You are on page 1of 2

Termenul romanesc de pruncucidere are semnificatie proprie, mai

restransa decat notiunea de “infanticid” folosite in terminologia multor


legislatii.

In timp ce infanticidul este considerat de multe legislatii penale ca una


din formele omorului caliticat, pruncuciderea defineste omorarea noului
nascut de catre propria mama.

In acceptiunea Dictionarului General al Limbii Romane, scos sub egida


Editurii Enciclopedice si sub semnatura lui Vasile Breban «pruncuciderea
este omuciderea de catre mama a propriului copil, de curand nascut», iar
«pruncucigasa este mama care isi ucide copilul nou-nascut». Infractiunea a
fost incriminata deosebit de la o epoca la alta si de la stat la stat.

In vechea legislatie romaneasca precum si in cea a multor state,


pruncuciderea este incadrata la omucidere si considerata ca o forma speciala
a acesteia, in care se acorda circumstante atenuante sau agravante in
functie de situatia sociala a mamei pruncucigase.

Definitia penala a pruncuciderii este data de art. l77 si consta in «Uciderea


copilului nou-nascut, savarsita imediat dupa nastere de catre mama aflata
intr-o stare de tulburare, pricinuita de nastere».

In legislatia noastra, infractiunea de pruncucidere capata un continut


nou, prin recunoasterea unor stari psiho-fiziologice anormale, provocate de
nastere, care fara a produce tulburari de constiinta, pot duce la abolirea
discernamantului, stare de natura sa explice conduita devianta a femeii,
imediat dupa nastere.

Din textul art. 177 C.pen. este de retinut ca infractiunea trebuie sa


cuprinda urmatoarele elemente juridice:

- sa existe o omucidere prin comisiune sau omisiune;

- omuciderea sa se execute asupra unui copil nou-nascut;

Astfel, uciderea de catre mama a doi copii in conditiile art 465 c.pen.
constituie doua infractiuni, in concurs real, si nu o infractiune unica
continuata[1].

- omuciderea sa se execute imediat dupa nastere;

- omuciderea sa fie savarsita de catre mama copilului;

- mama sa prezinte o tulburare legata de actul nasterii. Nu


constituie infractiunea de pruncucidere daca inculpata nu a actionat cu o
intentie spontana determinata de starea de tulburare pricinuita de nastere,
cui a pus in executare o hotarare luata anterior; in acest caz inculpata va
raspunde potrivit art.175‚ lit. “a“, “c” si “d” ori daca inculpata si-a ascuns
sarcina, iar dupa ce a nascut a sugrumat copilul; in acest caz, inculpata nu a
actionat ca urmare a tulburarii pricinuite de nastere, ci pe baza unei hotarari
luate anticipat[2].