1

PSIHOLOGIE EXPERIMENTAL
N. Lungu

Introducere


Psihologia experimental Iigureaz în planul de învmânt în semestrul 2 din anul I si
în semestrul 1 din anul II (semestrele 2 si 3). Disciplina. ca atare. nu reprezint o ramur
diIerit a psihologiei. în sensul obisnuit al unei astIel de departairi (asa cum sunt de exemplu.
psihologia social. psihologia muncii. psihologia educaiei etc.). Domeniul su îl constituie
teoria si practica experimentului ca metod de cercetare activ si eIicient. Din aceast
perspectiv. psihologia experimental este complementar altor metode de investigaie
(metoda observaiei. metoda testelor. psihodiagnoza etc.) ca si psihologiei generale
(Fundamentele psihologiei). în ansamblul su. În acest context. ea realizeaz o mai bun
adâncire a noiunilor însusite la alte discipline psihologice. prin Iixarea acestora pe suportul
cauzal – explicativ (în baza probatoriului experimental obinut în laborator). În aIar de
aceasta. psihologia experimental constituie interIaa dintre teorie si practic. contribuind.
astIel. la o bun pregtire proIesional a studenilor. în perspectiva activitii lor viitoare de
psihologi.
Materialul de Ia reprezint. într-o Iorm redus. cursul de baz (Psihologia
experimental) în prima sa parte. necesar promovrii examenului din semestrul 2. Partea a
doua va Ii remis în anul II. Iiind necesar pentru examenul din semestrul 1 din acest an. De
menionat c este necesar consultarea cursului de baz pentru o inIormaie mai complet
asupra problemelor din materialele reduse.

Bibliografie

1. Golu M., Fundamentele psihologiei. Editura Fundaiei .România de Mâine¨.
Bucuresti. 2000.
2. Lungu N., Psihologie experimental. Editura Fundaiei .România de Mâine¨.
Bucuresti. 2000.
3. Radu. I.. Druu. I.. Mare. V., Miclea, M., Podar, I., Preda, V., Introducere în
psihologia contemporan, Editura Sincron, Cluj-Napoca, 1991
4. Rosca Al.. Metodologie si tehnici experimentale in psihologie. Editura StiiniIic.
Bucuresti. 1971.
5. Zlate, M., Introducere în psihologie. Editura Polirom. Bucuresti. 2000.


1. Metoda experimental în psihologie

1.1. Definirea experimentului
Experimentul are meritul c nu asteapt ca Ienomenul s se produc .de la sine¨. ca în
cazul observaiei. ci îl provoac. în condiiile determinate. consemnând cu rigurozitate datele
obinute. Tocmai acest caracter de rigoare pe care experimentul îl imprim dezvluirii si
consemnrii Iaptelor l-a impus cercetrilor. P. Fraisse consider psihologia experimental ca
.suma de cunostin achiziionate în psihologie prin utilizarea metodei experimentale”.
Aceast deIiniie pune accentul pe produsul Iinal al cercetrii experimentale. Ea poate Ii
întregit prin adugarea principiilor si particularitilor speciIice care Iundamenteaz
utilizarea metodei experimentale în psihologie. Prin urmare. psihologia experimental
reprezint ansamblul principiilor. normelor si regulilor care stau la baza organizrii si
desfsurrii experimentului in psihologie. cu scopul obinerii de date verificate asupra
realitii psihice.
2

1.2. Scurt istoric al metodei experimentale
Aplicarea metodei experimentale la studiul activitii psihice s-a impus în a doua
iumtate a secolului XIX. mai precis în anul 1879. odat cu înIiinarea primului laborator de
psihologie de ctre Wilhelm Wundt (1832-1920). de Iormaie Iiziolog. W. Wundt devine si
primul psiholog si proIesor de psihologie la .Institutul de psihologie¨iniiat de el la Leipzig .
În laboratorul lui Wundt s-au format pionierii psihologiei experimentale din întreaga lume. La
scurt vreme iau Iiin laboratoare similare în marile centre universitare. Cattell organizeaz
un astIel de laborator în Statele Unite. Laboratorul de psihologie al Universitii din Bucuresti
a Iost înIiinat în anul 1906 de proIesorul Constantin Rdulescu-Motru, care se formase în
laboratorul lui Wundt de la Lepzig si în cel organizat de Beaunis si Binet la Sorbona (Paris).
Contribuii însemnate la conturarea psihologiei experimentale au adus si o serie de
cercettori de alte specialiti (Iizicieni. astronomi). care au evideniat date experimentale.
uneori cu totul întâmpl•tor. Astfel, fizicianul Joseph Sauveur de la Flèche (1653-1716) a
determinat Irecvena sunetelor din registrul audibil; Iizicianul Philippe de la Hire (1640-1718)
Iace observaii asupra imaginilor consecutive. iar chimistul J. Darcet (1777) msoar durata
acestora; astronomul W. Herschell (1738-1822) stabileste legi de adaptare a ochiului la
întuneric si determin zona maximei sensibiliti din retin (fovea centralis); fizicianul italian
Venturi (1791) determin întinderea câmpului vizual; Iizicianul-optician francez Pierre
Bouguer (1698-1758) a Iormalizat matematic. pentru prima dat. raportul dintre excitaie si
senzaie. De asemenea. este notabil contribuia astronomilor Bessel. Exner s.a. la cunoastrea
unor date asupra timpului de reacie. ca si a tehnicilor de msurare a lui. Lucrarea lui
G.Th. Fechner (1801-1887), Elemente der Psychophysik (Elemente de psihoIizic) aprut în
1860. semneaz. în Iapt. actul de nastere al psihologiei experimentale.
Trebuie relevate. de asemenea. contribuiile maiore ale unor Iiziologi din epoc la
fundarea psihologiei experimentale. Helmholtz (1821-1894) cu teoria rezonanei auzului si
teoria tricromatic a vederii; Hering (1834-1918) a adus date asupra percepiei spaiului. a
culorilor. simului termic. În laboratoarele abia înIiinate se utilizau tehnici psihometrice si
determinri psihoIiziologice dintre cele mai variate. în care msurarea pragurilor senzoriale si
a timpului de reacie ocupau un loc important.

1.3. Particularitile experimentului
Experimentul reprezint o organizare metodic (raional si practic) de tip special în
care cercettorul provoac Iaptele. pentru a le dezvlui conexiunile. Aceast caracteristic de
provocabilitate a faptelor este esenial pentru deIinirea experimentului. Respectând condiiile
în care un Ienomen a Iost provocat. el poat Ii reprodus ori de câte ori este necesar si acesta
constituie cea de a doua caracteristic a sa. repetabilitatea. Experimentul vizeaz provocarea
unui comportament (rspuns). determinându-l s se maniIeste speciIic Ia de o situaie dat.
riguros controlat pe direciile sale eseniale de elaborare si exprimare. Comportamentul astIel
obinut. împreun cu Iactorii care l-au determinat, constituie un model experimental, iar
aciunea de obinere a lui reprezint modelarea experimental.
Exist situaii de experimentare în care cercettorul nu poate interveni în provocarea
Ienomenelor studiate. Ele sunt provocate de natur sub Iorm de dereglri patologice (boal.
inIirmitate) si se numesc Ienomene invocate (Cl. Bernard). În astIel de situaii.
experimentatorul studiaz doar eIectul acestor dereglri asupra comportamentului. si acest tip
de cercetare poart denumirea de experiment invocat (ex post facto)

1.4. Variabile implicate în experiment
Factorii manipulai de experimentator pentru determinarea unui comportament compun
variabila independent (condiia de stimulare). Variabila independent poate avea diverse
grade de complexitate si un registru inIinit de variaii cantitative si calitative. Factorul
determinat de condiia de stimulare si vizat de experiment poart denumirea de variabil
3
dependent (rspuns). Relaia dintre variabila independent si cea dependent este de cauz –
efect. Variabila dependent este eIectul obinut de condiia de stimulare asupra unor
caracteristici comportamentale, determinate experimental.
Variabila dependent este alctuit din rspunsurile subiectului la modiIicrile condiiei
de stimulare si are. la rândul ei. grade diIerite de complexitate de la reaciile simple si
repetitive. pân la strategiile de decizie. ModiIicrile variabilei independente se reIlect în
variaiile rspunsului prin medierea variabilei intermediare. reprezentat de personalitatea
subiectului (motivaii. atitudini. emoii etc.).
Factorii cunoscui c pot inIluena comportamentul subiectului se numesc relevani. Cei
despre care se stia c în experimentul dat nu inIlueneaz rspunsurile se numesc Iactori
irelevani. Acestia pot Ii relevani îns pentru alte componente ale conduitei subiectului sau în
alte structurri ale condiiei de stimulare. Factorii de stimulare al cror eIect asupra
comportamentului nu este bine cunoscut, dar este posibil, se numesc poteniali. Pentru a se
stabili indicele de prelevan si semniIicaie a lor. trebuie instituit un experiment anume în
care ei s Iie utilizai ca variabil independent.

1.5. Controlul variabilelor
Pentru a neutraliza eIectele variabilelor strine demersului experimental se pot Iolosi
unele procedee. dup cum urmeaz:
a) izolarea subiectului in incperi speciale (laborator) unde condiia de stimular
(variabila independent) este riguros controlat de experimentator;
b) meninerea constant a variabilelor strine identificate (dac nu au putut Ii
eliminate);
c) balansarea efectelor variabilelor strine pentru a avea efecte similare atât la grupul
experimental. cât si cel de control;
d) contrabalansarea sau rotaia: de exemplu. dac studiem eIectele zgomotului asupra
activitii. alternm condiiile de liniste si zgomot (A si B) pentru a neutraliza eIectele
învrii;
e) controlul variabilei rspuns se realizeaz implicit dac se ine sub un control riguros
condiia de stimulare. De asemenea se obine prin crearea unei atitudini cooperante din partea
subiectului. care nu trebuie s Iie stresat de consecinele posibile ale experimentului (în
special la elevi si studeni).

2. Componentele cercetrii experimentale
(proiectul experimental)

2.1. Ipoteza
Constituie unul din momentele eseniale ale demersului raional. Izvorât din observarea
Iaptelor. ipoteza reprezint proiecia raional anticipativ (predictiv) asupra probabilitii
existenei unei relaii între aceste Iapte. Dac observaia se adreseaz. constatativ si
consemnativ, faptelor date, ipoteza îsi asum riscul calculat de a presupune existena unora
noi, urmând ca aparatul probatoriu-experimental si statistic s-o sancioneze prin validare sau
invalidare. Dup elaborare. ipoteza este veriIicat experimental. prin modelarea variabilelor
pe care le implic. si probat (controlat) statistic în baza prelucrii rezultatelor obinute.
Ipoteza porneste de la aIirmarea existenei unei diIerene între variabilele dependente ale unor
grupuri de subieci. ca urmare a condiiei de stimulare. Spre deosebire de ea. ipoteza nul
(statistic) neag existena vreunei diIerene semniIicative între aceste grupuri. considerând c
rezultatele obinute se datoresc întâmplrii. Pentru veriIicare. se Iace prelucrarea statistic a
datelor cu ajutorul testelor de semniIicaie (Z. t. $
2
-hi
2
).
O bun ipotez trebuie s îndeplineasc urmtoarele condiii: s Iie veriIicabil;
economic; verosimil si s poat Ii cantiIicabil.

4


2.2. Organizarea experimentului: selecia subiecilor
Pentru ca datele obinute s poat Ii comparabile, într-un experiment se utilizeaz. de
regul. dou grupuri de subieci: unul dintre acestea. la care se aplic condiia de stimulare. se
va numi grupul experimental. iar cellalt. la care nu se aplic aceast condiie. se numeste
grup de control. Subiecii. selectai dintr-o populaie dat. trebuie s Iie esantioane
reprezentative pentru acea populaie. Selecia subiecilor se poate Iace Iie dup sistemul
loteriei. Iie în baza pasului statistic. În primul caz. Iiecare membru din populaia dat primeste
un numr de ordine. de la 1 la N. Aceste numere sunt introduse într-o urn. dup care sunt
extrase. la întâmplare. pân la completarea grupului de subieci cerut în cercetare. În cel de al
doilea caz. toat populaia dat este înscris pe un tabel /alfabetic sau la întâmplare), din care
se alege. potrivit cu intervalul de selecie stabilit. Iiecare al 5-lea, al 10-lea, al 20-lea etc.
individ. Legile hazardului se aplic. în special. în cazul unei populaii considrat ca o mulime
nediIereniat. La mulimile structurate. selecia se poate Iace în baza unor criterii calitative
(calitile memoriei. cota de inteligen etc.).

2.3. Tipurile de experiment
a) Experimentul de confirmare este. în Iapt. experimentul .clasic¨. care provoac
fenomenul în condiii controlate pentru a veriIica supoziia ipotezei.
b) Experimentul de laborator indic locul unde se desIsoar cercetarea. Are servitutea
c artiIicializeaz Iaptele. dar este mai riguros pentru c beneIiciaz de aparatura din dotare.
c) Experimentul natural se realizeaz în locul unde subiecii îsi desIsoar activitatea
d) Experimentul psihopedagogic vizeaz componentele procesului instructiv-educativ.
e) Experimentul invocat (ex post facto) este acela la care variabila independent este
nonexperimental.
f) Experimentul funcional urmreste covariaia sistematic dintre variabila
independent si cea dependent. stabilind. astIel. relaia Iuncional dintre ele.
g) În experimentul factorial se aleg doar dou valori ale variabilei stimul (ex. prezena
sau absena zgomotului) si se urmreste eIectul acestora asupra variabilei dependente (ex.
concentrarea ateniei).
h) Experimentul explorator (.ce se întâmpl dac¨) si experimentul pilot se folosesc ca
cercetri preliminare si îsi propun. primul s identifice prin pretestare efectele posibile ale
unei variabile, iar cel de-al doilea s veriIice. pe un numr mic de subieci. o procedur mai
eficace pentru experimentul propriu-zis.

2.4. Prelucrarea si interpretarea datelor
Pentru validarea ipotezei se folosesc anumite teste statistice de semniIicaie. ca de
exemplu. testul .t¨ (student) care arat gradul de semniIicaie dintre rezultatele medii ale celor
dou grupuri de subieci (experimental si de control). Dac valoare lui .t¨ sau x
2
(hiptrat) –
primul pentru medii si cel de al doilea pentru Irecvene – are o probabilitate (P) de 0,05 sau
mai mic (p < 0.5) atunci. cu un risc de eroare de 5º. ipoteza nul va Ii respins si se va
conIirma ipoteza de cercetare. Dup ce s-au stabilit gradele de libertate (limitele între care
poate varia o valoare în Iuncie de numrul subiecilor). se caut pragurile de semniIicaie în
tabelul valorilor semniIicative ale lui .t¨ (la pragurile de 0.05 si 0.01) si se gseste gradul de
semniIicaie în raport de care se inIirm. dup caz. ipoteza nul. Pentru conIirmarea deplin a
ipotezei de cercetare este necesar ca direcia rezultatelor obinute. prezumate de ipotez si
calculat statistic. s Iie coinciden. Prin urmare. pentru ca ipoteza de cercetare s se
confirme este necesar ca diIerenele dintre grupele de subieci s Iie semniIicative. respectiv
logice. iar direcia prevzut a acestor diIerene s Iie validat statistic.
Datele experimentale sistematizate si grupate pot Ii trecute în tabele si graIice. Datele
din tabele se grupeaz Iie în valori brute. Iie în procente sau Irecvene. GraIicele au avantaiul
5
c pot s pun în eviden relaiile dintre dou sau mai multe variabile. exprimându-le prin
simboluri adecvate (linii, puncte, figuri etc.).

2.5. 1est si experiment
Participarea activ a cercettorului în provocarea Ienomenului. speciIic pentru
experiment. o întâlnim si în cazul testului. Dar în vreme ce experimentul urmreste eIectul
modiIicrilor variabilei independente asupra variabilei rspuns. pentru a explica raporturile de
cauzalitate dintre ele. testul se intereseaz doar de msurarea rspunsului ca atare si
compararea lui cu baremul (media statistic). În vreme ce experimentul îsi propune s
dezvluie cauzalitatea Ienomenului. testul msoar si apreciaz statistic fenomenul în scopuri
psihodiagnostice precise: selecia si orientarea scolar si proIesional. psihodiagnoz clinic
etc. Unele teste pot fi folosite ca variabile independente în experimentale, iar modelele
experimentare pot fi transformate în teste, prin baremarea lor. Din cele menionate se
desprinde relaia de complementaritate metodologic dintre test si experiment.
Reversibilitatea dintre ele are o importan deosebit pentru îmbogirea procedurilor
experimentale si psihodiagnostice.

3. Tehnici psihofiziologice

3.1. 1ehnica electroencefalografic (EEG)
Electrogeneza cerebral (producerea de poteniale electrice de creier). cunoscut înc
înainte de 1900. a Iost perIecionat de psihiatrul german Haus Berger în anul 1929 (în
lucrarea sa Asupra electroencefalogramei la om). Tehnica e.e.g. a Iost utilizat si de ilustrul
neurolog român Gheorghe Marinescu în cercetrile sale.
E.E.G. la om are. în mod obisnuit. patru tipuri de unde (V. Voiculescu. M. Steriade. Din
istoria cunoasterii creierului. Ed. StiiniIic. Bucuresti. 1963. p. 199).
1. Undele alfa (α) cu o Irecven de 8-12 cps (cicli pe secund) si o amplitudine între
5 si 100 microvoli;
2. Undele beta (β) cu Irecven de 14-30 cps si amplitudinea de 15-25 µv;
3. Undele teta (θ) cu Irecvena de 4-7 cps si amplitudinea de 10-20 µv;
4. Undele delta (/) cu Irecvena de 1-7 cps si amplitudinea de pân la 200 µv.
Cum se observ. ritmurile θ si / au un ritm mai lent decât α si β. Ele caracterizeaz
activitatea bioelectric a creierului din anumite zone (regiuni), în timpul somnului, dar pot
reprezenta si anumite stri patologice (Iocare epileptogene. tumori cerebrale). În consecin
traseele θ si / prezint interes pentru neurolog. Pentru psiholog o importan deosebit o au
undele α si β. Ritmul α caracterizeaz starea de relaxare senzorial si mintal a subiectului.
Ca urmare, ritmul α este caracteristic pentru creierul în stare de veghe, dar în repaos total (în
absena aIerenelor senzoriale). Pentru înregistrarea traseului α subiectul trebuie s stea linistit
si cu ochii închisi sau s priveasc o supraIa uniIorm iluminat. În cazul administrrii unui
stimul se produce o desincronizare bioelectric a populaiilor neuronale din creier care se
exprim prin înlocuirea ritmului α cu ritmul β, ceva mai rapid. Asadar. ritmul β apare în
momentul întreruperii situaiei de repaos senzorial si mintal. astIel încât caracterizeaz
intrarea creierului în stare de activitate intens. Depresia traseului α si înlocuirea lui cu β, în
primele momente ale administrrii stimulului extern. marcheaz apariia reaciei.

3.2. 1ehnici de înregistrare a modificrilor respiratorii
Înregistrarea modiIicrilor respiratorii (în amplitudine si Irecven) se Iace cu aiutorul
diferitelor tipuri de pneumografe.
Pneumograful este format dintr-un manson de cauciuc. lung de aprox. 30 cm. si lat de
cca 4 cm. care se leag la toracele subiectului în regiunea diaIragmei (deasupra ei).
PneumograIul este prevzut la capete cu 2 sireturi de pânz care se prind la spate. astIel încât
mansonul de cauciuc s adere leier la toracele subiectului. În partea central. mansonul este
6
prevzut cu un stu (eav de legtur) prin care sunt colectate variaiile de aer din interiorul
su. datorate miscrilor cutiei toracice din timpul respiraiei. Aceste variaii ale volumului de
aer sunt transmise. prin intermediul unui tub de cauciuc (Iurtun). la o capsul de înregistrare
(capsul Marey). Capsula Marey (se mai numeste si inscriptor pneumatic sau capsul
pneumatic) este Iormat dintr-o cutie rotund din metal (tabl). cavitar în interior si
prevzut cu un stu în partea inIerioar (sau lateral) la care se monteaz Iurtunul
pneumograIului. Peste partea goal a capsulei pneumatice se leag Iest o membran din
cauciuc foarte elastic, iar deasupra acesteia. în centrul ei. se Iixeaz o pastil de tabl rotund
care spriiin acul inscriptor.
Captul exterior al acului inscriptor are Iorm de peni (este ascuit) si se deplaseaz pe
cilindrul unui kimograI unde traseaz o curb corespunztoare cu alura respiraiei subiectului.
Kimograful este un aparat de înregistrare format dintr-un tambur (cilindru) metalic care
se învârteste (roteste) cu aiutorul unor dispozitive diIerite. KimograIele mai vechi sunt
acionate cu aiutorul unui mecanism de ceasornic (arc). iar viteza este reglat cu aripioare de
Irânare a aerului. KimograIele mai noi sunt acionate de motorase electrice (electrokimograIe)
cu vitez reglabil automat. De menionat c inventarea kimograIului. în a doua iumtate a
secolului al XIX-lea, a impulsionat cercetarea experimental din psihologie. dotând
laboratoarele abia înIiinate cu dispozitive de înregistrare graIic a datelor. Cercetarea
stiiniIic actual beneIiciaz de recordere mult îmbuntite. mergând pân la stocarea pe
calculator a datelor experimentale.
Pe cilindrul kimograIului se desIsoar hârtie alb care este înegrit cu Ium cu aiutorul
unei lmpi de petrol creia i s-a scos sticla. Pe hârtia astIel înegrit. orice miscare a acului
inscriptor al capsulei Marey va trasa o linie continu oarecare. Dac. îns. capsula Marey este
cuplat prin Iurtunul de cauciuc cu pneumograIul. acul inscriptor va trasa pe kimograI o linie
sinuoas corespunztoare cu miscrile cutiei toracice datorate respiraiei subiectului.
Prin urmare. modiIicrile din respiraia subiectului (Irecvena si amplitudinea).
simultane sau consecutive unei activiti psihice. modelat experimental (o emoie. de
exemplu). sunt preluate de pneumograI si transmise capsulei Marey. Miscrile membranei
capsulei pneumatice, datorate acestor variaii de presiune. se transmit acului inscriptor care le
imprim pe cilindrul în miscare al kimograIului. sub Iorma unei curbe neregulate continue.
Traseul descris de inscriptor pe kimograI exprim Iorma modiIicrilor respiratorii ale
subiectului si se numeste pneumogram. Într-o pneumogram pot Ii interpretate orice
modiIicri de ritm. Irecven. amplitudine. durata inspirului sau expirului (în hipo sau
hiperpnee) ale respiraiei subiectului. iniiate de stimulul administrat.
Dup ce hârtia înegrit cu Ium a kimograIului a Iost înregistrat. se scoate cu grii de pe
cilindru si se trece printr-o baie de Iixare (soluie Schellak special sau preparat de
experimentator dintr-un amestec de 2 pri alcool. o parte benzen si 20-30 gr. colofoniu), dup
care se usuc.
De observat: modiIicrile respiratorii reprezint un bun barometru al tririlor aIective
ale individului. rspunzând. printr-o component neurovegetativ. naturii si intensitii
situaiei aIective date. Capacitatea de inducie empatic (identificarea cu personajul) poate fi
determinat. printre altele. si pe baza apariiei unor modiIicri respiratorii corespunztoare.

3.3. 1ehnici de înregistrare a modificrilor circulatorii
Mai direct legate de procesele aIective. pe care le însoesc si le exprim speciIic.
modiIicrile circulatorii pot Ii puse în eviden cu aiutorul unor tehnici variate. în Iuncie de
domeniul lor de reIerin. AstIel. se practic determinri ale variaiilor de presiune si de
volum ale sângelui cu ajutorul sfigmomanometrelor si pletismograIelor. Un indicator preios
pentru psiholog îl reprezint ritmicitatea si presiunea pulsului care. cum se stie. suIer
anumite variaii în timpul desIsurrii proceselor aIective. al apariiei reaciei de orientare si.
în general, în realizarea oricrei sarcini experimentale. ModiIicrile pulsului se pot înregistra
cu aiutorul sIigmograIului sau cardiograIului. care au diIerite Iorme în Iuncie. în primul rând.
7
de locul de prelevare (radial. carotidian) si. în al doilea rând. de complexitatea lor
constructiv. Se Iolosesc. de exemplu. sIigmograIe pentru prelevarea (captarea) pulsului
radial. capsula Lehman pentru pulsul carotidian. sIigmograIul cu brasard. cardiograIul Jaquet
pentru regiunea sterno-cardiac. Funcional. toate aceste dispozitive se bazeaz pe principiul
prelurii variaiilor de presiune din zona vascular sau cardiac. deasupra crora sunt montate.
si transmiterea acestor variaii la o capsul Marey care le înregistreaz pe kimograI (sau alt
dispozitiv de înregistrare).
Aparatele care permit înregistrarea a dou sau mai multe variabile se numesc poligraIe
(la poligraIe si în general la kimograIele moderne înscrierea datelor se Iace cu cerneal pe
hârtia alb. evitându-se, astfel, manipularea fumului pentru înegrire).
Înregistrarea biopotenialelor electrice generate de pulsaiile inimii (unda P care
semniIic depolarizarea si contracia atrial. complexul QRS reprezint depolarizarea si
contracia ventricular. iar unda T exprim repolarizarea ventriculilor) se Iace cu aiutorul
electro-cardiograIului. Banda de hârtie pe care se înregistreaz ritmurile bioelectrice cardiace
se numeste electrocardiogram (EKG). Cu relevan în diagnosticul cardiopatiilor (pentru
cardiolog). tehnica EKG este mult prea laborioas si slab semniIicativ pentru variaiile
comportamentului. respectiv pentru psiholog. În consecin. metoda EKG se utilizeaz în
cercetarea experimental din psihologie numai în cazurile în care natura investigaiei ca atare
o reclam ca indispensabil.
ModiIicrile de volum ale vaselor de sânge se pun în eviden cu aiutorul
pletismograIului. Dup modul cum preiau variaiile de volum ale vaselor sanguine
(vasoconstrucia si vasodilataia) si cum le înregistreaz. pletismograIele sunt de mai multe
tipuri: pletismografe cu ap (clasice); reopletismograIe (electrice). IotopletismograIe sau
combinaii dintre acestea.

3.4. Cronaximetria
Reobaza (pragul galvanic) reprezint intensitatea cea mai mic a unui curent electric.
care este capabil s provoace o reacie motorie (prima secus muscular). Louis Laprique a
introdus Iuncia de timp necesar unui curent. de valoare dubl reobazei. s determine un
rspuns motor. În aIar de valoarea sa de electrodiagnostic clinic în leziunile nervilor
periIerici (si de recuperare neuromotorie). cronaximetria reprezint o modalitate eIicient de
explorare a sensibilitii neuromusculare. Datele cronaxice pot da indicaii asupra raporturilor
Iuncionale (de excitabilitate si de conductibilitate) între diIeriii neuroni intermediari de pe
traseele aIerente si neuronii din zonele de proiecie. în timpul aciunii unui excitant.
Cronaxiile Iibrelor senzitive variaz în Iuncie de starea Iuncional a centrilor care pot Ii în
raporturi de heterocronism si izocronism (acordul sau dezacordul de excitabilitate între dou
elemente nervoase).

3.5. Electromiografia (EMG)
Electrogeneza muschiular poate Ii pus în eviden cu aiutorul electromiograIului.
Acesta este un aparat de captare a biopotenialelor electrice din muschi cu aiutorul
electrozilor, de ampliIicare si de redare a lor (graIic sau vizual. pe ecranul unui osciloscop).
Electrozii e.m.g. se monteaz în Iuncie de natura cercetrii. Iie în masa muschiular cu
aiutorul unor sonde speciale ( ace de captare). Iie deasupra unui muschi sau grup de muschi.
În laboratorul de psihologie se Iac înregistrri ale biopotenialelor musculare superIiciale. cu
electrozi montai pe piele (pe Irunte în cazul cercetrilor asupra proceselor aIective).
Indicatorii e.m.g. sunt relevani pentru studierea structurilor acionale ale
compartimentului. Ei dau inIormaii asupra sensibilitii musculare în reIlexe posturiale.
asupra mecanismelor miscrilor voluntare si involuntare (reIlexe). a strii de încordare din
Iaza de pregtire pentru aciune si din timpul desIsurrii ei etc. Date interesante pentru
psiholog se pot obine din corelarea e.m.g. cu înregistrarea actelor ideomotorii
8
(microcontraciilor muschilor laringelui. buzelor. membrelor. în timpul reprezentrii unor
aciuni motorii) în procesul Iormrii deprinderilor.

3.6. Reacia electrodermal (R.E.D)
ModiIicrile rezistenei electrice a pielii sunt obiectivate sub Iorma unor variaii ale
rezistenei unui ohmetru Ioarte sensibil (de clasa a 10
-9
, de exemplu). În dotarea laboratoarelor
de psihologie exista multe tipuri constructive de galvanometre, care au diverse grade de
sensibilitate. R.E.D. este un bun indicator al strilor emoionale. A Iost o vreme când r.e.d. a
Iost considerat un indicator sigur si comod al gradului de încrcare emoional.
Psihogalvanometrele au fost folosite pentru a-i detecta pe cei care ascund adevrul
(asa-numitele .detectoare de minciuni¨). în special în cercetarea iudiciar. Astzi. în acest
scop. sunt utilizate poligraIe complexe care înregistreaz. simultan. mai multe variabile
neurovegetative. a cror relevan se poate aprecia prin corelaia dintre ele si stimulul
administrat subiectului. Enumerarea câtorva direcii de investigaie experimental cu metoda
r.e.d.. realizate în trecut. poate sugera noi orientri ale acesteia: r.e.d. în somn si hipnoz; la
stimuli senzoriali; în elaborarea de reacii condiionate pozitive si negative; r.e.d. la cuvinte.
situaii. sarcini etc.. cu încrctur emoional; în rezolvarea de probleme etc.

4. Timpul de reacie (T.R.)

Unul dintre indicatorii psihoIiziologici cu o larg utilizare în laboratoarele de psihologie
(transporturi. industrie. clinic) este timpul de reacie.
În mod obisnuit t.r. deIineste intervalul de timp dintre stimul si rspuns. Prin urmare t.r.
msoar viteza cu care subiectul rspunde la o sarcin experimental dat. Aparatura de
msurare trebuie s Iie prevzut cu dispozitive de prezentare controlat a stimulilor si cu
instrumente de msurare a timpului. AstIel de tehnici au suIerit îmbuntiri permanente de-a
lungul vremii. În dotarea unui laborator de psihologie se aIl dispozitive dintre cele mai
variate pentru msurarea t.r.: cronoscoape clasice (cu mecanism de ceasornic); cronoscoape
electrice; cronoscoape electronice cu aIisare digital (numeric); programarea pe calculator a
t.r. (cu aiutorul unei interIee pentru prezentarea stimulilor si prelevarea reaciilor subiectului).
În cazul unor reacii cu durate mai mari de timp (asa cum sunt perIormanele sportive si. în
general. reaciile mai complexe) se pot utiliza cronometrele obisnuite (1/10 sau 1/5 secunde).
Dispozitivele de stimulare utilizeaz. de obicei. excitani vizuali si auditivi (lumini
colorate. sonerii. generatoare de sunete) deoarece acestia pot Ii manipulai mai usor si dozai
mai riguros cu ajutorul curentului electric (intensitate. durat. Irecven etc.). Controlul unor
stimuli speciIici altor modaliti senzoriale (gust. miros. tact etc.) este mai diIicil. Cu toate
acestea, s-au eIectuat numeroase cercetri experimentale asupra t.r. pe baza utilizrii unor
stimuli gustativi. olIactivi. durerosi etc.
De observat: eIectul diIeriilor Iactori interni si externi care inIlueneaz t.r. Factori
interni (care in de subiect si personalitatea sa: vârst. proIesie. sex. stare de sntate.
oboseal. structur dinamoenergetic de personalitate); factori externi (care in de stimul si
modalitatea senzorial testat: t.r. este mai sczut la stimuli auditivi; depinde de parametrii
fizici ai stimulilor; de nivelul de zgomot; de temperatura mediului ambiant; de zona senzorial
stimulat; de durata. Irecvena. intensitatea. intermitena si alternana stimulilor etc.) T.r.
reprezint obligatoriu media unui numr mare de determinri particulare (20-30). Cu cât
numrul acestor încercri este mai mare. cu atât numrul erorilor metodologice este mai
sczut.





9
5. Demonstraii si lucrri practice în domeniul senzaiilor si percepiilor
5.1. Sensibilitatea cutanat
a) Pentru determinarea sensibilitii de contact (atingere) se utilizeaz proba Head.
Procedur: subiectul. cu ochii închisi. trebuie s sesizeze atingerea pielii din diIerite zone cu
o bucat de vat.
b) Pentru determinarea pragului spaial tactil (minim separabile) se utilizeaz
esteziometrul (Weber. Spearman. Von Frey sau alt tip). Acesta are Iorma unui subler cu 2
vârIuri ascuite la partea de închidere. citirea Iiind identic cu a unui subler obisnuit (grad de
precizie 1/10
m
/
m
) Procedur: se atinge pielea subiectului din diIerite zone (spre exemplu
Irunte. antebra. vârIul degetelor) cu cele 2 ace ale esteziometrului si i se cere s aprecieze
momentul când simte 2 atingeri. Se citeste deschiderea în milimetri si zecimi de milimetri la
care subiectul a Icut aprecierea. Se calculeaz. pe un numr mare de încercri (aprox. 30-40),
media acestor msurtori particulare. Se Iace precizarea c subiectul trebuie s in ochii
închisi în timpul eIecturii probei.
Potrivit acestei metode. msurtorile se Iac pe dou coordonate: ascendent si
descendent. În seria ascendent se porneste de la valoarea cea mai mic a deschiderii braelor
esteziometrului (identiIicate de subiect ca o singur atingere). Deschiderea celor dou brae
(cursorul si nernierul) se creste treptat pân când subiectul apreciaz c a sesizat dou
atingeri.
Aceast valoare (notat cu ¹ în Iigur) se reine ca prag absolut ascendent (pe un numr
mai mare de determinri. cum s-a menionat). În seria descendent se porneste de la o valoare
mare a deschiderii esteziometrului (subiectul sesizeaz. Ir dubii. dou atingeri). Aceast
deschidere este micsorat treptat pân ce subiectul declar c identiIic o singur atingere
(notat cu – în Iigur). Se reine si aceast valoare ca prag absolut descendent. Pentru a aIla
pragul absolut real ne vom Iolosi de relaia simpl
Pa + Pd
Pr = . unde Pr este pragul absolut real. Pa. pragul absolut ascendent si
2
Pd, pragul absolut descendent. La rândul lor, pragurile particulare vor fi tot valori medii,
rezultate din suma msurtorilor individuale ascendente si descendente. împit la numrul
determinrilor eIectuate (N). astIel:
x1a + x2a + x3a ....+ x1d + x2d + x3d ....+
P.a. = ; P.d =
N N

c) Sensibilitatea barestezic (de presiune) se determin cu aiutorul baresteziometrului.
Cel mai cunoscut, baresteziometrul Eulemburg, este format dintr-o tiie metalic. care. la
apsare pe o supraIa tegumentar a subiectului. acioneaz arttorul pe un cadran marcat si
etalonat în grame (0 – 500 gr). Subiectul trebuie s aprecieze intensitatea apsrii cu pârghia
barestiometrul în diIerite zone (se calculeaz media).
d) Sensibilitatea palestezic (vibratorie) se determin prin asezarea pe piele a
mânerului unui diapazon în vibraie. Pe un numr de diapazoane apropiate cu Irecven se
poate stabili capacitatea subiectului de a sesiza cele mai mici diIerene între acestea (prag
diIerenial palestezic).
e) Sensibilitatea termic (pentru cald si rece) se determin cu diverse tipuri de
termoesteziometre. Acestea pot fi simple (ca de exemplu termoesteziometrul Righini), sau
complexe (ex. termocuplele).
Termoesteziometrul clasic Righini este format dintr-un numr de mici containere,
izolate termic. în care se introduce ap de diIerite temperaturi. urmând ca subiectul s le
ordoneze (cresctor sau descresctor) dup gradul de înclzire. Termoesteziometrele electrice
(termocuplele) se bazeaz pe Ienomenul Iizic al termoelementelor (la punctul de sudur a
10
dou elemente diIerite. ca de ex. cupru si constantan. ia nastere un curent electric. dac se
aplic o diIeren de temperatur).
I) Acuitatea tactil se poate determina prin mai multe procedee. între care menionm:
1. cu ajutorul tactometrului;
2. cu aiutorul plcilor tactile.
1. Tactometrul (sau tactilometrul Schultze) este un dispozitiv de angrenaje mecanice
care. la acionarea unui buton. deniveleaz dou supraIee metalice lucioase. Icând astIel s
apar un san între ele. Manipulând acest buton. subiectul trebuie s creasc sau s egalizeze.
dup caz. prin pipire cu degetul. sanul aprut. Abaterea se citeste la o Iant de observare;
2. Plcuele tactile Moede (în numr de 10) au grosimi diIerite. Prin pipire. subiectul
trebuie s ordoneze (cresctor sau descresctor). dup grosime. plcuele date de
experimentator. Aprecierea se face pe baza sumei brute a abaterilor, astfel:

ordinea real a plcuelor 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
ordinea apreciat de subiect 1 2 4 5 3 6 8 7 9 10
DiIerena ....................... 0 0 1 1 2 0 1 1 0 0

Suma 1+1+2+1+1 = 6

Pe o scar de rang se pot ordona subiecii dup acuitatea lor tactil.
Lucrare de laborator: se vor exersa ambele thnici de determinare a acuitii tactile.

5.2. Sensibilitatea vizual
A. Pragul diIerenial vizual. a crui valoare a Iost stabilit. potrivit legii Bouguer-
Weber-Fechner la 1/100. se poate determina. printre altele. cu aiutorul Iotometrului si
plastiscopului.
1. Fotometrul este dotat cu un vizor care permite observarea unui disc. la lumin alb
sau colorat. cu aiutorul unor Iiltre speciale. Discul poate Ii: luminat pentru câte o iumtate.
astIel încât. în timp ce una din emisIere poate Ii întunecat. cealalt poate Ii iluminat. ca în
figura de mai jos.

Discul fotometrului
E1 = emisfera 1
E
1
E
2
E2 = emisfera 2


Procedura experimental poate Ii Iolosit în dou variante:
a) Subiectul are sarcina s aduc discul la acelasi nivel de iluminare. manevrând
tamburul cu care este echipat fotometrul;
b) Subiectul priveste discul timp de 1 – 3 minute (aprox.) la o intensitate de iluminare
cunoscut. Dup aceast perioad se creste (sau scade. dup caz) nivelul de iluminare a
discului. cu Iraciuni mici. pân când subiectul sesizeaz o nou calitate a senzaiei luminoase
(mai intens sau mai slab. dup sensul în care a Iost modiIicat iluminarea).
2. Platiscopul este alctuit dintr-un dreptunghi metalic. prevzut cu dou Iante
(deschizturi) a cror mrime poate Ii reglat cu un buton de acionare.
Valoarea deschiderii Iantelor este indicat de un instrument de msur (tip subler cu
1/10 mm).
Procedura: se Iixeaz una din Iante la o deschidere cunoscut de experimentator si i se
cere subiectului ca, manipulând butonul de reglaj, s-o aduc si pe cealalt la aceeasi
dimensiune. Se citesc abaterile de egalizare pe instrumentul de msur.


11
B. Determinarea acuitii vizuale
Prin acuitatea vizual se înelege capacitatea ochiului de a distinge distanele mici
dintre obiecte. sau distana minim la care subiectul distinge dou .pete¨ de lumin în loc de
una singur. sau dou puncte negre (sau dou linii orizontale). atunci când distana dintre
acestea este Ioarte mic. Acuitatea vizual este dat. deci. de precizia cu care sunt percepute
detaliile si contururile si. în consecin. st la baza percepiei vizuale a obiectelor. Asadar.
acuitatea vizual reprezint puterea rezolutiv a ochiului. capacitatea sa de a diIerenia doi
excitani. prin stabilirea acelui minimum separabile dintre ei (distana minim de separaie a
doi stimuli). Liniile sau contururile stimulilor vizuali situate mai aproape unele de altele decât
minimul separabil se contopesc. încât. dac sunt Ioarte apropiate. par omogene. Testele de
determinare a acuitii vizuale vizeaz tocmai vederea de detaliu si se exprim. de regul. în
minimum vizibile (distana cea mai mic la care pot Ii identiIicate dou puncte luminoase
distincte sau posibilitatea de distingere a firului cel mai fin de pe un fond omogen). Testul
Iolosit în practica oItalmologic îl reprezint scara vizual sau .optotipii¨. propus de Snellen.
în 1876 (de unde si denumirea de tabelul lui Snellen). Sunt litere care scad în mrime cu
Iiecare rând urmând ca subiectul s le identiIice de la 6 m distan. În tehnica de laborator.
pentru determinarea acuitii vizuale statice se Iolosesc diIerite dispozitive care prezint Iiguri
geometrice, puncte sau linii foarte fine ce pot Ii suprapuse sau diIereniate (sau proiectarea
acestora).

C. Determinarea cromosensibilitii
1. Sensibilitatea cromatic poate Ii testat pe direcia tonalitii cromatice si a
saturaiei.
a) Pentru cercetarea tonalitii cromatice se Ioloseste fotometrul (colorimetrul) ca cel
descris (Iotometrul PulIrich). cu observaia c aici se Iolosesc Iiltrele colorate. Aceste Iiltre
las s treac numai razele spectrale cu o anumit lungime de und. corespunztoare celor 7
culori (r.o.g.v.a.i.v.). Procedura este identic: se Iixeaz o emisIer la o tonalitate dat (reper).
subiectul trebuind s aduc si cealalt emisIer la aceeasi valoare. Se citesc abaterile. pe care
baz se apreciaz sensibilitatea subiectului Ia de tonul cromatic.
b) Pentru cercetarea capacitii de diIereniere a culorilor dup saturaie se Ioloseste
metoda discurilor rotative. Discul rotativ are sectoare în care culorile de comparat se aIl în
proporii diIerite. Prin învârtirea discului. cu un motoras electric. se stabileste capacitatea
subiectului de diIereniere a saturaiei. în Iuncie de numrul de trepte minime sesizate între
culoarea alb si culoarea spectral pur.
S-a constatat c între diIerenierea tonului cromatic si a saturaiei exist. de obicei. un
raport invers proporional. În zona registrului spectral unde diIerenierea tonurilor este mai
bun. diIerenierea saturaiei este mai slab si invers.

5.3. Determinarea tulburrilor sensibilitii cromatice
Vederea culorilor prezint importan practic mare (în exercitarea unor profesiuni,
îndeosebi din domeniul transporturilor). S-a constatat statistic c exist o rspândire relativ
mare a tulburrilor de cromosensibilitate. În consecin. în proIesiunile la care se utilizeaz
coduri cromatice (soIeri. Ieroviari. aviatori etc.) integritatea sensibilitii cromatice este
indispensabil.
Cecitatea pentru culori a Iost observat pentru prima dat de Iizicianul englez John
Dalton (1794) el însusi deIicitar cromatic (de unde si denumirea de .daltonism¨ dat cecitii
pentru anumite culori).
Cecitatea cromatic se maniIest. Iie prin scderea sensibilitii. Iie sub Iorma cecitii
cromatice pariale sau complete (ultima Iorm întâlnit mai rar. în special la brbai).
Principalele deficite de cromosensibilitate sunt: 1. protanopia (daltonismul) este tulburarea
pentru rosu si verde; 2. deuteranopia determin. de asemenea. cecitatea pentru rosu si verde
dar cu o scdere accentuat în recepia verdelui; cei care suIer de aceast anomalie au
12
sensibilitatea cromatic deplasat spre zona portocalie a spectrului (spre 600 milimicroni);
3. tritanopia reprezint cecitatea pentru culorile albastru si violet (este o anomalie întâlnit
rar).
Pentru identificarea eventualilor deficitari cromatic se folosesc diferite procedee,
dintre care menionm:
a) Testul Holmgren. Iormat din Iire de lân colorate în trei culori standard: verde pur.
rosie-roz. rosu aprins. Subiectul trebuie s compare Iirele de lân de nuane diIerite cu culorile
standard.
b) Tabelele policrome sunt construite din lemn sau carton cu zone de culori diferite pe
care subiectul trebuie s le identiIice.
c) Tabelele pseudoizocromatice (Stilling, Ishihara, Rabkin) sunt construite pe
principiul mascrii într-un câmp cromatic de confuzie (pentru deficitari) a unor cifre, litere
sau alte semne colorate. Subiectul are sarcina de a identifica cifrele sau literele,
diIereniin-du-le de câmpul cromatic de mascare. Aceast operaie este diIicil sau imposibil
pentru deficitarii cromatic. Tabelele pseudoizocromatice au valoare diagnostic crescut în
depistarea celor cu anomalii cromatice, surprinzându-i si pe simulani (cei care vor s
mascheze tulburarea simului cromatic).

5.4. Determinarea câmpului vizual si perimetrul culorilor
Câmpul vizual reprezint întinderea vederii Ir modiIicarea Iixaiei privirii. El se
determin cu aiutorul unui aparat denumit perimetru vizual. În Iorma sa simpl. un perimetru
vizual este format dintr-un semicerc la centrul cruia se aIl punctul de Iixare a vederii. de la
care se face notarea în 80
0
pentru Iiecare iumtate a semicercului (prin urmare. reperul de
Iixare a privirii constituie si punctul .0¨ al perimetrului).
Notarea gradelor este marcat pe partea exterioar a semicercului. Subiectul. asezat.
îsi spriiin brbia într-un dispozitiv special al perimetrului. în locasul corespunztor pentru
ochiul testat (pentru ca privirea acestuia s cad perpendicular pe reperul .0¨). Pe semicercul
perimetrului este deplasat un cursor pe care se aIl culoarea testat. Cum s-a menionat.
subiectul îsi Iixeaz privirea la miilocul semicercului. unde se aIl reperul .0¨. dar continu s
vad scotopic (periIeric) si culoarea în deplasare. pân la iesirea din câmpul vizual (sau la
intrarea în acesta). Momentul intrrii (sau iesirii din câmp) este citit în grade si reprezint
limita întinderii câmpului pentru culoarea si vectorul testat (exterior. interior. sus. ios). Dac
se determin câmpul vizual pentru amândoi ochii. simultan. se observ c. în regiunea nazal.
câmpul acestora se suprapune. Rezultatele obinute se înscriu într-un grafic care permite o
intuire mai adecvat a perimetrului culorilor. Culorile galben si albastru au câmpul cel mai
mare. iar verdele si rosul au un câmp mai restrâns. De asemenea. în zona nazal. toate culorile
au un câmp mai mic.
Precizare metodologic: pentru acurateea determinrilor este bine ca Iiecare msurare
s reprezinte media a dou valori: la intrarea si la iesirea din câmpul vizual.
Demonstrarea existenei petei oarbe: în determinrile pe vectorul exterior. la plecarea
cursorului din reperul .0¨. exist un punct situat la aprox. 10-15
0
când subiectul declar c
.nu mai vede¨. dup care. în continuarea deplasrii culorii. începe s vad din nou.
5.5. Imagini consecutive
Senzaia vizual nu înceteaz brusc. o dat cu încetarea aciunii excitantului. Dup
încetarea aciunii excitantului. ca eIect postacional al su (cu mecanism Iotochimic periIeric
si nervos central) pe retin rmâne o urm care determin o imagine consecutiv. Prin urmare.
imaginea consecutiv constituie o perseverare a senzaiei vizuale. dup ce aciunea
excitantului a încetat. Imaginea consecutiv poate Ii pozitiv. când imaginea perseverent este
identic cu caracteristicile excitantului. si negativ. când aceast imagine are caracteristici
inverse excitantului.
Demonstraie: se proiecteaz un Iascicul luminos pe un ecran (sau pe o Ioaie de
hârtie). timp de câteva secunde (aprox. 30'') apoi se stinge. Se va observa c imaginea
13
luminoas va persista un timp pe retin (acelasi eIect se obine si prin privirea unui bec aprins
si apoi închiderea ochilor). Imaginile consecutive pozitive au larg aplicaie în cinematograIie
(iluzia miscrii imaginilor statice de pe pelicul este dat de aceste imagini perseverente;
acelasi eIect de miscare (Ienomen stroboscopic ) se obine si prin învârtirea pe întuneric a
unui crbune aprins).
În cazul imaginilor consecutive negative. imaginea postacional este complementar
culorii stimulentului si nu apare ca o prelungire a senzaiei. ca în cazul celei pozitive. ci dup
o pauz de câteva secunde. Dac. de exemplu. se priveste 30'' un cerc sau un ptrat rosu si
apoi se mut privirea pe o supraIa alb. dup câteva clipe. când nu se vede nimic. va apare
conturul cercului sau ptratului în culoarea verde (complementul rosului). Dup un timp. ce
poate Ii msurat. imaginea consecutiv-negativ va dispare. Culori complementare: rosu verde;
albastru galben. Exist unele deosebiri ale culorilor ce apar ca eIect al contrastului succesiv si
culorile complementare (Bonenberger), astfel:

Culoarea de baz Culoarea complementar Culoarea ce apare ca efect al
contrastului succesiv
galben-portocaliu albastru-bleu albastru-ultramarin
portocaliu bleu albastru
albastru-cobalt galben-portocaliu rosu-portocaliu
verde-bleu portocaliu portocaliu-rosu

Contrastul poate Ii nu numai consecutiv. ci si simultan. Asa. de exemplu. un ptrat din hârtie
cenusie ni se pare mai alb pe un Iond negru decât pe un Iond alb. În cazul culorilor
complementare. o hârtie cenusie asezat pe un Iond cromatic anumit tinde s ia nuana culorii
complementare: devine glbuie si pe un Iond rosu devine verzuie (eIectul apare mai bine dac
se lucreaz totul sub hârtie transparent).
Observaie: culorile de contrast nu sunt reciproce ca cele complementare. De exemplu,
culoarea de contrast a galbenului este violetul, dar culoarea de contrast a violetului nu este
galbenul, ci galben-verzuiul. Culorile de contrast apar nu numai pe fond alb, ci pe oricare
altul.
Imaginile consecutive si contrastul simultan pot Ii Iolosite ca teste pentru determinarea
oboselii vizuale sau generale.

6. Determinarea sensibilitii auditive

6.1. Precizri terminologice si parametrice
Oscilaiile acustice se propag. în aer. la ¹16
0
cu viteza de 340 m/s. care creste la
temperaturi mai înalte (343,2 m/s la +20
0
; 386,5 m/s la 100
0
). În lichide, viteza sunetului este
mai mare. iar în corpurile solide si mai mare (peste 800 m/s).
Principalii parametri fizici ai sunetelor sunt:
a) frecvena oscilaiilor care se percepe psihologic ca înlime a sunetelor. Registrul
de Irecvene pentru care urechea omeneasc este sensibil se întinde între 20 Hz si 20 KHz
(20.000 Heri). Peste 20 KHz vorbim despre ultrasunete (nu sunt percepute de om). Cu cât
Irecvena oscilaiilor este mai mare. cu atât sunetele sunt mai înalte. si invers. Exemple de
sunete înalte: Iluieratul. piuitul. vocea de sopran; ioase: basul. trombonul etc.
b) amplitudinea oscilaiilor acustice determin intensitatea sunetelor (energia
transportat de unda sonor pe unitatea de timp). Intensitatea ca parametru fizic al energiei
oscilaiilor se percepe subiectiv ca trie a sunetelor. Potrivit legii Bouguer- Weber-Fechner
între excitaie si senzaie (cresterea lor) exist un raport logoritmic. Acest raport (relaie) se
aplic si în relaia dintre intensitatea Iizic a oscilaiilor si senzaia de trie a sunetelor. În
acest sens. au Iost adoptate convenional uniti logoritmice. numite decibeli (dB). care s
exprime acest raport. Pornindu-se de la observaia c urechea are sensibilitatea cea mai mare
14
în zona Irecvenelor medii. pentru compararea raporturilor intensitate-trie a sunetelor de
diIerite Irecvene. a Iost stabilit Irecvena de 1000 Hz (ca Irecven audio Iundamental). La
Irecvena de 1000 Hz. sunetul cel mai slab care poate Ii perceput are intensitatea Iizic de
10
-16
w/cm
2
. adic I
0
= 10
-16
w/cm
2
sau I
0
= 10
-10
w/cm
2
(microvai pe cm
2
) , la o presiune de
0.0002 bari. Aceast valoare a Iost adoptat convenional ca nivel nul al intensitii sunetului
de orice Irecven. În uniti logaritmice. nivelul nul se noteaz cu .0¨ dB.
Un tabel simplu si în consecin usor de urmrit este urmtorul (dup Stevens)

Caracteristica sunetului Nivelul de trie în dB
– Pragul auzului (absolut) 0
– Voce soptit auzit de la 1.5 m. distan 10
– Tic-tacul ceasornicului de mas 20
– Vorbirea înceat 40
– Strad zgomotoas 70
– ipitul 80
– Orchestr Ioarte puternic (cu suIltori) 100
– Zgomotul tunetului 120
– Pragul de durere
(sunetul nu mai poate fi identificat)
130
Aprecierea în uniti de trie (dB) a diIeritelor sunete

De reinut: nivelul de trie al diverselor sunete se întinde de la .0¨ dB pân la 120-130
dB (limita de toleran psihoIiziologic a sistemului auditiv).
c) Forma oscilaiilor: Sunetele pot fi simple sau compuse. Sunetul pur (tonul) se
caracterizeaz prin Iorma sinusoidal a oscilaiilor. Sunetele care au oscilaii mai complexe si
o Iorm nesinusoidal se numesc sunete complexe. AstIel. orice oscilaie compus este
Iormat dintr-un numr de oscilaii simple. de diIerite Irecvene si amplitudini (intensiti).
Oscilaiile sinusoidale simple care Iormeaz o oscilaie compus se numesc armonici (uneori
octave). Frecvenele armonicelor sunt întotdeauna de un numr întreg de ori mai mari decât
Irecvena oscilaiei compuse. adic sunt multipli ai acestei Irecvene. De ex.. dac o oscilaie
compus are Irecvena de 200 Hz. prima armonic sau Iundamentala va avea. de asemenea.
200 Hz. armonica a doua va Ii de 2 ori mai mare. adic 400 Hz. armonica a treia va Ii de 3 ori
mai mare, adic 600 Hz. s.a.m.d. Amplitudinile armonicelor sunt diIerite si nu se supun unor
legi atât de riguroase ca Irecvenele lor. Expresia psihologic a Iormei oscilaiilor rezultat din
combinatorica armonicelor, este timbrul sunetelor. Timbrul unui sunet variaz dup tria si
Irecvena Iundamentalei. iar calitatea sa variaz dup armonica întrit. De exemplu.
armonica a 2-a întrit va da sunetului claritate si strlucire; a 4-a va da un sunet ptrunztor.
Calitatea timbral (sau culoarea tonal) Iace ca un sunet s Iie mângâietor. alunector. alb.
sumbru, strident, rotund, metalic, clar etc. Tonul afectiv, caracteristica timbrului, poate genera
diverse stri emoionale (tonul Iace muzica). Timbrul diIeritelor sunete permite identiIicarea
sursei care le-a provocat (activitate antrenabil).

6.2. Metode de determinare a sensibilitii auditive
Dintre metodele de acumetrie instrumental vom insista asupra audiometriei ca Iiind
cea mai uzual. Sensibilitatea auzului în raport de Irecvena sunetelor din registrul audibil,
Iuncie de trie. se msoar cu audiometrul. Un audiometru electronic este echipat cu
generator de tonuri pure. reglabile în Irecven (Hz) si în trie (dB). Prin dispozitive speciale.
audiometrul asigur producerea de tonuri continui si intermitente. Tonurile astfel modulate în
Irecven si trie sunt conduse la urechile subiectului prin 2 csti (se poate studia
sensibilitatea monoaural sau binaural. dup cum se Ioloseste o singur casc sau amândou).
Subiectul semnalizeaz receptarea sunetului la o ureche sau la amândou potrivit cu scopul
investigaiei eIectuate. Cu aiutorul audiometrului poate Ii determinat sensibilitatea absolut
15
si diIerenial a auzului. Deoarece audiometrele deservesc. în principal. scopuri clinice si nu
depsesc. în general. 10KHz. pentru investigarea auzului pe întreg registru de Irecvene din
gama audibil (10-20 KHz) se pot utiliza generatoare care emit si în aceast band.
Msurtorile eIectuate asupra pragurilor sensibilitii auditive. în ce priveste intensitatea
sonor în Iuncie de Irecven. se obiectiveaz în audiogram.
Audiograma este o curb continu cu vârIul (crosetul maxim) în zona Irecvenelor
medii (1000 – 3000 Hz). respectiv în regiunea maximei sensibiliti. Pragul absolut al
senzaiei auditive pentru Iiecare Irecven este dat de intensitatea (energia) minim a
oscilaiilor acustice. Pe msur ce crestem nivelul de trie al sunetului peste 120 dB. subiectul
sesizeaz în ureche o senzaie de presiune. care. la cresterea în continuare a triei. apare
senzaia de durere. Pragul senzaiei de presiune are un nivel de intensitate de aprox. 110-120
dB, ceea ce corespunde unei presiuni sonore de 100 de bari (1 g/cm
2
). La acest nivel se
situeaz pragul maximal al senzaiei auditive (limita de toleran psihoIiziologic a
sistemului). dincolo de care apar senzaii algice sau chiar distrugeri morIo-Iuncionale. Este ca
si cum s-ar asculta motoarele în ambalare ale unui turboreactor de la o distan mai mic de
5 m.. Ir casc antiIonic (asa cum au mecanicii de pe aeroporturi).

6.3. Localizarea sonospaial
1. La precizia localizrii sursei de sunet particip mai muli Iactori între care mai
importani sunt diIerena de Iaz de excitaie si amplitudinea oscilaiilor.
a) DiIerena de Iaz de excitaie poate Ii pus în eviden prin asezarea unei perechi de
csti cu tuburi la urechile subiectului. Sunetul este condus la urechi cu aiutorul a 2 tuburi
(Iurtune). care pot Ii egale sau inegale între ele. Dac tuburile sunt egale ca lungime. subiectul
localizeaz sursa în planul median. deoarece ambele urechi sunt excitate simultan. Dac îns
unul din tuburi este mai scurt. subiectul va localiza sursa în direcia urechii la care sunetul
aiunge mai repede. întrucât va Ii excitat înaintea celei deIavorizate (apare deIazaiul
excitaiei). Prin urmare urechea mai aproape de surs va avea un avans de timp de excitare
datorit poziiei si distanei ei Ia de acea surs. Pentru a excita si cealalt ureche oscilaia
acustic trebuie s traverseze aprox. 27 cm (circumIerina capului. considerând c ar Ii perIect
sIeric). La aceast traversare oscilaia consum timp si. în consecin. determin diIerena
binaural de timp (binaural time difference).
b) În Iapt. în realizarea localizrii spaiale a sunetelor. în aIar de deIazaiul de excitaie
particip si amplitudinea oscilaiilor. Pentru a aiunge la receptorul (urechea) deIavorizat.
oscilaiile pierd din energie. astIel încât apare si o diIeren de intensitate a excitaiei. atunci
când exist o diIeren de Iaz. La Irecvenele ioase diIerena de Iaz este dat de întârzierea
cu care unda sonor aiunge de la o ureche la cealalt. La Irecvenele înalte. a cror lungime de
und este mai mare decât distana dintre cele dou urechi. diIerena de Iaz provine din
diIerena de intensitate aplicat Iiecrei urechi. Cea mai apropiat de surs primeste o
intensitate mai mare. întrucât atenuarea de pe traseul de propagare si ecranarea dat de cutia
cranian. Iac ca la urechea mai deprtat de surs s aiung mai puin energie sonor.
În aIar de aceasta. deosebirea de intensitate variabil cu Irecvena datorit atenurii si
diIraciei. determin si o diIeren din timbru între cele 2 urechi.
2. Pentru determinarea capacitii de localizare a sunetelor s-au folosit dispozitive
dintre cele mai variate: colivii acustice (the sound cage); diIuzoare asezate în diverse
unghiuri; perimetre acustice etc.

7. Determinarea sensibilitii gustative si olfactive

7.1. Determinarea pragurilor gustative se face prin aplicarea, cu ajutorul unei pipete
gradate, a unor soluii apoase din substanele gustogene pure. în diIerite zone de pe limb.
Tehnica este laborioas si insuIicient de probant. dac inem seama de rezultatele
contradictorii obinute de diversi cercettori.
16
7.2. 1ehnici de msurare a pragurilor olfactive:
a) Olfactometrul Zwadermaker se compune din 2 tuburi, unul exterior din metal, care
închide etans pe cel interior din porelan poros în care se îmbib substana odorant. Întreg
ansamblul de tuburi gliseaz pe o mic eav care se introduce în narina subiectului, apropiind
sau deprtând. astIel. substana de receptorul olIactiv. Subiectul trebuie s sesizeze momentul
când percepe mirosul (pragul absolut) sau când apreciaz c a intervenit o schimbare a
intensitii acestuia (prag diIerenial).
b) Marcaiul pe hârtie de Iiltru (procedeul chimistilor parIumeri). Pe ptrele de hârtie
cu latura de 1 cm. se marcheaz (prin îmbibare) diIerite concentraii ale substanei odorigene.
Aceste ptrele din hârtie de Iiltru sunt apucate cu o penset si prezentate subiectului spre a
le aprecia cantitativ si calitativ. Sunt stabilite. astIel. pragurile absolut si diIerenial pentru
diIerite substane odorante în raport de puterea si concentraia lor odorigen.