UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

peste care s-au grefat elementele orientale. Constantinopol. Erau prezente pergolele şi coloanele. tei. ca urmare a cruciadelor. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. 2.H. Schema modelului grădinii medievale. 2. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. trandafiri. busuioc. urbane. . zambile. Acestea aveau. în Evul Mediu. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. horticultura a făcut progrese.2. . În capitala imperiului. a înregistrat un regres. formă pătrată. rozmarinul şi mirtul. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. nordul Africii şi Asia Mică.1.2. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. vasele şi statuile. specii floristice. lauri. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale.2. Exemple: Villa lui Cicero. fiind înconjurate de un zid de marmură.V. lotus sau diverse flori. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . chiparoşi. la interior cu bazine străjuite de statui.2. pini. buxus. .arbuştii şi plantele ornamentale. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. tisă. fie o fântână cu un joc de apă.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. plante medicinale şi aromatice. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. smochini. ce cuprindea Europa Sud-estică. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. de regulă. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. cu coloane de piatră colorată şi marmură. Erau prezente şi pu uri rotunde. mimoze).grădina cu pomi fructiferi. duzi. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite.XIV d.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice.. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. Grădinile vilelor mai mici. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. platani. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. Totuşi. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. Villa Mecena. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. De asemenea erau cultiva i trandafiri. crini. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. Villa Sallustius.) 2. Villa Lucullus.

magnoliile. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. Nu existau sculpturi. Compozi ia era geometrică. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. Grădinile fie erau interioare. pini. fiind plane şi înconjurate de ziduri. bazine. magnolii. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). fie erau situate în afara palatelor.grădina de flori. de formă regulată iar cele mai mari. buxusul.). Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor.H. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. menajerie. monotonă. din timpul domina iei arabe. Speciile folosite: chiparoşi. XIII-XIV. eucalipt.. apoi au căpătat un specific propriu. Speciile folosite erau: chiparoşii. 2. mirtul. citricele. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. o suită de grădini. situate în cur ile clădirilor.4. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. Locuin ele mici aveau o singură grădină. . înconjurate de ziduri. caracterizată de prezen a careurilor egale.grădina de legume şi plante medicinale. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. prin întretăierea a două canale cu apă.H. galerii acoperite de plante că ărătoare. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. pavilioane pentru petreceri. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. fie sub formă de fântâni arteziene.d.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. acestea fiind interzise în religia mahomedană. 2.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. palmieri. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. leandri. Arta topiară era folosită în exces. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. acolo unde spa iul permitea. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor. fie aveau straturi de formă pătrată. adesea aranjate liber. compartimentare realizată. cu func ie exclusiv ornamentală. mărginite de rânduri de plante tunse. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. Apa era folosită fie în bazine şi canale. al VII-lea d. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada.2. predominant persană.2. . pere ii de fundal.

Spa iile verzi din Extremul Orient 2. de groază. fiind natural. modificat sau aparent natural. pentru dobândirea perfec iunii morale. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. cascade. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. şi reflectă puternicul cult al naturii. arterele pământului.H. firesc. II-I î. VIII-IX d. odihnă. neregulat.H. terase. cu caracteristici proprii. ce erau descoperite brusc la un moment dat. sec.3. în armonie cu peisajele naturale. de veselie. chioşcuri. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. bambuşii – prietenia necondi ionată.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. Filozofiile religioase din China. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. al XVII-lea d. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. plante şi animale. .3. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. ape. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. galerii. în care vegeta ia era dispusă natural. poduri şi pode e. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. de basm. Relieful era foarte variat. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. Elementele primordiale erau mun ii.H. cheiuri. o dată cu dezvoltarea noii religii. iar apele. Terasele erau trasate liber. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. bazine. au fost create parcuri naturale. por i. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. piersicii ornamentali – Paradisul. suprafe ele foarte întinse. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. budismul. pinii – fermitatea şi for a caracterului. IV-V d. pe vârful unei coline sau în pădure. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. indiferent de perioada istorică. ziduri. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. fiind create mai ales în sec. servind ca loc pentru plimbare. (dinastia Tang). lacurile şi râurile.2. fiind excluse liniile drepte.H. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. Picturile. cascade naturale) sau în bazine artificiale.. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. stânci. grote. cu aspect natural. în strânsă legătură cu religia.) şi cuprindeau mun i. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. având caracter natural. situat pe malul unui lac. este mărimea acestora. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură.

Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. Spa iile verzi. muşchi. un râu sau pârâu. coline. lac cu insule. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. bambus. fiind ulterior personalizată. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. Principiile amenajării grădinilor japoneze: .2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China.H. arbori şi arbuşti.vegeta ia este perfect integrată peisajului. fântâni şi foarte multă vegeta ie. . pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. diverse plante cu sau fără flori. ferigi. arborele de ceai. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. cu balustrade ornamentate.3. fiind folosite toate elementele din natură. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. şi în Kyoto. podurile.capitala ării. stâncile. sau de pe verandă. devenind o artă na ională.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. Islam). . camelii. din dorin a de a aduce natura în locuin e. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. grădină de muşchi. pasul japonez. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. nisip. por i. Grădinile imperiale.Deşi. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. sec. ienuperi. pietriş. pietre rotunjite. 2. Astfel în Japonia. miniaturală: cursul de apă. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. plus diferite lampadare. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. al VIII-lea d. al VIII-lea d. lanterne din piatră. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . destinate contemplării din interiorul clădirii. stânci col uroase. fiind o componentă a acesteia. cu aspect cât mai natural (pasul japonez). pârâu cu cascadă.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. erau prezente pretutindeni. În sec. cu simboluri filozofice caracteristice. mai mari sau mai mici. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. . orientat pe direc ia N-S. pavilioane pentru ceai. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i.H. grădină aridă. în decursul timpului. Persia.). Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. azalee. sau din Europa medievală şi renascentistă.

.H. încep să apară primele grădini publice. .în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene. . garduri vii şi borduri tunse. . buxus.folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă. Această orientare a apărut la început în Italia. azalee. ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. arborele de ceai.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare. . . . ştiin ă. bazine neregulate.nu erau folosite alei.Villa Medici în Roma (2 terase). ..apa era folosită sub formă naturală. de unde a iradiat apoi în restul Europei. Din sec. al XVII-lea d. vase ornamentale. glicina. . . cireşii.utilizarea vegeta iei tunse. ienuperi. cascade. în special pentru grădinile vilelor suburbane. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul.sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. . pe terase succesive. tisă.arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. . . magnolia.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire.apa aduce mişcare. din toate domeniile: artă. . . stejari meridionali.H.4. XV-XVI d. . ornamentate şi legate prin scări şi rampe. cascadelor. chiparoşi.) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene.4. . ziduri înverzite.Villa d’Este la Tivoli (8 terase). prin reluarea idealurilor antichită ii clasice.1. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte. bambus. fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante. lămâi. precum: . Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). 2. arhitectură.prezen a sculpturilor. parapete ornamentale.Villa Lante din Bagnasia (5 terase). dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. lauri şi portocali. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . 2. ci pietre late. Specii folosite erau: pini. Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice. literatură.simetria fa ă de o axă a compozi iei. arbuşti modela i în volume geometrice.erau folosite zidurile masive de sprijin.sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. mirt. lespezi sub forma pasului japonez. ca influen ă occidentală.Grădina palatului Farnese din Caprarola. a canalelor. camelii.

Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală. Principiile esen iale s-au men inut. roci şi apă în mişcare). În perioada Barocului. S-au mărit dimensiunile grădinilor.4. Au apărut grotele artificiale. vase. Existau canale şi lacuri imense.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval . al XVII-lea. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. sub aspectul echilibrului şi simetriei. Astfel. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. fântâni.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . Fontainbleau. curbe. . Blois şi Gaillon de către un arhitect italian.H. În prima jumătate a sec. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar. bazine. al XVII-lea crea iile importante au fost: .arhitect peisagist Delorne. Au fost realizate decoruri bogate. rezultând spa ii mult lărgite. ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec.grădina Garzoni – Collodi. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). Abia după jumătatea sec.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. la castelele Amboise. .grădina Luxembourg din Paris. dar dispare schematismul rigid. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică.În secolul al XVII–lea d. . tinzându-se către transformarea în parcuri.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma.H. Exemple:. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii.2. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel).. Terenul era modelat în terase mari. cu partere decorate cu flori. în arhitectură. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau. ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. fiind îmbinate cu linii ample.arhitect peisagist Du Cerceau. pictor şi arhitect) favorit al . al XVI–lea. Exemple din sec al XVI-lea: . Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d. Saint-German. . traseele rectilinii. . dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă.grădinile de la castelele Tuilleries. la care grădinile erau în incintă.grădinile Gamberaia – Floren a.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. apare stilul baroc. În unele situa ii canalele s-au păstrat. . având şi func ie decorativă şi func ie utilitară. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui. 2. cu numeroase statui. .

Dispar parterele. La început s-a renun at la tunderea arborilor. alături de diferite fântâni. bazine şi canale. . treiaje. în Anglia dominau grădinile medievale. mai ales pe axa principală. 2.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez.Ludovic al XIV-lea. s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. mari partere şi întinse oglinzi de apă.terenul este modelat în terase largi. . . . Versailles.4. rocării. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. se păstrează axa . . cu principii compozi ionale proprii. .zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. rampe. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: .sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. constituind totodată şi perspectiva principală. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. Ulterior. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. scări.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. Saint Germain-en Laye. pe spa ii foarte largi. statui sau vase. Dar. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. al XVIII-lea. vase în stil baroc. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. bazine. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. . ca şi în restul Europei.sunt prezente. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). Chantilly. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. bazine cu grupuri sculpturale.sunt folosite. cuburi). SaintCloud. . cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. borduri sau broderii de buxus tuns. Fontainbleau. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului.palatul constituie capul compozi iei. închise între ziduri. sub influen a literaturii. piramide.compozi ia era tratată arhitectural. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori.„regelui Soare”.3. racordate cu ziduri de sprijin. conuri. în Anglia începând cu sec. fiind situat pe terenul dominant.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. . Sceaux. dominantă. . Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original.aleile sunt rectilinii. . .

centrală dominantă. James Parc. Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton. Ermenonville. fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg. plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză.Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere.Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth. .Nymphenburg (München) – model francez. fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea). Londra de inea 600 ha de spa ii verzi.parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic. 2.Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez. realizate sub influen a romantismului. al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi. . . . Green Park. .Charlottenburg (Berlin) . formând un lan verde de peste 4 Km. . .Austria: .Germania: .Hampton Court – model italian. . . .parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez.Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană. apoi francez. amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular. . Toate crea iile din această perioadă (sec.4. dar se introduc poteci şerpuitoare. Victoria Park şi Battersea Park. Malmaison.grădinile Kensington şi parcul Stowe. Realizări importante: .grădinile de la Whitehall – model italian. Hyde Park. .model francez. . parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman). Kensington Gardens – situate în centrul oraşului. .gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti. „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles). Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec. enun ate de Repton.Saint-James Park . Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea.Rusia: .model francez.Anglia: .Parcul Chatsworth – stil clasic. amenajate în stil peisager: St. al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor.. .parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian. fiind sus inătorul noului curent numit . reziden ial şi a intrat în cel urban.. La sfârşitul secolului al XIX-lea. La periferie erau: Regent’s Park.Tête d’or’’ (Lyon). cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber. În secolul al XIX-lea.Grădinile Greenwich – model francez. iar fra ii Bühler au amenajat parcul . În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville.4.Kent (pictor şi arhitect) . sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool).

Prospect Park (peisagist Olmsted). . cimbrul. . . În S. al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc. .5. liliacul.Italia: .Villa Carlotta (Caddenabio). Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor. . lăcrămioare. .New York – Central Park . forestiere: bujori. în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene.Parcul Maxim-Gorki – 224 ha. respectiv după principiile grădinilor engleze.Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt).sec. marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi. arskoe Selo = vechea denumire). . narcisele. 2. Ca date istorice mai importante pot fi amintite: . În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic.sec.Grădina engleză (München).360 ha.parcul Wilhelmshöhe (Kassel). . În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: . Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: . În Germania. molidul.parcul Nympheuburg (München). nobililor sau a meşteşugarilor înstări i.U. În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk. lângă St.grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam). . . mesteacănul.. crini. cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri. multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager. bradul. pe lângă locuin ele boierilor.1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori. . .Parcul Sokolniki – 463 ha. al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte. pomicole.model francez. Ca exemple pot fi amintite: . la Iaşi – grădina Palatului domnesc. . . roini a. garoafe şi iasomie. Petersburg – 600 ha. stejarul. grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia.Grădina Botanică .Villa Melzi (Bellagio).A.Villa Carraresi (Roma).model italian.Spania: . Parcul Puşkin (parc englez.Parcul Public Friederichsham (Berlin). Ca exemple pot fi amintite: . Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole. .grădinile La Cranja (lângă Segovia) .păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). .Chicago – South Park. plopul alb.Boston – Park System.Philadelphia – Fairmount Park. .parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) .

la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria .parcul de la Albeşti –Braşov. .Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul.1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos. Hayer.la Sibiu – 1857. . amenajat tot de Redont – Bd.Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al. cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă. ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898). azi Parcul Romanescu. . dar care în mare parte erau neorganizate. al familiei Bauffy.1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni.. . iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central. În alte oraşe: .actual Parcul Tineretului.1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha. . .Iaşi – Parcul Expozi iei. a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi.Grădina Ioanid. lângă castelul familiei Haller. Redont. . .1838 – parc promenadă . Parcurile de la Avrig. dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism. . 70 ha. Borza. al XVIII-lea . Hörer).Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului. ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia).parcul de la Gorneşti –Mureş .la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca. promenada de pe Dealul Copou.sec.la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă. . (Carl Friederich. se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului). . .la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural. . .. Alpinetul. . al baronului Bruckental. În sec. al XIX –lea.. .Pădurile parc Băneasa şi Snagov. . . . fiind numit oraş-grădină. Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager. .Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş. iarna lacul fiind folosit ca patinoar). . (fost Libertă ii) realizat de E. . chioşcuri pentru orchestre. . poduri.la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu.Timişoara – Parcul Tiselor. . odată cu dezvoltarea oraşelor.în Bucureşti în 1833-1840. al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc).parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” . Parcul Rozelor.1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei.Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun).la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852).Bucureştiul avea cca.la sfârşitul sec. .la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”. În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: . lângă castelul familiei Teleky. Dacia.parcul de la Bon ida –Cluj. . Pădurea Verde. stilul brâncovenesc.Buzău – Parcul Crângul. 80% din suprafa a sa ocupată de grădini. .1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi.parcul Carol I.

s-a reamenajat Parcul Libertă ii. Oradea. Sibiu. Drumul Taberei. .reamenajarea Parcului Herăstrău. Gala i. Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara.s-a înfiin at Parcul Expozi iei. Parcul Tineretului. Parcul Libertă ii. . . corespunzătoare multitudinii de sta iuni.s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). Iaşi. Parcul Tei. ClujNapoca. . Craiova. Colentina. Pantelimon.Parcul Sportiv . Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca.s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. . Crângaşi.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . parcuri în Titan. Balta Albă. Piteşti.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). . Ploieşti. Constan a. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre.

fiind ob inute diferite categorii de produse: . În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. f) f. e) f. intensitatea radia iei solare). acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . respectiv cu: . hidrologică. la diferite categorii de spa ii verzi. Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple.Cap. recreativ sau sanitar. această func ie are un caracter puternic diminuat.fructe din livezi.f. grădini. Func ia hidrologică este asigurată. sanitară şi estetică. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. de pe terenuri degradate). . . antierozională.1. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. 3. umiditatea şi temperatura aerului.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole.f. c) f. recreativă. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică.2. regăsindu-se mai mult sau mai pu in. respectiv: de produc ie. III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii.lemn din diferite tipuri de pădure. sanitară). ştiin ifică. d) f. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. în general de toate tipurile de spa ii verzi. decorativă (estetică. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. Profesorul I. . În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. 3. de impact peisager). de protec ie climatică (viteza vântului. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. .flori din culturile floricole. hidrologică.f. de protec ie a solului. . antipoluantă (f. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie.

ameliorarea intensită ii radia iilor solare. Func ia de protec ie a solului. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. De exemplu. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. cărămidă. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. Acestea. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. . Sub aspectul proceselor pedogenetice. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. prin albedoul specific. Vegeta ia lemnoasă. fie la suprafa a solului (litieră). Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. fizică şi chimică. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. prin descompunerea de către microorganisme. străzi. ce constituie o armătură biologică a solului. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. moderează temperaturile excesive. Pe lângă aportul de substan e nutritive. fie în sol (rădăcini moarte). şi a speciilor drajonate. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. a perdelelor de protec ie. pietriş. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. mult sporită. etc. asfalt sau beton. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund.micşorarea vitezei vântului. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. .atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. în care procesele de eroziune sunt vizibile. trotuare. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. prin procesele de evapo-transpira ie. . astfel. ). prezintă o stabilitate mecanică. fâşiilor plantate în lungul străzilor. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. prin microclimatul pe care-l realizează. Prin sistemul de înrădăcinare. substratul ce constituie suportul vegeta iei. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi.ameliorarea umidită ii aerului. sau în apropierea acestora. . spa iile verzi prin stratul arborescent.

3. sau cu frunziş sempervirescent. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. În mediul urban. ce nu deranjează ochi.lipsite de vegeta ie.reducerea poluării fizice a atmosferei. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. consisten ă. Perdelele de protec ie. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. viteza vântului scade cu 30-60%. iar la 120-200 m în interior. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. în special în timpul verii. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. marmura. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi.reducerea poluării fonice. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. a pulberilor fine sau a fumului. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. . unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. o elul. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. elagaj şi anotimp. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. betonul. 5m3. gresia. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. .reducerea poluării chimice a atmosferei. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. . sub diferite aspecte: . se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca.3. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). etc. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. De exemplu. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. vârsta arboretului. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. astfel. atmosfera devine calmă. în zonele plantate. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. structură pe verticală. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare.

reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. . respectiv de mărimea frunzelor. ionizarea aerului). planta iile rare dintre construc ii. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. inversiuni termice. fără obstacole cu efect antifonic. etc. 42 t/ha. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. în cazul molidului cca. întreprinderile industriale. În oraşe. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. industria chimică. necroze. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. intersec iilor aglomerate. cea ă. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. arbori+arbuşti+specii de gazon). dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. iar a teiului pucios cca. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. în teren liber. efect maxim în sezonul de vegeta ie. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). sau diferite activită i curente ale popula iei. părozitatea acestora. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). de prelucrare a petrolului. echien/plurien. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. căderea frunzelor. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). 30 t/ha. aerian. durata de via ă a frunzelor etc. planta iile stradale. având un efect nesesizabil. pinului silvestru cca. de prelucrare a produselor minerale. şantierele. metalurgică. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. De exemplu. acoperită cu gazon. perimetrale. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. ce are lă imea de 200-250m. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. umiditate. transportul auto. radia ie solară. 68 t de particule solide şi praf. 35 t/ha. prin senza ia de linişte. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. a arterelor principale). Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente).

picnic. obiective turistice. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. etc. . . camping.divertismentul sau amuzamentul. .pregătirea. Sarcinile de bază ale recreării sunt: . în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. spa iile verzi urbane sau extraurbane. prin care se înlătură plictiseala. sportului. cules de flori. ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. vacan ele. sau efectul automatismelor zilnice. CFR.. cele mai multe destina ii. internet). prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. presupune bucuria întocmirii programului.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. . timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. odihnei prin somn.Timpul. la care este supus omul în via a cotidiană. serviciului. în general.activită i pe loc.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici.Mijloacele de comunicare mass-media (presă.4. după bunul lui plac: plimbări. datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. . pensia. artei. de . turismului. radio. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice.timpul liber (dedicat recreării). presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. în sferele culturii. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură.timp de existen ă. televiziune.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. divertismentului. Factorii care influen ează recrearea sunt: . . îmbrăcăminte. călătorii. . Fazele activită ii de recreare: . având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare.deplasarea. . intelectuale sau psihice. fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian.destinderea sau relaxarea. cumpărăturilor pentru hrană. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări.Mobilitatea. respectiv timpul alocat servirii mesei.Nivelul de trai. . care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. telefonie. practicarea diferitelor sporturi. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. respectiv concediile. care poate fi: . . între inerii personale.3. al solicitării fizice. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. . fiind un element compensator al condi iilor de lucru. aeriană sau navală.

nevoia de a face mişcare. apicultura. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. . Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. după o perioadă de activitate intensă.5. etc. în sta iuni climaterice cu specific. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. de diferite excese. Func ia decorativă (estetică. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. sau diferite activită i precum grădinăritul. decât în dauna operei”. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor.O. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. diferite de mediul său. sau la sfârşitul săptămânii. sau în zilele libere. Turismul are caracter recreativ. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). gazon sau oglinzi de apă. indiferent de subiectul în care apare. repausul şi somnul. Odihna propriu-zisă. floricolă sau erbacee. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. Plimbările sunt realizate fie zilnic. J. în spa iile verzi extraurbane. vânătoare. diseminat sau modificat. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit.amintirea. prin care are loc refacerea fizică a organismului. obiective culturale.întoarcerea. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. . Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. realizată pentru plăcerea proprie a individului. Aceste activită i pot fi active sau pasive. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. etc. de regulă la sfârşitul săptămânii. arbustivă. parcurile. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. etc. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). de a practica un sport sau de a depune efort fizic. economice. alpinism. pescuit. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. încât nimic să nu poată fi adăugat. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole.ciuperci sau de fructe de pădure. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. . care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. canotaj. 3. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. de conducerea autovehiculului. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. În sens larg. istorice. presupune comportamente diferite. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute.

Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . . bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. vâjâitul vântului prin coroana arborilor. variază pe parcursul unui an. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. textura coroanei. Astfel.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. cu efect de parazăpezi). diferind în func ie de fenofază. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. . Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. fructe. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. flori. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. încântare. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. şi care exercită o atrac ie spontană. bazine. murmurul apei.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. cascade.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. bariere împotriva vântului. . 3.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. . imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. etc.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. ciripitul păsărelelor. . .6. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. admira ie necondi ionată. puternic erodate sau a grohotişurilor. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective.încadrarea cursurilor de apă. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri.

Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. centrul compozi iei reprezentat . Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. pe o concep ie dominantă. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. ob inându-se în final unitatea în diversitate. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. Toate elementele unui spa iu verde (alei. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. treaptă. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. armonie şi propor ionalitate. planta ii. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. viu sau inert. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. peluze. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. care conduc în final la realizarea frumosului. Frumuse ea este realizată prin ordine. se ine seama de anumite principii şi legi.Cap. Fiecare component. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. într-un întreg. suprafe elor şi formelor planului. un monument). căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). sociale şi economice ale unei perioade date. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. Frumuse ea este un element func ional. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). intrarea principală. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. la care sunt subordonate toate celelalte elemente.

Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. este static şi odată văzut. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. bulevard. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. stradă. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. Ritmul poate fi: static. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. a repetării şi a consecven ei. dinamic. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. integritatea şi calitatea acestuia. combinat. omul va anticipa următorul obiect sau interval. magnificului. se găsesc mase similare şi egale. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. Asimetria pune omul în armonie cu natura.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. potecă. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. calitate care uneori poate avea o latură negativă. al for ei sau al monumentalită ii. simplu. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). interesul scade. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. clădire). Simetria poate fi absolută şi liberă. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. deoarece un plan perceput deodată. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. bănci. a aceloraşi elemente (specii. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. grupuri. şi o dată percepută regula ritmului. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. în întregime. liniar. respectiv realizarea echilibrului. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. lă ime) sau alte caractere vizibile. de culoare. ordinii. evitându-se astfel monotonia. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. vase decorative. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. compus. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. admi ând totodată diversitatea acestuia. creând senza ia de dezamăgire. de formă.

armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. etc. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. . florale.compozi ii doar între culorile calde sau active. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . . Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). . Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. într-un aliniament. de un individ.descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. dar care au volume şi formă asemănătoare). în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . exprimând de fapt unitatea în varietate. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. se pot deosebi: . Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. arhitecturale. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri).combina ii între culori diferite (active. Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. caz în care se aplică armonia legăturii. În func ie de culorile care se asociază sau se combină. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. care au o anumită continuitate. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor.compozi ii între culorile complementare. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. forme sau spa ii. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. pasive. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. complementare) unificate printr-o culoare neutrală. sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). formelor dar mai ales a culorilor.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). În proiectarea spa iilor verzi. chiar dacă specia diferă (de exemplu. în acest car fiind vorba de armonia contrastului.

modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion.618 (aproximativ 3:5). înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. sub un unghi de cca. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. participan ii la diferite evenimente de amploare etc. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. 180. . apoi 3. etc. . sub un unghi de cca. 270. lă imea optimă este de 8 m. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire.îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. iar pentru o alee de 250 m. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). 8. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). alterarea formei naturale (implică transformări par iale. distrugerea formei naturale (implică transformări totale). 13. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. mese. . lă imea optimă este de 5 m. La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. ce are laturile în raport de 1:1. 5.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. astfel pentru o alee de 300 m. matematician italian din sec. ordine şi armonie.). pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. publicul dintr-un parc. 34. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului.I. Fibonacci. al XIII-lea. iar la o distan ă mai . 21.). 55. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. Astfel. alee pietonală. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. C. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. 89 etc. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur.

Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă.mare de această valoare. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. presupunând unirea trecutului cu prezentul. . clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. fără a se exagera prin risipă. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde.

Acest stil prezintă mai multe variante. francez sau regulat) a stat. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. erau prelungiri ale încăperilor.1. Grădinile în stil maur. râuri. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. V. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor.1. întotdeauna de formă dreptunghiulară. câmpii. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. etc. radia ia solară. epoci. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. 5. aspect preluat şi de romani. caracteristice diferitelor epoci istorice. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. de mai târziu.1. dar şi elemente minore precum microrelieful. Stilurile spa iilor verzi 5. vegeta ia. activită i. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. Stilul geometric Stilul geometric (clasic.). fiind ornate cu statui. precipita iile) sau for ele majore (vânt. În amenajarea spa iilor verzi. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). La romani grădinile. . şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. eroziunea). Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil.1. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). în general. civiliza ii. arhitectural. caracteristice Renaşterii şi Barocului. vase sau fântâni arteziene. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). În ultima perioadă (sec. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică.2. apă. pâraie. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief.Cap. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. bazine. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. iar în cadrul stilului peisager sau liber. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. văile râurilor.

Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. 5. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. pe linii drepte şi curbe. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari.1. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. situat în pozi ie dominantă. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. fie de a le limita pe altele. Aceasta. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. respectiv axa principală. balustrade. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. statui sau vase sculptate. bogat ornamentate. precum şi oglinzi de apă. aplicat până în prezent. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. unele păstrându-se şi în prezent. fiind nivelat şi modelat în terase largi. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. Apa aduce prospe ime. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. cu numeroase ziduri de sprijin. taluzuri. scări. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare.1. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. ce constituie perspectiva principală. sau de perdele de arbori. canale sau oglinzi de apă. cu denivelări mici. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. rampe. cascade sau bazine. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. numit şi capul de compozi ie. Elementul principal. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create.2. regulate. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. fiind subordonate toate elementului principal. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel.

sub influen a stilului rococo din arhitectură. Toate acestea au fost duse la extrem. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. 5. Aleile sunt rectilinii.de apă. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. cu precădere în Olanda. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. în formă de tablă de şah. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare.2. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură.3. 5. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. fie sub influen a literaturii noi. ce promova ideea reîntoarcerii la natură.1.1. fie sub influen a pictorilor peisagişti. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. natural.3. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. fiind dispuse în re ea geometrică. mai ales a celor de gazon. În această situa ie. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. compozi ia fiind liberă. în Anglia. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo.2. Stilul peisager Stilul peisager (liber. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. fiind obositoare ochiului. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. în ansamblu. având cel mai adesea relief variat. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. 5. care dau varietate şi fantezie compozi iei.1.1. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă. . ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. conducând spre diverse amenajări.

fie naturale. În jurul clădirii principale. roci sau stânci. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. atunci când aceasta există. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. Aleile au un traseu liber. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. care în mod natural sunt dispersate. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. în diferite zone ale grădinii. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. volume. sub formă de mase. toate elementele. în pete neregulate sau eliptice. ce urmăreşte formele de relief. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. Simetria şi echivalen a sunt excluse. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. Apele. cu aspect natural. specii lemnoase decorative. . curb sau sinuos. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. lumini şi umbre. se vor folosi specii de talie mică. pajişti şi diferite grupaje floricole. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. chiar exotice. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. Rocile. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. covoare sau dispersate solitar. fie create. cu înflorire bogată.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. vor fi folosite pâlcurile. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. sinuos chiar. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. masele vor avea conturul neregulat. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. prin aducerea de pietre. neregulat. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. frumoasă şi îndelungată. urmând caracteristicile terenului. de grote sau chiar cascade. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. intervenindu-se totuşi în detaliu. peluze. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. cu contur regulat. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. de stâncile. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. forme. dispuse într-un masiv păduros. Genul de bucurie Genul de bucurie. atât sub aspect psihic cât şi fizic.2.2. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. .2. de veselie sau de entuziasm. de luminişurile retrase. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie.5. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. largi. volume. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. având ca fundal imagine unor mun i înal i.5. cu flori având culori calde. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. unei mări sau ocean). Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac.3. umbră şi lumină.4. 5. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. 5. cascadele. De asemenea. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. culori. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri.

fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. recrearea şi odihna popula iei. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii.1.). sunt judicios repartizate. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. ce asigură protec ia multiplă a mediului. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. re ele stradale. 6. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. 6. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. Ca regulă generală. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie.2. . în strânsă corelare cu structura urbanistică. etc. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. dimensionate. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. energie termică. gazului metan. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. dispuse într-o re ea continuă. atât urbane cât şi periurbane. limitarea perimetrului construibil. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. zona politico-administrativă. sta ii de distribu ie a apei. energiei electrice. cât şi legătura dintre acestea. zona industrială. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. grădinile sau scuarurile.Cap.

a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. 6. grădini zoologice. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. păduri parc. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. a spitalelor. După accesibilitatea popula iei largi: . în care accesul se realizează conform anumitor reguli. grădini şi scuaruri publice. concentrică. . în func ie de sistemul stradal al localită ii. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. planta ii de protec ie (a localită ilor. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie.3. grădinile botanice şi cele zoologice. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone.Această re ea poate avea o dispozi ie radială.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. care traversează localitatea şi care. grădini botanice. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. zonele de agrement (păduri de recreare. 1. scuaruri. întreprinderilor. radial-concentrică. pepiniere.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. 2. şi în care intră: parcuri. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. fiind diferite ca mărime. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. acoperişurile verzi. longitudinală. pepiniere. lungi de sute de metri. grădini botanice. planta ii de pe lângă unele dotări publice. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. amplasare. . .cu acces nelimitat. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. grădini publice. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. grădinile locuin elor individuale.cu acces limitat. a solului. ce sunt administrate de primării. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu.cu acces strict. a sta iunilor balneo-climaterice). Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. de regulă. După pozi ie se deosebesc: . constituită din spa ii verzi periurbane. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). ştranduri). numite şi spa ii verzi publice. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. transversală sau longitudinal-transversală. planta ii antierozionale. parcurile şi bazele sportive. dotări şi func ii. planta ii antiincendiare. grădini sau scuaruri). planta iile din cimitire. a apei. de folosin ă generală. . fiind administrate de persoane juridice sau fizice. fac legătura şi cu centura verde a oraşului. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. păduri de recreare. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii.

culturale sau de învă ământ. situată în intravilan.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. . planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă.în interiorul cartierelor de locuit. grădini şi parcuri publice. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative. în cca. destinate construirii unor cartiere de locuit. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. planta iile de consolidare antierozională. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. După func ii: . scuarurile pot fi situate: . După destina ie. . fiind destinată odihnei de scurtă durată. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. . Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. parcuri dendrologice.temporare sau provizorii.4. parcuri expozi ionale. spa iile verzi din cimitire. 6-8 minute. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice.spa ii verzi de înfrumuse are. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. având în componen a lor doar arbuşti. edificii culturale. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia.3. alpinarii. configura ia terenului şi construc iile din jur. perdelele de protec ie.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. caz în care acestea sunt uşor accesibile. ce se înfiin ează pe terenuri virane. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. . situate de regulă în cartierele de locuin e.3-3 ha. spa iile verzi pentru copii şi tineret. Raza de deservire a unui scuar este de cca. 6. gazon.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. păduri de agrement. planta ii cu efect de parazăpezi. asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. După modul de amplasare. . destina ie. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. . După durată.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. frecventează simultan acel scuar. rozarii. 400 m. parcurile sportive. păduri parc. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. cu rol decorativ: scuarurile decorative. pepinierele. scuarurile pot fi: . ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. scuarurile por fi: . Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite.3 ha.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. .permanente. parcuri şi grădini zoologice. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor.

unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. Dispozi ia aleilor. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. datorită inexisten ei căilor de acces. respectiv arbori şi arbuşti. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. aranjamente şi decora iuni florale. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. alei. spre periferia scuarului.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. Intrările vor fi reduse ca număr. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. frecventează grădina în acelaşi timp. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. în cadrul oraşelor mari. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. în lungul aleilor. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene.5. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. 3-4 ha. . respectiv: sectorul pentru copii. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. scări (în cazul terenului accidentat). 6. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector).. de pe o rază de 1-1. . Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. bănci. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. de mers lejer. 15-25 minute. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. statui. Dată fiind această distan ă de deservire.5 km. situate în jurul unor institu ii publice. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. peluze de iarbă. boschete. de învă ământ. a obiectivelor culturale. De exemplu. respectiv o intrare la cca. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. Spre deosebire de scuar. zone umbrite dar şi zone însorite.

de re eaua stradală limitrofă. şi de capacitatea proiectată a parcului. cofetărie. bănci. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. respectiv sta ionare). datorită suprafe ei pe care o reclamă. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. diferite dotări (cişmele. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. expozi ii.000 de locuitori trebuie să existe un parc. WC public). . Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. cafenea. 6. adăpost de ploaie. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. În foarte multe cazuri. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. sporturi. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. locuri pentru jocuri statice. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. într-un cadru peisagistic deosebit. gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. bazine sau chiar un mic lac. Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc.6. şi de densitatea popula iei. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. de lungimi şi dificultă i diferite. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. manifestări artistice). restaurant). ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. ce depăşesc 20 ha. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

ocupând suprafe e importante. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. orientarea şi înăl imea clădirilor. şi alte multe specii pentru varietate. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. Astfel. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise.2. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. a noxelor sau a altor factori de inconfort. .8. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. 6. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. şi străzi şi bulevarde deschise. suprafe e îngazonate. 6. recreativ şi decorativ.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. Speciile vor fi alese şi amplasate. partere cu flori. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte.8. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. alei pietonale. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. arii de joacă pentru copii. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici.1. 6. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. tomberoane).liber este de 3. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. Au scop sanitar. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. pentru diminuarea zgomotului. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. punct de distribu ie a energiei electrice. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. ale unui cvartal sau ale unui cartier. parcări. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. structură şi folosin ă diferite. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. în func ie de pozi ia.8.

spitale. arbuşti tunşi. sedii de firme. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. bazin cu peşti decorativi. piscină. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. diferite jocuri. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). cititul. chioşc de grădină. pergolelor. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. În func ie de mărimea acesteia. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. minilivadă. stânci şi pietre. cu o compozi ie relativ simplă. sediu de firmă etc. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. de gusturile proprietarului. magazie de unelte. grădina este structurată şi amenajată. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. gazonul. lămpi pitic. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. Astfel. barbeque. joasă sau fără împrejmuire. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. institu ii. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. aranjamente florale. mobilier de grădină. o cascadă miniaturală. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. În func ie de mărimea spa iului disponibil. chioşcurilor şi treiajelor. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. sau specii de răşinoase. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. fie prin realizarea unui gard viu înalt. precum şi diferite specii cu port pendent. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. Grădinile interioare. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. trandafirii. servitul mesei. dar şi a unor hoteluri. padoc şi cuşcă pentru câine. miniseră. arbustive sau lemnoase. minigrădină de zarzavaturi. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict .) acestea pot fi: grădina de fa adă. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. În cazul vegeta iei. uşor de între inut.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. activită i de grădinărit. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. un mic bazin cu aspect natural. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. Grădina de fa adă. În cazul unor locuin e. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. fie după propriile idei. precum gazonul. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. suprafe e îngazonate. arbuşti şi liane. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. a unor grupuri de specii sempervirescente. arbori.

printre spa iile rămase libere între plante. . propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului.9. Peste acesta se aşterne stratul fertil. se recomandă acoperirea acestuia. instala ii electrice. durabilă şi de bună calitate. canalizări).geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. unele specii din fam. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. Saxifragaceae. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. 6. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. În func ie de caracteristicile lor. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. cu strat fertil mai gros. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. cu pietriş (de tip sort). specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. alături de plante cu flori şi alei. Poaceae). cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. poate contribui la estetica compozi iei alese. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. fiind de maxim 10-15%. Brassicaceae sau Campanulaceae). sau numeroase alte specii floricole. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. Crassulaceae. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. specii de gazon (fam. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. cu arbori şi arbuşti de talie mare. de regulă. forme sau provenien e. de la bun început. pentru speciile de plante vivace. în vederea efectuării eventualelor repara ii. Urmează un strat de separa ie. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. astfel. format din fibre minerale. fam. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive.

. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive.şi nu în ultimul rând.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. . acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. creându-se spa ii pentru odihnă. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş. . . respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. comportându-se ca un bun strat termoizolant. diferite pulberi sau noxe. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii. până la 4-7. institu ii administrative). Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. spa iile verzi propriu-zise.acestea re in diferite cantită i de praf.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire.. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. cabinete). Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: .5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. . al muncitorului (fabrici.10. Ca şi în cazul grădinilor interioare. fiind dotate cu mic mobilier de grădină. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. . 6.reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. hale. şi constituie unită i de sine stătătoare. . respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. Din suprafa a acestor complexe sportive. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. policlinici. al bolnavului sau pacientului (spitale. în zilele însorite. al proprietarului (locuin ă privată). ateliere).

Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. diferite săli de sport (gimnastică. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. volei. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. respectiv: până la 3 ani. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. separate prin vegeta ie. în care constituie sectoare de sine stătătoare. când sunt în afara localită ii. bazin acoperit sau în aer liber (înot. Suprafa a variază de la cca. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. 100 m2 până la câteva hectare. clădiri pentru vestiare. cu solul permeabil. cu precădere împotriva vânturilor dominante. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. leagăne. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. 30-40 copii. balansoare. bârnă de echilibru. bănci. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă.11. duşuri etc. grădinilor publice sau a parcurilor. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. 20-25% pentru terenurile de joacă. labirint. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. polo). atletism). volei. gazon sau arbuşti. oină). baschet. clădiri administrative. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. caz în care au caracter de tabără. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. sau în cadrul scuarurilor. Stilul adoptat este cel mixt. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. tenis). arte mar iale). Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. 6. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. grupuri sanitare. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. precum şi specii floricole şi de gazon. 7-10 ani. 3-6 ani. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. şi să nu producă fructe ce pot murdări. handbal. 11-15 ani. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. tobogane. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. 1000 m2 pentru 40-50 copii. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. cu ghimpi (Berberis . Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens).

Robinia sp. spaliere. cât şi zone însorite. rabate sau diverse aranjamente floristice. terenuri pentru jocuri de masă. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. medicinale şi melifere. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. arbori de mărimea a III-a. labirinturi. destinate odihnei. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. bazin pentru înot. ronduri. pistă pentru alergare. cu frunze. tobogane. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. corpuri de iluminat. pistă pentru patine cu rotile. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. bibliotecă volantă.). alei pentru biciclete sau trotinete. În cartierele de locuit sau în scuaruri. sau care să fie toxice (Taxus baccata. bârnă pentru echilibru. Dar în func ie de microrelief.12. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. 6. pârtie pentru schiuri. care murdăresc. balansoare. teren pentru focul de tabără. Rhus typhina). bob sau săniu ă. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. un mic monument sau un bust. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. eventual un mic stadion.sp. coşuri de gunoi etc. fructe sau semin e. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. În cazul taberelor. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. grădina de zarzavat. dotările vor fi mult mai complexe.). leagăne. ce poate cuprinde: o mică livadă. cele cu frunze. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. a zgomotului şi a gazelor. cu rol de protec ie împotriva prafului. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. plante tehnice. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie.. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. flori. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. . arbuşti fructiferi. flori. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. bănci. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. Laburnum anagyroides.

cu rol stimulator. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. familiare. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. de a diminua poluarea fonică. . diferite. rabate de flori. Astfel. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. 6. având ca dotări mese. pentru mărirea gradului de vizibilitate. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi.14. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. cu excep ia intersec iilor. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. De asemenea.5 m2 de teren sportiv. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. Spa iile verzi din incinta spitalelor. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. este vegeta ia lemnoasă. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. respectiv cea a intrărilor. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1.13. pasive cu rol calmant. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. bănci. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. birourilor.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. cu specii floricole având culori liniştitoare. pentru fiecare elev. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. sau a celor rezervate pauzelor. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. 6. calmante. Componenta cea mai importantă. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. cu cel mai mare impact peisagistic. precum şi obiecte din materiale calde. func ional şi estetic. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte.

spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. chiparoşi. brad. glicină sau trandafiri. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. capelă sau un monument memorial. sau în sens radial. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. Parterele cu flori cu nuan e reci.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. Astfel. flancate de planta ii sobre. separarea diferitelor amenajări precum parcări. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. de la intrarea principală sau de la biserică. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. cu bănci şi şezlonguri. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. din specii sempervirescente. constituit din biserică. ar ar american. drumuri interioare de acces auto etc. Cimitirele mari. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. sau în jurul edificiului central. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. necesare bolnavilor. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. cu alei şi căi de acces paralele. castani porceşti. chioşcuri). bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. paltini. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. numită „cimitirul eroilor”. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. pornesc mai multe alei rectilinii. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. bine delimitată. purificarea aerului. datorită lipsei de spa iu. Astfel. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora.15. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. cimişir. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. sau chiar garduri vii. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. prezintă şi o zonă. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. precum şi pergole cu vi ă de vie. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. dar şi specii de foioase precum: tei. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. ce au efect liniştitor. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. acoperite cu plante agă ătoare. De asemenea. . În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. molid. dispuse în lungul aleilor principale. Dacă spa iul permite. centrale. 6. În func ie de destina ia institu iilor respective. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. tisă. reduse doar la aliniamente de arbori. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. influen ând benefic recuperarea acestora.

sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. situate în intravilan sau în extravilan. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. alimentară. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. Ca specii lemnoase frecvent folosite. după importan a decorativă. industrială sau medicinală a plantelor. halde. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. dar şi culturaleducativ. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite.. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. sunt: trandafirii. să poată fi realizat pe jos. se execută lucrări de excavare. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. după considerente ştiin ifice (taxonomice). Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. 6. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. sanitară. Spa iile verzi cu profil specializat 6.).Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. saschiul (Vinca minor). pentru realizarea acestor denivelări. Chrysanthemum sp. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. caprifoiul (Lonicera japonica).. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. de recreare.16. Narcissus sp. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod.. dar şi în punctele cheie. de recreare şi decorativă. Microrelieful. cu multe denivelări. utilită ile şi căile de acces. în afară de cele amintite. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. Lupinus sp. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. sanitar şi decorativ. arborii fiind evita i. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. Sistemul de drumuri. În cazul în care terenul nu este prea frământat. Paeonia sp. Sempervivum sp. surse de zgomot puternic). terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. Sedum sp. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. Convallaria majalis etc.. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. Aster sp. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. după concep iile .1. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. iedera (Hedera helix).16. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. de maximă circula ie. de taluzare sau de înăl are a unor zone. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. din specii sempervirescente. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. să existe mijloace de transport în comun. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp.

rădăcinoase). tehnice. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. Realizarea planta iilor floricole. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. sectorul sistematic.). la exterior. sectorul administrativ. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. serele. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. până la cele superioare (ultimele fiind . Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. Sectorul plantelor spontane folositoare. licee sau a alte unită i de învă ământ. de parc. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. ierbar). şi iarna protejate în spa ii adăpostite. vernală. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. sectorul plantelor de cultură. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. Ca sectoare. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. vara îngropate în sol. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. ce au diverse întrebuin ări. sectorul plantelor acvatice. în acest sector. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. melifere. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. englezeşti. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. fie în fa a clădirilor importante (birouri. arhitecturală. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. hibrizi floribunda etc. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. Sectorul plantelor de cultură. muzeu. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. de la cele inferioare.). numit şi colec ia botanică. hibrizi Polianta. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. flora Asiei etc. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. plante aromatice. urcători. Rozariu-ul. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. Polianta. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. leguminoase. sau arbori cu efect decorativ deosebit. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. fie se desfăşoară între cele două elemente. sectorul plantelor spontane folositoare. grădina japoneză. diverse suporturi sau chiar ziduri. sectorul florei diferitelor zone geografice. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. treiaje. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. pergole. În sectorul florei Globului. dar şi publicului larg. şi implicit expozi ii foarte diferite. dar în containere. estivală sau autumnală. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. rozariu-ul. medicinale etc.

pod arcuit din piatră. Prin structura. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. se deosebesc: sera palmarium. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. sera înmul itor. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. industrial sau alimentar. după zona geografică de provenien ă. prin solu iile de amenajare adoptate. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. uneori chiar un miniparc zoologic. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. lanterne de piatră. verii sau toamnei. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. 6. sera plantelor din regiune mediteraneană. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. Astfel. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. pajişti. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. sera plantelor acvatice tropicale. pasul chinezesc din dale de piatră. sau din alte regiuni calde ale Globului. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. sera azaleelor şi cameliilor. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. clădiri administrative. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. subtropicale. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic.monocotiledonatele). didactic. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. pădure de foioase. în apropierea intrării principale. sera rezervată expozi iilor florale. sau mai rar. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. colec ie de trandafiri. ornamental. pădure mixtă. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. poartă torrii. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. pădure de răşinoase. . decorativ şi recreativ. Grădina japoneză. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite.16. mediteraneene. Complexul de sere. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. sera orhideelor şi a plantelor epifite.2. este dispus de regulă. pepinieră. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. Vegeta ia forestieră spontană. sera colec iilor. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare.

Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori.5 ha. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop.arboretumul Bazoş (jud. Timiş). pot fi amintite: . având o suprafa ă de 70 ha. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. strâmte. în ceea ce priveşte frumuse ea. de tipul cuştilor cu gratii. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. 6. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. gropi de gunoi. de recomandat cât mai largi. Hunedoara). înfiin at în 1909. pentru a completa ambientul.16. al XVIII-lea. trebuie să ocupe suprafe e importante. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. a masca zidurile inestetice.arboretumul Hemeiuş (jud. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. bazine.grădina dendrologică Macea (jud. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. vechimea şi mărimea colec iilor. să nu existe zone industriale. Pe ansamblu.5 ha. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. cu o suprafa ă de 34 ha. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. având în acest sens îngrădiri. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. de tip „microbiotop sau minihabitat”. stâncării. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. curs de apă. este necesară construirea de voliere largi. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. Arad).De regulă. înfiin at în 1908. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. Bacău). În cazul păsărilor zburătoare.arboretumul Simeria (jud. înfiin ată la începutul sec. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. înfiin at în 1880. cu o suprafa ă de 20. având o suprafa ă de 48. . al XX-lea. înfiin at la începutul sec. . . Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră.3. care va fi folosită atât ca sursă de apă. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. cu o suprafa ă de 60 ha. . care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. Bacău). construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. .arboretumul Dofteana (jud. perdele sau garduri mascate cu liane.

turturele. elan. ovine. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. căprior. de amenajările respective. . Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. cinteze. bazin.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. alpin şi subalpin etc.. bibilici. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. cai sălbatici. cum sunt bufni e. lama şi alpaca. ierbivore mici.sectorul păsărilor răpitoare. în aer liber. caprine. ce cuprinde voliere cu fazani. mierle. galinacee etc. bivoli.. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului.sectorul marilor ierbivore. ren. porumbei sălbatici sau de ornament. stânci. . grauri etc. ciufi. câini dingo. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor.sectorul reptilelor. şi pentru răpitoarele de noapte. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. unele specii de ra e. constituit dintr-o clădire. pentru inerea acestora în sezonul hibernal. asini etc.sectorul primatelor. dromaderi. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite.sectorul cervidelor şi cabalinelor. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere.: . . precum lebedele. canari.sectorul felinelor mari. şopârle.sectorul felinelor şi carnivorelor mici. . cu voliere şi vegeta ie. cerb lopătar. şoimi. umiditate. cameleoni. râşi. prevăzut cu arcuri largi descoperite. în special forestieră. pescăruşi etc. pume. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. pentru speciile care nu pot părăsi locul. trunchiuri de arbori. . care asigură accesul unui segment important de vizitatori. găini de ornament.sectorul păsărilor tropicale sensibile.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. cormorani. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. jderi etc.. ce adăpostesc pisici sălbatice. girafele. . distan a nu trebuie să fie prea mare. de numărul de specii.sectorul urşilor. carnivore mici.sectorul galinaceelor şi columbidelor. stârci. pentru diferite specii de urşi. pentru sezonul cald. zimbrii etc. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. lei. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public.). iguane. . şerpi sau crocodili. . . pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. pantere. cât şi spa ii largi. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos.sectorul stru ilor. prin plimbare. zebre. cucuvele. lupi. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. fie cu voliere foarte mari. mici palmipede. De asemenea. vulpi. pentru sezonul estival. păuni.) sau spa ii deschise. . În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. . iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. pot fi amintite: . pentru sezonul rece. cu zone largi amenajate pentru tigri. gheparzi etc.. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. libere. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali.sectorul păsărilor de baltă. uli. cu microbiotopuri amenajate cu grotă.sectorul rezervat pentru antilope. gâştele. şi padocuri acoperite. . în care sunt găzdui i: elefan i. pelicanii.

şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha.17. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. a unor peluze întinse de gazon. nisip sau alte materiale locale. În zona intrării principale. care să nu depăşească 4%. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. şi nu numai. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. acoperite cu pietre. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. precum: un lac. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. Astfel. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. de purificare a aerului etc. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. a eventualelor surse de poluare. formată din planta ii forestiere. în mişcare. de zoologie. un punct de belvedere asupra oraşului. 6. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. având produse care să nu dăuneze animalelor. pot exista în incintă şi muzee. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. Pădurea-parc (parcul forestier. În unele por iuni ale pădurii-parc. Alte amenajări. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. un sit istoric (ruinele unei cetă i). de entomologie etc. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. dar în raza de deservire a localită ii. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. se vor prevede spa ii largi. fântâni. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. pădurea-parc sau parcul-pădure. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. sau a aranjamentelor florale. se deosebesc: parcul forestier. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. toalete ecologice. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. un curs de apă. cişmele cu apă potabilă. poteci şi alei de plimbare. .

solul. zonele nisipoase. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. 6. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod.1. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. căi de acces cu trasee mai lungi.17. pozi ia pe versant. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. expozi ia. stâncile. De asemenea. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. . în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. zone de picnic. în unele zone de interes curativ. a unui râu. cu cât terenul este mai înclinat.). aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. pot fi ştrandurile şi campingurile. Astfel. numită impropriu pădure de agrement. lipsite de vegeta ia forestieră. telecabine.5-2 ore. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. topoclimatul. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. sau de interes turistic. balnear (izvoare minerale. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. falezele sau malurile abrupte. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. piste pentru biciclete sau pentru role etc. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. terenuri de tenis sau de fotbal. izvoare termale etc. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. Amenajările de tipul campingurilor. puncte de belvedere etc. situate pe malul unui lac. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. terenuri sportive etc. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. telescaune. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. Unele elemente naturale precum mlaştinile. tabere şcolare. Pădurea de recreare. hidrografia şi environnement-ul.

mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. În acest sens. iar solul este mai pu in umed. altitudine etc.. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. frunziş sărăcăcios. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. această zonă este cea mai expusă vânturilor. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. frunze prăfuite sau galbene. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. noroi. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. cu privire la temperatură. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. sau spa ii adăpostite. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. gradul de expunere a teritoriului. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. prezen a prafului. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. băl i. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). Tot în acest sens. vegeta ia are aspect veşted. temperaturile sunt moderate. care prin fenomenul de . a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. Cu privire la mişcările aerului. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. este mai rece şi mai umedă. Orientarea nordică a unor terenuri. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. destinate practicării unor activită i. fără extreme mari. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. plajelor etc. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. De asemenea. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. suprafe e umede improprii. dotărilor sau diferitelor echipamente. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. alunecări de teren. temperatura aerului mai ridicată. plantele prezintă creşteri foarte mici. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. pavilioane. refugii) pentru a oferii adăpost. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. vânt. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent.

dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. atunci aceasta este şi primitoare. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. lac). regimul şi tratamentul etc. În zilele călduroase de vară. 6. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. de o acumulare mai mare sau mai mică. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. Environnement-ul. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. iaz.17. va avea o atractivitate sporită. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. filtrare şi transport al apei. În acest sens.2. Cei care doresc să se odihnească. liziere). urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. chimic sau fonic zonele din jur. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. de cea ierboasă. pescuit. care este dată de natura sursei (izvor. prezintă o atractivitate foarte redusă. ce diminuează calitatea acestora. dar nu neglijabilă. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. şi din contră. de modul de captare. capătă por iuni dezgolite. Când o pădure de recreare este echilibrată. poieni. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. O zonă lipsită de un curs de apă. Hidrografia teritoriului. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. De regulă. . sau ca sursă de apă potabilă. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. natura solului. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. situl sau vecinătă ile. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice.spulberare. libere (luminişuri. compozi ia şi vârsta arboretelor. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. apa este importantă sub aspectul calită ii. prepararea hranei. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. de temperatura acesteia. de poten ialul teritoriului. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. schi nautic etc. precum realizarea igienei corporale zilnice. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. pârâu. aerisite. a fermelor de animale. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. râu.

Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. capacitatea de primire începe să crească. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. a culorii frunzelor etc. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane.. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. Aceste dotări vor fi discrete./ha). cu locurile de parcare aferente. datorită vizibilită ii foarte bune. de motiva iile şi aprecierile lor. ce au un efect peisagistic major. păduri pentru plimbare şi păduri parc. dispuse pe anumite trasee. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. ce are o densitate mică (200-500 buc. luminişuri pentru odihnă. ce calmează şi relaxează vizitatorul. la agresiunile vizitatorilor. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. şi este favorabilă pentru plimbări. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. . publicul larg le preferă pe cele amestecate. dau peisajelor un pitoresc aparte. care determină o scădere a densită ii. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. dar în zilele geroase cu chiciură. are aspectul unei păduri falnice. Sub raportul vârstei. indiferent de specie. ce induce plictiseala şi pasivitatea. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. în func ie de fenofazele speciilor respective. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. Iarna se remarcă răşinoasele. Codrul regulat vârstnic. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. bine pusă la punct. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura.

repaus etc. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. . izvoare). Aceasta este zona preferată de marele public. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. echipamente sanitare şi de igienă. insistându-se în mod special asupra cură eniei. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. obiectivele etc. şi prezintă diferite construc ii. cu investi ii mai reduse. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. de cca. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. acest lucru favorizând. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. Zonele cu soluri reci şi umede. pentru linişte. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. cu forme interesante. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. odihnă. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. să fie drenat. Zona de primire şi odihnă. terenuri de joacă pentru copii. de cei care evadează din cotidian.Pădurile de recreare se sistematizează. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. soluri scheletice. fiind astfel organizată. aer curat. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. amenajările. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. destindere şi pentru activită i de picnic. zona de plimbare şi zona de regenerare. prezintă ponderea cea mai mare. reprezintă cca. În raport cu întreaga pădure. prin împăr irea pe anumite zone. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. mult căutate şi apreciate de publicul larg. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. vor fi evitate de vizitatori. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. cişmele. camping. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. De preferat ca aici. instala ii sau echipamente. Arboretele vor avea consisten ă moderată. Zona de plimbare. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. ce trebuie să fie ireproşabilă. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. să aibă o textură uşoară.

cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. smulgerea sau tăierea puie ilor. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. camping). care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. cabană. având un specific aparte. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. Traseele potecilor vor fi diferite. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. au o lă ime optimă de 3.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. care sunt interzise accesului publicului. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. şi echipamente specializate.3. nu prea lungi şi nu prea înclinate. terenurile de joc. puncte cu vederi panoramice. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. restaurant. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. rezultate prin ruperea. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă.5-4 m. 6. forma iuni geologice interesante etc. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. de la o clădire de interes general (cabană. locurile de parcare. cu pante domoale. vestigii ale unui castel sau cetă i. monumente. este constituită din diverse suprafe e. pot avea por iuni comune. peşteri. întâlnite doar în anumite păduri. fiind eliminate tasarea solului. zone cu fructe de pădure etc. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. prin optimizarea spa iului în general.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. arbori deosebi i. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. un număr sau o emblemă.17. spre diferite puncte de interes din pădure. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. ruine. dificultatea. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. han. fiind total protejate. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. dispersate în cadrul celorlalte două zone. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. restaurant. respectiv 4-10 km/100 ha.

locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. dalele de piatră. camping. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. formele regulate şi simetriile. masă cu scaune sau bănci. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. în special pe latura vântului dominant. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. peluze pentru golf. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. WC-uri ecologice. miniterenuri de fotbal. fântâni sau alte surse de apă. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. . ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. pietrişul. sau pot fi mici. şi să se folosească materiale cu aspect natural. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. groapă sau container pentru gunoi etc. respectiv grupuri de arbuşti. spa ioase şi capabile să absoarbă. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. şi variază în func ie de microrelieful specific. respectiv nisipul. Parcările pot fi mari. coş de gunoi. în pinten.aceste puncte bănci. diverse amenajări pentru jocul copiilor. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. restaurantelor. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. vatră din piatră pentru foc. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. şi pot fi: terenuri de tenis. capătul drumului principal). Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. Locurile de parcare. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. cabanelor. parcările pot fi: în ciorchine. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. vor evita pe cât posibil artificialul. loc pentru focul de tabără. fiind mult apreciate de vizitatori. de 2-3 maşini. pe ansamblu. un număr cât mai mare de autovehicule. de amploarea investi iilor. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. dispuse în apropiere. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării.

educative. incompatibilă scopului atribuit.18. geologic. hidrologic. . De asemenea. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. sau parcurile cu specii de vânat autohton. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. Astfel spus. paleontologic. având o înăl ime corespunzătoare. cu aspect cât mai natural. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă.18. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale.The International Union for the Conservation of Nature . precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. recreative şi turistice. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. protec ia ecosistemelor. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. faunistic. speologic.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. pedologic sau de altă natură. floristic. 6. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală.1.

să fie interzisă vânătoarea.să fie deschis turismului organizat. . . Cheile Nerei . fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse.2.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie. care grupează o serie de atrac ii turistice.teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii.Hăşmaş. .se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive. Rodna.zona exterioară. floră şi faună intacte. activită ile de turism vor fi bine organizate. . beneficiind de o protec ie suplimentară. hanuri sau locuin e izolate. . în scop ştiin ific.să aibă forma ii geologice interesante. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. sate. Cheile Bicazului . expozi ii. remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică. . pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. Domogled . în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani. Ceahlău. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. vile. conforme cu peisajul. drumuri. Piatra Craiului. neatinse de activită ile umane. Mun ii Măcinului. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: . elemente de etnografie si folclor.sunt peisaje naturale de mare frumuse e. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. Retezat. specifice. vegeta ie. Cozia. respectiv fenomene naturale originale. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . . În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. . construc iile (case. zona rezerva iilor integrale.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . recreării şi turismului”. cultural şi recreativ.Beuşni a. care servesc recreării popula iei. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. destinate cercetării ştiin ifice. În prezent. hoteluri. educativ şi recreativ. şi Semenic – Cheile Caraşului. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. .speciile vegetale şi animale. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. cu flora şi fauna sa. muzee cu specific local.18. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. 6. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte. educativ. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop.Valea Cernei.

geologice şi geomorfologice (tip g).zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. Por ile de Fier. Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. Vânători – Neam . Grădişte Muncelului – Cioclovina. În ara noastră sunt constituite în prezent.3. ca parcuri naturale. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. 9/1973. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute.zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. se evită degradarea mediului prin orice mijloc.18. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. nu se împuşcă.. limnologice (tip l). conform Legii nr. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. se promovează regenerarea naturală. Balta Mică a Brăilei. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. mixte (tip m). Acestea pot fi: botanice (tip b). Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. vegeta iei sau faunei. . cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). paleontologice (tip p). de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. rezerva ii naturale. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. lacuri şi cursuri de apă. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. solului. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. potecile vor fi bine marcate pentru turişti. următoarele: Apuseni. Bucegi. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. 6. Nomenclatura din ara noastră. forestiere (tip f). rezerva ii ştiin ifice. clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale.

Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. fenomene geologice unice (peşteri. rezerva iilor naturale. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. chei). cursuri de apă. locuri fosilifere. arbori seculari. parcurilor naturale. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. cascade.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. ştiin ifice sau peisagistice. . educa ie si instruire în domeniul mediului.

frunzelor. .diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben.costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. .factorii ecologici edafici: .vânt.lumină. pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. . comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. . 6. Astfel trebuie avut în vedere: . ce vor alcătui în final o unitate.cerin ele speciilor fa ă de: . Prin acest material.umiditatea atmosferică. constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. . . roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare.diversitatea foarte mare a ramurilor. mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult).2. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: . florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei). Criterii de alegere a speciilor 6. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. . volume. ruginiu.1. material care îşi schimbă volumul. ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6.temperatura aerului. .textura şi profunzimea solului. Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite). . proiectantul de spa iu verde creează forme.factorii ecologici climatici: .îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare. . VI. textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp.rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu.regimul de umiditate din sol. .maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase.1.2. . compozi ii. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde. culoarea. Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul.Cap. 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde.fertilitatea solului.

. Dintre aceştia : .. (produc căderea acelor la răşinoase. Astfel. .configura ia terenului.compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri.animali. . . Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie. numindu-se şi cea ă oxidantă.factori antropici: .con inutul de schelet.expozi ie.monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul). plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere. etc.oxidul de sulf. Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman.factori poluan i. fertilizare. Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane.fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat.vegetali. a produc iei de masă lemnoasă). . . dar şi asupra celui animal sau vegetal. dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare).smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice. prevenirea şi combaterea dăunătorilor.factori biotici: . fa ă de cele periurbane. . . . . dioxidul şi trioxidul de sulf. determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor). . considerate cele mai rezistente).dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei.2. . se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare.troficitatea solului. .compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze. 6. .pantă. . numite arsuri). . În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor. fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze. fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. cloroza esutului asimilator.oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze).altitudine.clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar). .factori geomorfologici: .2.

frasinul.sensibile . propor ia poluantului în atmosferă etc.3.praful rezultă din întreprinderile industriale. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: .). ce talie vor avea exemplarele respective. Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”. tuia.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale.condi ii de mediu – specie. Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. platanul. La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare . reducerea creşterilor. ecotip. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie. . In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: . fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze. din arderea combustibililor solizi şi lichizi.pădurile de recreare. . fabrici. corcoduşul. piracanta. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. chiar un aspect de bronzare a frunzelor). din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii.rezistente Exemple de specii: . subspecie. cum se integrează în respectiva compozi ie.3. bradul de Caucaz. .rezistente la plumb – pinul silvestru. .pigmentări.1.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii.rezistente la fluor – mesteacănul.rezistente la bioxid de sulf – alunul. arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului.aliniamente. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase. etc. Particularită ile biologice ale speciilor 6. stadiu de dezvoltare.unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. coacăzii. . . fenotip. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată. . . arboretele tinere fa ă de cele mature.2.2.mijlociu rezistente . prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză. industria metalurgică şi chimică.foarte sensibile . zămoşi a de Siria. 6. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete.umbrirea clădirilor. intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. . În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta.

italica. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme.. sferică. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. etc. Berberis thumbergi. În tabelul nr. Populus simonii. a III-a . Morus alba. .15 – 25 m. arbuşti mijlocii 1 – 2m. speciile lemnoase volubile. a prafului. a II-a .3.arbori de mărimea I .liane. 6. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. mai mici de 1m. obovoidă.în lungul arterelor. De exemplu. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică.zonele verzi de mici dimensiuni. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. Acer pseudoplatanus.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . agă ătoare sau chiar târâtoare.2. Abies alba. şi cea având contur sinuos. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. speciile cu înăl imi sub 7 m. conică. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale.peste 25 m. fastigiata. .realizarea gardurilor vii. Astfel. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. Juniperus hibernica. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. Prunus mahaleb. Thuja occidentalis var. a boschetelor. arbuşti pitici. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. precum şi re inerea gazelor de eşapament. . Pinus strobus. . că ărătoare. Larix decidua. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară.arbuşti. tabulară. Populus nigra cv. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit.7 – 15 m. ovală. Picea abies.2.

a prafului şi a vântului. Pinus sylvestris. caragană.aliniamentele stradale. frasin. Salix babilonica. pentru protec ie împotriva radia iei solare. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic. ulm de munte.zona de primire a pădurilor de recreare. Cotoneaster horizontalis. Betula pendula. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. 6. Tilia cordata. dud negru.3.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . larice.mascarea obiectelor inestetice. Populus tremula. umbraculifera Carpinus betulus. . Juniperus communis ssp. forma „pendula” la diferite specii precum: fag. nana.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. cireş păsăresc. Ulmus minor. Fagus sylvatica. având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. . dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. .3. . varietatea „Globosa” la diferite specii. Robinia pseudoacacia var. Pinus nigra.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: .2.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. Juniperus sabina. . salcie căprească. mesteacăn. Juniperus horizontalis. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. Cerasus avium. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: .

Chamaecyparis lawsoniana var. ovoidă. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. mici sau mari. mărimea şi culoarea acestora. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină.2. romboidală. la marea majoritate a speciilor. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri.3. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. imprimând anumite sentimente. .2. eliptică etc. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. sau chiar târâtoare. paltin. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. Ramuri pot fi drepte. fie pendentă. Unele specii au frunze simple sau compuse. imprimă un sentiment de linişte. lanceolată. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii.4. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. castan) sugerează puterea. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. tortuosa) sau pot fi geniculate. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. fie verticală. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. 6. peluze. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. etc. fie orizontală. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. obovată. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. platan. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. Forma.3. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. Salix babilonica. Trunchiurile. pot fi sinuoase. 6. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. Speciile cu tulpini că ărătoare. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). pendula. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn.5.

Carpinus betulus. galben sau chiar roz şi roşu. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. Euonymus europaeus. precum şi diferite exemple de taxoni. Thuja occidentalis f. Robinia sp. Populus alba Picea pungens var. argintea.) sau mari (Ailanthus sp. Juglans sp.). pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . Gleditsia sp. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna).Marginea limbului poate fi întreagă. biota. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. Sorbus aria. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. Eleagnus angustifolia. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. la care verdele se combină cu alb. Aesculus sp. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. Ligustrum ovalifolius. „Aurea” Thuja orientalis f. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. precum cele ale speciilor: Acer negundo.. Pyrus elaeagrifolia. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). la galben–roşu ruginiu (toamna). 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. Astfel. alb argintiu. Hedera helix. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. compuse. ca în cazul mesteacănului. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. Speciile cu frunze mari. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan.. Speciile cu frunze mici. Tilia tomentosa Juniperus sabina. până la verde intens (vara). Hippophae rhamnoides. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. Acer negundo. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp.. pu in incizată dau adânc incizată. În tabelul nr. luminos (primăvara). aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu).. la verde închis.

. Juglans regia Fagus sylvatica var. Crataegus sp. crem sau galbene. Picea abies. Buxus sempervirens. Pyrus sp. glauca. Deutzia scabra. Malus pumilla var. forma. Pinus excelsior. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Acer platanoides var. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. pissardii. vanhouttei. Taxus baccata. Forma şi culoarea florilor. atropurpurea.verde închis roşu. purpurea. Pseudotsuga glauca. Pinus cembra. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. Pinus strobus Abies alba. Prunus avium. Aesculus hyppocastanum. Berberis vulgaris var. Corylus maxima var. Robinia pseudoacacia. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. Hedera helix. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. Syringa x. Ligustrum vulgare albă . Acer paltanoides var. În tabelul nr. Catalpa bignonioides. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. rubrum 6. Phyladelphus coronarius. purpuriu Picea pungens var.. Spiraea x. Alnus glutinosa.6.3. Magnolia kobus. Sophora japonica. Hibiscus syriacus. niedzwetzyana. Prunus cerasifera var. purpurea. hybrida.2. purpurea.

Spiraea salicifolia. Chaenomeles japonica. Magnolia kobus. cu toate varietă ile şi soiurile sale. Magnolia stellata. Syringa vulgaris. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. Hibiscus syriacus.. Diervilla florida. Cornus mas. Malus floribunda Hedera helix. Magnolia x. Forsythia sp. Forsythia suspensa. Phellodendron amurense Spiraea japonica. Tamarix ramosissima. Kerria japonica. primăvara timpuriu primăvara . Hybiscus syriacus. Amorpha fruticosa. Diervilla florida.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. carnea. pissardi. Prunus armeniaca. Liriodendron tulipifera Aesculus x. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. Laburnum anagyroides.. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. Chaenomeles japonica. soulangeana Prunus sp. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Prunus persica. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. Dintre toate speciile lemnoase. Prunus cerasifera var. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. cu siguran ă că speciile genului Rosa. Buddleia davidi. Laburnum anagyroides. Colutea arborescens. Cotinus coggygria. Cornus mas. exceptând albastrul pur.

Liriodendron tulipifera. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. Culoarea fructelor.2. mari (Viburnum opulus var. Spiraea salicifolia. contribuind prin forma. atribuind ambientului un aspect dispersat. Viburnum opulus. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. Inflorescen ele sferice. Sophora japonica. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. Colutea arborescens roşie albă . mălin) calmează şi relaxează. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate.7. Sambucus racemosa. Hibiscus syriacus. Rhus typhina. în sezonul estival sau autumnal.. amorfă) constituie un factor stimulator. glicină.3. Berberis vulgaris. ca lumânările (castan porcesc. neliniştit. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor.vara toamna Mahonia aquifolium. Syringa vulgaris. Crataegus monogyna. dar mai ales în perioada hibernală. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. pseudobace) este variată de la specie la specie. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. Rosa canina. 6. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. Kerria japonica Aesculus sp. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. budleia. Spiraea japonica. iritant. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. lemn câinesc. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. Ptelea trifoliata. Cotoneaster horizontalis.

pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. Fraxinus excelsior.3. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive.8. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. De obicei. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. Există şi specii cu creştere foarte înceată. precum cimişirul şi tisa. diferi i arbuşti. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. unii poluan i din aer sau din sol. Cotoneaster nigra. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. Viburnum lantana. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. Lonicera nigra.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. Thuja occidentalis. Robinia pseudoacacia. Gleditsia triacanthos. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. Ambientul (noxe.2. 20. 6. Mahonia aquifolium. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. Abies alba. ci separat. mesteacănul. 10. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. calitatea terenului. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. . ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. probabile pentru perioade de 5. Platanus sp. salcâmul. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. De exemplu. Prunus spinosa. Picea abies. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. iar plopii. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. Ligustrum vulgare. Catalpa bignonioides. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. 40 ani de la plantare.

coloritul fructelor). DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. VII. frunze. curtine. fie ele arborescente sau arbustive. lângă clădiri. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. Arborii solitari se amplasează pe peluze. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. grupuri. ASOCIEREA. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. fără agita ie. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. care nu se regăsesc în efectul ob inut. . determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). labirinturi. pâlcuri. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om.1. sub diferite moduri. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. ce realizează o impresie artistică puternică (flori.Cap. pot fi folosite solitar sau grupat. Exemplarele lemnoase. boschete. iar cele decorative prin trunchi. sau duc la costuri suplimentare. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. masive. în puncte liniştite. garduri vii. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri.

trunchi de piramidă.5 – 1 m. După înăl ime. (gard belgian. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. Ca regulă generală. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. mici cu h = 0. pe un contur drept sau sinuos.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. ob inându-se în final un perete verde. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. cu exemplare foarte apropiate. înalte cu h = 1 – 3 m.. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. ce are amenajate numeroase poteci. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. sistemul Cossonet). formate dintr-o specie. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). de regulă bine între inute şi amenajate.5 m. în aceste ultime cazuri. două sau trei rânduri. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. foarte înalte cu h > 3 m. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. mai rar două sau chiar trei. . gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0.

garduri vii de camuflare sau de mascare. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. În orice caz. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. cu un aparat foliar bogat. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. . formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. care să constituie fondul principal. de mascare. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. Astfel. . . sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. mai deschis la culoare. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. folosite ca garduri de limită. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. solu ie destul de controversată.După scop gardurile vii pot fi: . de apărare împotriva vântului dominant. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor.garduri vii pentru protejare. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. de preferat o specie locală. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. în care sunt prezente multe bănci. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. şi coroană bogată. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. sanitar. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. ce le eviden iază pe primele. de izolare vizuală şi fonică. În cazul plasării inverse a speciilor. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident.garduri vii decorative. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. solemnitate şi hotărâre. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. protec ie şi linişte. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite.

existând în apropiere şi un luciu de apă. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. . patrulater sau pentagon. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. lângă care să existe grupuri de flori perene. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. pentru mascarea acestora. apoi de cele de talie mică. dispuşi inelar. destinat odihnei pasive. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. În cazul clădirilor monumentale.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie.

specii rezistente la vânt. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. creându-se o stare de calma atmosferic. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. pinul strob. constituit dintr-una sau mai multe specii. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. lemnul câinesc. adaptate condi iilor locale. parcuri) masivele se situează spre periferie. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. pinul silvestru). cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. protec ie împotriva soarelui şi vântului. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. la tasarea şi în elenirea . mesteacăn. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. iar în interior numeroase bănci. în mod excep ional 4 intrări. statuie. de regulă dispuse circular.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. pentru mascarea limitelor. cimişir. Un boschet prezintă 2-3. dârmox). În spa iile verzi urbane (grădini. fântână arteziană). pentru realizarea protec iei zonei verzi respective.

Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. Astfel pentru aliniamentele stradale. largi. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. înso i i de 1 tutore. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed.2. unde se doreşte realizarea unui masiv. cu fructe şi port interesante. se evită ambalarea. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. Vârsta. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. a I-a. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei.2. urmată de toamnă. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. se folosesc puie i de talie mică. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). înfiin area scuarurilor. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. cu înflorire abundentă. acestea pot fi transparente sau opace. În general. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. 7. puie ii cu rădăcini protejate. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. în acest caz balul fiind înghe at. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. a II-a şi a III-a.2. . creându-se impresia de monumentalitate.solului. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului.1. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. 7. imediat după dezghe ul solului. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. În func ie de speciile întâlnite în masive. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). care limitează priveliştea şi perspectiva. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. Astfel. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. Instalarea vegeta iei lemnoase 7.2. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. Totuşi. de la scoaterea din teren şi până la plantare.

greută ii şi aten iei deosebite ce o implică.0. De asemenea. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani). 7. etc. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială.40) x 0. Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită.60 (0.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ. pe tulpină deasupra coletului. iar înăl imea 8-10 m.transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. .2.80 x 0. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac.30 (0. . Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ.5 (0. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi. cu o coroană uniform dezvoltată.Ca regulă generală orice puiet. se tasează uşor şi se udă abundent. fie dintr-o pepinieră.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului.60 (0. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi.1. fie din natură. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini).0 x 1. . Pentru plantarea exemplarelor de talie mare. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa.70) x 0. creată în acest scop. . cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari. remorcii.0. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului. . datorită dimensiunilor. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: .40) m pentru puie ii de talie mică.3.70) m pentru arbuşti (3-5 ani).extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii.5 t.30 (0. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ.alegerea exemplarelor. cu sistemul radicular mai compact. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă. cu ramuri până aproape de sol. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0. înăl imea şi grosimea la colet. camionului. . La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului.0. . situate în locurile accesibile macaralei. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele. sunt necesare mai multe opera iuni: .

fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze.1. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. Fertilizarea. timp de 2-4 ore. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii.2. Astfel.7. K. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. până la 0. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic. partere. ce au un efect estetic deosebit. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. urmând ca mai târziu. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. ciuperci). gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale. rânduri sau la încrucişarea aleilor. în Fran a. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie. Solul se mobilizează primăvara şi toamna. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal.4 rânduri. P. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune.3. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. . iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii.3.5 – 1.2. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. 7. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. cu norme bine stabilite. 7. în timp. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. 2 sau 3 rânduri. la o adâncime de 20-25 cm.4. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. numărul rândurilor (1.3. uniform.

fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze.piramida .vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. se aleg ultimii doi.40 cm deasupra solului. La exemplarele cu so . piramidale. ob inându-se forma literei V. iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc. cu ramuri cât mai multe.forma Verrier . pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse.forma literei „U” . În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. la distan a de 60 cm între ele. În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm. cu fructifica ie cât mai abundentă. Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o. bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. rezultând astfel un trunchi vertical scurt.În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 .5 m între ele. În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice. rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. Forma Cossonet se realizează tot în aliniament.cordonul oblic bilateral (gard belgian) . Pe măsură ce cresc.forma Cossonet . . forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). columnare.

40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. Fiecare pereche porneşte din axul principal. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. pe o sârmă . Astfel. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. ceilal i îndepărtându-se. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. 6 sau 8 bra e verticale. se orientează vertical pe doi tutori. Coroana formată. ce a fost retezat la 40. dispuse în acelaşi plan. 80 sau 120 cm de la sol. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. are forma unui „U” dublu sau triplu. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu.

Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). dar la o înăl ime de 80-90 cm. aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. În al doilea an. sub un unghi de 60o între ei. aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. se înlătură lăstarii. Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. la o înăl ime de 30 cm. Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. La lungimea de 70 . fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal.80 cm. . cu o deschidere a bra elor de 50 .(spalier). aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. iar cei doi lăstari terminali. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. După 30 cm.

Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. la exemplarele plantate în aliniament. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. mai rar toamna târziu. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. tuie. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. În primul an de la instalare. tisă). Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. prin scurtarea lujerilor prea lungi. . scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. Tunderea se execută în anii următori. 7. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. Populus sp.3. de 1-2 m lungime (Acer negundo. tăierea se face cu cca. la înăl imea de 20-25 cm.) Se execută primăvara devreme. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm.3.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. După atingerea înăl imii dorite. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). 0. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. ienupăr. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu.

7. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. Lăstarii ob inu i prin recepare. iulie. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. cu coroane înghesuite. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu.4. grupuri. După câ iva ani. Se recomandă rărirea periodică. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. sunt de regulă mult mai viguroşi. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare.3.

ob inându-se un număr optim de exemplare. Se aplică rărituri mixte sau combinate. în apropierea locurilor de sta ionare. respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice).se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. îmbunătă irea stării fitosanitare.5. a unor poteci. . cu o periodicitate de 3-5 ani. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. 20-30 ani. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. cu o periodicitate de 3-5 ani. fiind inestetice. în pădurile echiene de codru şi crâng. mărirea efectului decorativ al unor exemplare. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. din 3-6 (10) ani. 7. . se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. în condi ii nefavorabile de vegeta ie. . În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: .3. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. respectiv atunci când se realizează consisten a plină. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). reducerea consisten ei. . astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori.monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe.materialul rezultat nu se recoltează. în cca. . potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor.

rup i sau doborâ i. deoarece circula ia este complicată (semin iş. de speciile forestiere folosite sau prezente. păduri de plopi euroamericani).Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. se pot adopta diferite tratamente. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. amestecuri de fag cu răşinoase. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. cu foarte multe nişe ecologice. . în vederea atingerii unui anumit scop. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase.6. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. bolnavi. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. dar pentru oameni antrena i. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. buruieni).3. făgete. 7.

precum şi în mozaicuri. Gladiolus sp. . Lobelia sp.sp. Sedum sp. Tradescantia sp. precum specii din genurile: Lilium sp. Salvia sp. în fa a speciilor arbustive sau arborescente. Ageratum sp. precum Crocus sp. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite.forma tulpinii (portul).. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii. în marginea rondurilor sau rabatelor. cu aspect de tufă . Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile..înăl imea.forma. în componen a bordurilor.Cap.. în sensibilizarea oamenilor la frumos. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: . Acestea joacă un rol psihologic fundamental. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: . cu port târâtor (sau pendent) .. .culoarea. peste 50 (60) cm. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens.1.1.. ... Hyacinthus sp.sp. a modului de creştere şi ramificare. . Delphinium sp.Tropaeolum majus. Muscari sp. în planul apropiat de privitor.. . .1.. ..cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. 8. culoarea şi mărimea frunzelor. . Acestea se folosesc grupat. Alyssum sp.sp. VIII.. . Tagetes sp.ciclul de via ă. cu tulpini ramificare. În acest sens se deosebesc: . Calistephus chinensis. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor..2. ..specii de talie mare.Tagetes sp. Narcissus sp. mirosul şi modul de asociere ale florilor. Acestea se folosesc pentru rabate. Saponaria ocymoides.. Ageratum mexicanum sp. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. 8. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde. Tulipa sp. precum specii ale genurilor: Petunia sp. . a rabatelor pe peluze. Aubrieta sp. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus. Salvia splendens.forma şi culoarea fructelor. Galanthus sp. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia... al sezonului de vegeta ie. forma... covoarelor. platbande sau grupuri pe peluze. Malva sp. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde. Tulipa sp..specii de talie mică 5 – 20 (25) cm.. . partere.1.

Forma. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. Portulaca sp. argintiu sau cenuşiu. chioşcuri pentru odihnă). lalelele papagal. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde.. Papaver sp. locurilor pentru sporturile uşoare. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. erecte Impatiens sp. recomandându-se a se folosi în planul apropiat.sp. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit.) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. precum regina nop ii şi micsandrele. în cazul petalelor tomentoase. Iresine sp. Agave sp. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. Ricinus sp. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. . la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. la florile simple poate fi pală. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. Nuan a culorii poate fi diferită. cu tulpini volubile . altele sunt mici şi mărunte. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. mărimea şi culoarea frunzelor. Pyrethrum sp.Ipomea purpurea. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma....). Tulipa sp. în jurul teraselor.. culoarea şi abunden a frunzelor.sp.. cu tulpini simple..4. Delphinium sp. culoarea. . Astfel.1. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. Forma..1. roz. creasta cocoşului. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată.. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. Humulus lupulus. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp. galben. Unele frunze sunt mari. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. cu segmentele filiforme.. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. cu tulpini că ărătoare . . Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze.. Begonia sp. Sempervivum sp.. Polygonium sp. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). mărimea şi culoarea frunzelor În general.Lathyrus sp. până la albastru. 8.sp. roşu grena. la început.. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma.3. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci.. 8. roşu sau grena.. precum verbena şi crinii.. iar altele puternic fidate. clopo ei. mo ul curcanului. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora. Lilium sp. a sta ionării. florile fiind nesemnificative.

) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii.6. iar primăvara vor înflori. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv.) se seamănă în sere calde.1. .plante anuale semirustice (Begonia sp.) are fructe persistente şi decorative. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie.. Cineraria sp. Zinnia sp.plante anuale rustice.1. fiind aripate. În unele situa ii. de culoare roşie sau roză. Calceolaria sp. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii. men inând efectul decorativ.. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie.8. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire. ca o continuare a florilor. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: . 8. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. .5. vara. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii. fiind o sursă de amuzament pentru copii. .. florile se îndepărtează.plante anuale sensibile (Celosia sp. Mo ul curcanului (Amaranthus sp. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite.

.decorarea balcoanelor. Polyanthes sp. rizomi. pentru: .. Gladiolus sp. mozaicurilor. în general. rizomi. pe stânci sau pajişti. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. depozite) ferite de înghe (4-10 oC).. Convallaria majalis.. Gypsophyla sp. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale.. bordurilor...Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. sau semirustice (Canna indica. Iris sp.. covoarelor. geophite – ce au bulbi. Papaver orientalis). în lungul apelor sau pe luciul lor. tuberobulbi. Chysanthemum sp.) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit. rondurilor. Speciile floricole pot fi folosite. cămări.decorarea spa iilor verzi... rădăcini tuberizate. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor.7. Acestea pot fi rustice (Anemone sp. 8. Hyacinthus orientalis.1. jardinierelor. tuberobulbi. rabatelor. ferestrelor. . Dahlia sp. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. Aquillegia sp. Narcissus sp. Lolium sp. teraselor. Hosta plantaginea.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e.

înăl imea plantelor. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire.). Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. zidurilor.). stânjenei. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. pergolelor. în trepte. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat.2. specifice plantelor anuale. forma şi culoarea florilor. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori.). Ageratum mexicanum „nana”. cu port de tufă sau covoraş. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. narcise (Narcissus sp. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. Rudbekia sp. În func ie de perioada şi . Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori.. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple.). Tagetes sp. în special lunile de vară. . bănu i (Bellis perennis). Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. witrockiana). instalând specii de talie mică în prim plan. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene.. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. chioşcurilor. de talie înaltă (Phlox paniculata. mărimea. mijlocie (Petunia sp. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri.ca flori tăiate. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. ghiocei. fie numai specii perene. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. 8. rabate. partere). deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. perioada şi durata de înflorire. narcise. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. Portulaca grandiflora). fie mixt.. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor.decorarea stâlpilor. costisitoare. Culturile cu plante anuale. printre care se introduc plante anuale. numă-uita (Myosotis sp. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). crizanteme. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. muscari (Muscari sp. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. fiind amplasate în locuri intens frecventate. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. bujori. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. forma şi nuan a frunzelor. treiajelor.

cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. compostul de grădină.3. con inutul de substan e nutritive. elemente nutritive.. Cheiranthus cheiri). După valoarea pH-ului. elina. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. Crocus. pământul de lemn. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat..pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. În general. permeabilitate. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. nivelat. superficiale (Primula sp. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură..durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. . Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. ferigi). fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare. Calluna vulgaris). Myosotis. pământul de turbă.soluri acide – (Coleus sp. rădăcinile de ferigă şi nisipul.. se deosebesc: . pământul de ericacee. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare. pământul de pădure.soluri alcaline – (Anemone sp. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. capacitate de re inere a apei). În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora.1. textură. de turbă) . la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. pământul de frunze. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. Dianthus sp). Dianthus sp. Instalarea speciilor floricole 8. .3.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. Bellis) cu speciile anuale. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. desfundat. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. Gladiolus sp. Galanthus) sau bienale (Primula. perlit şi turbă în diferite propor ii. etc. brumărele).soluri neutre – majoritatea solurilor... . pământul de ace de răşinoase.. Erica sp. În func ie de sol. structură.. pH. Acestea se deosebesc prin pH.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. . de răsadni ă. modelarea terenului. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole.. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile.. Asparagus sp. mărun irea bulgărilor. bine organizate. Narcissus. Tradescantia sp. textură. Hyacinthus.. Amaryllis sp. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . . Asparagus sp. 8.. Viola. Iris sp.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. mobilizarea superficială a solului.

Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. Hosta plantaginea. bulbii acestora să se înrădăcineze. Amaranthus)..3. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. Galanthus. Crocus. Hyacinthus. 2 – 2.3. Paeonia). Sedum) distan ele pot fi mai mari. Dianthus. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. Impatiens. La speciile perene. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. comparativ cu înăl imea plantei. 8. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate..2. transplantarea apare necesară atunci când . În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. Viola. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. Fuchsia. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine.3. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis.8. Begonia).). pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. dar nici să se stânjenească reciproc.). Myosotis). de cca. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. Lilium sp. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. Alyssum. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. Narcissus.5 cm grosime. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. La plantare. Muscari.(Iris sp. unde se vor dezvolta şi înflori. Mathiola. Hemerocallis sp. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna.

suprimarea tijelor florale vestejite. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul.ob inerea unor forme caracteristice. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori. fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. . intrând mai devreme în vegeta ie. cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite. .tutorarea şi palisarea. Pentru ob inerea de tufe bogate. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. Ciupitul se execută cu unghia. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . copilitul. . . cu rolul de a ob ine plante viguroase. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. acestea stânjenindu-se în dezvoltare. .tunsul plantelor. . . fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. spa iul devine insuficient. când plantele nu suferă deloc.irigarea.înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie. obligatorii sau facultative.reglementarea înfloritului. bobocitul. . transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani.combaterea dăunătorilor biotici. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru .stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane. 8. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. În această categorie intră următoarele lucrări: . unele nu mai înfloresc în acel an. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie.aplicarea îngrăşămintelor. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate.datorită înmul irii naturale ale plantelor. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. .suprimarea păr ilor aeriene.4. . de perioada înfloririi.

pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. trandafiri. . ochiul boului). de dimensiuni mai mari (crizanteme. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. în acest caz întârziindu-se înfloritul. hortensie. Pelargonium sp. gura leului). bujori. Se aplică la crizanteme.. de obicei terminată cu o floare (crizanteme.). garoafe. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. urzicu ă (Coleus sp.formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire.. garoafe). Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. Petunia sp.

Lathyrus. mase plastice. .Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. trestie. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. Ipomea). mai ales în perioada de înflorire abundentă. metal de dimensiuni şi tipuri diferite. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. Tutorii pot fi din lemn.. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. dalii). în func ie de specia respectivă. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală.

Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. ob inânduse solu ii prin fermentarea. spălarea şi răcorirea plantelor. microbiologice. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. . în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. În această categorie intră: excrementele de mamifere. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. 1:20. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. temperatura mediului înconjurător. mustul de bălegar. timp de două săptămâni. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. solarii. bogate în potasiu: sarea potasică. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. a îngrăşămintelor organice solide. după o prealabilă uscare şi mărun ire. făina de oase. clorura de potasiu. făina şi rosătura de coarne. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. uneori superfosfat. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. narcise. ghiocei. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). sere. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. cu valen e simbiotice. ca regulă generală. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. de păsări. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. umiditatea şi mişcarea aerului. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. bioxidului de carbon şi a altor gaze. lalele. cenuşă. Îngrăşămintele se aplică. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. maxim ora 10. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. ciuperci). în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. după trecerea perioadei de înflorire. solul. la care se adaugă apă. :30. chimice. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. azotatul de amoniu.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. intensitatea luminii. sulfatul de potasiu. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. riguros selec ionate. etc. fiind indicată udarea diminea a devreme.

sau noaptea. frunze. la geofitele semirustice. pentru a nu se produce vătămări plantelor. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. şi peste vară. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. rizomi. în martie–aprilie. periodică a diferitelor exemplare floricole. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. sau talaj. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. . măcar odată pe an. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. manual sau cu ajutorul săpăligilor. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. sensibile la temperaturile scăzute. bulbii sau rizomii. organele subterane (bulbi. uneori chiar săptămânal. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. Acest strat men ine solul umed. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. tuberculi.

ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. pietriş. recreative sau sanitare. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. . asfalt sau beton. în zilele cu temperatură ridicată. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative.1. formată în special din graminee. clădiri. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. elemente arhitecturale. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. grupuri statuare. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. lalele). De exemplu.pentru terenuri sportive. În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). . Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. pentru a forma un covor des.Cap. luciu de apă). Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. gazonul se încălzeşte mai pu in. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. ce înfră esc abundent. IX. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. având aspectul unor pajişti naturale. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. narcise. iar în cazul asfaltului de cca. După destina ie. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. masive de arbori) sau nevii (stânci.pentru peluze. 30 oC. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. 45 oC. cărămidă. cu .rustic. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. aranjamente florale. datorită nuan elor de verde. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . arbuşti. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. brânduşe. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită.

Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). lăstărire. Bromus inermis). Calendula officinalis.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. Viola arvensis. rapiditatea de creştere. rezisten a la bătătorire. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. După înăl ime: . umiditatea din sol. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. crichet – 2.5 cm. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. Alyssum maritimum. 9. aceasta dispare. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari.5 cm. Gypsophylla muralis.5 cm. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. . de diferite desimi. rădăcinile sunt relativ superficiale. Reseda lutea. . Lollium perenne. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. Deschampsia caespitosa. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. . Alopecurus pratensis.5 cm. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. dar speciile se comportă diferit. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. Agrostis stolonifera. Iberis semperflorens. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. având aspectul unei fâne e înflorite. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure. uneori 40–50 cm (Poa pratensis. de rezisten a la bătătorire sau tundere. capacitatea de refacere după tundere. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. tenis – 0. tufele sunt înghesuite foarte mult. Poa annua). Campanulla sp..2. rugbi – 6. înfră ire slabă. Cynonurus cristatus). În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. Agrostis tenis. ci în amestec de minim 3 specii..cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. Papaver rhoeas. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e.3. Matricaria chamomilla. 9. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. Festuca rubra. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. aspre. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. grosiere. la 12–20 cm. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. rezisten a la temperaturi scăzute. rămânând suprafe e nude de pământ. frunze mari. Bellis perennis. la tundere.

Dacă norma este prea scăzută. 9. a canalizărilor. Decaparea . alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului.5 – 2.5 cm.2. iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător. moloz. cărămizi.3. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren). Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. se ob ine un gazon prea rar. date de condi iile specifice ale ării respective. . Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). De asemenea. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . terenul se grăpează.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). dar şi executarea drenurilor. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). În diferite ări se aplică norme diferite. a instala iilor de irigare. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. amestec şi condi iile de sol. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare).1. acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. zgură. cu un aspect nefavorabil. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. în cazul în care solul existent este corespunzător.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon.3. instalând toate speciile crescute natural. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie. dacă există sisteme de irigat. După semănarea manuală. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). dar şi vara.cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). . Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. ci cresc lateral. îngroparea cablurilor electrice. de specie. gros de cca. adâncimea de semănare va fi mai mică. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. Metode şi tehnici de semănare: .9. precum şi costul mai mic.mecanic .manual în cruce: ½ din semin e într-un sens.

iar gramineele se răresc. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. sau mecanic cu maşini speciale. Se recomandă tunderea pe timp ploios. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. După aceste opera iuni. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. apar muşchii şi numeroase buruieni. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. după care se sparge şi se mărun eşte elina. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. 30 x 30. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). groase de 2-4cm. care nu sunt preten ioase. care pot fi rulate. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon).4. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. fosfor şi potasiu. Dacă solul are o cantitate mare . 9.

pentru compensare. .de calciu. trebuie mărită cantitatea de fosfor. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. înainte de înflorirea buruienilor. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha.

creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. flori. . CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). . organismul nu depune efort. elemente arhitecturale. . 10. . Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi.pentru ceea ce este rigid. implică o diminuare a efortului. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. sunt de obicei largi.Cap. inestetic şi nefunc ional.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. au o lă ime mai redusă (minim 1. creează impresia de avansare.mişcarea orizontală. ce este binevoită la întoarcerea din plimbare.mişcarea descendentă. .pentru ceea ce este viu sau în schimbare. pentru terenurile cu denivelări. călare sau cu bicicleta. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). curiozitate . grădinile alpine. justificate de prezen a diferitelor obstacole. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: .de stimulare. pentru obiective bine determinate.5 -0. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane.mişcare ascendentă. . ordine şi propor ie. având 0. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: .de indispozi ie (de închistare) . şi în echilibru cu for a gravita ională. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. în meandre pentru traseele sinuoase. fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez).20 m). influen ând sentimentul de veselie. mai stabilă. de cucerire a spa iului înconjurător. de intimitate şi uneori de regres. îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. de refugiu. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci.1. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară.7 m lă ime. măreşte aten ia. divertisment. pentru stilul geometric. În func ie de natura circula iei. importan ă şi lă ime. X. Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării. mai sigură. . sau conduc spre un obiectiv principal important.de amuzament. pentru terenurile orizontale. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. perspectivele. apare un sentiment plăcut de protec ie.

pavele.cele neregulate în „opus incertum”. lian i sau materiale hidrofobizate. dalaj englezesc. Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. pătrate. de forme diferite. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. Pământul. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: .cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. cărămidă. Căile împietruite cu pietriş de carieră. corelată cu ambientul. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. tip zidărie. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. . Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. beton. iar cele deschise obosesc ochii). cel pu in cu fa a superioară netedă. este folosit în pădurile de recreare. . Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). asfalt turnat sau cilindrat. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. dalaj antic.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. pietriş. macadam. dale. ceramică sau marmură. mozaic.

dispuse în diferite depresiuni ale terenului. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). prin deschideri de perspective. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. Când cursul apei este însorit. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. pâraie. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii.2. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. elipsoidale. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. lacuri. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. trestie. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. făl uită. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. dar poate fi ameliorată. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. Caltha palustris). fără frânturi. dreptunghiulare. bitumului. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. uşurin a între inerii. asemănător cu malurile opuse. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. 10. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. Apele stătătoare (numite impropriu. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. realizate de obicei pe stâncării. senza ia de răcorire şi de prospe ime. la o distan ă între centrele de greutate. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). cărămidă. fântâni. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu.pe gazon. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. căderi de apă. în locurile cu erodare puternică.60-0. de mişcare. ale fiecărei dale. geometrică. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. Malurile se vor amenaja prin terasare. . pătrate. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. dar fără a fi simetrice. din beton. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. iazuri. egală cu lungimea medie a pasului omului (0.65 cm). conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. având rolul unui factor calmant în peisaj. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă.

Grădinile alpine au suprafe e variabile. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. Când sunt de dimensiuni mari. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. în mod artificial. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). cu o vegeta ie specifică. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. la o oarecare distan ă de clădiri. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. fie vor fi aduse.fântână cu taluz cu cascadă. .fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. privit dintr-un loc potrivit. 10.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. de solidaritate monumentală. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. . mărime şi culori. 10. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. în mod progresiv. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare.bazin cu cupă florentină în mijloc. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. . iar când sunt mici şi grupate. . pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. colorată diferit chiar. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. şi pot fi amenajate într-un mod special. de la câ iva metri pătra i la câteva sute. folosite pe timp de noapte. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. fiind compusă dintr-un obiect potrivit. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: .bazin cu jeturi orientate spre periferie. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. combinată cu lumina artificială. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă.3. un microrelief accidentat. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. Grădinile alpine creează.4. muntos. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. acestea dau impresia de putere. O perspectivă bine concepută are echilibru. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase.

coloanele. destinate adăpostirii vizitatorilor. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. 10. . grupuri sculpturale. a domina. . cele mari în planul din spate. înghe . chioşcurile. sau cărămidă. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. . . bănci şi scaune (mobilier de grădină). Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. teatrul verde. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . scările. pergolele. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. deşertic. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. pentru ca pământul să se taseze suficient. Acestea se pot construi din lemn. pătrată. a orchestrelor sau a fanfarelor. pode e şi poduri. belvederile. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. cu turbă şi nisip. vase decorative. .aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. zăpadă. în pantă sau se va crea artificial. numite chioşcuri descoperite (naturale). cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). la capătul aleilor. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . la marginea apelor. în pie e sau în punctele de perspectivă.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. lăsând spa ii mari între ele. hexagonală sau octogonală.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. a men ine.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. subalpin. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. situate în spa iile verzi. treiajele. balustradele (parapetele). Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. construc ii uşoare. va fi pe cât posibil frământat. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin.dispunerea blocurilor de piatră. arcadele şi porticurile. fiind amplasate pe esplanade.5. suporturi pentru plante.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta.aşezarea unui strat de pământ de elină. accidentat. într-o formă simplă dar estetică. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). beton. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor.

4-0. fontă. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. mozaic. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. Forma. formate din panouri cu zăbrele. marmură şi au un mare efect prin formă. teraselor. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. mărime.45 m. mărginirea unor perspective. atât la soare cât şi la umbră. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. ce acoperă por iuni de alei sau terase. de obicei cu înflorire abundentă. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. Acestea se confec ionează din piatră. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. dezvoltare pe verticală. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic. beton armat. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. fiind amplasate la capătul aleilor. aluminiu.5 m. la marginea teraselor. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. cărămidă. Pot fi cu sau fără spătar.7m şi înăl ime 2-2.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. metal. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. lemn sculptat sau marmură. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. Se recomandă ca optimă. Treiajele sunt construc ii uşoare. lemn.5-0. beton. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. bronz. pe lângă ape sau terenuri accidentate. Materiale de construc ie folosite: piatră. piatră). Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. grup sculptural. folosite pentru decorarea unor pere i. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. cărămidă. a unui rond de flori. din diferite materiale de construc ie. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. înăl imea 0. ce prezintă ca elemente de sus inere. stâlpi verticali (piatră. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. lemn.0 m. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor.5 m. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. pe orizontală. . lă ime 0. oferind refugiu împotriva insola iei. în lungul aleilor largi. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin.4-3. compartimentarea unui spa iu verde. culoarea lor. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. cărămidă. fier.

beton. ciment. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. piatră. zidurilor. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. .Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. decorat cu plante de mozaic. în lungul scărilor. aleilor. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic.