UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

lauri.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica.1.H. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. Erau prezente şi pu uri rotunde. busuioc. buxus. fiind înconjurate de un zid de marmură. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. ce cuprindea Europa Sud-estică. rozmarinul şi mirtul. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. la interior cu bazine străjuite de statui. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. horticultura a făcut progrese. urbane. Totuşi. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. Schema modelului grădinii medievale. ca urmare a cruciadelor. chiparoşi.2. de regulă.2. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. specii floristice. trandafiri. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. . Villa Sallustius. 2. Exemple: Villa lui Cicero. Villa Lucullus. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. De asemenea erau cultiva i trandafiri. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. mimoze). plante medicinale şi aromatice. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină.2. În capitala imperiului. 2.V. duzi. cu coloane de piatră colorată şi marmură. a înregistrat un regres. formă pătrată. platani. Erau prezente pergolele şi coloanele.XIV d. Constantinopol. peste care s-au grefat elementele orientale. fie o fântână cu un joc de apă.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. tisă. vasele şi statuile. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. Villa Mecena. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. pini.) 2.arbuştii şi plantele ornamentale. lotus sau diverse flori. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. în Evul Mediu. nordul Africii şi Asia Mică.grădina cu pomi fructiferi. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). tei. Acestea aveau. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice..2. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. Grădinile vilelor mai mici. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. smochini. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. . . zambile. crini. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale.

arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera.grădina de flori. situate în cur ile clădirilor. acestea fiind interzise în religia mahomedană. 2. al VII-lea d. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. pini. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. apoi au căpătat un specific propriu. Grădinile fie erau interioare. galerii acoperite de plante că ărătoare. cu func ie exclusiv ornamentală.2. magnoliile. Locuin ele mici aveau o singură grădină. menajerie. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). magnolii. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. mirtul. înconjurate de ziduri. eucalipt. mărginite de rânduri de plante tunse.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. caracterizată de prezen a careurilor egale. fie sub formă de fântâni arteziene. compartimentare realizată. adesea aranjate liber. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. Compozi ia era geometrică. din timpul domina iei arabe. Speciile folosite: chiparoşi. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. . Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor.grădina de legume şi plante medicinale. . 2.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. Arta topiară era folosită în exces. fie aveau straturi de formă pătrată. fiind plane şi înconjurate de ziduri. Apa era folosită fie în bazine şi canale. predominant persană. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. pavilioane pentru petreceri. pere ii de fundal. XIII-XIV.H. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. fie erau situate în afara palatelor. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. Nu existau sculpturi. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă.d. prin întretăierea a două canale cu apă. leandri.2. citricele. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. bazine.).H. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. palmieri.4. de formă regulată iar cele mai mari. acolo unde spa iul permitea. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. monotonă. o suită de grădini. Speciile folosite erau: chiparoşii.. buxusul.

3. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. în armonie cu peisajele naturale. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. firesc. plante şi animale. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. VIII-IX d. iar apele. au fost create parcuri naturale. arterele pământului. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. Terasele erau trasate liber. cascade.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. IV-V d. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. fiind natural. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri.H. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. cu aspect natural. terase. de basm. Filozofiile religioase din China. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. indiferent de perioada istorică. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. II-I î. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă.) şi cuprindeau mun i. Picturile. având caracter natural.H. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. por i. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. este mărimea acestora. ape. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. grote. pe vârful unei coline sau în pădure. (dinastia Tang). Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. Elementele primordiale erau mun ii.3.H. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane.. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. ce erau descoperite brusc la un moment dat. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. piersicii ornamentali – Paradisul.H. suprafe ele foarte întinse. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. ziduri. servind ca loc pentru plimbare. modificat sau aparent natural. o dată cu dezvoltarea noii religii. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. al XVII-lea d. chioşcuri. pentru dobândirea perfec iunii morale. galerii. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. sec. cu caracteristici proprii. de groază. situat pe malul unui lac. cascade naturale) sau în bazine artificiale. fiind create mai ales în sec. . lacurile şi râurile. cheiuri. pinii – fermitatea şi for a caracterului. odihnă. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. Relieful era foarte variat. stânci. bambuşii – prietenia necondi ionată. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. neregulat. în strânsă legătură cu religia. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. fiind excluse liniile drepte. budismul. poduri şi pode e. bazine. de veselie. şi reflectă puternicul cult al naturii.2. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. în care vegeta ia era dispusă natural.

pasul japonez. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. miniaturală: cursul de apă. nisip.H. Spa iile verzi. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. . fiind folosite toate elementele din natură.3. pietriş. cu balustrade ornamentate. mai mari sau mai mici. un râu sau pârâu. 2. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică.Deşi. lanterne din piatră. erau prezente pretutindeni.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. azalee.vegeta ia este perfect integrată peisajului. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. Persia. sau din Europa medievală şi renascentistă. arborele de ceai. şi în Kyoto. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. arbori şi arbuşti. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. camelii. . În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. .H.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. devenind o artă na ională. diverse plante cu sau fără flori. bambus. din dorin a de a aduce natura în locuin e. pârâu cu cascadă. fântâni şi foarte multă vegeta ie. podurile. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. plus diferite lampadare. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. stâncile. sau de pe verandă. În sec. grădină aridă. fiind ulterior personalizată. stânci col uroase. al VIII-lea d. destinate contemplării din interiorul clădirii. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . muşchi. Islam). coline. Astfel în Japonia. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. orientat pe direc ia N-S. sec. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană.).capitala ării. cu simboluri filozofice caracteristice. ienuperi. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. Grădinile imperiale. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. pietre rotunjite. al VIII-lea d. pavilioane pentru ceai. por i. cu aspect cât mai natural (pasul japonez). în decursul timpului. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. lac cu insule. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. fiind o componentă a acesteia. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. ferigi. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. grădină de muşchi.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China.

prin reluarea idealurilor antichită ii clasice. stejari meridionali.prezen a sculpturilor. . . lespezi sub forma pasului japonez. . arhitectură.utilizarea vegeta iei tunse. . răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante. ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. .apa era folosită sub formă naturală. . azalee. arbuşti modela i în volume geometrice. bambus..arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. . . Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice. ca influen ă occidentală. cascade.Villa Lante din Bagnasia (5 terase). . ştiin ă. 2. arborele de ceai.Grădina palatului Farnese din Caprarola.apa aduce mişcare. .4. buxus. încep să apară primele grădini publice. ziduri înverzite. . Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare. . Specii folosite erau: pini. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . XV-XVI d.4. mirt. a canalelor. cascadelor. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte.H.folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă.) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. literatură. al XVII-lea d. Din sec.în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene. fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă.H. chiparoşi.1. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). . Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. ornamentate şi legate prin scări şi rampe. parapete ornamentale. dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. . pe terase succesive.sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. lămâi. . glicina. ci pietre late. cireşii. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul. . .sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. magnolia. camelii. ienuperi. precum: .legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. de unde a iradiat apoi în restul Europei.erau folosite zidurile masive de sprijin. 2. Această orientare a apărut la început în Italia. lauri şi portocali.Villa d’Este la Tivoli (8 terase).simetria fa ă de o axă a compozi iei. din toate domeniile: artă. în special pentru grădinile vilelor suburbane.nu erau folosite alei.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire.Villa Medici în Roma (2 terase). tisă. garduri vii şi borduri tunse. vase ornamentale. bazine neregulate.

Existau canale şi lacuri imense.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval . Exemple din sec al XVI-lea: . . . devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. în arhitectură. rezultând spa ii mult lărgite.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. curbe. .H. . roci şi apă în mişcare). Principiile esen iale s-au men inut. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală. tinzându-se către transformarea în parcuri. apare stilul baroc. În prima jumătate a sec.. la care grădinile erau în incintă. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). traseele rectilinii.arhitect peisagist Du Cerceau. Astfel. 2. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci.4. dar dispare schematismul rigid. cu numeroase statui.arhitect peisagist Delorne.În secolul al XVII–lea d. având şi func ie decorativă şi func ie utilitară. fiind îmbinate cu linii ample. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi. . Abia după jumătatea sec. la castelele Amboise.grădinile de la castelele Tuilleries. Saint-German. Terenul era modelat în terase mari. Exemple:. bazine. pictor şi arhitect) favorit al . compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană.grădinile Gamberaia – Floren a. al XVII-lea crea iile importante au fost: . În perioada Barocului. În unele situa ii canalele s-au păstrat. al XVI–lea. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d. vase. Blois şi Gaillon de către un arhitect italian.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui.grădina Luxembourg din Paris. . care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel).grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. S-au mărit dimensiunile grădinilor. fântâni. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. . dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă.grădina Garzoni – Collodi. Fontainbleau.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . sub aspectul echilibrului şi simetriei. al XVII-lea. Au fost realizate decoruri bogate. ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec.H. cu partere decorate cu flori. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau.2. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. Au apărut grotele artificiale.

ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori. . Chantilly. cu principii compozi ionale proprii. . s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. scări. SaintCloud.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor.compozi ia era tratată arhitectural. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. treiaje. piramide. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. Sceaux.„regelui Soare”. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. conuri. vase în stil baroc.terenul este modelat în terase largi. s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. Ulterior. Fontainbleau. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. . aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. rocării. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. închise între ziduri. . mai ales pe axa principală. .3. Dar. . Dispar parterele. fiind situat pe terenul dominant.4. .sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. 2. ca şi în restul Europei. Versailles.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. . se păstrează axa . Saint Germain-en Laye. alături de diferite fântâni. racordate cu ziduri de sprijin. bazine.sunt prezente. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. .Ludovic al XIV-lea. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice.aleile sunt rectilinii. mari partere şi întinse oglinzi de apă. statui sau vase.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. bazine cu grupuri sculpturale. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. constituind totodată şi perspectiva principală. rampe. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). sub influen a literaturii. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. . pe spa ii foarte largi. cuburi).palatul constituie capul compozi iei. .simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez.sunt folosite.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. borduri sau broderii de buxus tuns. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. în Anglia dominau grădinile medievale. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. La început s-a renun at la tunderea arborilor. dispuse în re ea geometrică riguros trasată.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. dominantă. bazine şi canale. al XVIII-lea. în Anglia începând cu sec. .

Anglia: . formând un lan verde de peste 4 Km.Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth. . apoi francez.model francez.. cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber. . .Charlottenburg (Berlin) . fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg.Rusia: . dar se introduc poteci şerpuitoare.4.parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian.grădinile de la Whitehall – model italian. al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez. În secolul al XIX-lea. La sfârşitul secolului al XIX-lea. . 2. Realizări importante: .Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană. Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton.Tête d’or’’ (Lyon). . amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi. realizate sub influen a romantismului. parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman).Kent (pictor şi arhitect) . .Grădinile Greenwich – model francez.Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez. iar fra ii Bühler au amenajat parcul . . fiind sus inătorul noului curent numit .Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere.Nymphenburg (München) – model francez. . . Kensington Gardens – situate în centrul oraşului. Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec. .grădinile Kensington şi parcul Stowe. . Green Park. „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles). Ermenonville. .Parcul Chatsworth – stil clasic. Toate crea iile din această perioadă (sec.Saint-James Park .4. enun ate de Repton. al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor.centrală dominantă. James Parc. .parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic. reziden ial şi a intrat în cel urban.Austria: . La periferie erau: Regent’s Park.gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti.model francez.Hampton Court – model italian. fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea).Germania: .. Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea. . sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool). amenajate în stil peisager: St. Malmaison. Londra de inea 600 ha de spa ii verzi. Victoria Park şi Battersea Park. Hyde Park. În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville. plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză. .

New York – Central Park .Villa Carraresi (Roma).360 ha. . Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: . în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene.Parcul Maxim-Gorki – 224 ha.model francez. arskoe Selo = vechea denumire). stejarul. roini a. bradul. al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc.Grădina engleză (München). Ca exemple pot fi amintite: . respectiv după principiile grădinilor engleze. Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole. . pomicole.Villa Carlotta (Caddenabio).păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). Petersburg – 600 ha. Parcul Puşkin (parc englez. . 2. nobililor sau a meşteşugarilor înstări i.Parcul Sokolniki – 463 ha. garoafe şi iasomie. . forestiere: bujori.Boston – Park System.U.parcul Wilhelmshöhe (Kassel). cimbrul.parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) ..Spania: .5. În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk. al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte. pe lângă locuin ele boierilor. Ca date istorice mai importante pot fi amintite: .Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). lăcrămioare.Parcul Public Friederichsham (Berlin). . mesteacănul. În S. . În Germania. .Italia: . crini. În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: . . cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri.1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori. narcisele. liliacul. Ca exemple pot fi amintite: . . multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager. .Chicago – South Park.Philadelphia – Fairmount Park. .grădinile La Cranja (lângă Segovia) . . grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia. . .Villa Melzi (Bellagio). .sec.grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam). .parcul Nympheuburg (München).Grădina Botanică . la Iaşi – grădina Palatului domnesc. plopul alb.model italian. lângă St.sec. Prospect Park (peisagist Olmsted).A. molidul. Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor. marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi. În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic. .

Parcurile de la Avrig. .Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş. 80% din suprafa a sa ocupată de grădini.la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca. stilul brâncovenesc..Timişoara – Parcul Tiselor. ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898). azi Parcul Romanescu.parcul de la Bon ida –Cluj. Hayer.1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha. poduri. Alpinetul. iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central.Grădina Ioanid. (fost Libertă ii) realizat de E.la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”. .Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului.la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă. . . . Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager. Redont. . .parcul de la Albeşti –Braşov.parcul de la Gorneşti –Mureş . În sec.în Bucureşti în 1833-1840. . al baronului Bruckental. . .Buzău – Parcul Crângul. al familiei Bauffy.la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural. .parcul Carol I. .1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei. În alte oraşe: .sec. iarna lacul fiind folosit ca patinoar). se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului). .1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos. .1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni..Iaşi – Parcul Expozi iei. cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă.. . .actual Parcul Tineretului. lângă castelul familiei Teleky. . promenada de pe Dealul Copou.Pădurile parc Băneasa şi Snagov. amenajat tot de Redont – Bd. a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi. (Carl Friederich. . ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia). al XVIII-lea . al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc). dar care în mare parte erau neorganizate. Pădurea Verde. al XIX –lea.1838 – parc promenadă . fiind numit oraş-grădină. .Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun).la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu. .la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria . Dacia. . . dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism. . Parcul Rozelor.la sfârşitul sec.la Sibiu – 1857. Borza. odată cu dezvoltarea oraşelor.Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul.la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852). Hörer). lângă castelul familiei Haller.Bucureştiul avea cca. 70 ha. .parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” . chioşcuri pentru orchestre. . În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: . .Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al.1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi. .

Iaşi. Colentina. Crângaşi. Oradea. Parcul Tineretului. Gala i. Ploieşti. Sibiu. . Piteşti.s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). ClujNapoca.s-a înfiin at Parcul Expozi iei.s-a reamenajat Parcul Libertă ii.reamenajarea Parcului Herăstrău. Parcul Tei.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . Pantelimon. Balta Albă. corespunzătoare multitudinii de sta iuni. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre. Craiova.Parcul Sportiv . parcuri în Titan. Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). Constan a. . . Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. . . Drumul Taberei. Parcul Libertă ii.s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. .

această func ie are un caracter puternic diminuat. respectiv: de produc ie. respectiv cu: . antipoluantă (f. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant.2. hidrologică. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. Profesorul I. f) f. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. la diferite categorii de spa ii verzi.Cap. decorativă (estetică.f. umiditatea şi temperatura aerului. hidrologică. . Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. c) f. recreativ sau sanitar. . recreativă. ştiin ifică. sanitară). de protec ie climatică (viteza vântului.f. . grădini. Func ia hidrologică este asigurată. de impact peisager).f. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. de pe terenuri degradate). şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. sanitară şi estetică. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. 3.lemn din diferite tipuri de pădure.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. d) f. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. 3. în general de toate tipurile de spa ii verzi. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . e) f. III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. de protec ie a solului.fructe din livezi. fiind ob inute diferite categorii de produse: . regăsindu-se mai mult sau mai pu in. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii.flori din culturile floricole. . Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. antierozională.1. . intensitatea radia iei solare).

ce constituie o armătură biologică a solului. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. fizică şi chimică. fie la suprafa a solului (litieră). mult sporită. prezintă o stabilitate mecanică. prin albedoul specific. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. cărămidă. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . străzi. în care procesele de eroziune sunt vizibile. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. etc. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. prin microclimatul pe care-l realizează. fie în sol (rădăcini moarte). vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. fâşiilor plantate în lungul străzilor. . asfalt sau beton. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C.ameliorarea umidită ii aerului. Pe lângă aportul de substan e nutritive. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. a perdelelor de protec ie. trotuare. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. pietriş.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. sau în apropierea acestora.micşorarea vitezei vântului. Func ia de protec ie a solului. Prin sistemul de înrădăcinare. Vegeta ia lemnoasă. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. substratul ce constituie suportul vegeta iei. prin descompunerea de către microorganisme. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. şi a speciilor drajonate. . ). astfel. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. .atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. . prin procesele de evapo-transpira ie. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. De exemplu. Sub aspectul proceselor pedogenetice. spa iile verzi prin stratul arborescent. moderează temperaturile excesive. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. Acestea. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului.

ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. betonul. consisten ă. structură pe verticală. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. elagaj şi anotimp. marmura. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. Perdelele de protec ie. iar la 120-200 m în interior. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. sub diferite aspecte: . sau cu frunziş sempervirescent. în zonele plantate. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. În mediul urban. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. 5m3. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. . fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă.reducerea poluării fonice. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. 3. gresia. . a pulberilor fine sau a fumului. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare.reducerea poluării chimice a atmosferei.3. vegeta ia re ine mari cantită i de particule.reducerea poluării fizice a atmosferei.lipsite de vegeta ie. atmosfera devine calmă. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. viteza vântului scade cu 30-60%. în special în timpul verii. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. De exemplu. vârsta arboretului. etc. o elul. astfel. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. . ce nu deranjează ochi. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului.

de prelucrare a produselor minerale. durata de via ă a frunzelor etc.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. perimetrale. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. acoperită cu gazon. . aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. a arterelor principale). creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. sau diferite activită i curente ale popula iei. pinului silvestru cca. de prelucrare a petrolului. planta iile rare dintre construc ii. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. cea ă. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. în cazul molidului cca. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. ionizarea aerului). căderea frunzelor. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. intersec iilor aglomerate. şantierele. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. 35 t/ha. respectiv de mărimea frunzelor. având un efect nesesizabil. metalurgică. etc. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. părozitatea acestora. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. prin senza ia de linişte. industria chimică. 30 t/ha. întreprinderile industriale. iar a teiului pucios cca. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). fără obstacole cu efect antifonic. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. arbori+arbuşti+specii de gazon). în teren liber. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. ce are lă imea de 200-250m. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. În oraşe. inversiuni termice. radia ie solară. necroze. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. efect maxim în sezonul de vegeta ie. echien/plurien. 68 t de particule solide şi praf. transportul auto. 42 t/ha. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. De exemplu. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. planta iile stradale. aerian. umiditate. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca.

la care este supus omul în via a cotidiană. aeriană sau navală. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. CFR.activită i pe loc. divertismentului. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. picnic. artei. cules de flori. obiective turistice. pensia. între inerii personale. îmbrăcăminte.4.Nivelul de trai. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură.deplasarea. respectiv timpul alocat servirii mesei. . al solicitării fizice. sau efectul automatismelor zilnice. în general. . cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. turismului. care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. Factorii care influen ează recrearea sunt: . în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. .evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. de . după bunul lui plac: plimbări. fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic.Timpul. în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. etc.timp de existen ă. telefonie. călătorii.3. . serviciului. odihnei prin somn.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. cumpărăturilor pentru hrană. cele mai multe destina ii. practicarea diferitelor sporturi. . .Mobilitatea. respectiv concediile. intelectuale sau psihice. presupune bucuria întocmirii programului. televiziune. vacan ele. spa iile verzi urbane sau extraurbane. prin care se înlătură plictiseala. fiind un element compensator al condi iilor de lucru. . prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune.Mijloacele de comunicare mass-media (presă.. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. radio.destinderea sau relaxarea.divertismentul sau amuzamentul. având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. Fazele activită ii de recreare: . care poate fi: . . dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. .timpul liber (dedicat recreării). . Sarcinile de bază ale recreării sunt: .timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici.pregătirea. . în sferele culturii. sportului. camping. internet).

de regulă la sfârşitul săptămânii. J. Plimbările sunt realizate fie zilnic. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. . în spa iile verzi extraurbane. sau în zilele libere. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. pescuit. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. vânătoare.întoarcerea. realizată pentru plăcerea proprie a individului. practicarea de diferite jocuri şi sporturi.ciuperci sau de fructe de pădure. diferite de mediul său.5. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). floricolă sau erbacee. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. de diferite excese. arbustivă. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. parcurile. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. În sens larg. Aceste activită i pot fi active sau pasive. sau diferite activită i precum grădinăritul. . gazon sau oglinzi de apă. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. Func ia decorativă (estetică. alpinism. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. nevoia de a face mişcare. istorice. apicultura. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. încât nimic să nu poată fi adăugat. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. de conducerea autovehiculului. Odihna propriu-zisă. . de călătorie sau de vizitare a unor obiective. presupune comportamente diferite. obiective culturale. repausul şi somnul. economice. în sta iuni climaterice cu specific. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute.amintirea. diseminat sau modificat. indiferent de subiectul în care apare. etc. decât în dauna operei”. 3. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole.O. Turismul are caracter recreativ. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. sau la sfârşitul săptămânii. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. canotaj. prin care are loc refacerea fizică a organismului. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. etc. etc. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. după o perioadă de activitate intensă. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie.

. murmurul apei. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. ciripitul păsărelelor. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv.6.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. puternic erodate sau a grohotişurilor. bariere împotriva vântului. admira ie necondi ionată. etc. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. . zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. textura coroanei. a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. flori. vâjâitul vântului prin coroana arborilor. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. fructe. variază pe parcursul unui an. . cascade.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. şi care exercită o atrac ie spontană. 3. cu efect de parazăpezi). bazine. încântare. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective.încadrarea cursurilor de apă. diferind în func ie de fenofază. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . Astfel. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. . lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. .Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. . Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie.

Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. Fiecare component. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. se ine seama de anumite principii şi legi. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii).Cap. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. armonie şi propor ionalitate. treaptă. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. Frumuse ea este realizată prin ordine. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. planta ii. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. suprafe elor şi formelor planului. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. care conduc în final la realizarea frumosului. ob inându-se în final unitatea în diversitate. un monument). în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. intrarea principală. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. peluze. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. într-un întreg. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. viu sau inert. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. centrul compozi iei reprezentat . generatoare de zgomot sau chiar de poluare). are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. Toate elementele unui spa iu verde (alei. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. Frumuse ea este un element func ional. pe o concep ie dominantă. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. sociale şi economice ale unei perioade date.

Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . clădire). liniar. simplu. potecă. de formă. admi ând totodată diversitatea acestuia. ordinii. interesul scade. se găsesc mase similare şi egale. stradă. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. în întregime. Asimetria pune omul în armonie cu natura. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. Ritmul poate fi: static. Simetria poate fi absolută şi liberă. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. bulevard. deoarece un plan perceput deodată. evitându-se astfel monotonia. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. şi o dată percepută regula ritmului. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. al for ei sau al monumentalită ii. dinamic. respectiv realizarea echilibrului. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. a aceloraşi elemente (specii. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. omul va anticipa următorul obiect sau interval. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). vase decorative. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. a repetării şi a consecven ei. integritatea şi calitatea acestuia. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. de culoare. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. calitate care uneori poate avea o latură negativă. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. compus.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. lă ime) sau alte caractere vizibile. este static şi odată văzut. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. grupuri. combinat. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. creând senza ia de dezamăgire. bănci. magnificului. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale.

repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . care au o anumită continuitate. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). pasive.descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. florale. într-un aliniament. etc. complementare) unificate printr-o culoare neutrală.compozi ii doar între culorile calde sau active. . dar care au volume şi formă asemănătoare). chiar dacă specia diferă (de exemplu. în acest car fiind vorba de armonia contrastului. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. În proiectarea spa iilor verzi.compozi ii între culorile complementare. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. de un individ. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării.combina ii între culori diferite (active. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). . un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. arhitecturale.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. exprimând de fapt unitatea în varietate. În func ie de culorile care se asociază sau se combină. Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. . forme sau spa ii. caz în care se aplică armonia legăturii. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. formelor dar mai ales a culorilor. se pot deosebi: . Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale.

Fibonacci. mese. alee pietonală. 5. participan ii la diferite evenimente de amploare etc. . lă imea optimă este de 8 m. distrugerea formei naturale (implică transformări totale). La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. 34. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. 270. 8. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul.îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. 13. Astfel. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. lă imea optimă este de 5 m. etc. ce are laturile în raport de 1:1. . Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. .). iar la o distan ă mai . aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. C. iar pentru o alee de 250 m. apoi 3. matematician italian din sec. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. alterarea formei naturale (implică transformări par iale.618 (aproximativ 3:5). de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. 180. al XIII-lea. publicul dintr-un parc. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. astfel pentru o alee de 300 m. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. ordine şi armonie. 21.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv).). sau prin introducerea unor elemente de accentuare. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. sub un unghi de cca. sub un unghi de cca.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul.I. 89 etc. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. 55.

clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. . presupunând unirea trecutului cu prezentul.mare de această valoare. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. fără a se exagera prin risipă. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică.

arhitectural. râuri. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. bazine. caracteristice Renaşterii şi Barocului. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). Stilurile spa iilor verzi 5. în general. V. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. precipita iile) sau for ele majore (vânt. vegeta ie) cu cele artificiale (alei.1.).2. aspect preluat şi de romani. dar şi elemente minore precum microrelieful. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. În amenajarea spa iilor verzi.1. etc. întotdeauna de formă dreptunghiulară. civiliza ii. francez sau regulat) a stat. epoci. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. vegeta ia. radia ia solară. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. . caracteristice diferitelor epoci istorice. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. de mai târziu. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. La romani grădinile. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. Acest stil prezintă mai multe variante.Cap. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. eroziunea). diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. apă. erau prelungiri ale încăperilor. văile râurilor. câmpii. Grădinile în stil maur. vase sau fântâni arteziene. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. fiind ornate cu statui. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte.1. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. 5. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. activită i. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. În ultima perioadă (sec. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. iar în cadrul stilului peisager sau liber. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager.1. pâraie. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor.

cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. pe linii drepte şi curbe. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. scări. fiind subordonate toate elementului principal. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. situat în pozi ie dominantă. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. cascade sau bazine. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice.1. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. fiind nivelat şi modelat în terase largi. precum şi oglinzi de apă. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare.2. numit şi capul de compozi ie. Apa aduce prospe ime. regulate. aplicat până în prezent. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. Elementul principal. unele păstrându-se şi în prezent. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. sau de perdele de arbori. ce constituie perspectiva principală.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. respectiv axa principală. taluzuri. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. statui sau vase sculptate.1. balustrade. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. fie de a le limita pe altele. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. Aceasta. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. cu denivelări mici. bogat ornamentate. cu numeroase ziduri de sprijin. 5. rampe. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. canale sau oglinzi de apă.

natural.1. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. fiind dispuse în re ea geometrică. mai ales a celor de gazon. Stilul peisager Stilul peisager (liber.2. în formă de tablă de şah. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. . 5. 5. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil.de apă. având cel mai adesea relief variat. în ansamblu. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă. Aleile sunt rectilinii. fie sub influen a pictorilor peisagişti. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. fie sub influen a literaturii noi. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. sub influen a stilului rococo din arhitectură. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti.1.3. Toate acestea au fost duse la extrem. compozi ia fiind liberă.3. În această situa ie. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. 5. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. fiind obositoare ochiului.1. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. în Anglia. cu precădere în Olanda.1. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural.2. conducând spre diverse amenajări. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. care dau varietate şi fantezie compozi iei. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură.

cu contur regulat. roci sau stânci. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. cu aspect natural. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. Aleile au un traseu liber. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. atunci când aceasta există. covoare sau dispersate solitar. curb sau sinuos. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. în diferite zone ale grădinii. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. peluze. specii lemnoase decorative. de grote sau chiar cascade. pajişti şi diferite grupaje floricole. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. fie create. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. frumoasă şi îndelungată. în pete neregulate sau eliptice. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. se vor folosi specii de talie mică. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. sub formă de mase. toate elementele.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. neregulat. vor fi folosite pâlcurile. urmând caracteristicile terenului. Simetria şi echivalen a sunt excluse. sinuos chiar. În jurul clădirii principale. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. masele vor avea conturul neregulat. lumini şi umbre. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. prin aducerea de pietre. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. fie naturale. chiar exotice. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. care în mod natural sunt dispersate. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. intervenindu-se totuşi în detaliu. volume. Rocile. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. Apele. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. . exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. cu înflorire bogată. ce urmăreşte formele de relief.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

5.3. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. . forme. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. Genul de bucurie Genul de bucurie. De asemenea.2. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. de veselie sau de entuziasm. cascadele. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. atât sub aspect psihic cât şi fizic.2. umbră şi lumină. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. volume. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. largi. unei mări sau ocean). aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri.5. de luminişurile retrase.5. cu flori având culori calde. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. având ca fundal imagine unor mun i înal i.4. culori. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari.2. dispuse într-un masiv păduros. de stâncile. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. 5.

cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. sta ii de distribu ie a apei. energiei electrice. dispuse într-o re ea continuă. gazului metan. 6. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. zona politico-administrativă. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială.Cap. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. recrearea şi odihna popula iei. energie termică. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. ce asigură protec ia multiplă a mediului. . zona industrială. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. 6. limitarea perimetrului construibil. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. grădinile sau scuarurile. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate.). unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. în strânsă corelare cu structura urbanistică. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. dimensionate. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. atât urbane cât şi periurbane. etc. sunt judicios repartizate.1. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat.2. Ca regulă generală. cât şi legătura dintre acestea. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. re ele stradale.

longitudinală. păduri de recreare. 6. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. După pozi ie se deosebesc: . amenajările peisagistice din incintele institu iilor. planta ii antierozionale. păduri parc. a sta iunilor balneo-climaterice). grădini botanice. a apei. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. parcurile şi bazele sportive. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. concentrică. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. dotări şi func ii. După accesibilitatea popula iei largi: . întreprinderilor. fiind diferite ca mărime. acoperişurile verzi. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. grădinile botanice şi cele zoologice. grădinile locuin elor individuale.cu acces strict. 2. grădini şi scuaruri publice. pepiniere. grădini zoologice. transversală sau longitudinal-transversală. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). de folosin ă generală. care traversează localitatea şi care. constituită din spa ii verzi periurbane. . aici încadrându-se: sta iuni experimentale. pepiniere. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. radial-concentrică.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. planta ii de pe lângă unele dotări publice. lungi de sute de metri. ştranduri). în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. grădini sau scuaruri). planta ii antiincendiare. zonele de agrement (păduri de recreare.cu acces nelimitat. .Această re ea poate avea o dispozi ie radială. şi în care intră: parcuri. . de regulă. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii.3. ce sunt administrate de primării.cu acces limitat. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. 1. grădini publice. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. scuaruri.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. amplasare. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. în func ie de sistemul stradal al localită ii. a spitalelor. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. planta ii de protec ie (a localită ilor. planta iile din cimitire. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. numite şi spa ii verzi publice. . fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. grădini botanice. fac legătura şi cu centura verde a oraşului. a solului.

frecventează simultan acel scuar. destinate construirii unor cartiere de locuit. .3. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. parcuri dendrologice. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative. .temporare sau provizorii. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. 6.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. păduri parc. parcurile sportive. Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. cu rol decorativ: scuarurile decorative. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. situată în intravilan. configura ia terenului şi construc iile din jur. alpinarii. în cca. fiind destinată odihnei de scurtă durată. scuarurile pot fi: .permanente. . După destina ie. După func ii: . parcuri expozi ionale.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. destina ie.3 ha. planta ii cu efect de parazăpezi. culturale sau de învă ământ. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. având în componen a lor doar arbuşti. . caz în care acestea sunt uşor accesibile. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. . În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. rozarii. asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. După modul de amplasare. . pepinierele. grădini şi parcuri publice. Raza de deservire a unui scuar este de cca. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. perdelele de protec ie. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire.spa ii verzi de înfrumuse are. spa iile verzi din cimitire. ce se înfiin ează pe terenuri virane. planta iile de consolidare antierozională. scuarurile pot fi situate: . 6-8 minute. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. edificii culturale. păduri de agrement.în interiorul cartierelor de locuit. 400 m.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. scuarurile por fi: .3-3 ha. gazon. După durată. parcuri şi grădini zoologice. situate de regulă în cartierele de locuin e.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. spa iile verzi pentru copii şi tineret.4. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. . spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor.

în cadrul oraşelor mari. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector).scuarurile cu func ie prioritară decorativă. de mers lejer.5. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. îndeplinind doar o singură func ie prioritară.5 km. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. datorită inexisten ei căilor de acces. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. respectiv: sectorul pentru copii. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. scări (în cazul terenului accidentat). Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. respectiv o intrare la cca. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. boschete. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. .. 3-4 ha. spre periferia scuarului. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. De exemplu. de pe o rază de 1-1. în lungul aleilor. 6. Spre deosebire de scuar. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. bănci. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. . Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. zone umbrite dar şi zone însorite. 15-25 minute. alei. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. aranjamente şi decora iuni florale. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. statui. Dată fiind această distan ă de deservire. respectiv arbori şi arbuşti. peluze de iarbă. de învă ământ. a obiectivelor culturale. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. Dispozi ia aleilor. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. frecventează grădina în acelaşi timp. Intrările vor fi reduse ca număr. situate în jurul unor institu ii publice.

Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. sporturi. de lungimi şi dificultă i diferite. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. WC public).Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. cafenea. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane.000 de locuitori trebuie să existe un parc. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. expozi ii. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. şi de capacitatea proiectată a parcului. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. adăpost de ploaie. respectiv sta ionare). Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). manifestări artistice). considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. şi de densitatea popula iei. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. ce depăşesc 20 ha. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare.6. datorită suprafe ei pe care o reclamă. diferite dotări (cişmele. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. locuri pentru jocuri statice. bănci. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. În foarte multe cazuri. cofetărie. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. . Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. într-un cadru peisagistic deosebit. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). restaurant). bazine sau chiar un mic lac. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. 6. de re eaua stradală limitrofă.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. Au scop sanitar. Astfel. orientarea şi înăl imea clădirilor. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil.8.8.8. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. 6. ocupând suprafe e importante. . interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. 6. alei pietonale. partere cu flori. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice.1. şi alte multe specii pentru varietate. suprafe e îngazonate. 6. pentru diminuarea zgomotului. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise.liber este de 3. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. în func ie de pozi ia. tomberoane). Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. a noxelor sau a altor factori de inconfort. recreativ şi decorativ. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. punct de distribu ie a energiei electrice. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală.2. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. parcări. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. Speciile vor fi alese şi amplasate. structură şi folosin ă diferite. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. şi străzi şi bulevarde deschise. ale unui cvartal sau ale unui cartier. arii de joacă pentru copii.

îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. gazonul. fie prin realizarea unui gard viu înalt. Grădina de fa adă. cu o compozi ie relativ simplă. de gusturile proprietarului. chioşcurilor şi treiajelor. precum gazonul. diferite jocuri. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. un mic bazin cu aspect natural. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. joasă sau fără împrejmuire. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. servitul mesei. spitale. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. Astfel. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. stânci şi pietre. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. activită i de grădinărit. aranjamente florale. barbeque. arbustive sau lemnoase. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. magazie de unelte. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. o cascadă miniaturală. În cazul unor locuin e. a unor grupuri de specii sempervirescente. dar şi a unor hoteluri. grădina este structurată şi amenajată. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). precum şi diferite specii cu port pendent. Grădinile interioare. uşor de între inut. minilivadă. institu ii. trandafirii. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice.) acestea pot fi: grădina de fa adă. piscină. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. sediu de firmă etc. suprafe e îngazonate. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. sedii de firme.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. padoc şi cuşcă pentru câine. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. fie după propriile idei. În func ie de mărimea spa iului disponibil. sau specii de răşinoase. arbuşti şi liane. pergolelor. În cazul vegeta iei. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. chioşc de grădină. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. minigrădină de zarzavaturi. lămpi pitic. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. cititul. mobilier de grădină. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. arbori. bazin cu peşti decorativi. În func ie de mărimea acesteia. miniseră. arbuşti tunşi. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar.

care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. cu arbori şi arbuşti de talie mare. durabilă şi de bună calitate. în vederea efectuării eventualelor repara ii. specii de gazon (fam. unele specii din fam. sau numeroase alte specii floricole. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. se recomandă acoperirea acestuia. printre spa iile rămase libere între plante. cu pietriş (de tip sort). Brassicaceae sau Campanulaceae).9. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. forme sau provenien e. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. canalizări). O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. astfel. poate contribui la estetica compozi iei alese. de la bun început. Poaceae). cu strat fertil mai gros. instala ii electrice. Saxifragaceae. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. Crassulaceae. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. format din fibre minerale. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. alături de plante cu flori şi alei.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. fiind de maxim 10-15%. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. În func ie de caracteristicile lor. . cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. 6. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. pentru speciile de plante vivace. de regulă. Peste acesta se aşterne stratul fertil. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. fam. Urmează un strat de separa ie. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe.

care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. . de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. al bolnavului sau pacientului (spitale. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. .Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. şi constituie unită i de sine stătătoare. . cabinete). fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii. al muncitorului (fabrici. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. creându-se spa ii pentru odihnă. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere. hale. ateliere). acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. diferite pulberi sau noxe. al proprietarului (locuin ă privată). fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş. În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. . prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. fiind dotate cu mic mobilier de grădină. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. în zilele însorite. până la 4-7. . Ca şi în cazul grădinilor interioare. Din suprafa a acestor complexe sportive.5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. spa iile verzi propriu-zise. policlinici.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. comportându-se ca un bun strat termoizolant. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire.10. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. 6. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. .reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. institu ii administrative). prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare.acestea re in diferite cantită i de praf. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat..şi nu în ultimul rând. . prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor.

grădinilor publice sau a parcurilor. atletism). cu solul permeabil. 1000 m2 pentru 40-50 copii. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. caz în care au caracter de tabără. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. bazin acoperit sau în aer liber (înot. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. clădiri administrative. în care constituie sectoare de sine stătătoare. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. arte mar iale). duşuri etc. cu precădere împotriva vânturilor dominante. baschet. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. Stilul adoptat este cel mixt. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. separate prin vegeta ie. 11-15 ani.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. clădiri pentru vestiare. respectiv: până la 3 ani. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. cu ghimpi (Berberis . 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. polo). volei. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. leagăne. precum şi specii floricole şi de gazon. 20-25% pentru terenurile de joacă. 7-10 ani. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. 100 m2 până la câteva hectare. 3-6 ani. oină). sau în cadrul scuarurilor.11. tobogane. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. diferite săli de sport (gimnastică. tenis). 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. Suprafa a variază de la cca. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. şi să nu producă fructe ce pot murdări. grupuri sanitare. 30-40 copii. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. bănci. 6. balansoare. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. volei. gazon sau arbuşti. când sunt în afara localită ii. bârnă de echilibru. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. handbal. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. labirint.

prin varietatea coloristică pentru anumite zone. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. teren pentru focul de tabără. Dar în func ie de microrelief. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. sau care să fie toxice (Taxus baccata. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. grădina de zarzavat. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. medicinale şi melifere. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. eventual un mic stadion. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. pârtie pentru schiuri. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. ce poate cuprinde: o mică livadă. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. coşuri de gunoi etc. bazin pentru înot. cele cu frunze. Rhus typhina). grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. rabate sau diverse aranjamente floristice. arbuşti fructiferi. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. cu rol de protec ie împotriva prafului. leagăne. În cazul taberelor. corpuri de iluminat. arbori de mărimea a III-a.12. spaliere. pistă pentru alergare. bibliotecă volantă. alei pentru biciclete sau trotinete. terenuri pentru jocuri de masă. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. fructe sau semin e. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii.sp. În cartierele de locuit sau în scuaruri. ronduri. destinate odihnei. flori. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. Robinia sp. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. bob sau săniu ă. plante tehnice. Laburnum anagyroides. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. tobogane.. un mic monument sau un bust. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. labirinturi. bârnă pentru echilibru. cât şi zone însorite. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. . dotările vor fi mult mai complexe. pistă pentru patine cu rotile. flori.). 6. cu frunze. care murdăresc. bănci. balansoare. a zgomotului şi a gazelor. şi spa ii verzi cu diferite amenajări.).

Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. cu rol stimulator. familiare.14. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. rabate de flori. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. respectiv cea a intrărilor. cu excep ia intersec iilor. pentru fiecare elev. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. pentru mărirea gradului de vizibilitate. având ca dotări mese. 6. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică.5 m2 de teren sportiv. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate.13. este vegeta ia lemnoasă. Astfel. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. 6. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. Spa iile verzi din incinta spitalelor. bănci. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. Componenta cea mai importantă. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. . diferite. birourilor. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. calmante. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. cu specii floricole având culori liniştitoare. sau a celor rezervate pauzelor. cu cel mai mare impact peisagistic. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. De asemenea. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. de a diminua poluarea fonică. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. pasive cu rol calmant. func ional şi estetic. precum şi obiecte din materiale calde.

de regulă fiind conceput în manieră geometrică. drumuri interioare de acces auto etc. sau în sens radial. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. chioşcuri). ce au efect liniştitor. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. centrale. bine delimitată. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. cu alei şi căi de acces paralele. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. ar ar american. Cimitirele mari. flancate de planta ii sobre. Astfel. 6. purificarea aerului. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. Parterele cu flori cu nuan e reci. prezintă şi o zonă. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. brad. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. Astfel. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. capelă sau un monument memorial. din specii sempervirescente. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. paltini. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. sau chiar garduri vii. numită „cimitirul eroilor”. sau în jurul edificiului central. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. chiparoşi. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. reduse doar la aliniamente de arbori. molid. castani porceşti. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. precum şi pergole cu vi ă de vie. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. separarea diferitelor amenajări precum parcări. În func ie de destina ia institu iilor respective. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. de la intrarea principală sau de la biserică. acoperite cu plante agă ătoare.15. dispuse în lungul aleilor principale. tisă. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. . influen ând benefic recuperarea acestora. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. datorită lipsei de spa iu. cimişir. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. constituit din biserică. dar şi specii de foioase precum: tei. Dacă spa iul permite. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. De asemenea. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. necesare bolnavilor.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. glicină sau trandafiri. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. cu bănci şi şezlonguri. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. pornesc mai multe alei rectilinii.

1. să existe mijloace de transport în comun. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. de maximă circula ie. Microrelieful.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. halde. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate.). în afară de cele amintite.16. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. Sistemul de drumuri. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. Spa iile verzi cu profil specializat 6. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. de recreare. În cazul în care terenul nu este prea frământat. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii.. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. Aster sp. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. caprifoiul (Lonicera japonica). să poată fi realizat pe jos. de recreare şi decorativă.. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. dar şi în punctele cheie. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. utilită ile şi căile de acces. arborii fiind evita i. de taluzare sau de înăl are a unor zone. situate în intravilan sau în extravilan. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. după concep iile .16. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. Chrysanthemum sp. saschiul (Vinca minor).. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice.. Ca specii lemnoase frecvent folosite. Lupinus sp. se execută lucrări de excavare. după importan a decorativă. iedera (Hedera helix). surse de zgomot puternic). 6. pentru realizarea acestor denivelări. sunt: trandafirii. cu multe denivelări. din specii sempervirescente. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. sanitară. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. sanitar şi decorativ. Sedum sp. Convallaria majalis etc. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. alimentară. Paeonia sp. industrială sau medicinală a plantelor. Sempervivum sp. Narcissus sp. după considerente ştiin ifice (taxonomice). dar şi culturaleducativ.

ierbar). respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. sectorul plantelor spontane folositoare. rozariu-ul. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. sectorul sistematic. Polianta. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. Sectorul plantelor de cultură. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. Realizarea planta iilor floricole. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. melifere. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. dar în containere.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. vara îngropate în sol. pergole. arhitecturală. hibrizi floribunda etc. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. până la cele superioare (ultimele fiind . Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. în acest sector. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. numit şi colec ia botanică. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. ce au diverse întrebuin ări. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. hibrizi Polianta. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. muzeu. grădina japoneză. serele. treiaje. tehnice. estivală sau autumnală. fie se desfăşoară între cele două elemente. de parc. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. licee sau a alte unită i de învă ământ. rădăcinoase). sectorul florei diferitelor zone geografice. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. flora Asiei etc. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. Rozariu-ul. medicinale etc. de la cele inferioare.). sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. În sectorul florei Globului. dar şi publicului larg. diverse suporturi sau chiar ziduri. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. plante aromatice. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. Sectorul plantelor spontane folositoare. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri.). englezeşti. sectorul plantelor acvatice. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. vernală. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. sectorul administrativ. leguminoase. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. sau arbori cu efect decorativ deosebit. urcători. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. la exterior. şi implicit expozi ii foarte diferite. fie în fa a clădirilor importante (birouri. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. Ca sectoare. sectorul plantelor de cultură. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale.

este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. prin solu iile de amenajare adoptate. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. poartă torrii. este dispus de regulă. mediteraneene. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului.monocotiledonatele). sera azaleelor şi cameliilor. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. Prin structura. decorativ şi recreativ. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. uneori chiar un miniparc zoologic. sera plantelor acvatice tropicale. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. pasul chinezesc din dale de piatră. 6. pajişti. pepinieră. subtropicale. . după zona geografică de provenien ă. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. sera colec iilor. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. lanterne de piatră. sera orhideelor şi a plantelor epifite. pădure de foioase. clădiri administrative.16. Complexul de sere. Grădina japoneză. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). ornamental. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. colec ie de trandafiri. pădure de răşinoase. verii sau toamnei. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. sau mai rar. Vegeta ia forestieră spontană. Astfel. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. sera plantelor din regiune mediteraneană. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. sau din alte regiuni calde ale Globului. didactic. se deosebesc: sera palmarium. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. pod arcuit din piatră. sera înmul itor. în apropierea intrării principale. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. pădure mixtă. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. sera rezervată expozi iilor florale. industrial sau alimentar.2.

arboretumul Bazoş (jud. al XX-lea. al XVIII-lea.arboretumul Simeria (jud. Hunedoara). păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. Bacău). de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. perdele sau garduri mascate cu liane. stâncării. cu o suprafa ă de 20. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. trebuie să ocupe suprafe e importante. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. . a masca zidurile inestetice. vechimea şi mărimea colec iilor.De regulă.16.grădina dendrologică Macea (jud. curs de apă. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. Pe ansamblu. bazine. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. înfiin at la începutul sec. să nu existe zone industriale. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. 6. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. de recomandat cât mai largi. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. strâmte. înfiin at în 1908. înfiin ată la începutul sec.3. pentru a completa ambientul. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. . de tip „microbiotop sau minihabitat”. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. Bacău).arboretumul Dofteana (jud. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. având o suprafa ă de 48. de tipul cuştilor cu gratii. gropi de gunoi. înfiin at în 1880. . . cu o suprafa ă de 34 ha. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. pot fi amintite: . . Timiş). clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. în ceea ce priveşte frumuse ea. înfiin at în 1909. Arad).arboretumul Hemeiuş (jud.5 ha. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. având în acest sens îngrădiri. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. având o suprafa ă de 70 ha. este necesară construirea de voliere largi. care va fi folosită atât ca sursă de apă. cu o suprafa ă de 60 ha. În cazul păsărilor zburătoare. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală.5 ha. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii.

girafele. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. constituit dintr-o clădire. ren. mierle.sectorul marilor ierbivore. pot fi amintite: . grauri etc. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. . pescăruşi etc. căprior. vulpi. ovine. în aer liber. unele specii de ra e. .. şoimi. în special forestieră. cai sălbatici.sectorul reptilelor. elan.sectorul galinaceelor şi columbidelor. cu zone largi amenajate pentru tigri. cât şi spa ii largi. cerb lopătar.sectorul felinelor şi carnivorelor mici. . cormorani. stârci. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. . stânci. câini dingo. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. ierbivore mici. şerpi sau crocodili. . reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. gheparzi etc. asini etc. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. pentru inerea acestora în sezonul hibernal. .sectorul păsărilor răpitoare. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin.sectorul stru ilor. şi pentru răpitoarele de noapte.sectorul rezervat pentru antilope. pume. uli. zimbrii etc.. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. pelicanii. jderi etc. lama şi alpaca. trunchiuri de arbori. pentru sezonul cald. de numărul de specii. distan a nu trebuie să fie prea mare. galinacee etc.) sau spa ii deschise. cameleoni. bazin.sectorul păsărilor de baltă. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. în care sunt găzdui i: elefan i. râşi.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. . să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat.sectorul felinelor mari. zebre. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. gâştele. pentru speciile care nu pot părăsi locul. fie cu voliere foarte mari. . mici palmipede. ciufi. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. cu microbiotopuri amenajate cu grotă.sectorul păsărilor tropicale sensibile.sectorul primatelor. prin plimbare. precum lebedele. De asemenea.: . libere. umiditate. cu voliere şi vegeta ie. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze.. ce cuprinde voliere cu fazani. bivoli. carnivore mici. cucuvele. şi padocuri acoperite. pentru sezonul rece. găini de ornament. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. cinteze.). ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. bibilici.sectorul cervidelor şi cabalinelor. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali.. iguane. pentru diferite specii de urşi. canari. care asigură accesul unui segment important de vizitatori. cum sunt bufni e. ce adăpostesc pisici sălbatice. lei. . şopârle.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. turturele. pantere. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. . . de amenajările respective. .sectorul urşilor. păuni. porumbei sălbatici sau de ornament. caprine. lupi. pentru sezonul estival. prevăzut cu arcuri largi descoperite. alpin şi subalpin etc. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. dromaderi.

de zoologie. În zona intrării principale. 6. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. de entomologie etc. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. poteci şi alei de plimbare. Astfel. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. un curs de apă. sau a aranjamentelor florale. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. în mişcare. Pădurea-parc (parcul forestier. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. dar în raza de deservire a localită ii. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. cişmele cu apă potabilă. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. . În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. fântâni. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. care să nu depăşească 4%. pot exista în incintă şi muzee. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. se deosebesc: parcul forestier. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. nisip sau alte materiale locale. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. a eventualelor surse de poluare. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. precum: un lac. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement.17. a unor peluze întinse de gazon. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. Alte amenajări. de purificare a aerului etc. acoperite cu pietre. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. şi nu numai. În unele por iuni ale pădurii-parc. un punct de belvedere asupra oraşului. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. având produse care să nu dăuneze animalelor. un sit istoric (ruinele unei cetă i).Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. se vor prevede spa ii largi. formată din planta ii forestiere. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. pădurea-parc sau parcul-pădure. toalete ecologice. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc.

hidrografia şi environnement-ul. Astfel. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. terenuri sportive etc. De asemenea. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. Unele elemente naturale precum mlaştinile. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. numită impropriu pădure de agrement. sau de interes turistic. tabere şcolare. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. lipsite de vegeta ia forestieră. telecabine.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. pot fi ştrandurile şi campingurile. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. piste pentru biciclete sau pentru role etc. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. topoclimatul.1. puncte de belvedere etc. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . . Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. telescaune. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. 6. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. terenuri de tenis sau de fotbal. solul. în unele zone de interes curativ. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. izvoare termale etc. Indiferent de specificul pădurilor de recreare.). balnear (izvoare minerale. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. Pădurea de recreare. căi de acces cu trasee mai lungi. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. pozi ia pe versant.17. Amenajările de tipul campingurilor.5-2 ore. zonele nisipoase. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. stâncile. zone de picnic. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. a unui râu. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. falezele sau malurile abrupte. situate pe malul unui lac. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. cu cât terenul este mai înclinat. expozi ia. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor.

prezen a prafului. temperatura aerului mai ridicată. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. gradul de expunere a teritoriului.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. fără extreme mari. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. este mai rece şi mai umedă. alunecări de teren. Cu privire la mişcările aerului. Orientarea nordică a unor terenuri. altitudine etc. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. sau spa ii adăpostite. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. plantele prezintă creşteri foarte mici. destinate practicării unor activită i. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. temperaturile sunt moderate. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. băl i. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). vânt. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. această zonă este cea mai expusă vânturilor. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. De asemenea. frunze prăfuite sau galbene. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. În acest sens. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. vegeta ia are aspect veşted. Tot în acest sens. noroi. dotărilor sau diferitelor echipamente. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. refugii) pentru a oferii adăpost. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt.. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. pavilioane. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. care prin fenomenul de . suprafe e umede improprii. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. iar solul este mai pu in umed. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. frunziş sărăcăcios. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. cu privire la temperatură. plajelor etc.

O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. Cei care doresc să se odihnească. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. De regulă. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. 6. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. Când o pădure de recreare este echilibrată. compozi ia şi vârsta arboretelor.17. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. capătă por iuni dezgolite. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. de poten ialul teritoriului. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice.2. În acest sens. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. va avea o atractivitate sporită. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. râu. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. schi nautic etc. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. natura solului. care este dată de natura sursei (izvor. iaz. dar nu neglijabilă. a fermelor de animale. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii.spulberare. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. pârâu. situl sau vecinătă ile. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. de cea ierboasă. precum realizarea igienei corporale zilnice. lac). liziere). apa este importantă sub aspectul calită ii. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. prezintă o atractivitate foarte redusă. regimul şi tratamentul etc. În zilele călduroase de vară. de o acumulare mai mare sau mai mică. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. Environnement-ul. Hidrografia teritoriului. sau ca sursă de apă potabilă. libere (luminişuri. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. filtrare şi transport al apei. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. prepararea hranei. ce diminuează calitatea acestora. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. atunci aceasta este şi primitoare. O zonă lipsită de un curs de apă. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. pescuit. aerisite. poieni. de temperatura acesteia. de modul de captare. şi din contră. . Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. chimic sau fonic zonele din jur. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori.

dispuse pe anumite trasee. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. dau peisajelor un pitoresc aparte. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. Sub raportul vârstei. capacitatea de primire începe să crească. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. datorită vizibilită ii foarte bune. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. ce are o densitate mică (200-500 buc. Aceste dotări vor fi discrete. de motiva iile şi aprecierile lor. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. Codrul regulat vârstnic. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. cu locurile de parcare aferente. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. . în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. luminişuri pentru odihnă. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă./ha). Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. în func ie de fenofazele speciilor respective. a culorii frunzelor etc. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. publicul larg le preferă pe cele amestecate.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. are aspectul unei păduri falnice. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. dar în zilele geroase cu chiciură. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. care determină o scădere a densită ii. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. şi este favorabilă pentru plimbări. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă.. păduri pentru plimbare şi păduri parc. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. indiferent de specie. ce induce plictiseala şi pasivitatea. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. Iarna se remarcă răşinoasele. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. ce au un efect peisagistic major. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. la agresiunile vizitatorilor. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. ce calmează şi relaxează vizitatorul. bine pusă la punct.

această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. de cei care evadează din cotidian. zona de plimbare şi zona de regenerare. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. echipamente sanitare şi de igienă. mult căutate şi apreciate de publicul larg. şi prezintă diferite construc ii. vor fi evitate de vizitatori. repaus etc. cişmele. De preferat ca aici. pentru linişte. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. insistându-se în mod special asupra cură eniei. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. de cca. să fie drenat. obiectivele etc. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate.Pădurile de recreare se sistematizează. prezintă ponderea cea mai mare. Zona de plimbare. instala ii sau echipamente. destindere şi pentru activită i de picnic. cu forme interesante. Zona de primire şi odihnă. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. soluri scheletice. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. În raport cu întreaga pădure. Zonele cu soluri reci şi umede. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. camping. aer curat. cu investi ii mai reduse. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. . Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. izvoare). Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. reprezintă cca. ce trebuie să fie ireproşabilă. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. terenuri de joacă pentru copii. fiind astfel organizată. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. Arboretele vor avea consisten ă moderată. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. să aibă o textură uşoară. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. amenajările. acest lucru favorizând. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. prin împăr irea pe anumite zone. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. odihnă. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. Aceasta este zona preferată de marele public. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă.

Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. terenurile de joc. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. forma iuni geologice interesante etc. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii.5-4 m. restaurant. arbori deosebi i.17. locurile de parcare. care sunt interzise accesului publicului. camping). şi echipamente specializate. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. cabană. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. un număr sau o emblemă. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. rezultate prin ruperea. han. este constituită din diverse suprafe e. spre diferite puncte de interes din pădure. ruine. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. nu prea lungi şi nu prea înclinate. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. 6. cu pante domoale. prin optimizarea spa iului în general. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. vestigii ale unui castel sau cetă i. fiind total protejate. fiind eliminate tasarea solului.3. respectiv 4-10 km/100 ha. peşteri. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. au o lă ime optimă de 3. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. dispersate în cadrul celorlalte două zone. zone cu fructe de pădure etc. smulgerea sau tăierea puie ilor. pot avea por iuni comune. monumente. restaurant.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . întâlnite doar în anumite păduri. de la o clădire de interes general (cabană. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. având un specific aparte. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. Traseele potecilor vor fi diferite. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. puncte cu vederi panoramice. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. dificultatea. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare.

de amploarea investi iilor. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. în pinten. parcările pot fi: în ciorchine. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. în special pe latura vântului dominant. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. diverse amenajări pentru jocul copiilor. peluze pentru golf. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. groapă sau container pentru gunoi etc.aceste puncte bănci. pietrişul. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. şi pot fi: terenuri de tenis. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. pe ansamblu. vor evita pe cât posibil artificialul. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. cabanelor. dalele de piatră. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. . fiind mult apreciate de vizitatori. spa ioase şi capabile să absoarbă. vatră din piatră pentru foc. Locurile de parcare. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. sau pot fi mici. dispuse în apropiere. formele regulate şi simetriile. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. loc pentru focul de tabără. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). fântâni sau alte surse de apă. şi să se folosească materiale cu aspect natural. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. un număr cât mai mare de autovehicule. respectiv grupuri de arbuşti. camping. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. WC-uri ecologice. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. miniterenuri de fotbal. capătul drumului principal). masă cu scaune sau bănci. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. restaurantelor. respectiv nisipul. de 2-3 maşini. coş de gunoi. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. şi variază în func ie de microrelieful specific. Parcările pot fi mari. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile.

Astfel spus.18.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). având o înăl ime corespunzătoare. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. protec ia ecosistemelor. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. faunistic. floristic. educative. recreative şi turistice. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. paleontologic. sau parcurile cu specii de vânat autohton. incompatibilă scopului atribuit. De asemenea. cu aspect cât mai natural. geologic. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. hidrologic. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală.1. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă.18. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. . 6. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă.The International Union for the Conservation of Nature . pedologic sau de altă natură. speologic.

să fie deschis turismului organizat. vegeta ie.2. . 6. construc iile (case. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. respectiv fenomene naturale originale. destinate cercetării ştiin ifice.speciile vegetale şi animale.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . specifice. conforme cu peisajul. recreării şi turismului”. . . Cheile Nerei .să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie. . expozi ii. hoteluri. şi Semenic – Cheile Caraşului. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii. care grupează o serie de atrac ii turistice.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. zona rezerva iilor integrale. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. muzee cu specific local. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. cultural şi recreativ. educativ. Mun ii Măcinului.Beuşni a. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal.să aibă forma ii geologice interesante. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. .18. Ceahlău. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani. activită ile de turism vor fi bine organizate. care servesc recreării popula iei.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. Retezat.Hăşmaş. Cozia. cu flora şi fauna sa. beneficiind de o protec ie suplimentară. Cheile Bicazului .sunt peisaje naturale de mare frumuse e. floră şi faună intacte. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. . sate. educativ şi recreativ.Valea Cernei. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. . Rodna. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse.teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. Domogled .zona exterioară. . drumuri. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: . . elemente de etnografie si folclor. hanuri sau locuin e izolate.să fie interzisă vânătoarea. vile. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. În prezent. neatinse de activită ile umane. în scop ştiin ific. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte. Piatra Craiului.

Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. conform Legii nr. mixte (tip m). următoarele: Apuseni. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice.. Balta Mică a Brăilei. fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. paleontologice (tip p). Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. Bucegi.zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse.3. Grădişte Muncelului – Cioclovina. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. vegeta iei sau faunei. potecile vor fi bine marcate pentru turişti. Vânători – Neam . şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. geologice şi geomorfologice (tip g). Por ile de Fier. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea .18. Nomenclatura din ara noastră. 6. lacuri şi cursuri de apă. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. rezerva ii ştiin ifice. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. nu se împuşcă. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. forestiere (tip f). rezerva ii naturale. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. ca parcuri naturale. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. solului. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). . Acestea pot fi: botanice (tip b). limnologice (tip l). comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. se promovează regenerarea naturală. 9/1973. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. În ara noastră sunt constituite în prezent.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală.

care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. locuri fosilifere.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. cursuri de apă. arbori seculari. ştiin ifice sau peisagistice. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. rezerva iilor naturale. educa ie si instruire în domeniul mediului. fenomene geologice unice (peşteri. parcurilor naturale. . cascade. chei). Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton.

Astfel trebuie avut în vedere: . . care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite).îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare.maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. . comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde. . compozi ii. . . material care îşi schimbă volumul.diversitatea foarte mare a ramurilor. proiectantul de spa iu verde creează forme.2. pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. . . 6. frunzelor.regimul de umiditate din sol.diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: .cerin ele speciilor fa ă de: . VI. Criterii de alegere a speciilor 6. 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde. mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult).factorii ecologici edafici: . volume.temperatura aerului. .textura şi profunzimea solului.2. ce vor alcătui în final o unitate. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective. ruginiu.vânt.fertilitatea solului. Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde. .costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. Prin acest material. culoarea. textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp. .lumină. ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6.1.Cap.1. .rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei). . roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare.umiditatea atmosferică. constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul.factorii ecologici climatici: .

. fa ă de cele periurbane.factori antropici: . .vegetali. . se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. dioxidul şi trioxidul de sulf. . .factori poluan i. Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie.configura ia terenului. În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor. Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman. . dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare). (produc căderea acelor la răşinoase.. .pantă.compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze.oxidul de sulf.altitudine. . numindu-se şi cea ă oxidantă.compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri. numite arsuri). etc. Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane. . fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze. dar şi asupra celui animal sau vegetal.troficitatea solului. a produc iei de masă lemnoasă). . . .monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul).factori geomorfologici: . considerate cele mai rezistente). fertilizare.con inutul de schelet. . cloroza esutului asimilator.factori biotici: .2. Dintre aceştia : .oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze). .fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. . Astfel.dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei. fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale.smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice. .2. 6. . determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor).clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar). în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat.animali.expozi ie. plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere. prevenirea şi combaterea dăunătorilor.

. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase.condi ii de mediu – specie. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii.rezistente la bioxid de sulf – alunul. fabrici. .aliniamente.2. corcoduşul. platanul.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii. coacăzii.unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale.3. bradul de Caucaz.foarte sensibile . Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie.pigmentări. tuia. frasinul. prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată. Particularită ile biologice ale speciilor 6. .3. . condi iile de temperatură şi umiditatea aerului. din arderea combustibililor solizi şi lichizi.praful rezultă din întreprinderile industriale. subspecie. Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”. industria metalurgică şi chimică. .). 6.rezistente la plumb – pinul silvestru. etc.mijlociu rezistente .rezistente Exemple de specii: . . Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. propor ia poluantului în atmosferă etc.sensibile . reducerea creşterilor. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete. . In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: . arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene. stadiu de dezvoltare. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea. ce talie vor avea exemplarele respective.pădurile de recreare. arboretele tinere fa ă de cele mature.umbrirea clădirilor.rezistente la fluor – mesteacănul. . dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. cum se integrează în respectiva compozi ie. ecotip. chiar un aspect de bronzare a frunzelor). zămoşi a de Siria. fenotip. La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare . intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta.1. piracanta.2. . Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: .

15 – 25 m. mai mici de 1m. tabulară. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . italica. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. conică. a III-a . a boschetelor.peste 25 m. speciile cu înăl imi sub 7 m. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. De exemplu. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . Acer pseudoplatanus. Populus nigra cv. etc.liane.arbuşti. Abies alba. . iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. În tabelul nr. Prunus mahaleb.în lungul arterelor. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. ovală.2. fastigiata. Larix decidua.2. Morus alba. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . arbuşti mijlocii 1 – 2m. obovoidă. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. . a II-a .3. Pinus strobus. .realizarea gardurilor vii.7 – 15 m. precum şi re inerea gazelor de eşapament. Astfel. Thuja occidentalis var. că ărătoare.zonele verzi de mici dimensiuni. Berberis thumbergi. sferică. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit. a prafului. Picea abies. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale.arbori de mărimea I . Populus simonii. agă ătoare sau chiar târâtoare. speciile lemnoase volubile. arbuşti pitici. .. 6. Juniperus hibernica. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. şi cea având contur sinuos. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru.

pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . Salix babilonica.zona de primire a pădurilor de recreare. Tilia cordata. .la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. nana. Fagus sylvatica. Populus tremula. Juniperus sabina. Juniperus horizontalis. . Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: . . Robinia pseudoacacia var.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: .aliniamentele stradale. Pinus nigra. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. Betula pendula. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze.mascarea obiectelor inestetice.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. ulm de munte. . Cerasus avium. 6. cireş păsăresc. Cotoneaster horizontalis. umbraculifera Carpinus betulus. mesteacăn.3. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic. forma „pendula” la diferite specii precum: fag.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. frasin. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). a prafului şi a vântului. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază. caragană.3. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. Pinus sylvestris. pentru protec ie împotriva radia iei solare. Juniperus communis ssp. având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. . mai ales în regiunea de câmpie şi coline.2. Ulmus minor. dud negru. salcie căprească. larice. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. varietatea „Globosa” la diferite specii.

prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. paltin. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar.2. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). Ramuri pot fi drepte. sau chiar târâtoare. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). tortuosa) sau pot fi geniculate. lanceolată. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. peluze. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. 6.2. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. fie verticală. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc.5. platan. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus).Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. la marea majoritate a speciilor. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. pot fi sinuoase. 6. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa).4. etc. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. pendula. castan) sugerează puterea. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. romboidală. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. fie pendentă. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. Speciile cu tulpini că ărătoare. Salix babilonica. ovoidă. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula.3. Forma. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. imprimând anumite sentimente.3. imprimă un sentiment de linişte. . Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. obovată. Unele specii au frunze simple sau compuse. Chamaecyparis lawsoniana var. eliptică etc. mărimea şi culoarea acestora. fie orizontală. mici sau mari. Trunchiurile.

compuse.. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. galben sau chiar roz şi roşu.. Hippophae rhamnoides. Speciile cu frunze mari. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan.) sau mari (Ailanthus sp. Aesculus sp. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat .). Astfel. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. Populus alba Picea pungens var. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos.. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. Tilia tomentosa Juniperus sabina. Hedera helix.Marginea limbului poate fi întreagă. Pyrus elaeagrifolia. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. la galben–roşu ruginiu (toamna). Gleditsia sp. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. argintea. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). Eleagnus angustifolia. Sorbus aria. Euonymus europaeus. până la verde intens (vara). de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. ca în cazul mesteacănului. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). Thuja occidentalis f. „Aurea” Thuja orientalis f. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. precum cele ale speciilor: Acer negundo. Speciile cu frunze mici. precum şi diferite exemple de taxoni. alb argintiu. luminos (primăvara). Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). Robinia sp. Juglans sp. la care verdele se combină cu alb. Carpinus betulus. biota. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. Ligustrum ovalifolius. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. pu in incizată dau adânc incizată. la verde închis. În tabelul nr.. Acer negundo. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu).

Deutzia scabra. Pinus strobus Abies alba. Sophora japonica. Pyrus sp. Forma şi culoarea florilor. Hibiscus syriacus. rubrum 6. Phyladelphus coronarius. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. Pinus cembra. Pinus excelsior. purpuriu Picea pungens var.verde închis roşu. Malus pumilla var. Magnolia kobus.6. În tabelul nr. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente.2.. crem sau galbene. forma. Corylus maxima var. Aesculus hyppocastanum.3. Picea abies. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Acer paltanoides var. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. Ligustrum vulgare albă . Berberis vulgaris var. Alnus glutinosa. Acer platanoides var. Syringa x. glauca. Buxus sempervirens. Hedera helix. Prunus avium. niedzwetzyana. Robinia pseudoacacia. Taxus baccata. hybrida. Crataegus sp. Juglans regia Fagus sylvatica var. Catalpa bignonioides. atropurpurea. pissardii.. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. purpurea. Prunus cerasifera var. purpurea. vanhouttei. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. purpurea. Pseudotsuga glauca. Spiraea x.

Spiraea salicifolia. Magnolia x. Malus floribunda Hedera helix. Cotinus coggygria. Liriodendron tulipifera Aesculus x. Syringa vulgaris. Magnolia kobus. Cornus mas. carnea. cu toate varietă ile şi soiurile sale. cu siguran ă că speciile genului Rosa. Hibiscus syriacus. Kerria japonica. pissardi. Magnolia stellata. Amorpha fruticosa. Prunus armeniaca. Laburnum anagyroides. Laburnum anagyroides. exceptând albastrul pur. Phellodendron amurense Spiraea japonica. Cornus mas. Chaenomeles japonica. soulangeana Prunus sp. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. primăvara timpuriu primăvara . trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. Colutea arborescens. Prunus cerasifera var.. Prunus persica. Chaenomeles japonica. Hybiscus syriacus. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. Dintre toate speciile lemnoase.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens.. Diervilla florida. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. Diervilla florida. Forsythia sp. Forsythia suspensa. Buddleia davidi. Tamarix ramosissima.

amorfă) constituie un factor stimulator.7. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. Inflorescen ele sferice. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. Kerria japonica Aesculus sp. lemn câinesc. Berberis vulgaris. glicină. Sambucus racemosa. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. Viburnum opulus. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. Colutea arborescens roşie albă . iritant. dar mai ales în perioada hibernală. budleia. Liriodendron tulipifera. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e.3. ca lumânările (castan porcesc. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. Sophora japonica. contribuind prin forma.. mălin) calmează şi relaxează. în sezonul estival sau autumnal. Cotoneaster horizontalis. mari (Viburnum opulus var. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. Rosa canina. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. Rhus typhina. Culoarea fructelor. neliniştit. 6. Spiraea salicifolia. Ptelea trifoliata. Crataegus monogyna. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. Syringa vulgaris. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. Hibiscus syriacus. atribuind ambientului un aspect dispersat.vara toamna Mahonia aquifolium.2. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. pseudobace) este variată de la specie la specie. Spiraea japonica.

Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. probabile pentru perioade de 5. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. 40 ani de la plantare. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. unii poluan i din aer sau din sol. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. Cotoneaster nigra. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. De obicei. De exemplu.8. Prunus spinosa. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. Robinia pseudoacacia. Ligustrum vulgare. Ambientul (noxe. diferi i arbuşti. precum cimişirul şi tisa. 10. Thuja occidentalis. Viburnum lantana. Gleditsia triacanthos. Abies alba. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. iar plopii. salcâmul. Lonicera nigra. ci separat. Platanus sp. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor.2. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase.3. mesteacănul. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. Picea abies. 20. Există şi specii cu creştere foarte înceată. calitatea terenului. 6. Catalpa bignonioides. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. . 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. Fraxinus excelsior. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. Mahonia aquifolium.

Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. care nu se regăsesc în efectul ob inut.1. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. fie ele arborescente sau arbustive. Arborii solitari se amplasează pe peluze. frunze. fără agita ie. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). garduri vii. curtine. în puncte liniştite. lângă clădiri. boschete. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. . pâlcuri. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. ASOCIEREA. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. masive. grupuri. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. VII.Cap. Exemplarele lemnoase. sub diferite moduri. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. pot fi folosite solitar sau grupat. labirinturi. sau duc la costuri suplimentare. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. coloritul fructelor). la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. iar cele decorative prin trunchi. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie.

două sau trei rânduri. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine.5 m. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. sistemul Cossonet). în aceste ultime cazuri. (gard belgian. pe un contur drept sau sinuos. ce are amenajate numeroase poteci. foarte înalte cu h > 3 m. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. înalte cu h = 1 – 3 m. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. de regulă bine între inute şi amenajate. ob inându-se în final un perete verde. mici cu h = 0. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber).Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. Ca regulă generală. . cu exemplare foarte apropiate. mai rar două sau chiar trei. După înăl ime.5 – 1 m. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. trunchi de piramidă. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. formate dintr-o specie.. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped.

mai deschis la culoare. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. cu un aparat foliar bogat. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime.garduri vii de camuflare sau de mascare. protec ie şi linişte. de mascare. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. Astfel. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. de izolare vizuală şi fonică.garduri vii decorative. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. . cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. . . Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. în care sunt prezente multe bănci. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. de apărare împotriva vântului dominant. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. folosite ca garduri de limită. În orice caz. În cazul plasării inverse a speciilor. solu ie destul de controversată. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. care să constituie fondul principal. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. solemnitate şi hotărâre. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri.După scop gardurile vii pot fi: .garduri vii pentru protejare. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. ce le eviden iază pe primele. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. de preferat o specie locală. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. şi coroană bogată. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. sanitar.

pentru mascarea acestora. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. În cazul clădirilor monumentale. patrulater sau pentagon. dispuşi inelar. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. lângă care să existe grupuri de flori perene. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. existând în apropiere şi un luciu de apă. destinat odihnei pasive. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. . Boschetul reprezintă o variantă a grupului. apoi de cele de talie mică. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi.

parcuri) masivele se situează spre periferie. pinul strob. cimişir. adaptate condi iilor locale. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. de regulă dispuse circular. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. statuie. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. fântână arteziană). lemnul câinesc. în mod excep ional 4 intrări. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. protec ie împotriva soarelui şi vântului.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. iar în interior numeroase bănci. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. creându-se o stare de calma atmosferic. În spa iile verzi urbane (grădini. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. dârmox). la tasarea şi în elenirea . Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. mesteacăn. pentru mascarea limitelor. Un boschet prezintă 2-3. pinul silvestru). Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. specii rezistente la vânt. constituit dintr-una sau mai multe specii.

Instalarea vegeta iei lemnoase 7. 7. a I-a. Totuşi. În general. Vârsta. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). înso i i de 1 tutore. în acest caz balul fiind înghe at. puie ii cu rădăcini protejate. acestea pot fi transparente sau opace. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională.solului. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. .2. Astfel pentru aliniamentele stradale. cu înflorire abundentă. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara.2. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului.2. care limitează priveliştea şi perspectiva. urmată de toamnă. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. În func ie de speciile întâlnite în masive. de la scoaterea din teren şi până la plantare. imediat după dezghe ul solului. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone.2. 7. înfiin area scuarurilor. cu fructe şi port interesante. largi. Astfel.1. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. a II-a şi a III-a. unde se doreşte realizarea unui masiv. se evită ambalarea. se folosesc puie i de talie mică. creându-se impresia de monumentalitate. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului.

cu sistemul radicular mai compact. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac. . Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1.30 (0. . Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ. remorcii. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini). în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii.5 t. fie din natură.5 (0.0 x 1.0.30 (0.40) x 0. iar înăl imea 8-10 m.60 (0. De asemenea. etc.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului.60 (0.2. cu o coroană uniform dezvoltată. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ.transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani). Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: . Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale.Ca regulă generală orice puiet. fie dintr-o pepinieră. camionului. sunt necesare mai multe opera iuni: .0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi.3. . se tasează uşor şi se udă abundent.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ.70) x 0. înăl imea şi grosimea la colet. Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului.80 x 0. situate în locurile accesibile macaralei. . Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială.0.alegerea exemplarelor. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică. La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului. . datorită dimensiunilor.70) m pentru arbuşti (3-5 ani).0. pe tulpină deasupra coletului.40) m pentru puie ii de talie mică. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului. creată în acest scop. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare. . cu ramuri până aproape de sol. 7.1. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele. .

fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. rânduri sau la încrucişarea aleilor. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal. reluată mai târziu în timpul Renaşterii.2. cu norme bine stabilite.3.7. Fertilizarea.2. Solul se mobilizează primăvara şi toamna. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii.1. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. K. uniform. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale. numărul rândurilor (1. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . urmând ca mai târziu. în Fran a. P.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1. ce au un efect estetic deosebit. . fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic. în timp. Astfel. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie. la o adâncime de 20-25 cm. ciuperci). Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. 7.3. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. partere. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. până la 0.3. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. 7.5 – 1. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. timp de 2-4 ore. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N.4. 2 sau 3 rânduri.4 rânduri.

forma Cossonet . cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. La exemplarele cu so .forma literei „U” . şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 .vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. columnare. Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme. iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc.piramida . cu ramuri cât mai multe.cordonul oblic bilateral (gard belgian) . În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. Pe măsură ce cresc.În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. rezultând astfel un trunchi vertical scurt. bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. piramidale. fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm.forma Verrier . cu fructifica ie cât mai abundentă. ob inându-se forma literei V. forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă).5 m între ele. iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze. pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse.40 cm deasupra solului. se aleg ultimii doi. la distan a de 60 cm între ele. . În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. Forma Cossonet se realizează tot în aliniament.

dispuse în acelaşi plan. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . ce a fost retezat la 40. Coroana formată. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. 80 sau 120 cm de la sol. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. se orientează vertical pe doi tutori. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. Fiecare pereche porneşte din axul principal. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. are forma unui „U” dublu sau triplu. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. ceilal i îndepărtându-se. Astfel. 6 sau 8 bra e verticale. pe o sârmă .

ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). . dar la o înăl ime de 80-90 cm. iar cei doi lăstari terminali. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. La lungimea de 70 . la o înăl ime de 30 cm. sub un unghi de 60o între ei. După 30 cm. În al doilea an. fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat.80 cm. se înlătură lăstarii. cu o deschidere a bra elor de 50 . mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. aceşti lăstari se scurtează la 30 cm.(spalier).

tuie. Populus sp. la înăl imea de 20-25 cm. la exemplarele plantate în aliniament. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. . tisă).3. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi.) Se execută primăvara devreme. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. tăierea se face cu cca. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. După atingerea înăl imii dorite. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. mai rar toamna târziu. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. În primul an de la instalare. Tunderea se execută în anii următori. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. de 1-2 m lungime (Acer negundo. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. ienupăr. prin scurtarea lujerilor prea lungi. 7. 0. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu.3.

7.3. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. Se recomandă rărirea periodică. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese.4. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . iulie. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. După câ iva ani. cu coroane înghesuite. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. grupuri. sunt de regulă mult mai viguroşi. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. Lăstarii ob inu i prin recepare.

prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. mărirea efectului decorativ al unor exemplare. 20-30 ani. respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. . Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. cu o periodicitate de 3-5 ani. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. . Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. fiind inestetice. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. în condi ii nefavorabile de vegeta ie.3.monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe.5. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. ob inându-se un număr optim de exemplare. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. a unor poteci.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. . reducerea consisten ei. . . respectiv atunci când se realizează consisten a plină. cu o periodicitate de 3-5 ani. în apropierea locurilor de sta ionare. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. Se aplică rărituri mixte sau combinate. 7. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). în cca. din 3-6 (10) ani. îmbunătă irea stării fitosanitare. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice). Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. în pădurile echiene de codru şi crâng. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: .materialul rezultat nu se recoltează. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm).

pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. . deoarece circula ia este complicată (semin iş. dar pentru oameni antrena i. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. cu foarte multe nişe ecologice. buruieni).Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. de speciile forestiere folosite sau prezente. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente.6. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. făgete. se pot adopta diferite tratamente. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. amestecuri de fag cu răşinoase. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. în vederea atingerii unui anumit scop. păduri de plopi euroamericani). În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. bolnavi.3. 7. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. rup i sau doborâ i.

. Malva sp. În acest sens se deosebesc: . precum specii din genurile: Lilium sp. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile.. VIII..Cap. Tradescantia sp.2. peste 50 (60) cm.sp. . Alyssum sp. culoarea şi mărimea frunzelor. . Salvia splendens.sp.forma şi culoarea fructelor.1. Galanthus sp.. covoarelor. în planul apropiat de privitor. Tulipa sp. în fa a speciilor arbustive sau arborescente. Calistephus chinensis.. Salvia sp.. Gladiolus sp. în componen a bordurilor. Hyacinthus sp.1. . precum specii ale genurilor: Petunia sp...sp.. cu tulpini ramificare.Tropaeolum majus.. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus. Aubrieta sp. forma.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm.cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici.. partere. 8.1.. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. . mirosul şi modul de asociere ale florilor. .. a modului de creştere şi ramificare. Acestea se folosesc grupat. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: .. precum şi în mozaicuri. Tagetes sp. Sedum sp.Tagetes sp. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: . Tulipa sp. Acestea joacă un rol psihologic fundamental. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8. . în marginea rondurilor sau rabatelor.1. . . 8. Lobelia sp. în sensibilizarea oamenilor la frumos. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens. Saponaria ocymoides.ciclul de via ă.forma tulpinii (portul). platbande sau grupuri pe peluze. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii. Muscari sp. cu port târâtor (sau pendent) . precum Crocus sp... Narcissus sp. cu aspect de tufă .. . al sezonului de vegeta ie..specii de talie mare.înăl imea. .culoarea.. Ageratum sp. Ageratum mexicanum sp. Delphinium sp.forma.. Acestea se folosesc pentru rabate. a rabatelor pe peluze. . . constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor.

. mo ul curcanului... în cazul petalelor tomentoase. Agave sp. galben. . la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată.). Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora. Pyrethrum sp. culoarea şi abunden a frunzelor. Begonia sp. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). Ricinus sp. în jurul teraselor. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. Papaver sp.. Sempervivum sp.. Forma. . Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. Iresine sp..sp. la început. Tulipa sp. roşu grena. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci.4. Delphinium sp. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. Forma. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii).1. Polygonium sp. culoarea.. florile fiind nesemnificative. Lilium sp. clopo ei. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ.. creasta cocoşului. mărimea şi culoarea frunzelor În general.. altele sunt mici şi mărunte.1. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp.. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. . cu segmentele filiforme. recomandându-se a se folosi în planul apropiat. a sta ionării.. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. 8.. lalelele papagal. argintiu sau cenuşiu. roz. Unele frunze sunt mari... mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. Astfel. locurilor pentru sporturile uşoare. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu.) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. erecte Impatiens sp. precum verbena şi crinii. Humulus lupulus. chioşcuri pentru odihnă). la florile simple poate fi pală.sp.3.sp. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. mărimea şi culoarea frunzelor. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. Nuan a culorii poate fi diferită.. precum regina nop ii şi micsandrele. roşu sau grena. până la albastru. cu tulpini simple.Ipomea purpurea. cu tulpini volubile . Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. cu tulpini că ărătoare . Portulaca sp. 8. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena.Lathyrus sp.. iar altele puternic fidate. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde.

plante anuale rustice. de culoare roşie sau roză. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă.1. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire.) are fructe persistente şi decorative. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. Calceolaria sp. . Mo ul curcanului (Amaranthus sp.. iar primăvara vor înflori. fiind o sursă de amuzament pentru copii.plante anuale sensibile (Celosia sp. vara.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii. 8. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie..1. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna. . florile se îndepărtează.plante anuale semirustice (Begonia sp.5. În unele situa ii. fiind aripate. ca o continuare a florilor.. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a.) se seamănă în sere calde. Cineraria sp. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. .6. Zinnia sp. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: .8. men inând efectul decorativ. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare.

1. Hyacinthus orientalis. rădăcini tuberizate. jardinierelor. bordurilor. Hosta plantaginea.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e. rabatelor. în lungul apelor sau pe luciul lor. Polyanthes sp. pentru: . Acestea pot fi rustice (Anemone sp. teraselor. . Speciile floricole pot fi folosite..Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. Gladiolus sp. tuberobulbi. ferestrelor. Convallaria majalis. . Dahlia sp.. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. pe stânci sau pajişti. Papaver orientalis).7. în general.decorarea spa iilor verzi. depozite) ferite de înghe (4-10 oC). cămări. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor. rizomi.. geophite – ce au bulbi. mozaicurilor. tuberobulbi. sau semirustice (Canna indica.. 8. rizomi. Lolium sp. Chysanthemum sp. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an.) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit. Narcissus sp. rondurilor. Aquillegia sp...decorarea balcoanelor. covoarelor... Iris sp. Gypsophyla sp..

mărimea. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene.ca flori tăiate. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. costisitoare. ghiocei. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. mijlocie (Petunia sp. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. forma şi nuan a frunzelor. Ageratum mexicanum „nana”. fiind amplasate în locuri intens frecventate.decorarea stâlpilor. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. .). zidurilor. narcise (Narcissus sp. stânjenei. în special lunile de vară. Portulaca grandiflora). instalând specii de talie mică în prim plan. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată.. În func ie de perioada şi . numă-uita (Myosotis sp. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. Tagetes sp. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. treiajelor. fie mixt. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire.). Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. rabate. cu port de tufă sau covoraş. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat.2. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x.). de talie înaltă (Phlox paniculata. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. bănu i (Bellis perennis). witrockiana). continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. partere). printre care se introduc plante anuale. specifice plantelor anuale. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. Rudbekia sp. bujori. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. muscari (Muscari sp. înăl imea plantelor. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. crizanteme. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. forma şi culoarea florilor. 8. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. narcise. chioşcurilor. Culturile cu plante anuale. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor.. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale.). perioada şi durata de înflorire.. în trepte. fie numai specii perene. pergolelor. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor.

pământul de ace de răşinoase. textură. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. capacitate de re inere a apei). pământul de lemn.. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. perlit şi turbă în diferite propor ii. . 8.soluri acide – (Coleus sp. nivelat. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. Calluna vulgaris). În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. După valoarea pH-ului.durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. Hyacinthus.soluri neutre – majoritatea solurilor. structură. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare.. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. Bellis) cu speciile anuale. Gladiolus sp. Dianthus sp. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. Erica sp. compostul de grădină. Myosotis. Crocus.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. În func ie de sol. pământul de ericacee. de turbă) . pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. pământul de frunze. pH. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. ferigi).. Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos. de răsadni ă. Iris sp. Amaryllis sp. Cheiranthus cheiri). În general. Instalarea speciilor floricole 8.. . brumărele).soluri alcaline – (Anemone sp. permeabilitate. Asparagus sp. Dianthus sp). elemente nutritive.. desfundat. modelarea terenului. con inutul de substan e nutritive. pământul de turbă.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. Galanthus) sau bienale (Primula.. Tradescantia sp.. etc. Acestea se deosebesc prin pH. Asparagus sp.. Narcissus. rădăcinile de ferigă şi nisipul. Viola. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. pământul de pădure. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. mobilizarea superficială a solului. elina. textură.3. bine organizate. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. .. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare..1.. .3. se deosebesc: . .pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat.. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. mărun irea bulgărilor. superficiale (Primula sp.

Viola. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. Galanthus. Impatiens. dar nici să se stânjenească reciproc. Hosta plantaginea.). 2 – 2. Crocus. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. Sedum) distan ele pot fi mai mari. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. Amaranthus). Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. Mathiola. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. Hemerocallis sp. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. Myosotis). până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. unde se vor dezvolta şi înflori. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. La plantare.. de cca. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate.3. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca.5 cm grosime. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. Fuchsia. La speciile perene. Hyacinthus. comparativ cu înăl imea plantei. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. Begonia).(Iris sp. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare..). 8. transplantarea apare necesară atunci când .3. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. Lilium sp.3. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. Dianthus. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci.2. Paeonia).8. Narcissus. Muscari. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. bulbii acestora să se înrădăcineze. Alyssum. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv.

Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. unele nu mai înfloresc în acel an. . . spa iul devine insuficient.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. când plantele nu suferă deloc. fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă. . de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru .tunsul plantelor. intrând mai devreme în vegeta ie. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori. Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia.aplicarea îngrăşămintelor.datorită înmul irii naturale ale plantelor.reglementarea înfloritului. fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. . . Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. cu rolul de a ob ine plante viguroase.irigarea.combaterea dăunătorilor biotici. Ciupitul se execută cu unghia. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. obligatorii sau facultative.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. .ob inerea unor forme caracteristice.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane.suprimarea păr ilor aeriene. copilitul. de perioada înfloririi. . Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. acestea stânjenindu-se în dezvoltare.înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie.tutorarea şi palisarea. . cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite. . această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. bobocitul. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. În această categorie intră următoarele lucrări: . Pentru ob inerea de tufe bogate. . 8. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul.4. suprimarea tijelor florale vestejite. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie.

Pelargonium sp. hortensie. în acest caz întârziindu-se înfloritul. de dimensiuni mai mari (crizanteme. Se aplică la crizanteme.). de obicei terminată cu o floare (crizanteme. garoafe). ochiul boului)... Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. bujori.formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. Petunia sp. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat. urzicu ă (Coleus sp. pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. trandafiri. garoafe. . gura leului).

Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. în func ie de specia respectivă. . la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. Tutorii pot fi din lemn. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. dalii). trestie. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. Lathyrus.. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. Ipomea). Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. mase plastice. metal de dimensiuni şi tipuri diferite. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii.Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. mai ales în perioada de înflorire abundentă.

bogate în potasiu: sarea potasică. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. făina şi rosătura de coarne. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. după o prealabilă uscare şi mărun ire. cu valen e simbiotice. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. sulfatul de potasiu. În această categorie intră: excrementele de mamifere. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. mustul de bălegar. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. clorura de potasiu. ciuperci). gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. făina de oase. microbiologice. chimice. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. maxim ora 10. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. :30. azotatul de amoniu. timp de două săptămâni. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. de păsări. ob inânduse solu ii prin fermentarea. . spălarea şi răcorirea plantelor. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. narcise. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. sere. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. etc. solul. lalele. fiind indicată udarea diminea a devreme. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. temperatura mediului înconjurător. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. 1:20. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. Îngrăşămintele se aplică. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. ca regulă generală. la care se adaugă apă. ghiocei. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. intensitatea luminii. uneori superfosfat. după trecerea perioadei de înflorire. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. a îngrăşămintelor organice solide. umiditatea şi mişcarea aerului. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. riguros selec ionate. solarii. bioxidului de carbon şi a altor gaze. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. cenuşă.

Acest strat men ine solul umed. periodică a diferitelor exemplare floricole. bulbii sau rizomii. în martie–aprilie. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente.sau noaptea. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. organele subterane (bulbi. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. la geofitele semirustice. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. sensibile la temperaturile scăzute. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. manual sau cu ajutorul săpăligilor. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. uneori chiar săptămânal. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. măcar odată pe an. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. frunze. rizomi. tuberculi. şi peste vară. pentru a nu se produce vătămări plantelor. sau talaj. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. . Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene.

asfalt sau beton. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. recreative sau sanitare.pentru terenuri sportive. arbuşti. clădiri. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. . compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . pietriş. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. gazonul se încălzeşte mai pu in. 45 oC. brânduşe. grupuri statuare.Cap. . narcise. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. cu . comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. 30 oC. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. cărămidă. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. Sunt preferate speciile rezistente la tasare.pentru peluze. De exemplu. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. în zilele cu temperatură ridicată. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism.rustic. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. IX. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. masive de arbori) sau nevii (stânci.1. elemente arhitecturale. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. pentru a forma un covor des. iar în cazul asfaltului de cca. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. formată în special din graminee. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. După destina ie. ce înfră esc abundent. datorită nuan elor de verde. aranjamente florale. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. lalele). dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. având aspectul unor pajişti naturale. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). luciu de apă). atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca.

rămânând suprafe e nude de pământ. uneori 40–50 cm (Poa pratensis. Viola arvensis.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic.2. capacitatea de refacere după tundere. Papaver rhoeas. crichet – 2.. Cynonurus cristatus). ci în amestec de minim 3 specii. Agrostis stolonifera. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. rezisten a la bătătorire. Gypsophylla muralis. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. de rezisten a la bătătorire sau tundere. Bromus inermis).3. la tundere.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. Calendula officinalis.5 cm. Agrostis tenis. tufele sunt înghesuite foarte mult. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). Alopecurus pratensis. Campanulla sp. Lollium perenne.5 cm. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora.5 cm. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. dar speciile se comportă diferit. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. de diferite desimi. . În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. Alyssum maritimum. lăstărire.. rugbi – 6. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. Matricaria chamomilla.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. 9. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. având aspectul unei fâne e înflorite.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. rezisten a la temperaturi scăzute. . Iberis semperflorens. Reseda lutea. grosiere. aspre. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. 9. înfră ire slabă. rădăcinile sunt relativ superficiale. la 12–20 cm. Bellis perennis. tenis – 0. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. frunze mari. Festuca rubra.5 cm. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. aceasta dispare. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. Deschampsia caespitosa. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. . Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. umiditatea din sol. Poa annua). rapiditatea de creştere. După înăl ime: . Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure.

cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. cu un aspect nefavorabil. amestec şi condi iile de sol. . moloz. calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. a canalizărilor. Metode şi tehnici de semănare: .3. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. În diferite ări se aplică norme diferite. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului.1.cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte).mecanic . fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie. .9. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. precum şi costul mai mic. ci cresc lateral. De asemenea. alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. dacă există sisteme de irigat. a instala iilor de irigare.5 – 2. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . dar şi vara. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. cărămizi. gros de cca. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren). După semănarea manuală.5 cm. în cazul în care solul existent este corespunzător. Decaparea . 9. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător.3. instalând toate speciile crescute natural. adâncimea de semănare va fi mai mică. date de condi iile specifice ale ării respective. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. dar şi executarea drenurilor. îngroparea cablurilor electrice. de specie. Dacă norma este prea scăzută. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. terenul se grăpează. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. zgură. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare).2.manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. se ob ine un gazon prea rar. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului.

care pot fi rulate. Dacă solul are o cantitate mare . iar gramineele se răresc. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială.4. 9. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. groase de 2-4cm. apar muşchii şi numeroase buruieni. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. după care se sparge şi se mărun eşte elina. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. Se recomandă tunderea pe timp ploios. care nu sunt preten ioase. 30 x 30. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. După aceste opera iuni. fosfor şi potasiu. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. sau mecanic cu maşini speciale. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon.

Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. trebuie mărită cantitatea de fosfor. pentru compensare. înainte de înflorirea buruienilor. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. .de calciu.

au o lă ime mai redusă (minim 1. perspectivele. pentru terenurile cu denivelări. pentru obiective bine determinate. în meandre pentru traseele sinuoase. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. . ordine şi propor ie. În func ie de natura circula iei. sunt de obicei largi. X.7 m lă ime. . şi în echilibru cu for a gravita ională.5 -0.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. pentru stilul geometric.pentru ceea ce este rigid. . Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . grădinile alpine.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). ce este binevoită la întoarcerea din plimbare. având 0. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară.de indispozi ie (de închistare) . Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. de cucerire a spa iului înconjurător. sau conduc spre un obiectiv principal important. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. pentru terenurile orizontale. importan ă şi lă ime. elemente arhitecturale.mişcarea descendentă. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător.mişcare ascendentă. de intimitate şi uneori de regres. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces. . Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. .Cap. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). creează impresia de avansare.20 m).de stimulare.1. îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. mai stabilă. de refugiu. apare un sentiment plăcut de protec ie. mai sigură. divertisment. inestetic şi nefunc ional. justificate de prezen a diferitelor obstacole. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi. influen ând sentimentul de veselie. implică o diminuare a efortului.mişcarea orizontală. . fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). curiozitate . creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. . obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării. organismul nu depune efort.pentru ceea ce este viu sau în schimbare. 10. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei.de amuzament. călare sau cu bicicleta. măreşte aten ia. flori. Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu.

Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. pătrate.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. cel pu in cu fa a superioară netedă. mozaic. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. de forme diferite. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. cărămidă. dale. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. dalaj englezesc. Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. tip zidărie. corelată cu ambientul. beton. pietriş. asfalt turnat sau cilindrat. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . iar cele deschise obosesc ochii). . pavele. lian i sau materiale hidrofobizate. . Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. Căile împietruite cu pietriş de carieră. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). macadam. ceramică sau marmură. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . Pământul. dalaj antic.cele neregulate în „opus incertum”. este folosit în pădurile de recreare.

iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). pătrate. lacuri. senza ia de răcorire şi de prospe ime.65 cm). conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. dar poate fi ameliorată. 10. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). egală cu lungimea medie a pasului omului (0. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. în locurile cu erodare puternică. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. Apele stătătoare (numite impropriu. făl uită. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. fără frânturi. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. cărămidă. Malurile se vor amenaja prin terasare. iazuri. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. Caltha palustris). asemănător cu malurile opuse. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. . de mişcare. prin deschideri de perspective. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. elipsoidale. trestie. ale fiecărei dale. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. uşurin a între inerii. realizate de obicei pe stâncării. la o distan ă între centrele de greutate. bitumului. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. Când cursul apei este însorit. fântâni. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. din beton. geometrică. pâraie. dreptunghiulare.2. având rolul unui factor calmant în peisaj. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. căderi de apă.pe gazon. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. dar fără a fi simetrice. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde.60-0. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii.

Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. iar când sunt mici şi grupate. şi pot fi amenajate într-un mod special. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. . de la câ iva metri pătra i la câteva sute. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. 10. un microrelief accidentat.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. privit dintr-un loc potrivit. Când sunt de dimensiuni mari. în mod artificial. colorată diferit chiar. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . de solidaritate monumentală.4. fiind compusă dintr-un obiect potrivit. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. muntos. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. . acestea dau impresia de putere. 10. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. .Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. combinată cu lumina artificială. mărime şi culori. Grădinile alpine au suprafe e variabile. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. O perspectivă bine concepută are echilibru. folosite pe timp de noapte.fântână cu taluz cu cascadă. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). folosindu-se numeroase stănci sau material pietros.3. în mod progresiv.bazin cu jeturi orientate spre periferie. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit.bazin cu cupă florentină în mijloc. cu o vegeta ie specifică. la o oarecare distan ă de clădiri. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. Grădinile alpine creează. . Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. fie vor fi aduse. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului.

zăpadă.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. . grupuri sculpturale. vase decorative. sau cărămidă. destinate adăpostirii vizitatorilor. va fi pe cât posibil frământat. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. pode e şi poduri.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. pentru ca pământul să se taseze suficient. a domina. la marginea apelor. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . . Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. într-o formă simplă dar estetică. în pantă sau se va crea artificial. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. fiind amplasate pe esplanade. arcadele şi porticurile.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. cu turbă şi nisip. construc ii uşoare.dispunerea blocurilor de piatră. . în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. pergolele. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. 10. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. bănci şi scaune (mobilier de grădină). Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. deşertic. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . accidentat. situate în spa iile verzi. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. lăsând spa ii mari între ele. înghe . cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. a men ine. . pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. numite chioşcuri descoperite (naturale).5. . la capătul aleilor. treiajele. pătrată. chioşcurile. subalpin. cele mari în planul din spate. belvederile. teatrul verde. a orchestrelor sau a fanfarelor. balustradele (parapetele). scările. hexagonală sau octogonală. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). Acestea se pot construi din lemn. beton. suporturi pentru plante. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin.aşezarea unui strat de pământ de elină. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. coloanele. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). în pie e sau în punctele de perspectivă.

de obicei cu înflorire abundentă. metal.4-0. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. cărămidă. grup sculptural. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. la marginea teraselor. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. ce prezintă ca elemente de sus inere.7m şi înăl ime 2-2. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile.5-0. piatră). lă ime 0. a unui rond de flori. cărămidă. înăl imea 0. pe lângă ape sau terenuri accidentate. Forma. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. compartimentarea unui spa iu verde. Materiale de construc ie folosite: piatră. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. lemn. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. stâlpi verticali (piatră. beton. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin.4-3. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. lemn.5 m. atât la soare cât şi la umbră. bronz. fiind amplasate la capătul aleilor. mozaic. în lungul aleilor largi. fontă.45 m. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. Se recomandă ca optimă. Acestea se confec ionează din piatră. Pot fi cu sau fără spătar. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. fier. culoarea lor. Treiajele sunt construc ii uşoare. aluminiu. lemn sculptat sau marmură. formate din panouri cu zăbrele. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. cărămidă.0 m. teraselor. . Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. ce acoperă por iuni de alei sau terase. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare.5 m. dezvoltare pe verticală. pe orizontală. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. mărginirea unor perspective. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. din diferite materiale de construc ie. mărime. folosite pentru decorarea unor pere i. marmură şi au un mare efect prin formă. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. beton armat. oferind refugiu împotriva insola iei.

ciment. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. zidurilor. decorat cu plante de mozaic. piatră. aleilor. beton. . Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. în lungul scărilor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful