CONCEPTE ECONOMICE ÎN TEORIA CONCURENŢEI

Prof. Univ. Dr. Tatiana MOŞTEANU

1. Practici anticoncurenţiale
Practicile anticoncurenţiale interzise sunt nule de drept şi se referă, pe de o parte, la înţelegerile exprese sau tacite dintre agenţii economici sau asociaţiile de agenţi economici, la orice decizii luate de asociaţii de agenţi economici sau practici concertate între aceştia1, iar pe de altă parte, la folosirea abuzivă a unei poziţii dominante deţinută de către unul sau mai mulţi agenţi economici, prin recurgerea la fapte anticoncurenţiale2. Referindu-ne la primul aspect, practicile anticoncurenţiale, sub forma înţelegerilor secrete între agenţi economici, având ca scop majorarea sau stabilirea preţurilor şi reducerea producţiei sunt considerate de majoritatea autorităţilor ca singura încălcare mai serioasă a legilor concurenţei. Cazurile analizate din diverse ţări relevă că înţelegerea secretă poate fi realizată formal, ca « gentlemen’s agreement », în care respectul reciproc, convenţiile sociale şi contactele personale sunt suficiente pentru a garanta respectarea preţurilor de înţelegere şi a practicilor de afaceri conexe. Înţelegerile secrete nu implică în mod necesar un acord explicit sau o comunicare între agenţi economici. În industriile oligopoliste, agenţii economici îşi stabilesc preţurile şi nivelul producţiei, în mod intercondiţionat, astfel încât acţiunile fiecărui agent economic să aibă impact şi să determine reacţia celorlalţi agenţi, pe piaţă. În aceste condiţii, membrii unui oligopol pot lua în considerare acţiunile concurenţilor pe piaţă şi să îşi coordoneze acţiunile ca şi cum
Conform art. 5 alin.(1) din Legea concurenţei nr.21/1996, care enumeră practicile anticoncurenţiale, fiind prevăzute condiţiile de exceptare, în baza art. 5 alin.(2). 2 Prevăzute în art. 6 din Legea concurenţei nr.21/1996.
1

ar forma un cartel, neavând la bază o înţelegere explicită şi clară. Un astfel de comportament este numit, deseori, « înţelegere secretă tacită » sau paralelism conştient. Referitor la cel de-al doilea aspect enumerat anterior, se defineşte poziţia dominantă, ca fiind: ‘‘situaţia în care un agent economic este capabil, într-o masură apreciabilă, să se comporte independent faţă de clienţii şi concurenţii săi de pe această piaţă’’. Poziţia dominantă nu contravine legii prin ea însăşi, fiind sancţionat numai abuzul de poziţie dominantă. De asemenea, sunt interzise orice acţiuni ale organelor administraţiei publice centrale sau locale, care pot conduce la restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei, fie prin luarea unor decizii care limitează libertatea comerţului sau autonomia agenţilor economici, fie prin stabilirea unor condiţii discriminatorii pentru activitatea acestora. Tipurile de practici anticoncurenţiale ce încalcă Legea concurenţei diferă de la o jurisdicţie la alta, fiind examinate ca ilegale per se (prin definiţie) sau supuse regulii argumentării. În acest sens, practicile referitoare la preţuri, tarife, acorduri de partajare a pieţei sau participarea cu oferte trucate la licitaţii sau alte forme de concurs de oferte sunt interzise şi sancţionate, indiferent de mărimea agenţilor economici implicaţi.3 Înţelegerile între agenţi economici
3 Celelalte practici anticoncurenţiale prevăzute de art. 5 alin (1) din Legea concurenţei pot fi exceptate, dacă agenţii economici implicaţi au o cifră de afaceri mai mică decât plafonul stabilit de lege, revizuit periodic, şi o cotă de piaţă sub 5%.

1. analiza efectelor economice ale cartelurilor având ca bază teoria oligopolului cooperativ. necesită « conlucrare ». 8. 5 din Legea concurenţei nr. investigarea localizării licitanţilor câştigători. încheierea înţelegerii. « coordonare » şi «conformare » între membrii. 21/1996 în cazul înţelegerilor verticale. În funcţie de obiective şi de piaţa pe care acţionează. În înţeles larg. licitaţii trucate sau combinaţii ale acestora. alocarea clienţilor sau teritoriilor. 5 Tatiana Moşteanu. Bucureşti. a negocierii exclusive şi a restricţiilor verticale. observarea cotaţiilor de preţ înaintate de aceleaşi firme 4 Consiliul Concurenţei a adoptat următoarele Regulamente şi Instrucţiuni: Regulament privind aplicarea articolului 5 alin. 21/1996 în cazul înţelegerilor verticale. 21/1996. . a problemelor cu care se confruntă. limitarea producţiei.. din “ Concurenţa. fie ele private sau publice. în vederea consolidării mediului concurenţial şi a creşterii capacităţii economiei româneşti pentru a face faţă forţelor pieţei şi presiunilor concurenţiale din Uniunea Europeană4. 591 bis/ 9. ce presupune cunoaşterea mediului de funcţionare a acestuia. se impun anumite particularităţi în ceea ce priveşte mijloacele şi metodele utilizate în descoperirea ei5: Detectarea înţelegerilor secrete concertate pentru ofertanţii la licitaţii. prin examinarea sistematică a contractelor încheiate între producători şi distribuitori.pot fi clasificate în înţelegeri pe orizontală (între agenţi economici concurenţi ce acţionează pe aceeaşi piaţă) şi înţelegeri verticale. Tatiana Moşteanu. cartelul este sinonim cu o formă explicită de înţelegere secretă. între agenţi economici ce operează în diferite stadii de producţie (de exemplu. 21/1996 în cazul acordurilor de cooperare pe orizontală. analiza atentă a periodicităţii în care agenţii economici depun oferte câştigătoare la licitaţii. Detectarea impunerii preţului de revânzare. la nivelul piţei unei ţări. 21/1996. Cartelurile.08. Cartelul naţional: atunci când doi sau mai mulţi agenţi economici încheie un acord în scopul controlării lanţului de producţie/distibuţie şi a reţelei de servicii pot vânzare pentru un produs. prin: examinarea pe termen lung a nivelurilor de preţ de ofertă la licitaţii consecutive. elaborarea unor criterii specifice pentru detectarea practicilor anticoncurenţiale prezintă importanţă deosebită. Detectarea cumpărării legate. dată fiind uniformitatea acestora. În practică. împărţirea pieţelor. într-o serie de licitaţii succesive. între diferiţi comercianţi angrosişti sau detailişti. aceste aranjamente constau. respectiv supravegherea firmelor membre ale cartelului.1. s-a luat în considerare necesitatea transpunerii acestora în legislaţia românească. pct. (1) din Legea concurenţei nr. dr. Abordări teoretice şi practice” a dnei prof. univ. 2. examinarea unei serii de oferte ale aceluiaşi ofertant. pentru diferite licitaţii succesive şi nu în ultimul rând. Regulament privind acordarea exceptării acordurilor de specializare de la interdicţia prevăzută la articolul 5 alin. capitolul 8. Instrucţiuni privind aplicarea art. Editura Economică. pentru a avea succes. Cartel Reprezintă un acord prin care un grup de agenţi economici producători sau distribuitori ai aceluiaşi produs fixează anumite preţuri sau îşi împart piaţa. sunt definite patru forme de cartel6: 1.3. 6 pct. inclusiv a contractelor de licenţă cu partenerii străini. Detectarea cartelurilor. în fixarea preţurilor. Regulamentul privind acordarea exceptării acordurilor de cercetare-dezvoltare de la interdicţia prevăzută la articolul 5 alin. (2) din Legea concurenţei nr. Pentru asigurarea funcţionării eficiente a pieţei din cadrul sectoarelor în care au loc comportamente îndoielnice. Dată fiind diversitatea practicilor anticoncurenţiale. (1) din Legea concurenţei nr. În urma analizei noilor politici comunitare în domeniul înţelegerilor verticale şi a acordurilor orizontale. între producători şi distribuitori). Instrucţiuni privind aplicarea articolului 5 din Legea concurenţei nr. sub cele trei aspecte: atragerea firmelor în cartel. Abordări teoretice şi practice ”.8. Cartelurile Regulamentele şi Instrucţiunile menţionate au fost publicate în Monitorul Oficial al României nr.2002 şi au intrat în vigoare la data publicării. “ Concurenţa. 2000. în general.

achiziţiile prin dobândirea controlului şi crearea de societăţi în comun concentrative8./09. cartelurile private presupun înţelegeri privind condiţiile prin care membrii obţin avantaje reciproce. în perioade de penurii acute. Concentrări economice. organizate de guverne pentru diferite industrii sau produse. 7 Controlul concentrărilor economice a fost introdus în România în anul 1997. Legislaţia cu privire la protecţia concurenţei din diferite ţări poate excepta în mod expres asemenea carteluri. o dată cu intrarea în vigoare a Legii Concurenţei nr. creşterea eficienţei economice sau dobândirea puterii de piaţă. continuând să existe şi după cel de-al doilea război mondial în industrii ca cea a cărbunelui şi cea a extracţiei petrolului. 21/1996. spre exemplu. Cartelul internaţional: atunci când doi sau mai mulţi agenţi economici din ţări diferite se înţeleg pentru a fixa preţurile şi a-şi împărţi piaţa sau pentru a prelua pe rând comenzile la proiectele ce le-au fost adjudecate.08. 9 Art. Spre exemplu. Fuziunile pot avea loc prin9: • Contopire: atunci când doi sau mai mulţi agenţi economici se reunesc într-un nou agent economic şi încetează să mai existe ca persoane juridice distincte.O. în scopul fixării preţurilor şi raţionalizării producţiei şi distribuţiei. dar care nu sunt cunoscute şi este puţin probabil că ar putea fi detectate de către terţi.21/1996. 2. extinderea pe diferite pieţe geografice. de . Spre deosebire de acestea. • Absorbţie: atunci când un agent economic este înglobat de un alt agent economic. deşi îşi păstrează personalitatea juridică. volumul producţiei. transferarea veniturilor de la consumatorii străini la producătorii interni şi efectele favorabile asupra balanţei comerciale. (2) şi (3) din Legea concurenţei nr. Este necesar să se facă distincţie între cartelurile publice şi cele private. în SUA. în timpul depresiunii din anii ’30 au fost permise cartelurile publice. • Fuziune de facto: atunci când doi sau mai mulţi agenţi economici independenţi. Raţiunea acceptării cartelurilor de export este facilitarea pătrunderii pe pieţele străine (externe). 41-44 din Regulamentul privind autorizarea concentrărilor economice. Cartelul de import: reprezintă o înţelegere între agenţi economici care cumpără centralizat o materie primă pentru a o furniza unei ramuri industriale. zahărul. În cazul cartelurilor publice. Cartelul de export: reprezintă un acord între agenţi economici de a stabili un anumit preţ de export şi/sau de a împărţi pieţele de export. având uneori ca obiectiv contrabalansarea puterii de piaţă a cartelurilor de export. acesta din urmă păstrându-şi personalitatea juridică. îşi combină activităţile. 591 bis. 8 Articolul 11. alin. în absenţa unui act juridic legal. dacă ele nu produc efecte anticoncurenţiale pe piaţa internă. 3. Fuziuni În concepţia legislaţiei româneşti în domeniul concurenţei.7 în sfera noţiunii de concentrare economică sunt incluse trei mari categorii de operaţiuni: fuziunile. 4. 3.naţionale au un puternic efect restrictiv asupra importurilor. guvernul poate stabili şi aplica reglementări referitoare la preţuri. cartelurile private sunt considerate în majoritatea jurisdicţiilor ca fiind ilegale şi încălcând legile antitrust. Înţelegeri internaţionale privind unele produse precum cafeaua. zincul sau petrolul (OPEC) sunt doar câteva exemple de carteluri internaţionale ce au determinat înţelegeri între diverse guverne. în timp ce primul încetează să mai existe ca persoană juridică. etc. dispoziţiile conţinute în articolele 11-16 fiind dezvoltate ulterior în Regulamentul privind autorizarea concentrărilor economice. publicat în M.2002 10 Încadrarea în cele trei categorii corespunde clasificăriii realizate în cadrul Glosarului de economie industrială. Au existat aşa numitele “carteluri de criză” . creând un grup care se manifestă concurenţial ca o singură entitate economică. Drept urmare. promovarea mecanismelor financiare şi de cercetare-dezvoltare. Şi în Gemania cartelurile publice au jucat un rol important în perioada inter şi postbelică. diversificarea. fuziuni verticale şi fuziuni conglomerate10. Fuziunile sunt clasificate în trei categorii: fuziuni orizontale. Fuziunile se sprijină pe diferite raţiuni. nr.

Exemplificăm aici prin cheltuielile de publicitate. fiind deseori sub supravegherea autorităţilor de concurenţă. fie din comportamentul agenţilor economici existenţi pe piaţă. 4. care fie nu măresc semnificativ gradul de concentrare a pieţei. de la materiile prime până la produsele finite. de obicei. Barierele structurale la intrare provin din caracteristicile de bază ale industriei. rezultând fie dintr-o structură de piaţă specială (spre exemplu. Fuziunile.Fuziunea orizontală se referă la asocierea între agenţi economici concurenţi (care produc şi comecializează aceleaşi produse pe piaţa relevantă). 5. poate fi sursa unor astfel de bariere la intrare. definită şi măsurată corect. investiţiile în echipamente care nu pot permite fabricarea decât a unui anumit produs). aflate în faza de distribuţie (spre exemplu o fuziune între un agent economic ce operează pe piaţa serviciilor de foraj-sonde şi un agent economic ce activează în sectorul de rafinare a petrolului). Efectul acestora se concretizează. Fuziunea conglomerată se prezintă sub forma unei asocieri de agenţi economici aflaţi în sectoare neînrudite (spre exemplu între un producător de produse alimentare şi un producător de utilaje pentru industria energetică). În situaţia în care distribuitorii sunt legaţi de producători printr-o clauză de nonconcurenţă. Barierele strategice la intrare apar din comportamentul celor care se află deja pe piaţă. respectiv costurile irecuperabile (sunt acele costuri angajate pentru a pătrunde sau a deveni activ pe o piaţă. deasemenea. aceasta din . un agent economic poate suprainvesti în capacităţi de producţie pentru a ameninţa concurenţii potenţiali cu un război al preţurilor). efectul de închidere a pieţei va fi mai puternic dacă stabilirea distribuitorilor proprii impune costuri de intrare irecuperabile pentru potenţialii intraţi. ceea ce îl determină să prefere un produs altuia). deşi uneori pot avea un impact anticoncurenţial. fuziunile orizontale pot reduce concurenţa pe piaţă. dar care se pierd atunci când agentul economic părăseşte piaţa respectivă. fie nu duc la acest rezultat nu necesită de obicei continuarea analizei. Subliniem faptul că şi guvernele pot fi sursa barierelor la intrare. costuri şi cerere. O fuziune poate crea sau consolida puterea de piaţă sau poate înlesni exercitarea ei numai dacă ea sporeşte semnificativ gradul de concentrare a pieţei şi dacă are ca efect o piaţă concentrată. economii de scară (prin repartizarea costurilor fixe asupra unei producţii mai mari). prin intermediul licenţelor sau a reglementărilor emise. Dacă sunt reprezentative ca mărime. prin impunerea unor condiţii de autorizare sau prin reglementările emise. de cercetaredezvoltare. Fuziunea verticală are loc între agenţi economici care operează la nivelul diferitelor stadii de producţie. Statul. costurile irecuperabile sau loialitatea faţă de marcă a consumatorilor dintr-o anumită ramură de activitate). Monopol Se caracterizează prin existenţa unui singur agent economic pe piaţă. editat sub egida Secretariatului General al Organizaţiei Economice pentru Cooperare şi Dezvoltare. avantaje absolute de costuri ale celor deja aflaţi pe piaţă.: bariere structurale şi strategice. precum : tehnologie. implicând diferenţierea produselor (diferenţiere fizică sau numai în percepţia consumatorului. împiedicarea strategică a intrării implicând deseori un comportament preemtiv din partea agenţilor economici existenţi (spre exemplu. Nici un alt agent economic nu are posibilitatea de a intra pe piaţa produsului respectiv. Bariere la intrare Au rolul de a împiedica sau întârzia intrarea noilor agenţi economici (concurenţi potenţiali) pe o piaţă dată. drept şi politică a concurenţei. deseori numite bariere economice şi de comportament. în creşterea eficienţei economice. Barierele la intrare pot fi clasificate în două mari categorii.

a costurilor medii şi marginale. se argumentează că monopoliştii. Nivelul preţului de monopol depinde de gradul de integrare. având imunitate crescută faţă de presiunile concurenţiale. preţurile de monopol nu se pot sustrage totuşi legităţii costurilor. fiind semnificative în relaţia cu cererea pieţei. În esenţă. Totuşi. care deseori sunt caracterizate printr-o reducere abruptă. iar piaţa este astfel dimensionată încât este loc numai pentru un singur agent economic care să exploateze economiile de scară disponibile. raza de acţiune a diferitelor firme de monopol. ceea ce va avea ca efect o scădere a bunăstării. resursele pot fi irosite în tentativa de a obţine o poziţie de monopol. Sunt frecvent întâlnite în sectoare industriale. spre exemplu. dar şi în cazurile de oligopol. În general. monopolurile naturale sunt caracterizate prin curbe ale costurilor medii şi marginale cu o pantă puternic descendentă. în funcţie de criteriul cotei de piaţă. Monopolul natural apare ca urmare a deţinerii de tehnologie productivă. deseori asociată cu cererea pieţei şi nu din activităţile guvernamentale sau cele ale concurenţilor. Monopolul trebuie deosebit de puterea de piaţă. referitoare la preţuri. Barierele care susţin monopolurile sunt deseori asociate cu protecţia legală creată prin patente şi francize de monopol. 6. Puterea de piaţă apare nu numai când există monopol. nu vor avea stimulentul adecvat pentru a minimaliza costurile şi îmbunătăţi calitatea tehnologică. neputănd impune însă cantităţile ce vor fi cumpărate la acest preţ. pe termen lung. De aceea. posibilitatea de substituire a bunurilor. Argumentele precedente sunt pur statice în realitate şi constituie numai o parte din răul posibil care rezultă din monopol. un contraargument ce a fost avansat este acela că. Deşi sunt călăuzite de mobilul speculaţiei. un anumit grad de putere de monopol este necesar pentru a câştiga profituri mai ridicate cu scopul de a crea stimulente pentru inovaţii. pe perioade îndelungate. Uneori. Existenţa monopolurilor este condiţionată de prezenţa barierelor la intrare.considerente economice sau datorită unor restricţii impuse de legi. concurenţă monopolistă sau de firmă dominantă. monopolistul este liber să îşi fixeze preţul. Totuşi. Dacă în cazul concurenţei perfecte agentul economic nu putea stabili preţul de vânzare a produsului oferit. monopolurile naturale există datorită economiilor de scară şi de gamă. . Diferitele legislaţii abordează monopolul în diverse moduri. astfel încât nu există loc decât pentru un singur agent economic să exploateze deplin economiile de scară disponibile şi să aprovizioneze piaţa. Mai mult decât atât. Monopol natural Un monopol natural există pe o piaţă specifică dacă o singură firmă poate deservi acea piaţă la costuri mai scăzute decât orice combinaţie de două sau mai multe firme. calitate şi condiţii de intrare. Cel din urmă este un termen care se referă la toate situaţiile în care firmele se confruntă cu curbe ale cererii descendente şi pot ridica preţul în mod profitabil deasupra nivelului concurenţial. unele monopoluri sunt create şi susţinute prin comportamentul strategic şi economiile de scară. în electricitate. deseori formează subiectul tipic al reglementărilor guvernamentale. căi ferate. în schimb. consumatorii confruntându-se cu un preţ mai mare. Acestea din urmă sunt monopoluri naturale. gaze naturale şi telecomunicaţii. Aceasta presupune existenţa unui transfer de venit de la consumatori la monopolist.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful