You are on page 1of 334
‘Un cowboy vrea 9a fie predicator. Pica unui om certat . cu legea care vrea schimbe plamurile. a TN DRUM SPRE UN INTERVIU pentru un post la o biseric’ din Piney Woods, Texas, lui Crockett Ar chernufiveni acrede ci e silit si se dea jos din tren de citre un riuficktor si prezentat fiicei birbatului ca predicatorul pe care ea il ceruse de ziua ei de nastere. F hotirat sidea bir cu fagitii, lucru mult mai lesne daci si-ar putea hua géndul de la Joanna Robbins side la cererea ei neobignuita. Lami la rand, Joanna se rugase pentru un pastor. Un om care sii readuc’ la viatit bisericuta abandonata din s4nul comunititii in care trtia. Un om care sa fi fie ali turi in implinirea promisiunii facute mamei aflate pe patul de moarte. Dar, tocmai cand se pirea ci rugiciunile fi erau ascultate, se vadegte c& pastorul se afla acolo impotriva vointei sale si ck viseazi sa igi urmeze chemarea in alta parte. S& fie oare vreo cale prin care s Zl poata convinge pe “— A z i & cil Crockett c& a ajuns tocmai in locul unde fi era destinat sa fie? Cu amestecul tipic de umor, istorie gi fictiune western plin de savoare, finalista in dou randuri a RITA Award i autoarea de succes Karen Witemeyer ne oferii o poveste de dragoste din Texas care are toate sansele si vi fure inima. ISBN 978-973-7908-94-0 | LIFE PUBLISHERS ROMANIA. wwwiliferomania.co eo Autoarea romanului de succes Mireasd trasa la sorti Rapirea Predicatorului KAREN WITEMEYER Pus ‘Oniginally published in English under the title: Stealing the Preacher iy Bethany House Publishers, a division of Baker Publishing Group, | Rapids, Michigan, 49516, U.S.A. Copyright © 2013 by Karen Witemeyer All vights reserved. \ iepturile de autor pentru edigia tn limba romand: ©) 2017 Life Publishers International ilild, Missouri, SUA >i Lite Publishers International Su, loan Comneli nt 4, Oradea, Rominia lls 0.959 177 636; RDS: 0771 746 787; Mobil: 0744 624 236 1+ mail: edicuralifeg@gmail.com, Website: wwwliferomania.ro lioate drepturilerezervate. Nicio parte a acestei publicagii nu poate fi reprodusd, copiati sau transmisi prin orice {el de mijloace-clectronice, mecanice, fotocopiere, tnregistrare, sau oricare aleul-cu ewepila unor citate scurte incluse in artiole de criticd sau recenai tipStite, fark permisiunea fprealabild « editurli Vad nu exit alte precizari, tuulucerea Dumitru Cornilescu. cele biblice sunt late din $finta Scripeur’, Waclucereu: Armalia Moldovan Valtvarea: Narcisa [iulete Uehnuredavtanea: Daniel Ardelean Adaptare voperti: Georgian Radulescu Descrierea CIP a Bibliotecii Nasionale a Romaniei WITEMEYER, KAREN Rapirea predicatorului / Karen Witemeyer. - Oradea : Life, 2017 ISBN 978-973-7908-94-0 BAUUI1-31=135.1 Romanian Edition. Printed in Romania. ‘Tuturor pastorilor care proclama adevarul lui Dumnezeu cu indrizneali gi cu griji pentru oile lui, cu bunatate plina de iubire. ‘V& mulyumim ca afi rispuns chemirii lui, chiar si atunci cand calea pe care va indruma nu este cea pe care ati asteptat-o. Inima omului se gandeste pe ce cale st meargé, dar Domnul ti indreapta pasii. PROVERBE 16:9 BurseELon County, Texas—1885 rockett Archer isi intinse picioarele pe culoar in timp ce trenul se deprta de gara din Caldwell. Ramanea numai o oprire scurta in Somerville inainte s4 soseasci in Brenham—locul in care lucrarea viefii sale avea si inceapa. Un zambet larg i se intinse pe chip, cum sta cu gandul la viitorul lui. Oare aga se simtise $i Avraam pe drumul spre Canaan? Emotia ficea si ti vacneascd singele prin vene. Certitudinea unui rost in viata ti sporea cu fiecare bitaie a inimii. Acel sentiment unic de satisfactie pe care omul il simte numai cand rispunde chemarii directe a Domnului. — Mami, nenea cela rade de palaria ta. Un copilandru se zgaia peste scaunul din fata lui Crockett, aratand cu un deget acuzator spre el. Mama pufni gi intinse mana si isi aranjeze partea de dinapoi a pliriei—de parca palaria ar fi fost rnit4 in amorul propriu. — Unii oameni n-au maniere, bombéni ea, aruncand o privire aprigi peste umiar, in timp ce igi triigea baiatul de brat, in incercarea de a-l face s se intoarc’. — N-am vrut sa arat lipsa de respect fata de palaria dumnea- voastra, doamna. Crockett se intinse in fara si se scuze dar, de fapt, in timp ce se gandea mai bine la fapta cumplita, savarsita impotriva articolului de galanterie in discugie, pornirea de a rade ameninga sf ti ramAna in gat. Pene albastre se ifeau din toate colturile, de 7 KAREN WITEMEYER parcd o familie de gaite o folosiseri pe post de stinghie in timp ce isi schimbau penele. Stépanindu-si pornirea de a rade, isi disciplina trisaturile ca si compuni o mina serioasi. —Gandurile mele erau cu totul in alti parte, va asigur. — Atunci de ce zambeati cu gura pani la urechi? Banuiala se intrez4rea in tonul baiatului. $i nu era de mirare. Daca exemplul din fata lui era un semn al gustului obignuit al femeii in materie de podoabe pentru cap, bietul baiat se lupta probabil pentru onoarea mamei sale intr-ale galanteriei in mod frecvent. — Mi gindeam pur gi simplu la toate lucrurile extraordinare care mA asteapta la capatul acestei cAlatorii i care ma fac fericit. Crockett ficu semn cu ochiul baiatului. Esti nerabdator s& ajungi inasic? tul ridicd din umeri. Nu chiar, Ne ducem s-o vedem pe mitusa mea de-a doua, Ida, Se uit’ la Crockett pus in incurcdtura. Miroase ciudat. Anulrew Michael Bailey! Cum ai putut spune aga ceva? $i inca woul stdin, a lui Andrew il smuci si se intoarcd in fara, iar Crockett it, lisandu-se pe scaun, in vreme ce femeia fiului ei in goapte taioase. Cel putin aceasta parea si fi uitat de incidentul cu palaria. Crockett hotari s4 se socoteascd hinecuvantat, Dac draga de batrand matusi Ida locuia in Brenham, era cel mai nimerit ca nepoata ei si se preocupe mai mult de gura slobodi a fiului ei, decdt de parerile legate de pilirie ale pastorului cel now. »Pastorul cel nou.” Inima fi crestea in piept. Dupa cei trei ani de ucenicie pe angi ministerul din Palestina, Texas, localitate aflati in apropierea fermei unde crescuse, si dupa ce finuse cuvantiri ca invitat in orice bisericd din zona, unde ii era ingiduit la amvon, i se oferea pani la urma sansa de a gine predici cu norma intreagi. Oh, mai era un confrate care concura pentru aceeasi misiune, insé Crockett stia in inima lui cd vremea lui sosise. Domanul il 8 RAPIREA PREDICATORULUI pregatise pentru ziua aceea, inci din vara in care implinise cincisprezece ani si de cnd fratele siu mai mare, Travis, i-a propus s& se ocupe de pregatirea spirituala a familiei sale. La inceput fusese pur si simplu o sarcina ca oricare alta, dar curand a devenit un misionariat. Cu paringi decedati, cu vieti izolate si nesigure, cei patru frati Archer aveau nevoie de o credinta mai profunda decat binecuvantarea ocazionala de la cind. Aveau nevoie de o credin& care s4 patrunda fiecare aspect al vietii lor. Crockert isi asumase raspunderea de a avea grija de sufletele familiei sale, dar pe masura ce el gi frayii lui ajungeau la varsta maturitatii, o doringa tot mai arzatoare de a merge mai departe de laturile casei ti dadea un imbold de a-si largi orizontul. Din cate se pare, se lirgise tocmai spre Brenham. Barbatul se rezemé cu cotul de geanta pusa pe scaunul de alaturi si rememord punctele cheie ale predicii pe care o scrisese $i repetase pentru serviciul religios de a doua zi. Se concentra la cele sufletesti, iar peisajul ce se tntindea la fereastra sa pieri tn ceaga. Rosti in soapta un verset din 1 Petru dar, inainte si incheie citatul, vagonul se zgalrai puternic. Se prinse cu mAna de spatarul scaunului din fafa in ultima secunda, scdpand ca prin urechile acului si evitand sa fie aruncat inainte pe culoar cu toatd greutatea, Rogile locomotivei scragneau pe sine. Calatorii se clatinau haotic prin vagon. Femeile stiteau cu gura cascati. Copii plangeau. ‘Trenul incetini treptat in scragnetul continuu. — Ce se-ntampla, mama? Andrew se tanguia in timp ce mama isi strangea trupul protector in jurul fiului. — Pesemne-i ceva pe sine. Crockett ridic& tonul s4 acopere vacarmul. — De-ndata ce trenul se opreste, echipajul va elibera liniile si ne yom continua drumul. Nu tre’ s4-ti fie teama, barbatele. Dar, chiar in timp ce rostea vorbele acestea, fiorul unei nelinisti se strecura intre umerii lui Crockett. O femeie aflaté cu cdteva randuri mai in fafa scoase un fipat strident gi arta spre ceva dincolo de geamul ei. Barbatul de alaturea se intinse si vada mai 9 KAREN WITEMEYER singurul cuvant care avea s4 bage negresit spaima in inima oricarui calator. —Banditi! Crockett duse mana instinctiv la sold, ca si descopere doar cA nu avea pistolul. isi lisase armele la ferm’. Mai bine de zece ani lucrase pe pamantul familiei Archer, avand mereu o pusca la indemana, ori un pistol prins la brau. De obicei le avea pe amandoua. Taté-l acum dand fata cu o banda de hoti de tren, fara nimic la el decat ascusimea mingii, de vreme ce mentorul siu fl incredingase cd navetistii erau singurii predicatori care cdlétoreau tnarmati. Ar fi trebuit s il asculte pe Travis, fratele care il sfatuise 4 isi puna o arma in bagaj. Poate atunci nu mai statea acolo, in tren, fara nicio aparare. El insa dorise prea mult si fac& o impresie buna. Totusi, nefiind omul care sa stea cu mainile in san, Crockett sari in picioare si se ginu bine s4 nu cada in timp ce trenul incetinea. Mergand aplecat pe culoar, se prinse bine cu mAinile de doud spitare gi se lisa peste geanta cu produse a unui vanzitor ca si vada ce era dincolo de geamul murdar. Numéra patru barbagi. Erau cu pustile la vedere. Aveau fetele acoperite. Caii parcurgeau cu repeziciune distanga dintre ei si tren. — Doamne ajuti-ne, se rugi Crockett in barb’. in timp ce trenul incetinea aproape si se opreasc&, banditii ajunsera in rand cu vagonul de pasageri. Unul dintre calaregi ramase in urmi, disparand de sub ochii lui Crockett. Ceilalgi trei o luard fnainte. Se auzi o bufnitura in spatele vagonului. Primul hot era in tren. Crockett isi ocupa iar locul. Tocmai cAnd usa din spate se tranti violent in laturi, alti doi bandigi se napustira in vagon prin partea din fara. ~Toati lumea si-si pund mainile sa le viz! $eful scoase un al doilea pistol din tocul stang. Cu cate o arma in fiecare mand, ochi ambele laturi ale vagonului, masurand cu privres pasagerii barbati care pareau mai curajosi sa sari la bataie. intre timp, trenul se opri cu totul, zgalpaind pasagerii pentru ultima 10 RAPIREA PREDICATORULUI cara. Postura sefului ramase neclintitd. Statea la fel de nemiscat precum un corsar batran pe puntea unui vas. Murmure inspaiméntate se auzeau prin vagon, tonalitatea ascutindu-se tot mai tare pana ce una dintre femei sari in picioare. —Tre’ si ies. Lasati-ma si plec! Arma din mana stanga a sefului fu deodat& indreptat’ spre pieptul ei. ~ Stipaneste-fi mai bine femeia, domnule. Ochii lui aprigi se ingustara pe deasupra mastii de panzi neagra ce fi acoperea gura si nasul. N-am de gand s-mpusc pe careva, da’ socotelile se pot schimba cat ai bate din palme. Partenerul femeii o prinse din spate si o facu s& se aseze la loc, pe scaun. Ea se planse, dar isi ingropa fata la adapostul bragului barbatului si nu mai scoase niciun cuvant. Multumit, rauficdtorul isi indrepta atengia spre ceilalti cdlatori. —N-aveti niciun motiv sd vi aprindeti, oameni buni. De-ndati ce capitim ce dorim, ne ducem pe drumu’ nostru. Ficu un pas pe culoar; $i inci unul. Banditul care intrase odat& cu el stitea lang soba cu cérbuni, in partea de dinainte a vagonului. Crockett arunca o privire barbatului din spate. Acesta bloca iesirea cu arma pregatita. Crockett igi intoarse atengia spre lider. Ceva nu era in regula la bandigii acestia. Din povestirile pe care le citise gi din istorisirile pe care le auzise, jafurile erau de regula puse la cale de tinerei ce faceau pe vitejii, dornici si arate ca se pricepeau la mAnuirea armelor. Banda aceasta parea prea calcula. Arita prea multi stipanire de sine. Prea... in varsté. Crockett se uitd la ei mai cu luare aminte. Cel de langa soba se intoarse s4 se uite pe fereastra si Crockett i 24ri parul incdruntit la guler, pe sub palarie. Cel din mijloc avea 0 piele groasa, cat se vedea pe deasupra mistii. Ridurile adanci din jurul ochilor tridau o viapi erdita in aer liber, cu ochii mijiti Ia soare. $i, desi privirea-i era aspra inadins, postura usor adusi de spate a omului, din partea de dinapoi, ti aminti lui Crockett de mentorul sau in varsta de gaizeci de ani, cand il chinuiau durerile de incheieturi de la prea mult lucru in gradina. abe KarEN WITEMEYER Crockett igi continua observatiile cand un barbat in costum inchis la culoare intinse mana cu un ceas de lux din aur, tinand Jangul atarnand din pumn. — Poftim. Ia-I gi plecagi. Seful privi incruntat ceasul, de sus, ca si cum era jignit. —Tineti-va lucrurile de prey, mardi el. Nu pentru ele am venit. Atunci de ce s4 sechestreze un vagon de cAlatori dacé nu aveau de gind si jefuiasc pasagerii? Stiteau oare doar cu ochii pe ei in vreme ce al patrulea scotocea prin vagonul cu bagaje? Crockett se apleca in fata, numai cat s4 vada pe geamul din partea cealalta. Al patrulea barbat adunase caii pe latura dinspre apus a sinelor gi statea cu pusca atintita spre motor. — Atunci pentru ce ati venit? intreba omul cu ceasul. Spune-ne ca si-fi putem da si sa ispravim cu tine si cu gasca ta. Liniile din jurul ochilor raufictorului se adncir’ in timp ce barbatul cerceta vagonul din priviri dupa ce cduta. Cand ochii fi ajunsera la Crockett, ramasera pret de o clipa asupra lui, apoi se indreptara in altd parte. Crockett isi simi gura uscata. Barbatul ridic& nemultumit din sprancene pana la incheierea cautirii. fn cAteva secunde, racneste in tot vagonul intentia cu care venise. — Am venit dupa predicator! rockett inlemni. .»Venise dup’... ce?” Mintea ti juca feste negresit. Nu era cu puting’ ca omul sd fi spus ce credea ci auzise. Raufacatorul aruncd o privire mAnioasa la cAlatori si flutura pustile dintr-o parte in alta. — Care dintre voi e pastoru’? Sa nu crezi cd ma poti pacali numa pentru ca nu porti guler alb. Stiu c4-i in trenu’ asta si n-am sa plec pan ce nu dau de el. Crockett aproape duse mana la cravata in forma de snur de la gat, dar se opri inainte de a se trada. Nu purtase niciodata un guler clerical. Fratele Ralston spunea mereu c4 nu hainele, ci caracterul ar trebui si poarte marturia chemirii sale. Faptul cA a calcat pe urmele mentorului sau ii salvase probabil viaga. — Tu! latra rauficdtorul la comis-voiajorul din partea cealaltd a vagonului. Tu pari predicator, cu goalele tale aratoase si mainile nelucrate. -N...n... nu, domnule. Barbatul care ridicase mAinile in semn de predare in clipa in care bandigii urcasera fn tren isi ascundea acum palmele, ingrijorarea facandu-i riduri pe frunte in timp ce isi privea atent palmele netede. —Eusunt d. . doar comis-voiajor. Vedeti? fi desficu incet geanta de drum. Leacuri patentate. — Pfui! Talharul se departa scarbit si se intoarse cu fafa la Crockett. Ochi ca de ofel, de un albastru deschis, il cercetau. Obignuit s4 incruciseze privirea cu strainii nedoriti dupa anii in 13 KAREN WITEMEYER care igi pizise ferma de intrusi, Crockett rezista privirii birbatului, desi misiunea i-ar fi fost mult mai usoara daca el ar fi fost cel care si tind pusca. Ochii banditului se tngustari mult, apoi si-i indrepta spre costumul lui Crockett. O spranceana se ridica pana la borul pilariei negre a barbatului care studia atent finuta ingrijitd a lui Crockett dar, cand fi zari mainile asprite de munca, banditul mormai nemulfumit si trecu mai departe cu pasi hovirati. Crockett nu fusese niciodata mai recunoscator pentru bataturile si cicatricile lui. In timp ce raufacatorul isi continua ciutarea prin vagon, Crockett isi ficu propria cercetare a calatorilor. Care si fie predicatorul pe care bandigii il ciutau? Cel din faya care igi oferise ceasul? Cel cu doua randuri mai in fata imbracat ca un fermier, dar care statea cu capul plecat, de parca se ruga? Coincidenga ca hogii sa puna stapanire tocmai pe trenul acela, in c4utarea unui pastor, cidea greu pe umerii lui Crockett. Cu toate acestea, era sigur c4 nu avea cum si fie el cel cAutat. Nu pusese niciodat& piciorul prin locurile acelea. Mai si fie. Pana in urmé cu vreo cagiva ani, el nici nu fusese vreodata undeva. Nimeni nu stia cd se afla in trenul acela in afara de familia lui, de fratele Ralston si de batranii bisericii din Brenham. — imi pierd ribdarea, oameni buni. Seful mardi avertismentul, facand cale intoarsa pe culoar, cu pasi indesati. Daca pastoru’ nu se di pe fara, mi fac foc gi par. $i io cand mi ofirisc, imi tremurd destiu’ pe tragaci. — Mami, nenea o si ne-mpuste? Vocea stinsi a lui Andrew fi trecu lui Crockett ca un fier ars prin inima. — $sggt, Andy, suiera mama lui, sinandu-I mai bine sub bragul ei. a stranse din dingi. ,Nu era cinstit.” Sa chinuiasca femei si copii. Ceva trebuia facut. — De unde stii c& omul pe care-I cauti e macar in trenul Asta? Crockett se ridica tncet, avand griji si sind minile sus. Ochi de Ofel raspunsera provocarii ard a clipi. — Citegte-i ingtiingarea. E| dadu ordinul peste umar pe un ton ristit, facand un gest scurt din barbie.

You might also like