Universitatea Ştefan cel Mare

Stadiul actual al cercetărilor în domeniul motoarelor piezoelectrice

Coordonator: Prof. Dr. Ing. Şorodoc Dorel Cernomazu

Candidat: Ing. Mircea

Cuprins
Capitolul I. Generalităţi. Definiţii . Capitolul al II-lea . Materiale şi componente speciale – piezo-piro-feroelectrice: Piezomecatronică (actuatori, senzori) Capitolul al-III-lea . Motoare piezoelectrice. Capitolul IV. Concluzii

Capitolul I

Introducere
“Ingineria este ştiinţa sau arta de a produce cu economie şi eleganţă aplicaţii practice ale cunoştinţelor dobândite prin ştiinţele exacte”1. Materialele piezoelectrice încorporează caracteristicile de adaptabilitate şi de multifuncţionalitate, fiind capabile să prelucreze informaţiile, utilizând exclusiv caracteristicile intrinseci ale materialelor. Inteligenţa artificială, care poate fi modelată prin simulare pe calculator, implică cinci caracteristici de bază: 1-senzitivitatea; 2-impresionabilitatea (memorie); 3modificabilitatea (adaptare şi învăţare); 4-activitatea (realizare de sarcini şi acţiuni) şi 5-imprevizibilitatea (posibilitate de abatere de la experienţa anterioară). Preocuparea de-a crea inteligenţă artificială a pornit de la noţiunea de structură adaptivă. Spre deosebire de structurile convenţionale, care au doar rolul de-a suporta sarcinile statice şi dinamice, structurile adaptive îşi pot modifica caracteristicile în funcţie de solicitări, putând face faţă, de exemplu, unor modificări de formă. Actuatorii sunt constituiţi din materiale inteligente capabile să efectueze o acţiune. Ei au capacitatea de a-şi modifica: 1-forma (generând lucru mecanic); 2-rigiditatea; 3-poziţia; 4-frecvenţa vibraţiilor interne; 5capacitatea de amortizare; 6-frecarea internă sau 7-vâscozitatea, ca reacţie la
1

Roberts, C.A., Intelligent material systems – The dawn of a new materials age, Journal of Intelligent Material Systems and Structures, 4Jully, 1993, ISSN 1045-389X, 4-12

..S. Aplicabilitate 2 Hwang.F. Editura CERMI. – Smart ferroelectrics for accoustic vibration control. J. Mater. Mater. dinamică. S. Park. Între senzor şi actuator poate să existe sau nu un cuplaj mecanic. fibrele optice şi particulele de marcare. Cele mai răspândite materiale senzoriale sunt: materialele cu memoria formei. – Vibration control of laminated plate with piezoelectric sensor/actuator: finite element formulation and modal analysis. control. J.. materialele piezoelectrice. and Hwang. – Structuri şi sisteme inteligente adaptive. V. Un ansamblu de materiale inteligente.variaţiile de temperatură. p. and Cross.S... 5-September. analizat la scară macroscopică dar integrat la scară microscopică poartă denumirea de “structură inteligentă”. A. Cea mai simplă structură materială inteligentă este alcătuită dintr-un senzor. prima variantă fiind mult mai eficace. Syst. Syst. 4-Jully.E. reacţionând unitar la orice stimul extern3. Cele mai răspândite materiale pentru actuatori (numite şi materiale reactive sau adaptive) sunt: materialele cu memoria formei. materialele electroşi magnetostrictive precum şi materialele electroşi magnetoreologice. Intell. W. deoarece culegerea informaţiei şi acţionarea se produc în acelaşi punct4. L. and Struct. Unei structuri i se pot ataşa senzori externi sau îi pot fi încorporaţi senzori2. W. Iaşi. I. atenuarea zgomotului şi prelucrarea datelor. 2000 4 Kumar. Ea se poate auto-monitoriza. 1994. materialele electrostrictive. Senzorii (captatori) sunt sisteme de detecţie ce traduc modificările mediului prin emiterea unor semnale cu ajutorul cărora este descrisă starea structurii şi a sistemului material. and Struct. materialele piezoelectrice. Printre funcţiile lor se numără: controlul defectelor. câmp electric sau magnetic. Bhalla. H. Materiale.C. un actuator şi un amplificator de feed-back. 1993.678-682 . 317-329 3 Poteraşu. Intell. amortizarea vibraţiilor.

) care înseamnă a apăsa. pentru a mări fiabilitatea produselor. Termenul provine de la „piezen” (gr. .Prin aportul sistemelor materiale inteligente proiectanţii nu vor mai trebui să adauge masă şi energie.şi magnetoreologice. Piaţa mondială a materialelor inteligente depăşeşte 1 miliard $ anual dintre care 75 % reprezintă materialele piezoelectrice şi electrostrictive. câte 10 % materialele magnetostrictive şi cele cu memoria formei şi restul de 5 % materialele electro. Experienţa nu se va mai dobândi prin studii de caz şi anchete. Definiţii (efectul piezoelectric ) Piezoelectricitate Notiuni teoretice: Efectul piezoelectric a fost descoperit în anul 1880 de către fraţii Pierre şi Jacque Curie şi pus în evidenţă prin apariţia unei diferenţe de potenţial electric la capetele unui dielectric sau feroelectric. deoarece efectul piezoelectric direct presupune producerea electricităţii prin apăsare. după producerea accidentului (rupere la oboseală). Diferenţa de potenţial se datorează polarizării electrice a materialului piezoelectric sub acţiunea deformatoare a solicitării mecanice externe. atunci când asupra lui acţionează o forţă de compresie mecanică. prin monitorizarea reacţiilor şi a adaptabilităţii acestora. Generalităţi. ci chiar în timpul funcţionării sistemelor materiale inteligente.

 efectului piezoelectric indirect determinat de materialele monocristaline sau policristaline aflate sub acţiunea unui câmp electric suferă o deformare mecanică ( distorsiune mecanică numită electrostricţiune ). care reprezintă expresia efectului piezoelectric direct: P = dσ unde: - tensiunea mecanică σ se defineşte ca forţa aplicată pe unitatea de suprafaţă (σ = F / S ) . Piezoelectricitatea este caracterizată printr-o relaţie directă între cauză şi efect. este direct proporţională cu solicitarea (presiunea) mecanică σ aplicată din exterior conform relaţiei. lipsa acţiunii mecanice exterioare. pune în evidenţă polarizarea rezultantă cu valoare nulă ca urmare a structurii simetrice a cristalului.Polarizarea electrică constă în apariţia unor sarcini electrice pe suprafaţa materialelor piezoelectrice supuse acţiunii forţelor de compresie sau de întindere. Polarizarea P. Factorul de proporţionalitate dintre polarizarea P şi solicitarea mecanică σ a fost denumit piezomodul. . indusă în materialul cristalin. Există două tipuri de efect piezoelectric:  efectul piezoelectric direct determinat de materialele monocristaline sau policristaline supuse acţiunii unei presiuni mecanice generează o tensiune electrică. a cărui valoare depinde de natura materialului piezoelectric. Pentru structurile cristaline reprezentate bidimensional în planul xOy .

Nr.crt Denumirea Valori piezomodul . permitivitatea electrică absolută a vidului ε0 şi permitivitatea electrică a materialului piezoelectric d = gε 0 ( ε − 1) . devine paraelectrică şi implicit nu mai prezintă efect piezoelectric. expresia efectului piezoelectric invers este determinată prin relaţia: P = ε 0 ( ε − 1) E . Sunt orientate după o singură direcţie macroscopică. adică domeniile în care polarizarea are o orientare bine determinată. conform relaţiei: x = gP În baza relaţiei de legătură dintre polarizare şi câmpul electric care îl determină. Peste temperatura Curie substanţa nu mai este feroelectrică. Deformarea x este direct proporţională cu polarizarea P prin intermediul unui coeficient piezoelectric g. x = gP = gε 0 ( ε − 1) E = dE .Fenomenul piezoelectric are şi un efect invers prin aceea că asigurarea unei polarizări electrice a materialului cristalin determină la acesta o deformare elastică x. Din ultima relaţie rezultă expresia piezomodulului d. Efectul piezoelectric se manifestă în feroelectrici dacă aceştia sunt polarizaţi. se saturează).  substanţe feroelectrice (sub temperatura Curie dependenţa polarizării electrice P de câmpul electric aplicat E este neliniară. ε : Substanţele piezoelectrice se împart în două clase mari:  substanţe piezoelectrice liniare (dependenţa polarizarii electrice P de câmpul electric aplicat E este liniară). direcţia câmpului extern. care depinde de marimea coeficientului piezoelectric g. peste o anumită valoare a câmpului polarizarea rămâne constantă.

placa îşi măreşte grosimea pe direcţia câmpului electric (efect piezoelectric longitudinal) şi se contractă pe direcţiile transversale faţă de câmp (efectul piezoelectric transversal).materialului piezoelectric 1 2 Cuarţ SiO2 Sulfură Cadmiu CdS 3 Oxid ZnO 4 Titanat de Bariu BaTiO3 5 Niobat de Lithiu LiNbO3 6 Sarea Rochelle la 34 0C de Zinc de d ij [pC/N] d11 = 2.7 d15 = −14 d11 . d15 = 70 d14 = 345 .7 d15 = 400 . Piezoelectricitatea este efectul combinat al comportamentului electric al materialului: D = εE . d14 = 0. d 31 = −35 d 31 = −1. d 36 = 12 Aplicând o diferenţă de potenţial între cei doi electrozi. S = sT . d 25 = 54 . d 33 =18 .31 . d 22 = 20 . d 31 = −5. d 31 = −4. . d 33 =10 . d 33 = 100 .2 d15 = −12 .3 . Inversând tensiunea aplicată se inversează şi sensul deformaţiilor.3 . d 33 = 12 .

acesta fiind împărţit în două părţi egale de aluminiu de 8 mmm de către cei 2 mm de spumă. 1 Acesta constă în realizarea unei analize statistice a unui element piezoelectric bazată pe mişcarea grinzii în comsolă. Modelul constă într-un sandwich lung de 100 mm. Deasemenea spuma este divizată prin poziţioanarea unui element piezoceramic de 10 mm între z=55 mm şi z= 65 mm. Modelul este orientat după axa X.Ele pot fi unite în aşa numita ecuaţie cuplată: { S } = [ s E ]{T } + [ d t ]{ E} . { D} = [ d ]{T } + [ε T ]{ E} Experimentul: Fig. .

Acestuia i se aplică o diferenţă de potenţial de 20 V între suprafaţa interioară şi cea exterioară a elementului piezoceramic.3 GPa v=0.345 ρ = 2690 kg/m3 Spumă E=35.383 ρ =32 kg/m3 Ecuaţiile constitutive ale cristalului piezoelectric sunt: .Modelul este fixat la suprafaţă în z=0.3 MPa v=0. Proprietăţile materialului sunt redate în tabelul de mai jos: Aluminiu E=70.

cea a modelului. unde este fixat z=0 iar diferenţa de potenţial este de 20V avem abaterea egală cu 83 nm. .Unde: . In prima fază. Analizei statistice a elementului piezoceramic constă în studierea diferitelor tipuri de abateri în funcţie de diferenţa de potenţial aplicată pe cristalul piezoelectric şi fixarea bordurilor.

225e-7x10-7 8. 100 V.30e-8x10-8 2. 50 V. 150 V şi 200 V.30e-7x10-7 Se ataşează modelul comsol pentru cazul fixării bordurilor 1.075e-7x10-7 6.Se fixează mai apoi bordurile 1. . Se realizează un tabel al valorilor abaterilor atunci când se modifică diferenţa de potenţial după bordura 16 a cristalului piezoelectric.15e-7x10-7 6. Pe baza acestor determinări se realizează un grafic. Potenţial [V] 20 50 100 150 200 Abaterea [m] 8. 4. aceasta luând următoarele valori: 20 V. 7. 4 şi 7.

Fig. 2 .

Se defixează bordurile anterioare şi se fixează celelalte borduri formate din Al. Al. Potenţial [V] 20 50 100 150 200 Abaterea [m] 1. Deasemenea se întocmeşte un tabel al valorilor când se modifică diferenţa de potenţial pe bordura 16 şi un grafic al abaterilor în acest caz. 17 şi 19.008e-9x10-9 Se ataşează modelul comsol pentru cazul fixării bordurilor 14.Din analiza graficului se observă ca abaterea creşte liniar faţa de diferenţele de potenţial aplicate.008e-10x10-10 2.52e-10x10-10 5.039e-10x10-10 7. de aici rezultând ca deformaţia modelului este minimă. .559e-10x10-10 1. 17 şi 19. spumă. practic nulă. adică bordurile 14.

Fig. 3 .

partea nefixată având tendinţa de îndoire. 4 . iar din analiza modelului comsol se observă o deformaţie mult mai mare. În schimb faţă de cazul anterior acesta are punctul de plecare mult mai jos.Din analiza graficului se observă ca şi pentru acest caz abaterea creşte liniar cu diferenţa de potenţial. Ultima determinare se realizează prin fixarea spate a modelului comsol. Se ataşează modelul comsol pentru acest caz: Fig.

pune . iar polaritatea putânduse schimba dacă se modifică acţiunea stresului mecanic. Pentru structurile cristaline. iar sub acţiunea unui câmp electric suferă o deformare mecanică (distorsiune mecanică numită electrostricţiune) acesta corespunde efectului piezoelectric indirect. Efectul piezoelectric Proprietatea deosebită a unor materiale feroelectrice este piezoelectricitatea sau efectul piezoelectric. acesta este efectul piezoelectric direct.Din analiza acestuia se observă că deformaţia este maximă indiferent de diferenţa de potenţial aplicată. Efectul piezoelectric direct constă în proprietatea unor cristale de a se încărca cu sarcină electrică pe unele dintre feţele acestora atunci când sunt supuse la solicitări de întindere sau de compresiune după o anumită direcţie. Materialele monocristaline sau policristaline supuse acţiunii unei presiuni mecanice generează o tensiune electrică. lipsa acţiunii mecanice exterioare. Aşadar anumite cristale asimetrice neconducătoare de electricitate pot genera diferenţe de potenţial între părţile aflate în contact. Piezoelectricitatea este caracterizată printr-o relaţie directă între cauză şi efect. Toate aceste analize au ca scop determinarea celui mai bun model de deformare şi celei mai bune forţe de compresie mecanică care determină efectul piezoelectric. ca reacţie a aplicării stresului mecanic între aceste suprafeţe. Intensitatea polarizării este direct proporţională cu intensitatea stresului mecanic.

Prin acţiunea forţelor F pe direcţia axelor mecanice reţeaua se deformează şi centrele de greutate ale particulelor cu sarcini negative şi ale particulelor cu sarcini nu mai coincid. ionii se deplasează. polarizarea internă nu mai este în echilibru şi are loc polarizarea cristalului prin efect direct. Polarizarea indusă în materialul cristalin. care va lucra dispozitivul . Materialele piezoelectrice cunoscute şi utilizate frecvent sunt de natură monocristalină sau de natură policristalină. deci polarizarea rezultantă este diferită de zero. dacă pe unele dintre feţele acestora se află o diferenţă de potenţial. Mărimea sarcinii electrice este proporţională cu mărimea forţei aplicate. Din acestea se taie mici paralelipipede cu unghiuri de înclinare diferite faţă de axele sistemului ortogonal. În cazul în care se acţionează din exterior asupra cristalului.în evidenţă polarizarea rezultantă cu valoare nulă ca urmare a structurii simetrice a cristalului. Apare un moment electric dipolar şi deci sarcini electrice de polarizare. este direct proporţională cu solicitarea (presiunea) mecanică aplicată din exterior. în funcţie de frecvenţa de oscilaţie electromecanică la piezoceramic. Efectul piezoelectric invers se numeşte electrostricţiune şi constă în proprietatea cristalelor de a se deforma după anumite direcţii. Monocristalele sunt de formă paralelipipedică cu feţele perpendiculare pe cele trei direcţii principale. are loc deformarea structurii interne a reţelei .

proporţional cu tensiunea aplicată. Acelaşi efect se aplică adecvat. În funcţie de tensiunea aplicată pe feţele cristalului piezoelectric. Prin recepţionarea ecoului recepţionat de ultrasunete se pot măsura distanţele. niobatul de litiu. acesta îşi va modifica dimensiunile pe o anumită direcţie. se definesc polarizările Px. un cristal .). etc. Principiul electrostricţiunii este folosit la difuzor şi la generatorul de ultrasunete. Py. şlefuite şi lipite între două plăci groase de oţel. Brichetele piezoelectrice sunt echipate cu cristale piezoelectrice iar tensiunea rezultată aprinde gazul. sistemul devine o sursă de sunete de frecvenţă foarte mare. polarizări care apar în urma solicitărilor mecanice la care este supus monocristalul. La aplicarea unei tensiuni alternative prin modificarea dimensiunilor pe o anumită direcţie. Efectul piezoelectric este caracteristic atât materialelor omogene monocristaline cum este cuarţul. La recepţie.Pe fiecare suprafaţă a micilor paralelipipede (lamele) obţinute prin tăiere. ceramica PZT. Efectul invers electrostricţiunea este folosit la generarea sunetelor de frecvenţă variabilă. Cristalul piezoelectric este comprimat prin apăsarea butonului de aprindere. Generatorul conţine două plăcuţe de cuarţ cu tăietură Curie. pentru aprinderea automată a combustibilului de aragaz. Aplicaţii tehnice Doza de pickup este un cristal piezoelectric care este supus unor forţe de compresiune variabile şi în funcţie de adâncimea şanţului pe disc se va genera o tensiune variabilă corespunzătoare semnalului înregistrat. cât şi materialelor neomogene policristaline denumite materiale ceramice ( titanatul de bariu. Pz .

Corpul care vibrează şi generează unde ultrasonice este denumit sursă acustică sau sursă de ultrasunete. chiar de la fabricare prezintă în volumul lor domenii macroscopice în care starea de polarizare este deja instalată. Fenomenul piezoelectric Acest fenomen caracterizează proprietatea materialelor dielectrice de a-şi modifica starea de polarizare sub acţiunea unei forţe mecanice – fenomen care se numeşte efect piezoelectric direct. magnetostrictive şi piezoelectrice. aparatele se numesc accelerometre piezoelectrice. Pentru măsurarea presiunii se foloseşte de asemenea efectul piezoelectric direct. La baza obţinerii ultrasunetelor se află cel mai adesea fenomenul piezoelectric. Folosind traductoare piezoelectrice se poate măsura acceleraţia. Fenomene de polarizare permanente. Aceste fenomene sunt caracteristice materialelor care. . respectiv de a se deforma sub acţiunea unui câmp electric exterior – fenomen care se numeşte efect piezoelectric invers.piezoelectric va vibra elastic în urma presiunii exercitate de ultrasunete: vor apărea tensiuni electrice pe feţele opuse. Undele ultrasonice se obţin prin metode mecanice.

care formează dipolul. Pentru acest tip de materiale. asupra căruia nu se aplică nici un .Fenomenul piezolelectric direct este specific materialelor dielectrice care în structura lor nu au centru de simetrie – Figura 5. Fig. în strânga se consideră un material dielectric izolat. momentul electric elementar al dipolului astfel format este zero (distanţa d dintre sarcina pozitivă şi cea negativă. în material se instalează starea de polarizare. fiind 0). centrul sarcinii electrice pozitive devine diferit de centrul sarcinii electrice negative şi astfel. în absenţa unei forţe externe. nu mai este nulă. momentul electric elementar al acestuia devine nenul şi deoarece vectorii momentelor electrice elementare sunt proiectaţi după direcţia forţei externe aplicate. deoarece distanţa d dintre sarcina pozitivă şi cea negativă. în care. care formează dipolul. centrul sarcinii pozitive coincide cu centrul sarcinii negative şi în consecinţă. Prin aplicarea unei forţe externe. 5 Efectul piezoelectric direct este prezentat în Figura 6.

Cuarţul natural sau cel sintetic posedă de asemenea . indus pe direcţia i. specific materialului dielectric. Prin aplicarea unei forţe mecanice asupra materialului. numite traductoare piezoelectrice. Materialele dielectrice la care este prezent efectul piezoelectric direct sunt utilizate pentru realizarea unor dispozitive. Materialele piezoelectrice cele mai folosite sunt: titanatul de bariu. este următoarea: Pi = d ij ⋅ F j unde dij este coeficientul piezoelectric. aplicate pe direcţia j.câmp electric sau forţă mecanică. În acest caz. zirconatul de plumb (materiale piezoceramice) şi fluorura de poliviniliden (material plastic). 6 Relaţia dintre vectorul polarizaţie Pi. se remarcă apariţia sarcinilor electrice la suprafaţa materialului respectiv. în materialul dielectric nu există feneomene de polarizare. prin aplicarea unei forţe mecanice Fj. Fig. care realizează conversia dintr-o mărime mecanică în una electrică. acesta se polarizează (vectorul polarizaţie devine nenul) şi în consecinţă.

pe baza acestor materiale dielectrice se pot realiza dispozitive care detectează vibraţiile mecanice şi le transformă în mărimi electrice. în realizarea microfoanelor. Efectul piezoelectric invers este prezentat în Figura 7. Prin aplicarea unui câmp electric asupra unui material dielectric. sunt ieftine. 7 Relaţia dintre forţa mecanică Fi de deformare a materialului dielectric. se prelucrează uşor şi necesită tensiuni scăzute. . Fig. este următoarea: Fi = d ij ⋅ E j unde dij este coeficientul piezoelectric. prin aplicarea unui câmp electric Ej. De exemplu. indusă pe direcţia i.proprietăţi piezoelectrice. de exemplu. specific materialului dielectric. avantajele acestuia fiind rezistenţa mecanică şi frecarea internă redusă. aplicat pe direcţia j. acesta poate să comprime materialul (a) sau să-l extindă (b). astfel de dispozitive fiind utile. Materialele piezoceramice posedă o mai bună eficienţă a conversiei energiei electrice în energie mecanică.

Fig. acesta va genera vibraţii mecanice. (b) generarea curentului electric prin comprimare (efect piezoelectric direct). Odată cu creşterea temperaturii. prevăzut cu electrozi. deoarece mediul ambiant conţine suficienţi ioni liberi ce neutralizează sarcinile superficiale.Materialele dielectrice la care este prezent efectul piezoelectric invers sunt utilizate pentru realizarea unor dispozitive care realizează conversia dintr-o mărime electrică în una electrică. Efectul piroelectric se manifestă la 10 clase de cristale care – din cauza modului asimetric în care sunt distribuite sarcinile electrice – prezintă fenomenul de polarizare spontană. Într-o atmosferă normală. ionii liberi neutralizatori. se aplică o tensiune sinusoidală. cunoscut încă din secolul al-XVII-lea. dacă asupra unui cristal de quartz. (c) dilatare la aplicarea curentului electric (efect piezoelectric invers) . polarizarea spontană trece neobservată. sunt îndepărtaţi şi cristalul „pare” să se fi încărcat electric. Descoperirea efectului piezoelectric a fost precedată şi chiar favorizată de efectul piroelectric. în timpul încălzirii. la cristalul de turmalină. 8 Ilustrare schematică a efectului piezoelectric: (a) în stare iniţială. Piezoelectricitatea apare numai în anumite materiale izolatoare şi se manifestă prin apariţia sarcinilor electrice pe suprafeţele unui monocristal care este deformat mecanic. De exemplu. din atmosferă. ca în Figura 8.

este direct proporţională cu tensiunea mecanică aplicată şi reciproc (în cazul efectului piezoelectric invers). se produce o separare a centrelor de greutate a sarcinilor electrice. În deceniul al-V-lea al secolului XX s-au descoperit materialele piezoceramice. Faza de la temperatură scăzută prezintă în general efect piezoelectric. Majoritatea materialelor ceramice sunt considerate izolatori obişnuiţi dacă au K’ < 12 şi capacitori dacă au K’ > 12.Prin aplicarea tensiunii mecanice. negative şi pozitive. Tensiunea electrică. generată prin efect piezoelectric direct. Deci efectul piezoelectric direct constă din producerea curentului electric prin deformare şi este determinat de distribuirea asimetrică a sarcinilor electrice (nu există centru de simetrie). Materialele feroelectrice prezintă o fază de înaltă simetrie cristalină care apare deasupra unei temperaturi critice (temperatură Curie = TC) şi care nu se poate polariza spontan. rezultând un efect global nul.84·10-12 C2/N·m2. deoarece materialele policristaline au grăunţi orientaţi în mod întâmplător. Majoritatea materialelor piezoelectrice importante sunt şi feroelectrice. s-a considerat multă vreme că efectul piezoelectric este limitat doar la monocristale. caracterizat printr-un moment electric dipolar. Constanta dielectrică este definită drept raportul dintre permitivitatea electrică a dielectricului respectiv (ε) şi cea a vidului (ε0): K'= ε ε0 în care ε0 = 8. . După descoperirea piezoelectricităţii. ceea ce dă naştere unui dipol electric. foarte ridicate. K’. Dintre cele 32 de clase de cristale existente numai 20 pot prezenta efect piezoelectric. cu constante dielectrice. astfel încât efectele lor se anulează reciproc.

Exemplul uzual îl constituie titanatul de bariu. producând o polarizare spontană. în funcţie de frecvenţa curentului electric aplicat5.La materialele feroelectrice K’ = 2000…10000. Aplicarea unui câmp electric alternativ produce deplasarea alternativă a cationului Ti4+.R. 9 Polarizarea titanatului de bariu. and Rushau. că deasupra temperaturii Curie (T > TC) celula elementară a BT prezintă o înaltă simetrie cristalină iar sub TC cationii Ba2+ şi Ti4+ se deplasează în raport cu anionii O2-. a cărei polarizare este prezentată în Figura 9. 4-Jully. cu efect piezoelectric important datorită unei valori ridicate a constantei dielectrice. BaTiO3 (BT). and Struct.. T < TC La definirea polarizării (sarcina pe unitatea de suprafaţă) se utilizează coeficientul de cuplare piezoelectrică (coeficient piezoelectric) care se notează „d”. Mater. 289-294 . Syst. Intell. din Figura 9(a). Acesta poate fi definit drept viteza de variaţie a polarizării (P) 5 Newham. 1993. sub efectul unui câmp electric alternativ. la T > TC. atingând chiar valori de până la 30000. Se observă.E. – Electromechanical properties of smart materials. Cele mai reprezentative materiale. sunt titanaţii. între cele două poziţii limită din Figura 9(b) . BT (BaTiO3): (a) celula elementară. (b) deplasarea cationului de titan (Ti4+). Fig.G. R. J.

daca P=ct. [m2/C]. prin intermediul permitivităţii electrice (ε): d = ε·g Cel de-al treilea coeficient. mari.în funcţie de tensiunea mecanică (σ).): g=− ∂E . pentru a putea dezvolta deformaţii (curse) însemnate la variaţii mici ale curentului electric iar senzorii trebuie să aibă coeficienţi de tensiune mari. aplicat la polarizare constantă (P = ct. . pentru a genera tensiuni electrice importante la tensiuni mecanice slabe. mari. după cum este vorba despre efectul piezoelectric direct sau respectiv invers: d= d= ∂P . ∂E Pe lângă coeficientul de cuplare piezoelectrică există şi un coeficient de tensiune (g) care descrie câmpul electric (E) produs de o tensiune mecanică (σ). aplicată sub câmp electric constant (E = ct. [C/N] ∂σ ∂S . reprezintă eficacitatea transformării energiei electrice în energie mecanică şi vice-versa şi se defineşte prin: K2 = energia electrica transformata in energie mecanica sau energia electrica consumata energia mecanica transformata in energie electrica K2 = energia mecanica consumata Actuatorii trebuie să aibă coeficienţi de cuplare piezoelectrică. aplicată la polarizare constantă (P = ct. d. factorul de cuplare electromecanică. g.). daca E=ct. [m/V]. k.) sau drept viteza de variaţie a deformaţiei (S) în funcţie de câmpul electric (E). ∂σ Între coeficientul de cuplare piezoelectrică (d) şi cel de tensiune (g) există o relaţie de proporţionalitate.

65 O3 (CH2-CF2)n TC [0C] 573 130 386 65 P [C/cm2] 26 47 d33 [10-12C/N] -2.88 La0. la Tamb. Rezonatoare piezoelectrice Rezonatorare cu cuarţ .5 11. cum ar fi polarizarea (P). titanaţii sunt recomandaţi ca materiale pentru actuatori (au d mare) iar fluorura de poliviniliden ca material pentru senzori (are g mare).Din cauza asimetriei cristaline a materialelor piezoelectrice. sunt sintetizate în tabelul 1. coeficienţii de cuplare piezoelectrică (d) şi de tensiune (g) şi constanta dielectrică K’.52 O3 Pb0.4 39. Valorile temperaturii Curie (TC) precum şi ale unor proprietăţi caracteristice.5 20 K’ 4 2000 1500 3400 5 41 - 30 200 15 În conformitate cu cele arătate mai sus. crt.08 Zr0. Primul indice arată direcţia câmpului electric sau a polarizării iar cel de-al doilea tensiunea sau deformaţia mecanică.48 Zr0. Tabelul 1 Proprietăţi piezoelectrice la Tamb Nr. coeficienţii de cuplare se exprimă sub formă tensorială. 1 2 3 4 Materialul Cuarţ Titanat de bariu (BT) Titanat-zirconat de plumb (PZT) Titanat-zirconat de plumb şi lantan (PLZT) Fluorură de poliviniliden (PVDF) Formula SiO2 BaTiO3 PbTi0.3 191 223 682 g33 [10-14C/N] -57. dij.35 Ti0.

. Rezonatorul cu cuarţ este unul din rezonatoarele piezoelectrice cu cea mai înaltă stabilitate în funcţionare. Este utilizat la frecvenţa de rezonanţă fundamentală (s = λ /2) precum şi la frecvenţele armonicelor a treia (s = λ /2) şi respectiv a cincea (s = λλ /2). În prezent.Figura 10. Cuarţul se găseşte în natură sau poate fi crescut artificial. 10 Din cristal se taie plăcuţe paralelipipedice sau cilindrice. pentru obţinerea oscilaţiilor cu frecvenţă stabilă de la circa 1kHz până la peste 200MHz. Cuarţul este bioxid de siliciu cristalizat romboedric cu trei axe de simetrie .Rezonatoarele piezoelectrice utilizate la ora actuală se realizează din cuarţ şi din materiale ceramice. care se metalizează pe feţe opuse şi se utilizează ca rezonatori. de departe cele mai utilizate sunt oscilatoarele controlate cu cuarţ. Cristal cu cuarţ Fig.

Cuarţul cristalizează în sistem hexagonal . la temperaturi de peste 400 0C şi presiuni de peste 1500 atmosfere. atât la scară microscopică cât şi la scară macroscopică. Axa electrică Ox şi axa mecanică Oz sunt aceleaşi pentru cristalul de cuarţ. dar cel mai utilizat este cuarţul datorită proprietăţilor sale superioare în ceea ce priveşte factorul de calitate şi stabilitatea oscilaţiilor electromecanice. dar puritatea şi dimensiunile cuarţului diferă natura zăcământului. de cuarţ este una din formele Procesul de de de cristalizare ale bioxidului de siliciu (SiO2). de dimensiuni şi forme geometrice diferite. Din aceste motive cristalul de cuarţ utilizat pentru rezonatoare se obţine pe cale industrială în autoclave mari din oţel. tăiate din cuarţul natural sau cuarţul crescut sintetic. monocristalin. Cristalul de cuarţ prezintă trei sisteme de axe decalate la 120 grade . în funcţie cristalizare se produce pe cale naturală. Proprietăţi piezoelectrice prezintă şi alte materiale monocristaline cum sunt: turmalina şi sarea Seignette. produs pentru nevoile tot mai mari ale industriei electronice. La scară microscopică ionii de siliciu şi de oxigen formează hexagoane elementare. Cuarţul astfel obţinut este un cuarţ sintetic. În . care este un anizotrop. iar la scară macroscopică întregul cristal are formă de hexagon. material Cristalul solid.Rezonatorul piezoceramic cu cuarţ este realizat sub formă de plăci sau bare.

anizotrope. Funcţionarea rezonatoarelor piezoelectrice se bazează pe efectul piezoelectric şi fenomenul de rezonanţă elastică. motiv pentru care sunt utilizate ca circuite rezonante cu factori de calitate mari şi foarte mari (103 – 106 ).lipsa solicitărilor mecanice. titanatul de plumb) şi care sunt denumite materiale piezoelectrice. Din punct de vedere al domeniului frecvenţelor de lucru. rezonatoarele piezoelectrice se încadrează în dispozitivele piezoelectrice neliniare. caracteristic materialelor cu structură cristalină. cristalul suferă o deformare mecanică după axa Oy. monocristaline (cuarţul. . Rezonatoarele piezoelectrice (rezonatoare cu cuarţ şi rezonatoare ceramice) fac parte din categoria dispozitivelor piezoelectrice funcţionale alături de filtrele piezoelectrice. Materialele cu structură cristalină sunt materiale solide. ionii cristalului de cuarţ formează hexagoane. La o solicitare mecanică asupra cristalului. apar sarcini electrice pe suprafeţele perpendiculare pe axa electrică Ox. liniile de întârziere piezoelectrice şi transformatoarele piezoelectrice. amplitudine care scade puternic în afara rezonanţei. sarea Seignette) sau materiale ceramice policristaline (titanatul de bariu. dispozitive care funcţionează în aproprierea rezonanţei elastice unde amplitudinea undei staţionare de natură elastică are amplitudine mare. având sarcină electrică simetrică şi polarizarea rezultantă nulă. În cazul în care pe suprafeţele perpendiculare pe axa electrică se aduc sarcini electrice din exterior. Rezonatoarele piezoelectrice sunt dispozitive la care impedanţa electrică de intrare este puternic dependentă de frecvenţă.

Rezonatoarele piezoelectrice prezintă avantajul unei mari stabilităţi a frecvenţei de oscilaţie datorită excelentei combinaţii între proprietăţile piezoelectrice şi cele mecanice. Acordul fin al oscilatoarelor cu rezonatoare cu cuarţ este impus de necesitatea acordării în banda de lucru a instalaţiilor de radio-emisie şi de radio-recepţie. sistemelor de radiorecepţie şi a aparaturii de măsură. termice şi chimice ale materialelor monocristaline sau policristaline cu proprietăţi piezoelectrice. Oscilaţiile (vibraţiile) mecanice care apar în materialele piezoelectrice se manifestă în interiorul cristalului sub forma undelor elastice (mecanice) de volum sau la suprafaţa cristalului sub forma undelor elastice de suprafaţă. Oscilatoarele cu frecvenţă de oscilaţie foarte stabilă se obţin când frecvenţa de oscilaţie este determinată de rezonanţa serie. Acordul se realizează prin conectarea reactanţelor de corecţie. control şi urmărire automată. Utilizări ale rezonatoarelor piezoelectrice Principalele aplicaţii ale rezonatoarelor piezoelectrice sunt filtrele şi oscilatoarele. situaţie în care rezonatorul din cuarţ este folosit drept reţea de reacţie selectivă. În schemele electrice rezonatorul piezoelectric este reprezentat prin simbolul: Q şi este prezent în aproape toate componentele structurale ale sistemelor de calcul. Rezonatoarele ceramice de tipul CSB 455E şi CSB 480E sunt .

utilizate în cadrul sistemelor de telecomandă a receptoarelor de televiziune pentru controlul frecvenţei sistemului de emisie-recepţie. Rezonatorul ceramic de tipul CSB 455E este utilizat cu circuitul integrat M50110P în emiţătorul de telecomandă, iar rezonatorul ceramic de tipul CSB 480E este utilizat cu circuitul integrat M50111P în receptorul de telecomandă. Tehnica rezonatoarele Sistemele de Aceste de tipuri de rezonatoare domeniul largă ceramice în care lucrează pe frecvenţele de 455 KHz şi respectiv 480 KHz. calcul reprezintă au găsit ceramice ceas aplicabilitate.

(clock)

pentru

microprocesoare,

microcalculatoare, pentru convertoarele analog – digitale, pentru multiplexoare şi pentru echipamentele audio sunt executate în jurul unui rezonator ceramic. Pentru această gamă largă de aplicaţii au fost produse rezonatoare pentru o multitudine de frecvenţe de rezonanţă. Oscilatorul Dacă tensiunea aplicată variază periodic, deformarea se produce de asemenea periodic - este o oscilaţie mecanică a unui corp elastic care prezintă frecvenţe proprii caracteristice, determinate de forma, dimensiunile şi modul de oscilaţie al plăcuţelor. Efectul piezoelectric presupune schimb de energie electrică şi mecanică. Dacă frecvenţa tensiunii aplicate coincide cu una dintre frecvenţele proprii de oscilaţie mecanică are loc un fenomen de rezonanţă; oscilaţiile mecanice au loc cu pierderi foarte mici de energie, datorate frecărilor interne, astfel încât sistemul mecanic (cuarţul), extrage

din sistemul electric cantităţi foarte mici de energie, necesare compensării pierderilor. Astfel, cuarţul se comportă ca un circuit rezonant cu pierderi foarte mici, deci cu Q foarte mare. Aceasta însuşire, împreună cu marea stabilitate a frecvenţelor proprii, preţul redus, dimensiunile mici şi gama foarte largă a frecvenţelor la care pot fi folosiţi, fac din rezonatorii cu cuarţ cel mai utilizat mijloc de stabilizare a frecvenţei oscilatorilor electronici.

Fig. 11
Montarea rezonatorilor cu cuarţ (a )- cu pelicula de aer (b)- prin lipire (c)-cu lame elastice (d) –capsule

La frecvenţe peste 500kHz oscilaţiile au loc în grosime; deoarece greu se pot realiza plăcuţe mai subţiri de 0,1mm. Frecvenţa proprie fundamentală nu depăşeşte 15 – 30MHZ. Pentru frecvenţe mai mari, cuarţul este forţat să oscileze pe armonice (overtone); acestea sunt impare (3, 5, 7, ...) deoarece numai în acest caz sarcinile de pe electrozi, acumulate la fiecare semiperioadă a fundamentalei, îşi schimbă semnul de la o semiperioadă la următoarea. Oscilatoarele controlate cu cuarţ sunt de două feluri:

a) oscilatoare în care cristalul se comportă ca o reactanţă inductivă, înlocuind inductanţa dintr – o schemă clasică de oscilator în trei puncte; b) oscilatoare în care prin cristal se închide calea de reacţie pozitivă a circuitului, cuarţul funcţionând ca o impedanţă echivalentă mică la, sau foarte aproape, de frecvenţa de rezonanţă. Elementul activ al oscilatoarelor cu cuarţ poate fi: un tranzistor bipolar (TB) sau unipolar (TEC), două tranzistoare (TB sau TEC) cuplate RC sau diferenţial, un circuit integrat liniar (AO, comparator, ...), un circuit integrat digital (de regulă 1 - 2 inversoare TTL, LSTTL, ECL, sau CMOS). Traductoare pentru forte cu ES piezoelectrice Funcţionarea acestor traductoare se bazează pe proprietatea unor anumite cristale de a se polariza (apariţia unei sarcini electrice) la aplicarea unei forţe.Astfel de cristale - substanţe cu structuri anizotrope - sunt cuarţul, titanatul de bariu, zirconatul/titanatul de plumb, care cristalizează în sistemul hexagonal, prezentând 3 axe: axa electrică Ox, axa mecanică Oy, axa optică Oz.
Qxx = S x ⋅ q xx = d p ⋅ p x ⋅ S x = d p ⋅ Fx

Pentru un cristal de cuarţ dp = 2,1·10-12C/N, iar forţa Fy poate atinge 1000 daN. unde dp este modulul (constanta) piezoelectric(ă), px - presiunea exercitată în lungul axei Ox de forţa aplicată de-a lungul aceleeaşi axe, Qxx sarcina acumulată pe suprafaţa Sx. → sarcina electrică acumulată Qxx nu depinde de dimensiunile cristalului. Acest fenomen, de generare a unei sarcini electrice la aplicarea unei forţe de-a lungul axei electrice, se numeşte

Qxy = q xy ⋅ S x = −d p ⋅ p y S x = −d p ⋅

Fy Sy

Sx

efect piezoelectric direct longitudinal. Dacă se aplică o forţă Fy de-a lungul axei mecanice Oy, pe suprafaţa Sx = b·c apare o acumulare de sarcină electrică (polarizare), care va avea sens contrar celei dinainte. Acest tip de fenomen se numeşte efect piezoelectric direct transversal.
q xy = −d p ⋅ p y

Qxy = −d p ⋅

b Fy a

cum Sx = b c, iar Sy = a c, rezultă: Un element sensibil bazat pe efect piezoelectric trebuie să aibă, în principal, următoarele proprietăţi: ● să fie cât mai subţire posibil (a de valori foarte mici pentru a avea o bună sensibilitate); ● să aibă rigiditate mecanică mare, pentru a rezista la valori importante de forţe aplicate; ● să aibă constantă dielectrică mare (permitivitate dielectrică ridicată pentru a păstra sarcina acumulată pe suprafeţele aferente axei electrice); ● să permită o prelucrare mecanică uşoară (din acest punct de vedere cristalul de cuarţ este deficitar). Aplicând o forţă dinamică pe axa mecanică, un cristal piezoelectric se comportă ca un generator de sarcină, care debitează pe o capacitate C0 în paralel cu o rezistenţă R0 (s-a presupus o singură rondea piezoelectrică); în continuare, semnalul este transmis către circuitul de intrare al adaptorului prin intermediul unui cablu ecranat caracterizat prin capacitatea Cc şi rezistenţa Rc.

Ce = C0 + Cc + Ci 1 1 1 1 = + + . Re R0 Rc Ri

Fig. 12

U e (s) = −

sR r Cr Q( s ) . 1 + sRr Cr Cr

3.2 Actuatori piezoelectrici Actuatorii piezoelectrici exercită forţe mecanice ca efect al tensiunii electrice aplicate, prin efect piezoelectric invers. Deformaţia tipică este de ordinul a 2-3 ‰ însă cercetările actuale sunt direcţionate spre obţinerea unei deformaţii de ordinul a 1 %. La aceste materiale, energia transformată pe unitatea de volum este de ordinul a (0,18-120)·103 J/m3. Principalele calităţi ale actuatorilor piezoceramici sunt timpii reduşi de reacţie şi coeficienţii ridicaţi de cuplare piezoelectrică. Ei se împart în trei

T. Tipul de vibraţie electromecanică depinde de forma lamelei de cuarţ supusă acţiunii câmpului electric oscilant. ametist. Editura enciclopedică. Sub influenţa unui câmp electric oscilant cristalul de cuarţ este pus într-o stare de vibraţie electromecanică. .pentru frecvenţe de la 4 la 50 kHz se utilizează vibraţii de încovoiere.calcedonie.pentru frecvenţe de la 50 la 300 kHz se utilizează vibraţii longitudinale. regăsită atât în compoziţia chimică a sticlei silicioase (de geam) cât şi (împreună cu anumite impurităţi) în „chimismul” unei largi varietăţi de pietre preţioase: agat. se formează monocristale de cuarţ β.modul de tăiere din cristalul de cuarţ.pentru frecvenţe de la 100 la 550 kHz se utilizează vibraţii de forfecare de suprafaţă. din punct de vedere istoric. Cuarţul este cel mai răspândit mineral din natură (cca. . – Pietre şi metale preţioase. cu structura formată din tetraedre SiO44− care se reproduc regulat în spaţiu. 16 %) şi reprezintă o formă polimorfică a silicei (SiO2).6 Cuarţul este.Bucureşti.clase: monocristale. de înaltă simetrie cristalină. Fiecărui tip de vibraţie electromecanică îi este caracteristică o anumită plajă de frecvenţe de oscilaţie: . Silicea se topeşte la 1710 0C şi dacă este răcită foarte încet. .poziţia electrozilor de contact. 1996 . Proprietăţile de vibraţie (sau de oscilaţie) electromecanică sunt strict determinate de următoarele elemente: . primul material piezoelectric. etc. El se găseşte în stare naturală sub formă de monocristale mari. . 6 Gridan.dimensiunile lamelei de cuarţ. opal. materiale ceramice polarizate şi compozite piezoelectrice.

20 GHz) şi precisă. C. se utilizează la oscilatoarele electronice. Jiang.. dependentă de dimensiunile plăcii. 75-86 .. and Yamamoto. fiind utilizaţi la: controlul vibraţiilor. cel mai mare procent din piaţa mondială de traductori electromecanici.C. et al. bogată în Ti şi cea romboedrică. K. R. după anumite orientări şi cu grosimi foarte exacte. capetele imprimantelor matriciale şimotoarele piezoelectrice8. eds. cu simetrie cristalină mai redusă.). Se observă că. J. Chapman and Hall.M. Leaver. cuarţul capătă a frecvenţă de rezonanţă extrem de precisă.. din cauza unei reţele cristaline triple de formă elicoidală. se obţine un oscilator electronic cu frecvenţă foarte ridicată (cca. bogată în Zr.A.D. J. cu formula stoechiometrică PbTi1-zZrzO3 (z ≈ 0.pentru frecvenţe de la 0. Sub efectul unui curent alternativ. Sixth Inter. capabil să furnizeze impulsuri „de ceas” în computere sau ceasuri cu cuarţ sau să controleze frecvenţele emiţătoarelor radio7.. S. London 8 Chonan. Sub TC= 573 0C se obţine cuarţul α.52 este justificată de diagrama pseudobinară PbZrO3-PbTiO3. obţinute prin solidificare dirijată. la limita „morfotropică” dintre faza tetragonală. la ora actuală. T.2·10-7 cm/s se obţine cuarţ vitros (amorf).5 la 15 MHz se utilizează vibraţii de grosime. Z. Conf. Monocristalele de cuarţul artificial. –Materials Science. . Cei mai larg răspândiţi actuatori piezoelectrici sunt cei ceramici.D. Struct. 1996. din Figura 13.pentru frecvenţe de la 3 la 50 MHz se utilizează vibraţii de forfecare în grosime. Titanat-zirconatul de plumb (PZT). Valoarea de 0. (Rogers.. and Alexander. on Adapt. Technomic. se produce o creştere asimptotică a 7 Anderson. Fourth edition. Dacă este tăiat în plăci subţiri. Rawlings. Aceştia sunt capabili să genereze forţe mari în timpi foarte reduşi. a fost descoperit în 1954 şi deţine. – Nonlinear hysteresis compensation of piezoelectric ceramic actuators.. La viteze de cristalizare mai mari de 2.52).

April. E. cu secţiunea transversală de 1 mm2 şi lungimea de 1 cm. – Electrostrictive and piezoelectric materials for actuator applications. 3. 190-208 . Syst. care poate atinge valori de până la d33 = 400·10-12 C/N9. J. 1992. and Newnham.. and Struct. D. Fig.coeficientului de cuplare piezoelectrică.13 Ilustrarea creşterii bruşte a coeficientului de cuplare piezoelectrică lângă limita morfotropică a sistemului PbZrO3.PbTiO3 Efectul piezoelectric direct al PZT poate fi mai corect apreciat dacă se ţine cont că o bară din acest material. Intell. dacă este lovită cu un ciocan obişnuit (o masă de 1 kg dezvoltă o forţă de cca. 10 N) generează la capetele ei o diferenţă de 9 Damjanovici. Mater.

acestea se obţin prin presare izostatică la cald. 0x şi respectiv 0y.potenţial de 1550 V10. Fig. Considerând forma cea mai generală a defectelor ca fiind plană eliptică. geometria defectelor tinde spre o fisură verticală. Pentru a/b < 1. determinată pe marginea curbă a defectului (găurii) iar geometria defectelor prin intermediul raportului de formă a/b care reprezintă diametrele elipsei. după cele două axe. defectul este o elipsă alungită după axa 0y iar pentru a/b > 1 o elipsă . 14 Dependenţa gradului de concentrare al tensiunii (σ/E) de geometria defectelor (a/b) la PZT La valori foarte mici (a/b→0) sau foarte mari (a/b→∞) ale raportului de formă. respectiv orizontală iar gradul de concentrare al tensiunii tinde la 0. Fiind vorba despre materiale ceramice. Gradul de concentrare al tensiunilor a fost exprimat sub forma σ/E. în care σ este tensiunea normalizată. în urma căreia rezultă o structură ale cărei defecte sunt reprezentate prin pori şi microfisuri superficiale. influenţa geometriei defectelor asupra gradului de concentrare al tensiunilor este reprezentată în Figura 14.

Piezoelectricitatea PZT există numai până la 386 0C. – Shape memory ceramics. se obţine titanat stano zirconatul de niobiu şi plumb. 1996. Technomic.09. et al.).98O3.06Sn0. 1998.M. 87-101 11 Uchino.4 C/m2 şi o deformaţie reversibilă de aprox.P. este capabil să dezvolte. tip OFF/ON11. editors). o polarizare de cca.. Struct. Peste TC = 386 0C rezultă o celulă elementară de înaltă simetrie cristalină. Prin modificarea compoziţiei chimice a materialelor ceramice pe bază de PZT.. and Wayman.02[(Zr0. Astfel.. care suferă o tranziţie antiferoelectric↔feroelectric.05 < y < 0. Cambridge University Press. Sixth Inter. de zirconiu (ZrO2). la 26 0C.4)1-yTiy]0. Figura 15. cu 0. se pot obţine îmbunătăţiri substanţiale ale proprietăţilor piezoelectrice. prin presarea izostatică la 1200 0C. Y. sub efectul unui câmp electric aplicat de 3 kV/mm. and Carman. C. K. Conf. 0.A.E. Pb0. (Rogers.99Nb0. Acest material ceramic cu memoria formei. eds. abreviat PNZST. Shape Memory Materials. K. 182-202 .085 %. on Adapt. Împreună cu alte materiale piezoceramice. de niobiu (Nb2O5). G. S. a oxizilor de plumb (PbO). PZT se utilizează la aplicaţiile care necesită viteză de reacţie şi precizie foarte ridicată. cu raportul de formă a/b ≈ 102 şi este cu aproximativ un ordin de mărime mai mare decât pentru găurile circulare10. de staniu (SnO2) şi de titan (TiO2). Se observă că cel mai mare grad de concentrare al tensiunii se obţine pentru elipsele alungite după 0x. (Otsuka.alungită după axa 0x. Fotinich. atât timp cât celula elementară se menţine asimetrică. 0. ceea ce îl recomandă drept candidat ideal pentru confecţionarea actuatorilor de la traductoarele „digitale” de deplasare.. 10 Park. – Minimizing stress fields near defects în piezoceramics. C.

„un extraordinar tabelul 1. Materialul cu concentraţia de mai sus.08Zr0. la T < 386 0 C. cu un coeficient de cuplare piezoelectrică (d33) de peste trei ori mai mare decât PZT. 15 Structura cristalină a PZT: (a) celula elementară a fazei piezoelectrice. Acta mater. la T > 386 0C Un alt material piezoceramic. se obţine un comportament neliniar. utilizat ca actuator.65O3.Fig.88La0.35Ti0. peste care poate apare depolarizarea. (b) celula elementară a fazei de înaltă simetrie cristalină. 1996. este de 5 MPa însă deşi materialul are un modul de elasticitate longitudinal de 80 GPa. se obţine din PZT prin „doparea” acestuia cu lantan. C. – The effect of uniaxial stress on the electro-mechanical response of 8/65/35 PLZT. Tensiunea de prag. mai apropiat de materialele electrostrictive decât de cele piezoelectrice12 material electrooptic”. Rezultă titanat-zirconatul de lantan şi plumb (PLZT).S. cu formula stoechiometrică Pb0. 44. în conformitate cu 12 Lynch. notat uzual 8/65/35 PLZT are o granulaţie tipică de 5 μm şi prezintă o transformare martensitică de tip romboedric↔tetragonal care favorizează cuplarea electromecanică. 4137-4148 . la solicitarea combinată. compusă din încărcare mecanică şi electrică.

Delocalizarea ionilor din unităţile polarizabile este permamentă. iar orientarea momentelor electrice ale unităţilor polarizabile este aceeaşi în diferite volume macroscopice (domenii) ale materialului. momentul electric al unităţii polarizabile este nul. În reţeaua cristalină a materialelor feroelectrice există succesiuni de câte 3 ioni de polaritate alternantă (-+-) care formează unităţi polarizabile compuse din 2 dipoli. ionii unităţilor polarizabile din materialele feroelectrice sunt plasaţi la distanţe inegale (se spune că ionii sunt “delocalizaţi”). ionii unităţii polarizabile sunt aflaţi la distanţe egale astfel încât. care sunt reprezentaţi de doi vectori de semn opus. Aceste unităţi polarizabile sunt caracterizate de cîte un moment electric. deoarece vectorii celor doi dipoli din unitatea respectivă sunt inegali. deoarece vectorii celor doi dipoli din unitatea respectivă sunt egali în modul. La temperaturi mari. aceste materiale se mai numesc şi materiale feroelectrice. Deoarece materialele la care acest fenomeneste prezent se comportă în câmp electric ca şi fierul în câmp magnetic. orientat independent faţă de cei specifici celorlalte domenii polarizate. rezultat prin sumarea momentelor electrice elementare ale dipolilor unităţii respective. momentul electric al unităţii polarizabile este nenul. astfel încât. aşa cum este prezentat şi în Figura 16 (stânga). fiecare domeniu este caracterizat de către un vector de polarizaţie nenul P k . La temperaturi mai scăzute. . dar de semn opus. astfel încât.Fenomenul piroelectric Acest fenomen constă în instalarea spontană a stării de polarizare permanentă sub acţiunea temperarurii.

duce la încălzirea materialului şi rămâne şi după eliminarea câmpului electric. vectorul polarizaţie rezultant pentru întregul material este nul. vectorii polarizaţie P k ai domeniilor se vor orienta pe direcţia câmpului electric aplicat. P = ∑Pk ≠ 0 k Fenomenul de polarizare piroelectrică permanent este lent. . P = ∑Pk = 0 k Prin introducerea materialului feroelectric într-un cîmp electric. iar vectorul polarizaţie rezultant va fi în acest caz nenul Figura 16 (dreapta). 16 Datorită orientării haotice a acestor vectori.Fig.

La acestea se pot adăuga proprietăţi optice şi nucleare.2.). tab. chimice şi tehnologice. Proprietăţile unui material pot fi clasificate din punctul de vedere al tipului de caracteristici (mecanice. fizice.Capitolul al II-lea Materiale speciale (piezoelectrice şi piroelectrice= clasificare. Tabelul 1 . definitie. chimice şi fizice.domenii de utilizare CARACTERISTICI Caracteristicile materialelor Foarte importantă este.1) sau din punctul de vedere al dependentei caracteristicilor de modificările structurale (tab.Caracteristici tipice ale materialelor [4] Caracteristici mecanice Fluaj • Viteza de deformare la fluaj • Modul de rupere Caracteristici fizice şi chimice Densitate Electrice • Conductivitate • Rezistivitate . Proprietăţile materialelor se împart în patru grupe principale: mecanice. pentru început.proprietati . definirea caracteristicilor materialelor şi plasarea acestora în clase specifice.

Ductilitate • Alungire • Gâtuire Oboseală • Anduranţă • Limită oboseală Duritate • Zgâriere • Amprentare • Rată de uzare Impact • Energie absorbită la rupere • Tenacitate • Temperatură de tranziţie Rezistenţă • Modul de elasticitate • Limită de rupere • Limită de curgere • Limită de elasticitate de rupere prin • Feroelectricitate • Piezoelectricitate Magnetice • Feromagnetice • Ferimagnetice • Paramagnetice Optice • Absorbţie • Culoare • Difracţie • Foto electricitate • Reflexie • Refracţie • Transmisie Termice • Capacitate calorică • Conductivitate termică • Dilatare termică Comportarea la coroziune Proprietăţile mecanice ilustrează modul în care materialul răspunde solicitărilor mecanice aplicate. . Cele mai importante caracteristici mecanice.

prin cuantificarea rezistenţei opuse la testarea şi procesarea acestora. Unele materiale ceramice şi majoritatea polimerilor nu prezintă aranjamente atomice ordonate. polietilena amorfă este transparentă în timp ce polietilena cristalină este translucidă. în cazuri specifice. limita de curgere. Acestea depind atât de structură cât şi de modul de procesare al materialului. Comportarea acestora diferă mult de cea a materialelor cristaline. termică şi elastică. Proprietăţile chimice se referă. fiind denumite amorfe. la nivelul grupelor de atomi sau celule cristaline putând exista numeroase defecte. alungirea şi gâtuirea la rupere (care definesc ductilitatea materialului). S-a constatat că particularităţile reţelelor cristaline influenţează anumite caracteristici mecanice precum . tenacitatea. la capacitatea materialului de a reacţiona sau de a rezista atacului faţă de medii corozive. reactive. magnetică. Uneori. iar mici cantităţi de impurităţi pot determina modificări de culoare în cazul sticlelor şi polimerilor.utilizate în calcule inginereşti. rezistenţa la oboseală prin solicitări alternante de lungă durată. Modificări minore ale compoziţiei chimice pot afecta drastic conductivitatea electrică în cazul semiconductorilor. rezistenţa la uzare. Determinarea caracteristicilor mecanice permite estimarea comportării în exploatare a produselor. sunt: rezistenţa la rupere. oxidante. Structura cristalină nu este întotdeauna perfectă. ductilitatea. rezistenţa la tracţiune şi şoc. Proprietăţile fizice includ comportarea electrică. De exemplu. optică. duritatea. se determină rezistenţa la impact. expunerea la temperaturi înalte poate reduce caracteristicile de refractaritate ale ceramicelor. în special.

Energia absorbită la ruperea prin şoc. Clasificarea caracteristicilor structurale Grupa generală Mecanice Proprietăţi structurale Proprietăţi constante Modulul de elasticitate E G – – daN/mm2 daN/mm2 ν – coeficient Poisson variabile Limita de rupere. HRB – Rockwell cu penetrator con sau bilă) Ductilitatea ( alungirea la rupere . sudare. KCU Tenacitatea la rupere.Proprietăţile tehnologice exprimă modul de comportare al materialelor în cursul procesării prin: turnare. KV Duritatea (HV. deformare plastică. RE Capacitatea de amortizare Rezistenţa la fluaj Rezilienţa (rezistenţa la rupere prin soc) KCV.A5 .2 . Tt Feromagnetismul structurale longitudinal. prelucrare prin aşchiere.Z . Limita de curgere. tratare termică. KIC Fizice Expansiunea termică Temperatura de tranziţie. δ şi gătuirea la rupere .Vickers. Tabelul 2. HB Brinell. Rm Aduranţa limită transversal. iradiere etc. HRC. Rp0. ψ) Limita de elasticitate.

poate influenţa profund caracteristicile mecanice. în funcţie de scara de observare la o compoziţie chimică dată. 1). care reprezintă modul de organizare a materiei şi poate fi analizată la diferite nivele (fig. La cel mai fin nivel se observă structura atomică.Conductivitatea termică Punctul de topire Căldura specifică Viteza termică Densitatea Presiunea de vaporizare Conductivitatea electrică Proprietăţi termoelectrice Emisia termoionică Coroziune Proprietăţi magnetice Potenţialul electrochimic Rezistenţa la oxidare Culoarea Optice Nucleare Reflectaritatea Absorbţia radiaţiilor Secţiunea nucleară Comportarea la iradiere Dependenţa structură – proprietăţi transversală de evaporare Structura materialului. .

putând adesea afecta rezistenţa la coroziune. optică. Aranjamentul electronic influenţează forţa de legătură între atomi şi implicit rezistenţa mecanică a materialului. Tipul. Combinaţia acestor proprietăţi nu se prea întâlneşte la materialele nemetalice. Orientarea grăunţilor cristalini influenţează proprietăţile mecanice. Metalele. Chiar şi dimensiunea corpului de probă poate fi o variabilă importantă în determinarea acestora. tenacităţii şi ductilităţii lor.3). în metale se pot obţine caracteristici superioare prin aplicarea unor tratamente termice sau termo-mecanice. Metalele sunt mult utilizate în construcţii datorită rezistenţei mecanice. Problema este şi mai complicată în cazul materialelor care conţin în structură diferite faze cu structuri şi caracteristici diferite.caracteristică fiecărui tip de element. care sunt afectate în diverse moduri de procesele de manufacturare şi istoria termică a metalului (tab. De multe ori. magnetică. un rol însemnat reprezentându-l dimensiunea şi forma acestora. prezintă caracteristici variabile mult diferite şi caracteristici constante identice. termică. . Caracteristicile metalului care nu depind de modificările structurale se numesc constante de material şi nu se modifică în timpul prelucrării. Caracteristicile dependente de structură depind de compoziţia chimică şi structura cristalografică dar şi de detaliile microstructurale. distribuirea şi cantitatea acestor faze în matricea de bază sunt elemente care modifică substanţial caracteristicile ansamblului. indiferent de configuraţia piesei. În plus. epruvete realizate din acelaşi metal sau aliaj dar cu dimensiuni diferite. dimensiunea. anumite ceramici şi unii polimeri au structură cristalină. Numărul şi aranjamentul electronilor în jurul nucleului atomic afectează semnificativ comportarea electrică.

agregate policristaline în care fiecare fază sau constituent prezintă valori proprii ale unei anumite caracteristici. în matriţe. considerate a fi constante de material. valoarea obţinută la nivel global fiind o medie a caracteristicilor punctuale ale fiecărei faze sau constituent. Chiar atunci când structura este alcătuită dintr-un singur tip de grăunţi (cazul metal pur sau aliaje aflate în soluţie solidă) proprietăţile pot diferi de la un grăunte la altul. Metode tipice pentru prelucrarea materialelor. îndoire. comparativ cu un monocristal. se ştie. laminare. având în vedere în permanenţă condiţiile de testare. valorile caracteristicilor variabile prescrise pentru un anumit metal sau aliaj se pot accepta cu rezerve.metalul lichid este turnat sau injectat intr-o forma solida pentru a realiza forma dorită. Direcţia de prelevare a epruvetei. Metalele sunt.metalul solid este deformat prin presare. – procedeu de Modalităţi de procesare . . Caracteristicile fizice şi de rezistenţă la coroziune ale metalelor. dimensiunea epruvetelor şi istoria termo mecanică anterioară încercării. . [4] Material prelucrare METALE Turnare: în nisip. turnare continuă Deformare: forjare. ambutisare.De aceea. influenţează într-o bună măsură valorile determinate pentru ductilitate şi rezistenţa mecanică. tragere în fire. Tabelul 3. în forme permanente. longitudinală sau transversală pe direcţia de deformare plastică. matriţare. pot fi incorect utilizate când este vorba de agregate multicristaline sau aliaje complexe.

compactarea pulberilor solide şi tratarea la temperaturi înalte pentru îmbinarea particulelor. Prelucrare prin aşchiere: Strunjire. frecare. taiere.compactarea pulberilor la presiuni înalte urmată de tratarea termică pentru îmbinarea particulelor. presat în forme. prin aplicarea unor temperaturi ridicate.extrudare Îmbinare: sudare (prin uneori la cald. prin deformare.materialul ceramic solid sau vâscos este deformare izostatică Sinterizare . laolaltă brazare. presiune. similar turnării sub presiune. . .formarea unui ansamblu prin punerea a mai multor componente îmbinate cu ajutorul unui metal lichid. CERAMICI Turnare Materialul lichid sau vâscos este turnat în forme (porţelan). POLIMERI Turnare – injectare şi transfer în matriţă . utilizând materiale de adaos. mortezare. adezivi sau elemente rezistenţă. .materialul încălzit sau lichid este presat într-o matriţă. topire. Compactare: extrudare. difuzie). . nituire etc. presare şi . pentru a lua forma dorită. lipire cu adezivi. intermediare de legătură. frezare.îndepărtarea de material sub formă de rabotare Metalurgia pulberilor aşchii pentru a obţine forma dorită.

datorită costurilor de producţie foarte mari. . Deşi există. în stare solidă. posedă caracteristici mult mai bune comparativ cu agregatele pluri-cristaline. particule). de-a lungul celuilalt constituent. COMPOZITE Turnare – inclusiv infiltrare .materialul încălzit este forţat să treacă presareîin vid prin orificiile unei matriţe. .elementul mai plastic este presat pentru a curge. Monocristalul. înconjoară constituentul solid (fibre. posibilităţi tehnologice pentru obţinerea unor piese prin creşterea unui singur cristal. extrudare.compactare presare/încălzire.Deformare – trefilare. unidirecţionată. constituenţii unor sunt îmbinaţi prin Deformare Îmbinare – adezivi. încă nu este posibilă extinderea fabricaţiei acestora. fiind în strânsă corelaţie cu axele de testare . explozie difuzie utilizarea materiale auxiliare (adezivi) prin presare ultrarapidă sau Sinterizare . care prezintă o structura uniformă.materialul matricei de bază. . în stare lichidă. în prezent.constituenţii sub formă de pulbere sunt presaţi în forme şi apoi încălziţi pentru îmbinare. fără limite de graunte. Valorile proprietăţilor determinate pe structuri monocristaline diferă în funcţie de orientarea acestora.

cârligelor de macara etc. Pentru aceasta. 17 Patru niveluri de observare a structurii unui material: a) structura atomică. atunci când se solicită valori precise ale unor caracteristici trebuie să se cunoască nivelul de acurateţe al determinării. Fig. . poate fi semnificativă pentru o anumită aplicaţie.3). prezentat într-un catalog de produse. c) grăunţi cristalini. De aceea. d) faze în cadrul unui grăunte [4].şi planul cristalografic al reţelei cristaline. se manifestă diferenţe ale valorilor caracteristicilor măsurate pe diferite direcţii (anizotropie). în mod deliberat. tablelor. Procesarea metalelor vizează obţinerea. inginerul trebuie să se întrebe în permanenţă când variaţia faţă de media prescrisă a unui parametru. tab. a unui anumit grad de orientare preferenţială a microstructurii cu scopul măririi unor caracteristici pe o anumită direcţie (cazul sârmelor. b) aranjamentul atomic. Aşadar.

Pentru determinarea caracteristicilor mecanice s-au pus la punct o serie de teste pe baza cărora s-au dezvoltat metode şi aparatură specifică de încercare. INSTRON . etc. AFFRI .S.Anglia.Anglia.Anglia. Leco Corporation – U.Italia. IncoTest . TRITON Technology LTD .A. WOLPERT – Germania. fizică sau chimică.PROPRIETĂŢI MECANICE Proprietăţile mecanice definesc comportarea materialului supus unor solicitări externe de natură mecanică sau combinaţii ale unor solicitări complexe de natură termică. printre care amintim: LLOYD INSTRUMENTS . În momentul de faţă există mai multe firme care produc şi comercializează echipamente de testare a caracteristicilor mecanice. Rezistenţa mecanică .Anglia.

1 Rezistenţa reală Materialele sunt apreciate după rezistenţa lor mecanică.18). pe direcţia perpendiculară faţă de direcţia de solicitare.2. c) creşterea deformării elastice şi apariţia alunecării atomilor la limita de elasticitate. în direcţia de aplicare a solicitării şi se apropie între ei. d) deformare plastică prin forfecare. la care modificările distanţelor interatomice sunt opuse comparativ cu solicitarea de întindere (fig.1. b) deformare elastică. foarte lent. Comportarea materialelor la solicitări mecanice poate fi explicată considerând structura lor cristalină. e) deformare plastică prin rotirea unor grupe de atomi faţă de planul de deformare (maclare) . atomii se îndepărtează uşor. La aplicarea unei forţe de întindere moderate. Situaţia este similară la solicitarea de compresiune. adică după capacitatea de a suporta încărcări apreciabile fără a se înregistra deformaţii considerabile.I. 18 Deformarea elastică şi plastică a metalelor: a) cristalul iniţial. Fig. .

Dacă solicitarea a avut loc în domeniul elastic. în domeniul elastic. εe – deformaţia pur elastică. după îndepărtarea forţelor care au acţionat asupra corpului deformaţia elastică dispare imediat.deformaţia elastică. care dispare după un anumit timp de acomodare. determinată pe baza calculelor forţelor interatomice. Deformaţia elastică poate fi exprimată cu ajutorul relaţiei 1: ε Te = εe + εan (1) în care ε Te este deformaţia elastică totală.modulul de elasticitate longitudinal. Intre deformaţie şi efort există o relaţie constantă de dependenţă. fiind precedată şi de componenta anelastică. G . εan deformaţia anelastică. definită de legea lui Hooke: σ= Eε (2) în care σ este tensiunea mecanică unitară. iar ε . 2π τt ≅ τ = Gγ (3) . Rezistenţa teoretică Rezistenta teoretică se consideră a fi rezistenţa la deformare şi rupere pe care o posedă materialul. E .

rezistenţa teoretică. τ. G = 4400 kgf/mm2 pentru Cu. Luând în considerare valorile modulului de elasticitate al diferitelor materiale metalice(G = 7700 kgf/mm2 pentru Fe. datorită faptului că nu s-a luat în considerare existenţa defectelor interne. γ – deformaţia la forfecare pură.în care G – modulul de elasticitate transversal. 4 – rezistenţa aliajelor durificate . Evoluţia rezistenţei reale în prezenţa defectelor structurale: 1 – rezistenţa teoretică calculată. 3 – rezistenţa metalelor pure. 2 – rezistenţa monocristalelor (Whiskers). Fig 19.19) scoate în evidenţă influenţa pe care defectele reţelei cristaline o au asupra comportarii agregatului policristalin la solicitarea de întindere. G = 700 kgf/mm2 pentru Al) rezultă valorile calculate pentru τ de 100 până la 1000 de ori mai mari faţă de cele reale. Reprezentarea grafică a evoluţiei rezistenţei mecanice reale (fig.

În materialele durificate prin diferite metode densitatea de dislocaţii poate creşte atingând valori cuprinse în domeniul: a = 1010 .prin: aliere. deformare plastică (ecruisare).1012 (cm-2). dar fară a depăşi limita maximă (a > 1012 – 1013 cm-2 ) peste care metalul devine fragil şi susceptibil la fisurare.9*1010 N/m2.5 până la 2 μm. tratamente termo-mecanice. Densitatea de dislocaţii în materialele policristaline nedurificate este de obicei cuprinsă în domeniul: a = 106 – 108 (cm-2). [2]. Deocamdată. care au lungimi de 2 până la 10 mm şi grosimi de 0. Relaţia între limita de curgere σy şi densitatea de dislocaţii a. creşterea dimensiunilor whiskers-urilor duce la scăderea rezistenţei mecanice. tratamente termice. a . S-a constatat însă că este posibilă creşterea în continuare a caracteristicilor de rezistenţă mecanică prin creşterea densităţii de dislocaţii. este dată de ecuaţia 4: σ y = σo + α G b a (4) . caracteristicile mecanice de rezistenţă sunt de-a dreptul spectaculoase (σ =1300 kgf/mm2 pentru Fe. în timp ce valorile coeficientului de elasticitate transversal se situează în domeniul: G = 6.densitatea de dislocaţii). Din păcate. datorită dimensiunilor reduse şi susceptibilităţii faţă de defectele de suprafaţă. utilizarea acestor fibre este redusă. numărul defectelor reţelei cristaline în acest caz fiind foarte redus.9*109 – 6. În cazul particular al fibrelor monocristaline denumite whiskers. σ = 300 kgf/mm2 pentru Cu şi σ = 225 kgf/mm2 pentru Al).

Conform teoriei stărilor de tensiune limită este posibilă echivalarea stării de tensiune reale complexe cu starea de tensiune simplă. În acest fel. Măsurarea variaţiei de lungime se efectuaează pe porţiunea calibrată a epruvetei de tracţiune. înregistrând continuu variaţiile de lungime. solicitări compuse. Evaluarea rezultatelor se poate face prin măsurarea discretă a distanţelor între două repere iniţiale sau prin măsurare continuă. comportarea materialelor la întinderea monoaxială poate sta la baza interpretării celorlalte stări de solicitare iar încercarea la tracţiune poate fi considerată o încercare de bază a oricărui tip de material. până în momentul ruperii. forfecare. călire etc. Încercarea la tracţiune se execută aplicând unei epruvete cu o geometrie specială o forţă axială crescătore. denumită curba tensiune-deformaţie. Definirea caracteristicilor de rezistenţă Determinarea stărilor de tensiune în cazurile concrete ale aplicaţiilor industriale este extrem de dificilă. Pentru simularea unor solicitări specifice. Pe baza acestei ecuaţii se conduc metode practice de consolidare a metalelor şi aliajelor: durificare prin ecruisare. α – factorul de durificare care depinde de tipul reţelei cristaline şi compoziţia chimică a materialului.în care σo este tensiunea de forfecare în absenţa deformării plastice. deoarece intervin o serie de variabile care sunt greu de cuantificat. cu laser). utilizând extensometre (cu cuartz. cum este întinderea monoaxială. Prin reprezentarea grafică a variaţiei sarcinii unitare în raport cu deformarea. răsucire. rezultă curba caracteristică a materialului. uşor de simulat experimental. în timpul tracţiunii. . b – vectorul Burgers. această metodă se poate completa cu încercări de încovoiere.

este exprimată de raportul între forţa maximă de solicitare şi secţiunea transversală iniţială a epruvetei. pentru o alungire neproporţională de 0. înscrisă ca indice (în cazul oţelurilor. Limita de elasticitate tehnică. reprezintă tensiunea la care alungirea specifică remanentă atinge o valoare prescrisă. La simbolul general se adaugă un număr care reprezintă proporţia de alungire la care s-a efectuat determinarea (de exemplu.Cu ajutorul diagramei tensiune/deformaţie (Hooke) pot fi puse în evidenţă următoarele caracteristici de material: a. conform legii lui Hooke. alungirea specifică remanentă se stabileşte la valoarea de 0.01% şi se notează RE 0. Rm. În cazul materialelor fragile.2). RE. valorile limitelor de rupere şi de curgere coincid. b. Limita de curgere convenţională. .01. Limita de rupere. Se măsoară în daN/mm2 şi poate fi determinată cu relaţia 5: Rm = Fmax / So. măsurată în daN/mm2. (5) în care Fmax este forţa maximă de rupere iar So – secţiunea transversală iniţială a epruvetei de tracţiune. Rp.2% simbolul este Rp0. La valori mai mici decât limita de elasticitate materialul prezintă o comportarea elastică proporţională.reprezintă raportul dintre sarcina corespunzătoare unei alungiri neproporţionale prescrise şi aria secţiunii transversale iniţiale a epruvetei. c.

limita de rupere. gâtuirea la rupere. rezistenţa tehnică de durată. Modulul de elasticitate: - longitudinal.2 μ) Tabelul 4. G = E/3(1 . La depăşirea limitei de elasticitate materialul începe să capete deformaţii remanente. limita tehnică de . STAS 9760.d. 10002-1/94. daN/mm2 . Clasificarea încercărilor mecanice de rezistenţă Denumirea încercării Schema de Modul principiu de solicitare Tracţiune Static SR EN SR EN Dinamic Standarde Caracteristici determi nate Limita de curgere. E. care descrie deformaţia elastică apărută când epruveta este întinsă sau comprimată uniaxial. plastice: E = σ/ε - sau E = tg α (6) Unde σ – tensiunea la întindere. 10002-5/96.constantă de material. daN/mm2 – constantă de material care exprimă deformaţia materialului la solicitarea de forfecare. alungirea la rupere. ε – deformaţia la întindere. transversal (de rigiditate).limita tehnică de 84. STAS 7209 fluaj. STAS 6596-73. G.

săgeata la încovoiere rezilienţa Limita de oboseală. rezistenţa la durabilitate limitată Rezistenţa la torsiune Energia de rupere Încovoiere Static Dinamic SR EN 10045 -1/1993.Limita de curgere. 80.-73.Rezistenţa la 67 forfecare . scurtarea specifică Rezistenţa la flambaj Rezistenţa la încovoiere. Răsucire Static Dinamic - Forfecare Static STAS 7926. STAS 8027-78 relaxare Energia de rupere Limita de oboseală. rezistenţa la oboseală pentru N Compresiune Static cicluri de solicitare STAS 1552.Energia de rupere. SATS 7511-81 STAS 1660. 78 rezistenţa la compresiune.

SR EN 10003-1.3. energia de atracţie între atomii reţelei cristaline scade iar constantele au valori mai scăzute. μ = 0.ε lateral/ εlongitudinal (8) Pentru materiale ideale. valoarea tipică a coeficientului Poisson este 0. Vickers. e.Presiune de contact Static Dinamic STAS 49391. Modulul de compresibilitate : Corelaţii : 1 1 1 = = E 9K 3G K= σ cp presiune = modificare de volum ∆V/V 0 (9) Constantele elastice depind de temperatură şi de tensiunea mecanică aplicată. Rockwell. STAS 492/1-85. Pe măsură ce temperatura creşte. 1997 Rezistenţa la strivire Duritatea Brinell.5. în condiţiile respectării legii conservării volumelor la deformarea plastică. Duritatea de durată Duritatea dinamică Relaţia care se stabileşte între deformaţia elastică longitudinală şi laterală este exprimată cu ajutorul coeficientului Poisson: μ = . . În materialele reale.

h0 0.002 h = adâncime de penetrare finala h0 = adâncime de penetrare iniţiala α 2 2 = 1.8544 F . C) RB = 130 – e .f.D −d ( ) . HRB. (B) e= h . Duritatea : Reprezintă proprietatea materialului de a se opune pătrunderii în suprafaţa sa a unui penetrator. N/mm d2 c) Vickers : HV = 2 ∗ F ∗ sin d2 Exemplu : HV5 . N/mm 2 b) Rockwell : HRC. (A. kgf . cu Metode convenţionale: RA = RC = 100 – e . 5 = forta de apăsare. Metode de determinare a valorii durităţii unui material 2 ∗F 2 2 a) Brinell şi Poldi: HB = π ∗D D .

% . Caracteristici de plasticitate 0 2.1 Alungirea la rupere : A5. % .Curbe tensiune-deformaţie: a) diagrama tensiune /deformaţie pentru un material cu plasticitate bună (se evidenţiază punctul de curgere). δ. b) 2. Z. % 0 0 2. % .2 Gâtuirea la rupere : ψ. Ψ = A 0 l-l A −A ∗100 . δ = l ∗100 .

utilizând ciocanul pendul Charpy. Caracteristici de tenacitate : Tenacitatea reprezintă capacitatea materialului de a absorbi energie în procesul de deformare plastică până în momentul ruperii. 2. Aria de sub curba tensiune/deformaţie reprezintă lucrul mecanic consumat pentru rupere: Rp +Ru 2 T= sau T= ∗ε r 2 ∗ ( R u ∗ε r ) 3 Tenacitatea este influenţată de: o viteza de deformare o prezenţa concentratorilor de tensiune o temperatură Estimarea tenacităţii unui material se poate realiza cu ajutorul determinărilor specifice. înainte de rupere. Epruvete de tracţiune: 1.Rezilienţa KCU sau KCV .L Lc 0 1. după rupere 3. 4. Se estimează: . Lcf D Fig. d c0 dcf D 2.

o zona de rupere fragilă sau fibroasă cu grăunţi grosolani.KCU = KCV En kgfm/cm A J/cm 2 2 ( ) . (de ex. Ruperea la oboseală – exprimă comportarea materialului la solicitări alternante. în timp (pornind dintr-o microfisură dezvoltată în macrofisuri paralele). Aspectul ruperii prezintă două zone distincte: o suprafaţa de rupere formată gradat.Energia de rupere prin şoc KV. Rezistenţa la oboseală se exprimă prin anduranţa limită ca fiind tensiunea maximă pe care o poate suporta materialul fără a se rupe. care exprimă valoarea temperaturii la care se produce o separare între comportarea ductilă şi cea fragilă a unui material în cadrul încercărilor de rupere dinamică prin şoc.Temperatura de tranziţie. efectuate la valori mai mici decât limita de curgere (Rp0. J .2 ) a acestuia. . 105 – 108). în urma aplicării unui număr de cicluri de încercare stabilit. 4. Proprietati de rezistenţă la coroziune Estimarea proprietăţilor de rezistenţă la coroziune se face prin măsurarea vitezei de corodare şi a reactivităţii electrochimice în contact cu mediul de lucru.

hidruri. procesul de corodare poate continua până la distrugerea completă a piesei. acesta poate proteja restul de metal de acţiunea ulterioară a agentului coroziv. Si. Depinde de temperatură.atac electrochimic (in prezenta electroliţilor). cu degajare de H2 .). Dacă stratul de oxid este dens. Atacul chimic direct apare prin interacţiunea metalului cu substanţe chimice (gaze. Atacul coroziv poate fi : . acizi. sulfaţi. reacţia cu oxigenul) creşte temperatura.atac chimic direct (ex. Principalele elemente prezente în cadrul reacţiilor de corodare electrochimică sunt oxigenul şi apa. platina) sunt slab reactive faţă de majoritatea tipurilor de reactivi. Se manifestă prin formarea produşilor de reacţie la suprafaţa metalului sau în profunzime (oxizi. intensificarea atacului având loc la temperaturi înalte. Metalele nobile (aur. argint. Adăugarea unor elemente de aliere poate îmbunătăţi comportarea la corodare. În cadrul atacului electrochimic ionii se deplasează de pe piesa metalică în soluţia de electrolit (dizolvare anodică). cloruri. .Majoritatea metalelor şi aliajelor prezintă susceptibilitate la atacul coroziv în diferite medii chimice. Atacul electrochimic este tipul de atac cel mai frecvent întâlnit şi apare în prezenţa electroliţilor. conductivitatea electrică a acesteia creşte şi viteza de corodare se mareşte. etc) în medii uscate. Cr. Dacă este însă poros. etc. vapori. de (ex. Dacă se dizolvă NaCl în apă. . Al în Fe ) permiţând obţinerea unui filtru compact de oxid care protejează metalul.

Cele mai puţin active metale sunt . Toate metalele aflate înaintea fierului în seria de reactivitate sunt electropozitive (sau anodice în raport cu Fe) şi tind să asigure o protecţie a acestuia. prin sacrificarea ionilor proprii. Cd. Bronz. Principalele forme de atac coroziv sunt: uniform. ducând la sacrificarea acestuia. materiale electrostrictive magnetostrictive. Metalele aflate dupa Fe. sunt electronegative în raport cu Fe şi nu se atacă. 7 înseamnă soluţie neutră. Materiale piezocompozite Actuatoarele deformaţii structuralǎ materiale liniare a cǎror funcţionare au se în bazeazǎ pe sau unghiulare inteligente componenţa materials): şi materiale (smart piezoelectrice. etc. Cositor. Cu. Oţel nealiat. în ordine crescătoare: Argint pentru brazare. Alama. Pt. Fe. Ni. Ag. Pb. prezintă o rezistenţă la corodare diferită. Ti. În cadrul unei serii de reactivitate. punctual (pitting). în ordine: Mg. materiale reologice. cele mai active metale sunt. Nr. materiale cu memoria . Oţel slab aliat.Fierul sau oţelul aflat în contact cu diferite metale. submersat într-un electrolit. Au. în timp ce numerele mai mici indică creşterea acidităţii. Otel inoxidabil. Fontă. în funcţie caracterul electropozitiv sau electronegativ al metalului cu care este asociat. Zn. tenso-fisurant (intra sau intergranular). intergranular (pe limitele de grăunţi). Aciditatea sau alcalinitatea unei soluţii se apreciază cu ajutorul scalei pH-ului.

-Actuatoare piezoelectrice.. Un sistem de acţionare având la bazǎ actuatoare piezoceramice bimorfe destinat unui CD player este prezentat astfel: Actuator piezoelectric într-o aplicaţie Utilizarea unor actuatoare piezoelectrice în construcţia roboţilor industriali este prezentatǎ astfel: Actuatoare piezoelectrice în construcţia unui robot industrial Materialele piezoceramice sunt utilizate pe scară largă ca actuatori. cele mai frecvente aplicaţii ale lor. fiind legate de controlul geometriei şi complianţei structurilor mari şi în special de controlul vibraţiilor. materiale electrocromice (îşi modificǎ proprietǎţile optice funcţie de tensiunea aplicatǎ pe materialul electrod) etc. spaţial. aerospaţial. care se regăsesc în domeniile militar. Principalul impediment al . materiale sensibile pH.formei (sensibile termic). etc.

6. Piezocompozitul 0-3. ca în Fig. . având capacitatea de a-şi relua funcţiile după fiecare explozie Dacă se încorporează fibre piezoceramice subţiri.6(a). 15-25 %. piezocompozitul 1-3.3.6 Exemple de conectivităţi în piezocompozite: (a) conectivitate 1-3 cu bare piezoceramice încastrate într-o matrice continuă. într−o matrice poliuretanică. Astfel. se obţine prin stratificarea plăcilor piezoceramice şi a celor polimerice iar unul de tip 0-3. din Fig. numit şi „piezocauciuc”. (c) conectivitate 0-3 cu granule piezoceramice în matrice polimerică Modul de notare a piezocompozitelor se bazează pe atribuirea primului număr pentru conectivitatea părţii active (piezoceramică) şi a celui de-al doilea număr pentru conectivitatea părţii pasive (matricea polimerică). ca în Fig. din polimer. prin înglobarea particulelor piezoceramice în matricea polimerică. altfel spus de numărul de dimensiuni după care fiecare fază este autoconectată în piezocompozit. Un piezocompozit 2-2. Conceptul de piezocompozit presupune asocierea într-un singur produs a unor elemente active din material piezoceramic şi a unei matrice pasive.6(c). capabile să atenueze nivelul presiunii vibraţiilor cu până la aprox.3. este utilizat în mod curent ca senzor. Fig. Acest tip de piezocompozite sunt utilizate pentru fabricarea de actuatori şi senzori care rezistă undelor de şoc provenite din exploziile submarine. Pentru a elimina acest dezavantaj s-au dezvoltat materiale compozite piezoelectrice (piezocompozite).3. 70 % .materialelor piezoceramice este fragilitatea lor foarte ridicată. (b) conectivitate 2-2.6(b). la compozitele stratificate. ilustrate în Fig. în proporţie de cca. se obţin compozite cu amortizare piezoceramică activă. în scopul fructificării proprietăţilor benefice ale acestora.3. este obţinut prin conectarea barelor piezoceramice de-a lungul unei singure dimensiuni (direcţii) în timp ce matricea polimerică este conectată de-a lungul tuturor celor trei direcţii.3. În funcţie de modul în care sunt aranjate cele două faze. se obţin diverse tipuri de „conectivitate”.

4-PZT Fig.3. prin intermediul amplificatorului de feed-back (2). atunci când trebuie să amortizeze vibraţiile. prin intermediul cauciucului care transmite presiunea aplicată cât şi indirect. prin intercalarea plăcuţelor de PZT (4) între 2 starturi subţiri de cauciuc (3). 2-placă din alamă.3. Ansamblul piezocompozit poate prezenta fie o rigiditate foarte ridicată. fie o comportare tip cauciuc. acoperite cu plăci de alamă (2).Pentru a îmbunătăţi şi mai mult performanţele piezocompozitelor. 2-amplificator de feed-back. atunci când trebuie să transmită eforturile. rezultat prin combinarea funcţiilor de actuator şi senzor ale PZT.7. (b) traductor reglabil „foarte inteligent”: 1-bolţ de tensionare.3. În principiu. piezocompozitul se compune din actuatori şi senzori asamblaţi în pachete tip sandwich. atât direct. 3-strat de cauciuc. Două astfel de exemple sunt ilustrate în Fig. Ansamblul este solidarizat prin bolţul „de tensiune” (1). s−au dezvoltat materiale cu complianţă controlabilă. Senzorului (1) detectează tensiunea mecanică aplicată iar actuatorul contractă materialul piezoceramic căruia îi este imprimată o comportare de tip „cauciuc”. Fig. prin intermediul unui strat de cauciuc.7(b) fructifică elasticitatea neliniară a cauciucului. Actuatorii şi senzorii interacţionează reciproc. În felul . Traductorul este astfel conceput încât îşi poate dubla frecvenţa de rezonanţă (de la 19 la 37 Hz) prin combinarea acţiunii PZT cu rigidizarea sub presiune a cauciucului.3.7(a) prezintă un actuator şi senzor cu material ceramic „moale”. 3-actuator multistrat. Traductorul reglabil din Fig.7 Exemple de piezocompozite cu complianţă controlabilă: (a) actuator şi senzor cu material ceramic „moale”: 1-senzor.

. 250 ori mai mare decât la PZT. Ca urmare a acestei îmbunătăţiri. electrozii transformă o parte din componenta axială a efortului unitar în componente radiale (marcate prin săgeţile pline) şi tangenţiale apreciabile. Mater.8. creşte factorul de calitate Q = 1/F.8 Exemple de utilizare a fluidelor pentru transmiterea deformaţiilor între actuatorii piezoceramici şi elementele active: (a) traductor flexiotensional utilizat ca hidrofon piezoelectric: 1-disc din PZT. and Sun. M.3. – Electromechanical properties of smart materials.R. 7. două exemple fiind ilustrate în Fig. and Struct. and Rushau. utilizat ca hidrofon piezoelectric include doi electrozi metalici cavi (2) care conţin două pungi cu aer. cu profil tip calotă sferică.acesta.E.A. Datorită densităţii sale reduse şi a design-ului extraplat. R. 5-piston Traductorul flexiotensional din Fig. Acelaşi principiu s-a aplicat şi în cazul actuatorului RAINBOW. 13 Newham.. N. Smart Mater.3. localizate pe suprafaţa de contact cu discul din PZT (1). Intell. Syst. în urma scăderii frecării interne (F)13. Westervelt. 1993. J.. Atunci când sunt supuşi la tensiunea hidrostatică (reprezentată prin săgeata goală) produsă de undele sonore care se deplasează prin lichidul înconjurător. produsul dintre coeficientul piezoelectric (d) şi coeficientul de tensiune (g) devine de cca. de la 11 la 34.8(a). V. 467-471 . (b) actuator hidraulic cu deplasare mare: 1-inel din PZT. 289-294 14 Jayachandran. 4-Jully.G. 1998.3.E. 2-suspensie elastică de etanşare. Alte traductoare se bazează pe capacitatea fluidelor de a redirecţiona undele de presiune aplicate de la exterior. 2-electrozi metalici cavi. actuatorul RAINBOW este utilizat ca difuzor în interiorul aeronavelor14. 3-capac. J.. Fig. Meyer. Struct. 4-garnitură. – Experimental studies of shallow spherical shell piezoceramic actuators as acoustic boundary control elements.Q.

.48:116.G. D. J.. 105-112 17 Saunders. et al. Cole. Brennan. actuatorii piezoelectrici sunt utilizaţi în mod curent pentru controlul vibraţiilor. 1998. p.J.. Smart Mater. La aplicarea tensiunii electrice. atunci când nivelul acestora constituie o ameninţare pentru integritatea ansamblului respectiv.18 mm şi l = 38. comprimând fluidul care deplasează pistonul (5) pe direcţie axială marcată prin săgeată. S. Struct. p. 7. and Fannin. 0.22 mm. – Similitude analysis for piezostructures. în acele zone ale materialului care prezintă cel mai mare risc de fisurare. Conf. – A novel high-displacement piezoelectric actuator for active vibration control. Smart Mater. on Adapt. (Rogers. în sistemele micromecanice. C.). din cauza ecruisării ciclice în regim dinamic. cilindrul din PZT se contractă. 1996. p. obţinut prin tehnica LIGA (lithographie galvanoformung abformung.338-347 . = galvanoformare litografică). A and Pinnington. Piezostructuri După cum s-a arătat anterior. s-a reuşit creşterea rezistenţei la fisurare cu peste un ordin de mărime.8 mm. M. O altă aplicaţie o constituie controlul complianţei (care indică gradul de elasticitate şi este inversa rigidităţii) structurilor mari. pentru care s-a introdus termenul de piezostructuri17. Prin încorporarea actuatorilor piezoelectrici. David. W. Struct.Actuatorul hidraulic cu deplasare mare conţine un inel din PZT (1).J. 31-42 16 Pokines.J. C.A. presupun utilizarea unui sistem de pârghii elastice. Principalul efect al vibraţiilor constă din concentrarea periodică a tensiunilor care grăbeşte apariţia fisurilor. Dimensiunile cilindrului din PZT sunt h = 3. 1998. 7. la o tensiune electrică aplicată de 3 kV15. Elliot. raza inferioară fiind de 22. R. atât terestre cât şi spaţiale. ger. prin intermediul electrozilor. B. care are un raport de multiplicare de 5. and E. Sixth Inter..J. În aceste condiţii. Struct. prin efect piezoelectric invers.. – A smart material microamplification mechanism fabricated using LIGA.R. umplut cu fluid. Un astfel de exemplu îl reprezintă palele de elicopter care sunt supuse unui nivel foarte 15 Garcia-Bonito.A.. eds. deplasarea pistonului poate atinge cca.1 mm.. pe ale cărui suprafeţe interioară şi exterioară sunt aplicaţi electrozi.. Alte metode de amplificare a deplasării actuatorilor piezoelectrici. Technomic.

– Performance investigation of twist actuated single cell composite blades for helicopter blade control. mai ales mai ales în timpul zborului pe orizontală. eds. este reprezentat de structurile spaţiale mari. Actuatorul piezoelectric astfel obţinut este jumătate înglobat în pala (1) şi jumătate în flapsul segmentat (2). 4-actuator din piezocompozit cu electrozi intermediari.3. (Rogers. prin actuatori piezoelectrici de torsiune: 1-pală. 5-articulaţie Grinda din material compozit (3) este acoperită cu un strat de piezocompozit (4) obţinut prin înglobarea fibrelor din PZT. Alt domeniu de utilizare a actuatorilor piezoelectrici.. al palelor de elicopter. Fig. Pentru a monitoriza continuu gradul de îndoire al elicei s-a introdus „controlul individual al palelor” prin intermediul actuatorilor de torsiune.W. 18 Du Plessis. ceea ce permite modificarea geometriei palei de elicopter.J. C. and Hagood. 1996. N. Articulaţia (5) este plasată exact în punctul de rotaţie a flapsului.9. Alte metode de control individual al palei utilizează actuatori piezoelectrici plasaţi între partea interioară a palei şi plăcuţele de acţionare legate de discul rotorului. actuatorul se torsionează. on Adapt.ridicat al vibraţiilor. 191-216 . 3-grindă de material compozit. reducând nivelul vibraţiilor18. cum ar fi antenele şi sateliţii. într-o matrice epoxidică în care sunt incluşi şi electrozi interdigitali. comandând răsucirea controlată a flapsurilor. Conf. după principiul schematizat în Fig. La aplicarea tensiunii electrice.). Sixth Inter. et al. Struct.. 2-flaps. Technomic. pentru aplicarea tensiunii electrice de comandă.9 Sistem de control aeroservoelastic individual. la controlul vibraţiilor. la electrozi.3.A. A. dispuse la 450grade faţă de axele de simetrie ale grinzii.

Antenele spaţiale reprezintă instalaţii cu formă cvasi-statică. s-au utilizat iniţial sisteme digitale tradiţionale. 19 Bousquet.10. (Rogers. eds. amortizate. – Evaluation of active damping performances on orbit. în legătură cu precizia de direcţionare a fasciculului. Pentru controlul geometriei antenei se pot utiliza actuatori piezoceramici în formă de benzi. Prin utilizarea unor elemente de rezistenţă. cu schema-bloc prezentată în Fig. cu actuatori şi senzori piezoelectrici distribuiţi pe întreaga structură. din PZT. Aceleaşi probleme. C. fr.p. în care astronauţii erau nevoiţi să iasă în spaţiul cosmic. 133-143S . Struct. legate de controlul geometriei şi amortizarea vibraţiilor. Cum la bordul sateliţilor există diverse motoare. P. compuse din ansambluri de cabluri şi împletituri. 1996. cu a structură de susţinere şi rigidizare. acestea produc vibraţii ce pot perturba buna funcţionare a transmisiei prin laser şi trebuie. care determină dilatarea ansamblului. Forma suprafeţei antenei este deosebit de importantă deoarece influenţează direct capacitatea de emisie-recepţie a instalaţiei.) desfăşurat pe staţia orbitală MIR19. s-a reuşit controlul formei structurilor spaţiale şi s-au redus duratele de reparaţie. Sistemul de comunicaţii intersatelit prin fascicul laser. Deformarea lor se realizează prin intermediul unor braţe extensibile care se alungesc în sens centrifug. Utilizând sisteme de amortizare activă. Conf. s-a reuşit. pe direcţie radială. Astfel de soluţii au fost utilizate la amortizarea activă a vibraţiilor din elementele flexibile ale sateliţilor în cadrul experimentului CASTOR (Caractérisation des Structures en Orbite. de control în circuit închis. P.. chiar dacă sunt foarte bine izolate. apar şi la celelalte structuri desfăşurabile din spaţiul cosmic. au fost aplicate şi la structurile terestre staţionare. Guay. Pentru a monitoriza comportarea structurilor terestre.A. F.). de exemplu. în cadrul piezostructurilor. cu actuatori piezoelectrici înglobaţi. active.. care dezvoltă momente de încovoiere prin efect piezoelectric invers.. toleranţa deviaţiei fiind de ordinul μrad. Metodele de încorporare a actuatorilor şi senzorilor piezoelectrici. Sixth Inter. deci. Technomic. impune condiţii extrem de riguroase. on Adapt. et al. and Mercier. în cadrul satelitului de comunicaţii ARTEMIS (Advaced Relay and Technology Mission) o reducere a nivelului vibraţiilor de până la 69 de ori. 8 m – instalaţia captează o cantitate importantă de energie solară radiantă. Din cauza suprafeţei sale mari – o astfel de antenă are un diametru de deschidere de cca.W.3.

Fig. au fost dezvoltate piezostructuri tip ramă din oţel cu secţiune „în H”. imprimantele cu jet de cerneală şi motoarele piezoelectrice Capitolul al III-lea Motoare piezoelectrice (generalitati. Excitarea digitală directă. la care actuatorii şi senzorii încorporaţi asigură controlul momentului de încovoiere şi implicit al (micro)vibraţiilor. Utilizând această metodă. capetele magnetice ale aparatelor de înregistrare-redare a sunetului. a piezostructurilor a permis o simplificare substanţială a interfeţei sistem de control/structură. controlată prin calculator. Aceste piezostructuri se folosesc pentru monitorizarea stării de tensiune a zgârie-norilor. amortizarea activă a substratului tensionat.10 Schema-bloc a unui sistem digital tradiţional de control în circuit închis a piezostructurilor Convertorul digital→analog reprezintă interfaţa dintre sistemul digital de control şi actuator. tipuri. descoperire. Prezenţa convertorului şi a amplificatorului liniar complică mult sistemul de control şi din acest motiv s-a recurs la eliminarea lor şi înglobarea actuatorilor şi senzorilor piezoelectrici cu comandă directă. concomitent cu păstrarea calităţii procesului de monitorizare. reducerea şi izolarea vibraţiilor la sistemele optice adaptive de tipul Telescopului Spaţial Hubble . studii. istoric. micromanipulatoarele robotice. Alte aplicaţii ale actuatorilor piezoelectrici includ: controlul vibraţiilor la tăierea de precizie a metalelor . utilizare) . direcţionarea.3.

motoarele piezoelectrice se pot clasifica după mai multe criterii: 1 – tensiunea electrică aplicată şi tipul deformaţiei provocate de aceasta: a – cu deplasare rigidă şi deformaţie indusă unidirecţional de un curent continuu . Fiind construite într-o gamă extinsă de puteri. locomotive. .si de protoni .frecarea genereaza electricitate. Cel care primeste electroni se incarca negativ .se produce un transfer de electroni de la unul la altul . Electricitatea exista de la crearea materiei . care pot fi: . Există însă şi motoare electrostatice construite pe baza forţei Coulomb şi motoare piezoelectrice. motoarele electrice sunt folosite la foarte multe aplicaţii: de la motoare pentru componente electronice (hard disc.Majoritatea motoarelor electrice funcţionează pe baza forţelor electromagnetice ce acţionează asupra unui conductor parcurs de curent electric aflat în câmp magnetic.cu motoare controlate prin pulsaţii tip pornit/oprit.intrucat materia este formata din atomi . Clasificarea motoarelor piezoelectrice În principiu.De fapt . iar cel care pierde electroni se incarca pozitiv .Vechii greci stiau ca frecand o bucata de chihlimbar cu o bucata de panza . imprimantă) până la acţionări electrice de puteri foarte mari (pompe.Materialele neincarcate electric au un numar egal de electroni.cu servotraductoare de deplasare.aceasta va atrage obiecte usoare .dar nu aveau o explicatie a acestui fenomen.care contin particule incarcate electric . macarale).incarcati pozitiv .numite protoni şi electroni .incarcati negativ. dezechilibrand incarcarea lor electrica .Insa prin frecarea a doua materiale . care se neutralizeaza reciproc . .

a. . cele mai larg răspândite sunt motoarele piezoelectrice cu deformaţie alternativă (ondulatorie) la rezonanţă. 2 – tipul mişcării generate: a – rotativ. Principiile constructiv-funcţionale ale motoarelor ultrasonore sunt ilustrate în Fig.b – cu deplasare rezonantă şi deformaţie ondulatorie indusă de un curent alternativ la frecvenţa de rezonanţă mecanică (motoare ultrasonore).3. 4 – natura undei vibratoare generatoare: a – staţionară. b – liniar. în special. Pe de altă parte.11. utilizează. d – cilindru. numite uzual motoare ultrasonore. motoarele din categoria 1. 3 – forma vibratorului: a – bară. b – π. materiale electrostrictive. c – inel (pătrat). b – deplasabilă Dintre categoriile de mai sus. cu deformaţie unidirecţională.

B-vibratorul şi C-cursorul sau rotorul (în funcţie de tipul motorului. Cele mai bune randamente şi puteri dezvoltate s-au obţinut la utilizarea.11(a) ilustrează principiul constructiv-funcţional general al unui motor piezoelectric ultrasonor. rezultă că stratul de fricţiune este foarte important pentru buna funcţionare a motorului. 4-strat de fricţiune. a teflonului. (c) motor cu undă deplasabilă Fig. 6-lucru mecanic dezvoltat. (b) motor cu undă staţionară: schema de principiu şi traiectoria descrisă de capătul antrenorului piezoelectric.11 Scheme de principiu ale motoarelor piezoelectrice ultrasonore: (a) principiul constructiv-funcţional general al unui motor cu subansamblele A-sursă de curent de înaltă frecvenţă. la ieşirea din motor) intră antrenorul piezoelectric (2). liniar sau respectiv rotativ). În cadrul vibratorului (care mai este numit şi stator. C-cursor sau rotor: 1-semnal electric de intrare.3.antrenor piezoelectric. deoarece în raport cu el este generată mişcarea. care este principalul component activ şi piesa elastică (3) care transmite mişcarea. . ca materiale de fricţiune. Există trei subansamble de bază: A sursa de curent de înaltă frecvenţă.Fig. polibutiltereftalatului şi polietilchetonei. 2. 5-piesă elastică de rotaţie sau translaţie. Mişcarea este preluată de stratul de fricţiune (4) al cursorului sau rotorului. 3-piesă elastică. B-vibrator.3. Aşadar motorul transformă semnalul electric de intrare (1) în lucru mecanic (6). Deoarece unicul mod în care se transmite mişcarea între stator şi rotor este frecarea.

imprimându-i-se un cuplu de rotaţie sau respectiv un „şoc liniar” unidirecţional intermitent. solicitate de tendinţa continuă de miniaturizare. La grosimi sub 1 μm. Capătul activ al antrenorului este astfel poziţionat încât pe porţiunea AB se deplasează cu frecare pe suprafaţa rotorului (cursorului) iar pe porţiunea BA pe elipsă (adică în gol). amplitudinea acestor vibraţii devine nesemnificativă. . Vibraţiile antrenorului. deci opus undei.3. în domeniul tehnicii de calcul. în 1973. Ansamblul este astfel reglat încât cele două piese ating frecvenţa de rezonanţă iar motorul sau cursorul este deplasat în direcţia săgeţii goale. Motoare ultrasonore cu undă staţionară În această categorie de motoare intră diverse variante cu mişcare rotativă sau liniară. Particulele de pe suprafaţa statorului au o mişcare eliptică. după direcţia cu săgeată plină.3. Deoarece această mişcare eliptică are sens opus celei de deplasare a undei. rezultată prin compunerea undelor longitudinală şi transversală. Unda deplasabilă. În continuare sunt prezentate câteva exemple constructiv-funcţionale de motoare piezoelectrice ultrasonore aparţinând celor două tipuri principale sus-menţionate. motoarele electromagnetice au atins un anumit grad de perfecţionare peste care nu maipot trece fără descoperirea unor materiale magnetice şi superconductoare noi. randamentul acestor motoare scade foarte mult. În plus.Fig. este generată prin suprapunerea a două unde staţionare cu o diferenţă de fază de 90grade în timp şi spaţiu. rotorul se deplasează în sensul marcat cu săgeată goală. Principiul de funcţionare al motoarelor cu undă deplasabilă este redat în Fig. Capătul activ al antrenorului piezoelectric generează o mişcare eliptică plană. atât axiale cât şi transversale. În aceste condiţii. s-a impus o nouă categorie de generatoare de energie mecanică – motoarele piezoelectric – dezvoltate de IBM. la dimensiuni reduse. Motoarele piezoelectrice ultrasonore După mai bine de un secol de la inventarea lor. sunt parţial limitate de rotor (cursor) ceea ce produce încovoierea.11(c).11(b) prezintă principiul funcţional al motoarelor ultrasonore cu undă staţionară (de tip „ciocănitoare”). sub 1 cm3.

fiind transformată într-un cuplu de rotaţie ce acţionează asupra rotorului (4).Motoarele rotative au în general vibrator piezoelectric cilindric.3.3. Fig.12(b). Diametrul discului profilat poate coborî până la 3 mm./min şi un cuplu de 1 mN·m. cu undă staţionară: (a) componenţa ansamblului: 1-inel piezoelectric. de unde şi denumirea motorului. 2-disc profilat. Fiind alimentat cu un curent cu frecvenţa de 160 kHz. Forma unui astfel de disc.12 Principiul constructiv-funcţional al motoarelor ultrasonore rotative tip „moară de vânt”.21(a) arată că inelul piezoelectric (1) este fixat între două discuri profilate (2). O variantă de vibrator cu inel este ilustrată în Fig. supusă la 2 moduri de vibraţie) însă cel mai reprezentativ este motorul în formă de „π”. este asemănătoare cu cea a unei mori de vânt. Vibraţia inelului este preluată de „aripile” discului superior. .13. Ansamblul din Fig.3. având dimetrul discului profilat de 11 mm. prezentată în detaliul din Fig3. un motor ultrasonic tip „moară de vânt”.12.3. Ansamblul inel-discuri reprezintă statorul. 3-lagăr. 4-rotor. (b) detaliu cu forma discului profilat Motoarele liniare pot avea diverse forme de vibrator (de exemplu placă. ale căror caracteristici sunt prezentate în Fig. a dezvoltat o turaţie maximă de 600 rot.

6. (b) schema funcţională. Se observă că cele două picioare se apropie unul de altul în prima jumătate a perioadei şi se depărtează în cea de-a doua. 3-picior. între care există o uşoară diferenţă în ceea ce priveşte frecvenţa mecanică de rezonanţă. Motoare ultrasonore cu undă deplasabilă Motoarele liniare reprezentative sunt de tip bară şi utilizează vibraţii de încovoiere. atunci când a fost alimentat cu un curent cu frecvenţa de 98 kHz şi tensiunea de 6 V. Motoarele ultrasonore cu undă staţionară au cost redus şi randament ridicat însă controlul sensului de mişcare se realizează cu dificultate.3.3. 2-lipitură. odată cu creşterea sarcinii aplicate până la 1 N (100 gf) randamentul creşte până la cca.13Caracteristicile motorului ultrasonor liniar.13 a dezvoltat o viteză maximă de 20 cm/s. ca în exemplul ilustrat în Fig. motorul din Fig. După cum arată Fig.3. . 4-şină.14.Fig. Din Fig. 7 cm/s.5 % însă viteza de deplasare scade la aprox.13(a) se compune din actuatorul piezoelectric multistrat (1) şi din picioarele metalice în formă de furcă (3). cu undă staţionară: (a) schema constructivă: 1-actuator piezoelectric multistrat.13(c) se observă că.3.3. Având dimensiunile 20 x 20 x 5 cm. în formă de „Π”. (c) dependenţa vitezei şi randamentului de sarcina aplicată Vibratorul din Fig.13(b). deplasarea acestui tip de motor seamănă cu cea a unui cal care merge la trap.3.

instalate la cele două capete ale unei bare din oţel (2). la care rotorul şi statorul au aceeaşi lungime20. 5-sens de deplasare a cursorului Se utilizează două vibratoare piezoelectrice cilindrice (1). 3 %). supus la vibraţii frontale de încovoiere sau radiale de dilatare-comprimare. motoarele tip bară au un randament foarte redus (cca. vârfurile vibratoarelor se poziţionează la o distanţă egală cu o lungime de undă.Fig. tip „bară”. Smart Mater. 2-bară din oţel. În aceste condiţii. Motoarele rotative au în general rotorul sub formă de inel. 7. 20 Uchino. 3-cursor.15. aceste micromaşini mai sunt numite şi motoare rotative tip „surfing”. – Piezoelectric ultrasonic motors: an overview. ilustrat cu săgeată goală. rolul de emiţător şi de receptor. cu undă deplasabilă: 1-vibrator piezoelectric. p. Deoarece lungimea cursorului este întotdeauna mai mică decât cea a barei (statorul).14 Schema de principiu a unui motor ultrasonor liniar. au fost dezvoltate motoare rotative tip inel. cu o frecvenţă de 28 kHz. pe rând. care trebuie să vibreze pe toată lungimea ei. Cele două vibratoare pot juca. Utilizând un cursor cu o lungime de 60 mm şi frecvenţa de 28 kHz. Struct.3. se schimbă sensul de deplasare (4) al undei din bară şi implicit sensul de deplasare (5).3. K. Cum sensul de deplasare a rotorului este pus faţă de cel al undei. Stratul de contact al cursorului cu bara este din cauciuc sau răşină vinilică. În mod normal. 273-285 . s-a obţinut o viteză de deplasare de 20 cm/s. Când rolurile se inversează. 4-sens de deplasare a undei. faţă de capătul barei. al cursorului (3). Φ 20 mm.. Schema de principiu a unui motor rotativ tip inel este redată în Fig. 1998.

fiind împărţit în 16 sectoare polarizate în mod diferit (pozitiv şi negativ) şi în două regiuni cave.Fig. de care este legat inelul elastic (4) care antrenează inelul alunecător (3). 3inel alunecător. cu undă deplasabilă: 1-ax. (iii) nu sunt influenţate de radiaţii sau câmpuri magnetice. (iv) au raport putere/greutate foarte ridicat. acest tip de motor este larg utilizat la mecanismul de focalizare automată al camerelor fotografice şi de filmat. deoarece necesită două surse de vibraţie. 8-suport Unda deplasabilă este indusă de inelul piezoelectric (5).16.15 Schemă de principiu a unui motor ultrasonor rotativ. Inelul elastic al statorului este confecţionat din alamă (CuZn37) iar inelul piezoelectric legat de el este din PZT. au dezavantajul unui randament mai mic de 50 %.3. Datorită formei sale şi a funcţionării silenţioase. deci nu produc zgomot şi ocupă spaţiu mai puţin.3. Motoarele ultrasonore cu undă deplasabilă au mişcarea controlată în ambele sensuri însă. 2-rotor. Structura semicristalină a PVDF este ilustrată în Fig. 7-lagăr. . care conţin electrozi asimetrici. aplicat. (v) randament mare şi (vi) construcţie compactă. 6-inel de pâslă. 5-inel piezoelectric. tip inel. (ii) nu necesită mecanisme reductoare. Principalele avantaje ale motoarelor piezoelectrice ultrasonore sunt: (i) viteză redusă şi cuplu mare. Sensul de rotaţie al rotorului (2) poate fi inversat prin decalarea semnalului electric alternativ. 4-inel elastic. de înaltă frecvenţă. Senzori piezoelectrici Cel mai larg răspândit senzor piezoelectric este un polimer (deoarece materialele piezoceramice sunt prea fragile) – fluorura de poliviniliden (PVDF) cu formula (-CH 2CF2-)n.

după cum arată Fig. sub forma unui film subţire. Pentru a obţine PVDF în starea β. polimerul se depune mecanic. Piezoelectricitatea polimerilor se datorează existenţei regiunilor cu lanţuri de legături covalente ordonate.3.16.16 Structura semicristalină a PVDF Efectul piezoelectric al PVDF a fost observat în 1969 iar cel piroelectric în 1972. La PVDF au fost observate până la patru faze cristaline diferite.3. anionii F1.au orientări diferite.Fig. în starea α (sub 410C.şi cationii H1. g33 = 200·1014C/N. care formează faze (semi)cristaline localizate. la temperaturi cuprinse între (50-100) 0C. dispuşi perpendicular pe scheletul de carbon. a coeficientului de tensiune. Pentru evidenţierea efectului piezoelectric este necesar să se obţină o singură direcţie de polarizare în tot . Utilizarea PVDF ca senzor este recomandată de valoarea mare. ce se poate alungi cu 400-500 %. în conformitate cu Tabelul 3. În urma alungirii filmului de polimer. ceea ce dă naştere unor dipoli electrici. în diverse regiuni ale materialului.Polarizarea PVDF apare numai în starea β deoarece. se produce polarizarea întâmplătoare. înconjurate de regiuni amorfe.1) care este cristalină în proporţie de 50-90 %.

materialul. în proporţie de cca. cu grosimi de 9-100 μm. păstrându-se tensiunea electrică aplicată. cum ar fi copolimerul de fluorură de vinil-trifluoretilenă. ca urmare a măririi frecării interne. se lipesc cu adezivi epoxidici pe diverse suprafeţe metalice pentru a mări tensiunea şi deformaţia de-a lungul unei axe. Deoarece filmele de PVDF sunt extrem de sensibile la presiune. Filmele cu grosimi de 200300 μm se folosesc în robotică. se aplică o încălzire de cca. capabili să detecteze muchii. Principalul impediment al PVDF este posibilitatea utilizării numai la temperaturi relativ scăzute. 1000C şi o tensiune puternică. au fost folosite pentru determinarea deformaţiilor acestora realizându-se astfel suspensii adaptive pentru autovehicule. Aceste vopsele conţin particule piezoceramice de PZT. colţuri sau alte elemente geometrice prestabilite şi să deosebească între ele diferite tipuri de ţesături. Filmele biaxiale pot măsura tensiuni într-un plan. Filmele uniaxiale de PVDF sau alţi polimeri. Apoi se răceşte proba. sunt astfel concepute încât. Când viteza de variaţie a denivelărilor drumului scade sub limita prescrisă. drept senzori tactili. înglobate într-o matrice . Suspensiile adaptive. capabili să citească alfabetul Braille sau să facă distincţie între diferite granulaţii (mărci) de hârtie abrazivă. Filmele de PVDF aplicate pe resorturile elicoidale de comprimare şi pe arcurile-foi multiple. modul de amortizare revine la normal. semnalul transmis de senzorii piezoelectrici determină modificarea modului de amortizare. ceea ce antrenează o scădere substanţială a factorului de calitate. de 8 GV/m. În acest scop. dezvoltate la începutul anilor ’80. metodele moderne prevăd aplicarea unor vopsele piezoelectrice care joacă rol de senzori. Pentru a determina evoluţia stării de tensiuni a unui material. PVDF se utilizează pe scară largă pentru receptoare ultrasonice mai ales la sistemele subacvatice de tip SONAR (Sound Navigation Ranging). deoarece încălzirea poate produce pierderea polarizării. atunci când roata autovehiculului suferă şocuri mai mari decât o anumită limită. 90 %. Pentru a depăşi acest inconvenient s-au dezvoltat senzori care se obţin prin înglobarea pulberilor piezoelectrice într-o matrice polimerică. s-au dezvoltat senzori tactili. se depun electrozi de aluminiu la cele două capete ale foliei de PVDF. ceea ce duce la „blocarea” orientării dipolilor.

Ele au avantajul că se pot aplica şi pe suprafeţe complexe. Ca şi materialele cu memoria formei. În plus. Capitolul al IV-lea Concluzii 576517 0740663569 0740082738 . Pentru a genera curent electric continuu s-a recurs la utilizarea unor plăci de fixare a fracturilor.de răşină epoxidică. asupra osteogenezei (care în acest caz se referă la refacerea osului) curenţii electrici foarte slabi (sub 0. Sub efectul deformaţiilor (presiunii) care acţionează în placă. de care filmele de PVDF se lipesc mai greu. materialele piezoelectrice şi-au găsit aplicaţii în domeniul implanturilor ortopedice. Această diferenţă de temperatură generează o tensiune termoelectromotoare ce permite apariţia curentului electric continuu. cu rol de întăritor. utilizarea materialelor piezoelectrice. care accelerează refacerea osului fracturat. de exemplu la vindecarea fracturilor. În felul acesta.075 μA) în special atunci când sunt continui. asigurând intervenţia operativă în momentul în care tensiunea dezvoltată de senzori depăşeşte limitele prescrise. este justificată şi de influenţa benefică pe care o au. După depunerea vopselei. se aplică un câmp electric de ordinul kV/cm care asigură polarizarea materialului. care aveau particule piroelectrice încorporate. prin intensificarea transportului cationilor de Ca2+. capabil să monitorizeze nivelul vibraţiilor receptate şi să detecteze apariţia defectelor. se obţine un sistem material inteligent. Grosimea stratului de vopsea variază între 25 şi 300 μm. particulele piroelectrice generează căldură ridicând temperatura plăcii cu până la 50C faţă de cea a corpului. Aceste calităţi permit o monitorizare continuă a „stării de sănătate”.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful