PARTEA I

BAZELE TEORETICE ALE JOCULUI DE VOLEI

1

1. ISTORICUL JOCULUI DE VOLEI Din multitudinea de informaţii referitoare la istoricul jocului de volei vom încerca să facem o sinteză a celor mai importante şi mai relevante date referitoare la apariţia şi evoluţia acestuia pe plan mondial cât şi aspecte ce vizează jocul de volei în ţara noastră. De asemenea, în acest context vom aborda separat aspectele referitoare la jocul de volei pe nisip care a înregistrat o evoluţie explozivă şi s-a desprins de jocul clasic devenind un joc sportiv extrem de spectaculos şi de apreciat. 1.1. Evoluţia jocului de volei pe plan internaţional Apariţia jocului de volei este legată numele lui William Morgan, director pentru educaţie fizică la Colegiul Holyoke Massachusetts. Pentru recreere, acestuia i-a venit ideea de a crea un joc sportiv care să angreneze mai multe persoane şi care să nu necesite echipamente speciale precum rachetele de tenis, un sport în vogă în aceea perioadă dar care angrena un număr redus de jucători. Astfel se gândeşte la o formă de joc în care să includă elemente din baschet, handbal, basseball care să se desfăşoare pe o suprafaţă folosită deja. În acest scop foloseşte terenul de tenis şi ridică fileul la o înălţime de 1,98 m, înălţimea jucătorilor de baschet mai înalţi care activau la acest colegiu, baschetul fiind inventat deja cu 4 ani înaintea acestui moment. Jucătorii, fără un număr precizat, ocupau cele două terenuri delimitate de fileu şi

2

transmiteau mingea de baschet de la unu la altul şi apoi peste fileu la echipa adversă. Toată această întâmplare s-a derulat în 1895, considerat a fi anul în care jocul de volei a fost inventat, la început fiind denumit „MINTONETTE”, denumire derivată din BADMINTON. În acest demers, mingea de baschet s-a dovedit a fi prea grea şi ridica probleme în jucarea ei. În aceste condiţii Morgan, încearcă să deruleze jocul folosind o cameră a unei mingi de baschet care s-a dovedit a fi însă prea uşoară. Greutatea redusă a condus la schimbări în modul de transmitere al mingii aceasta începând să fie respinsă prin lovire. Jocul a început să devină mai dinamic şi plăcut, astfel încât s-a hotărât crearea unei mingi speciale, mai mici şi mai uşoare decât cea de baschet. Datorită modului de jucare a mingii, prin respingere, se schimbă denumirea jocului în VOLLEYBALL. Pornind de la termenul ”VOLLEY” care înseamnă a relua din zbor, noua denumire exprimă mai bine ce se întâmplă în teren, anume a relua mingea din zbor. Organizaţiile tinerilor creştini, Y.M.C.A., au avut un rol deosebit în promovarea jocului şi integrarea acestuia în şcoli şi colegii pe întreg cuprinsul S.U.A., în felul acesta jocul de volei devenind tot mai popular. Creşterea popularităţii acestui joc şi implicit a numărului celor care îl practică implică necesitatea stabilirii unor reguli care să clarifice modul în care se desfăşoară acest joc. Astfel, în 1897 sunt puse în aplicare primele reguli de joc. Între acestea, menţionăm stabilirea dimensiunilor terenului care au rămas neschimbate până în zilele noastre.

3

Primul regulament de joc apare tipărit în 1916. În 1918 numărul de jucători este redus la 6, iar în 1922 numărul de lovituri de echipă se limitează la 3. Treptat, jocul de volei se răspândeşte pe întreg teritoriul S.U.A. În acest sens, menţionăm că o reputată publicaţie sportivă din epocă, Spalding Volleyball Guide, menţionează în 1916 existenţa unui număr de cca. 200.000 practicanţi. În ceea ce priveşte propagarea jocului de volei în afara teritoriului S.U.A., menţionăm că în 1900 este adoptat de Canada, fiind prima ţară care adoptă acest sport. Apoi, în 1905 apare în Cuba, dată fiind apropierea teritorială şi legăturile dintre cele două ţări în aceea perioadă. Ulterior este adoptat de Asia, fiind semnalat în Japonia în anul 1908 şi în China în 1911. Apariţia şi promovarea în această parte a lumii duce la organizarea primei competiţii internaţionale în 1913 la Manilla în cadrul ”Jocurilor Estului Îndepărtat”. Apare în Europa adus de militarii americani, fiind semnalat în 1914 în Anglia, iar în 1915 în Franţa, după care se răspândeşte teritoriu. Popularitatea mare de care se bucură jocul de volei şi faptul că tot mai mulţi optează pentru practicarea lui atrage după sine necesitatea înfiinţării unor foruri care să se ocupe de organizarea activităţilor specifice. Astfel iau fiinţă primele Federaţii Naţionale care apar în 1922 în Bulgaria şi Cehoslovacia. Apariţia ulterioară a Federaţiilor de profil în tot mai multe ţări intensifică activitatea competiţională la nivel naţional, fenomen ce impune necesitatea înfiinţării unei federaţii la nivel internaţional care să se implice mai eficient în activitatea de organizare a activităţii competiţionale.
4

pe

întregul

jocul de volei apare pentru prima dată în 1964 la Olimpiada de la Tokio unde este menţionată şi prima participare olimpică a României. se înfiinţarea Federaţiei Internaţionale de Volleyball. în 1949 este organizat primul Campionat Mondial. jocul fiind derulat într-un echipament adecvat.Astfel. mai puţin permisiv din punct de vedere al expunerii. Creşterea popularităţii şi a numărului de practicanţi îl impune ca un important sport de performanţă. 1. În 1948 este organizat primul Campionat European însă doar pentru echipele masculine. este acela că ROMÂNIA se numără printre ţările fondatoare ale F. atât la masculin cât şi la feminin. După un an. Voleiul în ţara noastră Jocul de volei pătrunde în ţara noastră în jurul anilor ”20. Ulterior. Popularitatea lui depăşeşte chiar şi rigori impuse de religie.V. aproximativ în aceeaşi perioadă în care apare şi în restul Europei. aspecte ce îl recomandă pentru a fi inclus în programul Jocurilor Olimpice. Toate aceste date sporesc foarte mult importanţa jocului de volei. jocul de volei apare prezent la toate nivelele de performanţă. în 1947 la Paris. de la copii la seniori. Crearea acestui for atrage după sine intensificarea activităţii competiţionale la nivel naţional şi debutul după numai un an de la înfiinţare a primei competiţii internaţionale. fiind adoptat şi practicat la nivel competiţional de către echipe feminine reprezentate ale unor ţări musulmane. Un aspect important al acestui eveniment pe care considerăm important să-l menţionăm. Astfel. Jocul de volei ia o amploare deosebită devenind unul dintre principalele mijloace de recreere şi un important factor de socializare. Este adus în ţară de către 5 .2.I.

Timişoara. este necesar să menţionăm şi rezultatele deosebite obţinute la nivelul echipelor de club în cadrul unor competiţii precum Cupa Cupelor şi Cupa Campionilor Europeni.N.F. începe să fie practicat iniţial în centrele universitare precum Ploieşti. De asemenea. Astfel.) şi o echipă de turişti turci. în 1958 după 10 ani de activitate. an în care este semnalat primul meci internaţional pe plaja din Eforie. 6 . (actual U. Acestea vizează atât participarea la nivel de echipe reprezentative în cadrul Campionatelor Mondiale Universitare. Campionatelor Mondiale. Creşterea popularităţii acestui joc sportiv creşterea numărului de practicanţi. este făcută în 1927.studenţii care urmau studiile în ţări din Europa occidentală. În decursul istoriei sale. în anul 1931 se înfiinţează Federaţia Română de BASKET şi VOLEYBALL şi debutează în mod oficial activitatea competiţională la nivel naţional. Regularitatea cu care sunt organizate competiţiile la nivel naţional determină înfiinţarea în 1948 a Comisiei Centrale de Volei care se desprinde din federaţia comună înfiinţată anterior. între studenţii O.N. care să se ocupe de organizarea activităţii competiţionale din ţara noastră. Prima menţiune documentară referitoare la un joc de volei pe teritoriu ţării noastre. se transformă devenind Federaţia Română de Volei. Bucureşti.S. ţări în care a fost adoptat anterior şi în care era deja practicat la un nivel apreciabil. voleiul românesc înregistrează numeroase rezultate remarcabile la nivel internaţional.E. impune necesitatea organizării unui for oficial la nivel naţional.F. Această comisie.E. Intensificarea după această dată a activităţii competiţionale are drept rezultat organizarea în 1943 a primului Campionat Naţional. subliniind faptul că în decursul timpului au existat situaţii în care s-au jucat chiar finale de Cupe Europene între echipe româneşti. Europene cât în cadrul Jocurilor Olimpice. Astfel.

O.locul I masculin.A. .locul IV masculin şi feminin. asociat cu plaja. • J. tot în California de Sud . . TOKIO 1964.U. În Europa primele jocuri de volei pe nisip sunt semnalate în 1915 şi sau derulat între militarii francezi şi englezi pe plajele din Normandia.locul III masculin. În 1917 pătrunde în alte state europene precum Italia şi Rusia. Voleiul pe nisip – apariţie şi evoluţie Deşi începe să fie practicat după 1900 tot în S. Acestea s-au derulat în California de Sud pe plajele din Santa Monica. În anii ”60. MOSCOVA 1980 1.E. devine parte a stilului de viaţă californian. Cehoslovacia şi Ţările Baltice. În 1947 este menţionată desfăşurarea primului turneu oficial fără premii în bani. . număr care s-a păstrat până astăzi.Dintre numeroasele rezultate încercăm să facem o sinteză menţionând câteva dintre cele mai importante.Santa Monica.3. iar prin intermediul militarilor englezi care deja îl practicau. iar la sfârşitul anilor ”30. 1954 şi 1993. 1961 şi 1981. după cum urmează: • C.locul I feminin. . . În 1950 se organizează PRIMUL CIRCUIT organizat pe 5 plaje din California. În 1930 este adoptat de Bulgaria. este impus jocul între echipe de 2 jucători. 7 . În 1920 sunt semnalate primele jocuri între echipe de 6 jucători. Bucureşti 1963.U.locul I masculin. • C. pe plajele Californiene prima atestare documentară a acestui joc sportiv apare în 1915 şi este legată de Waikiki Beach din Hawai. iar 1948 este organizat primul turneu la nivel statal (California) cu premii pentru cele mai bune echipe: câte o cutie de Pepsi pentru fiecare. ajunge în India.

aspect ce atrage după sine o creştere a nivelului premiilor. Seria Mondială înregistrează 140. Brazilia. este asociat cu unele evenimente precum concursurile de frumuseţe. ulterior interesul marilor companii pentru sponsorizare conduce la creşterea numărului de turnee şi la organizarea acestora în alte zone geografice ale lumii. în 1986 este organizat primul Turneu Internaţional. Dacă la începutul apariţiei sale ca joc sportiv era asociat cu plaja. iar în 1996 devine Sport Olimpic la jocurile de la ATLANTA. După această dată. peste 95 de Federaţii Naţionale având Comisii pentru volei pe p nisip care desfăşoară o activitate regulată. În 1998 existau deja 25 de Turnee Internaţionale cu premii de 3. în anii ”93/”94. întrunit la Monte Carlo în 1994 de a introduce acest sport în programul Jocurilor Olimpice. Popularitatea tot mai mare atrage implicarea ca sponsori a marilor investitori financiari. 8 . se intensifică şi activitatea organizatorică şi competiţională. Japonia) şi care este patronat de FIVB. pe terenuri cu nisip.000 $. În sprijinul acestei idei menţionăm faptul că Beatles. foarte populare. Astfel.I. Creşterea permanentă a interesului pentru voleiul pe nisip are ca rezultat propunerea C. De asemenea. Astfel. În 1974 este organizat primul turneu sponsorizat la care asistă doar 250 de spectatori şi se acordă 1500 $ premii. motiv pentru care creşte exponenţial şi numărul de spectatori.soarele şi muzica modernă. iar în promovarea lui se implică unele personalităţi din perioadă. iar în ”89/”90 se organizează primul Circuit Mondial cu premii de 140. o formaţie la modă în acea perioadă a cântat la Sorento Beach cu ocazia organizării unui turneu.O. la care participă ţări de pe mai multe continente (Italia. În anii ”80 .000 de spectatori / săpt.se răspândeşte pe toate continentele şi devine tot mai spectaculos pe fondul creşterii nivelului de pregătire al jucătorilor. chiar la munte şi în centre ale marilor metropole ale lumii.9 milioane $.

între linia de centru şi cea de 3 m. de centru.3m de jur împrejurul terenului). bandă superioară albă de 5 cm.Interesul pentru voleiul pe nisip creşte tot mai mult şi în 2001 este organizat primul TURNEU INTERNAŢIONAL pentru JUNIORI. 2 de fund.24 – feminin. de 3 m care se prelungeşte punctat în lateral în afara suprafeţei terenului. DE ÎNLOCUIRE – în afara terenului. 9 . DE SERVICIU – între liniile laterale între două linii de 25 cm care se prelungesc imaginar. montate pe fileu perpendicular pe intersecţia dintre linia de centru cu cele laterale. FILEUL ŞI STÂLPII  INĂLŢIME: 2. 2.  BENZI LATERALE: albe de 5 cm /1 m. Toate au o lăţime de 5 cm şi fac parte din suprafaţa de joc. ochiuri pătrate de 10x10 cm.  LINIILE TERENULUI: 2 laterale. DE SIGURANŢĂ .5 m şi l = 1 m.43 – masculin (măsurat la centru). INSTALAŢII ŞI ECHIPAMENT SUPRAFAŢA DE JOC  DIMENSIUNILE TERENULUI – 9 m lăţime / 18 m lungime. L = 9.  STRUCTURĂ: confecţionat din sfoară neagră. 2.  ZONELE SUPRAFEŢEI DE JOC: DE ATAC – de la linia de centru la linia de 3 m. NOŢIUNI DE REGULAMENT În ceea ce priveşte regulamentul de joc încercăm să resistematizăm noţiunile astfel încât să facem o prezentare punctuală a acestora cu sublinierea celor mai relevante şi mai utile pentru derularea în bune condiţii a activităţii cu începătorii.

• combinaţie de culori (în jocuri oficiale). se poate juca fără pantofi.protejaţi în partea inferioară cu burete. ÎN MECIURILE OFICIALE . şosete. . maseur.80 m şi grosime de 1 cm. . . ANTENE: din fibră de sticlă. şapcă.  STÂLPII: din metal cu secţiune circulară (rotunjiţi) – NU pătrat sau dreptunghiular (fără muchii).feminin (bustieră.masculin (maieu. 10 . CIRCUMFERINŢĂ ŞI GREUTATE • 65 – 67 cm. ochelari de soare). la 50 cm . ochelari de soare). pantofi sport. colorate alb-roşu din 10 cm în 10 cm. MINGEA DE VOLEI FORMĂ • sferică. şort decupat – slip.fixaţi ÎN SOL (nu ancoraţi cu cabluri).h = 2. • 260 – 280 g. şort. din anumite motive. genunchere. VOLEIUL PE NISIP: .se folosesc 3 MINGI DE JOC ECHIPELE COMPONENŢA ECHIPELOR: 12 jucători (6 titulari şi 6 rezerve). şapcă. Cu aprobarea arbitrului principal.1m de linia laterală. . medic. CULOARE • uniform deschisă (alb – folosite doar în cadrul pregătirii). L = 1. colant scurt (feminin). şort (masculin). din piele sau piele sintetică. ECHIPAMENT: VOLEIUL CLASIC: tricou. antrenor secund. antrenor principal. în interior are o cameră de cauciuc.55 m.

setul se prelungeşte până la înregistrarea diferenţei de două puncte. indiferent de echipa care a servit – fiecare fază de joc câştigată presupune cumularea unui punct.setul se finalizează când una din echipe cumulează 25 de puncte.punctul este câştigat la orice greşeală a adversarului. în caz de egalitate.  CÂND O ECHIPĂ CĂŞTIGĂ UN SET? . SISTEMUL DE MARCARE AL PUNCTELOR. • după încheierea partidei (verifică şi semnează foaia de arbitraj). STRUCTURA JOCULUI 11 .în caz de egalitate la seturi.meciul se încheie atunci când o echipă câştigă primele 3 seturi din maximul 5. CÂŞTIGAREA SETULUI ŞI MECIULUI  CÂND O ECHIPĂ CĂŞTIGĂ UN PUNCT? .CĂPITANUL DE ECHIPĂ ATRIBUŢII • înainte de începerea partidei (participă la tragerea la sorţi. setul se prelungeşte fără limită până la obţinerea diferenţei de două puncte. semnează foaia de arbitraj). • în timpul jocului (este singura persoană autorizată să poarte discuţii cu arbitrul principal.LIDERUL ECHIPEI . cu două puncte diferenţă. . setul decisiv se joacă până la 15 puncte cu două puncte diferenţă. poate cere timp de odihnă şi schimbări de jucători).  CÂND O ECHIPĂ CĂŞTIGĂ UN MECI? .

ROTAŢIA – din zonă în zonă în sensul acelor de ceasornic: din 1 în 6. 5. 4. după fluierul arbitrului). până ce jocul este oprit de către arbitrul principal). MINGE AFARĂ DIN JOC (sau ”MINGE MOARTĂ”. 2. zonele 1. iar faza de joc se întrerupe). iar faza de joc este întreruptă). 3.când faza de joc se întrerupe şi până jocul se reia prin serviciu.5 tot de la dreapta la stânga (zona 1 în dreapta în linia a II-a.6. POZIŢII – jucătorii din zone apropiate nu au voie să se poziţioneze pe aceeaşi linie sau să se depăşească. aceeaşi regulă şi pentru jucătorii poziţionaţi pe zone corespondente (1 cu 2.3. 1. ocupă cele 6 zone de teren. MINGE ”ÎN TEREN” (când mingea atinge suprafaţa terenului de joc.  ÎNCEPEREA PARTIDEI (formaţia de start – cei şase jucători care intră în teren sunt trecuţi în foaia de arbitraj fiind menţionată zona pe care o ocupă fiecare). zonele 2. 2. SITUAŢII DE JOC 1. 4. Linia I la fileu.6 jucători dispuşi pe două linii. 5 cu 4). AŞEZAREA ÎN TEREN . MINGE ÎN JOC (cât timp faza de joc este în derulare. 12 . 3. iar zona 2 în faţa acesteia la fileu). TRAGEREA LA SORŢI (participă arbitrul principal şi căpitanii de echipă).4 de la dreapta la stânga şi linia a II-a. 6 cu 3. MINGE ”AFARĂ” (când mingea este trimisă în afara terenului de joc sau ricoşează în urma contactului unui adversar – blocaj sau preluare din atac sau serviciu.  PERIOADA DE ÎNCĂLZIRE (până la 10 min).

cu condiţia ca aceste contacte să aibă loc în cursul aceleiaşi acţiuni. cu condiţia ca aceste contacte să aibă loc în cursul aceleiaşi acţiuni. care este ţinută şi/sau aruncată. GREŞELI ALE JUCĂTORULUI LA FILEU  Un jucător atinge mingea sau un adversar în spaţiul advers înaintea sau în timpul loviturii de atac a adversarului. ea nu trebuie să fie ţinută şi/sau aruncată. 4 lovituri – atunci când mingea este atinsă de blocaj) CARACTERISTICI ALE LOVIRII MINGII  Mingea poate fi jucată cu oricare parte a corpului. max.  Mingea trebuie să fie lovită.  LOVITURĂ AJUTATĂ: un jucător se sprijină pe un coechipier sau pe orice structură/obiect în interiorul suprafeţei de joc cu scopul de a juca mingea.LOVITURILE UNEI ECHIPE (3. mingea poate să atingă consecutiv mai multe părţi ale corpului.  ŢINUTĂ: un jucător nu loveşte mingea. 13 .  DUBLU CONTACT (dubla lovire): un jucător loveşte mingea de două ori succesiv sau mingea atinge succesiv mai multe părţi ale corpului său (exceptând prima lovitură).  La blocaj. GREŞELI ÎN JOCUL CU MINGEA  PATRU LOVITURI: o echipă loveşte mingea de patru ori înainte de a o retrimite.  La prima lovitură a echipei. contactele consecutive pot fi realizate de unul sau mai mulţi jucători.

 Se execută obligatoriu cu mâna sau cu oricare parte a braţului. conform ordinii impuse de rotaţie. din afara terenului de joc. LOVITURA DE ATAC  Un jucător din linia I poate efectua o lovitură de atac. Un jucător pătrunde în spaţiul advers pe sub fileu incomodând adversarul. cu condiţia ca acel contact cu mingea să fi avut loc în interiorul propriului său spaţiu de joc. 14 .  Mingea trebuie să treacă peste fileu. din spaţiul de serviciu. prin interiorul spaţiului de joc şi nu trebuie să lovească stâlpii. banda laterală sau un alt obstacol în traiectoria ei spre terenul advers.  Un jucător pătrunde în terenul de joc advers. mingea nu se află în totalitate deasupra marginii superioare a fileului. la fluierul arbitrului. după ce aceasta a fost aruncată.  Un jucător din linia a II-a poate efectua o lovitură de atac din zona de atac dacă în momentul contactului.  Un jucător atinge fileul sau antenele în timpul acţiunii de jucare a mingii sau dacă prin această atingere deranjează jocul. antenele.  Un jucător din linia a II-a poate efectua o lovitură de atac la orice înălţime din afara zonei de atac. ACŢIUNI DE JOC SUPUSE UNOR REGULI SUPLIMENTARE SERVICIUL  Se execută de către jucătorul aflat în Z1.

NU a altui jucător).  Este interzis blocajul serviciului advers. ÎNTRERUPERI DE JOC REGULAMENTARE  TIMPII DE ODIHNĂ (2 T.  Prima lovitură după blocaj poate fi executată inclusiv de cel care a atins mingea în cursul blocajului. JUCĂTORUL “LIBERO”  DESEMNAREA LIBERO-ULUI (se menţionează în foaia de arbitraj înainte de începerea partidei numele şi numărul de pe tricou. 15 . mai nou regulamentul permite înregistrarea a doi jucători libero).  ÎNLOCUIRILE DE JUCĂTORI .3 schimbări duble (un jucător înlocuit nu poate intra înapoi în teren DECÂT ÎN LOCUL CELUI CARE L-A SCIMBAT. . cu condiţia ca această acţiune să nu împiedice jocul adversarului (să nu atingă primul mingea).  ECHIPAMENTUL LIBERO-ULUI (este diferit faţă de echipamentul echipei).BLOCAJUL  Blocajul se execută numai de către jucătorii din linia I (nu şi de către cei din linia a II-a sau Libero).O./set la cererea antrenorului sa căpitanului de echipă + 2 timpi tehnici /set acordaţi prin regulament la înregistrarea punctelor 8 şi 16).  Este permisă trecerea mâinilor şi braţele pe deasupra fileului. de 30 sec.  Contactul cu mingea la blocaj nu este considerat ca o lovitură a echipei (după blocaj echipa are dreptul la trei lovituri).6 schimbări simple (poate fi schimbată întreaga echipă).

 REDESEMNAREA UNUI NOU LIBERO (în caz de accidentare poate fi desemnat un alt jucător libero însă acesta nu mai poate fi folosit în timpul jocului pe un alt post). CONDUITA PARTICIPANŢILOR CONDUITA INCORECTĂ MINORĂ soldată cu avertisment. CONDUITE INCORECTE CARE DUC LA SANCŢIUNI:  CONDUITA NESPORTIVĂ – PENALIZARE. ACŢIUNI DE JOC PERMISE LIBERO-ULUI (este un jucător specializat în apărare – nu are voie să execute serviciu. mesei scorerului şi băncilor de rezerve. fără a cere permisiunea arbitrului principal.  AGRESIUNE . prin zona de teren cuprinsă între linia de 3 m şi linia de fund – schimbările libero-ului nu sunt înregistrate în foaia de arbitraj şi nu intră în categoria schimbărilor de jucători permise de regulament).DESCALIFICARE. PROCEDURI (SARCINI) ARBITRUL PRINCIPAL PLASAMENT – în picioare pe o platformă montată lângă stâlp care să confere o bună vizibilitate în partea superioară a plasei. ASISTENŢI DE LINIE. ARBITRU SECUND. atac şi blocaj – poate efectua a treia lovitură dar nu sub forma loviturii de atac). ARBITRU SCORER. în partea opusă arbitrului secund.COMPONENŢĂ: ARBITRU PRINCIPAL.  CONDUITA OFENSATOARE – ELIMINARE.  SUBSTITUIREA (ÎNLOCUIREA) JUCĂTORILOR DE CĂTRE LIBERO (poate înlocui orice jucător aflat în linia a doua după ce acesta a efectuat serviciul atunci când jocul este oprit. 16 . BRIGADA DE ARBITRAJ .

LA SFÂRŞITUL MECIULUI el controlează şi semnează foaia de arbitraj. • urmăreşte jucătorului la serviciu şi greşelilor de poziţie ale echipei la serviciu. • contactul greşit cu fileul în partea sa inferioară. în dreptul stâlpului. • sancţionează greşelile în jocul cu mingea şi pe cele comise în partea sa superioară a plasei. • sancţionează conduitele incorecte şi întârzierile de joc. • efectuează tragerea la sorţi împreună cu căpitanii echipelor. sau cu antena situată de partea sa de teren. inclusiv paravanul. pe sol în partea opusă arbitrului principal. 17 . ÎNAINTEA FIECĂRUI SET: • verifică dacă poziţiile jucătorilor din teren corespund cu cele de pe fişele de poziţie. ÎN TIMPUL MECIULUI: • semnalizează începerea jocului. mingile şi celelalte echipamente şi instalaţii. • controlează încălzirea oficială a echipelor.ÎNAINTEA MECIULUI: • inspectează condiţiile suprafeţei de joc. • pătrunderea în terenul advers şi în spaţiul de sub fileu. ÎN TIMPUL MECIULUI semnalizează: • greşelile de aşezare ale echipei la primire. ARBITRUL SECUND PLASAMENT – în picioare. • blocajul neregulamentar al jucătorilor din linia a doua sau tentativa de blocaj a LIBERO-ului.

LA SFÂRŞITUL MECIULUI: • înscrie rezultatul final.când sunt 2. obţine semnăturile căpitanilor şi. şi obţine semnăturile căpitanilor şi antrenorilor celor două echipe • înregistrează formaţia de start a fiecărei echipe. între cele două bănci de rezerve. ale arbitrilor. • după ce a semnat el însuşi foaia de arbitraj.• mingea care depăşeşte fileul prin afara spaţiului de trecere în direcţia terenului de joc advers sau care atinge antena situată de partea sa de teren. începutul şi sfârşitul fiecărui T. ÎN TIMPUL MECIULUI • înregistrează punctele marcate. 18 . LA SFÂRŞITUL MECIULUI controlează şi semnează foaia de arbitraj. ÎNAINTEA MECIULUI: • înscrie în foaie datele jocului şi ale echipelor. tehnic şi marcarea celui de-al 8-lea punct în setul decisiv. astfel încât să poată supraveghea linia de fund şi tuşa laterală de parte pe care se situează.O. la colţurile terenului opuse zonei 1. în spatele arbitrului secund. • anunţă sfârşitul fiecărui set. • înregistrează timpii de odihnă şi înlocuirile de jucători. apoi. ASISTENŢII DE LINIE în număr de 2 sau 4 (obligatoriu la meciurile de nivel de înaltă performanţă) PLASAMENT . ARBITRUL SCORER PLASAMENT – aşezat la masa scorerului. • controlează ordinea rotaţiei la serviciu.

3. cele două echipe fiind despărţite de un fileu cu o înălţime variabilă (în funcţie de nivelul de performanţă) peste care este 19 . În continuare. ASPECTE DE TEORIE A JOCULUI DE VOLEI 3. în prelungirea liniilor de fund şi a liniilor laterale pe care le supraveghează. la colţurile terenului.  când mingea atinge antena sau mingea servită depăşeşte fileul prin afara spaţiului de joc. este acela de a nu lăsa să cadă mingea în terenul propriu şi de a o trimite în terenul advers în condiţii cât mai dificile care să conducă la întreruperea fazei de joc. Scopul jocului deci.  greşelile de picior ale jucătorului la serviciu.. SEMNALIZEAZĂ  mingea “în teren” şi “afară”.când sunt 4. Jocul de volei are o serie de trăsături caracteristice a căror cunoaştere creează posibilitatea formării unei imagini de ansamblu asupra acestuia.  mingile “afară” atinse în prealabil de echipa care a recepţionat mingea. Câştigarea fiecărei faze de joc conduce la obţinerea punctelor necesare câştigării setului şi meciului. încercăm să subliniem aceste caracteristici ale jocului: • O caracteristică esenţială este reprezentată de lipsa contactului direct dintre competitori. Această imagine evidenţiază anumite aspecte importante şi conduce la o înţelegere mai rapidă a jocului de volei.1. Definiţia şi caracteristicile jocului Voleiul este un joc sportiv inventat în care se urmăreşte menţinerea mingii în joc în terenul propriu şi transmiterea ei peste fileu în condiţii cât mai dificile pentru a forţa adversarul să greşească.

dată de faptul că pot fi organizate forme simplificate de joc în baza învăţării unei singure forme de jucare a mingii. cât şi în varianta pe nisip. 20 . necesită instalaţii puţine (poate fi jucat chiar peste o Este sport de performanţă existând competiţii la nivel naţional şi sfoară întinsă) şi se poate organiza în spaţii improvizate cât şi în aer liber. aspect ce impune o pregătire multilaterală pentru a forma jucători compleţi din punct de vedere tehnico-tactic. • Accesibilitatea face ca jocul de volei să fie un sport atractiv cu mare priză fiind practicat cu uşurinţă la orice vârstă. prin respingere. este reprezentat de obligativitatea rotaţiei la fiecare schimbare de serviciu. • O altă particularitate este reprezentată faptul că jocul de volei are la bază deprinderi nenaturale determinate de modul specific de jucare a mingi. pasa cu două mâini de sus. • În scop recreativ. menţionăm şi faptul că este sport Olimpic atât în forma clasică a voleiului în sală. • fiind folosite în corectarea unor deficienţe de postură. • O altă caracteristică importantă o reprezintă accesibilitatea. Acest aspect ridică dificultăţi în formarea deprinderilor şi reclamă o abordare specială în învăţare. mijloacele de pregătire şcolare la toate ciclurile de învăţământ.jucată mingea. aspect ce subliniază caracterul recreativ al acestuia. • De asemenea. • De asemenea. Această caracteristică influenţează considerabil solicitările pe care jocul le exercită asupra jucătorilor. jocul de volei este prezent în conţinutul programei Reprezintă un mijloc asociat kinetoterapiei. Mai mult decât atât. Prin aceasta se urmăreşte formarea acelui „simţ al mingii”necesar derulării acţiunilor în condiţii de eficienţă pe fondul adaptării acestora la variabilitatea jocului. • internaţional pentru diferite nivele de performanţă. unul dintre aspectele specifice care îl diferenţiază de alte jocuri sportive.

Astfel. În cadrul timpilor de odihnă care au o durată limitată (30 sec. conduce la o înţelegere mai rapidă şi mai bună a exerciţiilor de către orice cititor avizat. este necesar ca desenele şi sensul codurilor utilizate să fie unanim acceptate şi cunoscute. . Pentru aceasta.). pentru o mai mare operativitate este recomandată utilizarea unor prescurtări. Însoţirea acestor explicaţii scurte de desene relevante. din stând şi din aşezat în funcţie de nivelul de handicap. prin care să se reprezinte acţiunile de joc cât şi modul în care acestea se succed în cadrul derulării unor mijloace utilizate în pregătire. De asemenea. în voleiul de performanţă utilizarea unor astfel de desene în timpul derulării jocului face posibilă înţelegerea mai rapidă a schemelor tactice ale adversarului şi permite adaptări ale jocului propriu prin indicaţii precise.2. utilizarea acestor desene.este întâlnit ca sport competiţional la persoane cu disabilităţi în două forme. facilitează înţelegerea de către jucători a sarcinilor de moment pe care le au de îndeplinit pentru o mai eficientă adaptare a jocului. 3.terenul de joc 21 . considerăm utilă folosirea acestor reprezentări grafice în procesul de planificare şi programare a procesului de pregătire pentru a fi mai operativi şi a economisi timp. Elemente de prezentare grafică şi codificarea acţiunilor de joc Având în vedere faptul că descrierea mijloacelor specifice pregătirii în jocul de volei necesită mult spaţiu. coduri.

PS.drumul jucătorului . – serviciu. .drumul mingii . – atac din ridicare după preluarea atacului. PA. – atac: – blocaj.atac . 22 . – atac din ridicare după preluarea serviciului.instructor (profesor .blocaj colectiv În ceea ce priveşte codificarea acţiunilor de joc. Rpa. B.blocaj individual . – ridicare: Rps. prezentăm în continuare variantele utilizate în literatura de specialitate: S. R.. A. – preluarea serviciului.jucător cu minge .antrenor) . Arpa. Arps. – ridicare după preluarea atacului. – ridicare după preluarea serviciului. – preluarea atacului.jucător .

este considerat ca fiind parte a acestei structuri. vom încerca să subliniem ce se înţelege prin structură şi fază de joc şi. remarcăm faptul că serviciul. derularea succesivă a acţiunilor pe parcursul unei secvenţe de joc (prin secvenţă înţelegând ce se întâmplă de-o parte a fileului până la trecerea mingii în terenul advers). Astfel. • Structura 2 de joc – joc la serviciul propriu (joc pentru câştigarea punctului).PS .joc la primirea serviciului câştigarea serviciului şi punctului) Această structură exprimă jocul echipei aflate la preluarea serviciului în (joc pentru componenţa ei fiind incluse ca acţiuni individuale: serviciul. I. Această interpretare este generată 23 .3. preluarea serviciului.ansamblul de joc. Observând succesiunea acţiunilor. ridicarea după preluarea serviciului. deşi nu este o acţiune efectuată de către echipa aflată la primirea serviciului. după cum urmează: • Structura 1 de joc . care sunt elementele constitutive ale acestora.3. în jocul de volei se vehiculează ideea existenţei a trei structuri de joc. În cele ce urmează. determină structurile şi fazele de joc. Astfel. Noţiuni de terminologie a jocului de volei Jocul de volei conţine o serie de acţiuni tehnico-tactice individuale care interacţionează pe parcursul desfăşurării acestuia. Structura 1 de joc . • Structura 3 de joc .joc la primirea serviciului (joc pentru câştigarea serviciului şi punctului).Rps .Arps). de asemenea. atacul din ridicare după preluarea serviciului (S .

Structura 3 de joc . subliniată mai sus. în conţinutul secvenţei regăsindu-se două acţiuni de apărare (blocajul şi preluarea atacului) şi două de atac (ridicarea şi atacul) care asociate cu condiţiile dificile de intrare în posesia mingii şi posibilităţile limitate de construcţie a atacului.Arpa). Această structură este repetabilă deoarece. respectiv care efectuează serviciul.de funcţionalitatea pe care o reclamă legarea serviciului de secvenţa ce urmează şi care practic nu poate exista în absenţa acestei asocieri. preluarea atacului. III. De asemenea. Structura 2 de joc – joc la serviciul propriu (joc pentru câştigarea punctului) În cadrul acestei structuri de joc îşi derulează acţiunile echipa care are posesia mingii. II.ansamblul de joc 24 . de asemenea. acţiunile de joc ce compun această structură sunt: blocajul. până la întreruperea jocului. În concluzie. după punerea mingii în joc secvenţa poate să se deruleze şi într-un teren şi în celălalt după fiecare trecere a mingii peste fileu. putem considera că are pondere de atac datorită faptului că în secvenţa ce se derulează de-o parte a plasei. vin să sublinieze caracterul de apărare. regăsim două acţiuni de atac (ridicarea şi atacul) şi una de apărare (preluarea serviciului). ridicarea după preluarea atacului şi atacul din ridicare după preluarea atacului (B . Totodată putem aprecia că structura are pondere de apărare.PA Rpa . acest caracter de apărare este accentuat de faptul că intrarea în posesia mingii este mai facilă şi permite organizarea atacului în condiţii optime. Este o structură nerepetabilă din cauza faptului că de la fluierul arbitrului şi până la întreruperea jocului această secvenţă de acţiuni apare o singură dată.

Arpa repetabilă apărare Ansamblul de joc Schema structurilor de joc S . implicit.Arps nerepetabilă atac La serviciul propriu (pentru câştigarea punctului) B . Pentru a oferii o imagine de ansamblu a structurilor de joc şi a componentelor acestora vom încerca o reprezentare sub forma unei scheme: STRUCTURA DE JOC CONŢINUT DE ACŢ.Arpa 25 . FRECVENŢA PONDERE La primirea serviciului (pentru câştigarea serviciului şi punctului) S . În concluzie. între secvenţe.PA . specifică structurii 1 de joc şi o secvenţă de acţiuni repetabilă.Rps .Rps – Arps + B .Aceasta reprezintă o îmbinare a secvenţelor specifice primelor două structuri de joc. putem spune că această structură încorporează o secvenţă de acţiuni nerepetabilă.Rpa .PS .PS .Rpa .PA . ceea ce de fapt caracterizează jocul de volei în ansamblu. specifică structurii 2 de joc. Această alternanţă de secvenţe trebuie apreciată prin prisma caracterului funcţional prin care se reflectă relaţiile de intercondiţionare şi de interdependenţă ce se stabilesc între acţiunile individuale şi.

. faza de joc înglobează structurile de joc. o fază de joc exprimă ce se întâmplă pe parcursul derulării jocului de la punerea mingii în joc până la întreruperea lui. ridicare după preluarea serviciului.  al doilea punct de vedere. În aprecierea acestei noţiuni există două puncte de vedere pe care încercăm să le redăm în continuare:  pe de-o parte.Un alt termen frecvent vehiculat în teoria şi practica jocului de volei. pe baza căruia se fac cel mai frecvent aprecieri asupra jocului. . consideră că faza de joc exprimă ce se întâmplă într-un teren (de-o parte a fileului) din punct de vedere al succesiunii acţiunilor individuale. atac din ridicare după preluarea serviciului (PS . este compusă din: preluarea serviciului. ridicare după preluarea atacului şi atac din ridicare după preluarea atacului (B . preluarea atacului. Astfel.PA .specifică structurii de joc la primirea serviciului.Rps . este acela de fază de joc.presupune o succesiune de acţiuni tehnico-tactice individuale care generează situaţii de atac şi de apărare.n . faza 1 . .Arps).alcătuită din serviciu (S) ca acţiune tehnico-tactică individuală de punere a mingii în joc. faza 2.specifică structurii de joc la serviciul propriu. include ca acţiuni individuale: blocajul. este vehiculată astfel ideea existenţei mai multor faze precum: - faza iniţială .conform acestui punct de vedere. Considerăm că este deosebit de util să cunoaştem aceste nuanţe şi să le transferăm inclusiv în plan metodic. în modul cum realizăm alegerea mijloacelor şi organizarea exersării. Abordarea jocului de volei prin prisma fazelor şi structurilor de joc - - prezintă nuanţe diferite.. o analiză a jocului prin prisma: 26 .Rpa Arpa).

4.• fazelor. 3.specificul sau caracterului secvenţei care poate fi de atac sau apărare. trebuie să avem în vedere existenţa elementelor constitutive ale acestuia. sistemul de joc. putem menţiona existenţa unui: 27 . atunci când ne referim la un sistem. cuprinde o serie de secvenţe de acţiuni ordonate în cadrul unor structuri de joc ce alcătuiesc un sistem. este obligatoriu să avem în vedere relaţiile care se stabilesc între elementele acestuia. Jocul de volei. ceea ce în plan metodic presupune să avem în vedere acţiunile individuale care compun secvenţa şi ordinea în care acestea se succed. datorită faptului că şi jocul de volei poate fi considerat ca fiind un sistem. impune o analiză mai profundă dat fiind faptul că are în vedere: .condiţiile în care are loc derularea secvenţei. elemente care interacţionează şi între care se stabilesc relaţii de interdependenţă şi intercondiţionare. Astfel. îşi pun amprenta pe derularea întregii secvenţe) şi să le transpunem în planul pregătirii. • structurilor. în momentul în care încercăm să-l analizăm. Sistemul de joc şi componentele acestuia În general. . Astfel. se referă strict la succesiunea acţiunilor tehnico-tactice individuale în cadrul unei secvenţe. Sistemul de joc cuprinde două mari subsisteme care la rândul lor înglobează o serie de elemente. ceea ce presupune să ţinem cont de relaţiile de interdependenţă şi intercondiţionare ce se stabilesc între acţiuni (condiţiile de intrare în posesia mingii după preluarea serviciului – mai facilă şi după preluarea atacului – mai dificilă. în raport cu ponderea acţiunilor ce o compun.

la acestea. intermediar sau retras). acestea fiind: preluarea serviciului. preluarea atacului. • acţiuni tactice colective la efectuarea serviciului care înseamnă aşezarea jucătorilor într-un dispozitiv ce are rolul de a-i aduce cât mai rapid în 28 . Succesiunea acestor acţiuni individuale şi interacţiunile dintre acestea pe parcursul derulării jocului. 2. • acţiuni tactice colective în atac care se referă la organizarea atacului în cadrul celor două situaţii distincte (după preluarea serviciului şi după preluarea atacului) care presupun condiţii diferite de intrare în posesia mingii. blocajul. respectiv condiţii diferite în ceea ce priveşte posibilităţile de organizare a atacului. după părerea noastră. generează acţiunile tactice colective.1. – subsistem de apărare ce încorporează conţinutul de acţiuni tehnico - tactice individuale de apărare. • acţiuni tactice colective în apărare care constau în organizarea apărării în baza unui sistem de apărare (definit de poziţia în teren a jucătorului din zona 6 care poate fi avansat. acţiuni ce presupun moduri particulare de acţionare. ridicarea şi atacul. în apărare şi la efectuarea serviciului. rezultând astfel: • acţiuni tactice colective la preluarea serviciului care se concretizează în aşezarea jucătorilor într-un dispozitiv specific fiecărui model de joc cu scopul de a acoperii terenul cât mai eficient pentru a facilita intrarea în posesia mingii. la nivelele superioare de performanţă. mai putem adăuga preluarea din plasă şi preluarea în cadrul dublajului şi autodublajului. acest scop este realizat prin specializarea unor jucători la preluarea serviciului. în atac. plonjonul care este asociat întotdeauna cu alte acţiuni. presupun existenţa unui dispozitiv de bază şi acţionarea jucătorilor în cadrul acestuia. Acestea pot fi regăsite în patru situaţii sau momente ale jocului şi anume: la primirea serviciului. – subsistem de atac care include conţinutul de acţiuni tehnico-tactice individuale de atac şi anume: serviciul.

considerăm că o reprezentare schematică a acestora conferă o imagine de ansamblu a lor ajutând la o mai bună înţelegere. Între elementele sistemului se manifestă o serie de relaţii de intercondiţionare şi interdependenţă pe care trebuie să le luăm în calcul atunci când facem aprecieri şi analize ale acestora. SISTEMUL DE JOC SUBSISTEM DE ATAC SUBSISTEM DE APĂRARE ACŢIUNI TH – TA INDIVIDUALE DE ATAC ACŢIUNI TACTICE COLECTIVE S PS ATAC APĂRARE ACŢIUNI TH – TA INDIVIDUALE DE APĂRARE 29 MODEL DE JOC . – intercondiţionare ne arată că o acţiune individuală sau colectivă de joc o condiţionează (prin modul şi eficienţa cu care este realizată) pe cea care urmează. aceste acţiuni tactice includ şi efectuarea schimbărilor de zone între jucători conform specializării. Aceste relaţii se transferă şi la nivelul structurilor de joc. Astfel.dispozitivul de apărare. în cadrul modelelor de joc pentru avansaţi cu specializare pe zone. În ceea ce priveşte componentele sistemului de joc. Aceste acţiuni colective stau la baza stabilirii modelelor de joc intermediare şi final de joc. relaţiile de: – interdependenţă ne arată că o acţiune individuală sau colectivă de joc depinde de cea anterioară. dat fiind faptul că după serviciu mingea ajunge la adversar.

putem considera acţiunea ca fiind unitatea structurală de bază a sistemului de joc. teoretic şi psihic care se constituie în componente ale acţiunii de joc. bineînţeles. În cele ce urmează. în scopul evidenţierii caracterului complex al noţiunii de acţiune de joc. Aceasta încorporează o serie de aspecte de ordin tehnico-tactic. Acţiunea de joc şi componentele sale În cadrul ansamblului de joc. vom încerca o prezentare schematică a acestor componente şi.5. fizic.3. 30 . o detaliere a lor cu accent pe interelaţiile dintre acestea.

dacă a realizat o intrare din linia a doua ori sesizează o poziţionare eficientă a blocajului advers. va obliga pe ridicător să acţioneze diferit în funcţie de anumite coordonate situaţionale posibile. Spre exemplu. o preluare din serviciu sau din atac ce are ca rezultat transmiterea mingii pe fileu. dar care sunt subordonate realizării unui scop. deci componentei tactice.ACŢIUNEA DE JOC Component a Component a Component Componenta a TACTICĂ TEHNICĂ FIZICĂ TEORETICĂ Componenta PSIHOLOGICĂ Componenta tactică este considerată a fi cea mai importantă deoarece subliniază scopul acţiunii şi determină modul în care este realizată aceasta. poate efectua o ridicare cu o mână. coordonatele concrete ale unei situaţii de joc asociate cu scopul acţiunii. 31 . se referă strict la aspecte de biomecanică a mişcării specifice fiecărei acţiuni de joc. Astfel. Observăm prin acest exemplu. cum situaţia concretă asociată cu scopul acţiunii. acesta poate ataca din a doua lovitură sau. În acest sens subliniem faptul că întotdeauna. Componenta tehnică. ridicarea. condiţionează modul în care este materializată acţiunea. determină modul particular de finalizare a acesteia şi chiar impune o anumită tehnică de execuţie.

dat fiind faptul că în unele momente ale instruirii. putem aprecia că disocierea celor două componente este realizată pe considerente pur didactice. poate determina unele reacţii negative. condiţiile specifice în care se derulează exersarea poate genera reacţii necorespunzătoare. asociată cu starea oboseala inerentă acestui stadiu. 32 . conştientizarea despre faptul că rezistenţa specifică se dezvoltă numai prin efectuarea unor faze continue de joc pe fond de oboseală. eficienţa procesului de pregătire. conştientizarea sportivilor în acest sens are ca rezultat o mai bună motivare şi un răspuns optim al acestora la solicitări (spre exemplu. pentru consolidarea unor deprinderi. Componenta teoretică presupune existenţa unor cunoştinţe despre: .regulamentul de joc şi în special despre prevederile referitoare la modul de jucare a mingii în cadrul acţiunilor de joc.motrice (capacităţi coordinative sau aşa numita ”îndemânare”) care sunt implicate în realizarea acţiunilor de joc.mecanismele şi etapele învăţării. o conştientizare în acest sens. va avea ca rezultat o mobilizare mai eficientă a sportivilor pentru depăşirea momentelor critice datorate instalării stării de oboseală). atunci când se învaţă jucarea propriu-zisă a mingii. În plan practico-metodic. astfel. poate spori gradul de implicare a sportivilor în realizarea lucrului specific şi va spori implicit. constituind de fapt suportul materializării acestora în plan practic. forţă. volumul mare de repetări din primele lecţii poate induce o stare de plictiseală care. - aptitudinile specifice necesare practicării jocului de volei şi despre metodele de dezvoltare a acestora.Astfel. acestea pot fi abordate separat numai la începutul instruirii. Componenta fizică se concretizează în aptitudinile motrice (viteză. rezistenţă) şi psiho . . fiind obligatorie realizarea acesteia în limitele impuse de regulamentul de joc.

la automatizarea parţială ale unor componente ale acţiunilor. Componenta psihologică reprezintă pe de o parte. În continuare.condiţiile formării şi stabilizării deprinderilor motrice care în jocul de volei sunt nenaturale. În această situaţie.. ale componentei fizice şi ale celei teoretice. solicită o serie de aptitudini psihice care influenţează eficienţa acesteia. Pe de altă parte. determinând în acest fel o adaptare mai eficientă a acţiunii la situaţia concretă (şi exemplele pot continua). ale componentei tehnice. o componentă de sine stătătoare prin faptul că o acţiune. acest fapt impune să avem în vedere unele aspecte particulare ale învăţării care trebuie să conducă în final. spiritul de observaţie. informaţii care condiţionează decizia de răspuns şi calitatea acţiunii care urmează să fie executată. în derularea ei. pe baza acestora. vom încerca să evidenţiem implicarea unor factori psihici în cadrul componentelor acţiunii de joc şi în ce mod exercită condiţionări asupra acestora. capacitatea intuitivă şi capacitatea reconstitutivă a memoriei acţionează asupra componentei anticipative favorizând realizarea unor previziuni asupra derulării ulterioare a situaţiei. Spre exemplu: • componenta perceptivă este responsabilă de preluarea informaţiilor în timpul jocului. aceasta se regăseşte şi în celelalte componente ale acţiunii asupra cărora exercită o puternică influenţă ce capătă chiar accente de condiţionare. putem vorbi de aspecte psihice ale componentei tactice. • în cadrul percepţiei. comportamentul motric poate fi adaptat mai eficient la condiţiile concrete impuse de joc. Astfel: 33 .

1. acţionează asupra componentei teoretice. calităţile volitive şi aspectele motivaţionale sunt implicate în susţinerea unor eforturi lungi. Această diferenţă trebuie realizată atât în plan teoretic. cât mai ales în plan metodic. forţă sau complexe). considerăm necesară realizarea unei disocieri între ceea ce înseamnă formele specifice de jucare a mingii în jocul de volei şi acţiunile de joc. imaginaţia. Formele specifice de jucare a mingii 34 . din punct de vedere al terminologiei. epuizante (de forţă sau rezistenţă) sau în mobilizarea totală pentru dezvoltarea unor eforturi maximale (de viteză. Astfel.- gândirea operaţională şi rapiditatea gândirii condiţionează adaptarea eficientă a acţiunii la variaţiile situaţionale impuse de joc. având un rol determinant în formarea corectă a deprinderilor motrice specifice jocului. reprezintă una dintre condiţiile esenţiale ce condiţionează eficienţa acţiunilor în timpul derulării jocului. rezultând astfel acţiunea acestora asupra componentei fizice. memoria. 3. Sistematizarea acţiunilor în jocul de volei Înainte de a prezenta conţinutul de acţiuni şi a realiza o sistematizare a - - - acestora. capacitatea de reprezentare corectă a mişcării şi capacitatea de învăţare rapidă acţionează asupra componentei tehnice. însuşirea corectă a acestor forme de jucare a mingii şi stabilizarea deprinderilor specifice acestora. contribuind la formarea cunoştinţelor legate de acţiune şi la formarea unor conexiuni între componente. limbajul. 3.6. Abordarea diferenţiată în planul învăţării a ceea ce însemnă forme specifice de jucare a mingii. rezultând astfel implicarea acestora în componenta tactică. rezidă în importanţa pe care trebuie să o acordăm acestora datorită faptului că fac parte din structura acţiunilor de joc.6. gândirea.

35 . iar „pasa de sus” înapoi apare asociată cu ridicarea. „Pasa de sus” înainte se găseşte integrată în acţiuni de joc precum: preluarea serviciului. lovirea cu o mână ca formă specifică de jucare a mingii este integrată de acţiuni de joc precum serviciul. apare în joc asociată cu acţiuni care au o structură a mişcării diferită. Pe de o parte reprezintă o formă specifică de jucare a mingii care stă la baza efectuării unor acţiuni de joc a căror structură a mişcării presupune acţionarea cu o singură mână. Pe de altă parte însă. poate sta la baza acţiunii de ridicare. În acest context. • Lovirea cu o mână apare în jocul de volei sub două aspecte.Principalele forme specifice de jucare a mingii în jocul de volei sunt reprezentate de : • Lovirea cu două mâini de sus sau „pasa de sus” în funcţie de direcţia de transmitere a mingii o putem întâlni sub două forme: „pasa de sus” înainte şi „pasa de sus” înapoi. iar în timpul jocului. blocajul şi în special ridicarea. • Lovirea cu alte părţi ale corpului dat fiind faptul că prin regulamentul de joc este permisă lovirea mingii cu orice parte a corpului fără a fi limitat numărul de intervenţii pe parcursul unei faze de joc. De asemenea. • Lovirea cu două mâini de jos intră în structura unor acţiuni precum: preluarea serviciului. pe fondul unor preluări imprecise cu traiectorii mai joase care îl obligă pe ridicător să iasă din zona de acţionare. însă datorită unor situaţii neprevăzute impun acţionarea cu o mână care deşi atipică permite menţinerii mingii în joc. preluarea atacului. atacul şi preluarea „cu pârghie dură”. preluarea atacului. este asociată cu ridicarea în situaţia în care preluarea ajunge pe fileu şi nu permite intervenţia cu două mâini de sus sau cu preluarea atacului în situaţia în care mingea ricoşează din blocaj pe traiectorii şi la distanţe greu de anticipat şi care nu permite deplasarea jucătorului în timp util pentru o intervenţie optimă.

Cele mai frecvente intervenţii de acest gen se realizează cu piciorul sau cu capul însă nu se pune problema integrării lor într-un plan tactic la nivel de echipă. • Organizarea celor trei lovituri poate fi încadrată din punctul nostru de vedere în categoria acestor forme specifice de jucare a mingii deoarece. CU DOUĂ MÂINI DE SUS ÎNAINTE ÎNAPOI FORME SPECIFICE DE JUCARE A MINGII CU DOUĂ MÂINI DE JOS CU O MÂNĂ CU ALTE PĂRŢI ALE CORPULUI 36 ORGANIZAREA CELOR TREI LOVITURI .Considerăm obligatorie precizarea faptului că aceste moduri atipice de jucare a mingii apar în situaţii extreme ale căror coordonate sunt greu de anticipat. În aceste condiţii. Este specifică unor situaţii în care mingea loveşte un jucător datorită vitezei foarte mari de zbor a mingii sau ricoşează din blocaj la distanţe care nu permit deplasarea şi un plasament optim pentru jucarea corectă a mingii. considerăm că nu se impune necesitatea abordării în plan metodic a acestor forme de jucarea a mingii. Cu alte cuvinte este vorba de intervenţii întâmplătoare care nu prezintă o siguranţă suficient de mare în transmiterea mingii ca să asigure un joc coerent. O atenţie prea mare acordată acestora ar conduce la începători la folosirea excesivă a lor în joc în detrimentul formelor specifice care conferă siguranţa şi precizia necesare organizării tactice a acestuia. pasarea mingii în triunghi reprezintă chiar baza derulării jocului bilateral.

2. de scopul în care sunt efectuate cât şi de rolul lor în derularea jocului.6. Aceste aspecte legate de acţiunile din jocul de volei pot fi sistematizate şi prezentate prin intermediul unui tabel. Aceste acţiuni reprezintă de fapt. moduri particulare de jucare a mingii în anumite situaţii. Aceste coordonate care determină modalităţi diferite de materializare ale aceloraşi acţiuni de joc. se constituie în criterii de sistematizare ale acestora. Acţiunile de joc Jocul de volei are la bază acţiuni tehnico-tactice individuale de atac şi de apărare care se succed şi interacţionează în timpul derulării fazelor de joc. de situaţia de joc. În raport cu coordonatele situaţionale concrete. Succesiunea logică a acţiunilor individuale în cadrul secvenţelor ce determină fazele şi structurile de joc cât şi acţiunile cu minge şi fără minge derulate de toţi jucătorii echipei în anumite momente ale jocului. acţiunile tehnico .3. În funcţie de posesia mingii.tactice individuale de joc sunt: de atac şi de apărare. 37 . fiecare acţiune poate avea variante diferite de realizare. determină formarea acţiunilor tactice colective.

1. ridicarea. 3. serviciu de sus.tactice individuale de atac Acţiunile tehnico-tactice individuale de atac sunt: 1. 2.2. în funcţie de poziţia mingii faţă de centrul de greutate al serviciu de jos. Serviciul: • serviciul. atacul. efectuării serviciului rezultă: • în funcţie de punctul de lovire a mingii întâlnim: 38 . executantului putem vorbi de: • în raport cu poziţia jucătorului faţă de minge în momentul serviciu de sus din faţă.6. Acţiunile tehnico . serviciu din lateral.3.1.

rezultă: ridicare înainte. serviciu din săritură – este întâlnit în literatura de specialitate şi sub denumirea de ”atac de la 9 m”. • în funcţie de traiectoria ridicării se poate efectua: - . iar mingea se loveşte scurt astfel încât să nu capete nici un efect. înaintea şi în spatele acestuia. ridicare înapoi (peste cap). ridicare la mică distanţă – pentru zona apropiată de ridicare la distanţă mare – peste o zonă (din Z2 în Z4). ridicare scurtă.înaltă. în aceste condiţii curenţii de aer vor genera o traiectorie planată a mingii. Ridicarea: • în raport cu direcţia ridicării.- serviciu normal – punctul de lovire este situat uşor sub serviciu planat sau plutitor – punctul de lovire este situat linia mediană spre polul inferior. serviciu în forţă – presupune lovirea mingii spre calota superioară finalizat cu o uşoară mişcare de acoperire a acesteia. ridicare întinsă. - 2. • în funcţie de poziţia jucătorului în raport cu solul va rezulta: serviciu de pe sol. ridicare medie sau semi . pe linia mediană. cu o cădere bruscă materializată printr-o traiectorie descendentă bruscă cu oscilaţii laterale. reuşita acestui mod de serviciu este facilitată de o aruncarea mingii cu un efect spre înainte. ridicare în urcare. 39 • în funcţie de distanţa ridicării: - ridicător.

• ridicare înaltă. Atacul: • în raport cu bătaia: atac cu bătaie pe un picior. ridicare cu o mână. 3. ridicare de pe sol. ridicare pentru linia I. ridicare cu două mâini. ridicare pentru linia a II-a. cu bătaie simultană. atac cu bătaie pe două picioare: cu bătaie alternativă. dacă elanul este perpendicular pe fileu. atac plasat. • în raport cu acţiunea palmei asupra mingii: - • în funcţie de direcţia atacului în raport cu elanul: - 40 . atac pe direcţia elanului: pe culoar (”pe drept”). ridicare cu plonjon.ridicare din săritură. ridicare cu două mâini de jos. atac cu dublă bătaie. în raport cu jucătorul pentru care se realizează ridicarea: - • în raport cu suprafaţa de contact cu mingea a executantului: - • în funcţie de poziţia ridicătorului în raport cu solul: - . atac liftat. atac în forţă.

2. preluarea din plasă.atac foarte rapid. după bătaie. 6. 3. Acţiunile tehnico – tactice individuale de apărare Acţiunile tehnico – tactice individuale de apărare sunt: 1.6. după părerea noastră.- pe diagonală. preluarea serviciului.2. din blocaj afară. la vârf de blocaj – practic reprezintă tot un atac din blocaj afară. atunci când situaţia nu permite organizarea atacului în condiţii optime. din ridicare în urcare atac pe timpul 2 – atac rapid din ridicare scurtă. 4. - ca variantă de siguranţă. atac pe timpul 3 – atac din ridicare înaltă.2. preluarea atacului. cu schimbarea direcţiei numai prin acţiunea braţului. • în raport cu blocajul: cu evitarea blocajului. mai putem adăuga: 5. 3. atac pe altă direcţie (”atac întors”): cu întoarcere în aer pe noua direcţie. 41 . dacă elanul este oblic faţă de fileu. blocajul. • în funcţie de timpii atacului: atac pe timpul 1. preluarea efectuată în cadrul dublajului. La acestea. plonjonul care se asociază de regulă cu alte acţiuni de joc. însă particularităţile de ordin biomecanic ne determină să îl menţionăm ca acţiune distinctă. folosit de regulă sau cu traiectorie întinsă.

acesta va ricoşa cu o 42 . pentru a se încadra în limitele permise de regulament. preluare cu plonjon – nu se recomandă abordarea acestei în raport cu poziţia jucătorului faţă de suprafaţa solului: - • - forme de preluare decât în situaţii extreme. - blocaj defensiv – presupune contactul cu mingea în terenul propriu.7. mâinile executantului efectuând o flexie dorsală în articulaţia pumnului. implicit imposibilitatea participării eficiente a acestuia la combinaţiile în atac. 1. acţionând agresiv asupra mingii printr-o mişcare de acoperire din articulaţia pumnului. permite întâlnirea cu mingea atacată astfel încât. preluare de jos. contactul cu mingea se impune a fi realizat după efectuarea atacului advers. 2. datorită faptului că realizarea plonjonului presupune ieşirea temporară din joc a jucătorului care a efectuat preluarea şi. Blocajul: • în funcţie de locul contactului cu mingea în raport cu planul blocaj ofensiv – presupune contactul cu mingea în terenul fileului: advers. dincolo de planul fileului. datorită toleranţei în ceea ce priveşte aprecierea primei intervenţii de către regulamentul de joc. preluarea efectuată în cadrul autodublajului. Preluarea serviciului: • în raport cu suprafaţa de contact cu mingea: preluare de sus – manifestă o tendinţă de generalizare datorată siguranţei mai mari în ceea ce priveşte transmiterea mingii şi în special. preluare de pe picioare. plasarea palmelor în acest fel.

blocaj la zonă acoperind cealaltă direcţie posibilă de atac. blocaj la atac pe timpul 3 – folosit ca variantă de siguranţă (din ridicare cu traiectorie medie sau înaltă) şi presupune ca jucătorul de blocaj să realizeze săritura mai târziu. după declanşarea atacului. unei direcţii de atac astfel încât. iar al doilea. 43 . blocaj colectiv – poate fi realizat de către doi sau trei jucători. blocaj la atac pe timpul 2 – la atac rapid (din ridicare scurtă) care presupune ca jucătorul de blocaj să realizeze săritura în acelaşi timp cu atacantul. • în raport cu numărul de participanţi: blocaj individual. fiind posibilă recuperarea ei de către coechipieri. • în funcţie de poziţia blocajului faţă de minge: - blocaj la minge – presupune plasarea palmelor pe direcţia blocaj la zonă – presupune acoperirea de către blocaj a traiectoriei mingii atacate.traiectorie înaltă. aşezarea jucătorilor din cadrul sistemului de apărare va fi facilitată. • în raport cu timpii atacului (fiind obligatorie coordonarea blocaj la atac pe timpul 1 – la atac foarte rapid (din momentului declanşării blocajului în funcţie de aceştia) rezultă: ridicare în urcare sau traiectorie întinsă) care presupune ca jucătorul de blocaj să realizeze săritura uşor înaintea atacantului. atunci când unul din jucătorii participanţi va realiza blocaj la minge. această formă de blocaj apare pregnant în situaţia blocajului colectiv.

sub diferitele sale forme: • în funcţie de suprafaţa de contact cu mingea: preluare de jos cu două mâini – utilizată frecvent atunci când situaţia a fost anticipată corect de către jucătorul din apărare. umăr. Preluarea atacului Se realizează predominant de jos. etc. la această formă de preluare se apelează în momente specifice situaţiei descrise anterior. preluare cu piciorul – deşi permisivă din punct de vedere regulamentar are o frecvenţă foarte redusă (datorată lipsei de precizie în transmiterea mingii). datorită vitezei mari de zbor a mingii şi a forţei imprimate acesteia de către atacant.) – reprezintă o acţiune accidentală. gradul mare de incertitudine ce caracterizează aceste situaţii obligă deseori pe jucătorul aflat în apărare să asocieze acţiunea de preluare a atacului cu plonjonul. 3. preluare cu alte părţi ale corpului (cap. acesta având un plasament optim pe direcţia mingii. De asemenea. spre exemplu în situaţia în care mingea atacată foarte puternic ricoşează din blocaj pe o direcţie 44 . însă momentul trebuie corelat obligatoriu cu traiectoria ridicării. spate. - preluare de jos cu o mână – variantă utilizată atunci când prin formele obişnuite de deplasare nu s-a ajuns la un plasament optim. sau mingea a ricoşat din blocaj pe traiectorii greu de anticipat.- blocaj la atac din L2 – presupune declanşarea întârziată a blocajului dată fiind şi distanţa mai mare la care se află mingea în raport cu fileul. atunci când apărătorul este depăşit de situaţie şi acţionează ”in extremis” încercând menţinerea mingii în joc.

utilizată în situaţiile în care distanţa dintre apărător şi locul de contact al mingii cu solul este mare şi nu poate fi acoperită prin formele obişnuite de deplasare. cu o mână sau cu ”pârghie dură”. astfel. incomode. având rolul de a facilita intervenţia asupra mingii prin plasarea optimă a jucătorului în raport cu aceasta. 45 . Asocierea cu ridicarea ca acţiune de atac presupune o acţionare asupra mingii din situaţii extreme.greu de anticipat şi care îi lasă pe apărători fără reacţie. În acest context. lovinduse practic de aceştia. în cazul mingilor plasate sau ricoşate din blocaj la distanţă mare. ceea ce face greu posibilă organizarea unor combinaţii în atac. în jocul de volei putem menţiona existenţa unor variante de plonjon precum: • plonjonul înainte – asociat cu preluarea serviciului sau atacului realizată de jos cu două mâini. în aceste situaţii se pune problema menţinerii mingii în joc şi a valorificării acţiunii în cadrul unor variante de finalizare de siguranţă (ridicare cu traiectorie medie sau înaltă). în asociere cu alte acţiuni de apărare. mingea ricoşând cu o traiectorie suficient de înaltă pentru a fi recuperată şi menţinută în joc. după efectuarea plonjonului braţul se întinde lipind palma de sol pe locul de contact al mingii cu acesta. preluare cu ”pârghie dură” – reprezintă o acţiune asociată cu plonjonul înainte. Este considerată ca fiind o acţiune de apărare datorită faptului că se manifestă în timpul jocului de regulă. suprafaţa de contact formează corp comun cu podeaua. 4. Plonjonul Nu poate exista singur ca acţiune specifică jocului de volei. în acest fel. ci numai asociat cu alte acţiuni de apărare (preluarea serviciului sau atacului). dar şi de atac (ridicarea).

are în mod cert un efect tonic din punct de vedere psihic asupra întregii echipe. o astfel de acţiune care previne pierderea unui punct într-o situaţie aparent fără soluţie. • în raport cu suprafaţa de contact cu mingea putem vorbi de: preluare cu o mână. considerăm util să o menţionăm ca acţiune de apărare datorită aspectelor particulare ce o caracterizează şi în special. 5. Preluarea din plasă Deşi se manifestă cu o frecvenţă relativ redusă pe parcursul derulării unei partide. 46 . cu o mână de jos sau cu ridicarea. preluare cu piciorul – la care se poate recurge în situaţia în care executantul este departe de locul în care mingea atinge fileul. prevenind instalarea unor momente de ”cădere” atât de frecvente în jocul de volei. de jos. Suntem de părere că. • plonjonul înapoi – asociat cu preluarea serviciului sau atacului realizată cu două mâini de sus sau de jos şi cu ridicarea. preluare cu două mâini de jos – ambele variante de acţionare impunând o poziţie specifică foarte joasă. • plonjonul cu rulare peste umăr cunoscut sub denumirea de ”plonjon japonez” – apare în joc asociat mai ales cu preluarea atacului cu o mână de jos. iar prin deplasările specifice nu poate ajunge într-o poziţie specifică optimă.• plonjonul lateral – asociat cu preluarea serviciului sau atacului realizată cu două mâini de sus. astfel încât să fie facilitată orientarea spre minge în funcţie de modul cum este respinsă de aceasta. datorită faptului că însuşirea ei permite continuarea fazei în cazul unor preluări imprecise. sub nivelul plasei.

. jucătorii echipei aflate în atac fiind nevoiţi să efectueze preluarea unei mingi ricoşate pe traiectorii greu de anticipat. presupune existenţa unor particularităţi în plasamentul anumitor jucători în funcţie de linia de efectuare a atacului: . Dublarea se realizează atât în situaţie de apărare cât şi de atac. dublarea presupune deplasarea jucătorilor şi ocuparea unui plasament optim pe baza unor reguli prestabilite. • în raport cu situaţia de joc: - preluare în cadrul dublării atacului – se bazează pe organizarea unui dispozitiv în jurul zonei din care se realizează atacul. între fileu şi acesta. De fapt. în vederea recuperării acesteia şi a continuării fazei în condiţii optime. 47 . la această acţiune participând mai mulţi jucători şi nu doar cel care efectuează preluarea mingii. Deşi este o acţiune caracteristică şi situaţiei de atac.dublarea atacului din L2 – presupune plasarea jucătorului înaintea atacantului. • în funcţie de suprafaţa de contact cu mingea: preluare cu o mână de jos.dublarea atacului din L1 – presupune plasarea jucătorului din zona apropiată undeva înapoia atacantului. Preluarea în cadrul dublajului Acţiunea de dublare constă în asigurarea unor zone ale terenului în care este posibil ca mingea să ajungă în cursul derulării fazei de joc.6. cu rol de a facilita jucarea mingii. am optat pentru încadrarea ei în categoria acţiunilor de apărare datorită faptului că şi în cazul dublării atacului mingea practic vine de la adversar respinsă din blocaj. preluare în cadrul dublării blocajului – este realizată de anumiţi jucători desemnaţi prin sistemul de apărare specific echipei.

preluare cu piciorul sau cu alte părţi ale corpului. 48 . Acţiunile tactice colective Acţiunile tactice colective exprimă ceea ce face întreaga echipă în anumite momente ale jocului. preluare cu piciorul sau cu alte părţi ale corpului – având în vedere faptul că traiectoriile mingii de multe ori sunt foarte greu de determinat. Acestea. inclusiv autodublarea acţiunii de atac presupune ca mingea să ricoşeze din blocajul advers. ceea ce presupune asocierea obligatorie a preluării cu una dintre aceste acţiuni. se leagă în principal de patru momente care în ordinea logică a derulării jocului din momentul punerii mingii în joc.3. • în funcţie de acţiunea cu care se asociază: preluare în cadrul autodublării atacului. preluare cu două mâini de jos. Încadrarea acestei acţiuni în categoria celor de apărare am realizat-o datorită faptului că. Preluarea în cadrul autodublajului Constă în intervenţia jucătorului care a efectuat în prealabil o acţiune de atac sau blocaj. preluare cu o mână de jos. asupra mingii se acţionează întâmplător pentru a putea fi menţinută în joc. preluare în cadrul autodublării blocajului. 7. • în funcţie de suprafaţa de contact cu mingea: - 3. Drept urmare. preluarea în cadrul autodublajului caracterizează atât situaţia de atac cât şi pe cea de apărare. ceea ce presupune de fapt ca aceasta să vină de la adversar.- preluare cu două mâini de jos.6.

al şaselea fiind în afara terenului de joc pentru efectuarea serviciului. acţiuni tactice colective la efectuarea serviciului. acţiuni tactice colective la organizarea atacului. doar că la realizarea lui participă numai cinci jucători. se delimitează: 1. 2. ca particularităţi ale dispozitivul la efectuarea serviciului menţionăm faptul că: este asemănător cu cel din cadrul sistemului de apărare. 3. organizarea atacului şi organizarea apărării. Astfel. Totodată. Datorită faptului că după punerea mingii în joc adversarul intră în posesia acesteia şi îşi organizează atacul. acţiuni tactice colective la organizarea apărării. menţionăm faptul că aceste acţiuni prezintă o serie de aspecte particulare date de modelul de joc (intermediar sau final) la care se raportează.sunt: efectuarea serviciului. În cele ce urmează. acţiuni tactice colective la primirea serviciului. încercând să le subliniem caracteristicile. 4. Acţiunile tactice colective la efectuarea serviciului Presupun organizarea jucătorilor într-un dispozitiv la efectuarea serviciului care are rolul de a facilita intrarea cât mai rapidă şi mai eficientă a jucătorilor în dispozitivul de apărare. 1. echipa ce a efectuat serviciul este obligată să se apere. 49 . primirea serviciului. vom încerca să analizăm fiecare dintre aceste acţiuni tactice colective. Astfel.

cu specializare pe zone şi pe posturi.cei doi jucători din L2 vor avea un plasament uşor mai avansat pentru a acoperii şi zona celui care serveşte şi a nu fi surprinşi de o eventuală preluare directă peste fileu. 2. În concluzie.de a facilita intrarea în posesia mingii prin acoperirea cât mai judicioasă a terenului de joc. acest dispozitiv are structură şi rol diferit la începători faţă de avansaţi. - aspectelor de a ”ascunde pe ridicător” astfel încât să nu permită orientarea serviciului spre acesta. La avansaţi.de a permite organizarea atacului în condiţii optime în raport cu modelul de joc la care ne raportăm. un aspect particular îl reprezintă schimbul de zone conform specializării pe care jucătorii îl realizează imediat după punerea mingii în joc. . în afara particulare specifice fiecărui model de joc. astfel încât să fie facilitată intervenţia acestora pe întreaga suprafaţă a terenului fără riscul de a putea fi împiedicaţi de către coechipieri. rolul dispozitivului de preluare a serviciului este acela: . Acţiunile tactice colective la primirea serviciului Se concretizează într-un dispozitiv la primirea serviciului care prezintă o serie de aspecte particulare în funcţie de modelul de joc şi de statutul de începători sau avansaţi al jucătorilor. fapt care va conduce în mod cert la dezorganizarea atacului. pentru a nu lăsa spaţii libere care pot fi speculate de adversar. 50 . La începători au rolul: . în cazul modelelor de joc pentru avansaţi.de a ocupa un plasament optim cu jucătorii specializaţi la preluarea serviciului.

. Organizarea atacului prezintă unele particularităţi în funcţie de structura în cadrul căreia se derulează. prin combinaţii în atac. Acţiunile tactice colective la organizarea atacului Reprezintă modul cum echipa care a intrat în posesia mingii îşi organizează atacul şi se concretizează. putem discuta de organizarea atacului după preluarea serviciului şi de organizarea atacului după preluarea atacului. pentru a facilita acţionarea eficientă a acestora. 3.de a crea condiţii optime în ceea ce priveşte organizarea atacului.de a scoate din preluare pe jucătorii ineficienţi care pot deveni ţinte în ceea ce priveşte orientarea tactică a serviciului. jucătorii având plasamente în dispozitiv în funcţie de circulaţia pe care o au de realizat în cadrul combinaţiilor. . timpul de finalizare şi locul de pe fileu de unde vor ataca. pentru eficientizarea acestui proces.. de regulă. 51 . În acest sens.de a scoate din preluare pe jucătorii care participă în cadrul combinaţiilor în atac pe timpul 1 (atac foarte rapid). Fiecare situaţie prezintă o serie de aspecte particulare de care este necesar să ţinem cont şi să le transpunem în planul pregătirii. datorită timpului mai mare de zbor al mingii şi al specializării unor jucători pentru preluarea serviciului. ceea ce permite organizarea combinativă a atacului. în aceste condiţii intrarea în posesia mingii se realizează în condiţii optime. Astfel: - organizarea atacului după preluarea serviciului este mult facilitată de faptul că serviciul este relativ uşor de preluat.

iar posibilităţile de a efectua combinaţii sunt destul de reduse. vom încerca integrarea în cadrul unui tabel a tuturor acţiunilor jocului de volei cât şi modalităţilor de efectuare a acestora (a procedeelor tehnice) pentru a realiza o imagine de ansamblu a conţinutului de acţiuni individuale şi colective specifice jocului de volei. fiind componente ale sistemului de joc. destul de frecvent.- organizarea atacului după preluarea atacului este mult mai dificilă datorită vitezei mari de zbor a mingii atacate şi a ricoşării acesteia. conform unor reguli precise. în funcţie de plasamentul jucătorului din Z6. din blocaj. Astfel. Acţiunile tehnico-tactice individuale şi cele tactice colective reprezintă practic conţinutul jocului. intermediară sau retrasă. Acesta poate avea o poziţie avansată. În continuare. zona de efectuare a blocajului şi de numărul jucătorilor participanţi la blocaj (dacă este individual sau colectiv) se stabilesc sarcinile în apărare pentru ceilalţi jucători. astfel. Acţiunile tactice colective la organizarea apărării Presupun organizarea jucătorilor într-un dispozitiv de apărare pe baza unui sistem de apărare a cărui denumire şi ale cărui reguli sunt determinate de poziţia jucătorului din zona 6. poziţie ce determină practic sisteme de apărare diferite. în aceste condiţii atacul va fi organizat mult mai simplu. 52 . • sistem de apărare cu Z6 intermediar. intrarea în posesia mingii este mult mai dificilă. traiectoriile sunt foarte greu de anticipat. • sistem de apărare cu Z6 retras. în aceste condiţii încercând valorificarea jucătorilor eficienţi în atac. pe fondul adaptării la coordonatele impuse de situaţia de joc. respectiv: • sistem de apărare cu Z6 avansat. 4.

de pe sol. înainte.pentru L1.ACŢIUNI DE JOC TEHNICO-TACTICE INDIVIDUALE ATAC de jos.planat (plutitor). . liftat. . în forţă.de pe sol. în urcare. din faţă. pe timpul T3. pe timpul T2. cu traiectorie întinsă. . din lateral. rapid (din ridicare Sc). .”normal”. de siguranţă (din ridicare M sau În).din săritură. cu traiectorie înaltă. .cu două mâini. la distanţă mare. . pe direcţia elanului. cu evitarea blocajului.cu plonjon. pe timpul T1. .din săritură. din blocaj afară. înapoi (peste cap). la vârf de blocaj.în forţă. pe altă direcţie (întors). cu traiectorie medie. foarte rapid (din ridicare în U sau Î). . . cu dublă bătaie. .pentru L2. . la mică distanţă. plasat. ”roată”. de sus. . SERVICIU RIDICARE ATAC 53 . cu bătaie pe două picioare.cu două mâini de jos. cu bătaie pe un picior. .cu o mână. cu traiectorie scurtă.

dublare atac din L2. în apărare. în atac. - la zonă. cu două mâini de jos. Datorită faptului că numărul de intervenţii la minge este limitat prin regulamentul de joc. LA PRIMIREA SERVICIULUI ÎN ATAC ÎN APĂRARE LA EFECTUARA SERVICIULUI 3. a caracteristicilor jucării mingii cât şi a zborului rapid al 54 . individual. cu două mâini de jos.7. la atac pe T2. de jos. cu plonjon. la minge. preluare de jos cu două mâini. la atac. la atac din L2. defensiv. ofensiv. dublare atac din L1. la atac pe T1. cu rulare peste umăr.APĂRARE PRELUARE SERVICIU BLOCAJ - - PRELUARE ATAC PLONJON PRELUARE DIN PLASĂ PRELUARE DUBLAJ PRELUARE AUTODUBLAJ COLECTIVETACTICE • • • • - de sus. înainte. Modelele de joc În jocul de volei. preluare cu ”pârghie dură”. colectiv. cu piciorul. cu două mâni de jos. Derularea acestora se realizează în baza unor reguli prin care sunt stabilite ordinea în care aceste acţiuni se succed. preluare de jos cu o mână. modul de acţionare a fiecărui jucător pe întreaga suprafaţă a terenului de joc în diferite situaţii ale derulării acestuia. preluare cu piciorul. cu piciorul. la blocaj. cu piciorul. cu o mână de jos. la atac pe T3. cu o mână de jos. acţiunile individuale ce compun structurile şi fazele de joc nu se succed într-un mod aleator şi haotic. cu o mână. direcţiile de circulaţie a mingii. lateral. înapoi.

55 . este necesar să pornim de la identificarea celor patru situaţii ale jocului care se succed într-o ordine logică. În aceste condiţii. acţionarea întregii echipe în cadrul fiecăreia dintre situaţiile subliniate pe baza unor reguli prestabilite. Asocierea acţionării în grup a jucătorilor în cele patru momente ale jocului impune necesitatea stabilirii unor reguli de acţionare în cadrul acestor acţiuni tactice colective. desprindem ideea că timpul fizic necesar analizei unei situaţii de joc şi declanşării unei acţiuni este foarte limitat. Acţiuni tactice la efectuarea serviciului. astfel încât să fie create premisele realizării unor acţiuni eficiente.acesteia în timpul jocului. organizarea apărării. efectuarea serviciului ca moment de începere a jocului. În toate aceste situaţii jucătorii unei echipe desfăşoară o serie de acţiuni specifice prin care se încearcă o intrare în posesia mingii în condiţii cât mai bune. determină conturarea aşa numitor acţiuni tactice colective. regulile de care aminteam anterior dau coerenţă jocului şi în acelaşi timp organizează jucătorii în toate momentele şi situaţiile. Condiţiile optime de intrare în posesia mingii sporesc considerabil şansele echipei de a trimite mingea în terenul advers într-un mod cât mai dificil pentru a încheia faza de joc sau cel puţin pentru a pune probleme de jucarea a mingii. se concretizează în modele de joc. organizarea atacului. În acest context. 2. în jocul de volei distingem patru tipuri de acţiuni tactice colective generate posesia mingii şi de succesiunea situaţiilor de joc şi anume: 1. preluarea serviciului. 3. Astfel. Aceste situaţii sunt: 1. Toate regulile care determină modul de acţionare cu minge şi fără minge al jucătorilor pe parcursul derulării jocului. În momentul în care analizăm un model de joc. 4.

3. Acţiuni tactice la preluarea serviciului.2. utilitatea folosirii acestor modele de joc constă în aceea că solicită mai mult deplasarea jucătorilor pentru a juca mingea. Jocurile cu efective reduse se pot organiza după învăţarea pasei de sus ca primă şi cea mai importantă formă specifică de jucare a mingii. modelul final se restructurează. elaborat. Având în vedere aceste aspecte. în care jucătorii sunt specializaţi în jocul pe anumite zone ale terenului sau în efectuarea unor acţiuni de joc precum ridicarea. atacul. pentru ca jocul bilateral să poată fi desfăşurat şi la acest nivel unde procesul de formare a deprinderilor specifice este abia la debut. obligă să acţioneze mai des prin faptul că sunt mai puţini în teren şi impune derularea acţiunilor în condiţii variabile. pe baza unor reguli puţine. se simplifică până este adus la un nivel accesibil. facem precizarea că punctul de plecare îl constituie modelul de joc de la nivelul marii performanţe care reprezintă de altfel punctul final al pregătirii sportive. Modelul final de joc este un model complex. ajută ulterior la integrarea mai rapidă în ansamblul jocului a acţiunilor care se însuşesc pe parcursul instruirii. Acţiuni tactice în apărare. folosind lovirea cu două mâini de sus la fiecare dintre cele trei lovituri care stau la baza derulării jocului bilateral. Acest ultim aspect este extrem de important 56 . 4. Din acest motiv. Aducerea jocului bilateral la un nivel optim de derularea şi aici ne referim strict la continuitatea în derularea fazelor. etc. precizăm faptul că acest model de joc este foarte dificil de asimilat de către începători. Restructurarea modelului final de joc conduce la formarea unor modele de joc intermediare care pot fi variate ca număr şi se poate ajunge chiar la organizarea unor modele de joc cu efectiv redus (4x4) la nivelul educaţiei fizice şcolare sau în prima parte a instruirii începătorilor. De asemenea. Acţiuni tactice în atac. preluarea serviciului. Referindu-ne acum la modele de joc.

trebuie să existe o corespondenţă între modelele intermediare şi modelul final dejoc. Astfel: • Reperul principal în determinarea modelelor intermediare de joc îl reprezintă modelul final.pentru rolul deosebit pe care îl are în formarea capacităţii de adaptare a acţiunilor la condiţiile diferite care apar în derularea jocului. Pentru exemplificare vom aborda doar două modele intermediare prin care urmărim formarea unor deprinderi specifice care să ne ajute să asimilăm treptat componente care se regăsesc în modelul final. • 57 .modelele intermediare trebuie să se regăsească în modelul final în ceea ce priveşte aşezarea jucătorilor în principalele dispozitive care stau la baza acţiunilor colective cât şi în privinţa traseelor pe care circulă jucătorii şi mingea în timpul derulării fazei de joc. La baza stabilirii modelelor intermediare stă aşa numita ”viziune concentrică”conform căreia: . Înainte de stabilirea modelelor intermediare pe care încercăm să le abordăm în instruire. . Ulterior se vor aborda modele intermediare cu 6 jucători care pot fi variabile ca număr şi care se vor stabili în funcţie de nivelul colectivului cu care se lucrează. . contribuind la consolidarea acţiunilor în condiţii specifice jocului de volei. este foarte important să cunoaştem câteva aspecte esenţiale legate de procesul de restructurare a modelului final de joc şi de constituire a modelelor intermediare.modelele intermediare reprezintă părţi componente ale modelului final de joc.

indiferent de numărul lor. 4x4 Acest prim model intermediar de joc este specific începătorilor.O exprimarea grafică a viziunii concentrice prezintă modelul final sub forma unui cerc exterior (de culoare neagră) care integrează cercul de culoare albă. în prezent acestea fiind stabilite la 7 m lungime şi 7 m lăţime. Modelul intermediar de joc cu efectiv redus. indiferent că discutăm de modele intermediare sau de cel final.7. 3. În continuare vom încerca o prezentarea detaliată a două modele intermediare de joc utilizate la nivelul începătorilor cât şi în cadrul lecţiei de educaţie fizică la nivel şcolar. Un model de joc. această reprezentare exprimând corespondenţa dintre aceste modele de joc. sunt integrate în modelul final. Acesta.1. model intermediar mai apropiat de cel final ca şi complexitate. MODE L DE JOC MODEL FINAL DE JOC MODEL INTERMEDIAR II 6X6 CU Z2 RIDICĂTOR 4X4 MODEL INTERMEDIAR I 6X6 CU Z3 RIDICĂTOR 58 . El se derulează pe un teren redus care şi-a modificat dimensiunile în decursul timpului. trebuie să conţină explicit aşezarea jucătorilor în teren în dispozitivele specifice fiecărei situaţii de joc şi regulile precise de acţionare în cadrul acestora pentru fiecare jucător din fiecare zonă a terenului. Toate modelele intermediare. în atac şi în apărare. integrează la rândul lui cercul gri ce reprezintă un alt model intermediar mai simplu decât precedentul care integrează modelul de joc cu efectiv redus 4x4.

Este un model de joc care există şi în formă competiţională la nivelul copiilor sub forma minivoleiului. pentru a derula joc bilateral conform regulamentului de joc este necesară cunoaşterea unei acţiuni specifice prin care mingea este pusă în joc. este necesar să facem o serie de referiri la acţiunile colective specifice acestuia. Acţiuni tactice colective la efectuarea serviciului La efectuarea serviciului. Înainte de a face aceste precizări considerăm necesar să subliniem faptul că organizarea jucătorilor în acest model de joc este cu doi jucători în linia I şi doi jucători în linia a II-a. Fiind cunoscută doar lovirea cu două mâini de sus prima formă de serviciu care se învaţă este cel de sus care ca traiectorie şi viteză de zbor a mingii permite deplasarea în teren şi preluarea serviciului cu două mâini de sus. 1. au şansa de a efectua mai multe intervenţii la minge. De asemenea. Acest aspect asociat cu coordonatele facile pe care se derulează jocul. dat fiind 59 . jucătorii de regulă ocupă nişte poziţii prin care pot să intre cât mai rapid şi mai eficient în situaţie de apărare.Este un model de joc care poate fi organizat în baza cunoaşterii unei singure forme specifice de jucare a mingii. pasa de sus care va fi utilizată pentru fiecare din cele trei lovituri permise fiecărei echipe prin regulamentul de joc. La nivelul începătorilor este recomandată folosirea unor modele de joc cu mai puţini jucători în teren deoarece pe parcursul derulării fazei de joc. determină consolidarea mai rapidă în condiţiile specifice jocului a acţiunilor care se învaţă pe parcurs şi care automat vor fi aplicate în cadrul acestui joc simplu. o formă de serviciu. Aducând în discuţie o formă de joc care deşi este simplă este utilizată ca model intermediar pe parcursul procesului de învăţare a jocului de volei. fiind mai puţini în teren.

iar cei doi jucători din linia a II-a se poziţionează în aşa fel încât. În acest mod încercăm să introducem chiar de la acest nivel coordonate desprinse din modelul final de joc care impun derularea jocului pe baza anumitor reguli. 2. după intrarea în teren a jucătorului care a servit să formeze cu cel retras di linia I un semicerc (jucătorul din centru fiind mai retras). Dată fiind simplitatea jocului şi numărul redus de acţiuni cunoscute în acest moment nu se impune poziţionarea lângă fileu a vreunui jucător pentru blocaj. Al doilea jucător din linia a I se va retrage din fileu astfel încât să poată interveni mai uşor la minge. Acţiuni tactice colective la preluarea serviciului 60 .faptul că după efectuarea serviciului adversarul intră în posesia mingii iar echipa care a efectuat serviciul întră în situaţie de apărare. În aceste condiţii lângă plasă rămâne doar jucătorul din dreapta care va interveni la a doua lovitură şi care trebuie poziţionat astfel încât advesarul să nu îl solicite cu mingi prin care să îl oblige să efectueze prima lovitură.

cu transmiterea înaltă a mingii din dreapta dinspre Z2. 3. Pe parcurs. În acest moment al jocului. aceasta fiind momentan singura formă specifică de jucare a mingii însuşită. Oricare din cei trei jucători care formează semicercul. spre cealaltă zonă de lângă fileu unde acţionează celălalt jucător din linia I. Aşezarea în acest dispozitiv determină ocuparea eficientă a terenului şi facilitează intrarea în posesia mingii.Acţiunile tactice la preluarea serviciului presupun poziţionarea în teren a jucătorilor astfel încât să nu rămână zone descoperite şi echipa să poată intra în posesia mingii în condiţii cât mai bune. poate efectua preluarea serviciului prin care orientează mingea spre dreapta la jucătorul de la fileu. tot cu două mâini de sus. jucătorul din dreapta din linia I este poziţionat lângă fileu pentru a nu participa la efectuarea preluării serviciului şi a efectua strict a doua lovitură. 61 . această lovire de sus va fi integrată în acţiuni de joc precum preluarea din serviciu şi ridicarea care vor fi învăţate. Acesta din urmă va trimite mingea peste fileu din a treia lovitură. Acţiuni tactice colective în atac La acest nivel organizarea atacului se realizează simplu. Celălalt jucător din linia I se retrage din fileu şi împreună cu cei doi din linia a II-a formează un semicerc cu jucătorul din centru mai retras.

aceasta fiind de fapt o acţiune de joc prin care se intervine concret asupra mingii şi nu o situaţie. 62 . Acţiuni tactice colective în apărare În jocul de volei. de jos. 4. apărarea se realizează în baza unui sistem de apărare. În aceste condiţii. La acest nivel jocul derulându-se simplu fără să fi învăţat încă lovitura de atac. Prin urmare. orice trecere a mingii peste fileu în terenul advers reprezintă o acţiune de atac a echipei indiferent de modalitatea de transmitere a mingii: de sus. nu putem discuta despre organizarea apărării după reguli stricte. mingea fiind transmisă peste fileu cu traiectorie înaltă. singurul jucător care râmâne în fileu este cel din dreapta liniei I care intervine la a doua lovitură. subliniem faptul că reprezintă o acţiune de atac. cu capul cu piciorul sau prin lovitură de atac. nu se justifică poziţionarea lângă fileu a jucătorilor din linia I deoarece ar lăsa descoperite zonele din spatele lor.În ceea ce priveşte a treia lovitură a unei echipe. în acest mod vom elimina una dintre confuziile frecvente care identifică cu atacul doar lovitura de atac. indiferent de modul în care este jucată mingea. În momentul în care o echipă se află în posesia mingii considerăm că aceasta se află într-o situaţie de atac deoarece are posibilitatea să construiască momentul transmiterii mingii la adversar. În concluzie.

1. fără specializare pe zone şi posturi. Acţiuni tactice colective la efectuarea serviciului 63 . va deveni ridicător. Neexistând specializare pe zone şi pe posturi.2. Acesta va efectua a doua lovitură organizând atacul pe coordonatele prezentate anterior. distanţă ce nu ridică probleme de execuţie a celei de-a doua lovituri care a devenit deja ridicare. Din acest dispozitiv oricare din cei trei jucători poate efectua preluarea mingii transmise de adversar şi orientarea ei spre jucătorul din dreapta de la fileu.celălat se retrage şi intră cu cei din linia a doua în acelaşi semicerc de care am discutat anterior şi care permite o intervenţie optimă la minge a fiecărui jucător şi nu lasă zone de teren descoperite.7. Jocul se drulează pe aceste coordonate şi într-un teren şi în celălalt până la întreruprea fazei şi va fi reluat prin serviciu.model de joc 6x6. 3. rezultă că fiecare jucător când va ajunge în Z3 ca urmarea a rotaţiei. Modelul I de joc . Este recomandat să începem învăţarea jocului bilateral cu efectiv complet cu acest model intermediar datorită distanţei mici dintre zona de ridicare şi zonele de atac. cu Z3 ridicător Principala caracteristică a acestui model intermediar este reprezentată de poziţionarea ridicătorului în Z3.

Faptul că intervine la a doua 64 . Specific acestui model intermediar de joc este poziţionarea lângă fileu a jucătorului din Z3 care efectuează ridicarea. jucătorii din linia I sunt poziţionaţi la fileu pentru a intra cât mai rapid în dispozitivul de apărare. conform sistemului de apărare folosit în cadrul acestui model de joc. având în vedere faptul că după serviciu mingea ajunge la adversar care îşi organizează atacul. 4 5 6 1 3 2 2. astfel îcât să acopere şi zona jucătorului care lipseşte din teren ca să nu fie surprinşi de o preluare directă orientată de advesar spre această zonă. jucătorii din linia a II a se poziţionezaă spre dreapta spre Z1. Jucătorii din linia a II a au o poziţionarea decalată cu Z6 mai retrasă. Până la intrarea în teren a jucătorului din Z1. Jucătorul din Z1 efectuează serviciul şi intră rapid în teren ocupându-şi locul în cadrul dispozitivului de apărare.La efectuarea serviciului. Acţiuni tactice colective la preluarea serviciului Acţiunile tactice la preluarea serviciului presupun aşezarea jucătorilor într-un dispozitiv prin care se intenţionează ocuparea cât mai eficientă a terenului de joc astfel încât să nu rămână zone descoperite zone ale terenului care ar putea fi speculate de către jucătorul aflat la serviciu.

astfel încât să se poziţioneze pe culoarele vulnerabile şi să poată interveni cu uşurinţă la mingile transmise spre stânga sau spre dreapta zonei pe care o ocupă. În aceste condiţii. Jucătorii din linia a II a din Z1 şi Z5 se intercalează între cei care formează prima linie a dispozitivului pentru preluarea serviciului. 2 1 3 6 5 1 4 65 . Toţi cei cinci jucători care participă la preluarea serviciului orientează mingea spre zona 3.lovitură şi nu trebuie să participe la efectuarea preluării serviciului impune plasarea lui într-o zonă în care serviciul să nu poată fi orientat. cel din Z6. zonă din care se efectuează ridicarea. Aşezarea jucătorului din Z3 la fileu creează o zonă vulnerabilă în spatele zonei 3 care va fi acoperită prin avansarea jucătorului corespondent din linia a II a. fapt care încurajează utilizarea acestui tip de intervenţie. La aceasta adăugăm şi faptul că regulamentul de joc este mai permisiv în ceea ce priveşte aprecierea primei lovituri. dispozitivul ocupă o poziţie mai avansată astfel încât să fie facilitată preluarea de sus. Având în vedere faptul că la preluarea serviciului se pune accent pe intervenţia cu două mâini de sus. deoarece este o modalitate de jucare a mingii care conferă o siguranţă mai mare în transmiterea acesteia datorită suprafeţei mai mari de contact cu mingea. deci şi a preluării serviciului. Cei doi jucători din linia I se retrag înapoia liniei de 3 m ocupându-şi locurile în cadrul dispozitivului la preluarea serviciului. până ajunge pe linie cu cei doi jucători retraşi din linia I.

În aceste condiţii se conturează: • Sistem de apărare cu Z6 avansat. după care execută ridicarea înainte spre una din zonele menţionate. 66 . apărarea se realizează în baza unui sistem de apărare care este denumit în funcţie poziţia în teren a jucătorului din Z6 care poate fi avansat. în funcţie de direcţia din care vine mingea după preluarea serviciului. spre zona de efectuare a preluării serviciului. 2 1 3 6 5 1 4 4. • Sistem de apărare cu Z6 intermediar. Jucătorul din Z3 se va întoarce cu faţa spre minge. în dorinţa de a simplifica lucrurile şi de a forma nişte deprinderi corecte şi eficiente specifice apărării.3. Acţiuni tactice colective în atac În cadrul acestui model intermediar de joc. la nivelul cursului de bază ne vom rezuma în a aborda sistemul de apărare cu Z6 retras. Acţiuni tactice colective în apărare În jocul de volei. organizarea atacului se realizează cu ridicare înainte din Z3 spre Z4 sau spre Z2. În funcţie de poziţia jucătorului din Z6 şi de zona de efectuarea a blocajului se stabilesc sarcini precise de apărare pentru toţi jucătorii. Date fiind diferenţele de acţionarea a jucătorilor în cadrul acestor sisteme de apărare. intermediar sau retras. • Sistem de apărare cu Z6 retras.

prin care jucătorii se adaptază la situaţia concretă care s-a conturat. În aceste condiţii blocajul colectiv este adus în învăţare mult mai târziu. astfel încât să poată interveni uşor atât la un atac efectuat dintre zone. De asemenea formarea deprinderii de poziţionare în aces mod va influenţa pozitiv învăţarea blocajului colectiv în direcţia eficientizării grupării ca urmare a micşorării distanţei de parcurs dintre cei doi jucători. Din acest dispozitiv jucătorii vor începe să acţioneze în apărare în raport cu zona de atac. 5 6 1 4 3 2 67 . Jucătorii din linia a II a se poziţionează în semicerc.Apărarea se organizează pornind de la un dispozitiv de bază care se menţine până în momentul în care ridicătorul advers orientează mingea spre una dintre zonele de atac. iar blocajul urmează să fie abordat mai târziu. Când acesataă zonă devine clară încep să fie realizate o serie de deplasări specifice în cadrul dispozitivului de apărare. într-un moment care presupune organizarea jocului în baza altui model intermediar de joc (cu Z2 ridicător). În continuare vom exemplifica modul în care se organizează apărarea în baza acestui sitem de apărare în varianta cu blocaj individual la corespondent. în momentul în care jocul bilateral se organizează în baza acestui model intermediar de joc atacul abia se învaţă. Poziţionarea extremelor din linia I se realizează cam la 1. din interiorul terenului. cu centrul (Z6) retras.5 m de linia laterală. cât şi la un atac executat de la din exterior. Ne rezumăm la a explica aceste acţiuni în apărare deoarece. Dispozitivul de bază al sistemului de apărare cu Z6 retras presupune poziţionarea lângă fileu a jucătorilor din lini I care vor fi pregătiţi astfel să efectueze rapid blocaj pe zona din care se va ataca.

menţionăm că acestea sunt următoarele: • Culoarul. În continuare vom încerca să exemplificăm concret cu se organizează apărarea în acest model intermediar de joc. Din acest dispozitiv. 68 . • Diagonala lungă raportată la supafaţa terenului. pentru asigurarea zonei din jurul blocajului în vederea derulării unei acţiuni de dublare a acestuia. Plasare mingii peste blocaj necesită stabilirea unor reguli prin care să se asigure zona din vecinătatea blocajului prin plasamentul unui jucător.Tactica în apărare cu blocaj individual la corespondent Aşa cum menţionam anterior. paralel cu tuşa laterală. menţionând în prealabil că din fiecare zonă atacul poate fi efectuat pe nişte direcţii principale sau poate fi plasat peste blocaj. în funcţie de zona de atac şi implicit zona de efectuare a blocajului jucătorii încep efectuarea unor deplasări specifice fiecărei zone de acţionare în raport cu sarcinile de apărare. Aceste deplasări au rolul de a-i poziţiona optim pe jucători pe direcţiile posibile de atac şi totodată. • Diagonala scurtă. apărarea presupune poziţionarea jucătorilor într-un dispozitiv de bază care presupune aşezarea pe zone care permit acestora să acţioneze foarte rapid în apărare în funcţie de sarcinile specifice fiecărei zone de acţionare. Referitor la principalele direcţii de atac în acest model intermediar de joc. raportată la zona de atac cuprinsă între linia de centru şi cea de 3 m. în raport cu fiecare zonă de atac. acţiune ce poartă numele de dublare în apărare.

cel din Z2 care se retrage din fileu. Din această zonă poate acţiona eficient pentru preluarea mingilor plasate peste blocaj oriunde în acest spaţiu. se deplasează şi se poziţionează în apărare în funcţie de poziţia mingii faţă de blocaj astfel încât să iasă din unghiul apărat de blocaj.Organizarea apărării la atac din Z2: - Blocajul este realizat de corespondentul trăgătorului. cel din Z3 care se retrage la cca. - Diagonala scurtă este apărată de jucătoul din linia I opus blocajului. 4 m de fileu şi se poziţionează într-o zonă intermediară între tuşa laterală şi Z3. cel din Z1. - Diagonala lungă este apărată de jucătorul din linia a II-a opus Culoarul este apărat de jucătorul din linia a II-a corespondet Jucătorul din Z6 îşi apără zona şi preia toate mingile plasate blocajului. - blocajului. - lung peste blocaj. cel din Z5. respectiv Dublarea blocajului este realizată de jucătorul din linia I jucătorul din Z4. - apropiat de blocaj. ia linia de 3 m ca reper. 5 3 4 6 1 2 69 .

cel din Z3 care se retrage la cca. - Diagonala lungă este apărată de jucătorul din linia a II-a opus Culoarul este apărat de jucătorul din linia a II-a corespondet Jucătorul din Z6 îşi apără zona şi preia toate mingile plasate blocajului. 4 5 6 3 1 2 70 . cel din Z1. 4 m de fileu şi se poziţionează într-o zonă intermediară între tuşa laterală corespondentă zonei 2 şi Z3. În cazul în care jucătorul din Z3 este solicitat să efectueze preluarea mingilor plasate în cadrul dublajului. - apropiat de blocaj. Organizarea apărării la atac din Z4: - Blocajul este realizat de corespondentul trăgătorului. respectiv Dublarea blocajului este realizată de jucătorul din linia I jucătorul din Z2. - blocajului. iar ridicare va fi realizată din această zonă. zonă din care se efectuează ridicarea pentru ca jocul să poată contiua. ia linia de 3 m ca reper. cel din Z5. - lung peste blocaj.Oricare din aceşti jucători poate efectua preluarea mingii pe care o va orienta spre Z3. acesta va orienta mingea spre jucătorul din Z2 datorită faptului că este o direcţie folosită în joc anterior. Din această zonă poate acţiona eficient pentru preluarea mingilor plasate peste blocaj oriunde în acest spaţiu. - Diagonala scurtă este apărată de jucătoul din linia I opus blocajului. cel din Z4 care se retrage din fileu. se deplasează şi se poziţionează în apărare în funcţie de poziţia mingii faţă de blocaj astfel încât să iasă din unghiul apărat de blocaj. în modelul 4x4.

având ca sarcină apărarea ultimei treimi a terenului. - împart în două prima treime a terenului. El preia toate mingile 71 . - Cele două direcţii de atac posibile pe lângă blocaj sunt apărate de cele două extreme din linia a II-a care se poziţionează pe tuşele laterale în afara zonelor apărate de blocaj. - Juctorul din Z6 se plasează pe zona lui într-o poziţie retrasă. iar în cazul în care jucătorul din Z3 este solicitat la preluare în cadrul dublajului. iar atacul este organizat în condiţii optime. este necesră stabilirea unor reguli în apărare şi pe această coordonată. oricare jucător poate efectua preluarea mingii spre Z3. aspect ce conduce la execuţii lipsite de forţă la acest nivel. ocupând un plasament întermediar între Z3 în spatele blocajului şi tuşele laterale corespondente fiecărei zone de acţionare. atacul poate fi efectuat şi de către jucătorul din Z3. prin deplasare spre interior. În joc însă. acesta va orienta mingea spre jucătorul din Z2 care va efectua ridicarea. Fiind o situaţie posibilă. Organizarea apărării la atac din Z3: - Blocajul este realizat de corespondentul trăgătorului. de multe ori preluarea este imprecisă mingea ajungând în alte zone ale terenului astefl încât. Aceste două situaţii prezentate presupun existenţa unei preluări precise prin care mingea se orientează spre Z3. respectiv Dublajul este asigurat de cele două exreme din linia I care-şi jucătorul din Z3.La fel ca în situaţia prezentată anterior. în acelaşi timp intervenind şi la mingile plasate peste blocaj în mijlocul terenului. zonă din care se efectuează ridicarea pentru. Atacul din zona centrală presupune unghiuri dificile de efecuare a atacului.

aspect ce devine mai pregnant în cadrul organizării apărării cu blocaj colectiv. însuşirea acţiunilor.plasate sau atacate peste blocaj în spatele terenului şi pe colţuri. Tipuri şi metode de învăţare utilizate în jocul de volei Datorită faptului că jocul de volei se bazează pe deprinderi nenaturale. cu traiectorii mai înalte. ceea ce dă acestuia posiblitatea deplasării pentru a interveni la minge. 5 4 6 2 1 3 Pentru a înţelege mai uşor modul de organizare a apărării. Teoretic. ASPECTE ALE ÎNVĂŢARII SPECIFICE JOCULUI DE VOLEI 4. 4. respectiv formarea şi consolidarea unor deprinderi specifice se bazează pe realizarea unui număr mare de repetări în cadrul procesului de pregătire. observăm că jucătorii se organizează în teren astfel încât să se poziţioneze într-un semicerc în jurul zonei în care se joacă mingea. respectiv zona de unde se atacă şi se realizează blocajul. mingile pot fi transmise în această suprafaţă a terenului peste blocaj. Aceasta este situaţia de joc în care acţionarea este specifică sistemului de apărare cu Z6 retras. 72 .1.

Principalele sarcini specifice jocului de volei sunt în mare parte de natură: - motrică. Astfel. pentru a corecta şi preveni instalarea acestora în structura stereotipului motric. sportivul nu va mai fi preocupat de execuţia propriu-zisă. însă numai pe linia individualizării. Având în vedere existenţa acestor tipuri de sarcini a căror rezolvare - - presupune aplicarea unui proces de învăţare prin care se formează deprinderi şi priceperi. perceptiv .Eficienţa acţiunilor în contextul specificităţii jocului (mediu instabil.motrică. derularea rapidă a fazelor) presupune automatizarea unor componente care să determine formarea ”simţului mingii” la nivelul suprafeţelor de contact cu mingea. viteză mare de zbor a mingii. inteligent . dat fiind faptul că jucătorii sunt obligaţi să-şi adapteze creativ comportamentul motric în raport cu scopul urmărit şi cu modificările situaţionale permanente care apar în joc. respectiv: • învăţarea motrică. Din punct de vedere metodic. 73 . • învăţarea perceptiv – motrică. datorită faptului că fiecare acţiune presupune însuşirea unei tehnici corecte de execuţie. ci va fi concentrat pe mobilizarea capacităţii anticipative care asigură realizarea acţiunilor în condiţii de eficienţă maximă în raport cu situaţia concretă şi cu sarcinile de realizat. • învăţarea inteligent – motrică. În cazul în care apar unele greşeli de execuţie se va opta pentru o abordare analitică. în învăţarea acţiunilor se pune accent pe exersarea globală a acestora. deoarece acţiunile jucătorilor sunt condiţionate de modul cum sunt preluaţi din teren o serie de indici relevanţi ce caracterizează o anumită situaţie. putem aprecia că în jocul de volei întâlnim tipurile de învăţare corespondente sarcinilor menţionate.motrică.

uneori cu ajutorul unor materiale intuitive precum: filme. fixare. consolidare. perfecţionare şi valorificare. CD-uri. În completarea acestei idei. se încearcă conturarea stereotipului motric. pe baza acestora. casete video. metoda analitică utilizată în special pe linia individualizării şi doar atunci când situaţia o impune. • Iniţierea. în sensul că întârzie progresul celor supradotaţi care pot fi promovaţi rapid în grupe valorice superioare. kinograme. pe baza unor exerciţii simple repetate în aceeaşi ordine pentru a realiza adaptarea la efortul specific. Stadiile sau etapele învăţării Teoria generală a învăţării apreciază învăţarea ca fiind un proces deosebit de complex care se derulează pe parcursul mai multor stadii sau etape. se urmăreşte formarea unei reprezentări corecte a mişcării. Aceste etape sunt următoarele: iniţiere.Exersarea globală a acţiunilor facilitează descoperirea rapidă a elementelor dotate cu aptitudini deosebite pentru practicarea jocului şi care sunt calitaţi cu o capacitate rapidă de învăţare a acţiunilor. putem aprecia că principalele metode de învăţare utilizate în jocul de volei sunt: • • metoda globală pe care se pune accent.2. Indiferent de tipul de învăţare la care se face referire. ca etapă specifică învăţării în cadrul disciplinelor sportive care au ca finalitate competiţia. Apoi. 4. subliniem faptul că abordarea analitică în învăţare cu tot colectivul poate exercita influenţe negative. 74 . în cadrul căreia se realizează explicarea şi demonstrarea acţiunii. derularea procesului se realizează în aceeaşi succesiune logică a etapelor care în cazul jocului de volei capătă o serie de nuanţe particulare. În concluzie.

va avea drept rezultat posibilitatea creşterii progresive a numărului de repetări care va conduce la formarea stereotipului motric şi implicit. Prin repetarea aceloraşi exerciţii se realizează adaptarea la efortul specific. se pune accent pe număr mic de repetări în cadrul exersării.În această etapă. automatizarea totală a acţiunii ar avea 75 . Automatizarea. menţionăm necesitatea automatizării numai a unor componente şi nu a acţiunii în întregime. la fixarea deprinderii. în aceste condiţii. Acest fapt. solicitarea nervoasă este foarte mare. presupune acţionare în aceleaşi condiţii cu volum foarte mare de repetări. Aceasta. • Perfecţionare în cadrul căreia procesul capătă accente de supraînvăţare care va determina o creştere a fiabilităţii individului în joc. mişcările devin cunoscute şi deci mai comode. • Consolidarea care se bazează în principal pe creşterea volumului de repetări în cadrul exersării. Aceasta este posibilă datorită adaptării care s-a produs şi care elimină din riscurile de instalare a unor deprinderi greşite. În cadrul acestei etape se realizează de fapt stabilizarea deprinderii. datorită faptului că acţiunea se realizează de fiecare dată de pe alte coordonate care implică o permanentă adaptare. iar încărcătura nervoasă este tot mai mică. datorită faptului că sportivul (elevul) nefiind obişnuit cu tipul de efort. se realizează în principal pe automatizarea unor componente (aspecte dominante din componenta tehnică) care să permită adaptarea rapidă şi eficientă a acţiunii în timpul jocului. În acest sens. • Fixarea care presupune creşterea progresivă a numărului de repetări pe baza unor mijloace exersate până în momentul respectiv. fapt care favorizează instalarea stării de oboseală care poate genera unele greşeli de execuţie. a stereotipului motric care ajută la formarea capacităţii de adaptare a acţiunii la condiţiile mereu schimbătoare pe care jocul le impune.

Pentru o înţelegere mai facilă a problematicii învăţării specifice jocului de volei. iar apoi se poate pune accent pe constanţă în execuţie. În aceste condiţii în care aceeaşi acţiune se efectuează din zone diferite (deci la distanţe diferite faţă de locul unde trebuie transmisă mingea. valorificarea se conturează ca o prioritate în învăţare. perfecţionarea presupune exersarea acţiunii cu solicitarea componentei de viteză în condiţii dificile. o acţiune nu se realizează de două ori de pe aceleaşi coordonate. considerată de către unii specialişti ca fiind o etapă suplimentară în cadrul învăţării specifice domeniului sportiv. variabile.efect negativ în ceea ce priveşte posibilităţile de adaptare. cu traiectorie şi viteză de zbor diferită) îl obligă pe jucător să-şi adapteze comportamentul motric. datorită faptului că jocul apare prezent încă de la începutul instruirii în forme simplificate. Astfel. capacitatea de adaptare şi cea de operare cu deprinderile fiind foarte bine dezvoltate. ceea ce ar reduce considerabil eficienţa în joc unde condiţiile nu sunt aceleaşi. aceasta venind spre el din zone diferite. Valorificarea se regăseşte în toate celelalte stadii. dezvoltându-i capacitatea de a opera cu deprinderile învăţate. impunând necesitatea adaptării acţiunilor la condiţiile jocului deoarece. sportivul trebuie solicitat să efectueze acţiunea şi în condiţii care depăşesc jocul. De asemenea. acest proces complex poate fi restructurat la două mari etape prin care se urmăreşte: 76 . acţionând astfel în direcţia eficientizării deprinderilor pe fond de oboseală. Pentru a creşte fiabilitatea. în care deprinderile şi priceperile motrice ce se însuşesc. trebuie valorificate în cadrul competiţiei. • Valorificare. bineînţeles cu nuanţe diferite.

poate fi reprezentat schematic.. cu aspectele sale specifice. Perfecţionarea deprinderii în cadrul stadiului de perfecţionare. Procesul de învăţare în jocul de volei. încercând prin aceasta să oferim o imagine de ansamblu care să conducă la o mai bună înţelegere a fenomenului. Formarea şi stabilizarea deprinderii care se realizează în cadrul stadiilor de iniţiere. Perfecţionarea deprinderii O1 O2 O3 O4 .... fixare şi consolidare.. Formarea şi stabilizarea deprinderii II. II.I. O7 77 . ÎNVĂŢAREA INIŢIERE FIXARE CONSOLIDARE PERFECŢIONARE VALORIFICARE I.

considerăm utilă respectarea unor cerinţe metodice generale şi. a unor cerinţe specifice fiecărui stadiu al învăţării. de asemenea. fiecare acţiune este precedată de mişcare sau deplasare premergătoare şi oprire într-o poziţie specifică ce are rolul de a-l aduce pe jucător în condiţii optime de a interveni asupra mingii.Pentru a optimiza procesul de învăţare a acţiunilor şi a ansamblului de joc. folosind această intervenţie în cadrul fiecăreia din cele trei lovituri. astfel. Cerinţe metodice generale • De la începutul instruirii. favorizează depistarea indivizilor cu aptitudini deosebite care pot fi promovaţi mai rapid în grupe valorice superioare. organizarea jocului prezintă unele avantaje precum: . acest aspect trebuie să apară prezent în procesul de pregătire. să se pună accent pe exersarea globală a acţiunilor.sporeşte atractivitatea lecţiilor prin emulaţia pe care o produce. fiindu-le accelerat astfel progresul. • În jocul de volei nu există acţiune de pe loc: jucătorul nu aşteaptă niciodată ca mingea să ajungă la el pentru a o juca ci se deplasează spre ea încercând o poziţionare optimă în raport cu locul spre care intenţionează să o transmită. în cadrul mijloacelor utilizate.3. pe tot parcursul acesteia. unde acţionarea la minge nu trebuie efectuată din poziţii statice. 78 . care prezintă unele avantaje precum: accelerarea procesului de însuşire a acţiunilor. • Să se pună accent pe consolidarea pasei de sus (intervenţiei cu două mâini de sus) care permite organizarea unor forme simplificate de joc încă de la începutul instruirii. 4.

79 .determină o motivaţie crescută a copiilor pentru practicarea jocului de volei şi stimulează participarea activă a acestora. determină învăţarea mai rapidă şi mai eficientă a ansamblului de joc.utilizarea jocului cu reluarea fazei de unde s-a întrerupt care facilitează însuşirea secvenţelor de acţiuni care compun fazele şi structurile de joc şi care în final.în stadiile ulterioare.în primele etape ale învăţării conturarea şi formarea stereotipului motric. consolidarea şi apoi automatizarea unor componente. determinând eliminarea ”timpilor morţi“ şi menţinerea unui nivel optim de excitabilitate nervoasă care favorizează învăţarea. • Eşalonarea mijloacelor să se realizeze pe baza secvenţelor ”Schemei eşalonării învăţării” care conferă o derulare logică a exersării în concordanţă cu stadiile învăţării.folosirea unor mijloace de tip „bandă rulantă” prin care se realizează un circuit închis la drumul mingii şi al jucătorilor. - acţiunile de joc ce se însuşesc ulterior pot fi uşor încadrate în ansamblul de joc – apare conţinutul tactic al exersării şi se dezvoltă capacitatea de adaptare a acţiunilor la condiţiile impuse de joc. aceasta se realizează prin: . • Se impune la toate nivele de pregătire realizarea în exersare a unor serii de repetări care favorizează: .. • Realizarea continuităţii în exersare care poate fi asociată cu regula anterioară dat fiind faptul că are aceleaşi rezultate. . . • Pe tot parcursul instruirii să se respecte regulile pentru alegerea mijloacelor şi organizarea exersării pentru a accelera şi eficientiza procesul de învăţare. aspecte ce reprezintă condiţie esenţială pentru derularea în condiţii de eficienţă a acţiunilor.

În acest sens. Pentru asigurarea succesului în pregătire. - încât să fie fidelă şi să formeze o reprezentare corectă a acţiunii.4. concisă. la acest nivel: • Accentul se pune pe: - explicaţie care trebuie să fie simplă.Dat fiind faptul că încercăm să formăm deprinderi nenaturale. astfel încât. astfel aspectele importante ale execuţiei fără a dezvolta detaliile. nu este suficientă respectarea acestor cerinţe metodice generale. Considerăm deosebit de util să cunoaştem şi să ţinem seama şi de unele cerinţe specifice fiecărei etape ale învăţării care asociate cu cele generale vor conduce la eficientizarea pregătirii. Astfel. Putem considera astfel că obiectivul principal al acestui stadiu îl constituie formarea corectă a deprinderilor specifice acţiunilor de joc. pe care încercăm să le subliniem în continuare. pentru a facilita formarea acestora se impune crearea unei stări de confort psihic prin care totul trebuie să pară simplu şi accesibil pentru ca sportivii să prindă curaj. deosebit de importantă fiind formarea corectă a stereotipului motric.. în momentul trecerii la consolidarea acestora ele să fie ”curăţate de eventualele impurităţi”. în afara demonstraţiei profesorului putem utiliza demonstraţia realizată de 80 . se impune corectarea imediată a eventualelor greşeli de execuţie care sunt inerente acestei etape ale învăţării. să puncteze demonstraţie care trebuie să se bazeze pe un model ideal. 4. greşeli care nu trebuie lăsate să se instaleze ca deprinderi. Pentru realizarea acestui obiectiv se impune respectarea unor cerinţe metodice specifice acestor stadii. iar mişcările să devină mai lejere. Cerinţe specifice etapelor de iniţiere – fixare Aceste etape reprezintă momentul de debut al procesului de formare a deprinderilor specifice jocului de volei.

cunoscut fiind faptul că este mult mai uşor să corectăm o greşeală care se formează decât una care s-a instalat în structura stereotipului motric. • • Este obligatorie supravegherea permanentă a exersării pentru a evita formarea şi instalarea unor deprinderi greşite. în acest scop. schemă corporală) profund implicate în formarea deprinderilor.către un jucător sau unele materiale intuitive precum: fotografii. kinograme. benzi video. Se pune accent pe exersarea globală a acţiunilor care accelerează învăţarea. Din punct de vedere al solicitării analizatorilor se apreciază că cel vizual este solicitat în proporţie de 70%. realizarea acestor corectări active punând accentul pe aspectele corecte ale mişcării. înlocuirea explicaţiilor foarte elaborate cu corectări active. - - - • Exerciţiile să fie atent selecţionate şi este de preferat utilizarea unui număr mic de mijloace care în aceste etape prezintă unele avantaje: . fiind astfel exploatată tendinţa copiilor de a imita. exersarea analitică se realizează pe linia individualizării în cazul în care apar greşeli de execuţie. concise. • Se recomandă introducerea mingii de la începutul instruirii. fără a întra în foarte multe detalii care pot conduce la pierderea a ceea ce este esenţial. filme. se recomandă: efectuarea unor corectări precise. fără a exagera cu utilizarea unor exerciţii de imitarea a acţiunii fără minge. iar cel auditiv 30%: Aceste procente subliniază faptul că la începutul procesului de învăţare accentul se pune pe demonstraţie. accentuarea greşelilor prezentând riscul fixării inconştiente a acestora în modelul intern al sportivului. nu pe greşeli. fiind folosită pentru corectarea rapidă a acestora. 81 .este realizată astfel o adaptare progresivă a elevilor la regimul specific de efort şi la particularităţile actelor motrice ce intră în constituţia acţiunilor. mişcarea corectă exercitând influenţe benefice asupra unor componente psihomotrice (kinestezie.

în sensul că provoacă o încetinire a acestui proces.. Cerinţe specifice etapei de consolidare În momentul trecerii la etapa de consolidare a deprinderilor. până se produce acea adaptare.orice modificare în ceea ce priveşte exerciţiile utilizate sau a formaţiei de lucru presupune o readaptare a individului la noile coordonate. la începutul exersării. Şi în cadrul acestui stadiu se impune respectarea unor cerinţe care au rolul de a conduce la eficientizarea procesului de învăţare. • Este recomandată realizarea în exersare a unui număr mediu de repetări cu pauze active (jocuri dinamice) pentru a evita instalarea oboselii psihice care favorizează apariţia unor greşeli de execuţie. este foarte important ca stereotipul motric ce stă la baza efectuării acţiunii să fie corect format. Condiţia de bază pentru consolidarea unei deprinderi o reprezintă realizarea în exersare a unui volum mare de repetări în condiţii standard (aceleaşi condiţii) asigurat prin: • 82 . Eventualele greşeli decelate în structura stereotipului motric impun neapărat o corectare ce necesită mijloace specifice şi nu permit practic trecerea la consolidare. de consolidare a acestora. . încărcătura nervoasă foarte mare poate induce o stare de oboseală care exercită influenţe negative asupra corectitudini execuţiei. 4. putem concluziona că o mare varietate în ceea ce priveşte utilizarea mijloacelor în aceste etape poate influenţa negativ formarea deprinderilor specifice acţiunilor de joc. să nu prezinte erori din punct de vedere al execuţiei.5. Astfel: • Se pune accent pe consolidarea aspectelor dominante din componenta tehnică a acţiunii care constituie baza deprinderii. ceea ce presupune o reîntoarcere la etapa iniţială.această adaptare permite creşterea numărului de repetări necesar fixării deprinderilor şi intrării în etapa următoare.

generată de sarcina de realizat) care generează greşeli de execuţie. exersate în etapele anterioare. În acelaşi timp. datorită faptului că alternând condiţiile în care se realizează 83 . aceste rotaţii se succed până la efectuarea unui parcurs complet. comparativ cu cea frontală. la care s-a produs adaptarea şi care permit creşterea mai accentuată a numărului de repetări fără a exista riscul apariţiei unor greşeli de execuţie. după un anumit număr de repetări. • Exersarea poate fi realizată: - frontal. însă pentru cele care pot fi exersate astfel (dată fiind utilitatea circuitelor). ceea ce presupune lucrul simultan în cadrul mai multor exerciţii urmat. considerăm utilă detalierea unor aspecte referitoare la derularea exersării în aceste condiţii. atunci când se lucrează cu colective mici din punct de vedere numeric. ceea ce înseamnă ca fiecare grup de elevi să realizeze exersarea în cadrul fiecărui exerciţiu inclus în circuit. ceea ce prezintă riscul instalării unei stări de oboseală (mai mult psihică. lucrul pe perechi sau ”omul şi mingea”). - în circuit. dacă baza materială permite. folosirea unor exerciţii cunoscute. - exersarea în circuit. ceea ce face posibilă efectuarea aceluiaşi exerciţiu cu toţi elevii şi permite supravegherea permanentă a execuţiei.- utilizarea unor exerciţii simple ca structură în cadrul unor formaţii de lucru care să includă cât mai puţini jucători la minge (de preferat. de o rotaţie prin care cei angrenaţi în lucru schimbă exerciţiul. face posibilă realizarea unui număr mai mare de execuţii fără apariţia la fel de rapidă a greşelilor. Nu toate acţiunile se pretează a fi consolidate în cadrul unor circuite. este necesar să stabilim unele repere în ceea ce priveşte organizarea acestora: - exersarea frontală presupune realizarea unor serii mari de repetări în cadrul aceluiaşi exerciţiu.

după încetarea exersării pot apare momente de busculadă generate de eventuala circulaţie a mingilor de la o grupă la alta. la nivelul acestui exerciţiu se stabileşte o dozare fixă (10. individual cu cele pe perechi. starea de oboseală se instalează mai târziu. dacă colectivul este mai numeros. şi va fi reprezentat. debutul exersării la acest nivel trebuie să reprezinte începerea exersării în cadrul întregului circuit. după rotaţie fiecare grupă va găsi la locul de 84 . se dă semnalul de încetare a exersării în cadrul circuitului. astfel încât. pentru evitarea acestora. fără a fi presat de realizarea unui anumit număr (mare) de execuţii. să alternăm exersarea individuală cu exersarea pe perechi (forme de organizare ce dau posibilitatea realizării unei densităţi maxime). 15. la nivelul celorlalte ”ateliere” fiind realizat un număr maxim posibil de execuţii. după realizarea numărului de repetări prestabilit. după încetarea exersării se realizează rotaţia în cadrul circuitului dat fiind faptul că se alternează exerciţii în care se lucrează până la parcurgerea integrală a acestuia. mingile vor fi lăsate în locul în care s-a lucrat astfel încât. de un exerciţiu care să conţină unele coordonate care să îl apropie de joc. 20 de repetări).aceeaşi acţiune. Reguli pentru organizarea unui circuit pentru consolidarea aspectelor dominante: se stabileşte un număr de ”ateliere” în funcţie de colectiv. putem organiza două circuite unul din ”ateliere” va fi ales ca reper de bază în cadrul circuitului paralele cu acelaşi număr de ”ateliere”. grupând elevii câte doi. pe cât posibil. în baza ”atelierului” principal se dă semnalul de începere şi încetare a exersării în cadrul circuitului.

jucătorul va acţiona ”frumos” şi corect din punct de vedere tehnic. Drept urmare. acest gen de exersare efectuată în mod exagerat nu va avea ca rezultat formarea unor deprinderi specifice jocului de volei. volumul de repetări poate fi mărit pe baza fie a creşterii numărului de repetări la nivelul ”atelierului principal” (ce are drept rezultat un număr mai mare de execuţii la nivelul fiecărui exerciţiu din cadrul celorlalte ateliere). după un număr (nu foarte mare) de lecţii în care s-a lucrat în condiţii de realizare a unui volum mare de repetări. ceea ce conferă siguranţă în acţionare însă nu formează şi nu dezvoltă capacitatea de adaptarea a acţiunilor. Aceste exerciţii care fac posibilă realizarea unui număr mare de repetări şi care sunt necesare pentru a consolida deprinderile.ca urmare a adaptării colectivului la regimul de efort specific stadiului de consolidare. se recomandă să introducem în exersare mijloace care să ne apropie de condiţiile de joc.lucru două mingi. dacă va urma să efectueze exersare individuală sau o minge.se formează şi se dezvoltă acea capacitate de adaptare de care are nevoie jucătorul pentru a acţiona eficient. Astfel. dacă va urma un exerciţiu pe perechi. 85 . aceste mijloace conduc la o stabilizare a deprinderilor. la formarea ”simţului mingii” la nivelul suprafeţelor de contact cu aceasta. fie a repetării circuitului. În aceste condiţii. . - apare conţinutul tactic al exersării prin care sunt stabilite sarcini precise în modul de operare cu acţiunea respectivă în cadrul mijloacelor utilizate. dar cu eficienţă redusă datorită incapacităţii sale de a adapta acţiunea la condiţiile variate specifice jocului. Apropierea exersării de condiţiile jocului prezintă o serie de avantaje precum: . pentru a spori eficienţa pregătirii în etapa de consolidare. îndepărtează exersarea de specificul jocului de volei care impune o permanentă adaptare a acţiunilor la coordonate situaţionale diferite.

deprinderea care se stabilizează în condiţii ”rupte” de joc să fie exersată în condiţii variate. după o anumită perioadă consolidarea se realizează lucrând în paralel exerciţii cu volum marea de repetări cu exerciţii în condiţii apropiate de joc astfel încât. În concluzie. cu jumătate se poate organiza un circuit. fapt ce responsabilizează pe jucător în modul în care acţionează (o acţionare anterioară greşită trebuie corectată astfel încât cel care urmează să intervină să fie pus în condiţii optime de a juca mingea). fiind foarte utilă în formarea capacităţii de adaptare a acţiunii. siguranţa dobândită prin stabilizarea deprinderii. iar cu cealaltă jumătate se pot realiza exerciţii în condiţii apropiate de joc în care să se regăsească acţiunea pentru care s-a organizat circuitul. Reperul principal în ceea ce priveşte exersarea în regim de volum mare de repetări îl reprezintă apariţia greşelii.acţionarea în cadrul unor secvenţe de acţiuni presupune să avem în vedere modul cum interacţionează acţiunea pe care o consolidăm cu cele de care se leagă în joc. 4.6. punând accent pe adaptarea ei în condiţii de eficienţă. se face schimb cu cei care exersează în condiţii apropiate de joc. Din punct de vedere al organizării colectivului.. după parcurgerea circuitului. moment în care exersarea trebuie întreruptă pentru a preveni instalarea greşelii apărute şi alterarea stereotipului motric. Schema eşalonării învăţării în jocul de volei 86 .

suntem de părere că eliminarea vreunei secvenţe din acest traseu va genera.exersarea acţiunii în condiţii apropiate de joc. specific voleiului. aspecte ce fac obiectul abordării jocului de volei la nivelul începătorilor. Celelalte secvenţe le vom puncta doar pentru a crea o imagine de ansamblu a acestui proces complex. subliniem faptul că această schemă are un caracter general în sensul că. Astfel.exersarea acţiunii în condiţii uşoare sau foarte uşoare. Această schemă cu şapte secvenţe sau operaţii care se succed într-o ordine logică se bazează pe respectarea principiilor învăţării şi păstrează o strânsă corespondenţă cu stadiile învăţării pe care încearcă să le rezolve întrun mod particular. O3. O4. operaţiile realizând o trimitere precisă la modul de organizarea a exersării. fără îndoială.exersarea acţiunii cu accent pe automatizarea aspectului 87 . a celor colective cât şi a ansamblului de joc. să evidenţiem ce aspecte din planul învăţării sunt rezolvate în cadrul fiecărei operaţii.. secvenţele sau operaţiile acestei scheme sunt: O1. De asemenea. o serie de deficienţe în ceea ce priveşte evoluţia ulterioară a sportivului..În vederea sporirii eficienţei procesului de învăţare în jocul de volei.exersarea acţiunii cu accent pe consolidarea aspectului dominant. În cele ce urmează.. poate sta la baza învăţării acţiunilor individuale. în acest sens. la tipul de mijloace care trebuie utilizate şi la solicitările pe care acestea trebuie să le producă. a fost concepută o schemă a eşalonării învăţării specifică acestuia. O2. În acest demers vom pune accent explicarea în detaliu doar a primelor trei secvenţe ale schemei care tratează învăţarea acţiunilor de joc până la nivelul consolidării acestora. Aceste operaţii pot fi considerate ca fiind paşi obligatorii ai unui algoritm care asigură eficienţa în învăţare.. vom încerca să definim aceste secvenţe şi să clarificăm corespondenţa acestora cu stadiile învăţării respectiv.

. în special în ceea ce priveşte baza deprinderii (aspectul dominant al acţiunii) şi corectarea unor greşeli încă din momentul apariţiei. de cele mai multe ori fără succes.dominant. INIŢIERE FIXARE CONSOLIDARE PERFECŢIONARE O1 O2 - O3 O4 - O7 În cadrul primei secvenţe O1. pentru a preveni fixarea şi apoi consolidarea acestora.. Apoi.exersarea acţiunii în condiţii de joc şi care depăşesc jocul. după ce au devenit componente stabilizate ale stereotipului motric.exersarea acţiunii cu accent pe solicitarea aptitudinii motrice dominante (viteză şi capacitate coordinativă – ”îndemânare”). O7. în cadrul acestei operaţii se realizează iniţierea subiectului în ceea ce priveşte acţiunea. desprinsă din schema de ansamblu. acţiunea se execută integral. O5.exersarea acţiunii cu accent pe constanţă şi eficienţă. pe linia individualizării. accentul fiind pus pe exersare globală în condiţii uşoare sau dacă este cazul. subliniem faptul că este mult mai uşor să prevenim instalarea unor deprinderi greşite decât să încercăm să le corectăm. prin efectuarea unor exerciţii simple în condiţii uşoare sau foarte uşoare. mărind uşor volumul de lucru ca urmarea a adaptării la tipul de exersare. În planul învăţării. prin repetarea aceloraşi exerciţii. în condiţii foarte uşoare cu abordare analitică. de 88 . În această secvenţă se urmăreşte formarea corectă a stereotipului motric.. Schema eşalonării învăţării (după Stroie Ştefan) Pentru a releva mai clar corespondenţa cu stadiile învăţării vom încerca o reprezentare schematică. O6. În acest sens.

iar subiectul va depăşi acel număr de repetări în condiţii de corectitudine a execuţiei. Putem aprecia că această primă operaţie a schemei asigură iniţierea şi fixarea deprinderii. dacă stabilim ca sarcină realizarea unui număr de 100 de pase de control pe serie fără oprire. Spre exemplu. Alternând exersarea prin intermediul unor exerciţii organizate sub formă de circuit. greşelile apar mai târziu. astfel fiind posibilă realizarea unui număr mai mare de repetări. alternând condiţiile de efectuarea ale unei acţiuni. Această condiţie este asigurată de utilizarea unor exerciţii simple ca structură. cunoscute care permit exersarea îndelungată fără apariţia unor greşeli de execuţie. mişcarea devenind mai comodă şi mai sigură. Exersarea poate fi realizată fie frontal. pentru a asigura realizarea unui număr marea de repetări). Acest gen de exersare ne 89 . În cadrul celei de-a doua operaţii. fie în cadrul unor circuite în care fiecare atelier este reprezentat de un exerciţiu (de preferat individual şi pe perechi. aspect ce constituie baza deprinderii şi care asigură derularea acţiunii în condiţii de eficienţă. Acest moment impune oprirea exersării pentru a preveni instalarea unor deprinderi greşite. acel blocaj psihic datorat unei sarcini dificile de realizat nu se instalează. oboseala care conduce la apariţia greşelii se instalează mai greu. O2. înainte de a ne apropia de numărul propus este posibil să se instaleze o stare de oboseală (psihică) ce va favoriza apariţia unor greşeli de execuţie. Recomandăm utilizarea unor asemenea circuite deoarece. Condiţia esenţială pentru a consolida o deprindere este reprezentată de volumul mare de repetări realizat în condiţii standard. accentul se pune pe consolidarea aspectului dominat din componenta tehnică.mijloace şi de efort se produce fixarea deprinderii. Consolidarea asigură stabilitatea deprinderii şi face posibilă efectuarea corectă a acţiunii în condiţii variabile fără a exista riscul instalării unor greşeli de execuţie. fiind realizată astfel legătura acestei scheme cu procesul de învăţare. fiind efectuată cu o mai mare uşurinţă.

generează apariţia unor greşeli de execuţie. această etapă este decisivă pentru evoluţia ulterioară a individului ca jucător. că O2 şi O3 asigură în planul învăţării consolidarea aspectelor dominante ale acţiunilor de joc. jocurile utilizate în pregătire vor avea sarcini foarte precise prin 90 . însă va crea probleme de adaptare a acţiunii la condiţiile mereu schimbătoare ale jocului. prin faptul că asigură formarea unor deprinderi corecte care îşi menţin stabilitatea şi eficienţa şi în condiţii variabile. a lucrului specific pentru consolidare concomitent cu O3 care presupune consolidarea acţiunii în condiţii apropiate de joc. Exersarea în aceste condiţii îl obligă pe executant să adapteze acţiunea la condiţiile apărute. dat fiind faptul că adversarul nu va transmite mingea uşor pentru a crea condiţiile unei execuţii corecta. În plan metodic. după o perioadă nu prea lungă. trebuie să ţinem cont de specificul jocului. Eficienţa este asigurată de abordarea. pentru a spori eficienţa procesului de învăţare în ceea ce priveşte consolidarea aspectelor dominante ale acţiunilor. subliniem faptul că este foarte important să se efectueze acţiunile în condiţii de concurs decât după ce acestea s-au consolidat. formează o deprindere corectă şi stabilă. Astfel. Putem aprecia astfel. pentru a preveni acest risc. vor crea deprinderi greşite foarte greu de corectat ulterior. Acesta impune. pe lângă stabilizarea unor deprinderi specifice acţiunilor. formarea şi dezvoltarea capacităţii de adaptare a acestor acţiuni la condiţiile pe care jocul le impune.îndepărtează de condiţiile jocului astfel încât. jocul în condiţii de adversitate. Competiţia. dezvoltă ”simţul mingii”. dezvoltându-i astfel capacitatea de a opera cu aceasta în mod eficient. până ce acţiunile vor fi consolidate. Din această cauză. În acest sens. ceea ce înseamnă de fapt capacitate de a opera cu acţiunile în condiţii de eficienţă. El va forţa apariţia greşelilor care repetate în joc pe fondul instabilităţii deprinderilor.

Astfel. indiferent de coordonatele situaţionale în cadrul cărora se desfăşoară. • Exersarea îndelungată cu viteză redusă. În continuare.7. • Exersarea analitică un timp prea îndelungat sau cu tot colectivul. • Utilizarea unor mijloace care nu au corespondenţă cu jocul. astfel încât să poată fi evitaţi. Factori limitativi în învăţare Pentru ca procesul de învăţare să aibă eficienţă. 4. fără a apropia execuţia de specificul jocului. din această categorie de factori. 4. Aceste aspecte nu vor fi detaliate deoarece fac obiectul de studiu al teoriei şi metodicii predării jocului de volei la un alt nivel. în cadrul celorlalte secvenţe este realizată perfecţionarea acţiunilor ce asigură premisele derulării acestora la un înalt nivel de constanţă şi eficienţă. fără un scop şi sarcini precis stabilite.care să poată fi controlată exersarea. 1x1 peste fileu.8. • Exersarea fără conţinut tactic. considerăm necesară cunoaşterea unor factori care exercită influenţe negative asupra acestuia. iar acţiunile să se deruleze în condiţii de corectitudine din punct de vedere tehnic. • Introducerea jocului bilateral sau a elementelor de întrecere înainte de stabilizarea deprinderii. Selecţionarea şi sistematizarea mijloacelor 91 . cu minge ţinută sau cu prinderea acesteia. fără minge. • Specializarea timpurie care limitează acţionarea jucătorilor doar pe anumite zone ale terenului. menţionăm: • Exersarea diferitelor forme specifice de jucare a mingii. • Utilizarea mult timp a mijloacelor imitative.

mijloacele pot fi sistematizate astfel: 92 . După parcurgerea acestor etape. în concordanţă cu cerinţele şi particularităţile fiecărei secvenţe. gruparea mijloacelor pe structuri. Selecţionarea mijloacelor reprezintă un proces complex care se derulează în mai multe etape care pot fi ordonate în felul următor: • • eliminarea mijloacelor ineficiente.Eficienţa procesului de formare a deprinderilor specifice acţiunilor de joc este dependentă direct de mijloacele pe care le utilizăm şi mai ales de modul în care acestea sunt eşalonate pe parcursul procesului de învăţare. sau plăcere produsă sportivilor). varietatea exagerată a mijloacelor şi selecţionarea acestora pe baza unor criterii subiective (estetice. reduc considerabil eficienţa pregătirii. operaţie ce prezintă o serie de avantaje: - • gradarea progresivă a solicitării fără a schimba formaţia de lucru. Utilizarea întâmplătoare a unor mijloace fără a le corela cu etapele învăţării. organizarea mijloacelor conform schemei eşalonării învăţării acţiunilor. De asemenea. condiţie pentru consolidarea deprinderilor şi formarea esenţială automatismelor ce stau la baza perfecţionării acţiunilor. - are ca rezultat realizarea continuităţii în exersare datorită adaptării la efortul specific şi a reducerii timpului necesar explicaţiilor. - continuitatea va genera creşterea volumului de repetări. poate conduce la un progres lent sau chiar la formarea şi instalarea unor deprinderi greşite.

poate fi crescut numărul de repetări. astfel încât ele vor fi folosite strict pentru a forma „simţul mingii” la nivelul suprafeţelor de contact implicate în jucarea mingii. sunt utilizate mijloace cu o structură simplă. Aceste mijloace însă se bazează pe exersarea în condiţii care sunt „rupte” de joc.MIJLOACE UTILIZATE ÎN VOLEI MIJLOACE DE BAZĂ MIJLOACE PERIODICE MIJLOACE AJUTĂTOARE Mijloacele de bază reprezintă categoria de mijloace care pot fi utilizate pe tot parcursul procesului de învăţare. Mijloacele periodice reprezintă categoria de mijloace care sunt folosite în anumite perioade ale pregătirii în scopul realizării unor obiective ale unor etape ale învăţării. Astfel. care au fost folosite în etapele de iniţiere – fixare. pe fondul adaptării la coordonatele mişcării derulate în cadrul acestor mijloace. iar acţiunile pe care le învăţăm să poată deveni operaţionale. condiţie esenţială pentru a consolida o deprindere. Astfel. Ulterior se impune exersarea în condiţii apropiate de joc pentru a forma deprinderile pe coordonatele specifice acestuia. în stadiul de consolidare a aspectelor dominante din execuţie. 93 . de la iniţiere până la perfecţionarea deprinderilor specifice şi ulterior pentru menţinerea acestora la un nivel optim ce reprezintă condiţia derulării acţiunilor în joc în condiţii de eficienţă.

4. La începutul procesului de învăţare. acest gen de mijloace nu vor mai fi abordate în pregătire. în afara acestei etape a învăţării. în direcţia formării unor deprinderi specifice jocului. Aceste forme de jucare a mingii stau la baza acţiunilor individuale şi în acelaşi timp permit organizarea celor trei lovituri. Priorităţi privind eşalonarea acţiunilor în cadrul procesului de învăţare În ceea ce priveşte învăţarea jocului de volei se impune să avem în vedere o serie de aspecte care ne ajută să optimizăm acest proces. Mijloacele ajutătoare reprezintă grupa mijloacelor pe care le utilizăm doar conjunctural.Astfel. în special în direcţia corectării unor greşeli de execuţie. Acestea nu reprezintă în nici un caz mijloace pe care să le exersăm cu tot colectivul. ceea ce face posibilă organizarea unor forme simplificate de joc. La acest gen de mijloace putem să nu apelăm niciodată dacă avem şansa să beneficiem de un colectiv ce manifestă o capacitate de învăţare rapidă şi corectă a acţiunilor. În concluzie. Având în vedere permisivitatea regulamentului privind prima lovitură (preluarea serviciului sa preluarea atacului) apare evident că este necesar să punem accentul pe intervenţia de sus care conferă o suprafaţă mare de contact 94 .9. sunt folosite doar impus de anumite situaţii şi strict individualizat. În ceea ce priveşte tratarea din punct de vedere al învăţării a celor două forme principale de jucare a mingii. considerăm utilă realizarea din punct de vedere metodic a unei disocieri între principalele forme de jucare a mingii (cu două mâini de sus şi cu două mâini de jos) şi acţiunile tehnicotactice individuale de joc. considerăm inoportună abordarea simultană a acestora datorită interferenţelor negative dintre ele.

se trece la învăţarea lovirii de jos fiind eliminat riscul apariţiei unor influenţe negative. În acest context cu siguranţă nu poate fi învăţat jocul de volei. În concluzie. controlate şi dirijate pe baza unor coordonate induse progresiv şi prin organizarea exersării în cadrul unor mijloace prin care să ne apropiem condiţiile de joc. 95 . De asemenea. După stabilizarea acestei deprinderi şi organizarea jocului bilateral în baza acesteia. În acest fel ei învaţă să opereze cu acţiunile de joc în fiecare zonă a terenului. iar abordarea disociată în plan metodic ajută la formarea unor deprinderi corecte şi stabile. Eşalonarea acţiunilor tehnico-tactice pe parcursul procesului de învăţare se realizează într-o ordine logică. şi urmărindu-se în permanenţă asigurarea continuităţii în exersare. Învăţarea jocului presupune ca cei aflaţi în teren să aibă contact cu mingea în mod repetat. singurul aspect specific jocului care va fi exersat fiind rotaţia. întreruperea frecventă a acestuia este urmată de fiecare dată de o rotaţie. În acest context învăţarea acestor forme de jucare a mingii devin o prioritate. de la cunoscut la necunoscut). În aceste condiţii este foarte posibil ca un jucător să parcurgă succesiv mai multe zone ale terenului fără să aibă vreun contact cu mingea. de la uşor la greu. Aceasta reprezintă de fapt o condiţie esenţială pentru consolidarea deprinderilor specifice. se impune ca prioritate însuşirea lovirii de sus şi consolidarea acesteia pe fondul exersării în condiţii variate. În cazul ansamblului de joc. învăţarea acţiunilor tactice colective şi chiar a modelelor de joc se bazează pe asigurarea continuităţii în exersare.cu mingea şi determină prin aceasta o siguranţă mai mare şi un control mai bun al mingii. Continuitatea în învăţarea acţiunilor de joc conduce la formarea unor deprinderi stabile. respectând principiile învăţării (de la simplu la complex. în fiecare zonă a terenului în care îi aduce rotaţia.

acţiunile tehnico-tactice individuale şi modelele intermediare de joc. Această formă de transmitere a mingii intră în structura mai multor acţiuni. În cele ce urmează. lovirea de sus se consolidează şi devine tot mai sigură. Este momentul în care se pot organiza forme simplificate de joc. organizat tot în baza lovirii cu două mâini de sus pentru fiecare dintre cele trei lovituri şi a serviciului de jos ca acţiune de punere a mingii în joc. având o traiectorie înaltă şi o viteză de zbor a mingii redusă permite menţinerea mingii în joc prin lovire de sus fiind asigurată astfel continuitatea în exersare. Organizarea celor trei lovituri reprezintă baza jocului bilateral. Serviciul de jos. Pe fondul derulării acestei forme de joc. Efectuarea celor trei lovituri de-o parte şi de cealaltă a fileului cu trecerea mingii peste fileu dintr-un teren în celălalt ne apropie de jocul bilateral. folosind această intervenţie la prima lovitură. Lovirea cu două mâini de sus sau pasa de sus reprezintă cea mai simplă şi mai sigură modalitate de jucare a mingii specifică jocului de volei.ceea ce înseamnă acţionare pe coordonate diferite la care sunt obligaţi să se adapteze. 3. la a doua şi la a treia prin care mingea poate fi trimisă în terenul advers în loc de atac. Astfel. 3x3 pe teren redus. dar în acelaşi timp vom şi motiva această eşalonare pentru ca procesul învăţării specific jocului de volei să fie mai uşor de înţeles. Model de joc 4x4 pe teren redus. 1. 96 . Preluarea serviciului cu două mâini de sus este facilitată de coordonatele serviciului care permit deplasarea în teren şi intervenţia la minge în condiţii optime. cu minge oferită sau transmisă cu două mâini de sus de la distanţă mică în loc de serviciu. vom prezenta ordinea în care sunt abordate în învăţare modalităţile de jucare a mingii. iar însuşirea ei permite organizarea unor forme simplificate de joc. 2. 4. 5.

Model intermediar I de joc – model 6x6 fără specializare pe zone şi pe posturi cu Z3 ridicător. Pe fondul stabilizării celor două forme de jucare a mingii şi a consolidării acţiunilor de joc abordate. Preluarea serviciului cu două mâini de jos se învaţă pentru a putea contracara dificultatea tot mai crescută a serviciului de sus ca urmare a consolidării acestuia. Apar tot mai frecvent întreruperi de joc şi execuţii în condiţii dificile care generează apariţia unor greşeli de execuţie.fiecare echipă urmăreşte să-şi pună adversarul în dificultate prin transmiterea mingii peste fileu cu traiectorii mai joase pe fondul creşterii vitezei de zbor a mingii. Pentru evitarea acestor aspecte negative se impune introducerea în învăţare a unor forme de jucare a mingii care permite intervenţia la aceste mingi rapide şi joase şi asigură continuitatea jocului. 6. Consolidarea acţiunilor de joc a fost facilitată de utilizarea jocului cu efectiv redus. 9. Serviciul de sus poate fi abordat în cadrul învăţării ca urmare a consolidării lovirii de jos şi a exersării preluării serviciului cu două mâini de jos în cadrul jocului. 8. fiind asigurată continuitatea jocului. Lovirea cu două mâini de jos sau preluarea cu două mâini de jos apare ca o consecinţă a întreruperilor repetate ale jocului şi ca o necesitate de asigurare a continuităţii jocului. 97 . fiecare jucător având posibilitatea să joace mai des mingea în timpul jocului. 7. Se începe învăţarea jocului cu efectiv complet cu acest model intermediar datorită distanţei mici dintre zona de ridicare şi zonele de atac care conferă o siguranţă mai mare în transmiterea mingii şi creează condiţii optime pentru consolidarea ridicării în condiţii de joc. se poate trece la învăţarea modelelor intermediare cu 6 jucători prin care începem să ne apropiem de modelul final. Utilizarea repetată în joc şi la preluarea serviciului de jos conduce la stabilizarea deprinderii.

13. Ridicarea înapoi din Z3 spre Z2 se învaţă după consolidarea ridicării înainte. Astfel. Astfel. Atacul pe direcţia elanului din Z4 şi din Z2 cu ridicare din Z3. Această acţiune poate fi abordată cu succes ca urmare a consolidării pasei cu două mâini de sus pe fondul intervenţiilor repetate în timpul jocului din toate zonele terenului pe coordonate diferite şi a creşterii siguranţei în transmiterea acesteia. atunci când controlul mingii este suficient de bun pentru a exclude apariţia eventualelor greşeli la nivelul aspectului dominant. Blocajul individual la corespondent apare ca o consecinţă a creşterii forţei atacului care determină întreruperea frecventă a jocului. Z3. Acestea se concretizează în zonele în care se realizează preluarea din atac şi zona pe care este poziţionat ridicătorul. sportivii vor învăţa să orienteze preluarea spre ridicător indiferent de zona de acţionare. 12.10. Preluarea din atac se raportează la coordonatele specifice sistemului de apărare folosit la acest nivel. sunt create condiţii optime pentru a descoperii subiecţii cu aptitudini pentru a fi formaţi ca ridicători. Având în vedere că nu există specializare pe zone şi pe posturi. pentru a forma deprinderi complexe şi specifice jocului. În acelaşi timp se creează o deschidere în direcţia formării unor deprinderi specifice jocului de performanţă şi foarte important. 14. învăţarea acestei acţiuni trebuie asociată cu toate zonele din cadrul sistemului de apărare şi cu toate zonele posibile din care se poate efectua atacul. 11. este efectuată spre Z4 sau spre Z2 în funcţie de direcţia din care vine preluarea serviciului sau preluarea mingii trimise de adversar în timpul jocului. Ridicarea înainte din Z3. când în cadrul jocului nu ne mai putem opune atacului advers doar prin 98 . în acest model de joc. Aducerea acţiunii de atac în învăţare este posibilă ca urmare a stabilizării preluării de jos şi a consolidării preluării serviciului şi a preluării de jos a mingilor transmise de adversar în timpul jocului.

având în vedere existenţa a numeroase competiţii sportive şcolare (de la diferite Campionate sau Cupe ale şcolilor sau liceelor şi până la organizarea Olimpiadei Şcolare).preluare este necesară însuşirea blocajului ca acţiune care se opune direct acţiunii de atac. 5. dezvoltarea copiilor la această vârstă ridică probleme de jucare a mingii în formele sale specifice. profesional (de arte şi meserii). Pe de altă parte. aruncare-prindere. cât şi la cel universitar. În acest caz trebuie să ne referim la jocul de volei la nivelul echipei reprezentative şcolare. Această absenţă poate fi motivată prin faptul că.) jocul de volei are la bază deprinderi nenaturale mingea fiind jucată prin respingere. mini handbalului şi minifotbalului. Aceste dificultăţi 99 . etc. este necesar să avem în vedere pregătirea echipelor şcolare. Pe de o parte trebuie să avem în vedere jocul de voleiul în lecţia de educaţie fizică şcolară datorită faptului că acesta se regăseşte în programele şcolare la fel ca şi celelalte jocuri sportive. JOCUL DE VOLEI ÎN ŞCOALĂ Atunci când ne referim la jocul de volei în şcoală este necesar să urmărim două direcţii de abordare. 5. deşi celelalte jocuri sportive se regăsesc sub forma mini baschetului. Observăm absenţa voleiului din programa şcolară de la nivelul ciclului primar (clasele I-IV). Jocul de volei în lecţia de educaţie fizică Jocul de volei apare prezent în programele şcolare la aproape toate ciclurile şi formele de învăţământ şi aici ne referim la învăţământul gimnazial. Acest aspect ridică probleme în formarea deprinderilor specifice astfel încât.1. alergare. liceal. spre deosebire de celelalte jocuri sportive care se bazează pe deprinderi naturale (mers.

vor genera formarea unor deprinderi şi priceperi motrice specifice jocului de volei care se vor traduce prin acţiuni de joc de atac şi de apărare. determinând o tonificare la nivelul acestora. în special la nivelul aspectelor dominante din execuţie. jocul de volei devine un important mijloc al educaţiei fizice.de transmitere a mingii exercită influenţe negative asupra formării deprinderilor. se bazează pe solicitarea nor aptitudini motrice. • Dezvoltarea capacităţii de practicare a exerciţiilor fizice în activitatea independentă – reprezintă unul dintre obiectivele prioritare ale educaţiei fizice. Utilizat în lecţie. Astfel. chiar a dependenţei de mişcare şi a formării unor obişnuinţe de practicare în timpul liber. exercită influenţe pozitive asupra marilor funcţii ale organismului uman şi în acelaşi timp favorizează eliminarea toxinelor din organism. implicit a jocului de volei. dintre care amintim: • Asigurarea stării de sănătate – practicarea sistematică a exerciţiului fizic. • Corectarea prin mijloace specifice a unor deficienţe posturale – constituie un aspect pe care îl considerăm extrem de important şi care îşi 100 . derularea şi repetarea lor pe coordonate şi cu sarcini de rezolvat controlate permanent. • Dezvoltarea fizică armonioasă – mişcările specifice acţiunilor din jocul de volei solicită o serie de grupe şi lanţuri musculare de la nivelul întregului corp. contribuind astfel la o îmbunătăţirea stării de sănătate. • Dezvoltarea aptitudinilor motrice – coordonatele pe care se derulează acţiunile din jocul de volei şi ritmul de derulare a acestora. influenţând pozitiv derularea acestora. • Formarea unor deprinderi motrice specifice diferitelor ramuri sportive – utilizarea în cadrul lecţiei a unor exerciţii specifice. contribuind prin aceasta la o dezvoltare fizică armonioasă a celor care îl practică. prin educarea elevilor în direcţia conştientizării asupra beneficiilor practicării mişcării. a plăcerii. acesta se subordonează scopului de realizarea a obiectivelor generale ale educaţiei fizice.

Realitatea ne obligă ca în aceste condiţii să respectăm o serie de reguli metodice care sporesc gradul de operativitate şi conduc la eficientizarea lecţiei. educaţia fizică beneficiază de 1 – 2 lecţii pe săptămână. aspect ce influenţează pozitiv formarea şi mai ales consolidarea deprinderilor specifice. În acest context.poate găsi locul între obiectivele educaţiei fizice. Astfel se recomandă:  Selecţionarea atentă a mijloacelor şi utilizarea doar a celor mai eficiente dintre acestea. pentru a asigura o succesiune logică în utilizarea acestora. în funcţie de ciclul de învăţământ.  Utilizarea mijloacelor din volei pentru realizarea şi a altor teme de lecţie cum ar fi dezvoltarea aptitudinilor motrice. În programele şcolare de la nivelul fiecărei clase.  Gruparea mijloacelor pe structuri care să cuprindă un exerciţiu de bază cu variante este esenţială pentru a elimina explicaţiile necesare oricărei schimbări în forma de organizare a colectivului. O lecţie este restricţionată ca timp. La nivelul învăţământului şcolar. Pe de altă parte. aduce un timp suplimentar pentru exersarea în condiţii specifice. sunt precizate obiectivele ce trebuiesc urmărite în cadrul lecţiilor cât şi conţinutul acestora din perspectiva componentelor jocului de volei. jocul de volei reprezintă doar una din temele de lecţie. timpul pe care îl putem aloca voleiului în lecţia de educaţie reprezintă jumătate din cel alocat lecţiei (cca.  Respectare schemei eşalonării învăţării acţiunilor. dat fiind faptul că la vârsta şcolară incidenţa deficienţelor habituale de postură este foarte mare şi se impune corectarea acestora în timp util pentru a nu se accentua şi agrava. menţionăm faptul că în cadrul 101 . Fără a intra în amănunte care reprezintă obiectul didacticii educaţiei fizice. 20-25 min). derulându-se pe parcursul a 50 de minute.

iar activitatea se derulează pe coordonatele lecţiei de antrenament specifică activităţii de performanţă. Între lecţia de educaţie fizică şi zona de pregătire a echipelor reprezentative există o legătură strânsă. începând cu clasa a V-a şi terminând cu cea de-a XII-a. timpul alocat pregătirii este mai lung.2. Pe de altă parte însă foarte important. subliniem faptul că aceasta nu face obiectul lecţiilor de educaţie fizică ci se realizează în cadrul cercurilor sportive organizate în afara orelor de curs. elevii trebuie să înveţe o serie de acţiuni tehnico-tactice individuale de atac şi de apărare. în atac şi în apărare. Timpul suplimentar creează posibilitate folosirii unui număr mai mare de mijloace.lecţiilor de educaţie fizică şcolară. Acestea vizează cele patru momente ale jocului. aspect ce asigură consolidarea acţiunilor. Echipele sunt constituite din elevi din clase diferite. Astfel. 5. lecţiile fiind mai atractive. În acelaşi timp programa face precizări referitoare şi la sistemul de evaluare a elevilor în ceea ce priveşte nivelul de însuşire al acţiunilor de joc şi modul în care se operează cu acestea în cadrul jocului bilateral. necesară unor execuţii adaptate şi eficiente. creşte volumul de repetări în cadrul mijloacelor utilizate. Jocul de volei la echipa reprezentativă şcolară În ceea ce priveşte echipa reprezentativă şcolară. În cadrul lecţiilor se formează bazele deprinderilor care conduc apoi la o accelerare a pregătirii şi la o integrare mai rapidă a fiecărui membru în ansamblul echipei. cât şi o serie de acţiuni tactice colective. specifice unor modele intermediare de joc care vor fi abordate pe parcursul instruirii şi prin care se realizează o apropiere treptată de modelul final de joc practicat la nivel de performanţă. Asemănările se reduc la nivelul însuşirii principalelor forme specifice de jucare a mingii (de sus cu două mâini şi de jos) cât şi la nivelul 102 . Din punct de vedere al temelor şi obiectivelor lecţiilor de educaţie fizică nivelul acestora este eterogen. efectuarea şi preluarea serviciului.

. 5x3. 2. .bazelor deprinderilor specifice acţiunilor de joc. - Model de joc cu specializare pe zone şi pe posturi (abordat la nivelul echipei reprezentative).jocuri cu handicap (în funcţie de valoarea echipelor.Model intermediar de joc cu Z3 ridicător.1. 5x5).Model intermediar de joc cu Z2 ridicător. una dintre acestea începe partida cu un handicap de puncte.joc între echipe cu efective reduse (2x2. este util să avem în vedere o serie de aspecte prin care putem încadra în joc toţi elevii participanţi la lecţie.3 Forme de joc utilizate în lecţia de educaţie fizică Utilizarea jocului bilateral în cadrul lecţiei de educaţie fizică urmăreşte două direcţii principale: jocul ca mijloc de pregătire şi jocul în formă competiţională. 3x3. 5-7-10 mai puţine). Jocul bilateral ca mijloc de pregătire este folosit în diferite forme: . 1.joc între echipe cu efective inegale (3x2. 4x3. .Model de joc 4x4. 4x4. asigură premisele unei pregătiri accelerate şi omogene în ceea ce priveşte aspectele de consolidare şi mai ales a celor de adaptare a acţiunilor la variabilele jocului. reprezintă elemente extrem de importante care dacă sunt realizate în cadrul lecţiei la parametri optimi. 6x5). pe 103 . . 5. 5. Jocul competiţional este folosit sub forma modelelor intermediare de joc: . Aceasta o putem realiza prin utilizarea unor jocuri cu efective reduse sau chiar inegale. 4x2. 6x4. fără ca cineva să stea pe margine. Organizarea jocului bilateral în lecţia de educaţie fizică Dat fiind faptul că durata lecţiei de educaţie fizică este redusă. dacă numărul de elevi nu poate fi împărţit în mod egal. 5x4.3. Acestea însă.

2 Reguli de organizare a competiţiilor în lecţia de educaţie fizică • Stabilirea echipelor şi înregistrarea acestora în foaia de concurs. FOAIA DE CONCURS ECHIPELE 1 2 1 X 15 . În cazul în care avem la dispoziţie o sală mare care permite trasarea unui număr mai mare de terenuri regulamentare. Începerea competiţiei (în acelaşi timp pe toate terenurile de joc).9 2 9 . iar în caz de egalitate. echipa care are posesia mingii pentru serviciu. joc cu 4 – 6 echipe simultan. CLAS. Meciurile se derulează în baza auto arbitrajului prin căpitanii de echipă.3. Folosind acelaşi principiu. Înregistrarea rezultatelor în foaia competiţiei. pot fi organizate competiţii la nivelul şcolii între clase. Încheierea partidei pe un teren conduce la întreruperea meciurilor pe toate terenurile. - 104 . jocul poate fi desfăşurat între echipe cu efective complete. VICT. Desemnarea echipelor câştigătoare – câştigă echipele care conduc.mai multe terenuri cu dimensiuni reduse.15 X 3 4 5 6 • • - 3 4 5 6 NR. Pentru a derularea acestui gen de competiţie avem nevoie să ţinem cont de unele reguli de organizare. 5. Putem organiza astfel. X X X X Tragerea la sorţi.

3.3. cele care pierd fiind eliminate din competiţie. ceea ce aduce o mare insatisfacţie echipelor vizate. 5. În acest sens. Acest sistem este mai operativ şi mai economic din punct de vedere al timpului alocat competiţiei. echipele eliminate în primul tur reuşesc să joace un singur meci.3.1. însă este mai puţin recomandat a fi folosit la nivel şcolar dacă ne raportăm la timpul de joc pe care îl are fiecare echipă şi la plăcerea jocului. derulate între unităţi şcolare sau chiar la nivelul aceleiaşi şcoli cu participarea unui număr mai mare de echipe se pot organiza în două forme: în sistem eliminatoriu şi în sistem turneu. 105 . Organizarea competiţiilor şcolare Competiţiile şcolare organizate în afara cadrului lecţiei de educaţie fizică. Sistemul eliminatoriu Presupune derularea succesivă a meciurilor pe perechi de echipe. 5. În momentul în care rămân în competiţie 4 echipe. Cele care pierd joacă pentru locurile 3-4 „finala mică”.3.• Rotaţia echipelor pentru reînceperea meciurilor (prin această rotaţie fiecare echipă va ajunge să joace cu toate celelalte). iar câştigătoarele îşi dispută „finala” jucând pentru locurile 1-2. se derulează ultimele jocuri.

6. Apoi. Programarea meciurilor se realizează raport cu echipa nr.1 căreia îi sunt programate pe orizontală toate meciurile.1 în etapa respectivă.3. cu fiecare dintre celelalte echipe. 1 . continuăm completarea pe verticală de sub 1.2. sunt programate pe verticală meciurile aferente fiecărei etape. Timpul de joc suplimentar ce revine fiecărei echipe recomandă acest sistem de competiţie pentru organizarea concursurilor şcolare.2) CÂŞTIGĂTOAR EA 5. 3 . 5. dacă prima etapă este 1 – 2. 7 .1. fără să existe riscul producerii unor încurcături.3. pornind de la cifra echipei cu care joacă nr. 5 . etapele şi meciurile la nivelul întregii competiţii pot fi programate într-o ordine precisă.Scopul competiţiilor şcolare este acela de a angrena în joc cât mai mulţi elevi şi de a le oferi satisfacţia emulaţiei produsă de jocul bilateral derulat în condiţii de concurs. 106 . 4 . 8 . CÂŞTIGĂTOAR EA FINALA MICĂ (Locurile 3 – 4) FINALA (locurile 1 . Se completează în jos sub nr. Spre exemplu. 4. cu 3. în ordine crescătoare (de la 2 la 6). 6 . Competiţiile sportive în sistem turneu se organizează folosind Tabela Berger. 2 . Conform acesteia. Sistem turneu Acest sistem de organizare a competiţiei conferă fiecărei echipe posibilitatea de a juca cu toate celelalte înscrise în concurs.

organizarea etapelor se face identic. TURNEU PENTRU NUMĂR IMPAR DE ECHIPE (5) ETAPA I 1–2 ETAPA II 1–3 ETAPAIII 1–4 ETAPA IV 1–5 ETAPA V 1–X 3–X 4-5 4–2 5-X 5–3 X.Aceste turnee pot fi organizate atât pentru un număr par de echipe cât şi pentru un număr impar de echipă. Jocul de volei în activitatea independentă 107 . doar că în fiecare etapă câte o echipă nu va juca. TURNEU PENTRU NUMĂR PAR DE ECHIPE (6) ETAPA I 1–2 ETAPA II 1–3 ETAPAIII 1–4 ETAPA IV 1–5 ETAPA V 1–6 3–6 4-5 4–2 5-6 5–3 6-2 6–4 2-3 2–5 3-4 În cazul variantei cu număr impar de echipe.2 X– 4 2-3 2–5 3-4 5.4. În continuare vom exemplifica modul de organizare a turneului pentru ambele variante menţionate.

Legat de ultimul aspect subliniem importanţa folosirii elevilor ca instructori în cadrul mijloacelor utilizate în lecţia de educaţie fizică. JOCUL DE VOLEI LA PERSOANE CU NEVOI SPECIALE 108 . indiferent vârstă sau sex. Toate acestea contribuie substanţial la formarea aptitudinilor de organizare şi conducere a activităţii care vor putea fi transferate dincolo de cadrul lecţiei de educaţie fizică. pe orice suprafaţă în sală şi în aer liber. În concluzie.În timpul liber. 6. Formarea capacităţii de practicare independentă a exerciţiilor fizice. Practicarea jocului de volei în timpul liber este strict legată de capacitatea indivizilor de a organiza jocuri în cadru neorganizat. în aceste forme. jocul de volei poate fi practicat de către oricine. este dependentă de: • Înzestrarea elevilor cu cunoştinţe privind regulamentul de joc. acest joc sportiv nu este extrem de solicitant şi poate fi practicat cu uşurinţă şi la vârste înaintate. Acest rol îi responsabilizează pe elevi. implicit şi a jocului de volei. în activitatea independentă a acestora. putem aprecia că voleiul poate fi practicat în activitatea independentă atât în condiţii apropiate de cele competiţionale cât şi în forme simplificate. Datorită faptului că terenul de volei are dimensiuni reduse. • Înzestrarea cu aptitudini de conducere şi organizare a activităţii. reprezintă unul dintre obiectivele cadru ale educaţiei fizice şcolare. le stimulează iniţiativa. Astfel. iar în forme necompetiţionale poate fi jucat pe terenuri de dimensiuni şi mai mici. • Înzestrarea cu cunoştinţe referitoare la formele de joc bilateral utilizate ca mijloace de pregătire şi la modelele de joc competiţionale. le formează deprinderea de a urmării şi corecta execuţiile colegilor. formarea la elevi a capacităţii de organizare şi conducere a diferitelor forme ale jocului de volei atât pe parcursul activităţii şcolare cât şi după încheierea acesteia.

Guttmann pune în practică o serie de idei originale de tratament şi recuperare a pacienţilor paralizaţi prin intermediul exerciţiilor fizice. Prima participare internaţională este înregistrată în 1952. în 1948 se organizează primele jocuri pentru persoanele cu dizabilităţi. această competiţie aduce în concurs 14 echipe care totalizează un număr de 60 de competitori. Astfel. exerciţiul fizic devine un important factor de recuperare şi integrare a pacienţilor cu afecţiuni motorii şi începe să se desfăşoare într-un cadru organizat. fiind implicat în activităţi de cercetare la Universitatea Oxford. Scurt istoric al sportului la persoane cu nevoi speciale Folosirea exerciţiului fizic şi al sportului la nivelul persoanelor cu nevoi speciale sunt strâns legate de numele lui Ludwig Guttmann reputat neurolog şi neurochirurg. fiind astfel influenţată recuperarea pacienţilor şi cu alte tipuri de handicap motor. guvernul Britanic îi solicită să pună bazele unui centru pentru tratarea afecţiunilor coloanei vertebrale. atunci când a început în Germania fascistă o mişcare de opresiune a evreilor. la care participă 16 foşti membrii ai Forţelor Armate Britanice cu afecţiuni locomotorii. În perioada premergătoarea începerii celui de al doilea război mondial.1. În cadrul acestui centru. În 1944. an în care intră în concurs echipa de tir cu arcul a Olandei. Astfel. 109 . În 1950. Acest tip de tratament devine un model adoptat şi de alte centre de profil. Stokes Mandeville Games. în 1940 este numit director al spitalului Stokes Mandeville Hospital în care erau trataţi soldaţii cu dizabilităţi.6. în 1939. Dată fiind specialitatea acestuia. Guttmann a fost nevoit să se refugieze în Marea Britani.

după Olimpiada de la Roma. fiind înregistrată participarea a 14 naţiuni. De asemenea. Jocul de volei la persoanele cu dizabilităţi Sitzballul. În 1954 această competiţie capătă o amploare deosebită. Guttmann fondează Asociaţia Sportivă Britanică pentru Dizabilităţi (British Sports Association fot the Disabled) care are ca scop organizarea de competiţii sportive masculine. este asemănător jocului de volei dar se joacă din aşezat. Olimpiada acestora şi capătă la fiecare ediţie o amploare tot mai mare. Jocurile Paralimpice încep să fie organizate din 1960. 6. însă este reluată în cadrul a trei lovituri şi apoi peste fileu după ce ricoşează din sol. mingea este pusă în joc printr-un gen de serviciu prin care 110 . Primul Club Sportiv pentru persoane cu dizabilităţi se înfiinţează în 1953 în Olanda şi include ca principale sporturi practicate atletismul şi sitzballul. Aceste jocuri reprezintă cea mai importantă competiţie sportivă a persoanelor cu nevoi speciale. feminine şi pentru copii. Dacă la prima ediţie din 1960 la Roma au participat 23 de ţări care au adus în concurs 400 de sportivi. de origine germană. la Atlanta în 2004 au participat 136 de ţări care au aliniat un număr de 3806 de sportivi. În 1961.2.Este momentul în care acest gen de competiţie sportivă depăşeşte graniţele Marii Britanii. Mingea este jucată cu o mână prin respingere. pentru persoane şi cu alte dizabilităţi decât paraplegia. mişcarea sportivă la persoanele cu nevoi speciale şi utilizarea exerciţiului pentru recuperarea şi integrarea acestora devenind de interes mondial.

– practicarea în scop de recuperare. În anul 1984 s-a permis participarea în competiţii şi a persoanelor cu alte tipuri de dizabilitaţi. Cu timpul. de unde este reluată de un alt coechipier după ce ricoşează din sol. 2. accesibil pacienţilor cu afecţiuni locomotorii. iar pentru a încuraja participarea celor cu amputaţii severe s-a introdus un sistem de punctare în raport cu gradul de amputare. Sitzballul era considerat puţin prea pasiv astfel încât.2.1. de socializare . această formă nouă de joc începe să fie practicată de către tot mai multe persoane cu grade diferite de handicap. Astfel. practicarea jocului de volei vizează două direcţii: 1. sau chiar în cărucioare. 111 .integrare sau chiar recreativ. Varietatea amputaţiilor a determinat crearea unui sistem de clasificare în 9 categorii. se încearcă găsirea unor soluţii pentru dinamizarea acestuia. – practicat ca sport de performanţă.mingea este plasată tot în terenul propriu şi nu peste fileu. în sală sau în aer liber pe suprafeţe diferite de joc. Conform acestui sistem. Ca sport de performanţă cunoaşte două forme de practicare: volei în stând şi volei în aşezat. 6. o formaţie trebuie să contabilizeze un minimum de 13 puncte pentru a participa în competiţie. cu mult timp înainte de înfiinţarea vreunei federaţii de profil. Volei în stând A fost practicat în Marea Britanie de către sportivi cu amputaţii. Această soluţie a constat într-o combinare între sitzball şi volei rezultând o formă de volei jucat din aşezat. între echipe mixte sau constituite în funcţie sex. Prima direcţie subliniată presupune practicarea jocului de volei în diferite forme din aşezat sau stând.

a primei ediţii a Campionatului European. În 1980 a fost acceptat ca Sport Paralimpic. Primele competiţii internaţionale sunt organizate în 1967. Această recunoaştere a avut drept consecinţă organizarea în 1981 la Bonn în Germania. În 1983 la Delden în Olanda este organizat primul Campionat Mondial.3. Volei în aşezat În anul 1956.2. moment care a reprezentat o recunoaştere internaţională a acestei forme de joc. însă introducerea acestuia în programul ISOD (Organizaţia Sportivă Internaţională pentru Dizabilitaţi) s-a realizat în 1978. atunci când forul internaţional specialitate WOVD (World Organization for Volleyball Disabled) a reuşit să stabilească criterii de clasificare incluzând sportivi cu dizabilităţi variate ale braţelor şi picioarelor. 6. Aceasta conduce la introducerea jocului de volei în aşezat în programul Jocurilor Paralimpice.2. Comitetul Sportiv Olandez a introdus acel nou joc sportiv rezultat în urma combinării sitzballului cu voleiul şi care a fost denumit volei în aşezat.1. Primul turneu internaţional organizat sub egida ISOD. Jocurile Paralimpice 112 . 6. 4 ani.Acest lucru a creat iniţial probleme de clasificare care au fost rezolvate după cca. a fost organizat în Haarlem – Olanda. Precizări regulamentare privind competiţiile sportive la nivelul persoanelor cu dizabilităţi 6.3. în anul 1979.

. paralizie cerebrală. cât şi cu alte genuri de dizabilităţi. amputaţii deasupra genunchiului. în stând şi 6. .scurtarea unui braţ/picior. Această competiţie include ambele forme ale jocului de volei.2.amputaţii sub nivelul genunchiului.amputaţii ale degetelor.sudarea unei glezne sau a altei încheieturi. .presupune un nivel mediu de dizabilitate şi include: . afecţiuni ale măduvei spinării.alte dizabilităţi. pot participa sportivi cu amputaţii. amputaţii combinate braţ/picior alte dizabilităţi. În marea parte a competiţiilor adaptate se foloseşte clasificarea USA Standing Volleyball . • Clasa A – presupune un nivel minim de dizabilitate şi include: .3. Olimpiada Specială (Special Olympics World Games) Sportivii trebuie să fie diagnosticaţi cu retard mental.şi aici sportivii participanţi sunt împărţiţi în trei clase (A. Ei sunt clasificaţi şi grupaţi în raport cu nivelul abilităţilor pentru competiţie.În cadrul Jocurilor Paralimpice. 113 . . aşezat. • Clasa C . .amputaţii sub nivelul cotului. B sau C) în funcţie de nivelul de dizabilitate al capacităţilor sau funcţiilor responsabile de posibilităţile de practicare a jocului de volei. inclusiv nanism. - alte dizablităţi comparabile • Clasa B .presupune un nivel sever de dizabilitate şi include: - amputaţii deasupra cotului.sportivi cu paralizie cerebrală.

conform regulamentului FIVB. Competiţii unificate (sportivi cu retard mental joacă în echipe cu sportivi care nu au retard mental).4. Terenul de joc Toate competiţiile în care sunt organizează jocuri de volei în stând se raportează la terenul de joc cu dimensiuni normale.24m x 7. Competiţiile specifice persoanelor cu acest tip de dizabilitate se derulează în baza standardelor FIVB.3.62m) folosind o minge mai mare şi mai uşoară. 6. 6. Competiţii pe echipe cu reguli modificate (jocuri desfăşurate pe un teren mai mic. preluarea şi atacul. • • • Aceasta presupune o pierdere a auzului de minim 55 decibeli în urechea mai puţin afectată. atât pentru echipele masculine cât şi pentru cele feminine. Olimpiada Surzilor Sunt admişi sportivii care sunt diagnosticaţi cu surzenie completă. 114 . Competiţiile se desfăşoară conform prevederilor regulamentare impuse de FIVB fără a exista vreo modificare a acestora şi includ: • Competiţii pe echipe desfăşurate în conformitate cu reglementările FIVB cu câteva modificări pentru adaptare la dizabilităţile cognitive. 15. de 18m x 9m. cât şi pe rezultatele turneului anterior. atac-preluare şi alte deprinderi specifice voleiului.3. Competiţii de dezvoltare a unor deprinderi individuale şi care implică jonglerii cu mingea. pase de volei.3.Această clasificare se bazează pe scorurile jucătorilor la Testul de Estimare a Deprinderilor pentru Volei cuprinzând: serviciu.

43 m Fem.3. inclusiv cele referitoare la jucătorul „libero”. cu o zona liberă de 3m de jur împrejur şi cu un spaţiu de minimum 7m pe verticală. respectiv 2.Voleiul în aşezat.05 m prevăzută în regulamentul FIVB.15 m Fem. 2.24m pentru femei. 6. înălţimea fileului este de 1. Pe lângă asta.24 m Masc. de 10m x 6m.05m la feminin. în toate competiţiile care îl organizează utilizează fileul la înălţimea Masc. se derulează pe un teren cu dimensiuni reduse. Reguli de joc Sunt aplicate toate regulile de joc prevăzute în regulamentul de joc al FIVB. 10 m 2m 6m Înălţimea fileului Varianta jocului în stând. În ceea ce priveşte jocul de volei în aşezat organizat în cadrul Jocurilor Paralimpice. faţă de terenul normal unde liniile de atac sunt trasate la 3 m de linia de centru.5.43m pentru bărbaţi şi 2.15m la masculin şi 1. În afara acestora mai sunt făcute o serie de precizări specifice care reglementează jocul la fiecare tip de 115 . aşezat 1. aşezat 1. organizat doar în cadrul Jocurilor Paralimpice. la jocul de volei în aşezat acestea sunt trasate la 2m de linia de centru. 2.

picioarele se pot afla în afara tuşelor laterale. în funcţie de nivelul de dizabilitate. • Jocurile Paralimpice . - este permisă blocarea serviciului. Echipament • Echipamentul sportivilor este cel precizat de regulamentul FIVB. În continuare prezentăm câteva dintre aceste reguli particulare fiecărui tip de competiţie.competiţie. 7. - nu este permisă folosirea protezelor sau ortezelor. . nu este permisă ridicarea de pe podea când se executa un atac sau un serviciu.modificări privind jocul de volei în aşezat: .terenul are dimensiuni reduse (10/6m).fileul are o înălţime mai mică (1. se stă aşezat pe podea. JOCUL DE VOLEI CA MIJLOC ASOCIAT KINETOTERAPIEI • Mingiile utilizate sunt cele oficiale aprobate de FIVB. • Olimpiada Surzilor: .modificări privind jocul de volei în stând: . • Jocurile Paralimpice .o echipă poate avea în teren maximum un jucător din clasa A şi minimum un jucător din clasa C.se joacă în conformitate cu regulile FIVB. În cadrul Olimpiadei Speciale este folosită o minge mai mare şi mai uşoară. • 116 .se folosesc mâinile pentru jucarea mingii şi pentru deplasare.poziţia în teren este determinată de poziţia şezutei iar braţele şi . . • Olimpiada Specială: - se joacă în conformitate cu regulile FIVB.15m masculin şi 1.05m feminin).

Corectarea piciorul plat: 1. Pasare în triunghi cu desprindere uşoară la fiecare intervenţie. din terenul advers de la 5 m de fileu. 71.1. Organizarea celor trei lovituri din minge transmisă de instructor prin autoaruncare – pasare cu două mâini de sus. precedată de prindere în cupă şi autoaruncare. 117 . precedată de prindere în cupă şi autoaruncare. cu transmiterea mingii înapoi la instructor – fiecare execuţie este finalizată cu ridicare pe vârfuri sau chir cu desprindere uşoară. Mijloace specifice voleiului ce pot fi utilizate în recuperarea posttraumatica şi corectarea unor deficienţe posturale Mijloacele utilizate în scopul însuşirii acţiunilor specifice jocului de volei pot fi incluse în programe de recuperare posttraumatică sau în cele de corectare a unor deficienţe de postură. Pasă cu două mâini de sus spre partener cu desprindere uşoară. cu ridicare pe vârfuri la fiecare pasă şi cu desprindere uşoară la fiecare 2-3 execuţii. Această descriere a mijloacelor se va realiza grupat pe tipuri de afecţiuni.1. toate aceste mijloace vor fi descrise în detaliu şi completate cu desene şi indicaţii metodice. Aceste mijloace pot fi folosite pe coordonatele descrise în partea de metodica învăţării formelor specifice de jucare a mingii şi a acţiunilor de joc. 4. vom încerca o descriere succintă a principalelor mijloace specifice voleiului utilizate în scop terapeutic datorită faptului că în partea alocată aspectelor metodice. În cele ce urmează.7. dar pot fi utilizate şi pe o serie de coordonate specifice prin care biomecanica derulării unor acţiuni de joc este subordonată scopului de accentuare a efectelor corective. executat alternativ pe perechi. 5. 3. Pasă cu două mâini de sus spre partener cu ridicare pe vârfuri. executat alternativ pe perechi. 2. Pase de control cu două mâini de sus cu traiectorie mai înaltă.. Acestea din urmă înregistrează o frecvenţă ridicată la nivelul populaţiei şcolare.

Serviciu de jos cu braţul opus piciorului afectat care este spre înainte al centrului de greutate. 17. 8. precedată de autoaruncare. apoi din Z2. executată cu ridicare pe vârfuri sau chiar cu desprindere.Atac din Z4.Pasarea mingii înapoi spre perete cu ridicare pe vârfuri. Z5). 15.Ridicarea mingii înapoi din săritură din Z3 spre Z2. Preluarea cu două mâini de sus a serviciului de jos. precedat de ridicare din Z3.6. Z1) – exersare tip „bandă rulantă”. executat individual.Ridicare înainte din săritură din Z3 spre Z2 spre un jucător poziţionat la fileu. Serviciu de sus din săritură din Z5 în terenul advers. 14. executat pe perechi.4m distanţă prin pasă de sus cu desprindere uşoară precedată de autoaruncare. 9. Blocaj la minge oferită pe fileu de un partener situat în terenul advers. iar apoi orientat în jumătatea dreaptă şi stângă a trenului. 13. 16. Pasarea mingii înapoi spre perete cu ridicare pe vârfuri din minge transmisă de un partener situat la 3 . din zone diferite ale dispozitivului de preluare a serviciului. poziţionat înainte executat cu păşire şi accentuarea rulării călcâi . 12.vârf după transferul 7. precedată de transmiterea mingii din zone specifice dispozitivului de preluare a serviciului (Z4. Serviciu de sus din săritură din Z1 în terenul advers.Ridicare înainte din săritură din Z3 spre Z4 spre un jucător poziţionat la fileu. executat în serii de repetări. executat în serii de repetări. iar apoi orientat în jumătatea dreaptă şi stângă a trenului. Z5) – exersare tip „bandă rulantă”.Atac din autoaruncare din Z4. precedată de transmiterea mingii din zone specifice dispozitivului de preluare a serviciului (Z2. precedată de transmiterea mingii din zone specifice dispozitivului de preluare a serviciului (Z4. apoi din Z2. 118 . 11. 10.

19. de o parte şi de cealaltă a fileului. executat în serii de repetări. la atac efectuat pe culoar.pasă spre perete cu două mâini de sus. 8. 7. 6. cu transmiterea mingii înapoi la instructor din a treia lovitură. Pase de control cu două mâini de sus din aşezat pe sol sau pe o bancă. executat în serii de repetări. Pase de control cu două mâini de sus din stând. la atac din autoaruncare.1. Pasare în triunghi spre dreapta precedată de preluare de control – întoarcere spre direcţia de pasare. iar apoi în Z2. Acelaşi exerciţiu dar cu schimbarea locului de către instructor pentru a modificarea coordonatelor de direcţie şi distanţă pentru transmiterea celei dea treia lovituri. executat în serii de repetări. Recuperarea mâinii: 1. 4. Organizarea celor trei lovituri din minge oferită de instructor de la 5 m de fileu.2. Pasă de control . Pase de control cu două mini de sus alternat cu pase de control cu o singură mână. 3. la atac efectuat pe diagonală.Blocaj în Z4. Pasă de control – pasă spre partener executat pe perechi la 3-4m distanţă. Pase de control din stând.18. executat în serii de repetări. executat în serii de repetări. cu întoarcere 900 între execuţiile succesive. cu intervenţie nominalizată – accent pe continuitate. 2. iar apoi în Z2. 9.Blocaj în Z4. 119 . executat în serii de repetări. Organizarea celor trei lovituri în două triunghiuri. executat în serii de repetări. executat în serii de repetări. 10. 20. 5.Blocaj în Z4 iar apoi în Z2. 7.

cu 120 . 2. 20.1. cu accent pe continuitate. precedată de transmiterea mingii din zone specifice dispozitivului de preluare a serviciului (Z4.11. Atac plasat lung pe culoar din Z2 precedat de ridicare din Z3. Pasarea mingii înapoi spre perete din minge oferită de un partener situat la 3 . 15. Z1) – exersare tip „bandă rulantă”. executat individual în serii de repetări. 7. 19. Z5) – exersare tip „bandă rulantă”. apoi din Z2. Atac plasat lung pe culoar din Z4. Recuperarea cotului: 1. precedat de ridicare din Z3. Atac plasat din autoaruncare lung pe culoar. 14.4m distanţă. cu alternarea înălţimii la care se transmite mingea (alternează amplitudinea flexiilor şi extensiilor mărind solicitarea articulaţiei cotului). 12. Ridicare înainte din Z3 spre Z2 spre un jucător poziţionat la fileu. 18. 17. din zone diferite ale dispozitivului de preluare a serviciului. Ridicare înapoi din Z3 spre Z2 precedat de preluarea atacului plasat pe culoar – se execută în condiţii apropiate de joc de o parte şi de cealaltă a fileului. Z5). Ridicarea mingii înapoi din Z3 spre Z2. Preluarea cu două mâini de sus a serviciului de jos. precedată de autoaruncare. 13. Pase de control cu două mâini de sus din aşezat pe sol sau pe o bancă. Pasarea mingii înapoi spre perete. precedată de transmiterea mingii din zone specifice dispozitivului de preluare a serviciului (Z2.3. 16. Pase de control cu două mâini de sus din stând. executat în serii de repetări. Ridicare înainte din Z3 spre Z4 spre un jucător poziţionat la fileu. executat în serii de repetări. precedată de transmiterea mingii din zone specifice dispozitivului de preluare a serviciului (Z4. din Z4. executat în serii de repetări.

7. modificând progresiv distanţa faţă de perete. cu accent pe mărirea distanţelor dintre executanţi şi pe transmiterea mingii înapoi la instructorul care a pus mingea în joc. precedată de transmiterea mingii din zone specifice dispozitivului de preluare a serviciului (Z4. executat în serii de repetări. Preluarea cu două mâini de sus a serviciului de jos. din Z4. 5.Ridicare înainte din Z3 spre Z4 spre un jucător poziţionat la fileu. 14. apoi din Z2. 11. executat în serii de repetări. 12. Z5) – exersare tip „bandă rulantă”. 3. Pasă de control . cu modificarea progresivă a distanţei dintre parteneri. precedată de transmiterea mingii din zone specifice dispozitivului de preluare a serviciului (Z2. 9. în condiţii apropiate de joc cu intervenţia obligatorie la a doua lovitură a jucătorului din dreapta de la fileu – accent pe continuitate.Atac plasat lung pe culoar din Z4.Atac plasat lung pe culoar din Z2 precedat de ridicare din Z3.alternarea înălţimii de transmitere a mingii.pasă spre perete cu două mâini de sus. 6. 4.Atac plasat din autoaruncare lung pe culoar. 8. precedat de ridicare din Z3. Organizarea celor trei lovituri precedată de serviciu de jos efectuat alternativ de către doi instructori poziţionaţi în Z1 şi Z5 la distanţă mare de fileu. 10. din zone diferite ale dispozitivului de preluare a serviciului. executat în serii de repetări. Preluare de sus din aşezat din minge oferită de instructor care modifică progresiv distanţa faţă de executant. 13. executat în serii de repetări. Z1) – exersare tip „bandă rulantă”.Ridicare înainte din Z3 spre Z2 spre un jucător poziţionat la fileu. Pasă de control – pasă spre partener executat pe perechi. Organizarea celor trei lovituri în două triunghiuri. Pasare în triunghi spre dreapta cu accent pe întoarcere cu faţa spre direcţia de pasare şi pe transmiterea mingii cu traiectorii înalte. executat în 121 .

6. 4.Pe perechi. Preluare de sus din aşezat din minge oferită de instructor care măreşte progresiv distanţa faţă de executant. 7. cu creşterea progresivă a distanţei dintre parteneri.pasă spre perete cu două mâini de sus. urmată de o întoarcere de 1800 spre minge a celui din centru. Z5). executat în serii de repetări. iar celălalt în aşezat. Recuperarea umărului: 1.serii de repetări. blocaj simultan la minge oferită pe fileu de către unul dintre parteneri – accent pe împingerea simultană a mingii astfel încât să fie transmisă în terenul advers. 16.1. 20. 15.4. executat individual în serii de repetări.Ridicare înapoi din Z3 spre Z2 precedat de preluarea atacului plasat pe culoar – se execută în condiţii apropiate de joc de o parte şi de cealaltă 19. precedată de pasă de sus executată de către extreme. executat în serii de repetări. la atac precedat de ridicare din Z3. 17. Pasă de control . Pase de control cu două mâini de sus din aşezat pe sol sau pe o bancă.Pasarea mingii înapoi spre perete de la distanţă mai mare faţă de acesta. Pase de control cu două mâini de sus din stând. cu unul dintre parteneri poziţionat în picioare. 3.Blocaj în Z4 iar apoi în Z2. pasarea alternativă a mingii înapoi de către cel din centru. precedată de transmiterea mingii din zone specifice dispozitivului de preluare a serviciului (Z4. cu alternarea înălţimii de transmitere a mingii. 122 . precedată de autoaruncare.Ridicarea mingii înapoi din Z3 spre Z2. 5. mărind progresiv distanţa faţă de perete. Pasă de control – pasă spre partener executat pe perechi. cu creşterea progresivă a înălţimii la care se transmite mingea. Pasă de control – pasă spre partener executat pe perechi. 18. 2. În trei poziţionaţi în şir.

Organizarea celor trei lovituri precedată de serviciu de jos efectuat alternativ de către doi instructori poziţionaţi în Z1 şi Z5 la distanţă mare de fileu.Serviciu de sus din faţă efectuat de la linia de fund în suprafaţa terenului advers. 12. apoi în jumătatea dreaptă şi stângă a terenului. 123 . 17. 14. 18.Preluare de jos cu o mână din minge oferită de instructor. 16. Pasare în două triunghiuri de-o parte şi de cealaltă a fileului cu accent pe continuitate şi pe transmiterea mingii cu traiectorii înalte. apoi în jumătatea dreaptă şi stângă a terenului.Preluare de jos din minge oferită de instructor care măreşte progresiv distanţa faţă de executant.Preluare de control cu două mâini de jos cu alternarea înălţimii la care se transmite mingea. 10. din zone diferite ale dispozitivului de preluare a serviciului.Preluarea cu două mâini de jos a serviciului. 8. precedată de transmiterea mingii din zone specifice dispozitivului de preluare a serviciului (Z4. cu accent pe transmiterea mingii înapoi la instructorul care a pus mingea în joc. cu creşterea progresivă a distanţei dintre parteneri. 11. 19. precedată de transmiterea mingii din zone specifice dispozitivului de preluare a serviciului (Z2. Z1) – exersare tip „bandă rulantă”. din zone diferite ale dispozitivului de preluare a serviciului. apoi în jumătatea dreaptă şi stângă a terenului. 9. Z5) – exersare tip „bandă rulantă”. în suprafaţa terenului advers.Preluare de control – preluare de jos spre partener executat pe perechi. 13.Ridicare înainte din Z3 spre Z2 spre un jucător poziţionat la fileu. 15.Ridicare înainte din Z3 spre Z4 spre un jucător poziţionat la fileu. Serviciu de jos efectuat de la linia de fund a terenului de minivolei (8m).Preluarea cu două mâini de sus a serviciului de jos.7.Serviciu de sus din lateral efectuat de la linia de fund în suprafaţa terenului advers.

În trei poziţionaţi în şir. 4. 25. 3. Corectarea lordozei: 1. executat în serii de repetări.5. blocaj simultan la minge oferită pe fileu de către unul dintre parteneri – accent pe împingerea simultană a mingii astfel încât să fie transmisă în terenul advers. Preluare de jos din minge oferită înaintea executantului de către un partener situat la 4m de acesta. precedat de ridicare din Z3.Atac din autoaruncare din Z4. Z5). Organizarea celor trei lovituri din minge transmisă de un instructor situat 124 . Preluare jos de control – preluare de jos spre partener executat pe perechi la 4m distanţă între parteneri. urmată de o întoarcere de 1800 spre minge a celui din centru.20.Blocaj în Z4 iar apoi în Z2. efectuat pe perechi la 3-4 m distanţă între parteneri.Atac din Z4. executat în serii de repetări. 22.Ridicarea mingii înapoi din Z3 spre Z2. 6. 8. Transmiterea mingii în triunghi cu preluare de jos la fiecare intervenţie.Pe perechi. Preluare cu două mâini de sus din aşezat din minge oferită de un partener poziţionat în picioare la 3m distanţă. 7. 5. precedată de transmiterea mingii din zone specifice dispozitivului de preluare a serviciului (Z4. 24. cu accent pe transmiterea mingii spre dreapta. apoi din Z2. la atac precedat de ridicare din Z3. Pase cu două mâini de sus din aşezat.1. 21. cu accent pe transmiterea mingii spre dreapta. apoi din Z2. 23. Pasarea mingii în triunghi cu două mâini de sus din aşezat. 7. pasarea alternativă a mingii înapoi de către cel din centru. precedată de pasă de sus executată de către extreme. 2. Preluare jos de control – preluare de jos spre perete de la 3-4 m de acesta. executat în serii de repetări.

Serviciu de jos spre perete executat individual. executat alternativ şi aleator din Z1 şi Z5 spre doi jucători poziţionaţi în cele două jumătăţi ale terenului advers. 13.Ridicare înainte cu două mâini de jos din Z3 spre Z2 spre un jucător poziţionat la fileu.Serviciu de jos de la 8m de fileu. executat din autoaruncare din Z2 pe culoar.în terenul advers la 5m de fileu şi transmiterea mingii înapoi spre acesta. Z1) – exersare tip „bandă rulantă”. 16. 9. 12. Organizarea celor trei lovituri din aşezat din minge oferită de instructor din terenul advers de la 3-4m de fileu. 10. Z5) – exersare tip „bandă rulantă”. apoi în jumătatea dreaptă şi stângă a acestuia. executat în trei cu două mingii tip „bandă rulată”. precedată de transmiterea mingii din zone specifice dispozitivului de preluare a serviciului (Z4. în suprafaţa terenului advers.Organizarea celor trei lovituri din aşezat în două triunghiuri de o parte şi de cealaltă a fileului. cu transmiterea mingii înapoi spre acesta din a treia lovitură. apoi pe diagonală lungă şi ulterior pe diagonală scurtă.Ridicare înainte cu două mâini de jos din Z3 spre Z4 spre un jucător poziţionat la fileu. 17.Preluare din atac spre Z3.Preluare din atac spre Z3. apoi pe diagonală lungă şi ulterior pe diagonală scurtă. 15. precedată de transmiterea mingii din zone specifice dispozitivului de preluare a serviciului (Z2.Serviciu de jos – preluare din serviciu cu două mâini de jos. 19.Serviciu de jos spre perete – preluare de jos din mingea ricoşată şi prindere. executat din autoaruncare din Z4 pe culoar. 14. cu accent pe continuitate. 125 . 11. 18. cu preluare de jos la prima şi a doua lovitură.Serviciu de jos – preluare din serviciu cu două mâini de jos.

Z5) sau (Z2. 7. apoi în jumătatea dreaptă şi stângă a acestuia. 2. Corectarea scoliozei în „C”: 1. la atac efectuat din autoaruncare consecutiv din Z2 şi Z4. cu orientarea curburii toracele spre zona de atac.Atac din autoaruncare din Z4. Serviciu de sus din lateral cu mâna opusă curburii toracele.Preluare din atac în cadrul apărării culoarelor şi diagonalelor în condiţii de blocaj individual la corespondent. Preluare de jos cu o mână.20. Serviciu de sus din lateral cu mâna opusă curburii toracele spre perete executat individual. spre un jucător poziţionat lângă fileu în zona de atac. executate cu mâna de pe partea opusă curburii toracele. cu orientarea curburii toracele spre direcţia de pasare. 5.6. 4. 6. apoi în jumătatea dreaptă şi stângă a acestuia. pasare din lateral spre partener cu două mâini de sus din autoaruncare. 3. executate cu mâna de pe partea opusă curburii toracele. Pase de control cu o mână din aşezat. 8. 9.1. Serviciu de jos executat cu mâna de pe partea curburii toracele spre perete executat individual. Z1) – exersare tip „bandă rulantă”. Ridicare laterală cu două mâini de sus din Z3 spre Z4 sau spre Z2. cu doi jucători în linia I şi doi în linia a II-a. precedată de transmiterea mingii din zone specifice dispozitivului de preluare a serviciului (Z4. cea de pe partea curburii toracele . 7.din minge oferită lateral de către un partener. în suprafaţa terenului advers. în suprafaţa terenului advers. 10. Pe perechi. executat cu mâna opusă curburii toracele în cadrul unor serii de repetări. Serviciu de jos executat cu mâna de pe partea curburii toracele de la 8m de fileu. 126 . Pase de control cu o mână din stând.

13. 5. 2. precedat de ridicare din Z3. 7. precedat de ridicare din Z3. apoi în jumătatea dreaptă şi stângă a acestuia. 7. executat pe perechi de o parte şi de cealaltă a fileului.Atac din Z2. executate cu mâna de pe partea opusă curburii toracele şi cu piciorul de aceeaşi parte sprijinit îndoit pe banca de gimnastică.Atac din Z4. executat cu mâna opusă curburii toracele în cadrul unor serii de repetări. executat cu mâna opusă curburii toracele în cadrul unor serii de repetări. cu orientarea curburii toracele spre direcţia de pasare şi cu piciorul de aceeaşi parte sprijinit îndoit pe banca de gimnastică. 3. 4.1.11. Serviciu de jos executat de la 8m de fileu cu mâna de pe partea curburii toracele şi cu piciorul din partea opusă sprijinit îndoit pe banca de gimnastică. executat cu mâna opusă curburii toracele în cadrul unor serii de repetări. 12.7. 6.Atac din autoaruncare din Z2. Serviciu de jos executat cu mâna de pe partea curburii toracele şi cu piciorul din partea opusă sprijinit îndoit pe banca de gimnastică. spre 127 . Preluare de jos cu mâna de pe partea curburii toracele din aşezat pe coapsa de aceeaşi parte. pasare din lateral spre partener cu două mâini de sus din autoaruncare. din aşezat pe coapsa opusă curburii lombare (coapsa opusă braţului cu care este jucată mingea – pentru ridicarea şoldului de partea braţului care joacă mingea). Pase de control executate cu mâna de pe partea opusă curburii toracele. Corectarea scoliozei în „S”: 1. din minge oferită lateral de către un partener. în suprafaţa terenului advers. Pase de control din aşezat pe coapsa opusă curburii lombare. 14. Pase de control cu o mână din stând. Blocaj efectuat numai cu mâna opusă curburii toracele la atac din autoaruncare. Pe perechi.

executat în serii de repetări.Ridicare laterală cu două mâini de sus din Z3 spre Z4 sau spre Z2. 7. Serviciu de sus din lateral spre perete executat individual cu mâna opusă curburii toracele şi cu piciorul de aceeaşi parte sprijinit îndoit pe banca de gimnastică. Pase de control din stând. precedată de auto aruncare. 3. executat individual în serii de repetări. 8. cu întoarcere 900 între execuţiile succesive. Z1) – exersare tip „bandă rulantă”. executat în serii de repetări. urmată de o 128 . 2. executat în serii de repetări. Serviciu de sus din lateral cu mâna opusă curburii toracele şi cu piciorul de aceeaşi parte sprijinit îndoit pe banca de gimnastică. 5. pasarea alternativă a mingii înapoi de către cel din centru. precedată de pasă de sus executată de către extreme.pasă spre perete cu două mâini de sus. Pasarea mingii înapoi spre perete de la distanţă mai mare faţă de acesta. executat în serii de repetări. 6. Pase de control cu două mini de sus alternat cu pase de control cu o singură mână. În trei poziţionaţi în şir. Corectarea cifozei dorsale: 1. Z5) sau (Z2. 10. spre un jucător poziţionat lângă fileu în zona de atac. 4. cu orientarea curburii toracele spre zona de atac şi cu piciorul opus direcţiei de transmitere a mingii sprijinit îndoit pe banca de gimnastică. precedată de transmiterea mingii din zone specifice dispozitivului de preluare a serviciului (Z4.1. Pasă de control . apoi în jumătatea dreaptă şi stângă a acestuia. în suprafaţa terenului advers.perete executat individual. executat în serii de repetări. 7.8. Pase de control cu două mâini de sus din stând. 9. Pase de control cu două mâini de sus din aşezat pe sol sau pe o bancă.

executat în cadrul unor serii de repetări. 13.Atac din Z4 din auto aruncare. 11.Ridicare înapoi din Z3 spre Z2 precedat de preluarea atacului plasat pe culoar – se execută în condiţii apropiate de joc de o parte şi de cealaltă a fileului. În trei poziţionaţi în şir. 10. executat în cadrul unor serii de repetări. Z5). 12.Atac din Z4 alternativ cu dreapta şi cu stânga. 129 .întoarcere de 1800 spre minge şi reluarea acţiunii în direcţia opusă. În cadrul lecţiei de educaţie fizică pot fi folosite şi mijloace complexe care să includă mai multe acţiuni de joc şi fiecare dintre acestea poate fi executată particularizat pe coordonate specifice care să conducă la recuperarea sau ameliorarea unor deficienţe.Atac din Z2 din auto aruncare. alternativ cu dreapta şi cu stânga executat în cadrul unor serii de repetări. alternativ cu dreapta şi cu stânga executat în cadrul unor serii de repetări. precedat de ridicare din Z3. precedat de ridicare din Z3.Atac din Z2 alternativ cu dreapta şi cu stânga. Tot acest demers de particularizare a exersării în funcţie de subiect va conduce pe lângă însuşirea acţiunii de joc şi la corectarea deficienţelor asupra cărora se acţionează. 8. 9. 14. precedată de transmiterea mingii din zone specifice dispozitivului de preluare a serviciului (Z4. urmată de schimb de locuri cu cel din spate. Ridicarea mingii înapoi din Z3 spre Z2. pasare înapoi efectuată de jucătorul din centru din minge oferită de instructor.

PARTEA a II .a METODICA ÎNSUŞIRII FORMELOR SPECIFICE DE JUCARE A MINGII ŞI A ACŢIUNILOR DE JOC 130 .

Pentru o abordare logică şi coerentă a metodicii însuşirii acţiunilor individuale în jocul de volei am considerat necesară o sistematizare a acţiunilor după scopul în care acestea sunt efectuate pe parcursul derulării jocului bilateral. Astfel. mingii. vom prezenta traseul metodic pentru învăţarea principalelor forme specifice de jucare a mingii şi pentru învăţarea acţiunilor tehnico-tactice individuale de joc. ne vom referi în continuare la aspectele de ordin practic ale învăţării. În acest sens. Toate aspectele teoretice ce vizează procesul de învăţare în general cât şi particularităţile acestuia în jocul de volei fiind prezentate anterior în detaliu. am considerat oportună disocierea între ceea ce înseamnă forme specifice de jucare a mingii în jocul de volei şi acţiunile de joc propriu-zise. fiecare mijloc propus va fi însoţit de o serie de indicaţii metodice prin care vom încerca să motivăm anumite coordonate care sunt folosite în derularea exerciţiilor şi să explicăm în ce mod sarcinile propuse pentru a fi rezolvate influenţează formarea deprinderilor specifice acţiunilor de joc. Totodată. considerăm utilă abordarea şi prezentarea în următoarea ordine:  Metodica învăţării principalelor forme specifice de jucarea a  Metodica învăţării acţiunilor tehnico-tactice individuale: De apărare. De atac. Astfel. 131 .

iar eficienţa acestora este condiţionată de nivelul de însuşire a acestor forme pe care le aducem în discuţie. a preluării atacului. iar în această situaţie această formă de jucare a mingii o considerăm dependentă de principalele forme menţionate anterior. În acest context. Astfel. Lovirea cu o mână apare frecvent şi în afara acestui context. Apreciem că principalele forme specifice de jucare a mingii sunt integrate de acţiunile de joc. acestea 132 . În acest context considerăm că o bună însuşire a lovirii de sus şi de jos cu două mâini va conduce la formarea unui simţ al mingii care va genera un control optim al mingii şi în cazul intervenţiei cu o mână. generată de acţiuni greşite sau derulate la limita greşelii. a preluărilor efectuate în cadrul dublajului sau autodublajului în atac şi în apărare şi chiar a ridicării pe fondul unor preluări imprecise. jucarea mingii fiind efectuată prin respingere. fără a fi nevoie pentru aceasta de o abordare specială pe traseul metodic al învăţării acţiunilor de joc. Mai apare frecvent lovirea cu o mână specifică unor acţiuni de joc precum lovitura de atac. cu orice parte a corpului. Totodată. fiecare dintre acestea stând la baza derulării uneia sau a mai multor acţiuni. Lovirea cu două mâini de jos stă la baza efectuării preluării serviciului. a preluării serviciului şi uneori a preluării atacului. a preluării din plasă. dar cele mai sigure forme de jucare a mingii sunt: lovirea cu două mâini de sus şi cu două mâini de jos. datorită faptului că jocul de volei se bazează pe deprinderi nenaturale. aceste forme de jucare a mingii întră în constituţia acţiunilor de joc.METODICA ÎNVĂŢĂRII PRINCIPALELOR FORME DE JUCARE A MINGII Învăţarea formelor specifice de jucare a mingii reprezintă un aspect extrem de important. În jocul de volei mingea poate fi jucată prin regulament. lovirea cu două mâini de sus stă la baza ridicării. În aceste cazuri jucarea mingii cu o mână are rolul de a menţine mingea în joc (preluarea serviciului sau atacului cu o mână sau ridicare cu o mână). iese în evidenţă importanţa însuşirii corecte a principalelor forme specifice de jucare a mingii.

exersarea pasei de sus în condiţii uşoare sau foarte uşoare • Pe perechi. iar operarea cu acestea pe fondul unor coordonate variabile va conduce la formarea capacităţii de adaptare a modului de jucare a mingii în raport cu fiecare zonă a terenului.Se execută serii de câte 5 acţiuni consecutive după care se schimbă rolurile. Este considerată a fi cea mai importantă verigă a procesului de învăţare deoarece însuşirea acesteia permite trecerea foarte rapidă la organizarea jocului bilateral prin abordarea unor forme simplificate de joc. Indicaţii metodice: . preluare de sus din minge oferită la nivelul frunţii partenerului. considerăm că în plan metodic este necesară o abordare disociată a acestora în vederea formării unor deprinderi corecte la acest nivel. Din acest motiv. înainte. Aspectul cel mai important însă constă în faptul că toate acţiunile care vor fi învăţate ulterior vor fi folosite în cadrul acestor jocuri simple. 1. 3 m distanţă între parteneri. În cadrul acestor jocuri lovirea de sus este folosită pentru jucarea mingii la fiecare dintre cele trei lovituri permise de regulament. în timpul şi după transmiterea mingii Pasa cu două mâini de sus este prima formă specifică de jucare a mingii care se învaţă. . 133 . Prin organizarea jocului la începători creşte emulaţia şi implicit este stimulată implicarea copiilor în lecţie.condiţionând în mod direct acţiunile de joc fiind responsabile de derularea eficientă a acestora. ÎNVĂŢAREA PASEI ÎNAINTE CU DOUĂ MÂINI DE SUS Aspect dominant – cupă adâncă şi elastică. O1.

prin întoarcerea „instructorului” uşor cu faţa spre direcţia respectivă. 134 .În cazul în care apar probleme de execuţie. după care se continuă exersarea în condiţii uşoare. Indicaţii metodice: . cu precizarea locului. pasă de control – pasă spre partener. • Pe perechi. preluare de sus din minge oferită spre stânga şi spre dreapta executantului. . 4 m distanţă între parteneri. Indicaţii metodice: . 4 m distanţă între parteneri. se recomandă exersarea în condiţii foarte uşoare pentru a ajuta formarea stereotipului motric pe coordonate corecte. • Pe perechi.Mingea se oferă cu o traiectorie suficient de înaltă astfel încât să fie facilitată intervenţia corectă.. 3 m distanţă între parteneri. Indicaţii metodice: . - Exersarea în condiţii foarte uşoare nu se realizează cu tot colectivul ci la aceste mijloace se apelează strict pe linia individualizării.Se execută serii de câte 5 acţiuni consecutive după care se schimbă rolurile. cca. prinderea în cupă la nivelul frunţii a mingii oferite de către partener urmată de auto aruncare şi pasare cu două mâini de sus spre partener. • Pe perechi. cca.Se execută serii de câte 8 – 10 acţiuni consecutive după care se schimbă rolurile.Se execută serii de câte 15 – 20 de acţiuni consecutive. .Precizarea locului în care va fi transmisă mingea se va face prin dirijarea direcţiei.

Scopul este acela de a transmite mingea spre jucătorul de la fileu cât mai precis şi cu traiectorie înaltă.Pentru a încadra exersarea faza de joc. . în ambele terenuri în acelaşi timp. Indicaţii metodice: în care 135 . cu o traiectorie înaltă care să permită reluarea acţiunii în condiţii optime asigurându-se continuitatea în exersare. 6 m distanţă între parteneri. cca.Sarcina fiecăruia este aceea de a transmite mingea cât mai precis spre partener. • Pe perechi perpendicular pe fileu. 5 – 6 m distanţă între parteneri. . mingea va fi oferită de la fileu. • Pe perechi perpendicular pe fileu. cca. Indicaţii metodice: . cu precizarea locului.Se execută serii de câte 10 acţiuni consecutive după se schimbă rolurile dar obligatoriu şi locurile. preluare de sus din minge oferită spre stânga şi spre dreapta executantului.. pe câte o jumătate de teren sau chiar pe culoare. iar preluarea efectuată de la linia de fund cu faţa spre plasă.Se poate lucra cu colective mai numeroase. preluare de sus din minge transmisă prin pasă de control – pasă spre partener. .

Greşeli de execuţie frecvente şi modalităţi de corectare ale acestora Îndoirea insuficientă a braţelor la nivelul articulaţiei cotului în momentul pasării .Pe fondul continuităţii. simţit.tendinţa de a aştepta mingea cu braţele întinse. Indicaţii metodice: . pe o astfel încât efectul corectiv al exersării să se facă  136 .Exersarea se derulează pe coordonatele descrise anterior. • Pase de control din aşezat pe sol executat individual (fiecare cu minge). Mijloacele pentru corectare se bazează pe limitarea acţionării doar la nivelul braţelor astfel încât executantul să nu se mai poată ajuta de picioare. . • Pase de control din aşezat pe o bancă sau un scaun. în baza feedback – ului mişcarea se corectează de la sine. executat individual.Se execută serii de 15 – 20 de repetări. Indicaţii metodice: ..Se execută serii de câte 10 acţiuni după care se schimbă rolurile şi locurile. • Preluare cu două mâini de sus din aşezat bancă.Se execută serii de câte 20 de acţiuni consecutive după care se schimbă rolurile. . din minge oferită de la o distanţă de 3 m cât mai aproape de fruntea executantului.

Îndoirea insuficientă a picioarelor la nivelul articulaţiei genunchiului în momentul pasării . • Preluare de sus prin ridicare din aşezat. Indicaţii metodice: . Preluarea de control a celui care oferă mingea reprezintă un reper important al eficienţei preluării.Se execută serii de 10 – 15 repetări după care se schimbă rolurile. • Pe perechi la cca. La fel ca în situaţia anterioară.Sarcina este aceea de a efectua preluarea de sus cât mai precis şi cu traiectorie înaltă astfel încât să poată fi recepţionată prin preluare de control şi prindere. Contactul cu mingea nu se realizează la nivelul frunţii – tendinţa de a duce doar mâinile spre minge pentru întâmpinarea ei fără o poziţionare sub traiectoria descendentă a mingii.   137 .. 3 m distanţă.8 repetări după care se schimbă rolurile.Se execută serii de 6 . . Indicaţii metodice: . profesorul trebuie să găsească soluţii care să determine execuţii pe coordonate corecte care să conducă la corectare greşelii fără foarte multe explicaţii.Distanţa de la care se oferă mingea este mică pentru a conferi siguranţă în transmiterea acesteia. 4 m distanţă între parteneri lovirea cu fruntea a mingii oferite cât mai comod de către partener.sau tendinţa de a aştepta mingea în picioare într-o poziţie mult prea înaltă. din minge oferită cât mai precis în „cupa” executantului de la cca. ceea ce înseamnă că greşeala tinde să se corecteze.

aspect ce duce la precipitare şi la apariţia unor greşeli de execuţie la nivelul aspectului dominant. . înainte. folosite în etapa anterioară şi la care s-a produs n anumit tip de adaptare.Se exersează pe aceleaşi coordonate ca în varianta anterioară. Organizarea exersării în circuit. Să se evite coborârea mâinilor de la nivelul frunţii deoarece grăbeşte revenirea la nivelul frunţii pentru o nouă execuţie.Se execută serii de 25 . aceste mijloace pot fi abordate frontal sau în circuit. • Pase de control din aşezat (pe sol sau pe bancă). Această adaptare permite creşterea volumului de repetări fără riscul apariţiei unor greşeli de execuţie.. Indicaţii metodice: . O2.Execuţia este precedată de menţinerea palmelor în cupă la nivelul frunţii şi depărtarea lor în momentul contactului. 3 m. Indicaţii metodice: . . determină alternarea condiţiilor de execuţie ale aceleiaşi mişcări şi conduce la instalarea mai rapidă a deprinderii. . cca.30 repetări. Din punct de vedere al exersării.Se execută serii de 25 . 138 . Organizarea exersării pentru consolidare se realizează în baza unor exerciţii simple ca structură.Se pune accent pe menţinerea cupei la nivelul frunţii între intervenţiile la minge.30 repetări. în timpul şi după lovirea mingii. Mijloacele folosite în această etapă a învăţării sunt: • Pase de control din stând.exersarea pasei de sus cu accent pe consolidarea cupei adânci şi elastice. • Pasă de control pasă spre partener executat pe perechi la distanţă mică între parteneri.

aceasta va fi prinsă şi se va continua exersarea după o auto aruncare. .pasă spre perete executat de la cca. pe parcursul derulării seriei de repetări se va modifica distanţa faţă de perete prin deplasare înainte – înapoi. • Pasă de control .Indicaţii metodice: . . 3 m de acesta.În cazul în care mingea revine în condiţii dificile care obligă la o acţionare pe coordonate greşite.Se pune accent pe intrarea sub traiectoria mingii şi realizarea contactului la nivelul frunţii.Se execută serii de 25 – 30 de acţiuni consecutive. Indicaţii metodice privind organizarea unui circuit: . .Se execută serii de 25 – 30 de acţiuni consecutive.Se vor alterna mijloacele în care se acţionează individual cu cele pe perechi pentru a dinamiza exersarea.După ce se îmbunătăţeşte controlul mişcării care va genera continuitate în exersare. 139 . pentru a obliga la o adaptare permanentă a modului de acţionare asupra mingii. Indicaţii metodice: . . .Nu se fixează repere cifrice privind numărul de repetări de efectuat pentru a preveni instalarea oboselii.Fiecare exerciţiu va include în exersare câte doi sportivi. Mijloacele prezentate se pot constitui în elemente ale unui circuit care se organizează după reguli simple care conducă la operativitate în exersare şi la eliminarea unor timpi morţi generaţi de necesitatea unor explicaţii sau de fragmentarea exersării.

. În acest fel când se exersează în perechi vor găsi o minge. (Exersare Pase de control din stând. Pasă de control .pasă spre partener. 3. 2.Se alege un exerciţiu la nivelul căruia se stabileşte o dozare fixă (10. . pe perechi). 30 de repetări). 20. Exemple de mijloace care pot compune un circuit: 1.. 6. pentru a evita circulaţia mingilor dintr-o parte în alta. 140 . Pase de control din aşezat. . (Exersare individuală). Preluare de sus din minge oferită spre stânga şi spre dreapta fără precizarea locului (organizat eventual perpendicular pe fileu cu schimbarea obligatorie a locurilor pentru execuţie).exersarea pasei de sus în condiţii apropiate de joc. O3. (Exersare Pase de sus pe perechi la distanţă mică între parteneri. (Exersare pe perechi).La nivelul celorlalte exerciţii ce compun circuitul se vor face cât mai multe repetări pe repriza de efort prin transmiterea mingii la o înălţime mică – medie. iar dacă urmează exersarea individuală.Acest exerciţiu reprezintă reperul de bază în organizarea exersării şi la nivelul acestuia se va da semnalul de începere şi încetare a exersării. (Exersare pe perechi).pasă spre perete de la distanţă mică. 4. care va creşte progresiv în timp pe măsură ce sportivii se adaptează la acest regim de lucru. Pasă de control . individuală). . după încetarea exersării fiecare sportiv lasă mingea în locul în care a lucrat după care rotează. (Exersare individuală). două mingi. 15. astfel încât să revină foarte repede la executant.Datorită faptului că se alternează exersare individuală cu cea pe perechi. Reprezintă exerciţiul de bază la care stabilim numărul fix de repetări şi care va da semnalul de începere şi încetare a exersării după ce ambii sportivi au efectuat seria de repetări. 5.

2. Date fiind dificultăţile de adaptare ce apar la mulţi începători. O1. Indicaţii metodice: .• Pe perechi. Indicaţii metodice: . .4 m distanţă între parteneri.Transmiterea mingii se realizează spre dreapta deoarece această direcţie este desprinsă din modelul final de joc. ÎNVĂŢAREA ORGANIZĂRII CELOR TREI LOVITURI Aspect dominant: transmiterea mingii spre dreapta.Se execută serii de câte 15 – 20 de acţiuni consecutive după care se schimbă rolurile. 141 .Mingea se oferă printr-o mişcare scurtă (care să nu dea posibilitatea anticipării direcţiei de transmitere) cu o traiectorie mai înaltă decât în exerciţiul anterior. 4 m distanţă între parteneri.exersarea organizării celor trei lovituri în condiţii uşoare sau foarte uşoare. . Acest exerciţiu de efectuare a pasei de sus în condiţii apropiate de joc coincide cu trecerea la următoarea etapă în învăţarea jocului de volei şi anume aceea de exersare a organizării celor trei lovituri în condiţii uşoare sau foarte uşoare. . se va începe exersarea direct în condiţii foarte uşoare pentru a fi siguri că formarea deprinderilor specifice se va realiza corect. fără precizarea locului. astfel încât să fie create condiţiile pentru execuţii corecte.Se execută serii de câte 15 – 20 de acţiuni consecutive. preluare de sus din minge oferită spre stânga şi spre dreapta executantului. cca. • Pasarea mingii cu două mâini de sus în trei jucători organizaţi în triunghi la 3 .

În felul acesta toţi vor învăţa să adapteze modul de jucare a mingii în raport cu coordonatele specifice fiecărei zone de acţionare.4 m distanţă între parteneri. . auto aruncare şi pasare de sus în condiţii de corectitudine.Se execută serii de 10 . lateral stânga – dreapta. întoarcere pe noua direcţie şi transmiterea mingii prin auto aruncare şi pasare de sus.În momentul prinderii mingii în cupă în poziţie joasă. .• Câte trei organizaţi în triunghi la 3 .Mingea va fi transmisă spre dreapta. apoi urmează o întoarcere spre noua direcţie şi transmiterea mingii.15 acţiuni consecutive după se rotează astfel încât fiecare să treacă prin toate zonele de contact cu mingea. paralelă cu fileul şi cât mai precisă a celei de-a doua lovituri. preluarea mingii transmise de partener în cupă la nivelul frunţii. • Pase de sus în triunghi la fileu. cu baza triunghiului pe plasă şi vârful la 4 . Indicaţii metodice: .În cazul unei execuţii greşite se reia exersarea prin prindere. executantul este orientat cu faţa spre zona unde vine mingea. • Acelaşi exerciţiu dar cu transmiterea celei de-a treia lovituri pentru vârful triunghiului. .5 m distanţă de aceasta.Se execută serii de 8 – 10 acţiuni consecutive. .Se va pune accent pe transmiterea înaltă a primei lovituri şi pe execuţia înaltă. Indicaţii metodice: . Indicaţii metodice: care de 142 .

Se organizează cu 4 jucători dispuşi în triunghi. 1 2 3 care îl . O2. pasare „dă şi du-te” cu deplasare în direcţia de ..15 în aceleaşi condiţii prezentate anterior.terenul advers cu trecerea înapoi peste fileu a acesteia. 3 1 2 2 1 3 143 .exersarea organizării celor trei lovituri cu accent pe consolidarea transmiterii mingii spre dreapta • În triunghi la fileu.În cazul în care se lucrează cu colective numeroase. • Organizarea celor trei lovituri din minge transmisă din. .Pentru a facilita trecerea mingii peste fileu din a treia lovitură. . Indicaţii metodice: . Trecerea prin zona instructorului conduce la responsabilizarea copiilor şi ajută la o mai bună cunoaştere a acestora şi la descoperirea calităţilor de lider. executat în 4 jucători. Indicaţii metodice: . .Se execută serii de 10 .Se execută serii de 15 acţiuni consecutive după se efectuează o rotaţie care include şi pe „instructor”.Se execută serii de 15 . . se poate lucra pe câte o .20 acţiuni consecutive. transmitere a mingii. jucătorul nu va mai fi poziţionat lângă fileu ci va fi retras după linia de 3 m. întotdeauna cu doi jucători în locul de unde pleacă mingea şi cu deplasare în direcţia transmiterii mingii.

pasare spre vârful triunghiului.jumătate de teren. Indicaţii metodice: . cu dispunerea triunghiurilor în terenuri opuse pentru ca jucătorii să aibă spaţiu şi să nu se incomodeze în cazul unor mingi transmise imprecis. Pentru o mai mare operativitate. 3. 6. Organizarea celor trei lovituri din minge transmisă precis prin Organizarea celor trei lovituri din minge transmisă imprecis prin pasare directă cu două mâini de sus spre vârful triunghiului. Organizarea celor trei lovituri din minge oferită precis cu Organizarea celor trei lovituri din minge transmisă precis prin Organizarea celor trei lovituri din minge transmisă precis prin traiectorie înaltă de către „instructor”. ca variante posibile ale acestei structuri de mijloace se pot propune: 1. 5. După ce exersarea devine suficient de sigură.înapoi) prin auto aruncare .Indiferent de varianta folosită. Organizarea celor trei lovituri din minge transmisă înalt dar imprecis (stânga – dreapta. pasare directă cu două mâini de sus spre vârful triunghiului. înainte . Astfel. auto aruncare .pasare sau prin pasă de control . 4.pasare de sus spre vârful triunghiului. 2. pentru dinamizare. pasă de control . Variantele vor fi stabilite în baza modificării unor coordonate precum modalitatea de punere a mingii în joc sau sarcini suplimentare stabilite pentru jucători. sarcină principală pentru fiecare constă în transmiterea cât mai precisă a mingii pentru cel care urmează să 144 .pasare de sus spre vârful triunghiului. putem organiza o structură de exerciţii folosindu-l pe acesta din urmă drept reper. instructorul nu va mai prinde mingea venită din a treia lovitură ci va executa o pasă de control (prin care îi dă timp executantului celei de-a treia lovituri să se retragă din fileu) şi o va pasa de sus în terenul advers pentru reluarea exersării.

Prin abordarea variantelor cu transmitere imprecisă pentru prima lovitură.exersarea organizării celor trei lovituri în condiţii apropiate de joc • Organizarea celor trei lovituri din minge transmisă din terenul advers din Z1. • Organizarea celor trei lovituri din mingi transmise din.terenul advers alternativ de către doi instructori. cu trecerea înapoi peste fileu a acesteia prin săritură.De fiecare dată. sunt aduse în cadrul exersării coordonate specifice jocului. variantele fiind stabilite prin modificarea modului în care este transmisă mingea de către cei doi instructori şi prin stabilirea unor sarcini suplimentare în modul de jucare a mingii în cadrul fiecăreia din cele trei lovituri. . de fiecare dată mingea va fi transmisă de instructor în momentul în care a fost efectuată a doua lovitură în cadrul triunghiului.Se execută serii de 15 acţiuni după care se 1 2 3 .intervină indiferent de condiţiile în care se efectuează jucarea mingii. pentru operativitate putem organiza o structură de exerciţii după modelul anterior. De asemenea. . O3. 145 . fiecare va urmării să-şi pună coechipierii în condiţii optime de a continua faza de joc fiind accentuate aspectele de întrajutorare în direcţia corectării unor greşeli la nivelul execuţiilor anterioare. . . Indicaţii metodice: . .Pentru a dinamiza exersarea. a treialovitură va fi orientată precis la instructorul de la care a plecat mingea pentru a asigura continuitatea în exersare.Acest aspect este necesar să fie impus ca o prioritate în jucarea mingii încă de la începutul instruirii în cadrul acţionării în colectiv. efectuează o rotaţie care include pe toţi jucătorii. cu trecerea acesteia înapoi peste fileu. În acest fel.

. După modelele anterioare. • Organizarea celor trei lovituri din minge transmisă din Z1 a terenului advers spre doi jucători. Orientarea mingii pentru preluare va fi efectuată aleator de către instructor fără o ordine prestabilită. cu trecere peste fileu din săritură. prima lovitură poate fi efectuată şi de cel care execută trecerea mingii peste fileu. . folosind variante diferite de punere a mingii în joc.În exersare se păstrează încă ordinea succesiunii intervenţiilor pentru consolidarea intervenţie alternative. Indicaţii metodice: . putem organiza structuri de exerciţii în baza mijloacelor descrise.. • Acelaşi exerciţiu dar cu plasarea instructorului în Z5. .Se execută serii de 10 acţiuni după care se efectuează o rotaţie care îl include şi pe instructor.Trecerea mingii peste fileu din a treia lovitură se va efectua din săritură pe două picioare şi întoarcere cu faţa spre instructor.Pentru a apropia şi mai mult exersarea de condiţiile de joc. structuri de exerciţii folosind ca punct de pornire cele trei mijloace de bază descrise mai sus. 146 . pentru operativitate putem organiza după modelul anterior. Indicaţii metodice: . De asemenea. .Se execută serii de 10 acţiuni după care se 1 3 2 efectuează o rotaţie care îl include şi pe instructor. • Acelaşi exerciţiu cu poziţionarea instructorului în Z5.

Pentru asigurarea 1 2 3 3 2 1 . . . Indicaţii metodice: . după modelele anterioare şi acest exerciţiu poate sta la baza organizării unei structuri. De asemenea. • Organizarea celor trei lovituri în două triunghiuri.Se execută serii de 10 acţiuni consecutive după se efectuează o rotaţie. de-o parte şi de cealaltă a fileului cu trecerea mingii peste fileu din săritură. . trecerea înapoi peste fileu a acesteia din săritură. de-o parte şi de cealaltă a fileului cu trecerea mingii peste fileu din săritură aleator spre oricare din cei doi jucători poziţionaţi pentru preluare.Se execută serii de câte 10 acţiuni consecutive organizate de către fiecare dintre instructori după care se efectuează o rotaţie. Indicaţii metodice: .Se execută pe coordonatele descrise anterior dar la 2 2 .Exersarea se derulează pe coordonate descrise în variantele anterioare. 147 . Indicaţii metodice: .• Organizarea celor trei lovituri din mingi transmise din terenul advers alternativ de către doi instructori poziţionaţi în zone diferite. cu . • Organizarea celor trei lovituri în două triunghiuri. care continuităţii se recomandă ca mingea să fie transmisă peste fileu cu o traiectorie înaltă care să permită intrarea în posesia mingii în condiţii optime.

prima lovitură poate interveni şi jucătorul care trece mingea peste fileu. Pentru a facilita acest aspect, jucătorul va fi retras şi poziţionat pe linie cu vârful triunghiului. 3. PRELUAREA CU DOUĂ MÂINI DE JOS Aspect dominant – lovirea mingii cu treimea inferioară a antebraţelor (cu manşeta) şi întinderea braţelor la nivelul coatelor Consolidarea pasei de sus în condiţii de joc determină transmiterea mingii la adversar cu traiectorii mai joase, viteză mai mare de zbor a mingii, aspecte ce induc unele greşeli de execuţie. A lăsa jocul liber în aceste condiţii generează instalarea ca deprinderi a acestor greşeli de execuţie. Pentru prevenirea acestui fenomen este momentul în care este necesar să introducem în învăţare lovirea de jos. O1. - exersarea preluării de jos în condiţii uşoare sau foarte uşoare; • Individual, intrare în poziţie specifică pentru lovire cu două mâini de jos, verificarea şi corectarea acesteia cu accent pe priza la nivelul mâinilor şi poziţionarea braţelor într-un unghi optim (cca. 45 grade în articulaţia umărului) care să determine o ricoşarea a mingii din suprafaţa de contact, înalt şi spre înainte. Indicaţii metodice: - Se urmăreşte poziţia joasă cu un picior mai înainte. Nu se recomandă poziţionarea picioarelor pe aceeaşi linie deoarece extensia trenului inferior în momentul preluării va genera o ridicare pe verticală şi va influenţa negativ controlul direcţiei şi traiectoriei; - Flexia cubitală a mâinilor şi poziţionarea corectă braţelor se controlează prin sprijin cu o mână la nivelul zonei dorsale a antebraţelor, deasupra

148

articulaţiei pumnilor şi exercitarea unei presiuni de sus în jos pe pumni pentru a forţa realizarea flexiei. • Pe perechi, 3 m distanţă între parteneri, preluare de jos din minge oferită înaintea partenerului. Indicaţii metodice: - Se execută câte 5 acţiuni consecutive după care se schimbă rolurile; - În cazul în care apar probleme de execuţie, se recomandă exersarea în condiţii foarte uşoare pentru a ajuta formarea stereotipului motric pe coordonate corecte. • Pe perechi, cca. 4 m distanţă între parteneri, preluare cu două mâini de jos din minge oferită stânga - dreapta executantului, cu precizarea locului. Indicaţii metodice: - Se execută serii de câte 10 acţiuni consecutive după care se schimbă rolurile; - Precizarea locului în care va fi transmisă mingea se va face prin dirijarea direcţiei şi prin întoarcerea celui care oferă mingea cu faţa spre direcţia respectivă. • Pe perechi, cca. 4 m distanţă între parteneri, preluare cu două mâini de jos executat alternativ. Indicaţii metodice: - Se execută câte 20 de acţiuni consecutive către fiecare dintre parteneri cu accent pe continuitate asigurată de transmiterea mingii cât mai precis cu o traiectorie. Greşeli de execuţie frecvente şi modalităţi de corectare ale acestora de

149

Vom încerca să prezentăm în continuare câteva dintre cele mai frecvente greşeli care apar în procesul de învăţare al preluării cu două mâini de jos cât şi câteva soluţii privind corectarea acestora.  înaltă. Această greşeală tehnică, prin faptul că determină un contact cu mingea într-o poziţie înaltă generează lipsa de control asupra direcţiei şi traiectoriei. De asemenea, contactul cu mingea într-o poziţie înaltă obligă la o jucare a acesteia prin acţiunea braţelor, aspect ce deteriorează controlul direcţiei şi traiectoriei care se traduc prin lipsă de precizie. • Preluare cu două mâini de jos prin ridicare din aşezat pe o bancă, din minge oferită înaintea executantului de la 3 – 4 m distanţă. Indicaţii metodice: - Se execută serii de 10 repetări după care se schimbă rolurile; - Executantul este aşezat pe bancă în poziţie specifică, execuţia fiind însoţită de ridicare de pe bancă, poziţia de flexie la nivelul genunchilor ce precede contactul cu mingea marcând o poziţie iniţială corectă. Tendinţa de a aştepta mingea în picioare într-o poziţie prea

O2. - exersarea preluării de jos cu accent pe consolidarea lovirii cu treimea inferioară a antebraţului („manşeta”); Exerciţiile folosite pentru consolidare vor fi simple ca structură şi au fost folosite în etapa anterioară. Astfel, creşterea volumului de repetări, principala condiţie pentru consolidarea deprinderilor, devine posibil ca urmare a adaptării la tipul de mişcare şi regimul de efort. De asemenea,
150

exersarea poate fi abordată frontal sau în circuit, iar mijloacele folosite în această etapă a învăţării sunt: • Preluare de control cu două mâini de jos din stând executat individual. Indicaţii metodice: - Se execută serii de 25 - 30 repetări; - Mingea se transmite la o înălţime medie care să permită păşirea spre minge şi intrare în poziţie specifică cu orientarea suprafeţei de contact sub traiectoria acesteia la fiecare intervenţie. • Pe perechi, preluare de control – preluare cu două mâini de jos spre partener din minge oferită de partener de la o distanţă de 3 m. Indicaţii metodice: - Se execută serii de 25 – 30 de acţiuni consecutive după care se schimbă rolurile; - Se pune accent pe execuţii corecte. Dacă apar greşeli de execuţie mingea va fi prinsă şi se va relua exersarea pe coordonate corecte ale mişcării. • Pe perechi, preluare de control – preluare cu două mâini de jos spre partener executat de la cca. 3 m distanţă. Indicaţii metodice: - Se execută serii de 25 – 30 de acţiuni consecutive în aceleaşi condiţii ca cele anterioare. • Preluare de control – preluare cu două mâini de jos spre perete, executat de la cca. 4 m de acesta. Indicaţii metodice: - Se execută serii de 25 – 30 de acţiuni consecutive;
151

dreapta fără precizarea locului. 30 de repetări). 15. pentru a evita circulaţia inutilă a mingilor. . care va creşte progresiv în timp pe măsură ce se produce adaptarea la regimul de lucru şi care reprezintă reperul de bază la nivelul căruia se va da semnalul de începere şi încetare a exersării. 2.Se alege un exerciţiu la nivelul căruia se stabileşte o dozare fixă (10. Preluare de control cu două mâini de jos. pentru a obliga la o adaptare permanentă a modului de acţionare asupra mingii. Indicaţii metodice privind organizarea unui circuit: . după încetarea exersării fiecare sportiv lasă mingea în locul în care a lucrat după care rotează.Fiecare exerciţiu din cadrul circuitului va include în exersare câte doi jucători. (Exersare pe perechi). Perpendicular pe fileu. Mijloacele prezentate pot fi integrate ca elemente ale unui circuit care se organizează după aceleaşi reguli ca în cazul consolidării pasei de sus. .După ce se îmbunătăţeşte controlul mişcării asigură continuitate în exersare. 20. .În cadrul celorlalte exerciţii se vor face cât mai multe repetări posibile. Reprezintă exerciţiul de bază la care se stabileşte dozare fixă şi care va da semnalul de începere şi încetare a exersării după ce ambii sportivi au efectuat seria de repetări.Se alternează mijloacele în care se acţionează individual cu cele pe perechi pentru dinamizarea exersării.Datorită alternării exersării individuale cu cea pe perechi. 152 . . (Exersare individuală).. Exemple de mijloace care pot compune un circuit: 1. în cadrul seriei de repetări se va modifica distanţa faţă de perete prin deplasare înainte – înapoi. preluare cu două mâini de jos din minge oferită de la fileu stânga .

3. 4. 5.

Preluare de control – preluare cu două mâini de jos spre partener. Preluare de control – preluare cu două mâini de jos spre perete de Preluare cu două mâini de jos executat alternativ pe perechi la

(Exersare pe perechi); la distanţă mică. (Exersare individuală); distanţă mică între parteneri. (Exersare pe perechi); O3. - exersarea preluării de jos în condiţii apropiate de joc; • Pe perechi perpendicular pe fileu, 4 - 5 m distanţă între parteneri, preluare cu două mâini de jos din minge oferită de la fileu stânga – dreapta fără precizarea locului. Indicaţii metodice: - Se execută câte 15 – 20 acţiuni consecutive după se schimbă rolurile şi locurile; - Se poate lucra cu colective numeroase, pe câte o jumătate de teren sau chiar pe culoare. • Acelaşi exerciţiu dar pentru dinamizarea exersării mingea este transmisă prin pasă de control – pasare de sus stânga – dreapta fără precizarea locului. Indicaţii metodice: - Se execută pe aceleaşi coordonate ca varianta descrisă anterior; - Pasa de control are rolul a dinamiza exersarea şi de a permite celui care a efectuat preluarea revenirea în locul iniţial. de care

4. PASA ÎNAPOI CU DOUĂ MÂINI DE SUS

153

Aspect dominant – extensia accentuată a trunchiului şi capului Pasa înapoi cu două mâini de sus este o formă specifică de jucare a mingii asociată cu acţiunea de ridicare. Datorită faptului că mult timp jocul bilateral se derulează în baza unor modele intermediare fără specializare pe zone şi pe posturi, fiecare jucător prin rotaţie devine şi ridicător. În aceste condiţii considerăm necesară însuşirea acestei forme de jucare a mingii de către toţi jucătorii. Ulterior, pasarea mingii înapoi va sta la baza învăţării ridicării înapoi. O1. - exersarea pasei înapoi în condiţii uşoare sau foarte uşoare.

Pe perechi, 4-5 m distanţă între parteneri, preluare de control de sus şi

prinderea mingii transmise de partener, întoarcere 180ْ cu spatele şi pasarea mingii înapoi spre partener precedată de auto aruncare, executat alternativ. Indicaţii metodice: - Se execută câte 8 - 10 acţiuni consecutive de către fiecare, cu accent extensia trunchiului şi capului; - De asemenea, privirea urmăreşte mingea cu pentru o direcţionare mai precisă a acesteia, iar mingea este condusă prin întinderea completă a braţelor în momentul pasării. • Individual cu minge la cca. 3 m distanţă de perete, întoarcere cu spatele spre perete şi pasarea mingii spre acesta precedată de auto aruncare, întoarcere spre perete şi preluare de control de sus cu prindere în cupă la nivelul frunţii. Indicaţii metodice: - Se execută câte serii de câte 8- 10 acţiuni;

154

-

Auto aruncarea se face în aşa fel încât picioarele să depăşească proiecţia mingii pe sol, aspect ce favorizează extensia de trunchi cap în momentul execuţiei şi permite o direcţionare mai bună a mingii; şi

- Întoarcerea spre minge se face foarte rapid pentru a permite o mai bună orientare sub traiectoria acesteia pentru o acţionare optimă; - Pentru a amplifica efectul acestui exerciţiu asupra capacităţii de orientare, întoarcerea spre minge se face şi spre stânga şi spre dreapta. • Pe perechi faţă în faţă, perpendicular pe perete la cca. 3 m distanţă între parteneri şi 4 m de perete, pasare înapoi spre perete din minge transmisă de partener. Indicaţii metodice: - Se execută 10 acţiuni consecutive după care se schimbă rolurile; - Pasarea înapoi spre perete se face astfel încât să ajungă înapoi la cel care a transmis-o şi care execută o preluare de control şi prinderea în cupă la nivelul frunţii; - Coordonatele exerciţiului ajută la formarea deprinderii de pasare înapoi la distanţe mai mari.

Greşeli de execuţie frecvente şi modalităţi de corectare ale acestora  Întinderea insuficientă a braţelor în momentul pasării. • Individual în aşezat cu spatele spre perete, la 3-4 m distanţă, pasă înapoi spre perete din auto aruncare urmată de rulare pe spate. Indicaţii metodice:

155

- Se execută serii de câte 10 acţiuni consecutive cu accent pe extensia trunchiului şi capului în momentul acţionării şi pe împingerea activă a mingii spre perete; - Pentru a facilita extensia trunchiului şi capului, mingea este transmisă prin auto aruncare spre înapoi astfel încât acţiunea să se realizeze dintro poziţie dezechilibrată spre înapoi. Astfel, se creează un unghi optim între trunchi şi sol care permite o acţionare corectă a braţelor cât şi un control vizual al mingii până în momentul contactului acesteia cu peretele; - În cazul în care apar probleme de recuperare a mingii care afectează continuitatea în derularea seriei de repetări, putem opta pentru o formă de organizare a exersării care să mai includă un ajutor cu o minge. • Individual în aşezat cu spatele spre perete, la 3-4 m distanţă, pasă înapoi spre perete din auto aruncare urmată de rulare pe spate. Indicaţii metodice: - Se execută pe aceleaşi coordonate şi în aceleaşi condiţii menţionate anterior; - Pentru creşterea densităţii cât şi pentru asigurarea continuităţii în exersare putem opta pentru utilizarea unei variante de tip „bandă rulantă” cu folosirea a două mingi, una la executant, iar a doua la ajutorul situat în faţa acestuia. După efectuarea pasei înapoi, ajutorul transmite mingea spre executant şi o recuperează pe cea care ricoşează din perete; - Pentru a preveni apariţia unor „timpi morţi” în exersare şi pentru a fi asigurată continuitatea în exersare, pasa spre perete se va efectua doar în momentul în care ajutorul a recuperat mingea şi este pregătit pentru a o retransmite executantului;

156

Nu se recomandă exersarea într-un ritm rapid care poate afecta corectitudinea execuţiei. Indicaţii metodice: . . Această poziţie determină condiţii de împingere a mingii într-un unghi optim care permite în acelaşi timp şi un control vizual al acesteia care va conduce la un control mai bun al traiectoriei şi direcţiei. mingea se oferă cu o traiectorie medie şi spre înapoia executantului.exersarea pasei înapoi cu accent pe consolidarea extensiei la nivelul trunchiului şi capului în momentul execuţiei. Aceste mijloace pot fi exersate frontal sau pot sta la baza organizării unui circuit. . accent pe extensia trunchiului şi capului şi pe acţionare activă la nivelul braţelor. Procesul de consolidare a deprinderii se bazează pe exerciţii simple folosite în etapa anterioară şi care permit creşterea numărului de repetări.Se execută serii de 10 acţiuni consecutive. Deci nu trebuie să ne grăbim ci trebuie să punem accentul pe realizarea unor execuţii corecte. Acesta prezintă avantajul că putem mări numărul de repetări pe fondul alternării condiţiilor de efectuare a pasei înapoi şi a formelor de organizare a 157 . astfel încât efectuarea acţiunii să se realizeze dintr-o poziţie dezechilibrată spre înapoi. pasă înapoi din aşezat urmată de rulare pe spate din minge oferită de la 2-3 m distanţă.Mingea pasată înapoi va fi transmisă prin pasă înainte cu două mâini de sus spre cel care o oferă executantului poziţionat la mijloc pentru a relua rapid exersarea.. cu O2.Pentru a facilita extensia şi rularea pe spate. • Câte trei aşezaţi în şir. .

Indicaţii metodice: . . • Câte trei organizaţi în şir. aspecte ce conduc la instalarea mai târzie a stării de oboseală care conduce la apariţia unor greşeli de execuţie.25 de acţiuni consecutive de pasare înapoi cu accent pe continuitate. aceasta va fi prinsă exersarea fiind reluată prin auto aruncare şi pasare de sus spre cel care efectuează pasa înapoi. . • Pe perechi perpendicular pe perete.25 de repetări cu accent pe continuitate în exersare.Se execută serii de 20 . cel dinspre perete orientat cu spatele spre acesta. 158 . 3-4 m distanţă între parteneri.Se execută serii de 20 .În vederea asigurării continuităţii şi a eliminării „timpilor morţi”. Indicaţii metodice: . pasă înapoi efectuată de jucătorul din centru din minge transmisă prin pasă de control – pasă de sus de către una din extreme. sunt aşezate în apropiere 2-3 mingi care pot fi introduse în joc în cazul în care mingea nu poate fi recuperată rapid. .În situaţia în care mingea revine în condiţii dificile care nu permit reluarea exersării.exersării. urmată de întoarcere spre minge şi reluarea exersării cu pasare înapoi în direcţia opusă. mingea va fi recuperată şi exersarea va fi reluată prin auto aruncare – pasă de sus spre cel din centru.În cazul în care exersarea este întreruptă. Pasă înapoi spre perete precedată de pasă de control – pasă de sus efectuată de partenerul poziţionat cu faţa spre perete.

• Câte trei organizaţi în şir. .exersarea pasei înapoi în condiţii apropiate de joc. . jocul fiind astfel reluat. pasă înapoi efectuată de jucătorul din centru spre una din extreme din minge oferită pe direcţii diferite cu traiectorii şi viteze de zbor variabile.Pasa de control care precede pasarea mingii înapoi oferă timpul necesar schimbului de locuri şi poziţionării pentru efectuarea acţiunii. În felul acesta ne se exercită presiune asupra executantului pasei înapoi care nefiind obligat să se grăbească va greşi mai puţin.• Câte trei organizaţi în şir. Indicaţii metodice: .Se execută serii de 20 de acţiuni consecutive de către fiecare dintre cei doi jucători care schimbă locurile între ei. pasă înapoi efectuată de jucătorul din centru spre una din extreme din minge transmisă prin pasă de control – pasă de sus de jucătorul situat în faţa acestuia. Indicaţii metodice: 159 . Acest mod de organizare a exersării conduce la formarea capacităţii de adaptare a modului în care este efectuată pasa înapoi la o serie de variabile care pot să apară în joc. . O3. cel care a realizat pasa înapoi face schimb de locuri cu cel care a recepţionat mingea. după ce acesta a transmis-o prin pasă de sus spre cel de la care a pornit. În această secvenţă se va continua consolidarea deprinderii pe fondul introducerii unor coordonate care sunt desprinse din joc şi prin care solicitările sunt apropiate de specificul acestuia. După execuţie. aceasta va fi reluată prin auto aruncare şi pasare din locul din care mingea este pusă iniţial în joc. după care se efectuează o rotaţie în cadrul grupei.În cazul în care exersarea este întreruptă pe fondul vreunei execuţii greşite.

.Mingile vor fi retransmise spre cel care a pus mingea în joc prin pasă de sus efectuată de către cel spre care sunt orientate pasele înapoi. alternativ de către cei instructori. SERVICIUL DE JOS doi 160 .Se execută serii de 15 acţiuni consecutive după care jucătorii schimbă locurile între ei. . . .În cazul în care exersarea se întrerupe. .Această variantă conferă avantajul că în cazul pierderii unei mingi poate fi asigurată continuitatea în exersare până la recuperarea acesteia.Jucătorul spre care este orientată mingea prin execuţia pasei înapoi o va retransmite prin pasă de sus celui care pune mingea în joc pentru a închide circuitul la drumul mingii şi reluarea cât mai rapidă a exersării. de către doi instructori poziţionaţi lateral în faţa executantului. METODICA ÎNSUŞIRII ACŢIUNILOR TEHNICO – TACTICE INDIVIDUALE DE JOC METODICA ÎNSUŞIRII ACŢIUNILOR DE ATAC 1. indiferent de zona din care este efectuată pasa înapoi. • Pasă înapoi din mingi oferite alternativ.Se execută 15 acţiuni consecutive din mingi oferite aleator. va fi reluată din locul din care mingea este pusă iniţial în joc. Indicaţii metodice: . . pe direcţii diferite şi cu traiectorii variabile.Se va pune accent pe transmiterea mingii cât mai precis spre jucătorul poziţionat în spatele executantului.

. 1. iar jucătorii vor fi capacitaţi să – şi adapteze modul de acţionare în raport cu anumite cerinţe de natură tactică. se recomandă să începem învăţarea serviciului de jos care are o traiectorie înaltă şi o viteză mică de zbor a mingii şi permite acţionarea cu două mâini de sus pentru preluare jocului. Indicaţii metodice: . spre polul inferior Pentru a derula joc bilateral în condiţii regulamentare. pasa de sus. oriunde în suprafaţa ternului advers. Aceste coordonate devin repere importante pentru constituirea unui sistem de mijloace pornind de la exerciţiul de bază descris anterior.Se execută serii de câte 8 acţiuni consecutive.exersarea serviciului de jos în condiţii uşoare sau foarte uşoare • Serviciu de jos în terenul advers de la linia de fund a terenului. Regulamentul de joc permite efectuarea serviciului din orice punct al liniei de fund a terenului. În aceste condiţii deprinderile se formează în raport cu toate coordonatele posibile.Linia de fund a terenului se situează la 7 m distanţă de fileu deoarece se raportează la terenul de minivolei în care se derulează primele forme de joc bilateral.Exersarea globală pe care se pune accent în învăţarea acţiunilor de joc presupune acţionarea în condiţii regulamentare. . . O1. . Indicaţii metodice: 161 .Aspect dominant – blocarea articulaţiei pumnului şi punctul de lovire pe minge situat sub linia mediană. Dat fiind faptul că în planul învăţării nu a fost abordată decât o singură formă de jucare a mingii.Serviciu de jos în terenul advers de la linia de fund a terenului din dreptul Z1. mingea se va pune în joc conform regulamentului. deci de la linia de fund a terenului. .

Indicaţii metodice: . Apoi ne îndepărtăm progresiv de fileu până se ajunge la efectuarea acestui în condiţii uşoare. după caz. În funcţie de caz. astfel încât executantul să fie obligat să acţioneze diferit asupra mingii pentru ca mingea să fie trecută peste fileu. se execută serviciul în condiţii foarte uşoare.Zonele de serviciu sunt corespondente Z1 şi Z5. – Acelaşi exerciţiu cu serviciu de jos efectuat în terenul advers de la linia din dreptul Z6.Acelaşi exerciţiu cu serviciu de jos efectuat în terenul advers de la linia din dreptul Z5. În acest mod se acţionează asupra controlului mişcării şi se formează capacitatea de adaptare a serviciului.Se execută serii de câte 8 acţiuni consecutive. • Serviciu de jos executat pe culoar de la linia de fund a terenului. distanţa se reduce succesiv prin apropiere de fileu până la nivelul la. oriunde în suprafaţa ternului advers. 2. în terenul advers. .După realizarea a 2 -3 serii de repetări.Pe parcursul derulării seriilor de repetări se măreşte progresiv distanţa faţă de lini de fund. .care mingea poate fi trecută prin serviciu.Se execută serii de câte acţiuni de la linia de terenului. pentru a favoriza orientarea pe culoar mingii. .Se execută de la linia de fund a terenului fără ca aceasta să fie călcată. . Condiţiile de execuţie vor fi simplificate prin reducerea distanţei faţă de fileu de unde se va efectua serviciul. jucătorii din acelaşi teren vor schimba locurile între ei astfel încât deprinderea să se formeze în raport 162 . 3. 8 .. În cadrul exersării în condiţii uşoare.10 fund a . dacă apar probleme de trecere a mingii peste fileu. .

Indicaţii metodice: .exersarea serviciului de jos cu accent pe consolidarea blocării articulaţiei pumnului şi a lovirii mingii sub linia mediană Ca şi în cazul altor aspecte specifice jocului de volei consolidarea serviciului de jos se bazează pe exerciţii simple care să conducă la realizarea uni număr mare de repetări în cadrul exersării. . sunt eliminaţi timpii morţi şi este asigurată astfel o continuitate optimă în exersare.Exersarea se derulează în aceleaşi condiţii şi în baza aceloraşi indicaţii metodice ca şi varianta anterioară. . ce de jos executat pe diagonală de la linia de fund a . . cu ambele zone de serviciu.Se execută serii de câte 20 de acţiuni consecutive de la 6 m de perete. O2.. distanţă corespunde celei din teren. 163 .Se execută în baza aceloraşi indicaţii şi pe aceleaşi coordonate ca şi exerciţiul anterior. Indicaţii metodice: . • Serviciu de jos spre perete de la 6 m distanţă şi recepţionarea acesteia prin preluare de control şi prindere. • Serviciu terenului.Exerciţiile individuale efectuate spre perete conduc la realizarea unei densităţi mari datorită faptului că mingea revine foarte repede la executant de la o distanţă mică.

. Indicaţii metodice: . Acest jucător de la fileu prinde mingile preluate şi le retransmite pe sub fileu cât mai precis jucătorului de la serviciu. • Serviciu de jos pe culoar – preluare din serviciu cu două mâini de sus spre fileu. În momentul executării serviciului jucătorul de la fileu va trimite mingea celui aflat la serviciu şi se pregăteşte să primească mingea rezultată din preluarea serviciului. . . iar al treilea este poziţionat la fileu în dreapta celui care va executa preluarea serviciului.Se execută serii de câte 10 acţiuni după care se efectuează o rotaţie în cadrul grupei. astfel încât fiecare să treacă prin cele trei zone de contact cu mingea. se repetă serviciul până la realizarea unei serii complete de acţiuni reuşite.O minge se va afla la jucătorul de la serviciu. realizat pe grupe de trei jucători.Un jucător se află la serviciu. Indicaţii metodice: .Exerciţiul fiind folosit pentru consolidarea serviciului se va pune accent pe realizarea a 10 servicii reuşite astfel încât. • Acelaşi exerciţiu efectuat cu două tip bandă rulantă. un altul este situat în terenul advers la preluare. 164 . . iar a doua la ajutorul poziţionat la fileu.

exersarea se poate organiza pe cele culoare ale terenului.alternativ şi aleator spre jucători plasaţi pe cele trei culoare ale terenului advers care efectuează preluarea de sus a serviciului spre un jucător poziţionat la fileu între Z2 şi Z3. 10 după . Indicaţii metodice: 165 . În cazul în care se . După execuţia serviciului jucătorul de la fileu îi transmite a doua minge. - . • Serviciu de jos din Z1 şi Z5 efectuat . . în aceeaşi jumătate de teren vor fi alternate zonele în care acţionează un jucător (cel de la serviciu) cu zona în care se regăsesc doi jucători (cel de la preluarea serviciului şi cel aflat la fileu). una laserviciu.Z3. efectuat tip bandă rulantă. . O3.. . Indicaţii metodice: . lucrează cu colective trei ca numeroase. . iar a doua la jucătorul de la fileu.În derularea exerciţiului sunt folosite 2 mingi. . care se efectuează o rotaţie. În această variantă. . pentru jucătorii să nu se incomodeze reciproc.exersarea serviciului de jos în condiţii apropiate de joc • Serviciu de jos din Z1 aleator spre jucători plasaţi pe cele trei culoare ale terenului advers care efectuează preluarea de sus a serviciului spre un jucător poziţionat la fileu între Z2 şi.Se execută serii de câte 15 servicii consecutive. . • Acelaşi exerciţiu dar cu serviciu de jos din Z5.

folosit în sistem competiţional la nivel de copii. Apoi jocul este reluat în baza celor 5 mingi de care dispune cealaltă echipă. . . iar a treia la jucătorul de la fileu. cu accent pe efectuarea serviciului în serii de acţiuni consecutive. . .. de .În derularea exerciţiului sunt folosite 3 mingi. .Fiecare echipă dispune câte 5 mingi aşezate în .Fiecare jucător de la serviciu execută câte 10 acţiuni.Mingea este pusă în joc serviciu de jos. • Joc 4x4 cu pe teren regulamentar (7 / 7 m) derulat în baza modelului de joc cu efectiv redus. aspect ce face obiectul altui capitol. . . 3 1 2 2 3 1 . 2 la serviciu. . fiind parcurse succesiv toate zonele de contact cu mingea. până la epuizarea celor 5 mingi. jucătorul de la fileu transmite mingea spre cel care a efectuat serviciul şi care a rămas fără minge. după care se efectuează o rotaţie. se reia jocul prin serviciul de jos realizat de aceeaşi echipă. . . . Indicaţii metodice: . prin afara spaţiului de joc în apropierea zonei de serviciu. • Joc 3x3 pe o jumătate de teren cu serviciu de jos.Indiferent de cine câştigă faza de joc. model de joc 4x4. După ce jocul 3x3 cu punerea mingii în joc prin serviciu de jos capătă continuitate.Rotaţia jucătorilor se efectuează după ce echipa adversă realizează seria de 5 servicii. se poate aborda primul model intermediar de joc. vom descrie câteva mijloace care vizează serviciul. Fără a descrie caracteristicile acestui model de joc. specificminivoleiului. Indicaţii metodice: 166 .După execuţia serviciului. .

Jocul se desfăşoară în condiţii regulamentare. SERVICIUL DE SUS Aspect dominant – blocarea articulaţiei pumnului şi punctul de lovire pe minge situat sub linia mediană Pe parcursul procesului de învăţare. Indicaţii metodice: .Mingea este pusă în joc prin serviciu de jos. în formarea deprinderilor trebuie să avem în vedere aceste aspecte care trebuie incluse în cadrul mijloacelor folosite în pregătire. atunci când serviciul de jos nu mai pune probleme de intrare în posesia mingii în timpul jocului datorită consolidării preluării serviciului.. datorită coordonatelor sale. 167 . .exersarea serviciului de sus în condiţii uşoare sau foarte uşoare Regulamentul de joc permite efectuarea serviciului din orice punct al liniei de fund a terenului fără a limita distanţa faţă de aceasta. putem începe învăţarea serviciului de sus care este mult mai solicitant. 2. Indicaţii metodice: .Mingea este pusă în joc prin serviciu de jos. • Serviciu de jos în terenul advers de la linia de fund a terenului din dreptul Z1. În acest fel jucătorii vor putea să – şi adapteze modul de acţionare în raport cu anumite sarcini tactice.Jocul se desfăşoară în condiţii regulamentare. . . O1. . În aceste condiţii.Copii sunt stimulaţi să efectueze tema prin acordarea de 2 puncte pentru fiecare fază de joc câştigată pe baza serviciului de jos. • Joc 4x4 cu temă – „serviciul de jos”.

strict pe linia individualizării. . Dacă apar probleme de trecere a mingii peste fileu în etapa de exersare în condiţii uşoare. • Serviciu de sus în terenul advers de la distanţe mai mici de fileu. astfel încât executantul să fie obligat să acţioneze diferit asupra mingii pentru ca aceasta să ajungă în terenul advers. Condiţiile de execuţie se simplifică prin reducerea distanţei faţă de fileu de unde se va realiza serviciul.Se execută încercări micşorând fileu consecutive progresiv distanţa faţă de până la nivelul la care mingea poate fi trecută în terenul advers. Indicaţii metodice: . .Se execută serii de câte 8 servicii consecutive. .Pe parcursul derulării seriilor de repetări se măreşte progresiv distanţa faţă de lini de fund. pentru dezvoltarea controlului mişcării. • Serviciu de sus în terenul advers de la linia de fund a terenului din dreptul Z5. .După ce s-a ajuns la o distanţă de fileu de la care permite efectuarea serviciului.Derularea exersării în condiţii foarte uşoare trebuie să includă şi alternarea zonei de serviciu. . se execută serviciul în condiţii foarte uşoare. se realizează 6 – 8 repetări consecutive. . ..Apoi se măreşte distanţa progresiv şi se repetă serviciul până la realizarea unor serii de 3 – 4 acţiuni consecutive reuşite. în condiţii uşoare. până ajungem la linia de fund. • Serviciu de jos în terenul advers de la linia de fund a terenului din dreptul Z6. 168 .

• Serviciu de sus executat pe diagonală de la linia de fund a terenului. . . .• Serviciu de sus executat pe culoar de la linia de fund a terenului.Se execută serii de câte 8 . . cu accent pe orientarea cu faţa spre zona de transmitere a serviciului astfel încât să fie facilitată execuţia şi să poată fi controlate traiectoria şi direcţia serviciului. .10 acţiuni de la linia de fund a terenului în condiţii regulamentare. 169 .Pentru dinamizarea exersării se execută din ambele terenuri în acelaşi timp.10 servicii în condiţii regulamentare. . Indicaţii metodice: .exersarea serviciului de sus cu accent pe consolidarea blocării articulaţiei pumnului şi a lovirii mingii sub linia mediană Ca şi în cazul serviciului de jos consolidarea acestei acţiuni se bazează pe exerciţii simple care să conducă la realizarea uni număr mare de repetări în cadrul exersării.Se execută serii de câte 8 . Indicaţii metodice: . jucătorii din acelaşi teren vor schimba locurile între ei astfel încât deprinderea să se formeze în raport cu ambele zone de serviciu. . .Exersarea se derulează în aceleaşi condiţii şi în baza aceloraşi indicaţii metodice ca şi varianta anterioară. jucătorii corespondenţi reprezentând repere vizuale care ajută la orientarea serviciului.După realizarea a 2 -3 serii de repetări. O2.

Se execută serii de câte 20 de acţiuni consecutive.O minge se va afla la jucătorul de la serviciu. solicită componente implicate în preluarea serviciului. tip bandă rulantă. se efectuează o rotaţie. Indicaţii metodice: .Se execută serii de câte folosind aceeaşi formă de 10 acţiuni.Preluarea de control a serviciului executat de partener. Indicaţii metodice: .Se execută serii de câte 15 acţiuni consecutive de către fiecare dintre parteneri. după care . Indicaţii metodice: . . iar a doua la ajutorul poziţionat la fileu. • Pe perechi. iar mingea se transmite deasupra unui reper care marchează înălţimea fileului. serviciu de sus spre perete de la 5 m distanţă şi recepţionarea acesteia e către partener prin preluare de control şi prindere. realizat pe grupe de trei jucători cu două mingii. .• Serviciu de sus spre perete de la 5 m distanţă şi recepţionarea acesteia prin preluare de control şi prindere. În 170 . de la 9 m de perete. . executat alternativ. . . • Serviciu de sus pe culoar – preluare din serviciu cu două mâini de sus . organizare ca în exerciţiul anterior.Pentru apropierea de condiţiile de joc se poate trasa o linie pe sol din spatele căreia să se execute serviciul.

.momentul executării serviciului jucătorul de la fileu va trimite mingea celui aflat la serviciu şi se pregăteşte să primească mingea rezultată din preluarea serviciului. . .Se execută în aceleaşi condiţii de mai sus... Indicaţii metodice: .. . serviciu de sus executat pe diagonală cu accent pe continuitate. fiecare jucător va avea în apropiere câte 3 mingi la care poate apela în cazul în care nu poate recupera mingile servite de corespondenţii lor din terenul advers..exersarea serviciului de sus în condiţii apropiate de joc ... exersarea se poate derula pe cele trei culoare ale terenului. Indicaţii metodice: . . serviciu de sus executat pe culoar cu accent pe continuitate..Zonele de serviciu sunt corespondente Z1 şi Z5.. O3.În cazul în care se lucrează cu colective numeroase.Pentru asigurarea continuităţii. . 171 . . pentru a favoriza orientarea pe culoar mingii. .. . . • Pe perechi. .. • Pe perechi... .. serii de câte 20 de acţiuni după care se schimbă zona de serviciu pentru a consolida deprinderea de a servi pe ambele diagonale ale terenului.Se execută serii de câte 20 de acţiuni după care se schimbă zona de serviciu...

• Serviciu de sus din Z1 aleator spre jucători plasaţi pe cele trei culoare ale terenului advers care efectuează preluarea de sus a serviciului spre un jucător poziţionat la fileu între Z2 şi Z3. Indicaţii metodice:
-

.

Se execută serii de câte 10 - 15 servicii consecutive, tip bandă rulantă, după care se efectuează o

rotaţie; - Sunt folosite 2 mingi, una la serviciu, iar a doua la jucătorul de la fileu, iar după execuţia serviciului jucătorul de la fileu transmite adoua minge spre cel de la serviciu. • Serviciu de sus din Z5 aleator spre jucători plasaţi pe cele trei culoare ale terenului advers care efectuează preluarea de sus a serviciului spre un jucător poziţionat la fileu între Z2 şi Z3. Indicaţii metodice: - Se execută serii de câte 10 - 15 servicii consecutive în condiţiile prezentate anterior.
• Serviciu de sus din Z1 şi Z5 efectuat alternativ şi aleator spre jucători

plasaţi pe cele trei culoare ale terenului advers care efectuează preluarea de sus a serviciului spre un jucător poziţionat la fileu între Z2 şi Z3. Indicaţii metodice: - Fiecare jucător de la acţiuni, parcurse după care serviciu execută câte 10 se

.
.

. .
172

efectuează o rotaţie, fiind succesiv

toate

zonele de contact cu mingea;

- În derularea exerciţiului sunt folosite 3 mingi, 2 la serviciu, iar a treia la jucătorul de la fileu. După execuţia serviciului, jucătorul de la fileu transmite mingea spre cel care a efectuat serviciul, deci care a rămas fără minge. • Joc 3x3 pe o jumătate de teren cu serviciu de jos, cu accent pe reluarea serviciului. Indicaţii metodice: - Jocul începe prin serviciu de sus; - Fiecare echipă dispune de 5 mingi aşezate în afara spaţiului de joc în apropierea zonei de serviciu; - Indiferent de cine câştigă faza de joc, se reia jocul prin serviciul de jos realizat de aceeaşi echipă, până la epuizarea celor 5 mingi. Apoi jocul este reluat în baza celor 5 mingi de care dispune cealaltă echipă; - Rotaţia jucătorilor se efectuează după ce echipa adversă realizează seria de 5 servicii. • Joc cu temă „serviciul de sus”, 6x6 derulat în baza modelului 1 de joc, joc 6x6 fără specializare pe zone şi posturi, cu Z3 ridicător. Indicaţii metodice: - Mingea este pusă în joc prin serviciu de sus; - Jocul se desfăşoară în condiţii regulamentare; - Pentru a stimula aplicarea
3 1 2

.
3 1

.....

.....

2

câte

.

temei, se acordă 2 puncte cazul în care jocul se întrerupe ca urmare a unui serviciu reuşit.
3

3

în

173

3. RIDICAREA ÎNAINTE Aspect dominant: orientarea mingii spre zona de atac indiferent de locul de efectuare al ridicării De la început, considerăm oportun să facem menţiunea că numai mijloacele organizate în se adresează acţiunii de ridicare. Ridicarea se reglează în raport cu zona de atac şi cu fileul, fiind necesară încadrarea ei pe coordonate desprinse din joc. Numai în acest mod putem forma deprinderi specifice jocului şi utile, cu care jucătorii pot opera în condiţii de eficienţă. În modelul intermediar de joc cu Z3 ridicător, organizarea atacului se realizează cu ridicare înainte spre Z4 şi spre Z2. Astfel, din punct de vedere metodic este necesar să abordăm diferenţiat aceste două direcţii de ridicare datorită faptului că implică: mecanisme diferite de percepţie a principalilor indici din teren, orientarea diferită faţă de reperele fixe (linii ale terenului, fileu, antene, stâlpi) şi mobile (coechipieri şi minge). În acelaşi timp, avem de a face şi cu moduri diferite de a acţiona asupra mingii prin prisma coordonatelor menţionate.

ÎNVĂŢAREA RIDICĂRII DIN Z3 SPRE Z4 O1 – exersarea ridicării din Z3 spre Z4 în condiţii uşoare sau foarte uşoare. Recomandăm în prima parte a procesului de formare a deprinderii, utilizarea unor mijloace simple ca structură care să ajute formarea stereotipului motric specific acţiunii de ridicare.

174

• Ridicare spre Z4 la un partener poziţionat lângă fileu, din minge oferită cât mai precis de către un jucător situat la 5 m de fileu în Z4. Indicaţii metodice: Se execută serii de 8 - 10 repetări
-

după

care

se

3

...

.

efectuează o rotaţie; Cel care oferă mingea este de preluare a serviciului.

4

poziţionat la cca. 5 m de fileu în Z4, poziţie desprinsă din dispozitivul • Ridicare spre Z4 la un partener poziţionat lângă fileu, din minge oferită cât mai precis de către un jucător situat Z5, la distanţă mare de fileu. Indicaţii metodice: Se execută serii de 8 - 10 repetări prezentate anterioară. O2 – exersarea ridicării din Z3 spre Z4 cu accent pe consolidarea orientării precise a mingii. Consolidarea ridicării presupune executarea unui număr mare de repetări în cadrul exersării. Asta presupune să folosim exerciţii cu o structură simplă care să permită efectuarea comodă a mişcărilor. În concluzie, în această etapă a învăţării ne vom baza pe mijloace exersate până în acest moment, mijloace cu care colectivul s-a familiarizat. • Ridicare din Z3 spre Z4 din minge oferită precis spre ridicător din Z4, exersare tip „bandă rulantă”cu utilizarea a două mingi. Indicaţii metodice:
3

în în

condiţiile varianta

3

...

.
5

.

...

.
... . 4
175

-

Se realizează serii de 25 de ridicări consecutive cu accent pe constanţă; O minge se află la jucătorul din Z4 retras din fileu (în zona corespondentă celei din dispozitivul de preluare a serviciului) care pune mingea în joc, iar a doua la cel de la fileu în Z4;

-

În momentul în care este transmisă mingea spre ridicător, cel de la fileu transmite a doua minge spre cel retras în Z4; Mingea este transmisă precis şi comod spre ridicător pentru a facilita o execuţie corectă; Cel care pune mingea în joc mai are în apropiere plasate mai multe mingi prin care se va asigura continuitatea în exersare în cazul în care se pierde mingea.

• Ridicare din Z3 spre Z4 din minge oferită precis spre ridicător din Z5, exersare tip „bandă rulantă”cu utilizarea a două mingi. Indicaţii metodice: Se realizează serii de 25 ridicări consecutive în
3

de

condiţiile menţionate la exerciţiul anterior.

.

• Ridicare din Z3 spre Z4 din minge oferită imprecis spre ridicător din Z5, exersare tip „bandă rulantă” cu utilizarea a două mingi. Indicaţii metodice: Se realizează serii de 25 ridicări consecutive în
3

... ...

.
... . 5
de

.

... .

condiţiile menţionate la exerciţiul anterior; -

4

.

5

Se va pune accent pe întoarcerea cu faţa spre zona de transmitere a mingii în momentul acţionării.

176

Ridicare din Z3 spre Z4 din mingi oferite alternativ pe coordonate diferite din Z5 şi Z6 de doi coechipieri, tip „bandă rulantă”.

Indicaţii metodice: Se execută serii de 25 de ridicări consecutive cu
3

6

accent pe constanţă; În joc sunt permanent 3

4

.

.5

. . .

mingi, două la cei care oferă mingile, iar a treia la jucătorul din Z4 de la fileu. În momentul în care unul dintre jucători oferă mingea spre ridicător, cel din Z4 îi transmite mingea sa şi urmează să recepţioneze ridicarea. De fiecare dată cel din Z4 transmite mingea celui care a oferit-o ridicătorului; În spatele jucătorilor din Z5 şi Z6 mai sunt câteva mingi care pot fi folosite pentru asigurarea continuităţii; Ridicătorul este solicitat pe coordanate variate. Mingea nu se oferă de fiecare dată foarte precis astfel încât acesta să fie obligat să se deplaseze spre minge şi să adapteze ridicarea în raport cu zona de acţionare. O3 – exersarea ridicării din Z3 spre Z4 în condiţii apropiate de joc. Deşi ridicarea apare prezentă în joc în ambele structuri, după preluarea serviciului şi după preluarea atacului, dat fiind faptul că suntem la începutul procesului de învăţare a jocului de volei, este dificil să realizăm o sistematizare a mijloacelor conform structurilor de joc. În aceste condiţii, momentan o să concepem mijloace legate doar de preluarea serviciului. • Ridicare din Z3 spre Z4 precedată de preluarea din Z5 a serviciului de jos efectuat de la distanţă mică de fileu. Indicaţii metodice: ... ...
3

...

.
5

4

177

-

Se execută serii de 15 ridicări consecutive cu accent pe constanţă în orientarea mingii, după care se efectuează o rotaţie, fiecare ajungând şi în postura de ridicător;

-

Serviciul se efectuează de la cca 7 m de fileu, încadrând exersarea în regulamentul jocului de minivolei.

• Ridicare din Z3 şi atac din Z4 precedată de preluarea din Z5 a serviciului de jos efectuat de la distanţă mică de fileu. Indicaţii metodice: Se execută în condiţiile menţionate anterior. serii de 15 ridicări ... ...
3

5 4

• Acelaşi exerciţiu dar cu ridicare după preluarea serviciului de sus efectuat de la linia de fund a terenului. Indicaţii metodice: Se execută pe aceleaşi exerciţiul anterior. ... coordonate prezente în ... .
3

5 4

• Ridicare din Z3 spre Z4 după preluarea serviciului de sus efectuat alternativ din Z1 şi Z5, aleator în Z4 şi Z5. Indicaţii metodice: ... Se execută pe aceleaşi ... . coordonate prezente în ... ... exerciţiul anterior; . Se alternează zona de mingii, aspect ce obligă la adaptarea ridicării;

3

5 4

-

efectuare a serviciului modificând condiţiile de intrare în posesia

178

• Ridicare spre Z2 la un partener poziţionat lângă fileu. 2 repetări - după care se 3 efectuează rotaţie. poziţie desprinsă din dispozitivul de preluare a serviciului. 5 m de fileu în Z2. • Ridicare spre Z2 la un partener poziţionat lângă fileu. Cel care oferă mingea este poziţionat la cca. 179 .. la distanţă mare de fileu. . din minge oferită cât mai precis de către un jucător situat la 5 m de fileu în Z2. . poziţie desprinsă din dispozitivul de preluare a serviciului.10 . 1 Indicaţii metodice: . - Atacul se efectuează plasat spre jucătorul care a servit.Se execută serii de 8 . din minge oferită cât mai precis de către un jucător situat Z1. ÎNVĂŢAREA RIDICĂRII DIN Z3 SPRE Z2 O1 – exersarea ridicării din Z3 spre Z2 în condiţii uşoare sau foarte uşoare.. Cel care oferă mingea este poziţionat în Z1 mai departe de fileu.10 repetări 2 după care se 3 efectuează rotaţie. Indicaţii metodice: . Se execută serii de 8 ..- Alternarea aleatoare a zonelor de serviciu cu cele de preluare a serviciului apropie şi mai mult exersarea de condiţiile de joc şi induce necesitatea adaptării ridicării la o multitudine de coordoante specifice. pentru a asigura continuitatea în exersare..

imprecis. . 180 . . exersare tip “bandă rulantă”. 2 ... .4 m de fileu pentru a -l obliga pe ridicător să iasă din fileu la preluările imprecise şi a . . • Ridicare di Z3 spre Z2 din minge oferită imprecis spre ridicător din Z1 exersare tip „bandă rulantă”cu utilizarea a două mingi. Se va pune accent pe întoarcerea cu faţa spre zona de transmitere a mingii în momentul execuţiei ridicării.. . . . exersare tip „bandă rulantă” cu utilizarea a două mingi.. la 3 . Indicaţii metodice: 2 3 . Pentru consolidarea ridicării pe această direcţie putem folosi aceleaşi mijloace care au stat la baza consolidării ridicării spre Z4.i forma astfel deprinderea de a se întoarce cu faţa spre zona de atac în momentul execuţiei. Mingea se oferă imprecis dar cu traiectorie înaltă.• Se reia exerciţiul anterior însă mingea este oferită spre ridicător înalt dar Indicaţii metodice: Se execută pe aceleaşi coodoanate anterior. O2 – exersarea ridicării din Z3 spre Z2 cu accent pe consolidarea orientării precise a mingii spre zona de atac. • 3 prezentate Ridicare din Z3 spre Z2 din mingi oferite alternativ pe coordonate diferite din Z1 şi Z6 de doi coechipieri. Indicaţii metodice: Se realizează serii de 25 de ridicări consecutive cu accent pe constanţă. Indicaţii metodice: Exersarea se derulează în condiţiile prezentate anterior. • Ridicare din Z3 spre Z2 (la un jucător poziţionat lângă fileu) din minge oferită precis spre ridicător din Z1.

. în joc sunt permanent 3 minigi. Indicaţii metodice: . ... .. pentru a asigura continuitatea în exersare. în sptele jucătorilor din Z1 şi Z6 mai sunt câteva mingi care pot fi folosite dacă este cazul. 3 2 1 .. Indicaţii metodice: Se execută serii de 15 ridicări consecutive cu accent pe constanţă în orientarea mingii în Z4 pentru atac. De asemenea. • Ridicare din Z3 spre Z2 precedată de preluarea serviciului de jos efectuat de la distanţă mică de fileu în Z1. iar a treia la jucătorul din Z2 de la fileu. aleator în Z1 şi Z2. O3 – exersarea ridicării din Z3 spre Z2 în condiţii apropiate de joc. două la cei care oferă mingile. Atacul se efectuează plasat spre jucătorul care a servit... . . • Ridicare din Z3 spre Z2 după preluarea serviciului de sus efectuat alternativ din Z1 şi Z5.- Se execută serii de 25 de ridicări consecutive cu accent pe constanţă Pentru asigurarea continuităţii. Ca şi în cazul ridicării spre Z4 şi în această situaţie apropierea de condiţiile de joc se realizează prin asociere cu preluarea serviciului. 181 .. Indicaţii metodice: Se execută serii de 15 ridicări consecutive pe coordonatele prezentate anterior. 3 2 1 . • Acelaşi exerciţiu dar cu serviciu de sus efectuat da la linia de fund a terenului din Z5 în Z1.

- Se execută serii de 15 ridicări consecutive cu accent pe constanţă.10 182 . Se alternează zona de efectuare a serviciului modificând condiţiile de intrare în posesia mingii. 4. 2 3 8 . O1 – exersarea ridicării îanpoi din Z3 spre Z2 în condiţii uşoare sau foarte uşoare. Indicaţii metodice: Se execută de către fiecare jucător serii de repetări după care se rotează astfel încât fiecare să treacă şi prin zona instructorului. urmată de efectuarea schimbului de locuri între jucătorii din Z2 şi Z3. aspect ce obligă la adaptarea ridicării. din minge transmisă din Z4 prin pasă de control . pentru a asigura continuitatea în exersare. Având în vedere faptul că distribuţia ridicării se realizează din Z3 spre extreme. Atacul se efectuează plasat spre jucătorul care a servit. RIDICAREA ÎNAPOI Aspect dominant: orientarea mingii spre zona de atac indiferent de locul de efectuare al ridicării Însuşirea pasei de sus spre înapoi face posibil începerea demersului de învăţare a ridicării înapoi. • Ridicare înapoi spre Z2 la un partener poziţionat lângă fileu.pasă de sus. considerăm oprtună introducerea în învăţare a ridicării înapoi. Facem precizarea că din punct de vedere al însuşirii acţiunilor de joc ridicarea înainte este deja consolidată.

183 . O2 – exersarea ridicării înapoi din Z3 spre Z2 cu accent pe consolidarea orientării precise a mingii spre zona de atac. 5 imprecis solicită deplasarea ridicătorului pentru a interveni. • Acelaşi exerciţiu. paralelă cu fileul şi precisă a ridicării.- Se pune accent pe transmiterea înaltă. 10 5 la exerciţiul anterior. iar în transmiterea mingii spre acesta vom introduce ca sarcină traiectoria înaltă. aspect ce aduce în exersare coordonate desprinse din joc. • Ridicare înapoi spre Z2. Dacă ţinem cont de faptul că şi jucătorul din Z4 este poziţionat lângă fileu. Acest aspect este facilitat de poziţionarea jucătorului din Z2 lângă fileu. - Mingea se oferă precis şi comod pentru ridicător pentru a crea condiţii optime de realizare a unor execuţii corecte din punct de vedere tehnic. Jucătorul din Z2 va retransmite mingea spre cel din Z4 prin pasare de sus şi va asigura astfel continuitate în exersare. Indicaţii metodice: .Se execută serii de 8 repetări coordonatele pe descrise 2 3 . Mingea transmisă 2 10 3 . din minge transmisă din Z5 prin auto aruncare pasă de sus. putem concluziona că începem deja pregătirea pentru trecerea la următorul model intermediar de joc (cu Z2 ridicător) în care organizarea atacului se realizează cu ridicare din Z2.Se execută serii de 8 repetări în condiţiile menţionate anterior. după care se rotează. dar cu prin transmiterea imprecis a mingii spre ridicător. acolo unde trebuie orientată ridicarea în timpul jocului. Indicaţii metodice: .

. . Pentru a asigura continuitatea în exersare. iar a doua la cel de lângă fileu în Z4. . de .. Jucătorul din Z2 spre care este efectuată ridicarea va transmite mingea prin pasă de sus spre un jucător poziţionat în Z4 lângă fileu. 5 de . exersarea în regimul unui volum mare de repetări asigurat de exerciţii repetate anterior sau asemătoare ca structură la care s-a produs adaptarea ce face ca oboseala să se instaleze mai târziu. jucătorul retras din Z4... O minge sa află la 2 3 . • Acelaşi exerciţiu dar mingea este pusă în joc din Z5.. .Consolidarea ridicării înapoi se bazează pe acelaşi principiu care guvernează această etapă a învăţării şi anume. prezentate . Indicaţii metodice: Se realizează serii de 25 acţiuni condiţiile anterior. în apropierea jucătorului care pune mingea în joc sunt plasate mai multe mingi care pot fi utilizate în cazul în care mingea se pierde. Mingea este transmisă precis şi cu o traiectorie înaltă spre ridicător pentru a facilita o execuţie corectă. consecutive în 4 2 . • Ridicare înapoi din Z3 spre Z2 din minge oferită precis spre ridicător de către un jucător situat în Z4 la 4m de fileu. Indicaţii metodice: Se realizează serii de 25 ridicări consecutive. 4 3 .. exersare tip „bandă rulantă” cu utilizarea a două mingi. 184 . ..

Astfel. Din punct de vedere metodic.• Ridicare înapoi din Z3 spre Z2 din minge transmisă prin auto aruncare şi pasare de sus alternativ spre ridicător de către doi jucători situaţi în Z4 la 4m de fileu şi în Z5. exersare tip „bandă rulantă”. RIDICAREA ÎNAPOI ÎN CONDIŢII APROPIATE DE JOC 185 .30 de . - Pasarea mingii spre ridicător nu are aceeaşi constanţă în ceea ce priveşte coordonatele transmiterii. - consecutive pe coordonatele menţionate 4 . fiind asigurată astfel continuitatea pe fondul transmiterii alternative spre ridicător.. aspect ce obligă la adaptarea permanentă a ridicării la modificările de situaţie. aspect ce pregăteşte implicit şi preluarea din atac. Aceasta presupune ca în cadrul mijloacelor utilizate şi în cadrul jocului să legăm ridicarea de acţiunea de atac. acţiuni anterior. 5 Jucătorul dn Z4 de lângă fileu. Indicaţii metodice: Se realizează 25 . .. 3 2 . Acest aspect asigură un cadru optim pentru organizarea exesării ridicării înapoi în condiţii apropiate în cadrul ambelor structuri de joc. abordarea ridicării înapoi se face după consolidarea ridicării înainte.. . atât după preluarea serviciului cât şi după preluarea atacului. O3 – exersarea ridicării înapoi din Z3 spre Z2 în condiţii apropiate de joc. Ca şi în cazul ridicării înainte. apropierea de condiţiile de joc presupune asocierea acestei acţiuni cu preluarea serviciului şi chiar cu preluarea din atac. transmite de ficare dată mingea celui de la care a plecat. consolidarea acestor acţiuni continuă în cadrul unor mijloace în condiţii aproiate de joc cât şi în cadrul jocului.

Pentru asigurarea continuităţii. 2 3 4 precisă a mingii spre Z2. • Ridicare înapoi din Z3 spre Z2 precedată de preluare din Z4 a mingii transmise din terenul advers. urmată de atac spre instructor. De asemenea.DUPĂ PRELUAREA SERVICIULUI • Ridicare înapoi din Z3 spre Z2 după preluare din Z4 din minge oferită în loc de serviciu de la 6m de fileu din dreptul Z1. atacul va fi efectuat plasat spre instructor astfel încât recuperarea mingii să fie favorizată. Sunt folosite două mingi.. Z4 reprezintă una din zonele dispozitivului de preluare a serviciului. . Distanţa mică dintre zona de preluare şi ridicător cât şi unghiul optim de transmitere a mingii spre acesta facilitează condiţiile de realizare a ridicării. Indicaţii metodice: Se efecutează 15 repetări aceleaşi condiţii şi pe aceleaşi coordonate ca şi variantele anterioare. În momentul punerii mingii în joc. una la instructor şi a doua la jucătorul din Z2.. 3 4 2 în 186 . . . exersare tip „bandă rulantă”.... Indicaţii metodice: Se execută serii de 15 ridicări accent consecutive pe cu orientarea . Zona de preluare a mingii.. cel din Z2 transmite pe sub fileu instructorului a doua minge asigurând continuitatea exersării.. în apropierea instructorului vor fi plasate mai multe mingi . fiecare jucător inclus în structură ajungând şi în postura de ridicător.. După fiecare serie de repetări se efectuează o rotaţie.

Acelaşi exerciţiu dar cu preluarea serviciului de sus. urmată de atac spre instructor.care pot fi folosite în cazul în care mingea aflată în joc se pierde pe fondul unei execuţii greşite. 5. urmată de atac spre instructor. Ridicare înapoi din Z3 spre Z2 precedată de preluare din Z4 a mingii oferite din terenul advers din Z5 de la 6 – 7 m de fileu. 4.. Ridicare înapoi din Z3 spre Z2 precedată de preluare din Z4 a serviciului de jos executat din Z1. .. • Ridicare înapoi din Z3 spre Z2 precedată de preluarea din Z5 a mingii transmise din terenul advers. Ridicare înapoi din Z3 spre Z2 precedată de preluare din Z4 a serviciului de jos executat din Z5. 3 5 187 . Acest exerciţiu poate fi folosit ca mijloc de bază pentru organizarea unei structuri de exerciţii în care variantele utilizate vor consta în modul diferit şi locul de transmitere a mingii spre zona de preluare. 6. Coordonatele diferite pe baza cărora se derulează exersarea vor conduce la formarea deprinderii pe coordonate specifice jocului prin modul în care ridicătorul este obligat să-şi adapteze modul de acţionare. 2. urmată de atac spre instructor. Acelaşi exerciţiu dar cu preluarea serviciului de sus.. Indicaţii metodice: 2 . 1.. Ridicare înapoi din Z3 spre Z2 precedată de preluare din Z4 a mingii oferite din terenul advers din Z1 de la 6 – 7 m de fileu. 3. aspect ce apropie exersarea tot mai mult de specificul jocului. Prin aceasta vom complica progresiv condiţiile de intrare în posesia mingii.

2.. Z5 reprezintă o altă zonă specifică dispozitivului de preluare a serviciului. urmată de atac spre jucătorul care a efectuat . Astfel ridicarea înapoi va fi pregătită în condiţiile altei coordonate ce poate apărea în joc.- Se efecutează 15 repetări în aceleaşi condiţii şi pe aceleaşi coordonate ca şi variantele anterioare. 4. Ridicare înapoi din Z3 spre Z2 precedată de preluare din Z4 a serviciului de jos executat din Z1. . 3. În acest mod jucătorii vor fi pregătiţi să acţioneze oportun şi eficient în timpul derulării jocului. 5 4 188 . Ridicare înapoi din Z3 spre Z2 precedată de preluare din Z4 a serviciului de jos executat din Z5.. 6. Acelaşi exerciţiu dar cu preluarea serviciului de sus. 5. Ridicare înapoi din Z3 spre Z2 precedată de preluare din Z5 a mingii oferite din terenul advers din Z1 de la 6 – 7 m de fileu. . Mijloacele pe care le propunem pentru organizarea acestui sistem menţionăm: 1. • Ridicare înapoi din Z3 spre Z2 precedată de preluarea serviciului executat alternativ din Z1 şi Z5. Zona de preluare a mingii. aleator spre Z4 sau Z5. 2 Indicaţii metodice: . Ridicare înapoi din Z3 spre Z2 precedată de preluare din Z4 a mingii oferite din terenul advers din Z5 de la 6 – 7 m de fileu. urmată de atac spre instructor. Acelaşi exerciţiu dar cu preluarea serviciului de sus. ceea ce înseamnă că deprinderea va fi consolidată în condiţiile specifice jocului.. 3 serviciul.. urmată de atac spre instructor. După modelul anterior şi acest exerciţiu poate fi folosit ca mijloc de bază pentru organizarea unei structuri în care variantele utilizate vor consta în modul diferit şi locul de transmitere a mingii spre zona de preluare.

. 3 5 2 189 . O ridicare eficientă. • Ridicare înapoi din Z3 spre Z2 după preluarea atacului efectuat din auto aruncare pe culoar. va beneficia de acordarea punctului. De asemenea. în Z5. un element important în formarea şi consolidarea deprinderii pe coordonate corecte o reprezintă utilizarea unor mijloace care să prevină apariţia greşelilor de execuţie. RIDICAREA ÎNAPOI ÎN CONDIŢII APROPIATE DE JOC DUPĂ PRELUAREA ATACULUI Legat de exersarea ridicării înapoi în cea de-a doua structură de joc. . subliniem faptul că pentru a continua consolidarea cât este necesară asigurarea continutăţii. cu caracteristici optime ca traiectorie şi distanţă faţă de fileu. chiar dacă nu va fi urmată de finalizare prin atac... Indicaţii metodice: . Indicaţii metodice: Se stimulează realizarea temei pe parcursul derulării jocului. prin acordarea din mers (fără a opri jocul) a unui punct de fiecare dată când se efectuează o ridicare înapoi care poate fi valorificată prin atac. • Joc cu temă: „ridicare înapoi după preluarea serviciului din Z3 spre Z2” în cadrul derulării jocului bilateral. Menţionăm faptul că apropierea exersării de condiţiile de joc are la bază transpunerea în cadrul exerciţiilor a coordonatelor specifice sistemului de apărare specific modelului intermediar de joc cu Z3 ridicător..- Se efecutează 15 repetări cu accent pe orientarea cât mai precisă a mingii spre zona de atac în condiţiile descrise la exerciţiile precedente.

atacul va fi plasat precis spre jucătorul din preluare.. • Ridicare înapoi din Z3 spre Z2 după preluarea atacului efectuat din auto aruncare pe diagonală scurtă spre Z4.. în aceleaşi condiţii şi pe aceleaşi coordonate menţionate la exerciţiul anterior. . . 3 4 2 cu mai zona de atac.. circuitul la drumul mingii se va închide prin efectuarea atacului de către jucătorul din Z2 pe culoar spre un jucător fără minge care după recuperare va trece la coada şirului de atacanţi. . Pentru a crea condiţii optime de efectuare a ridicării.. O intrare facilă în posesia mingii crează condiţii optime de derulare a întregii structuri.. Indicaţii metodice: Se efecutează 15 repetări accent pe orientarea cât precisă a mingii spre . - Asigurarea continuităţii este realizată prin folosirea unui şir de jucători în atac. Tot pentru continuitate în apropierea şirului de jucători vor fi plasate mai multe mingi care pot fi introduse rapid în joc în caz de nevoie. - De asemenea. astfel încât o execuţie imprecisă a atacului va fi contracarată de o repunere a mingii în joc de către un alt jucător. • Ridicare înapoi din Z3 spre Z2 după preluarea atacului efectuat din auto aruncare pe diagonală lungă spre Z5.. în condiţiile menţionate la exerciţiul anterior.. 3 5 2 cu mai 190 . Indicaţii metodice: Se efecutează 15 repetări accent pe orientarea cât precisă a mingii spre zona de atac.- Se efecutează 15 repetări cu accent pe orientarea cât mai precisă a mingii spre zona de atac..

în condiţiile menţionate la exerciţiul anterior. 3 4 5 cu mai cu mai 191 . Pentru a facilita condiţiile de efectuare a ridicării. atacul va fi orientat spre jucătorul din preluare. Pentru asigurarea continuităţii în exersare... • Ridicare înapoi din Z3 spre Z2 după preluare din atac din Z4 cu ridicare din Z3. Indicaţii metodice: Se efecutează 15 repetări accent pe orientarea cât precisă a mingii spre zona de atac. jucătorul din Z2 va ataca pe culoar spre Z5 sau spre diagonală lungă spre Z1 la jucători fără minge care după recuperarea acesteia se deplasează la coada şirului de atacanţi.. 3 3 4 2 2 . Continuitatea este asigurată de un instructor poziţionat în Z5 care are în apropiere mai multe mingii.. efectuat pe diagonală scurtă spre Z4..• Ridicare înapoi din Z3 spre Z2 precedată de preluare din atac din auto aruncare efectuat alternativ din Z2 pe culoar şi Z4 aleator pe diagonală scurtă sau lungă. .. . atacul se execută plasat şi fără forţă cxrescută spre jucătorii din preluare. Indicaţii metodice: Se efecutează 15 repetări accent pe orientarea cât precisă a mingii spre zona de atac. Acesta oferă mingea înalt spre un ridicător .. Pentru facilitarea execuţiei ridicării înapoi..

. instructorul va folosi mingile situate în apropierea sa. amplificând astfel efectul consolidării ridicării înapoi... În cazul pierderii mingii pe traseu. 3 3 5 2 cu mai Indicaţii metodice: Se efecutează 15 repetări accent pe orientarea cât precisă a mingii spre zona de atac în condiţiile menţionate mai sus. . 2 cu mai 5 3 192 .... • Acelaşi exerciţiu dar cu efectuarea atacului pe diagonală lungă spre Z5. . Tot pentru asigurarea continuităţii circuitul la drumul mingii se va închide prin efectuarea atacului de către jucătorul din Z2 precis spre instructorul care o prinde şi o repune rapid în joc. 3 3 4 5 2 ... • Ridicare înapoi din Z3 spre Z2 după preluare din atac din Z2 cu ridicare din Z3.. în aceleaşi condiţii şi pe aceleaşi coordonate menţionate la exerciţiul anterior..poziţionat în Z3 care efectuează ridicare spre Z4 unde avem un şir de jucători care execută atacul pe diagonală scurtă. Indicaţii metodice: Se efecutează 15 repetări accent pe orientarea cât precisă a mingii spre zona de atac. Indicaţii metodice: . • Ridicare înapoi din Z3 spre Z2 precedată de preluare din atac efectuat alternativ din Z2 pe culoar şi Z4 aleator pe diagonală scurtă sau lungă. Diferenţa constă în efecuarea ridicării pentru atacul pe culoar tot spre înapoi. .. efectuat pe culoar spre Z5. ..

chiar dacă nu este finalizată prin atac. mai precis a ultimului pas care reprezintă unul dintre cele mai importante aspecte ale acestei acţiuni. Indiferent că discutăm despre stângaci sau dreptaci. Indicaţii metodice: Ca şi în situaţia anterioară specifică celeilalte structuri de joc. În acest context.- Se efecutează 15 repetări cu accent pe orientarea cât mai precisă a mingii spre zona de atac. atacul se execută plasat şi fără forţă cxrescută spre jucătorii din preluare. desprindere. • Joc cu temă: „ridicare înapoi după preluarea atacului din Z3 spre Z2” în cadrul derulării jocului bilateral. În primul rând se stabileşte care este piciorul cu care se efectuează ultimul pas. Corectitudinea tehnică şi eficienţa atacului nu sunt determinate de 193 . învăţarea atacului începe cu învăţarea elanului. Pentru asigurarea continuităţii în exersare. lovirea mingii şi aterizarea. Datorită complexităţii sale atacul este una dintre puţinele acţiuni din jocul de volei care este descompusă şi abordată analitic în planul învăţării. 5. ultimul pas se poate executa cu stângul sau cu dreptul în funcţie de dominanta fiecăruia. jucătorul din Z2 va ataca plasat spre instructor astfel încât mingea să poată fi reintrodusă rapid în joc. bătaie. Pentru facilitarea execuţiei ridicării înapoi. se stimulează realizarea temei prin acordarea din mers a unui punct de fiecare dată când se efectuează o ridicare înapoi eficientă care poate fi valorificată prin atac. acesta va folosi mingile plasate în apropierea sa. ATACUL Aspect dominant – ultimul pas de elan lung şi punct înalt de lovire Atacul este o acţiune complexă constituită din mai multe componente: elan. În cazul pierderii acesteia.

Se execută serii de 6 – 8 repetări cu accent pe contact pe călcâi în momentul efectuării pasului şi trecere pe toată talpa într-o poziţie de flexie la nivelul trenului inferior în momentul apropierii picioarelor. După însuşirea elanului se învaţă lovirea mingii. foarte important pentru o desprindere mai înaltă. iar apoi se trece la exersarea globală a acţiunii de atac în cadrul unor mijloace în condiţii uşoare sau foarte uşoare. Indicaţii metodice: . 194 .Efectuarea pasului este însoţită de retroducţia braţelor pentru pregătirea elanului de braţe. realizat în doi timpi) cât şi simultană (pe ultimul pas se apropie şi celălalt picior şi se execută bătaia pe un singur timp) pentru ca fiecare să descopere varianta comodă.piciorul care execută ultimul pas ci de poziţionarea avansată în momentul bătăii a piciorului opus braţului de atac. .Pentru a facilita execuţia pasului. piciorul opus celui care realizează ultimul pas va fi aşezat pe sol pe linia care delimitează spaţiul peste care se păşeşte. . O1. pentru a avea o orientare optimă faţă de minge. • Acelaşi exerciţiu dar cu derularea în viteză a pasului urmat de bătaie şi o desprindere uşoară.exersarea atacului în condiţii uşoare sau foarte uşoare • Pas lung peste un spaţiu delimitat de două linii paralele marcate pe sol cu apropierea picioarelor în poziţie de flexie la nivelul trenului inferior. Indicaţii metodice: . .Se realizează atât bătaie alternativă (contact cu piciorul care efectuează ultimul pas – apropierea celuilalt.Se execută cu viteză redusă urmărind ca ultimul pas să nu se execute în înălţime ci razant cu solul. .

Se execută serii de 10 repetări cu accent pe poziţionarea înainte a piciorului opus braţului care loveşte mingea.Pentru a facilita execuţia elanului. Indicaţii metodice: . . executat alternativ.Se execută serii de 10 repetări consecutive cu accent pe mişcarea activă de acoperire a mingii însoţită de acţionarea asupra mingii cu trunchiul şi cu braţul care loveşte mingea. cu realizarea ultimului pas lung peste spaţiul delimitat de două linii paralele marcate pe sol.Pentru a pune accent pe elanul cu ambele braţe şi pe execuţia desprinderii pe verticală.Mingea se oferă cu ambele mâini. Piciorul care stătea pe linie acum calcă pe aceasta printr-un pas mic. apăsând energic pe minge în momentul lovirii. Indicaţii metodice: . . • Pe perechi la distanţă de cca 6 m între parteneri. • Individual la cca 4 – 5 m de perete. urmând declanşarea accelerată a ultimului pas de elan. acest exerciţiu se poate efectua sub panoul de baschet cu atingerea panoul cu ambele mâini. urmat de bătaie şi desprindere. Indicaţii metodice: . transmiterea mingii spre partener prin lovire de pe picioare specifică loviturii de atac. 195 . lovirea mingii în sol spre perete cu accent pe acoperirea mingii prin acţionarea cu braţul întins şi finalizarea mişcării la nivelul articulaţiei pumnului. Ridicarea ambelor braţe marchează finalul elanului de braţe. executantul se retrage puţin faţă de linie.• Efectuarea elanului pentru atac cu doi paşi.

ajutorul se poziţionează pe partea braţului care loveşte mingea. . consecutive (punct înalt cu de accent pe lovire cu braţul lovire) şi pe acoperirea mingii la nivelul articulaţiei pumnului în finalul .. atac din minge ţinută de profesorul situat pe o bancă. 6 m de perete. braţului care loveşte mingea.Pentru a facilita execuţia.. Indicaţii metodice: . • Atac din Z4 din minge oferită din Z3.• Pe perechi la distanţă de cca.Se execută serii de 5 repetări întins acţiunii. . ATAC DIN ZONA 4 CU RIDICARE DIN ZONA 3 Se continuă exersarea atacului în cadrul exersării în condiţii uşoare sau foarte uşoare (O1) în cadrul unor mijloace. Indicaţii metodice: . Indicaţii metodice: . . atac spre perete din minge ţinută de partener.se poziţionează pe partea două 196 .Pentru a facilita execuţia.organizate la fileu.Se execută serii de 5 repetări consecutive de către fiecare cu accent pe lovire cu braţul întins şi pe acoperirea acesteia la nivelul articulaţiei pumnului. • La fileu. ajutorul..Fiecare executant deţine mingi şi execută 2 repetări 3 4 4 3 .

4 . iar următoarele patru din mingi oferite de către instructor. ..exersarea atacului cu accent pe consolidarea ultimului pas de elan lung şi a punctului înalt de lovire • Atac din Z4 cu ridicare din Z3..consecutive cu accent pe lovire cu braţul întins şi pe acoperirea acesteia în finalul acţiunii. Indicaţii metodice: ... • Serii de 5 acţiuni de atac consecutive din Z4 cu ridicare din Z3. . . Indicaţii metodice: .Primul executant deţine o minge. . cu executarea ultimului pas de elan peste o zonă delimitată prin două linii paralele marcate în apropierea fileului.. care 3 de din ... . iar următorii câte În acest fel. trei. iar următoarele două din mingi transmise de coechipierul care urmează. Acesta va rămâne cu o singură minge pentru a continua exerciţiul. prima . . O2. din mingea proprie. • Atac din Z4 cu ridicare din Z3. fiecare va efectua câte trei acţiuni consecutive de atac.Fiecare deţine o minge pe o transmite cu două mâini sus spre Z3 şi execută atac ridicare medie – înaltă efectuată de către profesor pentru a asigura codiţii uşoare şi sigure de execuţie. Indicaţii metodice: ... . .. prima din mingea proprie. 197 .

• organizarea atacului după preluarea atacului. . urmând să repete această acţiune până la realizarea celor 5 acţiuni consecutive. vom lua în calcul 6 zonele de unde mingea vine spre ridicător obligându-l să se orienteze cu faţa spre Z4. Fiecare dintre aceste situaţii de joc se derulează în condiţii diferite generate de intrarea în posesia mingii. • Atac din Z4 cu ridicare din Z3 precedată de preluare efectuată de către Indicaţii metodice: . 4 10 . Atac din zona 4 cu ridicare din Z3 după preluarea serviciului În sistematizarea mijloacelor 5 4 3 vom porni de la dispozitivul de preluare a serviciului specific modelului de joc cu Z3 ridicător şi mai exact..Se vor executa serii de 8 atacuri consecutive. mijloacele folosite în pregătire pot fi sistematizate în funcţie de cele două situaţii de joc în care se regăseşte această acţiune: organizarea atacului după preluarea serviciului. 1.. 198 5 3 ..exersarea atacului din Z4 în condiţii apropiate de joc În ceea ce priveşte exersarea atacului în condiţii apropiate de joc..După atac se retrage rapid şi execută un alt atac din minge oferită din Z6.. . O3. jucătorul din Z5. Fiecare dintre aceste zone de preluare va reprezenta un criteriu de sistematizare a mijloacelor.Fiecare executant deţine o minge pe care o pasează spre ridicător. iar aceste condiţii este necesar să se regăsească în cadrul mijloacelor folosite în pregătire. .

precedată de preluare din serviciu de sus executat de la linia de fund din Z5. 1. precedată de preluare din minge oferită spre Z5 în loc de serviciu de la cca. precedată de preluare din serviciu de sus executat de la linia de fund din Z1. 4. 5. Atac din Z4 cu ridicare din Z3. .Mingea va fi atacată precis spre cel care a pus mingea în joc astfel încât să fie organizat un circuit închis la drumul mingii care asigură continuitatea în exersare.. fileu. asociat cu un număr mai mare de repetări contribuie la continuarea procesului de consolidare a deprinderii în condiţii apropiate de joc. se reia exersarea până sunt realizate acţiunile propuse. 2. Atac din Z4 cu ridicare din Z3.În cazul în care apar dereglări datorate unor execuţii imprecise. Atac din Z4 cu ridicare din Z3. Acest exerciţiu poate sta la baza organizării unei structuri în care putem mări complexitatea şi dificultatea modificând doar un singur parametru.Cel care pune mingea în joc va avea în apropierea sa mai multe mingi prin se poate relua rapid exersarea în cazul în care atacul este imprecis. . Atac din Z4 cu ridicare din Z3. Acest aspect. 6. precedată de Atac din Z4 cu ridicare din Z3. 199 . 5 m de preluare din serviciu de jos executat de la 7 m de fileu dinspre Z5. precedată de preluare din serviciu de sus executat de la linia de fund din Z6. precedată de preluare din serviciu de jos executat de la 7 m de fileu dinspre Z1. Atac din Z4 cu ridicare din Z3. 3. modul cum este pusă mingea în joc.

fileu. 4 din 200 .. 5 m de precedată de preluare din serviciu de jos executat de la 7 m de fileu din precedată de preluare din serviciu de jos executat de la 7 m de fileu precedată de preluare din serviciu de sus executat de la linia de fund din . mijlocul terenului. şi acest exerciţiu poate sta la baza organizării unei structuri conform modelului anterior.. dinspre Z5. Z5. Atac din Z4 cu ridicare din Z3. De asemenea. dar fiind o situaţie care apare în joc considerăm util şi absolut necesar ca deprinderea să fie construită şi pe această coordonată. 2. 4.Mingea va fi atacată precis de preluare efectuată de către jucătorul Atac din Z4 cu ridicare din Z3 3 spre cel care a pus mingea în joc astfel încât să se asigure continuitatea în exersare. 1.. Indicaţii metodice: . . Atac din Z4 cu ridicare din Z3. Atac din Z4 cu ridicare din Z3.Această variantă este cea mai dificilă datorită faptului că cel care va ataca efectuează şi preluarea. precedată de preluare din minge oferită în loc de serviciu de la cca. Atac din Z4 cu ridicare din Z3. . 3.• precedată Z4..

precedată de preluare din serviciu de sus executat de la linia de fund din Atac din Z4 cu ridicare din Z3.. În aceste condiţii. . 6. 201 4 5 3 . singura coordonată modificată fiind locul din care va fi pusă mingea în joc şi care va fi reprezentat de Z2 şi Z4. precedată de preluare din serviciu de sus executat de la linia de fund din 2. .Mingea va fi atacată precis spre jucătorul din Z4 din terenul advers care a pus mingea în joc astfel încât să fie organizat circuitul închis la drumul mingii care asigură continuitatea în exersare. 4 din .. Atac din Z4 cu ridicare din Z3. zone din care în timpul jocului se va efectua atacul. • Atac din Z4 cu ridicare din precedată de preluare efectuată de către jucătorul Z5. Z1.Se execută serii de 8 – 10 atacuri consecutive. poate fi folosit în joc fără a pune încă probleme deosebite.5. Z6. în baza acestui exerciţiu putem alcătui o structură de mijloace cu variante care sunt date de transmiterea diferită a mingii pentru jucătorul care efectuează preluare. Z3 . din minge transmisă din Indicaţii metodice: . Atac din zona 4 cu ridicare din Z3 după preluarea atacului Atacul fiind la început ca nivel de abordare. După modelele anterioare. mijloacele pentru însuşirea atacului după preluare din atac vor fi asemănătoare cu cele efectuate anterior. Acesta va avea în apropierea sa mai multe mingi prin care se poate relua rapid exersarea în cazul în care atacul este imprecis. Z4.

. o Atac din Z4 cu ridicare din Z3. 3 .Se execută serii de 8 – 10 atacuri condiţiile consecutive. . structura anterioară. precedat de preluare efectuată de jucătorul din Z5 din atac din Z4 precedat de ridicare din Z3. . .. precedat de preluare efectuată de jucătorul din Z5 din atac efectuat de pe bancă. în prezentate în 4 . 202 .. din Z4 a terenului advers. Indicaţii metodice: .După execuţia atacului se 5 3 4 . . Indicaţii metodice: . 3. iar apoi se reaşează la coada şirului. precedat de preluare efectuată de jucătorul din Z5 din minge plasată cu o mână din auto aruncare din Z4 a terenului advers.. Atac din Z4 cu 5 3 4 . • Atac din Z4 cu ridicare din Z3 precedată de preluare mingii transmise din Z4 pe diagonală scurtă. 2. . Atac din Z4 cu ridicare din Z3.Se organizează un şir care atacă din Z4 spre Z5 din ridicare din Z3.Este o variantă mai dificilă datorită faptului că cel care execută atacul efectuează şi preluarea. ridicare din Z3.1. deplasează în Z5 unde va recepţiona mingile atacate de adversar.

.Accentul se va pune pe orientarea elanului spre minge pentru a se asigura poziţionarea optimă şi echilibrată în raport cu mingea. baza deprinderii este stabilizată astfel încât putem trece direct la exersarea unor mijloace organizate la fileu. Indicaţii metodice: . asemenea. 203 care . .. O1. • Atac din Z2 cu ridicare din Z3. greşelile de execuţie au fost corectate înainte de consolidarea aspectelor dominante prin . Şi acest exerciţiu poate constitui baza de alcătuire a unei structuri prin variantele căreia se gradează dificultatea şi complexitatea pentru apropierea de condiţiile specifice jocului.Fiecare executant deţine două mingi şi execută 2 repetări consecutive cu accent pe urcarea punctului de lovire prin acţionare cu braţul întins şi pe acoperirea mingii în finalul acţiunii.exersarea atacului din Z2 în condiţii uşoare sau foarte uşoare. . Indicaţii metodice: . De atac din Z4. • Atac din Z2 din minge oferită din Z3.Sarcina este aceea de a găsi soluţii pentru rezolvarea atacului indiferent de condiţiile concrete apărute.Fiecare deţine o minge pe o pasează de sus spre Z3 şi execută atac din ridicare efectuată de către profesor pentru a asigura codiţii uşoare şi sigure de execuţie. ATAC DIN ZONA 2 CU RIDICARE DIN ZONA 3 Datorită faptului că atacul din Z2 se abordează după însuşirea atacului din Z4.

O2. . iar următoarele patru din mingi oferite de către. iar aspectele dominante la atac fiind aceleaşi indiferent de locul şi direcţia de execuţie.. urmând să repete această acţiune până la realizarea celor 5 acţiuni. . spre 204 . prima din mingea proprie.După atac se retrage rapid şi execută un alt atac din minge oferită din Z6. . • Atac din Z2 cu ridicare din Z3 executat la fileu mai înalt. considerăm că în momentul abordării atacului pe alte coordonate secvenţa de consolidare poate fi restructurată prin organizarea unor mijloace strict pe coordonatele respective.lung şi a punctului înalt de lovire Consolidarea fiind realizată în cazul atacului din Z4. O3... Indicaţii metodice: . iar următoarele două din mingi transmise de coechipierul care urmează. va fi pus pe acoperirea activă a mingii. prima din mingea proprie.. .exersarea atacului din Z2 în condiţii apropiate de joc . cu accent pe punct înalt de lovire. . .Fiecare executant deţine o minge pe care o pasează ridicător..instructor aflat în Z3. • trei.Se forţează urcarea punctului de lovire a mingii prin ridicarea fileului. iar următorii câte În acest fel.. spre ridicătorul Serii de 5 acţiuni de atac consecutive din Z2.Primul executant deţine o minge. fiecare va efectua câte trei acţiuni consecutive de atac. . Indicaţii metodice: . . .exersarea atacului din Z2 cu accent pe consolidarea ultimului pas de elan ...

• organizarea atacului după preluarea atacului. Fiecare dintre aceste zone de preluare va reprezenta un criteriu de sistematizare a mijloacelor. 205 .Ca şi în cazul anterior (de atac din Z4) şi exersarea atacului din Z2 în condiţii apropiate de joc presupune sistematizarea mijloacele în funcţie de cele două situaţii de joc în care se regăseşte această acţiune: organizarea atacului după preluarea serviciului. La fel ca în situaţiile prezentate anterior. ATAC DUPĂ PRELUAREA SERVICIULUI 1. acest exerciţiu poate sta la baza organizării unor structuri în care utilizăm aceeaşi formă de organizare a colectivului şi se modifică doar modul cum se pune mingea în joc. .Se vor executa serii de 5 atacuri consecutive. Instructorul deţine mai multe mingi prin care se poate relua rapid exersarea în cazul în care se pierde mingea. . Atac din zona 2 cu ridicare din Z3 după preluarea serviciului În sistematizarea mijloacelor 3 vom porni tot de la dispozitivul de preluare a serviciului specific modelului de joc cu Z3 ridicător şi mai exact. • Atac din Z2 cu ridicare din Z3 precedată de preluare efectuată de către jucătorul din Z1.. . Indicaţii metodice: ....Atacul se orientează 1 2 3 1 6 2 precis spre cel care a pus mingea în joc pentru a asigura continuitatea în exersare. vom lua în calcul zonele de unde mingea vine spre ridicător obligându-l să se orienteze cu faţa spre Z2.

dar fiind o situaţie care apare în joc considerăm util şi absolut necesar ca deprinderea să fie construită şi pe această coordonată. Atac din Z2 cu ridicare din Z3. Atac din Z2 cu ridicare din Z3. . • Atac din Z2 cu ridicare din Z3 precedată de preluare efectuată de către jucătorul din Z2 (cel care execută atac).Din punct de vedere al gradării.. 206 . La fel ca în variantele anterioare şi acest exerciţiu poate sta la baza organizării unei structuri în care putem utiliza aceeaşi formaţie de lucru şi putem spori complexitatea şi dificultatea modificând modul cum este pusă mingea în joc.. . precedată de preluare din serviciu de jos executat de la 7 m de fileu dinspre Z1. această variantă este cea mai dificilă datorită faptului că cel care va ataca efectuează şi preluarea.. 5. precedată de preluare din minge oferită în loc de serviciu de la cca. Atac din Z2 cu ridicare din Z3. 2. 4. precedată de preluare din serviciu de sus executat din Z1. precedată de preluare din serviciu de jos executat de la 7 m de fileu dinspre Z5. Atac din Z2 cu ridicare din Z3.Exersarea se derulează în aceleaşi condiţii ca în 2 3 varianta anterioară. 5 m de fileu.1.. Indicaţii metodice: . precedată de preluare din serviciu de sus executat din Z5. precedată de preluare din serviciu de sus executat din Z6. 3. 6. Atac din Z2 cu ridicare din Z3. . Atac din Z2 cu ridicare din Z3.

2. . • Atac din Z2 cu ridicare din Z3 precedată de preluare efectuată de către jucătorul din Z1. spre .Mingea va fi atacată precis jucătorul din Z2 care a pus mingea în joc. precedat de preluare efectuată de jucătorul din Z1 din atac din Z pe diagonală lungă precedat de ridicare din Z3. Atac din Z2 cu ridicare din Z3. 3. De asemenea. precedat de preluare efectuată de jucătorul din Z1 din atac pe diagonală lungă efectuat de pe o bancă.. În acest fel realizăm o gradare din punct de vedere al dificultăţii şi complexităţii care ne apropie tot mai mult de condiţiile de joc. în locul din care este pusă mingea în joc sunt mai multe mingi prin care se poate relua rapid exersarea. Atac din Z2 cu ridicare din Z3. Indicaţii metodice: . Pe principiul deja cunoscut. 1. din Z2 a terenului advers. putem alcătui o structură de mijloace cu variante care sunt date de transmiterea diferită a mingii. . precedat de preluare efectuată de jucătorul din Z1 din minge plasată cu o mână din auto aruncare din Z4 a terenului advers.Se execută serii de 8 – 10 atacuri consecutive. din minge transmisă din Z2. Atac din Z2 cu ridicare din Z3. Atac din zona 2 cu ridicare din Z3 după preluarea atacului Mijloacele pentru însuşirea atacului după preluare din atac vor fi asemănătoare cu cele efectuate anterior. 2.. 207 1 2 3 . fiind asigurată astfel continuitatea în exersare.

. conform regulilor şi pe coordonatele anterioare. Indicaţii metodice: . aşteptând apoi să recepţioneze mingea atacată de adversar. Acesta are iniţial o minge pe care o transmite celui care atacă de pe bancă. Şi în acest caz putem alcătui o structură de mijloace cu variante prin care se gradează dificultatea şi complexitatea. Atac din Z2 cu ridicare din Z3.Mingea va fi atacată precis spre jucătorul care a pus mingea în joc astfel încât să fie asigurată continuitatea în exersare.Este o variantă mai dificilă datorită faptului că cel care execută atacul efectuează şi preluarea. . Atac din Z2 cu ridicare din Z3. iar sarcina este aceea de a găsi soluţii pentru rezolvarea atacului. .Atacul se realizează pe 2 diagonala lungă spre Z1 în spatele băncii unde se află un alt jucător care recepţionează mingea.Se execută serii de 8 – 10 atacuri consecutive. • Atac din Z2 cu ridicare din Z3 precedată de preluare mingii . Indicaţii metodice: . 2. 208 . aspect ce devine mult mai solicitant. 2 3 . transmise din Z2 pe diagonală scurtă. precedat de preluare efectuată de cel care atacă din minge plasată cu o mână din auto aruncare din Z2.Exersarea se derulează 3 .. . 1. Cel care pune mingea în joc va avea în apropiere mai multe mingi prin care se poate relua rapid exersarea dacă se pierde mingea.. precedat de preluare din atac efectuat de pe o bancă din Z2 a terenului advers.

. PRELUAREA SERVICIULUI Aspect dominant – transmiterea mingii spre zona ridicătorului cât mai precis şi cu o traiectorie optimă. Indicaţii metodice: . METODICA ÎNSUŞIRII ACŢIUNILOR DE APĂRARE 1. iar apoi se reaşează la coada şirului. având în vedere aspectul dominant al acestei acţiuni apare evidentă necesitatea organizării mijloacelor în aşa fel încât coordonatele preluării să se raporteze la zona ridicătorului şi la fileu. Mijloacele specifice pregătirii preluării din serviciu implică în mod obligatoriu acţionarea în teren din zone specifice dispozitivului de preluare.Se organizează un şir care atacă din Z2 spre Z2 advers. 209 . De asemenea. precedat de preluare din ridicare din Z3. 2 3 .După execuţia atacului se deplasează în Z1 unde va recepţiona mingea atacată de adversar.atac din Z2 cu . la finalizare prin atac se acordă 2 puncte.4. Atac din Z2 cu ridicare din Z3.Pentru a stimula aplicarea temei. • Joc bilateral cu temă: „atacul”. Indicaţii metodice: .

În acest context se impune abordarea separată în plan metodic a preluării celor două forme de serviciu.Primul dispozitiv de preluare este specific modelului de joc cu efectiv redus unde dimensiunile terenului sunt reduse (7x7 m). .Se execută serii de 8 – 10 preluări consecutive. La acest nivel se cunoaşte o singură formă de jucarea a mingii. mai ales datorită perioadelor diferite în care acestea sunt tratate. iar ulterior forma de jucare a mingii la preluare va fi corelată cu traiectoria serviciului. se trecela învăţarea modelelor intermediare de joc cu efectiv complet. Apoi. 2 4 două 210 . Indicaţii metodice: . PRELUAREA SERVICIULUI DE JOS O1.exersarea preluării din serviciu în condiţii uşoare sau foarte . cu mâini de sus. pe măsură ce jocul evoluează şi capătă continuitate ca urmare a însuşirii lovirii de jos şi a 5 1 6 2 3 4 6 1 2 4 care consolidării unor acţiuni. este folosită în joc pentru preluarea serviciul de jos care se învaţă la început. Între timp se învaţă serviciul de sus care implică acţionarea jos la preluarea. lovire de sus. uşoare • Preluare din Z4 a serviciului de jos.

• După modelul prezentat. Folosind exerciţiul descris ca mijloc de bază putem organiza o structură de exerciţii cu variante prin care gradăm progresiv dificultatea. .Acesta prinde mingea rezultată din preluarea serviciului şi o retransmite pe sub fileu jucătorului care a servit pentru a relua exersarea.Preluarea va fi orientată spre dreapta.. Preluare din Z4 a serviciului de jos efectuat de la distanţă mică din mijlocul terenului advers. joc.exersarea preluării din serviciu cu accent pe consolidarea transmiterii mingii spre zona ridicătorului în condiţii variate Ca şi în cazul celorlalte acţiuni de exersării. consolidarea preluării serviciului necesită realizarea unui număr mare de repetări în cadrul . 1.preluare din serviciu executat în trei cu mingi tip bandă rulantă. 211 . . zona ridicătorului în condiţii cât mai bune. • Serviciu . Preluare din Z4 a serviciului de jos efectuat de la linia de fund a terenului de minivolei din Z5.După realizarea seriei de repetări jucătorii efectuează o rotaţie pentru a trece prin toate cele trei zone de contact cu mingea. Aceste mijloace pot fi organizate în structuri cu un exerciţiu de bază şi cu variante organizate conform aceluiaşi principiu. . două . O2. se pot constitui mijloace pentru fiecare zonă a dispozitivului de preluare a serviciului în modelul de joc 4x4 (Z6 şi Z1). 2. 3. Preluare din Z4 a serviciului de jos efectuat de la linia de fund a terenului de minivolei. . din Z1. .

cu două mâini de sus fiind înregistrate doar preluările corecte. • Preluare din Z6 a serviciului de jos din Z1. După execuţia serviciului. al doilea la preluare. executat cu două mingi tip bandă rulantă. • Preluare din Z4 a serviciului de jos din Z5. executat cu două mingi tip bandă rulantă. cu mâini de sus în aceleaşi condiţii ca şi varianta descrisă anterior.Un jucător se află la serviciu. O3. Indicaţii metodice: . executat cu două mingi tip bandă rulantă. • Preluare din Z4 a serviciului de jos din Z1. .Indicaţii metodice: . . • Preluare din Z1 a serviciului de jos din Z5. • Preluare din Z6 a serviciului de jos din Z5. . iar a doua la fileu. cel de la fileu transmite a doua minge la serviciu. executat cu două mingi tip bandă rulantă.Se execută serii de câte 20 de preluări din serviciu consecutive.Se execută serii de 20 de preluări consecutive. executat cu două mingi tip bandă rulantă. iar al treilea la fileu în dreapta celui aflat la preluare.exersarea preluării din serviciu în condiţii apropiate de joc 2 4 . . • Preluare din Z1 a serviciului de jos din Z1. executat cu două mingi tip bandă rulantă.O minge se află la serviciu. două 212 .

. PRELUAREA SERVICIULUI DE SUS 213 . efectuat în doi jucători care îşi împart terenul în două. • • Preluare din Z6 a serviciului de jos executat alternativ din Z1. .Z1 şi fiecare jucător serii de 10 acţiuni consecutive de preluare a serviciului cudouă mâini de sus. Indicaţii metodice: . . astfel încât să solicite suplimentare atenţia jucătorilor de la preluare care nu cunosc ordinea şi direcţia serviciului. de doi jucători care au mai multe mingi la dispoziţie pentru asigurarea continuităţii..Se execută serii de 10 – 15 preluări consecutive cu 4 2 5 două mâini de sus spre zona ridicătorului. Z5. Indicaţii metodice: . iar jucătorul de la fileu mai are o minge pe care o transmite de fiecare dată celui care a servit.Adaptarea celui din preluare la coordonate diferite ale serviciului (executat din direcţii diferite) apropie exersarea de condiţiile de joc.Serviciul se execută alternativ şi aleator din Z1 şi Z5...Se execută de către 2 5 1 . . – 15 . Z5. • Preluare din serviciu executat alternativ din. 1 • Preluare din Z4 a serviciului de jos executat alternativ din Z1 şi Z5.Serviciul se execută alternativ din cele două zone.. . şi Preluare din Z1 a serviciului de jos executat alternativ din Z1 şi Z5.

. 214 . Pe de altă parte. zona ridicătorului.Se execută serii de 8 – 10 preluări . 4 5 1 6 2 3 intermediar Toate mijloacele se vor constitui raport cu zonele de acţionare din dispozitivul serviciului.În momentul în care aducem în învăţare serviciul de sus.exersarea preluării din serviciu în condiţii uşoare sau foarte uşoare • Preluare din Z4 a serviciului de sus. Indicaţii metodice: . de preluare a în O1. în cazul de cu faţă. în cu trei două mâini de jos. altul la serviciu în terenul advers şi al treilea în Z3. Învăţarea preluării serviciului de sus se raportează la modelele de joc. se va pune accent pe formarea deprinderii de a adapta modul de intervenţie în funcţie de coordonatele serviciului. am parcurs o bună perioadă procesului de învăţare a jocului de volei. cu accent pe folosirea lovirii de sus care conferă mai multă siguranţă şi permite intrarea rapidă în atac a jucătorului care a efectuat preluarea serviciului. permisivitatea regulamentului de joc în ceea ce priveşte prima lovitură recomandă utilizarea lovirii de sus datorită suprafeţei mai mari de jucare a mingii. unul la preluarea serviciului în Z4.Se consecutive. jucători. Z3 modelul ridicător. În concluzie. Stabilizarea lovirii de jos permite preluarea acestuia şi permite menţinerea mingii în joc în condiţii optime. organizează 4 3 . fiind asigurată continuitatea jocului.

Z2 şi Z1).exersarea preluării serviciului de sus cu accent pe consolidarea transmiterii mingii spre zona ridicătorului în condiţii variate .Serviciul se realizează la început de la distanţă mai deoarece constanţa se urmăreşte serviciului . 1.Preluarea va fi orientată spre jucătorul din Z3 cât mai precis şi cu o traiectorie înaltă. Preluare din Z4 a serviciului de sus efectuat din Z5. cu un exerciţiu de bază şi cu variante organizate conform aceluiaşi principiu. • Preluarea din Z5 a serviciului executat pe culoar.Un jucător se află la serviciu. . 4. 2.. 7 m. Acesta prinde mingea rezultată din preluare şi o retransmite pe sub fileu la serviciu. în Z3. O2. iar al treilea la fileu. . mică pentru realizarea unui număr mare de preluării. se pot constitui mijloace pentru fiecare zonă a dispozitivului de preluare a serviciului (Z5. în trei cu două mingi tip bandă rulantă. . 215 . Preluare din Z4 a serviciului de sus efectuat de la 7 8 m din mijlocul terenului advers. Z6. Preluare din Z4 a serviciului de sus efectuat din Z1. . al doilea la preluare în terenul advers. Folosind acest exerciţiu ca reper putem organiza o structură cu variante prin care se gradează progresiv dificultatea exersării. • După modelul prezentat. Preluare din Z4 a serviciului de sus efectuat din Z6. Indicaţii metodice: . 3. de la cca.

zonă care se află pe direcţia ridicătorului şi care implică acţionarea pe coordonate speciale.Se execută serii de câte 20 de preluări consecutive. cu două mâini de jos. • Preluare de jos din jumătatea stângă a serviciului efectuat din Z1. 1 2 5 4 3 3 6 acoperirea unei zone mai mari. . . cel de la fileu transmite a doua minge celui care a servit.. acţionarea la preluare în jumătatea stângă a terenului influenţează deprinderile specifice preluării serviciului în Z4 şi Z5. De asemenea.. 3 . în trei jucători cu două mingi. tip bandă rulantă. iar a doua la cel de la fileu. . • Acelaşi exerciţiu cu preluarea serviciului din Z1. O situaţie particulară o reprezintă acţionarea în Z6. După execuţia serviciului. fiind necesară transmiterea mingii spre ridicător de la distanţă mică dar cu o traiectorie înaltă. 216 . Este importantă direcţia de unde vine mingea spre ridicător astfel încât. Pentru consolidarea preluării serviciului de sus considerăm inoportună sistematizarea mijloacelor în funcţie de fiecare zonă a dispozitivului de preluare. numărându-se doar preluările reuşite. - Se organizează în trei jucători cu două mingi tip bandă rulantă. Indicaţii metodice: .O minge se află la serviciu. formează deprinderea de a se deplasa spre minge pentru a o intercepta şi influenţează pozitiv capacitatea de decizie rapidă de a acţiona.. iar acţionarea în jumătatea dreaptă va influenţa deprinderile specifice preluării în Z2 şi Z1. cu două mâini de jos..Se execută serii de 20 de preluări consecutive..

. . pe aceleaşi coordonate ca şi variantele anterioare. va fi influenţată capacitatea de adaptare a modului de acţionare. . în acest fel executantul va hotărî singur în funcţie de situaţie în ce fel va juca mingea. Acelaşi exerciţiu dar cu efectuarea serviciului din Z6.3 . • Preluare de jos din jumătatea dreaptă a serviciului efectuat din Z1..... • Preluarea din jumătatea stângă de teren a serviciului efectuat aleator din Z1 şi Z5. 217 ... Este util ca la acest nivel sarcinile să vizeze constanţa şi eficienţa preluării. Indicaţii metodice: mingi. • Acelaşi exerciţiu dar cu efectuarea serviciului din Z5.. • • Acelaşi exerciţiu dar cu efectuarea serviciului din Z5. în funcţie de coordonatele serviciului. tip bandă rulantă.exersarea preluării din serviciu în condiţii apropiate de joc În etapa exersării în condiţii apropiate de joc este foarte important ca executantul să decidă rapid asupra modului în care acţionează asupra mingii. tip bandă ... Indicaţii metodice: .. de sus sau de jos. 3 .Pentru continuitate.Se execută serii de 20 de preluări consecutive. . în trei jucători cu două mingi. O3. Astfel. lângă zona de serviciu se mai află 5 mingi care pot fi folosite dacă este nevoie... . în trei jucători cu două rulantă. cu două mâini de jos. • Preluare de jos din Z6 a serviciului efectuat din Z1. . . • Acelaşi exerciţiu dar cu efectuarea serviciului din Z5.

.3 ... jucătorul de la fileu are o minge pe care o transmite rapid pe sub fileu jucătorului care a executat serviciul.. iar fiecare jucător de la serviciu are în apropiere 3 – 5 mingi pe care le poate folosi dacă se impune. . • Acelaşi exerciţiu dar cu efectuarea preluării din serviciu din jumătatea dreaptă a terenului. . • Preluare în doi jucători poziţionaţi în ambele jumătăţi de teren a serviciului efectuat aleator din Z1 şi Z5.. Dacă asociem acest aspect cu faptul că fiecare zonă de serviciu impune coordonate diferite de execuţie a preluării.Pentru asigurarea continuităţii.Se execută serii de 10 – 15 preluări consecutive.. . 3 3 Dacă se lucrează cu colective mai . ..... . .... Indicaţii metodice: .15 preluări din serviciu efectuat aleator.Apare şi Z6 ca zonă de serviciu. Astfel se solicită atenţia celui din preluare. . . .. circulaţia mingilor pe sub fileu 218 . Z6 şi Z5. subliniem apropierea de joc a condiţiilor de exersare.Se execută serii de 10 . . • Preluare din Z6 a serviciului efectuat aleator din Z1. situaţie care poate apărea în timpul jocului. . . . ... . deoarece fiind o acţionarea şi pe această direcţie. este necesar să pregătim numeroase toate mijloacele se pot organiza Pentru în a ambele evita terenuri. . .

.Se execută serii de 20 – 25 de acţiuni. Indicaţii metodice: . • Preluare serviciului executat aleator din Z1. în funcţie de blocaj se organizează toţi jucătorii în apărare.3 . blocajul reprezintă cea mai importantă acţiune de apărare deoarece ne putem opune în mod direct atacului advers. . Pentru a păstra o ordine în efectuarea rotaţiei. . 219 .După efectuarea serie de preluări. În derularea jocului bilateral când atacul devine destul de puternic şi pune probleme de preluare jocul fiind întrerupt frecvent este necesar să introducem în învăţare acţiuni prin care să ne opunem direct atacului. . BLOCAJUL Aspect dominant – poziţia controlată a palmelor (în flexie dorsală.spre zonele de serviciu.. fiecare dintre aceştia primind sarcini precise specifice sistemului de apărare utilizat de echipă. . din Z3 se merge în Z1 la serviciu. cei de la fileu vor transmite mingile spre zonele de serviciu din propriul teren. .. în dispozitiv complet specific modelului intermediar cu Z3 ridicător. . Z6 şi Z5. cu accent pe eficienţa preluării. Pe de altă parte. rotează întregul colectiv inclus în exerciţiu astfel încât fiecare jucător să treacă prin toate zonele dispozitivului de preluare cât şi în cele trei zone de serviciu. iar după ce s-au parcurs cele trei zone de la serviciu se reintră în dispozitivul de preluare în Z2. utilizează mingi suplimentare în fiecare zonă de serviciu şi o minge la jucătorul de la fileu pe care acesta o transmite la serviciu. apropierea antebraţelor şi acţiunea palmelor pe minge. În acest context. 2.Pentru continuitate se 1 2 4 5 6 . paralele cu fileul). .

. . ridică braţele cu degetele desfăcute. celălalt execută blocaj de pe sol. Porneşte cu mâinile din dreptul pieptului din poziţie specifică. blocaj de pe sol la minge ţinută de partener.Mingea nu se ridică exagerat de sus accentul nefiind pus pe săritură ci pe acţionarea corectă a palmelor pe minge. • Pe perechi faţă în faţă. .Se urmăreşte de asemenea. Indicaţii metodice: . ca elanul să fie executat pornind cu mâinile din dreptul pieptului. • Blocaj la minge ţinută de un partener care stă pe o bancă. • Blocaj cu uşoară desprindere la minge ţinută de un partener care stă pe o bancă.10 acţiuni după care schimbă rolurile.Se execută serii de 8 . Indicaţii metodice: .10 acţiuni consecutive care se schimbă rolurile.Se execută serii de 8 . după .O1. .Cel cu minge o ridică oblic-înainte având braţele întinse. precedat de deplasare stânga – dreapta şi poziţionare în dreptul mingii. . .exersarea blocajului în condiţii uşoare sau foarte uşoare Fiind vorba despre o acţiune complexă cu multe componente extrem de importante. Indicaţii metodice: se . Nu se admite sub nici o formă un elen de braţe ca la atac deoarece va conduce la atingerea fileului. fără desprindere. se exersează în cadrul unor mijloace în condiţii foarte uşoare pentru ca aspectele esenţiale ce intră în constituţia stereotipului motric să fie însuşite în mod corect. 220 . poziţionează palmele pe minge şi apasă pe ea acţionând la nivelul articulaţiei pumnului.

. • Pe perechi de-o parte şi de cealaltă a fileului. Indicaţii metodice: . .Se execută 3 – 4 serii de acţiuni blocaj.Jucătorul cu minge face un pas lateral stânga – dreapta prin care îl obligă pe executantul blocajului să se poziţioneze. . Blocaj la fileu la minge ţinută de un partener care stă pe o bancă..Se execută serii de 10 acţiuni consecutive după se schimbă rolurile. .Fiind distanţe mici între zonele de acţionare. • dreptul mingii . Indicaţii metodice: . în cele trei zone ale liniei întâi. . Indicaţii metodice: .în pentru o nouă execuţie.Se execută serii de câte 10 acţiuni de blocaj. • Acelaşi exerciţiu cu deplasare în sens invers. consecutive de care .10 acţiuni consecutive după care se schimbă rolurile. spre stânga. 221 . blocaj la minge oferită pe fileu de către partener. .Se execută serii de 8 . • Blocaj succesiv cu deplasare spre dreapta la mingi ţinute de trei coechipieri poziţionaţi pe câte un scaun în terenul advers. deplasarea se face cu paşi adăugaţi urmată de oprire în dreptul mingii şi declanşarea blocajului.Se va pune accent pe poziţia mâinilor în momentul iniţial şi pe acţionarea corectă a palmelor pe minge fără ca fileul să fie atins. . .

. • Blocaj la atac din auto aruncare. mingea fiind oferită cu două mâini de jos pentru a avea o siguranţă mai mare în transmiterea ei. • Pe perechi de-o parte şi de cealaltă a fileului. În felul acesta se previne riscul formării unor deprinderi greşite care pot conduce la instalarea obişnuinţei de a căuta mâinile blocajului în atac. Indicaţii metodice: .Mingea este transmisă intenţionat în blocaj pentru stimula execuţia blocajului pe coordonate specifice jocului.Se execută serii de câte 10 acţiuni. 222 . Indicaţii metodice: .Mingea este oferită cu două mâini de jos pentru a avea o siguranţă mai mare în transmiterea ei. direct în blocaj.Se execută serii de câte 10 acţiuni consecutive. .Se încearcă proiectarea mingii spre sol în terenul advers prin acţiunea agresivă a palmelor asupra mingii. . . . blocaj simultan executat de ambii jucători la minge oferită pe fileu de către unul dintre parteneri. . .. a Acest gen de exersare cu sarcini de atac direct în blocaj se recomandă să fie folosite doar la începutul învăţării cu un număr mic de repetări. .Se încearcă acţionarea agresivă prin împingere cu tot cu adversar a mingii pentru transmiterea ei în terenul advers. • Blocaj la atac din Z4 cu ridicare din Z3. - .

. ambii jucători situaţi pe bancă. . Drept urmare. apropierii antebraţelor şi a acţiunii palmelor asupra mingii. . .exersarea blocajului cu accent pe consolidarea poziţiei palmelor în momentul iniţial. • Pe perechi de-o parte şi de cealaltă a fileului.Se pune accent în pe poziţionare dreptul 4 10 3 mingii pentru a facilita execuţia blocajului. . declanşarea blocajului se produce mai târziu decât atacul. blocaj la minge care apare deasupra plasei cu accent pe apropierea antebraţelor şi pe acţionare activă la nivelul articulaţiei pumnului. se vor utiliza mijloace simple ca structură care să genereze o densitate mare.. Indicaţii metodice: .Se execută serii de câte 8 acţiuni consecutive. . • Acelaşi exerciţiu cu blocaj la atac din Z2. În . Condiţia consolidării este numărul mare de repetări. . O2. 223 . Indicaţii metodice: .Este foarte importantă coordonarea momentului de declanşare a blocajului în funcţie de traiectoria ridicării.Se execută serii de câte 25 – 30 de execuţii consecutive cu accent pe acoperirea agresivă a mingii.Execuţiile sunt fără desprindere pentru a nu creşte solicitarea şi a limita acţiunea strict la nivelul braţelor şi mâinilor. În cazul ridicărilor medii – înalte.

• Blocaj de două ori consecutiv în fiecare zonă din linia întâi la minge care apare stânga-dreapta. marcând cele trei zone de atac de pe fileu. Acest aspect implică necesitatea închiderii prin pătrunderea peste fileu cu palma din direcţia deplasării mingii în momentul contactului cu acesta. iar mai târziu pentru gruparea blocajului colectiv. Indicaţii metodice: . . - Mingea apare ridicată de sub nivelul benzii uşor lateral stânga – dreapta (fără a necesita păşire laterală pentru poziţionarea în dreptul mingii a executantului).Se derulează pe aceleaşi coordonate ca exerciţiul anterior. cele trei zone ale liniei întâi.exersarea blocajului în condiţii apropiate de joc 224 . . în aşa fel încât să nu fie atins fileul şi revenirea mâinilor în poziţie iniţială cu coatele pe lângă corp. O3. .Jucătorii cu minge se află poziţionaţi pe o bancă în . .Se repetă traseul de 4 ori consecutiv. urmată de deplasare succesivă spre dreapta.În acelaşi timp se urmăreşte acţiunea de retragere a palmelor după acţionarea asupra mingii.Se pune accent pe poziţia controlată a palmelor în deplasare şi în momentul declanşării blocajului. .acest fel nu există riscul instalării oboselii care ar putea influenţa negativ calitatea mişcării.Efectuarea blocajului cu deplasare în ambele sensuri se realizează datorită faptului că în timpul jocului este solicitată deplasarea în ambele sensuri pentru poziţionare în dreptul mingii. . . spre stânga. Indicaţii metodice: . • Acelaşi exerciţiu cu deplasare în sens invers.

Indicaţii metodice: .din Z3.Se derulează pe aceleaşi coordonate ca şi 2 3 4 3 .jucătorul în atac nu urmăreşte transmiterea mingii în blocaj ci urmăreşte depăşirea acestuia. Indicaţii metodice: .. 3 225 4 .Deşi coordonatele sunt cunoscute. 4 3 . Indicaţii metodice: . variantele anterioare. din minge transmisă din Z5 a dispozitivului de preluare a serviciului. Blocaj la atac pe diagonală din Z4 cu ridicare din Z3. • Blocaj la atac din Z4 cu ridicare. • Blocaj la atac pe diagonală din Z2 cu ridicare din Z3. . Indicaţii metodice: . • 4 3 pe . . • Blocaj la atac pe culoar din Z4 cu ridicare din Z3.Se execută pe aceleaşi coordonate ca exerciţiul anterior. • Blocaj la atac pe culoar din Z2 cu ridicare din Z3. . .Faptul că este cunoscută direcţia de atac uşurează sarcina blocajului care se poziţionează în raport cu aceasta şi se poate adapta mai uşor accentuând acţiunile specifice de închidere prin introducerea peste fileu a palmei din exterior.Se execută serii de câte 10 acţiuni de blocaj cu accent acţionarea asupra mingii. .

.. astfel încât ambii jucători de la blocaj trebuie să fie atenţi şi pregătiţi pentru a declanşa acţiunea. 4 .Zona de atac este hotărâtă de ridicător. 2 3 .Se execută serii de câte 10 acţiuni consecutive cumulate de către fiecare jucător de la blocaj.Se va pune accent pe coordonarea momentului de declanşare a blocajului în funcţie de coordonatele ridicării. executat aleator de la 7 m de fileu din Z1 Indicaţii metodice: . . • Acelaşi exerciţiu dar cu efectuarea blocajului la atac din Z2. . zonă specifică dispozitivului de preluare a serviciului.. .Jucătorul care execută atacul nu are minge.. . mingea pornind din Z5. jucătorul din Z4 recuperează mingea şi trece la coada şirului din Z5 a terenului advers. şi Z5. din minge oferită din Z6.Se execută serii de câte 10 acţiuni de blocaj consecutive în care se urmăreşte realizarea unui blocaj la minge. 2 3 226 . . • Blocaj la atac aleator din Z4 şi Z2 cu ridicare din Z3..Se execută serii de câte 10 acţiuni de blocaj cu accent pe poziţionarea în dreptul mingii cu intenţia clară de a opri mingea.. . După atac. Aceasta porneşte de la jucătorii poziţionaţi în Z5.. . . • Blocaj la atac din Z4 cu ridicare din Z3 după preluarea serviciului de jos. Indicaţii metodice: ...Această structură reprezintă de fapt o acţiune de blocaj la atac după preluarea serviciului.

Joc bilateral cu temă „blocaj individual la corespondent”.. 227 .Atacul din auto aruncare este direcţionat pe diagonală lungă spre Z5 astfel încât să uşureze preluarea.Prin acest gen de exersare. . la atac după preluarea atacului. • 3 5 4 ..Se execută serii de câte 10 acţiuni de blocaj 2 3 ... . executat aleator de la 7 m de fileu din Z1 şi Z5.Se execută serii de câte 10 acţiuni de blocaj în care urmărim efectuarea blocajului la minge. • Blocaj la atac din Z2 cu ridicare din Z3 după Indicaţii metodice: . preluarea.. • Blocaj la atac din Z4 cu ridicare din Z3 după preluarea atacului pe diagonală lungă din auto aruncare. . consecutive în care se urmăreşte efectuarea blocajului la minge. Indicaţii metodice: . apropiem exersarea şi mai mult de condiţiile de joc prin faptul că exersăm blocajul în cealaltă structură de joc. • Blocaj la atac din Z2 cu ridicare din Z3 după preluarea atacului pe diagonală lungă din auto aruncare. . serviciului de jos. iar direcţia acesteia să faciliteze ridicarea spre Z4.Stimularea jucătorilor să aplice tema în timpul jocului se realizează prin acordarea a 2 puncte în cazul în care jocul se întrerupe ca urmare a acţiunii blocajului. Indicaţii metodice: .

• Preluare în Z1 din atac plasat pe culoar de un jucător situat pe o bancă în Z4 a terenului advers. Datorită faptului că în modelul intermediar de joc utilizat la acest nivel organizarea atacului se efectuează cu ridicare din Z3 spre Z4 şi Z2. PRELUAREA DIN ATAC Aspect dominant – transmiterea mingii din zonele de apărare spre zona ridicătorului cât mai precis şi cu o traiectorie optimă care să faciliteze acţiunea de ridicare. .3.. . implicit organizarea apărării se face în raport cu aceste două zone de atac. 1 3 4 228 . Având în vedere aceste aspecte putem aprecia cu certitudine că nu există exerciţii pentru preluarea atacului organizate în afara terenului respectiv în absenţa principalelor coordonate în funcţie de care se reglează execuţia. acesta fiind de fapt scopul în care se efectuează preluarea.. datorită faptului că este o coordonată cu care colectivul este familiarizat din cadrul modelului de joc cu efectiv redus în care trecerea mingii peste fileu se efectuează din această zonă. Indicaţii metodice: . Acţionarea se va face conform sistemului de apărare în raport cu zonele din care se efectuează atacul advers. ÎNVĂŢAREA PRELUĂRII ATACULUI DIN ZONA 4 O1. Ca şi în cazul preluării serviciului şi abordarea preluării din atac presupune organizarea exersării în terenul de joc.exersarea preluării atacului din Z4 în condiţii uşoare sau foarte uşoare Începem învăţarea acestei acţiuni având drept prim reper Z4 ca zonă de atac. . iar mingea se orientează în condiţii optime spre zona ridicătorului.

. . 229 3 1 • Preluare în Z1 din atac efectuat pe culoar din auto .aruncare. iar a doua la ridicător. Pentru realizarea volumului mare de repetări necesar consolidării ne vom baza pe mijloacele exersate anterior la care subiecţii s-au adaptat. mai există în apropierea jucătorului din Z3 câteva mingi care pot fi introduse în exersare în caz de nevoie. O2. • • Acelaşi exerciţiu dar preluare se face în Z5 din atac pe diagonală lungă. Acelaşi exerciţiu dar preluare se face în Z4 din atac plasat pe diagonală scurtă. după care se efectuează o rotaţie. . în caz de preluare imprecisă. . din consecutive pe cu calitatea .Se execută serii de 10 acţiuni accent preluării. . • Acelaşi exerciţiu dar preluare se face în Z4 din atac plasat pe diagonală scurtă. . • Acelaşi exerciţiu dar preluare se face în Z5 din atac plasat pe diagonală lungă. Indicaţii metodice: .exersarea preluării atacului din Z4 cu accent pe consolidarea transmiterii precise a mingii spre zona ridicătorului. De asemenea.Se lucrează cu două mingi pentru asigurarea continuităţii în exersare. Astfel. una la cel care atacă.Atacul este plasat cu forţă redusă şi viteză mică de zbor a mingii ca să favorizeze preluarea atacului.Se execută serii de 10 acţiuni consecutive cu accent pe calitatea preluării.În zona de atac sunt doi jucători pentru a fi asigurată continuitatea în exersare în cazul pierderii mingii. Z4 a terenului advers.

Se execută serii de 20 de preluări cumulate de 1 5 3 . Jucătorul din Z3 recepţionează mingile şi le transmite pe sub fileu jucătorilor din terenul advers. de un jucător situat pe o bancă în terenul advers... . de pe 4 • Preluare atacului efectuat aleator pe culoar şi pe diagonală lungă din Z4..Alternarea zonelor de atac cu orientarea acestuia în mod variat solicită suplimentar atenţia jucătorilor din preluare şi stabilizează deprinderile pe coordonate specifice jocului. ... . . ..de un jucător situat pe o bancă.coordonatele mişcării fiind cunoscute putem creşte. de • Preluare din atac pe culoar.. 1 3 . 230 . ..Se execută serii de 20 -25 preluări din atac cu accent calitatea preluării....Atacul este realizat cu caracteristici diferite de forţă şi viteză de zbor a mingii ca să creeze condiţii optime de adaptare a modului de jucare a mingii la preluarea atacului. • • Acelaşi exerciţiu dar preluare se face în Z5 din atac pe diagonală lungă. Indicaţii metodice: .. Indicaţii metodice: .. 4 pe .Derularea exersării se realizează pe coordonatele variantelor anterioare. Acelaşi exerciţiu dar preluare se face în Z4 din atac plasat pe diagonală scurtă..... .În jurul zonei de atac sunt 3 jucători şi mai multe mingi care prin care se asigură continuitatea.. fiecare jucător cu accent calitatea preluării.numărul repetări fără riscul instalării unor greşeli de execuţie... la atac din Z4 efectuat.

. de consecutive cu accent pe calitatea preluării..Se execută serii de 20 de preluări condiţii 5 4 3 coordonate şi în aceleaşi ca şi varianta anterioară. . 4 . şi pe diagonală scurtă din Z4. ... • Preluare atacului efectuat aleator pe diagonală lungă şi pe diagonală scurtă din Z4. coordonate şi în aceleaşi anterioară. Indicaţii metodice: .. în cazul atacului între cei doi jucători să se acţioneze în baza regulii mâinii drepte (execută preluarea cel care are mingea spre dreapta) care clarifică cine acţionează în aceste situaţii.Se execută serii de 20 -25 preluări din atac 1 3 .. Apărarea simultană a celor două diagonale necesită acţionarea în baza unor reguli prestabilite pentru a evita apariţia unor neconcordanţe în acţionarea celor doi jucători.Se execută serii de 20 de preluări condiţii pe ca şi aceleaşi varianta 1 4 3 .. ...• Preluare atacului efectuat aleator pe diagonală lungă Indicaţii metodice: .... . Indicaţii metodice: ... . .. • Preluare atacului pe culoar efectuat din auto aruncare din Z4. . . 231 ... de un jucător situat pe o bancă în terenul advers. de un jucător situat pe o bancă în terenul advers... 4 pe aceleaşi . Spre exemplu..

Alternarea aleatoare a zonelor de atac cu orientarea acestuia în mod variat solicită jucătorii pe coordonate specifice jocului şi consolidează deprinderile în acord cu acestea. atacantul recuperează mingea şi revine la coada şirului. . jucătorul din Z3 recepţionează preluarea şi transmite mingea pe sub fileu celui care a atacat.exersarea preluării din atac din Z4 în condiţii apropiate de joc Consolidarea bazei deprinderii specifice preluării din atac continuă prin exersare în condiţii apropiate de joc. Indicaţii metodice: . Acelaşi exerciţiu dar preluare se face în Z4 din atac plasat pe diagonală scurtă. iar în cazul în care aceasta se pierde.Mingea recepţionată de jucătorul din Z3 va fi retransmisă pe sub fileu la cel care a atacat. • Preluare atacului pe culoar şi pe diagonală lungă efectuat aleator din Z4 cu ridicare din Z3. . Variabilitatea în atac include şi plasarea mingii pe culoar pentru preluare în cadrul dublajului 232 .. cu accentpe calitatea acesteia. 5 3 fiecare jucător. O3. . . De asemenea.Se execută serii de 10-15 acţiuni de preluare din atac cumulate de 1 3 . .În zona de atac se află 4-5 jucători cu minge care asigură continuitatea exersării. • • Acelaşi exerciţiu dar preluare se face în Z5 din atac pe diagonală lungă. .Atacul este realizat cu caracteristici diferite de forţă şi viteză de zbor a mingii ca să creeze condiţii optime de adaptare a modului de jucare a mingii la preluarea atacului.

Se execută serii de 10-15 acţiuni de preluare din atac cumulate de fiecare 1 5 4 3 3 .în aceleaşi condiţii şi după aceleaşi reguli. . . cu accent pe calitatea acesteia.. • Preluarea atacului din Z4 cu ridicare din Z3 efectuat aleator pe cele trei direcţii principale de atac. jucător. singura diferenţă fiind zona de atac. bancă advers. Pentru învăţarea preluării atacului din Z2 se foloseşte aceeaşi succesiune de mijloace care sunt sistematizate la fel şi se derulează. .• Acelaşi exerciţiu dar preluare se face pe culoar şi pe diagonală scurtă. ÎNVĂŢAREA PRELUĂRII ATACULUI DIN ZONA 2 O1. 233 .Se execută serii de 10 acţiuni consecutive cu . Indicaţii metodice: . • Preluare în Z5 din atac plasat pe culoar de un jucător situat pe o în Z2 a terenului 5 2 . Indicaţii metodice: .Derularea exersării se va face pe aceleaşi coordonate ca în exerciţiile anterioare. .exersarea preluării atacului din Z2 în condiţii uşoare sau foarte uşoare. după care se efectuează o rotaţie. atacul fiind efectuat în raport cu ridicarea. • Acelaşi exerciţiu dar preluare se face pe diagonală lungă şi diagonală scurtă (acţionarea simultană pe aceste direcţii îmbunătăţeşte relaţiile de joc pe cupluri în apărare). 3 accent pe calitatea preluării..

din Z2 a terenului advers.Se execută serii de 10 acţiuni accent preluării.. . • Acelaşi exerciţiu dar preluare se face în Z1 din atac pe diagonală lungă. una la cel care atacă.exersarea preluării atacului din Z2 cu accent pe consolidarea transmiterii precise a mingii spre zona ridicătorului. De asemenea. • Acelaşi exerciţiu dar preluare se face în Z4 din atac plasat pe diagonală scurtă. • Acelaşi exerciţiu dar preluare se face în Z5 din atac pe diagonală lungă. mai există în apropierea jucătorului din Z3 câteva mingi care pot fi introduse în exersare în caz de nevoie. • Acelaşi exerciţiu dar preluare se face în Z2 pe diagonală scurtă. Ca şi în varianta anterioară. O2. Astfel. coordonatele mişcării fiind cunoscute putem creşte numărul de repetări fără riscul instalării unor greşeli de execuţie. . Indicaţii metodice: . în caz de preluare imprecisă. în etapa consolidării ne vom baza pe mijloacele exersate deja la care s-a produs adaptarea.În zona de atac sunt doi jucători pentru a fi asigurată continuitatea în exersare în cazul pierderii mingii. • Preluare în Z5 din atac efectuat pe culoar din auto aruncare.Atacul este plasat cu forţă redusă şi viteză mică de zbor a mingii ca să favorizeze preluarea atacului. . . iar a doua la ridicător. consecutive pe cu calitatea 5 3 234 .Se lucrează cu două mingi pentru asigurarea continuităţii în exersare. .

la atac din Z2 efectuat de un jucător situat pe o bancă. • Preluare din atac pe culoar. Indicaţii metodice: .... • Acelaşi exerciţiu dar preluare se face în Z2 pe..În jurul zonei de atac sunt 3 jucători şi mai multe mingi care au rol de ajutor asigurând continuitatea în exersare. .... . .Se execută serii de 20 -25 preluări din atac 3 5 ... . de un jucător situat pe o bancă. 2 235 ..Alternarea zonelor de atac cu orientarea acestuia în mod variat solicită suplimentar atenţia jucătorilor din preluare şi stabilizează deprinderile pe coordonate specifice jocului. ..... • Preluare atacului efectuat aleator pe culoar şi pe diagonală lungă din Z2. 2 consecutive cu accent pe calitatea preluării..Atacul este realizat cu caracteristici diferite de forţă şi viteză de zbor a mingii ca să creeze condiţii optime de adaptare a modului de jucare a mingii la preluarea atacului. de . ... • Acelaşi exerciţiu dar preluare se face în Z1 din atac pe diagonală lungă.. Indicaţii metodice: .diagonală scurtă..Se execută serii de 20 de preluări cumulate de 1 3 5 fiecare jucător. . • Acelaşi exerciţiu dar cu solicitarea simultană a celor două diagonale. Jucătorul din Z3 recepţionează mingile şi le transmite pe sub fileu în terenul advers... • Acelaşi exerciţiu dar cu solicitarea simultană a culoarului şi a diagonalei scurte.

236 .Se execută serii de 20 -25 preluări din atac consecutive cu accent pe calitatea preluării.Alternarea aleatoare a zonelor de atac cu orientarea acestuia în mod variat solicită suplimentar atenţia jucătorilor din preluare şi creează condiţii pentru consolidarea deprinderii pe coordonate specifice jocului.În zona de atac se află 4-5 jucători cu minge care asigură continuitatea exersării. • Acelaşi exerciţiu dar cu solicitarea simultană a celor două diagonale. . • Preluare atacului pe culoar efectuat din auto aruncare din Z2. De asemenea. diagonală lungă aruncare din Z2. jucătorul din Z3 recepţionează preluarea şi transmite mingea pe sub fileu celui care a atacat. . • • Acelaşi exerciţiu dar preluare se face în Z1 din atac pe diagonală lungă.Atacul este realizat cu caracteristici diferite de forţă şi viteză de zbor a mingii ca să creeze condiţii optime de adaptare a modului de jucare a mingii la preluarea atacului. ..Se execută serii de 20 de 1 3 preluări cumulate de fiecare jucător cu accent pe calitatea acesteia. . . • Acelaşi exerciţiu dar cu solicitarea simultană a culoarului şi a diagonalei scurte. Acelaşi exerciţiu dar preluare se face în Z2 pe. . . Indicaţii metodice: . diagonală scurtă. • Preluare atacului pe culoar şi pe efectuat aleator din auto 5 5 de 3 . Indicaţii metodice: . .

Indicaţii metodice: . Variabilitatea în atac include şi plasarea mingii pe culoar pentru preluare în cadrul dublajului • Acelaşi exerciţiu dar cu solicitarea simultană a culoarului şi a diagonalei scurte.exersarea preluării din atac din Z2 în condiţii apropiate de joc În această secvenţă se continuă procesul de consolidare a acţiunii pe coordonatele specifice jocului de volei. . . .O3.zonă de lungă Preluare atacului pe culoar şi 5 pe diagonală efectuat aleator din Z2 cu ridicare din Z3.două Z3 efectuat aleator 237 . atacantul recuperează mingea şi revine la coada şirului din Z2. • Acelaşi exerciţiu dar cu solicitarea simultană a celor. preluare.Alternarea aleatoare a zonelor de atac cu orientarea acestuia în mod variat solicită jucătorii pe coordonate specifice jocului şi consolidează deprinderile în acord cu această specificitate.Mingea recepţionată de jucătorul din Z3 va fi transmisă pe sub fileu celui care a atacat. • Preluarea atacului din Z2 cu ridicare din pe cele trei direcţii principale de atac. cu accent pe calitatea acesteia. . . diagonale. Indicaţii metodice: 3 1 2 3 5 . în raport cu fiecare.Se execută serii de 10-15 acţiuni de preluare din atac 3 1 3 cumulate de fiecare jucător. . . În cazul în care aceasta se pierde. • .

. printr-un atac din auto aruncare efectuat pe diagonală scurtă spre cel care urmează să efectueze atacul şi retragere rapidă a jucătorului în apărare pe diagonală scurtă..Se execută serii de cel puţin 10 acţiuni cumulate de de 3 1 2 3 5 preluare fiecare jucător.Se execută serii de 10-15 acţiuni de preluare din atac cumulate de fiecare jucător. terenul în care se 5 3 1 2 3 238 . . . precedat de preluarea din atac pe diagonală scurtă efectuat din auto aruncare.. cu accent pe calitatea acesteia. .Derularea exersării se va face pe aceleaşi coordonate ca în exerciţiile anterioare. .. .Se execută serii de cel puţin 10 acţiuni de preluare cumulate de fiecare jucător. • Preluarea atacului efectuat aleator pe cele trei direcţii principale din Z2 cu ridicare din Z3. atacul fiind efectuat în raport cu ridicarea.. . ..Derularea exersării se va face pe aceleaşi coordonate ca în exerciţiile anterioare.În Z4 se poziţionează un jucător care efectuează blocaj pasiv de pe un scaun. Indicaţii metodice: .. .Mingea va fi pusă în joc din Z2 din organizează preluarea din atac. cu accent pe calitatea acesteia. • Acelaşi exerciţiu dar atacul se efectuează în condiţii de blocaj individual. Indicaţii metodice: . direcţia atacului fiind determinată caracteristicile ridicării...

G. în Învăţarea. FAMOSE. • Preluare atacului pe diagonală lungă şi pe diagonală scurtă efectuat în condiţii de blocaj individual din Z2 şi Z4 cu ridicare din Z3. Editura Fest. 10.com 11.. 3. Editura ANEFS. Bucureşti.org. 110. S. 2002.org/disabled/international. Teoria sportului. Teză doctorat.sittingvolleyball. 1998.htm Dragnea A. Disabled Volleyball Education.. 6. 7. Volei... Dobândirea deprinderilor motrice. Referat doctorat. Dezvoltarea deprinderilor motrice la copii. Bucureşti. M. Bucureşti.- Blocajul are rolul de a organiza mai bine jucătorii în apărare şi apropie exersarea de condiţiile de joc. Croitoru D. Teodorescu S. DINA. www. DINA.J. Monografia psihologică a jocului de volei.De asemenea... Editura Sport – Turism. History of volleyball for disabled. 4. 110.C. Psihologia educaţiei fizice... 1 5 3 3 . 1998. S. Bucureşti. nr. 9.. Durand. Caracteristicile percepţiilor specializate în jocul de volei şi rolul lor în condiţionarea performanţei sportive. BIBLIOGRAFIE 1.J. 8. Indicaţii metodice: . www. în Învăţarea.au 239 .. 2000.. . .usavolleyball. 1999... 1990.Se execută serii de 10 -15 preluări cumulate pe coordonatele prezentate în exerciţiul anterior. Croitoru D.. M. EPURAN. 2002. History of sitting volleyball.C. nr.. G.P. Bucureşti. www. 2006. Bucureşti. Volei în kinetoterapie. 5. 2. J...wovd. Editura SemnE. atacul va fi efectuat în raport cu ridicarea şi poziţia mingii faţă de blocaj.

2004.. J. Réglés de jeu de volley-ball..C.. 19.H. Brown and Benchmark. J.J. structură şi evaluare. 1995.F. 17. www. D. Volei . Fourth Edition. A. 13. www. DINA.paralympic. Volei.usavolleyball.E. Bucureşti. MAGILL.12. STROIE.org 240 .. Motor Learning Concepts and Applications. 1994.. Dubuque Iowa.specialolympics. Metodica educaţiei fizice. KELLER. Bucureşti. FRV.S.. 16. Volleyball Eligibility www. Comités International des Sports des Sourds (CISS) www.Orientare metodica unitară. 1993.A. Bucureşti...org 14. R. R.N. Volleyball. M. Cartea Universitară. G. THOMAS. S. 1991.org/sports 20..P.. Standing Volleyball USA. ECLACHE.org/disabled 15.. Colegiul Central al Antrenorilor. ŞERBAN. Bucureşti. ŞT. CROITORU. 18. ŞERBĂNOIU S.ciss. Îndrumar metodic. Aptitudinile motrice.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful