944. Aceasta a scos in evidenta necesitatea reajustarii ratelor de. schimb valutar fixe si a convertibilitatii dolarului i11 aur, prin trecerea la un nou sistem. bazat, mai mult sau mai putin, pe ratede schimb care sa fluctueze Iiber, Adoptarea acestui sistem nou a permis Statelor Unite ale Americiisa-~i devalorizeze moneda nationala (dolarul), in.dorinta de a reca~tiga terenul pierdut in fata rivalilor sai pe planul competitivitatii.In fine,al patrulea moment care a contribuit in. mod decisiv la adancirea schimbarilor structurale din economia mondiala l-a marcat cresterea pretului petrolului, mai intai cu 400% in intervalul 1973-1974 ~i apoi cu inca 165% intre 1979 si 1981105. Aceste cresteri neasteptat de mari au redus considerabil veniturile reale ale statelor dezvoltate si au diminuat la maximum importurile de petrol ale tarilor Lumii a Treia. Pe ansamblu, ele au declansat 0 adevarata . criza a .. petrolului, ceea ce a provo cat, i11· continuare, recesiunea economic a de la inceputul anilor '80. Din ea au iesit slabite aproape toate statele, cu exce~tia catorva lari din Asia de' Est. Potrivit .datelor statistice publicate la vremea respectiva, J aponia si alte .cateva lari nou industrializate din zona au reusit sa depa~easca valul crizei, parand a fi mai putemice decat inaintea declansarii ei. Asa. se ~iexplica intentiile lor, de altfel deschise, de a-si extinde pietele de desfacere pe seama Europei Occidentale si Americii de Nord.

Turbulentadecadii 1970-1980 s-a remarcat, in consecinta,prin schimbari majore in .volumul·· ··~i stru~tura comertului. In ciudatuturor influentelor nefavorabile acesta a continuat sa creasca in suma absoluta, ajungand, asa cum mentionam in paginile anterioare, la. sfarsitul anului 1985 la impresionanta cifra de 2 trilioane de dolari. Oricum, ritmurile medii anuale de crestere s-au diminuat

105 Stutz, P. Frederick, De Souza, Anthony R., "The World Economy", op. cit" p. 428.

100

Globalizarea economiei

Aqricultura

Ind. m anutacturlera Ind. extractiva

dupa anul 1973. Exportulde bunuri manufacturate a continuat sa creases in ritmuri inalte, cu exceptia unui rnic interval de timp de la mijlocul anilor '70, ajungand sa. detina circa 60% din valoarea marfurilor vandute vpe piata internationala. Exporturilede combustibil si-an dublat si ele valoarea, deIamai putin de 10% inainte de 1973, la 20% spre finele anului 1979, pentru ca, dupa 1980, sa scada ca urmare a superproductiei de petrol si redueerii cererii. in statele mari consumatoare de purtatori primari de energie. Cat priveste exportul altor marfuri pre cum produsele agricole, bauturi si minereuri, ponderea acestora a scazut de la aproximativ 30% cat se inregistra in anul 1960, la mai putin de 15% la mijlocul anilor '80.

Graficul nr.5: Rata a nu a la de cre s te re a pro duc tlet lji e xp o rtur llor, in intervalele 1965-1973 lji 1973-1990, pe principalele sectoarede activitate

1965-19731973-19901965-19731973-19901965-19 731973-1990

Sursa:World Bank, 1997, p. 134.

Schimbarea structurii comertului a afectat in mod diferit economia statelor lumii. Astfel, tarile membre ale cartelului international OPEC au cunoscut 0 crestere meteoric a a valorii exporturilor lor in anii '70, pentru ca, dupa aceea,de-a lungul anilor '80, sa fie confruntate cuun dec1in ingrijorator, Tarile industrializate din America de Nord, vestul Europei si Asia· de Est au inregistrat 0 scadere.a exporturilor dupa 1973, ca~tigand teren dupa terminarea crizei petrolului, astfel incat, in prezent, ele acopera mai bine de 80% din valoarea comertului rnondial.

Pe fondul acestor evenimente deosebite, activitatile desfasurate de corporatiile multinationale au crescut substantial. Desi obtineau profituri apreciabile in tarile lor de origine, ele au continuat sa construiasca noi capacitati de productie pe teritoriul altor state. Guvernele acestor state au inceput sa recunoasca abilitatea corporatiilor multinationale in transferulcapitalului, productiei si muncii peste hotarele tarilor de origine, ajungand la un moment dat la concluzia ca ele constituie cauza principal a a instabilitatii economiei globale.

teconomiei

Capitolul3

101

De aceea, au trecut la adoptarea unor masuri de reglementare a activitatii corporatiilor multiiiationale, rara a le Ingradi accesul la pietele de desfacere nou formate. In felul acesta a apdrut eel de al patrulea actor pe scena economica a lumii in persoana guvernelor in calitate de agenti economici activi. Din pacate, 0 data cu asumarea acestui rol de catre. stat, relatiile economice au devenit din ce in ce mai politizate,atat in interior, cat si in exterior, schimbarea deatitudine fiind 0 urmare fireasca anumeroaselor probleme cu caracter global cumar fi: poluarea, pericolul epuizarii resurselor.naturale, distributia veniturilor si bogatiei, protectia consumatorilor.jendinta de dominatie a corporatiilor straine s.a.m.d. Deoarece, de cele mai multe ori, astfel deprobleme sunt asumate sub forma de interese de grup, neputandfi rezolvate izolat.. specialistii considera caomenireaa intrat intr-o noua faza a.dezvoltarii.sale in care avem de-a facecu mai multi acton. Inconsecinta, ea maieste numita ~i/ .. era multiactori corespunzatoare unui nou mediu economic international specific globalizarii. Noile forme ale business-ului international sunt un rezultat direct al actiunii conjugate a marilor grupuri economico-financiare, definind, in felul acesta, trasatura predominanta a anilor nostri. Pe fondul acestui mediu al afacerilor internationale a crescut si s-a diversificat comertul, el insusi fiind una din caracteristicile semnificative ale economiei mondiale contemporane.

Produsul intern brut global in ultimii 12-14 ania avut oevolutie sinuoasa, fiind subincidenta directa a conjuncturii economice mondiale. Urmarind datele reprezentate in graficul nr. 6, se poate observa cu usurinta reducerea ritmurilor de crestere a economiei mondiale in intervalul de timp 1990-1992. Cauza principala a dec1inului a constituit-o recesiunea economica prezenta in cele mai dezvoltate tari ale lumii, inc1usiv in.State1e Unite ale Americii, Desi, dupa anul 1993 economia.mondiala a intrat intr-o faza de revigorare, totusi ea n-a mai putut atinge cotele 'anilor 1987-1988 datorita caderii economiilor tarilor din Europa Central a si de Est, ca urmare a transformarilor structurale necesare trecerii la economiade piata. 0 parte din aceste state au inceput sa-si revina abia dupa anul 1995, economia lor ramanand in continuare fragila. Daca, in anul 1990, tarile est europene si republicile ex-U.R.S.S. dade au 0 productie total a evaluata la 2.759,4 miliarde de dolari, in anul1994 valoarea productiei scazuse cu aproape 1.000 de miliarde de dolari, adica ajunsese la numai 1.784,9 miliarde de dolari. Dar, iata care a fost valoarea productiei mondiale in sume absolute si distributia ei pe principalele regiuni geografice, incepand cu anul1980 si pana in·1994.

102

Globalizarea econon#ei

Graficul nr. 6: Ritmurile de crestereale economiei m ondtale

Sursa: International Monetary Fund, Annual report, 1999, p. 14.

Distributia productiei mondiale pe diferiteregiuni geografice Tabelul nr. 15

Sursa: Stutz, Frederick P., De Souza, Anthony R., "The World Economy", Prentice-Hall, New Jersey, 1998, p. 476.

Capitolul3

Graficul nr. 7: Schimbarile intervenite in productia tarllor industrializate, a tarilor aflate in curs de dezvoltare lji statelor cu economie'in tranzitie in perioada 1988-1995

% 10

1 4 1

-2

-5

-8

-11

-14

-17

in (:urs

1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995

Sursa: Stutz, Frederick P., De Souza,AnthonyR.; "The World Economy", Prentice-Hall, New Jersey, 1998, p. 476.

103

Recesiunea anilor 1990-1992 a fost resimlita rnultIl1ai putemic tocmai de economiile aflate in tranzitie.icomparativ cu rarile dezvoltate. Redam mai jos, in graficulnr, 7, aceasta situatie, !arile avansate din punct de vedere economic Bind reprezentate lara State le Unite ale Americii.

In. ciuda tuturor meandrelorcunoscute de .evolutia productiei mondiale, comef!ul a inregistrat ritmuri inalte de crestere chiar si in anii caracterizatiprin criza economica, 0 nota aparte de la aceasta regula 0 face anul 1998 .. cand ritmurile medii anuale pe crestere a productiei mondiale.si alei comertulujan scazut surprinzator de mult, Deocamdata, cauzele acestui declin raman,.illca, neexplicate. Dat~le de.care dispunem pana acum,nu nepermit sadesprindem 0 concluziedefinitiva cuprivire la prefigu.rarea unei noi crize economice decenale spre sfarsitul secolului XX si inceputul secolului XXI.

Structura comertului mondial pe diferite tipuri de marfuri a diferit foarte . mult in ultimele decenii. Principal a tendinta care s-a manifestat a fost cea de crestere a ponderii bunurilor manufacturate si a serviciilor in totalul exporturilor mondiale.

104

Globalizarea economiei

Structura exportului de produse In cadrul comertului mondial, In anul1995 Tabelul nr. 16

Asadar, .dintr-un total al exporturilor de produse in valoare de 4.890 miliarde de dolari, 579 miliarde, adica 11,8% l-au reprezentat produsele agricole. De remarcat di, incadrul acestora cea mai mare parte (444 miliardede dolari, respectiv 9,1%) au constituit-o alimentele, ceearce+dovedeste di, la scara planetara, cererea pentru astfel de produse se mentine inca ridicata.Jn perspectiva; data fiind crestcrca impresionanta a populatiei mondiale, nu sunt semne ca ease va diminuar Merita, de asemenea, a fi subliniata valoarea ridicata a produselor mini ere, cu mentiunea ca,din totalul de512 miliarde nu mai putin de 68%, adica 349 miliarde, a reprezentat valoarea combustibililor.vFara indoiala, centrul de greutate al exporturilor debunuri a fost alcatuit din produsele manufacturate (3.640 miliarde), deci 74,4%, din care 1.900 miliarde (38,9%) fiind alcatuite din masini si echipamente de transport. De altfel, intre evolutia productiei de niarfuri manufacturate ~i exportul lor s-a mentinut eel mai clar decalaj de-a lungul ultimilor 50 de ani.

Capitolul3

105

nomiei

rI 1995

Graficul nr. 8: Productla §i exporturile de m arfur] manufacturate

1.00

1.50

(1950 = 100)

100~------~~----~------~------------'_----~------~

1950··· 1960 1970 1980 1995

Sursa: World Bank, 1997,p.134.

Interesanta, din aeest punct de vedere, ni se pare a fi si distributia geografica a comertului mondiale eu produse.

Compozifiageografica a comertului mondial cu produse inanul1995 Tabelul nr. 17

106

Globalizarea economiei

sau tara

Valoarea

Sursa: WTO, Annual Report, Geneva, 1996, p. 22.

Analiza compozitiei geografice a. exporturilor si importurilor de produse confirrna existenta celor trei poli .mondiali: .i\mericade Nprd, Europa .. de Vest si Asia de Est, care Impreuriaacoperapeste 2!3din comertul mondial. Primele 20 de state care s-au dovedit a fi cele mai active peplanul schimburilor economice exteme si care se regasesc (cu cateva exceptii) in cele trei mari zone geografice mentionate mai inainte reprezentau, i~ acelasi an, 79,5% din totalul exporturilor si 72,2% din totalul importurilor mondiale. Dar, iata cum se prezinta situatia, in detaliu, pentru anul 1995.

Lerarhizarea primelor 20 de statedupii exporturile ~iI,.nporturilelor de produse in anul1995

Capitolu.l 3

107

Sursa: WTQ, Annual Report, Geneva, 1996, p.3 .

. Datele reproduse in tabelul nL l~. scot in evidenta inca o. data faptul ca marile tan .industrializatesunt in acelasi timp ~i cei .mai rnari exportatori ~i importatori din lume, avand in StateleUnite ale Americii un lider incontestabil. Toto data, nu este deloc surprinzator ca in aceasta succinta lista intalnim 0 serie de tari . relativ mici, indeosebj din Asia, state considerate a . fi inca incurs de dezvoltare,. care aucunoscut, insa,mari transformari economice in yltimii 30. de ani, tocmai datorita orientarii lor spre export. Inaceste cazuri, comertul intemationala functionat ca un adeyarat motor, .. sau' principal . promotor val dezvoltariiecenomice. Cu exceptia Statefor Unite ale Americii, in majoritatea lor aceste state au inregistrat balante comerciale active, adica excedentare, ceea ce

108

Globalizare« .economiei

demonstreaza 0 orientare corecta a exporturilorsi ostructura optima a economiei reale. Dezechilibrul balantei comerciale a S.u.A. nu.a fost de natura sa ingrijoreze autoritatile americane decat eel mult pe termen scurt. Pe perioade medii, ca urmare .a uriasei puteri economice de caredispune aceasta tara, deficitul comercial poate fi usor resorb it, fapt care, de altfel, s-a si petrecut in anii imediat urmatori, exceptandanul 1996 cand el s-a mentinut aproximativ constant. Astfel, fata de un volum valoric al exporturilor de 611,7 miliarde de dolari, importurile s-au ridicat la 799,3 miliarde de dolan, generand un deficit de-187,6 miliarde de dolaril06. Interesant ca deficitulacesta a fost alimentat, in cea mai mare parte a sa, de importul de petrol, otel.lmetale neferoase, autoturisme si alte bunuri de consnm (lara marfurile aliment are ) in cadrul carora se detaliaza produsele textile mari consumatoare de fona de munca. In schimb, exporturile au depasit net.importurile la capitolul marfurilor alimentare, masinilor, utilajelor, instalatiilor si echipamentelor, ultimeleavand in computere un suport imbatabil.

Graficul nr. 9: Evolutia deficitului balantei comerciale a S.U.A. pe perioada 1974·1996

750 700

650

600

550

500

450

400

350

300

250

200

150

100

50 o

-50 ·100 ·150 ·200 ·250

Sursa: Statistical Abstracts of United States, 1997, p. 81.

Adancirea procesului de interdependenta dintre state prin intermediul cornertului international poate fi redata.pe mai multe cai. Una dintre posibilitati este urmarirea destinatiei geografice a exportului de bunuri pe diferite regiuni ale lumii. Redam mai jos, in cadrul tabelului nr. 19, modul cum se prezenta.aceasta

106 U.S. Department of Commerce, Survey a/Current Business, April, 1997, p. 46.

Capitolul3

109

situatie la nivelul anului 1995, cu mentiunea ca ea prezinta un pronuntat caracter dinamic, nefiind data 0 data pentru totdeauna,

Destinatia geograficii aexporturilor de bunuriin anul J 995

Tabelul nr. 19

Regiunea

lt~:i: ..........~. __ _J

Notii:Ponderile tnsumatenu cadpe 100 datoritii dlferenteior deacoperire # rotunjire.

Sursaz WTO, An.nua/ Report, Geneva, 1996, p. 23.

Analizadatelor.cuprinse in tabelul.nr. 19.scoate in evidentacateva aspecte interesante. Inprimul r~nd, se confirma faptul 9a marile gruparireconomice structurate geografic pe . America-de Nord, Europa de Vest si Asia de Est si SudEstfunctioneaza, inca, in.calitate de blocuri relativ.inchise.De.pilda, America.de Nord desfasura 36% din exporturile sale de bunuri in interiorul zonei, Europa de Vest, in cadrul. careia, se distinge Uniunea Europeans, realiza aproape69% din exporturi intrazona,.iar Asia comercializa. peste 50% din produse1e sale prin schimburile intracontinentale. Asacum am mai avut prilejul sa aratam, comertul specific Americii de Nord are drept centru de greutate relatiile economice foarte stranse dintre Statele UnitealeAmericiisi Canada desfasurate, incea mai mare parte pebazaacordurilor NAFTA, dupacum, in Asia, pepost de loconrotive se afla Japonia si China. In al doilea rand, rezulta ca America de Nord este pe departe principalul partener comercial al Americii Latine, urmata, desigur, de schimburile ce au loc intre tarile din zona si Europa de Vest care si-a amplasat importante capacitati de productie indeosebi in Brazilia .~i Argentina. In al treilea

110

Globalizarea economiei

rand, rezulta ca America de Nord este mai putin dependenta de importurile de petrol din OrientulMijlociu, spre deosebire de Europa de Vest ~i Asia,care, in general, nu dispun de resurse naturale prea bogate. In fine, cum era de asteptat, Europa de VestTamal1e; in continuare, mai apropiata-din punct de vedere comereial de Europa Centrala ~i de Est, legaturile traditionale fiind reluate acum cu 0 intensitate sporita.

In ceea ce priveste serviciile, acestea au fost multa vreme ignorate, fiind considerate un fel,deanexiija comertului mondial cu bunuriSituatia s-a modificat radical din momentul in care piatamondiala a inceput sa' consemneze prezenta unui sector distinct, eel al serviciilor, cu 0 pondere din ce in ce mai mare in ans amb lui activitatii .umane. Cresterea imp ortante i serviciilor in comertul international nu mai poate fi neglijata, atata tirnp cat ele ocupa 0 pondere insemnata in totalul veniturilor si fortei de munca ocupate in multe din state le industrializate ale lumii. Estimate la 0 valoare de 1,2 trilioane de dolari in anul 1996 (peste 115 din totalul comertului mondial cu bunuri ~i servicii); acestea au ajuns sa contabilizeze 72% din produsul intern brut al Statelor Unite ale Americii, 56% din eel al Canadei, 70% in. Olanda, 66% in-.Marea Britanie, 61 % in Germania, 71% in Franta, 60% in Japonias.a.m.d.Y'.Potrivit versiuniidatede International Standard Industrial Classification sistemul serviciilor include: comertul en gros si in detaliu, activitatea desfasurata in hoteluri ~irestaurante, transporturile de marfuriisi calatori, comunicatiile, serviciile financiare," de asigurari, turistice, alte servicii sociale ~i guvernamentale (sanatate, invatamant, juridice etc.). De regula, atunci cand vorbim de "servicii", operam cu 0 singura categorie marasianume. aceea-de serviciicomerciale. De-a lungulanilor '70 acestea au crescut relativ incet( cavaloare): in-comparatie cucomcrtul de bunuri. Dupa anul 1980, ins a, ritmurile de crestere a exporturilor de servicii comerciale le-audepasit pe: cele 'alecomertului de bunuri, desi eeenomistii considera si acum ca estedificil sa,fie estimataexactvaloarea acestor tranzactii. Dificultatile provin din faptul' di nu- exista inca un punctde vedere uiiitar asupra comernilui cu servicii, mai exaetasupradefinirii-continutului acestuia ~i cailor prin intermediul carora se desIa~oata. Atatatimpcatmulte din aceste tranzactii nu sunt direct observabile,ele apartinand de ceea ce ne-am obisnuit sa numim "comert invizibil", metodele clasice de evaluate nu daurczultate satisfacatoare; Deaceea, cifrele privitoare la .aceasta forma deicomert trebuie privite-cu 0 oarecare prudenta.

Tinand . seama.. asadar, de natura oomertului cu servicii, in termeni geografici acesta cste.concontrat tot in perimetrul statelor industrializate:

107World Bank, WorldDevelopment Report 1997, Oxford University Press, 1997, p. 237.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful