UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

a înregistrat un regres.2. duzi. urbane. plante medicinale şi aromatice.2.. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. Schema modelului grădinii medievale. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. crini. Villa Lucullus. Acestea aveau. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric.arbuştii şi plantele ornamentale. specii floristice. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce.) 2. tisă. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. horticultura a făcut progrese. 2. busuioc. fiind înconjurate de un zid de marmură. Erau prezente pergolele şi coloanele.H. chiparoşi. cu coloane de piatră colorată şi marmură. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil.2. ca urmare a cruciadelor. smochini. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. Villa Mecena. de regulă. nordul Africii şi Asia Mică.V. pini. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. platani. rozmarinul şi mirtul. Exemple: Villa lui Cicero. De asemenea erau cultiva i trandafiri. Grădinile vilelor mai mici.2. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. Constantinopol.grădina cu pomi fructiferi. Villa Sallustius. peste care s-au grefat elementele orientale. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. fie o fântână cu un joc de apă. Totuşi. . în Evul Mediu. vasele şi statuile. 2. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. zambile. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . mimoze). ce cuprindea Europa Sud-estică. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului.1. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. . . În capitala imperiului. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. Erau prezente şi pu uri rotunde. lotus sau diverse flori.XIV d. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. buxus. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. la interior cu bazine străjuite de statui. tei. lauri. trandafiri.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. formă pătrată.

grădinile arabe având la început o influen ă orientală. leandri. înconjurate de ziduri. mărginite de rânduri de plante tunse. compartimentare realizată. magnolii. adesea aranjate liber. fie aveau straturi de formă pătrată.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. Nu existau sculpturi.. Arta topiară era folosită în exces. o suită de grădini. XIII-XIV. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor. . acestea fiind interzise în religia mahomedană. Speciile folosite erau: chiparoşii. citricele. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. eucalipt.grădina de legume şi plante medicinale. Apa era folosită fie în bazine şi canale. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. pini.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. 2.d. mirtul. predominant persană. situate în cur ile clădirilor. fiind plane şi înconjurate de ziduri. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. apoi au căpătat un specific propriu. cu func ie exclusiv ornamentală. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. pavilioane pentru petreceri. palmieri. Grădinile fie erau interioare. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. de formă regulată iar cele mai mari. menajerie. 2. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. acolo unde spa iul permitea. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. al VII-lea d. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. fie erau situate în afara palatelor. .4. prin întretăierea a două canale cu apă.). monotonă. Speciile folosite: chiparoşi.2.grădina de flori. pere ii de fundal. caracterizată de prezen a careurilor egale.2. buxusul. magnoliile. fie sub formă de fântâni arteziene.H. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. galerii acoperite de plante că ărătoare. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul.H. Compozi ia era geometrică. bazine. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. din timpul domina iei arabe. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. Locuin ele mici aveau o singură grădină.

pentru dobândirea perfec iunii morale. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. în strânsă legătură cu religia. VIII-IX d.) şi cuprindeau mun i. în care vegeta ia era dispusă natural. Relieful era foarte variat.3. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. de groază. modificat sau aparent natural. budismul. este mărimea acestora. ce erau descoperite brusc la un moment dat. Terasele erau trasate liber. poduri şi pode e. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. Picturile. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte.3. pe vârful unei coline sau în pădure. în armonie cu peisajele naturale. odihnă. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. chioşcuri. ape.H. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. por i. (dinastia Tang). al XVII-lea d. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. situat pe malul unui lac.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. cu aspect natural. de basm. plante şi animale. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. Filozofiile religioase din China. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. cheiuri. arterele pământului. cu caracteristici proprii. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. firesc. fiind natural. servind ca loc pentru plimbare. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. IV-V d. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura.H. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari.H. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. piersicii ornamentali – Paradisul. fiind excluse liniile drepte. având caracter natural. de veselie. iar apele. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. au fost create parcuri naturale. fiind create mai ales în sec. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. grote.H. suprafe ele foarte întinse. o dată cu dezvoltarea noii religii. galerii.. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. terase. Elementele primordiale erau mun ii. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. lacurile şi râurile. sec. neregulat. ziduri. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han.2. bazine. pinii – fermitatea şi for a caracterului. cascade. II-I î. stânci. cascade naturale) sau în bazine artificiale. bambuşii – prietenia necondi ionată. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. şi reflectă puternicul cult al naturii. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. . Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. indiferent de perioada istorică.

plus diferite lampadare. sec. nisip. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. muşchi.vegeta ia este perfect integrată peisajului. ferigi. . cu aspect cât mai natural (pasul japonez). fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. Astfel în Japonia. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. bambus. grădină aridă.). Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. fiind folosite toate elementele din natură. .3. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă.Deşi. azalee. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. diverse plante cu sau fără flori. devenind o artă na ională. Islam). pavilioane pentru ceai. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. erau prezente pretutindeni. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. pietre rotunjite. . şi în Kyoto. orientat pe direc ia N-S. miniaturală: cursul de apă.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. coline. În sec. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. pârâu cu cascadă. în decursul timpului. destinate contemplării din interiorul clădirii. pietriş. al VIII-lea d. arborele de ceai. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. ienuperi. Persia. camelii. al VIII-lea d.H. stânci col uroase. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. cu balustrade ornamentate. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. fiind ulterior personalizată. 2. lac cu insule. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. Spa iile verzi. grădină de muşchi.capitala ării. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. sau de pe verandă. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . podurile. fântâni şi foarte multă vegeta ie.H. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. stâncile. cu simboluri filozofice caracteristice. Grădinile imperiale. un râu sau pârâu.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. mai mari sau mai mici. sau din Europa medievală şi renascentistă. por i. din dorin a de a aduce natura în locuin e. pasul japonez. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. arbori şi arbuşti. lanterne din piatră. fiind o componentă a acesteia. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică.

Specii folosite erau: pini. garduri vii şi borduri tunse. cascadelor. ci pietre late. lămâi. cascade. chiparoşi. Această orientare a apărut la început în Italia. . Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec. . . mirt. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . parapete ornamentale. ziduri înverzite. glicina. . al XVII-lea d.H. arborele de ceai. magnolia. literatură. camelii. cireşii. arbuşti modela i în volume geometrice. din toate domeniile: artă. stejari meridionali. . azalee.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire.4.H.Villa Medici în Roma (2 terase). arhitectură.apa era folosită sub formă naturală. .în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene. .apa aduce mişcare.1. . Din sec. încep să apară primele grădini publice. dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. de unde a iradiat apoi în restul Europei. . ştiin ă. precum: . .erau folosite zidurile masive de sprijin.Villa d’Este la Tivoli (8 terase).legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. prin reluarea idealurilor antichită ii clasice. ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. în special pentru grădinile vilelor suburbane. . tisă. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul. .. ca influen ă occidentală. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este).sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. .sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini.utilizarea vegeta iei tunse.nu erau folosite alei.arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. .prezen a sculpturilor. lauri şi portocali. bazine neregulate. lespezi sub forma pasului japonez. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. bambus. pe terase succesive. răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante.folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare. buxus. . fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă.4. a canalelor. XV-XVI d.) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. 2. 2. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte. ienuperi. ornamentate şi legate prin scări şi rampe. . .simetria fa ă de o axă a compozi iei. Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice.Villa Lante din Bagnasia (5 terase). vase ornamentale.Grădina palatului Farnese din Caprarola.

. Au fost realizate decoruri bogate. Principiile esen iale s-au men inut. Exemple:. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. pictor şi arhitect) favorit al . bazine.grădinile Gamberaia – Floren a.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . . Au apărut grotele artificiale. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. .H. traseele rectilinii. rezultând spa ii mult lărgite.grădina Garzoni – Collodi.În secolul al XVII–lea d. .arhitect peisagist Delorne. S-au mărit dimensiunile grădinilor.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. În perioada Barocului. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii.grădinile de la castelele Tuilleries. al XVI–lea. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel).H.. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar.grădina Luxembourg din Paris. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). . ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. la castelele Amboise. la care grădinile erau în incintă.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). În prima jumătate a sec. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. curbe. ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. 2. Exemple din sec al XVI-lea: . având şi func ie decorativă şi func ie utilitară. roci şi apă în mişcare). Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. fiind îmbinate cu linii ample. în arhitectură. Terenul era modelat în terase mari. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. dar dispare schematismul rigid. fântâni.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval . În unele situa ii canalele s-au păstrat. vase. al XVII-lea. cu numeroase statui. Fontainbleau. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală. Abia după jumătatea sec.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. tinzându-se către transformarea în parcuri. Saint-German. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. apare stilul baroc. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau.2. Existau canale şi lacuri imense.arhitect peisagist Du Cerceau. al XVII-lea crea iile importante au fost: . cu partere decorate cu flori. sub aspectul echilibrului şi simetriei. Astfel. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d.4. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. . .

în Anglia începând cu sec. SaintCloud. bazine cu grupuri sculpturale. ca şi în restul Europei.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. . balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere.sunt prezente. rampe. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale.palatul constituie capul compozi iei. Saint Germain-en Laye. . . realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. Ulterior.3.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. cuburi).simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. cu principii compozi ionale proprii. mai ales pe axa principală. . Sceaux. statui sau vase.terenul este modelat în terase largi. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. Dar. fiind situat pe terenul dominant. dominantă. piramide. alături de diferite fântâni. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. .„regelui Soare”. scări. . .ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. treiaje. Chantilly. sub influen a literaturii. închise între ziduri. .sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale.4. în Anglia dominau grădinile medievale. . La început s-a renun at la tunderea arborilor. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. borduri sau broderii de buxus tuns. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. . constituind totodată şi perspectiva principală.aleile sunt rectilinii.Ludovic al XIV-lea. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. Fontainbleau. bazine şi canale.compozi ia era tratată arhitectural. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. Dispar parterele. 2. se păstrează axa . vase în stil baroc. pe spa ii foarte largi. Versailles. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. bazine. conuri. mari partere şi întinse oglinzi de apă. al XVIII-lea. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . . . s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori.sunt folosite. racordate cu ziduri de sprijin. rocării. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului.

Rusia: .Nymphenburg (München) – model francez. fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg. apoi francez. . parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman). Malmaison. al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor. Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec. Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea. al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice.Saint-James Park .Tête d’or’’ (Lyon). Victoria Park şi Battersea Park.model francez. Realizări importante: .Anglia: .4. ..Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez.parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian. În secolul al XIX-lea. Kensington Gardens – situate în centrul oraşului.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez. amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular. .model francez.centrală dominantă. . În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi. Londra de inea 600 ha de spa ii verzi. sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool).grădinile Kensington şi parcul Stowe. Green Park. . enun ate de Repton. fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea). . cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber. . . La sfârşitul secolului al XIX-lea. amenajate în stil peisager: St. În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville.Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth. .Parcul Chatsworth – stil clasic. dar se introduc poteci şerpuitoare. La periferie erau: Regent’s Park.4. Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton. .Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană.Grădinile Greenwich – model francez. „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles).Austria: . iar fra ii Bühler au amenajat parcul . . . . fiind sus inătorul noului curent numit .Kent (pictor şi arhitect) .gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti. realizate sub influen a romantismului. Ermenonville. . . James Parc. reziden ial şi a intrat în cel urban. formând un lan verde de peste 4 Km. plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză.Hampton Court – model italian.parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic. Hyde Park.Germania: .Charlottenburg (Berlin) . 2.. Toate crea iile din această perioadă (sec.grădinile de la Whitehall – model italian.Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere.

stejarul. al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc. . multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager. .parcul Wilhelmshöhe (Kassel).Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). respectiv după principiile grădinilor engleze. pomicole. . pe lângă locuin ele boierilor.parcul Nympheuburg (München). .grădinile La Cranja (lângă Segovia) . În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk. Prospect Park (peisagist Olmsted). .Grădina Botanică . garoafe şi iasomie.Italia: . al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte.Parcul Public Friederichsham (Berlin). Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole. În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: .Parcul Maxim-Gorki – 224 ha. nobililor sau a meşteşugarilor înstări i. 2. narcisele.Spania: .grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam).A.1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori.Philadelphia – Fairmount Park. . plopul alb.Boston – Park System.model francez. . . Ca date istorice mai importante pot fi amintite: . bradul. marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi.Villa Melzi (Bellagio). crini. Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor. . .sec.360 ha. În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic.Parcul Sokolniki – 463 ha. . . Parcul Puşkin (parc englez. . liliacul.Chicago – South Park. În S.parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) . Ca exemple pot fi amintite: . . .păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). molidul. la Iaşi – grădina Palatului domnesc. mesteacănul. lăcrămioare. cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri.sec. roini a.New York – Central Park .Villa Carlotta (Caddenabio). în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene. lângă St. În Germania. . grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia.model italian.5. Petersburg – 600 ha.U.Villa Carraresi (Roma). cimbrul.. . arskoe Selo = vechea denumire). Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: . forestiere: bujori. Ca exemple pot fi amintite: .Grădina engleză (München).

Hayer. . lângă castelul familiei Haller. În alte oraşe: . cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă. al familiei Bauffy.. În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: . poduri.Buzău – Parcul Crângul. . lângă castelul familiei Teleky. Dacia. Parcurile de la Avrig. .Bucureştiul avea cca.Pădurile parc Băneasa şi Snagov.la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural.. . promenada de pe Dealul Copou. . Redont.la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852).. a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi. Pădurea Verde.1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni. 80% din suprafa a sa ocupată de grădini. . . . .în Bucureşti în 1833-1840. se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului). al XVIII-lea .Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul. . . Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager.Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun). . Borza. . .1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha.1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos.Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al. dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism.parcul de la Bon ida –Cluj.parcul de la Albeşti –Braşov. . . al baronului Bruckental. odată cu dezvoltarea oraşelor.Grădina Ioanid. .1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi. 70 ha.Iaşi – Parcul Expozi iei. amenajat tot de Redont – Bd.Timişoara – Parcul Tiselor. stilul brâncovenesc. . ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia).1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei.la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria . Hörer). În sec. al XIX –lea. Alpinetul. ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898). . azi Parcul Romanescu.Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului. al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc). dar care în mare parte erau neorganizate. .la sfârşitul sec.sec. .la Sibiu – 1857. (fost Libertă ii) realizat de E. chioşcuri pentru orchestre. fiind numit oraş-grădină. . . (Carl Friederich.la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu. iarna lacul fiind folosit ca patinoar).la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca. .la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”. .parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” .la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă.actual Parcul Tineretului.Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş. .parcul de la Gorneşti –Mureş . .parcul Carol I. iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central.1838 – parc promenadă . Parcul Rozelor.

Crângaşi.s-a reamenajat Parcul Libertă ii. Iaşi. Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. . Gala i. Constan a. Colentina.s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. ClujNapoca. Balta Albă. . Piteşti. .70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). . Parcul Tei. Parcul Libertă ii. . Parcul Tineretului.s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). Sibiu.reamenajarea Parcului Herăstrău. Drumul Taberei. Craiova. parcuri în Titan.Parcul Sportiv . Pantelimon. . Ploieşti.s-a înfiin at Parcul Expozi iei.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . corespunzătoare multitudinii de sta iuni. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre. Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. Oradea.

recreativ sau sanitar. Func ia hidrologică este asigurată. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. de pe terenuri degradate). la diferite categorii de spa ii verzi.f. în general de toate tipurile de spa ii verzi.flori din culturile floricole. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. . f) f. grădini. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. de protec ie a solului. . hidrologică. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. ştiin ifică. 3. 3. de protec ie climatică (viteza vântului. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii.2. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. hidrologică.Cap. antipoluantă (f. respectiv cu: . sanitară şi estetică.fructe din livezi.lemn din diferite tipuri de pădure.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. această func ie are un caracter puternic diminuat. Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. d) f. . Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. . e) f. intensitatea radia iei solare). Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. fiind ob inute diferite categorii de produse: .f. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie.1. . În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. c) f. de impact peisager). Profesorul I. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. decorativă (estetică. respectiv: de produc ie. umiditatea şi temperatura aerului. sanitară).f. recreativă. antierozională. III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. regăsindu-se mai mult sau mai pu in. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant.

fâşiilor plantate în lungul străzilor. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. a perdelelor de protec ie.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. fizică şi chimică. fie în sol (rădăcini moarte). sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. moderează temperaturile excesive. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. Sub aspectul proceselor pedogenetice. . sau în apropierea acestora.micşorarea vitezei vântului. De exemplu. asfalt sau beton. Acestea. prezintă o stabilitate mecanică. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. . cărămidă. ce constituie o armătură biologică a solului. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. în care procesele de eroziune sunt vizibile. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. Vegeta ia lemnoasă. Prin sistemul de înrădăcinare. mult sporită. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. fie la suprafa a solului (litieră). astfel. prin albedoul specific. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. . cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. spa iile verzi prin stratul arborescent. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. ). prin procesele de evapo-transpira ie. trotuare.ameliorarea umidită ii aerului. . etc. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. substratul ce constituie suportul vegeta iei. prin microclimatul pe care-l realizează. Pe lângă aportul de substan e nutritive. Func ia de protec ie a solului. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. prin descompunerea de către microorganisme. pietriş. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. străzi. şi a speciilor drajonate. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului.

. vârsta arboretului. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. a pulberilor fine sau a fumului. betonul. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. ce nu deranjează ochi. astfel. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. marmura. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. sub diferite aspecte: . indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. consisten ă. sau cu frunziş sempervirescent. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. Perdelele de protec ie. În mediul urban. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. 3. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. 5m3.reducerea poluării fonice. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. structură pe verticală. gresia. De exemplu. atmosfera devine calmă. viteza vântului scade cu 30-60%. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă.3. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere.lipsite de vegeta ie. în special în timpul verii. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. elagaj şi anotimp. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. etc. o elul.reducerea poluării fizice a atmosferei.reducerea poluării chimice a atmosferei. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. . iar la 120-200 m în interior. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. . în zonele plantate. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo).

pinului silvestru cca. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. efect maxim în sezonul de vegeta ie. 35 t/ha. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). 30 t/ha. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. metalurgică. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. şantierele. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). transportul auto. arbori+arbuşti+specii de gazon). cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. părozitatea acestora. căderea frunzelor. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. de prelucrare a petrolului. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. umiditate. fără obstacole cu efect antifonic. cea ă. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. având un efect nesesizabil. planta iile rare dintre construc ii. 42 t/ha. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. respectiv de mărimea frunzelor. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. echien/plurien. în teren liber. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. . întreprinderile industriale. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. 68 t de particule solide şi praf. industria chimică. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. etc. inversiuni termice. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. planta iile stradale. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. ce are lă imea de 200-250m. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. necroze. De exemplu. în cazul molidului cca. acoperită cu gazon. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. ionizarea aerului). se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. durata de via ă a frunzelor etc. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. intersec iilor aglomerate.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. a arterelor principale). iar a teiului pucios cca. perimetrale. sau diferite activită i curente ale popula iei. În oraşe. prin senza ia de linişte. radia ie solară. de prelucrare a produselor minerale. aerian.

respectiv concediile.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. îmbrăcăminte. . prin care se înlătură plictiseala. pensia.divertismentul sau amuzamentul. datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. CFR.activită i pe loc. de . . aeriană sau navală. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. .timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici.timpul liber (dedicat recreării). Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură.destinderea sau relaxarea. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune.timp de existen ă.. spa iile verzi urbane sau extraurbane.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. Fazele activită ii de recreare: .Mijloacele de comunicare mass-media (presă. picnic. intelectuale sau psihice. . presupune bucuria întocmirii programului.3. . şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. internet). cules de flori. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. . Sarcinile de bază ale recreării sunt: . . după bunul lui plac: plimbări. radio. telefonie. etc. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice.pregătirea. televiziune. în sferele culturii. odihnei prin somn. fiind un element compensator al condi iilor de lucru. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i.Mobilitatea. divertismentului. obiective turistice. între inerii personale. în general.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. artei. care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. care poate fi: .4. practicarea diferitelor sporturi. călătorii.deplasarea. . ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. sportului. al solicitării fizice.Nivelul de trai. .Timpul. camping. Factorii care influen ează recrearea sunt: . cumpărăturilor pentru hrană. vacan ele. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. serviciului. respectiv timpul alocat servirii mesei. . turismului. la care este supus omul în via a cotidiană. sau efectul automatismelor zilnice. având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. . cele mai multe destina ii. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni.

încât nimic să nu poată fi adăugat. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. după o perioadă de activitate intensă. gazon sau oglinzi de apă. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. . plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. Func ia decorativă (estetică. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. de diferite excese. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. diferite de mediul său.O. . realizată pentru plăcerea proprie a individului. diseminat sau modificat. istorice. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. vânătoare. etc. floricolă sau erbacee. repausul şi somnul.5. sau diferite activită i precum grădinăritul. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. economice. Odihna propriu-zisă. de regulă la sfârşitul săptămânii. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. alpinism. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. indiferent de subiectul în care apare. În sens larg. canotaj. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. etc. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). nevoia de a face mişcare. . asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute.întoarcerea. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. obiective culturale. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului.ciuperci sau de fructe de pădure. arbustivă. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. sau la sfârşitul săptămânii. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor.amintirea. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. Aceste activită i pot fi active sau pasive. apicultura. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. în spa iile verzi extraurbane. decât în dauna operei”. în sta iuni climaterice cu specific. J. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. pescuit. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. prin care are loc refacerea fizică a organismului. de conducerea autovehiculului. sau în zilele libere. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. presupune comportamente diferite. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. 3. Turismul are caracter recreativ. etc. parcurile. Plimbările sunt realizate fie zilnic.

îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. cascade.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. murmurul apei. vâjâitul vântului prin coroana arborilor. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. fructe.6.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. 3. . etc.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale.încadrarea cursurilor de apă. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. . şi care exercită o atrac ie spontană. puternic erodate sau a grohotişurilor. textura coroanei. bariere împotriva vântului. . încântare. admira ie necondi ionată. Astfel. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. variază pe parcursul unui an. a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. . flori. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. . bazine. diferind în func ie de fenofază. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. cu efect de parazăpezi). . ciripitul păsărelelor. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive.

Cap. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. Frumuse ea este un element func ional. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. planta ii. Frumuse ea este realizată prin ordine. într-un întreg. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). Toate elementele unui spa iu verde (alei. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. armonie şi propor ionalitate. pe o concep ie dominantă. un monument). generatoare de zgomot sau chiar de poluare). Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. sociale şi economice ale unei perioade date. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. Fiecare component. suprafe elor şi formelor planului. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. se ine seama de anumite principii şi legi. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. care conduc în final la realizarea frumosului. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. treaptă. ob inându-se în final unitatea în diversitate. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. centrul compozi iei reprezentat . Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. viu sau inert. peluze. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. intrarea principală.

compus. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. vase decorative. al for ei sau al monumentalită ii. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. a aceloraşi elemente (specii. clădire). Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. în întregime. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. ordinii. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. magnificului. a repetării şi a consecven ei. de formă. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. integritatea şi calitatea acestuia. este static şi odată văzut. liniar. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. se găsesc mase similare şi egale. bănci. evitându-se astfel monotonia. simplu. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. de culoare. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. admi ând totodată diversitatea acestuia. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. combinat. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. stradă. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. lă ime) sau alte caractere vizibile. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. Simetria poate fi absolută şi liberă. grupuri. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. omul va anticipa următorul obiect sau interval. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. creând senza ia de dezamăgire. potecă. interesul scade. bulevard. Ritmul poate fi: static. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . şi o dată percepută regula ritmului. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. dinamic. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. respectiv realizarea echilibrului. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. Asimetria pune omul în armonie cu natura. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). calitate care uneori poate avea o latură negativă. deoarece un plan perceput deodată.

şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. exprimând de fapt unitatea în varietate. . de un individ. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. . un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii).descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. formelor dar mai ales a culorilor. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate).compozi ii între culorile complementare. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. etc. complementare) unificate printr-o culoare neutrală. chiar dacă specia diferă (de exemplu. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie.compozi ii doar între culorile calde sau active. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: .abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. În proiectarea spa iilor verzi. dar care au volume şi formă asemănătoare). într-un aliniament. . pasive. Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. care au o anumită continuitate. forme sau spa ii. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. în acest car fiind vorba de armonia contrastului. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. se pot deosebi: . Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. arhitecturale. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. caz în care se aplică armonia legăturii.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). În func ie de culorile care se asociază sau se combină. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi .combina ii între culori diferite (active. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). florale.

lă imea optimă este de 8 m. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. alee pietonală. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). .). Fibonacci. 5. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. Scara individuală ia în considerare omul ca individ.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. C. 21. publicul dintr-un parc.I.îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. Astfel. matematician italian din sec. distrugerea formei naturale (implică transformări totale).618 (aproximativ 3:5). pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). . etc.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. mese. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. 13. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. 180.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. 89 etc. . Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. ordine şi armonie.). sub un unghi de cca. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. iar la o distan ă mai . de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. ce are laturile în raport de 1:1. lă imea optimă este de 5 m. La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. alterarea formei naturale (implică transformări par iale. 270. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. astfel pentru o alee de 300 m. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. 34. apoi 3. iar pentru o alee de 250 m. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. 8. participan ii la diferite evenimente de amploare etc. sub un unghi de cca. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). al XIII-lea. 55. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul.

mare de această valoare. presupunând unirea trecutului cu prezentul. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. fără a se exagera prin risipă. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. . pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă.

activită i. La romani grădinile. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. pâraie. etc. aspect preluat şi de romani. câmpii. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. epoci. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică.2. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. eroziunea). fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. Acest stil prezintă mai multe variante. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). în general. fiind ornate cu statui. arhitectural. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. În amenajarea spa iilor verzi.1. În ultima perioadă (sec. dar şi elemente minore precum microrelieful. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. apă. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului.1. văile râurilor. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). francez sau regulat) a stat. caracteristice Renaşterii şi Barocului. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. radia ia solară. de mai târziu. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). precipita iile) sau for ele majore (vânt. 5. erau prelungiri ale încăperilor. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. civiliza ii. . accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. vegeta ia. iar în cadrul stilului peisager sau liber.1. râuri. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. caracteristice diferitelor epoci istorice. vase sau fântâni arteziene. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. V. bazine. Grădinile în stil maur. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief.Cap.1. întotdeauna de formă dreptunghiulară. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. Stilurile spa iilor verzi 5. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice.).

numit şi capul de compozi ie. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. ce constituie perspectiva principală. cu numeroase ziduri de sprijin. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. cu denivelări mici. fiind subordonate toate elementului principal. unele păstrându-se şi în prezent.1. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari.2. cascade sau bazine. Aceasta. statui sau vase sculptate. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. respectiv axa principală. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. sau de perdele de arbori. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. 5. rampe. precum şi oglinzi de apă. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. fiind nivelat şi modelat în terase largi. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. scări. canale sau oglinzi de apă. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . fie de a le limita pe altele. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. taluzuri. pe linii drepte şi curbe. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. aplicat până în prezent. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. regulate. Apa aduce prospe ime. balustrade. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice.1. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. situat în pozi ie dominantă. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. bogat ornamentate. Elementul principal.

arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea.1. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. fie sub influen a pictorilor peisagişti.1. Stilul peisager Stilul peisager (liber.1. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. Toate acestea au fost duse la extrem. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor.1. în formă de tablă de şah. . aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. În această situa ie. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. în Anglia. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă. compozi ia fiind liberă. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. mai ales a celor de gazon. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. fiind dispuse în re ea geometrică. fiind obositoare ochiului. Aleile sunt rectilinii. care dau varietate şi fantezie compozi iei.3. 5. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. fie sub influen a literaturii noi.2. natural. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. 5.2. cu precădere în Olanda. 5. în ansamblu. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti.3. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. conducând spre diverse amenajări. având cel mai adesea relief variat.de apă. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. sub influen a stilului rococo din arhitectură. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti.

acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. de grote sau chiar cascade. . Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. sub formă de mase. cu aspect natural. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. peluze. frumoasă şi îndelungată. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. fie create. lumini şi umbre. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. urmând caracteristicile terenului. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. specii lemnoase decorative. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. toate elementele. intervenindu-se totuşi în detaliu. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. ce urmăreşte formele de relief. masele vor avea conturul neregulat. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. care în mod natural sunt dispersate. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. cu contur regulat. prin aducerea de pietre. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. Rocile. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. curb sau sinuos. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. covoare sau dispersate solitar. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. cu înflorire bogată. chiar exotice.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. sinuos chiar. În jurul clădirii principale. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. atunci când aceasta există. Aleile au un traseu liber. roci sau stânci. Apele. în diferite zone ale grădinii. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. Simetria şi echivalen a sunt excluse. volume. fie naturale. pajişti şi diferite grupaje floricole. neregulat. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. se vor folosi specii de talie mică. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. vor fi folosite pâlcurile. în pete neregulate sau eliptice. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

cascadele. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac.5. culori. largi. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. De asemenea. volume. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. . aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. având ca fundal imagine unor mun i înal i.3. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. de veselie sau de entuziasm. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. dispuse într-un masiv păduros. cu flori având culori calde.2. unei mări sau ocean). Genul de bucurie Genul de bucurie. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. de luminişurile retrase. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie.5. atât sub aspect psihic cât şi fizic. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase.2.4. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. 5. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. 5. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare.2. umbră şi lumină. de stâncile. forme. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase.

şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. în strânsă corelare cu structura urbanistică. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. dispuse într-o re ea continuă. 6.2. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. zona industrială. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). ce asigură protec ia multiplă a mediului. grădinile sau scuarurile. cât şi legătura dintre acestea. re ele stradale.Cap. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban.). condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. gazului metan. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. . ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. dimensionate. energiei electrice. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. sunt judicios repartizate. zona politico-administrativă. atât urbane cât şi periurbane. energie termică. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. Ca regulă generală. limitarea perimetrului construibil. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. recrearea şi odihna popula iei. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. sta ii de distribu ie a apei. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. 6.1. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. etc.

păduri parc. grădini zoologice. planta ii antiincendiare. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil.cu acces limitat. grădini sau scuaruri). grădinile botanice şi cele zoologice. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. longitudinală. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. fac legătura şi cu centura verde a oraşului. pepiniere. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. . asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. a apei. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. . 1. grădini botanice. zonele de agrement (păduri de recreare. în care accesul se realizează conform anumitor reguli.cu acces strict. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. 2. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. planta ii de pe lângă unele dotări publice. păduri de recreare. planta iile din cimitire. grădini botanice. a solului. concentrică. de regulă. radial-concentrică. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. planta ii antierozionale. dotări şi func ii. . După pozi ie se deosebesc: . ce sunt administrate de primării. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. grădini şi scuaruri publice. lungi de sute de metri. a sta iunilor balneo-climaterice). care traversează localitatea şi care. transversală sau longitudinal-transversală. întreprinderilor. acoperişurile verzi. grădinile locuin elor individuale. După accesibilitatea popula iei largi: . 6.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. a spitalelor. .Această re ea poate avea o dispozi ie radială. de folosin ă generală. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. planta ii de protec ie (a localită ilor. pepiniere. scuaruri. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. grădini publice.3. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. numite şi spa ii verzi publice. şi în care intră: parcuri. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. în func ie de sistemul stradal al localită ii. parcurile şi bazele sportive. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. constituită din spa ii verzi periurbane. ştranduri). spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. fiind diferite ca mărime.cu acces nelimitat. amplasare.

Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0.permanente. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. grădini şi parcuri publice.4. scuarurile pot fi situate: . planta iile de consolidare antierozională. situată în intravilan. asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. scuarurile pot fi: .temporare sau provizorii. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. parcuri expozi ionale. După durată. . situate de regulă în cartierele de locuin e. în cca. . pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. perdelele de protec ie. culturale sau de învă ământ. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. 400 m. păduri de agrement. După func ii: .3 ha. spa iile verzi din cimitire. gazon. alpinarii. caz în care acestea sunt uşor accesibile. După destina ie. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. fiind destinată odihnei de scurtă durată. parcuri şi grădini zoologice.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. rozarii. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2.în interiorul cartierelor de locuit. .3-3 ha. parcuri dendrologice. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. cu rol decorativ: scuarurile decorative. spa iile verzi pentru copii şi tineret. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. scuarurile por fi: . .spa ii verzi de înfrumuse are. configura ia terenului şi construc iile din jur. având în componen a lor doar arbuşti. destina ie. pepinierele. frecventează simultan acel scuar. parcurile sportive. 6-8 minute. . planta ii cu efect de parazăpezi. Raza de deservire a unui scuar este de cca. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. edificii culturale. 6. . Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. .3. destinate construirii unor cartiere de locuit. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. păduri parc. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. După modul de amplasare. ce se înfiin ează pe terenuri virane.

Spre deosebire de scuar. . 6. . de învă ământ. 15-25 minute. aranjamente şi decora iuni florale.5. Dispozi ia aleilor. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. scări (în cazul terenului accidentat). îndeplinind doar o singură func ie prioritară. respectiv: sectorul pentru copii. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare.scuarurile cu func ie prioritară decorativă.5 km. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. respectiv arbori şi arbuşti. de mers lejer. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. statui. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. frecventează grădina în acelaşi timp. a obiectivelor culturale. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. în lungul aleilor. De exemplu. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. datorită inexisten ei căilor de acces. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. bănci. de pe o rază de 1-1. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. boschete. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). alei. respectiv o intrare la cca. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. Intrările vor fi reduse ca număr. în cadrul oraşelor mari. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. spre periferia scuarului. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. Dată fiind această distan ă de deservire. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. zone umbrite dar şi zone însorite. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt.. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. 3-4 ha. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. situate în jurul unor institu ii publice. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. peluze de iarbă.

respectiv sta ionare). expozi ii. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. restaurant). cofetărie.000 de locuitori trebuie să existe un parc. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă.6. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. de lungimi şi dificultă i diferite. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. cafenea. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. bănci. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. manifestări artistice). datorită suprafe ei pe care o reclamă. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). şi de capacitatea proiectată a parcului. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. diferite dotări (cişmele. sporturi. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. locuri pentru jocuri statice. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). ce depăşesc 20 ha. . WC public). În foarte multe cazuri.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). bazine sau chiar un mic lac. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. şi de densitatea popula iei. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. 6. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). adăpost de ploaie. de re eaua stradală limitrofă. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. într-un cadru peisagistic deosebit.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

ale unui cvartal sau ale unui cartier. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. şi alte multe specii pentru varietate.1. în func ie de pozi ia. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. punct de distribu ie a energiei electrice. . la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. 6. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. 6. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. recreativ şi decorativ.2. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. şi străzi şi bulevarde deschise. partere cu flori. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. alei pietonale.8. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. suprafe e îngazonate.8. arii de joacă pentru copii.8. Astfel. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor.liber este de 3. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. Speciile vor fi alese şi amplasate. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. ocupând suprafe e importante. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. orientarea şi înăl imea clădirilor. 6. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. pentru diminuarea zgomotului. Au scop sanitar. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. structură şi folosin ă diferite. parcări. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. tomberoane). a noxelor sau a altor factori de inconfort. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă.

speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. cu o compozi ie relativ simplă. arbuşti şi liane. sedii de firme. un mic bazin cu aspect natural. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. trandafirii. diferite jocuri. chioşcurilor şi treiajelor. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. arbori. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. servitul mesei. mobilier de grădină. minilivadă. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. padoc şi cuşcă pentru câine.) acestea pot fi: grădina de fa adă. sau specii de răşinoase. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. activită i de grădinărit. gazonul. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. grădina este structurată şi amenajată. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. arbuşti tunşi. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. miniseră. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. a unor grupuri de specii sempervirescente. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. o cascadă miniaturală. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. cititul. piscină. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). precum şi diferite specii cu port pendent. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. În func ie de mărimea acesteia. Grădina de fa adă. În cazul vegeta iei. stânci şi pietre. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. Grădinile interioare. minigrădină de zarzavaturi. chioşc de grădină. uşor de între inut. dar şi a unor hoteluri. institu ii. sediu de firmă etc. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. magazie de unelte. precum gazonul. arbustive sau lemnoase. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. pergolelor. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. aranjamente florale. fie după propriile idei. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. barbeque. suprafe e îngazonate. În cazul unor locuin e. În func ie de mărimea spa iului disponibil. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. joasă sau fără împrejmuire. Astfel. de gusturile proprietarului. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. fie prin realizarea unui gard viu înalt. lămpi pitic. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. spitale. bazin cu peşti decorativi.

Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. Crassulaceae. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. În func ie de caracteristicile lor. Urmează un strat de separa ie. Peste acesta se aşterne stratul fertil. unele specii din fam. cu pietriş (de tip sort). acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. fam. Poaceae). nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. poate contribui la estetica compozi iei alese. în vederea efectuării eventualelor repara ii. de la bun început.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. astfel. instala ii electrice. Saxifragaceae. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. printre spa iile rămase libere între plante. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. durabilă şi de bună calitate. canalizări). care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. Brassicaceae sau Campanulaceae). cu strat fertil mai gros. se recomandă acoperirea acestuia. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. fiind de maxim 10-15%. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale.9. . Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. cu arbori şi arbuşti de talie mare. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. alături de plante cu flori şi alei. pentru speciile de plante vivace. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. 6. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. forme sau provenien e. specii de gazon (fam. format din fibre minerale. sau numeroase alte specii floricole. de regulă. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă.

prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi.acestea re in diferite cantită i de praf. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii. al bolnavului sau pacientului (spitale. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. . . 6. hale. . Ca şi în cazul grădinilor interioare. al muncitorului (fabrici. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor. cabinete). până la 4-7. şi constituie unită i de sine stătătoare. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere. spa iile verzi propriu-zise. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă.. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. institu ii administrative). care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare.reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. . .10. Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . diferite pulberi sau noxe. în zilele însorite. al proprietarului (locuin ă privată). fiind dotate cu mic mobilier de grădină. ateliere). prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. . de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. creându-se spa ii pentru odihnă. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. Din suprafa a acestor complexe sportive. comportându-se ca un bun strat termoizolant. prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. policlinici. .prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc.5 ha pentru 5-10 mii de spectatori.şi nu în ultimul rând. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat.

grupuri sanitare. 1000 m2 pentru 40-50 copii.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. volei. polo). 11-15 ani. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. separate prin vegeta ie. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. 20-25% pentru terenurile de joacă. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. caz în care au caracter de tabără. cu precădere împotriva vânturilor dominante. grădinilor publice sau a parcurilor. clădiri pentru vestiare. baschet. diferite săli de sport (gimnastică. 6. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. când sunt în afara localită ii. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. sau în cadrul scuarurilor. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. 7-10 ani. în care constituie sectoare de sine stătătoare. Suprafa a variază de la cca. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. Stilul adoptat este cel mixt. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. balansoare. leagăne. bazin acoperit sau în aer liber (înot. bănci. labirint. 100 m2 până la câteva hectare.11. respectiv: până la 3 ani. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. atletism). tenis). 3-6 ani. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. cu ghimpi (Berberis . Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. oină). Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. handbal. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. tobogane. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. clădiri administrative. 30-40 copii. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. precum şi specii floricole şi de gazon. gazon sau arbuşti. volei. cu solul permeabil. arte mar iale). În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. şi să nu producă fructe ce pot murdări. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. bârnă de echilibru. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. duşuri etc. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere.

flori.). bârnă pentru echilibru. care murdăresc. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. . Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. arbori de mărimea a III-a. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. rabate sau diverse aranjamente floristice. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. plante tehnice. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. balansoare. bazin pentru înot. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. cu rol de protec ie împotriva prafului. pârtie pentru schiuri. eventual un mic stadion. Laburnum anagyroides. alei pentru biciclete sau trotinete. bibliotecă volantă. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. În cartierele de locuit sau în scuaruri. leagăne.). aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. ronduri. arbuşti fructiferi. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. ce poate cuprinde: o mică livadă. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. a zgomotului şi a gazelor. dotările vor fi mult mai complexe. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. Robinia sp. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. destinate odihnei. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. Rhus typhina). grădina de zarzavat. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. pistă pentru patine cu rotile. terenuri pentru jocuri de masă. fructe sau semin e. teren pentru focul de tabără. cele cu frunze. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. bob sau săniu ă.. coşuri de gunoi etc. flori. 6.sp. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. un mic monument sau un bust. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. cu frunze.12. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. Dar în func ie de microrelief. medicinale şi melifere. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. spaliere. sau care să fie toxice (Taxus baccata. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. În cazul taberelor. labirinturi. cât şi zone însorite. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. pistă pentru alergare. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. corpuri de iluminat. tobogane. bănci.

respectiv cea a intrărilor. pasive cu rol calmant. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. cu cel mai mare impact peisagistic. birourilor. Spa iile verzi din incinta spitalelor. este vegeta ia lemnoasă. calmante. de a diminua poluarea fonică. bănci. diferite. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. pentru mărirea gradului de vizibilitate. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. cu excep ia intersec iilor. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. Astfel. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă.13. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi.5 m2 de teren sportiv. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. Componenta cea mai importantă. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile.14. rabate de flori. familiare. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. cu rol stimulator. func ional şi estetic. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. 6. pentru fiecare elev. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. sau a celor rezervate pauzelor. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. având ca dotări mese. De asemenea. precum şi obiecte din materiale calde. cu specii floricole având culori liniştitoare. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. . se vor folosi plante cu flori ce au culori reci.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. 6. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile.

dar şi specii de foioase precum: tei. Dacă spa iul permite. sau în jurul edificiului central. datorită lipsei de spa iu. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. În func ie de destina ia institu iilor respective. sau chiar garduri vii. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. necesare bolnavilor. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. molid. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. influen ând benefic recuperarea acestora. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. chiparoşi. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. tisă. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. castani porceşti. din specii sempervirescente. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. ar ar american. 6. paltini. prezintă şi o zonă. Cimitirele mari. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. cu bănci şi şezlonguri. bine delimitată. sau în sens radial. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. brad. numită „cimitirul eroilor”. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. cu alei şi căi de acces paralele. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. glicină sau trandafiri. chioşcuri). bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. flancate de planta ii sobre. Astfel. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. Parterele cu flori cu nuan e reci. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. reduse doar la aliniamente de arbori. capelă sau un monument memorial. pornesc mai multe alei rectilinii. dispuse în lungul aleilor principale. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. separarea diferitelor amenajări precum parcări. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. de la intrarea principală sau de la biserică. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. cimişir. . precum şi pergole cu vi ă de vie. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. drumuri interioare de acces auto etc. purificarea aerului. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. ce au efect liniştitor. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. Astfel. centrale. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. constituit din biserică. De asemenea.15. acoperite cu plante agă ătoare.

Sistemul de drumuri. arborii fiind evita i. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. Sedum sp. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. caprifoiul (Lonicera japonica). sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare... Spa iile verzi cu profil specializat 6. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. se execută lucrări de excavare. Ca specii lemnoase frecvent folosite. În cazul în care terenul nu este prea frământat. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. alimentară. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. iedera (Hedera helix). Paeonia sp. industrială sau medicinală a plantelor. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. Lupinus sp. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. pentru realizarea acestor denivelări. în afară de cele amintite. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. cu multe denivelări. surse de zgomot puternic). de recreare.. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. sanitară. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. din specii sempervirescente. după considerente ştiin ifice (taxonomice). Sempervivum sp.). de maximă circula ie. utilită ile şi căile de acces. halde. dar şi culturaleducativ.1. Microrelieful. 6. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. să existe mijloace de transport în comun. Convallaria majalis etc. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. Narcissus sp. sanitar şi decorativ. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. sunt: trandafirii.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu.16. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. Aster sp. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului.. de recreare şi decorativă. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. de taluzare sau de înăl are a unor zone. după importan a decorativă. să poată fi realizat pe jos. după concep iile . saschiul (Vinca minor).16. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii. situate în intravilan sau în extravilan. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. Chrysanthemum sp. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. dar şi în punctele cheie.

sectorul plantelor de cultură. rădăcinoase). sau arbori cu efect decorativ deosebit. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. treiaje. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. sectorul sistematic. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. vernală. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. În sectorul florei Globului. sectorul administrativ. melifere. hibrizi floribunda etc. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. dar şi publicului larg. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. plante aromatice. tehnice. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. Sectorul plantelor spontane folositoare. Rozariu-ul. ierbar). ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. ce au diverse întrebuin ări. Ca sectoare. la exterior. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. medicinale etc. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. urcători.). existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. de la cele inferioare. leguminoase. Realizarea planta iilor floricole. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. serele. pergole. în acest sector. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. sectorul plantelor acvatice. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. rozariu-ul. şi implicit expozi ii foarte diferite. flora Asiei etc. grădina japoneză. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. vara îngropate în sol. hibrizi Polianta. numit şi colec ia botanică. fie se desfăşoară între cele două elemente. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. estivală sau autumnală. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. până la cele superioare (ultimele fiind . sectorul florei diferitelor zone geografice. fie în fa a clădirilor importante (birouri. diverse suporturi sau chiar ziduri. de parc. licee sau a alte unită i de învă ământ. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie.). Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. arhitecturală. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. englezeşti. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. dar în containere. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. muzeu. Polianta. sectorul plantelor spontane folositoare. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. Sectorul plantelor de cultură. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i.

sera rezervată expozi iilor florale. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. se deosebesc: sera palmarium. Astfel. Grădina japoneză. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. industrial sau alimentar. .2. sera orhideelor şi a plantelor epifite. sera azaleelor şi cameliilor. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. pădure de foioase. subtropicale. Prin structura. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. clădiri administrative. pepinieră. Complexul de sere. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite.16. este dispus de regulă. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. pasul chinezesc din dale de piatră. pădure de răşinoase. poartă torrii. Vegeta ia forestieră spontană. în apropierea intrării principale. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. verii sau toamnei. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. ornamental. sera plantelor din regiune mediteraneană. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. 6. sera înmul itor. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. uneori chiar un miniparc zoologic. didactic. după zona geografică de provenien ă. mediteraneene. sera plantelor acvatice tropicale. sau din alte regiuni calde ale Globului. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. pajişti. colec ie de trandafiri. decorativ şi recreativ. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. prin solu iile de amenajare adoptate. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). lanterne de piatră. pod arcuit din piatră. pădure mixtă.monocotiledonatele). când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. sau mai rar. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. sera colec iilor. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna.

. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. de tip „microbiotop sau minihabitat”.arboretumul Dofteana (jud.5 ha. Hunedoara). înfiin at la începutul sec. gropi de gunoi. înfiin at în 1880. Bacău).5 ha. curs de apă. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. . fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. înfiin at în 1908. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. cu o suprafa ă de 34 ha. cu o suprafa ă de 20. 6. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. având o suprafa ă de 48. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. înfiin at în 1909. În cazul păsărilor zburătoare.arboretumul Hemeiuş (jud. perdele sau garduri mascate cu liane. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. . solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. Pe ansamblu. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. având o suprafa ă de 70 ha.16. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară.arboretumul Simeria (jud. . Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. înfiin ată la începutul sec. pot fi amintite: . cu o suprafa ă de 60 ha. în ceea ce priveşte frumuse ea. care va fi folosită atât ca sursă de apă. de recomandat cât mai largi. strâmte. Timiş).De regulă. având în acest sens îngrădiri. de tipul cuştilor cu gratii. stâncării. vechimea şi mărimea colec iilor.arboretumul Bazoş (jud. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote.grădina dendrologică Macea (jud. al XVIII-lea. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii. Bacău). a masca zidurile inestetice. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. trebuie să ocupe suprafe e importante. . satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. să nu existe zone industriale. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. pentru a completa ambientul. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. Arad). al XX-lea. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi.3. bazine. este necesară construirea de voliere largi. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite.

. în care sunt găzdui i: elefan i. bibilici. unele specii de ra e. dromaderi. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. constituit dintr-o clădire. libere. şoimi.. iguane.sectorul felinelor mari. . zimbrii etc. distan a nu trebuie să fie prea mare. turturele. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. pentru inerea acestora în sezonul hibernal. în special forestieră. şi padocuri acoperite. ovine. pelicanii. De asemenea. asini etc. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. şopârle.sectorul galinaceelor şi columbidelor.. jderi etc. elan. cu voliere şi vegeta ie. vulpi. ciufi. grauri etc. ren. . . precum lebedele. şerpi sau crocodili. gâştele. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. ce cuprinde voliere cu fazani. bivoli. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali.) sau spa ii deschise. ce adăpostesc pisici sălbatice. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. câini dingo. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. pentru sezonul estival. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. de amenajările respective. gheparzi etc.sectorul reptilelor. . .Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. lupi.sectorul felinelor şi carnivorelor mici. cu zone largi amenajate pentru tigri. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. pot fi amintite: . cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. zebre. alpin şi subalpin etc. mierle. cerb lopătar.sectorul păsărilor de baltă. cinteze. .sectorul marilor ierbivore. pentru sezonul rece. cormorani. pescăruşi etc. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. cât şi spa ii largi. pantere. . prevăzut cu arcuri largi descoperite. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. .sectorul stru ilor. . .: .sectorul cervidelor şi cabalinelor. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. girafele. care asigură accesul unui segment important de vizitatori. uli. cai sălbatici. de numărul de specii. cum sunt bufni e. trunchiuri de arbori. bazin.sectorul păsărilor răpitoare.). Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. râşi. porumbei sălbatici sau de ornament. umiditate.sectorul păsărilor tropicale sensibile. cucuvele. pentru sezonul cald. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. şi pentru răpitoarele de noapte. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. în aer liber. pume.. caprine. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. canari.sectorul rezervat pentru antilope. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. prin plimbare. fie cu voliere foarte mari. pentru speciile care nu pot părăsi locul. carnivore mici. cameleoni. stârci. galinacee etc. lei. căprior.sectorul primatelor. mici palmipede.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. stânci.sectorul urşilor. ierbivore mici. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. . lama şi alpaca. pentru diferite specii de urşi. păuni. . găini de ornament. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase.

pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. a unor peluze întinse de gazon. poteci şi alei de plimbare. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. cişmele cu apă potabilă. pădurea-parc sau parcul-pădure. nisip sau alte materiale locale. un curs de apă. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. pot exista în incintă şi muzee. dar în raza de deservire a localită ii. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. toalete ecologice. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. 6. se vor prevede spa ii largi. În zona intrării principale. . Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. fântâni. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. Alte amenajări. un punct de belvedere asupra oraşului. în mişcare. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. care să nu depăşească 4%. un sit istoric (ruinele unei cetă i). se deosebesc: parcul forestier. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. precum: un lac. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. de purificare a aerului etc. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. Pădurea-parc (parcul forestier. având produse care să nu dăuneze animalelor. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. Astfel. formată din planta ii forestiere. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. a eventualelor surse de poluare. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. de entomologie etc. În unele por iuni ale pădurii-parc. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc.17. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. şi nu numai. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. acoperite cu pietre. sau a aranjamentelor florale. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. de zoologie.

Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. terenuri sportive etc. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. Astfel.5-2 ore. pot fi ştrandurile şi campingurile. hidrografia şi environnement-ul. balnear (izvoare minerale. izvoare termale etc. sau de interes turistic. cu cât terenul este mai înclinat. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. solul. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. zonele nisipoase. zone de picnic. falezele sau malurile abrupte. De asemenea. Unele elemente naturale precum mlaştinile. expozi ia. terenuri de tenis sau de fotbal. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. piste pentru biciclete sau pentru role etc. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. stâncile. numită impropriu pădure de agrement. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren.17. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. . căi de acces cu trasee mai lungi. tabere şcolare. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. telecabine. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. telescaune. Pădurea de recreare. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. topoclimatul. în unele zone de interes curativ. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane.). 6. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. a unui râu.1. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . pozi ia pe versant. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. lipsite de vegeta ia forestieră. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. Amenajările de tipul campingurilor. situate pe malul unui lac. puncte de belvedere etc. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg.

Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. Orientarea nordică a unor terenuri. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. cu privire la temperatură. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). iar solul este mai pu in umed. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. băl i. această zonă este cea mai expusă vânturilor. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. plajelor etc.. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. De asemenea. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. temperatura aerului mai ridicată. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. temperaturile sunt moderate. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. destinate practicării unor activită i. altitudine etc. Cu privire la mişcările aerului. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. Tot în acest sens. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. suprafe e umede improprii. fără extreme mari. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. pavilioane. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. sau spa ii adăpostite. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. refugii) pentru a oferii adăpost. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. alunecări de teren. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. frunziş sărăcăcios. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. vegeta ia are aspect veşted. vânt. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. care prin fenomenul de . a perspectivelor sau a teatrelor de vară. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. este mai rece şi mai umedă. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. noroi. prezen a prafului. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. frunze prăfuite sau galbene. dotărilor sau diferitelor echipamente. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. gradul de expunere a teritoriului. În acest sens. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. plantele prezintă creşteri foarte mici.

locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. libere (luminişuri. de temperatura acesteia. de o acumulare mai mare sau mai mică. Cei care doresc să se odihnească. liziere). precum realizarea igienei corporale zilnice. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. natura solului. În acest sens. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. chimic sau fonic zonele din jur. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. pârâu. În zilele călduroase de vară. aerisite. ce diminuează calitatea acestora. iaz. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. dar nu neglijabilă. filtrare şi transport al apei. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. prepararea hranei. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. O zonă lipsită de un curs de apă.2. Hidrografia teritoriului. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. regimul şi tratamentul etc. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. prezintă o atractivitate foarte redusă. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. compozi ia şi vârsta arboretelor. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. sau ca sursă de apă potabilă. poieni. capătă por iuni dezgolite. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. va avea o atractivitate sporită. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. 6. pescuit. de cea ierboasă. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. a fermelor de animale. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. Environnement-ul.spulberare. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. de poten ialul teritoriului. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. de modul de captare. care este dată de natura sursei (izvor. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. . respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. atunci aceasta este şi primitoare. râu. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. şi din contră. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. schi nautic etc. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. apa este importantă sub aspectul calită ii. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. situl sau vecinătă ile. Când o pădure de recreare este echilibrată.17. lac). De regulă. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta.

elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. ce au un efect peisagistic major. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. Sub raportul vârstei. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. care determină o scădere a densită ii. capacitatea de primire începe să crească. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. cu locurile de parcare aferente. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. publicul larg le preferă pe cele amestecate. la agresiunile vizitatorilor. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. Aceste dotări vor fi discrete. şi este favorabilă pentru plimbări. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton.. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. are aspectul unei păduri falnice. indiferent de specie. ce are o densitate mică (200-500 buc. Codrul regulat vârstnic. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. datorită vizibilită ii foarte bune. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. ce induce plictiseala şi pasivitatea. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. de motiva iile şi aprecierile lor. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. . a culorii frunzelor etc./ha). Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. dispuse pe anumite trasee. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. în func ie de fenofazele speciilor respective. dau peisajelor un pitoresc aparte. Iarna se remarcă răşinoasele.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. dar în zilele geroase cu chiciură. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. ce calmează şi relaxează vizitatorul. luminişuri pentru odihnă. bine pusă la punct. păduri pentru plimbare şi păduri parc. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare.

odihnă. fiind astfel organizată. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. ce trebuie să fie ireproşabilă. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. Zona de primire şi odihnă. Arboretele vor avea consisten ă moderată. soluri scheletice. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. aer curat. cişmele. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. echipamente sanitare şi de igienă. acest lucru favorizând. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. reprezintă cca. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. Zonele cu soluri reci şi umede. destindere şi pentru activită i de picnic. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. să fie drenat. cu investi ii mai reduse. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. prezintă ponderea cea mai mare. camping. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. Aceasta este zona preferată de marele public. Zona de plimbare. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). izvoare). insistându-se în mod special asupra cură eniei. În raport cu întreaga pădure. amenajările. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. zona de plimbare şi zona de regenerare. să aibă o textură uşoară. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. pentru linişte. . a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. de cca. instala ii sau echipamente. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite.Pădurile de recreare se sistematizează. De preferat ca aici. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. mult căutate şi apreciate de publicul larg. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. terenuri de joacă pentru copii. şi prezintă diferite construc ii. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. prin împăr irea pe anumite zone. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. de cei care evadează din cotidian. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. cu forme interesante. repaus etc. vor fi evitate de vizitatori. obiectivele etc.

asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. fiind eliminate tasarea solului. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%.3. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. dificultatea. camping). zone cu fructe de pădure etc.17. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. întâlnite doar în anumite păduri. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. fiind total protejate. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. având un specific aparte. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. terenurile de joc. spre diferite puncte de interes din pădure. puncte cu vederi panoramice. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. arbori deosebi i. restaurant. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. şi echipamente specializate. forma iuni geologice interesante etc. pot avea por iuni comune. han. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. au o lă ime optimă de 3.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . de la o clădire de interes general (cabană. peşteri. care sunt interzise accesului publicului. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. prin optimizarea spa iului în general.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. ruine. rezultate prin ruperea. Traseele potecilor vor fi diferite. respectiv 4-10 km/100 ha.5-4 m. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. este constituită din diverse suprafe e. restaurant. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. dispersate în cadrul celorlalte două zone. smulgerea sau tăierea puie ilor. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. locurile de parcare. cabană. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. vestigii ale unui castel sau cetă i. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. nu prea lungi şi nu prea înclinate. 6. un număr sau o emblemă. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. monumente. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. cu pante domoale. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos.

legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. masă cu scaune sau bănci. spa ioase şi capabile să absoarbă. în pinten. loc pentru focul de tabără. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. vatră din piatră pentru foc. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. dispuse în apropiere. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. în special pe latura vântului dominant. capătul drumului principal). Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. formele regulate şi simetriile. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. restaurantelor. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. WC-uri ecologice. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. pietrişul. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. parcările pot fi: în ciorchine. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. groapă sau container pentru gunoi etc.aceste puncte bănci. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. . fiind mult apreciate de vizitatori. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. coş de gunoi. Locurile de parcare. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. şi pot fi: terenuri de tenis. camping. dalele de piatră. cabanelor. şi variază în func ie de microrelieful specific. fântâni sau alte surse de apă. respectiv grupuri de arbuşti. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. respectiv nisipul. peluze pentru golf. vor evita pe cât posibil artificialul. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. Parcările pot fi mari. diverse amenajări pentru jocul copiilor. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. sau pot fi mici. de 2-3 maşini. de amploarea investi iilor. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. şi să se folosească materiale cu aspect natural. miniterenuri de fotbal. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. pe ansamblu. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. un număr cât mai mare de autovehicule. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul.

Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal.18.18. recreative şi turistice. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. hidrologic. paleontologic.The International Union for the Conservation of Nature . 6. cu amenajări folosite la observarea acestor specii.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. faunistic. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. având o înăl ime corespunzătoare. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. .1. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. Astfel spus. floristic. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. speologic. cu aspect cât mai natural. pedologic sau de altă natură. geologic. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. protec ia ecosistemelor. sau parcurile cu specii de vânat autohton. educative. De asemenea. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. incompatibilă scopului atribuit.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo).

se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. construc iile (case. educativ. vegeta ie.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: . . Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte. şi Semenic – Cheile Caraşului.2. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. hanuri sau locuin e izolate. conforme cu peisajul. . floră şi faună intacte. hoteluri. expozi ii. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . muzee cu specific local. .să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie.să fie interzisă vânătoarea. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. specifice. Cheile Bicazului .vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. cultural şi recreativ. în scop ştiin ific. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. Rodna.teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. Cheile Nerei . Retezat.Valea Cernei.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . Cozia. vile.Hăşmaş. respectiv fenomene naturale originale. . În prezent. educativ şi recreativ. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. destinate cercetării ştiin ifice. remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică. cu flora şi fauna sa. . Ceahlău. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii. .zona exterioară. drumuri. activită ile de turism vor fi bine organizate. elemente de etnografie si folclor. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. neatinse de activită ile umane. zona rezerva iilor integrale. care grupează o serie de atrac ii turistice. recreării şi turismului”.18.sunt peisaje naturale de mare frumuse e.să fie deschis turismului organizat. Piatra Craiului. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. Domogled . sate. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. . . Mun ii Măcinului. . 6.să aibă forma ii geologice interesante.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. care servesc recreării popula iei.speciile vegetale şi animale. beneficiind de o protec ie suplimentară.Beuşni a.

Por ile de Fier. se promovează regenerarea naturală. nu se împuşcă. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. . rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. vegeta iei sau faunei. ca parcuri naturale. solului. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. paleontologice (tip p). lacuri şi cursuri de apă.zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. 9/1973. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. rezerva ii ştiin ifice.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. Acestea pot fi: botanice (tip b). fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). limnologice (tip l). În ara noastră sunt constituite în prezent. Balta Mică a Brăilei. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. forestiere (tip f)..18. rezerva ii naturale. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. următoarele: Apuseni. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. Grădişte Muncelului – Cioclovina. conform Legii nr. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). geologice şi geomorfologice (tip g). Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. mixte (tip m). potecile vor fi bine marcate pentru turişti. Vânători – Neam . comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. Bucegi. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. 6.3. Nomenclatura din ara noastră.

parcurilor naturale. locuri fosilifere. cursuri de apă. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. ştiin ifice sau peisagistice. arbori seculari.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. chei). rezerva iilor naturale. cascade. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. . Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. educa ie si instruire în domeniul mediului. fenomene geologice unice (peşteri.

comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde. textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp. frunzelor. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite). Prin acest material. . ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6. . Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde. Astfel trebuie avut în vedere: . . . florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei). roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare. compozi ii.regimul de umiditate din sol.costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. . pentru speciile floricole fiind alocate doar cca.fertilitatea solului.vânt.cerin ele speciilor fa ă de: . . culoarea.rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu.Cap. proiectantul de spa iu verde creează forme. . . . .textura şi profunzimea solului.lumină.maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. Criterii de alegere a speciilor 6.factorii ecologici edafici: . . mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult). VI.factorii ecologici climatici: .îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare. volume.2.1.2. Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul.1.temperatura aerului.umiditatea atmosferică. 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective. 6. ruginiu.diversitatea foarte mare a ramurilor. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: . ce vor alcătui în final o unitate. . constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice.diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben. material care îşi schimbă volumul.

altitudine.pantă. .2. dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare).factori poluan i.con inutul de schelet. .clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar). dar şi asupra celui animal sau vegetal. .smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice.vegetali. . În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor. . plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere. etc. Dintre aceştia : . numindu-se şi cea ă oxidantă. 6. (produc căderea acelor la răşinoase.factori antropici: .compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze. cloroza esutului asimilator. . a produc iei de masă lemnoasă).monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul). .dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei. Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie. în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat.troficitatea solului.compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri.configura ia terenului. se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. fertilizare. considerate cele mai rezistente). . . fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze. Astfel. . prevenirea şi combaterea dăunătorilor. . Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane.oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze). Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman. dioxidul şi trioxidul de sulf.. . fa ă de cele periurbane.2. . .oxidul de sulf.fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. . numite arsuri). determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor).animali.expozi ie.factori geomorfologici: . . fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. .factori biotici: .

1. ce talie vor avea exemplarele respective.umbrirea clădirilor. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului.foarte sensibile . zămoşi a de Siria.2. industria metalurgică şi chimică. subspecie.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii. La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare .condi ii de mediu – specie. . .mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale.). Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie. In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: . Particularită ile biologice ale speciilor 6. chiar un aspect de bronzare a frunzelor). din arderea combustibililor solizi şi lichizi. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase.rezistente la fluor – mesteacănul. . .rezistente la bioxid de sulf – alunul. fabrici.praful rezultă din întreprinderile industriale. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea. ecotip. Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”. reducerea creşterilor.2.unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. cum se integrează în respectiva compozi ie. intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. etc.mijlociu rezistente . fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . tuia. arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete. platanul. . arboretele tinere fa ă de cele mature.3.pădurile de recreare.sensibile . bradul de Caucaz.pigmentări. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. . . fenotip.rezistente la plumb – pinul silvestru.rezistente Exemple de specii: . piracanta. stadiu de dezvoltare. . . coacăzii. frasinul. corcoduşul. propor ia poluantului în atmosferă etc. prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză. Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. 6.aliniamente.3. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta. fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze.

a III-a . Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit. Morus alba. etc.peste 25 m. arbuşti mijlocii 1 – 2m. ovală. Acer pseudoplatanus. Picea abies. Thuja occidentalis var. 6. Juniperus hibernica. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. Berberis thumbergi. . arbuşti pitici. mai mici de 1m. Populus nigra cv. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . . Prunus mahaleb. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară.arbuşti.. De exemplu. precum şi re inerea gazelor de eşapament. şi cea având contur sinuos. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului.arbori de mărimea I . Pinus strobus. Abies alba. speciile lemnoase volubile. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. Astfel. a II-a . Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: .zonele verzi de mici dimensiuni.15 – 25 m. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. . a boschetelor.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . speciile cu înăl imi sub 7 m.realizarea gardurilor vii.2. obovoidă. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. italica. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. a prafului. conică. tabulară. că ărătoare. Larix decidua. . În tabelul nr.liane. fastigiata.2.în lungul arterelor. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. agă ătoare sau chiar târâtoare.7 – 15 m.3. Populus simonii. sferică.

zona de primire a pădurilor de recreare. dud negru. frasin. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic.2. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. salcie căprească. Ulmus minor. .mascarea obiectelor inestetice. Juniperus communis ssp.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. Betula pendula. nana. Populus tremula. caragană.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. Pinus sylvestris. Juniperus horizontalis. ulm de munte. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. Salix babilonica. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. mesteacăn. umbraculifera Carpinus betulus. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: .la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. 6. Cerasus avium. Tilia cordata. având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. varietatea „Globosa” la diferite specii. . . forma „pendula” la diferite specii precum: fag. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă.aliniamentele stradale. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază. .3. pentru protec ie împotriva radia iei solare.3. Robinia pseudoacacia var.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. a prafului şi a vântului. Fagus sylvatica. larice. .pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . Pinus nigra. Juniperus sabina. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. Cotoneaster horizontalis. cireş păsăresc. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: .

lanceolată. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. imprimând anumite sentimente. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. castan) sugerează puterea. imprimă un sentiment de linişte. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. Speciile cu tulpini că ărătoare.2. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. Trunchiurile. Salix babilonica. sau chiar târâtoare. la marea majoritate a speciilor. 6. Forma. pendula. Chamaecyparis lawsoniana var. paltin. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. 6. eliptică etc. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium).Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale.4. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). obovată. platan. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. pot fi sinuoase. etc. Ramuri pot fi drepte. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. Unele specii au frunze simple sau compuse. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. ovoidă. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. fie pendentă. fie verticală.3. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). mici sau mari. . Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. peluze. fie orizontală. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului.2. romboidală. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc.5. mărimea şi culoarea acestora. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari.3. tortuosa) sau pot fi geniculate. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f.

ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase.). biota. la care verdele se combină cu alb. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. la galben–roşu ruginiu (toamna). precum şi diferite exemple de taxoni. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. În tabelul nr. Robinia sp.. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). Hippophae rhamnoides. Thuja occidentalis f. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). Tilia tomentosa Juniperus sabina. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis.Marginea limbului poate fi întreagă. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). Astfel. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). galben sau chiar roz şi roşu. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. Speciile cu frunze mici. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua.) sau mari (Ailanthus sp. Aesculus sp. alb argintiu.. Speciile cu frunze mari. Acer negundo. Ligustrum ovalifolius. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. precum cele ale speciilor: Acer negundo. la verde închis. Carpinus betulus. luminos (primăvara).. Eleagnus angustifolia. Populus alba Picea pungens var. pu in incizată dau adânc incizată. Gleditsia sp.. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). Juglans sp. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. ca în cazul mesteacănului. Hedera helix. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . Pyrus elaeagrifolia. „Aurea” Thuja orientalis f. până la verde intens (vara). argintea. compuse. Euonymus europaeus. Sorbus aria. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana.

purpurea. Buxus sempervirens. atropurpurea. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. Berberis vulgaris var. Pinus strobus Abies alba. crem sau galbene.3. Alnus glutinosa. Pseudotsuga glauca. Pinus excelsior. Spiraea x. Forma şi culoarea florilor. rubrum 6. forma. Corylus maxima var. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. Pyrus sp. pissardii. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. niedzwetzyana. Aesculus hyppocastanum. Ligustrum vulgare albă . Acer paltanoides var. Juglans regia Fagus sylvatica var. Syringa x.6. Taxus baccata. Picea abies.verde închis roşu. În tabelul nr.. hybrida. Deutzia scabra. Magnolia kobus. Malus pumilla var. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. purpurea. vanhouttei.2.. Hibiscus syriacus. Pinus cembra. Phyladelphus coronarius. glauca. Prunus cerasifera var. purpuriu Picea pungens var. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. Prunus avium. Robinia pseudoacacia. purpurea. Crataegus sp. Catalpa bignonioides. Hedera helix. Sophora japonica. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Acer platanoides var.

Colutea arborescens. exceptând albastrul pur. Phellodendron amurense Spiraea japonica. Chaenomeles japonica. Amorpha fruticosa. Buddleia davidi.. primăvara timpuriu primăvara . Magnolia x. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. Hibiscus syriacus. cu toate varietă ile şi soiurile sale. Laburnum anagyroides. Hybiscus syriacus. Tamarix ramosissima. Forsythia sp. Cornus mas. Laburnum anagyroides. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Kerria japonica. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. Magnolia stellata. cu siguran ă că speciile genului Rosa. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. Diervilla florida. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. Malus floribunda Hedera helix.. Syringa vulgaris. Dintre toate speciile lemnoase. Liriodendron tulipifera Aesculus x. Cornus mas. Cotinus coggygria. Prunus persica. pissardi. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. Prunus cerasifera var. Forsythia suspensa. Diervilla florida. carnea. Spiraea salicifolia. Magnolia kobus. Prunus armeniaca. soulangeana Prunus sp. Chaenomeles japonica.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens.

glicină. pseudobace) este variată de la specie la specie. Sambucus racemosa. neliniştit. dar mai ales în perioada hibernală. Rhus typhina. Spiraea salicifolia. Berberis vulgaris. Colutea arborescens roşie albă .. Crataegus monogyna. Hibiscus syriacus. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult.7. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. contribuind prin forma. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. Rosa canina. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. iritant. mălin) calmează şi relaxează. în sezonul estival sau autumnal. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. Ptelea trifoliata. budleia. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. Viburnum opulus. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. Inflorescen ele sferice. Syringa vulgaris. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. Cotoneaster horizontalis. Kerria japonica Aesculus sp. Liriodendron tulipifera. atribuind ambientului un aspect dispersat.2. Culoarea fructelor.3. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. Spiraea japonica. Sophora japonica. amorfă) constituie un factor stimulator. lemn câinesc. 6. ca lumânările (castan porcesc.vara toamna Mahonia aquifolium. mari (Viburnum opulus var.

Prunus spinosa. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza.2. iar plopii. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. unii poluan i din aer sau din sol. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. Picea abies. mesteacănul. Mahonia aquifolium. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. diferi i arbuşti.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. Catalpa bignonioides. Gleditsia triacanthos. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. 20. salcâmul. Există şi specii cu creştere foarte înceată. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. De exemplu. Platanus sp. 10. Fraxinus excelsior. Ambientul (noxe. 40 ani de la plantare. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. . Ligustrum vulgare. De obicei. Cotoneaster nigra. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. probabile pentru perioade de 5. Viburnum lantana.8. Thuja occidentalis. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. ci separat. precum cimişirul şi tisa. Lonicera nigra. Robinia pseudoacacia. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. 6. Abies alba. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere.3. calitatea terenului. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor.

fără agita ie. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). coloritul fructelor). Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. pot fi folosite solitar sau grupat. grupuri. Arborii solitari se amplasează pe peluze. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. . boschete. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. frunze. curtine. VII. pâlcuri. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde.Cap. în puncte liniştite. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv.1. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. iar cele decorative prin trunchi. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. sau duc la costuri suplimentare. sub diferite moduri. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. care nu se regăsesc în efectul ob inut. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. fie ele arborescente sau arbustive. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. labirinturi. ASOCIEREA. Exemplarele lemnoase. garduri vii. masive. lângă clădiri.

sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. ob inându-se în final un perete verde. foarte înalte cu h > 3 m. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. ce are amenajate numeroase poteci. două sau trei rânduri.5 – 1 m. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. formate dintr-o specie. pe un contur drept sau sinuos. cu exemplare foarte apropiate. de regulă bine între inute şi amenajate. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv.. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. sistemul Cossonet). gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. . trunchi de piramidă. (gard belgian.5 m. în aceste ultime cazuri. mai rar două sau chiar trei. mici cu h = 0. Ca regulă generală. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. înalte cu h = 1 – 3 m. După înăl ime. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber).

ce le eviden iază pe primele. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. În cazul plasării inverse a speciilor. mai deschis la culoare. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. de apărare împotriva vântului dominant. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. În orice caz. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii.garduri vii decorative. de mascare. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. . iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. Astfel. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. cu un aparat foliar bogat. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. şi coroană bogată. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. sanitar.garduri vii pentru protejare. folosite ca garduri de limită. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. de preferat o specie locală. de izolare vizuală şi fonică.garduri vii de camuflare sau de mascare. în care sunt prezente multe bănci. care să constituie fondul principal. . solu ie destul de controversată. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. solemnitate şi hotărâre. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. protec ie şi linişte.După scop gardurile vii pot fi: . Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. .

reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. . pentru mascarea acestora. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. În cazul clădirilor monumentale. lângă care să existe grupuri de flori perene. apoi de cele de talie mică. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. existând în apropiere şi un luciu de apă. destinat odihnei pasive. dispuşi inelar. patrulater sau pentagon. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie.

pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. specii rezistente la vânt. în mod excep ional 4 intrări. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. pentru mascarea limitelor. lemnul câinesc. Un boschet prezintă 2-3. pinul silvestru). cimişir. fântână arteziană). iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. statuie. dârmox). de regulă dispuse circular. pinul strob. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. creându-se o stare de calma atmosferic. iar în interior numeroase bănci. parcuri) masivele se situează spre periferie. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. mesteacăn. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. adaptate condi iilor locale. la tasarea şi în elenirea . sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. protec ie împotriva soarelui şi vântului. constituit dintr-una sau mai multe specii. În spa iile verzi urbane (grădini.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective.

Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. largi. Astfel. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. imediat după dezghe ul solului. a II-a şi a III-a. se folosesc puie i de talie mică. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm).1. înfiin area scuarurilor. care limitează priveliştea şi perspectiva. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă.2. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. cu înflorire abundentă.2. de la scoaterea din teren şi până la plantare. puie ii cu rădăcini protejate. unde se doreşte realizarea unui masiv. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. În func ie de speciile întâlnite în masive. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. se evită ambalarea. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. acestea pot fi transparente sau opace. Astfel pentru aliniamentele stradale. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. În general. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare).2. urmată de toamnă. 7. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. înso i i de 1 tutore. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. Vârsta. creându-se impresia de monumentalitate. . pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. Totuşi. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. a I-a. în acest caz balul fiind înghe at. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. 7.2.solului. cu fructe şi port interesante. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara.

fie dintr-o pepinieră.80 x 0.0. fie din natură.5 t. se tasează uşor şi se udă abundent. etc. . a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani). situate în locurile accesibile macaralei.60 (0.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ.Ca regulă generală orice puiet. iar înăl imea 8-10 m. La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului. .0 x 1. De asemenea. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: . inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi. Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ. 7. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0.30 (0.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului. cu ramuri până aproape de sol.1.2.40) x 0. cu o coroană uniform dezvoltată. camionului. cu sistemul radicular mai compact.alegerea exemplarelor. creată în acest scop.0. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate. . datorită dimensiunilor.5 (0.30 (0. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică. .0. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă. .60 (0. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ. înăl imea şi grosimea la colet. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini).70) m pentru arbuşti (3-5 ani).3. . remorcii. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare. Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului. sunt necesare mai multe opera iuni: .70) x 0. pe tulpină deasupra coletului.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa. .transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi.40) m pentru puie ii de talie mică.

Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale.4. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. Solul se mobilizează primăvara şi toamna. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7.2.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . K. la o adâncime de 20-25 cm. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie.7.2. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal. . Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. Fertilizarea. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. urmând ca mai târziu. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz.3. în timp. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. 7.1. 2 sau 3 rânduri.3. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. partere. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic. cu norme bine stabilite. timp de 2-4 ore. uniform. P. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. ce au un efect estetic deosebit. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). ciuperci). Astfel. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii. în Fran a. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune.5 – 1. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. numărul rândurilor (1.4 rânduri. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. rânduri sau la încrucişarea aleilor. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. până la 0.3. 7.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1.

iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm.piramida . La exemplarele cu so . iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze.forma Cossonet . Forma Cossonet se realizează tot în aliniament. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: .vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor.În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice.forma literei „U” . bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc. rezultând un gard continuu alcătuit din romburi.cordonul oblic bilateral (gard belgian) .5 m între ele. pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. piramidale. columnare. Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme. şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice.forma Verrier . . forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o.40 cm deasupra solului. cu fructifica ie cât mai abundentă. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. cu ramuri cât mai multe. la distan a de 60 cm între ele. se aleg ultimii doi. ob inându-se forma literei V. Pe măsură ce cresc. fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. rezultând astfel un trunchi vertical scurt.

iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. Coroana formată. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. dispuse în acelaşi plan. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. se orientează vertical pe doi tutori. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. Astfel. Fiecare pereche porneşte din axul principal. 6 sau 8 bra e verticale. 80 sau 120 cm de la sol. ce a fost retezat la 40. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. ceilal i îndepărtându-se. pe o sârmă . Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. are forma unui „U” dublu sau triplu.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele.

cu o deschidere a bra elor de 50 . aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. sub un unghi de 60o între ei.(spalier).80 cm. la o înăl ime de 30 cm. aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. . iar cei doi lăstari terminali. dar la o înăl ime de 80-90 cm. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). În al doilea an. fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. se înlătură lăstarii. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. După 30 cm. La lungimea de 70 . Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. aceşti lăstari se scurtează la 30 cm.

de 1-2 m lungime (Acer negundo. mai rar toamna târziu. . la înăl imea de 20-25 cm. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. Tunderea se execută în anii următori. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. Populus sp.) Se execută primăvara devreme. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. tisă). prin scurtarea lujerilor prea lungi. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. După atingerea înăl imii dorite. tuie.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. tăierea se face cu cca. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. 7. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare.3. la exemplarele plantate în aliniament. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). 0. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită.3. ienupăr.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. În primul an de la instalare. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu.

astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . 7. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. grupuri. Lăstarii ob inu i prin recepare. După câ iva ani. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. sunt de regulă mult mai viguroşi. rezultând în final o îngrămădire de exemplare.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente.3. Se recomandă rărirea periodică. iulie. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. cu coroane înghesuite.4. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese.

pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. respectiv atunci când se realizează consisten a plină.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. fiind inestetice. .func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. în condi ii nefavorabile de vegeta ie. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. . . stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. îmbunătă irea stării fitosanitare.materialul rezultat nu se recoltează. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. a unor poteci. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi. mărirea efectului decorativ al unor exemplare. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari.monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). în apropierea locurilor de sta ionare. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. în cca.5. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice). 7. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. .se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. cu o periodicitate de 3-5 ani.3. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . în pădurile echiene de codru şi crâng. 20-30 ani. ob inându-se un număr optim de exemplare. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. Se aplică rărituri mixte sau combinate. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. din 3-6 (10) ani. cu o periodicitate de 3-5 ani. reducerea consisten ei. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. .

cu foarte multe nişe ecologice. deoarece circula ia este complicată (semin iş. amestecuri de fag cu răşinoase. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. păduri de plopi euroamericani). făgete. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee.3. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. buruieni). 7. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret.6. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. bolnavi. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. . se pot adopta diferite tratamente. în vederea atingerii unui anumit scop. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. de speciile forestiere folosite sau prezente. rup i sau doborâ i. dar pentru oameni antrena i. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări.

Tulipa sp.Cap. Tradescantia sp.. Alyssum sp.. Acestea se folosesc grupat. Delphinium sp. Sedum sp. . Muscari sp. culoarea şi mărimea frunzelor.1. Calistephus chinensis.ciclul de via ă.. În acest sens se deosebesc: .specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm.. cu aspect de tufă .sp.cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici.forma.forma şi culoarea fructelor. 8. cu tulpini ramificare... Salvia splendens. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: .1. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus.. . a modului de creştere şi ramificare. partere. Narcissus sp.specii de talie mare. platbande sau grupuri pe peluze. ..specii de talie mică 5 – 20 (25) cm. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: .. Gladiolus sp..sp. VIII.1. Tagetes sp. precum specii ale genurilor: Petunia sp. .Tagetes sp. . Acestea se folosesc pentru rabate... contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde.2. . . constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde. în planul apropiat de privitor. . al sezonului de vegeta ie.. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. Acestea joacă un rol psihologic fundamental. Malva sp. . mirosul şi modul de asociere ale florilor. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8. . Tulipa sp. cu port târâtor (sau pendent) ... Salvia sp.. a rabatelor pe peluze. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite. precum specii din genurile: Lilium sp. . în sensibilizarea oamenilor la frumos. Hyacinthus sp. .1.forma tulpinii (portul).culoarea.. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens. Ageratum sp. peste 50 (60) cm. precum şi în mozaicuri. în marginea rondurilor sau rabatelor. covoarelor.Tropaeolum majus. precum Crocus sp. Saponaria ocymoides. Galanthus sp. Ageratum mexicanum sp... Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii. Aubrieta sp.înăl imea. în fa a speciilor arbustive sau arborescente. în componen a bordurilor.sp. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia.. 8. forma. Lobelia sp. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile.

Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma.Ipomea purpurea. locurilor pentru sporturile uşoare. florile fiind nesemnificative.. Astfel.. Agave sp. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis.) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. Begonia sp. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. cu tulpini că ărătoare . Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. Lilium sp. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată. mărimea şi culoarea frunzelor În general.. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora. cu tulpini simple. chioşcuri pentru odihnă).. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. în jurul teraselor. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp.. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei.. clopo ei.. Portulaca sp. lalelele papagal... mărimea şi culoarea frunzelor. Delphinium sp. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. iar altele puternic fidate.3. recomandându-se a se folosi în planul apropiat. . specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. Pyrethrum sp. Forma. la florile simple poate fi pală. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. mo ul curcanului.. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). Iresine sp.4. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. cu segmentele filiforme. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. culoarea. Humulus lupulus.1..sp. până la albastru. precum regina nop ii şi micsandrele. Polygonium sp. altele sunt mici şi mărunte.sp. argintiu sau cenuşiu..Lathyrus sp. erecte Impatiens sp. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp. culoarea şi abunden a frunzelor. Forma. precum verbena şi crinii. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde. 8. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. cu tulpini volubile . roz. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. Sempervivum sp.. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp.1.).sp. Nuan a culorii poate fi diferită. 8. Tulipa sp. Unele frunze sunt mari. Ricinus sp. Papaver sp. galben.. creasta cocoşului. a sta ionării. roşu sau grena. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. în cazul petalelor tomentoase. roşu grena.. . . la început. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa)..

fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii. Mo ul curcanului (Amaranthus sp. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: .plante anuale sensibile (Celosia sp.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii.) are fructe persistente şi decorative..8. iar primăvara vor înflori.1. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. de culoare roşie sau roză. fiind aripate.. ca o continuare a florilor. . iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie. Cineraria sp.6. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. În unele situa ii.plante anuale semirustice (Begonia sp. 8. men inând efectul decorativ. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire. . florile se îndepărtează.) se seamănă în sere calde. Zinnia sp. . Calceolaria sp. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă.1. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii.. vara.plante anuale rustice.5. fiind o sursă de amuzament pentru copii.

Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. cămări.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e.decorarea spa iilor verzi. bordurilor. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor. tuberobulbi. geophite – ce au bulbi. pe stânci sau pajişti. Iris sp. pentru: . mozaicurilor. în general.. Polyanthes sp.) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit.decorarea balcoanelor. ferestrelor. Aquillegia sp. rizomi. Papaver orientalis). atunci când sunt plantate în diverse suporturi.. Lolium sp.1... rondurilor. sau semirustice (Canna indica.. Speciile floricole pot fi folosite. Narcissus sp. rabatelor. Hyacinthus orientalis. teraselor. 8... rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. jardinierelor. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale. Convallaria majalis. tuberobulbi. Acestea pot fi rustice (Anemone sp. Hosta plantaginea. depozite) ferite de înghe (4-10 oC). Chysanthemum sp. Gladiolus sp. Dahlia sp. rizomi. rădăcini tuberizate...Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. .7. Gypsophyla sp. în lungul apelor sau pe luciul lor. . covoarelor.

numă-uita (Myosotis sp. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori.). cu port de tufă sau covoraş. fiind amplasate în locuri intens frecventate. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. fie numai specii perene. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. witrockiana).2. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). ghiocei. narcise (Narcissus sp. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. . zidurilor.. în special lunile de vară. 8. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. Culturile cu plante anuale.. treiajelor. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor.. narcise. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. muscari (Muscari sp.). Rudbekia sp. În func ie de perioada şi . înăl imea plantelor.ca flori tăiate. stânjenei.). perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. pergolelor. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. printre care se introduc plante anuale.). Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. bănu i (Bellis perennis). Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. în trepte. fie mixt. rabate. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. forma şi nuan a frunzelor. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. partere). chioşcurilor. costisitoare. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. forma şi culoarea florilor.decorarea stâlpilor. bujori. Portulaca grandiflora). crizanteme. Tagetes sp. perioada şi durata de înflorire. mărimea. de talie înaltă (Phlox paniculata. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. specifice plantelor anuale. instalând specii de talie mică în prim plan. mijlocie (Petunia sp. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. Ageratum mexicanum „nana”.

pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. pământul de ericacee. Iris sp. Dianthus sp). mobilizarea superficială a solului. . Calluna vulgaris). Dianthus sp. structură.soluri neutre – majoritatea solurilor. pământul de ace de răşinoase.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. textură. pH. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. . . fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare. Bellis) cu speciile anuale. mărun irea bulgărilor. nivelat. capacitate de re inere a apei). pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. de răsadni ă. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. Instalarea speciilor floricole 8. pământul de frunze.3. rădăcinile de ferigă şi nisipul. Myosotis. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . Acestea se deosebesc prin pH. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri.. Galanthus) sau bienale (Primula. elemente nutritive.. de turbă) . Hyacinthus. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare.durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. modelarea terenului. . Amaryllis sp. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător.. brumărele). Narcissus.1. Crocus. perlit şi turbă în diferite propor ii. Viola.. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. Gladiolus sp...soluri alcaline – (Anemone sp. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. pământul de pădure. pământul de turbă..3. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme.. 8. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire.soluri acide – (Coleus sp. Tradescantia sp. După valoarea pH-ului. bine organizate. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. ferigi). Erica sp. superficiale (Primula sp. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora.. desfundat. În general. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. pământul de lemn.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. elina. compostul de grădină.. Cheiranthus cheiri).. permeabilitate. textură. Asparagus sp. .. con inutul de substan e nutritive. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. se deosebesc: . Asparagus sp. etc. În func ie de sol.

Dianthus. Fuchsia. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. Mathiola. Begonia). de cca. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. 2 – 2. La plantare. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. Narcissus. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. Muscari. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. dar nici să se stânjenească reciproc. Amaranthus). Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. Paeonia). La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia.).. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. Hyacinthus.8. Hosta plantaginea. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. Hemerocallis sp. Sedum) distan ele pot fi mai mari. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită.(Iris sp. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. 8. unde se vor dezvolta şi înflori. Impatiens.). comparativ cu înăl imea plantei. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. La speciile perene.3. transplantarea apare necesară atunci când ..3. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. bulbii acestora să se înrădăcineze. Crocus. Galanthus.2. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv.3. Alyssum. Lilium sp. Myosotis). Viola.5 cm grosime.

Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. 8. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate.ob inerea unor forme caracteristice. Pentru ob inerea de tufe bogate. unele nu mai înfloresc în acel an.tunsul plantelor. În această categorie intră următoarele lucrări: . copilitul. . intrând mai devreme în vegeta ie. de perioada înfloririi.înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie. . cu rolul de a ob ine plante viguroase. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia.suprimarea păr ilor aeriene.tutorarea şi palisarea. . cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite.aplicarea îngrăşămintelor. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare.combaterea dăunătorilor biotici.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor.4. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie. bobocitul. această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane. . Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. obligatorii sau facultative. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. . . Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. când plantele nu suferă deloc. suprimarea tijelor florale vestejite. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul. Ciupitul se execută cu unghia. . .reglementarea înfloritului. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . . spa iul devine insuficient. fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă.datorită înmul irii naturale ale plantelor. .irigarea. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. acestea stânjenindu-se în dezvoltare.

). bujori. urzicu ă (Coleus sp. de dimensiuni mai mari (crizanteme. . pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat. garoafe). Pelargonium sp. hortensie. Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. de obicei terminată cu o floare (crizanteme. garoafe. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. Se aplică la crizanteme. pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare..formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. trandafiri.. gura leului). Petunia sp. ochiul boului). în acest caz întârziindu-se înfloritul.

metal de dimensiuni şi tipuri diferite. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. mai ales în perioada de înflorire abundentă. Ipomea).Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis.. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. dalii). . Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. trestie. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. Lathyrus. Tutorii pot fi din lemn. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. în func ie de specia respectivă. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. mase plastice. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare.

În această categorie intră: excrementele de mamifere. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. cu valen e simbiotice. sulfatul de potasiu. lalele. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. a îngrăşămintelor organice solide. la care se adaugă apă. după o prealabilă uscare şi mărun ire. mustul de bălegar. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. solul. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. intensitatea luminii. de păsări. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. bioxidului de carbon şi a altor gaze. făina şi rosătura de coarne. spălarea şi răcorirea plantelor. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. umiditatea şi mişcarea aerului. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. ca regulă generală. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. microbiologice. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. 1:20. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). ghiocei. ciuperci). . Îngrăşămintele se aplică. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. etc. bogate în potasiu: sarea potasică. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. azotatul de amoniu.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. timp de două săptămâni. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. uneori superfosfat. narcise. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. :30. fiind indicată udarea diminea a devreme. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. chimice. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. clorura de potasiu. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. după trecerea perioadei de înflorire. riguros selec ionate. solarii. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. cenuşă. făina de oase. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. temperatura mediului înconjurător. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. ob inânduse solu ii prin fermentarea. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. maxim ora 10. sere.

aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. tuberculi. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. Acest strat men ine solul umed. frunze. măcar odată pe an. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. bulbii sau rizomii. rizomi. periodică a diferitelor exemplare floricole. sau talaj. în martie–aprilie. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. manual sau cu ajutorul săpăligilor. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. şi peste vară. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. uneori chiar săptămânal.sau noaptea. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. sensibile la temperaturile scăzute. . la geofitele semirustice. pentru a nu se produce vătămări plantelor. organele subterane (bulbi. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat.

gazon care se tunde la 2-3 zile odată. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. masive de arbori) sau nevii (stânci. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. în zilele cu temperatură ridicată. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. pentru a forma un covor des. În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. lalele). şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. brânduşe. ce înfră esc abundent. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. De exemplu. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. 30 oC. având aspectul unor pajişti naturale. clădiri. cărămidă. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. grupuri statuare. elemente arhitecturale. narcise. aranjamente florale. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni).pentru terenuri sportive. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara.Cap.rustic.1. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. După destina ie. . fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. luciu de apă). gazonul se încălzeşte mai pu in. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. asfalt sau beton. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. cu . IX. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. recreative sau sanitare. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. arbuşti.pentru peluze. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. formată în special din graminee. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. . folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. pietriş. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. iar în cazul asfaltului de cca. datorită nuan elor de verde. 45 oC.

umiditatea din sol. Alyssum maritimum. rădăcinile sunt relativ superficiale. rapiditatea de creştere. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. Agrostis tenis. 9.. Matricaria chamomilla. la 12–20 cm.2.5 cm. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. de diferite desimi. aspre. Agrostis stolonifera. având aspectul unei fâne e înflorite. Papaver rhoeas.5 cm. de rezisten a la bătătorire sau tundere.5 cm. . Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). rămânând suprafe e nude de pământ. Viola arvensis. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. frunze mari. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. uneori 40–50 cm (Poa pratensis. dar speciile se comportă diferit. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3.3. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. După înăl ime: . Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. crichet – 2. Reseda lutea. Lollium perenne.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. înfră ire slabă. tufele sunt înghesuite foarte mult. tenis – 0. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure. Deschampsia caespitosa.. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. la tundere. capacitatea de refacere după tundere. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. grosiere. Bellis perennis. aceasta dispare. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. ci în amestec de minim 3 specii. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. Bromus inermis). . rezisten a la temperaturi scăzute.5 cm. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. Poa annua). rugbi – 6. 9. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. Alopecurus pratensis. Calendula officinalis. Campanulla sp. Gypsophylla muralis. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. .înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. lăstărire. Festuca rubra. Iberis semperflorens. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. rezisten a la bătătorire. Cynonurus cristatus). uneori 100 cm (Dactylis glomerata.

½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). cărămizi. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. În diferite ări se aplică norme diferite. Dacă norma este prea scăzută. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului.2. instalând toate speciile crescute natural.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. a canalizărilor. cu un aspect nefavorabil. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite.mecanic . consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren). o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. moloz. amestec şi condi iile de sol. După semănarea manuală. 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. zgură. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. dar şi executarea drenurilor. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: .9. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. . îngroparea cablurilor electrice. adâncimea de semănare va fi mai mică. precum şi costul mai mic. dacă există sisteme de irigat. date de condi iile specifice ale ării respective. se ob ine un gazon prea rar. alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. de specie. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund.3. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. De asemenea.3.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). ci cresc lateral. iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător. . dar şi vara. Decaparea . pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. în cazul în care solul existent este corespunzător.cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte).5 – 2. a instala iilor de irigare. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. 9. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele).manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. gros de cca. Metode şi tehnici de semănare: . terenul se grăpează. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie.1. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee.5 cm. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă.

Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. care pot fi rulate.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. groase de 2-4cm. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. După aceste opera iuni. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. apar muşchii şi numeroase buruieni. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. Se recomandă tunderea pe timp ploios. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). după care se sparge şi se mărun eşte elina. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn.4. iar gramineele se răresc. fosfor şi potasiu. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. care nu sunt preten ioase. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. 30 x 30. Dacă solul are o cantitate mare . în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). sau mecanic cu maşini speciale. 9. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa.

Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha.de calciu. înainte de înflorirea buruienilor. . Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. trebuie mărită cantitatea de fosfor. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. pentru compensare.

căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . ordine şi propor ie.de indispozi ie (de închistare) . obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării. ce este binevoită la întoarcerea din plimbare. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. . În func ie de natura circula iei. îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. . sunt de obicei largi. mai sigură.de stimulare. pentru terenurile cu denivelări.mişcare ascendentă. curiozitate .7 m lă ime. mai stabilă. călare sau cu bicicleta. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces. măreşte aten ia.Cap. pentru stilul geometric. Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu.20 m). X. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. de refugiu. creează impresia de avansare. pentru obiective bine determinate. având 0. fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. flori. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: .1. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. implică o diminuare a efortului.5 -0. justificate de prezen a diferitelor obstacole. de intimitate şi uneori de regres.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut.pentru ceea ce este viu sau în schimbare.mişcarea descendentă. . . inestetic şi nefunc ional. importan ă şi lă ime. de cucerire a spa iului înconjurător. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane.de amuzament. apare un sentiment plăcut de protec ie. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. influen ând sentimentul de veselie. 10. .pentru ceea ce este rigid. . pentru terenurile orizontale. şi în echilibru cu for a gravita ională. în meandre pentru traseele sinuoase. divertisment. elemente arhitecturale.mişcarea orizontală. sau conduc spre un obiectiv principal important. au o lă ime mai redusă (minim 1. grădinile alpine.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. . oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). organismul nu depune efort. perspectivele.

de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. cel pu in cu fa a superioară netedă. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. pavele. Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. Căile împietruite cu pietriş de carieră. pătrate. dalaj englezesc. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. de forme diferite. lian i sau materiale hidrofobizate. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. ceramică sau marmură. iar cele deschise obosesc ochii). macadam. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. este folosit în pădurile de recreare.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . dale. asfalt turnat sau cilindrat. cărămidă. pietriş. Pământul. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. beton.cele neregulate în „opus incertum”. dalaj antic. tip zidărie. . .Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . corelată cu ambientul. mozaic.

dreptunghiulare. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. în locurile cu erodare puternică. dar fără a fi simetrice. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). Caltha palustris). dar poate fi ameliorată. . căderi de apă. bitumului. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. din beton. prin deschideri de perspective. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. elipsoidale. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. pâraie. asemănător cu malurile opuse. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. de mişcare. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. geometrică. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. 10. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). la o distan ă între centrele de greutate. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. trestie. fără frânturi. Malurile se vor amenaja prin terasare. realizate de obicei pe stâncării. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului.2. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei.pe gazon. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). Când cursul apei este însorit. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. senza ia de răcorire şi de prospe ime. fântâni.65 cm). egală cu lungimea medie a pasului omului (0. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor.60-0. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. lacuri. făl uită. iazuri. pătrate. uşurin a între inerii. Apele stătătoare (numite impropriu. cărămidă. având rolul unui factor calmant în peisaj. ale fiecărei dale. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate.

Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). în mod progresiv. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar.bazin cu jeturi orientate spre periferie. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. un microrelief accidentat. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. 10. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. 10.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare.bazin cu cupă florentină în mijloc. Grădinile alpine au suprafe e variabile. Grădinile alpine creează. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. de solidaritate monumentală. privit dintr-un loc potrivit. . Când sunt de dimensiuni mari.4. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. acestea dau impresia de putere. muntos. folosite pe timp de noapte. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. O perspectivă bine concepută are echilibru. . colorată diferit chiar. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. caz în care se pot men ine în forma lor naturală.3. de la câ iva metri pătra i la câteva sute. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. cu o vegeta ie specifică. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. la o oarecare distan ă de clădiri. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. şi pot fi amenajate într-un mod special. mărime şi culori.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. combinată cu lumina artificială.fântână cu taluz cu cascadă. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. iar când sunt mici şi grupate. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. . . fiind compusă dintr-un obiect potrivit. în mod artificial. fie vor fi aduse.

Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. balustradele (parapetele). Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. numite chioşcuri descoperite (naturale).aşezarea unui strat de pământ de elină. cele mari în planul din spate.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. pergolele. pătrată. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. construc ii uşoare. belvederile. . cu turbă şi nisip. într-o formă simplă dar estetică.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). bănci şi scaune (mobilier de grădină). pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. situate în spa iile verzi. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. a men ine. lăsând spa ii mari între ele. va fi pe cât posibil frământat. destinate adăpostirii vizitatorilor. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. deşertic. suporturi pentru plante. pentru ca pământul să se taseze suficient. zăpadă. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . treiajele. pode e şi poduri. .umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. fiind amplasate pe esplanade. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. . a domina. subalpin. beton.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. Acestea se pot construi din lemn.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. la capătul aleilor. arcadele şi porticurile. 10. accidentat. chioşcurile. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. grupuri sculpturale. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). a orchestrelor sau a fanfarelor. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. teatrul verde. scările. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. cu mijloace mecanice o astfel de situa ie.dispunerea blocurilor de piatră. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . înghe .5. în pantă sau se va crea artificial. sau cărămidă. în pie e sau în punctele de perspectivă. . vase decorative. la marginea apelor. . hexagonală sau octogonală. coloanele.

Forma. ce acoperă por iuni de alei sau terase. aluminiu.45 m. pe lângă ape sau terenuri accidentate. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor.0 m.4-0. lemn sculptat sau marmură.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. de obicei cu înflorire abundentă. marmură şi au un mare efect prin formă. bronz. compartimentarea unui spa iu verde. lemn. mozaic. pe orizontală.5-0. cărămidă. mărginirea unor perspective. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. Acestea se confec ionează din piatră. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. piatră). beton.4-3. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. cărămidă. din diferite materiale de construc ie. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. în lungul aleilor largi. mărime. a unui rond de flori. . Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. lă ime 0. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. ce prezintă ca elemente de sus inere.5 m. Pot fi cu sau fără spătar. folosite pentru decorarea unor pere i. Treiajele sunt construc ii uşoare. lemn. beton armat. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. Se recomandă ca optimă. fiind amplasate la capătul aleilor. metal. la marginea teraselor. fontă. teraselor. grup sculptural. Materiale de construc ie folosite: piatră. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. stâlpi verticali (piatră. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. înăl imea 0. dezvoltare pe verticală. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic. oferind refugiu împotriva insola iei. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. cărămidă. formate din panouri cu zăbrele.7m şi înăl ime 2-2. fier.5 m. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. atât la soare cât şi la umbră. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. culoarea lor.

decorat cu plante de mozaic. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. piatră. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. aleilor.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. . ciment. în lungul scărilor. beton. zidurilor. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful