Ion Druţă (n. 3 septembrie 1928, satul Horodişte, raionul Donduşeni, Republica Moldova), scriitor moldovean.

A absolvit şcoala de silvicultură şi Cursurile superioare de pe lângă Institutul de Literatură "Maxim Gorki" al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S. Din 1960 locuieşte la Moscova, Rusia. Primele povestiri ale prozatorului sunt publicate la începutul anilor '50. Operele sale, adunate în 4 volume, "Frunze de dor", "Balade din câmpie", "Ultima lună de toamnă", "Povara bunătăţii noastre", "Clopotniţa", "Horodişte", "Întoarcerea ţărânii în pământ", "Biserica albă", "Toiagul păstoriei" ş.a. fac parte din fondul de aur al literaturii naţionale contemporane. Din 1987 Ion Druţă e preşedinte de onoare al Uniunii Scriitorilor din Moldova, post în care a fost ales unanim la Adunarea Generală a scriitorilor. E decorat cu mai multe ordine şi medalii, deţine titlul de Scriitor al Poporului. În 1967, pentru piesa "Casa Mare", nuvela "Ultima lună de toamnă" şi romanul "Balade din câmpie" (prima parte a dilogiei "Povara bunătăţii noastre"), Ion Druţă a primit Premiul de Stat al R.S.S. Moldoveneşti. A fost ales membru de onoare al Academiei Române, membru titular al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova. A fost inclus în lista celor 10 scriitori din lume pentru anul 1990 ("Moldova Literară" din 26 iulie 1995). Creaţia druţiană este apreciată de contemporani. După cum menţionează Mihai Cimpoi, "Prin caracteristicile ei esenţiale, opera lui Ion Druţă... este în total o expresie a rezistenţei spirituale şi morale în faţa a tot ce subminează naţionalul, umanul, sacrul". În anii regimului totalitar comunist Ion Druţă a avut curajul să se ridice deasupra principiului abordării realităţii de pe poziţiile de clasă. Adus de la "http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Dru%C5%A3%C4%83"