CUPRINS

Cap.I. Cap. II.

NOȚIUNI INTRODUCTIVE AMENINȚĂRI ȘI RISCURI LA ADRESA SECURITĂȚII LA NIVEL GLOBAL

pg.

3

pg. 5

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.

Contextul internațional actual Globalizarea Amenințări de natură politică Amenințări de natură socială Amenințări de natură economică Amenințări de natură militară Amenințări transfrontaliere Terorismul contemporan internațional EVOLUȚIA ISTORICĂ ȘI OBIECTIVELE NATO Situația politică mondială din momentul creării Alianței Evoluția istorică a NATO Obiectivele NATO CONCEPTUL STRATEGIC AL NATO Evoluția orientărilor doctrinare ale Alianței Evoluția conceptului strategic al Alianței
2.1. Conceptul de apărare colectivă 2.2. Conceptul strategic pentru apărarea zonei nord-atlantice 2.3. Conceptul cuprinzător de apărare a teritoriului NATO 2.4. Noul concept strategic

pg. 5 pg. 6 pg. 8 pg. 9 pg. 11 pg. 13 pg. 14 pg. 15 pg. 17 pg. 17 pg. 17 pg. 19 pg. 21 pg. 21 pg. 23 pg. 23 pg. 24 pg. 24 pg. 25 pg. 30 pg. 32 pg. 35

Cap. III.
1. 2. 3.

Cap. IV.
1. 2.

3. 4.

Conceptul strategic al NATO și securitatea globală Summit-ul NATO 2009 ROMÂNIA, MEMBRU ACTIV AL NATO
1

Cap. V.

1. 2. 3.

Drumul României către aderare Rațiuni, interese și preocupări România în teatrele de operații
3.1. Misiunile NATO din Europa 3.1.1. IFOR/NATO 3.1.2. SFOR/NATO 3.1.3. KFOR/NATO 3.2. Misiunile din Orientul Mijlociu 3.2.1. ISAF 3.2.2. NTM-I

pg. 35 pg. 38 pg. 43 pg. 43 pg. 43 pg. 44 pg. 46 pg. 48 pg. pg. pg. pg. pg. 48 50 52 56 60

4.

Obligații asumate și modul de îndeplinire a acestora NATO, PREZENT ȘI VIITOR PROMOVAREA ȘI DEZVOLTAREA CULTURII DE SECURITATE-COMPONENTĂ A STRATEGIILOR DE SECURITATE LA FRONTIERA RĂSĂRITEANĂ NATO ȘI UE

Cap.VI. Cap.VII

1.

Abordări ale conceptului de ˮ frontieră răsăriteană a Alianței Nord-Atlantice și a Uniunii Europeneˮ

pg. 60

2.

Amenințările comune la adresa securității statelor membre NATO și ale Uniunii Europene

pg.

62

3.

Cultura și educația de securitate, componentă a strategiilor de Securitate la frontiera răsăriteană a NATO și UE

pg.

65

Cap. VIII

CONCLUZII FINALE

pg. pg.

71 75

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I NOTIUNI INTRODUCTIVE

2

Lucrarea de faţă reprezintă în primul rând o motivaţie personală a unui demers favorabil pentru a aprecia viabilitatea Organizaţiei Atlanticului de Nord în contextul schimbărilor strategice şi geopolitice de anvergură de la sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI. Pentru România, ca de altfel şi pentru celelalte state recent aderate la structurile Alianţei, strategia de apărare naţională a suportat, într-un timp relativ scurt, modificări fundamentale, aflându-se pentru prima dată în faţa unor noi provocări securitare. Misiunile armatei române în teatrele de operaţii internaţionale fac diferenţa între un sistem defensiv bazat pe apărarea individuală, în contextul unei strategii proprii de apărare, în limitele graniţelor ţării, şi o strategie de apărare comună, în care statele membre ale alianţei îşi acordă sprijin reciproc, chiar dincolo de limitele teritoriale. Ca orice sistem care are ca origine raţiunea şi, nu în ultimul rând motivaţia umană, NATO este prezentată în cuprinsul lucrării nu ca o organizaţie infailibilă, ci mai degrabă ca o analiză asupra tuturor elementelor care o fac sau nu indispensabilă ordinii şi securităţii mondiale. Axată mai activ pe problematica cooperării, managementului crizelor şi a prevenirii conflictelor, NATO desfăşoară azi misiuni out of area, se preocupă de acţiuni non-Art.5, sprijină alte organizaţii internaţionale (ONU, UE) în misiuni de pace şi stabilitate, dar şi suportă o transformare şi adaptare continuă la exigenţele noului mediu de securitate. Viitorul organizaţiei depinde decisiv de conservarea, prin transformare, a capacităţii sale de a îndeplini un evantai complet de misiuni şi afirmarea ca instanţă a schimbului de vederi asupra ameninţărilor şi provocărilor viitoare şi mai puţin ca instrument de constituire a forţelor. Subiectul acestei lucrari prezintă interes mai ales prin prisma faptului că România este membru cu drepturi depline in cadrul Alianței. Summit-ul de la București din primăvara anului 2008 a reprezentat un motiv in plus pentru ințelegerea rolului pe care România îl are ca forță de stabilitate. Summit-ul NATO de la București , din 2-4 aprilie 2008, a fost cel mai mare eveniment politic al Alianței. De asemenea, reprezintă cel mai mare eveniment organizat vreodată în România: 48 de șefi de state și de guverne și peste 3 000 de delegați au dezbătut, timp de 3 zile, o agendă politică extrem de încărcată. Acest summit a intrat în istorie prin deciziile luate, dar și prin participarea, pentru prima oară la un summit NATO, a Secretarului general al ONU, precum și a președintelui Federației Ruse.
3

de securizare și stabilizare din Afganistan și din zona Balcanilor de Vest. inclusiv misiunile de menținere a păcii. La nivel politic și academic este larg împărtășită convingerea că Organizația Tratatului Atlanticului de Nord constituie cel mai important și mai credibil mecanism de menținere a securității.Problema care rămâne deschisa este legată de interesele politice și economice care motivează susținerea misiunilor pe care forțele armate române le desfasoara in teatrele de operații. Poate România să susţină din punct de vedere militar strategia securitară a Alianţei? Avem o conştiinţă politică suficient de matură pentru realizarea acestei susţineri? Are conceptul strategic al alianţei capacitatea de a susţine ordinea şi securitatea în orice condiţii de spaţiu şi de cultură? Toate acestea sunt doar câteva întrebări care creează problematica unei analize pertinente asupra rolului pe care alianţa îl are în actualul context securitar. Intensificarea ritmului reformei interne a NATO și adâncirea ei consolidează capacitatea Alianței de a îndeplini funcții globale multiple și variate de ordin politic și operațional. problema capabilităților va deveni unul dintre factorii decisivi care vor influența credibilitatea Alianței. CAPITOLUL II. Ele constituie experiențe utile pentru reformă și. finalizarea lor depinde de implementarea reformei. corespunzător cu interesele majore ale statelor occidentale. AMENINȚĂRI ȘI RISCURI LA ADRESA SECURITĂȚII LA NIVEL GLOBAL 4 . într-un proces de interdependență. În contextul extinderii spectrului de riscuri și al creșterii complexității mediului de securitate global.

globalizarea înregistrează progrese notabile. ( Studii strategice și de securitate)ˮ. 1 Dr.1 Mediul actual de securitate este marcat de modificări profunde în principalele domenii ale existenței sociale. profitând de permeabilitatea frontierelor. mai mult decât oricând. În acest context. securitatea s-a transformat. Enciclopedie politică și militară. vulnerabilităților.ˮLumea 2009. bunăstării. ameninţările transnaţionale (terorismul. au mai multe şanse de a se propaga la scară planetară. București. Economia mondială. spiritul de adaptare și acțiunea anticipativă. În schimb. Dr. amenințările. s-a revigorat. național. intr-o problema globală. Vladimir ZODIAN . Teodor FRUNZETI. În aceste condiții. regional sau global. În această situație. Federația Rusă și-a redus influența politico-militară dar aspiră la o poziție internațională deosebită. integrității teritoriale. Efectele globalizării au început să se resimtă. pg. Caucaz și Orientul Apropiat Pe de altă parte. migraţia. capacitatea de a analiza și prognoza. alegerea politică. multitudinea problemelor de securitate pe care statele şi le-au propus să le rezolve a condus la creşterea numărului şi volumului organismelor internaţionale. Principalele zone de insecuritate au fost incluse în procesele de stabilizare. către bazinul Mării Negre. tot mai frecvent și cu mai mare intensitate. În cadrul forurilor superioare de decizie .78 5 . realizarea securității în multiplele ei ipostaze. reprezintă o conditie obligatorie a supraviețuirii și dezvoltării sistemelor socio-politice. capabilitățile și intențiile unui actor internațional și. iar SUA rămâne deocamdată singura hiperputere. securitatea tinde să fie abordată în termeni asociați situației drepturilor omului. deşi nu au fost eradicate conflictele armate. Razboiul rece s-a sfârșit în 1990 -1991. În tot acest context. China și India nutresc la rândul lor ambiții de superputeri politico-economice. traficul de droguri şi materiale strategice. interesului național și cooperării internaționale. amenințărilor și riscurilor la nivel individual. dar nu întotdeauna rezultatele au fost cele scontate. Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei. 2009. URSS și Iugoslavia s-au dezmembrat. după o perioadă apreciabilă de reflux. NATO și UE s-au extins spre Est.1. Contextul internațional actual Existența modernă a națiunilor si statelor presupune un permanent avans al cunoașterii. Rezultatele activităţii lor au fost relevante: s-au diminuat pericolele şi ameninţările. Analiza de securitate include așadar. crima organizată).

la polarizarea celei mai noi tehnologii în cadrul statelor cu economii dezvoltate. 2/2009. 53 6 .ˮsecolul XXI va fi primul secol cu adevărat globalˮ. Astfel că. Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate. tot mai puțin naționale și tot mai mult dependente de centrele globalizatoare. Grigore Alexandrescu. p. la scăparea de sub control a comerţului cu arme şi mijloace NBC(nucleare bacteorologice şi chimice). Schimbările de la nivelul puterii nu sunt nici controlate. Globalizarea Globalizarea a devenit. fenomenul în 2 Mihai-Ştefan Dinu. localizarea şi internaţionalizarea. Col. 2004.ˮNATO. aceștia nemaiputând să se bucure de relativa relaxare oferită de sfârșitul războiului rece. Așa cum reiese și din studiul specialiștilor Institutului de Studii Strategice al Universității Naționale de Apărare al SUA. ci și între actorii nonstate și state. George Peleșteanu . Bucureşti.N. globalizarea nu este numai un drum direct şi uşor către pace şi stabilitate. În niciun moment al istoriei nu a existat o asemenea schimbare rapidă din punct de vedere social. anul XX. centralizarea şi descentralizarea sunt doar câteva din situaţiile care pot genera insecuritate. Politica echilibrului de putere a revenit. cât și un nou dialog strategic intraeuropean. nu numai între state. nici instituționalizate. Dr.3 2. Progresele ştiinţei şi tehnicii cu aplicabilitate militară au condus. Editura U. 7 3 Col.Ap.Accesul diferenţiat al statelor la resurse afectează relaţiile dintre acestea. col. iar pe de altă parte. Așadar. Deşi numărul şi amploarea conflictelor care au la origine dispute teritoriale a scăzut. Surse de instabilitate. serie nouă. revista ˮGandirea Militară Româneascăˮ. aducând cu sine o gamă de implicații ale politicii de securitate pentru europeni și nord-americani. practic. Toți încearcă să o înțeleagă și să atragă de partea lor oportunitățile create de acest fenomen. inevitabil. Fragmentarea şi integrarea. (r) dr.. economic și militar ca în prezent și care să nu genereze o profundă insecuritate. pe de o parte. tendința dominantă constă în integrarea la scară globală a principalelor forțe ale economiilor. În consecință. nr. oferindu-le posibilitatea de a pregăti un război de generaţia a IV-a. tensiunile pot apărea. Lt. s-au amplificat şi diversificat modalităţile de rezolvare prin forţă a divergenţelor de natură etnică şi religioasă2. problema cea mai arzătoare a vremurilor noastre. pg. Europa și actualul mediu de securitate internaționalˮ. Gama largă de riscuri și amenințări pe care le generează noul mediu strategic atrage după sine atât un nou dialog strategic transatlantic. Dan Stroescu.

vor acţiona asimetric. Din sfera tehnologiei și a economiei. din punct de vedere economic. demografice.A. pe mai departe. Dacă vulnerabilităţile unui sistem de securitate. London 7 . Afghanistan şi Irak. cât şi vulnerabile la toate schimbările mediului internaţional. globalizarea se revarsă tot mai puternic in cele mai variate domenii ale vieții cotidiene: raporturi politice. reprezintă amenințări cu adevarat reale. guvernele naţionale şi actorii nonstatali. Mecanismele şi instituţiile internaţionale. etc. motivaţi nu numai de probleme economice. Kosovo. care să nu genereze conflicte armate de genul celor cunoscute în Serbia. ameninţările sunt mult mai greu de identificat şi definit în contextul politicii internaţionale actuale. 4 Astfel. Spre deosebire de acestea. în J. Dovada o reprezintă incapacitatea actuală a actorilor internaţionali de a perfecta şi respecta norme viabile de securitate. instituţiile şi aranjamentele de securitate vor rămâne. Pinter. sunt destul de concrete.derulare putând crea şi multe momente care să ameninţe securitatea existentă la anumite nivele şi perioade de timp. sociale. Fiind un proces prin care lumea tinde să devină un spațiu unic. vor da naştere la ameninţări directe la adresa păcii şi securităţii regionale şi internaţionale. având în vedere progresele realizate de numeroasele instituţii internaţionale existente şi perspectiva dezvoltării lor. globalizarea se va realiza într-un ritm mult mai accelerat. globaliuzarea este fie contestată. dar şi de cele ale puterii (dominaţia în regiune. Schulte . 3. fie promovata in mod curajos ca instrument al prosperității universale. religie. fie el naţional sau internaţional. atât insuficiente.4 În marea ordine care se edifică. cultură. obţinerea de avantaje în raporturile cu vecinii). Totuși.ˮBeyond the Buzzard: Toward a Critical Theory of Globalizationˮ. de mediu. Amenințări de natură politică Literatura de specialitate precum și mass-media prezintă în mod detaliat și uneori analizează sursele de instabilitate de natura politică existente în lume. până la realizarea unei globalizări depline. fie tratată ca un pericol din punct de vedere al suprateritorialității și dimensiunii planetare a relațiilor sociale. militare. nu toate aceste dezbateri de caz sau comentarii. controlul resurselor. în Koffman Eleonore și Gillian Youngs (eds) ˮGlobalization Theory and Practiceˮ. Aceasta este consecinţa raportului subiectiv/obiectiv dintre indivizi. Astfel.

dr. Ameninţările la adresa identităţii naţionale implică încercările unui stat „mamă” de a întări identităţile similare etno-culturale de pe teritoriul statelor vizate pentru a ieşi din contextul naţional specific acestora. Din categoria ameninţărilor intenţionale se disting5: generate de natura regimului politic (dictatorial. într-un context în care nu-şi pot ignora existenţa reciprocă. crearea de grupări interne. La fel de periculoasă este situaţia în care. Aspecte ale insecurităţii naţionale.a. cu atât mai grav când aceştia sunt factori de decizie.reprezentările unui grup de oameni. Aceasta se poate realiza prin: presiuni asupra organelor de decizie în favoarea unei anumite politici. în „Buletinul A. ameninţările pot să nu aibă un suport real.S.I. propaganda sprijinul multilateral acordat unor grupări politice antistatale. suspendarea sau excluderea din diferite organisme de securitate. ostilă. Scopul propus ar putea fi: sporirea dificultăţilor guvernului statului-ţintă de a guverna. Ameninţările din cea de a doua categorie derivă din evoluţia sistemului social global în care anumite entităţi pot deveni anacronice în ansamblul relaţiilor bilaterale. răsturnarea guvernului dintr-un stat sau a organelor de conducere colectivă ale unui organism internaţional. Ion Irimia.”. nerecunoaşterea diplomatică a statului respectiv. desfiinţarea organismului de securitate ş. 8 . intervenţiile politice specifice din partea unui stat în afacerile interne ale altui stat. suspendarea sau excluderea din structurile de securitate. Ele apar atunci când principiile organizatoare a două state se contrazic între ele. amenințări intenționale și amenințări structurale. federalizarea împotriva voinţei naţionale. izolarea politică. fundamentalist). 4/2002. influenţarea elaborării unor recomandări şi rezoluţii ale unor organisme internaţionale defavorabile pentru statul vizat. 5 Col. p. favorizarea şi impunerea secesionismului. Majoritatea ameninţărilor politice sunt îndreptate împotriva ordinii de drept dintr-un stat sau a statutului unui organism internaţional. distrugerea structurii politice.M. nu se pot lua decizii majore pentru înlăturarea ameninţărilor evidente. încurajarea secesionismului. nr. datorită mecanismelor democraţiei. ostile statului naţional. și anume. 105. pregătirea terenului pentru anexarea de către statul vecin a unor teritorii Amenințările politice pot fi clasificate în doua categorii.

A 9 . Ele se produc pe fondul nemulţumirilor sociale de orice natură. Nerezolvarea sau tergiversarea soluţionării conflictelor de muncă. Totuşi. care funcţionează după norme nearmonizate cu legislaţia statelor pe teritoriul cărora fiinţează. ameninţările externe de natură socială au degenerat până la atacuri la adresa identităţii naţionale. În acest fel. impunerea unui sistem de norme comune. reduce substanţial punctele vulnerabile asupra cărora se pot direcţiona ameninţările. caracterizată de o participare politică competitivă şi legiferată. extrateritorialitatea legislativă. starea de stabilitate politică. Dar. Contracararea acestora este o activitate continua ce presupune metode adecvate şi acţiuni de tip joint. sisteme deschise de recrutare a aparatului executiv şi independenţă a puterilor din stat.De asemenea. Toate acestea constituie fundamentul de la care se pornește pentru a defini identitatea oricarui grup etnic. fapt ce atrage interesul şi investiţiile străine. limbă. 4. nu întotdeauna compatibil cu cel specific naţional. La nivelul relaţiilor interstatale. Gama ameninţărilor de natură politică se completează permanent cu noi forme şi tehnici. mod de viață și o anumită psihologie comună. înainte de toate. Valorile care sprijină existență grupurilor etnice și religioase se referă la cultură. implicându-le. majoritatea ameninţărilor sociale au sursa în interiorul statelor. Nu de puţine ori. ameninţările de ordin structural pot viza aspecte cum ar fi: cosuveranitatea asupra unor teritorii. statul devine credibil. crearea de instituţii destinate legăturii cu organismele supranaţionale. în cadrul relaţiilor dintre state. situaţie care poate fi percepută ca o pierdere de suveranitate. ca sursă de dezvoltare economică. în domeniul politic. a conflictelor interetnice sau interconfesionale constituie tot atâtea surse de ameninţare la adresa securităţii naţionale. Integrarea în anumite structuri de securitate comportă riscuri cum ar fi : transferul de prerogative naţionale către structura integratoare. tradiții și cutume. subordonarea unor partide organizate pe criterii etnice de pe teritoriul altor state. ameninţările structurale pot avea la bază unele incompatibilităţi dintre diferite structuri supranaţionale şi statele din compunerea acestora. în istoria omenirii. Amenințări de natură socială Aspectul ameninţărilor sociale şi obiectivele acestora se apropie de cele politice. în mod direct.

de asemenea. Deși ele nu constituie singurul actor non-stat ale cărui activități contribuie la propagarea și exacerbarea violenței. pg. Aceasta se realizeaza. fără însă a lua în considerare efectul de bumerang pe care l-ar putea avea aceste acțiuni destabilizatoare.analiza sistemele de valori pe care se bazează grupurile etnice este deosebit de important.6 Mișcările religioase extremiste tind să aibă caracter universal. De multe ori ele sunt disimulate de unele revendicări aparent legitime. de cele mai multe ori este folosita forță armată. prin violență. Modalitățile de exprimare a intereselor de natură etnică și religioasă nu sunt întotdeauna foarte clare pentru cei din afara grupurilor etnice respective. Un al treilea tip de activitate internațională pe care mișcările religioase militante au tendință sa-l genereze este migrația. Princeton. care sprijină din punct de vedere logistic elementele secesioniste. analiza etno-culturală devine obligatorie.43 10 . Confruntările etnice și religioase pot constitui un adevărat ˮcal troianˮ pe care unele grupări interesate îl pot utiliza cu scopul de a grabi sfârșitul erei supremației națiunilor-state. În prezent. de respectare a drepturilor omului. care. adică părăsirea țărilor de origine de catre minoritățile religioase în scopul de a scăpa de persecuții. Printre aceste tendințe se enumeră iredentismul. autonomiei. De obicei. a fost pierdută în favoarea unui alt stat care o deține în prezent. Secesionismul este tendința unei minorități etnice sau religioase de a se separa de un stat recunoscut pe plan internațional. 1997.Lars Erik Cederman -ˮEmergent Actors in World Politics: How States and Nations Develop and Dissolveˮ. Iredentismul este acea tendință a unor grupări etnice sau religioase de a revendica teritorii într-o zonă adiacentă. in unele cazuri. a drepturilor minorităților. Ținând cont de numărul mare al conflictelor etnice din întreaga lume. mai ales din zonele de interferență a diferitelor culturi și civilizații. Pentru indeplinirea unui asemenea obiectiv. deoarece in acest mod pot fi cunoscute izvoarele sale și însăși evoluția grupului. 6 Cf. etc. secesionismul și migrația. mulți experți consideră că ele au tendință să stimuleze anumite tipuri de activități internaționale destabilizatoare. multe din zonele de conflict se interconectează și intercondiționează. Princeton University Press. există o a treia parte implicată.

distribuţiei şi consumului. cât şi de pieţele de desfacere. ci mai degrabă de accesul la resurse”8. 1982. producţiei. nesiguranţa generată de jocul pieţii reprezintă terenul fertil al unui pachet substanţial de ameninţări economice. situaţie care poate afecta securitatea naţională. Ele pot îmbrăca diferite forme. va determina mari fluxuri migratoare. Mc Neill. The Rise of the West. „Războaiele viitorului nu vor mai fi motivate atât de ideologii sau de conflicte identitare. Pentru realizarea acestora piaţa elimină actorii ineficienţi. ale marilor discrepanţe economice şi sociale la scară planetară au dominat dezbaterile summit-urilor de la Monterrey şi Johannesburg. Relaţia de dependenţă a capacităţii militare de cea economică decurge din legile şi principiile luptei armate.75 www. altele devin centre industriale şi depind atât de aprovizionarea cu materii prime. în situaţia în care materiile prime strategice depind de import. ameninţarea securităţii aprovizionării poate fi clasificată drept o problemă a securităţii naţionale a statului implicat. generată de competiţia care asigură progresul şi prosperitatea naţională. Nu întâmplător problemele sărăciei şi subdezvoltării. Ameninţările pot apărea din monopolul asupra unor resurse. p. în condiţiile menţinerii unor ritmuri ridicate de creştere demografică şi a unor creşteri economice modeste. Unele ţări se specializează pe vânzarea de materii prime şi sunt dependente de această activitate. de mari pericole la adresa stabilităţii şi păcii la nivel global. generatoare de noi surse de tensiuni şi stări conflictuale. Abordarea problemelor sociale la scară globală ţine de drepturile 7 William H. dintre care cele mai multe nu pot fi considerate ameninţări la adresa securităţii naţionale. Amenințări de natură economică Într-o economie de piaţă. piaţa este deocamdată cel mai eficient mecanism prin care se obţine în mod sigur creşterea productivităţii. expansiunea economică relativă a unei puteri rivale poate fi percepută ca o ameninţare la adresa securităţii naţionale – „creşterea cheltuielilor militare pentru a contracara puterea în curs de apariţie a unui rival n-ar face decât să mărească viteza cu care ar avea loc propriul declin economic”7. Din această perspectivă. În acest mod. Epuizarea acestora de către naţiunile sărace.5. Chicago. Prin implicaţiile politice şi militare. University of Chicago Press.org 8 11 . Cu toate imperfecţiunile sale. situaţia normală a participanţilor este una de risc şi nesiguranţă.roembus.

Acest tip de acțiune a devenit o amenințare reală la adresa securității naționale a multor state. Columbia (cartelurile din Medellin și Cali). droguri și chiar material nuclear. Exemplu elocvent de corupție și jefuire a bogățiilor naționale îl poate constitui țara noastra. în același timp. prin însăși existență lor. conştient dirijată. în care extrem de mulți directori de întreprinderi de stat au reușit ˮperformanțaˮ de a duce in faliment întreprinderile pe care le conduceau și. bani și persoane. care utilizează în mod frecvent estorcarea de fonduri. organizațiile criminale. presiuni asupra diferitelor instituţii şi chiar prejudicii substanţiale asupra sănătăţii şi longevităţii populaţiei statului ţintă. ameninţările militare au fost percepute ca principalul tip de ameninţare la adresa securităţii. Există o legătură directă între democraţie şi dezvoltarea economică şi socială a unei naţiuni. de a se îmbogați datorită firmelor căpușă pe care le-au creat în același domeniu de activitate. Turcia. de valorile democraţiei. organizațiile criminale și-au extins influență și puterea. sunt. duce la pierderi materiale. Ndragheta și Camorra). precum și la adresa securității internaționale in general. traficul de arme. Nu poate exista o democraţie dezvoltată întro ţară săracă. o amenințare la siguranța și sănătatea publică. în unele state precum Federația Rusă sau Ucraina. deoarece acţiunea de forţă era 12 . În majoritatea țărilor foste comuniste violența. SUA.şi libertăţile cetăţeneşti. Balcani (rețele criminale cu baza în Albania sau Serbia). Ucraina. devenind mult mai bogate comparativ cu statele cu care se confruntă. corupția și jefuirea fără scrupule a bogățiilor și averilor naționale asociate cu organizațiile de tip mafiot în formare și în ascensiune pun în pericol reformele democratice și trezesc nostalgia pentru regimurile autoritare în cercurile cele mai defavorizate ale populatiei. Mexic (cartelurile Juarez. Tijuana și al Golfului). Bazându-se pe creșterea traficului internațional ilegal de bunuri. Mai mult chiar. Federația Rusă (cel puțin 12 astfel de organizații). Amenințări de natură militară Până nu demult. Cele mai puternice grupări criminale se concentrează în: China (Triadele). 6. Ameninţările economice pot fi considerate un atac la adresa securităţii în condiţiile în care acţiunea externă. Situaţia este uşor de înţeles. Italia (Cosa Nostra.

O cursă a înarmărilor de mică intensitate poate fi cu greu ruptă din contextul dorinţei fireşti a fiecărui actor internaţional de menţinere a unui status-quo militar. cât şi de întărirea securităţii naţionale. mobilizări de trupe la frontiere. Dr. 2009. poate naşte uşor confuzia semnalelor pe care statele le generează continuu. în cazul alianţelor comune. Ameninţările directe au diferite modalităţi de manifestare: de la hărţuirea persoanelor care aparţin unor state aflate în afara frontierelor naţionale la raiduri şi incursiuni pe teritoriul acestuia. ele conduc la declanşarea unor mecanisme de apărare şi securitate care aparţin întregului sistem.ˮLumea 2009. cât şi pentru existenţa populaţiei acestora. Acestea pot acoperi un spectru de la insesizabil la „periculos” (aşa cum a fost caracterizată pe timpul războiului rece). 9 Dr.singura care putea determina pierderi ireparabile atât pentru baza organizaţională a statelor vizate. acţiuni ale forţelor speciale şi a celor de cercetare-diversiune în interiorul statului ţintă. atât armele de distrugere în masă cat și cele convenționale pot constitui o amenințare majoră dacă ajung în posesia rețelelor teroriste sau a statelor inamice.88 13 . Deşi semnalele sunt receptate în mod indirect. în mod direct. ( Studii strategice și de securitate)ˮ. Canalizarea acumulărilor militare către rezolvarea problemelor istorice dintre state explică accentul disproporţionat pus pe componenta militară a securităţii. Întrucât capacitatea militară este încă o realitate a cărei existenţă este determinantă atât de susţinerea şi promovarea intereselor statelor în mediul internaţional. Sectorul militar are o dinamică independentă de dezvoltare. Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei. o categorie importantă de ameninţări militare la adresa noastră o constituie şi ameninţările îndreptate. Enciclopedie politică și militară. asupra unor aliaţi sau Alianţei în general. de la blocadă şi zone de interdicţie aeriană sau navală la demonstraţii de forţă. Vladimir ZODIAN . chiar şi în perioada actuală în care ameninţările din alte sectoare prezintă pericole mai mari şi mai apropiate. Disproporţia de potenţial militar existentă este de natură să neliniştească unele state sau grupări de state importante. pg. Cursele înarmărilor sunt surse de ameninţare generate de competiţia militară deschisă sau disimulată dintre state. fapt ce. Teodor FRUNZETI. chiar şi în statele în care controlul civil asupra armatei este efectiv. ceea ce face necesară elaborarea unei strategii adecvate de prevenire. În momentul de față. O asemenea concluzie poate fi trasă în situaţia în care din PIB se alocă pentru cheltuieli militare un procent moderat şi constant. București.9 În condiţiile noului statut al României de membru NATO.

ci. Ea implică: utilizarea maximă de instrumente financiare pentru stoparea fluxurilor de fonduri. Fiind îndeobşte de natură transnaţională. Gama ameninţărilor transfrontaliere este surprinzător de mare. 34. Combaterea eficientă a terorismului internaţional nu are fruntarii. ele nu pot fi gestionate de o singură ţară sau numai de un grup restrâns de ţări. Aceasta deoarece el este resimţit în egală măsură de statele lumii. p. a reieşit faptul că economia interlopă este a doua afacere la nivel mondial 10. fapt pentru care este prezentat în mod distinct într-un subcapitol separat. datorită diminuării drastice a stării lor de securitate. desfăşurate la nivel mondial. Pericolele. Şi-au făcut apariţia. schimbul fără restricţii de informaţii cu toţi partenerii şi uniformizarea legislaţiei interne şi internaţionale. prin gradul de periculozitate pe care îl incumbă. Terorismul. impune tratarea cu prioritate şi exhaustivă a lui. din perspectivă funcţională. nr. 14 . o scurtă prezentare a unor cazuri concrete. alături de actorii statali. Casa NATO. 2/2003. Totuşi. ameninţările nu mai pot fi analizate numai din perspectivă geografică.Lungul drum de la dialog la cooperare. ci sunt de natură mult mai complexă. deşi sunt latente. cooperarea substanţială la frontiere. acest flagel al secolului XXI.din care România nu poate să lipsească ca urmare a obligaţiilor asumate prin semnarea Tratatului de la Washington. scăpând de multe ori de sub atenţia noastră. pot genera stări de insecuritate cu urmări grave asupra scoarţei Terrei şi locuitorilor ei. Astfel. se impune. iar ordinea de importanţă nu poate fi stabilită decât pentru o perioadă scurtă de timp. mai dificil de localizat şi combătut cu mijloace tradiţionale. Occasional Papers. Din unele evaluări prezentate la recentele congrese de specialitate. Chiar dacă nu sunt explicite. actorii nonstatali sau parastatali. 7. ele generează ameninţări mult mai difuze şi automat. Provocările nu se rezumă numai la conflictele militare dintre state. Amenințări transfrontaliere Sursele actuale de ameninţare la adresa securităţii diferă în mod fundamental de cele de la sfârşitul mileniului trecut. 10 Iulian Cifu . în primul rând. datorită vitezei mari de schimbare şi inovaţie şi existenţei disparate şi indistincte a parametrilor de predictibilitate.

de responsabilitatea alegerii și de vulnerabilitatea înstrăinaților. a statelor și a intereselor acestora în țară și în străinătate. a celor ce nu-și găsesc apartenența la grup. pe care l-a aprobat la summit-ul de la Praga (21 noiembrie 2002)12. Vladimir ZODIAN . 2009. prin intermediul finanțării campaniilor electorale și prin corupție. Terorismul contemporan internațional După 11 septembrie 2001. Enciclopedie politică și militară. Uniunea Europeană nu dispune nici de o strategie coerentă de combatere a terorismului. pg.11 În scopul apărării cetățenilor. informarea populației cu privire la pericolul reprezentat de grupările teroriste. mai specific și mai ancorat în capabilități materiale. Comparativ cu NATO. Teodor FRUNZETI. 8. cât și de delicatul caracter al identității. nici de mijloace destinate acestui scop. cărora națiunile trebuie să le facă față. sunt strâns legate atât de presiunea modernității și globalizării. 87-93. iar terorismul este din ce în ce mai prezent. 15 . București. adoptarea unor capabilități integrate de management al consecințelor. Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei. și chiar după recentul război din Irak. integrarea măsurilor de protecție a propriilor cetățeni din străinătate. Atentatele teroriste de la 11 martie 2004 din gările capitalei spaniole au demonstrat vulnerabilitatea sistemului de protecţie al statelor vesteuropene. The Prague Summit and NATO’s transformation. Amenințările la adresa securității. cum ar fi elaborarea și implementarea strategiilor naționale de securitate. Bruxelles. este de așteptat ca fiecare membru al comunității internaționale să întreprindă măsuri în domenii. Alianţa Nord-Atlantică şi-a constituit propriul Plan de Acţiune împotriva Terorismului. Scopurile pe termen lung legate de politicile antiteroriste trebuie să includă măsuri de prevenire și de descurajare a tinerilor de a se alătura grupărilor teroriste. pg. Dr.102 12 NATO. 2003. controlul la nivel politic. ( Studii strategice și de securitate)ˮ.ˮLumea 2009.fapt demonstrat de nenumăratele locuri de pe glob unde criminalitatea transfrontalieră asigură. majoritatea statelor moderne continuă să-și definească strategia de securitate națională în condițiile în care amenințările cărora trebuie să le facă față își au rădăcini în locuri dintre cele mai surprinzătoare. 11 Dr.

14. economia de piață și libera inițiativă.R. ca urmare a înţelegerilor dintre statele Naţiunilor Unite din timpul şi de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial. După ce trupelor statelor occidentale li se redusese capacitatea combativa. Majoritatea specialiștilor apreciază că simpla combatere fizică a terorismului nu este suficientă. p. Este necesară construirea unei ordini internaționale în care țările și popoarele să fie integrate într-o lume în care primează interesele și valorile comune: demnitatea umană. CAPITOLUL III. 38. corupţiei. 16 . decembrie 2003 . Trebuie înțeles că o lume în care aceste valori sunt asimilate ca standarde și nu ca excepții reprezintă cel mai bun antidot împotriva proliferării terorismului.A. EVOLUȚIA ISTORICĂ ȘI OBIECTIVELE NATO 1.U. au fost confruntate in perioada 1945-1949 cu nevoia urgenta de restructurare economica. fiind in acelaşi timp îngrijorate de politica şi metodele expansioniste utilizate de U. respectarea legii. Mai mult decât atât. Pentru aceasta s-au investit inteligenţă. respectiv S. nr. si Canada.ianuarie 2004. Victoria împotriva terorismului nu reprezintă un moment singular și punctual. Statele din proximitatea Uniunii Europene nu sunt abandonate. spălării banilor şi crimei organizate13. A european Security Concept for the 21st Century. influenţă şi bani.S. Ea trebuie însoțită de combaterea fundamentului său ideologic. în „Diplomatic News”. respectarea libertăților individuale. ci un efort de durată.Ameninţarea teroristă cu grad mare de periculozitate va persista în această parte a lumii până când se va realiza o armonizare efectivă a politicilor în problemele terorismului. era evident că apelurile la respectarea Cartei Națiunilor Unite și a acordurilor internaționale asupra cărora se convenise la sfârșitul războiului nu vor garanta 13 Rik Coolsaet. susținut de comunitatea internațională. droguri şi arme.S. Situația politică mondială din momentul creării Alianței Ţările din Europa Occidentală şi aliaţii acestora din America de Nord. prin perspectiva țelurilor ideologice declarate ale Partidului Comunist Sovietic. traficului de fiinţe umane. guvernele occidentale erau din ce in ce mai preocupate de faptul ca Uniunea Sovietica intenţiona sa-si menţină nediminuată capabilitatea forţelor sale armate. Ele vor fi ajutate material şi cu specialişti pentru realizarea unui sistem de interzicere a penetrării elementelor teroriste şi anihilare a celor active.

Evoluția istorică a NATO Succesiunea evenimentelor mai sus menționate au determinat luarea unor măsuri politice și militare. marcate de declanșarea unui fenomen cu totul nou – 17 . care stipulează că “orice alt stat european care este în măsura să urmeze principiile Tratatului și să contribuie la securitatea nord-atlantică poate adera la alianță”. au constituit tot atâtea elemente ce s-au adăugat temerilor preexistente. Norvegiei. Danemarca. politice și militare la adresa securității lor. care a condus la înființarea unui sistem de securitate comun bazat pe parteneriatul dintre aceste 12 țări. Italia. 2. care a început în luna aprilie a aceluiași an. luat în sine. Negocierile cu Statele Unite și Canada au condus la crearea unei singure Alianțe nord-atlantice. a marcat hotărârea a cinci țări din Europa de Vest – Belgia. Norvegia și Portugalia au fost invitate de puterile semnatare ale Tratatului de la Bruxelles să se alăture procesului. Treptat. o serie de evenimente politice dramatice au dus până la limită aceste probleme. bazată pe garanții de securitate și angajări reciproce între Europa și America de Nord. este un document foarte simplu. care. Islanda. Luxemburg. Între anii 1947 și 1949.suveranitatea națională sau independența statelor democratice confruntate cu amenințarea unei agresiuni externe sau a subversiunii interne. Aceste negocieri au culminat cu semnarea Tratatului de la Washington. Semnarea Tratatului de la Bruxelles. se conformează spiritului Cartei Națiunilor Unite și își derivă legitimitatea din această Cartă. Olanda și Marea Britanie – de a dezvolta un sistem de apărare comună și de a întări legăturile dintre ele într-un mod ce le va permite să facă față amenințărilor ideologice. numărul membrilor Alianței a crescut. Tratatul Atlanticului de Nord. în aprilie 1949. ocuparea Cehoslovaciei în iunie 1948 și blocarea ilegală a Berlinului. Turciei și a altor țări din Europa de Vest. Acestea includ amenințări directe la suveranitatea Greciei. Apariția NATO a reprezentat un eveniment major al relațiilor internaționale de la cumpăna deceniilor șase și șapte. admiterea de noi membri în cadrul NATO fiind reglementată de Articolul 10 al Tratatului Atlanticului de Nord. Toate aceste evenimente din Europa dar și cele petrecute în Asia şi în alte regiuni ale globului. în martie 1948. Franța.

Polonia. În urma deciziilor luate la Madrid trei state central europene. fapt finalizat prin deciziile luate la Summit-ul de la Washington care. dezintegrarea Uniunii Sovietice în decembrie 1991 şi schimbările spectaculoase survenite in Europa Centrala si de Est au marcat sfârşitul războiului rece. 2008 18 .U. prin oferirea posibilității de aderare la NATO și Uniunea Europeană. În urma hotărârilor luate de către şefii de stat si de guvern ai ţărilor alianţei în cadrul reuniunilor la vârf de la Londra (iulie 1990). Madrid (iulie 1997) si Washington (aprilie 1999). nu numai ca a marcat aniversarea a cincizeci de ani de la crearea Alianţei Nord-Atlantice. Cehia şi Ungaria au fost invitate oficial să se alăture alianţei. astfel. în noiembrie 1989. studiu introductiv de Șerban Cioculescu. Republica Federală Germană s-a alăturat Alianței în 1955. având ca rezultat potențialele probleme de securitate. el a fost o noutate în planul alianțelor de până atunci. Tratatul precizează drepturile acestor state. precum şi obligaţiile lor internaţionale. Alianţa Atlanticului de Nord şi-a adaptat strategia sa globală. Bruxelles (ianuarie 1994). definindu-se.ˮOriginile alianțelorˮ. Spania a devenit și ea membră a NATO. Ţările membre se angajează să împartă atât riscurile şi responsabilităţile. ridicând la 16 numărul țărilor membre.. Astfel. a devenit evident că.N. Căderea zidului Berlinului. conform Cartei O. Iași. după dezbatere publică şi ratificare de către parlamentele naţionale. in raport cu schimbările produse in contextul strategic şi politic.războiul rece. la 14 mai 1955 a fost semnat Tratatul Pactului de la Varșovia între Uniunea Sovietică și statele din sfera acesteia de influență (printre care se afla și România). Institutul European. divizarea continentului european va persista. cât si avantajele ce decurg din securitatea colectivă.14 În 1952. Walt . După sfârșitul războiului rece și dezintegrarea Pactului de la Varșovia. Din multe puncte de vedere. Alianţa Atlanticului de Nord a fost întemeiată pe baza unui tratat la care statele au aderat in mod liber. ce a modificat situaţia politică din Europa şi a schimbat fundamental imperativele de securitate ale membrilor Alianţei. Ca reacție la aderarea Republicii Federale Germane la NATO. Grecia și Turcia au aderat la tratat. si să nu încheie nici o înţelegere internaţională care să fie incompatibilă cu Tratatul. reunificarea Germaniei în octombrie 1990. În 1982. Roma (noiembrie 1991). traducere de Camelia Boca. în cazul în care fragilele democrații ale țărilor fostului Pact de la Varșovia nu vor fi încurajate. climatul politic și militar din spațiul euroatlantic a cunoscut schimbări spectaculoase. dar pentru prima data în 14 Stepfen M. Evenimentele ce au avut loc ulterior au dovedit ca pericolele şi ameninţările la adresa păcii si stabilităţii se menţin. cei doi actori importanți din perioada războiului rece.

istoria acesteia a admis includerea de noi membri din rândul statelor ce în urma cu nu mai mult de zece ani erau considerate adversare ale acesteia. Slovacia. Atingerea acestui obiectiv se realizează atât prin mijloace politice. Slovenia. Tarile invitate s-au alaturat NATO în 2004. fiecare parte contractantă. moștenirea comună și civilizația pe baza principiilor democrației. prevăzut în Articolul 51 al Cartei ONU. asigurându-se atât respectarea Actului constitutiv al Organizației. Bulgaria si România. asigurînd o mai bună înțelegere a principiilor pe care sunt clădite aceste instituții și dezvoltând condițiile propice asigurării stabilității și bunăstării. cât și militare. Potrivit acestui articol. în special din partea Uniunii Sovietice și a aliaților acesteia. Albaniei si Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei li s-a comunicat ca nu îndeplinesc criteriile economice. Obiectivele NATO Principalul obiectiv al Alianței Nord-Atlantice este asigurarea libertății și securității statelor membre. pentru “restabilirea și menținerea securității zonei nord-atlanticeʺ. Tratatul Nord-Atlantic are ca bază legală de constituire articolul 51 al Cartei ONU care prevede dreptul inalienabil al statelor independente la apărare individuală sau colectivă împotriva unui atac armat. inclusiv prin folosirea forței armate. De altfel. prin care se apela la vechiul “principiu al mușchetarilor” (“toți pentru unul și unul pentru toți”). 3. Lituania.22 noiembrie. La 1 aprilie 2009 au aderat la NATO Albania şi Croaţia. exercitându-și dreptul la autoapărare individuală și colectivă. politice si militare si ca vor trebui sa astepte. de a ˮsalvgarda libertatea. a libertăților individuale și a supremației dreptuluiˮ. Deosebit de important este Articolul 5. principala preocupare a Alianței s-a îndreptat spre apărarea colectivă împotriva oricărei agresiuni externe. cât și al Cartei Națiunilor Unite. întărind propriile lor instituții libere. un atac împotriva unuia dintre statele membre este considerat un atac împotriva tuturor. de a ˮcontribui la dezvoltarea relațiilor internaționale pașnice și prietenești. cum ar fi voință statelor semnatare de a ˮtrăi în pace cu alte popoareˮ. Inițial. 2002 sapte tari au fost invitate spre a începe negocierile de aderare cu alianta: Estonia. Dacă un asemenea atac are loc. ). va recurge singură sau în cooperare cu alți parteneri la acțiunile necesare. Această concepție este reafirmată și prin alte prevederi extrem de importante. Letonia. La întâlnirea la vârf de la Praga (Republica Ceha) din 21 noiembrie . făcând eforturi pentru a elimina orice opoziție în relațiile lor economice 19 .

Pe de altă parte. Evoluția orientărilor doctrinare ale Alianței De la fondarea Alianței Nord-Atlantice până în prezent. Alianță joacă un rol foarte important în domeniul gestionării crizelor.internaționale și încurajând colaborarea economică între fiecare parte și între toate deopotrivăˮ. Prima întâlnire la nivel înalt a avut loc în 1949. după părerea uneia dintre ele. integritatea teritorială. au avut loc 23 de summit-uri. cea mai importantă instituție de luare a deciziilor din cadrul NATO. CONCEPTUL STRATEGIC AL NATO 1. care prevede că ˮpărțile se vor consulta de fiecare dată atunci când. 20 . din 1974. iar pe parcurs. acorda atenție răspunsului la problemele ridicate de opinia publică privind funcțiile de descurajare și de apărare ale NATO. CAPITOLUL IV. Reuniunea de la Ottawa. independență politică sau securitatea uneia dintre părți este amenințatăˮ. a cărei declarație a fost semnată la Bruxelles la 26 iunie 1974. în cadrul cărora are loc întrunirea Consiliului Nord-Atlantic. atunci când a fost semnat Tratatul Atlanticului de Nord. strategice și tactice împotriva oricărui adversar posibil. contribuind la prevenirea conflictelor prin luarea măsurilor adecvate atunci când există acordul statelor membre în acest sens. o serie de întâlniri la nivel înalt au fost cruciale. schimbând compunerea Alianței sau orientarea doctrinară a acesteia. la garanția nucleară a SUA și a prezenței americane în Europa. Ideea de apărare comună și de promovare și slujire a unor interese securitare comune rezultă și din articolul 4 al Tratatului de la Washington. Coordonatele apărării comune în cadrul NATO s-au modificat prin angajamentul părții americane de a utiliza forțele nucleare. la Washington.

Au fost adăugate ca principale sarcini de apărare colectivă gestionarea crizelor și Parteneriatul pentru Pace.Reuniunea de la Bruxelles – 1983. de asemenea. Cu acest prilej. exprimă dorința Alianței de a fi privită ca o organizație de apărare a statelor și cere URSS să respecte interesele NATO legate de securitate. pentru prima oară în istoria sa modernă. In acelasi timp. întărirea cooperării în cadrul Consiliului de Parteneriat Euro-Atlantic. consolidarea Dialogului 21 . Summitul NATO de la Madrid 1997 ă reprezentat momentul in care Republica Cehă. neproliferarea armelor de distrugere în masă. întrunite la Bruxelles. democrație și respectarea drepturilor omului. constructive. România. Ungaria și Polonia au fost invitate să înceapă discuțiile de aderare. moment prielnic pentru NATO de a da o șansă țărilor din partea de răsărit ă Europei. deschiderea față de Tratatul de la Varșovia creând ca bază stabilirea de relații echilibrate. S-a afirmat. Lituania. Estonia. Au fost analizate toate aspectele adaptării Alianței la evoluția mediului de securitate global. că. consolidarea stabilității în Balcani. La Summitul de la Washington din 1999 criza din Kosovo a fost punctul principal de pe ordinea de zi. Letonia. a fost sistematizată o mare parte a experienței NATO din Balcani și a fost abordat viitorul printr-o nouă concepție strategică. de reală destindere a raporturilor. precum și răspunsul la pericolul reprezentat de terorism. Lărgirea NATO a contribuit la consolidarea continuității teritoriului Alianței și la extinderea spațiului de stabilitate și securitate al NATO de la Marea Baltică la Marea Neagră. Slovacia și Slovenia. Europa este unită în jurul valorilor comune de pace și stabilitate. Declarația țărilor membre ale NATO. Summitul de la Istanbul din 2004 a consolidat angajamentul NATO pentru construirea păcii în Afganistan și a deschis un nou capitol de cooperare cu țările din regiunea extinsă a Orientului Mijlociu. șefii de stat și de guvern ai țărilor membre ale Alianței au luat o serie de decizii importante privind extinderea operației NATO în Afganistan: lupta împotriva terorismului. a fost stabilită relația NATO-Rusia și NATO-Ucraina pe o bază instituțională solidă. Summitul de la Roma din 1991 a definit contururile unui nou NATO și a generat o nouă concepție strategică. Summitul de la Londra din 1990 a declarat încheierea războiului rece. În 1997. piețe de desfacere și comerț liber La Summitul NATO de la Praga din 2002. șapte țări au fost invitate să adere la NATO: Bulgaria. liderii aliați au reafirmat deschiderea Alianței față de alte țări și au convenit să continue și să lărgească întâlnirile de dialog intens cu țările partenere interesate.

din 2-4 aprilie 2008. extinderea scutului antirachetă. reprezintă cel mai mare eveniment organizat vreodată în România: 48 de șefi de state și de guverne și peste 3 000 de delegați au dezbătut. Col. 15 15 Lt. precum și a președintelui Federației Ruse. proliferarea armelor nucleare. a Secretarului general al ONU. de asemenea. care completează concepția strategică a Alianței din 1999. crizele regionale. astfel: soluții practice pentru Afganistan. concentrându-se asupra domeniilor în care pot fi realizate progrese la nivelul Alianței. forțe speciale. despre crearea unui “grup de contact” pentru reconstrucția Afganistanului. statele instabile. dar și prin participarea. 2/2009. Potrivit acestui document strategic.75 22 . De asemenea. S-a discutat. pentru prima oară la un summit NATO. modul de conducere a operațiilor și a misiunilor. superioritate informațională. din 2009. pg. obiectivele NATO au fost abordate dintr-o perspectivă realistă. Summitul NATO de la București. extinderea Alianței. principalele amenințări la adresa securității NATO sunt terorismul.Mediteranean și lansarea Inițiativei de Cooperare de la Istanbul. reforma parteneriatului NATO. de a se adapta la noile amenințări ale secolului XXI. timp de 3 zile. iar mesajul generic reflectă unitatea NATO și solidaritatea transatlantică. De asemenea. supraveghere aeriană. parteneriatul strategic cu UE și ONU. Printre cele mai mari realizări ale summitului s-a numărat reafirmarea respectării angajamentelor asumate în Afganistan de către cele 26 de state membre ale NATO. La acest summit s-au căutat soluții pentru a înregistra progrese față de summitul de la Riga. Summitul din România a fost un “element de continuitate” între summitul de la Riga și cel aniversar. precum și capacitatea de a-și îndeplini obligațiile de tipul Articolului 5. nr. Acest summit a intrat în istorie prin deciziile luate. Liviu Lazăr -ˮConceptul strategic al NATO – rolul său în asigurarea securității globaleˮ. a fost cel mai mare eveniment politic al Alianței. securitatea Mării Negre și cea energetică. Cele 26 de state membre au semnat Declarația de la Riga. acordarea de asistență autorităților irakiene în vederea pregătirii forțelor și instituțiilor de securitate Summitul NATO de la Riga din 2006 a fost numit “summitul transformării”. in revista ˮGândirea Militară Româneascăˮ. cooperarea cu alte organizații internaționale. o agendă politică extrem de încărcată. în care se face referire la Tratatul privind forțele armate convenționale din Europa ca fundament al securității europene. Summitul a analizat progresele Alianței în implementarea inițiativelor de la Riga. abuzul în folosirea noilor tehnologii și blocarea accesului la resursele vitale. a fost aprobat documentul numit “Comprehensive Political Guidance”.

cu accent pe prevenirea războiului. inclusiv prin folosirea armelor nucleare. Formularea acestei strategii NATO pentru apărarea zonei nord-atlantice a fost cunoscută sub denumirea de “Conceptul de apărare colectivă”. amenințând că va răspunde. Conceptul cuprinzător de apărare a teritoriului NATO În 1967 Consiliul de Planificare a Apărării din cadrul NATO adoptă noul concept strategic al acestei organizații cunoscut mai ales sub denumirea de ˮriposta flexibilăˮ. 2.1. coroborată cu prevederile “Legii ajutorului militar pentru apărarea reciprocă”. Conceptul strategic pentru apărarea zonei nord-atlantice Strategiile NATO au fost adaptate la riscurile și amenințările specifice diferitelor perioade ale războiului rece. 16 www.3. importanța unității strategice sau rolul armelor nucleare. de către președintele SUA. a planului de apărare integrată a regiunii Atlanticului de Nord a reprezentat demararea procesului de elaborare și implementare a strategiei inițiale a Alianței. semnată de președintele Truman la 6 octombrie 1949.presamil. considerându-se că Alianță “a stabilit o strategie de operațiuni la scară largă în apărarea teritorialăʺ. NATO adopta o poziție clară și fermă. Un exemplu elocvent in acest sens este reprezentat de anunțul URSS potrivit căruia deține bomba cu hidrogen (8 august 1953) și crearea Tratatului de la Varșovia (14 mai 1955) care au stat la baza elaborării și dezvoltării strategiei “represaliilor masive”. prin orice mijloace aflate la dispoziția sa. Evoluția conceptului strategic al Alianței 2. Conceptul a fost dezvoltat între octombrie 1949 și aprilie 1959. la 27 ianuarie 1950.2. Stabilirea scopurilor și misiunilor Alianței.16 2.ro 23 . Conceptul de apărare colectivă Primul concept de apărare colectivă a fost adoptat în 1949 și reflecta natura pur defenței. Potrivit acesteia. bazată pe tactica descurajării.2. răspunzând cu promptitudine situațiilor de atunci. oricărui act de agresiune împotriva țărilor membre. și cu aprobarea.

24 .dar mult mai nuanțat. Aceștia au declanșat o reexaminare strategică aprofundată.Trecerea de la doctrina și strategia “represaliilor masive” la “riposta flexibilă” reprezintă una dintre cele mai de seamă modernizări ale conceptului strategic al NATO din acea perioada. de fapt. Reafirmând principiile fundamentale pe care Alianța se bazează încă de la creare. 2. conceptul de descurajare. care și-au dovedit. care însemnau. Doctrina și strategia “ripostei flexibile” reprezentau un progres și un act de maturitate al Alianței. Având puține asemănări cu conceptele anterioare. dar adăuga obligația de a depune eforturi pentru extinderea și întărirea securității în Europa. Asadar facilita dialogul politic și menținea . Deși cursa înarmărilor se declanșase vertiginos. Odată cu acest nou concept a început și procesul de transformare a NATO dintr-o alianță militară într-o alianță de apărare și securitate. iar Statele Unite trecuseră deja la aplicarea unei strategii de “îndiguire” în relația cu Uniunea Sovietică. elaborat de americanul Nicolas Spykman. un nou început pentru NATO. Aceasta era susținută de o tehnologie performantă și de un sistem al valorilor democratice. doctrina “ripostei flexibile” relansa ideea suficienței strategice și. acesta sublinia cooperarea în locul confruntării cu foștii adversari. în timp. a echilibrului strategic. temeinicia și forța. potrivit conceptului geopolitic al rimland-ului. în funcție de complexitatea situației internaționale. O astfel de alianță se cerea cunoscută și extinsă. ce ă fost adoptat la reuniunea la vârf a Consiliului NordAtlantic de la Roma din noiembrie 1991. șefii de stat și de guvern din țările membre ale NATO au convenit asupra necesității de a adapta Alianța Atlantică la noua eră deschisă în Europa odată cu prăbușirea sistemului comunist. adică o alianță reconfigurată. Noul concept strategic La reuniunea de la Londra din iulie 1990. Se simțea nevoia unor schimbări strategice fundamentale. pe această bază. Conceptul a fost gândit de așa natură încât să ofere garanția că orice fel de act de agresiune va fi perceput ca implicând riscuri inacceptabile și contracarat pe măsură. rezultatul fiind un nou concept strategic al Alianței. ei au apreciat că evenimentele care se desfățurau în Europa vor avea largi urmări asupra configurației spațiului euroatlantic și a modalităților de a realiza obiectivele de securitate și apărare comună. Ideea de bază a strategiei “ripostei flexibile” era să asigure o structură mai echilibrată a forțelor NATO și să permită o gamă mai largă de opțiuni politico-militare.4.

precum și pe gestionarea și prevenirea conflictelor. ce vizau noua structură de forțe. apărare colectivă. oferind garanția că strategia NATO este adaptată complet la provocările secolului XXI. concepția largă asupra securității. cu referire la principiile strategiei NATO. 25 . de amenințările și riscurile la adresa securității. menținerea capacităților militare ale Alianței. suveranitatea și integritatea lor teritorială. fiind deschis Discuțiilor și comentariilor parlamentelor. specialiștilor în securitate. orientări pentru apărare. În 1997. misiunile și dispozitivul militar al Alianței. diversifică misiunile și funcțiile ei. cooperare. liderii NATO au fost de acord cu reexaminarea și actualizarea conceptului. în capitole distincte: - contextul strategic. accentuând astfel caracterul NATO de organizație de securitate și apărare și definește în capitole distincte: - obiectivul și misiunile Alianței. obiectivele și funcțiile de securitate ale Alianței. dezarmarea și - - - orientări pentru forțele Alianței. Conceptul strategic al NATO aprobat la Washington în 1999 lărgește aria de responsabilitate a Alianței. bazată pe dialog. orientând politica de securitate a Alianței pe baza dialogului. perspectivele strategice determinate de un mediu strategic în evoluție. Identitatea Europeană de Securitate și Apărare. conceptul strategic al Alianței a fost publicat. bazate pe securitate. determinat de noul climat și de riscurile la adresa Securității. dispozitivul forțelor Alianței pentru a răspunde exigențelor întregii game de misiuni impuse de caracteristicile forțelor convenționale și nucleare. cooperare și dialog. jurnaliștilor și publicului larg. și gestionarea crizelor. legătura transatlantică. consultare. determinate de caracteristicile forțelor convenționale și nucleare ale NATO. prevenirea conflictelor nonproliferarea. Noul concept strategic al Alianței reafirma caracterul defensiv al NATO și voința - - membrilor săi de a-și apăra securitatea. dar și intenția de a participa la gestionarea crizelor și conflictelor. precum și extinderea și controlul armamentelor. astfel încât acesta să reflecte schimbările din Europa survenite de la adoptarea lui. dar au reconfirmat hotărârea aliaților privind apărarea colectivă și legătura transatlantică. cooperării și pe o apărare colectivă eficientă.Pentru prima dată. ca elemente Esențiale. la asigurarea securității în spațiul euroatlantic. Conceptul strategic adoptat la Roma definea. modul de abordare a securității în secolul XXI. descurajare și apărare. insistându-se pe natura și pe sarcinile fundamentale ale NATO. gestionarea crizelor și parteneriat. parteneriat. incluzând.

documentul reafirmă concluzia Conceptului Strategic din 1991 şi anume. Cu toate că 17 Manualul NATO. Atacul asupra SUA de la 11 septembrie 2001 şi lansarea războiului global împotriva terorismului. un al doilea val de extindere de dimensiuni mai mari (val ce trezea resentimentele nou-născutei Federaţii Ruse). instabilitatea politică. precum conflictele etnice. precaritatea economică. Ungariei şi Poloniei au participat la discuţii încă de la începerea acestora.17 Conceptul descrie mediul strategic şi evaluează pericolele şi riscurile pentru securitate care pot fi prevăzute. Necesitatea promovării unui document care să transpună principiile politice generale ale conceptului strategic în direcţionări specifice. dar că există alte riscuri şi incertitudini cu care se confruntă membrii Alianţei şi alte state din regiunea Euro-Atlantică. pe fondul schimbării leadership-ului politic pe continentul european. din partea tuturor ţărilor membre ale Alianţei. a articolului 5 privind apărarea colectivă. Transformările mediului de securitate în perioada 1999 – 2006 au avut. un impact mult mai semnificativ asupra Alianţei decât cele petrecute în perioada imediat următoare sfârşitului Războiului Rece. la cel mai înalt nivel. a condus la agrearea Directivei Politice Generale.La fel ca şi toate celelalte probleme ale Alianţei. demersuri de revizuire a acestuia au fost lansate abia la începutul anului 2006. Totuşi. aprobarea Conceptului a necesitat consensul în privinţa conţinutului şi a limbajului acestui document. în mod cert. cadrul instrucţiunilor asupra mijloacelor politice şi militare care trebuie folosite pentru atingerea obiectivelor sale. biologice şi chimice şi căile de furnizare a acestora. Conceptul Strategic este declaraţia oficială a scopurilor şi funcţiilor NATO şi reprezintă. invocarea. Referitor la riscuri. Deoarece trei noi ţări membre fuseseră acceptate în cadrul Alianţei. 26 . reprezentanţii Republicii Cehe.43. în cadrul summitului de la Riga din 2006. că pericolul unui război general în Europa a dispărut virtual. Brusseles. NATO-1110. alături de SUA. Acesta observă că în ultimii ani mediul a fost marcat de schimbări generale continue şi că Alianţa a jucat un rol esenţial în întărirea securităţii Euro-Atlantice încă de la sfârşitul Războiului Rece. Biroul de informare şi presă. Belgia. necesare planificării apărării. intensificarea parteneriatului cu statele Asiei Centrale sunt evenimente care au adus din nou în discuţie conţinutul documentului programatic al NATO. încălcarea drepturilor omului. pentru prima dată în istoria Alianţei. implicarea organizaţiei în operaţiunea din Afganistan. răspândirea armelor nucleare. pag.

acesta a adus în discuţie similitudinea documentului programatic al organizaţiei cu un model de afaceri ce trebuie revizuit în concordanţă cu evoluţiile „pieţei”. Declaraţia privind Afganistanul. deschide dialogul cu Rusia „rebelă” şi accentuează necesitatea unui parteneriat real NATO-UE completează „peisajul” temelor de abordat în cadrul noului concept strategic. Astfel. încă din 2008. cercetător în cadrul Institutului de Relaţii Internaţionale „Clingendael” de la Haga. pe fondul lansării Declaraţiei privind Securitatea Alianţei. a semnalat necesitatea remodelării NATO. produs al aceluiaşi summit aniversar al Alianţei 18 Jens Kingsmose. În vederea evidenţierii necesităţii transformării Alianţei. terorismul şi proliferarea armelor de distrugere în masă.18 Unul dintre acestea practic încorporează evaluările Strategiei de Securitate Naţională a SUA (2006) şi ale Strategiei Europene de Securitate (2003). documentul conţine şi două paragrafe scurte referitoare la contextul strategic. Peter van Ham. Sten Rynning (2009) ˮCome Home.Directiva Politică Generală este. cercetătorul menţionat a utilizat curba Madonna – un instrument care are la bază studiul abilităţii artistei de a se reinventa în raport cu transformările societăţii.19 Promovarea Directivei Politice Generale nu a determinat abandonarea ideii de revizuire a conceptului strategic al NATO din 1999. ca principale ameninţări pentru NATO. nr. aprilie 2009. Sfera Politicii. evidenţiind. având ca element esenţial chiar promovarea unui nou concept strategic. 134.20 Procesul de dezvoltare a unui nou concept strategic a fost iniţiat în cadrul summit-ului aniversar al NATO din 2009. Adiţional.diis. pe http//www.dk 19 Directiva Politică Generală (2006) Gheorghe Costinel Anuță . Cea de-a doua marchează conştientizarea unei axiome de care depinde însăşi supravieţuirea Alianţei: „Pacea. marchează succesul istoric al extinderii Alianţei şi intensificarea operaţionalizării abordării cuprinzătoare a operaţiilor (atât pe linia cooperării cu celelalte organizaţii internaţionale în domeniu. 21 . în principiu. o actualizare a orientării strategice a Alianţei cu implicaţii mai mult militare. Această declarație reiterează rolul NATO ca forum transatlantic esenţial pentru consultările în domeniul securităţii.79 20 21 ˮDeclarația privind Securitatea Alianțeiˮ agreată la Summit-ul NATO din 3-4 aprilie 2009 de la Strasbourg Kehl 27 . NATO? The Atlantic Allianceʾs New Strategic Conceptˮ.ˮBătrânul și curbele Madonneiˮ. cât şi pe cea a cooperării civil-militare). Ca exemplificare. războiul şi dezvoltarea sunt mai interconectate ca niciodată”. pg.

reformarea internă a NATO. realizată la nivelul Comandamentului Aliat pentru Transformare. precum şi orientarea noii Administraţii a SUA marchează tranziţia posibilă de la „postura” NATO „set solid de instrumente” la cea de NATO „parteneriat mutual” .)”22 Convergenţa ameninţărilor „prognozate” de către cele trei evaluări menţionate anterior.int/ˮThe Multiple Futeres Projectˮ 28 . pe lângă evenimentele recente. „NATO „set solid de instrumente” (Rol conducător puternic al SUA în NATO. În perioada 13-14 ianuarie 2010 s-ă desfășurat la Oslo seminarul ˮNATOʾs Partenerships and Beyondˮ. şi intensificarea eforturilor de diplomaţie publice necesare unei „percepţii” pozitive a NATO de către societatea internaţională. o coeziune europeană medie şi o mare diversitate în privinţa ameninţărilor percepute. rezultând cinci posibile „posturi” viitoare ale NATO: 1. NATO „reîntoarcerea la ESDI” (Combinaţie între o Europă satisfăcător de coerentă. precum reflectarea unui echilibru între apărarea colectivă şi managementul crizelor. O evaluare care ar putea sta la baza principiilor politice ale noului concept strategic al NATO o constituie însă proiectul „viitorurilor multiple” ale Alianţei.Un al doilea element care ar trebui să orienteze elaborarea noului concept strategic. un interes limitat al SUA pentru NATO şi o percepţie comună modestă în privinţa ameninţărilor. de la redimensionarea structurilor şi generarea de noi capabilităţi până la modificarea procesului decizional. Evoluţia NATO este analizată astfel prin prisma legăturii transatlantice şi a relaţiei cu UE. o puternică percepţie comună în privinţa ameninţărilor de securitate şi o Europă relativ slabă şi fragmentată.) 5. Un alt element relevant pentru elaborarea noului concept strategic îl constituie perspectivele aliaţilor asupra organizaţiei. îl constituie rezultatele evaluărilor privind evoluţia mediului de securitate ale unor instituţii cu rol important în acest domeniu.) 2.nato. NATO „set divers de instrumente” (Combinaţie între un rol conducător moderat al SUA în NATO. NATO „salonul de discuţii pentru „old boys” (Combinaţie între o absenţă totală a interesului SUA pentru NATO.) 4.) 3. NATO „parteneriat mutual” (Combinaţie între participarea puternică a SUA în NATO. o Europă fragmentată sau unită şi percepţii comune sau diverse în privinţa ameninţărilor. o Europă coerentă/puternică şi perceperea unor ameninţări comune. al treilea din seria celor patru conferințe oficiale ale NATO 22 www.

cu accent pe insecuritatea energetica si pe proliferarea tehnologiilor pentru rachete. de o maniera neechivoca. precum și procesului de extindere și parteneriatelor Alianței. în calitate de vorbitor principal în cadrul primului panel al seminarului. în special în ceea ce priveşte reforma parteneriatelor NATO. cum sunt consolidarea interesului NATO si dezvoltarea cooperarii cu partenerii din imediata vecinatate a Aliantei si a Romaniei.23 În acest spirit. ca in forma finala a Noului Concept Strategic sa se regaseasca si alte elemente importante. secretarul de stat Bogdan Aurescu a exprimat disponibilitatea României de a împărtăşi din experienţa dobândită de-a lungul procesului de integrare cu vecinii din Sudul şi din Estul Alianţei şi de a dezvolta proiecte concrete în măsură să contribuie la o sinergie crescută între NATO şi formatele regionale de cooperare. Prin intermediul secretarului de stat pentru afaceri strategice. 23 www. Seminarul de la Oslo a reprezentat o modalitate concretă de a promova interesul special al ţării noastre pentru vecinătatea Alianţei. România și Norvegia și este dedicat contribuției NATO la securitatea euro-atlasntică. descurajarea. Romania va pleda pentru reafirmarea. încă din fazele incipiente ale procesului de elaborare a Noului Concept Strategic al NATO şi o oportunitate pentru partea română de a prezenta. Bogdan Aurescu. Seminarul ă fost organizat în comun de Germania. a apararii colective si a articolului 5 drept responsabilitati principale ale NATO. care a avut o contributie importanta la consolidarea stabilitatii si securitatii in Europa. o viziune articulată şi pragmatică asupra unor elemente de actualitate de pe agenda NATO. la care sa se adauge raspunsul la noile tipuri de provocari. în faţa unui auditoriu avizat. România și-a exprimat punctul de vedere cu privire la Noul Concept Strategic ce urmează ă fi elaborat. Romania ar dori. pentru actualizarea si consolidarea sarcinilor fundamentale ale Aliantei din actualul Concept Strategic adoptat in 1999 (securitatea. managementul crizelor si parteneriatele). totodata. Astfel. din Balcanii de Vest si zona extinsa a Marii Negre.pentru elaborarea Noului Concept Strategic al Alianței. inclusiv Caucazul de Sud si Asia Centrala.diplomacy. precum si consolidarea retelei de parteneriate a NATO si mentinerea politicii de extindere a Aliantei (open door policy). Spania. în cadrul procesului de elaborare a NCS.ro 29 . consultarea.

cuprinse adesea de tensiuni și conflicte. Bosnia. Este din ce in ce mai evident că NATO se constituie de la o zi la alta. cât și în afara granițelor sale. Stabilitatea din zona euroatlantică își extinde aria de influență asupra celorlalte spații strategice. Alianța are următoarele misiuni24: - de securitate: participarea la întregul spectru de operații ale NATO [Art. Kosovo. De la sfârșitul războiului rece au existat schimbări majore care au făcut posibilă o cooperare NATO-ONU din ce în ce mai strânsă. 5.79-80 30 . Alianța îndeplinește rolul de organizație politico-militară de securitate și apărare colectivă. militare și alte acțiuni de management al crizelor. În noile condiții ale mediului strategic de securitate. în cazul evenimentelor ce reprezintă un risc la adresa securității proprii.de încurajare a dezvoltării relațiilor internaționale pașnice și prietenești și de susținere a instituțiilor democratice naționale și internaționale. ori în colaborare cu alte organisme internaționale de securitate. care contribuie la pacea și stabilitatea spațiului euroatlantic și a celui global. Afganistan și Irak fiind câteva exemple remarcabile în acest sens. in revista ˮGândirea Militară Româneascăˮ. a încuraja relațiile de prietenie între state. 24 Lt.3. în nume propriu sau sub egida ONU. situații de criză. Potențialul acestei relații este imens. - de consultare – asupra tuturor problemelor ce afectează interesele vitale ale statelor membre. prin acțiuni politice. diplomatice. garantă a securității spațiului euroatlantic și apărătoare a valorilor democrației. cu NRF. scopul ambelor organizații constând în a promova pacea și securitatea. Col. . NATO și ONU au devenit parteneri în inițiativa de construire a securității la nivel global. umanitare și operații postconflict. precum și de a acționa.de descurajare și apărare contra oricărei amenințări ce vizează un stat membru. atât în interiorul. Odată cu trecerea în secolul XXI. prin gestionarea crizelor și activități PfP. Conceptul Strategic al NATO și securitatea globală Noua strategie marchează tranziția de la o alianță axată pe apărarea colectivă spre o alianță nouă. pg. infrastructură și sprijinul națiunii gazdă (HNS)]. ca răspuns la provocările aduse la adresa păcii și securității mondiale. într-un generator de securitate cu valențe globale. prin cooperare. și coordonarea eforturilor în domeniile de interes comun. . Liviu Lazăr -ˮConceptul strategic al NATO – rolul său în asigurarea securității globaleˮ. 5 și non-Art.de întărire a securității și stabilității regiunii euroatlantice. de la adoptarea noului concept strategic. nr. 2/2009. . atunci când este necesar. În acest sens. participarea la operații de sprijin al păcii.

să susțină această abordare.ro 26 Declarații date pe timpul Adunării Generale ă Asociației Tratatului Atlantic. care să fie promovată la summitul NATO: “Consider necesar să oferim un mandat pentru un nou concept strategic pentru secolul XXI” în cursul summitului din aprilie. în comun de două state membre. Jaap de Hoop Scheffer. Ea l-a invitat pe președintele ales al Statelor Unite. prin reorganizarea structurilor militare și reconfigurarea misiunilor pentru dislocarea de forțe dincolo de zona tradițională de acțiune. a cerut NATO să elaboreze un “nou concept strategic” al problemelor de securitate. a subliniat cancelarul. de aniversare a 60 de ani de existență NATO. mărește zona de securitate în spațiile complementare celui euroatlantic. Dezbaterea actuala cu privire la o noua orientare a Aliantei a fost promovată de doi actori importanți: cancelarul Germaniei și Secretarul general al NATO. Summit-ul NATO 2009 (3-4 aprilie 2009. a fost organizat. fapt concretizat prin reticență unor state membre de a pune la dispoziția NATO tehnică militară și resurse umane.presamil. pentru “o politică de securitate interconectată”. Centrul de Studii Strategice de Apărare și Securitate. Constantin Moștoflei . care să insiste pe dezarmarea nucleară și reconstrucția civilă. defășurîndu-se în perioada 3-4 aprilie la Strasbourg și Kehl. iar aplicarea prevederilor conceptului strategic de la Praga extinde aria de acțiune a Alianței și. prin aceasta. în principal în sprijinul misiunii ISAF. Dr. care să spună clar “în ce direcție se îndreaptă NATO”.pericolul escaladării nucleare. reunită în februarie 2009 la Berlin 31 . o serie de factori au indus obstacole suplimentare pentru dezvoltarea și implementarea unei strategii coerente a Alianței. Aceste dezbateri privind noul concept strategic al NATO survin pe fondul intensificării discuțiilor din interiorul Alianței relative la neîndeplinirea obiectivelor asumate în cadrul summitului de la Riga (2006).ˮEvoluția Conceptului Strategic al Alianțeiˮ.26 Merkel a subliniat și faptul că actualul concept strategic al NATO a fost elaborat înainte de “provocările terorismului internațional”. Deși Alianța a reușit ca după sfârșitul războiului rece să dea dovadă de o mare capacitate de adaptare. Barack Obama. Cancelarul german. al diseminării armelor de nimicire în masă. Kehl-Germania) Summit-ul NATO 2009. pentru prima dată în istorie. a declarat Merkel. prin admiterea de noi membri. Strasbourg –Franță. pe www.25 4. “Nu există securitate f`ără reconstrucție și reconstrucție fără securitate”. Franță și Germania. Angela Merkel. Acești factori se referă în special la lipsa unei percepții comune 25 Apud.

conducerea de către SUA a operațiilor NATO.mediafax. sursă de destabilizare a regiunii și amenințare pentru întreaga comunitate internaționalăˮ. De asemenea. contestată de unele state europene membre ale Alianței – apariția unui nucleu de state care sprijină “europenizarea” Alianței. relativa dezangajare a SUA de problemele securității europene.ro 29 32 . 2/2009. principii din care este inspirat tratatul CFE". se va menține angajamentul pe termen lung în favoarea unui Afganistan democratic ˮcare să nu redevină o bază pentru atacuri teroriste sau sanctuar pentru extremismul violent. care să supravegheze formarea cadrelor armatei naţionale afgane şi activităţile de formare şi încadrare pentru poliţia naţională afgană și de a furniza mai mulţi instructori şi cadre pentru poliţia naţională afgană. Alianță apreciază ca "acţiunile desfăşurate de Rusia în Georgia au pus la îndoială ataşamentul Rusiei faţă de principiile fundamentale ale OSCE pe care se fundamentează stabilitatea şi securitatea în Europa. Astfel. în fruntea listei de priorități s-a aflat problema Afganistanului. NATO este o alianță de succes. nr. in revista ˮGândirea Militară Româneascăˮ. De 60 de ani. Prin lărgirea și transformarea sa.asupra riscurilor și amenințărilor. Reprezentanții țărilor membre au decis că securitatea comună ˮeste strâns legată de securitatea și stabilitatea Afganistanuluiˮ. În ceea ce privește raporturile cu Rusia. în cadrul ISAF. precum și la pacea și securitatea globală.28 Totodată. din cauza problemelor complexe pe care le generează activitatea de formulare. incapacitatea aliaților europeni de a aloca suficiente resurse pentru operațiile militare în derulare. semnată cu ocazia Summit-ului NATO 2009 la Strasbourg Declarația Summit-ului NATO 2009 pe www. Liviu Lazăr -ˮConceptul strategic al NATO – rolul său în asigurarea securității globaleˮ. aliații au luat o serie de decizii cu privire la realitățile din Afganistan. Col. ca răspuns la perpetua evoluție a realității socio-economice. 29 Participanții la summit și-au manifestat sprijinul în privință unei cooperări crescute cu Rusia mai ales în materia apărării antirachetă. Alianța participă la asigurarea securității și libertății viitoarelor generații ale comunității euroatlantice. și anume de a pune în funcţiune o misiune NATO de formare în Afganistan (NTM-A). probabil cea mai eficientă și de succes din istoria omenirii.27 La summit-ul 2009 ă fost adoptată o Declarație în care sunt prezentate principalele aspecte analizate în cadrul dezbaterilor. Definirea unui nou concept strategic va fi un proces laborios. urmând ca această cooperare să fie caracterizată mai ales prin transparență și măsuri de încredere reciprocă. pg.. Declarația de securitate adoptată la 27 Lt.81 28 ˮDeclarația referitoare la Afganistanˮ.

Din această forță a democrației și valorilor societății omenești face parte. de jure și de facto. pentru a reconfigura. începutul unei noi fizionomii a celei mai puternice forțe politice. și România. MEMBRU ACTIV AL NATO 33 . si nu materializarea viitorului concept strategic. ROMÂNIA. cu realism și responsabilitate.summitul aniversar din 2009 este un precursor. militare și de securitate care a existat vreodată pe aceasta planetă. având exclusiv rolul de a consacra tonul și direcția strategică pe care le va aborda procesul de negociere și elaborare a noului concept. CAPITOLUL V.

1. Drumul României către aderare Pentru Romania, integrarea in NATO a insemnat de la inceput declanșarea unui proces complex in toate domeniile vieții politice, economice, sociale si militare. Acest efort colectiv a schimbat radical statutul Romaniei și i-a asigurat integrarea in comunitatea euroatlantică. Privind retrospectiv, putem spune ca pe parcursul anilor de după revoluția din decembrie 1989 se pot observa mai multe linii de continuitate, atat impuse cat și asumate, direcții care sunt, de fapt, jaloane pe calea reformei. In 22 decembrie 1989, o dată cu prezentarea Comunicatului catre tara al Frontului Salvarii Nationale, a fost sintetizată noua orientare a politicii României spre edificarea statului de drept, a economiei de piață și, in general, a valorilor democratice. Consensul politic construit la inceputul anilor ’90 a reprezentat fundamentul politicii externe a Romaniei de apropiere de Alianță. Transformarile democratice din acesti ani au vizat dezvoltarea unei strategii de securitate natională care să raspundă provocarilor din noul context strategic rezultat din prabușirea fostului bloc al Pactului de la Varșovia .30 Pentru prima dată s-a încercat o apropiere de NATO in iulie 1990, când primulministru al României de la acea vreme, Petre Roman, a adresat o invitație scrisă lui Manfred WORNER, secretar general NATO, de a vizita România si, totodată, a propus acreditarea unui ambasador român la NATO. Prima întâlnire la nivel înalt între oficialii români și cei ai Alianței a avut loc trei luni mai târziu la Bruxelles. De la inceputul anului 1992, NATO va iniția noua sa politica de dialog și cooperare cu fostele state membre ale Tratatului de la Varsovia, infiintand Consiliul de Cooperare NordAtlantică. Acest element nou in conceputul strategic al NATO va impulsiona transformarile din Romania, efect care se poate observa prin intensificarea reformei in armata, prin dezvoltarea primelor elemente ale controlului civil si democratic asupra fortelor armate, prin promovarea unei noi conceptii privind rolul Romaniei in context regional. În ianuarie 1994 – România a fost prima ţară post-comunistă care s-a alăturat programului Parteneriatului pentru Pace (26 ianuarie 1994); programul individual este semnat în mai 1995. Initiativa lansata de NATO a reprezentat pentru Romania o noua oportunitate in vederea extinderii directiilor de apropiere de Alianta. Acest program viza nu numai cunoasterea reciproca, ci si dezvoltarea increderii intre state, realizarea primelor elemente de
30

ˮCronologia relațiilor România-NATOˮ, pe www.mae.ro

34

interoperabilitate cu structurile NATO si, nu in ultimul rand, derularea unor programe de asistenta in domeniul apararii. Parteneriatul pentru Pace a mai avut si o alta menire, aceea de a intari decizia internă ca integrarea in NATO este singura alternativă viabilă de securitate a Romaniei. Incepand chiar cu anul 1995, Romania devine cu adevarat o țară candidată la integrarea in structurile euroatlantice. In urmatorii doi ani, va face eforturi deosebite, propunandu-si ca obiectiv invitarea sa in 1997 de a deveni țară membră NATO in primul val de extindere din perioada post-Razboi Rece. În octombrie 1995 România semnează Acordul privind Statutul Forţelor între membrii NATO şi participanţii la PfP, iar în iunie 1996 Parlamentul român adresează un apel parlamentelor statelor membre NATO în care solicită sprijin pentru aspiraţiile României de a deveni membru NATO. Apelul subliniază consensul politic intern asupra acestui obiectiv major al politicii externe româneşti. La începutul anului 1997, cu ocazia unei întâlniri la nivel înalt cu secretarul general NATO, Javier Solana, și cu membrii Consiliului Nord-Atlantic, președintele României, Emil Constantinescu, a afirmat dorință fermă a României de a se alătura Alianței. În cadrul summit-ului NATO de la Madrid, Republica Cehă, Ungaria şi Polonia primesc invitaţia de a se alătura Alianţei. Comunicatul final confirmă continuarea procesului de lărgire; textul nominalizează România printre statele candidate care au realizat progrese semnificative în îndeplinirea criteriilor de aderare la NATO. Evidentierea progresului facut de Romania va duce la noi efecte benefice pentru reforma pe plan intern. Astfel, in acelasi an, va fi lansat Parteneriatul Strategic Romania-SUA, decizie importanta atat in plan bilateral cat și pentru relația noastră cu comunitatea transatlantică. O dată cu lansarea acestui parteneriat, Romania devine, membru de facto al NATO. Acest nou concept avand un rol central in strategia de securitate presupunea cel putin doua aspecte importante. Primul vizeaza internalizarea si asumarea unor obligatii si angajamente aproape similare cu ale unor tari membre NATO. In al doilea rand, Romania sprijinea strategia NATO atat pe linie politica, cat si militara. Statutul de membru de facto va fi afirmat cu putere o data cu declansarea ostilitatilor din provincia sarbă Kosovo și derularea evenimentelor asociate intervenției NATO in zonă.

35

Prin contributia sa, Romania iși va demonstra această nouă calitate, lucru recunoscut in 1999 in Comunicatul final al summit-ului NATO de la Washington. Nominalizata alaturi de alte state, Romania va beneficia de un nou concept menit să accelereze reforma internă. Este vorba de Planul de Actiune pentru Aderare, document-cadru in care erau cuprinse obiectivele reformei in domeniul politic, militar, de justitie si de securitate.
31

În același an România răspunde solicitărilor NATO de a deschide spațiul aerian național pentru avioanele aliate pe timpul operațiunilor din Iugoslavia și, de asemenea, de a permite tranzitul spre Iugoslavia a trupelor cehe și poloneze din cadrul KFOR. În septembrie 2001 Parlamentul decide, cu o majoritate copleşitoare, participarea României, ca aliat de facto al NATO, la lupta împotriva terorismului internaţional cu toate mijloacele, inclusiv cele militare. România va asigura acces la spaţiul său aerian, aeroporturi, facilităţi terestre şi maritime, în cazul în care va exista o cerere NATO în acest sens. Parlamentul României a aprobat, la 21 decembrie 2001, participarea la ISAF, creată în baza prevederilor Rezoluţiei 1386 a Consiliului de Securitate al ONU. Alături de celelalte state participante la această misiune, România contribuia, începând cu 3 februarie 2002 cu un pluton de poliţie militară, un avion de transport C-130, cu două echipaje şi personal de întreţinere (20 de militari), trei ofiţeri de legătură şi nouă ofiţeri de stat major. Printre sarcinile militarilor se numără: misiuni de patrulare, control trafic, protecţie demnitari, control antitero şi transporturi speciale. În aprilie 2002, la Reuniunea NAC, au fost analizate ultimele progrese ale României în îndeplinirea obiectivelor Planului Naţional Anual de Aderare la NATO, ciclul III, iar la 21 noiembrie 2002, la Summit-ul NATO de la Praga, România este invitată să înceapă convorbirile de aderare. Dezbaterea privind rolul Romaniei in NATO a inceput inainte de deznodamantul fericit de la Praga, insa a fost evidentiat ca o prioritate in cadrul unui eveniment major pentru Romania, vizita presedintelui SUA, George W. Bush, la Bucuresti, imediat dupa summit. In discursul sau, presedintele american, care anterior definise Romania ca reper-limita al largirii spre Marea Neagra a Aliantei, transmitea Romaniei un semnal clar a ceea ce va fi un element important in noul rol al tarii noastre in Alianță.

31

www.presamil.ro

36

interese și preocupări Procesul de aderare la NATO reprezintă un demers complementar integrării în Uniunea Europeană. responsabilitatea şi credibilitatea. alături de cele ale altor 25 de state. România consideră criteriile de integrare în cele două instituţii ca fiind convergente şi cu putere de susţinere reciprocă. Depunerea instrumentelor de ratificare a fost urmată. Aderarea la NATO nu reprezintă sfârşitul reformelor. concretizate în exprimarea opțiunii ferme de aderare a țării noastre la valorile 37 .Situată la zona de frontiera a NATO. la Cartierul General al NATO de la Bruxelles. Principiile care stau la baza strategiei noastre de integrare în NATO şi UE sunt: continuitatea. și in același timp. Evenimentul a marcat încheierea unei perioade de transformări profunde ale societății românești și implicit ale organismului militar. a Caucazului si in spațiul CSI. ci si pe unitatea de valori care caracterizeaza spatiul individual de securitate al Europei. Deciziile de la Praga care vizeaza dezvoltarea acelor capabilitati destinate prevenirii unor noi riscuri si amenintari. Rațiuni. a fost anexat calendarul României de finalizare a reformelor. sunt o prioritate a reformei sectorului de securitate. 2. La data de 21 martie 2003 Ministrul român al afacerilor externe a trimis secretarului general NATO o scrisoare care confirmă voinţa şi capacitatea României de a îndeplini obligaţiile şi angajamentele ţării noastre de a deveni membru cu drepturi depline al NATO. La această scrisoare. Destinul comun al Romaniei si al Alianței este edificat nu numai pe baza celor aproximativ 20 de ani de colaborare si dialog cu Alianța. la 2 aprilie 2004. stat depozitar al Tratatului Alianţei Nord-Atlantice. drapelul național al României a fost arborat. România a aderat în mod oficial la NATO prin depunerea instrumentelor de ratificare la Departamentul de Stat al SUA. de ceremonia arborării oficiale a drapelului român la sediul NATO. Romania trebuie să devină un avanpost al Alianței Nord-Atlantice. proliferarea armelor de distrugere in masa si alte riscuri transnationale. cum ar fi terorismul. La 29 martie 2004. un factor de multiplicare a strategiei NATO in regiunea Mării Negre. La 2 aprilie 2004. ci dimpotrivă continuarea reformei este esenţială pentru respectarea angajamentelor pe care ni le-am asumat în procesul de integrare în Alianţă şi pentru desăvârşirea procesului de integrare în UE.

a libertății și securității statelor membre. de la cele de informare până la exerciții complexe.32 Pentru România. care au acoperit un spectru larg de acțiuni. de necesitatea asigurării securității Naționale în condițiile încheierii războiului rece și dizolvării Tratatului de la Varșovia.presamil. având drept consecințe schimbări de ordin cultural și instituțional. pentru atingerea acestui obiectiv și ce drepturi și obligații decurg din statutul dobândit. orientată în sensul apărării valorilor democratice. Permanenta transformare a Alianței reflectă necesitatea adaptării ei permanente la evoluția mediului de securitate. NATO a reprezentat și reprezintă modelul profilului de democrație și cooperare europeană și transatlantică. mai ales militarii. România sa implicat activ în acțiunile din cadrul PfP. anii de participare la PfP au reprezentat o perioadă de pregătire și consolidare a candidaturii la structurile euroatlantice.ro 38 . Acestea ne-au ajutat să creștem gradul de interoperabilitate și să ne apropiem astfel tot mai mult de cerințele unei armate moderne din 32 www. Documentul-Cadru al Parteneriatului pentru Pace. cum au fost cele din Balcani. Opțiunea țării noastre a fost favorizată. Pentru a răspunde. la 26 ianuarie 1994. Argumentele politice și militare care au determinat aderarea la Alianță Nord-Atlantică au fost generate. În acest context. îndreptățită de altfel. se pune întrebarea. în primul rând. participând la peste 3 300 de activități.democratice vest-europene și la apărarea acestora prin intermediul instrumentelor specifice securității colective. inclusiv în operații ale NATO. confirmând hotărârea întregii societăți românești de a redeveni parte a comunității de valori europene și euroatlantice prin respectarea drepturilor omului și întărirea statului de drept. Formele instituționale de cooperare propuse de NATO au avut efectul scontat. ce au făcut românii. de concentrare pe acțiunile menite să dezvolte interoperabilitatea forțelor armate române cu cele ale celorlalte state membre ale NATO și să consolideze rolul țării noastre ca factor de securitate pe plan regional. în sensul orientării spre primirea de noi membri din rândul tinerelor democrații din estul și centrul Europei. de asemenea. Pentru România. cu privire la locul și rolul României în această construcție solidă. de deschiderea manifestată de organizație. astfel încât România a fost primul stat care a semnat. trebuie să ne reamintim care au fost argumentele ce au determinat țara noastră să opteze pentru calitatea de membru al Alianței.

sporirea capacităţii de apărare a ţării. Vezi cazul celor trei noi membri ai NATO în care după 1997. al pregătirii profesionale. al exercitării comenzii și controlului. ci și atribuții de comandă și control la eșaloane tactice și operative. investiţiile străine au crescut semnificativ (de exemplu în Polonia de 10 ori). participarea directă la procesul de decizie militară în cadrul planificării şi desfăşurării operaţiilor conduse de NATO. efectul de catalizator al integrării României în UE. 14 39 . Iar în ceea ce privește aspectul economic. furnizor și nu doar consumator de securitate. ale căror valori: democraţie pluralistă. țara noastră a avut onoarea de a organiza cel mai important summit al NATO din ultimul timp este o dovadă a încrederii Alianței în capacitatea României de a-și respecta obligațiile stabilite și de a-și asuma rolul de partener credibil. pg. participarea nemijlocită la procesul de decizie în domeniul securităţii şi apărării din spaţiul european. Împliniri și aspirații la 5 ani de la aderareˮ. inclusiv intrarea sub umbrela nucleară a Alianţei. Gheorghe Marin . nr. Pe această bază se preconizează și creşterea pe termen mediu şi lung a nivelului de trai al populaţiei. cât și în plan politic și economic. obţinerea de garanţii de securitate. revista ˮGândirea Militară Româneascăˮ. extinderea 33 Amiral dr. precum şi din zonele învecinate acestuia într-o perioadă în care schimbările peisajului geopolitic continental în zone din vecinătatea imediată a României sunt în plină desfăşurare.33 Prezența militarilor români la misiunile conduse de NATO a crescut de la an la an. Integrarea României în NATO a adus țării noastre o seamă de beneficii.punct de vedere structural și funcțional. România și-a asumat nu numai calitatea de executant al unor misiuni de rutină. dat fiind că există o legătură indisolubilă între procesul de extindere al NATO şi al UE. Astfel. Faptul că. atât în plan militar. În plan politic s-a realizat consacrarea apartenenţei României la comunitatea ţărilor democratice din aria euro-atlantică. economie de piaţă şi dezvoltare economică durabilă le împărtăşeşte. momentul invitării lor în NATO. aderarea României la NATO a condus la Stimularea creşterii economice prin sporirea încrederii investitorilor străini şi creşterea aportului de capital şi de tehnologie străină în economia românească.ˮRomânia în NATO. facilitarea tranziţiei la o armată modernă prin compensarea deficitului de securitate generat de accelerarea reformei militare. la numai patru ani de la aderare. 2/2009. au fost determinate: stimularea reformei militare şi modernizării armatei.

Așadar. - România continuă să sprijine Serbia în scopul aderării acesteia în structurile euroatlantice. nu în ultimul rând. - țara noastră încurajează Muntenegru și Bosnia Herțegovina în ceea ce privește aspirațiile euroatlantice. libertate şi securitate nu trebuie să se oprească la frontiera estică a României. element strategic de securitate în interiorul politicii de securitate a NATO.accesului industriei româneşti la tehnologii occidentale restricţionate din domeniul industriei de apărare şi IT pentru aplicaţii militare sau duale (civile şi militare) din care va rezulta o creştere a atractivităţii fabricilor industriei de apărare româneşti pentru investitorii străini. Toate aspectele prezentate mai sus. respectiv consolidarea Parteneriatului pentru Pace și menținerea deschisă a porților NATO. împreună cu modul în care ţara noastră va răspunde obligaţiilor care decurg din statutul de membru al Alianţei. - România susține reluarea cooperării NATO – Rusia. Aceasta mențiune în cuprinsul declarației finale a constituit unul dintre obiectivele țării noastre la summit-ul aniversar din 2009. bazate pe democraţie. serviciilor şi în alte sectoare de activitate. - Parte a Europei şi punte către Asia Centrală şi Afganistan. cu un nivel de pregătire corespunzător. pe perioade determinate de timp. pe plan local. România va trebui să fie pregătită să pună la dispoziţia Alianţei. în anumite operaţiuni de luptă. pentru întreaga gamă de misiuni. mai ales din perspectiva procesului de aderare la Uniunea Europeană. comerţului. efective însemnate de personal şi tehnică de luptă din toate categoriile de forţe. interoperabile şi. vor conferi ţării noastre mai multă credibilitate pe plan internaţional. 40 . capabile să se autosusţină. aspect important. totodată. regiunea Mării Negre este de interes și. ceea ce va influenţa în mod pozitiv realizarea obiectivelor noastre de politică externă şi de securitate. Unele dintre obiectivele României ca stat membru NATO răspund intereselor naționale ale țării și pot fi definite astfel: România consideră că frontiera comunităţii euroatlantice. crearea de baze militare NATO pe teritoriul României ar aduce avantaje agenţilor economici din domeniul construcţiilor.

De menționat ca în data de 4 februarie 2010. IFOR/NATO în Bosnia şi Herţegovina (martie . ci doar unul militar.- Din punctul de vedere al României NATO trebuie sa își mențina angajamentele de la București față de Ucraina si Georgia. în urma ședinței CSAT. - De asemenea. Participarea la misiunile NATO din Europa 3.1. Am contribuit deja la generarea forţelor pentru NRF şi vom asigura un sprijin consistent pentru crearea batalionului CBRN (chimic..1. țara noastră va continua să contribuie la procesul de transformare a NATO. fiind stabilizarea Afganistanului. In sensul că nu își dorește un angajament politic. inclusiv la cele din afara spațiului euroatlantic. în urma solicitării președintelui american Barack Obama. biologic. proliferarea armelor de distrugere în masă). întrunit de urgență.1. președintele Traian Băsescu ă făcut public faptul că s-ă aprobat participarea Romaniei la sistemul de apărare antirachetă. Analiștii apreciază că dacă până la această dată probabilitatea ca România să intre în atenția grupărilor teroriste ca potențială țintă era destul de redusă. Romania fiind una dintre țările parțial afectate de lipsa scutului antirachetă pe intregul său teritoriu. România în teatrele de operații 3. după acest moment. - România va participa la toate misiunile Alianței. radioactiv şi nuclear). unul dintre obiectivele României care este și obiectivul întregii Alianțe. riscul din acest punct de vedere va crește. - În Balcanii de vest România dorește menținerea neutralității politice față de Kosovo. un alt obiectiv al României la summit-ul NATO de la Strasbourg – Kehl a fost menținerea angajamentelor Alianței de a oferi soluții pentru o acoperire integrală a teritorului NATO cu scutul antirachetă. menit să ofere Alianţei capacităţi flexibile. 3. - Pe de altă parte. Acest sistem se preconizează a fi operațional începând cu anul 2015 și există posibilitatea de a se mai alătura țării noastre Bulgaria și Turcia.decembrie 1996) 41 . capabile să se desfăşoare rapid şi să răspundă noilor tipuri de ameninţări (terorism. cu precizarea foarte clară ca cele doua țări "trebuie să parcurgă conștiincios procesele de reforma" și să realizeze criteriile necesare pentru aderare .

Joint Endeavour”. întreţineri şi construcţia de drumuri şi poduri. Joseph Kruzel. după care acesta a fost prelungit). În baza Ordinului de zi nr. să refacă infrastructura rutieră şi feroviară. Mandatul pentru un an. Armata Română şi-a evidenţiat aportul. numită . drumuri. căi ferate) cât şi în cadrul unor proiecte umanitare realizate atât în R. cu misiunea de a supraveghea aplicarea acordurilor de pace. a mandatat NATO să asigure aplicarea prevederilor Acordului de pace de la Dayton. Srpska cât şi în Federaţia Croato-Musulmană. 2 din 18. Misiunea de bază a Batalionul 96 Geniu a constat în asigurarea libertăţii de mişcare a forţei militare internaţionale în teatrul de operaţii şi a inclus: activităţi de cercetare la minare şi deminare. Consiliul de Securitate al ONU a mandatat NATO să asigure aplicarea prevederilor acestui document. să asigure împreună cu OSCE desfăşurarea în bune condiţii a alegerilor generale prevăzute în septembrie 1996. pentru prima dată în acest teatru de operaţii.mae. prevedea urmărirea retragerii forţelor şi armamentelor în locurile indicate. prin activitatea unui batalion de geniu (mandat iniţial de zece luni. Batalionul 96 Geniu a primit de numirea de "Dr.. A fost constituită o forţă internaţională. Astfel. care a depus un efort deosebit. să repare aerodromurile. al IFOR. numită IFOR (Implementation Force /Forţa de Implementare). după încheierea mandatului acesteia. În baza Acordului de pace de la Dayton. la care au fost invitate să participe şi state nemembre NATO. forţele ONU sunt înlocuite de un contigent de trupe internaţionale sub comandament NATO. În cadrul acestei misiuni NATO. atât la refacerea infrastructurii (poduri. Consiliul Alinţei Nord-Atlantice a decis prelungirea duratei prezenţei 34 www. În pofida rezultatelor bune privind instaurarea păcii şi revenirea la o viaţă normală în BosniaHerţegovina. în decembrie 1996.Consiliul de Securitate al ONU. a lansat o vastă operaţie. lucrări de terasamente. NATO prin ARRC (Corpul Aliat de Reacţie Rapidă/Allied Rapid Reaction Corp). martie –decembrie 1996. realizate în timpul misiunii IFOR. fortificaţii şi mascare. reparaţii. Joseph Kruzel". recunoaşteri ale locurilor în care forţele proprii sau alte forţe urmau să îndeplinească misiuni.1996 al Ministrului Apărării Naţionale. să contribuie la reluarea unei vieţi normale. diplomat american decedat pe timpul unei misiuni de pace în fosta Iugoslavie a fost unul din susţinătorii intereselor de securitate ale României.34 Drumul spre un stat multietnic cu instituţii democratice se dovedeşte a fi dificil. care şi-a început activitatea la 20 decembrie 1995.02.ro 42 . prin Rezoluţia 1031 din 1995.

1. erau angajate în misiune 18 state NATO şi 15 state nemembre NATO.2 milioane de bosniaci continuau să trăiască refugiaţi în străinătate. de a ajuta reîntoarcerea refugiaţilor şi de a coopera cu Forţa Internaţională de Poliţie a Naţiunilor Unite/ U. continuă să menţină instabilă situaţia de securitate din această zonă a Balcanilor: existenţa armamentului şi a muniţiilor asupra populaţiei civile. SFOR/NATO în Bosnia şi Herţegovina (decembrie 1996 . 1. în care sunt implicate persoane suspectate de 43 . sarcinile fostei misiuni au fost transferate unei noi misiuni SFOR (Stabilisation Force/ Forţa de Stabilizare). International Police Task Force.000 de militari. în martie 2003. situaţia politică va continua să se stabilizeze lent. În pofida crizelor din Kosovo şi a celei legate de statutul oraşului Brcko. operaţia primind numele de Joint Guardian. iar din cei 1 milion care s-au mutat în alte zone ale Bosniei şi Herţegovinei numai 150. Consiliul Alianţei Nord Atlantice a decis prelungirea duratei prezenţei forţelor NATO pe acest teritoriu. fără precedent după 1999 a conflictelor din provincia Kosovo şi riscul extinderii acestora. după încheierea mandatului acesteia în decembrie 1996. de a sprijini organizaţiile civile nonguvernamentale. cazuri referitoare la terorismul internaţional.forţelor NATO pe acest teritoriu. Astfel. unde ar deveni minoritate etnică. reacutizarea. acestea au scăzut ajungând la 12.000 şi-au exprimat dorinţa de a reveni în locurile de baştină. apoi pe măsura detensionării situaţiei. O serie de evenimente ostile şi subversive.N. Misiunea SFOR a fost autorizată de Consiliul de Securitate ONU la 12 decembrie 1996 şi a primit mandatul de a preveni reizbucnirea conflictului. de a continua procesul de pace.2. Pe lângă statele membre NATO au continuat să participe cu trupe şi ţări din afara tratatului. Efectivele iniţiale ale SFOR au fost de 32. realizate în timpul misiunii IFOR. la sfârşitul anului 1998.noiembrie 2004) În pofida rezultatelor bune privind instaurarea păcii şi revenirea la o pace normală în Bosnia-Herţegovina. 3. existenţa armamentului şi a muniţiilor asupra populaţiei civile. precum şi cu Tribunalul Penal Internaţional pentru Fosta Iugoslavie/International Criminal Tribunal for the Former Yugoslavia. la sfârşitul mandatului IFOR. Totuşi.000 de militari la începutul anului 2003.

achiziţionarea de armament de pe piaţa Bosniei şi Heţegovinei. fostul eşalon superior pe timpul misiunii IFOR. 25 din 1996 şi a Hotărârii Guvernului României nr. KFOR/NATO în Kosovo (martie 2000 . 3. Joseph Kruzel" a rămas să facă parte din SFOR pe o perioadă de 18 luni. care iniţial erau destinate sprijinirii efortului operaţional al Alianţei. misiunea luând denumirea de ALTHEA. Misiunea SFOR.03. Pe lângă KFOR. 73 din 14. compusă din trupe aliate şi ale altor state contributoare. existenţa perpetuă a confruntărilor interetnice. acţionează pentru asigurarea unui mediu de securitate stabil în Kosovo. În iunie 1998.legături cu organizaţiile teroriste al-Qaeda şi Grupul Armat Islamic. folosirea vehiculelor capcană sau deschiderea focului asupra patrulelor şi obiectivelor SFOR (Forţa de Menţinere a Păcii) din Bosnia Herţegovina . În urma Hotărârii Parlamentului României nr. NATO desfăşoară în Balcani una dintre cele mai importante operaţiuni ale sale: KFOR (Kosovo Force) este o forţă condusă de Alianţă. această perioadă a fost prelungită 1 an până în iunie 1999. care înlocuise ARRC. aflată iniţial sub egida NATO a trecut în noiembrie 2004 sub egida Uniunii Europene (EUFOR). au căpătat din ce în ce mai mult în ultima perioadă atribuţii legate de furnizarea de consultanţă pe teme legate de reforma sectorului de securitate şi de sprijinirea cooperării statelor respective cu Alianţa în cadrul Parteneriatului pentru pace (PfP). de către organizaţiile teroriste internaţionale.mae. care. Bosnia şi Herţegovina NHQ Sarajevo şi Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei NHQ Skopje) prin intermediul unor Cartiere generale. Alianţa este prezentă în unele state din regiune (Albania NHQ Tirana.1. în virtutea unui mandat ONU definit prin Rezoluţia 1244 a Consiliului de securitate. realizându-se o grupă de legătură între unitatea românească şi LANDCENT (Forţa Terestră a NATO din Europa din aceea perioadă). Batalionul 96 Geniu "Dr. Aceste structuri. La sfârşitul anului 2006 a fost înfiinţat la Belgrad un Oficiu militar de legătură (NMLO 35 www.3.35 Batalionul a cunoscut o nouă subordonare.ro 44 .1996.prezent) În prezent. existenţa tendinţelor separatiste privind crearea unui stat autonom – Herţegovina.

în baza Hotărârii Parlamentului României nr. Acestea constau în: - verificarea respectării acordului de pace. 22 din 19. 36 www.ro/Delegația permanentă ă României la NATO/KFOR www. dar are şi sarcini legate de sprijinul pentru reforma apărării şi participarea Serbiei la PfP. Ultimul detaşament dislocat în Kosovo a început misiunea la data de 01. 1 din 12.2001. a aşezămintelor de cult şi a persoanelor din perimetrul acestora. privind situaţia căii de comunicaţie HAWC şi condiţiile de trafic de pe aceasta. a trecerii rapide şi în siguranţă.03. în baza Hotărârii de Parlament nr. Compania îndeplineşte misiuni specifice sub comandă italiană. informarea continuă a KFOR/JTCC (Joint Transportation Coordination Centre Centrul Întrunit de Coordonare a Mişcării). Plutonul a fost dislocat la Djeneral Jancovic şi a îndeplinit următoarele misiuni37: - asigurarea controlului traficului şi a deplasării în zona de operaţii prin puncte de control trafic şi patrule mobile. care a fost subordonat contigentului grec din Brigada Multinaţională de Est.2001. asigurarea libertăţii de deplasare pentru autovehiculele KFOR.09. Aceasta a fost un pluton de poliţie militară format din 25 de militari (1 ofiţer. Detaşamentul naţional de forţe (ROFND) este dislocat în Camp “BASCO” .03. în concordanţă cu Memorandumul de Înţelegere şi Acordului Tehnic.36 Prima subunitate românească a fost desfăşurată în teatru la data de 23.04. în apropierea localităţii Peje/Pec şi acţionează în Task Force Aquila (unitate italiană de tip batalion) în cadrul Brigăzii multinaţionale de sud-vest. menţinerea unor capacităţi de acordare a primului ajutor şi de recuperare în zona Djeneral Jancovic. 9 maiştri militari şi subofiţeri. paza şi apărarea taberei.2001.mae. care este destinat facilitării aplicării acordului de tranzit dintre NATO şi Serbia. 15 militari angajaţi pe bază de contract).ro 37 45 . aflată sub comandă americană.Belgrade).2002.diplomacy. - - - - asigurarea pazei şi apărării campului Djeneral Jankovic.nato.GORAZDEVAC.

U. ISAF Atentatele de la 11 septembrie 2001 au marcat intrarea umanităţii într-o nouă fază. lumea înţelegând că terorismul a devenit un pericol de nivel mondial. Terorismul pândeşte de oriunde.- asigurarea libertăţii de mişcare pe căile de comunicaţii în cadrul zonei de responsabilitate. din cauza unor revolte ale pasagerilor. escorta şi paza cetăţenilor sârbi în diferite situaţii. căutarea şi colectarea de armament şi materiale prohibite deţinute de populaţie şi organizaţiile locale. organizarea de puncte de control fixe şi mobile.2. incapabilă să facă faţă unor astfel de „provocări” împotriva umanităţii.2. iar lumea civilizată se dovedeşte. Atacurile s-au soldat cu moartea pasagerilor. Atacurile au constat în deturnarea unor curse aeriene americane interne de pasageri şi în prăbuşirea acestora asupra obiectivelor respective. cele mai elocvente fiind atentatele teroriste de la Madrid (2004) şi Londra (2005). 46 . au avut loc trei atacuri teroriste asupra celor două clădiri World Trade Center din New York şi asupra Pentagonului din Washington. patrularea pe rutele principale şi secundare din zona de responsabilitate ziua şi noaptea. Misiunile din Orientul Mijlociu 3. Rotirea efectivelor Detaşamentului “ROFND” s-a executat din 4 în 4 luni. iar începând - - - cu august 2005 din 6 în 6 luni. inclusiv a câtorva sute de angajaţi ai Pentagonului. la rândul ei. a peste 2000 persoane din incinta clădirilor din New York. pe teritoriul S.A. La 11 septembrie 2001. prin puncte de control trafic şi patrule. 3.1. Un al patrulea avion deturnat nu şi-a atins ţinta (după toate probabilităţile Casa Albă).

1444 din 2002.1413 şi nr. După preluarea de către NATO a operaţiei ISAF în 2003. cu nr. Consiliul de Securitate al O. fără presiunea traficanţilor de droguri. Operaţia „ISAF”.U.ro/Delegația Permanentă ă României la NATO/România în Afganistan 39 47 . care şi-au desfăşurat activitatea în cadrul operaţiunii „FINGAL”. un pluton de poliţie militară. prin rezoluţia nr.T. 39 Cei aproximativ 800 de militari români contribuie la realizarea obiectivelor NATO în Afganistan de sprijinire a extinderii şi exercitării autorităţii guvernului afgan pe tot teritoriul 38 www. fiind apoi prelungit prin Rezoluţiile Consiliului de Securitate al O. în paralel cu continuarea participării la operaţia “Enduring Freedom”. Iniţial. constând într-o aeronavă de transport C-130 B Hercules. In al doilea rând. în asigurarea căreia Afganistanul joacă un rol – cheie. o echipă de control trafic aerian şi militari în două echipe de reconstrucţie a provinciilor (P. Contribuţia României în Afganistan se fundamentează pe multiple raţiuni.nato. având ca scop reinstaurarea libertăţii în Afganistan şi înlăturarea terorismului din această ţară La misiunea ISAF. are ca principală misiune. mandatul misiunii a fost de şase luni. In primul rând./Provincial Reconstruction Team). Securitatea euro-atlantică şi internaţională este legată de stabilitatea din Asia Centrală şi de Sud.38 România a contribuit la procesul de stabilizare a Afganistanului încă din 2002.diplomacy.N. asigurarea unui mediu stabil în Afganistan este esenţial pentru ca poporul afgan să trăiască în pace şi să poată decide singur asupra propriului viitor. când ţara noastră s-a alăturat coaliţiei conduse de SUA. condusă de NATO.Pentru normalizarea situaţiei.R.1386 a instituit misiunea ISAF – International Security Assistance Force/Forţa Internaţională pentru Asistenţă şi Securitate. talibanilor sau teroriştilor.. personal de stat major şi ulterior un detaşament de informaţii militare. Aceasta a fost constituită din militari aparţinând celor 19 state. condusă de SUA. România şi-a sporit gradual contribuţia la efortul Alianţei. partea română a angajat forţe încă de la începutul misiunii (februarie 2002).mae.U. asigurarea securităţii în capitala Afganistanului. Kabul şi împrejurimile acesteia.ro www. este vorba despre angajamentul ţării noastre faţă de succesul celei mai ample operaţiuni a NATO.N.

1. echipare. 1. Scopul misiunii de training şi a Colegiului întrunit de la Ar Rustamiyah este de a sprijini Irakul în construcţia instituţională şi a capabilităţilor necesare guvernului în vederea acoperirii nevoilor de securitate pentru populaţia irakiană. în aria de responsabilitate (AOR) ordonată de comandantul Comandamentului Regional Sud (RC – SOUTH). Misiunea NATO de instruire in Irak (NTM-I) În baza unei solicitări adresată de premierul irakian Al-Maliki privind acordarea de sprijin guvernului Irakului de a organiza activitatea de instruire a forţelor de securitate irakiene. precum şi de susţinere a efortului de reconstrucţie şi dezvoltare. Începând din luna octombrie 2008 în Teatrul de Operaţii AFGANISTAN a fost introdus EICC cu misiunea de conduce operaţii în sprijinul păcii sub comandă NATO.nato.41 După 17 noiembrie 2004 când s-a lansat misiunea NTM-I. cât şi în afara Irakului prin contribuţii financiare sau donaţii de echipamente. Universitatea Naţională de Apărare (NDU) de la Ar Rustamiyah a fost deschisă de către secretarul general al NATO la 27 septembrie 2005. aflată sub controlul politic al Consiliului NordAtlantic. extinderii autorităţii de guvernare şi justiţie. Misiunea NATO este una distinctă. România a contribuit cu personal militar (instructori) la obiectivele NTM-I şi participă în momentul de faţă cu un 40 www. Efectivele EICC: 12 militari (8 ofiţeri şi 4 subofiţeri).ro www.ţării şi de furnizare a climatului de securitate necesar pentru activităţile de stabilizare şi reconstrucţie. stabilităţii. este recunoscut ca unul important datorită faptului ca în momentul actual în cadrul ISAF acţionează 900 militari români.1. în cooperare cu celelalte forţe aparţinând ISAF.ro/Misiunea NATO de instruire in Irak 41 48 .diplomacy. NATO este implicată în activităţi de instruire. Alianţa a decis crearea unei Misiuni NATO de training în Irak (NTM-I) la 30 iulie 2004. Toate statele aliate au convenit să acorde asistenţă atât pe teritoriul Irakului.mae. asistenţă tehnică şi nu în activităţi de tip combat. în scopul sprijinirii guvernului afgan în procesul de menţinere a securităţii.40 Efortul României în cadrul ISAF la procesul de democratizare a Afganistanului.

număr de 3 instructori. particularităţile politice. aceştia planificând. ministrul apărării al Republicii Irak. Participarea ofițerilor de stst major la misiuni din cadrul comandamentelor NATO Complexitatea mediului operaţional actual. legată de competenţă. economice şi condiţiile sociale. Pe de altă parte. 1.2. au semnat Acordul privind instruirea forţelor de securitate irakiene.ro 49 . În îndeplinirea misiunii încredinţate dimensiunea calitativă a resursei umane reprezintă un factor fundamental care priveşte. şi adjunctul secretarului general al NATO. în esenţă. supravegherea. avem o contribuţie mult mai importantă cu forţe în cadrul Operaţiei IRAQI SUNSET. care este. estimarea şi asigurarea serviciilor pe linie de personal. concepţii şi proceduri care sprijină pregătirea contingentelor naţionale.409 militari. Claudio Bisogniero. facilităţi. Abdul Qader Mohammad Jassim Al-Mafrji. determină comandanţii Comandamentelor Multinaţionale să adapteze permanent sistemul de instruire al forţelor la nevoile rezultate din experienţa acumulată şi specificul operaţiei (misiunii) pe care o au de îndeplinit. care acţionează însă în baza unui Memorandum de Înţelegere între guvernul român şi cel irakian. În plus. Participarea cu ofiţeri (subofiţeri) de stat major a cunoscut o evoluţie ascendentă. NTM-I. capacitatea de conducere a unui comandament. indiscutabil. - - 42 www. coroborată cu particularităţile specifice fiecărei misiuni în parte. În fond. autorităţile române au deschis accesul personalului militar irakian la facilităţile de instruire din România. participarea la realizarea schimbului de informaţii referitoare la zona de conflict. conducând şi desfăşurând misiuni cu un grad de risc ridicat.mae. La 26 iulie 2009. aceasta arată performanţa comandamentului. cele mai semnificative fiind42: - participarea la întocmirea estimărilor pe linie de personal şi a măsurilor de eficientizare a cursului acţiunilor militare. Acordul reprezintă baza legală prin care NATO îşi continuă misiunea de instruire în Irak.

4. misiunilor de menţinere a păcii. în vederea informării sau transpunerii lor în practică. sanitare şi alte construcţii de interes public. în cadrul briefingurilor zilnice. activităţile desfăşurate în cadrul parteneriatului. precum şi coordonarea acestora prin Centrul de Coordonare a Mişcării. monitorizarea programelor de reconstrucţie precum şi participarea la recepţia facilităţilor şcolare. O succintă evaluare a participării României cu ofiţeri de stat major în comandamente - - - multinaţionale în perioada 1991-2009. - învăţămintele desprinse în urma desfăşurării diverselor activităţi au fost transmise structurilor implicate. etc. a problemelor de abordare şi execuţie. dar mai ales în cele cu grad sporit de risc în cadrul coaliţiilor conduse de SUA în 50 . atât la faţa locului. Obligații asumate și modul de îndeplinire a acestora Contribuţia militară a României în cadrul NATO constă nu numai în participarea la structura de forţe.- întocmirea ordinelor de misiune pentru deplasarea şi accesul convoaielor umanitare prin punctele de control militare. elaborarea măsurilor pentru acordarea sprijinului medical al operaţiilor de tip CIMIC. ci şi în angajarea cu trupe la misiuni şi operaţiuni militare conduse de NATO. ca şi un util schimb de experienţă în cele două domenii de referinţă. prezentarea situaţiei cererilor de convoaie umanitare. permite desprinderea următoarelor concluzii şi consideraţii de ordin general: prezenţa română la activităţile menţionate mai sus a fost apreciată de către factorii de conducere NATO. coordonarea activităţilor civile-militare din Centrul de Asistenţă. cât şi prin scrisori de mulţumire adresate ministerului apărării naţionale sau şefului Statului Major General. Militarii noştri au demonstrat cu profesionalism. de stabilizare a forţei şi reconstrucţie a armatelor naţionale (Afganistan şi Irak) au constituit un prilej de cunoaştere a altor părţi. cât şi al altor unităţi CIMIC primite în sprijin. asupra operaţiunilor executate şi al ordinelor emise. în misiunile NATO din Balcani şi Afganistan. exercitarea coordonării de către statul major al unităţilor CIMIC subordonate.

totodată. Din cadrul acesteia fac parte forţe şi capabilităţi NBC.Afganistan şi Irak. geniu. în domeniul politicii internaţionale este unanim recunoscut faptul că scopul principal al oricărei alianţe militare. compusă din elemente terestre. Iniţiativa creării Forţei de Reacţie Rapidă a NATO (NRF) vizează constituirea unei structuri militare cu un efectiv de aproximativ 21.000 de militari. O altă contribuţie importantă pe care România o aduce ca membră NATO este participarea la angajamentele de la Praga privind capabilităţile (PCC). în condiţiile minimizării costurilor implicate de realizarea acestui deziderat. a fost amplificarea capacităţii de apărare. Factorul uman reprezintă o contribuţie semnificativă pe care o aducem în calitate de noi membri NATO. pe două paliere majore de implicare: asumarea unor angajamente naţionale în domenii cheie ale capabilităţilor operaţionale şi prin participarea la proiecte multinaţionale. 51 . aeriene şi navale. România poate oferi centre de excelenţă în domeniul instruirii şi pregătirii şi mă refer aici la Centrul Regional de Instruire PfP de la Bucureşti şi Centrul de Management al Resurselor de Apărare de la Braşov. UAV. CIMIC. O altă modalitate de a contribui în cadrul Alianţei este oferirea unor capacităţi de Sprijin al Naţiunii Gazdă (HNS) pentru operaţiuni aliate. poliţie militară. Contribuţia naţională la PCC cuprinde 16 elemente de ofertă în cadrul celor 4 domenii operaţionale ale PCC. şi posibilitatea utilizării Centrului de Instruire prin Simulare. De asemenea. cu capacitate de desfăşurare în termen scurt (7 zile). că România poate contribui în mod eficient la operaţiuni militare multinaţionale împreună cu aliaţii săi. De altfel. transport (C 130 şi IAR 330). De asemenea. România participă în cadrul proiectelor multinaţionale PCC privind asigurarea de capabilităţi de transport strategic aerian şi maritim şi la proiectul privind supravegherea terestră aliată (Allied Ground Surveillance/AGS). Asumarea şi îndeplinirea acestor obligaţii va implica costuri financiare semnificative. de-a lungul istoriei. Este deosebit de important ca România să fie reprezentată în cadrul structurilor NATO de către experţi militari şi civili cu o foarte bună pregătire profesională. însă o analiză cost/beneficii ar constata indubitabil că apărarea naţională în cadrul unei alianţe militare este mult mai ieftină decât apărarea pe cont propriu pentru un stat de mărimea şi situat în poziţia geografică a României. puternic susţinute logistic şi informativ. Este analizată.

a unui nivel de interoperabilitate corespunzător. modernizarea procesului de instruire și pregătire și îmbunătățirea sistemului legislativ specific. achiziția de noi echipamente. conducte de carburanţi. sustenabile. În cadrul NATO. ci și atribuții de comandă și control la eșaloane tactice și operative. Armata României și-a definit cu claritate obiective ferme. Cheltuielile legate de pregătirea şi susţinerea acestora sunt suportate de România. printr-un proces planificat pe etape. România a contribuit și va contribui în continuare la bugetul civil şi militar al Alianţei şi de asemenea la Programul NATO de Securitate a Investiţiilor (NSIP).Pe termen scurt. dar nu trebuie ignorat faptul că vor trebui permanent planificate şi alocate fonduri.). flexibile. România trebuie să asigure personalul necesar ocupării posturilor care îi revin în cadrul structurilor civile şi militare ale Alianţei. costurile vor fi semnificative. România și-a asumat nu numai calitatea de executant al unor misiuni de rutină. baze de aprovizionare. Participarea României la programe de dezvoltarea în comun a capabilităților permite atingerea într-un timp relativ scurt. Eforturile de transformare pentru asigurarea cerințelor Alianței privind realizarea capabilităților specificate în obiectivele forței la nivelul structurilor destinate NATO sunt concentrate asupra aspectelor de interoperabilitate și dislocabilitate. realizarea corelării cerințelor obiectivelor forței cu cele ale NRF. Majoritatea instituţiilor implicate au avut în vedere acest aspect şi au demarat deja pregătirea personalului. Prezența militarilor români la misiunile conduse de NATO a crescut de la an la an. comunicaţii. au fost stabilite și operaționalizate forțele care pot fi puse la dispoziția Alianței. inaugurat în 2008. România va mai contribui şi la bugetele diverselor agenţii NATO. capabile să îndeplinească gama întreagă de misiuni stabilite. În acțiunile de implementare a prevederilor strategiei. cu o capacitate de protecție adecvată. precum şi la construirea noului Cartier General. dotată cu mijloace moderne de luptă. dezvoltând simultan capabilități cu alte state membre. interoperabile. Derularea în comun a acestor programe nu 52 . România urmând să facă eforturi importante pentru a răspunde obligaţiilor pe care şi le-am asumat. corelate cu obiectivele Alianței: realizarea unei structuri de forțe dislocabile. acesta fiind un fond prin care se finanţează investiţii NATO pe teritoriul statelor membre (căi de transport. În procesul de transformare. depozite de materiale etc. în concordanță cu cerințele partenerilor noștri și cu posibilitățile concrete de realizare.

din punctul de vedere al înzestrării Armatei. prin modernizare și achiziții de echipamente și sisteme de arme performante. realizarea interoperabilității la nivelul forțelor destinate NATO constituie o prioritate a standardizării în orizonturile de timp ale angajamentelor asumate prin obiectivele forței. 53 . Prin urmare. existente la data accederii României. standardele cu conținut tehnic vor trebui implementate prin achizițiile/modernizările de tehnică și echipamente. până în 2015. zona Mării Negre. Interoperabilitatea la nivelul tuturor forțelor este obiectivul strategic al standardizării stabilit în strâns corelație cu orizontul de timp și cu obiectivele Strategiei de transformare a Armatei României. iar doctrinele. Investiţia în securitate este o investiţie cu efecte pe termen lung. Nu este nici o îndoială că integrarea României în NATO este un câştig pentru stabilitatea şi securitatea regională în Balcani. în conformitate cu prevederile STANAG-urilor. Construcţia unei lumi sigure şi stabile nu poate avea loc decât cu participarea tuturor statelor democratice. dotarea și înzestrarea forțelor naționale vor fi similare cu cele ale celorlalte state membre ale NATO și. care sunt membre ale NATO. ci facilitează menținerea și dezvoltarea acestuia. vor fi realizate premisele interoperabilității operaționale a forțelor naționale. trebuie să fie acceptate toate STANAG-urile NATO (peste 1 500). prin urmare. Pe plan național. întregul portofoliu național de acte normative specifice referitoare la pregătirea și utilizarea forțelor va fi “înnoit”. Până în 2025. Această direcție trebuie susținută de: creșterea independenței directorilor de programe majore în domeniul înzestrării și modernizării. În scopul reducerii decalajelor. tacticile și procedurile vor fi similare cu cele ale celorlalte state membre ale NATO. Astfel. România face parte integrantă din această categorie şi poate contribui cu succes în acest sens. iar cele cu conținut operațional și administrativ vor trebui implementate. Caucazul de Sud şi chiar în Orientul Mijlociu şi Asia Centrală. de corelarea obiectivelor asumate cu resursele alocate și de simplificarea procedurilor de achiziție prin reducerea timpului consumat și creșterea premiselor de respectare a programelor de înzestrare și modernizare. Astfel.numai că asigură atingerea unui anumit nivel al interoperabilității. trebuie implementată Strategia de înzestrare a Armatei. față de statele dezvoltate economic. se va putea realiza interoperabilitatea tehnică.

CAPITOLUL VI. Putem afirma că. Pe măsură ce tipurile de ameninţări evoluează şi se modifică. procesele politice și operaționale de adoptare a deciziilor. deosebit de importante pentru evoluția Alianței. rezolvarea pe cale paşnică a disputelor. Întreprinderea unor astfel de măsuri are ca scop exercitarea unui management eficace în promovarea stabilității. situându-se în centrul celui mai important proces de transformare din istoria sa. economia de piaţă. Alături de partenerii săi. deschidere şi transparenţă. libertatea individuală. NATO înregistrează progrese semnificative. în prezent. a obiectivelor politice adoptate în legătură cu noile sale misiuni. Reformele din aceste domenii. sunt necesare în vederea acordării garanțiilor de care aceasta are nevoie pentru îndeplinirea. NATO doreşte în continuare să promoveze şi să apere valorile fundamentale comune precum: democraţia. În timp ce structurile operaționale au fost reformate. Această transformare 54 . ca și resursele și mecanismele de finanțare continuă să se înscrie în linia de transformare a NATO. să treacă printr-un proces de schimbare. NATO – PREZENT ȘI VIITOR Alianța Nord-Atlantică parcurge propriul proces de modernizare în concordanță cu noile provocări ale secolului XXI. dar şi cooperarea la nivel internaţional în vederea abordării cu succes a provocărilor noului mileniu. la rândul său. în mod real. NATO trebuie. Unul dintre principalele obiective ale NATO pentru viitor este reprezentat de procesul de transformare a Aliantei. supremaţia legii. cu o capacitate rapidă de reacție și vocație globală.

este cunoscut faptul că pentru menţinerea securităţii statelor membre este esenţial ca NATO să acţioneze şi în afara graniţelor sale pentru a răspunde ameninţărilor acolo unde acestea apar. De aceea. Pentru sprijinirea operaţiunii din Afganistan NATO acordă o atenţie specială şi dezvoltării unei cooperări mai strânse cu statele vecine Afganistanului. Principalele provocări sunt reprezentate de opoziţia grupurilor de insurgenţi extremişti şi de necesitatea de a răspunde nevoilor Afganistanului privind creştea nivelul de dezvoltare. Procesul de transformare va avea la bază întotdeauna valorile fundamentale ale NATO. cu Pakistanul si statele partenere din Asia Centrală. stabilizarea Afganistanului este una dintre problemele importante ale Alianței. statele membre vor fi nevoite să facă eforturi suplimentare pentru a menţine sistemul de apărare la standarde optime. Sistemul colectiv de apărare este şi va rămâne principalul obiectiv al NATO. În contextul crizei financiare la nivel global şi al unor resurse limitate alocate pentru apărare. stabilirea de relaţii de bună vecinătate ale Afganistanului cu vecinii săi. contribuind astfel la crearea unui mediu internaţional mai sigur de care beneficiază şi statele membre. căreia va trebui să îi facă faţă permanent. De asemenea. Un alt obiectiv îl reprezintă realizarea unui sistem colectiv de apărare. crearea de forţe armate bine echipate şi pregătite. Totodată. Una dintre cele mai dificile operaţiuni ale Alianţei este cea care se desfăşoară în prezent în Afganistan sub mandatul ONU.reprezintă o provocare şi o cerinţă constantă pentru Alianţă. Datorită creşterii numărului şi gradului de complexitate a operaţiunilor NATO procesul de transformare al sistemului colectiv de apărare a devenit o cerinţă constantă pentru fiecare stat membru. Obiectivul urmărit este acela ca armata afgană să poată prelua în mod progresiv principalele activităţi de stabilizare îndeplinite în prezent de către ISAF 55 . dar şi securitatea în regiunea respectivă şi siguranţa statelor membre ale NATO. intervenţia militară este completată de sprijinul oferit de Alianţă pregătirii şi echipării corespunzătoare a forţelor armate ale Afganistanului. De finalizarea cu succes a acestei operaţiuni depinde atât posibilitatea cetăţenilor Afganistanului de a trăi în condiţii de pace şi libertate. îmbunătăţirea manierei de guvernare. Succesul acestei operaţiuni nu poate fi obţinut numai prin mijloace militare.

precum lupta împotriva terorismului şi stabilizarea Afganistanului. În acest sens. NATO nu este specializată în reconstrucţia civilă. NATO doreşte stabilirea unui parteneriat solid cu Uniunea Europeană. NATO va continua să dezvolte relaţia sa cu Rusia şi să intensifice cooperarea în domeniile de interes comun. Folosind experienţa dobândită în realizarea reformei sistemului de apărare. cât şi in alte zone în care NATO îşi desfăşoară operaţiunile şi misiunile. În relaţia sa cu Rusia. dar şi protecţia împotriva atacurilor cibernetice.Consiliul de Parteneriat Euro-Atlantic.a. nu 56 . În acest sens. UE sau Banca Mondială. servește la creşterea gradului de colaborare între cele două organizaţii în domenii cheie. NATO oferă sprijin anumitor state nonmembre în procesul de dezvoltare a capacităţii de rezolvare a problemelor de securitate cu care acestea se confruntă. Atât în Afganistan. securitatea energetică. inclusiv sprijinul oferit de NATO operaţiunilor ONU şi activităţile ONU de prevenire şi contracarare a terorismului. semnată în septembrie 2008. oferindu-le sprijin pentru realizarea reformelor necesare.m. De aceea. crearea unui sistem juridic eficient ş. dar şi prin intermediul unor programe de pregătire şi educaţie. care îşi dezvoltă propria Politică Externă şi de Securitate Comună. Iniţiativa de Cooperare de la Istanbul. Dialogul Mediteranean. Comisiile NATO-Ucraina şi NATO-Georgia sunt foarte utile în ceea ce priveşte procesul de pregătire a celor două state partnere pentru îndeplinirea criteriilor de aderare la NATO. NATO a dezvoltat mecanisme instituţionalizate de parteneriat . NATO acordă o importanţă deosebită relaţiilor sale cu Uniunea Europeană. In ceea ce privește parteneriatul cu Uniunea Europeană. NATO urmărește cooperarea cu alte organizaţii internaţionale şi state non-membre.d. dezvoltare economico-socială. Acestea contribuie prin aportul de trupe şi alte resurse la îndeplinirea cu succes a operaţiunilor şi misiunilor în care sunt implicate. există o colaborare şi implicare şi din partea altor organizaţii internaţionale cum ar fi: ONU. De asemenea.Pe de altă parte. În cadrul misiunilor şi operaţiunilor sale NATO colaborează şi cu state non-membre. NATO a extins cooperarea cu statele partenere şi organizaţiile internaţionale şi în domenii precum lupta împotriva terorismului. Declaraţia ONU-NATO. şi şi-a consolidat relaţiile cu state din regiunea Asia-Pacific. NATO îşi va susţine şi apăra întotdeauna valorile şi respectarea cu bună credinţă a angajamentelor asumate. prevenirea proliferării armelor de distrugere în masă. apelează la parteneriate cu organizaţii care au expertiză în domenii precum: crearea de instituţii politice.

dar şi la nivelul dialogului politic. securitatea energetică sau atacurile cibernetice. NATO nu doreşte să deţină un monopol în ceea ce priveşte contracararea acestora.numai la nivel de cooperare militară în zone de interes comun precum Kosovo şi Afganistan. cât şi una militară. abordarea noilor tipuri de ameninţări ale prezentului şi viitorului se află pe lista de priorități pentru viitor pe agenda NATO. terorismul. Alianţa este preocupată şi de contracararea noilor tipuri de ameninţări precum: proliferarea armelor de distrugere în masă. ci trebuie să reuşească să anticipeze provocările şi să folosească resursele politice şi militare de care dispune. 57 . Aceste tipuri de ameninţări sunt complexe şi au atât o dimensiune civilă. În dezvoltarea acestui parteneriat se va avea în vedere evitarea eventualelor dublări ale acţiunilor celor două organizaţii şi implicarea în cea mai mare măsură posibilă a statelor membre în operaţiunile fiecărei organizaţii astfel încât să se utilizeze în modul cel mai eficient resursele comune disponibile Nu în ultimul rand. De aceea. pentru ca în cooperare cu partenerii săi să poată reduce cât de mult posibil nivelul riscului. În faţa acestor ameninţări imprevizibile NATO nu poate avea o atitudine reactivă. ci îşi aduce o contribuţie proprie de substanţă la răspunsul comun în faţa acestor ameninţări. Cu toate că operaţiunile reprezintă cea mai vizibilă parte a activităţii NATO în prezent.

abordează în mod diferit conceptul de frontieră 43 Bernard de BRESSY. Western Unity and the Transatlantic Challenge. o analiză aprofundată ar putea demonstra că.5-14. fiind posibile. Défense nationale et sécurite collective. elaborate de diferite grupuri de experţi. şi chiar poziţiile unora dintre statele membre ale celor două construcţii politice în raport cu celelalte.43 În funcţie de aceste delimitări. geostrategic. KLUGER. Vest. în raport cu ale altor aliaţi din Organizaţia Tratatului Nord-Atlantic (în special. mars 2006. în domeniul unor valori comune şi al angajamentului de a respecta anumite principii de acţiune cu înalt grad de generalitate. Abordări ale conceptului de ˮfrontieră răsăriteană a Alianței Nord- Atlantice și a Uniunii Europeneˮ Frontiera virtuală comună a NATO şi Uniunii Europene la Est. lingvistic şi istoric. Richard L. The Marshall Center 44 Papers. unele studii de securitate şi unele analize geostrategice şi geopolitice. 58 . Peter von HAM. delimitări de ordin geografic. există interese specifice şi nuanţe care particularizează poziţiile statelor europene. PROMOVAREA ȘI DEZVOLTAREA CULTURII DE SECURITATE – COMPONENTĂ Ă STRATEGIILOR DE SECURITATE LA FRONTIERA RĂSĂRITEANĂ Ă NATO ȘI UE 1. Nord şi Sud se particularizează şi prin alt gen de caracteristici. pp. cu SUA). Des frontières de l’Europe. în afara acestei suprapuneri de ordin axiologic şi atitudinal. în plan teoretic. dar şi de importanţă. cultural şi religios. 4/2002.44 Din acest motiv. nr. pe anumite problematici. economic.CAPITOLUL VII. conceptual.

dat fiind faptul că o serie de state situate la est de ţărmul Atlanticului sunt membre ale Uniunii Europene. aderarea sa deplină – susţinută intens. de genul „la grande Europe” (de exemplu. frontieră care a cunoscut. învecinându-se astfel cu India şi China). p. Faţă de perioada Războiului Rece. când. Malta). în special cele din Europa de Est.răsăriteană a NATO şi a Uniunii Europene. fără a fi membre NATO (Cipru. cu toate că atingerea criteriilor de accedere în Uniunea Europeană a înregistrat unele progrese în ultima perioadă.46 45 Bernard de BRESSY.11. loc. va include. în perioada următoare. Sub aspect pur geografic. de ordin informaţional (Internetul) sau economic (marile companii transnaţionale) ignoră existenţa unor frontiere statale precis evidenţiate. Yves Lacoste. Un al doilea inel ar putea include ţările „care nu doresc să intre în primul cerc”. frontiera actuală răsăriteană a NATO nu coincide cu cea a Uniunii Europene. ca spaţiu economic consolidat şi ca „veritabilă frontieră”. Grecia şi Turcia constituiau un flanc strategic înaintat şi descoperit al Alianţei Nord-Atlantice. la frontiera estică. într-o epocă în care reţelele mondiale. în funcţie de statutul de membru asociat. cit. în contextul proceselor de lărgire. de către Statele Unite ale Americii – nu este de aşteptat să se concretizeze pe termen scurt sau chiar mediu. propunea o viziune geostrategică în care „marea Europă” s-ar putea întinde până în Extremul Orient. Primul inel ar cuprinde ţările ce înconjoară cuplul germano-francez şi este în curs de constituire. frontiera de est a Uniunii Europene extinse. „ţări de piaţă europeană”. spectaculoase transformări. în mod evident. unitatea geografică a Eurasiei a servit unor autori drept motivaţie pentru a contura ipotetice entităţi. în Le Monde. 59 . Pe de altă parte. iar Comunitatea Europeană (centrată pe probleme economice şi sociale) şi Uniunea Europei Occidentale (ale cărei structuri de securitate şi apărare au stat la baza conturării prezentei Identităţi Europene de Apărare şi Securitate . devenind astfel un concept variabil.. pe parcursul ultimilor ani. precum Turcia.ESDI) abordau din perspective diferite problematica securităţii şi apărării colective – există în prezent o suprapunere mult mai adecvată între spaţiul de securitate şi apărare colectivă al NATO şi cel al Europei unite. trei inele concentrice. în timp ce al treilea ar putea cuprinde. iar Turcia este doar stat membru al NATO şi. Potrivit unor aprecieri recente45 care se situează în continuarea ideii anterior vehiculate a unei „Europe cu mai multe viteze”. între alţi parteneri şi Aliaţi.

Ameninţările comune cuprind. apărată şi menţinută decât în cadrul unei frontiere virtuale unice. 2. fără asigurarea atingerii de către noii candidaţi a tuturor criteriilor şi standardelor impuse statelor membre. dar şi existenţei unor conflicte. adoptată în anul 2003. există şi trebuie accentuată şi consolidată unitatea spaţiului euroatlantic – potrivit devizei Uniunii Europene. p. trebuie avute în vedere realităţile existente şi tendinţele evoluţiei mediului de securitate regional şi global. problemele de ordin global asociate sărăciei şi subdezvoltării. în aceeaşi măsură în care există compatibilitate şi concordanţă între valorile. în special asimetrice. ar putea favoriza apariţia unor situaţii de parţială insecuritate. există ameninţările comune ale prezentului şi nevoia permanentă de securitate şi stabilitate. care nu poate fi sigurată.6 60 . au fost formulate aprecieri conform cărora. Amenințări comune la adresa securitășii statelor membre NATO și UE Trecând într-un plan secundar. cât şi în Strategia de Securitate a Uniunii Europene. precum şi cele care sporesc dependenţa 46 Ibidem. Dincolo de evoluţiile posibile într-o perspectivă ndepărtată. evidenţiate atât în cuprinsul Conceptului Strategic NATO şi al altor documente ale Alianţei Nord-Atlantice.În acelaşi context. Dincolo de diferenţe. estimările pe termen scurt şi posibilităţile de asigurare a securităţii şi apărării spaţiului comun al Uniunii Europene şi al NATO în raport cu ameninţările existente şi posibile la adresa acestuia. dincolo de anumite limite. ca şi în cazul NATO. se manifestă o concordanţă nedorită. Această prioritate este determinată de faptul că. la baza oricărei analize concrete privind problematica frontierei răsăritene a NATO şi UE. lărgirea excesivă a Uniunii Europene. a „unităţii în diversitate” şi a angajamentului de solidaritate al Aliaţilor („toţi pentru unul şi unul pentru toţi”). în primul rând. în ceea ce priveşte factorii de risc şi ameninţările comune. principiile şi acţiunile în planul securităţii în cadrul NATO şi al UE. considerăm că. dar de care trebuie să se ţină seama. întrucât un „limes” răsăritean prea extins al Uniunii şi al NATO şi o apropiere şi mai mare de zonele în care nu au fost rezolvate o serie de conflicte îngheţate riscă să genereze noi vulnerabilităţi. dezbaterile privitoare la „Europa unită de la Atlantic la Urali” (la care se refereau. în raport cu relevanţa şi actualitatea lor. între alţii. consistente. generalul Charles de Gaulle sau Maurice Duverger).

În prezent. prezintă din acest punct de vedere o importanţă strategică deosebită. terrain de manoeuvre privilégié des géants de l’ énergie. Multe dintre importurile de energie europene provin din zona Golfului şi din Rusia (45%). dar şi într-un spaţiul mai larg.49 Frontiera răsăriteană şi de sud-est a NATO şi a Uniunii Europene. dintre care China deţine 11% şi India 4%). ea fiind cel mai mare continent importator de petrol şi gaz din lume. pe lângă Directivele europene existente). care se învecinează. înscrierea problematicii energetice pe primul punct al agendei reuniunii statelor grupului G-8 de la Sankt Petersburg. în acelaşi timp. precum şi din Africa de Nord. în condiţiile în care. (existând deja o strategie în acest scop. 47 Strategia Europeană de Securitate (cap. p. publicată la 8 martie 2006. energiei. asigurarea unor trasee securizate de transport al materialelor energetice şi adoptarea unor măsuri convergente şi a unor instrumente adecvate de către toate statele membre ale Uniunii Europene. la nivel mondial. 49 Directiva 68/414/CEE din 20 decembrie 1968 privind stocurile petroliere şi Directiva 2004/67/CE din 26 aprilie 2004 privind măsurile de asigurare a securităţii aprovizionării cu gaze naturale. prin bazinul Mării Negre. vecinii şi partenerii săi” (mai 2003) şi Cartea verde („Către o strategie europeană de securitate a aprovizionării”) a Comisiei Europene. dependenţa de energie reprezintă o preocupare specială. demonstrează importanţa asigurării securităţii energetice în zona euro-atlantică. precum şi perspectiva dezbaterii aceluiaşi subiect în cadrul summit-ului NATO. avril 2006. I. propunerea Poloniei de a crea o asociere a statelor europene. precum şi din alte domenii. 48 Christophe-Alexandre PAILLARD.24. L’Europe. informaţiei. vulnerabilitatea – de infrastructura din domeniul transporturilor. importurile reprezintă aproape 50% din consumul de energie. precum şi ale Orientului Apropiat şi Mijlociu.47 Pentru Europa. 48 Comunicatul asupra „Politicii energetice pentru o Uniune Europeană lărgită. puncte de origine ale marile trasee energetice. într-o reţea comunitară. cu zonele Caucazului şi Mării Caspice. Défense nationale et sécurite collective. din 28-29 noiembrie 2006.europeană – şi. urmată de America Latină şi de Sud (6%) şi Africa (sub 3%). Mediul de securitate: provocările globale şi principalele ameninţări). o clasificare a principalilor consumatori situează Uniunea Europeană (cu un procentaj de 17%). Aceasta se poate realiza prin diversificarea surselor. pe locul 3 după spaţiul Americii de Nord (29%) şi al statelor dezvoltate din Asia (20%. 61 . estimându-se că vor ajunge la 70% în 2013. transatlantic. numită sugestiv un „NATO al energiei”.

ale grupurilor crimei organizate transfrontaliere50. ţările europene constituie ţinte şi au fost atacate /…/ este. care dispune în primul rând de capabilităţi militare.Altă categorie de ameninţări comune include acţiunile grupărilor şi organizaţiilor teroriste. în contextul în care raportul Europol estima numărul acestor grupări la 4. 50 În ianuarie 2005.). lipsă de responsabilitate şi conflicte civile. abuz de putere.000. spre deosebire de NATO. Idem. cuprinzând un număr de circa 40. indispensabilă o acţiune europeană comună”.000 de infractori şi criminali de diferite naţionalităţi. în contextul extinderii ameninţărilor teroriste şi asupra spaţiului european. iniţiative gestionate de Comisia Europeană etc. Strategia de Securitate a UE pune terorismul pe primul plan în ordinea ameninţărilor la adresa statelor Uniunii (alături de proliferarea ADM. după 11 septembrie 2001. conflictele regionale.01. cât şi o bază pentru astfel de acte de terorism. 52 62 . proliferarea armelor de distrugere în masă. De asemenea. distrugere şi ripostă. Strategia UE în domeniu conţine un Plan de acţiune. FIU. (The Times. caracterizate prin corupţie. 51 Strategia Europeană de Securitate.51 Trebuie avut în vedere faptul că. în care sunt prevăzute responsabilităţile concrete ale unor organisme şi instituţii. traficul ilegal cu substanţe interzise şi materiale strategice. EUROJUST. justiţiei (EUROJUST) şi controlului frontierelor (mecanismele spaţiului Schengen). 28.52 Uniunea Europeană a adoptat şi o Strategie de combatere a terorismului. statele eşuate şi criminalitatea organizată). migraţia ilegală dinspre spaţiile euro-asiatic şi al Africii de Nord. instituţii slabe. menţionând că „Europa reprezintă atât o ţintă. prin urmare. Uniunea Europeană posedă structuri integrate diversificate. comisarul european Franco Frattini anunţa o serie de măsuri destinate combaterii acţiunilor tot mai extinse ale grupurilor de crimă organizată în spaţiul european. protecţie. care slăbesc statele din interior). EUROPOL. care detaliază acţiunile şi măsurile de prevenire. FRONTEX. contrabanda cu arme şi muniţii. precum SITCEN. s-a acordat o atenţie sporită eficientizării structurilor de prevenire şi contracarare a terorismului şi fundamentării bazei de acţiune a acestora. dar şi posibilitatea menţinerii sau accentuării unor focare de instabilitate şi tensiune în vecinătatea frontierei răsăritene a NATO şi a Uniunii Europene (datorită existenţei unor regimuri eşuate. la care se adaugă cele de intervenţie şi asistenţă umanitară (ONG-uri şi agenţii specializate. capabile să acţioneze în domeniul poliţiei (EUROPOL). necesitatea elaborării unui lexic de termeni privind ideile radicale şi extremiste.2005).

Planul de acţiune european susţine necesitatea coordonării tuturor mecanismelor şi instrumentelor de care se dispune în prevenirea şi combaterea terorismului. mai activă şi mai pragmatică.operaţionalizarea reţelei ARGUS pentru gestionarea situaţiilor de criză. Securitatea colectivă şi securitatea prin cooperare (cu cercurile sale concentrice securitatea colectivă. securitatea individuală a cetăţenilor şi cea a comunităţilor sociale. a instituţiilor cu responsabilităţi în sfera securităţii faţă de realizarea educaţiei de securitate. căruia i se acordă în ultima perioadă. la cea de organizaţie tot mai implicată în domeniul securităţii colective. domeniu în care interferenţa cu mecanismele instituţionale. în contextul diversificării ameninţărilor şi pericolelor la adresa securităţii.net. apărarea colectivă şi acţiunile de promovare a stabilităţii) includ. Cultura de securitate ca si componenta ă strategiilor de securitate la frontiera de rasarit ă NATO si UE Ultimul deceniu a consacrat trecerea Alianţei Nord-Atlantice de la stadiul de organizaţie dedicată apărării colective a membrilor săi. prin promovarea dialogului şi comunicării cu actori publici. elaborarea unui program european de protecţie a infrastructurii critice (EPCIP). validarea misiunii sociale a diferiţilor 63 . planurile de acţiune şi conceptele fundamentale în domeniul securităţii ale Uniunii Europene este mult mai evidentă. militare şi informative. crearea reţelei de avertizare şi alertă în domeniul infrastructurilor critice (CIWIN) etc. concept introdus în circuitul de valori al Alianţei Nord-Atlantice de către fostul secretar general lordul George Robertson. un rol important avându-l schimbul de informaţii. regionale şi globale. În acest cadru. deopotrivă. prin cunoaşterea şi prevenirea unor ameninţări şi pericole. a grupurilor şi categoriilor socioprofesionale şi culturale la realizarea acesteia. asigurarea şi menţinerea securităţii şi stabilităţii subregionale. o atenţie deosebită. facilitând comunicarea şi participarea tuturor cetăţenilor. 3. prin descurajarea agresiunii de tip convenţional. inclusiv prin utilizarea reţelelor FIU. un rol important revine culturii de securitate. Acest generic înglobează o nouă abordare. respectiv cele de protecţie civilă. Această nouă dimensiune presupune un mai mare accent pe constructivism şi pe participare multidimensională şi multiinstituţională la garantarea.

ce are ca actori instituţiile şi organismele Uniunii. pe baza experienţei acumulate din derularea acestor proiecte. de asemenea. prin implicarea în realizarea unor mecanisme mai eficiente a Comisiei Europene şi a altor organisme comunitare. La începutul anului 2006. specializat. evaluări pertinente ale percepţiei opiniei publice din statele membre asupra unor chestiuni adiacente domeniului securităţii individuale şi colective.53 Educaţia de securitate comportă abordarea unor aspecte fundamentale ale societăţii contemporane. interese şi obiective de securitate naţională. iar combaterea şi contracararea fiind o sarcină ce revine exclusiv structurilor de profil din sistemele naţionale de securitate. 01.2006.actori instituţionali. Preocupări legate de dezvoltarea culturii de securitate şi realizarea educaţiei de securitate. Eurobarometrul a propus.02. identificarea unor formule concrete de transfer de expertiză din sfera societăţii civile către instituţiile din sistemul securităţii naţionale în domeniile de interes pe care cetăţenii le asociază conceptului de securitate/siguranţă naţională. publicaţie a Serviciului Român de Informaţii. instrument pentru un parteneriat cu cetăţenii. 53 Revista Profil. 5/2004. 54 Bruxelles. precum şi a celor referitoare la valori. regionale şi locale ale tuturor statelor membre. proliferarea nucleară şi alte categorii de ameninţări implică nu doar un răspuns instituţional. dar şi la un nivel central. există în toate statele membre ale Uniunii Europene. p. ci şi unul individual. nr. în mai multe rânduri. autorităţile naţionale.3-6. Livre Blanc sur une politique de communication européenne.54 Desigur. mass-media şi organizaţiile neguvernamentale create în acest scop. crima organizată. Commission des Communautées Européennes.3 64 . o poziţie prioritară în promovarea culturii de securitate şi în informarea publică o deţin publicaţiile de profil ale institutelor de cercetări şi studii strategice din statele Uniunii Europene. partidele politice europene şi societatea civilă. care presupune participarea conştientă şi activă a fiecărui individ la realizarea securităţii. p. sub diferite aspecte. diminuarea vulnerabilităţilor acesteia. a fost lansată Cartea Albă privind politica de comunicare europeană. valoarea centrală rămânând prevenirea. întrucât terorismul. promovarea unor noi concepte şi modalităţi de cooperare.

întrebări decisive asupra preţului pe care europenii sunt pregătiţi să-l plătească pentru realizarea unui cadru de securitate sporit. perspectivele geostrategice ale teoretic de analiză a tranziţiilor esteuropene. mai multe studii de caz. Civil-Military Relations in Post-Communist States. care a stabilit ca priorităţi. 55 Anton BEBLER. evaluarea riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii regionale.55 Acest gen de activităţi a contribuit la conştientizarea nevoii de reformare a sectorului de securitate. precum şi la informarea asupra mecanismelor de control democratic al activităţii structurilor din domeniul apărării. implicând îndeosebi dinamica relaţiilor civilmilitare.O importanţă aparte o are cadrul conturat de prima Conferinţă Europeană privind cercetarea de securitate. siguranţei naţionale şi ordinii publice. referitoare inclusiv la Bulgaria şi Slovenia. la o percepere mai profundă a ameninţărilor şi pericolelor existente. de către Aliaţi şi de partenerii strategici. CN and London. la înţelegerea de către opinia publică a rolului. la nivelul Uniunii: protecţia infrastructurilor critice. Clubul Politic Balcanic (BPC). atât Bulgaria. În ce priveşte statele de la frontiera răsăriteană a NATO şi a Uniunii Europene. dar şi conceptul de „Europă deschisă şi sigură”. locului şi noilor misiuni asumate de Alianţa Nord-Atlantică şi Uniunea Europeană în actuala arhitectură de securitate euroatlantică. atât în ţările membre. gestionarea crizelor. contracararea terorismului internaţional. cât şi în cele participante la procesele EAPC şi PfP. securitatea frontierelor. prin activităţile organizate. cât şi România acordă atenţie dezvoltării culturii de securitate. îndeosebi a celor de natură teroristă. totodată. conceptul culturii de securitate şi activităţile menite să obiectiveze realizarea unei educaţii de securitate adecvate. Westport. prin implicarea unor organizaţii neguvernamentale în această direcţie şi – în cazul particular al ţării noastre – prin iniţiative instituţionale care au fost apreciate cu mai multe prilejuri. ale cărui conferinţe internaţionale şi seminarii s-au axat pe problematici precum: securitatea şi cooperarea în spaţiul Balcanilor. punând. În Bulgaria s-a detaşat. Praeger. La nivelul NATO. reforma sectorului de securitate. care presupune o angajare mai activă a cetăţenilor în cunoaşterea ameninţărilor la siguranţa proprie. desfăşurată la Viena între 20-21 februarie 2005. respectul drepturilor minorităţilor. 1997 65 . cuprind un larg spectru de acţiune.

Rolul acestui Departament şi al Centrului de Informare constă în iniţierea şi dezvoltarea relaţiilor cu principalii actori ai societăţii civile româneşti. structură specializată în domeniul promovării dialogului cu mediul public civil şi asociativ din ţara noastră. prin Centrul de Informare pentru Cultura de Securitate (CICS) şi Departamentul de Legătură cu Autorităţi Publice şi Organizaţii Neguvernamentale.56 În România. 2004. a fost lansat primul proiect al Departamentului. o relevanţă aparte o au demersurile iniţiate de către Serviciul Român de Informaţii. nr. Sofia. asigurând atât transferul de know-how. una din direcţiile de acţiune ale acestora fiind modelarea opiniilor societăţii bulgare cu privire la probleme legate de cultura de securitate. Departamentul proiectează şi susţine programe şi proiecte al căror obiectiv general este convergent obiectivelor de securitate/siguranţă naţională stabilite prin lege.Alături de acesta. regională şi globală. 5/2004. Asociaţia Centrul de Studii EuroAtlantice al Universităţii Bucureşti. seminariilor şi meselor rotunde organizate de Academia Naţională de Informaţii. Asociaţia Euro-Atlantică „Manfred Wörner”. Marshall”. Stefan DIMITROV. Îndeplinind funcţia de comunicator interinstituţional. odată cu deschiderea Centrului de Informare pentru Cultura de Securitate.5. Asociaţia de geopolitică „Ion Conea”. pentru conturarea unui cadru de dialog şi dezbatere a proceselor de educare a societăţii civile impuse de integrarea în structurile euro-atlantice şi cele europene. Balkans &NATO United Against the Terror. înfiinţată prin Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare al Ţării din 15 noiembrie 2001. publicaţie a Serviciului Român de Informaţii. alte ONG-uri cu activitate recunoscută pe plan intern sunt Asociaţia Euro-Atlantică şi Asociaţia „George C. Asociaţia de Studii şi Cercetări ale Terorismului Cluj-Napoca etc. Marshall”. în spiritul valorilor de securitate naţională. The role of political dialogue in non-governmental sector for the security and the stability of the Balkans.273-278. Asociaţia Centrul de Studii NATO. 66 . cu participarea Centrului de Studii şi Cercetări pentru Siguranţa Naţională.) şi a sesiunilor de comunicări. p. cât şi feed-back-ul instituţional către ONG-uri cu expertiză naţională şi internaţională pe domenii de interes comun. 57 Revista Profil. p. 56 General-maior dr. Asociaţia „George C. în afara acţiunilor pe linia dezvoltării culturii de securitate întreprinse de numeroase ONG-uri (Casa NATO. în cooperare cu Fundaţia EURISC.57 În luna aprilie 2003.

pliante. personalităţi militare. diplomatice şi experţi străini. Tony Pawson. lumea academică şi. În cadrul Centrului de Informare au conferenţiat. Direcţia Generală de Comunicare din Ministerul Apărării al Marii Britanii. realizarea unor instrumente de comunicare (publicaţii. Alfredo Maglietta şi Franco Veltri. director al organizaţiei Saferworld. Thomas Bruneau. coordonatorul South Eastern Europe Clearinghouse for the Control of Small Arms and Light Weapons (SEESAC). Proiectul a fost deschis tuturor iniţiativelor venite din zona civică. constituirea unei baze de date formate din studii. între care: Leif Arne Ulland. ofiţer delegat al FBI pentru România şi Moldova (Ambasada SUA). apreciindu-se că trebuie intensificate eforturile de educare a publicului în spiritul cunoaşterii noilor ameninţări şi a domeniilor noi de securitate naţională. prezentări tematice. cercetări. pentru a fi pusă la dispoziţia celor interesaţi şi a grupurilor de discuţii ce activează în cadrul Centrului de Informare. ambasadorul Regatului Norvegiei la Bucureşti.cu titulatura „Promovarea culturii de securitate”. Uniunii Europene. ale presei. director. Wentworth.) adecvate scopurilor şi misiunilor Departamentul de Legătură cu Autorităţi Publice şi Organizaţii Neguvernamentale şi Centrului de Informare pentru Cultura de Securitate. reprezentanţi ai Direcţiei de Informare Publică a NATO. Gabrielle Burger. Experienţa acumulată în domeniul acţiunilor destinate realizării educaţiei de securitate şi promovării conceptelor fundamentale ale culturii de securitate atestă un interes sporit pentru participarea la diverse activităţi a tineretului din mediile preuniversitare şi 67 . Anneli Ute Gabany. Alte activităţi destinate realizării educaţiei de securitate şi promovării culturii de securitate au fost consacrate. următoarelor obiective: promovarea conţinutului Doctrinei Naţionale a Informaţiilor pentru Securitate. rapoarte realizate de organizaţii naţionale şi internaţionale. Adrian Wilkinson. regională şi globală.Atlantice. articole de promovare în publicaţii de specialitate. nu în ultimul rând. în faţa unei audienţe numeroase. broşuri etc. consilier al Ambasadei SUA la Bucureşti. cercetător în cadrul Departamentului pentru Aderare la Uniunea Europeană (Institutul German pentru Probleme de Securitate şi Internaţionale). Organizaţiei Naţiunilor Unite şi altor organisme şi organizaţii la care ţara noastră este parte. între altele. promovarea valorilor de securitate ale Alianţei Nord. director al Centrului pentru Relaţii Civili-Militari din Navy Post-Graduated School (Monterey. Mark A. Bernardo Mariani. SUA).

În condiţiile în care. se impune ca un imperativ de prim ordin. 68 . Nu trebuie omis şi faptul că segmente importante ale populaţiei nu sunt cuprinse decât parţial în procesul educaţional.universitare şi o mai mare disponibilitate a acestora faţă de acumularea unor cunoştinţe specializate. cât şi în mediul rural. derulate în cadrul specializat şi organizat al structurilor militare şi al altor instituţii din sistemul de securitate naţională. Cultura şi educaţia de securitate trebuie promovate cu aceeaşi intensitate atât în marile oraşe. relevant fiind şi faptul că. o Alianţă extinsă şi transformată îşi asumă noi responsabilităţi pentru a furniza securitate şi stabilitate în spaţiul euro-atlantic şi mai departe. un număr tot mai redus de tineri au contact direct cu formele anterioare de cultivare a conştiinţei civice şi de realizare a educaţiei de securitate. potrivit unor sondaje de opinie. Mediterană şi Afganistan – presiunea pentru a accepta mai multe misiuni este în creştere. CONCLUZII FINALE Astăzi. Totuşi. sunt mai receptivi faţă de ameninţările teroriste şi faţă de alte ameninţări asimetrice cu care ne confruntăm în prezent. ea trebuie să aibă. Totuşi. reprezentanţii tuturor vârstelor. după renunţarea la obligativitatea stagiului militar. în complementaritate cu acţiunea instituţiilor din sistemul de învăţământ şi educaţie. Deşi lista operaţiilor desfăşurate sub conducerea NATO în prezent este impresionantă – incluzând misiuni majore în Balcani. acţiune şi parteneriat. inclusiv cele adulte. trebuie să se ţină cont de principiul că educaţia de securitate nu se adresează doar tinerilor. tinerii cu vârsta cuprinsă între 18 şi 29 de ani au o mai mare încredere în Serviciul Român de Informaţii. diversificarea modalităţilor de consolidare a solidarităţii sociale şi a spiritului civic. capacitatea Alianţei de a disloca forţe este limitată. dialog. unde profesorii din şcoli ar trebui să includă în programa de pregătire civică o serie de teme specializate ale culturii de securitate. ca parteneri de comunicare.

astfel încât acesta să devină un mijloc mai eficient. atunci procesele politice şi operaţionale ale Alianţei de luare a deciziilor trebuie armonizate. De asemenea. Totodată. În viitorul imediat. Sporirea operaţiilor Alianţei ridică unele întrebări privind gradul de adecvare al forţelor şi capabilităţilor care participă la realizarea acestora. Extinderile concomitente ale NATO şi Uniunii Europene pot fi considerate pe bună dreptate evenimente de o importanţă deosebită. bazată pe experienţa lor istorică. ei aduc o viziune asupra Rusiei care până în prezent nu a circulat în mod semnificativ în cadrul NATO. Cele mai vizibile manifestări ale acesteia le constituie orientarea spre mai multă autonomie a SUA şi o dispută intensă privind circumstanţele în care forţa trebuie folosită pentru a combate noile ameninţări.iar neajunsurile în ceea ce priveşte capabilităţile trebuie eliminate dacă NATO urmează să asigure un management eficace al crizelor. depinde de extinderea oportună a Forţei Internaţionale de Asistenţă de Securitate (ISAF) astfel încât aceasta să poată să contribuie în mod semnificativ şi vizibil la asigurarea securităţii. Întrucât identitatea de securitate a Europei se formează doar în prezent. mai darwinian. asupra relaţiilor internaţionale decât vecinii lor occidentali. extinderile UE şi NATO reprezintă o ocazie unică pentru noii aliaţi de a contribui la modelarea acesteia. care să contribuie la identificarea şi generarea forţelor şi capabilităţilor corespunzătoare pentru desfăşurarea operaţiilor Alianţei. Întrebarea privind rolul Rusiei în securitatea europeană şi globală pândeşte ascunsă pe acest fundal. Astăzi. Noii aliaţi înclină spre viziunea mai fermă asupra securităţii propusă de Londra şi Washington şi împărtăşesc un punct de vedere mai tranşant. va fi necesar ca în procesele de stabilire a obiectivelor forţelor. noilor aliaţi le este clară necesitatea unui rol continuu jucat de Statele Unite în securitatea europeană. dislocabile şi sustenabile. aflate la dispoziţie pentru îndeplinirea întregii game de 69 . planificare a apărării şi generare a forţelor să se aplice aceeaşi logică de transformare aplicată în cazul structurilor militare. Pentru a realiza acest lucru. componenta sa morală. În fine. NATO are nevoie de forţe moderne. În acelaşi timp. procesul planificării apărării trebuie reformat. Dacă aliaţii doresc ca NATO să fie apt „să acţioneze acolo unde se află ameninţările”. ele s-au produs în contextul mai larg al unei profunde – deşi graduale – remodelări a peisajului de securitate al Europei. Enorma credibilitate de care se bucură în prezent ISAF în Afganistan a stimulat încrederea în NATO şi răbdarea pentru ritmul extinderii ISAF până în acest moment.

70 . atunci când sunt dislocate. Astfel de obiective ţintă ar putea specifica. apărarea și lupta împotriva terorismului și managementul crizelor. transformarea trebuie să fie mai ajustată pentru fiecare stat în parte. analiza cheltuielilor pentru apărare de către țările membre ale NATO. legături mai strânse cu parteneriatele globale (Asia-Pacific). Minimal. dislocabile şi sustenabile. Scopul final trebuie să fie acela de a avea o mai mare siguranţă că. Unele ţări membre au adoptat concepţia de transformare şi au implementat schimbările necesare în cazul structurii forţelor lor pentru a se asigura că pot contribui cu forţe moderne. optimizarea relației NATO-UE în probleme de interes comun privind securitatea. NATO analizează ideea de a stabili obiective ţintă în privinţa „gradului de întrebuinţare” şi a „rezultatelor”. reforma în interiorul NATO. inclusiv cu morți și răniți în unele zone cu grad ridicat de risc). implicarea NATO în depășirea crizei economice și reafirmarea acesteia ca principal furnizor de securitate global. de exemplu. care trebuie clarificate. agreate politic. Dintre acestea amintim: rezolvarea divergențelor dintre statele membre care au trupe dislocate în diferite teatre de operații (numărul mare de incidente. că statele membre sunt de acord să disloce şi susţină un anumit procentaj din structurile lor în operaţiile Alianţei. aceste forțe îndeplinesc gama întreagă de misiuni alocate. adoptarea unei arhitecturi care să cuprindă sistemul antirachetă pentru acoperirea tuturor teritoriilor statelor membre ale NATO. îmbunătățirea relației NATO-Rusia. În mod similar. continuarea procesului de lărgire a NATO și definirea strategiei pentru Europa. Există totuși o serie de probleme la nivelul Alianței.misiuni a Alianţei. creșterea rolului NATO în asigurarea securității energetice. o mai bună eficiență împotriva atacurilor cibernetice. conform angajamentelor asumate. care reprezintă angajamente pentru desfiinţarea elementelor militare nedislocabile în vederea disponibilizării resurselor necesare creării unor noi mijloace dislocabile sau îmbunătăţirii celor existente. abordarea problemelor esențiale ale securității globale în colaborare cu ONU și UE. atunci când Alianţa este de acord să execute o anumită misiune. ţările membre analizează conceptul „obiectivelor de reinvestiţie”. forţele necesare vor fi puse la dispoziţia comandanţilor militari ai NATO. În prezent. În consecință. care include operaţii de înaltă intensitate desfăşurate la mari distanţe de bazele situate pe teritoriul statelor membre. Altele nu au urmat încă această cale pe deplin. forțele NATO trebuie aduse la nivelul la care ele să poată face față mai degrabă realității operaționale decât să încerce să-și ascundă slăbiciunile în acest domeniu prin impunerea de constrângeri naționale. problema suplimentării efectivelor de militari din Afganistan. pe baza a ceea ce este posibil politic și economic în ceea ce privește condițiile în care.

de aceea Alianță cooperează cu alte organizații internaționale. să facă față amenințărilor la adresa securității. ci celor care vor fi capabile să înțeleagă în mod adecvat natura conflictelor și să reacționeze eficient în fața acestora. Alianța se transformă atât politic. ci prin schimbarea de mentalitate și capacitatea de adaptare a profesioniștilor (militari și civili) la nou. ca și cu Organizația pentru Cooperare și Securitate în Europa. În lumea complexă de azi. ceea ce reprezintă numai o parte a misiunii de stabilizare strategică. aceasta se concentrează pe dezvoltarea efectului final. De la sfârșitul războiului rece. viteză crescută de reacție și interoperabilitate (capacitatea de a desfășura operații combinate la nivel strategic. în primul rând cu Națiunile Unite și Uniunea Europeană. nu în ultimul rând. calea de a aborda cuprinzător problema zonelor de instabilitate sau a provocărilor transfrontaliere Mediul de securitate în continuă transformare cere ca răspunsurile la amenințări să fie adaptate în conformitate cu tendințele de evoluție ale acestuia. structurile militare nu se transformă prin ele însele. Batalionul de vânători de munte din Curtea de Argeș. Caucaz. în mod obligatoriu. În prezent. a lansat mai multe parteneriate cu state din Asia Centrală. |n acest scop. fenomen ce rămâne “inima” etosului operațional al Alianței. Astfel. alături de alte organizații internaționale. operațional și tactic). cât și în afara zonei euroatlantice. poate în 71 . dar și măsura în care Alianța va găsi. în timp ce transformarea s-a dorit a fi un proces care susține diviziunea sarcinilor. securitate cibernetică sau energetică. iar derularea acestui proces are ca rezultat crearea de capabilități militare caracterizate prin flexibilitate. Alianța s-a angajat în operații de management al crizelor și a abordat noi provocări la adresa securității atât în interiorul. România are forţe militare de nivel batalion dislocate în Afganistan. Altfel spus. realizează. nicio țară sau organizație nu poate. de judecată decât o problemă de echipament.Comandamentul Aliat pentru Transformare (ACT) subliniază în mod corect faptul că transformarea reprezintă un proces. armatelor celor mai înzestrate din punct de vedere tehnologic. Este paradoxal faptul că. viitorul nu va aparține. ceea ce le oferă decidenților politico-militari oportunități sporite pentru îndeplinirea obiectivelor. Modul în care aceste forţe îşi vor face datoria depinde în primul rând de susţinerea politică şi. apărare antirachetă –. susţinerea societăţii româneşti. În prezent. nu un eveniment și că este mai mult o problemă de gândire. regiunea Mediteranei și Orientul Mijlociu. care la ora acestor concluzii acționează în teatrul din Afganistan. Opinia publică așteaptă cu interes răspunsul NATO la noile amenințări – terorism. transformarea trebuie să acționeze în întregul spectru de efecte și nu doar asupra intensității efectului. cât și militar. Din această perspectivă. promovând specializare și fragmentare. singură.

cea mai mare măsură. începutul unei noi fizionomii a celei mai puternice forțe politice. probabil cea mai eficientă și de succes din istoria omenirii. Editura U.. FRUNZETI.Ap. din cauza problemelor complexe pe care le generează activitatea de formulare. militare și de securitate care a existat vreodată pe aceasta planetă. de stabilitate şi reconstrucţie. iată că societatea românească. București. Centrul de Studii Strategice de Apărare și Securitate. NATO este o alianță de succes. cu realism și responsabilitate. ZODIAN. de jure și de facto. Mihai Ștefan. și România. T.ˮLumea 2009. dar mai ales Armata României încep să înţeleagă şi să aprofundeze statutul real de membru al unei alianţe militare. responsabilitatea asigurării securitații în condițiile în care la ultimul summit NATO s-ă ridicat problema suplimentării numărului de militari dislocați în teatru. De 60 de ani. Sibiu. 2009 2. DINU. Vladimir . Editura Academiei Forțelor Terestre. 2001 72 . Definirea unui nou concept strategic va fi un proces laborios.N. Dacă primele misiuni ale forţelor româneşti în teatrele de operaţii au constat în misiuni de menţinere a păcii. București. COSMA. Din această forță a democrației și valorilor societății omenești face parte. 2004 3. Teodor. Grigore -ˮSurse de instabilitateˮ. ca răspuns la perpetua evoluție a realității socio-economice. Prin lărgirea și transformarea sa.. BIBLIOGRAFIE 1. M.ˮIntegrarea României în structurile europene și euroatlanticeˮ. Enciclopedie politică și militară (studii strategice și de securitate)ˮ. Declarația de securitate adoptată la summitul aniversar din 2009 este un precursor. ALEXANDRESCU. având exclusiv rolul de a consacra tonul și direcția strategică pe care le va aborda procesul de negociere și elaborare a noului concept. ISPAS. precum și la pacea și securitatea globală. și nu materializarea viitorului concept strategic. Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei. Alianța participă la asigurarea securității și libertății viitoarelor generații ale comunității euroatlantice. pentru a reconfigura.

Defense nationale et securite collectiveˮ. 13 decembrie. Declarația privind Securitatea Alianței. 2006 6. adoptată la Consiliul European de la Bruxelles. ˮInstituții europene și tehnici de negociere în procesul integrăriiˮ. 2006 10. Bernard de . 2004 13. William .ˮEmergent Actors in World Politics: How States and Nations Develop and Dessolveˮ. București. CEDERMAN. Anton .ˮLʾEurope. 1997 12. 01. Sofia. Biroul de Informare și Presă.ˮThe rol of political dialogue in nonguvernamental sector for the security and the stability of the Balkans. Stefan. nr. L. KLUGER. Manualul NATO. agreată la summit-ul NATO din 3-4 aprilie 2009 de la Strasbourg-Kehl 19. 1997 7. Lars Erik . mars. Institutul European. Princeton. Commission des Communautees Europeennes. HAM. Editura Meronia.Cristophe-Alexandre . Revista ˮGândirea Militară Româneascăˮ. NATO -1110. Belgia 14.ˮThe rise of the westˮ. Editura Universității din București. 2006 15. serie nouă. McNEILL.ˮOriginile alianțelorˮ. 2/2009 73 . Brusseles.Military Relations in Post Communist Statesˮ. Defense nationale et securite collectiveˮ. P. terrain de manoeuvre privilegie des geants de lʾenergie. anul XX. The Marshall Center Papers 8. Chicago. Balkans and NATO united againstˮ. BRESSY.ˮCIVIL. Bruxelles. M. Stepfen .ˮDes frontieres de lʾEurope. ANGHEL. WALT. general maior .2006 18.02.ˮWestern Unity and the Transatlantic Challangeˮ. Westport. Peter von . PAILLARD. Directiva 68/414/CEE din 20 decembrie 1968 privind stocurile petroliere și Directiva 2004/67/CE din 26 aprilie 2004 privind măsurile de asigurare ă securității aprovizionării cu gaze naturale 17.4. avril. DIMITROV. BEBLER. 2003 5. Declarația referitoare la Afganistan. Iași. Livre Blanc sur une politique de communication europeenne. University of Chicago Press. semnată cu ocazia summit-ului NATO 2009 la Strasbourg 20. Enciclopedia Uniunii Europene. Richard . 2003 16. 2008 11. Princeton University Press. 1982 9. Strategia Europeană de Securitate.

134.diplomacy. Revista ˮProfilˮ. 5/2004 24.I. aprilie 2009 23.. nr.M.roembus.ro 28. www..R.ro 25. Sfera Politicii. www. www.I. nr.S. 4/2002 22. www.mae. Buletinul A.nato. publicație ă S. nr. www.21.org 26.ro 74 .int 27.presamil.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful