Universitatea Romˆno-German˘ a a din Sibiu

Alexandru LUPAS ¸

Facultatea de Stiinta ¸ ¸ Calculatoarelor

METODE NUMERICE

Specializarea : Calculatoare

Sibiu-2002

Prof.univ.dr.dr.rer.nat. ALEXANDRU LUPAS ¸

METODE

NUMERICE

Referenti : ¸ Prof.univ.dr. Mircea Ivan Prof.univ.dr. Ioan Gavrea Tehnoredactare computerizat˘ : Autorul a

c Copyright2002 Toate drepturile apartin autorului ¸ Reproducerea prin orice mijloace , sau schimbarea destinatiei prezentului ¸ curs universitar, este permis˘ numai a cu aprobarea autorului.

Prezentul curs universitar este o form˘ prescurtat˘ a monografiei ap˘rut˘ a a a a cu acela¸i titlu, ˆ anul 2001, ˆ Editura Constant-Sibiu , s ın ın ISBN 973-99393-0-9

Cuprins
1 INTERPOLAREA FUNCTIILOR ¸ 1.1 Sisteme Cebˆsev . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ı¸ 1.1.1 Sisteme Cebˆsev complete . . . . . . . . . ı¸ 1.1.2 Notiunea de polinom generalizat . . . . . ¸ 1.2 Interpolarea pe puncte distincte . . . . . . . . . . 1.2.1 Polinoamele fundamentale . . . . . . . . . 1.2.2 Interpolarea prin polinoame generalizate . 1.2.3 Notiunea de diferent˘ divizat˘ . . . . . . ¸ ¸a a 1.3 Interpolarea polinomial˘ . . . . . . . . . . . . . . a 1.3.1 Polinomul lui Lagrange . . . . . . . . . . 1.3.2 Polinomul lui Newton . . . . . . . . . . . 1.3.3 Restul ˆ interpolarea pe puncte distincte ın 1.4 Formula fundamental˘ de transformare . . . . . . a 1.5 Interpolarea pe noduri multiple . . . . . . . . . . 1.5.1 Reprezentarea polinomului lui Hermite . . 1.5.2 Cazuri particulare . . . . . . . . . . . . . 1.5.3 O aplicatie . . . . . . . . . . . . . . . . . ¸ 1.5.4 Restul ˆ interpolarea cu polinomul lui ın Hermite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1.6 Interpolare bivariat˘ . . . . . . . . . . . . . . . . a 1.7 Algoritmul lui Aitken- Neville . . . . . . . . . . ˘ 2 FORMULE DE DERIVARE NUMERICA 2.1 Metode de calcul pentru f (x0 ) . . . . . . 2.1.1 Gradul de exactitate . . . . . . . . 2.1.2 Parametrii de control . . . . . . . . 2.1.3 Formule echivalente . . . . . . . . . 2.2 Formule cu grad maxim de exactitate . . . 2.2.1 Inversa matricii Vandermonde . . . . 2.2.2 Determinarea formulelor optimale . 2.3 Formule de derivare cu dou˘ noduri . . . . a 2.3.1 Reprezentarea restului . . . . . . . . 2.4 Formule de derivare cu trei noduri . . . . . I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 2 3 5 5 5 6 15 16 16 20 25 27 28 35 40 44 44 47 52 56 56 57 58 58 62 62 63 68 68 71

. . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . .6 Cuadraturi clasice . 4 REZOLVAREA ECUATIILOR TRANSCENDENTE ¸ 4. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3. .1 Formule de tip Newton-Cotes . . . . . . . . . 3. . . . . .5 2. 3.1 M˘rirea gradului de exactitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3. .1. .1 Ponderi . . . . .4 Coeficientii β . . . . 3.2. . 4. . . . .9 Formula de cuadratur˘ a lui Simpson . . . . . . .8 Formule de tip Gauss . . . . . . .3 Coeficientii lui Laplace . . . . . . . . . .1 Metoda lui Newton . 3. .6. . . 4. . .8 Un criteriu de comparatie al formulei ¸ trapezului cu formula lui Kepler . .1 Gradul de exactitate . . .2. . . . . . . . .2. . . . . .7. . . . . . . . . . . . . . . . 3. . . . . . . . . . . . . 75 76 77 79 80 80 84 85 87 89 96 99 100 101 105 109 109 112 115 119 122 124 126 126 128 129 131 132 136 138 140 143 154 154 154 155 159 159 162 162 163 ˘ 3 FORMULE DE CUADRATURA 3. . a 3. . . . . . . . . . . .6.6.2 Metode pentru rezolvarea ecuatiilor transcendente . . . .2 Restul pe C[a. . . . . . . . .formulei de cuadratur˘ . . . . . . CUPRINS . . .4. 2. . a 3. . . . .2 Notiunea de formul˘ de cuadratur˘ . . . . .. . . . a 3. .3.1. .2 Gradul maxim de exactitate . . . . . . ¸ a a 3.6 Restul ˆ formulele optimale cu n . .6. .punctului de mijloc” . 3.7 Formula lui Kepler . . . . . . . . . . . . . . . .6 Generalizarea formulei trapezului . . . . . . . . . . . . . . . . .II 2. . . . . 3. . . . .8. . . . . . . . . 3. . . . . . . . . ¸ a 3. . . . . . . . . . . . . .6. . . . . . . . . . . a a ¸ 4. . . . . . . . . . a 3. .2 β−Formula de cuadratur˘ a lui Newton-Cotes . . . . . . . . . . . . . . . . . ¸ 3. . . 3. 4. . . . . .11 Formula juxtapus˘ a . . . . . . . . . . . . . a 3. . . . . . . ın a 3. . . . . . . . . . . . . . . . . .3. .4 Teorema lui Peano . . . . . . .5 Clasificarea formulelor de cuadratur˘ .1 Cazuri particulare ale formulei lui Gauss . . . . . . . . . . .2 Transform˘ri ale cuadraturilor . .6. . . . . . 4.1. . . . 3. . . . . .1 Formula lui Christoffel-Darboux .4. . . . . . .1 Regula lui Lagrange . . . . . . . ın Aproximarea lui f (p) (x0 ) . . . . . . . . . . . . . . .3 Formule de cuadratur˘ de tip interpolator . . . . . . . . . a a a 4. . . .5 Formula trapezului . . . . . . 2. . . . . . . . . .6. . . . .6.1 Restul ˆ unele formule de cuadratur˘ . . . . Span” -ul unui polinom .2 .6.9 Implementarea formulei lui Gauss-Legendre . . .6. . .1 Formule de derivare de tip interpolator . . . . . . . b] .noduri .6. . . . . . . . . . . . . . .1. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a 3.3 Rezultatul lui Laguerre . . 3. .4 Delimit˘ri optimale pentru r˘d˘cini . . . . .. . . . . . .6. . . .7 Polinoame ortogonale clasice . . . . . .6. . . .2 Metoda coardei . 3. . . . . . . . .1 Localizarea r˘d˘cinilor ecuatiilor polinomiale . . ¸ 4. . . a 3. . . . . . . . . . . . . . . .10 Formula punctului de mijloc . . . . . . . . . . 3.

. . 5.2. . .4 4. . . . . . . 6 . . . . III 164 166 166 167 5 TESTE PENTRU 5. . . . . . .2. . . . . . . . . .3 Test Nr. . . . . . . . . . . . .CUPRINS 4. . 5 .5 4. . . . . . . . .3 4. . .2 Test Nr. . . . . . . . . Cod de eroare . . . . . . . . . 183 . . . . . . . 179 . . . . . .4 Test Nr. . . . . . . . . . . . . . Metoda ecuatiilor apropiate ¸ Metoda lui Wegstein . . . . . . . . . . . . . . . 5. . . . . . . . . . 168 . . .2. . . . . . VERIFICAREA . . . 5. . .2. .1 Test Nr. . . . . . . . . . . 173 . 4 . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 . . 5. 3 . . . . . . . . . . . . . . 177 . . . . . . . . . . . . . 186 . .6 Criterii de STOP . . . . . CUNOSTIINTELOR 168 ¸ ¸ . . . . . . . .6 Test Nr. . . .5 Test Nr. . . . . . . 2 . . . . . . . . . . . . . . 5. . . . . . . . . . . . . . . . . . .

de exemplu aceasta ˆ a ınseamn˘ c˘ fiind date a a punctele (distincte) x0 .. Aceast˘ problem˘ poate fi formulat˘ ˆ ıl a a a ın modul urm˘tor: a Fie A. ¸ Se pune problema determin˘rii unei functii a ¸ F : A1 → B1 . s˘ ˆ a ıncerc˘m ca prin intermediul lui F s˘ atribuim lui f (x) . Problema enuntat˘ sub aceast˘ form˘ general˘ poate avea o infinitate ¸ a a a a de solutii. m}) . numit˘ functie de interpolare.. 1. yk = f (xk ) . . un rol important In ¸ ˆ are aproximarea prin interpolare. . . care s˘ treac˘ prin punctele a ¸ a a Mk (xk . . .. . A ⊆ A1 ¸i s B ⊆ B1 .. y1 .. xm ym . . x1 . . . 1. k ∈ {0. (k ∈ {0... .. . . 1. . deci tabelul s x f (x) x0 y0 x1 y1 . yk ) pentru k ∈ {0. de un anumit tip.citirea ınt printre rˆndurile unui tabel” . . apartinˆnd unei clase cunoscute ¸i care s˘ a ¸ ¸ a s a satisfac˘ conditiile: a ¸ F (xk ) = yk . B multimi nevide ¸i s˘ presupunem cunoscute valorile yk ale unei ¸ s a functii f : A → B pe punctele xk ∈ A . . Din punct de vedere geometric aceasta ˆ ınseamn˘ c˘ trebuie g˘sit˘ o a a a a curb˘ de ecuatie y = F (x).Capitolul 1 INTERPOLAREA FUNCTIILOR ¸ ˆ construirea unor procedee pentru aproximarea functiilor. . solutie unic˘ sau nici una. xk−1 yk−1 x ? xk yk . m} . ¸ ¸ a Din punct de vedere empiric. . . prin interpolare se poate ˆ ¸elege .. . a a 1 . m}. ym . xm ¸i valorile y0 . . . .

xm a de puncte distincte din [a. xi = xj pentru i = j.2) unde u0 (x0 ) u0 (x1 ) . x1 . b] dac˘ orice ı¸ a combinatie liniar˘ nenul˘ a acestor functii ¸ a a ¸ m m αk uk (t) k=0 . . u1 (x0 ) u1 (x1 ) . . Pentru ca ele s˘ fie u¸or ¸ a s de mˆnuit vom considera c˘ sunt dintr-un subspatiu liniar. xm = . um . b] . De obicei functiile F se aleg ca fiind reale ¸i definite pe un interval ¸ s [a. um x0 . . . . . . . . s˘ avem a (1.. . . . . .. x1 . n ≥ 3 . . um unde uj : [a. um x0 . u1 . .. x1 . j=0 2 αj > 0 are cel mult m zerouri pe [a. . . . . . . u1 . urmˆnd ulterior evaluarea restului f (x) − F (x) care exprim˘ eroarea ce se a a comite. a 1. . Teorija sravneny” =Teoria congruentelor ˆ care a demonstrat ¸ ın conjectura lui Bertrand conform c˘reia dac˘ n ∈ N . . . u1 . . xm . ¸ ın s In 1849 a publicat cartea . . este ca oricare ar fi un sistem x0 . um (xm ) 1 Pafnuty Lvovich Cebˆsev (1821-1894)-matematician rus. a a ˆ practic˘ se efectueaz˘ aproximarea In a a f (x) ≈ F (x) . .1 Sisteme Cebˆsev ı¸ Definitia 1 Un sistem u0 . . b] → R . atunci ˆ a a ıntre n ¸i 2n exist˘ s a cel putin un num˘r prim. Lema 1 O conditie necesar˘ ¸i suficient˘ pentru ca ¸ as a (1. . b]. . . . . .. ∆ u0 . . . . . u0 (xm ) u1 (xm ) . . s˘ formeze un T-sistem pe [a. . b] care contine punctele distincte x0 .3) ∆ u0 . . u1 . . x1 . o anumit˘ valoare aproximativ˘. b]. . Contributii meritorii a avut ˆ Teoria Aproxim˘rii ¸i studiul ¸ a ¸ ın a s polinoamelor ortogonale.1) u0 ..2 Alexandru Lupa¸ s xk−1 < x < xk . . ı¸ A adus contributii ˆ numeroase domenii ale matematicii ¸i teoriei mecanismelor. xm =0 (1. b]. uj : [a. de dimensiune a a ¸ finit˘. b] → R se nume¸te ¸ s sistem Cebˆsev 1 (sau T-sistem) de ordinul m pe [a. al lui C[a. . um (x0 ) um (x1 ) .

. . . x1 . . at b) Dac˘ a m Q(x) = β0 u0 (x) + β1 u1 (x) + . . um . .1 Sisteme Cebˆsev complete ı¸ ¸ Definitia 2 Functiile ¸ u0 . P0 (x1 ) = 0. uj ∈ C[a. . . . u1 . b] . Presupunem ¸ aa a ¸ a prin absurd c˘ functiile (1. .1. + βm um (x) . m. dac˘ multimile a ¸ {u0 . x1 . . b] ¸i {u0 . .Metode Numerice 3 Demonstratie. m} . r ∈ {0. de ordinul m pe [a.5) P0 (x) = ∆ u0 . x2 .1). . xm pe [a. b] . . . . . α1 . . . 1. . u1 . pe scurt a ı¸ un CT-sistem. . . . satisface egalit˘¸ile (5. xm . . Faptul c˘ (1. u1 . . adic˘ a a ¸ a m αk uk (xj ) = 0 k=0 . . . αm cu a a m m k=0 2 αk > 0 astfel ca P = k=0 αk uk s˘ aib˘ cel putin m + 1 zerouri (distincte) x0 .2) rezult˘ c˘ egalit˘¸ile de mai sus formeaz˘ un sistem de m + 1 a a at a ecuatii cu solutia (α0 . sunt sisteme Cebˆsev pe [a. um x. b]. α1 .1) nu ar forma un T-sistem pe [a. . αm ) = (0. . .2) este o conditie necesar˘ se justific˘ a ¸ a a imediat. ˆ a ¸ Inseamn˘ a c˘ exist˘ constantele reale α0 . b] . Din (1. 1. Ar˘t˘m c˘ (1. 0.2) este o conditie suficient˘. k=0 |βk | > 0 . . . ur } . . . 0) ceea ce contrazice faptul c˘ ¸ ¸ a P nu este identic zero. . . . . Atunci : a) Exist˘ ˆ ˆ a ın ınvelitoarea liniar˘ a CT-sistemului un element a nenul P0 cu proprietatea (1. 1. . . . . . . . . . . u1 . b]. j = 0. formeaz˘ un sistem Cebˆsev complet. um } s un CT-sistem.4) ˆ In plus (1. P0 (x2 ) = 0 . . xm puncte distincte din [a. . ı¸ Lema 2 Fie x1 . . . P0 (xm ) = 0 . . .

. = βm−1 = 0 ¸i prin urmare a s Q = 0. Q(xm ) = 0 . xm . . astfel ˆ at Q(x) = C · P0 (x) . xm m−1 = k=0 βk uk (x) + λum (x) verific˘ de asemenea (1. . . . b] .4 verific˘ a Alexandru Lupa¸ s Q(x1 ) = 0. . βm Avˆnd ˆ vedere c˘ sistemul {u0 . . ∀x ∈ [a. . Astfel m−1 . .6) . . . . ∗ ∗ avem λ = 0. a) Notˆnd ¸ a λ = (−1)m ∆ u0 . . . . Fie (α0 . . βm−1 . αm−1 ) solutia sistemului compatibil determinat ¸    α0 u0 (x1 ) + . + αm−1 um−1 (x1 ) = −λum (x1 )   α0 u0 (x2 ) + . din a ın a Q0 (x1 ) = Q0 (x2 ) = . + αm−1 um−1 (x2 ) = −λum (x2 ) (1. . . Deci (5.  . λ k 0 ≤ k ≤ m − 1 . . um x. . β1 . . u1 . . . = Q0 (xm ) = 0 rezult˘ βk = a βm ∗ α . um−1 x1 . . . . . 2. . .2) este demonstrat˘. ceea ce este fals. . . m}. u1 . Dar numerele β0 . . . + αm−1 um−1 (xm ) = −λum (xm ) Dac˘ a P0 (x) = m−1 ∗ αk uk (x) + λum (x) k=0 . . din egalitatea ∆ u0 . a ¸ . x2 . . .6). . . atunci exist˘ C ∈ R \ {0} . . j ∈ {1. atunci P0 este determinat ˆ mod unic ¸i ın s P0 (xj ) = 0 . . um−1 } este T-sistem. . . u1 . Q(x2 ) = 0. . . a a b) Dac˘ βm = 0 atunci ar rezulta β0 = . Q0 = k=0 βk uk + βm um = βm P0 λ ceea ce completeaz˘ demonstratia. x1 . . a ıncˆ Demonstratie.    α0 u0 (xm ) + . . Fie λ Q0 = P0 − Q= βm m−1 ∗ (αk − λ k=0 βk )uk . .

. . . 1. x1 . a ¸ a Avem: 1 u0 . s Prin Πr = Πr (u) vom nota subspatiul liniar al tuturor polinoamelor ¸ generalizate construite cu elementele sistemului u . II.. j=k j=k . xm . sin mx} este un T-sistem de ordinul 2m. . . . . . u2 . . . . . deci dim(Πr ) = r + 1. eam x } cu 0 < a1 < a2 < . . xk+1 . Ca ¸i exemple de a a ın s sisteme Cebˆsev mention˘m: ı¸ ¸ a I. um } un CT-sistem ¸i x0 . exist˘ o constant˘ nenul˘ C astfel ca ¸ a a a ϕk (x) = C · ∆ u0 . ek (x) = xk . a III. . . Conform lemei 2. u1 . b]. x1 . . Pentru orice k . xi = xj pentru i = j. x0 . . . . . Demonstratie. . u1 . . u = {e0 . . . xm . < am .7) P (x) = k=0 αk uk (x) . . .2 Notiunea de polinom generalizat ¸ Definitia 3 Dac˘ u = {u0 . uk+1 . IV.. {1. . em }. . .1 Interpolarea pe puncte distincte Polinoamele fundamentale s Lema 3 Fie u = {u0 . . . . . xm C . . . sistemul trigonometric {1. . cos x. Este clar c˘ u este o baz˘ ˆ Πr . u1 . ea1 x . u = {1. uk . . sin x. x1 . . um } este un CT-sistem atunci ¸ a r (1. u1 . um x.2 1. un sistem de puncte distincte din [a. se nume¸te polinom generalizat sau u-polinom. 1. cos mx. . . um = (−1)k ∆ x0 . 0 ≤ r ≤ m . 0 ≤ k ≤ m .Metode Numerice 5 1.. m} . . Impunˆnd conditia ϕk (xk ) = 1 g˘sim valoarea constantei C . exist˘ a ˆ Πm (u) un singur polinom ϕk astfel ˆ at ın ıncˆ ϕk (xj ) = 0 1 . b] . j ∈ {0. . . u1 } unde u1 este strict monoton˘ pe [a. . . . .1. . . xk−1 . . αk ∈ R . ea2 x .2. e1 . .

a a a ¸ ˆ plus . um . x1 .. . a Joseph-Louis Lagrange (1736-1813) n˘scut ˆ Turin (Sardinia/Italia) a murit la Paris. . . uk+1 .2 (1. . Not˘m ınt a a u = {u0 . um x0 . . b] a ¸ s (1. xk+1 . 1. . Napoleon i-a acordat Legiunea de Onoare ¸i l-a numit a ¸ s conte al Imperiului (1808) iar ˆ 1813 a primit Marea Cruce a Ordiunului imperial . . . . . u1 . . relative la u ¸i la sistemul s de puncte x0 . . . xk−1 . . . a ın ¸ at a Teoria propag˘rii sunetelor. . b] . . . .3). uk−1 . x. de ın la R´union” . ϕm definite prin (1. uk . u1 . b] vom ˆ ¸elege c˘ xi = xj pentru i = j . Mecanica fluidelor. este determinat ˆ mod unic de a a ın c˘tre conditiile precizate ˆ enuntul lemei. . ˆ tinerete se semna Lodovico LaGrangia sau Luigi Lagrange. . xm unde k ∈ {0. . . . Calculul probabilit˘¸ilor. . . .2. membru al Academiei din Berlin. ϕ1 . . u1 . .. . . . . . Contributii de In ın ¸ ¸ seam˘ ˆ Calculul variational. b] → R ¸i sistemul de puncte distincte din [a. xm ∆ u0 . x1 . . xm din [a. . . . e ¸ e 2 . . . m}. Problema interpol˘rii prin polinoame generalizate a Fiind dat˘ o functie f : [a. La vˆrsta de 20 de ani (1756) devine. a ın Din aceast˘ cauz˘ unii il consider˘ ca fiind matematician italian. ..).8) se numesc poli¸ noamele fundamentale ale lui Lagrange 2 . . Remarc˘m c˘ polinomul ϕk . . . . 1. a ¸ ın ¸ Definitia 4 Polinoamele ϕ0 . xm } se cere s˘ se studieze existenta ¸i unicitatea unui polinom Lm = Lm (f .6 ¸i ˆ concluzie: s ın ∆ (1. .. vezi (5.10) {x0 .etc. . a ¸ s Lm ∈ Πm (u). . 1. j ≤ m. x1 . x1 . ˆ 1766 devine directorul sectiei de In ¸ Matematic˘ al acestei institutii. xm . u1 . . . . Dintre publicatii amintim M´canique Analytique-1813. um+1 } ˆ continuarea acestui capitol presupunem c˘ In a este un CT-sistem pe [a. altii francez. . um x0 . astfel ˆ at ıncˆ Lm (xj ) = f (xj ) . um } . x1 .8) ϕk (x) = Alexandru Lupa¸ s u0 . ˆ cazul ˆ care Lm exist˘ ¸i este unic s˘ se g˘seasc˘ o expresie conveIn ın as a a a nabil˘ a polinomului generalizat Lm . Euler . j ∈ {0. m}. 0 ≤ i. Mecanic˘. . Prin sistem de m + 1 puncte distincte x0 . .9) Interpolarea prin polinoame generalizate {u0 . . la propunerea a a lui L. . .

Vom determina parametrul µ astfel ca Lm (f . xj ) = Lm−1 (f . j ∈ {0. . 1.) ∈ Πm−1 astfel ˆ at ıncˆ Lm−1 (f . . .11) Lm (f . xj ) = f (xj ) . xm deci polinomul generalizat Lm (f . . . . . . . u1 . u1 . . .) ∈ Πm (u) astfel ˆ at a ıncˆ Lm (f . . xm ) = f (xm ). x1 . . xm ) = Lm−1 (f . S˘ ¸ a demonstr˘m existenta prin inductie complet˘ asupra lui m . S˘ presupunem c˘ am demonstrat existenta unui s a a ¸ polinom generalizat Lm−1 (f . um x0 . .) ∈ Πm ¸i s Lm (f . . xm )] u0 . x)+ ∆ +[f (xm ) − Lm−1 (f . . xm−1 . j ∈ {0. . 1. atunci a L0 (f . . 7 Demonstratie. xm j ∈ {0. x1 . . m − 1} . x) + µ∆ u0 . m} . a ¸ ¸ a Dac˘ m = 0 . xm ) + (−1)m µ∆ este suficient s˘ alegem a µ = (−1)m f (xm ) − Lm−1 (f . Deoarece Lm (f . . . m − 1}. . . . u0 . . um ∆ x0 . x0 . x ∆ verific˘ Lm (f . . 1. . m} . unde µ este un parametru. um x0 . . .Metode Numerice Teorema 1 Exist˘ un singur polinom Lm (f . . . . u1 . Deoarece (1. u1 . . . avem u0 (x0 ) = 0. x1 . . j ∈ {0. . . um x. xj ) = f (xj ) S˘ definim a Lm (f . xj ) = f (xj ) . xm−1 . um−1 . a u0 . xj ) = f (xj ) . x) = Lm−1 (f . x) = Lm−1 (f . um x0 .) din Πm (u) (1. . . . . x) = u0 (x) f (x0 ) ∈ Π0 u0 (x0 ) ¸i L0 (f . . . . . . 1. . . . . . . xm . . . x1 . u1 . x0 ) = f (x0 ) . . .9) este un CT-sistem. . . . . xm ) u0 . . ˆ conformitate cu Lema 2 In Lm (f .

. . xm . .12) ¸i s (1. . h(x2 ) = 0. . De asemenea m H1 (xj ) = k=0 ϕk (xj )f (xk ) = f (xj ) .. = − u1 (x0 ) u1 (x1 ) .. u. ın Demonstratie. Definitia 5 Polinomul Lm (f . . . f |x) = u0 (x0 ) u0 (x1 ) . Avem H1 ∈ Πm (u). x1 . .. . x) s unde Lm (f . 1. xj ) = f (xj ) . . . .. x1 . . . . .2) se observ˘ c˘ P0 (x0 ) = 0 iar faptul c˘ h(x0 ) = 0 atrage dup˘ sine a a a a λ = 0 . atunci fie h(x) = Q(x) − Lm (f . . h(xm ) = 0 avem h(x) = λ · P0 (x) unde P0 este precizat ˆ (5. j ∈ {0. . . .8). u1 . . um (xm ) f (xm ) u0 (x) u1 (x) . xm .11). . . . . .. . . ·) este definit ˆ (1. x) = Lm (x0 . s ¸ s Se mai utilizeaz˘ notatiile a ¸ Lm (f . . xm unde ϕ0 . . x1 . u0 (xm ) u1 (xm ) . . . . ·) .2) iar λ o constant˘.12) respectiv (1. . x1 . ϕ1 . . . . f |x) = Lm (x0 . . . . . xm . .13) Lm (x0 . xm . ·) cu propriet˘¸ile : ¸ at 1) Lm (f .13). ˆ continuare ne propunem s˘ determin˘m efectiv polinomul generalizat In a a de interpolare. . Dac˘ Q ∈ Πm (u) at a ¸i Q(xj ) = f (xj ) . . .. m}. .. deci Q = Lm (f . f |x) = k=0 ϕk (x)f (xk ) Lm (x0 . ϕm sunt polinoamele fundamentale ale lui Lagrange definite ˆ (1. S˘ not˘m cu H1 (x) ¸i H2 (x) expresiile care intervin ˆ mem¸ a a s ın brul drept din (1. Teorema 2 Au loc urm˘toarele egalit˘¸i a at m (1. j ∈ {0. Deoarece ın h(x1 ) = 0. xm . 1. H2 ∈ Πm (u) . ın a Din (5. . . . . ·) ∈ Πm (u) 2) Lm (f . . . u. . . x1 . . . . . um x0 . . . m} se nume¸te polinomul generalizat de interpolare al lui Lagrange s ata¸at functiei f ¸i nodurilor distincte x0 . m} . . u.8 Alexandru Lupa¸ s Justificarea unicit˘¸ii se face prin intermediul Lemei 2. j ∈ {0. 1. f |x). f (x0 ) f (x1 ) . um (x0 ) um (x1 ) . um (x) 0 ∆ u0 . . x1 .

xip+1 . . ∆ = . u1 . . . . xi2 . ·). . . a Vom spune c˘ ω este polinomul nodurilor. u1 . . xi2 . . de forma: m ω(x) = um+1 (x) + k=0 αk uk (x) care se anuleaz˘ pe x0 . . . xm . . xm . . . um x0 . . .. . . . um (x0 ) . . . xi2 . . . . xi2 . . 9 = (−1)m+j u0 (xj−1 ) u1 (xj−1 ) u0 (xj+1 ) u1 (xj+1 ) . x) Din Lema 2 rezult˘ c˘ ω definit ˆ (1. . . .. up xi1 . . . . . . . . x1 . . um (xm ) . . . . . . x1 . . 1. x1 . G˘sim aa a a H2 (xj ) = u0 (x0 ) . . . xm f (xj ) adic˘ H2 (xj ) = f (xj ) . . . . . . . xip+1 } ⊆ {x0 .Metode Numerice adic˘ H1 = Lm (f . ·). a Pentru a calcula H2 (xj ) vom dezvolta determinantul care intervine la num˘r˘tor dup˘ elementele ultimei coloane. xm+1 } atunci ω(x) = (x − x0 )(x − x1 ) . a De exemplu. Utiliz˘m notatia : s a ¸ (1. . x) = u0 . . . u1 . . . um (xj+1 ) . . . Fie p ≤ m ¸i {xi1 . a j = 0. . . . xm }. . . . m ¸i ˆ consecint˘ s ın ¸a H2 = Lm (f . x1 . dac˘ consider˘m sistemul Cebˆsev complet a a ı¸ {1.14) este singurul polinom generalizat a a ın din Πm+1 . . . . . . . . . xip+1 . . um (xj ) u0 . x ∆ u0 . . xip+1 . x. . . . ω(x) = ω(x0 . . . xm . up+1 xi1 . up . u1 (x0 ) . .14) ω(xi1 . . (x − xm ) . . . um (xj−1 ) . x2 . . u0 (xm ) u1 (xm ) u0 (xj ) u1 (xj ) ∆ . .

xk−1 .13) c˘ urm˘toarea propozitie simpl˘ este a s a a ¸ a verificat˘. . xm ∆ u0 . . f ] = u0 . . u.. xm . f |x) = (1. . . . . u. . . . . u1 . . pe un sistem de puncte distincte x0 . De exemplu. . x1 . xm . u1 . . xm . ˆ cazul sistemului e = {e0 . xm . . . . f ] . . . x1 . . . . . x1 . um−1 . a Lema 4 Dac˘ a Lm (x0 .17) m [x0 . . . . x1 . xm . xm . f |x) = m−1 = [x0 . em }. . um x0 . f ] = (1. . u. .10 Not˘m cu a [x0 . . x1 . u1 . din (1. . . x1 . um x0 . xm m . . . um x0 . f ]um (x) + k=0 αk uk (x) . xm ∆ f (xk ) sau (1. x) [x0 .16) [x0 . . .15) se obtine ın ¸ (1. . x1 . . xm . x1 .15) m ∆ = k=0 u0 . . . . pentru x ∈ {x0 . . u1 . . xm admite. . u. .18) = ω(x0 . . xm−1 . . . x1 . . . . . . atunci [x0 . ω (xk ) cu ω(x) = j=0 (x − xj ). u. . . . . . . x1 . u. e1 . uk−1 . . x1 . . x1 . . f x0 .. . . . x1 . . f ] = k=0 f (xk ) . x1 . . uk+1 . xm }. . f ] coeficientul lui um din reprezentarea polinomului de interpolare Lm (f . . . . . . . Constat˘m din (1. xm ∆ u0 . . .. . f ] Alexandru Lupa¸ s sau [x0 . .12) ¸i (1. . x. . . . . . . xm . x1 . . . xk+1 . ·). xm . Teorema 3 Restul ˆ interpolarea unei functii prin intermediul polinomului ın ¸ generalizat al lui Lagrange. reprezentarea f (x) − Lm (x0 . xm . . .

. 1. . x1 . . x) = [x0 . .14) ¸i (1. ω(x) u0 (xm ) u1 (xm ) . x2 .20). f ]ω(x1 . . f |x) = Lm−1 (x1 . um+1 x0 . . . xm−1 . x) . . . . xm . . . . . . . . . . . putem scrie a a s Rm (f . x1 . . f |x)+ +[x0 . x1 . .13) ¸ Rm (f . xm . f |xm )+ +[x0 . . x1 . f |xm ) = f (xm ) adic˘ a Q1 (xk ) = f (xk ) . . f ]ω(x0 . xm . . . . xm . . um (x0 ) um (x1 ) . . . . Din (1.Metode Numerice Demonstratie. xm . x1 . . . f ]ω(x0 .20) Lm (x0 . x) (1. . . um . xm−1 . . . f ]ω(x0 .. f (x0 ) f (x1 ) . . . . . ceea ce trebuia demonstrat. xm . x). . . abuzˆnd de (1. . xm . . . x1 . . . m} . x. . . x1 . x1 . x1 . x1 . xm . . x1 .18) In s a Q1 (xm ) = Lm−1 (x0 . f |xm )+ + f (xm ) − Lm−1 (x0 . . . . x1 . . k ∈ {0. 1. x2 . = u1 (x0 ) u1 (x1 ) .. S˘ not˘m cu Q1 ¸i Q2 expresiile care intervin ˆ membrul ¸ a a s ın drept din (1. . . ˆ acela¸i timp. x1 . xm−1 . x1 .. xm−1 . . . . . um (xm ) f (xm ) u0 (x) u1 (x) . Este clar c˘ Q1 ¸i Q2 sunt polinoame din a s Πm (u).19) respectiv (1. . u1 . . .. x1 . .16). . . xm−1 . . f |x) = 11 u0 (x0 ) u0 (x1 ) . . . . Corolar 1 Au loc egalit˘¸ile at (1. f |x) + [x0 . . k ∈ {0. . . . m} ceea ce implic˘ (1. . . dac˘ 0 ≤ j ≤ m − 1. . xm . . um (x) f (x) ∆ u0 . . . . . . . xm . Demonstratie. . . xm−1 . x adic˘. . . . . . . x) := f (x) − Lm (x0 .19). . f |x) = = Lm−1 (x0 . . . xm .19) Lm (x0 . . xm ) = = Lm−1 (x0 . Q1 (xj ) = f (xj ) iar din (1. . O justificare analoag˘ se face pentru a ar˘ta c˘ a a a a Q2 (xk ) = f (xk ) .

x1 . x) Am (x) + Bm (x) = 1 . x1 . . . . . . . xm . . f ] . . . xk .22) g˘sim: ı¸ a m−1 Am (x) = j=0 m−1 j=0 (x − xj ) m = (x − xj ) (x − xj ) − x − x0 xm − x0 j=1 Bm (x) = − x − xm . . . xm−1 . x1 . . . . . . m}) ¸i se are ˆ vedere faptul c˘ L0 (x0 . f |x) unde (1. x1 . x1 . x) − ω(x1 . . . . . . f |x) − Lk−1 (x0 . . . .20) prin eliminarea termenilor ¸ care includ num˘rul [x0 . Egalitatea (1. . . xk−1 .23) se mai nume¸te polinomul at s 3 . . x1 .12 Alexandru Lupa¸ s Corolar 2 Polinoamele generalizate de interpolare verific˘ relatia de a ¸ recurent˘ ¸a (1. x. . . Remarc˘m c˘ ˆ cazul sistemului a a a ın Cebˆsev {1. . x1 . f |x) = 3 u0 (x) f (x0 )+ u0 (x0 ) Isaac Newton (1643-1727) savant englez . xm−1 . x) ω(x0 . f |·) se poate reprezenta sub forma (1. . xk−1 . . . . u0 (x0 ) Expresia din membrul drept al egalit˘¸ii (1. . . . x)[x0 . xk−1 . f |x) = = Am (x)Lm−1 (x1 . x2 . xm+1 } din (1. . xm . x1 . x2 . . . adic˘ a at a Lk (x0 .23) Lm (x0 . f |x) + Bm (x)Lm−1 (x0 . Se ˆ ¸ ınsumeaz˘ egalit˘¸ile (1. De exemplu. . xk . . Demonstratie. xm . . .19). . . f ] . x1 . . x1 . . f |x) = m u0 (x) f (x0 )+ u0 (x0 ) + k=1 ω(x0 . . . . xm − x0 Corolar 3 Polinomul Lm (x0 . x1 . . xm−1 . . . f ] (k ∈ {1. xm . . . x1 . .21) Lm (x0 . . . . x1 . .19)-(1.21) se obtine din (1.22) Am (x) = ω(x0 . din (1. xm . xk . . .23) se obtine: de interpolare al lui Newton ¸ L1 (x0 . f |x) = = ω(x0 . . x)[x0 . xm . f |x) = s ın a u0 (x) f (x0 ) . x1 . . xm . . . .

f |·). k ∈ {1. . x1 . . . ¸ II. x) unde α. ·) observ˘m c˘ p(xj ) = 0. . m π(0) π(1) π(2) . . π(m) atunci Lm (x0 . . I.Metode Numerice u0 (x0 ) f (x0 ) u0 (x1 ) f (x1 ) u0 (x0 ) u1 (x0 ) u0 (x1 ) u1 (x1 ) 13 + 1 u0 (x0 ) u0 (x0 ) u1 (x0 ) u0 (x) u1 (x) · . . u1 .. . ∀h ∈ Su . 1. xm . Conservarea subspatiului liniar generat de sistemul Cebˆsev com¸ ı¸ plet : fie Su ˆ ınvelitoarea liniar˘ a CT-sistemului {u0 . ˆ Incheiem acest paragraf recapitulˆnd unele dintre propriet˘¸ile impora at tante ale polinomului generalizat de interpolare Lm (f . x1 . . Invarianta fat˘ de o permutare a nodurilor : dac˘ ¸ ¸a a π= 0 1 2. um }. . . . . x1 . Dar aceasta implic˘ p = 0. Atunci a (1. x) = αLm (f . . . . . m ¸i p ∈ Su . obtinem ¸ m u0 (x) = k=0 m ϕk (x)u0 (xk ) (1. .. β sunt numere reale iar f. . . (Lk f )(x) = (Lm (Lk−1 f ))(x) m m . dac˘ not˘m p = h − Lm (h.24) s a a ın cazul h = uj . m um (x) = k=0 ϕ(x)um (xk ). . . . x) + βLm (g. . . . . . xm . b]. ˆ adev˘r. . Liniaritatea : Lm (αf + βg.24) Lm (h. . j ∈ {0. f |x) = Lm (xπ(0) . IV. ·) = Lm (x0 .}. f |x) . 2. 1. f |xj ) = f (xj ) . xπ(m) .25) u1 (x) = k=0 ϕk (x)u1 (xk ) . III. . . x) = h(x) . Dac˘ a Lk f m se define¸te prin s . In a a a a a j = 0. Proprietatea de interpolare : au loc egalit˘¸ile at Lm (x0 . g functii reale definite pe [a. m}. xπ(1) . xm . . . Consider˘m ˆ (1.

xm . .24)-(1. b] → Πm este definit prin a (Lm f )(x) = Lm (x0m . um ] = 1 iv) [x0 . . este un ¸ir de proiectori C[a. Consider˘m c˘ u0 (x) = 1 ¸i not˘m prin a a a s a ϕk (∆m . xm . . . x1 . .} posed˘ proprietatea c˘ ¸ a a pentru orice j multimea {1. . b] → Πm . . m − 1} . Λm := ||ϕk (∆m . x1 . 2. . . ii) [x0 . j ∈ {0. m = 1. . 2. ·). . k=0 Prin urmare ||Lm || ≤ Λm . .26) Lk f (x) = Lm (f . ·] este o functional˘ liniar˘ real˘. x1 . x1 . xm . f ] + β[x0 . deci ||Lm f || ≤ ||f ||Λm . . uj ] = 0 . . adic˘ pentru orice ¸ a a a a f. s V. αf + βg] = α[x0 .14 Alexandru Lupa¸ s (L1 f )(x) = Lm (f . iii) [x0 . x1 . um . . xm . . . xm . m ∈ {1. . . um+1 . . b] avem a a a m m |(Lm f )(x)| ≤ k=0 |ϕk (∆m . . g] . m ∈ {1. . 1. . . .15)-(1. xm . ·) = ϕk . f ] mention˘m urm˘toarele: a ¸ a a i) [x0 . . . . . Observ˘m c˘ pentru orice x ∈ [a. f ] este o combinatie liniar˘ a valorilor functiei f ¸ a ¸ pe nodurile x0 . . . xm . . x1m . x1 . m} polinoamele fundamentale de interpolare. x1 . Numerele Λm se mai numesc constantele Lebesgue ata¸ate matricei de s noduri ∆m . egalit˘¸ile (1. . k ∈ {0. xmm . xm . . .} .25) observ˘m c˘ ¸irul de operatori liniari a a as Lm : f → Lm (f . k ∈ {0. k∈N . . . u2 . u1 .}. . β ∈ R avem s [x0 . . . . u1 . .16). . . . . . Dac˘ Lm : C[a. . . se pune prob¸ lema de a cerceta convergenta ¸irului de operatori (Lm )∞ c˘tre operatorul ¸ s m=1 a identic. . . . uj } este un T-sistem. . . b] → R ¸i oricare ar fi α. . ¸ a at . . Ultimele afirmatii rezult˘ din Lema 4. o matrice triunghiular˘ de noduri din [a. . x). x1 . . x) m . x1 . Estimarea normei : Fie ∆m = ||xkm ||. . xm . . m}. . . 1. ·)|| . . . .24) concludem c˘ a m (1. ·)||. 2. x)|f (xkm )| ≤ ||f || k=0 m ||ϕk (∆m . . g : [a. b]. Pentru aceasta este necesar ca ¸irul de numere (||Lm ||)∞ s˘ fie s m=1 a m˘rginit. . . . . . 1. u2 . . Referitor la num˘rul [x0 . . Datorit˘ lui (1. din (1. f |x) iar functiile continue {1.

3) ∆ u0 . . xm .27) A(f ) = k=0 ck f (xk ).. 3. . A(uj ) = 0 . b]. u1 . .. b] → R ¸ a a cu propriet˘¸ile : at a) exist˘ numerele reale c0 . A(um ) = 1 .. cm u0 (xm ) = 0   c0 u1 (x0 ) + c1 u1 (x1 ) + . unde ck nu depinde de alegerea functiei f. . ........ .. b] spatiul liniar al functiilor reale definite pe [a. cm u1 (xm ) = 0 (1.Metode Numerice 15 1. x1 . cm se determin˘ ˆ mod unic din egalit˘¸ile (1.3 Notiunea de diferent˘ divizat˘ ¸ ¸a a Fie D[a. b] a ıncˆ m A(f ) = k=0 ck f (xk ) . cm astfel ˆ at pentru orice f din D[a.. b]. um−1 . Demonstratie. b] ¸i x0 . . Conditiile 2 ¸i 3 se pot scrie sub ¸ ¸ s forma   c0 u0 (x0 ) + c1 u0 (x1 ) + . cm um (xm ) = 1 Pentru a demonstra unicitatea functionalei A este suficient s˘ ar˘t˘m c˘ ¸ a aa a constantele c0 ...... b].... consider˘m c˘ a a a {u0 . A(f ) este o combinatie liniar˘ a valorilor functiei f pe ¸ a ¸ nodurile x0 . um } un CT − sistem ¸i x0 . . x1 . 0 ≤ j ≤ m − 1 . xm .28) ···    c0 um (x0 ) + c1 um (x1 ) + ..... xm =0 ¸i prin urmare (1. xm ¸ ¸ s un sistem de m + 1 puncte distincte din [a.. b] → R cu proa a ¸ a a priet˘¸ile : at 1. . s Definitia 6 Fie {u0 .28) este (1. ..28) este un sistem compatibil determinat. (1. um } este un CT − sistem pe [a. um x0 .28). u1 . ¸ ¸ at ¸ a Pentru aceasta este suficient s˘ consider˘m a a A(f ) = [x0 . . c1 . f ∈ D[a.2.. f ] Fie m . . a ın at Determinantul sistemului (1. Existenta lui A cu propriet˘¸ile din enunt este stabilit˘. x1 . . x1 .. Teorema 4 Exist˘ o singur˘ functional˘ liniar˘ A : D[a.. . . c1 . 2. xm un sis¸ s tem de puncte distincte pe [a. . x1 .. u1 . . Singura functional˘ liniar˘ A : D[a. b]. Prin ipotez˘.

x1 . . x1 . . xm .} ¸i prin urmare a a s u0 (x) = 1. xm ... xn . .. b].. s 1. f |x) . . um } Se noteaz˘ a A(f ) = [x0 . x1 . f ∈ D[a.15). xm . .. . x1 . ata¸at functiei f ¸i nodurilor x0 .. . . x1 ... xm ....21). c) A(um ) = 1 .. u. . xm . u1 ...17) ¸i (1.. ˆ cazul acesta In ∆ e0 . . b] → R pe un sistem de puncte distincte x0 .. f |x) . xm . unde (Rm f )(x) = f (x) − Lm (x0 . u... A(um−1 ) = 0 . x. Consider˘m s ¸ s a aproximarea f (x) ≈ Lm (x0 . f |·) ca ¸i o combinatie liniar˘ de u0 . . . (1. Cˆteva propriet˘¸i ale diferentei divizate se pot deduce din (1... uk (x) = ek (x). . x1 .. . f ] . xm .. 0≤i<j≤m Spunem c˘ Lm (x0 .. xm = (xj − xi ) = 0.. x2 .. xm . .. . xm . . . . f ] . x1 . em x0 . Astfel.. f |x) . xm . se nume¸te diferenta divizat˘ de ordinul m relativ˘ la sistemul s ¸ a a {u0 . O form˘ echivalent˘ a acestei definitii este urm˘toarea : a a ¸ a a Definitia 7 Coeficientul lui um din reprezentarea (unic˘) a polinomului de ¸ interpolare Lm (x0 . xm ..27).. f |·) singurul polinom de grad cel mult m care coincide cu f : [a. .. x1 . f ] . u.. f |·) este polinomul de interpolare a al lui Lagrange .. Vom nota prin Lm (x0 . . f |x) = k=0 ck (f )uk (x) ... u1 (x) = e1 (x).. .16).. a at ¸ (1. A(u1 ) = 0 .. xm . restul care se comite fiind (Rm f )(x) = Rm (x0 .. . e1 . . dac˘ ¸ a a m Lm (x0 .. .. x1 .. x1 ..... x1 ... x1 ...3.1 Interpolarea polinomial˘ a Polinomul lui Lagrange S˘ consider˘m CT − sistemul {1..16 Alexandru Lupa¸ s b) A(u0 ) = 0 .. .. x1 . .3 1.. um s ¸ a este diferenta divizat˘ [x0 . xm din [a.. atunci cm (f ) = [x0 . x1 . . u.. f ] sau A(f ) = [x0 . .. .. u.. . (1. b].

...30) h = Lm (x0 . .31) = Lm (x0 . g|x) . 4. x1 . 1. f |x) + (Rm f )(x).Metode Numerice Aceasta ˆ ınseamn˘ c˘ avem formula exact˘ de interpolare a a a f (x) = Lm (x0 .. e1 . (proprietatea de interpolare): dac˘ f ∈ D[a. Particularizˆnd rezultatele expuse ˆ paragrafele antea ın a ın rioare concludem cu urm˘toarele propriet˘¸i ale polinomului lui Lagrange. 2. xm ... f |x) + βLm (x0 . relativ˘ la sistemul e = {e0 .. xm ... f |x) − Lm−1 (x0 . xm .m (x) = ω(x) (x − xk )ω (xk ) m unde ω(x) = (x − xj ) . m. β ∈ R . f |xj ) = f (xj ) . atunci ¸ a (1.. xm . a at a at Teorema 5 Polinomul Lm (x0 .. em }...17). x1 .(x − xk−1 )(x − xk+1 ).. b]. x1 .... . polinoamele fundamentale de interpolare a a ale lui Lagrange. ... .... xm . xm . x1 .m (x) = (x − x0 )(x − x1 ). f |x) = m k=0 ϕk.. x2 ... ..8) avem (1. . α. f |·) verific˘ egalit˘¸ile : 1. atunci a Lm (x0 .. f |x) xm − x0 xm − x0 5.. f |x) = x − x0 x − xm Lm−1 (x1 . .(xk − xk−1 )(xk − xk+1 )... Din (1. . ... 17 S˘ not˘m cu ϕk.(xk − xm ) ϕk.. x1 . x1 . b] . xm .29) = sau ϕk... avem a Lm (x0 . (proprietatea de proiectie): dac˘ h ∈ Πm . 3. h|·) . j=0 Diferenta divizat˘ de ordinul m.(x − xm ) (xk − x0 )(xk − x1 ). . k = 0.m . x1 . (liniaritatea): f.. .. xm . ... m}. (relatia de recurent˘) : ¸ ¸a (1. αf + βg|x) = = αLm (x0 . xm .. xm . .. b] → R . .. x1 .. x1 . (reprezentarea): dac˘ f : [a.. g ∈ D[a... . implic˘ a Lm (x0 . x1 ..m (x)f (xk ) .... 1. este ¸ a a precizat˘ ˆ (1. xm . j = in{0.

Dac˘ ı¸ a xk = tk = cos atunci ω(x) = (2k − 1)π . Atunci ω(x) = hm+1 j=0 m ( x − x0 − j) h ω (x0 + kh) = (−1)m−k hm k!(m − k)!. 1 T (x) 2n−1 n ω (tk ) = Avem Ln−1 (t1 . x0 + mh. . ( Nodurile lui Cebˆsev). a s Vom prezenta cˆteva reprezent˘ri ale polinomului lui Lagrange. se deduce din lema 2 ¸i a ¸ s din definitia polinomului de interpolare.. .. f |x) = ω(x)[x.. j ≥ 1 .7)-(5. xm .18 Alexandru Lupa¸ s 6. . tn . Stabilirea lui 1. x0 + h... (reprezentarea restului): presupunˆnd c˘ x = xj ..8) sunt partic¸ at ulariz˘ri ale lui (1.32) f (x) − Lm (x0 . Se obtine ¸ Lm (x0 . a a Exemplul 1.. j=0 . afirmatia 3. n} . h = 0 ..12). (m = n − 1) 2n . m .21). Egalit˘¸ile (5. are loc egalitatea π π ωj Tj (x)Tj (t) = 1 Tn+1 (x)Tn (t) − Tn (x)Tn+1 (t) π x−t . 1.. x1 .. k ∈ {1. 1 2 .. .18) ¸i respectiv (1.. f |x) = = (m + 1) m x−x0 h m m+1 x−x0 h (−1)m−k k=0 x−x0 h m f (x0 + kh) = x−x0 k h −k (−1)m−k k=0 k −k−1 f (x0 + kh) m−k Exemplul 2. avem a a (1. f |x) = Notˆnd ω0 = a n 1 n n (−1)k−1 k=1 Tn (x) 1 − t2 k x − xk f (tk ).. Tn (x) = cos n(arccos x) ¸i s n 2n−1 · (−1)k−1 1 − t2 k .. k = 0. 2. xm .... rezult˘ din (1. f ] . Fie a xk = x0 + kh . . x1 . ωj = . (Diviziunea echidistant˘). x0 . ..

tn . P xm + .. 1. . Q (xk ) b) Stabilirea unor inegalit˘¸i : fie P ∈ Πm ¸i xk = x0 + kh. t2 .... x ∈ [0.... at s S˘ presupunem c˘ a a P (x) = a0 xm + . Ca ¸i aplicatii imediate mention˘m urm˘toarele: s ¸ ¸ a a a) Descompunerea ˆ fractii simple: dac˘ P ∈ Πm ¸i ın ¸ a s Q(x) = A(x − x0 )(x − x1 ).. atunci proprietatea de proiectie ne permite s˘ scriem ¸ a m P (x) = k=0 Q(x) P (xk ) (x − xk )Q (xk ) m k=0 adic˘ a P (x) = Q(x) cu Ck = Ck x − xk P (xk ) .Metode Numerice S˘ alegem ˆ aceast˘ identitate t = tk . Tj ]Tj (x).. m m (−1)m−k mm k P . t2 .. . tn . obtinem a ın a ¸ (−1)k−1 Tn (x) 1 − t2 k x − tk Prin urmare Ln−1 (t1 . ... A = 0. a 1 Alegˆ ınd x0 = 0 ¸i h = m g˘sim s a P (x) = 0. verific˘ |P (x)| ≤ 1 . Fie [f. xi = xj pentru i = j. . deci a0 = k=0 m 1 2 . k!(m − k)! m .. . a Se pune problema de a g˘si o evaluare a coeficientului a0 . 1] . g] = f (tk )g(tk ) . f |x) = j=0 ωj [f..33) Ln−1 (t1 . Atunci k=1 n (1. π n n n ωj Tj (x) j=0 k=1 f (tk )Tj (tk ) . f |x) = π n n n 19 =π j=0 ωj Tj (x)Tj (tk ).(x − xm )..

.(x − xk−1 )[x0 . f ].(x − xk−1 )[x0 ..34) Nk (x0 ....(x − xk−1 )[x0 ... publicat˘ ˆ anul 1687 .. . sta¸ bilirea unor formule aproximative de derivare ¸i la calculul aproximativ al s integralelor definite. xm .2 Polinomul lui Newton ˆ importanta lucrare . f |x) este singurul polinom de grad ≤ m cu a a a proprietatea de interpolare Nm (x0 . f |x) − Lk−1 (x0 . .. xm . x1 . N0 (x0 .19) incide cu cel considerat de c˘tre Newton.. xk . x1 . .34).. f ] = m = k=0 (x − x0 )(x − x1 ). f ] (k ∈ {1. xk . Conform Teoremei 1 rezult˘ ˆ mod evident c˘ polinomul lui Lagrange coa ın a ˆ realitate. din (1. 1. xk . xm .3. x1 . x1 . xk . x1 ... f |x) = f (x0 )). .. 4 . Exist˘ dovezi c˘ Isaac Newton (1642-1727) cuno¸tea anterior formula de interpolare. xk . x1 . In a Lk (x0 .. f |x) − Nk−1 (x0 . xi = xj . i = j.20 Prin urmare |a0 | ≤ Alexandru Lupa¸ s mm m! m k=0 m k = (2m)m m! ceea ce constituie o evaluare a coeficientului dominant. Ulterior vom aplica interpolarea prin polinoame la rezolvarea ecuatiilor. j ∈ {0. xk−1 . Isaac Newton 4 a ın arat˘ c˘ dac˘ Nm (x0 .. x1 .. . a 1.. 2. x1 . avem a Nm (x0 . x1 . . f ]. m} atunci (1.. x1 . Philosophiae Naturalis Principia Mathematica” In (Lema 5 din cartea a III−a). x1 . . f |xj ) = f (xj ) ....... .... . .... f |·) a fost introdus de c˘tre Joseph Louis Laa grange (1736-1813) ca ¸i o nou˘ form˘ a unui polinom de interpolare cons a a siderat anterior de c˘tre Isaac Newton (1642-1727). .1677).(x − xk−1 )[x0 . + k=1 (x − x0 )(x − x1 ). 1676 ¸i adresat˘ savantului german a s a Henry Oldenburg (1618. f |x) = = (x − x0 )(x − x1 ).. .... a a s Aceasta reiese dintr-o scrisoare datat˘ October 24 . . xk−1 .. f |x) = f (x0 )+ m . m} ˆ Insumˆnd (1..... xk . xm . x1 ... . f |x) = = (x − x0 )(x − x1 ). ..... Polinomul Lm (x0 .

x2 .. . n}= numerele lui Stirling de speta ˆ aia. . x1 .. x... k) din egalit˘¸ile ¸ a a s at n x [n] = x(x − 1)(x − n + 1) = k=0 s(n. x1 . In a a a Observ˘m c˘ a a (1. f |x) = m = k=0 k!hk x−x0 h k [x0 . x0 = 0 . se utilizeaz˘ terminologia: In a s(n. x0 + mh.. k) x(x − 1)(x − k + 1) . x0 + h. . . . .. a Diferentele divizate sunt u¸or de mˆnuit ¸i astfel scrierea unor m˘rimi prin ¸ s a s a intermediul lor este necesar˘. . ˆ practic˘ este uneori preferabil s˘ utiliz˘m polinomul lui Newton.Metode Numerice k ∈ {1.36) xn = n S(n. en ] x(x − 1) · · · (x − k + 1) =x[k] . .. De exemplu ˆ Πm s˘ consider˘m urm˘toarele a ın a a a dou˘ baze a B1 = {1. s˘ se cerceteze propriet˘¸ile a at .. x(x − 1) .. . . . xk . 1.. .. . ¸ ıntˆ S(n. matricea de trecere de la baza B1 la B2 ” sau matricea de trecere de la baza B2 la B1 . Altfel spus. ¸i respectiv s (1. forma a ¸ ¸a ¸ a (1.. h = 1.. x0 + h. 0 ≤ n ≤ m. k ∈ {0.. m} ceea ce. f |x) = k=0 (x − x0 ) . Lm (x0 .. k) din (1. f ] . 1...34) pare convenabil˘ din punct de vedere al calculului. 2. xm .36) se pot exprima elegant prin intermediul unei diferente divizate : alegˆnd ˆ (1... atrage dup˘ sine a m 21 . . g˘sim ¸ a ın a n x = k=0 n [0. k=0 x[k] ˆ literatura de specialitate.34) este forma lui Newton a polinomului de interpolare sau a simplu. polinomul lui Newton. prin ˆ ınsumare . x0 + kh.. f ] . Se impune de a studia .. ... . ¸ Numerele S(n.35) f (x) = xn . k) ¸i S(n. Datorit˘ relatiei de recurent˘ pe care diferentele divizate o verific˘. k)xk . x(x − 1)(x − m + 1)} . Vom spune c˘ (1. . (x − xk−1 )[x0 . x. k. k) . k) = numerele lui Stirling de speta a doua. . xm } ¸i s B2 = {1... . ..35) Nm (x0 . coeficientilor de leg˘tur˘” s(n.

. xk . Fie (Nn f )(x) = Nn (x0 .. ˆ acela¸i timp In s k−1 n A(ψk ) = j=0 n cj ψk (xj ) + j=k cj ψk (xj ) = = j=k cj (xj − x0 ). Demonstratie. Teorema 6 Fie A : D[a. x1 . k ≥ 1.. xk . 1] → Πn unde ¸ n (Bn f ) (x) = k=0 n k x (1 − x)n−k f k k n . iar pe de alt˘ parte a (Nn f )(xk ) = f (xk ).. b] → R o functional˘ liniar˘.38) unde ak = j=k A(f ) = n n k=0 ak [x0 .. xn . s Atunci (1. Aplicatie Operatorul lui Bernstein este Bn : D[0. .. 1.. x1 . Vom prezenta o aplicatie a polinomului lui Newton care este important˘ ˆ ¸ a ın studiul unor formule de aproximare. x1 . . f ] = = k=0 A(ψk )[x0 ....... x1 ...(xj − xk−1 ) = A(ψk ) ψk (t) = (t − x0 ). f ] . avem A(f ) = A(Nn f ) = A k=0 n n ψk [x0 .37) A(f ) = k=0 ck f (xk ) unde ck este independent de f ¸i xi = xj pentru i = j. x1 . xn . .(t − xk−1 ). k) = [0. en ] . . deoarece ˆ A(f ) ¸ ın intervin numai valorile lui f pe x0 .. . f |x)...22 ceea ce ˆ ınseamn˘ c˘ ˆ (1. k. xk ... de forma ¸ a a n (1. f ] cj (xj − x0 ).(xj − xk−1 ) = ak .. ψ0 (t) = 1..... .36) a a ın Alexandru Lupa¸ s S(n.

f xk . x= k=0 ck xk A(f ) − f (x) = j=1 (xj+1 − xj−1 ) [xj−1 .38) [a. pentru ck = In ak = n! xk k (n − k)! n k! nk n k n−k j=0 j+k cj+k k . 1] ¸i xk = ın s n ck f k=0 k n n = k=0 n−k j=0 ak 0.10) cu a ≤ x0 < x1 < x2 < ..Metode Numerice 23 Se pune problema de a cerceta comportarea acestui operator pe subspatiul ¸ Πm . k 1 . xk (1 − x)n−k n−k j k! n k x (1 − x)n−k−j = k x j n k ceea ce implic˘ a n (Bn f ) (x) = (1. . Alegem ˆ (1.. . . .39) atrage dup˘ sine Bn h ∈ Πm .. ¸ a Se poate de asemenea ar˘ta valabilitatea urm˘toarei afirmatii a a ¸ Teorema 7 Fie A : D[a. f ] µj + ∆(f ) . Acest lucru nu reie¸ea clar din a s forma initial˘ a lui Bn f . . . xn ≤ b . Atunci s n−1 . S˘ ar˘t˘m c˘ are loc implicatia a aa a ¸ h ∈ Πm =⇒ Bn h ∈ (Πm ) k . xj+1 .. n n = k! n nk k Dac˘ ˆ continuare presupuem h ∈ Πm avem a ın 0.39) = k=0 k=0 n n k k x (1 − x)n−k f k n 0. b] = [0. Presupunem n A(e0 ) = 1 ¸i xp ≤ x < xp+1 . 1 k . m ≤ n .. h = 0 n n pentru k ≥m+1 iar (1. . . . xj . unde ak = ˆ particular.. G˘sim a n k 1 2 . b] → R o functional˘ liniar˘ ¸i pozitiv˘ de forma ¸ a as a (5. f n n n ..

xm . . . . . . . ˆ acest˘ ipotez˘ exist˘ punctele α1 . x0 . xm ] ¸i f (m) exist˘ pe intervalul a a s a (x0 . . Ipotez˘ : Presupunem c˘ f ∈ C (m−1) [x0 . h(xm ) = 0. . xp+1 . ≥ µn ≥ 0 . . . . . . . xm ] → R definit˘ prin: a h(x) = f (x) − (Lm f )(x). . . b] → R ¸i f˘r˘ s˘ restrˆngem generalitatea s˘ presupunem c˘ s aa a a a a a ≤ x0 ≤ x1 . . xp+1 ) µp+1 − µp = A(ψp ) . xm . preciz˘m c˘ are loc egalitatea ¸ a a  . . . t ∈ [a. t ∈ (xp . ω(x) = (x − xj ) . ≤ µp ≤ A |x − ·|+ = = A |· − x|+ ≥ µp+1 ≥ µp+2 ≥ . . . . Prin urmare exist˘ ¸i β1 . < xm−1 < αm < xm ¸i s h (α1 ) = 0. . ≤ xm ≤ b. . xp ]  t − xp ≥ 0 0 . h (αm ) = 0. αm astfel ca In a a a x0 < α1 < x1 < α2 < .3. . S˘ not˘m cu Lm f polinomul lui Lagrange a a Lm (x0 . . xm . x1 .3 Restul ˆ interpolarea pe puncte distincte ın Fie f : [a. . xm ). βm−1 cu propriet˘¸ile as at x0 < α1 < β1 < α2 < β2 < α3 < . . h(x1 ) = 0. 2. De asemenea. x = xp ∆(f ) = ∆(f . . . h(xm−1 ) = 0 .41) h(x) = ω(x)[x. . . Din (5. 0 ≤ µ1 ≤ µ2 ≤ . j ∈ {1. x1 . . x1 .40) ¸i evident s (1. h (α2 ) = 0.7) m (1. xp < x < xp+1 . t ∈ [xp+1 . f |·). . . ψp (t) =  t − xp+1 ≤ 0 . p} j ∈ {p + 1. < αm−1 < βm−1 < αm < xm . . . . . f ] . β2 .24 unde µj =   A(|xj − ·|+ )  A(|· − xj |+ )   0  Alexandru Lupa¸ s . . . x. x) = ˆ plus In (x − xp )(xp+1 − x) [xp . n} . f ] . α2 . . b] 1. . . Cu notatia de mai sus . f |·) sau polinomul lui Newton Nm (x0 . j=0 h(x0 ) = 0 . h (αm−1 ) = 0. fie h : [x0 . .

.42) k = m − 1 rezult˘ c˘ exist˘ θ astfel ca a ın a a a h(m) (θ) = f (θ) (x) − m![x0 . x0 . . . h (βm−1 ) = 0. i i ˙ Dac˘ f ∈ C (m−1) (K) iar derivata f (m) exist˘ pe K. . f ] = 0 (x0 < θ < xm ) Prin urmare am demonstrat : Lema 5 Fie x0 .k pentru care (1. xm .k ) = 0. .43) punctul intermediar θ depinde de a ın f. . xm . . x1 . f ]. xm un sistem de puncte ¸i s ˙ K = min xi . K = i i 25 min xi . de grad cel mult m. . h(k+1) (ξ2. a atunci exist˘ ˆ K cel putin un punct ξ astfel ˆ at a ın ˙ ¸ ıncˆ (1.k < ξ2.Metode Numerice ¸i ˆ plus s ın h (β1 ) = 0. x1 . ˙ ii) f are o derivat˘ de ordinul m + 1 pe K. (m + 1)! . xm . m − 1). . .k < . .44) f (x) − (Lm f )(x) = ω(x) f (m+1) (ξ) . S˘ observ˘m c˘ a a a h(m) (x) = f (m) (x) − (Lm f )(m) (x) = f (m) (x) − m![x0 . 1. Considerˆnd ˆ (1. . . . Teorema 8 Fie Lm f polinomul de interpolare.42) h(k+1) (ξ1. . . . . . θ ∈ K astfel ˆ at ıncˆ (1. xm ) punctele In ¸a a ın ξ1. . . . ata¸at s unei functii f : K → R. max xi . Dac˘ ¸ a i) f ∈ C (m) (K).k ) = 0.k ) = 0 (k = 0. ˆ consecint˘ exist˘ ˆ intervalul deschis (x0 . .43) [x0 . . < ξm−k. . . h(k+1) (ξm−k. x1 . f ] = f (m) (θ) m! Este clar c˘ ˆ teorema de medie (1. max xi . . . . . xm . . m. . . atunci exist˘ cel putin a a a ¸ ˙ un punct θ. . h (β2 ) = 0. x1 .

Este unul dintre fondatorii Logicii Sim¸ bolice ¸i a Axiomatiz˘rii Matematicii. 5 . sub o form˘ a s a a 5 mai general˘.. ϕt (y) = |y − t|m . Demonstratie.. a ≤ t ≤ x ≤ b 0 . ulterior.Interlingua” . ı¸ ın a De asemenea .40). a a Teorema (9) se g˘se¸te expus˘ in G. a Teorema 9 Fie Km : [a. formula (1. ˆ anul 1903 a creat o limb˘ artificial˘ (similar˘ cu Esperanto) cunoscut˘ ın a a a a sub numele de . Dac˘ f ∈ C (m+1) [a. el ˆsi aprecia ˆ mod deosebit rezultatele din Analiza Matematic˘.26 Alexandru Lupa¸ s Demonstratie. Pentru m fixat s˘ not˘m ¸ a a Af = f − Lm f Pe de o parte Ah = 0 iar pe de alta f (y) = h0 (y) + sau f (y) = h0 (y) + Astfel (Af )(x) = (Ah0 )(x) + = 1 m! b a .44) a rezult˘ din (1. Latino sine Flexione” sau . ˆ anul 1889 public˘ a In a celebrele axiome ale multimii numerelor naturale. profesor la Academia Militar˘ din Torino iar apoi la Universitatea din Torino. + h ∈ Πm .45) f (x) − (Lm f )(x) = 1 m! b a Km (x. pentru 1 m! y a (y − t)m f (m+1) (t) dt 1 m! b a . x) + + |x − t|m = + x − t + |x − t| 2 = (x − t)m .. b]. Pentru x = xj teorema de medie (1. 1 m! (Aϕt )(x)f (m+1) (t)dt = Km (x. Dac˘ x = xj unde xj este unul dintre nodurile de interpo¸ a lare. De¸i logician cu . b] → R definit˘ prin a Km (x. t)f (m+1) (t) dt .45) a fost demonstrat˘ de G. a a Giuseppe Peano (1858-1932) matematician italian . b] × [a. Kowalewski [?].urma¸i ” ca Bertrand Russell sau s a s s Alfred North Whitehad . t) = |x − t|m − Lm (| · −t|m . atunci (1. elev al lui Genocchi .44) este evident˘.a ≤ x < t ≤ b . h0 ∈ Πm . Peano. ϕt (y)f (m+1) (t) dt b a . t)f (m+1) (t)dt ceea ce trebuia s˘ demonstr˘m. atunci a (1.

. xj .46) rezult˘ o identitate numit˘ de c˘tre Tiberiu Popoviciu [?] ca fiind a a a . Dac˘ s a pk ∈ R ¸i f : I → R .. atunci k N pi a i = i=0 (1. . . . f ] + (1. Popoviciu). . β. xj+m . m ≤ N ¸i ∆ν aj = a s k=0 (−1)ν−k ν aj+k .. .Metode Numerice 27 1. (xi − xj−1 ) β = (xj+m − xj ) i=j+m ai (xi − xj+1 ) . . . f ] unde      Aj      B  j   β = i=j ai (xi − xα ) . . . ¸ s Din (1. a Aplic˘nd repetat (1. (xi − xj+m−1 ) . formula fundamental˘ de transformare a diferentelor divizate ” . . α ≤ β .46) Formula fundamental˘ de transformare a N N N −1 N Egalitatea = a0 k=0 i=0 pi + j=0 (aj − aj+1 ) i=j+1 pi este cunoscut˘ ca fiind . . .48) + j=α Bj · [xj . 1 ≤ m ≤ β − α ¸i xα . identitatea lui Abel-Brunacci ”. xβ un sistem de puncte distincte din I . . atunci s β m+α−1 pi f (xi ) = i=α j=α β−m Aj · [xα . = j=0 ∆j a0 i=j i pi + j N −m N ∆m aj j=0 i=j+m i−j−1 pi m−1 Identitatea (1. . . xj+1 . Aceasta a ¸ este urm˘toarea a Teorema 10 (T.47) are aplicatii ˆ teoria sumabilit˘tii seriilor sau ˆ studiul ¸ ın a ın unor metode de accelerare a convergentei unor ¸iruri. Fie I ⊆ R . . xα+1 . . xα+1 .4 (1. α. m ∈ Z .47) m−1 N .46) se demonstreaz˘ a a ν Lema 6 Dac˘ m ∈ N .

. Cu ajutorul diviziunii (∆) ¸ ¸ precizat˘ ˆ (1. . b] → R cu propria ¸ ¸ etatea c˘ exist˘ derivatele a a f (α1 −1) (x1 ). α α α . . ≤ x∗ +1 1 2 N . . .49) Interpolarea pe noduri multiple (∆) : x1 < x2 < . .50) (Hf )(j) (xk ) = f (j) (xk ) . 0 ≤ j ≤ αk − 1} . . . αn ¸i fie s α = (α1 .28 Alexandru Lupa¸ s 1. Deoarece Dα [a. . . x∗ N n−1 +1 = x∗ N n−1 +2 = . b] se poate considera ca ¸i un spatiu liniar real.5 Fie (1. Punctul α ∈ Nn este . 2. . Not˘m prin Dα [a. vectorul de incident˘ ata¸at diviziunii (∆)” . . . astfel: x∗ = x∗ = . αn ) . . . . Aceasta va ˆ ınsemna c˘ pentru k ∈ {1. . . = x∗ 1 +α2 = x2 . = x∗ 1 = x1 . 1 2 α x∗ 1 +1 = x∗ 1 +2 = . . f (αn −1) (xn ) .49) ¸i a vectorului de incident˘ α construim o nou˘ diviziune a ın s ¸a a n (1.. αn − 1 . α2 − 1. n} a (1. = x∗ ν = xν . . < xn un sistem de puncte distincte situate ˆ ıntr-un interval [a. b] → H cu proprietatea c˘ oricare ar fi f din Dα [a. N +1= k=1 αk a intervalului [a. . = x∗ n = xn . N . b]. b] se cere s˘ se studieze manier˘ : fiind dat˘ o submultime H din D a a ¸ a existenta unui operator ¸ H : Dα [a. b] functia Hf s˘ aib˘ cu f pe a ¸ a a punctele x1 . α2 . . α2 . . ¸a s Problema interpol˘rii pe puncte distincte se poate extinde ˆ urm˘toarea a ın a α [a. . b] multimea tuturor functiilor f : [a. . . . xn contacte de ordin α1 − 1. . . . . . f (α2 −1) (x2 ). N . . . . b]. .51) (∆α ) : x∗ ≤ x∗ ≤ . ˆ majoritatea s ¸ ın situatiilor subspatiul H va fi finit-dimensional. x∗ N ν−1 +1 = x∗ N ν−1 +2 = . . . S˘ consider˘m a a numerele naturale α1 . x2 . . .

.. consider˘m c˘ H este a ın a a ΠN . astfel ˆ at egalit˘¸ile ıncˆ at (HN f ) (x1 ) = f (x1 ) . x2 . . Problema interpol˘rii polinomiale pe nodurile multiple (∆α ) se poate fora mula dup˘ cum urmeaz˘ : a a fiind dat˘ o functie f. xn . . . eN j (xj ) eN (xj ) eN (xj ) . . . . . . . pentru determinarea lui Hf . (HN f )(α2 −1) (x2 ) = f (α2 −1) (x2 ) (1. .Metode Numerice ν 29 . n de tipul αj × (N + 1) precizate prin Aαj (xj ) =    =  e0 (xj ) e0 (xj ) . . (α −1) . (HN f ) (xn ) = f (xn ) . s˘ se studieze existenta ¸i unicitatea unui a ¸ a ¸ s polinom HN f ∈ ΠN . unde a ¸ a n N= k=1 αk − 1 . . . . . vom considera c˘ multimea (∆α ) contine punctele (nu a ¸ ¸ neap˘rat distincte) a x1 .. . . . . . 2. . x2 .52) . . . N0 := 0 .50) avem. . x1 . (α −1) e0 j (xj ) e1 (xj ) e1 (xj ) . . . ek (t) = tk ... x2 . α1 α2 αn Avˆnd ˆ vedere simplificarea expunerii rezultatelor. . Nν = k=1 αk Cu alte cuvinte. j = 1. . . f ∈ Dα [a.  unde e0 (t) = 1 .    . . . un ın num˘r de N + 1 conditii iar pe de alt˘ parte dim(ΠN ) = N + 1 . . Aceasta deoarece ˆ (1. xn . x1 . . . b] . . . . .. . . . .. xn . (HN f )(α1 −1) (x1 ) = f (α1 −1) (x1 ) (HN f ) (x2 ) = f (x2 ) . . . (HN f )(αn −1) (xn ) = f (αn −1) (xn ) s˘ fie verificate. a ˆ vederea elucid˘rii existentei lui HN f s˘ consider˘m matricile In a ¸ a a Aαj (xj ). (α −1) e1 j (xj ) .

. eN (xn ) e1 (xn ) . . x1 n−1 . . .. n−1 . .. . . Aαn (xn ) e0 (x1 ) . . x1 ) = . x2 . . .. 0 0 0 N = j=1 j! . .. . eN . (α −1) e0 Dac˘... .. eN (xn ) .. . . .. . . . ϕ2 .. x) s-a notat determinantul lui Wronski asociat sistemului de functii ϕ1 . . . x2 . . xN 1 . 1. .. .30 Alexandru Lupa¸ s Introducem urm˘torul determinant Vandermonde generalizat. . . .53) devine 1 x1 1 x2 . (m−1) (m−1) (m−1) ϕ1 (x) ϕ2 (x) . . adic˘ ¸ a ϕ1 (x) ϕ1 (x) . . . 1 = = (xk − xj ) . 1≤j<k≤n ˆ cazul n = 1. . . . . . . ϕm ) := .. . . . e0 (xn ) e0 (xn ) . . . . .. . . e1 (xn ) . ... . . . . .. αn   . . . . . . e0 (α1 −1) e1 (x1 ) . . g˘sim In a VN +1 x1 N +1 = W (e0 . W (ϕ1 . = αn = 1 atunci N = n − 1 iar (1.. . ϕ2 . ϕm (x) ϕm (x) . . . .. Prin W (ϕ1 . .. de exemplu a (αn −1) (xn ) e1 (αn −1) (xn ) α1 = α2 = . N xN −1 1 . α2 . . . ϕm . . . xn 1. e1 (α1 −1) . . α1 = N + 1. . . N! = 1 x1 x1 2 0 1 2x1 0 0 2! . α1 . . . . . N (N − 1)xN −2 1 . . . . . . eN (x1 ) (α −1) (1. . eN 1 (x1 ) . e1 . (x1 ) (x1 ) .. . . . . . . (xn ) . x2 . . .. . 1 xn n−1 . . . . eN n . ϕm .. ϕ2 (x) ϕ2 (x) . . . ϕm (x) . . xn Vn x1 . . a   Aα1 (x1 )  Aα (x2 )  2 x1 . xn   VN +1 := det  = .. . . . ..53) = . .

. .55) devine ¸ a a ın VN +1 x1 N +1 N = i=1 i! pe care am justificat-o anterior. Mention˘m c˘ ˆ cazul particular n = 1. deci xi = xj pentru i=j. . 1 = 1 x1 1 x2 = x2 − x1 . Demonstratie. . 2 = = (x2 − x1 )2 . . αn astfel ca α1 + α2 + . x2 . V3 x1 . V2 x1 . x3 1. Pentru N = 2. . 1.55) VN +1 n αk −1 x1 . Dac˘ ˆ sistemul (1. . . x2 1.54) are loc egaliatea (1. Vom presupune ˆ continuare c˘ (1. x1 . Pentru orice alegere a nua merelor naturale α1 . atunci ¸ a ın a a (1. Demonstr˘m (1. 1≤j<k≤3 . Dac˘ N = 1. x2 . x2 . . Fie N un num˘r natural arbitrar. αn i! k=1 i=1 = = · (xk − xj )αk αj 1≤j<k≤n . . 1 = = (xk − xj ).55) prin inductie complet˘ a ¸ a asupra lui N . x2 1. . . egalitatea (1. . α2 . . . x 2 1 1 x2 . xn α1 .54) exist˘ dou˘ puncte egale. α2 . V3 x1 .55) este demonstrat˘. atunci a V2 x1 2 = 1 x1 0 1 = 1!. x 2 2 0 1 2x2 1 x1 x2 1 1 x2 x2 2 1 x3 x2 3 = 1!2!. xn . . + αn = N + 1 ¸i oricare ar fi numerele reale sau complexe s (1.54) este un a ın a sistem de puncte distincte.Metode Numerice 31 Lema 7 . distingem urm˘torii determinanti distincti a ¸ ¸ V3 x1 3 = 1 x1 x2 1 1 1 2x1 0 0 2 1 x1 . . .

y2 . y2 . k=2 j=1 . α2 . . . obtinem ¸ (1. . . . α2 . (x − xn−1 )αn−1 (x − xn )αn −1 unde A = VN x1 . . .32 Alexandru Lupa¸ s Se constat˘ c˘ (1. ˆ plus ın ın ∆(x) = A(x − x1 )α1 (x − x2 )α2 . . βm sunt numere naturale a a s astfel ca β1 + β2 + . . . xn−1 . . . . x2 . α2 . De exemplu.55) este de tip Vandermonde. . n αk −1 k=1 i=1  i!  A= (xn − xj ) j=1 n−1  (αn −1)αj  n−1 k−1 (xk − xj )αk αj . .56) pentru m = n ¸i a s (y1 . β2 . . x2 . . . . βn ) = (α1 . fie αn ≥ 2 ¸i x1 . x α1 . ym β1 . . . β2 . . . ym sunt distincte ¸i β1 . y2 . . . . + βm = N. . . . atunci determinantul din (1. . . . yn ) = (x1 . . . Fie α1 . αn ) . . Presupunem a a a a ın s c˘ dac˘ y1 . . . Consider˘m determinantul a ∆(x) := VN +1 x1 . . α2 . . Dac˘ toti αj sunt a ¸ egali cu 1. . . . . . xn un sistem de puncte a s distincte. . . . β2 . S˘ a presupunem c˘ cel putin unul dintre α1 .56) VN m βk −1 y1 . αn − 1. . . 1 .58) Dar VN +1 x1 . αn ∆(αn −1) (xn ) = (αn − 1)! = ∆(αn −1) (xn ). . . . . α2 . αn−1 . . . Dezvoltˆnd acest determinant dup˘ elementele ultimei linii constat˘m c˘ a a a a ∆(x) este un polinom de gradul N ˆ x . αn este strict mai mare a ¸ decˆt 1. . xn . Utilizˆnd (1. α2 . . . x2 . xn α1 . x2 . . xn α1 . . . . . αn−1 . αn − 1 . αn astfel ca α1 + α2 + . . x2 . . . . + αn = N + 1. . . xn ) (β1 .57) 1 = (αn − 1)! De asemenea (1. . βm i! · = = k=1 i=1 (yk − yj )βk βj 1≤j<k≤m . . . xn−1 . atunci (1. . .55) este adev˘rat˘ ˆ cazul N = 1 ¸i N = 2.

αn ) un vector de incident˘ ¸i f o functie arbitrar˘ din Dα [a.  . n}. . . . . .55).59) Aαj (xj )  . de grad cel mult N. k Avem HN ∈ ΠN iar din (1. . . . . α2 . . . . . . b] . α2 . at Demonstratie. ¸a s ¸ a Dac˘ a N + 1 = α1 + α2 + . . cN precizat astfel:     f (xj ) c0  c1    f (xj )     (1. + αn . . . αn n αk −1 n−1 = A(αn − 1) j=1 (xn − xj )αj =  i!  n−1 j=1  n−1 k−1 = k=1 i=1 (xn − xj )αn αj  k=2 j=1 (xk − xj )αk αj = n αk −1 = k=1 i=1 i! (xk − xj )αk αj 1≤j<k≤n . . . . . α = (α1 . . . atunci exist˘ un singur polinom HN f. x2 . . . c∗ . c1 .Metode Numerice 1 = lim ∆(x) − x→xn (x − xn )αn −1 = lim αn −2 k=0 33 (x − xn )k (k) ∆ (xn ) = k! (xn − xj )αj .58) iar apoi (1. xn α1 .59) rezult˘ c˘ conditiile (1. . .52). . j ∈ {1. αn Determinantul acestui sistem este ∆ = VN +1 .  =   .55) rezult˘ c˘ ∆ = 0 ceea ce implic˘ a a a existenta unei singure solutii c∗ . utilizˆnd (1. Deoarece xj = xk pentru j = k. g˘sim a a VN +1 x1 . . . x2 . c∗ . .52) sunt satisf˘cute. ceea ce demonstreaz˘ (1. xn α1 .60) HN (x) := k=0 c∗ xk . S˘ consider˘m sistemul liniar de N + 1 ecuatii cu necunos¸ a a ¸ cutele c0 . . . j=1 x→xn ∆(x) =A (x − xn )αn −1 n−1 Astfel. a Teorema 11 Fie a ≤ x1 < x2 < . din (1. . < xn ≤ b. .57). 2. care verific˘ a a egalit˘¸ile (1. . . a a ¸ a . cN f (αj −1) (xj ) x1 . . α2 . Fie ¸ ¸ 0 1 N N (1. .    .

34

Alexandru Lupa¸ s

Definitia 8 Polinomul HN f , de grad cel mult N, care interpoleaz˘ o functie ¸ a ¸ f, f ∈ Dα [a, b], pe nodurile multiple (1.51) (∆α ) : x∗ ≤ x∗ ≤ . . . ≤ x∗ +1 , 1 2 N ˆ sensul precizat ˆ (1.52), se nume¸te polinomul de interpolare al lui Herın ın s mite. Utiliz˘m notatia a ¸ (HN f ) (x) = HN (x∗ , x∗ , . . . , x∗ +1 ; f |x) . 1 2 N Operatorul liniar HN : Dα [a, b] → ΠN care asociaz˘ unei functii f polinoa ¸ mul HN f se nume¸te ,, operatorul de interpolare al lui Hermite ”. s Liniaritatea acestui operator decurge din observatia c˘ ˆ (1.60) c∗ , k = ¸ a ın k 0, 1, . . . , N sunt functionale liniare Dα [a, b] → R; aceast˘ chestiune este ¸ a justificat˘ prin (1.59). 6 Din Teorema 11, rezult˘ valabilitatea urm˘toarei a a a afirmatii : ¸ Corolar 4 . Fie x1 < x2 < . . . < xn ¸i α = (α1 , α2 , . . . , αn ) un vector de s incident˘. Dac˘ N + 1 = α1 + α2 + . . . + αn iar f, g sunt polinoame de grad ¸a a ≤ N, astfel ˆ at ıncˆ f (j) (xk ) = g (j) (xk ) atunci f = g. , j ∈ {0, 1, . . . , αk − 1} , k ∈ {1, 2, . . . , n}.

1.5.1

Reprezentarea polinomului lui Hermite

ˆ aceast˘ sectiune ne propunem s˘ g˘sim o reprezentare a polinomului HN f , In a ¸ a a f ∈ Dα [a, b], care interpoleaz˘ functia f pe nodurile multiple a ¸ (∆α ) : x∗ ≤ x∗ ≤ . . . ≤ x∗ +1 1 2 N x∗ ν−1 +1 = x∗ ν−1 +2 = . . . = x∗ ν = xν , N N N
ν

N0 := 0,

Nν :=
k=1

αk ,

N + 1 = Nn ,

n = 1, 2, . . . , n,

a ≤ x1 < x2 < . . . < xn ≤ b. Existenta ¸i unicitatea acestui polinom HN f , care verific˘ ¸ s a (HN f )(j) (xk ) = f (j) (xk ), j = 0, 1, . . . , αk − 1, k = 1, 2, . . . , n,

a fost demonstrat˘ ˆ cadrul Teoremei 11 . a ın
Polinomul HN f a fost considerat pentru prima dat˘ de c˘tre matematicianul francez a a Charles Hermite (1822-1901). Amintim c˘ Charles Hermite este cel care pentru prima a oar˘ a demonstrat ˆ 1873 faptul c˘ num˘rul ,, e” este transcendent. a ın a a
6

Metode Numerice Lema 8 Fie p ∈ Πm cu p(a) = 0 ¸i s
γ−1−i

35

tγ−1−i (h; x) :=
ν=0

(x − a)ν (ν) h (a) ν!

,

unde h(ν) (a) exist˘, iar γ ≥ 1, i ∈ {0, 1, . . . , γ − 1} . Dac˘ a a φi (x) := p(x)tγ−1−i 1 , x p , Λi (x) := (x − a)i φi (x) i! ,

atunci φi ∈ Πm+γ−1−i , Λi ∈ Πm+γ−1 ¸i s (1.61) (1.62) φi (a) = Λi (a) = δij =
(j) (ν)

0 1

, , 0, 1,

ν=0 ν≥1 i=j i=j .

Demonstratie. Deoarece pentru s ∈ {0, 1, . . . , γ − 1 − i} avem ¸ ds tγ−1−i (h; x) dxs g˘sim a φi (a) =
s=0 ν (ν) ν

x=a

= tγ−1−i (h; a) = h(s) (a)

(s)

,

ν (ν−s) (s) p (a)tγ−1−i s 1 p =
x=a (s)

1 ;a p

=

=
s=0

ν (ν−s) p (a) s

(a) = 1, 0, ν=0 , ν≥1

=

dν 1 p(x) ν dx p(x)

ceea ce demonstreaz˘ (1.61). Dar a
j

Λi (x) =
ν=max{0,j−i}

(j)

(x − a)i−j+ν j (ν) φi (x) ν (i − j + ν)!

¸i astfel s

Λi (a) = δij , ceea ce constituie (1.62). S˘ consider˘m ω ca fiind polinomul nodurilor din (∆α ), adic˘ a a a
N +1 n

(j)

(1.63)

ω(x) =
j=1

(x −

x∗ ) j

=

(x − xk )αk .
k=1

36 Fie
αk −1−i

Alexandru Lupa¸ s

Tαk −1−i (h; x) =
ν=0

(x − xk )ν (ν) h (xk ) ν! ω(x) . (x − xk )αk

,

k ∈ {1, 2, . . . , n}

¸i s pk (x) = Not˘m a (1.64) hi,k (x) = (x − xk )i pk (x)Tαk −1−i i! , 1 ;x p

(i ∈ {0, 1, . . . , αk − 1}

k ∈ {1, 2, . . . , n}.

Definitia 9 Polinoamele hi,k definite ˆ (1.64) se numesc polinoamele fun¸ ın damentale de interpolare ale lui Hermite. Conform Lemei 8 , concludem c˘ hi,k posed˘ propriet˘¸ile: a a at 1. hi,k ∈ ΠN ; 2. hi,k (x) = a0,N (i, k)xn + · · ·, unde 1 αk − 1 (x − xk )αk (1.65) a0,N (i, k) = · (αk − 1)! i ω(x) 3. pentru k ∈ {1, 2, ..., n} sunt verificate egalit˘¸ile at hi,k (xν ) = 0 , k = ν , 0 ≤ j ≤ αk − 1 (1.66) hi,k (xk ) = δij , 0 ≤ i ≤ αk − 1 , 0 ≤ j ≤ αk − 1 Dac˘ not˘m a a Q(x) :=
k=1 i=0 n αk −1 (j) (j) (αk −1−i)

;
x=xk

hi,k (x)f (i) (xk ),

atunci Q ∈ ΠN , iar din (1.65) constat˘m c˘ a a Q(x) = d0,N (f )xn + · · · , unde (1.67) d0,N (f ) =
k=1 i=0 n αk −1

a0,N (i, k)f (i) (xk ) =

. . . . . .66) . x1 . x2 . . . ın Definitia 10 Diferenta divizat˘ a unei functii f . . .ν (xν )f (i) (xν ) i=0 (j) = f (i) (xν ). xn . . αn ) . . . Teorema 11 ne permite s˘ afirm˘m c˘ Q = HN f . . . x2 . . Utilizˆnd (1.Metode Numerice n 37 (x − xk )αk ω(x) (αk −1−i) x=xk (αk −1−i) x=xk = k=1 1 (αk − 1)! n αk −1 i=0 αk − 1 i f (i) (xk ) = = k=1 1 (x − xk )αk f (x) (αk − 1)! ω(x) Din (1. xn . . 1. . avem n αk −1 Q(j) (xν ) = = hi. . f ∈ Dα [a. x2 . . xn . . . . . . . unde α = (α1 . este num˘rul α1 α2 αn [x∗ . . . x2 .67) deducem urm˘toarea afirmatie : a a ¸ . . . x1 . . j! unde aj (k) = (t − xk )αk ω(t) . xn . . . x1 . . f ] sau a a 1 2 N [x1 . . . . j = 0. . . . . .k (xν )f (i) (xk ) = k=1 i=0 αk −1 (j) hi. f ] 1 2 N α1 α2 αn . admite reprezentarea n αk −1 (1. . . x2 . b] → ΠN . . b] pe nodurile ¸ ¸ a ¸ a multiple x1 . . . . . t=tk ω(x) = (x − xν )αν . x∗ . ν=1 S˘ not˘m prin [x∗ . f ] ≡ [x1 . ceea ce demonstreaz˘ : a a a a Teorema 12 Operatorul de interpolare al lui Hermite HN : Dα [a. f ] α1 α2 αn coeficientul lui xN ˆ (HN f ) (x) . . . . .k (xk )f (i) (xk ) = αk −1−i = k=1 ω(x) (x − xk )αk (x − xk )i (i) f (xk ) i! (j) aj (k) j=0 n (x − xk )j . x∗ . . . x∗ +1 . αν − 1. . α2 . . xn . . x∗ +1 . . . .68) n (HN f )(x) = k=1 i=0 αk −1 i=0 hi. . x2 . . . pentru 1 ≤ ν ≤ n. xn .

x∗ . x∗ .71) x1 . xN +2 ˜ ˜ ˜ ˜ . . t=xk Deci (HN f )(x) = n = ω(x) k=1 1 (αk − 1)! = ω(x) αk −1 i=0 n 1 (t − xk )αk αk − 1 (i) f (xk ) · i x−t ω(t) (αk −1) (αk −1−i) = t=xk k=1 1 (t − xk )αk f (t) · (αk − 1)! ω(t) x−t = t=xk = ω(x)[x∗ . . . x2 . .38 Alexandru Lupa¸ s Lema 9 Dac˘ (HN f )(x) = [x∗ . Din (1. f ] = 1 2 N k=1 1 (t − xk )αk f (t) (αk − 1)! ω(t) (αk −1) . . . f x) = ω(x)[x∗ . a ın a Teorema 13 Are loc egalitatea (1. .68) avem ¸ n αk −1 HN (x∗ . . f ]xN + · · · . t=xk O alt˘ reprezentare a polinomului de interpolare al lui Hermite este prezena tat˘ ˆ teorema urm˘toare. . . x∗ . . x∗ +1 . 1 2 N Pentru a studia restul ˆ interpolarea unei functii f din Dα [a. x∗ +1 . . j! (x − xk )αk −i−j Deoarece dν dtν 1 x−t = t=xk ν! . atunci a 1 2 N n (1. 1 2 N 1 2 N f (t) .69) [x∗ . (x − xk )ν+1 utilizˆnd regula lui Leibniz referitoare la derivata de ordin superior a unui a produs. . xN +1 . . . . x∗ +1 . . b] prin interın ¸ mediul operatorului de interpolare al lui Hermite. . . Fx ]. x∗ +1 . x−t (HN f )(x) = ω(x) k=1 i=0 1 (i) f (xk ) i! αk −1−i j=0 1 1 aj (k) . x∗ . . x∗ +1 . . x∗ . s˘ consider˘m nodurile a a multiple (1. g˘sim a αk −1−i j=0 1 1 (t − xk )αk 1 1 aj (k) · = j! (x − xk )αk −i−j (αk − 1 − i)! x − t ω(t) (αk −1−i) .70) unde Fx (t) = Demonstratie. . . Fx ] . .

. f ]. . . f ] = [x∗ . . ω(x) = t=˜n+1 x = − [x∗ . x din [a. f ] = 1 2 N n xn+1 = x. .72). x∗ . . . . . x∗ . . . α2 . . . . . . x∗ +1 . Fx ] + 1 2 N Avˆnd ˆ vedere ( 1. . 2. x. x. k=1 atunci (1. ˜ ˜ ˜ ˜ ˜ atunci din (1. . x∗ +1 . . . . b] ¸i de vectorul de s incident˘ α = (α1 . . ˜ = k=1 (t − xk )αk f (t) 1 · (αk − 1)! ω(t) t−x (αk −1) + t=xk t − xn+1 ˜ f (t) ω (t) ˜ f (x) . . . x1 . xn . . . xn . x 1 2 N sau x1 . x∗ . f ] = x ˜ ˜ ˜ 1 2 N n+1 = k=1 ˜ ˜ 1 (t − tk )αk f (t) (˜ k − 1)! α ω (t) ˜ j = 1. . . . . . αn . . x∗ . . . . . . . . t=xk unde xj = xj . x2 .69) rezult˘ a [˜1 . .67) –( 1. 1). x2 . f |x) = ω(x)[x∗ . . . . xn . x2 .71) sunt punctele a a x∗ . . . α1 α2 N +2 αn Dac˘ a ω (t) = ˜ (t − xj ) = (t − x)ω(t) ˜ j=1 ¸i s α = (α1 . . b] ¸i N +1 n ω(x) = j=1 (x − x∗ ) j = (x − xk )αk . . n. . 1 2 N 1 2 N unde x este un nod simplu. x2 . x∗ . . αn . . α2 . x∗ +1 . Aceasta ˆ ¸a ˜ ınseamn˘ c˘ (1. . xN +1 . αn+1 ). . x∗ +1 . .72) f (x) − HN (x∗ . . xn . x∗ +1 . . .Metode Numerice 39 generate de punctele distincte x1 . x. . Mention˘m c˘ dac˘ x coincide cu unul dintre nodurile distincte ¸ a a a x1 . . (αk −1) ˜ . . xn . . atunci vom atribui valoarea zero membrului drept din (1. x. ˜ sau [x∗ . . x2 . x2 . xN +2 . . . . x1 .70) concludem cu a ın a s Teorema 14 Dac˘ f ∈ Dα [a. x∗ . . x∗ +1 .

Vom presupune c˘ x1 . (A)Cazul nodurilor simple. . . w 3 (xk ) 2 φk (x) = w(x) (x − xk )w (xk ) n (1. . . . . w(t) = . f |x) = Ln−1 (x1 . xn . b] iar vectorul a ın de incident˘ α = (α1 . . = αn = 1 . . . t=xk 1 2 (x ) k . x1 . x2 . . w (xk ) x1 . . N =n−1. = αn = 2 Atunci ω(t) = (t − xn+1 )w2 (t) . x1 . (B) Cazul nodurilor duble : ˆ aceast˘ situatie ın a ¸ α1 = α2 = . αn . . . α2 . f |x) unde Ln−1 ¸ este operatorul de interpolare al lui Lagrange . . . deci cˆnd a α1 = α2 = . x2 . x) := f (xk ) + (x − xk ) f (xk ) − (C) Cazul nodurilor w (xk ) f (xk ) . (t − xk ) k=1 . . αn+1 = 1 n . x2 .5. . x2 . a1 (k) = − w (xk ) . xn+1 sunt distincte ˆ [a. . . . x2 . . . x2 . xn . N = 2n − 1 . . .68) obtinem ¸ k=1 aj (k) = adic˘ a a0 (k) = Cu notatia ¸ (1. xn . . xn . Dac˘ w(t) = a (t − xk ) . xn+1 . . .40 Alexandru Lupa¸ s 1. .73) se obtine ¸ w dj dtj t − xk w(t) 2 . Ak (f . xn . x2 .2 Cazuri particulare ˆ continuare prezent˘m unele cazuri particulare de reprezentare a polinoIn a mului lui Hermite. xn . Se obtine Hn−1 (x1 . x) . din (1. . = αn = 2 n . αn+1 ) are coordonatele ¸a α1 = α2 = . f |x) = k=1 φk (x)Ak (f . xn . .74) unde H2n−1 (x1 . .

75) +(x − c) k=1 n φk (x) bk (f . . xn . . . c. 2 w 2 (x ) (xk − xn+1 ) (xk − xn+1 )w 3 (xk ) k 1 1 · . f |x) = (1. x) . . n} .Metode Numerice Cu notatia utilizat˘ ˆ (1. x2 . . xn . 2. 1). Pentru simplificarea notatiei. . deducem egalitatea In a a w2 (x) f (c)+ w2 (c) H2n (x1 . . . . N = 2n + 1 1 2 2n+2 este α = (α1 . a1 (k) = − 1 1 w (xk ) · − . Atunci ¸ n w (xk ) 1 f (xk ) − f (xk ) .73) iar ın bk (f . 1. x2 . N = 2n . avem ¸ a ın a0 (k) = a0 (n + 1) = . iar dac˘ not˘m c = xn+1 . w (xk ) xk − c ω(t) = (t − c)(t − d)w (t) Pentru a utiliza (1. xn+1 . . 2. xk − c unde φk a fost precizat ˆ (1. . x2 . . . x) = f (xk ) + (x − xk ) f (xk ) − (D) Cazul nodurilor : x1 . . αn . x1 . xn+1 . x2 . xn . fie xn+1 = c. xn+2 = d. . x2 . 1 . .68) . b] al axei reale. . xn+2 unde x1 . αn+1 . . . xk − xn+1 w 2 (xk ) 1 w 2 (xk ) 1≤k≤n 41 ˆ concluzie. x1 . xn . . . Vectorul de incident˘ asociat nodurilor ¸a multiple x∗ ≤ x∗ ≤ . k=1 1 (xk − c)(d − xk )w 2 (xk ) a0 (n + 1) = − . xn . . ≤ x∗ . . w(t) = (t − xk ) . . k ∈ {1. . . 2. xn+2 sunt distincte dou˘ cˆte dou˘ ¸i situate a a as ˆ ıntr-un interval [a. α2 .68). . . (d − c)w2 (c) . αn+2 ) = (2. g˘sim a a0 (k) = − 2 .

. x1 . f |x) = i=0 (x − x1 )i (i) f (x1 ) i! ¸i reg˘sim astfel polinomul lui Taylor. . .73) ¸i ın s Ck (f . .42 Alexandru Lupa¸ s a0 (n + 2) = 1 . . xn . x1 . n − 1}. . xn . w (xk ) (xk − c)(d − xk ) (E) Cazul n = 1. . b n n ¸i L2n−1 f polinomul de interpolare ata¸at acestor noduri. c.68) g˘sim : a . . Se obtine imediat faptul c˘ ¸ a N HN (x1 . α1 = N + 1. . deci care verific˘ s s a (L2n−1 f )(ν) (a) = f (ν) (a) (L2n−1 f )(ν) (b) = f (ν) (b) Din (1. x) (xk − c)(d − xk ) cu φk precizat ˆ (1. b. . . x) = f (xk )+ +(x − xk ) f (xk ) − w (xk ) c + d − 2xk f (xk ) − f (xk ) . N = 2n − 1 . (d − c)w2 (d) a1 (k) = = (xk − c)2 (d 1 w (xk ) c + d − 2xk + (xk − c)(d − xk ) .76) f (c) + n x−c d−c w(x) w(d) 2 f (d)+ +(x − c)(d − x) k=1 φk (x) Ck (f . . . s a (F) Cazul n = 2 . . ambele fiind multiple de ordinul n . α1 = α2 = n . . Fie aceste a noduri a. b. x2 . x1 . adic˘ situatia ˆ care a ¸ ın avem dou˘ noduri distincte. a. . a. x2 . . 2 w 2 (x ) − xk ) w (xk ) k ˆ final se deduce faptul c˘ In a H2n+1 (x1 . d. . . . ν ∈ {0. f |x) = = d−x d−c w(x) w(c) 2 (1. . 1.

77).5. . a. x ∈ [−1. O chestiune important˘ revine la demonstrarea faptului c˘ a a x∈[−1. f (xk ) = 0.77) |Pn (x)| ≤ 1. Astfel. .3 O aplicatie ¸ Unul dintre polinoamele des utilizate ˆ analiza numeric˘ este polinomul lui ın a Legendre. x2 . . a. 1. . ceea ce demonstreaz˘ (1. x) = n 1−x . f |x) = n n n n−1 i=0 n n−1 i=0 i ν=0 i i 43 = b−x b−a x−a b−a 1 i! x−a b−a b−x b−a i i (n)i−ν (b − a)ν f (ν) (a)+ ν i (n)i−ν (b − a)ν f (ν) (b) ν + 1 i! (−1)ν ν=0 unde (n)k = n(n + 1) · · · (n + k − 1) . Lema 11 Dac˘ Pn (x) este polinomul lui Legendre. din (1. . f (−1) = 0. . Pentru c = −1. De asemenea. . . Se constat˘ c˘ Pn ∈ Πn ¸i se arat˘ u¸or c˘ Pn are toate r˘d˘cinile reale. Prezent˘m o justificare elegant˘ a inegalit˘¸ii (1.75). . b.Metode Numerice Lema 10 Are loc reprezentarea (L2n−1 f ) (x) := H2n−1 ( a. Pn este solutie a ecuatiei diferentiale s ın ¸ ¸ ¸ (ecuatia lui Legendre) ¸ (1 − x2 )y (x) − 2xy (x) + n(n + 1)y(x) = 0 . = w (xk ) 1 − x2 k f (xk ) = 1. atunci a (1. definit prin Pn (x) = 1 2n n! (x2 − 1)n (n) .1). b. . . a .1] max Pn (x) = Pn (1) = 1 .75) fie f (x) = 1 − Pn (x) ¸i x1 . disa a s a s a a a tincte ¸i situate ˆ (-1. 1 − xk 1 Pn (x) 1 − x2 (x − xk )Pn (xk ) k 2 1− 2 Pn (x) = (1 − x ) k=1 2 ≥0. 1] . b . avem bk (f .77) : ¸ a a at 2 s a a ˆ (1. cazul de egalitate avˆnd loc pentru x = −1 sau x = 1 . a Demonstratie. xn r˘d˘cinile lui Pn . Atunci ın w (xk ) 2xk . .

. . O metod˘ este de a aplica teorema lui Rolle.72) (RN f )(x) = ω(x)[x∗ . In cele de mai sus am prezentat o reprezentare a restului Astfel. .4 Restul ˆ interpolarea cu polinomul lui ın Hermite RN f := f − HN (x∗ . . h(x2 ) = h (x2 ) = . k deci x2 x1 (x − x1 )q (x − x2 )p h(p+q+1) (x)dx = 0. 1 2 N f ∈ Dα [a. q numere ˆ h : [x1 . din (1. astfel ˆ at a ¸ ıncˆ h(p+q+1) (θ) = 0 . x2 ) astfel ca h(p+q+1) (θ) = 0. x1 . . S˘ not˘m a a ck (a. ¸i s N +1 n n ω(x) = j=1 (x − x∗ ) = j (x − xk )αk . x2 ) . . h) . ii) exist˘ h(p+q+1) pe intervalul (x1 . Demonstratie.44 Alexandru Lupa¸ s 1. ˆ cazul functiilor derivabile de un num˘r suficient de ori. . x2 ). ceea ce atest˘ existenta lui θ ˆ (x1 . exist˘ ¸i o alt˘ In ¸ a a s a posibilitate de scriere a restului. Presupunem c˘ s a Lema 12 Fie p. . . = h(p) (x1 ) = 0 ¸i s (p) (x ) = 0 . x. b]. f ) = (p + q − k)!(b − a)k f (k) (a). .5. f ]. . x∗ . x2 ] exist˘ ¸i o alt˘ justificare a ¸ a as a concluziei. ˆ acest scop avem nevoie de urm˘toarea In a generalizare a teoremei lui Rolle: ıntregi nenegative ¸i x1 < x2 . b. avem a a a¸ x2 x1 q (x − x1 )q (x − x2 )p h(p+q+1) (x)dx = p k=0 = k=0 q ck (x2 . x2 ] → R verific˘ : a i) h ∈ C (p+q) [x1 . x∗ +1 . O extindere a ¸ ın imediat˘ a Lemei 12 este urm˘toarea : a a . x∗ . = h 2 Atunci exist˘ cel putin un punct θ. k=1 N +1= k=1 αk . a iii) h(x1 ) = h (x1 ) = . x∗ +1 . θ ∈ (x1 . h) − k p ck (x1 . ˆ cazul ¸ a In particular al functiilor de clas˘ C (p+q+1) [x1 . . 1 2 N unde x este un nod simplu. f |·) . x2 ] . x2 . Efectuˆnd o integrare repetat˘ prin p˘rti.

αm ) m 45 un vector de incident˘ asociat acestora ¸i M + 1 = ¸a s ◦ k=1 αk . . x2 . .78) este evident˘. f |x) 1 2 N ω(x) atunci H ∈ C (N +1) [a. f |x) 1 2 N . . xn ¸i a a a s vectorul de incident˘ asociat acestora ¸a β = (β1 . . . . b] ¸i x = xj . . maxi xi ] . . . . βn+1 ) = (α1 . x∗ . b] → R este definit˘ de a a H(t) = f (t) − HN (x∗ . . . . 1). x∗ +1 . . . . . f |t)− 1 2 N − ω(t) f (x) − HN (x∗ . . . . xn un sistem de puncte distincte din [a. β2 . = h(αk −1) (xk ) = 0 . Fie x arbitrar ˆ [a. . Dac˘ x ∈ [a. . au loc egalit˘¸ile at h(xk ) = h (xk ) = . . . . . ω(x) . maxi xi ) ¸i fie s h ∈ C (M −1) (I) cu propriet˘¸ile : at i) derivata h(M ) exist˘ pe I . x∗ . . atunci exist˘ cel putin un punct θ ˆ a a ¸ ın (a. . x∗ +1 . x∗ . x2 . a ii) pentru k ∈ {1. . S˘ consider˘m punctele distincte x1 . . . α2 . b) astfel ˆ at ıncˆ (1. m} . x∗ +1 . xm un sistem de puncte distincte. α = (α1 . . . . b] iar f ∈ C (N +1) [a.Metode Numerice Lema 13 Fie x1 . . x2 . . . b] ¸i s x∗ . Atunci exist˘ ˆ I cel putin un punct ξ astfel ˆ at h(M ) (ξ) = 0 . βn . . I = (mini xi . αn ) . x∗ . . . . . (N + 1)! Demonstratie. .78) (RN f )(x) = ω(x) f (N +1) (θ) . . . b] ¸i s H (N +1) (t) = f (N +1) (t) − (N + 1)! f (x) − HN (x∗ . . x∗ +1 1 2 N nodurile multiple generate de un vector de incident˘ ¸a n ◦ ◦ α = (α1 . . b]. Pentru x = xj identitatea ¸ ın s (1. N + 1 := k=1 αk . α2 . αn . Presupunem I = [mini xi . . Dac˘ H : [a. 2. α2 . . . a ın ¸ ıncˆ Teorema 15 Fie x1 .

78). Presupunem cunoscute valorile unei functii f : D → R pe ¸ punctele ◦ M0. yj ) . 1. f ∈ C (N +1) [a. (t. • • • ? Detinˆnd aceste .j := f (xk . y0 ) ∈ D ⊆ R2 ¸i h1 . b].46 Alexandru Lupa¸ s Dac˘ ˆ lema 13 consider˘m m = n + 1. N ) := |z − t|N = + obtinem ¸ (1. N1 . a 1 N! b a z − t + |z − t| 2 N . x) = (RN φt ) (x). xk = x0 + k · h1 Problema 1. ΦN (t. y) = ax + by + c . x) ∈ [a. yj = y0 + j · h2 . h2 > 0 . x)f (N +1) (t)dt. xn+1 = x. b] × [a.1 . Vom spune c˘ (1. s˘ observ˘m c˘ dac˘ ¸ a a a a fk..6 Interpolare bivariat˘ a ˆ cele ce urmeaz˘ prezent˘m doar unele chestiuni elementare legate de In a a interpolarea ¸i aproximarea unor functii reale de dou˘ variabile reale. a ¸ a Observatie: Deoarece RN h = 0 pentru orice h ∈ ΠN . b).0 . xj ) . 0 ≤ k ≤ N1 . informatii ” . N2 ∈ N . s ¸ a Fie M0 = (x0 . din dezvoltarea ¸ N f (z) = k=0 (z − a)k (k) 1 f (a) + k! N! b a φt (z)f (N +1) (t) dt . α = β. b]. astfel ca formula g˘sit˘ s˘ fie exact˘ pentru ¸ a a a a orice polinom de dou˘ variabile h de forma h(x. 0 ≤ j ≤ N2 .j = (xk . astfel ca H (N +1) (θ) = 0. unde f ∈ C (N +1) [a. a Pentru a solutiona problema de mai sus. θ ∈ (a.0 . b] ¸i s φt (z) = φt (z. adic˘ (1.79) (RN f ) (x) = cu ΦN (t. M = N + 1. M1.79) este reprezentarea restului RN f sub forma lui Peano. s ˆ D se consider˘ o retea dreptunghiular˘ generat˘ de punctele In a ¸ a a Mk. M0. ne propunem s˘ aproxim˘m valorile functiei ¸ a ¸ a a ¸ f pe nodurile Mk. a ın a rezult˘ existenta lui θ.j ale retelei .

M1.0 + βf1. x0 . y0 + h2 ) = f (x0 + kh1 .1 + R(f ) 47 unde R(f ) = R(f . f1. k. δ se g˘sesc din a a conditia ¸ r(h) = 0 . • • • • se cere s˘ se aproximeze valorile pe nodurile Mk. h2 . M0. Astfel g˘sim sistemul a  = 1  α+β+γ αx0 + β(x0 + h1 ) + γx0 = x0 + kh1  αy0 + βy0 + γ(y0 + h2 ) = y0 + jh2 cu solutia (α∗ . y0 ) + jf (x0 .j = αf0. k. Se poate considera o aproximare de forma fk. Prin urmare se va efectua aproxi¸ marea f (Mk. M1.0 + γf0.1 . j) . β ∗ . ∀(x.1 .j ) ≈ (1 − k − j)f (x0 . y) ∈ R2 .1 + r(f ) unde r(f ) este restul aproxim˘rii. y) = y . y0 + h2 ) ˆ Problema 2.0 . ◦ M0. Consider˘m o aproximare exact˘ de forma a a fk. β. y) = 1 . γ. h1 (x. Dea termin˘m parametrii α.j = αf0. γ ∗ ) = (1 − k − j. y0 ) + βf (x0 + h1 . y0 ) + γf (x0 . ∀ h = ax + by + c . y0 ) va reprezenta restul aproxim˘rii.0 . ∀ h = axy + bx + cy + d . Aceasta este echivalent cu faptul c˘ egalitatea a αf (x0 .0 . y0 + jh2 ) s˘ aib˘ loc pentru a a h0 (x. Parametrii α. β.1 + δf1.0 . f0.Metode Numerice atunci sunt cunoscute numerele f0. y) = axy + bx + cy + d . In ipoteza c˘ se cunosc valorile pe punctele a ? . x0 ) + kf (x + 0 + h1 . γ din conditia ca a ¸ R(h) = 0 .0 + βf1.0 + γf0. y) = x ¸i s h2 (x.1 . astfel ca a ¸ aproximarea s˘ fie exact˘ pentru orice polinom de dou˘ variabile de forma a a a h(x.j ale retelei . j. h1 .

Problema 3. y) = xy .−1 + R2 (f ) astfel ca Rj (ϕ) = 0 ˆ timp ce ϕ(x.−1 + R1 (f ) = α2 f1. y0 + h2 )+ +δf (x0 + h1 .j ) ≈ (1 − k)(1 − j) · f (x0 .1 + β1 f−1. kj) .1 − f−1. y) se afl˘ ˆ ın a ıntr-un subspatiu de functii ¸ ¸ elementare.1 + γ2 f1. h1 (x. βk .48 Alexandru Lupa¸ s ceea ce este acela¸i lucru ca egalitatea s αf (x0 .0 ∂x∂y = α1 f1. y0 ) + βf (x0 + h1 . k(1 − j).1 . .0 O rezolvare este de a c˘uta determinarea coeficientilor αk .0 ∂ 2 f (x.0 ∂ 2 f0. (x. γk .0 ∂x∂y ≈ = 1 (f1. x0 ) + k(1 − j) · f (x0 + h1 .0 ∂x ∂ 2 f0. M−1. β ∗ .1 + γ1 f1.−1 + δ2 f−1. h2 (x. y) := ∂x ∂x .−1 ) 4h 1 (f1.1 + f1. δj .−1 ∂f0. Se obtine solutia ¸ ¸ (α∗ . y0 + h2 ) ˆ continuare. y0 ) + γf (x0 .1 − f−1. xy} . γ ∗ . x. y. . y) = 1 . y0 )+ . ın a ¸ anume αj . δ ∗ ) = ((1 − k)(1 − j).1 M1. Se va efectua aproximarea f (Mk. y0 + h2 ) + kj · f (x0 + h1 . βj . y) = y .−1 • • • • s˘ se g˘seasc˘ metode aproximative pentru calculul derivatelor partiale a a a ¸ ¸i s (x. ˆ cadrul acestui paragraf se va presupune In ın h1 = h2 . δk din a ¸ aproxim˘rile exacte a ∂f0.1 + β2 f−1. h3 (x. j(1 − k). γj .y)=M0.0 ∂f (x. y) = x . y) := ∂x∂y ∂x∂y .−1 ) 4h2 .y)=M0. Deoarece ˆ fiecare caz exist˘ patru parametrii necunoscuti. y) ∈ {1. +j(1 − k) · f (x0 . Obtinem ¸ ∂f0.−1 + δ1 f−1.−1 + f−1.0 ∂x ∂ 2 f0.1 − f1. M−1. y0 + jh2 ) s˘ fie verificat˘ pentru a a h0 (x. vom alege ϕ(x. y0 + h2 ) = f (x0 + kh1 . Fiind date valorile unei functii pe punctele ¸ M1.−1 − f−1. .

M1.0 + λ5 f2. M−1.0 .0 − f2. x2 y.0 = β1 f−1. xy. x2 . y 3 .0 + λ4 f1.0 . ∂x2 unde βj sunt independenti de alegerea functiei f iar ε(·) reprezint˘ restul.0 + β2 f0. Dac˘ cunoa¸tem valorile unei functii f de dou˘ variabile pe a s ¸ a punctele M1.0 .Metode Numerice 49 Problema 4. ˆ realitate se poate considera c˘ este o problem˘ unidimensional˘. x2 y 2 .0 − 2f0.0 + β3 f1.0 ) .0 + 16f1. x. Dac˘ In a a a a am ¸ine cont de aceasta ar fi suficient s˘ impunem ca restul s˘ se anuleze t a a pentru ψ ∈ {1.0 + λ2 f−1. ∂ 2 f0.0 .0 + 16f−1.0 1 ≈ 2 (f−1. y 2 x.0 ∂x2 se cere s˘ se aproximeze. x2 .0 ) . y 2 } .0 . .0 + ε(f ) .0 + r(f ) ∂x2 astfel ca r(ϕ) = 0 pentru ϕ(x. −•−•−•−•−•− Se determin˘ parametrii λj din egalitatea a ∂ 2 f0. 2 ∂x 12h2 .0 . a a a Impunem ca ˆ aproximarea exact˘ ın a . x3 . y. −•−•−•− ∂ 2 f0. dar utilizˆnd s s ın a a valorile lui f pe punctele M−2. x. M0.0 .0 1 ≈ (−f−2.0 = λ1 f−2. Aceea¸i chestiune ca ¸i ˆ problema anterioar˘. M0. x2 } . x.0 + λ3 f0. y. ∗ β2 = − 2 h2 ceea ce ˆ ınseamn˘ c˘ formula de calcul aproximativ va fi a a ∂ 2 f0.. ¸ ¸ a s˘ avem ε(ψ) = 0 pentru a ψ ∈ {1.0 + f1. ˆ orice caz se obtine In ¸ ∗ ∗ β1 = β3 = 1 h2 . y) ∈ {1. 2 ∂x h Problema 5. M2. . printr-o formul˘ liniar˘ . M−1.0 − 30f0. xy.} G˘sim a ∂ 2 f0.0 ..

1 + f1.1 + c3 f−1.−1 .1 − ∂x2 ∂y 2 h −2f−1.0 ∂x2 ∂y 2 .50 Alexandru Lupa¸ s Si de aceast˘ dat˘ problema era unidimensional˘. • • −•− • −•− • • • s˘ se aproximeze derivatele partiale a ¸ ∂ 2 f0.1 − 2f0.0 ∂x2 ¸i s ∂ 4 f0.−1 − 2f0.0 − 2f0.0 M1.−1 M0.−1 M1.1 M−1.−1 + ∂x∂y +c4 f1.0 + f−1.0 1 ≈ 2 (f−1.0 + 4f0.0 1 ≈ 4 (f−1.−1 ) Problema 7.−1 + f1.−1 M0.0 = c1 f0.1 − 2f0.0 M0.−1 − 2f0. Procedˆnd ca ¸i ˆ cazul problemelor anterioare. ¸ a a a Problema 6.0 M−1.1 M0.1 + c7 f0.1 M1. • .0 + f1.−1 + f1.0 + c2 f1.1 M1. − −•− • − • • • ∂ 2 f0.−1 + R(f ) .−1 ) ¸i respectiv s ∂ 4 f0. Utilizˆnd valorile lui f : D → R pe punctele a • M−1.0 + c5 f−1.0 + f−1.−1 .0 M0.0 M−1.0 .1 + 2 ∂x 3h + f−1. se obtine a s ın ¸ ∂ 2 f0. Fie f : D → R cu valori cunoscute pe punctele • M0.0 M1. ∂x∂y Se impune s˘ atribuim o valoare aproximativ˘ num˘rului a a a Fie aproximarea liniar˘ a ∂ 2 f0.1 + f1.0 − 2f1.1 M−1.0 + c6 f0.

. fiecare dintre ei fiind un polinom de grad N − 1 .0 + f1..(x − xN ) yN (xN − x1 )(xN − x2 ). ψ(x. . + Sunt N termeni. . Se pune problema implement˘rii formulei lui Lagrange.(x2 − xN ) (x − x1 )(x − x3 ). x2 y} .7 Algoritmul lui Aitken. k=j . De asemenea . yN = f (xN ) .−1 ) .. Impunem conditii de tipul ¸ R(ψ) = 0 Se obtin succesiv ¸                    G˘sim a ∂ 2 f0.. . y. .80) x f (x) x1 x2 . x.1 + f−1. 51 ecuatiile ¸ c1 + c2 + c3 + c4 + c5 + c6 + c7 c2 − c3 + c4 − c5 c2 − c3 + c6 − c7 c2 + c3 c2 + c3 + c4 + c5 c2 + c3 + c6 + c7 c2 − c3 = = = = = = = 0 0 0 1/h2 0 0 0 1. xN un sistem de puncte distincte dou˘ In a ¸ a cˆte dou˘ . .0 1 ≈ 2 ( 2f0.. yn unde y1 = f (x1 ). x2 .(xN − xN −1 ) . .−1 − ∂x∂y 2h −f1. .(x − xN ) y1 + (x1 − x2 )(x1 − x3 ). +. ... k = j (x − x1 ) · · · (x − xk−1 )(x − xk+1 ) · · · (xk − xN ) = yk (xk − x1 ) · · · (xk − xk−1 )(xk − xk+1 ).(x1 − xN ) + (x − x1 )(x − x3 ). a a a Fie L(x) polinomul de interpolare de grad ≤ N − 1 ata¸at datelor experis mentale din tabelul urm˘tor a (1..0 − f−1...(x − xN ) y2 + (x2 − x1 )(x2 − x3 ).. ... y2 = f (x2 ).(xk − xN ) x=xj  0 .0 − f0..1 − f0...Neville ˆ aceast˘ sectiune fie x1 . y 2 . x2 . xy. y) ∈ {1... Formula de interpolare polinomial˘ a lui Lagrange este a L(x) = (x − x2 )(x − x3 ). xN y1 y2 . amintim c˘ a   yj .Metode Numerice unde R(·) este restul...

. ˆ Analiza numeric˘ a introdus ¸ ın a a a a In a ideea de accelerare a convergentei metodelor numerice.81) x3 y3 = P3 P34 x4 y4 = P4 Alexander Craig (Alec) Aitken (1895-1967) matematician scotian. . .   Pi i . s s ın a De exemplu. xi . f |x) .(i+m) = (x − xi+m )Pi(i+1). . pentru N = 4 . Contributii ˆ Algebr˘. conform relatiei de recurent˘ pe care o satisfac polinoamele a ¸ ¸a de interpolare.N . . . urma¸) ˆ extrema dreapt˘. f |x)  Pj    Pij = L1 (xi .. . Statistic˘ .. .. ¸a Anume.52 Alexandru Lupa¸ s Datorit˘ propag˘rii erorilor de calcul nu se recomand˘ implementarea dia a a rect˘ a formulei lui Lagrange (5.(i+m) . ceea ce reprezint˘ r˘spunsul dorit. f |x) iar pentru un x cunoscut.. se constat˘ c˘ ¸ a a L(x) = P123. ascendenti” (= p˘rinti) ˆ stˆnga a ¸ a ¸ ın a ¸i care conduc la un singur . . f |x)    . Exist˘ un algoritm mult mai bun . S-a n˘scut ˆ ¸ a ın Dunedin/Noua Zeland˘. avem Recurenta (*) ¸ Pi(i+1). Analiz˘ Numeric˘.  . Cu aceste notatii . a Algoritmul care rezult˘ nu d˘ nici o estimare a erorii ¸i.14)... x1 . xi − xi+m Algoritmul lui Aitken-Neville se bazeaz˘ pe aceast˘ egalitate . este a a s ˆ ıntr-un fel incomod programului. xN . din 1923 ¸i-a desf˘¸urat activitatea ˆ Edinburgh/Scotia... numit algorita mul lui Neville sau algoritmul lui Aitken7 -Neville. . descendent” (fiu. avem un singur descendent P1234 care se poate g˘si dup˘ algoritmul urm˘tor : a a a x1 y1 = P1 P12 x2 y2 = P2 (1. xj . a a Pe de alt˘ parte .  12 ν ν 1 2    . dac˘ L(x) = LN −1 (x1 . a a Ne putem imagina c˘ avem un tablou cu . A fost a s as ın ¸ elev al lui Whittaker. . din 1936 membru al Royal Society.. de asemenea.i = Lν−1 (xi . a se noteaz˘ a  = L0 (xj . Acesta se bazeaz˘ pe relatia a ¸ de recurent˘ a polinoamele lui Lagrange.. x2 .. ¸ 7 P123 P23 P234 P1234 . . de construire a lui L(x) .(i+m−1) + (xi − x)P(i+1)(i+2).

float *dy) /* Fiind date tablourile xa[1..i := Li.i (1.iν−1 ¸i s Pi2 i3 ..n] .iν ¸i cei doi . Dm.i ) xi − xi+m+1 (xi − x)(Cm....*/ a s /* Dac˘ L(x) este polinomul de grad N − 1 astfel ˆ at */ a ıncˆ /* L(xi ) = yi .. atunci */ /* valoarea returnat˘ este y = L(x) .i+1 − Dm.82) := Pi.Metode Numerice 53 Algoritmul lui Aitken. float x. unde xa[i] := xi .i+1 − Dm.(i+m−1) .. Oˆ ımbun˘t˘¸ire a algoritmului poate consta ˆ a urm˘ri micile diferente a at ın a ¸ dintre p˘rinti ¸i fii.. Mai precis . N − 1} ) : a ¸ s a Cm.. ya[i] = yi . */ s a s a /* rutina lagr returneaz˘ o valoare y ¸i o estimare a erorii dy .(i+m) − L(i+1).. */ a .. int n..iν . p˘rinti” ai lui s a ¸ Pi1 i2 . cˆt ¸i o valoare dat˘ x .. ¸ a ˆ cele ce urmeaz˘ o rutin˘ pentru interpolarea sau extrapolarea poliIn a a nomial˘ prin N puncte de intrare. cˆte o coloan˘ de fiecare dat˘. de la stˆnga la ın a a a a dreapta. Dac˘ aveti matrice cu offset zero.... Se bazeaz˘ pe relatia de recurent˘ mentionat˘ dintre un ..n] ¸i ya[1..h> #include ”nrutil.h” void lagr (float xa[ ]. float x. .. float *y.i ) xi − xi+m+1 Solutia final˘ este P1.. aduceti-v˘ a ¸ ¸ a aminte s˘ sc˘deti 1 : a a ¸ #include <math.(i+m) Din (*) g˘sim egalit˘¸ile urm˘toare : a at a Dm+1.(i+m) − Pi. 2. s˘ definim (pentru m ∈ {1.i = (xi+m+1 − x)(Cm.Neville este o modalitate recursiv˘ de a completa a numerele ˆ acest tablou.... fiu” a ¸ ¸a ¸ a Pi1 i2 .N . Se observ˘ c˘ matricele de intrare sunt a a a presupuse a fi offset-unitate.83) Cm+1.. float ya[ ].i = (1.

dif=dift. ho. dif. } c[i]=ya[i]. Alexandru Lupa¸ s dif=fabs(x-xa[1]). float *c. free vector (c. constructia lui lagr(& xx[14]. } free vector (d. } *y += (*dy=(2*ns < (n-m) ? c[ns+1] : d[ns. . yy[15. y.1. 4. De exemplu.n).18]. } Adesea dorim s˘ apel˘m lagr cu argumentele temporare xa ¸i ya ˆ a a s ınlocuite de matrice efective cu offseturi.m<n.m.ns=1.18]. */ ¸ s } *y=ya[ns. d[i]=hp*den.n).1. /* Aproximatia initial˘ a lui y .m++) { /*Actualizarea vectorilor c ¸i d . d[i]=ya[i]. if ( (den=ho-hp)==0. float den.n).i<=n. x. hp. c=vector(1.i++) { /*Indicele ns este intrarea cea mai apropiat˘ ˆ tabel */ a ın if ( (dift= fabs (x-xa[i]))<dif ) { ns=i.-].i<=n-m. for (i=1. /* Initializarea tablourilor c ¸i d .0) nrerror (”Eroare in rutina lagr ”). hp=xa[i+m]-x. */ ¸ ¸ a for (m=1. w=c[i+1]-d[i]. . dy) face o interpolare pe valorile tabulare xx[15. & ¸ yy[14]. w.n).-])). */ s for (i=1.54 { int i. /* Aceast˘ eroare poate ap˘rea dac˘ doi xa[i] coincid*/ a a a den=w/den. c[i]=ho*den.i++) { ho=xa[i]-x.. *d.. dift. d=vector(1.

. n} . n≥2. a2 . . ıncˆ k ∈ {1. n s˘ fie liniar independente. an ) pentru i = j . unde h = 0 iar numerele reale b1 . .1) 1 f (x0 ) ≈ h n ak f (x0 + hbk ) k=1 . s˘ not˘m a a Dn (x0 . b. ak f (x0 + hbk ). 2. . a Dac˘ a a = (a1 . . . . ¸ (2. . b2 . . . f ) = 1 h 55 n .1) .1) . Utiliz˘m urm˘toarea terminologie : a a h = pasul formulei de derivare numeric˘ (2. x0 ∈ I . an = coeficientii formulei (2. . . . bn se aleg astfel ˆ at x0 + hbk ∈ I. . k = 1. b2 . a a1 . . . . . . a Pentru ca functionalele cu imaginile ¸ φk (f ) = f (x0 + hbk ). .1 Metode de calcul pentru f (x0 ) Fie I un interval din axa real˘ iar f : I → R o functie derivabil˘ pe a ¸ a un punct x0 .Capitolul 2 FORMULE DE DERIVARE ˘ NUMERICA 2. 2. . . a a a x0 + hb1 . . bn ) cu bi = bj . . x0 + hbn = nodurile formulei de derivare numeric˘. b = (b1 .1) = formul˘ aproximativ˘ de derivare numeric˘ . vom presupune bi = bj pentru i = j . a. a2 . . k=1 . O metod˘ de calcul aproximativ al num˘rului a a f (x0 ) const˘ ˆ aproximarea acestuia cu ajutorul unei combinatii liniare a a ın ¸ valorilor functiei pe anumite puncte din intervalul I . . . . deci ¸ (2.

f ). ep (x) = (x − x0 )p . .4) Rn (h. . x0 . iar ¸ ¸ rn (f ) = Rn (f . . a. . atunci din (2. . . . x0 ) .1 Gradul de exactitate Definitia 11 Spunem c˘ (2. x0 ) = Rn (f . ˆ sensul c˘ ˆ 2. e1 . .5) Rn (˜j . iar p s˘ fie ıncˆ a a a maxim posibil. x0 ) comis ˆ aproximarea (2.3 a a a ın a ın este inclus . x0 ) = 1 − e ak bk (2. este clar c˘ (2.2) Alexandru Lupa¸ s Rn (f . ¸ a a Vom ˆ ıncerca s˘ determin˘m vectorii n -dimensionali a a a = (a1 . x0 ). . x ) = − 1  n e0 0 ak   h   k=1       n  Rn (˜1 .6)   k=1       n     Rn (˜j . 2. derivabile pe x0 .3) f (x0 ) = Dn (x0 . . . a2 .4) este echivalent˘ cu a ¸ a a (2. . ep }. . b. .formul˘ exact˘ de derivare numeric˘”. a. .  k  k=1 j ∈ {2. . ˜ constituie o baz˘ a spatiului liniar Πp . an ) ¸i s b = (b1 . 1.} . . . ceea ce constituie o . . Astfel. p} . . e1 (x) = x − x0 ˜ .2) g˘sim a (2.2) se constat˘ c˘ rn : Vx0 → R este o a a functional˘ liniar˘. . unde e ˜ ˜ e0 (x) = 1 ˜ . b) = f (x0 ) − Dn (x0 . Lema 14 Au loc egalit˘¸ile at  n   R (˜ . (n ≥ 2). x0 ) = −hj−1 e ak bj . b2 . x0 ) = 0 .3) are gradul de exactitate p dac˘ ¸ a a (2. restul” Rn (f . bn ) astfel ˆ at (2.. Avˆnd ˆ vedere faptul c˘ restul este o functional˘ liniar˘ iar polinoamele a ın a ¸ a a {˜0 . b. f ) + Rn (f . a. .56 ¸i s (2. 3.1. din (2. . Dac˘ Vx0 este ın a spatiul liniar (real) al tuturor functiilor f : I → R . ∀h ∈ Πp ..1) s˘ fie exact˘ pentru polinoame de grad ≤ p . x0 ) = 0 e pentru j ∈ {0.1). unde Πp este spatiul liniar al polinoamelor cu coeficienti reali de grad cel ¸ ¸ mult egal cu p .

1.3) pe h cu h1 = . . b. x0 ). x0 ). f ) + Rn (f . substituind ˆ ın h (2. a.18) . 2.2 Parametrii de control Este convenabil s˘ introducem urm˘toarea terminologie. σ2 .3). 0.8) sau f (x0 ) = 1 (h/α) f (x0 ) = Dn (x0 .3 Formule echivalente Fie α ∈ R . . f ) ≡ Dn (x0 . α ˆ In caz afirmativ. σ3 .1.Metode Numerice 57 2.9) f (x0 ) = Dn (x0 . b. f ) + Rn (f . a. cu gradul de exactitate p . 2. p ≥ 2 . .1. f ). a a Definitia 12 Numerele σ0 . x0 ) se numesc echivalente dac˘ ¸i numai dac˘ exist˘ α ∈ R . σ1 . 0) . vom scrie (2. .10) Dn (x0 . σp . α ak f (x0 + k=1 Studiul formulei (2. p} se numesc parametrii de control corespunz˘tori unei formule de derivare a numeric˘ de forma (2. unde ¸ n n σ0 = k=1 ak . x0 ) ¸i respectiv s (2. .(2. . a.7) (σ0 . . . n 1 ˜ b. . 0. α h ˜ bk ) + Rn (f .3) s˘ aib˘ gradul de exactitate p . j ∈ {1. . este ca a a a (2. . α Definitia 13 Dou˘ formule de derivare numeric˘. f ) + Rn (f .3). σ1 . α = 0 . . a. . b. σj = k=1 ak bj k . .6) justific˘ urm˘toarea afirmatie : at a a ¸ Lema 15 O conditie necesar˘ ¸i suficient˘ pentru ca formula de derivare ¸ a s a numeric˘ (2. de forma ¸ a a f (x0 ) = Dn (x0 . a Egalit˘¸ile (5.8) este similar cu cel al formulei (2. α = 0 . σp ) = (0. αa. . b. . astfel a s a a ˆ at ıncˆ b a=α·a ¸i s b= . . ¸i s˘ consider˘m formula de derivare numeric˘ s a a a (2.

Utilizˆnd (5. Fie B = ||bij || . bn . p ≥ 2. dac˘ ¸i numai dac˘ as a      1 1 . a a Rezultatul din Lema 15 se poate exprima sub form˘ matriceal˘ astfel: a a Teorema 16 O formul˘ de derivare numeric˘ de forma (2.   . σ p ) = ασ0 . . . j ∈ {1.. Avˆnd ˆ ¸ a a a ın vedere faptul c˘ p ≥ n. b3   a3   n  2 3   . . . 0.58 Alexandru Lupa¸ s Lema 16 Dou˘ formule de derivare numeric˘ echivalente au acela¸i grad a a s de exactitate. din (5. . . . . . . .. σ1 . . b2 n 2 3 b3 b3 .. . 1. σ 1 . b2 . . ceea ce atest˘ faptul c˘ (2. .20) a a g˘sim a (σ 0 . . .. 2. . an ) a=α·a . . an bn bn . Demonstratie. . . b2   a3   0  n  (2.   . . . . . . . rezult˘ c˘ a a b2 b3 · · · bn = 0 .. S˘ presupunem c˘ (2. . bp n 1 2 an 0 a Teorema 17 Dac˘ (2. . σp σ2 . 0). bn   a2   1        b2 b2 .   .   . . .  . . . . .  . . .  . . 0      . 1 a1 0  b1 b2 . a3 .  .. . . s˘ presupunem c˘ am avea b1 = 0.9). .9) are gradul de exactitate p . an . 0. . . . . i. n − 1} . . . Demonstratie. . . . . . bn n 2 3 0 0 .10) are loc. .11)  1 2 =   .3) are gradul de a a exactitate p.3) are gradul de exactitate p . . . . . . σ 1 . Prin absurd.3) posed˘ un grad de exactitate egal ¸ a a a cu p ¸i c˘ (2. α=0. Deoarece bi = bj pentru i = j. unde p ≥ n . p−1 α α = (0. . Fie σ 0 . unde s a a = (a1 .  =  . . . parametrii de control corespunz˘tori lui (2. Egalitatea matriceal˘ de mai sus constituie un sistem de n − 1 ecuatii liniare a ¸ cu necunoscutele a2 . atunci b1 b2 · · · bn = 0 .21) rezult˘ a a         a2 b2 b2 .  . . . a2 . bp bp . b= b α b = b1 . unde bij = bi+1 j+1 .

p ≥ 2 . . .  . a. .   . . . . f ) + Rn (f . . . In a ¸ σ1 = a1 · 0 + 0 · b2 + · · · + 0 · bn = 0. a2 . . . . ceea ce contrazice faptul c˘ σ1 = 1 (vezi (5.12) max p[a. . . . an ) = (0. b.Metode Numerice Avem  det(B) =  j=2 59 n 2 bj  · (bj − bi ) = 0 2≤i<j≤n . 0) . . 0. Deoarece a a p ≥ n . . . bn sunt diferite a a de zero. . . din Teorema 17 rezult˘ c˘ toate numerele b1 .3) are gradul de exactitate p .  =  .. .20) ). x0 ) Atunci (2. . 0) ˆ aceast˘ situatie. . Demonstratie. deci a n σ1 = k=1 ak bk = 0 care constituie o contradictie. . . ceea ce ˆ ınseamn˘ c˘ singura solutie a sistemului este a a ¸ (a2 .3) avˆnd gradul de exactitate p . . . . . Dar din (5.   . b2 . b] ≤ n [a.21). p ≥ n + 1 .b] . . Prin reducere la absurd. . . . . a Teorema 18 Dac˘ (2.  . . . atunci a p≤n . bn+1 bn+1 . . b] gradul de exactitate al unei formule de derivare numeric˘ de forma a f (x0 ) = Dn (x0 . bn    2     . . .. bn+1 n 2 3 an 0 ceea ce atrage dup˘ sine (a1 . rezult˘ valabilitatea urm˘toarei afirmatii : a a ¸ Corolar 5 Fie p = p[a. ¸ Cu alte cuvinte.  2     b2 b2 . 0. b2 a2 0 n 3 3 3  b3   a3   0  b3 . s˘ presupunem c˘ ar exista o ¸ a a formul˘ de forma (2. a3 . an ) = (0. .

. din (5. ˆ cazul p = n . 1 b2 b2 2 . a∗ trebuie s˘ fie diferit de zero.14) a a a a este un sistem compatibil determinat cu necunoscutele a1 a2 . . . a∗ ) solutia acestui sistem. . este clar c˘ cel putin unul dintre n 1 2 ∗ a∗ .21) putem observa c˘ o conditie necesar˘ ¸i suficient˘ In a ¸ as a pentru existenta unei formule (2.13). . . Demonstratie. . . ˆ realitate. . bn−1 n 1 n n b1 b2 . .. ¸ a ¸ Fie (a∗ .           =       0 0   0 1 0 . cu p = n .21). Numerele b1 b2 . .. . adic˘ a a a 1 bn = − (2. este necesar ¸i suficient ca (2. . 1 b1 b2 1 . . . bn−1 n 2        =      0 an 0 ¸i s (2. .15)          n ak bn = 0 k k=1 b1 b2 · · · bn = 0 .16) n n−1 a∗ n k=1 a∗ bn k k . . . . care este un sistem de n + 1 ecuatii cu In a ¸ ¸ n necunoscute. a a1 2 n n ˆ aceast˘ situatie. . . . bn fiind distincte dou˘ cˆte dou˘. ˆ (2. . . an .13) sau          (2.3) care au a a gradul de exactitate n . . . .14) n−1 b1 bn−1 . de exemplu a∗ = 0 . . .15) a s s˘ aib˘ loc.60 Alexandru Lupa¸ s Urm˘toarea teorem˘ precizeaz˘ c˘. . ne ¸ a aa a ¸ permite s˘ determin˘m ˆ mod unic coeficientii a a ın ¸ a1 .          (2. 0 1 0 . . . . . 1 .. b2 n . a∗ . pentru ca (2.. . . b2 n . 1 . . . . . . . an . . 1 b2 b2 2 . . . va rezulta c˘ (2. . a1 a2 a3 . . .           an−1 an        a1 a2 a3 . Teorema 19 Exist˘ formule de derivare numeric˘ de forma (2. .. bn . . s˘ fie un sistem compatibil. . .. . .3) cu gradul de exactitate p este ¸         n−1 n−1  b b2 . Este suficient s˘ ar˘t˘m c˘ relatia (5. a2 ..12) are loc cazul de a a a a ın ın egalitate.. . bn . bn n        1 b1 2 b1 . . . . .

. . b2 . bn−1 n 1 2 Bij = bi−1 j . . . . . ω(x) = (x − bj ) . n} Alexandre Th´ophile Vandermonde (1735-1796) =matematician francez . In a j a j este posibil s˘ g˘sim numerele b1 .17).1 Inversa matricii Vandermonde      = ||Bij ||  . (2. δij = 1 . S˘ not˘m a a   V (b) =   1 b1 . a .2. . ˆ paragraful urm˘tor. . . deci a a a (2. . bn care s˘ verifice (2.sotia ¸ lui Monge” . unde (2. . b2 .. . a a a Lema 17 Presupunem c˘ numerele b1 .15).18) Aij = ω(x) (x − bi )ω (bi ) li (0) . . i=j . . b2 . dou˘.. . j=1 Demonstratie.. . . prieten e apropiat al savantului Gaspard Monge (1746-1818) motiv pentru care a fost poreclit . a a 2. n. Dac˘ V a a a ın atunci V −1 (b) = ||Aij || .. verific˘ (2. . bn ). . i. .16). .b) Pentru aceasta avem nevoie de un rezultat intermediar referitor la inversarea unei matrici particulare (Vandermonde 1 2 ) utilizˆnd teoria interpol˘rii. bn sunt distincte dou˘ cˆte −1 (b) este inversa matricei Vandermonde precizat˘ ˆ (2. . Este suficient s˘ justific˘m egalit˘¸ile ¸ a a at n (2. 2 Denumirea de determinant Vandermonde a fost introdus˘ de H. 2. . c˘ acest lucru estre posibil.14). Lebesgue . i=j 0 .2 Formule cu grad maxim de exactitate Scopul acestui capitol este depistarea formulelor de forma (2. 1 . . .Metode Numerice 61 ˆ concluzie. Vom vedea. 2. 1 b2 . . ¸ 2.19) k=1 1 Aik Bkj = δij . j = 1. . (a. .. (j − 1)! n (j−1) li (x) = . . dac˘ a∗ = a∗ (b1 . bn . . ceea ın a a ce va completa demonstratia Teoremei 19. . j ∈ {1.3) cu gradul de exactitate p∗ = max p = n . .17) bn−1 bn−1 .

21) k=1 1 =0 bk . . ..13) s˘ ¸ as a a fie compatibil este n (2. A12 A22 .2. b2 . .. i=j 0 .18)..      (a∗ .  An2 . 2.   0 1 0 .2 Determinarea formulelor optimale Lema 18 Fie b1 . . . . . . j ∈ {1.20) li (x) = k=1 li (x) k−1 x (k − 1)! (k−1) ¸i alegˆnd ˆ (2. . . . utilizˆnd formula lui Taylor a n . . i=j . A2n . O proprietate remarcabil˘ a polinoamelor li const˘ ˆ faptul c˘ a a ın a li (bj ) = δij Dar.20) x = bj .62 Alexandru Lupa¸ s unde δij este simbolul lui Kronecker. 0     =    An1 An2 . a∗ . . (2. . Demonstratie. (k − 1)! j (k−1) ceea ce demonstreaz˘ (2. l2 (0). deci (2. .19). . O conditie necesar˘ ¸i suficient˘ pentru ca sistemul (2. . . . .bn = 0 .   . .18) avem ¸ s   ∗  a1   a∗    2    .  = V −1 (b)    . . A1n . n} . . astfel ˆ at a a a ıncˆ b1 b2 . .. . . adic˘ a δij = 1 . .14) ¸i (2. obtinem s a ın ¸ n δij = k=1 li (0) k−1 b . . ln (0)) 1 2 n . bn numere distincte dou˘ cˆte dou˘. a 2. .  ∗ an    =  sau A11 A21 . . .  . a∗ ) = (l1 (0). 0 0 1 0 . Ann        A12    A22   = . . Din (2. . . .

15) este acela¸i lucru cu (2. a a a astfel ˆ at ıncˆ n 1 (ii) = 0 . bn . . deci a n (2. . . b1 .Metode Numerice 63 Pentru ca (2. . dac˘ alegem x = 0 putem scrie In a n n 0= k=1 lk (0)bn − (−1)n b1 b2 · · · bn k k=1 1 bk .22) k=1 lk (0)bn = 0 k . ¸i s bk k=1 . ceea ce.22). x = k=1 n lk (x)bn + ω(x). h] unde ω(x) = (x − b1 )(x − b2 ) · · · (x − bn ) Pentru h(x) = xn avem n . ˆ particular. bn sunt diferite de zero. x0 ) k=1 n≥2 . b2 . k iar prin derivare n n nxn−1 = k=1 lk (x)bn + ω(x) k k=1 1 x − bk . din (2.15). h = 0) ) care au gradul maxim de exactitate n sunt acelea ˆ care : ın (i) b1 . .21). ˆ ınseamn˘ c˘ (2. . atunci a a n h(x) = k=1 lk (x)h(bk ) + ω(x) [x.13) s˘ fie compatibil. . distincte dou˘ cˆte dou˘. este necesar ¸i suficient ca aceast˘ solutie a s a ¸ s˘ verifice (2. Este cunoscut faptul c˘ dac˘ h ∈ Πn . a a s Ca ¸i o consecint˘ a celor stabilite rezult˘ propozitia : s ¸a a ¸ Teorema 20 Singurele formule de derivare numeric˘ de forma a 1 f (x0 ) = h ( n ak f (x0 + h · bk ) + Rn (f . n≥2. .

b2 . . 2. j = 1. . ω (bk )b2 ω (bk )b2 k k n Se cunoa¸te c˘ are loc egalitatea [b1 . . n . x0 ) ω (bk )b2 k unde bj = 0 . Acest rezultat se poate enunta ¸i sub urm˘toarea form˘ : ¸ s a a Corolar 6 Formulele de derivare numeric˘ de forma (2. . 2. F (t)] = s a f (x0 + ht) urmare. . bi = bj pentru i = j ¸i s n k=1 1 =0 bk . Prin ω (bk ) . alegˆnd F (t) = a obtinem : ¸ t2 k=1 F (bk ) . . . n} Alexandru Lupa¸ s  = lk (0)  ak    ω(x)  l (x) =  k   (x − bk )ω (bk )      ω(x)    n = (x − bj ) j=1 . . . Deoarece ¸ lk (x) = avem lk (0) = −bk ω (0) − ω(0) = b2 ω (bk ) k (x − bk )ω (x) − ω(x) (x − bk )2 ω (bk ) . . Demonstratie.64 (iii) pentru k ∈ {1. ω (0) ω(0) −bk ω(0) − 1 = · = ω (bk ) b2 k = −ω(0) (−1)n−1 b1 b2 · · · bn = . bn .23) f (x0 ) = (−1) n−1 b1 b2 · · · bn n k=1 h f (x0 + h · bk ) + Rn (f . . .3) care au gradul a maxim de exactitate n sunt (2.

j ∈ {1. . n 1 iii) =0. h t2 n + Rn (f . bn .24) = (−1)n−1 b1 b2 · · · bn f (x0 + ht) b1 b2 . . . Dn (x0 . b2 . zk ∈ I. b. a a a Teorema 21 Orice formul˘ de derivare numeric˘ f (x0 ) = Dn (x0 . pe scurt. . . b2 .24) a h cu b = (b1 . . x0 ). x0 ) . bi = bj pentru i = j ¸i s k=1 1 =0. not˘m cu D∗ multimea tuturor formulelor optimale s ¸ a ¸ de derivare numeric˘. . . + x=x0 h unde Rn (f . . . . a. f |x) dx +Rn (f .3) care au gradul a de exactitate maxim posibil p = n admit reprezentarea: f (x0 ) = (2. s . a. a ¸ a a s a Definitia 15 O formul˘ de derivare numeric˘ se nume¸te optimal˘ din punct ¸ de vedere al gradului de exactitate dac˘ ea este de forma (2. coincide cu f (x0 ) = (2. t unde b1 b2 · · · bn = 0 . . . . cu Dn (x0 . x0 ) este restul formulei ¸i b = (b1 . f |x) polinomul de interpolare al lui Lagrange asociat unei functii f : I → R ¸i nodurilor zk . n . z2 . bk Fie Ln−1 (z1 . a. . ¸ s Definitia 14 Fie h = 0 . x0 + hbn . bn ) ∈ Bn . h Prin Bn se noteaz˘ multimea tuturor vectorilor admisibili din Rn . .23) sau (2. b. f ) ∈ D∗ . . . zn . n. bn ) ∈ Rn se nume¸te ¸ s vector admisibil (relativ la pasul h ) . . . x0 + hb2 . . . b2 . . 2. . . bn verific˘ proprietatile: a ¸ i) bi = bj pentru i = j ii) b1 b2 · · · bn = 0 . bk k=1 iv) x0 + h · bj ∈ I . x0 ). . . . . Pentru n ¸i h fixati. . . 2. b.Metode Numerice 65 Corolar 7 Formulele de derivare numeric˘ de forma (2. dac˘ ¸i numai dac˘ coordonatele a s a b1 . . . Un vector b := (b1 . . f ) + Rn (f .25) d Ln−1 (x0 + hb1 . f ) ∈ D∗ . . k = 1. bn ) ∈ Bn . . b2 .

x) = k=1 f (x0 + hbk ) Ω(x) . j=1 n Ω (x0 + hbk ) = hn−1 ω (bk ) . ceea ce conform lui (2. . a a Propozitia demonstrat˘ anterior ne arat˘ c˘ formulele de derivare numeric˘ ¸ a a a a pe n puncte x0 + hb1 . x0 ) = (−1) n k=1 1 =0 bk . . . . Avem ¸ n Ln−1 (f . bn ) ∈ Bn . b2 . presupunˆnd c˘ a a b = (b1 . . Prin urmare Ln−1 (f . f |x).23). iar Ω (x) = Ω(x) n k=1 1 x − x0 − hbk h implic˘ faptul c˘. .66 Alexandru Lupa¸ s Demonstratie. b2 . x0 + hbn . b2 ω (bk ) k Ω(x0 ) = (−1)n hn b1 b2 · · · bn . x0 ) := = 1 hn−1 = Observ˘m c˘ a a n k=1 ω(x) = (x − bj ) . Astfel putem afirma c˘ formulele optimale de derivare numeric˘ sunt . ˆ cazul b = (b1 .. x0 ) ∈ D∗ . atest˘ faptul c˘ Ln−1 (f . x) = Ln−1 (x0 + kb1 . . bn ) este un vector admisibil. Fie Ln−1 (f . . (x − x0 − hbk )Ω (x0 + hbk ) unde Ω(x) = n (x − x0 hbj ). n−1 b1 b2 · · · bn n k=1 h f (x0 + hbk ) ω (bk )b2 k . . x0 + hbn . . . x)|x=x0 = dx f (x0 + hbk ) (x − x0 − hbk )Ω (x) − Ω(x) lim = x→x0 ω (bk ) (x − x0 − hbk )2 n k=1 1 hn+1 f (x0 + hbk ) −hbk Ω (x0 ) − Ω(x0 ) . . . . vom avea a a ın −hΩ (x0 ) = Ω(x0 ) ˆ concluzie. j=1 d Ln−1 (f . care sunt optimale din punct de vedere al gradului de exactitate se obtin prin derivarea polinomului de in¸ terpolare al lui Lagrange construit pe nodurile formulei. . In Ln−1 (f . . de a a .

ε = 0 va rezulta c˘ ˆ cazul a dou˘ noduri . k =3 −ε .23). k ∈ {0.24) sau (2. . x0 ) 2ε . . atunci pentru ca a x0 − ε ∈ [a. a aa a a Dac˘ I = [a. unde. b] . . 2. Din (2.26) f (x0 ) = f (x0 + ε) − f (x0 − ε) + r(f . x0 ∈ I . b2 . Merit˘ subliniat faptul c˘. Pentru ın ¸ ek (t) = tk se obtine ¸ (2. 1.21). bn .3 Formule de derivare cu dou˘ noduri a 1 1 + =0 b1 b2 S˘ consider˘m a a n=2 ¸i s . x0 + ε ∈ [a. h (b1 . Multimea formulelor optimale depinde de n-parametrii liberi. anume : ¸ de pasul h ¸i s de n − 1 dintre numerele distincte ¸i nenule b1 . b] . . x0 ) = 0 . exist˘ o infinitate de formule de derivare care a a a sunt optimale din punct de vedere al gradului de exactitate. ¸ 2.27) r(ek .3. b] este necesar ¸i suficient s˘ fie verificate inegalit˘¸ile s a at 0<ε≤ a+b b−a − x0 − 2 2 .Metode Numerice 67 tip interpolator”. r(f . pentru ε = 0 fixat.26) pentru anumite functii particulare. x0 ) reprezint˘ restul formulei de derivare a numeric˘. . s Justificarea acestei afirmatii se face pe baza lui (2.1 Reprezentarea restului Vom determina restul ˆ (2. (2. Notˆnd ε = hb1 . vom presupune ε > 0 .25) rezult˘ imediat c˘ formulele de derivare nua a meric˘ pe dou˘ noduri sunt de forma a a f (x0 ) ≈ f (x0 + hb1 ) − f (x0 − hb1 ) 2hb1 .singurele a a ın a formule optimale de derivare numeric˘ avˆnd gradul maxim de exactitate a a p = 2 este (2. b2 ) ∈ B2 . 2} 2 . F˘r˘ s˘ restrˆngem generalitatea.

atunci r(φλ . 2 Urm˘toarea propozitie furnizeaz˘ o reprezentare a restului pe un anumit a ¸ a subspatiu de functii. x ∈ [a. b] . x ≥ λ m |x − λ|+ = .68 Alexandru Lupa¸ s ˆ continuare. +   (x − λ)m . 2ε Cazul 3: x0 ≤ λ < x0 + ε. Conform celor de mai            θ(λ) =           Este clar c˘ a (2. x0 ) = 2 |x0 − λ|+ − Cazul 1: a ≤ λ ≤ x0 − ε. λ ∈ [x0 + ε. x0 − ε) 1 (λ − x0 + ε)2 . x0 ) = r(|· − λ|2 .  0 . 2ε |x0 + ε − λ|2 − |x0 − ε − λ|2 + + . x0 ) = 0. b] . b] . ˆ (2. λ ∈ [a. x0 ) = 2(x0 − λ) − 1 (x0 + ε − λ)2 = − (x0 − ε − λ)2 . b] → R prin a ¸ (2. λ ∈ [x0 . S˘ definim functia θ : [a. 2ε Cazul 2: x0 − ε ≤ λ < x0 .29) 1 (x0 + ε − λ)2 . λ ∈ [x0 − ε. x0 ) = 2(x0 − λ) − (x0 + ε − λ)2 − (x0 − ε − λ)2 = 0. ¸ ¸ . 2ε 2ε 1 (x0 + ε − λ)2 . ˆ aceast˘ situatie ın a ¸ r(φλ . λ ∈ [a. λ ∈ [a. 0 − − . x0 ) = − Cazul 4: x0 + ε ≤ λ ≤ b. se obtine ¸ r(φλ . x0 ) + sus. x<λ Avem r (φλ .26) s˘ consider˘m In ın a a φλ (x) = |x − λ|2 . x0 ) 2ε . ε − ≤ θ(λ) ≤ 0 . x0 + ε) 2ε 0 .28) θ(λ) = r(φλ . observ˘m c˘ a a r(φλ . b] .

x0 ) = 0 . b] ¸i s 0<ε≤ Dac˘ a b−a a+b − x0 − 2 2 .30) r(f . ε). ξ ∈ (x0 − ε. x0 ) = 1 2 θ(λ)f (λ) dλ a . Deoarece r(p. p ∈ Π2 . pe care o putem rescrie astfel f (t) = p(t) + 1 2 b a φλ (t)f (λ) dλ . c= 1 2 x0 +ε θ(λ) dλ . 2ε atunci exist˘ cel putin un punct ξ = ξ(f.30). x0 + ε). dt este continu˘ pe [a. x0 ) . exist˘ ¸i este m˘rginit˘. 69 f (x0 + ε) − f (x0 − ε) + r(f . b] . S˘ consider˘m o functie f ∈ C3 [a.Metode Numerice Teorema 22 Fie f ∈ C(3) [a. astfel ˆ at ıncˆ r(f . x0 ) = c · f (ξ) . s a a ¸ ξ ∈ (x0 − ε. ¸inˆnd seama ¸ a ın a t a de expresia analitic˘ a lui θ(λ) . x0 −ε .31) r(f . rezult˘ a 1 r(f . x0 . b] iar a b t ∈ [a. x0 ) = − ε2 f (ξ) . astfel a ¸ ˆ at ıncˆ f (x0 ) = r(f .28). x0 + ε) . 3! Demonstratie. x0 ) = 1 2 x0 +ε θ(λ)f (λ) dλ. b] .31) putem afirma c˘ exist˘ cel putin un punct ξ . functia θ fiind precizat˘ ˆ (2. x0 −ε iar din (2. d φλ (t) . x0 ) = rt 2 Avˆnd ˆ vedere faptul c˘ f a ın a b a φλ (t)f (λ) dλ . x0 ∈ [a. rezult˘ a a (2.29) ¸i (2. b] . concludem cu as a a (2. Are loc egalitatea ¸ a a ¸ f (t) = f (a) + (t − a)f (a) + + 1 2 t a (t − a)2 f (a)+ 2 (t − λ)2 f (λ) dλ . Evident c˘ din (2.

27). b2 . r(f . . a2 . sunt de forma f (x0 ) ≈ (2. g˘sim a s a a r(e3 .32) devine b1 1 hb1 a1 f (x0 + hb1 ) + a2 f (x0 + htb1 ) + a3 f ˜ ˜ ˜ x0 − htb1 1+t . constat˘m c˘ formulele aproximative de derivare numeric˘. a a Prin urmare. ın a a a cu grad de exactitate trei. a2 = − 2 b1 b2 (b2 − b1 )(b2 + 2b1 ) 1 h [a1 f (x0 + hb1 ) + a2 f (x0 + hb2 )+ x0 − b1 b2 h b1 + b2 . b2 . deci c= − ε2 6 .25) .3) n = 3 . (b1 .4 Formule de derivare cu trei noduri ˆ cele ce urmeaz˘ introducem ˆ (2. f (x0 ) ≈ cu a1 . Particularizˆnd In a ın a 3 ˆ (2.70 Alexandru Lupa¸ s Merit˘ subliniat faptul c˘ c este independent de alegerea lui f . a3 precizati prin intermediul egalit˘¸ilor ˜ ˜ ˜ ¸ at a1 = ˜ t2 . t = −2) . x0 ) = − ε2 f (ξ) 3! .23) . alegˆnd f (x) = x3 = e3 (x) ¸i utilizˆnd (2. 2. 2 a3 = − ˜ (t + 1)3 . t(t − 1)(t + 2) 1 t=± . atunci (2. (b1 + b2 )2 b1 b2 (b1 + 2b2 )(b2 + 2b1 ) . t(2t + 1)(t + 2) (t = ±1 . x0 ) = 6c.(2.32) + a3 f unde a1 = b2 2 b1 (b2 − b1 )(b1 + 2b2 ) a3 = Fie t = . b3 ) ∈ B h . (t − 1)(2t + 1) a2 = − ˜ 1 .

acestea depinzˆnd de ε ¸i de t . optimal˘ din punct de vedere al gradului de exactitate a f (x0 ) = = 1 t2 1 f (x0 + ε) − f (x0 + εt)− ε (t − 1)(2t + 1) t(t − 1)(t + 2) − (t + 1)3 f t(2t + 1)(t + 2) x0 − ε t t+1 + R(f . R(e1 . b] . x0 ) = 0.33). t2 . a s ˆ continuare vom presupune ε > 0 . x0 ) (2. R(e4 . x0 ) = 3|x0 − λ|2 − + − 1 ε t2 |x0 + ε − λ|3 − + (t − 1)(2t + 1) 1 |x0 + εt − λ|3 − + t(t − 1)(t + 2) − . b] . a t ∈ (0. g˘sim formula exact˘ de derivare nemeric˘ pe trei a a a a noduri. 1) ¸i ˆ plus In s ın f : I → R . t+1 Este evident c˘ avem o infinitate de formule de derivare numeric˘ de forma a a (2. x0 ) = 0.33) unde Rn (f . b] definim Ψλ : [a. t+1 Pentru λ ∈ [a. x0 ) ˆ ipoteza c˘ perechea a a ın a ˆ conformitate cu (2.. 1) este . In ¸ a R (Ψλ . I = [a. bine selectionat˘” . x0 ) constituie restul aproxim˘rii. x0 ) = 0. t ∈ (0. x0 ) mention˘m : at ¸ a R(e0 . x0 ) = ε3 R(e2 .34) 0 < ε ≤ b − x0 si derivabil˘ pe x0 . ε = 0. b] → R prin egalitatea Ψλ (x) = |x − λ|3 + .Metode Numerice 71 Dac˘ ε = hb1 . ek (t) = tk . a Dintre propriet˘¸ile lui R(f . R(e1 . x0 ) = 0.34) avem a ¸ a In urm˘toarele inegalit˘¸ii: a at a ≤ x0 − ε t < x0 < x0 + εt < x0 + ε ≤ b . ˆ ipoteza (2. f Dac˘ a (2. Ne propunem s˘ calcul˘m R(Ψλ . 1) spunem c˘ perechea (ε. t) este bine selectionat˘.33) putem scrie (ε. x0 ∈ [a.

x0 ) = (x0 + εt − λ)3 t2 (x0 + ε − λ)3 − . + εt t+1 Din cele de mai sus Ω(λ) = 0 ¸i s Ω(λ) ≥ 0 dac˘ a λ∈ x0 − pentru λ ∈ a. x0 ) = (t + 1)3 εt(2t + 1)(t + 2) . x0 ) = 0 Cazul II : λ ∈ x0 − εt t+1 . De exemplu ˆ cazul III avem ın Ω(λ) ≥ ε2 t2 (1 − t)2 2t + 1 . b] exist˘ un punct ξ . x0 + εt] . obtinem ¸ R (Ψλ . x0 − t+1 [x0 + ε. x0 ) . Cazul III : λ ∈ (x0 . x0 ) = R(| · −λ|3 . x0 ) . ˆ aceast˘ situatie ın a ¸ λ − x0 + εt t+1 3 R (Ψλ .72 Alexandru Lupa¸ s (t + 1)3 εt x0 − −λ t(2t + 1)(t + 2) (t + 1) 3 − . x0 ) = ε3 · t2 f (4) (ε) · t+1 4! . b] . Teorema 23 Fie o pereche (ε. b] εt .36) R(f . ε(1 − t)(2t + 1) Ω(λ) = R (Ψλ . . astfel ˆ ıt restul din (2. x0 + ε) . ε(1 − t)(2t + 1) εt(1 − t)(t + 2) Cazul IV : λ ∈ (x0 + εt. avem R (Ψλ . + Distingem urm˘toarele situatii : a ¸ εt Cazul I : λ ∈ a. t) bine selectionat˘. x0 − [x0 + ε. x0 ) = Fie (2. ¸ a Pentru orice f ∈ C 4 [a.33) s˘ admit˘ reprezentarea ıncˆ a a (2.35) t2 (x0 + ε − λ)3 . x0 + ε t+1 . . atunci R (Ψλ . a x0 − εt < ξ < x0 + ε t+1 .

2 ˆ acest caz g˘sim formula optimal˘ . deci pentru n arbitrar . din punct de vedere al gradului de In a a exactitate precizat˘ ˆ cele ce urmeaz˘ : a ın a (2.L. x0 ) = 0 putem scrie (2.Jones [2] .36).Metode Numerice Demonstratie. a a Lupa¸ ˆ colaborare cu D. a ın a s Studiul cazului general. 2h O tratare general˘ a formulelor de derivare numeric˘ se gase¸te expus˘ ˆ a a s a ın lucr˘rile lui Tiberiu Popoviciu [24]-[25]. a ceea ce completeaz˘ demonstratia egalit˘¸ii (2.37)) ıncˆ R(f . x0 ) = ∗ ε3 · 4! 4! t+1 (4) (ξ) . 1 c0 = 3! b Ω(λ) dλ . ε = 6h .33) este ın 1 t= .. 1) ˆ (2. s ın s ın O formul˘ simpl˘ dar care nu are gradul maxim de exactitate este . a fost f˘cut de c˘tre A.38) f (x0 ) ≈ 32f (x0 + 3h) − 27f (x0 − 2h) − 5f (x0 + 6h) 3 3 (4) + h f (µ) 120h 2 f (x0 ) = . O alegere convenabil˘ a parametrilor a a (ε. x0 ) = 3! b Ω(λ)f (4) (λ) dλ a functia Ω fiind precizat˘ ˆ (2.37) 1 R(f . a ¸ at Mention˘m c˘ tratarea matriceal˘ a formulelor de derivare numeric˘ s-a mai ¸ a a a a f˘cut numai ˆ cazul n = 3 de c˘tre Marshal Ash ¸i R. b] avem ¸ 1 f (x) = p(x) + 3! b 73 |x − λ|3 f (4) (λ) dλ + a unde p ∈ Π3 . Mache ¸i a fost publicat ˆ [18]. Deoarece R(p. Pentru x ∈ [a. x0 + ε astfel ˆ ıt (vezi (2. ¸ a ın Observatiile efectuate asupra lui Ω ne conduc la afirmatia c˘ exist˘ ξ ∈ ¸ ¸ a a εt x0 − t+1 . formula a a lui Salzer” (vezi [2] ¸i [27]) s 4f (x0 + h) − 3f (x0 ) − f (x0 + 2h) .35). x0 ) = c0 · f Pentru f (x) = x4 se obtine ¸ c0 = 1 t2 1 R (e4 .

74

Alexandru Lupa¸ s

unde x0 − 2h < µ < x0 + 3h . Remarc˘m c˘ ˆ aceast˘ formul˘ coeficientii sunt numere rationale. a a ın a a ¸ ¸

2.5

Restul ˆ formulele optimale cu n - noduri ın

Studiul restului ˆ caz general se poate face cu u¸urint˘ , prin folosirea ın s ¸a reprezent˘rii restului ˆ interpolarea pe noduri multiple. a ın Vom presupune c˘ x0 ∈ [a, b] , h = 0 ¸i c˘ b1 , b2 , ..., bn sunt numere a s a nenule, distincte dou˘ cˆte dou˘, care satisfac a a a   a − x0 ≤ b ≤ b − x0 , k ∈ {1, 2, . . . , n}   k  h h     1 1 1 + + ··· + =0 b1 b2 b1 .

S˘ consider˘m o formul˘ de derivare pe n -noduri, optimal˘ din punct de a a a a vedere al gradului de exactitate. Conform celor stabilite anterior, avem (2.39) f (x0 ) = (−1)n−1 b1 b2 · · · bn h
n k=1

f (x0 + hbk ) + Rn (f ; x0 ) b2 ω (bk ) k

unde Rn (f ; x0 ) este restul ¸i ω(x) = (x − b1 ) · · · (x − bn ) . s Teorema 24 Dac˘ f ∈ C n+1 [a, b] , atunci exist˘ ˆ [a, b] cel putin un a a ın ¸ punct ξ astfel ˆ at restul din formula (2.39) s˘ admit˘ reprezentarea ıncˆ a a (2.40) Rn (f ; x0 ) = (−1)n hn · b1 b2 · · · bn f (n+1) (ξ) (n + 1)! .

Demonstratie. S˘ consider˘m nodurile ¸ a a x0 , x0 , x0 + hb2 , x0 + hb3 , . . . , x0 + hbn
n+1

¸i fie H = Hn f ∈ Πn polinomul lui Lagrange- Hermite care interpoleaz˘ o s a functie derivabil˘ f : [a, b] → R ˆ sensul urm˘tor ¸ a ın a  (Hn f ) (x0 ) = f (x0 ) , (Hn f ) (x0 ) = f (x0 )   (Hn f ) (x0 + hbk ) = f (x0 + hbk ) , k ∈ {2, 3, . . . , n} .

Pentru orice f ∈ C n+1 [a, b] exist˘ cel putin un punct θ ∈ [a, b] , astfel ca a ¸ (2.41)(x) − (Hn f ) (x) = (x − x0 )2 (x − x2 )(x − x3 ) · · · (x − xn ) f f (n+1) (θ) (n + 1)!

Metode Numerice unde xj = x0 + hbj ¸i θ = θ(f ) ∈ [a, b] . s Dac˘ not˘m g(x) = f (x) − (Hn f ) (x) , avem a a (2.42) g(x0 ) = g(x0 + hb2 ) = . . . = g(x0 + hbn ) = 0 precum ¸i egalit˘¸ile (vezi (2.41)) s at g (n+1) = f (n+1) (2.43) g(x0 + hb1 ) = b2 hn+1 ω (b1 ) 1 f (n+1) (ξ) (n + 1)! , g (x0 ) = 0

75

cu ξ ∈ [a, b] . Deoarece gradul de exactitate al formulei de derivare numeric˘ a este maxim posibil, de exemplu avem Rn (H; x0 ) = 0 , rezult˘ a Rn (f ; x0 ) = Rn (f ; x0 ) − Rn (H; x0 ) = Rn (g; x0 ) Pe de alt˘ parte, ¸inˆnd cont de (2.39) , (2.42) obtinem a t a ¸ (−1)n−1 b1 b2 · · · bn Rn (g; x0 ) = g (x0 ) − h =
n k=1

.

g (x0 + hbk ) = b2 ω (bk ) k .

(−1)n b1 b2 · · · bn g (x0 + hb1 ) · h ω (b1 )b2 1

Din (2.43) se conclude cu Rn (f ; x0 ) = Rn (g; x0 ) = (−1)n hn b1 b2 · · · bn f (n+1) (ξ) (n + 1)! .

2.6

Aproximarea lui f (p) (x0 )

ˆ cadrul acestui capitol vom considera c˘ f : [a, b] → R este o functie de In a ¸ p -ori derivabil˘ pe un punct x0 , x0 ∈ [a, b] . Fiind dat h > 0 prin a b1 , b2 , . . . , bn se noteaz˘ numere reale , distincte dou˘ cˆte dou˘, astfel ca a a a a a − x0 b − x0 ≤ bk ≤ h h Fie p, n ∈ N astfel ca n≥p+1≥2 . , k ∈ {1, 2, . . . , n}.

76

Alexandru Lupa¸ s

Calculul aproximativ al lui f (p) (x0 ) se face prin intermediul unei combinatii ¸ liniare a valorilor functiei f , adic˘ ¸ a f (p) (x0 ) ≈ unde (2.44) 1 hp
n

ak f (xk )
k=1

xk = x0 + h · bk
n

,

(xk ∈ [a, b]).

Formula exact˘ de aproximare pentru f (p) (x0 ) este a (2.45) f
(p)

1 (x0 ) = p h

ak f (xk ) + rn (f )
k=1

,

functionala liniar˘ rn (f ) fiind restul aproxim˘rii. ¸ a a Este clar c˘ valorile acestei functionale depind ¸i de h, x0 , aj , bk . a ¸ s a Definitia 16 Formula de derivare numeric˘ (2.45) are gradul de exactitate ¸ (cel putin) egal cu s , dac˘ ¸ a (2.46) rn (h) = 0 ∀h ∈ Πs .

Formula (2.45) are gradul efectiv de exactitate s , dac˘ (2.46) are loc ¸i ˆ a s ın plus exist˘ cel putin un polinom h0 , de grad efectiv egal cu s + 1 , pentru a ¸ care (2.47) rn (h0 ) = 0 . Dac˘ pasul h ¸i num˘rul n al nodurilor sun parametrii presupu¸i pentru a s a s moment fixati , dorim s˘ determin˘m acele formule de derivare numeric˘ de ¸ a a a forma (2.44) care au gradul efectiv de exactitate maxim posibil. Aceasta revine la determinarea parametrilor (a1 , a2 , ..., an ) ¸i s (b1 , b2 , ..., bn )

pentru care (2.46)-(2.47) sunt verificate cu s maxim.

2.6.1

Formule de derivare de tip interpolator

Fie (Lf ) (x) polinomul de interpolare al lui Lagrange construit pe nodurile x1 , x2 , ..., xn , deci (Lf ) (x) = Ln−1 (x1 , x2 , ..., xn ; f |x) =
n

=
k=1

Λk (x)f (xk )

unde xk = x0 + hbk ¸i s (2.48) Ω(x) Λk (x) = (x − xk )Ω (xk )
n

,

Ω(x) =

(x − xk )
k=1

.

Fiind o formul˘ de tip interpolator ea ¸ a va fi de forma n (2. Este suficient s˘ impunem ˆ (2.44) care are a a gradul de exactitate cel putin n − 1 . a ¸i ω(x) = s rn (en ) n k=1 (x − bk ) .44) este de tip interpolator .44) se scrie astfel a a n f (p) (x0 ) = k=1 Λk (p) (x0 )f (xk ) + rn (f ) = (Lf )p (x0 ) + rn (f )..48) ¸i 1 ≤ j ≤ n .. ¸ a ¸ se numesc formule de tip interpolator.Metode Numerice Definitia 17 Formulele aproximative de derivare numeric˘ de forma ¸ a f (p) (x0 ) ≈ (Lf )(p) (x0 ) . an ) = hp Λ1 (p) (x0 ).. Deoarece w = Lw .. s a ¸ Teorema 25 Orice formul˘ de derivare numeric˘ de forma (2. a ¸ Lema 19 Dac˘ (2. Este ˆ a adev˘rat˘ ¸ ıns˘ a a ¸i urm˘toarea propozitie.50) f (p) (x0 ) = (Lf )(p) (x0 ) + rn (f ) = k=1 ak f (xk ) + rn (f ) . ¸ Demonstratie.. este clar c˘ gradul de exactitate al unei a formule de tip interpolator este cel putin egal cu n − 1 . este de tip interpolator. . S˘ alegem o formul˘ de derivare numeric˘ cu gradul de ¸ a a a exactitate cel putin egal cu n − 1 . Se obtine ın s ¸ (a1 . ∀w ∈ Πn−1 . Aceasta completeaz˘ demonstratia. rn restul acestei formule.44) conditia ¸ a ın ¸ rn (Λj ) = 0 unde Λj ∈ Πn−1 este precizat ˆ (2. atunci = ω (p) (0)hn−p n (2.49) rn (en+1 ) = p · ω (p−1) (0)hn−p+1 + (n + 1)x0 + h k=1 bk ω (p) (0) Demonstratie.Λn (p) (x0 ) ceea ce atrage dup˘ sine c˘ (2. . 77 deci obtinute prin derivarea succesiv˘ a polinomului lui Lagrange mentionat.

ak f (xk ) + rn (f ) k=1 .6.. x1 . rn (en ) = Ω(p) (0) n (p) Ω(x) x + k=1 xk x=x0 .48)) ¸ ak = Λk Egalitatea (p) Alexandru Lupa¸ s Ω(x) (x0 ) = (x − xk )Ω (xk ) (p) .. x1 . x2 . x1 ... x2 . x − x0 . iar apoi h(x) = xn+1 ....2 Gradul maxim de exactitate 1 hp n Teorema 26 Dac˘ s este gradul de exactitate al formulei a f (p) (x0 ) = atunci s ≤ n . h Astfel.. x1 . ¸ Ω(x) = hn ω 2. ¸i s Ω(p−1) (x0 ) = 0 . .. xn . ¸ a a a . .51) h(x) = xn . en ] = 1 deducem (2. f ] implic˘ faptul c˘ restul pentru un polinom h are forma a a (p) (2. ..49). xn . h) x=x0 Alegˆnd ˆ (2. va trebui ca s Ω(p) (x0 ) = 0 Aceasta este o contradictie cu faptul c˘ Ω are toate r˘d˘cinile distincte. en+1 ] = x + k=1 xk . Prin absurd s˘ presupunem s ≥ n + 1 ¸i fie ¸ a s Φ(x) := (x − x0 )Ω(x) Observ˘m c˘ a a rn (Ω) = Ω(p) (x0 ) ¸i s rn (Φ) = Φ(p) (x0 ) = pΩ(p−1) (x0 ) .51) rn (h) = Ω(x) [x. folosind egalit˘¸ile a ın at n [x. ..52) rn (en+1 ) = S˘ observ˘m c˘ a a a .. Demonstratie. prin efectuarea unor calcule elementare obtinem (2. [x. xn . x=x0 f (x) = (Lf ) (x) + Ω(x) [x. Dar Ω ¸i Φ fiind polinoame din Πn+1 .78 cu coeficientii (vezi (2. xn . .

• a doua conditie ne asigur˘ c˘ aproape peste tot ˆ (a. b) avem ¸ a a ın w(t) > 0 . b] .Capitolul 3 FORMULE DE ˘ CUADRATURA 3. sau dac˘ unele dintre integrale sunt improprii atunci ele sunt a convergente . b >→ [0. . a] sau [a. ˆ ınseamn˘ fie c˘ integralele exist˘ ˆ sens proa a a ın priu . b) . +∞) cu propriet˘¸ile ¸ ¸ at a 1... .1 Ponderi (a. s a Pentru simplificare utiliz˘m termenul de "pondere pe (a. pentru orice k = 0. 2. b) . [a. b > unul dintre intervalele a Definitia 18 O functie w :< a. Dac˘ −∞ ≤ a < b ≤ +∞ vom nota prin < a. b) . a w(t) dt > 0 . exist˘ integralele b tk w(t) dt a b . 1. se nume¸te pondere pozitiv˘ pe intervalul (a. 79 . (b. 2. Dorim s˘ preciz˘m semnificatia conditiilor pe a a ¸ ¸ care le verific˘ o pondere a • conform primei ipoteze.Subliniem a faptul c˘ pozitivitatea ponderii nu este necesar˘ pe tot parcursul expunerii a a rezultatelor din acest capitol. b)”.

b) a este se noteaz˘ cu Lp (a. ˆ continuare vom folosi a a In urm˘toarele notatii a ¸ • Multimea tuturor functiilor f :< a.80 Alexandru Lupa¸ s Exemple de ponderi Conditii ¸ impuse asupra parametrilor w(t) Denumire Intervalul (a. b) se poate organiza ca ¸i un spatiu a s a w s ¸ liniar normat ˆ ınzestrat cu norma b ||f ||p : = a |f (t)|p w(t) dt 1 p . as a . b) Laguerre α > −1 (0. ¸ ¸ a ¸ • Πm desemneaz˘ subspatiul din Π format cu toate polinoamele de grad cel mult m . b] . b] → R pentru care a ¸ ¸ derivata de ordinul m exist˘ ¸i este continu˘ pe intervalul [a. • C m [a. +∞) w3 = e−t Hermite — (−∞. +∞) w4 (t) = e−t 4 Freud — (−∞. ˆ loc de L1 (a. b] reprezint˘ spatiul liniar al functiilor f : [a. se cunoa¸te c˘ Lp (a. b) w1 (t) = (b − t)p (t − a)q w2 (t) = e−t tα 2 Jacobi p > −1 . • Π este spatiul liniar al tuturor polinoamelor cu coeficienti reali . a ın w w Dac˘ p ≥ 1 . b >→ R pentru care f w ¸ ¸ m˘surabil˘ iar a a |f |p w (p > 0) este integrabil˘ pe (a. b) . q > −1 (a. b) vom scrie Lw (a. b). ∞) S˘ presupunem c˘ w este o pondere pe (a. b) .

• Ecuatia diferential˘ ¸ ¸ a y (x) − xy(x) = µ . |µ| = 1 .. 72(1980) 332-336 ) .Y. b) se impune adesea s˘ determin˘m In a a a a o valoare aproximativ˘ a integralei: a b f (t)w(t) dt a .Phys. Ele sunt definite prin ¸ ¸ ¸ ¸ Hi (x) = ∞ 1 π ∞ etx e− 3 dt 0 3 t3 . b) .Computational Phys.J.Mathem. 81 Demonstratie. 1 Gi (x) = − π √ cos e 0 − tx − t3 2 e 2π 3 tx + 2 3 dt . Hi (x). a a ˆ practic˘ . b) = (−c.Phys.F. b] ⊂ Lw (a. π intervine ˆ a¸a numita teorie a modelelor oscilatoarelor armonice pentru ın s numere cuantice mari (vezi de exemplu S. M. Afirmatia de mai sus rezult˘ din faptul c˘ aplicatia ¸ ¸ a a ¸ b I : Lw (a. 25 (1984) 2186-2193 . 21 (1976) 144-165 . au loc incluziunile ¸ Π ⊂ Lw (a. Metode de calcul aproximativ al acestor integrale sunt prezentate de c˘tre a M. b) . verificˆnd anumite ¸ ¸ a conditii initiale .Chem. Functiile Airy .Dupuis .. c) sau (a. J. unde f este o functie arbitrar˘ din spatiul Lw (a.Lee . b) = (0. Gi (x) sunt solutii.Mach . c) . J.. b) → R precizat˘ prin a I(f ) = a f (x)w(x)dx este o functional˘ liniar˘. b) ¸i s C m [a. ¸i de s R.Metode Numerice Lema 20 Cu notatiile de mai sus.King . ale acestei ecuatii diferentiale. ¸ a ¸ De exemplu • ˆ mecanica cuantic˘ intervin integralele definite de forma ın a c f (t)e−t dt −c 2 c sau 0 f (t)e−t dt 2 unde 0 < c < +∞ . ˆ aceast˘ situatie In a ¸ w(t) = e−t 2 . dac˘ w este o pondere pe (a. (a.

b) = (0. adic˘ a a ∞ F (s) = 0 e−st f (t) dt . a ın ¸ ¸ 41(1981) 309-328 ).J. p ∈ {0.Beckman .82 Alexandru Lupa¸ s Se pune problema ca pentru un x0 dat s˘ evalu˘m aproximativ numerele a a Hi (x0 ). deci c˘ f satisface anumite conditii supliınd a ¸ mentare. R. 2} abund˘ ˆ solutia ecuatiei lui Boltzmann ( vezi B. O metod˘ de calcul aproximativ al lui σ(f ) este indicat˘ de W. ∞) .Statist. se poate considera ca ¸i a a s pondere una dintre functiile ¸ w(t) = tp e−t 2 . .Gautschi a a ¸i G.V. w(t) = e− 3 . 1. G. +∞) . J. 2} . 0 2 p ∈ {0.. 1. et + 1 ˆ concluzie. Comput. • Integralele de forma ∞ t3 f (t)tp e−t dt . k) = : σ(f ) k=1 . de aceast˘ dat˘ intervine ponderea In a a w(t) = et 1 +1 pe (0. 15 (1982) 155-160 ).Shizgal . ˆ acest caz In (a. Cazul p = 0 intervine ¸i ˆ unele aplicatii din statiss ın ¸ tic˘ (a se consulta D. ˆ fizica corpului solid intervin serii de forma In ∞ (−1)k−1 F (f .Milovanovi´ ˆ ”Gaussian quadrature involving Einstein and Fermi s c ın functions with an application to summation of series” .Tietjen . De aceast˘ dat˘ .Kahaner.. p) o transformat˘ Laplace.Comput Phys. Re s > 0 . • Fie F (f . putem scrie ∞ ∞ ∞ σ(f ) = 0 f (t) (−1) k=1 k−1 kt e dt = 0 f (t) dt . Presupunˆ seriile convergente . Mathematics of Computation 44 (1985) 177-190 . Gi (x0 ) . a Simul.

n sunt functionalele de evaluare ata¸ate unui sistem z1 . k = 1. ϕk (f ) ∈ R ¸i deasemenea vom face ipoteza restrictiv˘ c˘ s a a ϕk : Lw (a. Fie {s1 .. ˆ practic˘ se consider˘ c˘ ın a a a b n b (3. .. .Metode Numerice 83 3.. cn se numesc coeficientii formulei de cuadratur˘.. Presupunem c˘ a a (3.. zn de puncte distincte ¸ s din < a.1) unde (σn f )(x) = k=1 f ≈ σn f n pe < a. b) ¸i F o submultime din spatiul a a ¸ s ¸ ¸ Lw (a. Avˆnd ˆ vedere aproximatia (3. a a a Numerele reale c1 . k = 1.2) a f (t)w(t) dt ≈ k=1 ck f (zk ) . b > ϕk (f )sk (x) . . b) → R .. ¸ ˆ aplicatii.2 Notiunea de formul˘ de cuadratur˘ ¸ a a S˘ consider˘m o functie f din Lw (a... . . n .1)..2). sk ∈ Lw (a.2) este o formul˘ (aproximativ˘) de cuadratur˘ pe noduri simple sau ¸ a a a o formul˘ elementar˘ de cuadratur˘.. Aproximatia (3. ck := a sk (t)w(t) dt .. sn } un sistem liniar independent de ıncˆ functii reale. adic˘ functionala liniar˘ In a ¸ a Rn : Lw (a... . b) .. deducem a ın ¸ n f (t)w(t) ≈ k=1 f (zk )sk (t)w(t) . . 2. ¸ a Egalitatea b n (3. z2 . ˆ In ¸ ¸ a ıntr-un anumit sens. deci c˘ a ϕk (f ) = f (zk ) . iar prin integrare.3) s-a introdus restul formulei (3. a a a a ˆ (3.4) Rn (f ) = a f (t)w(t) dt − k=1 ck f (zk ) . functia f se aproximeaz˘. b > . sn .. b) → R definit˘ prin a b n (3. cu un element din ˆ ınvelitoarea liniar˘ a sistemului s1 ..3) a f (t)w(t) dt = k=1 ck f (zk ) + Rn (f ) poart˘ denumirea de formul˘ exact˘ de cuadratur˘ . 2.. b) astfel ˆ at f ∈ F ..

∀f ∈ F .. hj (t) = tj .84 Alexandru Lupa¸ s ˆ scopul evalu˘rii erorii se poate utiliza distanta dintre f ¸i σn f In a ¸ s ρ(f. .mai apropiat” de ˆ ınvelitoarea liniar˘ a sistemului {s1 . |f (t) − (σn f )(t)|w(t)dt . sn S˘ consider˘m c˘ functiile a a a ¸ sunt polinoame liniar independente .. Rn (em ) = 0 .. . 3... . ck f (zk ) = k=1 a ∗ σn f (t)w(t) dt . . e1 (t) = t ... σn f ) ..2. se introduce urm˘toarea a ¸ a terminologie : Definitia 19 O formul˘ de cuadratur˘ are gradul de exactitate m dac˘ ¸ a a a (3. Rn (e0 ) = 0 .. sn } este dens ˆ F rezult˘ c˘ pentru orice a ın a a ∗ ε > 0 exist˘ o combinatie σn pentru care a ¸ |Rn (f )| ≤ ε unde s-a presupus n b .3). deci de forma a a (3. ˆ prezentul capitol a In vom studia cu prec˘dere formulele de cuadratur˘ pe noduri simple ..... Aceast˘ inegalitate (3.. Datorit˘ faptului c˘ eficacitatea aplic˘rii unei formule de cuadratur˘ poate fi aprea a a a ciat˘ prin comportarea restului Rn pe subspatiul Πm .. Vom nota (3.5) |Rn (f )| ≤ ρ(f. Rn (e1 ) = 0 . .7) sunt echivalente cu ¸ a a at Rn (h) = 0 pentru orice h ∈ Πm . In ipoteza c˘ sistemul {s1 .1 Gradul de exactitate s1 .7) Dac˘ ˆ plus a ın Rm (em+1 ) = 0 spunem c˘ formula de cuadratur˘ are gradul de exactitate efectiv egal cu m . a a Liniaritatea functionalei Rn ne arat˘ c˘ egalit˘¸ile (3. deci (3. sn } ..5) ne sugereaz˘ c˘ restul va fi cu atˆt mai mic cu cˆt f este a a a a a . σn f ) : = ||f − σn f ||1 Observ˘m c˘ a a |Rn (f )| ≤ a b .6) e0 (t) = 1 . .

Teorema de medie a calcului integral ne poate sugera aproximatia ¸ b 85 f (t)dt ≈ (b − a)f a a+b 2 .. Aceasta ne arat˘ c˘ parametrii necunoscuti a a ¸ m + 1 ecuatii liniare ¸    1 1 . Dac˘ r(f ) este ın a a a a restul ˆ aceast˘ formul˘ . . Demonstratie. 2. ii) ˆ cazul m = n − 1 exist˘ o singur˘ formul˘ de cuadratur˘ de forma ın a a a a (3.Metode Numerice Exemplu .. b) consider˘m nodurile z1 < z2 < . c1 c2 .   . ceea ce ˆ realitate este o formul˘ aproximativ˘ de cuadratur˘. . −∞ < a < b < ∞ . zn   2  2 2  z1 z2 . m atrag dup˘ sine urm˘toarele conditii impuse asupra coeficientilor : a a ¸ ¸ n j ck zk k=1 b = bj unde bj = a tj w(t)dt . m . .  .. r(e2 ) = (b − a)3 12 adic˘ gradul de exactitate al formulei (3. .8) este efectiv egal cu unu. < zn fixate ˆ < a. . zn   (3. bm . j = 0. . cn trebuie s˘ verifice sistemul de a        . .. . . 1. . . b > . .. . m m m z1 z2 . zn c1 .9) a f (t)w(t) dt = k=1 ck f (zk ) + Rn (f ) f ∈ Lw (a... j = 0.8) a f (t)dt = (b − a)f a+b + r(f ) 2 se constat˘ c˘ a a r(e0 ) = 0 . atunci a i) pentru m < n − 1 exist˘ o infinitate de formule care au gradul de a exactitate m . a In a Teorema 27 ˆ formulele de cuadratur˘ de forma b n (3. .. Conditiile ¸ ¸ Rn (ej ) = 0 . . .. . ..9) care are gradul de exactitate n − 1 . 1  z1 z2 . . cn     =   b0 b1 . 1. ..... adic˘ ın a a a b (3.10)    .. Dac˘ m este un a ın a num˘r natural m ≤ n − 1 . r(e1 ) = 0 .

zn 1 zn 2 zn . k ∈ {1..11) S˘ alegem a h∗ (t) = ω(t) 2 Rn (h) = 0 .. vom avea 1 z1 2 z1 . Deoarece zi = zj pentru i = j . Demonstratie.13) unde Formule de cuadratur˘ de tip interpolator a Ajk = lj (0) (k − 1)! (k−1) S˘ not˘m a a . ceea ce contrazice (3. din (3. ω(z) (z − zj )ω (zj ) lj (z) = .3 (3. . .11) deducem (3. . pozitivitatea ponderii ¸i faptul c˘ a s a h∗ (zk ) = 0 implic˘ a b . sistemul (3. . deci ¸ a m ≥ 2n . Cu alte cuvinte. m z1 1 z2 2 z2 .(t − zn ) . 2... . ˆ aceast˘ situatie. 3. s˘ presupunem c˘ restul Rn satisface a a (3... . . m z2 . m .. Pe de alt˘ parte . ∀h ∈ Π2m .12).12) Rn (h∗ ) = 0 . Pe de o parte . .. Atunci a m ≤ 2n − 1 . . . a ¸ ¸ O problem˘ interesant˘ este de a estima gradul de exactitate al unei formule a a de cuadratur˘. Prin reducere la absurd s˘ presupunem m > 2n − 1 . . =0 ceea ce demonstreaz˘ afirmatiile din enuntul teoremei. n} Rn (h ) = a ∗ ω(t) 2 w(t) dt > 0 . a a Cazul II : m = n − 1 .... deoarece h∗ ∈ Π2n . a Teorema 28 Fie m gradul de exactitate al formulei de cuadratur˘ (3..9). 1≤j≤n .10) este compatibil nedeterminat In a ¸ (rangul matricii sistemului este strict mai mic decˆt num˘rul necunoscutelor). 1≤k≤n. ω(t) = (t − z1 )(t − z2 ).. .86 Alexandru Lupa¸ s Cazul I : m < n−1 . .

. a Definitia 20 O formul˘ de cuadratur˘ de forma (3.13) determin˘m efectiv singura formul˘ de a a n − 1 . . . . z2 . . .9) cu gradul de exactitate a Utilizˆ (3.. .. a a a a . n−1 z2 ... zn . ..... . .. Prin urmare n b n ck f (zk ) = k=1 b a k=1 lk (t)f (zk ) w(t) dt = = a Ln−1 z1 .. . . .. . zn .10) g˘sim ınd a    c1 A11 A12  c2   A21 A22     .Metode Numerice n 87 .... ..   . ... 1 zn . A=0      . . zn . .. . . z2 .9) care are gradul de exactitate ¸ a a n − 1 se nume¸te formul˘ de cuadratur˘ de tip interpolator.. avˆnd nodurile z1 . s a a Remarc˘m urm˘toarele ( vezi Teorema 27 ) a a • ˆ cazul ˆ care sistemul de noduri ın ın {z1 .. z2 . ots n−1 . ω(z) = A ν=1 (z − zν ) Inversa matricei Vandermonde    A=  este matricea n × n 1 z1 .  . A1n A2n . a .. bn−1      An1 An2 ck = j=1 Akj bj−1 = a b n−1 (j) lk (0) j j=0 j! t w(t) dt = = a lk (t)w(t) dt . n−1 z1 1 z2 . .. . = . zn } este fixat exist˘ o singur˘ formul˘ de cuadratur˘ de tip interpolator . z2 . . . f |t w(t) dt unde Ln−1 z1 . . . ||Aij || S˘ presupunem m = n − 1 ¸i s˘ a s a cuadratur˘ ( 3. z2 .. este polinomul de interpolare al lui Lagrange corespunz˘tor nodurilor distincte z1 . zn fixate. f |. zn . Ann      b0 b1 . cn ceea ce implic˘ a n b vezi (3.... .

s˘ gener˘m a s a a o formul˘ de cuadratur˘ cu gradul de exactitate m + 1 . z2 . zn } i se ata¸eaz˘ o anumit˘ a s a a formul˘ de cuadratur˘ de tip interpolator.. deci ca parametrii arbia trari . z2 .. deci vor exista o infinitate de fora a mule de cuadratur˘ ..15) a f (t)w(t)dt = a Ln−1 z1 . atunci oric˘rui sistem de noduri {z1 . a Din cele de mai sus rezult˘ urm˘toarea propozitie : a a ¸ Teorema 29 O conditie necesar˘ ¸i suficient˘ pentru ca (3..88 Alexandru Lupa¸ s • dac˘ nodurile z1 . a polinomului de interpolare al lui ¸ Lagrange.. f |t w(t) dt + Rn (f ) ..1 M˘rirea gradului de exactitate a Prezent˘m o modalitate (vezi [?]) care ne va permite ca avˆnd la dispozitie dou˘ a a ¸ a formule distincte de cuadratur˘ . . n ¸i s ω(t) = n (t − zk ) k=1 . . .3. adic˘ a b b (3...9) s˘ fie o formul˘ de ¸ as a a a cuadratur˘ de tip interpolator este ca coeficientii ei s˘ admit˘ reprezentarea a ¸ a a 1 ck = ω (zk ) b (3..14) a ω(t) w(zk ) dt t − zk unde k = 1. relativ la ponderea w . zn sunt considerate variabile .. cu un acela¸i grad de exactitate m . .. a a Teorema 30 Consider˘m formulele de cuadratur˘ a a b p f (t)w(t)dt = a b k=1 q ak f (xk ) + rp (f ) f (t)w(t)dt = a k=1 bk f (yk ) + εq (f ) Dac˘ resturile rp ¸i εq verific˘ conditiile a s a ¸ rp (h) = εq (h) = 0 ∀h ∈ Πm . a a Corolar 8 O formul˘ de cuadratur˘ de forma b n f (t)w(t)dt = a k=1 ck f (zk ) + Rn (f ) unde nodurile distincte sunt arbitrare ¸i care are gradul de exactitate n − 1 se s obtine prin integrarea . 3.. pe n noduri cu gradul de exactitate n − 1 . zn . . 2.

µ ∈ (0. . ∀h ∈ Πm f (t) dt = (b − a)f a a+b b−a −λ + r1 (f ) 2 2 b−a a+b +µ + ε1 (f ) 2 2 ¸i s a b f (t) dt = (b − a)f unde λ .Metode Numerice ∆ : = εq (em+1 ) − rp (em+1 ) = 0 atunci formula de cuadratur˘ a b p q 89 . ˆ plus In R(f ) = αrp (f ) + (1 − α)εq (f ) Demonstratie. ε1 (e1 ) = −µ 2 2 Aceasta ˆ ınseamn˘ c˘ cele dou˘ formule au gradul de exactitate efectiv egal cu a a a m=0. Cu notatia din Teorema 30 se obtine ¸ ¸ r1 (e1 ) = λ α= µ µ+λ . Deci R(h) = αrp (h) + (1 − α)εq (h) = 0 ¸i s R(em+1 ) = αrp (em+1 ) + (1 − α)εq (em+1 ) = 0 . a a ¸ consider˘m formulele exacte de cuadratur˘ a a b . are gradul de exactitate m + 1 . Se verific˘ imediat c˘ a a r1 (e0 ) = ε1 (e0 ) = 0 (b − a)2 (b − a)2 . 1] . Avem ¸ b R(f ) = α + (1 − α) a b f (t)w(t) dt− b −α a f (t)w(t) dt − rp (f ) − (1 − α) a f (t)w(t) dt − εq (f ) = = αrp (f ) + (1 − α)εq (f ) .16) a f (t)w(t) dt = α k=1 ak f (xk ) + (1 − α) k=1 bk f (yk ) + R(f ) unde α= εq (em+1 ) ∆ . Pentru ca s˘ ilustr˘m eventualele aplicatii ale teoremei demonstrate anterior . (3.

R(e2 ) − r(e2 ) 3µλ Formula (3.18) a f (t)dt = b−a a+b b−a a+b µf −λ + (µ + λ)(3µλ − 1)f + 3µλ(µ + λ) 2 2 2 +λf b−a a+b +µ 2 2 + R0 (f ) iar R0 (e0 ) = R0 (e1 ) = R0 (e2 ) = 0 R0 (e3 ) = (b − a)4 (λ − µ) 24 . Prin efectuarea unor calcule elementare se arat˘ c˘ au loc ¸i egalit˘¸ile a a s at R1 (e4 ) = (b − a)5 48 3 − µ2 5 . Pentru λ = µ . ˆ aceast˘ situatie s In a ¸ α= R(e2 ) 1 =1− .19) a f (t)dt = = b−a b−a a+b a+b f −µ + 2(3µ2 − 1)f + 2 6µ 2 2 2 +f b−a a+b +µ 2 2 + R1 (f ) . . µ ∈ (0.90 Prin urmare formula de cuadratur˘ a b Alexandru Lupa¸ s (3.16) se scrie sub forma b (3.8) ¸i (3. atunci gradul de exactitate al acestei formule este m = 3 . deci b (3. S˘ repet˘m procedeul descris anterior considerˆnd ca ¸i formule de referint˘ pe a a a s ¸a (3.18) are gradul de exactitate efectiv egal cu a a a doi . atunci (3. Rezult˘ c˘ dac˘ λ = µ . 1] . .17) a f (t) dt = b−a a+b b−a a+b b−a µf −λ + λf +µ µ+λ 2 2 2 2 = + R(f ) are gradul de exactitate m = 1 .17). ˆ plus In R(e2 ) = (b − a)3 (1 − 3µλ) 12 .

. a a Teorema 31 Fie formula de cuadratur˘ cu gradul de exactitate efectiv egal cu m a b n f (t)w(t) dt = a k=1 ck f (zk ) + Rn (f ) . n ck g(zk ) k=1 are gradul de exactitate m + 2 .19) se va m˘ri. b > .Metode Numerice ˆ aceast˘ manier˘ constat˘m c˘ dac˘ In a a a a a µ∈R .20) a f (t) dt = 5(b − a) a+b f − 18 2 +f a+b + 2 3b−a 8 a+b + f + 5 2 5 2 3b−a 5 2 + RG (f ) = are gradul de exactitate m = 5 . formula de cuadratur˘ a a b (3.21) a g(t)w(t) dt ≈ 1 Rn (em+1 )g (m+1) (x0 ) + (m + 1)! g ∈ C m+1 < a.21). 1 Rn (em+1 )g (m+1) (x0 ) (m + 1)! . |µ| = 3 5 . S˘ not˘m cu rn (g) restul din (3. transformat˘” ˆ a ıntr-o formul˘ de cuadratur˘ cu gradul de exactitate m + 2 . 91 atunci gradul de exactitate al formulei (3. m + 2 Rn (em+1 ) atunci formula aproximativ˘ de cuadratur˘ a a b (3. b > . Demonstratie. Totodat˘ a RG (e6 ) = 0 mai precis RG (e6 ) = (b − a)6 2800 . a ˆ Intr-adev˘r. Dac˘ a x0 : = 1 Rn (em+2 ) ∈ < a. avem ¸ a a rn (g) = Rn (g) − ¸i s rn (h) = 0 pentru h ∈ Πm . ˆ cazul functiilor derivabile de un num˘r suficient de ori exist˘ posibilitatea [11] In ¸ a a ca o formul˘ de cuadratur˘ cu un grad de exactitate efectiv egal cu m s˘ fie a a a .

92 ˆ acela¸i timp In s rn (em+1 ) = Rn (em+1 ) − ¸i s Alexandru Lupa¸ s 1 Rn (em+1 )(m + 1)! = 0 (m + 1)! .22) a f (t)w(t) dt = λA(f ) + k=1 ˜ ck f (zk ) + R(f ) . R(e5 ) = − 20 48 . µ = 1 . b) . Conditiile (C) ne asigur˘ de faptul c˘ functionala liniar˘ A are gradul de exactitate ¸ a a ¸ a efectiv egal cu m . b >→ R cu urm˘toarele propriet˘¸i: a a at  A(h) = 0 ∀h ∈ Πm .3). a Ne propunem s˘ determin˘m valorile posibile ale parametrului real λ astfel ˆ at a a ınc˘ ˜ R(em+1 ) = 0 Observ˘m c˘ au loc egalit˘¸ile a a at ˜ R(f ) = Rn − λA(f ) ˜ R(ej ) = Rn (ej ) − λA(ej ) = 0 . G˘sim a a ın a formula cu grad de exactitate m = 3 1 f (t)dt = 0 1 f (0) + 4f 6 1 2 + f (1) + R(f ) . S˘ consider˘m o functional˘ a a ¸ a liniar˘ A : Lw < a. j = 0. f ∈ Lw (a. Deoarece 1 2 se obtine x0 = ¸ 1 1 1 . formula de cuadratur˘ a R(e4 ) = − 1 1 (4) 1 g + 2880 2 6 g(0) + 4g 1 + g(1) 2 + r(g) g(t)dt = − 0 are gradul de exactitate m1 = 5 .19) < a.. m ˆ timp ce ın Rn (em+1 ) = 0 . Problema se poate trata ˆ ıntr-un cadru mai general.. rn (em+2 ) = Rn (em+2 ) − (m + 2)Rn (em+1 )x0 = 0 ceea ce completeaz˘ afirmatia c˘ rn (p) = 0 pentru orice p din Πm+2 . .. Fie formula exact˘ de aproximare a b n (3. ˜ unde R reprezint˘ restul formulei iar Rn este restul din (3. 1. 1] . a ¸ a Pentru exemplificare s˘ consider˘m ˆ (3. b >= [0. .  i)       ii) A(em+1 ) = 0 .3). Conform Teoremei 31. (C)     A(em+1 ) A(em+2 )   =0  iii) Rn (em+1 ) Rn (em+2 ) unde Rn este restul din (3.

iar x0 .. .. m j = m+1 j = m+2 . .. b) → R o functional˘ liniar˘ care verific˘ conditiile ¸ a a a ¸ ˜ (C) iar Rn restul din (3. . 1. . Prin urmare. iar R este a precizat ˆ (3. care verific˘ a m+1 xk = k=0 Rn (em+2 ) Rn (em+1 ) . < a..3) are gradul de exactitate m .. .Metode Numerice ˜ R(em+1 ) = Rn (em+1 ) − λA(em+1 ) Prin urmare singura valoare admisibil˘ a lui λ este a λ= Rn (em+1 ) A(em+1 ) . . . . Dac˘ (3. f ] De aceast˘ dat˘ a a         A(ej ) =        0 1 m+1 k=0 .23). 1. x1 . Un caz particular ˆ constituie acela ˆ care A este o diferent˘ divizat˘. x1 .22) devine a b (3. 93 Pentru aceast˘ valoare a lui λ (3. b) . xm+1 . mai precis ıl ın ¸a a A(f ) = [x0 .. atunci ın ˜ R(ej ) = 0 pentru j = 0.23) a Rn (em+1 ) f (t)w(t)dt = A(f ) + A(em+1 ) n ˜ ck f (zk ) + R(f ) . m + 2 . am demonstrat urm˘toarea propozitie : a ¸ Teorema 32 Fie A : Lw (a. b >⊂ J .. ... Dac˘ formula a b n f (t)w(t) dt = a k=1 ck f (zk ) + Rn (f ) are gradul de exactitate efectiv egal cu m . ∀p ∈ Πm+2 . Obtinem astfel ¸ Corolar 9 Fie f : J → R .3). xm+1 este un sistem de puncte din J . k=1 ˆ acela¸i timp In s Rn (em+1 ) ˜ A(em+2 ) = 0 R(em+2 ) = Rn (em+2 ) − A(em+1 ) ceea ce demonstraz˘ faptul c˘ a a ˜ R(p) = 0 .. xk . f ∈ Lw (a... j = 0.

23) unul dintre xj este un nod multiplu de ordinul a a a ın rj . x1 . atunci se impune conditia ca f (rj −1) (xj ) s˘ existe. x1 = a (3. formula de cuadratur˘ (3. w(t) = t(1 − t) R(e2 ) = − 1 8 3 2 .25) Avem R(ej ) = 8 π 1 f (t) t(1 − t)dt = 0 3 1 1 3 f (0) + f + f (1) + R(f ) . xm+1 .. ˆ particular In R(e1 ) = 0 Fie xj ∈ [0. j≥1. 1] astfel ca . Preciz˘m faptul c˘ dac˘ ˆ (3. 8 4 2 8 3 1 − j+2 8 2 8 π 2j+2 j+1 4j (j + 2) − .25). x2 .corectat˘” de cuadratur˘ a a 1 3 1 1 ˜ f (0) + f + f (1) + R(f ) 8 4 2 8 f (t) 0 t(1 − t)dt = care are gradul de exactitate efectiv egal cu trei.. .94 atunci formula de cuadratur˘ a b Alexandru Lupa¸ s f (t)w(t) dt = a n (3. . f (t) 0 t(1 − t)dt = 1 3 1 1 3 ˜ = − [x0 .24) = Rn (em+1 )[x0 . Din punct de vedere al gradului de exactitate. ¸ a Spre exemplu s˘ consider˘m formula a a (3. x2 = 1 concludem cu formula . R(e0 ) = 0. x1 . f ] + f (0) + f + f (1) + R(f ) 8 8 4 2 8 verific˘ a ˜ R(h) = 0 Alegˆnd x0 = 0 . f ] + k=1 ˜ ck f (zk ) + R(f ) are gradul de exactitate m + 2 . .26) 8 π 1 1 2 pentru orice h din Π3 .. R(e3 ) = − 3 .. 16 x0 + x1 + x2 = Din Corolarul 9 deducem c˘ restul din a 8 π 1 .26) este a .mai bun˘” decˆt (3. a a ..

.. z ) + Rn (F ) ¯ x−µ .28) este o transformare afin˘ a formulei de cuadratur˘ (3. Justificarea acestei chestiuni const˘ c˘ din (3.. f ∈ Lw (α. c. β−α .. Mai a a a precis. z) + Rn (f ) λ>0 µ = (µ. z) ¸i s . b) ¸i s Rn (F ) = b−a ˜ rn (F ) β−α .. . −∞ < a < b < +∞. . x ∈< µ + λa. λ Vom spune c˘ (3.28) µ+λa ˜ F (x)W(x) dx = In (F . se verific˘ u¸or valabilitatea urm˘toarelor afirmatii (vezi [?]): a s a ¸ W(x) = w Lema 21 Dac˘ −∞ < λ < β < +∞ iar w este o pondere pe (a. b). ¯ ¯ In (F . c.2 Transform˘ri ale cuadraturilor a n S˘ introducem notatia a ¸ In (f . ˆ plus ın F (x)W(x) dx = a = b−a β−α n ck F a + (b − a) k=1 zk − α + Rn (F ) β−α unde F ∈ LW (a. t−α ˜ F (t) = F a + (b − a) . µ + λb > . b) ¸i a s β n unde f (t)w(t)dt = α k=1 ck f (zk ) + rn (f ) .. .Metode Numerice 95 3. . c2 .27). λc. z ) ¯ le vom considera echivalente.. b) . z2 . β) . pe (a. .27) a f (t)w(t)dt = In (f . Fie Combinatiile liniare ¸ z = µ + λz . Totodat˘.3. rezult˘ a µ+λb (3.. b > n . consider˘m formula exact˘ de cuadratur˘ a a a a b (3. atunci functia ¸ W(x) = w α + (β − α) x−a b−a b . x ∈ (a. cn ) ∈ Rn z = (z1 .27) prin intermediul unei transform˘ri a a a liniare ale variabilei. µ. z) = ck f (zk ) k=1 unde c = (c1 . este de asemenea o pondere. λc. c.. µ) ∈ Rn ¯ In (f . zn ) ∈< a.

este o pondere. x ∈ (a. = 3 . 1] se cuno¸te c˘ exist˘ θ ∈ (−1. Dac˘ dorim s˘ efectu˘m o aproximare a unei integrale de forma a a a b F (x) dx a . b]. 1) astfel ˆ at s a a ınc˘ r3 (f ) = 1 f (6) (θ) 15750 . ¸ a a Exemplul 1. +∞) . +∞).96 Alexandru Lupa¸ s ˆ cazul ˆ care intervalul de integrare este semi-infinit. Pentru f ∈ C (6) [−1. S˘ not˘m a a z1 = 0. +∞) ¸i w o pondere pe intervalul (α. Dac˘ s a +∞ n f (t)w(t) dt = α k=1 ck f (zk ) + rn (f ). atunci i) W (x) = w(x + α − a). f |t dt = = 5 8 5 f (−z1 ) + f (0) + f (z1 ) + r3 (f ) 9 9 9 . ˜ unde Rn (F ) = rn (F ) .. Pentru a ilustra utilitatea acestor propozitii consider˘m cˆteva exemple. −∞ < a < b < +∞ . z1 . se obtine : ¸ Lema 22 Fie a. +∞). este s a a 1 1 f (t)dt = −1 −1 L2 − z1 . +∞) avem a +∞ n F (x)W(x) dx = a k=1 ck F (zk + a − α) + Rn (F ) . pe trei noduri. de exemplu de forma In ın (a.. pe baza Lemei 21 se constat˘ c˘ are loc formula exact˘ de cuadratur˘ a a a a b F (x) dx = a = 5(b − a) 18 8 a+b F a + r(b − a) + F + F a + s(b − a) 5 2 + . α ∈ (−∞. 5 A¸a numita formul˘ de cuadratur˘ a lui Gauss-Legendre. 0. +∞). F ∈ C (6) [a. f ∈ Lw (α. ii) dac˘ F ∈ LW (a.774596669241483. ˜ F (t) = F (t + a − α) .

cu (p..5.20).. Formula de cuadratur˘ a lui Gauss-Laguerre. 0) ¸i s f (x) = e−x .. 3.414213562373.585786437627.. Dac˘ dorim s˘ calcul˘m aproximativ a a a +∞ I := 1 1 √ e−x dx x .5) = √ π. s 2 2 Exemplul 2. . η>1. θ = θ(f ) . θ ∈ (0. 0.5) − 0 1 √ e−x dx x ¸i s Γ(0.. +∞) . Deoarece s 1 I = Γ(0.4 e 1 + x1 e 1 + x2 . xj 0. w(x) = xp (1 − x)q . F (6) (η) cu r = 1+z1 . . deci c1 c2 I≈ √ + √ e 1 + x1 e 1 + x2 c1 c2 I− √ − √ < 0. utilizˆnd Lema 22 avem a 1 eI = c1 F (1 + x1 ) + c2 F (1 + x2 ) + F (4) (η) 6 unde 1 F (x) = √ x .Metode Numerice + 1 b−a 15750 2 7 97 . pentru functii a ¸ de clas˘ C 4 [0.. +∞) . cj 0. η ∈ (a.853553390593. ¸i ˆ plus s ın Pentru evaluarea lui I se poate proceda ¸i altfel.. s = 1−z1 . s˘ folosim una dintre formulele de cuadratur˘ destinate calculului integralelor de a a forma 1 f (x)w(x) dx 0 ..146446609407. q) = (−0. ne permite s˘ scriem (vezi [7]) a a +∞ f (t)e−t dt = c1 f (x1 ) + c2 f (x2 ) + r2 (f ) 0 r2 (f ) = unde j 1 2 1 (4) f (θ) 6 . b) . a se vedea ¸i (3.

a a Teorema 33 (G. presupunem c˘ a a a C m+1 [a. g˘sim a 1 A(f ) = A(p) + m! 1 m! b b A(ϕt )f (m+1) (t) dt = a = ΦA (t)f (m+1) (t) dt a ceea ce demonstreaz˘ (3.4 Teorema lui Peano Fie Y un spatiu liniar de functii reale definite pe un interval [a. b] → s a ¸ R definit˘ prin a ϕt (x) = |x − t|m = + x − t + |x − t| 2 m = (x − t)m 0 .98 Alexandru Lupa¸ s 3. a Aplicˆnd peste (3. Remarc˘m c˘ (3. este continu˘ pe [a. Dac˘ functia a ¸ ΦA : [a. Dac˘ f ∈ C m+1 [a.31) 1 f (x) = p(x) + m! b ϕt (x)f (m+1) (t) dt. x−t≥0 x−t<0 este un element al spatiului Y . a Facem urm˘toarele observatii : a ¸ . Demonstratie. b] . atunci exist˘ un polinom p ∈ Πm astfel ca ¸ a a x (3. b] → R unde ΦA (t) = A(ϕ) . b] functia ϕt : [a. .31) functionala A . Peano ) Fie A : Y → R o functional˘ liniar˘ ¸i m˘rginit˘ cu ¸ a a s a a gradul de exactitate m . b] are loc reprezentarea a (3.30) Mai precis f (x) = p(x) + a m (x − t)m (m+1) f (t)dt .29). relativ la a ¸ variabila x . atunci pentru orice f din C m+1 [a. b] . Urm˘toarea a teorem˘ este atribuit˘ lui Giuseppe Peano (1858-1932). ¸ Reamintim c˘ dac˘ A : Y → R este o functional˘ liniar˘ cu gradul de exactitate a a ¸ a a m . b] . m! p(x) = k=0 f (k) (a) (x − a)k k! . atunci A(p) = 0 pentru orice polinom p de grad cel mult m .29) A(f ) = 1 m! b ΦA (t)f (m+1) (t)dt a . b] ⊆ Y ¸i de asemenea c˘ pentru orice t ∈ [a. ¸ ¸ −∞ < a < b < ∞ . Dac˘ m este un num˘r natural fixat.30) se poate scrie ¸i ˆ urm˘toarea manier˘ : a a s ın a a (3.

¸ s ¸ ¸a ¸ Prin aplicarea teoremei de medie a calculului integral obtinem ¸ Corolar 10 Fie A o functional˘ liniar˘ ¸i m˘rginit˘ care are gradul de exactitate ¸ a as a a m . b] .1 Restul ˆ unele formule de cuadratur˘ ın a Pentru punerea ˆ evident˘ a modului de aplicare a teoremei lui G. b] → R se nume¸te functia de influent˘ a functionalei A . f ∈ C m+1 [a. are loc inegalitatea (3. (3.35) 0 f (t)w(t)dt = f ˜ tp (1 − t)q B(p + 1. ˆ realitate. atunci pentru orice f .29) alegem f = em+j+1 .b] |f (m+1) (x)| 3.34) 1 |A(f )| ≤ f (m+1) m! b |φA (t)| dt a unde φA este functia de influenta ¸i ¸ ¸˘ s f (m+1) = maxx∈[a.31)) a b b A a ϕt (x)f (m+1) dt = a A(ϕt )f (m+1) (t) dt se face prin intermediul teoremei lui Fubini. astfel ˆ at a ¸ ıncˆ (3.29) constituie o reprezentare pe ¸ ın In subspatiul C m+1 [a. Dac˘ ΦA p˘streaz˘ semn constant pe (a. w(t) = ˜ . atunci pentru orice f din a a a C m+1 [a. ξ ∈ [a.4. q > −1 . b] a functionalelor liniare avˆnd un grad de exactitate ¸ ¸ a m.33) A(f ) = A(em+1 ) f (m+1) (ξ) (m + 1)! Corolar 11 Dac˘ A : Y → R este o functional˘ liniar˘ cu gradul de exactitate a ¸ a a m . b] . Peano s˘ conın ¸a a sider˘m formula exact˘ de cuadratur˘ a a a 1 (3. • dac˘ ˆ (3. Definitia 21 ΦA : [a. b) . • justificarea faptului c˘ (vezi (3.Metode Numerice 99 • din (3. q + 1) p+1 + R(f ) p+q+2 . b] → R este independent˘ de alegerea a ¸ a functiei f ˆ C m+1 [a.32) a tj ΦA (t)dt = m!j! A(em+j+1 ) (m + j + 1)! . b] .29) reiese c˘ functia ΦA : [a. p > −1. b] exist˘ cel putin un punct ξ . g˘sim a ın a b (3.

fondatorul ¸colii de s Analiz˘ Numeric˘ din Romˆnia.2 Restul pe C[a. (p + 1)(q + 1) . t as a a . 1] .36) R(f ) = (p + 1)(q + 1) f (ξ) 2 (p + q + 3) (p + q + 2) 2! . n˘scut la Arad. a a a ¸ Rezultatele lui Tiberiu Popoviciu sunt citate frecvent ˆ cele mai recente monografii din ın ¸ar˘ ¸i str˘in˘tate. 1] . 1] ea admite ˆ orice punct din [0. 1] va exista cel putin un a a ¸ punct ξ.100 Alexandru Lupa¸ s unde R reprezint˘ restul formulei iar B este functia Beta. Pentru aceasta se impune s˘ studiem functia de influent˘ a restului. pe [0.Tiberiu Popoviciu” ). ϕt (x) = |x − t|+ p+1 p+q+2 |x − t|+ w(x)dx − ϕt ˜ . Alegem a a x0 = p+1 p+q+2 . 1] . x0 ∈ [0. La prima vedere pare dificil˘ problema determin˘rii unei forme convenabile a lui a a ΦR (t) . 1] . exist˘ un num˘r real a a a a λ = λ(x0 ) astfel ca inegalitatea ϕt (x0 ) + λ(x0 − x) ≤ ϕt (x) s˘ aib˘ loc pentru orice x din [0. Deoarece In s ¸ ¸a ϕt este convex˘ pe [0. t ∈ [0. 1] cel putin o dreapt˘ de a ın ¸ a sprijin. ˆ ınmultim inegalitatea cu w(x) iar apoi o integr˘m. creatorul Teoriei Functiilor Convexe de ordin superior..4. Teorema 3. b] ˆ cele ce urmeaz˘ prezent˘m unele rezultate stabilite de c˘tre Tiberiu Popoviciu In a a a 1 ˆ leg˘tur˘ cu reprezentarea restului ˆ unele formule liniare de aproximare. ˆ schimb se poate studia u¸or semnul functiei de influent˘. director al Institutului de Calcul al a Academiei (actualmente Institutul de Calcul . Se obtine ¸ ϕt ceea ce ne arat˘ c˘ a a φR (t) ≥ 0 . astfel ˆ at ıncˆ (3. ξ ∈ [0. (p + q + 2)2 (p + q + 3) ceea ce ne arat˘ c˘ m = 1 . p+1 ≤ p+q+2 1 ϕt (x)w(x) dx ˜ 0 3. a ¸ S˘ determin˘m gradul de exactitate al acestei formule: avem a a R(e0 ) = R(e1 ) = 0 R(e2 ) = .3 ne permite s˘ reprezent˘m restul pe spatiul a a a a ¸ C 2 [0. Din Corolarul 10 concludem c˘ dac˘ f este de clasa C 2 [0. Profesor la Unia a versitatea din Cluj. Aceasta ˆ ınseamn˘ c˘ oricare ar fi x0 . 1] relativ la variabila ¸ ˜ a x . Avem a ¸ ¸a ΦR (t) = R(ϕt ) adic˘ a ΦR (t) = 0 1 . 1] . ın a a ın 1 Tiberiu Popoviciu (1906-1975) -matematician romˆn. membru al Academiei Romˆne .

θ1 . Popoviciu [26]) O conditie necesar˘ ¸i suficient˘ pentru ca o functional˘ liniar˘ F : C[a.37) se poate transcrie sub forma a a (3... astfel ca: ¸ (3. b] ... este ca a (3. b] dac˘ pentru orice sistem de puncte distincte din [a. atunci a a F (em+1 )F (h) = F 2 (em+1 )[θ0 . b] un sistem de puncte distincte a a ın θ0 .35) este de form˘ simpl˘ pe subspatiul C 2 [0. ( xi = xj pentrui = j ) 101 m pe Preciz˘m c˘ o functie f se nume¸te concav˘ de ordinul m . θm+1 . ¸ a Necesitatea conditiei (3. . ¸ a a a dac˘ h este convex˘. dac˘ pentru orice f ∈ C[a.. . xm+1 are loc inegalitatea [x0 . b] care este convex˘ de ordinul m pe [a. . b] → R s˘ ¸ as a ¸ a a a fie de forma simpl˘. . θm+1 . . . b] exist˘ ˆ [a. (m + 1)! De exemplu.37) F(f ) = K[θ0 ....... . θ1 .39) F (f ) = F (em+1 ) f (m+1) (ξ) .. Definitia 24 O functional˘ liniar˘ F : C[a. a a .40) F (h) = 0 pentru orice functie h din C[a. f ] unde K este un num˘r diferit de zero ¸i independent de functia f .40) este imediat˘: presupunˆnd c˘ are loc (3. b] . astfel ˆ at ıncˆ (3. x1 .. a s ¸ S˘ observ˘m c˘ dac˘ ˆ (3.38).37)-(3. b] cel ¸ a a ın putin un punct ξ...36) functionala rest R din formula de cuadratur˘ ın ¸ a (3... f ] ≥ 0 . b] → R se nume¸te convex˘ de ordinul ¸ ¸ s a [a.38) F(f ) = F(em+1 )[θ0 . b] → R este de form˘ simpl˘ pe ¸ ¸ a a a a C[a. . θm+1 . θm+1 . θ1 . dac˘ functia −f este a a ¸ s a a ¸ convex˘ de acela¸i ordin m . xm+1 . x1 . a a ¸ Teorema 34 (T. f ] Remarc˘m de asemenea faptul c˘ o functional˘ cu imaginile precizate ˆ (3. a s Definitia 23 O functional˘ liniar˘ F : C[a. 1] . . b] exist˘ ˆ [a.37) alegem f = em+1 . dac˘ oricare ar fi f din C m+1 [a. θ1 . θ1 .38) are a a ¸ a ın gradul de exactitate efectiv egal cu m . b] . . ξ = ξ(f ).. h] > 0 ceea ce ˆ ınseamn˘ c˘ F (h) = 0 . ˆ conformitate cu (3. b] a x0 . em+1 ] ceea ce ˆ ınseamn˘ c˘ (3. b] → R este de form˘ simpl˘ pe ¸ ¸ a a a a subspatiul C m+1 [a. . atunci a a a a ın F (em+1 ) = K[θ0 . θm+1 .Metode Numerice Definitia 22 O functie f : [a.

b]. Teorema 36 (vezi [11] ) Fie F : [a. de grad de exactitate m . . h ∈ C m+1 [a. b] astfel ca a F (h) = F (em+1 ) h(m+1) (θ) . . Pentru ca F s˘ fie ¸ a as a a a de forma simpl˘ pe C[a. dtm+1 (m+1) Functia h0 este din C m+1 [a. b] . θm+1 . . k = 0. ..41) F (em+1 )ΦF (t) ≥ 0 pentru orice t ∈ [a. vom presupune F (em+1 ) > 0 . . ˆ adev˘r. ¸ ¸˘ ¸ Dac˘ F este de form˘ simpl˘ pe C[a. b] . dt ( dt = dt1 dt2 . . . de a puncte distincte din [a.41) este verificat˘.. adic˘ a ΦF (t)F (em+1 ) ≥ 0. b]. F˘r˘ a restrˆnge generalitatea. Din comportarea aa a . a s(tm+1 ) − |s(tm+1 )| ). . θ1 . b] → R o s functional˘ liniar˘ ¸i m˘rginit˘. b] → R o functional˘ liniar˘ ¸i m˘rginit˘. b] astfel ˆ at ıncˆ F (f ) = F (em+1 )[θ0 . 1. θi = θi (f ). Demonstratie. b] ¸i h0 ¸ s = s − |s| . b] este necesar ¸i suficient ca s˘ avem a s a (3. Deoarece a F (ek ) = 0. (m + 1)! atunci pentru orice f ∈ C[a.102 Alexandru Lupa¸ s Teorema 35 (T. . b] atunci (3. b]. . . b] ¸i astfel trebuie s˘ ¸ a s a + avem F (ϕt )F (em+1 ) ≥ 0. Cu alte cuvinte. . b] exist˘ un punct θ = θ(h) ∈ [a. Popoviciu [26]) Fie m . m. ¸ a a s a a Dac˘ F este de form˘ simpl˘ pe C m+1 [a. dac˘ ¸ a i) F (em+1 ) = 0 ii) pentru orice h ∈ C m+1 [a. Continuitatea functionalei F implic˘ faptul c˘ functia de influent˘ ¸ ¸ a a ¸ ¸a ΦF este continu˘ pe [a. . θm+1 . a a a a In a functia ϕt (x) = |x − t|m este convex˘ de ordinul m pe [a. m ∈ N fixat ¸i F : C[a. comform teoremei lui Peano 1 F (h) = m! b ΦF (t)h(m+1) (t) dt. unde ΦF este functia de influenta a functionalei F . b] exist˘ un sistem θ0 . θ1 . atunci F este de form˘ simpl˘ pe a a a a a ˆ ıntreg spatiul C[a. a Pentru simplificarea notatiei fie ¸ s(t) = ¸i s x t1 t2 tm 1 ΦF (t) m! h0 (x) = a a a . f ]. .

(m + 1)! Pe de alt˘ parte a b F (h0 ) = a 1 s (x) − s(x)|s(x)| dx = 2 2 b 2 s(x) − |s(x)| a dx . . R(f ) = 2n [θ0 . . 1] . . 1] . . dac˘ a a ¸ a 1 f (t) √ −1 dt 2π 1 2j − 1 = f (−1) + f cos π 2 2n + 1 2 2n + 1 1−t j=1 n + R(f ) . G˘sim a R(T2n+1 ) = 2 2n 1 · K = 2 R(e2n+1 ) = −1 n 2n T2n+1 (t) √ dt − 1 − t2 = − 2π 1 2j − 1 T2n+1 (−1) + T2n+1 cos π 2n + 1 2 2n + 1 j=1 =− 2π 2n + 1 − 1 + cos (2j − 1)π) 2 j=1 n =π. Aceasta este un caz particular al a¸a numitei formule de cuadratur˘ a lui Bouzitat s a (vezi [7]). b]. b]. . f ] . 1]. 1] prin ¸ intermediul egalit˘¸ii at π θi = θi (f ) ∈ [−1. . b] astfel ¸ ¸ a a a ˆ at ıncˆ s(θ) − |s(θ)| F (h0 ) = F (em+1 ) ≤ 0. 1) 1 − t2 s˘ cercet˘m cum se poate reprezenta restul R pe spatiul C[−1. b] rezult˘ c˘ exist˘ un punct θ ∈ [a. atunci exist˘ θ ∈ [−1. Fie a h(x) = T2n+1 (x) = cos(2n + 1) arccos x = 22n x2n+1 + .Metode Numerice 103 functionalei F pe subspatiul C m+1 [a. ˆ concluzie F (h0 ) = 0 adic˘ In a b s(x) − |s(x)| a 2 dx = 0 sau s = |s| pe [a. θ1 . 2 R(e2n+1 ) = Prin urmare . Prin urmare ΦF (t) ≥ 0. ∀ t ∈ [a. Se cunoa¸te c˘ dac˘ h ∈ C (2n+1) [−1. θ2n+1 . a ¸ Considerˆnd ponderea a 1 w(t) = √ pe intervalul (−1. 1] astfel s a a a ca h(2n+1) (θ) R(h) = K · (2n + 1)! unde K = 0 este o constant˘ relativ la h. π 22n iar Teorema 36 permite s˘ reprezent˘m restul R pe ˆ a a ıntreg spatiul C[−1. iar Teorema 35 completeaz˘ demonstratia.

Este suficient s˘ ar˘t˘m c˘ Rn (e2s+1 ) = 0 .42) se nume¸te formul˘ simetric˘ de cuadratur˘.n = a + b − zn+1−j.42 obtinute pentru diverse alegeri ale coeficientilor c1n . kn k=1 (3.43) a f (t)w(t) dt = Dac˘ a ∗ |Rn (f )| = inf sup |Rn (f )|. ∀ p ∈ Π2s+1 . . z2n . Cn f ∈U atunci (3.42) este simetric˘ ¸i a a as Rn (p) = 0 atunci Rn (h) = 0 . adic˘ ¸ a a a w(x) = w(a + b − x) ¸i ˆ plus pentru j = 1. . S˘ not˘m cu Cn multimea tuturor egalit˘¸ilor s a a ¸ at 3. . . cnn ¸i eventual ale ¸ ¸ s nodurilor z1n . b) ¸i ¸ ¸ s b n ∗ ∗ c∗ f (zkn ) + Rn (f ). .. . a a Definitia 26 Dac˘ ponderea w este simetric˘. Exist˘ un polinom ¸ a aa a a ϕ de grad ≤ 2s astfel ˆ at ıncˆ e2s+1 (t) = t − a+b 2 2s+1 . ∀ p ∈ Π2s .n ¸i s zj. Presupunem ca elemente fixate intervalul < a.42) a f (t)w(t) dt = k=1 ckn f (zkn ) + Rn (f ). Demonstratie. b >. n s ın cj. . . < znn sunt puncte din < a.. a Teorema 37 Dac˘ formula de cuadratur˘ (3. b) → [0. znn . b) .n .5 Clasificarea formulelor de cuadratur˘ a b S˘ consider˘m o pondere w : (a. unde z1n < z2n < .104 Alexandru Lupa¸ s 3. + ϕ(t) = h0 + ϕ(t) . b > ¸i ponderea w. Definitia 25 Fie U o submultime din Lw (a. b) atunci (3. . . . +∞) ¸i formula de cuadratur˘ de forma a a s a n (3. a a a Punerea ˆ evident˘ a formulelor optimale relativ la anumite clase de functii este ın ¸a ¸ interesant˘ dar dificil˘.n = cn+1−j. . ∀ x ∈ (a. s a a a O proprietate a acestor formule este ilustrat˘ ˆ urm˘toarea propozitie care a ın a ¸ ne arat˘ c˘ gradul maxim de exactitate al unei formule simetrice este ˆ a a ıntotdeauna un num˘r impar. f ∈ Lw (a. 2.. .43) este o formul˘ optimal˘ de cuadratur˘ relativ la U .

atunci formula de cuadratur˘ se nume¸te deschis˘.Metode Numerice Prin urmare Rn (e2s+1 ) = Rn (h0 ) + Rn (ϕ) = Rn (h0 ) = b n 105 = a h0 (t)w(t) dt − k=1 b ck. adic˘ Rn (e2s+1 ) = 0 .42) este o formul˘ (metod˘) pozitiv˘ de cuadratur˘. .42) se nume¸te cona a a s vergent˘ pentru f0 . atunci (3. . b) .42) con¸ s at stituie o metod˘ de cuadratur˘. ˆ studiul convergentei metodelor de cuadratur˘.42) este o formul˘ ˆ a a ınchis˘. n .42) cu gradul de exactitate efectiv egal cu m ¸i ΦRn functia ¸ de influent˘ a restului. ¸a Dac˘ a ΦRn (t) ≥ 0 .n > 0 . ˆ cazul ˆ care a s a In ın z1n = a ¸i s zn. b) . avem ¸ a ck.42) se nume¸te formul˘ de cuadratur˘ pozitiv definit˘ s a a a (pe subspatiul C m+1 [a. .n = b . b) . a s ¸ Definitia 30 Fie (3. k = 1. f0 ∈ U ⊆ Lw (a.n = b vom spune c˘ (3. ¸ ˆ In cazul ˆ care ΦRn (t) ≤ 0 . . O metod˘ de cuadratur˘ este convergent˘ pe o submultime U ⊆ Lw (a. a a a a Definitia 29 Dac˘ ˆ (3. b) .42) avem ¸ a ın z1n = a ¸i s zn. . b] ).n zk. . 2. 2. Metoda de cuadratur˘ (3. ¸irul de egalit˘¸i cu termenul general (3. Definitia 28 Dac˘ pentru n = 1.n − a+b 2 2s+1 = = a n h0 (a + b − t)w(t) dt− a+b 2 2s+1 − k=1 cn+1−k zn+1−k. dac˘ a a a ¸ a n→∞ lim Rn (f ) = 0 oricare ar fi f ∈U . un rol important ˆ joac˘ cele In ¸ a ıl a care sunt pozitive. dac˘ a a n→∞ lim Rn (f0 ) = 0 . a Definitia 27 Pentru n variabil.n − = −Rn (e2s+1 ) . t ∈ (a. formula (3. ∀t ∈ (a. atunci (3. .42) se nume¸te negativ ın s definit˘. a .

n . b] : avem a a ¸ xk (3.47) cj F xk + k=1 j=1 b−a (zj − β) + Rn (F) n(β − α)   Rn (F ) =    ∗  F (t)  n = b−a ∗ β−α rp (Fn ) 1 n n k=1 b−a n(β−α) (t F xk + − β) .47) se nume¸te trans¸ a a s formata prin juxtapunere a formulei (3. β]. 2. S˘ consider˘m un interval finit [a.46)-(3. pentru care functia de influent˘ p˘streaz˘ a a a a ¸ ¸a a a semn constant ¸i care posed˘ un anumit grad de exactitate.44) functiilor F din C[a. . b] (vezi Teorema 36). < zp ≤ β < +∞). Definitia 31 Formula de cuadratur˘ precizat˘ prin (3. are proprietatea remars a cabil˘ c˘ restul ei admite o form˘ simpl˘ pe spatiul C[a. .106 Alexandru Lupa¸ s Observ˘m c˘ o formul˘ de cuadratur˘. . Obtinem a ¸ b (3. f ∈ C[α. n s˘ ˆ a ınsum˘m (3. . (−∞ < α ≤ z1 < z2 < .46) a n p F(x) dx = b−a = n(β − α) unde (3. Pentru a elucida aceast˘ terminologie s˘ consider˘m w(t) = 1 ¸i a a a s fie rp restul ˆ formula de cuadratur˘ ın a β p (3.44). . b] ¸i a a s xk = a + k (b − a) n . .45). . k = 0. . Lema 21 ne permite s˘ aplic˘m (3. Pentru k = 1. . a a a a ¸ ˆ literatura de specialitate exist˘ ¸i termenul de formul˘ de cuadratur˘ obtinut˘ In as a a ¸ a prin juxtapunere.45) xk−1 F (x) dx = = unde b−a n(β − α) p cj F xk + j=1 b−a b−a ˜ (zj − β) + rp (Fk ) n(β − α) n(β − α) b−a (t − β) n(β − α) ˜ Fk = F xk + .44) α f (t) dt = j=1 cj f (zj ) + rp (f ). . 1. .

Din 1902 a devenit membru al Royal Society ¸ a ¸ ¸ . mentionat˘ ˆ a a a ¸ a ın cadrul Exemplului 1 : 1 f (t) dt = −1 5 f − 9 8 5 3 + f (0) + f 5 9 9 3 + r3 (f ) 5 cu r3 (f ) = 2 1 f (6) (θ) 15750 . 1] . 1]. Ecuatii diferentiale. a De exemplu. restul din (3. ¸i s δ= Rn (F ) = nδ m+2 · rp (em+1 ) F (m+1) (ξ) (m + 1)! b−a n(β − α) .48) unde ξ = ξ(F ) ∈ [a. ˆ general. aleg^nd convenabil parametrul ¸ a n putem g˘si o formul˘ juxtapus˘ ^n care restul Rn este suficient de a a a ı mic. Jean Gaston Darboux (1842-1917) matematician francez cu contributii ˆ Analiz˘ . b] sub forma ¸ (3. β] .44) admite o form˘ a a simpl˘. avem ¸ Rn (F ) = nδ · rp (em+1 ) F ∗ (m+1) (θ) (m + 1)! . β] . f ∈ C (6) [−1. b] cel putin un punct ξ = ξ(F ) astfel ca ¸ F ∗ (m+1) (θ) = δ m+1 n n F (m+1) xk + (θ − β)δ = δ m+1 F (m+1) (ξ). deoarece restul ¸ ı a a Rn este direct proportional cu acesta. k=1 Prezenta ^n (3. θ ∈ [−1.46) obtinut˘ prin juxtapunere se reprezint˘ pe ¸ a a spatiul C m+1 [a. deci In n ≥ n0 = 1 + b−a β−α unde prin [. .48) a factorului δ m+2 ne arat˘ c˘.47) . Utilizˆnd proprietatea lui Darboux2 a functiilor continue concludem c˘ exist˘ ˆ a ¸ a a ın [a. ceea ce afecteaz˘ volumul a ın a de calcule. Din (3.este indicat ca δ < 1 .] s-a notat partea ˆ ıntreag˘ . atunci restul Rn al formulei (3. s˘ relu˘m formula de cuadratur˘ a lui Gauss-Legendre. a a a Teorema 38 Dac˘ pentru f ∈ C m+1 [α. Din forma lui δ reiese c˘ n va fi ˆ general mare. adic˘ a a rp (f ) = rp (em+1 ) f (m+1) (θ) (m + 1)! . b] Demonstratie. ¸ ın a Geometrie diferential˘ .Metode Numerice 107 Un motiv pentru care uneori este mai indicat s˘ utiliz˘m ”juxtapusa” unei a a formule de cuadratur˘ reiese din urm˘toarea teorem˘. θ = θ(f ) ∈ [α.

F + 5. Utilizˆnd formula juxtapus˘ (3. ˆ functie de alegerea nodurilor distingem urm˘toarele metode In ¸ a aproximative de calcul . 1 1 (10n)−6 F (6) ≤ (10n)−6 2 2 .1 Cuadraturi clasice Formule de tip Newton-Cotes b S˘ consider˘m o formul˘ de cuadratur˘ de tip interpolator. . . zn sunt puncte distincte din [a. . n . z2 . vom avea precizia dorit˘. . coeficientii ck sunt determinati ˆ mod a ¸ ¸ ın unic de (3. 2. dorim s˘ calcul˘m cu ¸apte zecimale a a a a a a s exacte 1 F (x) dx 0 unde F ∈ C (6) [0.46) avem a a 1 F (x) dx = 0 n k−1+β k − 0. 2 10 cu restul Rn admitˆnd reprezentarea ¸a = 5. . 1] . b] . t − zk n ω0 (t) = (t − zk ) k=1 (k = 1. j = 1. F (6) ≤ 1 . 2016 · 103 n6 ξ ∈ [0. unde.50). . . .108 Alexandru Lupa¸ s Presupunem c˘.49) a f (t) dt = k=1 ck f (zk ) + R(f ) . Fixˆnd nodurile zj .F Rn (F ) = Deoarece |Rn (F )| < alegˆnd pe n astfel ca a 1 F (6) (ξ) . 1] . comform teoremei (29) . utilizˆnd aceast˘ formul˘. n ≥ 2.5 k−β + 8. 1 (10n)−6 ≤ 10−8 2 adic˘ n ≥ 2 . .50) 1 ck = ω0 (zk ) b a ω0 (t) dt . . .6 3. f ∈ L[a. 1 18n + Rn (F ) . n) iar z1 . .F n n n k=1 √ 1 15 β= − . 2. adic˘ a a a a a n (3. avem (3. a a 3.6. b] .

53)     ω(t) =  1 ω (xk ) b a ω(t) t−xk dt n ω(t. h) =    (3. β. unde parametrii β . b−a n+1 . 109 Formula deschis˘ a lui Newton-Cotes are nodurile a zk = a + k Formula lui Maclaurin cu nodurile zk = a + k − Pentru o tratare unitar˘ vom nota a (3. Astfel avem urm˘torul s ¸ a tabel: Formula Newton-Cotes (ˆ ınchis˘) a β 0 h b−a n−1 b−a n+1 b−a n Newton-Cotes (deschis˘) a 1 Maclaurin 1 2 . Formula de cuadratur˘ corespunz˘toare nodurilor (3. h) = (t − xk ) k=1 include ca ¸i cazuri particulare cele trei formule mentionate. β. adic˘ a a a b n (3. β.Metode Numerice Formula (ˆ ınchis˘) a lui Newton-Cotes : ˆ acest caz a ın zk = a + (k − 1) b−a n−1 .52) a f (t) dt = k=1 ck (β. h > 0 .51). h) unde R(·. se aleg astfel ca 0<h≤ b−a n−1+β . h .51) xk = a + (k − 1 + β)h 1 b−a 2 n . h) este restul ¸i s    ck (β. h)f (xk ) + R(f .

a a a ¸ Lema 24 Dac˘ parametrul de control λ este zero.51) ¸i coeficientii precizati ˆ (3.55) ck (β. se nume¸te parametrul de control al formulei generalizate a lui Newton-Cotes. . .55). .52) este simetric˘. a a a ın ın ın a Lema 23 Dac˘ simetric˘. h) = (−1) n−k b−a h n−1 j=0 (−1)n−k h ck (β. unde a λ = 2β − 1 + n − b−a n . 2. n Utilizˆnd (3.53) ¸ s ¸ ¸ ın se nume¸te formula generalizat˘ a lui Newton-Cotes.52) se poate scrie sub forma b f (t) dt = (3. . n . atunci formula generalizat˘ a lui Newton-Cotes este a Demonstratie. k = 1. . h) = ck (β. . 2. a ¸ ˆ cazul λ = 0 avem h = b−a ceea ce ˆ In ınseamn˘ c˘ formula de cuadratur˘ a a a n+2β−1 (3. atunci coeficientii (3. avem λ = 0 . h) ˆ acela¸i timp w(t) = 1 ¸i In s s xk + xn+1−k = a + b + (n − 1 + 2β)h − (b − a) = a + b + λh = a + b adic˘ (3. Se observ˘ c˘ n + 2β − 1 = ¸ a a n−1 b−a h (t − j − β) = n! j=0 t−β . s a Num˘rul real λ .53) admit reprezentarea (3.110 Alexandru Lupa¸ s Definitia 32 Formula (3. a λ = 0 . h) = (k − 1)!(n − k)! (t − j − β) dt . h) ia valorile precizate ˆ tabel. Deoarece ¸ ω (xk ) = (−1)n−k (k − 1)!(n − k)!hn−1 g˘sim a (3.52) cu nodurile (3. n) Demonstratie.54) ceea ce implic˘ a cn+1−k (β.54) obtinem (3. . 0 t−k−β+1 . n k h k n+2β−1 0 1 t−β t−k−β+1 n . ¸i ˆ plus s ın dt (k = 1. s S˘ observ˘m c˘ ˆ cazul ˆ care (β.56) = b−a n+2β−1 n k=1 a ck (β)f a + k+β−1 n+2β−1 (b − a) + +Rn (f . β) . .

ˆ cele ce urmeaz˘ un rol important ˆ joac˘ polinoamele Hn .formula de cuadratur˘ a lui ¸ s a Newton-Cotes. β ≥ 0 . n n = 1.57) ck (β) = (−1) n−k 0 t−β 1 t−k−β+1 n dt . β) este restul formulei.  ınchis˘) a  β = 0 =⇒ Newton-Cotes (ˆ β = 1 =⇒ Maclaurin 2  β = 1 =⇒ Newton-Cotes (deschis˘) a Pentru n ∈ {2. Din (3. . 3. .2 β−Formula de cuadratur˘ a lui Newton-Cotes a Definitia 33 Egalitatea (3. definite In a ıl a prin x Hn (x) = 0 t−β dt .56) devine: a b f (t) dt = a = b−a 2 f a+b b−a a+b b−a − +f + 2 2(2β + 1) 2 2(2β + 1) + R2 (f . . Vom spune c˘ Hn sunt polinoamele lui Laplace de grad n + 1. iar Rn (·. 3} formula de cuadratur˘ (3.55) deducem n k k n+2β−1 111 (3. β) m= . 2. β) respectiv b f (t) dt = a b−a a+b b−a f − + m 2 2β + 2 +(m − 2) unde a+b a+b b−a +f + 2 2 2β + 2 6 (β + 1)2 + R3 (f .6.56) se nume¸te β . de grad n + 1.Metode Numerice unde n ≥ 2 . β ≥ 0. a Primele polinoame ale lui Laplace sunt .

58) rezult˘ a Hn (n − 1 + 2β − x) = (−1)n = n! n−1+2β−x x qn (t) dt 0 qn (n − 1 + 2β − t) dt = 0 n−1+2β (−1)n = n! qn (t) dt = x . n−1 qn (λ + t) = j=0 n−1 (λ + t − j − β) qn (λ − t) = (−1)n j=0 [λ + t − j − β + (n − 1 + 2β − 2λ)] se observ˘ c˘ pe intervalul Jn polinomul qn verific˘ urm˘toarea proprietate de a a a a simetrie n − 1 + 2β n − 1 + 2β qn + t = (−1)n qn −t 2 2 sau (3. 1 24 x(x − 2β − 2) x2 − (2β + 2)x + 2β(β + 2) ˆ cele ce urmeaz˘ folosim notatia In a ¸ n−1 Jn = [0. . qn (t) = k=0 (t − k − β) .112 n 0 Hn (x) x 1 2 x(x Alexandru Lupa¸ s 1 − 2β) 2 1 12 x 2x2 − 3x(1 + 2β) + 6β(β + 1) 3 . . Deoarece 1 Hn (x) = n! din (3.58) qn (t) = (−1)n qn (n − 1 + 2β − t) . n − 1 + 2β] Deoarece .

ceea ce ˆ ınseamn˘ c˘ dac˘ n este un num˘r impar. Deoarece a a ¸ H2m−1 (x) = H2m−1 (2m − 2 + 2β) rezult˘ c˘ egalit˘¸ile din Lema 26 sunt verificate pe intervalele precizate. Pentru m = 1 sau m = 2 . . . f . atunci: n + 2β − 1 (3. a + (n + β − 1)h. ın a b−a Dac˘ h = a . Integrˆnd prin p˘rti. (n = 2m + 1) . x ∈ [0. . 2m − 2] a H2m−1 (x) ≥ 0 √ si H2m (x) ≤ 0 . t) dt n ∆n (β. 2m − 2 + 2β] . β) restul ˆ β-formula de cuadratur˘ a lui Newton-Cotes. b) Pentru β ∈ [ 2 − 1. f . t) = [a + βh. Demonstratie. b . . presupunˆnd c˘ β = 0 sau β ∈ ¸ a a √ [ 2 − 1. t) dt } ∂t . a + th . . afirmatia rezult˘ imediat. atunci pentru x ∈ [0. a + (n + β − 1)h. 0 a) Dac˘ β = 0 .Metode Numerice = (−1)n+1 Hn (x) + (−1)n Hn (n − 1 + 2β) Dar Hn (n − 1 + 2β) = (−1)n Hn (n − 1 + 2β) Hn (n − 1 + 2β − x) = Hn (x) Pentru n par avem Hn (x) + Hn (n − 1 + 2β − x) = Hn (n − 1 + 2β) ˆ general. β) = n+2β−1 =h unde n+1 n! 0 t−β ∆n (β. β) = n!{ Hn (n + 2β − 1)[a + βh. se obtine a a¸ ¸ (3. atunci a a a a . pentru n arbitrar In Hn (x) = 1 1 qn (x) = (x − n − β + 1)Hn−1 (x) . a a at Lema 26 Fie Rn (f .59) Lema 25 1 1 Hn (x) = (x − n − β + 1)Hn−1 (x) − n n Hn−1 (t) dt . n! n x 113 . .59) se completeaz˘ demonstratia. . f . Utilizˆnd un rationament prin inductie ¸ a a ¸ ¸ complet˘. f ]− − 0 Hn (t) ∂ ∆n (β. 1] au loc inegalit˘¸ile at H2m−1 (x) ≤ 0 ¸i s H2m (x) ≥ 0 . f ] sau (3. 1] .61) =h n+1 n+2β−1 Rn (f . . din (3.60) Rn (f . .

3 Coeficientii lui Laplace ¸ Definitia 34 Numerele ¸ 1 Lβ n := (−1) n−1 0 t−β n dt . . Totodat˘ a (3.60) rezult˘ (3. Egalitatea (3. β) = b = a Qn (t)[a + βh.60) se face avˆnd ˆ vedere faptul c˘ (3. a + (β + n − 1)h. . a + (β + n − 1)h. . Justificarea lui (3. β) = hn+2 (n + 1)!{Hn+1 (n + 2β − 1)+ + a(n + 2β − 2) + b(3n + 2β) Hn (n + 2β − 1) } 2(n + 1)(b − a) .56) este ¸ a ın a de tip interpolator. Ultima egalitate (3. .63) Rn (en . . Efectuˆnd o schimbare de variabil˘ g˘sim (3. . se numesc coeficientii lui Laplace.63) este o consecint˘ a lui (3. . ¸ ¸a 3.114 Alexandru Lupa¸ s (f ∈ Cn+1 [a. x . 1/2. ¸ Sunt importante cazurile β ∈ {0. en+1 ] = x + j=1 (a + (β + j − 1)h) iar apoi relatia de recurent˘ (3. pentru aceste valori ale parametrului β se obtine ¸ Lβ n .61): se a ¸a folose¸te faptul c˘ s a n [a + βh.62). .61) rezult˘ integrˆnd a a a a a prin p˘rti (3. b] ) . t .60). .6. n = 1. .60). . Rn (en+1 . Demonstratie. deci Rn (f . Deoarece a¸ [a + βh. f ] dt cu Qn (t) = n (t − a − (β + j − 1)h) j=1 .59). en ] = 1 din (3.62) (3. ek (t) = tk . 2. a + (β + 1)h. . a + (β + n − 1)h. 1}. β) = hn+1 n!Hn (n + 2β − 1) . . . . x.

n = 1. |t| < 1 . (n → ∞) L0 = n 1 1 O ln n n ln2 n 1 1 +O ln n ln2 n . . . 2. • relatia de recurent˘ ¸ ¸a Lβ = − n+1 • forme asimptotice n+β n+1 n − k=0 1 Lβ n+2−k k . L1 < 0 . Lβ = − n n+β−1 n . L1/2 ≤ 0 . . .Metode Numerice 115 n\β 1 0 1 2 1 2 1 − 1 2 0 1 24 2 (3. ın . • semnul unor coeficienti ¸ L0 > 0 . n n Atˆt aceste propriet˘¸i ale coeficientilor lui Laplace cˆt ¸i altele se g˘sesc prezena at ¸ a s a tate ˆ monografia lui Helmut Brass [6]. n at • inegalit˘¸i n−1 0 n L < L0 < L0 n+1 n+1 n n+1 n .64) 1 12 − − 5 12 3 1 24 − 1 24 − 3 8 4 19 720 − 223 5760 − 251 720 5 3 160 − 103 2880 95 − 288 Unele dintre propriet˘¸ile coeficientilor lui Laplace sunt urm˘toarele: at ¸ a • functia generatoare ¸ ∞ Lβ tk = (1 − t)−β k k=0 t ln(1 − t) . β>0.

65) a ın g(t) = se arat˘ c˘ a a (3. a Dac˘ n = 2m + 1 . b=1 . g(t) = t−β n+1 0 t−β n 1 dt = 0 n+β−t t−β − n+1 n+1 dt . 1] ¸i Rn (f . β) restul din β− formula s de cuadratur˘ a lui Newton . Deoarece t−β n = t+1−β n+1 − t−β n+1 .65) 0 [g(t + b) − g(t)] dt = 0 [g(a + b − t) − g(t)] dt . n+1 Considerˆnd ˆ egalitatea (3.68) ˆ plus In β Lβ 2m+2 − L2m+3 R2m+1 (f .66) Hn (n + 2β − 1) = 0 t−β n dt = (−1)n+1 − 1 Lβ . atunci pentru orice functie f din C (2m+2) [a. b] astfel ca (3. Atunci se verific˘ imediat c˘ ¸ a a a b (3.67) t−β n+2 Hn+1 (n + 2β − 1) = Lβ + (−1)n − 1 Lβ . 2m+2 − L2m+3 f dac˘ β = 0 a √ dac˘ β ∈ [ 2 − 1. 1] a . . ξ ∈ [a. b] exist˘ un punct a ¸ a ξ .116 Alexandru Lupa¸ s S˘ presupunem c˘ g : [0. β) = b−a 2m + 2β   <0  >0 2m+3 β (2m+2) Lβ (ξ) .Cotes. Dar faptul c˘ a n+β−t n+1 ne permite s˘ scriem a n+2β−1 = (−1)n+1 t−β n+1 (3. considerˆnd ˆ (3.65) a ın a = n + 2β − 1 g˘sim a n+2β−1 . a + b] → R este Riemann integrabil˘ pe domeniul de a a a definitie. n+1 n+2 √ Teorema 39 Fie β = 0 sau β ∈ [ 2 − 1.

b] un punct θ astfel ˆ at a ın ıncˆ (3.56) n = 2 iar apoi n = 3 . ..68)-(3. β = 1 . formula ˆ ınchis˘ a lui Newton-Cotes : a b f (t) dt = a b−a (b − a)3 [f (a) + f (b)] − f (θ1 ) 2 12 . Pentru n impar ¸ Hn (n + 2β − 1) = − Hn (n + 2β − 1) adic˘ a Hn (n + 2β − 1) = 0 . Formula lui Kepler ” In ¸ b f (t) dt = a b−a f (a) + 4f 6 a+b 2 + f (b) − − (b − a)5 (4) f (ξ1 ) .69) a a ın a ın precum ¸i (3. b] . s s II. 3) obtinem . 117 Din Lema 26 se constat˘ c˘ R2m+1 (f . formulele lui Maclaurin : 2 b f (t) dt = a b−a 3a + b a + 3b f +f 2 4 4 . 1] . care se mai nume¸te ¸i Formula . 2880 (n = 3) . 2β) = −2 b−a 2m + 2β − 1 2m+1 (2m) Lβ (θ) 2m+1 f . atunci pentru orice a s f .butoiului ” .69) R2m (f . b] . exist˘ ˆ [a.Metode Numerice Demonstratie. a s ˆ cazul (β. S˘ consider˘m ˆ (3. Semnul lui H2m+2 (2m + ¸ a ın 2β) este precizat ˆ Lema 26. Avˆnd ˆ vedere (3. ˆ mod asem˘n˘tor se demonstreaz˘ ın In a a a √ Teorema 40 Dac˘ n = 2m ¸i β ∈ {0} ∪ [ 2 − 1. (n = 3) . β) este de form˘ simpl˘ pe a a a a spatiul C (2m+2) [a.. β = 0. n) = (0.63) din enuntul Lemei ¸ a s ¸ 26 deducem reprezentarea restului mentionat˘ ˆ (3. + .64) g˘sim urm˘toarele formule exacte de cuadratur˘ : s a a a I. (n = 2) Aceast˘ egalitate se mai nume¸te . Formula trapezului ”. (n = 2) + + b (b − a)3 f (θ2 ) 96 f (t) dt = a 3(b − a) 2 a+b 5a + b a + 5b f + f +f 8 6 3 2 6 + 7 (b − a)5 f (4) (ξ2 ) 5184 . f ∈ C (2m) [a.68).. Aplicˆnd Teorema 36 ¸i egalitatea (3.

punctele θi .formulei de cuadratur˘ ¸ a I. β=0. .57) ak = 2(−1)n−k kn n n−1 k n−1 t n 0 t−k+1 dt . n . formulele deschise ale lui Newton-Cotes: b f (t) dt = a b−a 2a + b a + 2b f +f 2 3 3 + + (b − a)3 f (θ3 ) 36 . vom avea ˆ vedere proprietatea de ¸ a a ın simetrie ak = an+1−k .6. Coeficientii din (3. ˆ cazul β = 0 .4 Coeficientii β . presupus˘ ca fiind element fie ˆ C 2 [a.70) a f (t) dt = b−a 2 n ak f a + k=1 k−1 (b − a) + Rn (f ) . b f (t) dt = a 2(b − a) 3a + b 1 a+b a + 3b f − f +f 3 4 2 2 4 + + 7 (b − a)5 f (4) (ξ3 ) 23040 . fie din C 4 [a.118 Alexandru Lupa¸ s III. Mention˘m cˆteva valori ale lui ak = ak (n) . b] .70) ¸ . b] ¸i depind de In at ın s alegerea functiei f . ˆ egalit˘¸ile de mai sus. (n = 2). ξi sunt situate ˆ [a. β = 1. k = 1. . b] . n−1 Din (3. ¸ a ın 3. formula ˆ In ınchis˘ a lui Newton-Cotes se poate scrie sub forma a b (3. . . 2. (n = 3) . .

. . β = ¸ 1 2 .56) obtinem formula lui Maclaurin. 10496 1575 II. 10496 1575 . . − 928 1575 . . Dac˘ β = a sub forma 1 2 . . . . . n 2 unde bk = bk (n) verific˘ relatia de simetrie a ¸ bk = bn+1−k . pe care o vom rescrie ¸ b (3. iar pentru primele valori ale lui n .71).Metode Numerice 119 n 2 a1 2 a2 2 a3 a4 a5 a6 3 1 4 1 4 1 7 9 3 32 9 3 12 9 1 32 9 7 9 5 .5) k=1 b−a 1 + Rn (f . 989 1575 . 9 . ). . . 5888 1575 . . din (3. . − 4540 1575 . se pot g˘si ˆ tabelul urm˘tor: a ın a Coeficientii formulei lui Maclaurin (3. .71) a f (t)dt = b−a 2(n − 1) n bk f a + (k − 0. .

care satisfac ¸i ei relatia de simetrie ¸ s ¸ ck = cn+1−k se pot g˘si ˆ tabelul de mai jos : a ın Coeficientii ck = ck (n) din (3. Aceast˘ formul˘ de cuadratur˘ se poate scrie astfel a a a b (3.72) ¸ .120 n 2 b1 1 3 2 Alexandru Lupa¸ s b2 1 3 2 b3 b4 b5 b6 3 1 11 8 4 13 8 11 8 13 8 5 275 144 100 144 402 144 100 144 275 144 6 247 128 139 128 254 128 254 128 139 128 247 128 7 24745 11520 882 11520 −25028 11520 272 60 56007 11520 882 11520 8 295627 138240 71329 138240 471771 138240 128953 138240 128953 138240 471771 138240 9 832221 358400 −260808 358400 2903148 358400 −3227256 358400 52397900 358400 −3227256 358400 III. n+1 Unii dintre coeficientii ck = ck (n) . Formula deschis˘ a lui Newton-Cotes se obtine din (3.72) a f (t)dt = b−a 2n n ck f a + k=1 k (b − a) + Rn (f . 1).56) considerˆnd a ¸ a β = 1 .

atunci exist˘ ˆ a ın (b − a)3 f (θ) 12 .73) a f (t)dt = b−a [f (a) + f (b)] + RT (f ) 2 . Prin efectuarea calculelor reg˘sim a b (3. b] un punct θ astfel ˆ at ıncˆ (3.6.Metode Numerice n 2 c1 2 c2 2 c3 c4 c5 c6 121 3 4 11 3 −2 1 3 4 1 3 11 3 4 5 11 2 −14 2 26 2 −14 2 11 2 6 611 120 −453 120 562 120 562 120 −453 120 611 120 7 920 135 −1908 135 4392 135 4967 280 33340 504 −4918 135 43927 135 −1908 135 4867 280 −55070 504 8 1787 280 −2803 280 −1711 280 −1711 280 9 4045 504 −11690 504 −55070 504 67822 504 10 2752477 362880 −660319 362880 1567388 362880 −17085616 362800 8891258 362880 8891258 362880 3.5 Formula trapezului Aceast˘ formul˘ este ˆ a a ınchis˘ ¸i de tip interpolator: ˆ (3.74) RT (f ) = − f ∈ C 2 [a. .56) se consider˘ β = 0 ¸i as ın a s n = 2 . b. f |t)dt + RT (f ). b] . Formula trapezului este b b f (t)dt = a a L1 (a. ˆ paragraful anterior am demonstrat c˘ dac˘ In a a [a. unde RT (f ) este restul.

atunci a xk f (t) dt = xk−1 b−a 1 b−a f (xk−1 ) + f (xk ) − 2n 12 n . b] . Se observ˘ c˘ avem a a a RT (e0 ) = RT (e1 ) = 0 ¸i s RT (e2 ) = − (b − a)3 . 3 f (ηk ) ( xk−1 ≤ ηk ≤ xk iar prin ˆ ınsumare obtinem a¸ numita . b] . f ∈ C 2 [a. k = 1. 2 2 Conform teoremei lui Peano.. de exemplu. aproximarea este cu atˆt mai bun˘ cu cˆt lungimea intervalului [a. . In s b RT (| · −t|+ ) = a b |x − t|+ dx − b−a |a − t|+ + |b − t|+ = 2 = t (x − t) dx − (b − a)(b − t) (b − t)(t − a) =− ≤0. b] . t ∈ [0. b] . η ∈ [a. 2! ceea ce demonstreaz˘ (3. formul˘ juxtapus˘ a trapezului”. anume ¸ s a a b (3. b RT (f ) = a RT | · −t|+ f (t) dt = RT (e2 ) (a≤θ≤b) f (θ) .74) a restului ne arat˘ c˘.74) a restului putea fi dedus˘ direct . cu |f (t)| ≤ 1 . . k=1 unde restul εn.T (f ) admite reprezentarea (3. . Dac˘. cel putin pentru functiile de clas˘ a a a ¸ ¸ a C 2 [a. a Forma simpl˘ (3. dorim s˘ evalu˘m integrala a a a 10 I= 0 f (t)dt. ˆ acela¸i timp. 10]. pentru f ∈ C 2 [a. Utilizˆnd aceast˘ observatie. b] este a a a mai mic˘.122 Alexandru Lupa¸ s Reprezentarea (3. .74). n).75) a f (t) dt = b − a f (a) + f (b) + n 2 n−1 f (xk ) + εn. ˆ practic˘ se consider˘ formula juxtapus˘ a a a ¸ ın a a a k a trapezului. Dac˘ xk = a + n (b − a) . . 6 Aceasta ˆ ınseamn˘ c˘ gradul de exactitate al formulei trapezului este efectiv egal cu a a 1 .T (f ) .T (f ) = − (b − a)3 f (η) 12n2 . 2.76) εn.

.6 Generalizarea formulei trapezului Fie a ∈ (0. France a ın 6. x1001 } . 571-602).77) a ın a ın se consider˘ x = xk iar apoi se ˆ a ınsumeaz˘ relativ la k . n−1 . g˘sim o aproximatie cu cel a a ¸ a ¸ putin trei zecimale exacte a lui I . din (3. . ε= 3 λ=0 0<λ<1 . Soc.T (f )| < 100 n2 . 48(2). Un studiu aprofundat al formulelor (3. f˘cˆnd abstractie de erorile de rotunjire.Acad.Metode Numerice formula (3. 0 ≤ k ≤ n − 1 . Sci. Turing ¸ ın (Proc. obtinem a ¸ a (3. dac˘ ε = 10−4 .74) avem a |RT (f )| < 100 . aceasta va reduce viteza de calcul. Si alte functii speciale. matematicianul A. ∞) ¸i f : (0. alegˆnd ˆ formula juxtapus˘ a trapezului un num˘r natural n astfel ca a ın a a 10 n≥1+ √ ε obtinem ¸ |εn.77) coincide cu a 1 a [f (0) + f (a)] . vor fi necesare 1002 apeluri ale functiei f (x) . ¸i a a a a s n = 1001 . n ∈ N . x ∈ a ¸ {x0 . Prin urmare. Dac˘ ˆ (3. k = 0. Not˘m h = n . ˆ general. .77) 1 f (x) = a a 0 2 f (t) dt + a ∞ j=1 0 a f (t) cos 2πj(t − x) dt . ∞) derivate de orice s ¸ ordin. . Din teoria seriilor Fourier se cunoa¸te c˘ pentru x ∈ (0.M. ˆ cazul ˆ care am dori s˘ g˘sim valoarea lui I cu o precizie ε .78) 0 f (t) dt = h ε [f (a) − f (0)] + 2 1 0 dac˘ a dac˘ a n−1 f (λh + kh) k=0 + rn (f. se afl˘ situate ˆ [0. ˆ anul 1945. au fost tabelate cu ajutorul unor formule de cuadratur˘ ¸ ¸ a asem˘n˘toare formulei juxtapuse (3. de exemplu anumite ¸ ¸ ¸ functii Bessel sau functia eroare.6. a Dac˘ x = 0 sau x = a. .73) nu este indicat˘: aceasta deoarece din (3. . a a .75) a fost efectuat de c˘tre Denis s a Poisson (1781-1840) ˆ ıntr-un memoriu ap˘rut ˆ anul 1823 (Mem. a) s a (3. 180-197) consider˘ aplicatii ale formulei trapezului la a ¸ calculul valorilor functiei Zeta a lui Riemann. De asemenea. . . λ).76) rezult˘ In a |εn.T (f )| < ε. S˘ consider˘m formula juxtapus˘ a trapezului :de exemplu. Intervine ˆ schimb un dezavantaj : utilizˆnd ¸ ın a un calculator ¸i alc˘tuind un subprogram pentru calculul sumei din membrul drept s a din formula juxtapus˘ .73) ¸i (3. London Math. a s 2 Punctele xk = (λ+k)h . atunci membrul drept din (3. 1. ε > ın ın a a 0 . 1] . 123 ceea ce nu constituie o certitudine a obtinerii unei valori aproximative a num˘rului ¸ a I . ˆ schimb.3 In 3. x1 . Inst. El a utilizat formula trapezului pentru calculul aproximativ al functiei eliptice ¸ complete de speta a doua.75). ¸i fie λ ∈ [0. ∞) → R o functie care admite pe (0. a] .

se reg˘se¸te formula juxtapus˘ a trapezului . . prin Bk . iar pentru a a s a 1 λ = 2 a¸a numita formul˘ modificat˘ a trapezului. s 1 = 2 = − cu k=1 h2k (1 − 21−2k )B2k (2k−1) f (a) − f (2k−1) (0) + Qs . s-au notat numerele lui In at Bernoulli definite prin intermediul functiei generatoare ¸ t = t−1 e Se constat˘ c˘ a a B2j+1 = 0 . . h Egalitatea (3. c˘ a a¸ a s rn (f. . 0 iar ˆ cazul formulei modificate a trapezului. (2k)! s+1 Qs = (−1) h 2 2π ∞ j=1 (−1)j j 2s a f (2s) (t) cos 0 2πjt dt .78) este cunoscut˘ sub numele de formula generalizat˘ a trapezua a lui. Dac˘ λ = 0 . 1. ın a ∞ Bk k=0 tk k! . λ) este precizat prin Alexandru Lupa¸ s rn (f. s a a Se demonstreaz˘. |t| < 2π . iar unele numere Bn sunt prezentate ˆ urm˘torul tabel. 1 ) se poate estima prin ın 2 rn f. restul rn (f. n Bn 0 1 1 −1 2 Numerele Bn ale lui Bernoulli 2 4 6 8 10 12 1 6 14 7 6 16 − 3617 510 − 1 30 1 42 − 1 30 5 66 − 691 2730 . 0) = − k=1 h2k B2k (2k−1) f (a) − f (2k−1) (0) + Rs . (2k)! a unde h2s B2s |Rs | ≤ (2s)! f (2s) (t) dt . λ) = ∞ a = −2 j=1 0 f (t) cos 2πnjt 2πnjt cos 2πλj + sin sin 2πλj dt = a a a ∞ =−2 j=1 0 f (t) cos 2πj λ − t dt . . j≥1 . h ˆ egalit˘¸ile de mai sus. k = 0.124 Restul rn (f. prin integrare prin p˘rti.

Egalitatea (3. 120 Si de aceast˘ dat˘. f |t . atunci a RK (f ) = − (b − a)5 (4) f (ξ) 2880 . a+b < t ≤ b 4 3 2 J. a ≤ t ≤ a+b 4 3 2 . atunci a ¸ a RK (f ) ≥ RT (f ) ii) Dac˘ f este concav˘. b] . Totu¸i. RK (e4 ) = − (b − a)5 . . In a s pentru unele clase particulare de functii se pot deduce anumite informatii.6.6. de tip Newton-Cotes. .Metode Numerice 125 3.7 Formula lui Kepler Johannes Keppler (1571-1630) a considerat pentru prima dat˘ formula a b (3. ξ ∈ [a. formula trapezului nu este comparabil˘ cu formula lui Kepler. a egalit˘¸ii at aproximative a+b f (t) ≈ L2 a. Multi autori atribuie formula (3. Din aceast˘ cauz˘ (3.79) se mai a a nume¸te . t ∈ [a. b . b] .79) ˆ leg˘tur˘ cu o problem˘ pragmatic˘. RK fiind restul formulei. mentionat˘ ˆ (3. atunci a a RK (f ) ≤ RT (f ) . ˆ realitate. b] .79). b] . i) Dac˘ f este o functie convex˘ pe [a. a Formula de cuadratur˘ a lui Kepler.8 Un criteriu de comparatie al formulei ¸ trapezului cu formula lui Kepler ˆ general . a simetric˘.. Keppler a introdus (3. Th. ¸ ¸ Teorema 41 Fie f ∈ C[a. RK (| · −t|3 ) = +  1 (t − b)3 t − 2a+b . anume de a ın a a a a determina aproximativ volumul butoaielor de vin.79) a f (t)dt = b−a f (a) + 4f 6 a+b 2 + f (b) + RK (f ) . Din punct de vedere analitic ea provine din integrarea pe [a. . b] . .79) constituie o formul˘ de tip ˆ a ınchis˘ . b] 2 Am v˘zut c˘ a a RK (e0 ) = RK (e1 ) = RK (e2 ) = RK (e3 ) = 0 iar dac˘ f ∈ C 4 [a. obtinut In ¸ prin juxtapunere din (3.regula butoiului”. aceast˘ reprezentare a restului putea fi dedus˘ direct din teorema ¸ a a a a lui Peano observˆnd c˘ a a   1 (t − a)3 t − a+2b . Simpson a considerat un caz special. 3. este de tip interpolaa ¸ a ın tor.79) lui Thomas Simps ¸ son (1710-1761).79) .

b] . se obtine a ¸ ∆n (e0 ) = ∆n (e1 ) = 0 ˆ plus. Demonstratie. b] . ¸ a ın 2b−a 3 n n k=1 . b] au loc inegalit˘¸ile a s at f atunci | n. . η ∈ [a. f ∈ C 4 [a.K (f )| ≤| n..82) . a Dac˘ f ∈ C 2 [a. Pe C[a. a Inegalitatea (3. Alexandru Lupa¸ s m2 ≤ f (x) ≤ M2 avem (3.. b].T (f )| ≤ (b − a)3 ||f || 12n2 . b] definim functionala ∆ = RK − RT . a a a Dac˘ de exemplu.75) ¸i (3.k − εn.K (f ) − εn. b] ¸i pe intervalul [a. ∆n (e2 ) = (b − a)3 . 6n f (xk−1 ) + f (xk ) xk−1 + xk − f( ) 2 2 Formul˘m astfel urm˘torul rezultat: a a Teorema 42 Fie εn.75) respectiv (3.80).126 iii) Pentru f ∈ C 2 [a.K (f )| ≤0 ¸i s f (4) ≤ 0 .K functionalele rest din s ¸ formulele de cuadratur˘ (3. ceea ce justific˘ (3. b] .81) |εn. atunci a (3.80) se poate extinde ¸i ˆ cazul formulelor juxtapuse (3. Observ˘m c˘ avem a a ¸ a a ∆(e0 ) = ∆(e1 ) = 0. Este clar c˘ (3. −| n. . In ∆n (f ) = ceea ce ˆ ınseamn˘ c˘ a a ∆n (f ) > 0 pentru orice functie f convex˘ (ˆ sens strict) pe [a. ∀x ∈ [a. b] .81) poate contribui la compararea celor dou˘ metode de cuadratur˘. 2.82).80) . (b − a)3 (b − a)3 m2 ≤ RK (f ) − RT (f ) ≤ M2 12 12 .T (f )| ≤ (b − a)3 f 12n2 ¸i s | n. s ın s Dac˘ ∆n = εn. ∆(e2 ) = (b − a)3 .. n = 1. Avem ¸ ¸ ∆(f ) = RK (f ) − RT (f ) = = f (a) + f (b) 2 (b − a) −f 3 2 a+b 2 = ≥0 ≤0 f f convex˘ a concav˘ a ceea ce demonstreaz˘ primele dou˘ afirmatii.T .T ¸i εn.T (f )| . 6 Teorema 34 a lui Tiberiu Popoviciu ne furnizeaz˘ egalitatea a ∆(f ) = ∆(e2 ) f (η) 2! .

2n. f (t) dt = x2k b−a [f (x2k ) + 4f (x2k+1 ) + f (x2k+2 )]− 6n 1 b − a 5 (4) f (θk ) .. k = 0.6. Simpson: este a¸a numita as a a a a s .9 Formula de cuadratur˘ a lui Simpson a k (b − a) . η ∈ [a.regul˘ a trei optimilor” (”Three eights Rule”): a b f (t) dt = a (b − a) 2a + b a + 2b f (a) + 3f + 3f + f (b) + rs (f ) 8 3 3 unde rs (f ) este restul formulei. iar f ∈ C(4) [a. . 2n ˆ intervalul [a. . atunci a a a a rs (f ) = − (b − a)5 (4) f (η) 6480 . . . . b] s˘ consider˘m punctele In a a xk = a + k = 0. Ea este un caz particular al formulei ˆ ınchise Newton-Cotes. b] . 2880n4 θ ∈ [a. 1. . b] .Metode Numerice 127 3. n unde rn. Aplicˆnd formula (3.79) a lui Keppler pe fiecare dintre intervalele a [x2k . 1. n − 1 . f (t)dt = a b−a f (a) + 4 6n n−1 f a+ k=0 2k + 1 (b − a) + 2n n−1 +2 k=1 f a+ k (b − a) + f (b) + rn. obtinˆndu-se pentru ¸ a n=4. x2k+2 ] 2880 n iar prin ˆ ınsumare deducem formula lui Simpson − b .s (f ) . .s (f ) = − (b − a)5 (4) f (θ). Teorema 39 ne permite s˘ afirm˘m c˘ dac˘ f ∈ C 4 [a. . b]). θk ∈ [x2k . x2k+2 ] obtinem succesiv ¸ x2k+2 . Exist˘ ¸i o alt˘ formul˘ de cuadratur˘ atribuit˘ lui T. b] . .

z1 = a+b 2 sau ca ¸i un caz particular al formulei deschise (3.82) 2 + 3 f a+ k=1 k − 0. z1 ∈ [a.k (f ) .84) a f (t) dt = (b − a)f a+b + RM (f ) 2 este atribuit˘ lui Leonhard Euler (1707-1783). pentru s a n=1 . θ ∈ [a. 1) = g˘sim a (3.. b] exist˘ cel putin un punct θ . astfel ca a ¸ (3. b] → R este Riemann integrabil˘. Dac˘ RM (f ) este restul care intervine. Deoarece s conform Teoremei 38. rezult˘ c˘ pentru a a a a f ∈ C 4 [a. 3. 1) din (3. b] a ¸ R1 (f . aproximarea a a a b f (t)dt ≈ (b − a)f ( a a+b ) 2 constituie .86) a f (t) dt = c1 f (z1 ) + r(f ) .formula punctului de mijloc” (Mittelpunktverfahren. Middpoint quadrature formula).k (f ) = − (b − a)5 (4) f (θ) 2880n4 . atunci formula exact˘ a a de cuadratur˘ a b (3.5 (b − a) n + εn. (3. restul R1 (f . Utilizˆnd Teorema 38.10 Formula punctului de mijloc Presupunˆnnd c˘ f : [a. b] . b−a 2 3 [L1 − 2L1 ]f (ξ) 2 3 ˆ mod natural.k (f ) reprezint˘ restul formulei.85) RM (f ) = (b − a)3 f (ξ) 24 .84) poate fi considerat˘ a a ¸i ca o formul˘ de tip interpolator.84) se poate deduce astfel : s˘ consider˘m formula exact˘ In a a a b (3. unde εn.79) a lui Kepler este b f (t)dt = a b − a f (a) + f (b) 1 + n 6 3 n n−1 f a+ k=1 k (b − a) + n (3. ξ ∈ [a.72) a lui Newton-Cotes. b] .128 Alexandru Lupa¸ s Transformata prin juxtapunere a formulei (3.83) εn. Egalitatea (3.72) verific˘ pe spatiul C 2 [a. b] .6.

a≤t≤ a+b 2 a+b 2 . Teorema lui T. Se obtine a ¸ r(e1 ) = (b − a) ceea ce atrage dup˘ sine faptul c˘ a a (c1 .85) a restului RM (f ) pentru a s ¸ a f presupus˘ ˆ C 2 [a. deci strict convex˘ ˆ sens obi¸nuit.84) avem a ¸ In a ın (3.85). f ∈ C 2 [a. Observˆnd c˘ RM are ¸ a a a gradul de exactitate unu.87) RM (e0 ) = RM (e1 ) = 0 . A doua demonstratie utilizeaz˘ ˆ mod esential atˆt conceptul de functie ¸ a ın ¸ a ¸ convex˘ cˆt ¸i teoria lui T. 12 a+b − z1 2 reprezint˘ solutia problemei.87) rezult˘ teorema de medie (3. b] . Cu aceast˘ valoare a coeficientului s˘ ¸ a a a calcul˘m r(e1 ) .85).Metode Numerice 129 ¸i s˘ determin˘m parametrii c1 ¸i z1 astfel ˆ at (3. a a s a ¸ Deoarece b RM (f ) = a f (t) + f (a + b − t) a+b −f 2 2 dt pentru f convex˘ de ordinul intˆi pe [a. a+b 2 (b − a)3 . a ın . a a a ın s avem RM (f ) > 0 . b] Φ(t) = RM (ϕt ) Dar Φ(t) = ceea ce ne arat˘ c˘ a a 0 ≤ Φ(t) ≤    1 2 (t 1 2 (t . <t≤b . z1 ) = b − a.88). b] . ϕt (x) = |x − t|+ . conditia r(e0 ) = 0 implic˘ c1 = b − a . b] . . ˆ plus r(e2 ) = 0 . − a)2 − b)2 1 (b − a)2 8 . b] . Utilizˆnd teorema de medie a calcului integral ˆ (3. Popoviciu privind forma simpl˘ a unor functionale. Deoarece r(e0 ) = b − a − c1 . a ın a A treia demonstratie se bazeaz˘ pe teorema lui Peano. concludem cu (3. din (3. a ın Prima demonstratie o consider˘m cea obtinut˘ prin particularizare din Teo¸ a ¸ a rema 38.86) s˘ posede un grad maxim s a a s ıncˆ a de exactitate.b]. ξ ∈ [a. adic˘ ˆ (3. RM (e2 ) = Prezent˘m ¸i alte demonstratii ale reprezent˘rii (3.88) unde RM (f ) = a Φ(t)f (t) dt . deci f (ξ) RM (f ) = RM (e2 ) . 2 Avˆnd ˆ vedere (3.29) putem scrie b (3. t ∈ [a. Popoviciu ne arat˘ c˘ RM este de form˘ simpl˘ a a a a pe C 2 [a.

punctului de mijloc” a k (b − a) n Aplicˆnd (3.11 Formula juxtapus˘ a .89) a f (t) dt = b−a n n f a + (k − 0.5) k=1 b−a + n n..M s-a notat restul. . n} .M (f ) = (b − a)3 f (θ) 24n2 unde f ∈ C 2 [a. 2.90) n. Din Teorema 38 avem n. . .84) pe fiecare dintre subintervalele a [xk−1 . b] . anume a b (3. b] ¸i θ ∈ [a.130 Alexandru Lupa¸ s 3.6. . xk = a + . xk ] . k ∈ {1. se genereaz˘ transformata prin juxtapunere a formulei punctului de mijloc .M (f ) unde prin (3. s .

α > −1.punctului de mijloc” a 131 C C C C C C C C C C C C 100 200 1 2 subroutine middle(f.vf. ın a Algebr˘. (α) (α) Ln -polinomul lui Laguerre4 . Teoria Functiilor Speciale a ¸ .eps.m zj=a+(k-0. Ln (0) = n+α . dabs(vi-vf)≤ eps (precizia s-a atins !) kod=1 . o-z) DESCRIEREA PARAMETRILOR INPUT : f=functia care se integreaza a.n.5 si=0 sf=0 m=2∗n do 100 k=1.2 kod=0 return kod=1 return end 3.vi. Geometrie .β α.5)∗hf sf=sf+f(zj) vf=hf∗sf teta=dabs(vi-vf)-eps if(teta) 1. punctelor intermediare eps=precizia OUTPUT : vi=aproximare initiala vf=valoarea (finala) aproximativa a integralei kod=cod de eroare kod=0 . Rn (1) = 1. α > −1 n 4 Edmunde Nicolas Laguerre (1834-1886) matematician francez cu rezultate ˆ Analiz˘.b.a.Metode Numerice Subprogram destinat calculului aproximativ al integralelor definite Metoda : Formula juxtapus˘ a .β Rn -polinomul lui Jacobi ..7 Polinoame ortogonale clasice Prin ¸ir de polinoame ortogonale clasice ˆ ¸elege unul dintre urm˘toarele ¸iruri polis ınt a s nomiale (Qn )∞ unde Qn poate s˘ fie: a n=0 α.b=limitele de integrare n=nr. dabs(vi-vf)> eps hi=(b-a)/n hf=hi*0.kod) implicit double precision (a-h.n xk=a+(k-0. β > −1.1.5)∗hi si=si+f(xk) vi=hi∗si do 200 j=1.

Parametrii kn ¸i s qn sunt urm˘torii : a Qn (α. lim x−n Hn (x) = 2n . atunci ¸i polinoamele a s αn · Qn (αn x + bn ) . y = Qn . unde intervalul de ortogonalitate ¸i ponderile corespunz˘toare sunt mentionate s a ¸ ˆ urm˘torul tabel : ın a Qn (α. b ¸i m˘rimea scalar˘ λn sunt specificate dup˘ cum s a a a urmeaz˘: a y (α. b > w(t) α β Observatii ¸ α > −1. (q(x)w(x)) = B(x)w(x) . .91) a(x)y (x) + b(x)y (x) + λn y(x) = 0 . b(x) este polinom de gradul ˆ ai ıntˆ (aceste polinoame fiind independente de n ) . N (x) = B(x) − q (x) .132 Alexandru Lupa¸ s Hn -polinomul lui Hermite . 1] (1 − t) (1 + t) [0. Polinoamele a.β) Rn (α) Ln < a. De asemenea . s a (c) Qn satisface o anumit˘ formul˘ de tip Rodrigues a a Qn (x) = 1 Dn (w(x)q n (x)) kn · w(x) . x→∞ se vor considera c˘ sunt polinoame clasice.β) Rn (α) Ln a(x) 1−x x 1 2 b(x) λn Hn β − α − (α + β + 2)x n(n + α + β + 1) α+1−x n −2x 2n ∞ a s (b) Sirul derivatelor Qn+1 n=0 formeaz˘ un ¸ir polinomial care este ortogonal ¸ pe acela¸i interval. n≥0 unde kn ∈ R \ 0 iar q(x) este un polinom independent de n . b > relativ la ponderea s w . dac˘ Qn (x) este clasic. αn · an = 0 . iar λn este independent relativ la variabila x . relativ la o anumit˘ pondere w1 . ∞) e−t tα 2 (−∞ + ∞) e−t au anumite propriet˘¸i comune dintre care amintim : at (a) termenii generali sunt solutii polinomiale ale unei anumite ¸ ecuatii diferentiale liniare de tip Sturm-Liouville ¸ ¸ (3. β > −1 α > −1 Hn [−1. a Aceste ¸iruri polinomiale care sunt ortogonale pe < a. unde a(x) este un polinom de grad cel mult doi.β) Rn (α) Ln kn (−1)n 2n Γ(n+α+1) Γ(α+1) n! (−1)n q(x) 1 − x2 1 1 Hn (d) (Qn ) formeaz˘ un ¸ir ortogonal referitor la o pondere w care satisface o a s ecuatie diferential˘ de tip Pearson : ¸ ¸ a N (x) w (x) = w(x) q(x) .

(Ψn )n=0 este un ¸ir polinomial a a ın s ortogonal pe acela¸i interval < a. .} . iar (Qn ) verific˘ o relatie de recurent˘ de ordinul doi a ¸ ¸a (3. . ¸irul (ϕn )n=0 este unic a s determinat.Metode Numerice (e) Q0 (x) = 1 . iar pentru n ≥ 1 a < h 0 . h0 > h0 (x) < h 0 . .94). w = 0 . . λn = 0 . . < hn−1 .92) unde (3. . .} constituie un sistem polinomial care este liniar indepen∞ ∞ dent. . ϕk >= δjk . h0 > . 1. g >= a f (t)g(t)w(t) dt . Bn . h0 > < h 1 . . Fiind dat˘ ponderea w : (a. δjk = 0 1 .93) ˙ Qn+1 (x) = (An (x) + Bn ) Qn (x) − Cn Qn−1 (x) . 133 An An−1 Cn > 0 . . Cn sunt precizate prin : Qn Rn (α. k ∈ {0. ∞) . Expresiile lui An . j. atunci a s toate r˘d˘cinile lui ϕn sunt reale . astfel ˆ at s ıncˆ Ψn (x) = λn ϕn (x) ∞ . a a s ın . . atunci (ϕn )n=0 verific˘ (3.. dac˘ cn = 0 . hn (x) unde {h0 . hn > . a ın ∞ Reamintim c˘ un ¸ir polinomial (ϕn )n=0 este ortogonal relativ la o pondere w pe a s (a. . j=k j=k ∞ . . .. ϕn (x) = cn · . . h1 > . . . . . .. Dac˘ ˆ plus. hn . n ∈ {0. h1 .. } unde b < f. . Teorema 43 Dac˘ (ϕn )n=0 este un ¸ir polinomial ortogonal pe < a. atunci exist˘ s s a ∞ un ¸ir de numere (λn )n=0 .. . . hn > h1 (x) . h1 > < h 1 . . < h 0 . b) . b) → [0.β) An (2n+α+β+1)(2n+α+β+2) 2(n+α+β+1)(n+α+1) Bn (α2 −β 2 )An (2n+α+β)(2n+α+β+2) Cn n(n+β)(2n+α+β+2) (n+α+1)(n+α+β+1)(2n+α+β) Ln (α) 1 − n+1 2n+1+α n+1 n+α n+1 Hn 2 0 2n Preciz˘m unele chestiuni care se pot consulta ˆ literatura de specialitate. dac˘ a (3. b) . 1. distincte ¸i situate ˆ (a.94) < ϕj . hn > < h 1 . h1 > . < hn−1 . b > .. . a De exemplu. < hn−1 . exceptˆnd un factor multiplicativ. b > relativ la aceea¸i pondere w .

c0. . ar ˆ ınsemna c˘ h ∈ Πn−1 . . 0≤k ≤n−2 .n ϕn (x) + an−1. Deoarece (ϕn )n=0 . xϕn (x) = an+1.n ϕn−1 (x) . S˘ presupunem c˘ (ϕn ) verific˘ (3. an+1. gk > Deoarece < ϕn .n xn + . Teorema 44 Dac˘ (ϕn )n=0 este un ¸ir polinomial care este ortogonal. n ≥ 0 . distincte ˆ a a a a ıntre ele ¸i situate ˆ intervalul s ın de ortogonalitate.94). ϕn > ¸i cn = s c0. < ϕn . xϕn (x) = Dar akn ϕk (x) .n ϕn+1 (x) + an.are cel putin o solutie x1 . gk >= 0 avem pentru cu gk (x) = xϕk (x) . b).n+1 an < ϕn . . b) . an+1. b) . formeaz˘ o baz˘ ¸ a a a ˆ algebra polinoamelor.n an−1 < ϕn−1 . (x − xk ) Pe de o parte b . . rezult˘ c˘ exist˘ constantele a0n .n ın a a a astfel ˆ at ıncˆ n+1 k=0 ∞ ∞ . ˆ concluzie k=n a ¸ In ceea ce implic˘ c˘ r˘d˘cinile sunt simple. Aceasta ar ˆ ınsemna c˘ < ϕn .134 Alexandru Lupa¸ s Demonstratie. ann . . Se constat˘ c˘ a a ¸ ¸ ¸ a a x1 este o r˘d˘cin˘ multipl˘ de ordin impar a lui ϕn . In Demonstratie. . . unde a h(x) = (x − x1 ) . atunci a s termenii acestuia verific˘ o relatie de recurent˘ de forma a ¸ ¸a ϕn+1 (x) = (an x + bn )ϕn (x) − cn ϕn−1 (x) Dac˘ se presupune ϕn (x) = c0. a1n . . ϕn−1 > . . < xk toate a a a a r˘d˘cinile multiple de ordin impar situate ˆ (a. h >= 0 ceea ce exte o contradictie. atunci a an = ˆ plus an an−1 cn > 0 . .n = 0 . . x ∈ (a. ϕ−1 = 0 . akn =< xϕn . h >= a ϕn (t)h(t)w(t) dt = 0 iar pe de alt˘ parte a ϕn (x)h(x) ≥ 0 sau ϕn (x)h(x) ≤ 0 ∀x ∈ (a. ϕk >=< ϕn . presupus c˘ ar fi ortogonal. deoarece pentru n ≥ 1 ¸ a a a b ϕn (t)w(t)dt = 0 a rezult˘ c˘ ecuatia ϕn (x) = 0. Presupunˆnd prin absurd a a ın a k < n . Fie x1 < x2 < .

1 Formula lui Christoffel-Darboux Termenii unui ¸ir polinomial care este ortogonal satisfac o interesant˘ identitate s a care are multe aplicatii ˆ Analiza numeric˘. care este ˆ ¸ ıntr-un anumit sens o reciproc˘ a teoremei de mai sus. (Uber Orthogonalpolynome. .n c0. (c) .n+1 . Paris 200 (1935) 2052-2055) demonstreaz˘ urm˘toarea a a afirmatie.n = c0. ıncˆ a a ıa Subliniem faptul c˘ (3. an−1 < ϕn−1 . Math.4-34) arat˘ c˘ singurele polinoame ortogoa a ∞ nale (ϕn ) pentru care ϕn+1 n=0 sunt de asemenea ortogonale .95) caracterizeaz˘ toate ¸irurile de polinoame ¸ ¸ ¸a a s ortogonale. s ¸ a a Observatie : Relatia de recurent˘ (3. a a Pe de alt˘ parte. ¨ De asemenea. die q-Differenzengleichungen genungen. C. . s a a ¸ deci Jacobi.730-736) determin˘ toate solutiile polinomiale ale ecuatiei diferentiale a ¸ ¸ ¸ (3. Acad Sci.95)a s a (3. .Metode Numerice an+1. Nachrichten 2(1949). (d) sunt propriet˘¸i caracteristice numai polinoamelor clasice. ϕk > (3. ˆ anul 1935 matematicianul francez Jacques Favard (Sur les polynˆmes In o de Tchebycheff. se constat˘ c˘ ın a a (3. ∞) astfel a s ˆ at s˘ aib˘ loc conditˆ de ortogonalitate (3. ϕn (x) = c0.95 ) ¸i relatia de recuren˘ (3. ϕ−1 = 0. . ϕn−1 > .92) este demonstrat˘.95) nu caracterizeaz˘ numai polinoamele ortogonale clasice. . De asemenea . Math. sunt cele clasice.n ¸i s cn = an < ϕn . (b) .96). S. at ¨ De exemplu. ¸ ın a Teorema 46 (Formula lui Christoffel-Darboux) Fie (ϕn )n≥0 un ¸ir ortogonal ¸i s s ϕn (x) = c0. Laguerre sau Hermite.94). 29(1929).98) λn = c0. ∞ 3. Favard) Dac˘ (φn )n=0 este un ¸ir polinomial care verific˘ (3. Hahn. a Teorema 45 (J.R. .n+1 wn . b] → [0. . c0. Zeit.n xn + . . atunci exist˘ un interval < a.97) k=0 wk ϕk (x)ϕk (y) = λn · ϕn+1 (x)ϕn (y) − ϕn (x)ϕn+1 (y) x−y c0. ˆ literatura de specialitate se arat˘ c˘ a ın a a (a) .n+1 c0. .n xn + .. Bochner (Uber Sturm-Liouvillesche Polynomsysteme. n = 0.96) an an−1 cn > 0 Prin intermediul lui (3. (bn ) ¸i (cn ) astfel ˆ at a as s ıncˆ (3. W.7. b > ¸i o pondere w : [a. . ϕn > . 1. 135 adic˘ exist˘ ¸irurile numerice (an ).95) ˆ plus In an = ϕn+1 (x) = (an x + bn )ϕn (x) − cn ϕn−1 (x). unde c0.91) ¸i arat˘ c˘ singurele solutii polinomiale care sunt ortogonale sunt cele clasice. wk = 1 .n unde (3. Atunci n .n este coeficientul lui xn ˆ ϕn (x) . < ϕ k .

obtinem a ¸ b −λn ϕn+1 (xj n) = a ϕn (t) =1 t − xjn w(t)dt . .97) este denumit˘ .99) a ϕn (t) c0. 2. . an x−y ˆ vederea aplicatiilor prezent˘m valorile lui c0. Atunci ¸ a a a ϕk+1 (x)ϕk (y) − ϕk (x)ϕk+1 (y) = = ak (x − y)ϕk (x)ϕk (y) + ck [ϕk (x)ϕk−1 (y) − ϕk−1 (x)ϕk (y)] adic˘ a wk (x − y)ϕk (x)ϕk (y) = wk [ϕk+1 (x)ϕk (y) − ϕk (x)ϕk+1 (y)]− ak wk−1 [ϕk (x)ϕk−1 (y) − ϕk−1 (x)ϕk (y)] ak−1 (w−1 = 0 . t − xjn c0.n (2n+α+β) n 2n (n+α) n (−1)n n! wn (2n+α+beta+1)Γ(n+α+β+1)Γ(n+α+1) 2α+β+1 Γ(n+β+1)Γ2 (α+1)n! λn Γ(n+α+2)Γ(n+β+α+2) 2α+β (2n+α+β+2)Γ(n+β+1)Γ2 (α+1)n! Ln (α. S˘ presupunem c˘ (ϕn )n=0 verific˘ (3. . atunci pentru j ∈ ¸ a {1. 1. ˆ conformitate cu (3.97) ¸ In n wk (t)ϕk (xjn ) = −λn · ϕn+1 (xjn ) k=0 ϕn (t) .β) n! Γ(n+α+1) − (n+1)! Γ(n+α+1) Hn 2n 1√ 2n n! π 1 √ 2n+1 n! π Identitatea (3.β) c0..95).136 Alexandru Lupa¸ s ∞ Demonstratie.n−1 wn−1 ϕn−1 xjn Demonstratie. t − xjn Integrˆn relativ la ponderea w .n w(t) dt = . dac˘ ϕn (xjn ) = 0 . . .n . .) Prin ˆ ınsumare n wk ϕk (x)ϕk (y) = k=0 wn ϕn+1 (x)ϕn (y) − ϕn (x)ϕn+1 (y) . formula lui Christoffel-Darboux”. a Lema 27 Cu notatiile din Teorema 46. . n} avem b (3. . wn ¸i λn pentru cazul clasic. In ¸ a s ϕn Rn (α. . k = 0.

100) care are gradul de exactitate 2n − 1 ... x2n .. Gauss (1777-1855) public˘ ˆ anul 1816 lucrarea .Sc. 137 3. Demonstratie.Math.G¨tt.. publicat˘ ˆ a ın ¸ ¸ a o a ın Comm.F. ˆ plus.100) a f (t)w(t) dt = k=1 ckn f (xkn ) + Rn (f ) s˘ aib˘ gradul maxim de exactitate.99). Prin absurd s˘ presupunem c˘ m ≥ 2n .163-196 o s .. Atunci Rn se va ¸ a a a anula ¸i pe Πn−1 . cnn astfel ˆ at dac˘ w : (a. a . Demonstratie. In a a a a Teorema 47 Exist˘ o singur˘ formul˘ de cuadratur˘ de forma (3.. Fie ˆ (3.Methodus nova integralium a ın valores per approximationem inveniendi” 5 ˆ care rezolv˘ urm˘toarea problem˘: ın a a a .100) ¸ a a ın n f0 (t) = (t − xjn )2 j=1 .100) este de tip interpolator.14) (3. ˆ concluzie m ≤ 2n − 1 . b) → [0. Pe de o parte Rn (f0 ) = 0 iar pe de alta b Rn (f0 ) = a f0 (t)w(t) dt > 0 . ceea ce ˆ s ınseamn˘ c˘ (3. xnn (3.101) m ≤ 2n − 1 . f0 ∈ Π2n .8 Formule de tip Gauss C. ” a a Lema 28 Dac˘ (3. S˘ presupunem c˘ Rn se anuleaz˘ pe Π2n−1 . ∞) este o pondere. vezi ¸i Gauss Werke vol. atunci a (3..102) ckn = 1 ϕ (xkn ) b a ϕn (t) w(t) dt t − xkn 5 prezentat˘ ˆ 1814 La Societatea Stiintiic˘ din G¨ttingen .95)) a a s ϕn+1 (xj n) = −cn ϕn−1 (xjn ) = 0 ˆ Inlocuind valoarea lui cn g˘sim (3... III (1816) 39-76 .Metode Numerice Aceasta ˆ ınseamn˘ c˘ (vezi ¸i (3. a a In din (3.100) are gradul de exactitate m. s˘ se studieze existenta ¸i unicitatea unui sistem de noduri a ¸ s x1n ¸i a coeficientilor s ¸ c1n . III ..Soc. formula de cuadratur˘ ıncˆ a a b n . c2n .

. .n < ϕn−1 . 1 ≤ j ≤ n. G˘sim s ¸ a c∗ = jn b gj (t)w(t) dt a .103) a f (t)w(t) dt = k=1 ∗ c∗ f (xkn ) + Rn (f ) kn unde : x1n . 2. . xnn sunt r˘d˘cinile lui ϕn (t) = c0. Demonstratie. . (3. admit reprezentarea c∗ = kn c0.n−1 ϕn (xkn )ϕn−1 (xkn ) . ortogonal pe < a. . Deci a ϕn ⊥ Πn−1 iar x1n . . .104) = ˆ plus In 1 λn−1 ϕn (xkn )ϕn−1 (xkn ) . . Definitia 35 Formula de cuadratur˘ de forma (3.b > a a relativ la w . xnn sunt r˘d˘cinile polinomului de grad n . . x2n . n}. Din (3. ∗ atunci gj ∈ Π2n−2 ¸i gj (xkn ) = δjk . x2n . ϕn−1 > = c0. b > ¸i la ponderea w . Dac˘ ¸ a a ¸ a gj (t) = ϕn (t) ϕn (xjn )(t − xjn ) 2 . n=m. determin˘ ˆ mod unic nodurile x1n . s a s Din (3. . S˘ consider˘m a ın a a h(t) = ϕn (t)p(t) cu p ∈ Πn−1 . .99) ¸i (3. Se impune s˘ justific˘m pozitivitatea coeficientilor. .102) conclude cu afirmatia : s ¸ Teorema 48 Formula lui Gauss cu gradul de exactitate 2n − 1 este b n (3.100) rezult˘ Rn (h) =< ϕn .100) care are gradul de exactitate ¸ a 2n − 1 se nume¸te formula lui Gauss relativ˘ la < a. c∗ > 0 kn k ∈ {1. Impunem conditia ca Rn (gj ) = 0. c∗ nn 1n . . ∀h ∈ Π2n−1 .138 unde ϕn (t) = A · R˘mˆne s˘ ar˘t˘m c˘ egalitatea a a a aa a Rn (h) = 0 Alexandru Lupa¸ s n (t − xkn ). . k=1 A = 0. a a b ϕn (t)ϕm (t)w(t) dt = 0 coeficientii ¸ a c∗ .n tn + . . . . . xnn . . . . . p >= 0 . .

1) w(t) (1 − t)α (1 + t)β α > −1 . dx Dac˘ apel˘m la aceste formule. β > −1 (0. +∞) e−t 2 c∗ kn 2α+β+1 B(α+1. . din (3. a a jn Definitia 36 Coeficientii pozitivi c∗ . . b) (−1. . +∞) e−t tα α > −1 (−∞.β) (n+α+β+1)(n+α)(1−x2 ) Rn n n kn 2 (xkn ) (n+α)Γ(α+1) n xkn |Ln (α) (xkn )| 2 √ 2n+1 n! π |Hn (xkn )|2 3.β+1)(n+α+β+1)(n+β ) n (α.104) avem urm˘toarele forme ale numerelor a a a lui Christoffel c∗ din (3. c∗ din (3. ˆ cazul polinoamelor ortogonale clasice au loc urm˘toarele relatii diferentiale de In a ¸ ¸ recurent˘: ¸a (1 − x2 ) d (α.104) se numesc numerele ¸ ¸ nn 1n 2n lui Christoffel.β) R (x) = n dx n + α−β (α. Deoarece (−1/2.103) : kn (a. t ∈ (−1. c∗ .β) − x Rn (x)+ 2n + α + β 2n(n + β) (α. . β) ˆ cazul ponderii a ın .β) R (x) 2n + α + β n−1 d (α) (α) L (x) = nL(α) (x) − (n + α)Ln−1 (x) n dx n d Hn (x) = 2nHn−1 (x) . 1) .1/2) Rn (x) = Tn (x) = cos(n arccos x) (0.0) Rn (x) = Pn (x) = 1 2n n! [(x2 − 1)n ](n) .Metode Numerice adic˘ a c∗ = jn 1 [ϕn (xjn )] 2 a b 139 ϕn (t) 1 − xjn 2 w(t) dt ceea ce demonstreaz˘ faptul c˘ c∗ > 0 .1 Cazuri particulare ale formulei lui Gauss w(t) = (1 − t)α (1 + t)β Consider˘m valori particulare ale lui (α.8.

1) 1 (−1.n ¸i s ∗ Rn (e2n ) = 1 ∗ 2 2 Rn (ϕn ) c0. ξ ∈ [−1. din (3. g˘sim urm˘torul tabel : a a a 1 c2 wn 0.105) −1 f (t) √ dt π = f 2 n 1−t k=1 n cos π 2k − 1 π + 2n−1 f (2n) (ξ1 ) .1/2) Rn (x) = Un (x) = sin(n + 1) arccos x √ (n + 1) 1 − x2 .n · f (2n) (ξ) (2n)! . ϕn >= Prin urmare are loc afirmatia : ¸ ∗ Teorema 49 Fie Rn restul ˆ formula lui Gauss. Pentru orice f ∈ C (2n) [−1.n < ϕn . 2n 2 (2n)! .140 Alexandru Lupa¸ s (1/2. 1) √ 1 1 − t2 π 22n−1 22n+1 (n!)4 (2n + 1)!(2n)! π 22n n!Γ(n + α + 1) √ n! π 2n (−1. +∞) Se obtin astfel urm˘toarele metode exacte de cuadratur˘ : ¸ a a (A) Formula lui Mehler-Hermite : 1 (3. Alegˆnd ponderea w.n (a. 1] 1 c2 wn 0. ∞) e−t tα α > −1 e−t 2 (−∞. ξ ∈ [−1. 1] ın exist˘ ξ. 1] a s a ∗ a a ¸ (vezi de exemplu [6]-[10] ). b) w(t) εn := (−1. 1) √ 1 − t2 (0.103) g˘sim a ∗ ∗ Rn (f ) = Rn (e2n ) f (2n) (ξ) (2n)! = 1 c2 0. iar pe de alt˘ parte se cunoa¸te c˘ Rn este de form˘ simpl˘ pe spatiul C (2n) [−1. astfel ca a ∗ Rn (f ) = 1 c2 wn 0. 1] .n .

β). pentru n = 6 .6 = 0.6 = 0.661209386466265 A2.6 = −x5.6 = 0. n (E) Formula lui Gauss-Hermite : √ n+1 1 +∞ n!2 π e−t f (t) dt = −∞ k=1 2 n f (xkn ) + |Hn (xkn )|2 + 1 22n+1 f (2n) (η) (2n)! . verific˘ egalitatea ¸ a kn Akn = 2 (1 − x2 )|Pn (xkn )|2 kn . Akn = An+1−k.6 = x4. sin2 kπ + n+1 + (D) π f (2n) (ξ3 ) 22n (2n)! n Formula lui Gauss-Laguerre : 1 n!Γ(n + α + 1) + f ∞ e t f (t) dt = k=1 −t α f (xkn ) xkn |Ln (α) 0 (2n) (xkn )|2 + (ϕ) (2n)! . L(α) (xkn ) = 0 .360761573048139 x3. Hn (xkn ) = 0 . α = 0. care a s satisfac xkn = −xn+1−k.238619186083197 A3.n .6 = −x6.6 = A6.6 = A4.6 = A5.n .6 = 0.6 = 0.932469514203152 A1. β = 0 .6 = 0. (n + 1) 1 − x2 1 f (t) 1 − t2 dt = −1 π n+1 n f k=1 cos kπ n+1 . avem x1. De exemplu.467913934572691 ˆ [16] se g˘se¸te expus un algoritm pentru generarea lui xkn ¸i a lui Akn ˆ cazul In a s s ın n > 150 .Metode Numerice sf (B) Formula lui Gauss-Legendre : 1 n 141 f (t)dt = −1 k=1 Akn f (xkn ) + 22n+1 (n!)4 f (2n) (ξ2 ) (2n + 1)(2n!)3 unde xkn sunt r˘d˘cinile polinomului lui Legendre a a Pn (x) = 1 2n n! x2 − 1)n (n) iar coeficientii Akn = c∗ (α. Exist˘ tabele care includ pentru n ≤ 150 valori numerice ale lui xkn ¸i Akn . . (C) Formula lui Gauss pe nodurile polinomului lui Cebˆsev de speta ı¸ ¸ a doua : sin(n + 1) arccos x √ Un (x) = .171324492379170 x2.

−∞ < η < +∞ . [a. iar R(f ) = R(f . formula juxtapus˘ este a b L M L (3. r˘cinile polinomului PN al lui Legendre care poate fi definit cu ajutorul relatiei de a ¸ recurent˘ ¸a P0 (x) = 1 .106) a b−a f (x) dx = 2 N ck f k=1 a+b b−a + xk 2 2 + R(f ) unde c1 . b) . b] → R formula lui Gauss-Legendre este ¸ a b (3. N ) reprezint˘ restul.107) R(f ) = (b − a)2N +1 2N 2N + 1 N −2 f (2N ) (θ) (2N )! . hi = a + a + (2i − 1)H 2L . 3.cN asunt coeficientii lui Christoffel definite prin ¸ ck = 2 (1 − x2 ) |Pn (xk )| k 2 . P1 (x) = x 2j − 1 j−1 Pj (x) = xPj−1 (x) − Pj−2 (x) . θ ∈ [a.9 Implementarea formulei lui Gauss-Legendre 1.. ˆ functie de L . astfel ˆ at ıncˆ (3. b . s˘ not˘m prin xi .106) pe fiecare dintre intervalele a [ai . b] . b) ¸i w sunt cele corespunz˘toare situatiei particulare ¸i a s a ¸ s de asemenea c˘ f ∈ C (2n) [a. a Dup˘ cum se ¸tie. M= N 2 . a a a a −1 < xN < . j j Pentru o functie integrabil˘ f : [a.. b].L (f ) ..106). ai = a + i−1 L . b] .142 Alexandru Lupa¸ s S-a presupus c˘ f ∈ Lw (a. 0 < θ < +∞ .L}. Introducere. . .. ¸i de a . dac˘ f apartine spatiului C 2N [a. Punctele intermediare verific˘ a a inegalit˘¸ile at −1 ≤ ξj ≤ 1 .108) a f (x) dx = H c(N ) i=1 f (hi ) + k=1 ck i=1 Tik (f ) + RN. i ∈ {1. Cea mai simpl˘ formul˘ juxtapus˘ se genereaz˘ prin aplicarea repetat˘ a formulei a a a a a de cuadratur˘ (3. limitele In ¸ a ¸ s de integrare . 1 ≤ i ≤ N . ai+1 ] S˘ not˘m a a H= b−a . . num˘rul aplicatiilor repetate ale formulei (3. Tik (f ) = f (hi + Hxk ) + f (hi − Hxk ) . < x2 < x1 < +1 . atunci exist˘ cel putin un a s a ¸ ¸ a ¸ punct θ .. 2≤j≤N . Dac˘ N este un num˘r natural fixat. 2.. b] sau f ∈ C (2n) (a.

.109) b.θ2N +1 de puncte distincte din [a. cos π N +1 4N + 2 . ai+1 ] . .n>2. b] atunci din (3.θL astfel ca RN.L pe spatiul functiilor ın a a ¸ ¸ continue . b] .. b] .L (f ) = (2H)2n+1 2N 2N + 1 N −2 ·L· f (2N ) (θ) . astfel ca a a RN.L (f ) = L · 3.. . ¸ Dac˘ f ∈ C 2N [a. (3. atunci exist˘ un sistem a a a θ1 . a a Restul RN. Restul RN. b] atunci exist˘ θ. (2H)2N +1 2N 2N + 1 N −2 · [θ1 . atunci R are o form˘ a simpl˘ pe ˆ ¸ a a ıntreg spatiul C[a. b] .L (f )| < 2π (2N )! H 2 2N +1 f (2N ) .L pe spatiul C[a. Dac˘ f ∈ C 2N [a. b] astfel ca RN. . .. (2H)2n+1 2N 2N + 1 N . · reprezint˘ norma uniform˘. −2 1 (2N )! L f (2N ) (θi ) i=1 . a= 8 9 .L . θi ∈ [ai . b= π 4 .Metode Numerice unde c(N ) =   0    22n−1 2M   N2 M −2 143 if N = 2M if N = 2M + 1 2. b] avem |RN. N >2. b] .θ2N +1 . ˆ sectiunea referitoare la teeorema lui Peano am v˘zut c˘ dac˘ In ¸ a a a R : C[a.[?]). pe spatiul C 2N [a. (2N )! Pentru f ∈ C 2N ) [a. f ] . R˘d˘cinile polinomului lui Legendre Fie a a Ij = cos 4j − 1 jπ . b] .106)-(3. b] → R este o functional˘ liniar˘ ¸i m˘rginit˘ care are o form˘ simpl˘ pe ¸ a as a a a a subspatiul C n+1 [a.107) rezult˘ c˘ exist˘ punctele a a a a θ1 . ¸ (vezi ¸i [16]. b] → R este continu˘ [a... θ ∈ [a. ¸ ˆ cele ce urmeaz˘ prezent˘m o reprezentare a restului RN.L (f ) = Folosind inegalit˘¸ile at √ 4n < πn + a 2n n <√ 4n πn + b . b] . unde 2. se demonstreaz˘ a Lema 29 a. s Acest rezultat ne permite s˘ concludem cu afirmatia : a ¸ Teorema 50 Dac˘ f : [a.

S˘ not˘m a a SN (k) = 1 − (−1)k+1 − (xj )k · cj = R ek .aproximare bun˘ ” a lui xj dac˘ cel putin ¸ a a a a ¸ una dintre inegalit˘¸ile urm˘toare at a xj (k0 ) − xj (k0 −1) ≤ 10−18 . . 1. 1 sunt zero. atunci se cunoa¸te c˘ (see [30]) s a xj ∈ Ij . xj unde = F xj F (x) = x − PN (x) (k ) PN (x) PN (x)PN (x) 1− PN (x)2 O iteratie xj 0 se consider˘ c˘ este o .xM Pentru determinarea aproximativ˘ a a a a a r˘d˘cinilor xj folosim metoda iterativ˘ 6 a a a xj (0) = cos 4j − 1 π 4N + 1 (k) . 1≤j≤M . square-root interation method” . S˘ observ˘m c˘ Ij ∩ Ii = ∅ . M }. x1 . 1 s-a observat c˘ prima inegalitate a fost satisf˘cut˘ pentru k0 = 3 .. (k−1) xj (0) ∈ Ij . peentru toate valorile considerate ale lui N a PN xj (k3 ) ≤ 10−15 . 2. . peentru a testa precizia metodei iterative .. . Cu ajutorul valorilor aproximative ale r˘d˘cinilor se determin˘ coeficientii Christofa a a ¸ fel cj . j ∈ {1.. .. j ∈ {1. am cercetat dac˘ valorile a SN (2k) ... 2. S˘ not˘m a a I(f ) = a 6 b f (x) dx .. k ∈ {0.M } . . Avˆnd ˆ vedere c˘ (3. ˆ urma test˘rii acestei metode iterative pentru N = a In a 2. N − 1. 1 ≤ k ≤ N .. xN +1−j = −xj . −1 < xN < . a a a Pe de alt˘ parte. i = j . PN (xj (k0 ) ) ≤ 10−20 cu k0 ≥ 1 este verificat˘ .144 Alexandru Lupa¸ s Dac˘ xi .. k = 0. 4.. N k+1 j=1 N ... Folosind acest test de a a precizie s-a observat c˘ a |SN (2k)| ≤ 10−14 . +1].106) este exact˘ pentru orice polinom de grad ≤ 2N − a ın a a 1 . k≥1.N − 1} . [−1. Implementarea FORTRAN .. < x2 < x1 < +1 sunt r˘d˘cinile polinomului lui Legendre a a a PN . Preciz˘m c˘ SN (2k − 1) = 0 . vezi [20] . 200. .

N. Se calculeaz˘ o aproximare initial˘ RINIT a lui I(f). Test˘m dac˘ N > 3 . W (2).. Dac˘ aceasta este fals. f ) 4. L. precum ¸i coeficientii Christoffel corespunz˘tori s ¸ a W (1). f ) . A. declar˘m N := 4 a a a a a a a at a 2. W (N 1) N 2 ˘ dacA N este par . ¸i s care include numerele lui Christoffel . B= limitele de integrare a. 1. X(N 1) ale polinomului lui Legendre. Mai precis a ¸ a RIN IT := G(3. f ) = H · c(N ) i=1 f (hi ) + k=1 ck i=1 Tik (f ) Formula de cuadratur˘ (3. L. X.108) ne furnizeaza˘ aproximarea a a I(f ) ≈ G(N. 1} ... s ¸ ın a 1. ITER. Principalii pa¸i ai acestui algoritm FORTRAN sunt prezentati ˆ cele ce urmeaz˘. Se calculeaz˘ valorile aproximative ale r˘d˘cinilor a a a X(1). b • N=gradul polinomului lui Legendre • L =num˘rul initial de aplic˘ri al formulei lui Gauss-Legendre a ¸ a a a • EPS= num˘r pozitiv care simuleaz˘ precizia • ITER= num˘r maxim de cicluri iterative permise. Dac˘ aceste inegalit˘¸i nu au loc. KOD ∈ {0. L. W. declar˘m EPS:= 10−8 3.. Pentru a evalua I(f ) s-a construit o subrutin˘ a GAUSS1 (F. R. Preciz˘m c˘ N 1 = a a N 1 = 1 + N pentru N impar. . > X(N 1) ale polinomului lui Legendre.Metode Numerice L M L 145 G(N. KOD) unde parametrii de intrare sunt : • FON= functia f care urmeaz˘ s˘ fie integrat˘ ¸ a a a • A.. EPS.. . 2 • W= vector de dimensiune 1 + N 2 W (I) := ci corespunz˘toare lui X(I) a • KOD= cod de eroare ... Test˘m dac˘ 0 < EP S < 10−7 . B. adic˘ L (final)≤ ITER a a Parametrii de ie¸ire sunt : s • R=aproximarea final˘ pentru I(f) a • X= vector de dimensiune 1 + N 2 care contine r˘d˘cinile nenegative ¸ a a X(1) > X(2) > . X(2).

110) nu are loc. ˆ cele ce a a ı¸ ¸ ın ın urmeaz˘ vom nota prin LFINAL valoarea final˘ a lui L.146 Alexandru Lupa¸ s 5. dep˘¸e¸te ITER. Se determin˘ aproximarea R a integralei I(f). RIN IT := R ¸i o nou˘ aproximare R etse construit˘. sau pˆn˘ cˆnd L.110) este ˆ a a a a ındeplinit. Dac˘ (3.110) ın ¸ ın nu este verificat se testeaz˘ dac˘ a a 2L < IT ER ˆ caz aafirmativ In L := 2L . anume R: =G(2L. L. atunci KOD = 1 ¸i s RET U RN . Testarea preciziei : mai precis. |R|) . f ) 6. f). . atunci KOD=0 ¸i RETURN a a s 7. N. num˘rul de iteratii . Iterarea metodei de integrare : ˆ situatia ˆ care criteriul de precizie (3. Dac˘ 2L ≥ IT ER ¸i a a a a ¸ as s a s (3. Preciz˘m c˘ L ˆsi poate modifica continutul ˆ timpul calculului . se testeaz˘ a (3. a a Programul este urm˘torul7 : a 7 comentariile s-au inclus ˆ limba englez˘ ın a .110) este verificat˘.110) |R − RINIT| ≤ EPS min(1. Aceasta ˆ a ınseamn˘ c˘ a a R := G(N. s a a Acest proces iterativ continu˘ pˆn˘ cˆnd testul de precizie (3.

NUMBER OF EQUIDISTANT SUBINTERVALS FROM (A. B) METHOD : GAUSS-LEGENDRE QUADRATURE FORMULA USAGE : CALL GAUSS1(F.Metode Numerice 147 C C C C C C C C C C C C C C C C C C C C C C C C C C C C C C C C C C C C C C C SUBROUTINE GAUSS1(F. OTHERWISE.EPS.AN ARRAY OF DIMENSION 1+N/2 WHICH INCLUDES THE CHRISTOFFEL NUMBERS R .EPS. W.W.KOD) ============================= PURPOSE : THE APPROXIMATIVE INTEGRATION OF A FUNCTION F ON AN INTERVAL (A.X. B .R.N.A.B.L. B) EPS .X.W.AN ERROR CODE : KOD=0 MEANS THAT A CERTAIN ACCURACY TEST IS VERIFIED.L.ITER OUTPUT PARAMETERS : X. R.N.A.R. KOD=1 INPUT PARAMETERS : F.THE FUNCTION WHICH IS INTEGRATED A.B.L.N. KOD .A TOLERANCE VALUE X .EPS.A.THE DEGREE OF THE LEGENDRE POLYNOMIAL L .B.ITER.THE MAXIMUM NUMBER OF ITERATIVE CYCLES PERMITTED KOD .VECTOR OF DIMENSION 1+N/2 WHICH CONTAINS THE NON-NEGATIVE ROOTS OF THE LEGENDRE POLYNOMIAL W .ENDPOINTS OF THE INTERVAL OF INTEGRATION N .THE APPROXIMATIVE VALUE OF THE INTEGRAL ITER .ITER.KOD) DESCRIPTION OF PARAMETERS : F .

148
C C C C C C C C REMARKS : 1.

Alexandru Lupa¸ s

L IS DESTROYED DURING COMPATATION 2. A DECLARATION EXTERNAL F MUST BE USED BEFORE CALL GAUSSI(F,A,B,N,L,EPS,X,W,R,ITER,KOD) IMPLICIT DOUBLE PRECION (A-H, O-Z) DIMENSION X(1), W(1) = = = TEST ON N = = = IF (N-3) 1, 2, 8 N=4 = = = TEST ON EPS = = = EPX=EPS- .1D-6 IF(EPS*EPX) 2, 9, 9 EPS=.1D-7 =+= THE INITIAL VALUE OF R, NAMELY RINIT, IS CONSTRUCTED =+= H1=(B-A)0.5 P=(A+B)*0.5 ROOT=H1*0.774596669241483 P1=P+ROOT P2=P-ROOT RINIT=(F(P1)+F(P2))*0.888888888888889*F(P) =+=INITIAL VALUES =+= M=N/2 TN=DFLOAT(N) AN=1./TN CSI=1./(4*TN+1.) DEV=(1.+TN)*TN =+ START OF THE ITERATION METHOD WHICH FURNISHES US THE ROOTS X(1) ... X(M) AND THE WEIGHTS W(1) ... W(M) += DO 100 K=1, M TED=(4.*DFLOAT(K)-1.)*CSI V=TED*3.1415926535897932 X(K)=DCOS(V) NTER=0

C 1 C 8 9 C C 2

C

C C C C C

Metode Numerice
300 C C P2=X(K) P(1)=1. = COMPUTE P3, THE VALUE OF THE LEGENDRE POLYNOMIAL PN(X) AT X(K)= DO 70 IT =2, N ZI=1./DFLOAT (IT) P3=(2.-ZI)*X(K)*P2 - (1.- ZI)*P1 P1=P2 P2=P3 CONTINUE = CALCULATE THE SUCCESIVE APPROXIMATION OF THE ROOT X(K) = U= 1. - X(K)*X(K) U1=P3∗X(K)-P1 Q=U*AN/U1 GW=P3*Q DE=U+2.*X(K)*GW + GW*GW*DEV DER=DABS(U/DE) EPSI= GW*DSORT(DER) IF(DABS(P3)-1.D-19) 100, 100,5 IF(DABS(EPSI)-1.D-17) 100,100, 6 IF(NTER-10) 7, 7, 100 NTER=NTER + 1 X(K)=X(K)+EPSI GO TO 300 W(K)=2.*Q*Q/U = = CALCULATE THE APPROXIMATION R OF THE INTEGRAL = = IF(2*M - N) 3, 4, 3 AM=1 DO 50 I=1, M TIX=2.* DFLOAT(I)-1. AM=AM* (1. + 1./TIX) NM=M+1 W(NM)=AM*AM*AN*AN X(NM)=0 GO TO 44

149

70 C C C

5 6 7

100 C C 3

50

150
4 44

Alexandru Lupa¸ s
NM=M H=H1/DFLOAT(L) R=0 DO 444 K= 1, NM ZW=H*X(K) S=O DO 80 I=1, L ZI= 2.* DFLOAT(I)-1. SI=A+ZI*H S=S + F(SI + ZW)+F(SI - ZW) R=R+W(K)*S R=R*H RABS=DABS(R) IF(RABS-1.) 90 , 90 , 91 DEZ=DABS(R-RINIT)-EPS*RABS GO TO 92 DEZ=DABS(R-RINIT)-EPS == TEST ON ACCURACY == IF(DEZ) 93, 93, 94 L=2*L IF(L-ITER) 95, 96, 96 RINIT=R == ITERATION OF THE INTEGRATION METHOD== GO TO 44 KOD=0 GO TO 99 KOD=1 L=L/2 IF(N-NM) 401, 500, 401 == FINDING THE TRUE WEIGHT W(M+1) = = W(NM)=2.*W(NM) RETURN END

80 444

90 91 C 92 94 95 C C 93 96 99 C C 401 500

5. Exemple numerice. Algoritmul de mai sus a fost testat pentru unele functii, calculele fiind f˘cute ˆ dubl˘ precizie. ¸ a ın a 5.1. f (x) = x + π · sin(πx) , a = 0 , b = 1 , N = 10 , L = 128 , IT ER = 1000 , EP S = .1D − 14 Rezultate : R = .250000000000000E + 01 , LF IN AL = 512 , KOD = 1 I(f ) = .250000000000000E + 01 . 5.2. f (x) = 1 + ex , a = 0 , b = 1 , N = 4 , L = 40 , IT ER = 500 , EP S = .1D − 5 Rezultate : R = I(f ) = .271828182845905E + 01 , LF IN AL = 160, KOD = 0 .2718281828459045...E + 01 = e .

Γ 1 4 2 151 .E + 00 .4.E + 00 = − ln 2 √ f (x) = 6 + 2π(sin x)3/2 . L = 256 . Dac˘ N = 150 . L = 10 . KOD = 0 −. 3. se obtine ¸ R = . N=44 . f (x) = x · arctg x .131450472063418E + 02 .1D − 7 Rezultate : R = I(f ) = 5. b = 0 . IT ER = 4000 . L = 20 . a = 1 . . KOD = 0 . N = 5 ..Metode Numerice 5.E + 00 = 0. IT ER = 50 .131450472065969E + 02 . L=100 . I(f ) = .1D − 7 Rezultate : 1. KOD = 0 −. I(f ) = . LF IN AL = 256 . Cu N = 200 . L=200 R = . L = 20 . 2. KOD = 0 . atunci a R = . EP S = .E + 02 = 5. LF IN AL = 160 .. a = 1 . IT ER = 500 .3.. N=100 ... b = 0 .131450472058757E + 02 . a = 1 . KOD = 0 .5 − arctg1 .285398163397448..63629436111989061884. N=5 .693147180559953. a = 0 . LF IN AL = 100 .5.693147180559945E + 00 . 2.131450472065968E + 02 . 4. L=200 R = . f (x) = 1/(1 + x) .636294361119892E + 00 . b = π/2 .1D − 7 Rezultate : 1. LF IN AL = 400 . IT ER = 300 . LF IN AL = 200 .285398163397448E + 00 . EP S = . KOD = 0 . g˘sim a R = . KOD = 0 . f (x) = x + ln x . L=400 R = .1314504765969. −.6.. LF IN AL = 40 . b = 2 . LF IN AL = 20 .636294361119892E + 00 . N=4 . EP S = . LF IN AL = 400 . −.1D − 8 Rezultate : R = I(f ) = 5. EP S = . N = 15 . KOD = 0 ..

152
5.7. f (x) = 0.5x +

Alexandru Lupa¸ s
1 + 0.25x2
13

· P10 (x) ,

a = −1 , b = 1 , IT ER = 4000 , EP S = .1D − 8 ˆ cele ce urmeaz˘ not˘m prin Pn polinomul de grad n al lui Legendre . In a a Rezultate : 1. Pentru N=90 , L=80 se g˘se¸te a s R = .1188281590606595E − 01 , LF IN AL = 80 , KOD = 0 ; 2. Dac˘ L=400 ¸i N=5 , respectiv N=6 , atunci a s LF IN AL = 800 , KOD = 0 ¸i s R = R = I(f ) = 5.8. .1188281590606931E − 01 , resp. .1188281590606417E − 01 √ .1188281590606678...E − 01 = 65 5/12288

.

f (x) = (1 − x − ln x)x)/((1 − x) · ln x) , a = 0 , b = 1 , IT ER = 4000 , L = 1400

Rezultate : 1. Cu N = 10 , EP S = .1D − 9 se obtine ¸ R = .577215655361789E + 00 , LF IN AL = 2800 , KOD = 1 ; 2. Pentru N = 50 , EP S = .1D − 8 calculatorul furnizeaz˘ a R = .57721566480130E + 00 , LF IN AL = 2800 , KOD = 1 ; I(f ) = .57721566490153286...E + 00 = γ = constanta lui Euler. x 5.9. f (x) = ln 2 + , (sin x + cos x) sin x a = 0, b = π/4, IT ER = 400, EP S = 1.D − 9, N = 10, L = 1200 Rezultate : R = .915965594177221E + 00 , LF IN AL = 2400 , KOD = 0 I(f ) = .915965594177219015...E + 00 = G = constanta lui Catalan . 5.10. f (x) = 9728 · P9 (x) (1.25 − x)
−0.5

,

a = −1 , b = 1 , IT ER = 4000 , EP S = .1D − 8 Rezultate : 1. Dac˘ N=8 , L=1000 , atunci a R = .2000000000000189E + 01 , KOD = 0 , LF IN AL = 2000 ; 2. Pentru N=9 , L=1000 se obtine ¸ R = .2000000000000120E + 01 , KOD = 0 , LF IN AL = 2000 , I(f ) = .2000000000000000E + 01 .

Capitolul 4

REZOLVAREA ECUATIILOR ¸ TRANSCENDENTE
4.1
4.1.1
(4.1)

Localizarea r˘d˘cinilor ecuatiilor polinomiale a a ¸
Regula lui Lagrange
f (x) ≡ xn + a1 xn−1 + a2 xn−2 + . . . + an = 0 , f (xν ) = 0 .

Teorema 51 Fie ecuatia ¸

Presupunem c˘ numai coeficientii ai1 , ai2 , . . . ais sunt numere negative ¸i fie aj primul a ¸ s dintre coeficientii a1 , a2 , . . . , an care este negativ. Deci ¸ a1 ≥ 0 Dac˘ a α=
k∈{i1 ,i2 ,...,is }

,

a2 ≥ 0 , . . . aj−1 ≥ 0 max |ak | ,

, L=1+

aj < 0 √ j α,

.

atunci orice r˘d˘cin˘ real˘ xk a ecuatiei (4.1) verific˘ a a a a ¸ a |xk | ≤ L .

Demonstratie. Este suficient s˘ ar˘t˘m c˘ f (x) > 0 pentru x > L . ¸ a aa a Pentr x > 0 avem
j−1 n

f (x) = xn +
n k=1 n

ak xn−k +
ν=j

aν xn−ν ≥

≥ xn +
ν=j

aν xn−ν ≥ xn − α
ν=j

xn−ν = xn − α(xn−j + xn−j−1 + . . . + 1)

adic˘ a f (x) ≥ xn − α

xn−j+1 − 1 x−1

.

153

154

Alexandru Lupa¸ s

Dac˘ avem o r˘d˘cin˘ xk ∈ [0, 1] , atunci evident |xk | ≤ L . Fie xk o r˘d˘cin˘ a a a a a a a real˘ cu proprietatea xk > 1 . ˆ a Inseamn˘ c˘ a a 0 = f (xk ) ≥ xn − α k deci xn ≤ α k xn−j+1 − 1 k xk − 1

xn−j+1 xn−j+1 − 1 k ≤α k xk − 1 xk − 1

adic˘ xj−1 (xk − 1) ≤ α . ˆ cazul nostru xj−1 (xk − 1) ≥ (xk − 1)j , ceea a In k k ce implic˘ (xk − 1)j ≤ α , adic˘ 1 < xk ≤ L . Cu alte cuvinte, am ar˘tat a a a c˘ orice r˘d˘cin˘ pozitiv˘ verific˘ inegalitatea din enuntul teoremei. Implicatia a a a a a a ¸ ¸ xk < 0 =⇒ −L ≤ xk se poate face prin studiul ecuatiei f (−x) = 0 . ¸

4.1.2

,, Span” -ul unui polinom

a Definitia 37 Dac˘ a1 , a2 sunt numere reale fixate, atunci P(a1 , a2 ) ¸ este multimea tuturor polinoamelor , cu toate r˘d˘cinile reale, de forma ¸ a a f (x) = xn + a1 xn−1 + a2 xn−2 + b3 xn−3 + ... + bn , Presupunem c˘ r˘cinile lui f sunt ordonate descresc˘tor, adic˘ a a a a x1 ≥ x2 ≥ ..., ≥ xn , f (xi ) = 0 . bk ∈ R .

Num˘rul x1 − xn se nume¸te ,, span ”-ul lui f . a s De exemplu, dac˘ Hn este polinomul lui Hermite normalizat de a
x→∞

lim Hn (x) = 1 . 1 a1 = n n
n

,

atunci Hn ∈ Pn 0,

n(1 − n) 4

Este evident c˘ numerele x = − a ¯

xk ¸i s
k=1

∆ : = (n − 1)a2 − 2na2 = 1 (4.2) =n
k=1 n n

(xi − xj )2 =
1≤i≤j≤n n 2

(xk − x) = n ¯
k=1

2

x2 k


k=1

xk

sunt caracteristici comune polinoamelor din clasa P(a1 , a2 ) . ˆ aceast˘ sectiune ne propunem s˘ g˘sim valorile extremale ale functioIn a ¸ a a ¸ nalelor d, rk , m care sunt definite pe P(a1 , a2 ) prin imaginile lor, dup˘ cum urmeaz˘ a a d(f ) = x1 − xn rk (f ) = xk m(f ) = min (xi − xk ) .
1≤i≤k≤n

unde f ∈ P(a1 , a2 ) , f (xi ) = 0 , x1 ≥ x2 ≥ ..., ≥ xn . ˆ cele ce urmeaz˘ , simbolul [·] reprezint˘ partea ˆ In a a ıntreag˘. a

a2 ) → [0. ¸ Demonstratie. Teorema 52 [15]. +∞) definit˘ prin a d(f ) = r1 (f ) − rn (f ) = x1 − xn Pentru orice polinom f ∈ Pn (a1 .Metode Numerice Lema 30 Polinoamle 1 n n+1 2 n 2 155 [n] 2 ∆ f∗ (x) = (4. a2 ) ∆ n 2 n+1 2 . a a a . n 2 n+1 2 ∆ = = n¯2 + x Prin urmare 1≤i<j≤n ∗ 1 ∆ = a2 − 2a2 1 n ri (f∗ )rj (f∗ ) = a2 . Fie d : Pn (a1 . a2 ) . Avem ¸ (x − x)2 − ¯ ∆ 2n (x − x)n−2 ¯ n rk (f∗ ) = k=1 n+1 2 n 2 n 2 n+1 2 = n 2 x ¯ 1 n ∆ + n+1 2 . n La stˆnga. x± ¯ 1 n ∆ = = n¯ = −a1 x n (rk (f∗ ))2 = k=1 2 2 n = 2 x ¯ 1 n n+1 2 n 2 ∆ n+1 + 2 1 x± ¯ n . ˆ timp ce a a s a ın marginea superioar˘ este atins˘ numai dac˘ f = f ∗ . cazul de egalitate are loc dac˘ ¸i numai dac˘ f = f∗ . ¸i o demonstratie similar˘ se poate face s ¸ a pentru polinomul f .3) x−x ¯ 1 x−x± ¯ n n 2 n+1 2 [ n+1 ] 2 ∆ f ∗ (x) = apartin clasei Pn (a1 . ≤ d(f ) ≤ 2 ∆ .

a2 ) max d(f ) = d(f ∗ ) = 2 ∆ n . . a2 ) toate elementele de forma In ın ¸ (x − x1 )k (x − xn )n−k . span”-ul polinomului f . n adic˘ a d(f ) ≤ Dac˘ f ∈ Pn (a1 . -Nagy iar apoi redescoperit˘ de T. a Marginea inferioar˘ . Demonstratie. existenta c˘reia a fost enuntat˘ sub forma unei conjecturi de a ¸ a ¸ a c˘tre T. ≥ xn ¯ g˘sim a Pe de alt˘ parte a k(n − k) ≤ cu egalitate dac˘ ¸i numai dac˘ as a k= n 2 sau k= n+1 2 . (f ) 4 cu egalitate numai dac˘ a 2 ∆. Presupunˆnd a x1 ≥ . ˆ multimea Pn (a1 . anume f ∗ definit ˆ (4.Sz. Astfel (4. S˘ demonstr˘m c˘ ¸ a a a f ∈Pn (a1 .. Dup˘ cum am v˘zut . a2 ) este de forma a f (x) = (x − x1 )(x − xn )(x − x)n−2 ¯ . k= n 2 sau k= n+1 2 . n+1 2 n · d (f ) 2 2 ∆ ≤ k(n − k)(x1 − xn )2 .2) In n−1 (4.4) ∆ = n(x1 − xn )2 + 2n(¯ − x1 )(¯ − xn ) + n x x k=2 2 (xk − x)2 ¯ .Popoviciu [22].Popoviciu [22].. num˘rul d(f ) se nume¸te a a a a s . Avˆnd ˆ vedere c˘ Pn (a1 . are loc egalitatea.3). ≥ xk ≥ x ≥ xk+1 ≥ . demonstratia este comın ¸ plet˘ . atunci .4) implic˘ ¯ 2 a ∆≥ n 2 d (f ) 2 . poate fi g˘sit˘ ˆ urm˘toarea manier˘ : din a a a ın a a ∆= este evident c˘ a (xi − xj )2 1≤i≤j≤n ∂∆ = 2n(xi − x) ¯ ∂xi . ([?]-[19]. [?]).. ˆ conformitate cu (4. a2 ) contine a a a ın a ¸ numai un element de acest tip. ˆ fine .v. dup˘ cum am v˘zut .156 Alexandru Lupa¸ s 2 Marginea superioar˘ a a a ın a n ∆ a fost g˘sit˘ ˆ [31] de c˘tre J.. Observ˘m c˘ (¯ − x1 )(¯ − xn ) ≥ − d a a x x x = 1 (x1 + xn ) ..

= zn = Z 2 . In ın Un rezultat interesant este urm˘torul : a Teorema 53 (J. .-Nagy [32]) Fie f un polinom cu toate r˘d˘cinile reale ¸i distincte. atunci a n n n (4. ¯ n k=1 (xk − x)2 ≤ ¯ n n+1 2 · d (f ) 2 2 . = z[ n ] = z 2 .26 pag 205) : at dac˘ a ≤ ti ≤ A. n}) . z[ n+1 ] = .. unde matricea t z este una din urm˘toarele a a A b B Dac˘ ˆ (4.Metode Numerice se rezum˘ la f∗ definit ˆ (4. a = b = xn − x . . b ≤ zi ≤ B(i ∈ {1. Dac˘ d(f ) este span-ul lui a a s a f . (4. k ∈ {2. . = tn = T 2 . A B a b ..a2 ) n 2 O alt˘ metod˘ de a g˘si marginea inferioar˘ const˘ ˆ utilizarea urm˘toarei . ˆ conformitate cu (4.6) z1 = z2 = .5) alegem a ın tk = zk = xk − x ¯ rezult˘ c˘ a a n T Z ..2..6) elementul minimal este f∗ definit ˆ (4. A = B = x1 − x ¯ . . a a a a a ın a variante discrete” a inegalit˘¸ii lui Gruss (vezi [?].. 2 t[ n+1 ] = . von Sz.. .. . 157 f ∈Pn (a1 . adic˘ a d(f ) ≥ ∆ n 2 n+1 2 . atunci d(f ) ≤ d f (n−k) n(n − 1) k(k − 1) .. a B A b . n − 1} . ˆ concluzie a ın In min d(f ) = d(f∗ ) = ∆ · n+1 2 ..5) n k=1 tk zk − k=1 tk · k=1 zk ≤ (A − a)(B − b) n n+1 · 2 2 cu egalitate pentru t1 = t2 = .3).. = t[ n ] = t. ..3). A a b B . 3..

fn sunt definite ˆ (4. max ri (f ) = ri (fi )...... . 1 ≤ i ≤ n − 1.2. ≥ xn r˘d˘cinile unui polinoim arbitrar din ¸ a a Pn (a1 . ≥ xk0 − x ≥ 0 > xk0 +1 − x ≥ . Laguerre [12] ) Dac˘ rk : Pn (a1 . ın Demonstratie.3 Rezultatul lui Laguerre Teorema 54 (E. Exist˘ un num˘r natural k0 ... atunci a x+ ¯ x− ¯ x− ¯ 1 n 1 n ∆ 1 ≤ r1 (f ) ≤ x + ¯ n−1 n (n − 1)∆ ≤ rn (f ) ≤ x − ¯ (n − 1)∆.. a2 ) .7) apartin clasi Pn (a1 .7).. n n−k+1 n k Aceste delimit˘ri sunt optimale ˆ multimea Pn (a1 . 2 ≤ j ≤ n..158 Alexandru Lupa¸ s 4. Dac˘ f ∈ Pn (a1 . 1 ≤ k0 ≤ n − 1 ... ¸ Teorema 55 vezi [15] . x1 ≥ x2 ≥ . n−1 1 k−1 1 n−k ∆ ≤ rk (f ) ≤ x + ¯ ∆. a2 ) . n) . ¸ 4. astfel ˆ at a a ıncˆ (4. Mai precis a ın ¸ min r1 (f ) = r1 (fn−1 ). . ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ 2 Observ˘m c˘ a a k0 k0 ∆=n i=1 (xi − x) + n ¯ i=1 2 (xi − x) ¯ − 2n (xi − x)(xj − x) ¯ ¯ 1+k0 ≤i<j≤n . a2 ) → R(k ∈ {1. (1 ≤ k ≤ n) .4 Delimit˘ri optimale pentru r˘d˘cini a a a n−j j Se verific˘ faptul c˘ polinoamele a a fj (x) = 1 x−x+ ¯ n j 1 ∆ x−x− ¯ n−j n (1 ≤ j ≤ n − 1) n−j ∆ j ..8) x1 − x ≥ x2 − x ≥ . s ˆ continuare ne propunem s˘ realiz˘m un studiu mai am˘nuntit cu privire la comIn a a a ¸ portarea functionalelor rk . max rn (f ) = rn (f1 ).n}) sunt definite de a rk (f ) = xk atunci x− ¯ 1 n (n − 1)∆ ≤ rk (f ) ≤ x + ¯ 1 n (n − 1)∆(k = 1. (k = 2. . (4.1. min rj (f ) = rj (fj−1 ). 1 n ∆ ...1.. Fie x1 ≥ x2 ≥ .28 din [?]). A se vedea ¸i 3. f2 . f (xk ) = 0 . a2 ) . ≥ xn − x . ..xn .n − 1). a2 ) . unde f1 .

. pentru k ∈ {2.a2 ) j−1 1 Dac˘ j ∈ {1... 1 n (n − 1)∆ . f ∈Pn (a1 . k0 = n − 1 . 2 ≤ 1 + k0 ≤ p ≤ n . ¯ ¯ ¯ Cu alte cuvinte 1 ∆ . C2 = x + ¯ 1 n ∆ n−1 .9) ¸i s Avem mp = i=p (xi − x) ≤ (n − p + 1)(xp − x) ≤ 0 ¯ ¯ (xp − x)2 ≤ (xp+1 − x)2 ≤ .. n n−1 cu egalitate dac˘ ¸i numai dac˘ x1 = x2 = . = xp−1 = a + x .  xp = xp+1 = . +n i=1 (xi − x)2 ¯ ≥ adic˘ |xp − x| ≤ a ¯ n(n − p + 1) (xp − x)2 + n(n − p + 1)(xp − x)2 ¯ ¯ p−1 p−1 n−p+1 ∆ 1 n .. a a ın S˘ presupunem c˘ p este un num˘r natural . ≤ (xn − x)2 ¯ ¯ ¯ n mp ∆= m2 + n xi − x + ¯ p−1 p p−1 i=1 2 p−1 2 n .... 2 2 C1 + (n − 1)C2 = a2 − 2a2 1 . C 2 ≥ C1 . (b < 0).. Atunci a a a n (4. as a Aceasta ˆ ınseamn˘ c˘ polinomul minimal trebuie ales astfel ca a a r1 (f ) ≥ x + ¯ f (x) = (x − C1 )(x − C2 )n−1 Conditiile ¸ C1 (n − 1)C2 = −a1 ne conduc la C1 = x − ¯ Prin urmare min r1 (f ) = r1 (fn−1 ) = x + ¯ 1 n ∆ n−1 . atunci rj (f ) ≥ n n−j+1 ∆ este verificat˘ ˆ mod trivial. . . n} min rk (f ) = rk (fk−1 ) = x − ¯ 1 n p−1 ∆ n−p+1 .. .9) constat˘m c˘ rp (f ) ≥ x − n n−p+1 ∆ cu egalitate dac˘ ¸i numai a a ¯ 1 dac˘ : a  ¯ (a ≥ 0). k0 } .  x1 = x2 = . C2 ≥ C1 .Metode Numerice k0 159 n(1 + k0 ) i=1 (xi − x)2 ≤ nk0 (1 + k0 )(x1 − x)2 ≤ n2 (n − 1)(x1 − x)2 . .a2 ) . Astfel. f ∈Pn (a1 .xk0 ..... = xn = b + x ¯ . p−1 as Din (4.

ˆ [15].. ..8). k=1 x2 = 1 k atunci teorema de mai sus furnizeza˘ margini pentru a¸a numitele . In a a a Teorema 56 Dac˘ m(f ) = 0 . Not˘m ¸ s ın a  dac˘ |xk0 − x| ≤ |xk0 +1 − x| a ¯ ¯  k0 . sunt numere care verific˘ a a n n xk = 0 k=1 . Fie k0 ..160 Alexandru Lupa¸ s Pˆn˘ ˆ prezent s-a rezolvat numai problema de minim.. s=  1 + k0 dac˘ |xk0 − x| > |xk0 +1 − x| a ¯ ¯ Pentru ˆ ınceput s˘ remarc˘m c˘ pentru i ≤ s a a a s−1 xi − x = ¯ j=1 (xj − xj+1 ) + (xs − x) ≥ (s − i)m(f ) + (xs − x) ¯ ¯ . (k ∈ {1. Demonstratie. . Observatie. n}) .. x2 . Deoarece pentru i > s i−1 xi − x = (xs − x) − ¯ ¯ j=s (xj − xj+1 ) + (xs − x) ≤ (xs − x) + (s − i)m(f ) .. Dac˘ x1 .xn sunt r˘d˘cinile unui polinom de clas˘ ¸ a a a a Pn (0. ¯ ¯ rezult˘ din inegalit˘¸ile de mai sus c˘ a at a ∆ = n s s n (xi − x)2 + ¯ i=1 i=s+1 n (xi − x)2 ≥ ¯ ≥ i=1 1 ((s − i)m(f ) + (xs − x))2 + ¯ ((xs − x) + (s − i)m(f ))2 . adic˘ xk . ales ca ¸i ˆ (4. Marginea superioar˘ va a a ın a rezulta prin considerarea polinomului p(x) = (−1)n f (−x) care apartine clasei ¸ Pn (−a1 . autorul demonstreaz˘ urm˘toarele. statistici ora s donate” 1 (vezi [?]-[5]). atunci 1≤i<k≤n min (xi − xk ) unde f ∈ Pn (a1 . ¯ i=s+1 ˆ englez˘ order statistics ın a . a2 ) ¸i f (xi ) = s 2 n 3∆ −1 m(f ) ≤ cu egalitate pentru n n2 f (x) = p∗ (x) = k=1 x−x− ¯ n − 2k + 1 n 3∆ n2 − 1 . 1 ≤ k0 ≤ n − 1 . −1/2) . a2 ) .

(s ∈ {1.. situat pe graficul functiei f s˘ tras˘m tangenta (t) la grafic. b] un . f (t0 )) . Existenta ¸i unicitatea ¸ a a ¸ s acesteia ne este asigurat˘ de fptul c˘ functia este derivabil˘. . . deci numai dac˘ f = p∗ .Metode Numerice Aceasta poate s˘ fie scris˘ sub forma a a ∆ 6n2 − 6s(n + 1) + (n + 1)(2n + 1) 2 ≥ m (f )+ 2 n 6 +(2s − n − 1)(xs − x)m(f ) + (xs − x)2 ¯ ¯ unde cazul de egalitate are loc dac˘ ¸i numai dac˘ as a xj − xj+1 = m(f ) Tinˆnd seama de (4. a ¸ Fie t0 .xn . verific˘ a as a a a a xs − x = ¯ n − 2s + 1 m(f ) 2 . (j ∈ {1. b] . b) .2 4... t0 ∈ [a. Cu alte cuvinte. Fie t1 abscisa punctalui de intersectie dintre (t) ¸i axa Ox . O alt˘ demonstratie a acestei teoreme poate fi g˘sit˘ ˆ a a ¸ a a ın [13]. . 4.. . n}) .10) egalitatea avˆnd loc dac˘ ¸i numai dac˘ r˘d˘cinile x1 .2... ¸ s rezolvˆnd sistemul de ecuatii a ¸ (t) (Ox) g˘sim a t1 = t0 − f (t0 ) f (t0 ) . n − 1}) . b] are o singur˘ solutie x ∈ (a. y y = = f (t0 )(x − t0 ) + t0 0 .1 Metode pentru rezolvarea ecuatiilor transcen¸ dente Metoda lui Newton S˘ presupunem c˘ f : [a.10) g˘sim ¸ a a ∆ (n2 − 1) 2 ≥ m (f ) n2 12 sau m(f ) ≤ 2 n 3∆ n2 − 1 ... 161 (4. b] → R este derivabil˘ pe domeniul de definitie ¸i ˆ plus a a a ¸ s ın c˘ a f (x) = 0 .punct de start” . Din punctul din plan T0 ≡ (t0 . x ∈ [a. Ecuatia explicit˘ a a a ¸ a ¸ a tangentei este (t) y = f (t0 )(x − t0 ) + t0 .. ∀x ∈ [a. De asemenea facem ipoteza c˘ ecuatia a ¸ f (x) = 0 .

coarda” [AB] .. .. b] Fie −∞ < a < b < ∞ ¸i f ∈ C[a. f (x) f (x) Construirea acestor aproximatii . x ∈ [a. . n ∈ {0. Dac˘ definim Nf : [a. iteratii .11) devine a a (4..12) tn+1 = Nf (tn ) . tn . f (b)) ¸i fie (c) dreapta (AB) . succesive definesc metoda lui Newton sau ¸ ¸ .coarda” [AB] intersecteaz˘ axa Ox ˆ a a ıntr-un singur punct c1 . adic˘ dreapta pe care se afl˘ situat˘ .}. t2 .2. b] . unde (4... . b] → R prin a Nf (x) = x − observ˘m c˘ (4. Metoda coardei const˘ ˆ efectuarea aproximatiei a ın ¸ x ≈ c1 . . a ın a S˘ consider˘m ˆ planul xOy punctele a a ın A = (a. Avem evident a ¸ f (a)f (b) < 0 ceea ce atrage dup˘ sine ˆ mod evident c˘ f (a) = f (b) ..13) Metoda coardei f (x) = 0 . deci se construiesc succesiv termenii ¸irului ¸ a s t1 . c1 ∈ (a. tN .. a a 4. Ecuatia s a a a ¸ explicit˘ a acestei drepte este a (c) sau (c) y= y= f (b) − f (a) (x − a) + f (a) b−a f (a) − f (b) (x − b) + f (b) .. x ∈ (a.metoda tangentei ”. adic˘ ¸ a   y = f (b) − f (a) (x − a) + f (a)  b−a   y = 0 . b) . deci x ≈ t1 .. 1. . 1..162 Alexandru Lupa¸ s Se consider˘ c˘ t1 este o prim˘ aproximatie a solutiei x .. Din conditia c1 ≡ (c) ∩ Ox . Presupunem c˘ ecuatia s a ¸ are o singur˘ solutie x . a−b Este clar c˘ . ..11) tn+1 = tn − f (tn ) f (tn ) .} .2 (4. Procedeul a a a ¸ ¸ de aproximare al solutiei x se repet˘.. tn+1 . n ∈ {0. datorit˘ interpret˘rii geometrice ... b) . f (a)) ¸i s B = (b.

15) c1 . cn+1 . c2 . . Preciz˘m urm˘toarele posibilit˘¸i de STOP.123456789765312312358.. ˆ calculator” s-ar putea s˘ avem ın a c19 = c20 = 0. 1) care va . iar numerele din (4.fantezia” programatorului.. de exemplu ca c19 c20 = = 0.. c1 ) ¸i avem x ≈ c2 unde s c2 = a − f (a)(c1 − a) f (c1 ) − f (a) .. dac˘ f (a)f (c1 ) < 0 .... 0.123456789765312 Deci nu mai are rost s˘ trecem la calculul lui c21 .Metode Numerice sau   y    rezult˘ a (4. c1 ] sau [c1 . adic˘ de oprire a calculului : a a at a • se poate . s • se construiesc astfel termenii unui ¸ir (cn ) (4. y 163 = f (a) − f (b) (x − a) + f (b) a−b = 0 ˆ continuare acest reationament se repet˘ : In ¸ a • se determin˘ pe care dintre subintervalele [a. s ın ¸ 4... . . ˆ cazul f (a)f (c1 ) > 0 ˆ s In ınseamn˘ c˘ x ∈ (c1 ..2. se opre¸te ˆ functie de . b] se g˘se¸te solutia a a s ¸ x ..123456789765312989797.3 Criterii de STOP Presupunem ca parametrii de intrare un num˘r EPS ∈ (0.. b) ¸i avem a a c2 = b − f (b)(b − c1 ) f (b) − f (c1 ) . . • se repet˘ metoda : de exemplu. cN . Acest proces .. Evident .14) c1 = a − f (a)(b − a) f (b)(b − a) =b− f (b) − f (a) f (b) − f (a) . a .... atunci a a x ∈ (a.15) se mai numesc iteratiile obtinute s s ¸ ¸ cu ajutorul metodei coardei. procedeu . numit ¸i ¸ir iterativ. dar datorit˘ preciziei limitate a sistemului ın a de calcul .num˘rul maxim” de iteratii s a a ¸ care se vor calcula.simula a preciza” ¸i un num˘r natural N care va reprezenta . cn . . ˆ realitate x20 = x19 .

ceea ce este a a a a echivalent cu (ˆ cazul metodei lui Newton) ın |tn+1 − tn | ≤ EPX unde EPX =   EPS  EPS · |tn | . atunci calculul lui xn+1 nu mai este posibil. |tn | ≤ 1 |tn | > 1 . Analog . avem In ¸ a a (4.16) |tn+1 − tn | ≤ EPS . .18) tn+1 = tn − f (tn ) f (tn ) . a a Prin urmare.} . aceste criterii sunt eficiente numai dac˘ a In a |x| . dac˘ avem EPS = a 10−6 iar tn . De exemplu. w0 ∈ {a. unde de exemplu EPS ∈ {10−3 . β . Not˘ : ˆ realitate . b}. a a a operatia de ˆ artire care intervine ˆ egalit˘¸ile din (4.. ˆ cazul metodei lui Newton .. 10−16 ... f (x) = 0 a at ¸ s • Datorit˘ continuit˘¸ii functiei f este de a¸teptat ca cn ≈ x =⇒ f (cn ) ≈ f (x) deci f (cn ) ≈ 0 . overflow”).00000000000043125 s-ar putea considera c˘ aproximarea c11 ≈ x este . 10−4 . |cn | . ˆ situatia c˘ aplic˘m metoda lui Newton. . f ] ≈ 0 .17) cn+1 = w0 − f (w0 ) [cn . criteriul (4.16) nu va fi niciodat˘ sesizat ca ˆ a ındeplinit de un sistem uzual de calcul . la metoda tangentei (Newton) se poate impune ca |f (tn )| ≤ EPS . . Este mult mai bine s˘ impunem ca eroarea relativ˘ s˘ fie mic˘ . |tn | sunt numere . β. . unde prin [α. tn+1 sunt de ordinul lui 10+60 .164 Alexandru Lupa¸ s • Astfel un criteriu de oprire ar putea s˘ fie a |cn+1 − cn | ≤ EPS .17) conducˆnd la ¸ ımp˘ ¸ ın at a numere reale foarte mari (. • Deoarece ˆ cazul metodei coardei cn+1 se poate scrie ın (4. f ] s-a notat diferenta divizat˘ a functiei f pe punctele ¸ a ¸ α. β. dac˘ a |f (c11 )| = 0. β . f ] = β−α ˆ ınseamn˘ c˘ dac˘ [α. [α.bun˘ ”. Mai precis. un alt criteriu de oprire ar putea sa-l constituie |f (cn )| ≤ EPS . . adic˘ a f (β) − f (α) . f ] . se poate utiliza criteriul de oprire a a ın (4. Asem˘n˘tor.... w0 . mici” . pentru exemplificare .

Facem ipoteza suplimentar˘ c˘ ecuatia a a ¸ (4. adic˘ a |f (tk0 )| ≤ 10−p ¸i s k0 ≤ N .cod de eroare” care atˆt s˘ ilustreze precizia calculelor efectuate a a a de c˘tre sistemul de calcul cˆt ¸i s˘ permit˘ un dialog cu utilizatorul. de exemplu a p ∈ {−35.20) f (x) ≈ Lf (x) . Fie astfel ¸ a (4. 4. prin a a s a In executarea celor N pa¸i . x ∈ [a. −40.21) Lf (x) = 0 .Metode Numerice 165 • ˆ functie de ordinul de m˘rime al constantelor reale admise de calculator.. b] → R cu o functie . ¸i s n0 ≤ N . ˆ fine . ¸i s n0 = N .5 (4. ˆ situatia (S2) metoda lui Newton nu este convergent˘ ¸i In ın ¸ as KOD := 2 . In ¸ a este foarte util˘ ¸i impunerea unui criteriu de stop de forma as |[cn .2. denumit˘ . dac˘ programul s-a terminat ˆ situatia (S0) vom subˆ ¸elege c˘ a ın ¸ ınt a .2.19) Metoda ecuatiilor apropiate ¸ f (x) = 0 . . x ∈ [a. Cazul divergent ” . f ]| ≤ 10−p iar ˆ cazul metodei lui Newton ın |f (tn )| ≤ 10−p unde p este un num˘r natural .. f ]| ≤ 10−p . 4. ˆ cazul (S1) . b] . −50}. rezumˆndu-ne la metoda tangentei . s˘ retinem numai In a a ¸ urm˘toarele variante de STOP : a (S0) Dac˘ a |f (tn0 )| ≤ EP S (S1) ˆ cazul ˆ care In ın |f (tn0 )| > EP S (S2) .ecuatia apropiat˘” Lf (x) ≈ a a ¸ s a ın ¸ a 0 . b] . b. a a s a a De exemplu . b] o singur˘ solutie x ..19) are ˆ intervalul [a. ın a ın a ¸ ˆ acest scop aproxim˘m functia f : [a.4 Cod de eroare Este indicat de a introduce ca ¸i parametru de ie¸ire (OUTPUT) o variabil˘ ˆ s s a ıntreag˘ a KOD . ˆ Inseamn˘ c˘ ecuatiei (4. ˆ continuare. b] Presupunem c˘ dorim s˘ rezolv˘m ecuatia a a a ¸ ˆ ipoteza c˘ (4. sau |[cn .19) i se ata¸eaz˘ ˆ mod natural .precizia dorit˘ ” a fost atins˘ ¸i declar˘m KOD = 0 . precizia nu s-a atins : vom atribui lui KOD s ¸ valoarea 1 . a. mai simpl˘” ( de In a ¸ ¸ a exemplu cu o functie polinomial˘ de grad inferior ) Lf .. x ∈ [a.. iteratii .

cu alte cuvinte a ¸ at x−b x−a + f (b) a−b b−a Presupunem c˘ f (a)f (b) < 0 ˆ care caz aproximarea a ın L(a.ecuatia aproximativ˘”) a ¸ a Lf (x) ≡ L(a. l2 . Datorit˘ simplit˘¸ii . . b. ln . b.... n∈N  F (xn ) − xn   x = F (y n n−1 ) unde x0 este un . f |x) = 0 ... Se demonstreaz˘ c˘ lim xn = x . acest rationament se poate . Regula Falsi” care se mai atribuie metodei coardei. metoda coardei”. b] . x ∈ [a. f |x) = f (a) f (x) ≈ L(a. b] o singur˘ solutie l1 . punct de start” din [a. ¸inˆndu-se seama de a a In a ¸ t a aproximarea (4.... .ecuatia s ¸ a ¸ apropiat˘” ( .19) cu . a a n→∞ . punctul t0 fiind ales ˆ [a. deci metoda lui Newton sau metoda tangentei. Se pune problema determin˘rii aproxi¸ a a ¸ a ¸ mative a unui punct fix x al acestei functii adic˘ rezolvarea ecuatiei F (x) = x .itera” . de grad ≤ 1 care interpoleaz˘ functia f pe extremit˘¸ile intervalului [a. b. ın ¸ ¸a Vom considera dou˘ exemple. s-ar putea ca aceast˘ solutie ın a ¸ a at a ¸ a lui (4. a Aceasta este o justificare a denumirii .. f |x) x ∈ [a. ln+1 . a Astfel am reg˘sit . a • Metoda lui Newton . • Metoda coardei .20) consider˘m a x ≈ l1 . . b] o functie surjectiv˘. x1 = F (x0 )  F (xn ) − xn    yn = F (xn ) + x − y n n−1 −1 . b] ne furnizeaz˘ l1 ≡ c1 .6 Metoda lui Wegstein Fie F : [a.. lN ... a ın Dac˘ ˆ rationamentul de mai sus se consider˘ Lf ≡ Tf obtinem l1 ≡ a ın ¸ a ¸ t1 . Se consider˘ algoritmul a y0 = x0 . urmˆnd a se studia eroarea comis˘. Fie L(a. b] . b.166 Alexandru Lupa¸ s are ˆ [a. b] ¸i substituirea . . b] . ecuatiei adev˘rate” (4.21) s˘ se poat˘ determina efectiv.. 4. convergenta lui In a a a ¸ (ln ) iar ˆ caz afirmativ existenta unui ordin de convergent˘.2. b] → [a. ˆ final se consider˘ x ≈ ln . Desigur. . ˆ aceast˘ situatie .. ajungˆndu-se astfel la termenii unui ¸ a ¸ir s l1 . Not˘m prin a 1 Tf (x) = k=0 f (k) (t0 ) (x − t0 )k = f (t0 ) + f (t0 )(x − t0 ) k! polinomul lui Taylor ata¸at functiei f presupus˘ derivabil˘ ¸i strict monos ¸ a as ton˘. f |·) polinomul al lui Lagrange ..

. xm ym . j=0 2 αj > 0 167 . citirea ¸ ınt printre rˆndurile unui tabel” . 2 Care este definitia unui sistem Cebˆsev ? Enumerati cˆteva propriet˘¸i ale ¸ ı¸ ¸ a at unui sistem Cebˆsev complet. x1 . . . . de exemplu aceasta ˆ a ınseamn˘ c˘ fiind date punctele a a (distincte) x0 . b] . .. b] care ¸ s contine punctele distincte x0 . ym . de dimensiune finit˘. . 1 TA..Capitolul 5 TESTE PENTRU VERIFICAREA CUNOSTIINTELOR ¸ ¸ 5. b] → R se nume¸te ¸ s sistem Cebˆsev (sau T-sistem) de ordinul m pe [a... ı¸ Indicatie : Un sistem u0 . Pentru ca ele s˘ fie u¸or de mˆnuit vom ¸ a s a considera c˘ sunt dintr-un subspatiu liniar. . . . xm . al lui C[a. a a xk−1 < x < xk . . a a De obicei functiile F se aleg ca fiind reale ¸i definite pe un interval [a. xk−1 yk−1 x ? xk yk . prin interpolare se poate ˆ ¸elege . . 1 Ce ˆ ınseamn˘.. urmˆnd ulterior evaluarea restului f (x) − F (x) care exprim˘ eroarea ce se comite..1 Test Nr. . a a ˆ practic˘ se efectueaz˘ aproximarea In a a f (x) ≈ F (x) . . din punct de vedere experimental. deci tabelul s x f (x) x0 y0 x1 y1 . s˘ ˆ a ıncerc˘m ca prin intermediul lui F s˘ atribuim lui f (x) . . o anumit˘ valoare aproximativ˘. b] dac˘ orice combinatie liniar˘ ı¸ a ¸ a nenul˘ a acestor functii a ¸ m m αk uk (t) k=0 . a interpola datele dintr-un a tabel ? Indicatie : Din punct de vedere empiric.. . xm ¸i valorile y0 . x1 . u1 . y1 . .. um unde uj : [a. . . . a ¸ a TA.

. um } este un CT-sistem atunci ¸ a r (5. u1 . 0 ≤ r ≤ m . a ıncˆ TA. .1). . xm puncte distincte din [a. s TA. m} . u1 . . u1 . . b] . . uj ∈ C[a. . . . b] . dac˘ multimile a ¸ {u0 . Q(xm ) = 0 . atunci exist˘ C ∈ R \ {0} . . r ∈ {0. ∀x ∈ [a. x2 . . . b] . . astfel ˆ at Q(x) = C · P0 (x) . . um . u1 . u1 . . xm din [a. um xm . . at b) Dac˘ a m Q(x) = β0 u0 (x) + β1 u1 (x) + . u1 . . .168 Alexandru Lupa¸ s are cel mult m zerouri pe [a. . 1.3) P (x) = k=0 αk uk (x) . . 3 Ce se ˆ ¸elege prin termenul de . b] . . um } s un CT-sistem. . Functiile ¸ u0 .2) P0 (x) = ∆ u0 . . k=0 |βk | > 0 . . . Q(x2 ) = 0. P0 (xm ) = 0 .1) ˆ plus In (5. . . x1 . Atunci : a) Exist˘ ˆ ˆ a ın ınvelitoarea liniar˘ a CT-sistemului un element a nenul P0 cu proprietatea (5. u1 . b] . . . . . . verific˘ a Q(x1 ) = 0. Not˘m ınt a a u = {u0 . . . . um+1 } este un CT-sistem pe [a.. formeaz˘ un sistem Cebˆsev complet. P0 (x2 ) = 0 . . polinom generalizat” ? ınt Indicatie : Dac˘ u = {u0 . . . x1 . se nume¸te polinom generalizat sau u-polinom. . de ordinul m pe [a. . . um } . P0 (x1 ) = 0. αk ∈ R . . satisface egalit˘¸ile (5. . sunt sisteme Cebˆsev pe [a. ur } . . um . j ≤ m. . x. 4 Enuntati problema interpol˘rii prin polinoame generalizate. . . . . . . b] ¸i {u0 . Prin ¸ a sistem de m + 1 puncte distincte x0 . + βm um (x) . . ¸¸ a Indicatie : Presupunem c˘ {u0 . . ı¸ Dintre propriet˘¸i amintim : at Fie x1 . b] vom ˆ ¸elege c˘ xi = xj pentru i = j . b]. . 0 ≤ i. pe scurt un a ı¸ CT-sistem. .

atunci a Lm (x0 . TA. . m. . . . k = 0. . b] → R . TA. xm } se cere s˘ se studieze existenta ¸i unicitatea unui polinom Lm = Lm (f .5) = sau ϕk. ·) ∈ Πm (u) 2) Lm (f . . m} . . j=0 Polinomul Lm (x0 .4) {x0 ... . j ∈ {0. ˆ In cazul ˆ care Lm exist˘ ¸i este unic s˘ se g˘seasc˘ o expresie convenabil˘ a ın a s a a a a polinomului generalizat Lm .. b] → R ¸i sistemul de puncte distincte din [a.m (x) = (x − x0 )(x − x1 ). x1 .m (x)f (xk ) . Enumerati cˆteva pro¸ ¸ a priet˘¸i ale acestui polinom de interpolare. x) . j ∈ {0.m (x) = unde m ϕk. . 1. . .. . f |x) = m k=0 ϕk. astfel ˆ at ıncˆ Lm (xj ) = f (xj ) . b] ¸ s (5. x1 . m}. Deci (5. . xm . x1 . ·) cu propriet˘¸ile : at 1) Lm (f .Metode Numerice 169 Problema interpol˘rii prin polinoame generalizate se poate enunta astfel : Fiind dat˘ a ¸ a o functie f : [a. .(x − xm ) (xk − x0 )(xk − x1 ). .. (reprezentarea): dac˘ f : [a. .) . .m .. . 6 Scrieti polinomul de interpolare al lui Lagrange. . . xm . f |·) verific˘ egalit˘¸ile : a at 1... m} se nume¸te polinomul generalizat de interpolare al lui Lagrange ata¸at functiei f ¸i s s ¸ s nodurilor distincte x0 . . .(xk − xk−1 )(xk − xk+1 ). . xj ) = f (xj ) .... ¸ a a polinoamele fundamentale de interpolare ale lui Lagrange... .. Lm ∈ a ¸ s Πm (u).. Diferenta divizat˘ este coeficientul lui um (x) ˆ ¸ a ın Lm (f .. x1 . at Indicatie : Amintim reprezentarea urm˘toare : Se noteaz˘ cu ϕk. 1.(xk − xm ) ω(x) (x − xk )ω (xk ) ω(x) = (x − xj ) .) ∈ Πm (u) astfel ˆ at ¸ a a a ıncˆ Lm (f .. j ∈ {0. 1. xm . 1.(x − xk−1 )(x − xk+1 ). . xj ) = f (xj ) . Polinomul Lm (f . 5 Ce se ˆ ¸elege prin notiunea de diferent˘ divizat˘ relativ˘ la un sistem Cebˆsev ınt ¸ ¸a a a ı¸ complet ? Indicatie : Se arat˘ c˘ exist˘ un singur polinom Lm (f . .

.... 6. xm . 7 Scrieti polinomul lui Lagrange corespunz˘tor diviziunii echidistante. x1 . . x0 . x0 + h. . (liniaritatea): f.. 1. x0 + mh. . 1. . f |x) = x − x0 x − xm Lm−1 (x1 . xm ... Se obtine ¸ Lm (x0 . (m = n − 1) 2n . Dar ˆ ¸ a ın cazul nodurilor lui Cebˆsev ? ı¸ Indicatie : Fie ¸ xk = x0 + kh . xm . xm .. TA.170 Alexandru Lupa¸ s 2. k ∈ {1. m} . .. . (proprietatea de proiectie): dac˘ h ∈ Πm ... n} . . . x1 . . avem a a (5. xm . m}.6) 4. 5. f |x) = ω(x)[x. f |x) − Lm−1 (x0 . x1 . x1 . . (relatia de recurent˘) : ¸ ¸a (5. h = 0 . ........ α. αf + βg|x) = = αLm (x0 . Atunci ω(x) = hm+1 j=0 m x − x0 −j h ω (x0 + kh) = (−1)m−k hm k!(m − k)!.. .. g ∈ D[a. b]. implic˘ a Lm (x0 . h|·) . . 2.. x1 . k ∈ {0.. b] . x1 .... xm . x1 . xm ..... f ] . j = in{0.8) f (x) − Lm (x0 . f |xj ) = f (xj ) ... Dac˘ ı¸ a xk = tk = cos atunci ω(x) = 1 2n−1 Tn (x) (2k − 1)π .. f |x) = = (m + 1) m x−x0 h m m+1 (−1)m−k k=0 x−x0 h m f (x0 + kh) = x−x0 k −k h (−1)m−k k=0 x−x0 h k −k−1 f (x0 + kh) m−k Cazul nodurilor lui Cebˆsev.7) = Lm (x0 . (reprezentarea restului): presupunˆnd c˘ x = xj ..... xm . xm .. g|x) . f |x) xm − x0 xm − x0 h = Lm (x0 . x1 . atunci ¸ a (5. β ∈ R ... f |x) + βLm (x0 . x2 . 3. xm . x1 .... avem a Lm (x0 . . (proprietatea de interpolare): dac˘ f ∈ D[a. . Tn (x) = cos n(arccos x) ¸i s ω (tk ) = n 2n−1 · (−1)k−1 1 − t2 k .

.. x ∈ [0.. t2 . tn .. Alegˆ ¸ a ınd x0 = 0 ¸i h = s P (x) = 0... deci a0 = k=0 m 1 m g˘sim a 1 2 . . ˆ final se a ın a a ın obtine ¸ n n π Ln−1 (t1 . verific˘ |P (x)| ≤ 1 . .Metode Numerice Avem Ln−1 (t1 . tn . xk = x0 + kh ¸i presupunem c˘ s a P (x) = a0 xm + . f |x) = 1 n 171 n (−1)k−1 k=1 Tn (x) 1 − t2 k f (tk ). tn . x − xk 1 2 Notˆnd ω0 = .. t2 .. m m (−1)m−k mm k P .. are loc egalitatea a π π n ωj Tj (x)Tj (t) = j=0 1 Tn+1 (x)Tn (t) − Tn (x)Tn+1 (t) π x−t . 8 Dac˘ P ∈ Πm ¸i a s Q(x) = A(x − x0 )(x − x1 ). . A = 0. Tj ]Tj (x). n j=0 k=1 Dac˘ [f. a ¸ a Indicatie : Folosim teoria interpol˘rii. . S˘ alegem ˆ aceast˘ identitate t = tk ..... 9 Fie P ∈ Πm . se cere s˘ se a g˘seasc˘ coeficientii Ck din egalitatea a a ¸ P (x) = Q(x) m k=0 Ck x − xk . f |x) = j=0 ωj [f. TA. k!(m − k)! m . P xm + . 1] . Atunci k=1 n (5.. .. ωj = .. Indicatie : Proprietatea de proiectie ne permite s˘ scriem ¸ ¸ a m P (x) = k=0 Q(x) P (xk ) (x − xk )Q (xk ) adic˘ Ck = a P (xk ) .. .9) Ln−1 (t1 . xi = xj pentru i = j.(x − xm ). Q (xk ) TA. f |x) = ωj Tj (x) f (tk )Tj (tk ) . . j ≥ 1 .. g] = a π n n f (tk )g(tk ) . Dup˘ efectuarea unor calcule. 1. a G˘siti o margine superioar˘ a coeficientului a0 .

2 Test Nr... ¸ ıntˆ S(n. f |x) este ¸ ¸ a ¸ ¸a a singurul polinom de grad ≤ m cu proprietatea de interpolare Nm (x0 . TA. 5... . 1. ¸i respectiv s n xn = k=0 S(n. n}= numerele lui Stirling de speta ˆ aia.... k) se pot exprima elegant prin intermediul unei diferente divizate : ¸ alegˆnd f (x) = xn .. . xm . f |xj ) = f (xj ) . k. . coeficientii de leg˘tur˘” s(n.. . x. 1. h = 1. 1. 1... f |x) − Nk−1 (x0 . en ] x(x − 1) · · · (x − k + 1) k=0 =x[k] ceea ce ˆ ınseamn˘ c˘ a a S(n... matricea de trecere de la baza B1 la B2 ” sau matricea de trecere de la baza B2 la B1 .(x − xk−1 )[x0 . . . k) . f ] . Se impune de a studia .. ˆ literatura de specialitate.. 0 ≤ n ≤ m. . xm . k) x(x − 1)(x − k + 1) x[k] . m} . x2 . x0 = 0 . k) din egalit˘¸ile at n x[n] = x(x − 1)(x − n + 1) = k=0 s(n.. x(x − 1)(x − m + 1)} . . en ] . . se utilizeaz˘ terminologia: In a s(n. . xk . x(x − 1) .. j ∈ {0... . atunci Nk (x0 . 10 Care este polinomul de interpolare al lui Newton ? Indicatie : Folositi urm˘toarea relattie de recurent˘ : dac˘ Nm (x0 .172 Prin urmare |a0 | ≤ mm m! Alexandru Lupa¸ s m k=0 m k = (2m)m m! ceea ce constituie o evaluare a coeficientului dominant. x1 ... x1 . f |x) = = (x − x0 )(x − x1 ). x1 . k) ¸i ¸ a a s S(n. .. k)xk . k) = numerele lui Stirling de speta a doua. Intervin astfel .. .. g˘sim a a n xn = [0.. xm } = {1... xk−1 . x1 . x. i = j.. x1 . xk . . 2 TB.. xi = xj . . k. . 1 Cum se definesc numerele lui Stirling ? Indicatie : S˘ consider˘m urm˘toarele dou˘ baze ale spatiului Πm : ¸ a a a a ¸ B1 B2 = {1. . ¸ Numerele S(n. k ∈ {0. k) = [0... ..

(xj − xk−1 ) = A(ψk ) .. avem ¸ n k=0 k ck f n n = k=0 ak 0. ψk (t) = (t − x0 ).. Ar˘t˘¸i c˘ are loc implicatia a at a ¸ h ∈ Πm =⇒ Bn h ∈ (Πm ) .. xk (1 − x)n−k n−k j=0 n! xk k (n − k)! n n−k j k! n k x (1 − x)n−k−j = k x j n k (Bn f ) (x) = (5.Metode Numerice TB. xk . 1 k ... f ] Indicatie : Se g˘se¸te ak = ¸ a s j=k cj (xj − x0 ). 1 2 k . pentru ck = In ak = ceea ce implic˘ a n n k k! nk n−k j=0 j+k cj+k k . b] → R o functional˘ liniar˘. . Indicatie : Folosind polinomul de interpolare al lui Newton. de forma ¸ a a n 173 (5. ψ0 (t) = 1.(t − xk−1 ) TB..10) A(f ) = k=0 ck f (xk ) unde ck este independent de f ¸i xi = xj pentru i = j... 2 Fie A : D[a. x1 . . .. 3 Operatorul lui Bernstein este Bn : D[0. .. f n n n unde ak = ˆ particular. unde . k ≥ 1...11) = k=0 k=0 n n k k x (1 − x)n−k f k n 0. s Se cere s˘ se g˘seasc˘ coeficientii ak din egalitatea a a a ¸ n A(f ) = k=0 n ak [x0 . f xk . m ≤ ¸ n . 1] → Πn unde n (Bn f ) (x) = k=0 n k x (1 − x)n−k f k k n . . . Se pune problema de a cerceta comportarea acestui operator pe subspatiul Πm . n n = k! n nk k .

. TB. < xn un sistem de puncte distincte situate ˆ ıntr-un interval [a. x1 .. f |x) .12) (∆) : x1 < x2 < . b] → R cu proprietatea c˘ exist˘ derivatele ¸ ¸ a a f (α1 −1) (x1 ).13) (Hf )(j) (xk ) = f (j) (xk ) . . . α2 − 1. ¸a s Problema interpol˘rii pe puncte distincte se poate extinde ˆ urm˘toarea manier˘ : a ın a a fiind dat˘ o submultime H din Dα [a. b] cu a ın ¸ ajutorul polinomului lui Lagrange . Aceasta va ˆ ınsemna c˘ a pentru k ∈ {1. xn . . a TB. . . x2 . α2 . . α2 . 1 k . = αn = 2 n . (m + 1)! TB. xn contacte de ordin α1 − 1. Se noteaz˘ prin Dα [a. αn ) . h = 0 n n pentru k ≥m+1 iar (5. . . se cere s˘ se g˘seasc˘ expresia analitic˘ a lui a a a a a (H2n−1 f ) (x) := H2n−1 (x1 . b] ? Indicatie : ¸ f (x) − (Lm f )(x) = ω(x) f (m+1) (ξ) . b]. . S˘ consider˘m nua a merele naturale α1 . xn . αn − 1 . . b] → H cu proprietatea c˘ oricare ar fi f din Dα [a. Indicatie : (B) Cazul nodurilor duble : ˆ aceast˘ situatie ¸ ın a ¸ α1 = α2 = . . 4 Cum se reprezint˘ restul ˆ interpolarea unei functii f ∈ C n+1 [a. . b] functia Hf s˘ aib˘ cu f pe punctele a ¸ a a x1 . x2 . .174 Alexandru Lupa¸ s Dac˘ ˆ continuare presupuem h ∈ Πm avem a ın 0. 6 Dac˘ prin HN f se noteaz˘ polinomul de interpolare al lui Hermite corea a spunz˘tor nodurilor (). αn ¸i fie α = (α1 . 0 ≤ j ≤ αk − 1} . .. sau Newton. . . . . . . Punctul α ∈ Nn este . b] s a multimea tuturor functiilor f : [a. t=xk . vectorul de incident˘ ata¸at diviziunii (∆)” .. .68) obtinem ¸ dj dtj t − xk w(t) 2 aj (k) = . f (α2 −1) (x2 ). . construit pe un sistem de n + 1 puncte distincte din [a. . . b) . N = 2n − 1 . . x2 . . ξ ∈ (a. 5 Formulati problema interpol˘rii pe noduri multiple (Hermite). . .11) atrage dup˘ sine Bn h ∈ Πm . . b] se cere s˘ se studieze existenta unui operator a ¸ a ¸ H : Dα [a. 2. . n} (5. din (1. . ¸ a Indicatie : Fie ¸ (5. . Dac˘ w(t) = a k=1 (t − xk ) . . f (αn −1) (xn ) .

y0 + h2 ) .j = αf0. j(1 − k). y) pe punctele In a ¸ ? M0. Se obtine solutia ¸ ¸ (α∗ . y0 ) + βf (x0 + h1 . x2 . ∀ h = axy + bx + cy + d ceea ce este acela¸i lucru ca egalitatea s αf (x0 . y) = x .0 + γf0. δ ∗ ) = ((1 − k)(1 − j). M1.j ) ≈ (1 − k)(1 − j) · f (x0 . . astfel ca aproximarea a ¸ s˘ fie exact˘ pentru orice polinom de dou˘ variabile de forma h(x. M1.1 .j ale retelei . δ se g˘sesc din conditia a a ¸ r(h) = 0 . y0 + h2 )+ +δf (x0 + h1 . . γ. a1 (k) = − 2 175 w (xk ) . y) = y . f |x) = k=1 φk (x)Ak (f . .0 . M0. h3 (x. y0 + h2 ) + kj · f (x0 + h1 . w 3 (xk ) Cu notatia φk (x) = ¸ w(x) (x−xk )w (xk ) se obtine ¸ n H2n−1 (x1 . γ ∗ . kj) . Se va efectua aproximarea f (Mk. xn . ◦ • • • • se cere s˘ se aproximeze valorile pe nodurile Mk.0 + βf1. y) = axy + bx + a a a cy + d . w (xk ) TB.1 .1 + δf1. Indicatie : Se poate considera o aproximare de forma ¸ fk. . y) = xy . y) = 1 . unde Ak (f . y0 )+ . y0 + jh2 ) s˘ fie verificat˘ pentru a a h0 (x. x0 ) + k(1 − j) · f (x0 + h1 . h2 (x. Parametrii α. 7 ˆ ipoteza c˘ se cunosc valorile unei functii f (x. x) . y0 + h2 ) = f (x0 + kh1 . y0 ) + γf (x0 . h1 (x. k(1 − j). +j(1 − k) · f (x0 . x) := f (xk ) + (x − xk ) f (xk ) − w (xk ) f (xk ) . β ∗ . x1 .1 + r(f ) unde r(f ) este restul aproxim˘rii. xn .0 .Metode Numerice adic˘ a0 (k) = a 1 w 2 (xk ) . β. x2 .

Mai precis. Cu aceste notatii .3 Test Nr. ¸ a a a Se pune problema implement˘rii formulei lui Lagrange. . .(i+m) . fiu” Pi1 i2 .. x12 . . se constat˘ c˘ ¸ a a L(x) = P123. . . yn unde y1 = f (x1 ). ..iν s . .. pentru a a N = 4 . p˘rinti” ai ¸ ¸a ¸ a s a ¸ lui Pi1 i2 . 1 Descrieti algoritmul lui Aitken-Neville. y2 = f (x2 ). se noteaz˘ a  = L0 (xj ... ... . ceea ce reprezint˘ r˘spunsul dorit.(i+m−1) + (xi − x)P(i+1)(i+2). x2 ..14) f (x) y1 y2 . . Se bazeaz˘ ın a a a a a pe relatia de recurent˘ mentionat˘ dintre un ..N . 3 TC. . . not˘m prin a a L(x) polinomul de interpolare de grad ≤ N − 1 ata¸at datelor experimentale din s tabelul urm˘tor a x x1 x2 .. f |x)  Pj    Pij = L1 (xi . xN un sistem de puncte distincte dou˘ cˆte dou˘ .iν−1 ¸i Pi2 i3 . conform relatiei de recurent˘ pe care o satisfac polinoamele de a ¸ ¸a interpolare.iν = Lν−1 (xi1 . .... avem un singur descendent P1234 care se poate g˘si dup˘ algoritmul a a urm˘tor : a x1 y1 = P1 P12 P123 x2 y2 = P2 P23 P1234 (5. f |x) iar a pentru un x cunoscut. xiν ... . avem Recurenta (*) ¸ Pi(i+1). ..iν ¸i cei doi . . xj . De exemplu. Dac˘ L(x) = LN −1 (x1 . .176 Alexandru Lupa¸ s 5.. f |x) .(i+m) = (x − xi+m )Pi(i+1). xN . yN = f (xN ) . cˆte o coloan˘ de fiecare dat˘. .Neville este o modalitate recursiv˘ de a completa numerele a ˆ acest tablou... xi − xi+m Algoritmul lui Aitken-Neville se bazeaz˘ pe aceast˘ egalitate .. ¸ Indicatie : Fie x1 . f |x)    .  . x2 .. . a a Pe de alt˘ parte .15) P234 x3 y3 = P3 P34 x4 y4 = P4 Algoritmul lui Aitken. de la stˆnga la dreapta. . xN (5. .   Pi1 i2 .     .

x = xj unde ω(x) = t . . f (t) a ¸ x−t (x − x0 ) · · · (x − xn ) .0 + (f1. y) pe punctele • • −•− −•− −•− −•− −•− • • G˘sim a 2 f0.0 + f0.0 := ∂ 2 f (x. xn . − TC.0 ) . .0 + f0.0 + f0.y)=(x0 .0 ≈ 1 (f1. xn . y) ∂ 2 f (x.0 . .2 + f−2.−2 ) 12 .1 M0. b] → R .−1 − 4f0.0 cu ajutorul valorilor lui f (x. . .0 + f0.0 M0. xn . . Cunoscˆnd f (x. 2 O aproximare a Laplacianului. y) pe punctele a • M−1. < xn ≤ b ¸i f : [a.0 + f0.1 + f−1. . f (t) x−t t . . .0 M0. x1 .0 ≈ 1 4 −5f0. . S˘ se g˘seasc˘ o alt˘ s a a a a expresie analitic˘ a functiei ω(x) x0 .y0 ) Indicatie : Se obtine ¸ ¸ 2 f0. .1 + f−1. h2 2 TC. . f |x) = ω(x) x0 . Indicatie : Are loc egalitatea ¸ Ln (x0 .−1 M1. (x.0 + f0. −•− −•− −•− • se cere s˘ se determine o valoare aproximativ˘ Laplacianului a a 2 177 f0. . 3 Aproximati num˘rul ¸ a mentionate ˆ figura al˘turat˘ ¸ ın a a f0.Metode Numerice TC. 4 Fie a ≤ x0 < .−1 ) − h2 3 1 (f2. y) + ∂x2 ∂y 2 . . x ∈ R.

. a+t t a(a + 1) · · · (a + n) Γ(a + n + 1) Indicatie : Utilizati problema TC. Determinˆnd coeficientul lui xn−1 . . . xn . precum ¸ 5 ¸i faptul c˘ cos(arccos x) = x . . a. f |x) = [x0 . se cere s˘ se arate a c˘ a 1 (−1)n (−1)n Γ(a) 0. Calculati ¸ (n + 1) 1 − x2 {0. Folositi formula sin(φ+ψ) = sin φ cos ψ+sin ψ cos φ . . 1. x1 .4 Test Nr. a.16) Dn (x0 . 2 Precizati conditii necesare ¸i suficiente pe care trebuie s˘ le satisfac˘ restul ¸ ¸ s a a formulei de cuadratur˘ a f (x0 ) = Dn (x0 . . k=1 astfel ˆ at s˘ aib˘ gradul de exactitate p . 4} . xn . . Bn (en−1 ) = 1 . 5 Dac˘ a este un num˘r real diferit de un ˆ a a ıntreg nepozitiv. f ] Bn (h) = 0. . xn . . . . . . x1 . 7 Fie Un (x) = Un (x) = 2n n−1 xUn−1 x − Un−2 (x) n+1 n+2 Uk (x) pentru k ∈ . U2 (x) = 4x 3−1 . f ) := 1 h n .1). ak f (x0 + hbk ) (n ≥ 2). x1 .4.178 Alexandru Lupa¸ s TC. 1 Care este forma general˘ a unei formule de derivare numeric˘ destinat˘ a a a calculului aproximativ al lui f (x0 ) ? Indicatie : vezi (2. . ıncˆ a a . en+1 ] [x0 . . xn . ¸ ¸ TC. x0 ) (5. 6 Dac˘ a Ln (x0 . . ar˘tati c˘ Bn posed˘ propriet˘¸ile : a ¸ a a at Bn (f ) = [x0 . f ] xn + Bn (f )xn−1 + . Justificati c˘ Un (x) este un polinom de grad efectiv egal cu n . xn . . U3 (x) = 2x3 − x. 1. . . acesta ˆ realitate a ¸ a ın va coincide Bn (f ) . Ar˘tati c˘ a ¸ a TC. = = . U4 (x) = ¸ 1 16x4 − 12x2 + 1 . 2. ∀h ∈ Πn−2 . n . 3. . . b. ¸ a Indicatie : U0 (x) = 1. b. . f ) + Rn (f . x1 . . e1 f ] − [x0 . arcsin ((n + 1) arccos x) √ . s a 2 5. 4 TD. x1 . ¸ TD. Indicatie : Se va folosi exprimarea polinomului lui Lagrange ca ¸i o combinatie ¸ s ¸ liniar˘ a valorilor functiei. U1 (x) = x.

.16)? Cu ajutorul parametrilor de control. x0 ) = 0 .16) are gradul de exactitate a1 a2 a3 . .17) Rn (h. . Prin urmare este necesar ¸i suficient ca s˘ fie verificate egalit˘¸ile s a at  n   Rn (˜0 . p ≥ 2 . . 0              =     . p ≥ 2. 1  b1 b2 . x0 ) = − 1 ak e    h  k=1       n  Rn (˜1 . . . b2   n  (5. σp ) = (0.20) (σ0 . x ) = −hj−1  n ej 0 ak bj . . . e1 . . .16) astfe ca ea s˘ aib˘ gradul de exactitate p . .}  k k=1 TD. . .. constituie o baz˘ a spatiului liniar Πp . este ca (5. .. p} sunt parametrii de control corespunz˘tori unei formule de derivare a numeric˘ de forma (5. σ1 .. j ∈ {1. σj = k=1 ak bj k . an   0 1 0 . .17) este echivalent˘ cu a (5. . . . . .Metode Numerice Indicatie : Dac˘ se noteaz˘ ¸ a a e0 (x) = 1 ˜ .. 1. bn    2 2   b1 b2 . . exprimat˘ matricial. scrieti conditia necesar˘ ¸i ¸ ¸ a s suficient˘ pe care ace¸tia trebuie s˘ o verifice astfel ca restul formulei (5. unde ¸ n n σ0 = k=1 ak . bp 1 bp 2 . 4 G˘siti o conditie necesar˘ ¸i suficient˘ . . .. 0.  . . . a ¸ ¸ as a a TD. .   .16) s˘ aib˘ gradul de exactitate p este a a (5. x0 ) = 0 e pentru j ∈ {0. σ2 . Dar (5.18) Rn (˜j . 3 Care sunt parametrii de control ai unei formule de derivare numeric˘ de a forma (5. . . . .21)   .3) s˘ aib˘ gradul de exactitate a a a a p . . pe care trebuie s˘ o verifice (5. 2. . . ˜ 179 atunci polinoamele {˜0 . ∀h ∈ Πp . Conditia e ˜ ˜ a ¸ ¸ ca (5. e1 (x) = x − x0 ˜ . cu gradul de exactitate p . j ∈ {2. ep (x) = (x − x0 )p . . .16) . ep }. . . O conditie necesar˘ ¸i a ¸ a s suficient˘ pentru ca formula de derivare numeric˘ (2. . . σ3 . 0. 0) . σp .16) s˘ se a s a a anuleze pentru price polinom h ∈ Πp . 3. . .19)   k=1       n    R (˜ . σ1 . dac˘ ¸i numai dac˘ as a   1 1 . 1. Indicatie : Numerele σ0 . .. bp n forma (5. . . a a a Indicatie : Formula de derivare numeric˘ de ¸ a p. x0 ) = 1 − e ak bk (5. . p} . .

j = 1. ¸i s bk k=1 (iii) pentru k ∈ {1. adic˘ al formulelor optimale de derivare numeric˘. n . Indicatie : Singurele formule de derivare numeric˘ de forma ¸ a f (x0 ) = ( 1 h n ak f (x0 + h · bk ) + Rn (f . .16) avˆnd gradul de exaca a a a n titate p . TD. x0 ) k=1 n≥2 . cu p ≥ n . al unei formule de derivare numeric˘ de forma (5. .180 Alexandru Lupa¸ s TD. . . n}  = lk (0)  ak    ω(x)   lk (x) =   (x − bk )ω (bk )      ω(x)    n = j=1 (x − bj ) . 8 G˘siti multimea formulelor de derivare . h = 0) ) care au gradul maxim de exactitate n sunt acelea ˆ care : ın (i) b1 . . ¸ ¸ ¸ TD.17) ¸i (2. s TD. . b2 .16) care au gradul maxim de exactitate a n sunt n b1 b2 · · · bn f (x0 + h · bk ) + Rn (f . bn sunt diferite de zero. Cum trebuie s˘ fie produsul P := a k=1 bk ? Indicatie : P = 0 . Pentru a a aceasta se apeleaz˘ la inversarea matricei Vandermonde. . x0 ) (5. . 2. 5 S˘ consider˘m formula de derivare numeric˘ (5.16) ? a Indicatie : p = n .16) care sunt optimale din punct de vedere al gradului de exactitate. ˆ acest sens a se vedea a In (2.22) f (x0 ) = (−1)n−1 h ω (bk )b2 k k=1 unde bj = 0 . .18). Problema mai dificil˘ este de a justifica existenta formulelor cu ¸ a ¸ grad maxim de exactitate. a a a astfel ˆ at ıncˆ n 1 (ii) = 0 . Pentru demonstratie procedati prin reducere la absurd. 7 Caracterizati multimea tuturor formulelor de derivare numeric˘ de forma ¸ ¸ a (5. Acest rezultat se poate enunta ¸i sub urm˘toarea form˘ : ¸ s a a Formulele de derivare numeric˘ de forma (5. . . bi = bj pentru i = j ¸i s n k=1 1 =0 bk . distincte dou˘ cˆte dou˘. 6 Care este gradul de exactitate maxim posibil. construite pe dou˘ noduri. 2. care a ¸ ¸ a sunt optimale. . .

deci formula este optimal˘. b] . aa a a Dac˘ I = [a. x0 ) reprezint˘ restul formulei de derivare numeric˘. 3! TD.23). 181 Deducem imediat c˘ formulele de derivare numeric˘ pe dou˘ noduri sunt de forma a a a f (x0 ) ≈ f (x0 + hb1 ) − f (x0 − hb1 ) 2hb1 . Care este gradul de exactitate al acestei formule ? Din punct de vedere computational. b] este necesar ¸i suficient s˘ fie verificate inegalit˘¸ile s a at 0<ε≤ b−a a+b − x0 − 2 2 . a a F˘r˘ s˘ restrˆngem generalitatea. h (b1 . ce particularitate ¸ are formula ? Reprezentati restul pe spatiul C 4 [a. atunci pentru ca a x0 − ε ∈ [a. x0 ) . x0 ) = 3 3 (4) h f (µ) 2 . b] . x0 ∈ [a. Notˆnd ε = hb1 . . ε). ε = 0 va rezulta c˘ ˆ cazul a dou˘ noduri . TD. x0 + ε). Restul admite reprezentarea ¸ R3 (f . pentru ε = 0 fixat. b] scrieti o reprezentare a restului r(f . x0 ) din formula a ¸ (5. x0 ) este restul. b] ¸i ¸ s 0<ε≤ Dac˘ a b−a a+b − x0 − 2 2 . x0 + ε ∈ [a. x0 ∈ I . r(f . b] . x0 ) 120h f (x0 ) = unde x0 − 2h < µ < x0 + 3h iar R3 (f . b2 ) ∈ B2 . 9 Dac˘ f ∈ C 3 [a. x0 ) 2ε . ξ ∈ (x0 − ε. ¸ ¸ Indicatie : p = 3 . f (x0 + ε) − f (x0 − ε) + r(f . Coeficientii formulei sunt numere ¸ a ¸ rationale.Metode Numerice Indicatie : S˘ consider˘m ¸ a a n=2 ¸i s 1 1 + =0 b1 b2 . unde. 10 Se consider˘ formula de derivare numeric˘ a a 32f (x0 + 3h) − 27f (x0 − 2h) + 5f (x0 + 6h) + R3 (f .singurele formule a a ın a optimale de derivare numeric˘ avˆnd gradul maxim de exactitate p = 2 este a a (5. Indicatie : Fie f ∈ C(3) [a. x0 . vom presupune ε > 0 . x0 ) = − ε2 f (ξ) . astfel ˆ at a ¸ ıncˆ f (x0 ) = r(f . b] .23) f (x0 ) = f (x0 + ε) − f (x0 − ε) + r(f . 2ε atunci exist˘ cel putin un punct ξ = ξ(f.

iar Rn (f ) reprezint˘ restul formulei. Numerele reale c1 . Dac˘ ˆ plus Rm (em+1 ) = 0 spunem c˘ formula de cuadratur˘ are gradul de a ın a a exactitate efectiv egal cu m .24) a f (t)w(t) dt = k=1 ck f (zk ) + Rn (f ) . Rn (em ) = 0 . ∞) TE. +∞) w3 = e−t Hermite 4 — (−∞. +∞) w4 (t) = e−t Freud — (−∞. Indicatie : O formul˘ de cuadratur˘ are gradul de exactitate m dac˘ ¸ a a a (5. 2) a w(t) dt > 0 .25) Rn (e0 ) = 0 .5 Test Nr. b >→ [0. 1 Ce se ˆ ¸elege printr-o pondere pozitiv˘ pe un interval ? Prezentati exemple ınt a ¸ de ponderi pozitive. pe noduri simple ? a a a b n Indicatie : ¸ a f (t)w(t) dt = k=1 ck f (zk ) + Rn (f ) . s a Exemple de ponderi w(t) Denumire Conditii ¸ impuse asupra parametrilor p > −1 . b) w1 (t) = (b − t)p (t − a)q w2 (t) = e−t tα 2 Jacobi (a. Indicatie : O functie w :< a... . . 2 Ce este o formul˘ exact˘ de cuadratur˘ . exist˘ integralele a a b tk w(t) dt . b) .182 Alexandru Lupa¸ s 5. ¸ a a TE... Rn (e1 ) = 0 . cn se numesc coeficientii formulei de cuadratur˘. se nume¸te pondere pozitiv˘ pe intervalul (a. 5 TE. +∞) cu propriet˘¸ile ¸ ¸ at b 1) pentru orice k ∈ N . . b) Laguerre α > −1 (0. q > −1 Intervalul (a. 3 Definiti gradul de exactitate al unei formule de cuadratur˘ de forma ¸ a b n (5...

µ ∈ (0.. ¸ TE. Ce leg˘turi a a exist˘ ˆ a ıntre m ¸i n ? s Indicatie : S˘ consider˘m nodurile z1 < z2 < . < zn fixate. ˆ plus In ∆ R(f ) = αrp (f ) + (1 − α)εq (f ) TE. 2 2 a unde λ . 4 Presupunem c˘ formula (5. a Indicatie : Consider˘m formulele ¸ a b p f (t)w(t)dt = a b k=1 q ak f (xk ) + rp (f ) f (t)w(t)dt = a k=1 bk f (yk ) + εq (f ) Dac˘ resturile rp ¸i εq verific˘ conditiile a s a ¸ rp (h) = εq (h) = 0 atunci formula de cuadratur˘ a b p q ∀h ∈ Πm . are gradul de exactitate m + 1 .Metode Numerice 183 TE. Dac˘ m este un ¸ a a a num˘r natural m ≤ n − 1 .27) a f (t) dt = (b − a)f a+b 2 + r(f ) ? Indicatie : m = 1 . ∆ : = εq (em+1 ) − rp (em+1 ) = 0 (5. 5 Indicati o modalitate de m˘rire a gradului de exactitate al unei formule de ¸ a cuadratur˘ de tip interpolator. f (t) dt = (b − a)f b . avˆd gradul de a ¸ a a n exactitate 5 . 6 Care este gradul de exactitate al formulei b (5. atunci a a i) pentru m < n − 1 exist˘ o infinitate de formule care au gradul de exactitate m .. 1] . 7 Consider˘nd formulele exacte de cuadratur˘ a a b f (t) dt = (b − a)f a b−a a+b −λ + r1 (f ) 2 2 ¸i s b−a a+b +µ + ε1 (f ) . TE. g˘siti o formul˘ de cuadratur˘ pe trei noduri. . ii) ˆ cazul m = n − 1 exist˘ o singur˘ formul˘ de cuadratur˘. De asemeın a a a a nea m ≤ 2n − 1 .26) a f (t)w(t) dt = α k=1 ak f (xk ) + (1 − α) k=1 bk f (yk ) + R(f ) unde α = εq (em+1 ) .24) are gradul de exactitate m .

ˆ aceast˘ situatie s In a ¸ α= R(e2 ) 1 =1− . atunci (5. S˘ repet˘m procedeul descris anterior considerˆnd ca ¸i formule de referint˘ pe a a a s ¸a (5. R(e2 ) − r(e2 ) 3µλ Formula (5.29) a f (t)dt = b−a a+b b−a a+b µf −λ + (µ + λ)(3µλ − 1)f + 3µλ(µ + λ) 2 2 2 +λf a+b b−a +µ 2 2 + R0 (f ) iar R0 (e0 ) = R0 (e1 ) = R0 (e2 ) = 0 R0 (e3 ) = (b − a)4 (λ − µ) 24 . ˆ plus In R(e2 ) = (b − a)3 (1 − 3µλ) 12 . . ε1 (e1 ) = −µ 2 2 Aceasta ˆ ınseamn˘ c˘ cele dou˘ formule au gradul de exactitate efectiv egal cu m=0. a a a Se obtine ¸ µ α= . Rezult˘ c˘ dac˘ λ = µ . µ+λ r1 (e1 ) = λ Prin urmare formula de cuadratur˘ a b (5.27) ¸i (5. Pentru λ = µ .28) a f (t) dt = = b−a b−a a+b b−a a+b µf −λ + λf +µ µ+λ 2 2 2 2 + R(f ) are gradul de exactitate m = 1 .26) se scrie sub forma b (5. deci b (5.30) a f (t)dt = = b−a b−a a+b a+b f −µ + 2(3µ2 − 1)f + 6µ2 2 2 2 .28).184 Indicatie : Avem ¸ Alexandru Lupa¸ s r1 (e0 ) = ε1 (e0 ) = 0 (b − a)2 (b − a)2 .29) are gradul de exactitate efectiv egal cu a a a doi .

Prin efectuarea unor calcule elementare se arat˘ c˘ au loc ¸i egalit˘¸ile a a s at R1 (e4 ) = (b − a)5 48 3 − µ2 5 . 1] .. 1] ¸ a ¸ TF. 6 f (x) = 0 .. 5.. Justificati faptul c˘ ecuatia are o singur˘ r˘d˘cin˘ . 1.30) se va m˘ri. . Alegeti . µ ∈ (0.6 Test Nr.31) a f (t) dt = a+b 5(b − a) f − 18 2 +f a+b + 2 3b−a 8 a+b + f + 5 2 5 2 3b−a 5 2 + RG (f ) = are gradul de exactitate m = 5 . Totodat˘ a RG (e6 ) = 0 mai precis RG (e6 ) = (b − a)6 2800 . 185 atunci gradul de exactitate al acestei formule este m = 3 . ˆ aceast˘ manier˘ constat˘m c˘ dac˘ In a a a a a µ∈R . x ∈ [−2. Aplic˘m metoda lui Newton a a a a a (5. |µ| = 3 5 .Metode Numerice +f a+b b−a +µ 2 2 + R1 (f ) . 1 Fie f (x) = x3 − 2x + 2 . ¸ ¸ Este convergent ¸irul (xn )∞ ? s n=1 1 Dar ˆ cazul ˆ care x0 = 0 ¸i |x0 | < 10 ? ın ın s Indicatie : Avem (¸irul lui Rolle) ¸ s x f (x) f (x) −2 − − 2 3 2 3 1 + 0 + 0 + . n ∈ {0. formula de cuadratur˘ a a b (5.32) xn+1 = xn − f (xn ) f (xn ) . punctul de start” x0 = 0 .} aceste ecuatii. a ˆ Intr-adev˘r. atunci gradul de exactitate al formulei (5.

10 2 5 x + . x0 = 1 . x0 = 1 iar (xn ) este ¸irul cu termenii generati de a s ¸ (5. ar˘tati c˘ a ¸ a x0 x1 Indicatie : G˘sim ¸ a xn+1 = = = x2 x3 = = x4 x5 = .. 1 − (−1)n 2 ceea ce ˆ ınseamn˘ c˘ ¸irul (xn ) nu este convergent. Astfel x1 = −1 .1 . (c)k k! Alc˘tuiti un algoritm pentru determinarea primelor 10 zecimale exacte ale celei mai a ¸ mari r˘d˘cini (reale) a ecuatiei a a ¸ 2 F1 (−5. 3 Dac˘ f (x) = x3 − 5x . 2 1−x )= 2 1−x 2 k Indicatie : Au loc egalit˘¸ile ¸ at 2 F1 (−5. = = (−1)k k=0 5 (6)k k k! 5 (5) = 25 1 · 5! x2 − 1 = C · xg(x) .. 2x3 n 3x2 − 5 n . atunci a 2(x3 − 1) n 3x2 − 2 n xn = . x3 = −1 etc. b. 1] . n = 0. 6 . z) = k=0 (a)k (b)k z k .186 Alexandru Lupa¸ s ¸i deci ecuatia are o singur˘ r˘d˘cin˘ x ∈ [−2. 1. = +1 = . x2 = 1 . = −1 . 9 21 R˘mˆne s˘ aproxim˘m cea mai mare r˘d˘cin˘ a ecuatiei a a a a a a a ¸ g(x) = x4 − g(x) = 0 .. |x0 | < 0.. In ¸ a a . TF..1 . O explicatie ale acestor chestiuni ¸ const˘ ˆ faptul c˘ derivata f se anuleaz˘ ˆ intervalul unde c˘ut˘m solutia. .32) se obtine din ¸ xn+1 = Dac˘ x0 = 0 . a ın a a ın a a ¸ TF. . 17 21 . 1 Se constat˘ ca aceasta se afl˘ situat˘ ˆ intervalul a a a ın ˆ continuare aplicati o metod˘ iterativ˘.32). 2 Fie seria hipergeometric˘ a lui Gauss a ∞ 2 F1 (a. Sirul din metoda lui Newton s ¸ a a a a ¸ (5.1 . c. . 6 5 . 1−x )=0.. a as Este interesant de a programa algoritmul ¸i de a vedea ce se ˆ ampl˘ dac˘ alegem s ıntˆ a a punctul de start x0 astfel ca x0 = 0 ....

s tn+1 = N (tn ) .5 . cu cel putin 5 zecimale exacte . s s a Derivˆnd egalitatea x(λ)ex(λ) = λ g˘sim a a x (λ) = ¸i s x (λ) = − x(λ) >0 λ (1 + x(λ)) x2 (λ) (2 + x(λ)) λ2 (1 + x(λ)) 3 <0 ceea ce implic˘ faptul c˘ x este cresc˘toare ¸i concav˘. Prin urmare ecuatia are o singur˘ solutie ¸ a ¸ x = x(λ) . a a a ¸ Metoda coardei genereaz˘ un ¸ir (cn ) cu a s cn+1 = C(cn ) . algoritmul se opre¸te ¸i declar˘m x(λ) := (cn + tn ) ∗ 0. unde EP S este un num˘r din (0. ln λ) iar ˆ continuare consider˘m c˘ f : [a. Indicatie : Not˘m f (x) = x − cos x . 4 Rezolvati numeric ecuatia ¸ ¸ xex − λ = 0 . N (t) = t2 + λe−t . f (0)f (1) < 0 . ∞) . ∞) → R este o functie cresc˘toare ¸i concav˘. x∈R. metoda tangentei cu a ın a a s a punctul de start t0 = 1 ne va furniza un ¸ir (tn ) . Termenii ¸irului (cn ) constituie aproximatii prin adaus ale solutiei s ¸ ¸ x(λ) . t+1 termenii c˘ruia aproximeaz˘ prin lips˘ solutia x(λ) . a a a s a TF. Dac˘ x = x(λ) este o solutie s˘ se a ¸ a arate c˘ x : (0. 5 Descrieti un algoritm care s˘ furnizeze. cea ¸ a ¸ mai mare r˘d˘cin˘ a ecuatiei a a a ¸ x − cos x = 0 . tet − e unde c0 = ln λ . f (+∞) = ∞ ¸i ¸ a s f (x) = (x + 1)ex > 0 pe [0. a ¸ a s a Indicatie : Dac˘ f (x) = xex − λ atunci f (0) = −λ < 0 . Avˆnd ˆ vedere faptul c˘ f este cresc˘toare ¸i concav˘. x ∈ [0. Avem tn < x(λ) < cn iar dac˘ |cn − tn | ≤ EP S . x(λ) ∈ (1. ˆ tabelul de mai jos sunt trecute anumite valori ale functiei f ın ¸ x f (x) 1 e−λ − ln λ λ (ln λ − 1) + Prin urmare . ∞) 187 pentru diverse valori ale lui λ . Deoarece f ≥ 0 pe R ¸i ¸ a s f (−∞) = −∞ . 1) care simuleaz˘ a a a precizia. ∞) . f (∞) = ∞ .Metode Numerice TF. ln λ] → ın a a R . C(t) = tet − λ − t(e − λ) . λ ∈ [3.

. b] cu proprietatea c˘ f exist˘ pe (a. Avem F (a) = F (b) = 0 ceea ce .   f (tk )   tk+1 = tk −  f (tk ) Algoritmul poate consta din calculul simultan al numerelor c1 . k = 1... n . ¸ ¸ Indicatie : Fie F : [a. x ∈ (a.. cn . x ∈ (a. b] . . Avˆnd ˆ vedere faptul c˘ f > 0 pe ¸ a ¸ a ın a (0. t0 = 1 .Avem a    ck+1 = 1 − f (1)(1 − ck )    f (1) − f (ck ) c0 = 0 . . ¸ ¸ Indicatie : Se aplic˘ teorema lui Rolle functiei H . Not˘: Rezultatul este valabil pentru o clas˘ mai larg˘ de functii reale : vezi a a a ¸ Problema 7. θ ∈ (a. Dac˘ acest criteriu este verificat pentru k = n concludem c˘ a a o aproximatie root a solutiei x este ¸ ¸ root : = (cn + tn ) ∗ 0. b) F (x) = a f (t) dt − (x − a)f (a) − a (b − t)f (t) dt .5 . implic˘ existenta unui a ¸ punct θ .. TF. 7 Fie f ∈ C[a. 6 Dac˘ f ∈ C 1 [a. . iar metoda tangentei a ¸ a (cu punctul de start t0 = 1 ) o aproximatie prin adaus. 1) . Pe de alt˘ parte a F (x) = f (x) − f (a) − (b − x)f (x) . b] → R cu imaginile ¸ x x .. 2. Atunci ecuatia a a ¸ f (x) − f (a) − (b − x)f (x) = 0 are cel putin o solutie. . b) . ..... t2 . Fie (cn ) . . b) astfel ca F (θ) = 0 . . (tn ) sirurile ¸ iterative furnizate respectiv de cele dou˘ metode.. atunci s˘ se arate c˘ ecuatia a a a ¸ f (x) − f (a) − (b − x)f (x) = 0 are cel putin o solutie. metoda coardei furnizeaz˘ o aproximatie prin lips˘. pe baza teoremei lui Rolle. t1 .188 Alexandru Lupa¸ s ecuatia are o singur˘ solutie x ∈ (0.. . 1) . criteriul de precizie ¸i totodat˘ de stop fiind s a tk − ck = |tk − ck | ≤ 10−6 .. c2 . x ∈ [a. b] . unde ¸ a ¸ H(x) = (x − a)f (a) − (x − b)f (x) Avem H(a) = H(b) = (b − a)f (a) ¸i s H (x) = (b − x)f (x) − ( f (x) − f (a) ) . b) . tn . TF.

Univ. Johnson R. 1962.Fiz.412-460 (1973) 93-96. No. Macmillan. s [16] Lupa¸ A. Math.. Univ.J. Elektrotehn..V.Fiz. Approximate calculation of integrals. 577 -No.. Publ.Mat. [2] Ash M. Publ. Jones R. nr. Ossicini A.. [13] Lupa¸ A. Paris -1898. 1970. Problem 246. Univ.. Ser. [11] Lupa¸ A.Bibliografie [1] Ahmad M. Mathematics of Commputation 37 (1981) 159-168.S. A remark on the Schweitzer and Kantorovich inequalities.I.Fiz. 1 (1980) 81-92.. 1977.. Fak. Fak.. . I. s [15] Lupa¸ A .L. Vandenhoeck&Ruprecht. Stuttgart.. 409 ( 1972) 13-16 . Consultans Bureau Enterprises . a as ¸ [12] Laguerre E. 2. On polynomials with real zeros. 598 ( 1977) 79-85 . Publ. . Fak. s a s Revista de Analiz˘ Numeric˘ ¸i Teoria Aproximatiei 3(1974).Mat.Bucure¸ti.Mat.Bull .. 1957. [6] Brass H. Janson S. Oeuvres.. Beograd. Teoreme de medie pentru transform˘ri liniare ¸i pozitive. Ser. (1968) 237-240. Birkh¨user Verlag Basel. Canad..Fiz. Cuadraturi numerice.. Editura Tehnic˘... a [8] Ionescu D.J. Mathematica-Revue d‘Analyse Num´rique et de Theorie de l‘Approximation e 9. s s [14] Lupa¸ A. Inc. Beograd. Publ. New York. Elektrotehn. Ser. o [7] Ghizzetti A. Beograd. Inequalities for the roots of a class of polynomials. [10] Krylov V.357-380 (1971) 31-32.R.L. Optimal Numerical Differentiation using n Evaluations . Ser.. Nodes and weights of quadrature formulas . Fak. [3] Ash M. [5] Boyd A. Elektrotehn.N. Optimal Numerical Differentiation sing three Function Evaluation . nr. 1965. 189 . No. Elektrotehn. a s [9] Kronrod A. nr. Quadrature Formulae. . Calcolo 21 (1984) 151-169.. Bounds for order statistics. 381 -No.. . Beograd. .Mat. Numerical integration by means of Gauss-Legendre Formula.Vesnik 8(23)(1971). 121-140.G¨ttingen. V. On bounds for the range of ordered variates.. Quadraturverfahren. [4] Beesack P. Univ.Math.

Bull. Numerische Matematik 2 (1960) 214-227. o Amer. La simplicit´ du reste dans certaines formules de quadrature. Solutions of equations in euclidean and Banach spaces. Academic Press .Soc.E. [30] Szeg¨ G. . Canad. vol. New York . Hung.(1997) 109-115.seria A. [22] Popoviciu T.Math. Resto nelle formule di quadratura espresso con un integrale definito.. 27 (1918) 37-43.v . Studii ¸i Cercet˘ri Matematice III (1952) 53-122. Sur les ´quations alg´briques ayant toutes leurs racines r´elles.-Verein. . Math. Wertverteilung bei Polynomen mit lauter reellen Nullstellen und Koefizienten..3-4 (1985) 188-192. 1966. ..190 Alexandru Lupa¸ s [17] Lupa¸ A.Sharma : On zeros of derivaties of polynomials. An integral representation of the differentiation operator. Diferente divizate ¸i derivate. s Revue d‘Analyse Num´rique et de Th´orie de l‘Approximation.9. Rhode Island.5) 22(1913) 562-569. Notes sur les fonctions convexes d‘ordre sup´riuer (IX) .. Deutsch. s a a e [26] Popoviciu Tiberiu..Acad.v . New York . s Gazeta Matematic˘ .1-2 . e Mathematica (Cluj) 43 . .J.. ¸ s Studii ¸i cercet˘rii de matematic˘ (Cluj) IX (1960) 119-145. Rendinconti (Ser. Jber. 1959. Math. Anul VI.. . Uber algebraische Gleichungen mit lauter reelen Wurzeln.-Nagy J. Math.Meir. nr. Mathematica (Cluj) 6(29). [29] Stroud A. On the Numerical Differentiation. [28] Sard A. (1964) 157-184. [21] Peano G.M. [19] A. Acta.Sci.-Nagy J.Math. D. Gaussian quadrature formulas .. e e tom XXVI . ın a [24] Popoviciu T. Mache D. . N. ¨ [31] Sz.H and Secrest. Atti della Accademia dei Lincei. Optimal points for numerical differentiation. [27] Salzer H.. 3 (1952) 269-274. [32] Sz. 1963. (1942) 85-141. 1973. . XXIII .. Prentice Hall . 11 (1968). [20] Ostrowski A.Mathematical Surveys nr. Linear Approximation.Publ. s a [25] Popoviciu T. . Orthogonal polynomials . Nos.. Soc. Amer.Colloq. e e e Mathematica (Cluj) 9 (1935) 129-145. A. a [18] Lupa¸ A. [23] Popoviciu T. 443-445. Asupra restului ˆ formulele de derivare numeric˘ . Englewood Cliffs .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful