UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. platani. 2. vasele şi statuile. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară).2. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. a înregistrat un regres. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi.) 2.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. buxus.V. lauri. Grădinile vilelor mai mici.grădina cu pomi fructiferi. busuioc. chiparoşi. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. la interior cu bazine străjuite de statui. pini.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin.2. horticultura a făcut progrese. fie o fântână cu un joc de apă. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. peste care s-au grefat elementele orientale. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. ce cuprindea Europa Sud-estică. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. urbane. tisă. În capitala imperiului. în Evul Mediu. Erau prezente pergolele şi coloanele. . zambile. formă pătrată. nordul Africii şi Asia Mică.XIV d. plante medicinale şi aromatice. Villa Sallustius. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. Erau prezente şi pu uri rotunde. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. tei. Villa Mecena. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. De asemenea erau cultiva i trandafiri. Totuşi.. duzi. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. smochini. mimoze). crini. Villa Lucullus. specii floristice. de regulă.2. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. . Schema modelului grădinii medievale. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce.1. rozmarinul şi mirtul. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . Constantinopol. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. trandafiri. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. Exemple: Villa lui Cicero. . au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. cu coloane de piatră colorată şi marmură. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. fiind înconjurate de un zid de marmură. Acestea aveau. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. 2. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse.H. ca urmare a cruciadelor.arbuştii şi plantele ornamentale.2. lotus sau diverse flori.

înconjurate de ziduri. cu func ie exclusiv ornamentală. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. o suită de grădini. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera.grădina de legume şi plante medicinale. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. compartimentare realizată. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. de formă regulată iar cele mai mari. citricele. fiind plane şi înconjurate de ziduri. buxusul. fie erau situate în afara palatelor. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. Compozi ia era geometrică.. eucalipt. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate.4. pavilioane pentru petreceri. 2. . galerii acoperite de plante că ărătoare.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. Grădinile fie erau interioare. magnoliile. XIII-XIV. al VII-lea d. Locuin ele mici aveau o singură grădină. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. Apa era folosită fie în bazine şi canale. situate în cur ile clădirilor. legate prin mici canale de teracotă sau marmură.d. Nu existau sculpturi. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. Speciile folosite erau: chiparoşii. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. pere ii de fundal. caracterizată de prezen a careurilor egale. 2. monotonă. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. pini. mărginite de rânduri de plante tunse. acolo unde spa iul permitea.). Arta topiară era folosită în exces. palmieri. . mirtul. prin întretăierea a două canale cu apă. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. fie aveau straturi de formă pătrată. Speciile folosite: chiparoşi.H. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. magnolii. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor. predominant persană. fie sub formă de fântâni arteziene.grădina de flori. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. apoi au căpătat un specific propriu. menajerie. din timpul domina iei arabe. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. adesea aranjate liber. Fiecare fântână avea o personalitate aparte.2.2. acestea fiind interzise în religia mahomedană. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor.H. bazine. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. leandri.

pentru dobândirea perfec iunii morale. al XVII-lea d. situat pe malul unui lac. este mărimea acestora. ce erau descoperite brusc la un moment dat. în armonie cu peisajele naturale. o dată cu dezvoltarea noii religii. Terasele erau trasate liber. por i.) şi cuprindeau mun i. Relieful era foarte variat. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. (dinastia Tang). de basm. iar apele.. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. Filozofiile religioase din China. arterele pământului. suprafe ele foarte întinse.2. chioşcuri. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. Elementele primordiale erau mun ii. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. lacurile şi râurile. având caracter natural. de veselie. pe vârful unei coline sau în pădure. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. plante şi animale. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. ape. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. budismul. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie.H. cu aspect natural.3. au fost create parcuri naturale. IV-V d. grote.H. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. firesc. în strânsă legătură cu religia. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. modificat sau aparent natural. de groază. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. VIII-IX d. galerii. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. indiferent de perioada istorică. şi reflectă puternicul cult al naturii. stânci. fiind create mai ales în sec. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. fiind natural. bazine. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. odihnă. terase. poduri şi pode e.H. în care vegeta ia era dispusă natural.H. neregulat. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. Picturile. cascade. piersicii ornamentali – Paradisul. . bambuşii – prietenia necondi ionată. sec. cu caracteristici proprii.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. fiind excluse liniile drepte. cheiuri. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. servind ca loc pentru plimbare. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. cascade naturale) sau în bazine artificiale.3. ziduri. II-I î. pinii – fermitatea şi for a caracterului.

. muşchi. şi în Kyoto. por i. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. din dorin a de a aduce natura în locuin e. plus diferite lampadare. arborele de ceai. al VIII-lea d.capitala ării.). în decursul timpului. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică.H. pietriş. devenind o artă na ională. . al VIII-lea d. grădină de muşchi. sau din Europa medievală şi renascentistă. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. Persia. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. Spa iile verzi. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. pavilioane pentru ceai. fiind folosite toate elementele din natură. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. 2.3. În sec. . fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. cu balustrade ornamentate. cu simboluri filozofice caracteristice. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. fiind ulterior personalizată. pasul japonez. miniaturală: cursul de apă. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. Islam). Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. camelii. coline.H. podurile.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. Astfel în Japonia. destinate contemplării din interiorul clădirii. ienuperi. stânci col uroase. pârâu cu cascadă.Deşi. stâncile. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. un râu sau pârâu. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. pietre rotunjite.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. bambus. fiind o componentă a acesteia. azalee. arbori şi arbuşti. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. lanterne din piatră. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. erau prezente pretutindeni. ferigi. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. cu aspect cât mai natural (pasul japonez). diverse plante cu sau fără flori. Grădinile imperiale. mai mari sau mai mici. sec. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. fântâni şi foarte multă vegeta ie. nisip.vegeta ia este perfect integrată peisajului. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. sau de pe verandă. lac cu insule. grădină aridă. orientat pe direc ia N-S.

în special pentru grădinile vilelor suburbane. 2. . azalee. arhitectură.nu erau folosite alei. magnolia.în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene. . înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte. dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat.Villa Lante din Bagnasia (5 terase).4.simetria fa ă de o axă a compozi iei. cireşii.folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă. din toate domeniile: artă. arbuşti modela i în volume geometrice.4. ştiin ă.apa era folosită sub formă naturală. buxus. literatură. ci pietre late. camelii.apa aduce mişcare. arborele de ceai. .legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. ca influen ă occidentală.1. 2. . a canalelor. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este).prezen a sculpturilor. garduri vii şi borduri tunse. bambus. cascade. ornamentate şi legate prin scări şi rampe. Din sec. vase ornamentale. Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice.arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. XV-XVI d.) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec. . ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . stejari meridionali.H. .Villa d’Este la Tivoli (8 terase). încep să apară primele grădini publice. .H. ienuperi.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare.utilizarea vegeta iei tunse. prin reluarea idealurilor antichită ii clasice. lămâi. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. ziduri înverzite. . glicina. .organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire. pe terase succesive.. . tisă. lauri şi portocali. mirt. lespezi sub forma pasului japonez.sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. Specii folosite erau: pini. Această orientare a apărut la început în Italia. de unde a iradiat apoi în restul Europei. chiparoşi. precum: . al XVII-lea d. fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. . . răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante. parapete ornamentale. .Grădina palatului Farnese din Caprarola.erau folosite zidurile masive de sprijin. . cascadelor. . În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul. .sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. bazine neregulate. .Villa Medici în Roma (2 terase).

4. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. Principiile esen iale s-au men inut. Fontainbleau. .. . a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. cu partere decorate cu flori. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). vase. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval .grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . Au apărut grotele artificiale.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. al XVI–lea. roci şi apă în mişcare). fântâni. tinzându-se către transformarea în parcuri. . ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. .În secolul al XVII–lea d. Existau canale şi lacuri imense.grădina Luxembourg din Paris. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. al XVII-lea. În perioada Barocului. la castelele Amboise.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. sub aspectul echilibrului şi simetriei. fiind îmbinate cu linii ample. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. S-au mărit dimensiunile grădinilor. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. traseele rectilinii.grădinile de la castelele Tuilleries. 2. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi. Abia după jumătatea sec. .H. În unele situa ii canalele s-au păstrat. cu numeroase statui.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase).H. Exemple din sec al XVI-lea: . în arhitectură. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. apare stilul baroc. Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. Saint-German. . Exemple:. la care grădinile erau în incintă. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel). având şi func ie decorativă şi func ie utilitară. dar dispare schematismul rigid. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală. rezultând spa ii mult lărgite. al XVII-lea crea iile importante au fost: . Astfel. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. bazine. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d.2. În prima jumătate a sec.arhitect peisagist Du Cerceau. ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. Au fost realizate decoruri bogate. curbe.grădina Garzoni – Collodi.grădinile Gamberaia – Floren a. Terenul era modelat în terase mari. pictor şi arhitect) favorit al .arhitect peisagist Delorne. .

Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. bazine cu grupuri sculpturale.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. bazine. în Anglia dominau grădinile medievale. pe spa ii foarte largi. bazine şi canale. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. rampe. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez.palatul constituie capul compozi iei.„regelui Soare”. Ulterior. . acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. scări.Ludovic al XIV-lea. borduri sau broderii de buxus tuns. cu principii compozi ionale proprii. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. Sceaux.aleile sunt rectilinii. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. piramide. Versailles. mai ales pe axa principală. vase în stil baroc. Dispar parterele. Fontainbleau. statui sau vase.compozi ia era tratată arhitectural. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. alături de diferite fântâni. în Anglia începând cu sec.sunt prezente. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. .zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. ca şi în restul Europei. La început s-a renun at la tunderea arborilor.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. treiaje. . şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. . sub influen a literaturii.terenul este modelat în terase largi. Chantilly. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric.4. cuburi).sunt folosite. . dominantă. mari partere şi întinse oglinzi de apă. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. SaintCloud. . racordate cu ziduri de sprijin. . se păstrează axa . şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori. . închise între ziduri. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. constituind totodată şi perspectiva principală.3. conuri. . balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. al XVIII-lea. . rocării.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. . 2. . fiind situat pe terenul dominant.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi. Dar. Saint Germain-en Laye.

. Kensington Gardens – situate în centrul oraşului. Londra de inea 600 ha de spa ii verzi. „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles). .Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez.Parcul Chatsworth – stil clasic. .model francez. La periferie erau: Regent’s Park. . . Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea.centrală dominantă.parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian. .Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană. Ermenonville. .grădinile Kensington şi parcul Stowe.Rusia: . Malmaison. În secolul al XIX-lea. sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool). realizate sub influen a romantismului. fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea).Nymphenburg (München) – model francez.. al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor. cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber. 2. . amenajate în stil peisager: St.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez. plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză. Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec.4.Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere. apoi francez. Green Park. fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi.Germania: . formând un lan verde de peste 4 Km. parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman). Hyde Park. Toate crea iile din această perioadă (sec.Saint-James Park . enun ate de Repton.Tête d’or’’ (Lyon).Anglia: .Kent (pictor şi arhitect) . . reziden ial şi a intrat în cel urban. .Charlottenburg (Berlin) . . . Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton.grădinile de la Whitehall – model italian.model francez. fiind sus inătorul noului curent numit . La sfârşitul secolului al XIX-lea. În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville. amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular. Realizări importante: .4. dar se introduc poteci şerpuitoare.Hampton Court – model italian. iar fra ii Bühler au amenajat parcul .gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti. James Parc. . Victoria Park şi Battersea Park.Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth. al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice.Grădinile Greenwich – model francez..parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic. . .Austria: .

model italian. cimbrul. . Prospect Park (peisagist Olmsted).Grădina engleză (München). al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc. narcisele. 2.grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam).parcul Wilhelmshöhe (Kassel). marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi. . grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia. bradul. lângă St.grădinile La Cranja (lângă Segovia) .A.Chicago – South Park.1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori. al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte. .Villa Carraresi (Roma).. În S. Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: .Villa Carlotta (Caddenabio). Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole. liliacul. respectiv după principiile grădinilor engleze. cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri. Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor.Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). Ca exemple pot fi amintite: . . nobililor sau a meşteşugarilor înstări i.Parcul Maxim-Gorki – 224 ha. multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager.sec. .parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) . . plopul alb. molidul. Parcul Puşkin (parc englez.Villa Melzi (Bellagio). În Germania. arskoe Selo = vechea denumire). .Parcul Public Friederichsham (Berlin). la Iaşi – grădina Palatului domnesc.Grădina Botanică . În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: .New York – Central Park . crini. forestiere: bujori.5.Boston – Park System.Philadelphia – Fairmount Park. în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene. Ca exemple pot fi amintite: . pe lângă locuin ele boierilor. mesteacănul.U.Spania: . În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic. .model francez. În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk. roini a. . pomicole.Parcul Sokolniki – 463 ha. .păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). .parcul Nympheuburg (München).Italia: . Ca date istorice mai importante pot fi amintite: . Petersburg – 600 ha. . .sec. . . lăcrămioare. garoafe şi iasomie. stejarul. .360 ha. .

lângă castelul familiei Haller. iarna lacul fiind folosit ca patinoar).la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca. În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: . . . Dacia. azi Parcul Romanescu. . . ..la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852). .Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş. cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă. al familiei Bauffy. promenada de pe Dealul Copou. a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi. Parcurile de la Avrig. se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului). 70 ha.1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos. ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898).Buzău – Parcul Crângul. al baronului Bruckental. Hörer). Borza. .Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului.la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria . dar care în mare parte erau neorganizate. (Carl Friederich. poduri.1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei.. Hayer.Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun).parcul de la Bon ida –Cluj. fiind numit oraş-grădină. .în Bucureşti în 1833-1840. chioşcuri pentru orchestre.Timişoara – Parcul Tiselor. În sec. .Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul. .Grădina Ioanid. Parcul Rozelor. ..Bucureştiul avea cca.la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă. amenajat tot de Redont – Bd.1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha. . Pădurea Verde. . al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc).1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi.parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” .Pădurile parc Băneasa şi Snagov. lângă castelul familiei Teleky.Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al. al XIX –lea.Iaşi – Parcul Expozi iei. . . .1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni.1838 – parc promenadă . . 80% din suprafa a sa ocupată de grădini.actual Parcul Tineretului. .parcul Carol I. . Redont. al XVIII-lea .la Sibiu – 1857.la sfârşitul sec.sec. Alpinetul.parcul de la Albeşti –Braşov. . stilul brâncovenesc. .la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu.parcul de la Gorneşti –Mureş . . odată cu dezvoltarea oraşelor. . . ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia). În alte oraşe: . . Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager. .la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural. dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism.la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”. . (fost Libertă ii) realizat de E. iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central.

Sibiu. Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. Oradea. Craiova. Crângaşi.s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). Iaşi.s-a înfiin at Parcul Expozi iei. Constan a. Colentina.s-a reamenajat Parcul Libertă ii. ClujNapoca. Balta Albă. Piteşti. . Parcul Tineretului. .Parcul Sportiv . Parcul Tei. .După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . Parcul Libertă ii.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). . Gala i.reamenajarea Parcului Herăstrău. . Pantelimon. Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca.s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. Drumul Taberei. corespunzătoare multitudinii de sta iuni. Ploieşti. . S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre. parcuri în Titan.

f. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori.f. d) f. Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. . de impact peisager). fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. antierozională. . . sanitară). umiditatea şi temperatura aerului. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. Profesorul I. în general de toate tipurile de spa ii verzi. de protec ie a solului. la diferite categorii de spa ii verzi.1. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. hidrologică. c) f. Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. recreativă.2. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. 3.fructe din livezi. sanitară şi estetică. respectiv cu: . regăsindu-se mai mult sau mai pu in. III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. antipoluantă (f. respectiv: de produc ie. ştiin ifică. e) f. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole.Cap. . fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. recreativ sau sanitar. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. intensitatea radia iei solare). Func ia hidrologică este asigurată. de pe terenuri degradate). 3. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. această func ie are un caracter puternic diminuat. decorativă (estetică. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. . fiind ob inute diferite categorii de produse: .lemn din diferite tipuri de pădure. f) f. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu .f. de protec ie climatică (viteza vântului.flori din culturile floricole. grădini. hidrologică.

cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. trotuare. ce constituie o armătură biologică a solului. . iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. prin albedoul specific. De exemplu. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. . străzi. ). şi a speciilor drajonate. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. etc. Func ia de protec ie a solului. fâşiilor plantate în lungul străzilor.ameliorarea umidită ii aerului. fie la suprafa a solului (litieră). datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. pietriş. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. . Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. Prin sistemul de înrădăcinare. moderează temperaturile excesive. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. sau în apropierea acestora. asfalt sau beton. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. Acestea. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. prin descompunerea de către microorganisme. astfel. fie în sol (rădăcini moarte). spa iile verzi prin stratul arborescent. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură.micşorarea vitezei vântului. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. prin microclimatul pe care-l realizează.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. substratul ce constituie suportul vegeta iei. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. Sub aspectul proceselor pedogenetice. Vegeta ia lemnoasă. Pe lângă aportul de substan e nutritive. cărămidă. . sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. a perdelelor de protec ie. în care procesele de eroziune sunt vizibile. mult sporită. fizică şi chimică. prin procesele de evapo-transpira ie. prezintă o stabilitate mecanică.

diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. structură pe verticală. gresia. viteza vântului scade cu 30-60%.lipsite de vegeta ie. astfel. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. vârsta arboretului. 5m3. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. În mediul urban. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca.reducerea poluării fizice a atmosferei. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. marmura. sau cu frunziş sempervirescent. în zonele plantate.reducerea poluării chimice a atmosferei. a pulberilor fine sau a fumului.3. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. iar la 120-200 m în interior. în special în timpul verii. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. De exemplu.reducerea poluării fonice. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. ce nu deranjează ochi. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. o elul. Perdelele de protec ie. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. betonul. . 3. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. . ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. etc. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. consisten ă. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. . atmosfera devine calmă. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. sub diferite aspecte: . elagaj şi anotimp.

ionizarea aerului). industria chimică. a arterelor principale). datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. pinului silvestru cca. efect maxim în sezonul de vegeta ie. inversiuni termice. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. arbori+arbuşti+specii de gazon). metalurgică. necroze. etc. 68 t de particule solide şi praf. 30 t/ha. radia ie solară. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. în cazul molidului cca. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. căderea frunzelor. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. întreprinderile industriale. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. intersec iilor aglomerate.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. sau diferite activită i curente ale popula iei. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). fără obstacole cu efect antifonic. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. durata de via ă a frunzelor etc. acoperită cu gazon. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). În oraşe. prin senza ia de linişte. perimetrale. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). în teren liber. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. . 35 t/ha. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. aerian. de prelucrare a petrolului. părozitatea acestora. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. respectiv de mărimea frunzelor. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. planta iile stradale. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. având un efect nesesizabil. transportul auto. echien/plurien. ce are lă imea de 200-250m. 42 t/ha. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. de prelucrare a produselor minerale. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. cea ă. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). şantierele. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. planta iile rare dintre construc ii. umiditate. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. iar a teiului pucios cca. De exemplu.

pregătirea.timp de existen ă. odihnei prin somn. turismului. Fazele activită ii de recreare: .. internet). după bunul lui plac: plimbări.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. . practicarea diferitelor sporturi. Factorii care influen ează recrearea sunt: . radio.4. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. divertismentului. între inerii personale. camping.Mijloacele de comunicare mass-media (presă. respectiv concediile. în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. . de . în sferele culturii.timpul liber (dedicat recreării). respectiv timpul alocat servirii mesei. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic.destinderea sau relaxarea. Sarcinile de bază ale recreării sunt: .deplasarea. artei. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. telefonie. vacan ele. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. intelectuale sau psihice.Nivelul de trai. televiziune. . datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea.Timpul. al solicitării fizice. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. obiective turistice. care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. cumpărăturilor pentru hrană.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. cele mai multe destina ii.Mobilitatea. sau efectul automatismelor zilnice. îmbrăcăminte. . pensia. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i.divertismentul sau amuzamentul. având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare.3. fiind un element compensator al condi iilor de lucru.activită i pe loc. etc. în general. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. . Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. călătorii. presupune bucuria întocmirii programului. . fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. sportului. spa iile verzi urbane sau extraurbane. . . cules de flori. CFR. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici. ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. aeriană sau navală. prin care se înlătură plictiseala. care poate fi: . . prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură. serviciului. la care este supus omul în via a cotidiană. picnic. . .

prin care are loc refacerea fizică a organismului. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. în sta iuni climaterice cu specific. Odihna propriu-zisă. etc. economice. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. . sau diferite activită i precum grădinăritul.ciuperci sau de fructe de pădure. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. diseminat sau modificat. de regulă la sfârşitul săptămânii. în spa iile verzi extraurbane. realizată pentru plăcerea proprie a individului. după o perioadă de activitate intensă. vânătoare. gazon sau oglinzi de apă. . Plimbările sunt realizate fie zilnic. Func ia decorativă (estetică. nevoia de a face mişcare. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. presupune comportamente diferite. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. floricolă sau erbacee. canotaj. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. istorice. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. alpinism. sau la sfârşitul săptămânii. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. încât nimic să nu poată fi adăugat. de diferite excese. pescuit. Turismul are caracter recreativ. sau în zilele libere. . Aceste activită i pot fi active sau pasive.întoarcerea. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă.O. etc. diferite de mediul său. de conducerea autovehiculului. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. arbustivă. 3. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. J. parcurile. etc. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. apicultura. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. repausul şi somnul. indiferent de subiectul în care apare. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural.5. obiective culturale.amintirea. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). decât în dauna operei”. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. În sens larg.

Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. bariere împotriva vântului.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. . diferind în func ie de fenofază. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. Astfel. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. ciripitul păsărelelor.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. murmurul apei. . variază pe parcursul unui an. . . prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. fructe. 3. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: .6. flori. admira ie necondi ionată. cascade. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. şi care exercită o atrac ie spontană. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. bazine. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. puternic erodate sau a grohotişurilor. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. textura coroanei. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. cu efect de parazăpezi). componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. încântare. . fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. etc. vâjâitul vântului prin coroana arborilor.încadrarea cursurilor de apă.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. .

intrarea principală.Cap. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. Frumuse ea este un element func ional. Toate elementele unui spa iu verde (alei. planta ii. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. un monument). locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. sociale şi economice ale unei perioade date. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. peluze. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). centrul compozi iei reprezentat . Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. armonie şi propor ionalitate. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). treaptă. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. viu sau inert. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. se ine seama de anumite principii şi legi. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. suprafe elor şi formelor planului. ob inându-se în final unitatea în diversitate. Fiecare component. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. Frumuse ea este realizată prin ordine. care conduc în final la realizarea frumosului. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. într-un întreg. pe o concep ie dominantă.

admi ând totodată diversitatea acestuia. calitate care uneori poate avea o latură negativă. de formă. grupuri. clădire). putând fi simetric şi asimetric (ascuns). magnificului. Asimetria pune omul în armonie cu natura. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. bănci.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. bulevard. a repetării şi a consecven ei. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . al for ei sau al monumentalită ii. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. ordinii. compus. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. lă ime) sau alte caractere vizibile. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. omul va anticipa următorul obiect sau interval. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. simplu. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. a aceloraşi elemente (specii. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. deoarece un plan perceput deodată. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. Simetria poate fi absolută şi liberă. Ritmul poate fi: static. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. dinamic. interesul scade. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. combinat. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. integritatea şi calitatea acestuia. stradă. de culoare. evitându-se astfel monotonia. respectiv realizarea echilibrului. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. potecă. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. se găsesc mase similare şi egale. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. şi o dată percepută regula ritmului. este static şi odată văzut. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. în întregime. liniar. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. creând senza ia de dezamăgire. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. vase decorative.

un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). caz în care se aplică armonia legăturii. care au o anumită continuitate. arhitecturale. forme sau spa ii. . să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. florale. de un individ. sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). se pot deosebi: . . armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii.compozi ii doar între culorile calde sau active. În func ie de culorile care se asociază sau se combină. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). complementare) unificate printr-o culoare neutrală. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. chiar dacă specia diferă (de exemplu. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. formelor dar mai ales a culorilor. Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. În proiectarea spa iilor verzi.combina ii între culori diferite (active. Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. exprimând de fapt unitatea în varietate. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere).compozi ii între culorile complementare. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). într-un aliniament. în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. în acest car fiind vorba de armonia contrastului. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. etc. pasive. dar care au volume şi formă asemănătoare).succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor.descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). .

pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). al XIII-lea. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. 13. iar la o distan ă mai . aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. 89 etc. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. lă imea optimă este de 5 m.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. ce are laturile în raport de 1:1. distrugerea formei naturale (implică transformări totale). lă imea optimă este de 8 m. sub un unghi de cca.). alee pietonală. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci.).618 (aproximativ 3:5).I. publicul dintr-un parc. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). . 180. 5. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. 55. mese. iar pentru o alee de 250 m. apoi 3. La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. 21. Astfel.îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. etc. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. 270. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. . scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. C. alterarea formei naturale (implică transformări par iale. matematician italian din sec. 8. . participan ii la diferite evenimente de amploare etc. ordine şi armonie. astfel pentru o alee de 300 m. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. Fibonacci. 34. Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. sub un unghi de cca. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu.

Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. . fără a se exagera prin risipă. presupunând unirea trecutului cu prezentul. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă.mare de această valoare. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual.

etc. În ultima perioadă (sec. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. radia ia solară. erau prelungiri ale încăperilor. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). caracteristice diferitelor epoci istorice. dar şi elemente minore precum microrelieful. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. vegeta ia. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. de mai târziu. francez sau regulat) a stat. V. aspect preluat şi de romani. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. câmpii. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. civiliza ii. vase sau fântâni arteziene. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte.1. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. arhitectural. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor.2. . activită i. în general. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. bazine. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. întotdeauna de formă dreptunghiulară. Acest stil prezintă mai multe variante.1. eroziunea). Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. precipita iile) sau for ele majore (vânt.1. La romani grădinile. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. epoci.). Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. fiind ornate cu statui. Stilurile spa iilor verzi 5. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). Stilul geometric Stilul geometric (clasic. apă. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. 5. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). pâraie. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. Grădinile în stil maur. iar în cadrul stilului peisager sau liber. caracteristice Renaşterii şi Barocului.1.Cap. râuri. văile râurilor. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. În amenajarea spa iilor verzi.

cascade sau bazine. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. regulate. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. Elementul principal. Aceasta. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. 5. respectiv axa principală. numit şi capul de compozi ie. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. Apa aduce prospe ime. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. scări. rampe. bogat ornamentate. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”.1. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. situat în pozi ie dominantă. statui sau vase sculptate. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. unele păstrându-se şi în prezent. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. taluzuri. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. cu denivelări mici. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. ce constituie perspectiva principală. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. fie de a le limita pe altele. precum şi oglinzi de apă. canale sau oglinzi de apă. aplicat până în prezent. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. fiind nivelat şi modelat în terase largi.2.1. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. pe linii drepte şi curbe.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. sau de perdele de arbori. cu numeroase ziduri de sprijin. fiind subordonate toate elementului principal. balustrade.

3. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului.1. fiind dispuse în re ea geometrică. compozi ia fiind liberă.1. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură.1. . abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. 5.2. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. fiind obositoare ochiului. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare.de apă. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor.1. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. 5. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. cu precădere în Olanda. fie sub influen a literaturii noi. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. Stilul peisager Stilul peisager (liber. sub influen a stilului rococo din arhitectură.2. în ansamblu. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare.3. natural. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă. În această situa ie. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. în Anglia. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. în formă de tablă de şah. care dau varietate şi fantezie compozi iei. 5. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. Aleile sunt rectilinii. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. mai ales a celor de gazon. conducând spre diverse amenajări. având cel mai adesea relief variat. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. fie sub influen a pictorilor peisagişti. Toate acestea au fost duse la extrem.

În jurul clădirii principale. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. frumoasă şi îndelungată. vor fi folosite pâlcurile. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. cu aspect natural. sinuos chiar. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. cu înflorire bogată. roci sau stânci. toate elementele. Simetria şi echivalen a sunt excluse. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. specii lemnoase decorative. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. atunci când aceasta există. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. prin aducerea de pietre. Apele. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. masele vor avea conturul neregulat. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. peluze. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. Aleile au un traseu liber. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. lumini şi umbre. în diferite zone ale grădinii. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. chiar exotice. covoare sau dispersate solitar. de grote sau chiar cascade. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. intervenindu-se totuşi în detaliu. ce urmăreşte formele de relief. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. neregulat. fie naturale. în pete neregulate sau eliptice. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. sub formă de mase. se vor folosi specii de talie mică. volume. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. curb sau sinuos. . urmând caracteristicile terenului. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. Rocile. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. fie create. care în mod natural sunt dispersate. pajişti şi diferite grupaje floricole. cu contur regulat. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

. unei mări sau ocean). Genul de bucurie Genul de bucurie. volume. De asemenea. largi.5. 5.4.2. cascadele. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului.5. 5. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. culori.3. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. de veselie sau de entuziasm. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri.2. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. dispuse într-un masiv păduros. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. de stâncile. de luminişurile retrase. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. umbră şi lumină. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. atât sub aspect psihic cât şi fizic.2. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. cu flori având culori calde. având ca fundal imagine unor mun i înal i. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. forme. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise.

VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). atât urbane cât şi periurbane. dispuse într-o re ea continuă. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. etc. re ele stradale. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. gazului metan. în strânsă corelare cu structura urbanistică. sta ii de distribu ie a apei. ce asigură protec ia multiplă a mediului. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. recrearea şi odihna popula iei. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. grădinile sau scuarurile. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. 6. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. energie termică.2. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie.). Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. dimensionate. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. limitarea perimetrului construibil. 6.1. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. cât şi legătura dintre acestea.Cap. zona industrială. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. . profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. energiei electrice. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. sunt judicios repartizate. Ca regulă generală. zona politico-administrativă. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie.

planta ii antiincendiare. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. lungi de sute de metri. constituită din spa ii verzi periurbane. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. care traversează localitatea şi care.cu acces nelimitat. transversală sau longitudinal-transversală. şi în care intră: parcuri. După accesibilitatea popula iei largi: . . planta ii de pe lângă unele dotări publice.Această re ea poate avea o dispozi ie radială. păduri parc. grădini sau scuaruri). Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. parcurile şi bazele sportive. . grădini botanice. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. grădinile locuin elor individuale. grădini zoologice. întreprinderilor. numite şi spa ii verzi publice. zonele de agrement (păduri de recreare. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. a solului. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. a spitalelor. acoperişurile verzi.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale).cu acces strict. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. ştranduri). amplasare. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. grădini şi scuaruri publice. 1. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. fiind diferite ca mărime. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. de regulă. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. 6. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. După pozi ie se deosebesc: . pepiniere. radial-concentrică. planta ii antierozionale. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. grădini publice.cu acces limitat. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. grădini botanice. . a apei. a sta iunilor balneo-climaterice).3. păduri de recreare. 2. fac legătura şi cu centura verde a oraşului. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. planta ii de protec ie (a localită ilor. dotări şi func ii. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. scuaruri. . aici încadrându-se: sta iuni experimentale. grădinile botanice şi cele zoologice. pepiniere. de folosin ă generală. planta iile din cimitire. ce sunt administrate de primării. concentrică. longitudinală. în func ie de sistemul stradal al localită ii.

terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. culturale sau de învă ământ. frecventează simultan acel scuar. asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale.4. După destina ie. După durată. parcuri expozi ionale. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. După modul de amplasare. . scuarurile pot fi situate: . Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire.în interiorul cartierelor de locuit. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative. planta ii cu efect de parazăpezi. . fiind destinată odihnei de scurtă durată. alpinarii. gazon. rozarii. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. . scuarurile por fi: . planta iile de consolidare antierozională. configura ia terenului şi construc iile din jur. păduri parc. grădini şi parcuri publice. . .în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. parcuri dendrologice. situată în intravilan. caz în care acestea sunt uşor accesibile.temporare sau provizorii.3-3 ha. pepinierele. având în componen a lor doar arbuşti. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0.permanente. situate de regulă în cartierele de locuin e.3. perdelele de protec ie. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. .spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. destina ie.3 ha. . ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. parcurile sportive. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă.spa ii verzi de înfrumuse are. Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. 6. Raza de deservire a unui scuar este de cca. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. ce se înfiin ează pe terenuri virane. spa iile verzi din cimitire. în cca.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. păduri de agrement. scuarurile pot fi: .înconjurate de străzi sau artere de circula ie. edificii culturale. destinate construirii unor cartiere de locuit. cu rol decorativ: scuarurile decorative. 400 m. După func ii: . nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. 6-8 minute. spa iile verzi pentru copii şi tineret. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. parcuri şi grădini zoologice.

Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). Dată fiind această distan ă de deservire. scări (în cazul terenului accidentat). frecventează grădina în acelaşi timp. Intrările vor fi reduse ca număr. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase.. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. de învă ământ. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. . datorită inexisten ei căilor de acces. alei. De exemplu.5 km. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. respectiv arbori şi arbuşti. statui. .scuarurile cu func ie prioritară decorativă.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. situate în jurul unor institu ii publice. aranjamente şi decora iuni florale. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. boschete. a obiectivelor culturale. în cadrul oraşelor mari. spre periferia scuarului. Spre deosebire de scuar. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. 3-4 ha. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. în lungul aleilor. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc.5. zone umbrite dar şi zone însorite. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. 15-25 minute. bănci. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. 6. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. respectiv: sectorul pentru copii. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. de mers lejer. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. de pe o rază de 1-1. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. Dispozi ia aleilor. peluze de iarbă. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. respectiv o intrare la cca.

Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. cafenea. de lungimi şi dificultă i diferite. restaurant). Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). respectiv sta ionare). de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. cofetărie. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. 6. manifestări artistice). ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). În foarte multe cazuri. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. sporturi. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). într-un cadru peisagistic deosebit. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. diferite dotări (cişmele. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. adăpost de ploaie. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. expozi ii. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. locuri pentru jocuri statice. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. şi de capacitatea proiectată a parcului. WC public). Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. bazine sau chiar un mic lac. . Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. ce depăşesc 20 ha. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. datorită suprafe ei pe care o reclamă. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. şi de densitatea popula iei. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. bănci. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate.000 de locuitori trebuie să existe un parc.6. de re eaua stradală limitrofă. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

punct de distribu ie a energiei electrice. structură şi folosin ă diferite. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. . În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. 6. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. 6. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. în func ie de pozi ia. arii de joacă pentru copii. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. şi străzi şi bulevarde deschise. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. pentru diminuarea zgomotului. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. şi alte multe specii pentru varietate. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. ocupând suprafe e importante. Au scop sanitar. ale unui cvartal sau ale unui cartier. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. partere cu flori. recreativ şi decorativ. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. parcări. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2.2. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta.liber este de 3. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate.8. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. a noxelor sau a altor factori de inconfort. orientarea şi înăl imea clădirilor. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. Astfel. suprafe e îngazonate. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. alei pietonale.1. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. Speciile vor fi alese şi amplasate. tomberoane). la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. 6.8. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora.8.

Grădinile interioare. piscină. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. miniseră. arbuşti şi liane. arbuşti tunşi. stânci şi pietre. un mic bazin cu aspect natural. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. În cazul vegeta iei. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. cu o compozi ie relativ simplă. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. uşor de între inut. lămpi pitic. pergolelor. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. grădina este structurată şi amenajată. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. barbeque. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. activită i de grădinărit. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. precum gazonul. sau specii de răşinoase. chioşc de grădină. minilivadă. spitale. fie prin realizarea unui gard viu înalt. fie după propriile idei. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. o cascadă miniaturală. arbustive sau lemnoase. minigrădină de zarzavaturi. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. suprafe e îngazonate. În cazul unor locuin e. cititul. bazin cu peşti decorativi.) acestea pot fi: grădina de fa adă. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. În func ie de mărimea acesteia. aranjamente florale. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. servitul mesei. arbori. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. chioşcurilor şi treiajelor. Grădina de fa adă. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. dar şi a unor hoteluri. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. Astfel. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). În func ie de mărimea spa iului disponibil. de gusturile proprietarului. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. trandafirii. magazie de unelte. institu ii. gazonul. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. diferite jocuri. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. sedii de firme. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. precum şi diferite specii cu port pendent. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . joasă sau fără împrejmuire. sediu de firmă etc. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. a unor grupuri de specii sempervirescente. padoc şi cuşcă pentru câine. mobilier de grădină.

specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. cu strat fertil mai gros. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. format din fibre minerale. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. se recomandă acoperirea acestuia. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. cu arbori şi arbuşti de talie mare. unele specii din fam. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. . Peste acesta se aşterne stratul fertil. fam. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. astfel. durabilă şi de bună calitate. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. Urmează un strat de separa ie. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. 6. de regulă. specii de gazon (fam. Saxifragaceae. printre spa iile rămase libere între plante. forme sau provenien e. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. cu pietriş (de tip sort). sau numeroase alte specii floricole. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. fiind de maxim 10-15%. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. Brassicaceae sau Campanulaceae). instala ii electrice. de la bun început. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. În func ie de caracteristicile lor. alături de plante cu flori şi alei. Poaceae).9. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. poate contribui la estetica compozi iei alese. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. în vederea efectuării eventualelor repara ii. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. canalizări). pentru speciile de plante vivace. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. Crassulaceae. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării.

diferite pulberi sau noxe.10.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. al proprietarului (locuin ă privată). prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. în zilele însorite. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane..influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi.şi nu în ultimul rând. al muncitorului (fabrici. cabinete). creându-se spa ii pentru odihnă. hale. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor.5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. . respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. . acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş. comportându-se ca un bun strat termoizolant. prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. . . 6.acestea re in diferite cantită i de praf. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. ateliere). acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. al bolnavului sau pacientului (spitale.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. Ca şi în cazul grădinilor interioare. . sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. spa iile verzi propriu-zise. Din suprafa a acestor complexe sportive. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire.reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. policlinici. . fiind dotate cu mic mobilier de grădină. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. institu ii administrative). Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. şi constituie unită i de sine stătătoare. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. . până la 4-7.

tobogane. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. balansoare. gazon sau arbuşti. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). 7-10 ani.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. când sunt în afara localită ii. şi să nu producă fructe ce pot murdări. grădinilor publice sau a parcurilor. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. polo). cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. caz în care au caracter de tabără. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. duşuri etc. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. 100 m2 până la câteva hectare. precum şi specii floricole şi de gazon. sau în cadrul scuarurilor. 1000 m2 pentru 40-50 copii. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. bănci.11. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. leagăne. labirint. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. 20-25% pentru terenurile de joacă. arte mar iale). cu ghimpi (Berberis . cu solul permeabil. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. 11-15 ani. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. oină). 6. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. separate prin vegeta ie. diferite săli de sport (gimnastică. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. clădiri administrative. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. în care constituie sectoare de sine stătătoare. grupuri sanitare. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. Suprafa a variază de la cca. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. bârnă de echilibru. 3-6 ani. clădiri pentru vestiare. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. baschet. handbal. Stilul adoptat este cel mixt. cu precădere împotriva vânturilor dominante. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. atletism). tenis). Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. volei. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. respectiv: până la 3 ani. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. bazin acoperit sau în aer liber (înot. 30-40 copii. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. volei.

şi spa ii verzi cu diferite amenajări. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. a zgomotului şi a gazelor. Dar în func ie de microrelief. flori. destinate odihnei.12. alei pentru biciclete sau trotinete. coşuri de gunoi etc. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. balansoare. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. arbori de mărimea a III-a. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. . cu rol de protec ie împotriva prafului. Rhus typhina). spaliere. medicinale şi melifere. labirinturi. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. 6. cele cu frunze. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. teren pentru focul de tabără. un mic monument sau un bust. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă.). iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. bazin pentru înot. tobogane.). eventual un mic stadion. cât şi zone însorite. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. grădina de zarzavat. flori. rabate sau diverse aranjamente floristice. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. care murdăresc. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. ce poate cuprinde: o mică livadă. dotările vor fi mult mai complexe. bănci. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. cu frunze. pârtie pentru schiuri. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi.. În cartierele de locuit sau în scuaruri. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. arbuşti fructiferi. pistă pentru patine cu rotile. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. plante tehnice. corpuri de iluminat. bârnă pentru echilibru. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. pistă pentru alergare. Robinia sp. bibliotecă volantă. Laburnum anagyroides. leagăne. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. bob sau săniu ă. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. sau care să fie toxice (Taxus baccata. În cazul taberelor. fructe sau semin e. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i.sp. terenuri pentru jocuri de masă. ronduri.

Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. pentru mărirea gradului de vizibilitate. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. diferite. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. cu cel mai mare impact peisagistic. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. . birourilor. precum şi obiecte din materiale calde.5 m2 de teren sportiv. 6. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. pentru fiecare elev. este vegeta ia lemnoasă. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. pasive cu rol calmant. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. func ional şi estetic. sau a celor rezervate pauzelor. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. calmante. Componenta cea mai importantă. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. familiare. Spa iile verzi din incinta spitalelor. 6. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. respectiv cea a intrărilor. având ca dotări mese. cu specii floricole având culori liniştitoare. cu rol stimulator. de a diminua poluarea fonică.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani.14. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1.13. bănci. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. cu excep ia intersec iilor. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. rabate de flori. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. De asemenea. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. Astfel. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci.

favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. brad. influen ând benefic recuperarea acestora. reduse doar la aliniamente de arbori. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. Astfel. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. De asemenea. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. ce au efect liniştitor. centrale. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. 6. bine delimitată. Parterele cu flori cu nuan e reci. chioşcuri). acoperite cu plante agă ătoare. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. ar ar american. cimişir. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. .Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. chiparoşi. Dacă spa iul permite. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. prezintă şi o zonă. din specii sempervirescente. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. numită „cimitirul eroilor”. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. dispuse în lungul aleilor principale. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. necesare bolnavilor. separarea diferitelor amenajări precum parcări. flancate de planta ii sobre. glicină sau trandafiri. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. Cimitirele mari. pornesc mai multe alei rectilinii. tisă. constituit din biserică. În func ie de destina ia institu iilor respective. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. cu alei şi căi de acces paralele. drumuri interioare de acces auto etc. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. cu bănci şi şezlonguri. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. molid. castani porceşti. precum şi pergole cu vi ă de vie. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. datorită lipsei de spa iu. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare.15. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. paltini. de la intrarea principală sau de la biserică. purificarea aerului. sau în sens radial. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. dar şi specii de foioase precum: tei. capelă sau un monument memorial. sau în jurul edificiului central. Astfel. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. sau chiar garduri vii. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri.

Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. Aster sp. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. pentru realizarea acestor denivelări. de maximă circula ie. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. surse de zgomot puternic). în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. sunt: trandafirii. În cazul în care terenul nu este prea frământat. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. de recreare. Spa iile verzi cu profil specializat 6.. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. iedera (Hedera helix). Paeonia sp..16. sanitară. din specii sempervirescente. după considerente ştiin ifice (taxonomice). corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. utilită ile şi căile de acces. saschiul (Vinca minor). Sedum sp. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. halde. Chrysanthemum sp. se execută lucrări de excavare. Sistemul de drumuri. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. să existe mijloace de transport în comun. Ca specii lemnoase frecvent folosite. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii.).16. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. Lupinus sp. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. arborii fiind evita i. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. Microrelieful. situate în intravilan sau în extravilan. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare.1. de taluzare sau de înăl are a unor zone. 6. dar şi în punctele cheie. Sempervivum sp. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. dar şi culturaleducativ. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific... sanitar şi decorativ. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. alimentară. în afară de cele amintite. după concep iile .Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. industrială sau medicinală a plantelor. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. Convallaria majalis etc. caprifoiul (Lonicera japonica). Narcissus sp. să poată fi realizat pe jos. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. de recreare şi decorativă. cu multe denivelări. după importan a decorativă. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat.

în acest sector. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). muzeu. fie în fa a clădirilor importante (birouri. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. până la cele superioare (ultimele fiind . de la cele inferioare. vara îngropate în sol. pergole. englezeşti. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. dar în containere. diverse suporturi sau chiar ziduri. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. fie se desfăşoară între cele două elemente. estivală sau autumnală. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. ierbar). dar şi publicului larg. Polianta. În sectorul florei Globului. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. melifere. ce au diverse întrebuin ări. plante aromatice. urcători. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. licee sau a alte unită i de învă ământ. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. hibrizi Polianta. Sectorul plantelor spontane folositoare. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. Ca sectoare. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. Sectorul plantelor de cultură. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. tehnice. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. sau arbori cu efect decorativ deosebit. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. şi implicit expozi ii foarte diferite.). Realizarea planta iilor floricole. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. flora Asiei etc. la exterior. numit şi colec ia botanică. vernală. arhitecturală. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. serele. sectorul plantelor de cultură.). sectorul sistematic. sectorul florei diferitelor zone geografice. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. sectorul plantelor acvatice. grădina japoneză. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. sectorul plantelor spontane folositoare. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. hibrizi floribunda etc. leguminoase.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. de parc. rozariu-ul. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. rădăcinoase). Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. sectorul administrativ. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. medicinale etc. treiaje. Rozariu-ul.

. sera colec iilor.2. pepinieră. subtropicale. didactic. pădure de răşinoase. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. 6. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. uneori chiar un miniparc zoologic. Astfel. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. pod arcuit din piatră. mediteraneene. industrial sau alimentar. sera plantelor acvatice tropicale. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. pădure de foioase. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. colec ie de trandafiri. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. sera înmul itor. ornamental. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate).16. pădure mixtă. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. sera azaleelor şi cameliilor. lanterne de piatră. după zona geografică de provenien ă. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. Vegeta ia forestieră spontană. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. decorativ şi recreativ. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. clădiri administrative. pasul chinezesc din dale de piatră. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. sera rezervată expozi iilor florale. Grădina japoneză. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. sau din alte regiuni calde ale Globului. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. pajişti. sau mai rar. prin solu iile de amenajare adoptate. sera orhideelor şi a plantelor epifite. sera plantelor din regiune mediteraneană. în apropierea intrării principale. verii sau toamnei. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. este dispus de regulă.monocotiledonatele). Complexul de sere. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. Prin structura. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. se deosebesc: sera palmarium. poartă torrii.

Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. cu o suprafa ă de 34 ha.De regulă. Timiş). Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. având o suprafa ă de 48. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. Bacău).arboretumul Dofteana (jud. . interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. Pe ansamblu. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi.3.arboretumul Bazoş (jud. gropi de gunoi. trebuie să ocupe suprafe e importante. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. având în acest sens îngrădiri. . clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. de tipul cuştilor cu gratii. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite.5 ha. Bacău). înfiin at în 1909. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager.5 ha.arboretumul Hemeiuş (jud. în ceea ce priveşte frumuse ea. al XX-lea. a masca zidurile inestetice. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. înfiin at în 1880. . de tip „microbiotop sau minihabitat”. pot fi amintite: . stâncării. este necesară construirea de voliere largi. înfiin ată la începutul sec. curs de apă. cu o suprafa ă de 60 ha. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. înfiin at la începutul sec. . bazine. să nu existe zone industriale. înfiin at în 1908.16. Arad). cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. al XVIII-lea. perdele sau garduri mascate cu liane.grădina dendrologică Macea (jud. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. 6. pentru a completa ambientul. cu o suprafa ă de 20.arboretumul Simeria (jud. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. vechimea şi mărimea colec iilor. care va fi folosită atât ca sursă de apă. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. Hunedoara). care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. având o suprafa ă de 70 ha. În cazul păsărilor zburătoare. de recomandat cât mai largi. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. strâmte. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. .

stârci. grauri etc. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. păuni. mierle. bivoli. găini de ornament. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. pantere. lei.sectorul primatelor. bazin. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. pescăruşi etc. în care sunt găzdui i: elefan i. galinacee etc. în special forestieră. gheparzi etc. . câini dingo. cucuvele.: . girafele. pot fi amintite: . stânci. asini etc. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. pentru sezonul rece. pentru diferite specii de urşi.sectorul marilor ierbivore.). . . cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor.. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. . trunchiuri de arbori. . fie cu voliere foarte mari. mici palmipede. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. şi pentru răpitoarele de noapte. umiditate. care asigură accesul unui segment important de vizitatori. alpin şi subalpin etc. ce adăpostesc pisici sălbatice.. jderi etc. cât şi spa ii largi. . râşi. cai sălbatici. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. ierbivore mici. . pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. caprine.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. carnivore mici. cu voliere şi vegeta ie. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. şopârle. . pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. elan. căprior. şi padocuri acoperite. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. pentru speciile care nu pot părăsi locul. . ovine. pelicanii..sectorul felinelor mari.sectorul stru ilor. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. zimbrii etc. dromaderi. cerb lopătar. şerpi sau crocodili.sectorul reptilelor. distan a nu trebuie să fie prea mare. canari. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. cu microbiotopuri amenajate cu grotă.) sau spa ii deschise. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. de numărul de specii. lupi.sectorul felinelor şi carnivorelor mici. pume. ren. uli. . să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. porumbei sălbatici sau de ornament. pentru sezonul estival. ce cuprinde voliere cu fazani. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. cameleoni. în aer liber.sectorul urşilor. precum lebedele. cormorani. zebre. cinteze. iguane.sectorul rezervat pentru antilope. pentru inerea acestora în sezonul hibernal. . de amenajările respective. constituit dintr-o clădire..) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. De asemenea.sectorul păsărilor de baltă. lama şi alpaca. turturele. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. .sectorul cervidelor şi cabalinelor. cum sunt bufni e. pentru sezonul cald.sectorul păsărilor tropicale sensibile. prin plimbare. cu zone largi amenajate pentru tigri. bibilici. gâştele.sectorul păsărilor răpitoare. ciufi. unele specii de ra e. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza.sectorul galinaceelor şi columbidelor. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. prevăzut cu arcuri largi descoperite. şoimi. libere. vulpi. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali.

poteci şi alei de plimbare. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. şi nu numai. sau a aranjamentelor florale.17. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. a eventualelor surse de poluare. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. precum: un lac. nisip sau alte materiale locale. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. Astfel. se vor prevede spa ii largi. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. pădurea-parc sau parcul-pădure. un punct de belvedere asupra oraşului. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. acoperite cu pietre. în mişcare. formată din planta ii forestiere. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. având produse care să nu dăuneze animalelor. pot exista în incintă şi muzee. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. Pădurea-parc (parcul forestier. a unor peluze întinse de gazon. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. care să nu depăşească 4%. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. În zona intrării principale. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. cişmele cu apă potabilă. toalete ecologice. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. de entomologie etc. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. un curs de apă. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. 6. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. . de purificare a aerului etc. dar în raza de deservire a localită ii. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. un sit istoric (ruinele unei cetă i). Alte amenajări. se deosebesc: parcul forestier. În unele por iuni ale pădurii-parc. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. fântâni. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. de zoologie. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic.

aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. a unui râu. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. tabere şcolare. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. căi de acces cu trasee mai lungi. zone de picnic. în unele zone de interes curativ. terenuri de tenis sau de fotbal. numită impropriu pădure de agrement. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. piste pentru biciclete sau pentru role etc. solul. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. zonele nisipoase. 6. hidrografia şi environnement-ul. Astfel. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. De asemenea. . sau de interes turistic.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora.17. puncte de belvedere etc. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. topoclimatul. expozi ia. balnear (izvoare minerale. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. pozi ia pe versant. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. falezele sau malurile abrupte. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km.). Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. telecabine. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . Amenajările de tipul campingurilor. pot fi ştrandurile şi campingurile. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. stâncile. telescaune.5-2 ore.1. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. terenuri sportive etc. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. Pădurea de recreare. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. izvoare termale etc. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. situate pe malul unui lac. Unele elemente naturale precum mlaştinile. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. lipsite de vegeta ia forestieră. cu cât terenul este mai înclinat.

care prin fenomenul de . refugii) pentru a oferii adăpost. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. fără extreme mari. Tot în acest sens. De asemenea. noroi. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. alunecări de teren. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. În acest sens. cu privire la temperatură. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). fiind preferate zonele cu amplitudini mici. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor.. vegeta ia are aspect veşted. sau spa ii adăpostite. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. frunziş sărăcăcios. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. frunze prăfuite sau galbene. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. prezen a prafului. Orientarea nordică a unor terenuri. temperatura aerului mai ridicată. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. ce au un efect benefic pentru zonele din jur.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. altitudine etc. destinate practicării unor activită i. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. dotărilor sau diferitelor echipamente. pavilioane. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. vânt. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. Cu privire la mişcările aerului. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. este mai rece şi mai umedă. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. plantele prezintă creşteri foarte mici. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. temperaturile sunt moderate. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. plajelor etc. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. această zonă este cea mai expusă vânturilor. gradul de expunere a teritoriului. iar solul este mai pu in umed. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. suprafe e umede improprii. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. băl i.

dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. lac). sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. capătă por iuni dezgolite. În zilele călduroase de vară. de cea ierboasă. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. Hidrografia teritoriului. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. iaz. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. . atunci aceasta este şi primitoare. râu. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. natura solului. aerisite. situl sau vecinătă ile. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. Cei care doresc să se odihnească. 6. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. compozi ia şi vârsta arboretelor. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. Environnement-ul. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. de o acumulare mai mare sau mai mică. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. regimul şi tratamentul etc. În acest sens. dar nu neglijabilă. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic.2.spulberare. de poten ialul teritoriului. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. a fermelor de animale. precum realizarea igienei corporale zilnice. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. filtrare şi transport al apei. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. care este dată de natura sursei (izvor. pârâu. poieni. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. libere (luminişuri. de temperatura acesteia. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. va avea o atractivitate sporită. O zonă lipsită de un curs de apă. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. apa este importantă sub aspectul calită ii. De regulă. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. prepararea hranei. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. ce diminuează calitatea acestora.17. schi nautic etc. pescuit. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. prezintă o atractivitate foarte redusă. şi din contră. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. Când o pădure de recreare este echilibrată. liziere). chimic sau fonic zonele din jur. sau ca sursă de apă potabilă. de modul de captare.

în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă.. păduri pentru plimbare şi păduri parc. şi este favorabilă pentru plimbări. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. Sub raportul vârstei. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. publicul larg le preferă pe cele amestecate. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. luminişuri pentru odihnă. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. ce induce plictiseala şi pasivitatea. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. a culorii frunzelor etc. datorită vizibilită ii foarte bune. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. care determină o scădere a densită ii. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. ce calmează şi relaxează vizitatorul. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. Aceste dotări vor fi discrete./ha). ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. de motiva iile şi aprecierile lor. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. în func ie de fenofazele speciilor respective. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. ce are o densitate mică (200-500 buc. . cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. indiferent de specie. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. are aspectul unei păduri falnice. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. Codrul regulat vârstnic. Iarna se remarcă răşinoasele. ce au un efect peisagistic major. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. bine pusă la punct. capacitatea de primire începe să crească. dispuse pe anumite trasee. cu locurile de parcare aferente. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. dau peisajelor un pitoresc aparte. dar în zilele geroase cu chiciură. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. la agresiunile vizitatorilor. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte.

Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. Arboretele vor avea consisten ă moderată. de cei care evadează din cotidian. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. cişmele. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. aer curat. odihnă. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). Zona de plimbare. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. amenajările. pentru linişte. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. soluri scheletice. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. . camping. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. reprezintă cca. mult căutate şi apreciate de publicul larg. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. ce trebuie să fie ireproşabilă. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. să fie drenat. şi prezintă diferite construc ii. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. instala ii sau echipamente. obiectivele etc. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare.Pădurile de recreare se sistematizează. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. cu forme interesante. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. Zona de primire şi odihnă. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. cu investi ii mai reduse. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. acest lucru favorizând. prezintă ponderea cea mai mare. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. vor fi evitate de vizitatori. În raport cu întreaga pădure. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. destindere şi pentru activită i de picnic. De preferat ca aici. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. repaus etc. izvoare). să aibă o textură uşoară. zona de plimbare şi zona de regenerare. terenuri de joacă pentru copii. prin împăr irea pe anumite zone. de cca. insistându-se în mod special asupra cură eniei. Zonele cu soluri reci şi umede. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. Aceasta este zona preferată de marele public. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. echipamente sanitare şi de igienă. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. fiind astfel organizată.

de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. cabană. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. au o lă ime optimă de 3. este constituită din diverse suprafe e. locurile de parcare. cu pante domoale. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. pot avea por iuni comune. nu prea lungi şi nu prea înclinate. monumente. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. han. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. vestigii ale unui castel sau cetă i. camping). rezultate prin ruperea. spre diferite puncte de interes din pădure. un număr sau o emblemă. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. fiind eliminate tasarea solului. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. dispersate în cadrul celorlalte două zone. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare.5-4 m. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. zone cu fructe de pădure etc.3. şi echipamente specializate. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. restaurant. peşteri. prin optimizarea spa iului în general. 6. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări.17. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. fiind total protejate. forma iuni geologice interesante etc. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. dificultatea.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . având un specific aparte.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. care sunt interzise accesului publicului. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. de la o clădire de interes general (cabană. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. restaurant. Traseele potecilor vor fi diferite. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. puncte cu vederi panoramice. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. ruine. terenurile de joc. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. întâlnite doar în anumite păduri. smulgerea sau tăierea puie ilor. arbori deosebi i. respectiv 4-10 km/100 ha. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative.

sau pot fi mici. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. groapă sau container pentru gunoi etc. dalele de piatră. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. vor evita pe cât posibil artificialul. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite.aceste puncte bănci. camping. loc pentru focul de tabără. de amploarea investi iilor. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. pietrişul. fântâni sau alte surse de apă. de 2-3 maşini. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. vatră din piatră pentru foc. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. parcările pot fi: în ciorchine. masă cu scaune sau bănci. spa ioase şi capabile să absoarbă. pe ansamblu. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. în special pe latura vântului dominant. coş de gunoi. formele regulate şi simetriile. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. respectiv grupuri de arbuşti. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. capătul drumului principal). Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. miniterenuri de fotbal. restaurantelor. un număr cât mai mare de autovehicule. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. respectiv nisipul. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). Parcările pot fi mari. şi pot fi: terenuri de tenis. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. fiind mult apreciate de vizitatori. dispuse în apropiere. cabanelor. şi variază în func ie de microrelieful specific. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. în pinten. peluze pentru golf. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. WC-uri ecologice. Locurile de parcare. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. . şi să se folosească materiale cu aspect natural. diverse amenajări pentru jocul copiilor. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule.

sau parcurile cu specii de vânat autohton. 6. educative.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6.18. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. pedologic sau de altă natură. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . . conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică.1. incompatibilă scopului atribuit. protec ia ecosistemelor. geologic. recreative şi turistice. faunistic. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. De asemenea. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. având o înăl ime corespunzătoare. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. hidrologic. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă.The International Union for the Conservation of Nature . floristic. Astfel spus. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. speologic. paleontologic. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal.18. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. cu aspect cât mai natural. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală.

Cozia. sate. vile. educativ şi recreativ. muzee cu specific local. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: . destinate cercetării ştiin ifice. cultural şi recreativ. drumuri. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. construc iile (case. . cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive. Cheile Nerei .să aibă forma ii geologice interesante. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. Mun ii Măcinului. . cu flora şi fauna sa. care servesc recreării popula iei.2. floră şi faună intacte. remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. Retezat. beneficiind de o protec ie suplimentară. hanuri sau locuin e izolate. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani. în scop ştiin ific. conforme cu peisajul. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte. Domogled . vegeta ie.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. . recreării şi turismului”. . . unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite.sunt peisaje naturale de mare frumuse e. respectiv fenomene naturale originale.Hăşmaş. . care grupează o serie de atrac ii turistice.să fie deschis turismului organizat. hoteluri. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . activită ile de turism vor fi bine organizate. Piatra Craiului. 6.zona exterioară. .Valea Cernei. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. şi Semenic – Cheile Caraşului. .teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. . zona rezerva iilor integrale. Cheile Bicazului .să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii.să fie interzisă vânătoarea. expozi ii.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. neatinse de activită ile umane. Rodna.speciile vegetale şi animale. educativ. elemente de etnografie si folclor. Ceahlău. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură.18. specifice.Beuşni a. În prezent.

potecile vor fi bine marcate pentru turişti. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. Vânători – Neam . servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. conform Legii nr. Balta Mică a Brăilei. următoarele: Apuseni. Bucegi. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. vegeta iei sau faunei. 6. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. Grădişte Muncelului – Cioclovina. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii.3. clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. Nomenclatura din ara noastră. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală.18. se promovează regenerarea naturală. geologice şi geomorfologice (tip g). limnologice (tip l). Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . 9/1973. nu se împuşcă. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase.. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. solului. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. . Por ile de Fier. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. paleontologice (tip p). lacuri şi cursuri de apă. rezerva ii ştiin ifice. rezerva ii naturale. ca parcuri naturale. Acestea pot fi: botanice (tip b). mixte (tip m). fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. forestiere (tip f). În ara noastră sunt constituite în prezent. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general.zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse.

rezerva iilor naturale. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. fenomene geologice unice (peşteri. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. educa ie si instruire în domeniul mediului. parcurilor naturale. locuri fosilifere. cursuri de apă. cascade. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. . Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. ştiin ifice sau peisagistice. chei).ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. arbori seculari.

culoarea.diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben.costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp.Cap. Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde. mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult). frunzelor. . Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: . .umiditatea atmosferică. .regimul de umiditate din sol. pentru speciile floricole fiind alocate doar cca.cerin ele speciilor fa ă de: . volume.2. florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei). ce vor alcătui în final o unitate. textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp.fertilitatea solului. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde.factorii ecologici edafici: .temperatura aerului.diversitatea foarte mare a ramurilor.1. . .rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. Prin acest material. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective. 6. 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde.lumină. compozi ii. VI.1. . roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare. .vânt. Criterii de alegere a speciilor 6. proiectantul de spa iu verde creează forme. ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6. Astfel trebuie avut în vedere: . ruginiu. . comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon.2. .maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. material care îşi schimbă volumul.îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare.textura şi profunzimea solului. . . care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite). constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. .factorii ecologici climatici: .

etc.. . plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere.oxidul de sulf. .factori poluan i.2.oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze). (produc căderea acelor la răşinoase. . .factori geomorfologici: . .clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar).vegetali. în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat. . Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman. se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. . 6. .fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor.dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei.2. fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze. .animali.factori antropici: . . . .compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri. prevenirea şi combaterea dăunătorilor. a produc iei de masă lemnoasă). . Dintre aceştia : . Astfel. fa ă de cele periurbane.configura ia terenului.altitudine. numite arsuri). fertilizare. . determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor). . Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie.factori biotici: . dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare).troficitatea solului.pantă. considerate cele mai rezistente). dioxidul şi trioxidul de sulf. fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. cloroza esutului asimilator. .compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze.monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul). .con inutul de schelet. dar şi asupra celui animal sau vegetal. Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane. În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor.expozi ie.smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice. numindu-se şi cea ă oxidantă.

bradul de Caucaz.rezistente Exemple de specii: . Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”.foarte sensibile . fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată. 6. prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză. cum se integrează în respectiva compozi ie. arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete. La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare . În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta. . chiar un aspect de bronzare a frunzelor).3.praful rezultă din întreprinderile industriale.rezistente la fluor – mesteacănul.mijlociu rezistente . piracanta. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului. . industria metalurgică şi chimică. . platanul. din arderea combustibililor solizi şi lichizi. Particularită ile biologice ale speciilor 6. intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. etc. fabrici.rezistente la plumb – pinul silvestru.1. ce talie vor avea exemplarele respective.2. .3. coacăzii. stadiu de dezvoltare. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. fenotip.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii.2. .sensibile . corcoduşul. reducerea creşterilor. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie. . subspecie.umbrirea clădirilor. frasinul. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: . arboretele tinere fa ă de cele mature.unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare.pădurile de recreare. . În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase. . ecotip. . zămoşi a de Siria.).aliniamente. propor ia poluantului în atmosferă etc.condi ii de mediu – specie. fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze.rezistente la bioxid de sulf – alunul. tuia.pigmentări. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea.

precum şi re inerea gazelor de eşapament. Morus alba. De exemplu.2. . în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. În tabelul nr. Astfel. sferică.arbuşti. italica.liane.în lungul arterelor. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. a boschetelor. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. Thuja occidentalis var. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. etc. Picea abies.peste 25 m. Abies alba. că ărătoare. .zonele verzi de mici dimensiuni. Pinus strobus. tabulară. fastigiata.7 – 15 m. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit.2.arbori de mărimea I . Populus nigra cv. arbuşti mijlocii 1 – 2m. a prafului. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . şi cea având contur sinuos. . Populus simonii.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. a III-a . columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . Larix decidua.realizarea gardurilor vii. ovală. Acer pseudoplatanus. arbuşti pitici. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. agă ătoare sau chiar târâtoare. . 6. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. Berberis thumbergi. speciile cu înăl imi sub 7 m. obovoidă.15 – 25 m.3. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. Prunus mahaleb. speciile lemnoase volubile. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. Juniperus hibernica. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. a II-a . conică.. mai mici de 1m.

având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. Salix babilonica. Ulmus minor. nana. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: . Juniperus horizontalis. Populus tremula. . pentru protec ie împotriva radia iei solare. varietatea „Globosa” la diferite specii. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: . forma „pendula” la diferite specii precum: fag.mascarea obiectelor inestetice.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. Juniperus communis ssp. . Tilia cordata. . dud negru. ulm de munte. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. umbraculifera Carpinus betulus. Pinus sylvestris.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate.2. Robinia pseudoacacia var.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . Cotoneaster horizontalis.aliniamentele stradale. Betula pendula. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. 6. frasin. . caragană. Juniperus sabina. mesteacăn. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază.3. salcie căprească.3. larice. cireş păsăresc. Fagus sylvatica. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase.zona de primire a pădurilor de recreare. Pinus nigra. Cerasus avium. a prafului şi a vântului. . Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă.

ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). la marea majoritate a speciilor. tortuosa) sau pot fi geniculate. Forma. castan) sugerează puterea. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni.4.2. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri.5. 6. mici sau mari. peluze. pendula. obovată.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. mărimea şi culoarea acestora. Speciile cu tulpini că ărătoare.3. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. ovoidă. etc. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. Salix babilonica. Unele specii au frunze simple sau compuse. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. imprimând anumite sentimente. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar.2. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). 6. Ramuri pot fi drepte.3. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. Chamaecyparis lawsoniana var. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. eliptică etc. platan. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). fie verticală. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. romboidală. imprimă un sentiment de linişte. sau chiar târâtoare. paltin. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. pot fi sinuoase. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. fie orizontală. . prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. fie pendentă. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. lanceolată. Trunchiurile. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa).

ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. precum cele ale speciilor: Acer negundo. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). luminos (primăvara). Acer negundo. argintea. Speciile cu frunze mari. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp.. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. la care verdele se combină cu alb. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. „Aurea” Thuja orientalis f.. Thuja occidentalis f...) sau mari (Ailanthus sp. compuse. Astfel. Hedera helix. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. galben sau chiar roz şi roşu. Tilia tomentosa Juniperus sabina. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. până la verde intens (vara). Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. Populus alba Picea pungens var. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. Gleditsia sp. În tabelul nr. Robinia sp. precum şi diferite exemple de taxoni. Pyrus elaeagrifolia. la verde închis. Ligustrum ovalifolius. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia.Marginea limbului poate fi întreagă. Sorbus aria. Speciile cu frunze mici. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. Aesculus sp. alb argintiu. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). la galben–roşu ruginiu (toamna).). ca în cazul mesteacănului. Euonymus europaeus. biota. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. Carpinus betulus. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. Hippophae rhamnoides. Eleagnus angustifolia. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. pu in incizată dau adânc incizată. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. Juglans sp.

Aesculus hyppocastanum.. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. Picea abies. Acer paltanoides var. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. crem sau galbene. purpuriu Picea pungens var. atropurpurea. Phyladelphus coronarius. Hibiscus syriacus. Juglans regia Fagus sylvatica var.2. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora.3. forma. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. Syringa x. Crataegus sp. În tabelul nr. rubrum 6. hybrida. Corylus maxima var. Malus pumilla var.verde închis roşu. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. Sophora japonica. Pinus strobus Abies alba. Spiraea x. purpurea. Pseudotsuga glauca.. Taxus baccata. Alnus glutinosa. purpurea. Prunus cerasifera var. niedzwetzyana. pissardii. Prunus avium. Ligustrum vulgare albă . Acer platanoides var. Robinia pseudoacacia. Buxus sempervirens. Pyrus sp. Pinus excelsior.6. glauca. Forma şi culoarea florilor. Magnolia kobus. purpurea. Berberis vulgaris var. Pinus cembra. Deutzia scabra. Catalpa bignonioides. Gama de culori ale florilor este destul de variată. vanhouttei. Hedera helix.

Diervilla florida. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. Prunus persica. Buddleia davidi. Forsythia sp. Hibiscus syriacus. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. Magnolia kobus. cu siguran ă că speciile genului Rosa. Diervilla florida. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. carnea.. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Chaenomeles japonica. Dintre toate speciile lemnoase. Cotinus coggygria. Spiraea salicifolia. cu toate varietă ile şi soiurile sale. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. Syringa vulgaris.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens.. Malus floribunda Hedera helix. Forsythia suspensa. Magnolia x. primăvara timpuriu primăvara . Liriodendron tulipifera Aesculus x. Hybiscus syriacus. Chaenomeles japonica. Colutea arborescens. Prunus armeniaca. soulangeana Prunus sp. Kerria japonica. Amorpha fruticosa. Laburnum anagyroides. exceptând albastrul pur. Cornus mas. Laburnum anagyroides. Cornus mas. Prunus cerasifera var. pissardi. Magnolia stellata. Tamarix ramosissima. Phellodendron amurense Spiraea japonica.

Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. dar mai ales în perioada hibernală. 6. Rhus typhina. glicină. iritant. Rosa canina. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. pseudobace) este variată de la specie la specie. Viburnum opulus. Cotoneaster horizontalis. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. ca lumânările (castan porcesc. contribuind prin forma. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. mălin) calmează şi relaxează. Inflorescen ele sferice. Sophora japonica. budleia. Crataegus monogyna. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. Spiraea japonica. Liriodendron tulipifera. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. Colutea arborescens roşie albă . Syringa vulgaris. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant.7. Hibiscus syriacus. lemn câinesc. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. Berberis vulgaris. în sezonul estival sau autumnal..3. amorfă) constituie un factor stimulator.vara toamna Mahonia aquifolium. Spiraea salicifolia. Sambucus racemosa.2. mari (Viburnum opulus var. atribuind ambientului un aspect dispersat. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. Culoarea fructelor. Ptelea trifoliata. neliniştit. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. Kerria japonica Aesculus sp. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus.

8. Platanus sp. Viburnum lantana. Thuja occidentalis. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. ci separat. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. . răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. Ligustrum vulgare. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. precum cimişirul şi tisa. salcâmul. 10. 20. De obicei. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale.3. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. Fraxinus excelsior. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. Catalpa bignonioides. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. Există şi specii cu creştere foarte înceată. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. 6. probabile pentru perioade de 5. Cotoneaster nigra. Picea abies. mesteacănul. De exemplu. Ambientul (noxe. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. Lonicera nigra. calitatea terenului. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. diferi i arbuşti. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. Gleditsia triacanthos.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. iar plopii. unii poluan i din aer sau din sol. Robinia pseudoacacia. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. Mahonia aquifolium.2. 40 ani de la plantare. Abies alba. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. Prunus spinosa. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere.

sau duc la costuri suplimentare. garduri vii. VII. pâlcuri. masive. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. Exemplarele lemnoase. coloritul fructelor). Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice.1. pot fi folosite solitar sau grupat. care nu se regăsesc în efectul ob inut. fie ele arborescente sau arbustive. boschete. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv.Cap. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. labirinturi. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. iar cele decorative prin trunchi. Arborii solitari se amplasează pe peluze. lângă clădiri. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. . ASOCIEREA. în puncte liniştite. curtine. frunze. grupuri. fără agita ie. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. sub diferite moduri. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist.

Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. mai rar două sau chiar trei.5 – 1 m. . gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. pe un contur drept sau sinuos. După înăl ime. Ca regulă generală. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. foarte înalte cu h > 3 m. cu exemplare foarte apropiate. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. înalte cu h = 1 – 3 m. de regulă bine între inute şi amenajate. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. două sau trei rânduri. ob inându-se în final un perete verde. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). trunchi de piramidă. formate dintr-o specie. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine.5 m. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. mici cu h = 0. sistemul Cossonet). ce are amenajate numeroase poteci. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. (gard belgian. în aceste ultime cazuri..

constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. şi cu o capacitate puternică de lăstărire.garduri vii decorative. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. În cazul plasării inverse a speciilor. folosite ca garduri de limită. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. de mascare. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. în care sunt prezente multe bănci. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. de izolare vizuală şi fonică.garduri vii de camuflare sau de mascare. . de preferat o specie locală. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. solemnitate şi hotărâre. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. ce le eviden iază pe primele.După scop gardurile vii pot fi: . În orice caz. Astfel. . nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. mai deschis la culoare. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. cu un aparat foliar bogat. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. sanitar. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii.garduri vii pentru protejare. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. de apărare împotriva vântului dominant. şi coroană bogată. care să constituie fondul principal. protec ie şi linişte. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. solu ie destul de controversată. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. . iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul.

şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. dispuşi inelar. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. pentru mascarea acestora. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. existând în apropiere şi un luciu de apă. lângă care să existe grupuri de flori perene. . se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. patrulater sau pentagon. În cazul clădirilor monumentale. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. destinat odihnei pasive. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. apoi de cele de talie mică.

format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. specii rezistente la vânt. dârmox).care să confere vizitatorilor ce sta ionează. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. lemnul câinesc. fântână arteziană). Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. cimişir. la tasarea şi în elenirea . pentru mascarea limitelor. adaptate condi iilor locale. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. creându-se o stare de calma atmosferic. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. în mod excep ional 4 intrări. statuie. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. În spa iile verzi urbane (grădini. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. de regulă dispuse circular. parcuri) masivele se situează spre periferie. pinul silvestru). pinul strob. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. iar în interior numeroase bănci. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. Un boschet prezintă 2-3. constituit dintr-una sau mai multe specii. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. mesteacăn. protec ie împotriva soarelui şi vântului. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii.

crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie.2. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. În func ie de speciile întâlnite în masive. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. în acest caz balul fiind înghe at. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. înso i i de 1 tutore. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). acestea pot fi transparente sau opace. cu înflorire abundentă. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. largi. cu fructe şi port interesante. înfiin area scuarurilor. Totuşi. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare).solului. se folosesc puie i de talie mică. Astfel pentru aliniamentele stradale. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. de la scoaterea din teren şi până la plantare. 7. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. se evită ambalarea. unde se doreşte realizarea unui masiv. 7. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului.2. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna.2. a I-a. creându-se impresia de monumentalitate. a II-a şi a III-a. În general. Vârsta. imediat după dezghe ul solului.2. puie ii cu rădăcini protejate. urmată de toamnă. Astfel. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara.1. . Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. care limitează priveliştea şi perspectiva. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective.

în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate. creată în acest scop. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari. La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani). a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ. cu sistemul radicular mai compact. pe tulpină deasupra coletului. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: .70) x 0. fie dintr-o pepinieră. sunt necesare mai multe opera iuni: . De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ.60 (0. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială. camionului. cu ramuri până aproape de sol. . . ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale. 7. etc. se tasează uşor şi se udă abundent.40) m pentru puie ii de talie mică. cu o coroană uniform dezvoltată. înăl imea şi grosimea la colet.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi. datorită dimensiunilor. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac.40) x 0. .5 (0. De asemenea. Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ.Ca regulă generală orice puiet.2.0 x 1.0.0. .1.60 (0.alegerea exemplarelor.80 x 0. .transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini).0.30 (0. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare.5 t.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului.3. . iar înăl imea 8-10 m. remorcii.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii. situate în locurile accesibile macaralei. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică. Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului. .70) m pentru arbuşti (3-5 ani). fie din natură. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa.30 (0. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi.

fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1.5 – 1. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. 7.4 rânduri. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. K. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic.4. în timp. ce au un efect estetic deosebit. ciuperci). Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile.3. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. Solul se mobilizează primăvara şi toamna. . să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). partere. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. până la 0.3. 2 sau 3 rânduri. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii.1. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii.7. la o adâncime de 20-25 cm.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. în Fran a.2.2. uniform. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. Fertilizarea. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale. 7. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. timp de 2-4 ore. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. P. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular.3. Astfel. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. rânduri sau la încrucişarea aleilor. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7. numărul rândurilor (1. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. cu norme bine stabilite. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. urmând ca mai târziu. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte.

ob inându-se forma literei V.cordonul oblic bilateral (gard belgian) . În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice. cu fructifica ie cât mai abundentă. piramidale. Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. Pe măsură ce cresc. şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . Forma Cossonet se realizează tot în aliniament.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. columnare.forma literei „U” . În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm. Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o. iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze.piramida . forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). cu ramuri cât mai multe. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). se aleg ultimii doi. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. La exemplarele cu so .În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. rezultând astfel un trunchi vertical scurt.5 m între ele. Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. la distan a de 60 cm între ele. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc.forma Verrier .forma Cossonet . În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. .40 cm deasupra solului.

40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. se orientează vertical pe doi tutori. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. 80 sau 120 cm de la sol. pe o sârmă . tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. are forma unui „U” dublu sau triplu. ce a fost retezat la 40. dispuse în acelaşi plan. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. 6 sau 8 bra e verticale. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. Coroana formată.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. Fiecare pereche porneşte din axul principal. Astfel. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. ceilal i îndepărtându-se. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală.

la o înăl ime de 30 cm.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. cu o deschidere a bra elor de 50 . aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. sub un unghi de 60o între ei.(spalier).80 cm. dar la o înăl ime de 80-90 cm. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. După 30 cm. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. se înlătură lăstarii. . În al doilea an. La lungimea de 70 . iar cei doi lăstari terminali. Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal.

După atingerea înăl imii dorite. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. la exemplarele plantate în aliniament. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite.) Se execută primăvara devreme. tuie. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. ienupăr. de 1-2 m lungime (Acer negundo. . Populus sp. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. tisă). Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). În primul an de la instalare. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. mai rar toamna târziu. prin scurtarea lujerilor prea lungi. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid.3. tăierea se face cu cca. 0.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. Tunderea se execută în anii următori. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. 7.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. la înăl imea de 20-25 cm. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm.3.

astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. cu coroane înghesuite. Se recomandă rărirea periodică. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. Lăstarii ob inu i prin recepare.4. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară.3. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. sunt de regulă mult mai viguroşi. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. 7. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. grupuri. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. iulie. După câ iva ani. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente.

Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare.5.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. din 3-6 (10) ani. 7. . reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice).monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. . Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. în condi ii nefavorabile de vegeta ie. cu o periodicitate de 3-5 ani. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure).3. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. . fiind inestetice.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. reducerea consisten ei. . în cca. respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. . Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. îmbunătă irea stării fitosanitare. 20-30 ani. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. în apropierea locurilor de sta ionare. în pădurile echiene de codru şi crâng. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. ob inându-se un număr optim de exemplare. cu o periodicitate de 3-5 ani. respectiv atunci când se realizează consisten a plină.materialul rezultat nu se recoltează. a unor poteci. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. mărirea efectului decorativ al unor exemplare. Se aplică rărituri mixte sau combinate.

de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. cu foarte multe nişe ecologice. . Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. se pot adopta diferite tratamente. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. deoarece circula ia este complicată (semin iş. bolnavi. rup i sau doborâ i. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. de speciile forestiere folosite sau prezente. amestecuri de fag cu răşinoase. făgete. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. în vederea atingerii unui anumit scop. 7.3. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente.6. buruieni).Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. dar pentru oameni antrena i. păduri de plopi euroamericani).

platbande sau grupuri pe peluze. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus.. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens. . Lobelia sp. Tradescantia sp. . în fa a speciilor arbustive sau arborescente. VIII.forma tulpinii (portul).1.. . Acestea joacă un rol psihologic fundamental. . Sedum sp. precum şi în mozaicuri. .. Alyssum sp.. Salvia splendens. în marginea rondurilor sau rabatelor.ciclul de via ă. .Cap. În acest sens se deosebesc: . al sezonului de vegeta ie.forma.. mirosul şi modul de asociere ale florilor.sp. în planul apropiat de privitor. cu tulpini ramificare..înăl imea.. . La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: . 8... precum specii din genurile: Lilium sp.1. 8. Tulipa sp. partere.sp. .culoarea.. în componen a bordurilor. forma. Tulipa sp. Gladiolus sp. Calistephus chinensis. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor...specii de talie mică 5 – 20 (25) cm. Delphinium sp. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite. Tagetes sp. Saponaria ocymoides. . a modului de creştere şi ramificare. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: . respectiv de orientarea în spa iu a acesteia. culoarea şi mărimea frunzelor. cu port târâtor (sau pendent) . a rabatelor pe peluze. Muscari sp. ... Aubrieta sp..2..cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici..specii de talie mare. precum Crocus sp.forma şi culoarea fructelor. covoarelor. . Acestea se folosesc grupat.sp. Galanthus sp. peste 50 (60) cm. cu aspect de tufă . Hyacinthus sp. precum specii ale genurilor: Petunia sp. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii. în sensibilizarea oamenilor la frumos.Tagetes sp.1.. Salvia sp. Ageratum mexicanum sp. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile.1. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8.. Narcissus sp. Malva sp. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde.. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. . Ageratum sp. Acestea se folosesc pentru rabate.Tropaeolum majus.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm.

Polygonium sp..) aceasta se schimbă de la roz-liliachie.. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. Humulus lupulus. precum regina nop ii şi micsandrele. Lilium sp.. Nuan a culorii poate fi diferită. cu segmentele filiforme. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. iar altele puternic fidate. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma.. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. erecte Impatiens sp.. . în cazul petalelor tomentoase. . Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora.. Begonia sp. Papaver sp. lalelele papagal. roşu sau grena. Iresine sp. Sempervivum sp. chioşcuri pentru odihnă). Pyrethrum sp. precum verbena şi crinii. mo ul curcanului. Delphinium sp. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. Unele frunze sunt mari.. Forma. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci.. Portulaca sp. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. 8...1..4. recomandându-se a se folosi în planul apropiat. culoarea.. altele sunt mici şi mărunte. cu tulpini că ărătoare . la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde. Forma. clopo ei. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp.. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. până la albastru. Tulipa sp. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. în jurul teraselor. a sta ionării. locurilor pentru sporturile uşoare. creasta cocoşului. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată.1. cu tulpini simple. roz.sp.3. Ricinus sp.. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma.sp.Lathyrus sp. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. 8. Astfel. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). roşu grena. culoarea şi abunden a frunzelor. mărimea şi culoarea frunzelor În general.sp. florile fiind nesemnificative. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. Agave sp. galben.). argintiu sau cenuşiu. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). cu tulpini volubile . sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. la florile simple poate fi pală.. la început. .Ipomea purpurea. mărimea şi culoarea frunzelor..

Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire. . . pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii.plante anuale semirustice (Begonia sp. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii. fiind o sursă de amuzament pentru copii.1. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. fiind aripate..8. Calceolaria sp. de culoare roşie sau roză. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare. În unele situa ii. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie. Zinnia sp.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: . iar primăvara vor înflori. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv.plante anuale rustice. Cineraria sp. ca o continuare a florilor.1. . 8..) se seamănă în sere calde.plante anuale sensibile (Celosia sp. Mo ul curcanului (Amaranthus sp. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie. vara. men inând efectul decorativ. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite.5.. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii.) are fructe persistente şi decorative.6. florile se îndepărtează. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna.

) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit. mozaicurilor. rizomi.. Speciile floricole pot fi folosite. . Papaver orientalis).. teraselor.. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. sau semirustice (Canna indica. Convallaria majalis. pe stânci sau pajişti.7. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. pentru: . rondurilor. ferestrelor. rizomi. Dahlia sp.. Narcissus sp. cămări. în lungul apelor sau pe luciul lor. în general.. depozite) ferite de înghe (4-10 oC). Aquillegia sp. Gypsophyla sp. bordurilor.. tuberobulbi. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale.. rabatelor. rădăcini tuberizate. Gladiolus sp.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. jardinierelor.decorarea balcoanelor.Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. Lolium sp. tuberobulbi. 8.. .. Acestea pot fi rustice (Anemone sp. Hosta plantaginea. Iris sp. Polyanthes sp. Chysanthemum sp.decorarea spa iilor verzi.1. Hyacinthus orientalis. geophite – ce au bulbi. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor. covoarelor.

acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. chioşcurilor. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori.. Rudbekia sp. perioada şi durata de înflorire. În func ie de perioada şi . astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. muscari (Muscari sp..). Culturile cu plante anuale.. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. numă-uita (Myosotis sp. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. narcise. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. forma şi culoarea florilor.). În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. rabate. mărimea. instalând specii de talie mică în prim plan. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. treiajelor. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). crizanteme. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor.). partere). bănu i (Bellis perennis). mijlocie (Petunia sp. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. bujori. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. witrockiana). iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. fie mixt. 8.2. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale.decorarea stâlpilor. de talie înaltă (Phlox paniculata. zidurilor. specifice plantelor anuale. Tagetes sp. înăl imea plantelor. în special lunile de vară.ca flori tăiate. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. fie numai specii perene. ghiocei. Portulaca grandiflora). Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. Ageratum mexicanum „nana”. fiind amplasate în locuri intens frecventate. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. costisitoare. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. .). narcise (Narcissus sp. forma şi nuan a frunzelor. printre care se introduc plante anuale. cu port de tufă sau covoraş. stânjenei. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. pergolelor. în trepte.

mărun irea bulgărilor. Amaryllis sp. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. permeabilitate.. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. Iris sp. Dianthus sp. con inutul de substan e nutritive. pământul de ace de răşinoase..durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. perlit şi turbă în diferite propor ii. Galanthus) sau bienale (Primula. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. Asparagus sp. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. rădăcinile de ferigă şi nisipul. capacitate de re inere a apei). pământul de lemn. ferigi). cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. superficiale (Primula sp.. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. pământul de frunze. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri.. textură. textură. Erica sp. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. Crocus.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor.1.soluri neutre – majoritatea solurilor. . mobilizarea superficială a solului. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. elemente nutritive.. pH. .soluri acide – (Coleus sp.. pământul de turbă. modelarea terenului. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. Gladiolus sp. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare. Instalarea speciilor floricole 8. elina. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire.. . Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare.. se deosebesc: .3. În func ie de sol.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. . .. Calluna vulgaris). Myosotis. Bellis) cu speciile anuale. structură.. bine organizate.3. nivelat. Tradescantia sp. În general. Dianthus sp). brumărele). Acestea se deosebesc prin pH. 8.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. Hyacinthus. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. Asparagus sp.. compostul de grădină. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. Viola. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. Cheiranthus cheiri). Narcissus. desfundat.. de răsadni ă. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. pământul de pădure. Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos. pământul de ericacee. După valoarea pH-ului. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare.soluri alcaline – (Anemone sp. etc. de turbă) .

). Sedum) distan ele pot fi mai mari. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. transplantarea apare necesară atunci când . dar nici să se stânjenească reciproc. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. Crocus.5 cm grosime. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei.). Galanthus. de cca. 2 – 2. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. Paeonia). La speciile perene. Hemerocallis sp. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. Alyssum. Hosta plantaginea.3. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele.3. Narcissus. 8. comparativ cu înăl imea plantei. Myosotis).. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare.2. Lilium sp. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris.. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. Fuchsia. Dianthus. Impatiens. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. Viola. La plantare. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. bulbii acestora să se înrădăcineze. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. Amaranthus).3. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. Muscari. Begonia). În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. unde se vor dezvolta şi înflori. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. Mathiola. Hyacinthus. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine.8.(Iris sp. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna.

Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie.irigarea. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi.înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie.tutorarea şi palisarea. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. . În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. când plantele nu suferă deloc. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. . de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . . bobocitul. Ciupitul se execută cu unghia.combaterea dăunătorilor biotici. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi.4. . această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene.ob inerea unor forme caracteristice. fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă. unele nu mai înfloresc în acel an. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. . . cu rolul de a ob ine plante viguroase. intrând mai devreme în vegeta ie. fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite.aplicarea îngrăşămintelor. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. . În această categorie intră următoarele lucrări: . obligatorii sau facultative. Pentru ob inerea de tufe bogate.datorită înmul irii naturale ale plantelor. . transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani.reglementarea înfloritului. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. . această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. acestea stânjenindu-se în dezvoltare. de perioada înfloririi.suprimarea păr ilor aeriene.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori. spa iul devine insuficient. suprimarea tijelor florale vestejite. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. 8.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . copilitul. .tunsul plantelor.

trandafiri. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat. Pelargonium sp. . Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. garoafe. ochiul boului). garoafe). de obicei terminată cu o floare (crizanteme. pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. de dimensiuni mai mari (crizanteme. urzicu ă (Coleus sp. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. Petunia sp.. gura leului). în acest caz întârziindu-se înfloritul. hortensie. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. bujori.). Se aplică la crizanteme..formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate.

Lathyrus. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare.. Tutorii pot fi din lemn. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii.Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. trestie. . metal de dimensiuni şi tipuri diferite. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. mai ales în perioada de înflorire abundentă. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. mase plastice. în func ie de specia respectivă. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. dalii). Ipomea). Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole.

Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. spălarea şi răcorirea plantelor. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. cenuşă. ob inânduse solu ii prin fermentarea. . sulfatul de potasiu. chimice. bogate în potasiu: sarea potasică. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. solarii. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). uneori superfosfat. după o prealabilă uscare şi mărun ire. riguros selec ionate. clorura de potasiu. ghiocei. maxim ora 10. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. temperatura mediului înconjurător. :30. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. mustul de bălegar. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. de păsări. azotatul de amoniu. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. la care se adaugă apă. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. narcise. În această categorie intră: excrementele de mamifere. Îngrăşămintele se aplică. ca regulă generală. fiind indicată udarea diminea a devreme. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. făina de oase. sere. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. bioxidului de carbon şi a altor gaze. lalele. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. etc. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. intensitatea luminii. umiditatea şi mişcarea aerului. 1:20. ciuperci). timp de două săptămâni. solul.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. cu valen e simbiotice. făina şi rosătura de coarne. după trecerea perioadei de înflorire. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. microbiologice. a îngrăşămintelor organice solide. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice.

Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. organele subterane (bulbi. în martie–aprilie. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. frunze. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. tuberculi. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. uneori chiar săptămânal. periodică a diferitelor exemplare floricole. . Acest strat men ine solul umed. la geofitele semirustice. sau talaj. manual sau cu ajutorul săpăligilor. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. bulbii sau rizomii. sensibile la temperaturile scăzute. pentru a nu se produce vătămări plantelor. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă.sau noaptea. rizomi. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. şi peste vară. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. măcar odată pe an. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor.

aranjamente florale. elemente arhitecturale. recreative sau sanitare. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. pentru a forma un covor des. iar în cazul asfaltului de cca. brânduşe. lalele). Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. în zilele cu temperatură ridicată. pietriş. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. având aspectul unor pajişti naturale. cărămidă. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni).pentru terenuri sportive.1. masive de arbori) sau nevii (stânci. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. luciu de apă). dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC.rustic. gazonul se încălzeşte mai pu in. gazon care se tunde la 2-3 zile odată.Cap. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. 30 oC.pentru peluze. IX. grupuri statuare. clădiri. 45 oC. narcise. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. formată în special din graminee. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . cu . aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. asfalt sau beton. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. arbuşti. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. datorită nuan elor de verde. . După destina ie. În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). imprimând o atmosferă de calm şi linişte. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. ce înfră esc abundent. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. . De exemplu. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini.

aceasta dispare. . prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. Matricaria chamomilla. . la 12–20 cm. Viola arvensis. Agrostis stolonifera. Agrostis tenis. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp.5 cm. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. cerin ele fa ă de substratul nutritiv.5 cm.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. Papaver rhoeas.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. Deschampsia caespitosa. După înăl ime: . Reseda lutea. Bromus inermis). rădăcinile sunt relativ superficiale. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon.5 cm.. înfră ire slabă. rezisten a la bătătorire. Alyssum maritimum. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. tufele sunt înghesuite foarte mult.3. .. umiditatea din sol. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei.5 cm. având aspectul unei fâne e înflorite. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. capacitatea de refacere după tundere. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. frunze mari. aspre. Cynonurus cristatus).cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. lăstărire. tenis – 0. rapiditatea de creştere. la tundere. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. Poa annua). de rezisten a la bătătorire sau tundere. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. de diferite desimi. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. ci în amestec de minim 3 specii. rezisten a la temperaturi scăzute. Bellis perennis. Lollium perenne. Gypsophylla muralis. dar speciile se comportă diferit. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. grosiere. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. crichet – 2. uneori 40–50 cm (Poa pratensis.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. 9. rugbi – 6. Festuca rubra. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. Calendula officinalis. Iberis semperflorens. Campanulla sp.2. rămânând suprafe e nude de pământ. 9. Alopecurus pratensis.

5 – 2. precum şi costul mai mic. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă.2.mecanic . Dacă norma este prea scăzută. dar şi executarea drenurilor.1. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. Metode şi tehnici de semănare: . acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. îngroparea cablurilor electrice. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. de exemplu: 12 g/m2 în SUA.3. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. dacă există sisteme de irigat. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. După semănarea manuală.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. gros de cca. . Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. Decaparea . De asemenea.5 cm. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren).manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. a canalizărilor. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător. alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. se ob ine un gazon prea rar. amestec şi condi iile de sol. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim.cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . cărămizi. adâncimea de semănare va fi mai mică. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. În diferite ări se aplică norme diferite. ci cresc lateral. cu un aspect nefavorabil.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. moloz. dar şi vara. instalând toate speciile crescute natural. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie. de specie. terenul se grăpează.3. . în cazul în care solul existent este corespunzător.9. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . date de condi iile specifice ale ării respective. zgură. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. 9. a instala iilor de irigare. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului.

Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. 9. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. iar gramineele se răresc. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă.4. 30 x 30. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. apar muşchii şi numeroase buruieni. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. sau mecanic cu maşini speciale. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. Se recomandă tunderea pe timp ploios. care nu sunt preten ioase. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. fosfor şi potasiu. care pot fi rulate. groase de 2-4cm. După aceste opera iuni. după care se sparge şi se mărun eşte elina. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. Dacă solul are o cantitate mare .

Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. înainte de înflorirea buruienilor. trebuie mărită cantitatea de fosfor. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. . Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole).de calciu. Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. pentru compensare.

10.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. . creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . În func ie de natura circula iei. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. şi în echilibru cu for a gravita ională. apare un sentiment plăcut de protec ie. măreşte aten ia. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării.mişcare ascendentă. .7 m lă ime. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. . având 0. grădinile alpine. oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). de cucerire a spa iului înconjurător. mai sigură. pentru obiective bine determinate. perspectivele. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. de intimitate şi uneori de regres. în meandre pentru traseele sinuoase. ce este binevoită la întoarcerea din plimbare. curiozitate . pentru terenurile orizontale. Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu.20 m). influen ând sentimentul de veselie. justificate de prezen a diferitelor obstacole. .de stimulare. sunt de obicei largi. ordine şi propor ie. divertisment. inestetic şi nefunc ional. implică o diminuare a efortului. . pentru stilul geometric. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi.5 -0. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. creează impresia de avansare. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. .de indispozi ie (de închistare) .mişcarea descendentă.pentru ceea ce este viu sau în schimbare.1. sau conduc spre un obiectiv principal important. au o lă ime mai redusă (minim 1.mişcarea orizontală. .pentru ceea ce este rigid. fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). mai stabilă. călare sau cu bicicleta. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale.Cap. elemente arhitecturale. pentru terenurile cu denivelări.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. flori. importan ă şi lă ime. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . X.de amuzament. de refugiu. organismul nu depune efort.

tip zidărie. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. pavele. beton. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. de forme diferite.cele neregulate în „opus incertum”. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. pătrate. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). dalaj englezesc. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. dalaj antic.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . cărămidă. . mozaic.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. Pământul. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. asfalt turnat sau cilindrat. lian i sau materiale hidrofobizate. este folosit în pădurile de recreare. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. dale. pietriş. Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. corelată cu ambientul. iar cele deschise obosesc ochii). Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . . Căile împietruite cu pietriş de carieră. ceramică sau marmură. cel pu in cu fa a superioară netedă. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. macadam.

asemănător cu malurile opuse. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. pâraie. din beton. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. realizate de obicei pe stâncării. de mişcare. senza ia de răcorire şi de prospe ime.2. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate.60-0. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. elipsoidale. cărămidă. în locurile cu erodare puternică. 10. dar fără a fi simetrice. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). ale fiecărei dale.65 cm). prin deschideri de perspective. lacuri. făl uită. bitumului. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. pătrate. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. trestie. fără frânturi. Apele stătătoare (numite impropriu. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. dreptunghiulare. având rolul unui factor calmant în peisaj. la o distan ă între centrele de greutate. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. căderi de apă. Când cursul apei este însorit. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. geometrică. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. uşurin a între inerii. Malurile se vor amenaja prin terasare. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). . dar poate fi ameliorată. fântâni. iazuri.pe gazon. Caltha palustris). Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor.

fiind compusă dintr-un obiect potrivit. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. muntos.bazin cu jeturi orientate spre periferie. de solidaritate monumentală. 10. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului.3. privit dintr-un loc potrivit. Grădinile alpine au suprafe e variabile. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor.4. şi pot fi amenajate într-un mod special.bazin cu cupă florentină în mijloc. combinată cu lumina artificială. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. Când sunt de dimensiuni mari. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. mărime şi culori. fie vor fi aduse. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. 10. la o oarecare distan ă de clădiri. un microrelief accidentat. . Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. cu o vegeta ie specifică. folosite pe timp de noapte. colorată diferit chiar. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. . de la câ iva metri pătra i la câteva sute. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . iar când sunt mici şi grupate. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. O perspectivă bine concepută are echilibru. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare.fântână cu taluz cu cascadă. .fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. acestea dau impresia de putere. Grădinile alpine creează.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. în mod progresiv. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. . Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. în mod artificial.

la capătul aleilor. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. bănci şi scaune (mobilier de grădină). deşertic. a orchestrelor sau a fanfarelor. teatrul verde.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. înghe . Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. a domina. în pie e sau în punctele de perspectivă. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. balustradele (parapetele). pătrată. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor.aşezarea unui strat de pământ de elină. într-o formă simplă dar estetică. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. . grupuri sculpturale. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. cele mari în planul din spate. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. fiind amplasate pe esplanade. cu turbă şi nisip. 10. situate în spa iile verzi. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare.dispunerea blocurilor de piatră. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. destinate adăpostirii vizitatorilor. arcadele şi porticurile. . Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. în pantă sau se va crea artificial. pode e şi poduri. suporturi pentru plante. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. vase decorative. lăsând spa ii mari între ele. . sau cărămidă. chioşcurile. Acestea se pot construi din lemn. coloanele. va fi pe cât posibil frământat. a men ine. accidentat. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. numite chioşcuri descoperite (naturale). pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. la marginea apelor. belvederile. zăpadă. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . construc ii uşoare. pergolele. subalpin. treiajele. scările. pentru ca pământul să se taseze suficient.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural.5. .umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. . hexagonală sau octogonală. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. beton.

în lungul aleilor largi. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. mozaic.5 m. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. piatră). înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. folosite pentru decorarea unor pere i. culoarea lor. lă ime 0. beton armat. bronz. . beton. pe lângă ape sau terenuri accidentate.5-0. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. atât la soare cât şi la umbră. a unui rond de flori. din diferite materiale de construc ie.0 m. mărime. lemn. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. mărginirea unor perspective. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare.4-3. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. Materiale de construc ie folosite: piatră. cărămidă. lemn. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. dezvoltare pe verticală. Acestea se confec ionează din piatră. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2.4-0. Pot fi cu sau fără spătar. cărămidă. marmură şi au un mare efect prin formă. compartimentarea unui spa iu verde.7m şi înăl ime 2-2. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. ce prezintă ca elemente de sus inere. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. fier. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. grup sculptural. teraselor. înăl imea 0. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. la marginea teraselor. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. de obicei cu înflorire abundentă. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. oferind refugiu împotriva insola iei. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. Treiajele sunt construc ii uşoare. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. fontă. pe orizontală. fiind amplasate la capătul aleilor. ce acoperă por iuni de alei sau terase.45 m. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. aluminiu. Forma. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. metal. Se recomandă ca optimă.5 m. formate din panouri cu zăbrele. lemn sculptat sau marmură. cărămidă. stâlpi verticali (piatră. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie.

piatră. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. aleilor. beton. . zidurilor. în lungul scărilor. decorat cu plante de mozaic. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. ciment. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful