UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. plante medicinale şi aromatice. nordul Africii şi Asia Mică. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. Schema modelului grădinii medievale. cu coloane de piatră colorată şi marmură. Grădinile vilelor mai mici. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. horticultura a făcut progrese. platani.H. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. fie o fântână cu un joc de apă. fiind înconjurate de un zid de marmură. urbane. tei. 2.arbuştii şi plantele ornamentale. peste care s-au grefat elementele orientale. Villa Lucullus.2. zambile. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. 2.grădina cu pomi fructiferi. De asemenea erau cultiva i trandafiri.) 2.1. În capitala imperiului. busuioc. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. Villa Mecena. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. pini. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. Exemple: Villa lui Cicero.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat.V. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. . specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori.XIV d. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. ca urmare a cruciadelor. lotus sau diverse flori. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. Erau prezente pergolele şi coloanele. de regulă.2. specii floristice. duzi. a înregistrat un regres. Erau prezente şi pu uri rotunde. Constantinopol. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). Acestea aveau. formă pătrată. vasele şi statuile. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. în Evul Mediu. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. Totuşi. crini. rozmarinul şi mirtul. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. Villa Sallustius. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec.2. chiparoşi. mimoze). a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin.2. .parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. . smochini. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. tisă. ce cuprindea Europa Sud-estică. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. la interior cu bazine străjuite de statui.. buxus. lauri. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . trandafiri.

magnoliile.grădina de legume şi plante medicinale. Speciile folosite: chiparoşi. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. apoi au căpătat un specific propriu.grădina de flori. citricele. compartimentare realizată. Locuin ele mici aveau o singură grădină.). prin întretăierea a două canale cu apă.4. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. fiind plane şi înconjurate de ziduri. acestea fiind interzise în religia mahomedană. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. Nu existau sculpturi. . leandri. mirtul. al VII-lea d. Arta topiară era folosită în exces.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. bazine. acolo unde spa iul permitea.2. fie sub formă de fântâni arteziene. Grădinile fie erau interioare.d. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. adesea aranjate liber.2. 2. situate în cur ile clădirilor. fie aveau straturi de formă pătrată. pere ii de fundal. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. caracterizată de prezen a careurilor egale. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. . Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). palmieri. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. de formă regulată iar cele mai mari.. mărginite de rânduri de plante tunse. eucalipt. XIII-XIV. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. buxusul.H. magnolii. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. pavilioane pentru petreceri.H. predominant persană. Apa era folosită fie în bazine şi canale. 2.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. pini. galerii acoperite de plante că ărătoare. din timpul domina iei arabe. menajerie. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. o suită de grădini. Speciile folosite erau: chiparoşii. fie erau situate în afara palatelor. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. Compozi ia era geometrică. cu func ie exclusiv ornamentală. monotonă. înconjurate de ziduri.

promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura.3.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. Relieful era foarte variat.3. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. ziduri. în care vegeta ia era dispusă natural. au fost create parcuri naturale. indiferent de perioada istorică. fiind create mai ales în sec. servind ca loc pentru plimbare.2. bazine. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. poduri şi pode e. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. suprafe ele foarte întinse.H. chioşcuri. de veselie. bambuşii – prietenia necondi ionată. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. având caracter natural. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. al XVII-lea d. iar apele. stânci. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec.. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. situat pe malul unui lac. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. terase. odihnă. budismul. cu caracteristici proprii. cascade naturale) sau în bazine artificiale. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. (dinastia Tang).) şi cuprindeau mun i. piersicii ornamentali – Paradisul. cascade.H. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. este mărimea acestora. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. sec. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. fiind excluse liniile drepte.H. grote. şi reflectă puternicul cult al naturii. cu aspect natural. Terasele erau trasate liber. firesc. Filozofiile religioase din China. Elementele primordiale erau mun ii. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. pinii – fermitatea şi for a caracterului. de basm. modificat sau aparent natural. cheiuri. arterele pământului. în armonie cu peisajele naturale. o dată cu dezvoltarea noii religii. IV-V d. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. de groază. fiind natural. lacurile şi râurile. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. galerii.H. Picturile. pentru dobândirea perfec iunii morale. . toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. neregulat. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. ce erau descoperite brusc la un moment dat. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. pe vârful unei coline sau în pădure. plante şi animale. por i. II-I î. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. VIII-IX d. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. ape. în strânsă legătură cu religia.

2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. destinate contemplării din interiorul clădirii. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. fiind o componentă a acesteia. arborele de ceai. Grădinile imperiale. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. erau prezente pretutindeni. . ienuperi. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. . Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. fiind folosite toate elementele din natură. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. ferigi.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură.capitala ării.vegeta ia este perfect integrată peisajului. nisip. . fântâni şi foarte multă vegeta ie. stâncile. lac cu insule. pietre rotunjite. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . stânci col uroase. camelii. pavilioane pentru ceai. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. sau din Europa medievală şi renascentistă. în decursul timpului. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. mai mari sau mai mici. cu simboluri filozofice caracteristice. lanterne din piatră. din dorin a de a aduce natura în locuin e. azalee. un râu sau pârâu. pârâu cu cascadă. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. plus diferite lampadare. miniaturală: cursul de apă. bambus.H.Deşi. diverse plante cu sau fără flori.H. cu aspect cât mai natural (pasul japonez). cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. fiind ulterior personalizată. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. pasul japonez. Persia. al VIII-lea d. devenind o artă na ională.). pietriş.3. coline. al VIII-lea d.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. cu balustrade ornamentate. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. 2. sec. În sec. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. grădină aridă. orientat pe direc ia N-S. por i. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. sau de pe verandă. Islam). Spa iile verzi. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. podurile. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . şi în Kyoto. muşchi. arbori şi arbuşti. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. grădină de muşchi. Astfel în Japonia.

arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural.Villa Medici în Roma (2 terase). .vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament.Villa d’Este la Tivoli (8 terase). arborele de ceai.sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice.Grădina palatului Farnese din Caprarola.1.. răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante.erau folosite zidurile masive de sprijin. 2.4. bambus. în special pentru grădinile vilelor suburbane. dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. literatură. lămâi.nu erau folosite alei. .) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene.4. a canalelor. cascade. parapete ornamentale. prin reluarea idealurilor antichită ii clasice.H.simetria fa ă de o axă a compozi iei. ştiin ă. lauri şi portocali. Din sec.utilizarea vegeta iei tunse. 2. . În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. ienuperi. . tisă. ca influen ă occidentală. . . magnolia. .în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene. . arhitectură.apa era folosită sub formă naturală. . vase ornamentale. buxus. . cascadelor.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire. pe terase succesive. glicina. . azalee. ziduri înverzite. . Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte. bazine neregulate. precum: . Specii folosite erau: pini. încep să apară primele grădini publice. . . Această orientare a apărut la început în Italia. stejari meridionali. de unde a iradiat apoi în restul Europei. arbuşti modela i în volume geometrice. cireşii.apa aduce mişcare.sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. al XVII-lea d. ornamentate şi legate prin scări şi rampe. .prezen a sculpturilor. mirt. .folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă. chiparoşi. . ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . lespezi sub forma pasului japonez. din toate domeniile: artă. XV-XVI d. camelii.Villa Lante din Bagnasia (5 terase).H. ci pietre late. garduri vii şi borduri tunse.

îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. Terenul era modelat în terase mari. Fontainbleau. În perioada Barocului. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi. ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. Au fost realizate decoruri bogate. cu partere decorate cu flori. cu numeroase statui.În secolul al XVII–lea d. la care grădinile erau în incintă. la castelele Amboise. Existau canale şi lacuri imense.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. sub aspectul echilibrului şi simetriei. Abia după jumătatea sec. traseele rectilinii. Saint-German. Exemple:. apare stilul baroc.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). dar dispare schematismul rigid.H.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval . .arhitect peisagist Delorne.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec.grădinile Gamberaia – Floren a. fântâni. bazine.grădina Luxembourg din Paris. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. pictor şi arhitect) favorit al . Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel). în arhitectură. 2. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. Principiile esen iale s-au men inut. În unele situa ii canalele s-au păstrat. În prima jumătate a sec.grădinile de la castelele Tuilleries. tinzându-se către transformarea în parcuri. Exemple din sec al XVI-lea: . .4. Astfel. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. . al XVII-lea. . dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. al XVI–lea. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. curbe. vase. al XVII-lea crea iile importante au fost: .. rezultând spa ii mult lărgite. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală. fiind îmbinate cu linii ample.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . roci şi apă în mişcare).grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a.arhitect peisagist Du Cerceau. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau. Au apărut grotele artificiale.2. . . S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui.H.grădina Garzoni – Collodi. S-au mărit dimensiunile grădinilor. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. . Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar. având şi func ie decorativă şi func ie utilitară.

compozi ii sculpturale cu personaje mitologice.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. Sceaux. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. .compozi ia era tratată arhitectural. Versailles. SaintCloud. rampe. pe spa ii foarte largi. în Anglia începând cu sec. treiaje.„regelui Soare”. . alături de diferite fântâni. racordate cu ziduri de sprijin. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. cuburi). . statui sau vase. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori. scări. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. . al XVIII-lea. bazine cu grupuri sculpturale.aleile sunt rectilinii.4. .palatul constituie capul compozi iei. se păstrează axa . cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. . Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. mai ales pe axa principală. Dar.Ludovic al XIV-lea.sunt prezente. închise între ziduri. constituind totodată şi perspectiva principală. conuri. s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. . bazine.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). rocării. borduri sau broderii de buxus tuns. Fontainbleau. . bazine şi canale. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. . Saint Germain-en Laye. . 2.sunt folosite. în Anglia dominau grădinile medievale. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. piramide. mari partere şi întinse oglinzi de apă. cu principii compozi ionale proprii. La început s-a renun at la tunderea arborilor.terenul este modelat în terase largi. ca şi în restul Europei. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. Chantilly. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. sub influen a literaturii. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. Ulterior. fiind situat pe terenul dominant. dominantă. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. . Dispar parterele.3.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. . vase în stil baroc. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers.

fiind sus inătorul noului curent numit . .4.grădinile de la Whitehall – model italian. al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice. În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville.Nymphenburg (München) – model francez.. Ermenonville.Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez.model francez.Anglia: .Tête d’or’’ (Lyon). .gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti.parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian. . . Realizări importante: .Hampton Court – model italian. În secolul al XIX-lea.Austria: .Grădinile Greenwich – model francez. .Parcul Chatsworth – stil clasic.model francez. .parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez.4. Malmaison. fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg. apoi francez. .Charlottenburg (Berlin) .Saint-James Park . . Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec. Londra de inea 600 ha de spa ii verzi. cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber. dar se introduc poteci şerpuitoare. . sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool). Green Park.grădinile Kensington şi parcul Stowe. Victoria Park şi Battersea Park. plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză. .parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic.Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere. Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea. al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor. . amenajate în stil peisager: St. James Parc. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi.Germania: .Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth. Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton. 2. formând un lan verde de peste 4 Km. Kensington Gardens – situate în centrul oraşului.Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană. iar fra ii Bühler au amenajat parcul . La sfârşitul secolului al XIX-lea.. . Hyde Park.Kent (pictor şi arhitect) .centrală dominantă. fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea). amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular. „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles). parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman). realizate sub influen a romantismului. Toate crea iile din această perioadă (sec. enun ate de Repton. . . . La periferie erau: Regent’s Park. reziden ial şi a intrat în cel urban.Rusia: .

molidul.model francez. pomicole.Spania: . .păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). 2. grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia. . . liliacul. cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri. . Petersburg – 600 ha. .parcul Nympheuburg (München). lângă St.Villa Carlotta (Caddenabio). . . În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk. În Germania. Ca date istorice mai importante pot fi amintite: .Boston – Park System. În S. . Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: . Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor. plopul alb. respectiv după principiile grădinilor engleze. În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: . roini a.sec. . pe lângă locuin ele boierilor. . .Parcul Public Friederichsham (Berlin).Villa Carraresi (Roma).Parcul Sokolniki – 463 ha. garoafe şi iasomie. bradul. .360 ha.Italia: . al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc..grădinile La Cranja (lângă Segovia) .5. la Iaşi – grădina Palatului domnesc.U. . multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager. .Parcul Maxim-Gorki – 224 ha.parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) . . mesteacănul. . nobililor sau a meşteşugarilor înstări i. Prospect Park (peisagist Olmsted). în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene.Philadelphia – Fairmount Park.Villa Melzi (Bellagio).Grădina Botanică . al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte. stejarul.grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam). Ca exemple pot fi amintite: .Chicago – South Park.1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori.Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt).New York – Central Park . Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole.Grădina engleză (München). Ca exemple pot fi amintite: . crini. forestiere: bujori. . cimbrul. Parcul Puşkin (parc englez. arskoe Selo = vechea denumire). marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi. În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic. lăcrămioare. narcisele.A.model italian.parcul Wilhelmshöhe (Kassel).sec.

la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”. iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central. . . al familiei Bauffy.Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş. al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc)..Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun).la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria .Grădina Ioanid. În sec. În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: . .Bucureştiul avea cca. chioşcuri pentru orchestre.la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852).Iaşi – Parcul Expozi iei.Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul.la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă. Redont. 80% din suprafa a sa ocupată de grădini. În alte oraşe: . ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia). . a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi. (fost Libertă ii) realizat de E. .Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al. . cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă.parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” .la sfârşitul sec.Timişoara – Parcul Tiselor. . Borza.1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos.. stilul brâncovenesc. Parcurile de la Avrig.1838 – parc promenadă . azi Parcul Romanescu.la Sibiu – 1857. se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului). lângă castelul familiei Teleky.1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni. Pădurea Verde. al XIX –lea. (Carl Friederich. . . al XVIII-lea . Parcul Rozelor. Dacia. Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager.în Bucureşti în 1833-1840. poduri. Hörer).Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului. . . promenada de pe Dealul Copou. fiind numit oraş-grădină.1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi. . 70 ha.parcul Carol I. .parcul de la Bon ida –Cluj.Pădurile parc Băneasa şi Snagov.. .parcul de la Gorneşti –Mureş . . .1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei. . .1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha. amenajat tot de Redont – Bd.la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca. iarna lacul fiind folosit ca patinoar).sec. . .parcul de la Albeşti –Braşov. odată cu dezvoltarea oraşelor. . . ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898).Buzău – Parcul Crângul. .la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural. .actual Parcul Tineretului. .la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu. Alpinetul. . lângă castelul familiei Haller. al baronului Bruckental. Hayer. dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism. dar care în mare parte erau neorganizate. .

După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . Sibiu. Ploieşti. Piteşti.Parcul Sportiv .s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre. Crângaşi. corespunzătoare multitudinii de sta iuni.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). Parcul Libertă ii. Colentina. Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. parcuri în Titan.s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). Oradea. Iaşi. Pantelimon. . . Drumul Taberei. ClujNapoca. Constan a. . Craiova. . Gala i. Parcul Tei. Balta Albă.reamenajarea Parcului Herăstrău. . Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. . Parcul Tineretului.s-a reamenajat Parcul Libertă ii.s-a înfiin at Parcul Expozi iei.

recreativă.f. Profesorul I. respectiv: de produc ie. sanitară şi estetică. antierozională. sanitară). acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. ştiin ifică. intensitatea radia iei solare). Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. fiind ob inute diferite categorii de produse: . 3. d) f. decorativă (estetică. hidrologică. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori.f. antipoluantă (f. la diferite categorii de spa ii verzi. de protec ie a solului. de protec ie climatică (viteza vântului.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole.fructe din livezi. respectiv cu: . În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. . în general de toate tipurile de spa ii verzi. . de pe terenuri degradate).f.2. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. de impact peisager). Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. c) f. hidrologică. grădini. Func ia hidrologică este asigurată. f) f. 3. e) f. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. . regăsindu-se mai mult sau mai pu in. .Cap. Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde.flori din culturile floricole. III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii.1. recreativ sau sanitar. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. . această func ie are un caracter puternic diminuat. umiditatea şi temperatura aerului. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde.lemn din diferite tipuri de pădure.

). substratul ce constituie suportul vegeta iei. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. De exemplu. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C.micşorarea vitezei vântului. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. prin procesele de evapo-transpira ie. prin albedoul specific.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. ce constituie o armătură biologică a solului. etc. astfel. . cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. în care procesele de eroziune sunt vizibile. Func ia de protec ie a solului. Sub aspectul proceselor pedogenetice. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. . a perdelelor de protec ie. fizică şi chimică. asfalt sau beton.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. fie la suprafa a solului (litieră). se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. Vegeta ia lemnoasă.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. pietriş. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. Prin sistemul de înrădăcinare. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. prin microclimatul pe care-l realizează. şi a speciilor drajonate. trotuare. străzi. Acestea. fâşiilor plantate în lungul străzilor. Pe lângă aportul de substan e nutritive. sau în apropierea acestora. prin descompunerea de către microorganisme. prezintă o stabilitate mecanică. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. moderează temperaturile excesive. .ameliorarea umidită ii aerului. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. cărămidă. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. fie în sol (rădăcini moarte). sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. mult sporită. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. spa iile verzi prin stratul arborescent. . iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură.

Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. marmura. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice.3. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. etc. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. în special în timpul verii. elagaj şi anotimp. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. Perdelele de protec ie. . vegeta ia re ine mari cantită i de particule. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. În mediul urban. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). gresia. ce nu deranjează ochi. structură pe verticală. iar la 120-200 m în interior. sau cu frunziş sempervirescent. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. 5m3. De exemplu. betonul.reducerea poluării fonice. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora.reducerea poluării fizice a atmosferei. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. vârsta arboretului. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. 3. în zonele plantate. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna.reducerea poluării chimice a atmosferei. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. sub diferite aspecte: . a pulberilor fine sau a fumului. o elul. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire.lipsite de vegeta ie. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. consisten ă. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. . . vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. astfel. viteza vântului scade cu 30-60%. atmosfera devine calmă.

De exemplu. pinului silvestru cca. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. şantierele. 30 t/ha. respectiv de mărimea frunzelor. metalurgică. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. inversiuni termice. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. sau diferite activită i curente ale popula iei. efect maxim în sezonul de vegeta ie. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. transportul auto. 35 t/ha. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). de prelucrare a produselor minerale. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. etc. durata de via ă a frunzelor etc. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. perimetrale. în teren liber. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. arbori+arbuşti+specii de gazon). vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. acoperită cu gazon. prin senza ia de linişte. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. ionizarea aerului). cea ă. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. necroze. căderea frunzelor. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. iar a teiului pucios cca. intersec iilor aglomerate. părozitatea acestora. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. în cazul molidului cca. 42 t/ha. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. de prelucrare a petrolului. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. industria chimică. . a arterelor principale). scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. umiditate. radia ie solară. ce are lă imea de 200-250m. planta iile rare dintre construc ii. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. planta iile stradale. având un efect nesesizabil. În oraşe. 68 t de particule solide şi praf. fără obstacole cu efect antifonic. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. întreprinderile industriale. echien/plurien. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. aerian. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră).

spa iile verzi urbane sau extraurbane.deplasarea.Nivelul de trai. în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber.4. etc.. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac.Timpul. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură.Mijloacele de comunicare mass-media (presă. . intelectuale sau psihice. Factorii care influen ează recrearea sunt: . sportului. . cumpărăturilor pentru hrană. Sarcinile de bază ale recreării sunt: .divertismentul sau amuzamentul. . . pensia. îmbrăcăminte. presupune bucuria întocmirii programului. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. respectiv concediile. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. .timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici. în sferele culturii. camping.activită i pe loc. . călătorii. serviciului.destinderea sau relaxarea.pregătirea. prin care se înlătură plictiseala. televiziune. cele mai multe destina ii. cules de flori. . Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. CFR. picnic. artei.timp de existen ă. sau efectul automatismelor zilnice. de . practicarea diferitelor sporturi. fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. divertismentului. aeriană sau navală. telefonie. . .Mobilitatea.3. vacan ele. ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto.timpul liber (dedicat recreării). cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. al solicitării fizice.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. după bunul lui plac: plimbări. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. obiective turistice. în general. turismului. datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. internet). şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. între inerii personale.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. . Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. . având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. radio. la care este supus omul în via a cotidiană. care poate fi: . Fazele activită ii de recreare: . fiind un element compensator al condi iilor de lucru. odihnei prin somn. respectiv timpul alocat servirii mesei.

de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). în sta iuni climaterice cu specific. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor.ciuperci sau de fructe de pădure. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. canotaj. decât în dauna operei”.întoarcerea. presupune comportamente diferite. obiective culturale. apicultura. după o perioadă de activitate intensă. gazon sau oglinzi de apă. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. pescuit. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. de diferite excese. prin care are loc refacerea fizică a organismului. Func ia decorativă (estetică. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. 3. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. diferite de mediul său. . Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. sau diferite activită i precum grădinăritul. vânătoare. În sens larg. economice. diseminat sau modificat. Plimbările sunt realizate fie zilnic. încât nimic să nu poată fi adăugat. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. Odihna propriu-zisă. nevoia de a face mişcare. repausul şi somnul. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. floricolă sau erbacee. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc.O. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. Turismul are caracter recreativ. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. alpinism. de regulă la sfârşitul săptămânii. practicarea de diferite jocuri şi sporturi.amintirea. . Aceste activită i pot fi active sau pasive. sau la sfârşitul săptămânii. realizată pentru plăcerea proprie a individului. istorice. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare).5. indiferent de subiectul în care apare. etc. de conducerea autovehiculului. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. sau în zilele libere. arbustivă. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. etc. etc. parcurile. . J. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. în spa iile verzi extraurbane.

încântare. 3. . Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. . Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. vâjâitul vântului prin coroana arborilor. . etc. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: .acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. bazine. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. murmurul apei. diferind în func ie de fenofază. textura coroanei. fructe. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. ciripitul păsărelelor. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. variază pe parcursul unui an. puternic erodate sau a grohotişurilor.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. . Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. . Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. şi care exercită o atrac ie spontană. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole.încadrarea cursurilor de apă. . admira ie necondi ionată. bariere împotriva vântului. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. Astfel.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente.6. flori. cascade.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. cu efect de parazăpezi). unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere.

No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. care conduc în final la realizarea frumosului. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. Frumuse ea este un element func ional. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. Fiecare component. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. se ine seama de anumite principii şi legi. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. Toate elementele unui spa iu verde (alei. într-un întreg. peluze. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. armonie şi propor ionalitate. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. un monument). la care sunt subordonate toate celelalte elemente. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. planta ii. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. Frumuse ea este realizată prin ordine. ob inându-se în final unitatea în diversitate. sociale şi economice ale unei perioade date. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. treaptă. intrarea principală. pe o concep ie dominantă. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. centrul compozi iei reprezentat . viu sau inert. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii).Cap. suprafe elor şi formelor planului.

Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. respectiv realizarea echilibrului. creând senza ia de dezamăgire. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. admi ând totodată diversitatea acestuia. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. dinamic. simplu. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. magnificului. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. al for ei sau al monumentalită ii. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. evitându-se astfel monotonia. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. şi o dată percepută regula ritmului. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). fiind mirat când această anticipare nu este realizată. integritatea şi calitatea acestuia. este static şi odată văzut. a aceloraşi elemente (specii. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. potecă. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. liniar. compus. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. a repetării şi a consecven ei. se găsesc mase similare şi egale. în întregime. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. bănci. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. Ritmul poate fi: static. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. ordinii. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . deoarece un plan perceput deodată. de culoare.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. clădire). Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. lă ime) sau alte caractere vizibile. calitate care uneori poate avea o latură negativă. omul va anticipa următorul obiect sau interval. bulevard. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. interesul scade. grupuri. vase decorative. combinat. stradă. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. Asimetria pune omul în armonie cu natura. de formă. Simetria poate fi absolută şi liberă.

forme sau spa ii. armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. exprimând de fapt unitatea în varietate. Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. . florale. în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . arhitecturale.descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). . Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. caz în care se aplică armonia legăturii. formelor dar mai ales a culorilor.combina ii între culori diferite (active. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. etc. chiar dacă specia diferă (de exemplu. dar care au volume şi formă asemănătoare). şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. de un individ. în acest car fiind vorba de armonia contrastului. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). În proiectarea spa iilor verzi. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie.compozi ii doar între culorile calde sau active. sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). complementare) unificate printr-o culoare neutrală.compozi ii între culorile complementare. care au o anumită continuitate. pasive. într-un aliniament. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . se pot deosebi: . . Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. În func ie de culorile care se asociază sau se combină.

Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. 180. lă imea optimă este de 5 m. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. mese. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil.). matematician italian din sec. . scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. publicul dintr-un parc. etc. 8.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). ordine şi armonie.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. astfel pentru o alee de 300 m. alee pietonală.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). 270. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur.I. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. participan ii la diferite evenimente de amploare etc. . Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul.îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. 5. 89 etc. sub un unghi de cca. C. Fibonacci.618 (aproximativ 3:5). ce are laturile în raport de 1:1. 21. distrugerea formei naturale (implică transformări totale). iar pentru o alee de 250 m. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. Astfel. alterarea formei naturale (implică transformări par iale. 55. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. iar la o distan ă mai . sub un unghi de cca. 34. 13.). al XIII-lea. lă imea optimă este de 8 m. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. . aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. apoi 3. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor.

presupunând unirea trecutului cu prezentul. .mare de această valoare. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. fără a se exagera prin risipă. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă.

în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. La romani grădinile. . caracteristice Renaşterii şi Barocului.). În func ie de stilul adoptat în compozi ie. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. vase sau fântâni arteziene.1. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. în general. eroziunea). activită i. dar şi elemente minore precum microrelieful. francez sau regulat) a stat. iar în cadrul stilului peisager sau liber. întotdeauna de formă dreptunghiulară. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. etc. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase.1. fiind ornate cu statui. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte.1. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. de mai târziu. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard).1. aspect preluat şi de romani. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. radia ia solară. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante.2. epoci. apă. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. bazine. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. pâraie. Acest stil prezintă mai multe variante. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. caracteristice diferitelor epoci istorice. civiliza ii. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. În amenajarea spa iilor verzi. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. Grădinile în stil maur. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). văile râurilor. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. erau prelungiri ale încăperilor. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. râuri. arhitectural. câmpii. precipita iile) sau for ele majore (vânt. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. Stilurile spa iilor verzi 5. 5. În ultima perioadă (sec. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). vegeta ia. V. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană.Cap.

Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. precum şi oglinzi de apă. cu numeroase ziduri de sprijin. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. scări.2. 5. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. Aceasta. sau de perdele de arbori. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. fiind nivelat şi modelat în terase largi. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. cascade sau bazine. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. situat în pozi ie dominantă. canale sau oglinzi de apă. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. fie de a le limita pe altele. statui sau vase sculptate. rampe. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. taluzuri. ce constituie perspectiva principală. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. pe linii drepte şi curbe. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului.1. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. fiind subordonate toate elementului principal. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. bogat ornamentate. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. regulate. aplicat până în prezent. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare.1. numit şi capul de compozi ie. balustrade. respectiv axa principală. unele păstrându-se şi în prezent. cu denivelări mici. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. Elementul principal. Apa aduce prospe ime. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia.

fie sub influen a pictorilor peisagişti. 5. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. care dau varietate şi fantezie compozi iei. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. 5. fiind obositoare ochiului. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. mai ales a celor de gazon. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. fiind dispuse în re ea geometrică.2. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti.1.3. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie.1. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă. în ansamblu.de apă. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. în Anglia. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. în formă de tablă de şah. În această situa ie. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare.1.3. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului.1. Toate acestea au fost duse la extrem. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. 5. . cu precădere în Olanda. Stilul peisager Stilul peisager (liber.2. conducând spre diverse amenajări. sub influen a stilului rococo din arhitectură. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. natural. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. fie sub influen a literaturii noi. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. având cel mai adesea relief variat. compozi ia fiind liberă. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. Aleile sunt rectilinii. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. Principiile de structură ale stilului peisager Formele.

cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. Apele.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. frumoasă şi îndelungată. toate elementele. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. în diferite zone ale grădinii. . Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. roci sau stânci. vor fi folosite pâlcurile. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. care în mod natural sunt dispersate. ce urmăreşte formele de relief. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. de grote sau chiar cascade. fie create. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. cu aspect natural. prin aducerea de pietre. neregulat. cu înflorire bogată. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. curb sau sinuos. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. volume. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. lumini şi umbre. urmând caracteristicile terenului. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. sub formă de mase. peluze. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. Rocile. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. pajişti şi diferite grupaje floricole. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. Aleile au un traseu liber. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. cu contur regulat. covoare sau dispersate solitar. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. în pete neregulate sau eliptice. atunci când aceasta există. În jurul clădirii principale. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. specii lemnoase decorative. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. Simetria şi echivalen a sunt excluse. se vor folosi specii de talie mică. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. sinuos chiar. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. fie naturale. masele vor avea conturul neregulat. intervenindu-se totuşi în detaliu. chiar exotice. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

4. dispuse într-un masiv păduros. de veselie sau de entuziasm. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. de stâncile. largi. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie.2. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. Genul de bucurie Genul de bucurie. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. umbră şi lumină. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. De asemenea. 5. culori. atât sub aspect psihic cât şi fizic. având ca fundal imagine unor mun i înal i. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. .5. 5. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. de luminişurile retrase. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i.2.2. forme. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă.5. unei mări sau ocean).3. cu flori având culori calde. cascadele. volume. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului.

spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. 6. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. zona politico-administrativă. re ele stradale. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. sta ii de distribu ie a apei.Cap. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. limitarea perimetrului construibil. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. în strânsă corelare cu structura urbanistică. energie termică. etc. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. atât urbane cât şi periurbane. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. 6. sunt judicios repartizate. ce asigură protec ia multiplă a mediului. dispuse într-o re ea continuă. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. recrearea şi odihna popula iei. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii.). Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. gazului metan. grădinile sau scuarurile. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. . cât şi legătura dintre acestea. zona industrială. dimensionate. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal.2. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. energiei electrice. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. Ca regulă generală.1. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane.

grădini sau scuaruri).Această re ea poate avea o dispozi ie radială.cu acces strict. a spitalelor. planta ii de pe lângă unele dotări publice. în func ie de sistemul stradal al localită ii. grădini botanice. grădinile botanice şi cele zoologice. care traversează localitatea şi care. planta iile din cimitire. După accesibilitatea popula iei largi: . amenajările peisagistice din incintele institu iilor.cu acces limitat. ce sunt administrate de primării. pepiniere. grădini şi scuaruri publice. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. 2. planta ii de protec ie (a localită ilor. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. zonele de agrement (păduri de recreare. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. şi în care intră: parcuri. longitudinală. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. de folosin ă generală. . lungi de sute de metri. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. grădini zoologice. pepiniere. acoperişurile verzi. planta ii antiincendiare. . fiind diferite ca mărime. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. a solului. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. amplasare. dotări şi func ii.cu acces nelimitat. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. grădini botanice. a apei. numite şi spa ii verzi publice. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. întreprinderilor. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. 1. concentrică. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. . parcurile şi bazele sportive. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. scuaruri. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. radial-concentrică. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. transversală sau longitudinal-transversală. . aici încadrându-se: sta iuni experimentale.3. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. constituită din spa ii verzi periurbane. După pozi ie se deosebesc: . păduri de recreare. grădinile locuin elor individuale. păduri parc. planta ii antierozionale. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. ştranduri). 6. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. grădini publice.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. de regulă. a sta iunilor balneo-climaterice). fac legătura şi cu centura verde a oraşului.

categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. scuarurile pot fi: . .spa ii verzi de înfrumuse are. . perdelele de protec ie. După durată. configura ia terenului şi construc iile din jur.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice.3.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0.4. cu rol decorativ: scuarurile decorative. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. spa iile verzi pentru copii şi tineret. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. scuarurile pot fi situate: .3-3 ha. culturale sau de învă ământ. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. frecventează simultan acel scuar. . alpinarii. planta ii cu efect de parazăpezi. asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. destina ie.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. păduri de agrement. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale.3 ha. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. rozarii. planta iile de consolidare antierozională. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. parcuri şi grădini zoologice. După func ii: . pepinierele. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. parcuri dendrologice. gazon. Raza de deservire a unui scuar este de cca. spa iile verzi din cimitire. scuarurile por fi: . 6. 400 m. Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde.în interiorul cartierelor de locuit. ce se înfiin ează pe terenuri virane.temporare sau provizorii. păduri parc. . ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. parcuri expozi ionale. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. situată în intravilan.permanente. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. în cca. După modul de amplasare. având în componen a lor doar arbuşti. fiind destinată odihnei de scurtă durată. caz în care acestea sunt uşor accesibile. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. parcurile sportive. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. grădini şi parcuri publice. edificii culturale. . sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. 6-8 minute. . După destina ie. . destinate construirii unor cartiere de locuit. situate de regulă în cartierele de locuin e.

chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. situate în jurul unor institu ii publice. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată.5.5 km. bănci.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager.. zone umbrite dar şi zone însorite. respectiv arbori şi arbuşti. frecventează grădina în acelaşi timp. de pe o rază de 1-1. Spre deosebire de scuar. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. 15-25 minute. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. 3-4 ha. respectiv: sectorul pentru copii. Dată fiind această distan ă de deservire. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. de învă ământ. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. a obiectivelor culturale. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. spre periferia scuarului. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. Dispozi ia aleilor. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. . . în cadrul oraşelor mari. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. în lungul aleilor. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. 6. aranjamente şi decora iuni florale. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. boschete. respectiv o intrare la cca. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. datorită inexisten ei căilor de acces. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. scări (în cazul terenului accidentat). Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. alei. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. De exemplu. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. peluze de iarbă. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). Intrările vor fi reduse ca număr. statui. de mers lejer. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca.

. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. În foarte multe cazuri. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). bănci.000 de locuitori trebuie să existe un parc. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. şi de capacitatea proiectată a parcului. de re eaua stradală limitrofă. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. cofetărie. diferite dotări (cişmele. adăpost de ploaie. şi de densitatea popula iei. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. WC public). Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. de lungimi şi dificultă i diferite. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. ce depăşesc 20 ha. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. restaurant). Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. locuri pentru jocuri statice. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). bazine sau chiar un mic lac. manifestări artistice). respectiv sta ionare).6. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). într-un cadru peisagistic deosebit. expozi ii. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. cafenea. sporturi. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. 6. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. datorită suprafe ei pe care o reclamă.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. a noxelor sau a altor factori de inconfort. Speciile vor fi alese şi amplasate. .8. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. şi străzi şi bulevarde deschise. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. parcări. şi alte multe specii pentru varietate. orientarea şi înăl imea clădirilor. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. 6. alei pietonale. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. Astfel. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. tomberoane). punct de distribu ie a energiei electrice.2.8. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. 6. 6.liber este de 3. Au scop sanitar. partere cu flori. recreativ şi decorativ. în func ie de pozi ia. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. suprafe e îngazonate. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. structură şi folosin ă diferite. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. ale unui cvartal sau ale unui cartier.8. arii de joacă pentru copii. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. pentru diminuarea zgomotului. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor.1. ocupând suprafe e importante. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip.

minigrădină de zarzavaturi. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. padoc şi cuşcă pentru câine. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. diferite jocuri. În func ie de mărimea acesteia. a unor grupuri de specii sempervirescente. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. minilivadă. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. de gusturile proprietarului. În cazul unor locuin e. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. precum şi diferite specii cu port pendent. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. fie prin realizarea unui gard viu înalt. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. servitul mesei. grădina este structurată şi amenajată. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. cititul. un mic bazin cu aspect natural. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. gazonul. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). Astfel.) acestea pot fi: grădina de fa adă. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. suprafe e îngazonate. uşor de între inut. trandafirii. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. fie după propriile idei. bazin cu peşti decorativi. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. În func ie de mărimea spa iului disponibil. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. miniseră. sedii de firme. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. o cascadă miniaturală. În cazul vegeta iei. aranjamente florale. arbuşti şi liane. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. joasă sau fără împrejmuire. arbuşti tunşi. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. cu o compozi ie relativ simplă. pergolelor. Grădinile interioare. Grădina de fa adă. mobilier de grădină. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. stânci şi pietre. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . arbori. spitale. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. sediu de firmă etc. dar şi a unor hoteluri. chioşcurilor şi treiajelor. magazie de unelte. barbeque. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. institu ii. arbustive sau lemnoase. chioşc de grădină. sau specii de răşinoase. piscină. activită i de grădinărit. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. precum gazonul.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. lămpi pitic. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii.

odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. canalizări). pentru speciile de plante vivace. în vederea efectuării eventualelor repara ii. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. sau numeroase alte specii floricole. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. alături de plante cu flori şi alei. se recomandă acoperirea acestuia. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. fam. cu strat fertil mai gros. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. În func ie de caracteristicile lor. printre spa iile rămase libere între plante. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. de regulă. format din fibre minerale. instala ii electrice. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. poate contribui la estetica compozi iei alese. Poaceae). durabilă şi de bună calitate. de la bun început. . Brassicaceae sau Campanulaceae). Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. Urmează un strat de separa ie. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. fiind de maxim 10-15%. cu arbori şi arbuşti de talie mare. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. Peste acesta se aşterne stratul fertil. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari.9. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. astfel. unele specii din fam. cu pietriş (de tip sort). O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. specii de gazon (fam. Crassulaceae. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. forme sau provenien e. 6. Saxifragaceae.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde.

. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. spa iile verzi propriu-zise.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. diferite pulberi sau noxe.5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. hale. al muncitorului (fabrici.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. . . . 6. institu ii administrative). fiind dotate cu mic mobilier de grădină. prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei.reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. şi constituie unită i de sine stătătoare. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere. în zilele însorite. al proprietarului (locuin ă privată). fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. creându-se spa ii pentru odihnă. . . policlinici. În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. Ca şi în cazul grădinilor interioare. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ.şi nu în ultimul rând. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. . Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. . respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă.10. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor.acestea re in diferite cantită i de praf. până la 4-7.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. cabinete). iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. comportându-se ca un bun strat termoizolant. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. Din suprafa a acestor complexe sportive. al bolnavului sau pacientului (spitale. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. ateliere). Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: .

duşuri etc. gazon sau arbuşti. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. labirint. Stilul adoptat este cel mixt. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. bârnă de echilibru. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. 3-6 ani. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii.11. 7-10 ani. leagăne. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. clădiri pentru vestiare. 100 m2 până la câteva hectare. 30-40 copii. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. cu precădere împotriva vânturilor dominante. cu solul permeabil. în care constituie sectoare de sine stătătoare. Suprafa a variază de la cca. grădinilor publice sau a parcurilor.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. respectiv: până la 3 ani. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. cu ghimpi (Berberis . bănci. tobogane. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. oină). atletism). Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. diferite săli de sport (gimnastică. 11-15 ani. sau în cadrul scuarurilor. 20-25% pentru terenurile de joacă. precum şi specii floricole şi de gazon. polo). cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. caz în care au caracter de tabără. grupuri sanitare. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. tenis). balansoare. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. arte mar iale). Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. handbal. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. volei. şi să nu producă fructe ce pot murdări. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. baschet. 1000 m2 pentru 40-50 copii. când sunt în afara localită ii. bazin acoperit sau în aer liber (înot. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). 6. clădiri administrative. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. separate prin vegeta ie. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. volei. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip.

Rhus typhina).sp. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. fructe sau semin e. ronduri. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. cu frunze. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. bănci. bazin pentru înot. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. pistă pentru patine cu rotile. bibliotecă volantă. corpuri de iluminat. tobogane. cât şi zone însorite. Robinia sp. balansoare. a zgomotului şi a gazelor. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. cele cu frunze. destinate odihnei. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. dotările vor fi mult mai complexe.. bob sau săniu ă. În cartierele de locuit sau în scuaruri. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. terenuri pentru jocuri de masă. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. arbori de mărimea a III-a.). eventual un mic stadion. pistă pentru alergare. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. flori.12.). care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. . ce poate cuprinde: o mică livadă. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. care murdăresc. grădina de zarzavat. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. rabate sau diverse aranjamente floristice. alei pentru biciclete sau trotinete. labirinturi. leagăne. teren pentru focul de tabără. medicinale şi melifere. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. plante tehnice. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. În cazul taberelor. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. un mic monument sau un bust. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. sau care să fie toxice (Taxus baccata. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. pârtie pentru schiuri. coşuri de gunoi etc. spaliere. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. cu rol de protec ie împotriva prafului. Laburnum anagyroides. bârnă pentru echilibru. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. 6. flori. Dar în func ie de microrelief. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. arbuşti fructiferi.

diferite. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. respectiv cea a intrărilor. bănci. Componenta cea mai importantă. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. calmante. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci.14. cu excep ia intersec iilor. cu rol stimulator. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. de a diminua poluarea fonică. cu cel mai mare impact peisagistic. De asemenea. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. cu specii floricole având culori liniştitoare. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. este vegeta ia lemnoasă. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. birourilor. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. Spa iile verzi din incinta spitalelor. pentru mărirea gradului de vizibilitate. sau a celor rezervate pauzelor. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. pasive cu rol calmant. Astfel. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile.5 m2 de teren sportiv. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte.13. pentru fiecare elev. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. 6. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. precum şi obiecte din materiale calde. având ca dotări mese. familiare. rabate de flori. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. func ional şi estetic. . Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. 6.

Astfel. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. Dacă spa iul permite. numită „cimitirul eroilor”. chioşcuri). favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. reduse doar la aliniamente de arbori. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. flancate de planta ii sobre. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. chiparoşi. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. ar ar american. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. cu alei şi căi de acces paralele. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. bine delimitată. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. molid. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. ce au efect liniştitor. . dar şi specii de foioase precum: tei. de la intrarea principală sau de la biserică. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. influen ând benefic recuperarea acestora. drumuri interioare de acces auto etc. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. sau chiar garduri vii. sau în sens radial. Cimitirele mari. brad. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. pornesc mai multe alei rectilinii. tisă. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. prezintă şi o zonă. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. cu bănci şi şezlonguri. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. dispuse în lungul aleilor principale. Astfel. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. centrale. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. De asemenea. datorită lipsei de spa iu. castani porceşti. constituit din biserică. purificarea aerului. paltini. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. capelă sau un monument memorial. separarea diferitelor amenajări precum parcări. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. 6. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. glicină sau trandafiri. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. acoperite cu plante agă ătoare.15. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. necesare bolnavilor. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. sau în jurul edificiului central. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. precum şi pergole cu vi ă de vie. cimişir. Parterele cu flori cu nuan e reci. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. din specii sempervirescente. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. În func ie de destina ia institu iilor respective. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice.

Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. după considerente ştiin ifice (taxonomice). Ca specii lemnoase frecvent folosite. saschiul (Vinca minor).). după importan a decorativă. Sistemul de drumuri. dar şi culturaleducativ. de maximă circula ie. de recreare şi decorativă. Microrelieful. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. Aster sp. de taluzare sau de înăl are a unor zone. utilită ile şi căile de acces. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. Convallaria majalis etc. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg.. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. alimentară. să poată fi realizat pe jos. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. să existe mijloace de transport în comun. surse de zgomot puternic). influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. iedera (Hedera helix). arborii fiind evita i. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. industrială sau medicinală a plantelor. dar şi în punctele cheie. Chrysanthemum sp. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii.1. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. Narcissus sp. Sempervivum sp. Lupinus sp. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. în afară de cele amintite. Paeonia sp. cu multe denivelări. halde. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. din specii sempervirescente. 6.. după concep iile .. caprifoiul (Lonicera japonica). se execută lucrări de excavare. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice.16. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. Spa iile verzi cu profil specializat 6.. situate în intravilan sau în extravilan. sanitar şi decorativ. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. În cazul în care terenul nu este prea frământat. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi.16. sanitară. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. sunt: trandafirii. Sedum sp. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. pentru realizarea acestor denivelări. de recreare.

sectorul administrativ. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. medicinale etc. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. Realizarea planta iilor floricole. Ca sectoare. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. sectorul plantelor acvatice. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. Rozariu-ul. plante aromatice. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. hibrizi Polianta. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. estivală sau autumnală. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. dar în containere. sectorul sistematic. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. serele. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). urcători. fie se desfăşoară între cele două elemente. tehnice. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. şi implicit expozi ii foarte diferite. flora Asiei etc. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. grădina japoneză. vernală. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. Polianta. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. de parc. rădăcinoase). Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. de la cele inferioare. arhitecturală. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor.). vara îngropate în sol. muzeu. Sectorul plantelor spontane folositoare. ierbar). leguminoase. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. sectorul plantelor de cultură. sectorul plantelor spontane folositoare. pergole. numit şi colec ia botanică. până la cele superioare (ultimele fiind . ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. rozariu-ul. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. englezeşti. ce au diverse întrebuin ări. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. hibrizi floribunda etc. fie în fa a clădirilor importante (birouri. la exterior. Sectorul plantelor de cultură. sau arbori cu efect decorativ deosebit. sectorul florei diferitelor zone geografice. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. dar şi publicului larg. treiaje. în acest sector. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală.). folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. melifere. În sectorul florei Globului. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. diverse suporturi sau chiar ziduri. licee sau a alte unită i de învă ământ.

este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. prin solu iile de amenajare adoptate. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. pepinieră. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. sera orhideelor şi a plantelor epifite. pajişti. mediteraneene.2. sera plantelor din regiune mediteraneană.16. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. sau mai rar. sera plantelor acvatice tropicale. verii sau toamnei. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. în apropierea intrării principale. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. decorativ şi recreativ. clădiri administrative. sera rezervată expozi iilor florale. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. sera colec iilor. Prin structura. . Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. industrial sau alimentar. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. sera înmul itor. colec ie de trandafiri. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. sau din alte regiuni calde ale Globului. pasul chinezesc din dale de piatră. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. didactic. sera azaleelor şi cameliilor. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. Astfel. subtropicale. lanterne de piatră. pădure de foioase. după zona geografică de provenien ă. pădure mixtă. Vegeta ia forestieră spontană. ornamental. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. poartă torrii. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic.monocotiledonatele). sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. se deosebesc: sera palmarium. Complexul de sere. pădure de răşinoase. este dispus de regulă. Grădina japoneză. pod arcuit din piatră. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). uneori chiar un miniparc zoologic. 6. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice.

16. pentru a completa ambientul. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. Bacău). care va fi folosită atât ca sursă de apă. Pe ansamblu. înfiin ată la începutul sec. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. bazine. vechimea şi mărimea colec iilor. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. al XVIII-lea. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. înfiin at la începutul sec.grădina dendrologică Macea (jud. este necesară construirea de voliere largi. Arad). interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. să nu existe zone industriale. având o suprafa ă de 70 ha. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. Hunedoara). solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii. . În cazul păsărilor zburătoare. Bacău). având o suprafa ă de 48. de tipul cuştilor cu gratii. stâncării. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală.De regulă. . cu o suprafa ă de 60 ha. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. având în acest sens îngrădiri. curs de apă. de tip „microbiotop sau minihabitat”. pot fi amintite: . înfiin at în 1908. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. Timiş). a masca zidurile inestetice. 6. în ceea ce priveşte frumuse ea. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic.5 ha. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. . realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. . de recomandat cât mai largi.5 ha.arboretumul Simeria (jud. strâmte. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. înfiin at în 1880. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice.arboretumul Bazoş (jud. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. .arboretumul Dofteana (jud.3. trebuie să ocupe suprafe e importante. al XX-lea. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. cu o suprafa ă de 20. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. cu o suprafa ă de 34 ha. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. înfiin at în 1909. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale.arboretumul Hemeiuş (jud. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. gropi de gunoi. perdele sau garduri mascate cu liane. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii.

în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. cerb lopătar. de amenajările respective. . găini de ornament. pentru diferite specii de urşi. ren. porumbei sălbatici sau de ornament. stârci. lupi. pantere.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. . fie cu voliere foarte mari. gâştele. . în care sunt găzdui i: elefan i. şi padocuri acoperite. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. grauri etc. carnivore mici. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite.sectorul urşilor. pelicanii.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. ovine. caprine. bivoli. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. dromaderi. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. prevăzut cu arcuri largi descoperite. jderi etc. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. elan. cum sunt bufni e. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. . şopârle. trunchiuri de arbori. pescăruşi etc. distan a nu trebuie să fie prea mare. în aer liber. girafele. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. vulpi. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. mierle. şi pentru răpitoarele de noapte. unele specii de ra e.sectorul păsărilor de baltă. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. râşi.sectorul galinaceelor şi columbidelor. ciufi..: . iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. uli. turturele. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. . în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. .sectorul cervidelor şi cabalinelor. .. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. galinacee etc. câini dingo. .. bibilici. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. canari. .sectorul felinelor mari. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. mici palmipede. şerpi sau crocodili. gheparzi etc. . zimbrii etc. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. zebre. ce adăpostesc pisici sălbatice. şoimi. cai sălbatici. pentru sezonul cald. cu voliere şi vegeta ie. ierbivore mici. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public.sectorul păsărilor tropicale sensibile. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite.sectorul stru ilor.. lama şi alpaca. care asigură accesul unui segment important de vizitatori.sectorul marilor ierbivore. asini etc.sectorul păsărilor răpitoare. ce cuprinde voliere cu fazani. cu zone largi amenajate pentru tigri. de numărul de specii. . reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. . pentru sezonul rece. umiditate. cât şi spa ii largi. bazin. De asemenea. cucuvele. în special forestieră. lei.sectorul felinelor şi carnivorelor mici. cameleoni. pentru speciile care nu pot părăsi locul.sectorul reptilelor. prin plimbare. pot fi amintite: .sectorul rezervat pentru antilope. căprior. păuni. pentru sezonul estival. libere. constituit dintr-o clădire. pume. precum lebedele.) sau spa ii deschise. alpin şi subalpin etc.). cinteze. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. pentru inerea acestora în sezonul hibernal. stânci. cormorani. iguane.sectorul primatelor.

Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor.17. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. toalete ecologice. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. pădurea-parc sau parcul-pădure. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. şi nu numai. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. În zona intrării principale. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. se vor prevede spa ii largi. a eventualelor surse de poluare. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. În unele por iuni ale pădurii-parc. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. cişmele cu apă potabilă. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. nisip sau alte materiale locale. precum: un lac. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. dar în raza de deservire a localită ii. un sit istoric (ruinele unei cetă i). fântâni. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. Alte amenajări. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. acoperite cu pietre. în mişcare. un curs de apă. sau a aranjamentelor florale. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. pot exista în incintă şi muzee. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. de purificare a aerului etc. având produse care să nu dăuneze animalelor. un punct de belvedere asupra oraşului. Pădurea-parc (parcul forestier. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. de zoologie. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. a unor peluze întinse de gazon. formată din planta ii forestiere. de entomologie etc. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. Astfel. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. care să nu depăşească 4%. poteci şi alei de plimbare. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. .Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. 6. se deosebesc: parcul forestier.

lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. balnear (izvoare minerale. solul. pot fi ştrandurile şi campingurile. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. zone de picnic. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. stâncile. terenuri sportive etc. terenuri de tenis sau de fotbal. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. tabere şcolare. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. topoclimatul. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. falezele sau malurile abrupte. De asemenea. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. izvoare termale etc. numită impropriu pădure de agrement. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. cu cât terenul este mai înclinat. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. a unui râu. . Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. situate pe malul unui lac. lipsite de vegeta ia forestieră. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. telescaune. Pădurea de recreare. Astfel. căi de acces cu trasee mai lungi. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. sau de interes turistic. în unele zone de interes curativ. piste pentru biciclete sau pentru role etc. telecabine. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. Amenajările de tipul campingurilor. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. Unele elemente naturale precum mlaştinile. hidrografia şi environnement-ul. puncte de belvedere etc. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. expozi ia. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. 6.). la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. zonele nisipoase. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă.17. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului.5-2 ore.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice.1. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. pozi ia pe versant.

De asemenea. pavilioane.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. vegeta ia are aspect veşted. fără extreme mari. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine.. refugii) pentru a oferii adăpost. altitudine etc. destinate practicării unor activită i. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. prezen a prafului. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. temperatura aerului mai ridicată. plajelor etc. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. vânt. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. noroi. care prin fenomenul de . ce au un efect benefic pentru zonele din jur. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. frunziş sărăcăcios. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. alunecări de teren. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. această zonă este cea mai expusă vânturilor. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. gradul de expunere a teritoriului. Orientarea nordică a unor terenuri. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. Tot în acest sens. iar solul este mai pu in umed. frunze prăfuite sau galbene. sau spa ii adăpostite. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. plantele prezintă creşteri foarte mici. În acest sens. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. suprafe e umede improprii. băl i. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. cu privire la temperatură. Cu privire la mişcările aerului. este mai rece şi mai umedă. temperaturile sunt moderate. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. dotărilor sau diferitelor echipamente. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă.

pentru instalarea păturilor sau a corturilor. Când o pădure de recreare este echilibrată. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. aerisite. O zonă lipsită de un curs de apă. schi nautic etc. situl sau vecinătă ile.17. Hidrografia teritoriului. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. a fermelor de animale. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. pârâu. va avea o atractivitate sporită. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. poieni. prepararea hranei. De regulă. de poten ialul teritoriului. chimic sau fonic zonele din jur. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. 6. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. de temperatura acesteia. care este dată de natura sursei (izvor. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. Cei care doresc să se odihnească.spulberare. prezintă o atractivitate foarte redusă. de o acumulare mai mare sau mai mică. În acest sens. precum realizarea igienei corporale zilnice. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. pescuit. liziere).2. sau ca sursă de apă potabilă. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. . dar nu neglijabilă. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. filtrare şi transport al apei. În zilele călduroase de vară. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. Environnement-ul. şi din contră. capătă por iuni dezgolite. atunci aceasta este şi primitoare. de modul de captare. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. de cea ierboasă. apa este importantă sub aspectul calită ii. libere (luminişuri. regimul şi tratamentul etc. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. natura solului. iaz. compozi ia şi vârsta arboretelor. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. râu. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. lac). ce diminuează calitatea acestora. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură.

impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. luminişuri pentru odihnă. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. cu locurile de parcare aferente. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. Codrul regulat vârstnic. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. ce are o densitate mică (200-500 buc. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. ce calmează şi relaxează vizitatorul. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. datorită vizibilită ii foarte bune. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. de motiva iile şi aprecierile lor. . de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. bine pusă la punct. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. indiferent de specie. dar în zilele geroase cu chiciură. publicul larg le preferă pe cele amestecate. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă./ha). Sub raportul vârstei. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. care determină o scădere a densită ii. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. capacitatea de primire începe să crească. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. ce induce plictiseala şi pasivitatea. Aceste dotări vor fi discrete. a culorii frunzelor etc. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. are aspectul unei păduri falnice. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. dau peisajelor un pitoresc aparte. la agresiunile vizitatorilor. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. dispuse pe anumite trasee. şi este favorabilă pentru plimbări. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent.. Iarna se remarcă răşinoasele. în func ie de fenofazele speciilor respective. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. ce au un efect peisagistic major. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. păduri pentru plimbare şi păduri parc.

Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. zona de plimbare şi zona de regenerare. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. insistându-se în mod special asupra cură eniei. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. Aceasta este zona preferată de marele public. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. cu investi ii mai reduse. pentru linişte. să fie drenat. reprezintă cca. acest lucru favorizând. odihnă. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. echipamente sanitare şi de igienă. fiind astfel organizată. camping. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. Zonele cu soluri reci şi umede. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. Arboretele vor avea consisten ă moderată. de cei care evadează din cotidian. prin împăr irea pe anumite zone. izvoare). vor fi evitate de vizitatori. mult căutate şi apreciate de publicul larg. Zona de plimbare. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. instala ii sau echipamente. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. amenajările. obiectivele etc. . această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. În raport cu întreaga pădure. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. De preferat ca aici. terenuri de joacă pentru copii. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. repaus etc. şi prezintă diferite construc ii. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. de cca.Pădurile de recreare se sistematizează. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. aer curat. prezintă ponderea cea mai mare. Zona de primire şi odihnă. cu forme interesante. cişmele. ce trebuie să fie ireproşabilă. soluri scheletice. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. să aibă o textură uşoară. destindere şi pentru activită i de picnic. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite.

camping). având un specific aparte. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. restaurant. arbori deosebi i. rezultate prin ruperea. Traseele potecilor vor fi diferite. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. cu pante domoale. este constituită din diverse suprafe e. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare.17. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. prin optimizarea spa iului în general. 6. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. forma iuni geologice interesante etc. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. au o lă ime optimă de 3. terenurile de joc. întâlnite doar în anumite păduri. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. dificultatea. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. fiind total protejate. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. monumente. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. zone cu fructe de pădure etc. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. fiind eliminate tasarea solului. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. spre diferite puncte de interes din pădure. şi echipamente specializate.3. nu prea lungi şi nu prea înclinate. cabană. vestigii ale unui castel sau cetă i. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. locurile de parcare. ruine. puncte cu vederi panoramice. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. han. peşteri. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. un număr sau o emblemă. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. respectiv 4-10 km/100 ha. pot avea por iuni comune. de la o clădire de interes general (cabană.5-4 m. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. dispersate în cadrul celorlalte două zone.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. smulgerea sau tăierea puie ilor. restaurant. care sunt interzise accesului publicului.

şi pot fi: terenuri de tenis. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. pietrişul. masă cu scaune sau bănci. de 2-3 maşini. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. dispuse în apropiere. în special pe latura vântului dominant. cabanelor. pe ansamblu. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. capătul drumului principal). în cazul celor situate în apropierea campingurilor. formele regulate şi simetriile. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. respectiv grupuri de arbuşti. vatră din piatră pentru foc. . ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. coş de gunoi. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. spa ioase şi capabile să absoarbă. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. şi să se folosească materiale cu aspect natural. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. fiind mult apreciate de vizitatori. Parcările pot fi mari. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. fântâni sau alte surse de apă. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. restaurantelor. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. de amploarea investi iilor. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. loc pentru focul de tabără. peluze pentru golf. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. şi variază în func ie de microrelieful specific. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. Locurile de parcare. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule).aceste puncte bănci. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. în pinten. un număr cât mai mare de autovehicule. sau pot fi mici. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. camping. parcările pot fi: în ciorchine. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. respectiv nisipul. miniterenuri de fotbal. vor evita pe cât posibil artificialul. WC-uri ecologice. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. dalele de piatră. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. diverse amenajări pentru jocul copiilor. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. groapă sau container pentru gunoi etc. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate.

geologic. floristic. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă.The International Union for the Conservation of Nature . incompatibilă scopului atribuit. sau parcurile cu specii de vânat autohton. speologic. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. educative.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). având o înăl ime corespunzătoare.1.18. hidrologic. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. cu amenajări folosite la observarea acestor specii.18. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. paleontologic. recreative şi turistice. pedologic sau de altă natură. 6. . protec ia ecosistemelor.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. faunistic. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. Astfel spus. De asemenea. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. cu aspect cât mai natural.

respectiv fenomene naturale originale. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. hanuri sau locuin e izolate. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă.Valea Cernei. Ceahlău. Mun ii Măcinului.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . . hoteluri.speciile vegetale şi animale. .să aibă forma ii geologice interesante. .să fie deschis turismului organizat.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. floră şi faună intacte. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. în scop ştiin ific. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii. zona rezerva iilor integrale. specifice. recreării şi turismului”. elemente de etnografie si folclor. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: . Rodna. vile. conforme cu peisajul. destinate cercetării ştiin ifice. Cheile Nerei . activită ile de turism vor fi bine organizate. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: .se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive. . Cheile Bicazului . care grupează o serie de atrac ii turistice. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. educativ. educativ şi recreativ. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. 6. care servesc recreării popula iei.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani. vegeta ie. remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică. . .teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. . Piatra Craiului. Cozia. Domogled . Retezat. drumuri.zona exterioară. expozi ii.să fie interzisă vânătoarea. neatinse de activită ile umane. cultural şi recreativ.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie. beneficiind de o protec ie suplimentară. construc iile (case. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte. muzee cu specific local.Beuşni a. sate. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural.Hăşmaş. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. În prezent.18.sunt peisaje naturale de mare frumuse e. şi Semenic – Cheile Caraşului.2. . Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. cu flora şi fauna sa. .

fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. forestiere (tip f).18.3. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. nu se împuşcă. solului. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . . 6. lacuri şi cursuri de apă. Bucegi. paleontologice (tip p). Vânători – Neam . reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. rezerva ii ştiin ifice. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. se promovează regenerarea naturală. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. rezerva ii naturale.. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. următoarele: Apuseni. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. Acestea pot fi: botanice (tip b). mixte (tip m). În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. geologice şi geomorfologice (tip g). Nomenclatura din ara noastră. Balta Mică a Brăilei. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. vegeta iei sau faunei. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. ca parcuri naturale. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. Por ile de Fier.zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. potecile vor fi bine marcate pentru turişti.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). se evită degradarea mediului prin orice mijloc. limnologice (tip l). Grădişte Muncelului – Cioclovina. conform Legii nr. 9/1973. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). În ara noastră sunt constituite în prezent. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului.

arbori seculari. fenomene geologice unice (peşteri. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. . locuri fosilifere. ştiin ifice sau peisagistice. cascade. chei). Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. educa ie si instruire în domeniul mediului. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. cursuri de apă. parcurilor naturale.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. rezerva iilor naturale. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie.

volume. 6. frunzelor. .1.2. mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult). culoarea. .vânt. .fertilitatea solului. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. . compozi ii.Cap.maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. . Astfel trebuie avut în vedere: .factorii ecologici edafici: . textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp.umiditatea atmosferică. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. .factorii ecologici climatici: . Criterii de alegere a speciilor 6. florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei). Prin acest material. pentru speciile floricole fiind alocate doar cca.rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare.temperatura aerului. .îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare. .cerin ele speciilor fa ă de: . .2. ruginiu. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite). .costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. proiectantul de spa iu verde creează forme. material care îşi schimbă volumul. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: .textura şi profunzimea solului. . . ce vor alcătui în final o unitate. VI.diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben. 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde. Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde.1. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective.lumină.regimul de umiditate din sol.diversitatea foarte mare a ramurilor. ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde.

.compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri.factori biotici: . Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane. . . 6. . plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere. prevenirea şi combaterea dăunătorilor. . .dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei. Dintre aceştia : . . . . dar şi asupra celui animal sau vegetal. . Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie. . . .compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze.factori antropici: .monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul).pantă.animali. determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor). În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor. ..2.altitudine.clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar).troficitatea solului. a produc iei de masă lemnoasă).vegetali. etc. fa ă de cele periurbane. se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. dioxidul şi trioxidul de sulf.con inutul de schelet.expozi ie. fertilizare.oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze).2. . fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze. cloroza esutului asimilator. (produc căderea acelor la răşinoase. . în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat. numindu-se şi cea ă oxidantă. Astfel. fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale.factori poluan i. considerate cele mai rezistente). dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare).fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. .configura ia terenului. Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman.smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice.factori geomorfologici: . numite arsuri).oxidul de sulf.

ecotip. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie.umbrirea clădirilor. subspecie.aliniamente. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată.praful rezultă din întreprinderile industriale. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului. corcoduşul. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea. . cum se integrează în respectiva compozi ie.3. Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: .3. Particularită ile biologice ale speciilor 6. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor.rezistente la bioxid de sulf – alunul. . . . . La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare . 6. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . .). arboretele tinere fa ă de cele mature. .pădurile de recreare. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase. . piracanta. bradul de Caucaz. stadiu de dezvoltare. Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”.mijlociu rezistente . zămoşi a de Siria. ce talie vor avea exemplarele respective.sensibile .mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale. prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză.2. intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta.rezistente la plumb – pinul silvestru. platanul. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii.rezistente la fluor – mesteacănul. din arderea combustibililor solizi şi lichizi. propor ia poluantului în atmosferă etc.rezistente Exemple de specii: . leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete.pigmentări. industria metalurgică şi chimică. fabrici.2. frasinul.foarte sensibile . chiar un aspect de bronzare a frunzelor). reducerea creşterilor.1. . arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene. tuia. fenotip. fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze.condi ii de mediu – specie. etc.unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. coacăzii.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii.

şi cea având contur sinuos. a prafului. mai mici de 1m. obovoidă. Pinus strobus. că ărătoare. a II-a .7 – 15 m. italica. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. . Acer pseudoplatanus. Populus simonii. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. Berberis thumbergi. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: .2. Juniperus hibernica. În tabelul nr. arbuşti pitici. Populus nigra cv.în lungul arterelor. . se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. Picea abies.. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică.2. Astfel. a III-a . fastigiata. Prunus mahaleb. agă ătoare sau chiar târâtoare.peste 25 m. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru.zonele verzi de mici dimensiuni.arbuşti. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . Larix decidua. precum şi re inerea gazelor de eşapament. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: .liane. etc.arbori de mărimea I .realizarea gardurilor vii. tabulară. 6. a boschetelor. speciile lemnoase volubile. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. conică. De exemplu.15 – 25 m. arbuşti mijlocii 1 – 2m. ovală. Morus alba. Thuja occidentalis var. speciile cu înăl imi sub 7 m. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. sferică.3. . Abies alba. .

mesteacăn. Robinia pseudoacacia var. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. Ulmus minor. 6. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). Fagus sylvatica. cireş păsăresc. Juniperus communis ssp. . mai ales în regiunea de câmpie şi coline. Populus tremula. Cerasus avium. . Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: . După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. frasin. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. . Salix babilonica.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. larice. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră.zona de primire a pădurilor de recreare. Juniperus sabina. pentru protec ie împotriva radia iei solare. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic.aliniamentele stradale. Pinus nigra. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. Betula pendula. Juniperus horizontalis. având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. varietatea „Globosa” la diferite specii.3. caragană. . a prafului şi a vântului. nana. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: . umbraculifera Carpinus betulus. ulm de munte. Tilia cordata.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. . salcie căprească. dud negru.2. forma „pendula” la diferite specii precum: fag. Pinus sylvestris.3.mascarea obiectelor inestetice.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . Cotoneaster horizontalis.

romboidală. pot fi sinuoase. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. mărimea şi culoarea acestora. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. peluze. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. obovată. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. fie orizontală. . la marea majoritate a speciilor. tortuosa) sau pot fi geniculate. platan. ovoidă. Speciile cu tulpini că ărătoare.3. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f.5. lanceolată. Salix babilonica. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. fie verticală. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula.4. Trunchiurile. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. paltin. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). Ramuri pot fi drepte. imprimând anumite sentimente. pendula. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). etc. 6.2. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. Chamaecyparis lawsoniana var. fie pendentă. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. imprimă un sentiment de linişte. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului.2. 6. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. Unele specii au frunze simple sau compuse. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. eliptică etc. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). Forma. sau chiar târâtoare. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. Lujerii pot avea cele mai diferite culori.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. castan) sugerează puterea. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. mici sau mari. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor.3. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra).

Gleditsia sp.Marginea limbului poate fi întreagă. Sorbus aria..). Tilia tomentosa Juniperus sabina.. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. În tabelul nr. Speciile cu frunze mici. galben sau chiar roz şi roşu.. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. Ligustrum ovalifolius. Robinia sp. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). precum cele ale speciilor: Acer negundo. biota. Acer negundo. Eleagnus angustifolia. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). la verde închis. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud.) sau mari (Ailanthus sp. Juglans sp. Populus alba Picea pungens var. Speciile cu frunze mari. alb argintiu. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. până la verde intens (vara). la galben–roşu ruginiu (toamna). cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . „Aurea” Thuja orientalis f. Hippophae rhamnoides. ca în cazul mesteacănului. compuse. Euonymus europaeus. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. Thuja occidentalis f. Hedera helix.. argintea. Aesculus sp. Astfel. precum şi diferite exemple de taxoni. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. Pyrus elaeagrifolia. la care verdele se combină cu alb. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. pu in incizată dau adânc incizată. luminos (primăvara). Carpinus betulus. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua.

rubrum 6. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. atropurpurea. Buxus sempervirens. Syringa x. Prunus avium. purpuriu Picea pungens var. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. Ligustrum vulgare albă . Pseudotsuga glauca. Juglans regia Fagus sylvatica var. Magnolia kobus. Robinia pseudoacacia. Forma şi culoarea florilor.verde închis roşu. Pinus strobus Abies alba. Phyladelphus coronarius. Malus pumilla var... Deutzia scabra. Catalpa bignonioides. Crataegus sp. Prunus cerasifera var. niedzwetzyana. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. Pyrus sp. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. vanhouttei. Pinus excelsior. Berberis vulgaris var. Acer platanoides var. purpurea. hybrida.6. purpurea. purpurea. pissardii. crem sau galbene.3. Spiraea x. În tabelul nr. Corylus maxima var. Picea abies. glauca. Alnus glutinosa. Acer paltanoides var. Gama de culori ale florilor este destul de variată.2. Taxus baccata. forma. Hedera helix. Hibiscus syriacus. Pinus cembra. Aesculus hyppocastanum. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. Sophora japonica.

Forsythia suspensa. Laburnum anagyroides. Malus floribunda Hedera helix. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. Diervilla florida. Prunus persica. primăvara timpuriu primăvara . pu ine specii făcând excep ie de la regulă.. Amorpha fruticosa. Chaenomeles japonica. Liriodendron tulipifera Aesculus x. Prunus armeniaca. Cornus mas. carnea. Forsythia sp. soulangeana Prunus sp. Laburnum anagyroides. Tamarix ramosissima. Cornus mas.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum.. Chaenomeles japonica. Phellodendron amurense Spiraea japonica. Diervilla florida. cu siguran ă că speciile genului Rosa. Hybiscus syriacus. Syringa vulgaris. pissardi. Magnolia stellata. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Prunus cerasifera var. Cotinus coggygria. Magnolia x. cu toate varietă ile şi soiurile sale. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. Magnolia kobus. Kerria japonica. Colutea arborescens. Hibiscus syriacus. Dintre toate speciile lemnoase. Buddleia davidi. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. exceptând albastrul pur. Spiraea salicifolia.

vara toamna Mahonia aquifolium. Syringa vulgaris. pseudobace) este variată de la specie la specie. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult.7. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. Colutea arborescens roşie albă . floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. glicină. Sophora japonica. Viburnum opulus. ca lumânările (castan porcesc. neliniştit. în sezonul estival sau autumnal. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. Liriodendron tulipifera. Kerria japonica Aesculus sp. Berberis vulgaris.. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. contribuind prin forma.2. mari (Viburnum opulus var. Cotoneaster horizontalis. Spiraea salicifolia. iritant. Spiraea japonica. Sambucus racemosa. Crataegus monogyna. Inflorescen ele sferice. Culoarea fructelor. Rhus typhina. Rosa canina. lemn câinesc. Hibiscus syriacus. dar mai ales în perioada hibernală. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. Ptelea trifoliata. 6. mălin) calmează şi relaxează.3. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. budleia. atribuind ambientului un aspect dispersat. amorfă) constituie un factor stimulator. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus.

precum cimişirul şi tisa.3. Cotoneaster nigra. calitatea terenului. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. Există şi specii cu creştere foarte înceată. De exemplu. Gleditsia triacanthos. salcâmul. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. 40 ani de la plantare. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. diferi i arbuşti. Abies alba. Lonicera nigra. 6. Platanus sp. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. ci separat. mesteacănul. probabile pentru perioade de 5. Viburnum lantana. 10. . răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. Thuja occidentalis. Catalpa bignonioides. Robinia pseudoacacia.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea.2. iar plopii. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. Fraxinus excelsior. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. unii poluan i din aer sau din sol. Ligustrum vulgare. 20. Mahonia aquifolium. De obicei. Prunus spinosa. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. Picea abies. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. Ambientul (noxe. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta.8. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza.

frunze. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. pâlcuri.Cap. . Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. care nu se regăsesc în efectul ob inut. iar cele decorative prin trunchi. coloritul fructelor). masive. fără agita ie. fie ele arborescente sau arbustive. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. sau duc la costuri suplimentare. sub diferite moduri. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie.1. grupuri. pot fi folosite solitar sau grupat. ASOCIEREA. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. Arborii solitari se amplasează pe peluze. Exemplarele lemnoase. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. VII. în puncte liniştite. lângă clădiri. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. garduri vii. boschete. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). curtine. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. labirinturi. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice.

După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. două sau trei rânduri. (gard belgian. formate dintr-o specie. mici cu h = 0. sistemul Cossonet). trunchi de piramidă. înalte cu h = 1 – 3 m. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. . foarte înalte cu h > 3 m. ce are amenajate numeroase poteci. Ca regulă generală. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. cu exemplare foarte apropiate. de regulă bine între inute şi amenajate. mai rar două sau chiar trei. în aceste ultime cazuri. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. După înăl ime. ob inându-se în final un perete verde. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. pe un contur drept sau sinuos.5 – 1 m.5 m. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate..

constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. şi coroană bogată. Astfel. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. de apărare împotriva vântului dominant. În orice caz. . acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. în care sunt prezente multe bănci. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. . iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. de preferat o specie locală. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. de mascare. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului.garduri vii decorative. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. solu ie destul de controversată. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. cu un aparat foliar bogat. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului.garduri vii pentru protejare. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. care să constituie fondul principal. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. sanitar. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. mai deschis la culoare. . În cazul plasării inverse a speciilor. protec ie şi linişte. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual.garduri vii de camuflare sau de mascare. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. solemnitate şi hotărâre. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive.După scop gardurile vii pot fi: . Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. folosite ca garduri de limită. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. ce le eviden iază pe primele. de izolare vizuală şi fonică. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică.

lângă care să existe grupuri de flori perene. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. destinat odihnei pasive. În cazul clădirilor monumentale. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. existând în apropiere şi un luciu de apă. patrulater sau pentagon. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. apoi de cele de talie mică. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. dispuşi inelar. . se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. pentru mascarea acestora.

specii rezistente la vânt. mesteacăn. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. adaptate condi iilor locale. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. cimişir. pentru mascarea limitelor. iar în interior numeroase bănci. creându-se o stare de calma atmosferic. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. Un boschet prezintă 2-3. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. de regulă dispuse circular. statuie. în mod excep ional 4 intrări. parcuri) masivele se situează spre periferie. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. protec ie împotriva soarelui şi vântului. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. fântână arteziană). În spa iile verzi urbane (grădini. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. pinul silvestru). constituit dintr-una sau mai multe specii. lemnul câinesc. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. pinul strob. la tasarea şi în elenirea . dârmox).

urmată de toamnă. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. . care limitează priveliştea şi perspectiva. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. cu fructe şi port interesante. creându-se impresia de monumentalitate. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională.2. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. Astfel pentru aliniamentele stradale. se evită ambalarea. În general. de la scoaterea din teren şi până la plantare. înso i i de 1 tutore. unde se doreşte realizarea unui masiv. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. acestea pot fi transparente sau opace. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna.2. în acest caz balul fiind înghe at.2. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. largi. Totuşi. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective.solului. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie.1. În func ie de speciile întâlnite în masive. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare.2. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. cu înflorire abundentă. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. a I-a. Vârsta. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). 7. înfiin area scuarurilor. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. puie ii cu rădăcini protejate. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). 7. se folosesc puie i de talie mică. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. a II-a şi a III-a. Astfel. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. imediat după dezghe ul solului. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara.

30 (0. La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului.alegerea exemplarelor. . inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1. . a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ. creată în acest scop. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită. Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului. înăl imea şi grosimea la colet.2. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare.40) x 0.1.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului. situate în locurile accesibile macaralei.70) m pentru arbuşti (3-5 ani). cu o coroană uniform dezvoltată. se tasează uşor şi se udă abundent. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi. .plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele.70) x 0. fie dintr-o pepinieră. .80 x 0. .60 (0.60 (0. 7.Ca regulă generală orice puiet. remorcii. De asemenea.0 x 1. etc. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică.3. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini). cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari. cu ramuri până aproape de sol. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. sunt necesare mai multe opera iuni: . .0. cu sistemul radicular mai compact. pe tulpină deasupra coletului. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială.5 t.0. datorită dimensiunilor.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii.5 (0.0. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: .30 (0. Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ. . fie din natură. camionului.transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0.40) m pentru puie ii de talie mică. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani). iar înăl imea 8-10 m. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă.

în timp. K. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului.3.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1. timp de 2-4 ore. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. rânduri sau la încrucişarea aleilor. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. la o adâncime de 20-25 cm. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. ce au un efect estetic deosebit. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze.5 – 1. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. până la 0. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă.7. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte.2. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. 7. 2 sau 3 rânduri. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. cu norme bine stabilite. 7.4 rânduri. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7.1. uniform.4. Solul se mobilizează primăvara şi toamna. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. ciuperci). Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic. Fertilizarea. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. . ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. urmând ca mai târziu. Astfel. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. în Fran a. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N.2. reluată mai târziu în timpul Renaşterii.3. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. partere.3. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie. numărul rândurilor (1. P.

Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme. pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice. forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). rezultând astfel un trunchi vertical scurt. iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). cu fructifica ie cât mai abundentă. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc.forma literei „U” . cu ramuri cât mai multe. . La exemplarele cu so . se aleg ultimii doi. Pe măsură ce cresc.forma Verrier . În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o.piramida .În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice.forma Cossonet . Forma Cossonet se realizează tot în aliniament.5 m între ele.40 cm deasupra solului. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . columnare. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm. şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 .cordonul oblic bilateral (gard belgian) . ob inându-se forma literei V. iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze. Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. piramidale. la distan a de 60 cm între ele.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate.

Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. se orientează vertical pe doi tutori. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. are forma unui „U” dublu sau triplu. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. pe o sârmă . ce a fost retezat la 40. ceilal i îndepărtându-se. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. 6 sau 8 bra e verticale. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. Fiecare pereche porneşte din axul principal. 80 sau 120 cm de la sol. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. Astfel. Coroana formată. dispuse în acelaşi plan. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele.

Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. la o înăl ime de 30 cm. La lungimea de 70 . Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric.80 cm. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. se înlătură lăstarii. dar la o înăl ime de 80-90 cm. aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. . aceşti lăstari se scurtează la 30 cm.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. cu o deschidere a bra elor de 50 . ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. După 30 cm. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare.(spalier). Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. sub un unghi de 60o între ei. În al doilea an. iar cei doi lăstari terminali. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta.

la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. 7.) Se execută primăvara devreme. prin scurtarea lujerilor prea lungi. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. După atingerea înăl imii dorite.3.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. mai rar toamna târziu. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. 0. tăierea se face cu cca. În primul an de la instalare. la exemplarele plantate în aliniament. tuie. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. ienupăr. Populus sp. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. . Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. la înăl imea de 20-25 cm. Tunderea se execută în anii următori. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. tisă). Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. de 1-2 m lungime (Acer negundo. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu.3.

se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. cu coroane înghesuite. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă.4. 7. Lăstarii ob inu i prin recepare. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. După câ iva ani. iulie. Se recomandă rărirea periodică.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. grupuri. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate.3. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. sunt de regulă mult mai viguroşi. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare.

îmbunătă irea stării fitosanitare. cu o periodicitate de 3-5 ani. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). în pădurile echiene de codru şi crâng. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. . pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. a unor poteci. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. . reducerea consisten ei. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. în apropierea locurilor de sta ionare. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. cu o periodicitate de 3-5 ani.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. în condi ii nefavorabile de vegeta ie. în cca. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor.5.materialul rezultat nu se recoltează. respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. .monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. din 3-6 (10) ani. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi. . 20-30 ani. fiind inestetice. mărirea efectului decorativ al unor exemplare.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. 7. Se aplică rărituri mixte sau combinate. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice). ob inându-se un număr optim de exemplare. prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. respectiv atunci când se realizează consisten a plină.3. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. . În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure).

se pot adopta diferite tratamente. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. făgete. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase.3. . deoarece circula ia este complicată (semin iş. buruieni). Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. amestecuri de fag cu răşinoase.6. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. 7. în vederea atingerii unui anumit scop. bolnavi. de speciile forestiere folosite sau prezente.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. cu foarte multe nişe ecologice. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. rup i sau doborâ i. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. păduri de plopi euroamericani). dar pentru oameni antrena i.

precum Crocus sp.sp.cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici. precum şi în mozaicuri. platbande sau grupuri pe peluze. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii.. Aubrieta sp.. .forma tulpinii (portul).1. în componen a bordurilor. cu tulpini ramificare. forma. peste 50 (60) cm.. Galanthus sp. 8. mirosul şi modul de asociere ale florilor... . VIII.1.. în sensibilizarea oamenilor la frumos. Ageratum sp. covoarelor.. în fa a speciilor arbustive sau arborescente. Tradescantia sp. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus.forma şi culoarea fructelor. Hyacinthus sp. Narcissus sp. .1... a modului de creştere şi ramificare. Sedum sp. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. Ageratum mexicanum sp. În acest sens se deosebesc: .. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: . partere. precum specii ale genurilor: Petunia sp. ... constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde. a rabatelor pe peluze. Malva sp.. Saponaria ocymoides. Calistephus chinensis. Delphinium sp... Tulipa sp. în marginea rondurilor sau rabatelor. .culoarea. .. Acestea se folosesc pentru rabate. Gladiolus sp. 8. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens. cu port târâtor (sau pendent) . . frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia.1. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8.. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: .. al sezonului de vegeta ie. Salvia sp.înăl imea.Tagetes sp. . cu aspect de tufă .Cap. .. Tulipa sp. Tagetes sp. culoarea şi mărimea frunzelor.2. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile.sp. Acestea se folosesc grupat. Alyssum sp. Muscari sp. Salvia splendens.Tropaeolum majus. Lobelia sp. . în planul apropiat de privitor. precum specii din genurile: Lilium sp. .forma.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm.sp. .specii de talie mare. Acestea joacă un rol psihologic fundamental.ciclul de via ă..

Delphinium sp. 8. Sempervivum sp. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma.sp. . Polygonium sp. Begonia sp.1. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde. lalelele papagal. . Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. recomandându-se a se folosi în planul apropiat.Ipomea purpurea. Iresine sp. culoarea.. clopo ei. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. cu segmentele filiforme. roşu sau grena. până la albastru. Forma. Papaver sp. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. cu tulpini că ărătoare .. la început. chioşcuri pentru odihnă)... dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe... Forma. Pyrethrum sp. cu tulpini volubile . a sta ionării. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată. culoarea şi abunden a frunzelor. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului.sp. erecte Impatiens sp. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. iar altele puternic fidate. Portulaca sp.3.. mo ul curcanului. roz. Nuan a culorii poate fi diferită. locurilor pentru sporturile uşoare. galben. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora. mărimea şi culoarea frunzelor În general. Agave sp.4. florile fiind nesemnificative.. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp.. precum verbena şi crinii. cu tulpini simple. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale.. în jurul teraselor.. Tulipa sp. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. Ricinus sp. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa).sp. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu..1.) aceasta se schimbă de la roz-liliachie.).. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp. altele sunt mici şi mărunte.. Unele frunze sunt mari. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. . Humulus lupulus.. la florile simple poate fi pală. argintiu sau cenuşiu. în cazul petalelor tomentoase. Astfel. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. mărimea şi culoarea frunzelor. roşu grena. Lilium sp. creasta cocoşului.. precum regina nop ii şi micsandrele. 8. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui.Lathyrus sp.

florile se îndepărtează. ca o continuare a florilor. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire.plante anuale sensibile (Celosia sp. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii.6.. Zinnia sp. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite..5. fiind aripate. Mo ul curcanului (Amaranthus sp.) are fructe persistente şi decorative.plante anuale semirustice (Begonia sp.1.) se seamănă în sere calde. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare. Cineraria sp. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. de culoare roşie sau roză.8.1. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii. . 8. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna..plante anuale rustice. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire. vara.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie. Calceolaria sp. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: . Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. men inând efectul decorativ. iar primăvara vor înflori. În unele situa ii. fiind o sursă de amuzament pentru copii. . . Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie.

Polyanthes sp. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. Narcissus sp. geophite – ce au bulbi.) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit. Chysanthemum sp. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor.decorarea balcoanelor.decorarea spa iilor verzi. Lolium sp. cămări. depozite) ferite de înghe (4-10 oC). Aquillegia sp. Hosta plantaginea.. Iris sp. Hyacinthus orientalis. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an.. rizomi. Convallaria majalis.. rădăcini tuberizate.. jardinierelor. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale. rizomi. în general. 8. Papaver orientalis).. Speciile floricole pot fi folosite. covoarelor. sau semirustice (Canna indica. rondurilor. rabatelor. .1. Acestea pot fi rustice (Anemone sp.7. Dahlia sp. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. tuberobulbi. Gladiolus sp. bordurilor. teraselor. Gypsophyla sp. pentru: .. ferestrelor.Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. pe stânci sau pajişti. tuberobulbi. . mozaicurilor..) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e. în lungul apelor sau pe luciul lor...

treiajelor. . fie mixt. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat.).). cu port de tufă sau covoraş. printre care se introduc plante anuale. partere). astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. Ageratum mexicanum „nana”. ghiocei. 8.2. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. specifice plantelor anuale. numă-uita (Myosotis sp. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. pergolelor. înăl imea plantelor.. chioşcurilor.). fie numai specii perene. costisitoare. witrockiana). Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima.ca flori tăiate. Culturile cu plante anuale.decorarea stâlpilor.. În func ie de perioada şi . rabate. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. forma şi nuan a frunzelor. bănu i (Bellis perennis). Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. muscari (Muscari sp. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. zidurilor. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. Rudbekia sp. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. forma şi culoarea florilor. în trepte. mijlocie (Petunia sp. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. bujori. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate.). narcise (Narcissus sp. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. mărimea. în special lunile de vară. fiind amplasate în locuri intens frecventate. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. stânjenei.. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. crizanteme. de talie înaltă (Phlox paniculata. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. narcise. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. perioada şi durata de înflorire. Portulaca grandiflora). Tagetes sp. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. instalând specii de talie mică în prim plan.

Gladiolus sp. structură. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme.soluri alcaline – (Anemone sp. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. Amaryllis sp. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. pământul de ericacee. Instalarea speciilor floricole 8.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. Hyacinthus. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. Calluna vulgaris).. etc. Asparagus sp. permeabilitate. nivelat..3. mobilizarea superficială a solului. În general. modelarea terenului. rădăcinile de ferigă şi nisipul. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. con inutul de substan e nutritive. se deosebesc: . După valoarea pH-ului. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. .. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. pământul de ace de răşinoase. . Viola. pământul de pădure. perlit şi turbă în diferite propor ii. desfundat. Iris sp. pământul de frunze. Dianthus sp.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze..1... În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. textură. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente.soluri acide – (Coleus sp. brumărele). în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. de turbă) .. . elemente nutritive. Myosotis. textură... nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. Erica sp. 8. mărun irea bulgărilor. elina.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri.durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. bine organizate. Acestea se deosebesc prin pH. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. . pământul de turbă. capacitate de re inere a apei). Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. Bellis) cu speciile anuale. Tradescantia sp. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare. pH. compostul de grădină. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. Galanthus) sau bienale (Primula.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. Crocus. pământul de lemn. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. În func ie de sol... Narcissus. Asparagus sp. Dianthus sp). Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos. ..soluri neutre – majoritatea solurilor. ferigi). aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . de răsadni ă.3. Cheiranthus cheiri). fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. superficiale (Primula sp.

3. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. Dianthus. Hyacinthus. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. Galanthus. Mathiola. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris.8. Myosotis). Hemerocallis sp. transplantarea apare necesară atunci când . La plantare.2. Begonia). bulbii acestora să se înrădăcineze. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. 8. comparativ cu înăl imea plantei. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. Lilium sp. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. 2 – 2. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. Hosta plantaginea. unde se vor dezvolta şi înflori. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale.3. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. Sedum) distan ele pot fi mai mari.. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. astfel încât până la venirea înghe ului la sol.).3. Crocus. Paeonia). Alyssum. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea.5 cm grosime. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor.(Iris sp. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. Amaranthus). Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. Narcissus.. Fuchsia. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. Muscari. de cca. La speciile perene. Viola. dar nici să se stânjenească reciproc.). Impatiens.

suprimarea păr ilor aeriene. această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: .irigarea. obligatorii sau facultative.reglementarea înfloritului. . Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. .înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie. .datorită înmul irii naturale ale plantelor. Ciupitul se execută cu unghia. 8. spa iul devine insuficient. bobocitul. . . fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. de perioada înfloririi. cu rolul de a ob ine plante viguroase. când plantele nu suferă deloc. . Pentru ob inerea de tufe bogate. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia.tutorarea şi palisarea.tunsul plantelor. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul. . intrând mai devreme în vegeta ie. cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. copilitul. . la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. acestea stânjenindu-se în dezvoltare.ob inerea unor forme caracteristice. În această categorie intră următoarele lucrări: . Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări.combaterea dăunătorilor biotici. . suprimarea tijelor florale vestejite. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie.aplicarea îngrăşămintelor. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie.4. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. unele nu mai înfloresc în acel an. . fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi.

. în acest caz întârziindu-se înfloritul. Se aplică la crizanteme.). garoafe. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. garoafe). trandafiri.. Pelargonium sp. pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. gura leului). pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. . urzicu ă (Coleus sp. ochiul boului). Petunia sp. bujori. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat. hortensie. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali.formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. de dimensiuni mai mari (crizanteme. de obicei terminată cu o floare (crizanteme. Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei.

Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. . Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. dalii). dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. Tutorii pot fi din lemn. Lathyrus. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. în func ie de specia respectivă. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole.. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. trestie. mai ales în perioada de înflorire abundentă. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. mase plastice. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. Ipomea). metal de dimensiuni şi tipuri diferite. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent.

Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. etc. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. solul. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. ca regulă generală. ghiocei. timp de două săptămâni. după o prealabilă uscare şi mărun ire. maxim ora 10. temperatura mediului înconjurător. fiind indicată udarea diminea a devreme. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. ciuperci). cenuşă. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. . chimice. 1:20. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). intensitatea luminii. făina de oase. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. bioxidului de carbon şi a altor gaze. la care se adaugă apă. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. umiditatea şi mişcarea aerului. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. narcise. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. azotatul de amoniu. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. ob inânduse solu ii prin fermentarea. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. cu valen e simbiotice. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. microbiologice. făina şi rosătura de coarne. după trecerea perioadei de înflorire. clorura de potasiu. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. uneori superfosfat. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. Îngrăşămintele se aplică. spălarea şi răcorirea plantelor. mustul de bălegar. sulfatul de potasiu. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. În această categorie intră: excrementele de mamifere. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. riguros selec ionate. sere. a îngrăşămintelor organice solide. :30. bogate în potasiu: sarea potasică. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. solarii. lalele. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. de păsări.

Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. bulbii sau rizomii. . ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. la geofitele semirustice. manual sau cu ajutorul săpăligilor. Acest strat men ine solul umed. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. măcar odată pe an. periodică a diferitelor exemplare floricole. şi peste vară. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. pentru a nu se produce vătămări plantelor. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. în martie–aprilie. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. uneori chiar săptămânal. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. frunze. organele subterane (bulbi. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă.sau noaptea. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. sensibile la temperaturile scăzute. sau talaj. rizomi. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. tuberculi.

Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. asfalt sau beton. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. IX. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. în zilele cu temperatură ridicată. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. datorită nuan elor de verde. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. pentru a forma un covor des. După destina ie. . cărămidă.Cap. arbuşti. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca.pentru terenuri sportive. pietriş. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. gazonul se încălzeşte mai pu in. având aspectul unor pajişti naturale. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. 45 oC. 30 oC. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului.pentru peluze. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. aranjamente florale. elemente arhitecturale. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. formată în special din graminee. masive de arbori) sau nevii (stânci. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. iar în cazul asfaltului de cca. brânduşe. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . cu . fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială.1. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. clădiri. narcise. . aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. imprimând o atmosferă de calm şi linişte.rustic. De exemplu. ce înfră esc abundent. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. grupuri statuare. În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. luciu de apă). lalele). recreative sau sanitare.

Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. Papaver rhoeas. 9. dar speciile se comportă diferit. 9. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. Calendula officinalis. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. . Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3.3. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. Matricaria chamomilla.5 cm. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. rugbi – 6. înfră ire slabă.5 cm. Reseda lutea.. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. . . cerin ele fa ă de substratul nutritiv. Cynonurus cristatus). la 12–20 cm. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. Alyssum maritimum. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. rezisten a la temperaturi scăzute. Agrostis stolonifera.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. Deschampsia caespitosa. de diferite desimi.5 cm. Iberis semperflorens. Bromus inermis). astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. Poa annua). frunze mari. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. Bellis perennis. tenis – 0. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. aceasta dispare.2. Festuca rubra. crichet – 2. rapiditatea de creştere. Agrostis tenis. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. ci în amestec de minim 3 specii. rădăcinile sunt relativ superficiale. uneori 40–50 cm (Poa pratensis. După înăl ime: . Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). de rezisten a la bătătorire sau tundere. rămânând suprafe e nude de pământ.. aspre.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. capacitatea de refacere după tundere. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. rezisten a la bătătorire. tufele sunt înghesuite foarte mult. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. Campanulla sp. sistem radicelar adânc de 25-30 cm.5 cm. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. la tundere. umiditatea din sol. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. Lollium perenne. grosiere. Viola arvensis. Gypsophylla muralis. lăstărire. Alopecurus pratensis. având aspectul unei fâne e înflorite.

9. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. . cărămizi. se ob ine un gazon prea rar. terenul se grăpează. a canalizărilor. După semănarea manuală. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. gros de cca. De asemenea.manual în cruce: ½ din semin e într-un sens.5 cm. cu un aspect nefavorabil. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). în cazul în care solul existent este corespunzător. alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. Decaparea . ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . dar şi vara. calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. moloz. zgură. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime.3.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. de specie.mecanic . iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător.5 – 2. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. ci cresc lateral. dacă există sisteme de irigat. amestec şi condi iile de sol. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). dar şi executarea drenurilor. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: .1. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). . aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren). Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. 9. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. Dacă norma este prea scăzută. date de condi iile specifice ale ării respective.2. adâncimea de semănare va fi mai mică. În diferite ări se aplică norme diferite. îngroparea cablurilor electrice. Metode şi tehnici de semănare: .cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte).3. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. precum şi costul mai mic. a instala iilor de irigare. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). instalând toate speciile crescute natural. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie.

iar gramineele se răresc.4. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. Se recomandă tunderea pe timp ploios. groase de 2-4cm. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). 9. După aceste opera iuni. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. fosfor şi potasiu. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. care pot fi rulate. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). care nu sunt preten ioase. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. sau mecanic cu maşini speciale. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. apar muşchii şi numeroase buruieni. 30 x 30. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). după care se sparge şi se mărun eşte elina. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. Dacă solul are o cantitate mare .

de calciu. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. pentru compensare. trebuie mărită cantitatea de fosfor. înainte de înflorirea buruienilor. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). . O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective.

de intimitate şi uneori de regres.mişcare ascendentă. pentru terenurile orizontale. ordine şi propor ie.5 -0.de stimulare. sau conduc spre un obiectiv principal important.de indispozi ie (de închistare) . justificate de prezen a diferitelor obstacole. apare un sentiment plăcut de protec ie. şi în echilibru cu for a gravita ională. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. de refugiu. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. călare sau cu bicicleta. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. .mişcarea orizontală. . fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). pentru stilul geometric. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces. 10.20 m). elemente arhitecturale. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. organismul nu depune efort.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. . flori. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului.de amuzament. au o lă ime mai redusă (minim 1. îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. curiozitate .pentru ceea ce este viu sau în schimbare. Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . măreşte aten ia. . . oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). . influen ând sentimentul de veselie. inestetic şi nefunc ional. mai stabilă. mai sigură. grădinile alpine. având 0.7 m lă ime.Cap. importan ă şi lă ime. X.mişcarea descendentă. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . implică o diminuare a efortului. În func ie de natura circula iei. de cucerire a spa iului înconjurător. pentru obiective bine determinate. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. divertisment. . obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori.1. perspectivele. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale. sunt de obicei largi. creează impresia de avansare. ce este binevoită la întoarcerea din plimbare.pentru ceea ce este rigid. în meandre pentru traseele sinuoase. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. pentru terenurile cu denivelări.

Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. pătrate. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. dale. lian i sau materiale hidrofobizate. cel pu in cu fa a superioară netedă. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. de forme diferite. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . cărămidă. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. mozaic. asfalt turnat sau cilindrat. dalaj englezesc. Pământul. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. pietriş. . Căile împietruite cu pietriş de carieră. . Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. macadam. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale.cele neregulate în „opus incertum”. ceramică sau marmură.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. tip zidărie. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . corelată cu ambientul. este folosit în pădurile de recreare. pavele. iar cele deschise obosesc ochii). beton. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . dalaj antic.

10. în locurile cu erodare puternică. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. elipsoidale. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. uşurin a între inerii. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. făl uită. dreptunghiulare.2. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). Malurile se vor amenaja prin terasare.60-0. .pe gazon. dar fără a fi simetrice. iazuri. asemănător cu malurile opuse. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. Caltha palustris). Apele stătătoare (numite impropriu. de mişcare. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). fără frânturi. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. din beton. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. la o distan ă între centrele de greutate. pâraie. realizate de obicei pe stâncării. cărămidă. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. lacuri. trestie. având rolul unui factor calmant în peisaj. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. Când cursul apei este însorit. geometrică. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. pătrate. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. căderi de apă. senza ia de răcorire şi de prospe ime. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. ale fiecărei dale. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. dar poate fi ameliorată. bitumului. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. fântâni. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze.65 cm). prin deschideri de perspective. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ.

pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. Grădinile alpine creează. în mod artificial. de la câ iva metri pătra i la câteva sute. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. bazin cu jeturi orientate spre mijloc.bazin cu cupă florentină în mijloc. şi pot fi amenajate într-un mod special. 10. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. colorată diferit chiar. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. fie vor fi aduse. mărime şi culori. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. . un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. în mod progresiv.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. de solidaritate monumentală. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. .3. .bazin cu jeturi orientate spre periferie. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . iar când sunt mici şi grupate.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. la o oarecare distan ă de clădiri. folosite pe timp de noapte. fiind compusă dintr-un obiect potrivit. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. 10. . combinată cu lumina artificială. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. un microrelief accidentat. O perspectivă bine concepută are echilibru. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific.4. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. cu o vegeta ie specifică. acestea dau impresia de putere. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. muntos. Grădinile alpine au suprafe e variabile.fântână cu taluz cu cascadă. Când sunt de dimensiuni mari. privit dintr-un loc potrivit. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă.

pătrată. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. arcadele şi porticurile. zăpadă. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. înghe .aşezarea unui strat de pământ de elină. pode e şi poduri. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. chioşcurile. beton.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. bănci şi scaune (mobilier de grădină). Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. belvederile. teatrul verde. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). grupuri sculpturale. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. Acestea se pot construi din lemn. treiajele. cele mari în planul din spate. . subalpin. destinate adăpostirii vizitatorilor. a men ine. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. în pie e sau în punctele de perspectivă. situate în spa iile verzi. va fi pe cât posibil frământat. vase decorative. pentru ca pământul să se taseze suficient. sau cărămidă. într-o formă simplă dar estetică. scările. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. în pantă sau se va crea artificial. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. balustradele (parapetele).5. la capătul aleilor. . la marginea apelor. cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. hexagonală sau octogonală. cu turbă şi nisip. a domina. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . pergolele. lăsând spa ii mari între ele. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. coloanele. .dispunerea blocurilor de piatră. 10. a orchestrelor sau a fanfarelor. construc ii uşoare. fiind amplasate pe esplanade. suporturi pentru plante. . pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. . deşertic. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. accidentat. numite chioşcuri descoperite (naturale). Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune).

Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. lă ime 0. aluminiu. Forma. stâlpi verticali (piatră. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. bronz. ce acoperă por iuni de alei sau terase. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. marmură şi au un mare efect prin formă. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. mărime.4-0. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. fiind amplasate la capătul aleilor. a unui rond de flori. lemn sculptat sau marmură. înăl imea 0. dezvoltare pe verticală. culoarea lor. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. folosite pentru decorarea unor pere i.4-3. Se recomandă ca optimă. grup sculptural.7m şi înăl ime 2-2. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră.5 m. . ce prezintă ca elemente de sus inere. cărămidă. formate din panouri cu zăbrele. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. fier.5 m. cărămidă. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm.0 m. Acestea se confec ionează din piatră. de obicei cu înflorire abundentă. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale.5-0. beton armat. beton. teraselor. din diferite materiale de construc ie. atât la soare cât şi la umbră. în lungul aleilor largi. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. Pot fi cu sau fără spătar. cărămidă. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. metal. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. pe lângă ape sau terenuri accidentate. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. Treiajele sunt construc ii uşoare.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. piatră). lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. mozaic. oferind refugiu împotriva insola iei. lemn. la marginea teraselor. Materiale de construc ie folosite: piatră. pe orizontală. compartimentarea unui spa iu verde. fontă.45 m. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. mărginirea unor perspective. lemn. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin.

decorat cu plante de mozaic.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. în lungul scărilor. ciment. aleilor. . zidurilor. piatră. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. beton.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful