UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

Grădinile vilelor mai mici. 2. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. plante medicinale şi aromatice. Totuşi. Villa Lucullus. rozmarinul şi mirtul. buxus. crini.2. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. busuioc. Acestea aveau.1. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). urbane. Constantinopol. horticultura a făcut progrese.2. Erau prezente pergolele şi coloanele. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. Villa Sallustius. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . Villa Mecena. . În capitala imperiului. duzi. fiind înconjurate de un zid de marmură. lotus sau diverse flori. specii floristice. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice.) 2. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. ce cuprindea Europa Sud-estică.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. lauri. cu coloane de piatră colorată şi marmură. vasele şi statuile. tisă. de regulă. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. 2. a înregistrat un regres. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. smochini. Erau prezente şi pu uri rotunde. Exemple: Villa lui Cicero. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. ca urmare a cruciadelor. la interior cu bazine străjuite de statui.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. în Evul Mediu. tei. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele.XIV d.arbuştii şi plantele ornamentale. fie o fântână cu un joc de apă.H. mimoze). chiparoşi. trandafiri. zambile. . Schema modelului grădinii medievale. . a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. pini.grădina cu pomi fructiferi. De asemenea erau cultiva i trandafiri. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane.2. formă pătrată. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat.V. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. nordul Africii şi Asia Mică. platani. peste care s-au grefat elementele orientale. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite..2.

Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. leandri. Nu existau sculpturi. eucalipt. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. caracterizată de prezen a careurilor egale. legate prin mici canale de teracotă sau marmură.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. monotonă. de formă regulată iar cele mai mari. al VII-lea d. Arta topiară era folosită în exces. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. din timpul domina iei arabe. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). acestea fiind interzise în religia mahomedană. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse.). cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. Compozi ia era geometrică. 2. XIII-XIV. predominant persană.H. palmieri.. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. buxusul. bazine. Grădinile fie erau interioare.4. fie sub formă de fântâni arteziene.2. . mărginite de rânduri de plante tunse. pavilioane pentru petreceri. mirtul. menajerie.grădina de legume şi plante medicinale. magnoliile. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. cu func ie exclusiv ornamentală. pini.grădina de flori. Fiecare fântână avea o personalitate aparte.d. Apa era folosită fie în bazine şi canale. galerii acoperite de plante că ărătoare. acolo unde spa iul permitea. o suită de grădini. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. apoi au căpătat un specific propriu. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. fiind plane şi înconjurate de ziduri. magnolii. înconjurate de ziduri.H. fie aveau straturi de formă pătrată. adesea aranjate liber. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns.2. compartimentare realizată. 2. . Speciile folosite erau: chiparoşii. citricele. Speciile folosite: chiparoşi. situate în cur ile clădirilor. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. Locuin ele mici aveau o singură grădină. fie erau situate în afara palatelor. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. pere ii de fundal. prin întretăierea a două canale cu apă.

galerii. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. (dinastia Tang). cu caracteristici proprii. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. suprafe ele foarte întinse. cascade naturale) sau în bazine artificiale.2. şi reflectă puternicul cult al naturii. indiferent de perioada istorică. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. ce erau descoperite brusc la un moment dat. ape.. iar apele. fiind create mai ales în sec. pentru dobândirea perfec iunii morale. poduri şi pode e. având ca element primordial al naturii – vegeta ia.H. ziduri. bambuşii – prietenia necondi ionată. Picturile.H. Filozofiile religioase din China. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. lacurile şi râurile. budismul. sec. Terasele erau trasate liber. . Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. fiind excluse liniile drepte. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. grote. servind ca loc pentru plimbare. cheiuri. chioşcuri. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari.3. neregulat. odihnă. de veselie. piersicii ornamentali – Paradisul. având caracter natural. Elementele primordiale erau mun ii. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. au fost create parcuri naturale. cu aspect natural. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. bazine. firesc. situat pe malul unui lac. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. în armonie cu peisajele naturale. al XVII-lea d. în strânsă legătură cu religia. pinii – fermitatea şi for a caracterului. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. por i. fiind natural. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti.3.H. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. de basm. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. de groază. Relieful era foarte variat. o dată cu dezvoltarea noii religii. plante şi animale. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. modificat sau aparent natural. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e.H. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. II-I î. VIII-IX d. IV-V d. în care vegeta ia era dispusă natural. arterele pământului. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. cascade. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. terase. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. stânci.) şi cuprindeau mun i. este mărimea acestora.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. pe vârful unei coline sau în pădure. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul.

azalee.capitala ării. pasul japonez. Astfel în Japonia. arborele de ceai. un râu sau pârâu. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. por i. al VIII-lea d. fântâni şi foarte multă vegeta ie. ferigi. şi în Kyoto. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. fiind folosite toate elementele din natură. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China.H. podurile.). lac cu insule. Grădinile imperiale. arbori şi arbuşti. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. miniaturală: cursul de apă. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. grădină de muşchi. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . mai mari sau mai mici. sau din Europa medievală şi renascentistă. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. coline. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . pietre rotunjite. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. din dorin a de a aduce natura în locuin e. În sec. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. diverse plante cu sau fără flori. camelii. . Spa iile verzi. orientat pe direc ia N-S. sec. pietriş. plus diferite lampadare. cu simboluri filozofice caracteristice. bambus. devenind o artă na ională. în decursul timpului. cu aspect cât mai natural (pasul japonez). pârâu cu cascadă. 2. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. .3. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. pavilioane pentru ceai.H. sau de pe verandă. Persia. stânci col uroase.vegeta ia este perfect integrată peisajului. fiind o componentă a acesteia. . cu balustrade ornamentate. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. fiind ulterior personalizată. muşchi. al VIII-lea d. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. ienuperi. grădină aridă. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. nisip. stâncile. lanterne din piatră. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. destinate contemplării din interiorul clădirii.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. erau prezente pretutindeni. Islam).toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri.Deşi.

lauri şi portocali. . precum: .legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . .apa aduce mişcare. încep să apară primele grădini publice.4.H. Specii folosite erau: pini. arborele de ceai.H. . garduri vii şi borduri tunse. cascade.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare. ci pietre late.Villa d’Este la Tivoli (8 terase). lespezi sub forma pasului japonez. mirt.. glicina.sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. . XV-XVI d. cireşii.Grădina palatului Farnese din Caprarola. chiparoşi. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. . . din toate domeniile: artă. ştiin ă. arhitectură. bambus. cascadelor. camelii.prezen a sculpturilor. 2. răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante. azalee. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte. Din sec. al XVII-lea d. prin reluarea idealurilor antichită ii clasice.Villa Lante din Bagnasia (5 terase).simetria fa ă de o axă a compozi iei.4. ienuperi. parapete ornamentale. ca influen ă occidentală. în special pentru grădinile vilelor suburbane.erau folosite zidurile masive de sprijin. Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice. . fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. . ziduri înverzite. ornamentate şi legate prin scări şi rampe.sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. a canalelor. magnolia. de unde a iradiat apoi în restul Europei.folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă. lămâi.arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. arbuşti modela i în volume geometrice. . În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul. 2. buxus. . . bazine neregulate. . stejari meridionali. tisă.1. . ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. .în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene.apa era folosită sub formă naturală.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire. pe terase succesive.nu erau folosite alei.Villa Medici în Roma (2 terase).utilizarea vegeta iei tunse. vase ornamentale. literatură. . dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. Această orientare a apărut la început în Italia.) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. . adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). .

. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală. Terenul era modelat în terase mari. În prima jumătate a sec. . Abia după jumătatea sec. la castelele Amboise. Au fost realizate decoruri bogate. rezultând spa ii mult lărgite.grădina Garzoni – Collodi. Principiile esen iale s-au men inut. Exemple din sec al XVI-lea: . Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. vase. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau.grădinile Gamberaia – Floren a. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. având şi func ie decorativă şi func ie utilitară. .grădina Luxembourg din Paris. dar dispare schematismul rigid.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase).2. Astfel. fiind îmbinate cu linii ample. bazine. al XVII-lea. Existau canale şi lacuri imense. 2.4. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel). S-au mărit dimensiunile grădinilor. cu partere decorate cu flori. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică.H. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). Exemple:.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. sub aspectul echilibrului şi simetriei. traseele rectilinii.grădinile de la castelele Tuilleries. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval . .grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci.În secolul al XVII–lea d. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. Saint-German. în arhitectură. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. . tinzându-se către transformarea în parcuri. .arhitect peisagist Delorne. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. roci şi apă în mişcare). dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă.H. fântâni. ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui. Au apărut grotele artificiale. al XVII-lea crea iile importante au fost: . În unele situa ii canalele s-au păstrat. . apare stilul baroc. . al XVI–lea. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar. pictor şi arhitect) favorit al .arhitect peisagist Du Cerceau. la care grădinile erau în incintă. Fontainbleau. În perioada Barocului. curbe. cu numeroase statui. ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec.

racordate cu ziduri de sprijin. constituind totodată şi perspectiva principală. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori. borduri sau broderii de buxus tuns. ca şi în restul Europei. mai ales pe axa principală.terenul este modelat în terase largi. rocării. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. cu principii compozi ionale proprii. .simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi. în Anglia începând cu sec.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. rampe. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. pe spa ii foarte largi. . scări. . . s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. alături de diferite fântâni. La început s-a renun at la tunderea arborilor. Fontainbleau. închise între ziduri. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. se păstrează axa . dispuse în re ea geometrică riguros trasată. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. dominantă.palatul constituie capul compozi iei.„regelui Soare”. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. . bazine şi canale. vase în stil baroc. bazine.4. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. . realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. Versailles. cuburi). . SaintCloud. Chantilly. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului.aleile sunt rectilinii.sunt prezente. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. Sceaux.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. Dar. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. . al XVIII-lea.compozi ia era tratată arhitectural.Ludovic al XIV-lea. Saint Germain-en Laye. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. . piramide. 2.3. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. Dispar parterele. treiaje. .perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. conuri. . statui sau vase. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. Ulterior. sub influen a literaturii. mari partere şi întinse oglinzi de apă. în Anglia dominau grădinile medievale.sunt folosite. . fiind situat pe terenul dominant. bazine cu grupuri sculpturale.

Hyde Park. fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg. iar fra ii Bühler au amenajat parcul . .Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth. Kensington Gardens – situate în centrul oraşului.centrală dominantă. . . În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi. . La sfârşitul secolului al XIX-lea.4. . Londra de inea 600 ha de spa ii verzi.Anglia: ..Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez.Austria: . . Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea.. . .Nymphenburg (München) – model francez. Victoria Park şi Battersea Park.model francez.Charlottenburg (Berlin) .Hampton Court – model italian.Tête d’or’’ (Lyon). apoi francez. . . fiind sus inătorul noului curent numit .model francez. amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular.Grădinile Greenwich – model francez. . reziden ial şi a intrat în cel urban. fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea). „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles). Realizări importante: . al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor. plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză. În secolul al XIX-lea. cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber. parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman). În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville. . enun ate de Repton.Rusia: .grădinile de la Whitehall – model italian. sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool).4. .grădinile Kensington şi parcul Stowe. Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec. al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice.Germania: . La periferie erau: Regent’s Park.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez. 2.Kent (pictor şi arhitect) . Ermenonville. formând un lan verde de peste 4 Km. dar se introduc poteci şerpuitoare. . Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton. Toate crea iile din această perioadă (sec.gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti.Parcul Chatsworth – stil clasic.parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian.Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere. Malmaison. realizate sub influen a romantismului.Saint-James Park .Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană. James Parc.parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic. amenajate în stil peisager: St. . Green Park.

forestiere: bujori.parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) . În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic. În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk. Petersburg – 600 ha. mesteacănul.sec. . . 2.Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt).Parcul Sokolniki – 463 ha.. pe lângă locuin ele boierilor. . liliacul.grădinile La Cranja (lângă Segovia) .Parcul Maxim-Gorki – 224 ha. la Iaşi – grădina Palatului domnesc.A.Grădina Botanică . Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor.Villa Carraresi (Roma).5. . marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi. lăcrămioare. al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte.Parcul Public Friederichsham (Berlin). roini a.Chicago – South Park. plopul alb. arskoe Selo = vechea denumire). Parcul Puşkin (parc englez.Villa Melzi (Bellagio).grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam). narcisele. . . . În S.Boston – Park System. .model italian. .parcul Wilhelmshöhe (Kassel). Ca exemple pot fi amintite: . Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole.parcul Nympheuburg (München). multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager. al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc. grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia. Prospect Park (peisagist Olmsted). .Spania: . garoafe şi iasomie.Villa Carlotta (Caddenabio). cimbrul.păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). bradul. . .U. . pomicole.model francez. Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: . Ca date istorice mai importante pot fi amintite: . crini. În Germania.360 ha. Ca exemple pot fi amintite: . molidul. nobililor sau a meşteşugarilor înstări i.Philadelphia – Fairmount Park. respectiv după principiile grădinilor engleze.Grădina engleză (München). . .Italia: . În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: . . cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri.New York – Central Park .1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori. în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene.sec. stejarul. . lângă St.

. Pădurea Verde. al XVIII-lea .sec. al familiei Bauffy. . . al XIX –lea. chioşcuri pentru orchestre.Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş. amenajat tot de Redont – Bd. Hayer.Bucureştiul avea cca. al baronului Bruckental. . . Parcurile de la Avrig. 70 ha. . . (fost Libertă ii) realizat de E.1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha. . a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi.la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”. În sec. cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă. .la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852).la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu.în Bucureşti în 1833-1840.parcul de la Bon ida –Cluj. Redont.la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă. Parcul Rozelor. . . lângă castelul familiei Teleky. lângă castelul familiei Haller. . azi Parcul Romanescu.1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi. promenada de pe Dealul Copou. dar care în mare parte erau neorganizate. odată cu dezvoltarea oraşelor.Grădina Ioanid. ..1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni. .1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei.Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al. stilul brâncovenesc.Buzău – Parcul Crângul. . Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager.parcul Carol I.Iaşi – Parcul Expozi iei. . ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898). poduri. iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central. .la Sibiu – 1857.la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca. . ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia). Dacia. Borza. (Carl Friederich. În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: . . fiind numit oraş-grădină. se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului). iarna lacul fiind folosit ca patinoar). Alpinetul. dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism.Pădurile parc Băneasa şi Snagov. . . .la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural. . .Timişoara – Parcul Tiselor.parcul de la Albeşti –Braşov..la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria . În alte oraşe: . . al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc).la sfârşitul sec.parcul de la Gorneşti –Mureş .parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” . . . Hörer).1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos.1838 – parc promenadă .Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul.Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului.Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun). 80% din suprafa a sa ocupată de grădini.actual Parcul Tineretului. .

Ploieşti. Parcul Tei. .Parcul Sportiv . Balta Albă. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre. ClujNapoca. Pantelimon. .s-a înfiin at Parcul Expozi iei. Iaşi. . Sibiu.s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. .s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). Colentina.reamenajarea Parcului Herăstrău. Gala i. parcuri în Titan. Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . Constan a.s-a reamenajat Parcul Libertă ii.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). Drumul Taberei. Craiova. Crângaşi. Oradea. . Parcul Libertă ii. Piteşti. Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. . Parcul Tineretului. corespunzătoare multitudinii de sta iuni.

intensitatea radia iei solare). . . acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii.f.1.Cap. grădini. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri.f. ştiin ifică. antierozională. 3. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. respectiv: de produc ie.2. fiind ob inute diferite categorii de produse: .lemn din diferite tipuri de pădure. de pe terenuri degradate). Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. sanitară). .f. regăsindu-se mai mult sau mai pu in. de protec ie climatică (viteza vântului. recreativ sau sanitar. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. umiditatea şi temperatura aerului. de protec ie a solului. în general de toate tipurile de spa ii verzi. Func ia hidrologică este asigurată. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. d) f. .flori din culturile floricole. recreativă. sanitară şi estetică. c) f. la diferite categorii de spa ii verzi. această func ie are un caracter puternic diminuat. III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. 3.fructe din livezi. e) f. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. hidrologică. hidrologică. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. respectiv cu: . decorativă (estetică. f) f. . Profesorul I. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. antipoluantă (f. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. de impact peisager).

prezintă o stabilitate mecanică. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. substratul ce constituie suportul vegeta iei. prin procesele de evapo-transpira ie. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. cărămidă. astfel. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. şi a speciilor drajonate. ce constituie o armătură biologică a solului. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. Pe lângă aportul de substan e nutritive. spa iile verzi prin stratul arborescent. străzi. . Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. asfalt sau beton. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. prin albedoul specific. moderează temperaturile excesive.ameliorarea umidită ii aerului. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. Acestea. Sub aspectul proceselor pedogenetice. ). în care procesele de eroziune sunt vizibile. prin microclimatul pe care-l realizează. fâşiilor plantate în lungul străzilor. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. fizică şi chimică. fie la suprafa a solului (litieră). Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. sau în apropierea acestora. trotuare. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice.micşorarea vitezei vântului. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. pietriş. etc. Func ia de protec ie a solului. a perdelelor de protec ie. fie în sol (rădăcini moarte). sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. Prin sistemul de înrădăcinare. Vegeta ia lemnoasă.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. De exemplu. mult sporită. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. . sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. prin descompunerea de către microorganisme. . . prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori.

elagaj şi anotimp. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. în special în timpul verii. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. În mediul urban. etc. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus.reducerea poluării chimice a atmosferei. vârsta arboretului.lipsite de vegeta ie. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. 5m3. marmura. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. De exemplu. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. sau cu frunziş sempervirescent. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului.reducerea poluării fonice. ce nu deranjează ochi. structură pe verticală. viteza vântului scade cu 30-60%. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. . betonul. sub diferite aspecte: . în zonele plantate. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. Perdelele de protec ie. astfel.3. iar la 120-200 m în interior.reducerea poluării fizice a atmosferei. gresia. consisten ă. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. o elul. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. atmosfera devine calmă. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. . datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. 3. a pulberilor fine sau a fumului. . indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare.

Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. . Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. ce are lă imea de 200-250m. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. respectiv de mărimea frunzelor. 35 t/ha. 42 t/ha. iar a teiului pucios cca. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. părozitatea acestora. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. pinului silvestru cca. ionizarea aerului). în teren liber. cea ă. efect maxim în sezonul de vegeta ie. 68 t de particule solide şi praf. căderea frunzelor. a arterelor principale). ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. arbori+arbuşti+specii de gazon). Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. şantierele. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. industria chimică. prin senza ia de linişte. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. având un efect nesesizabil. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. acoperită cu gazon. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. de prelucrare a petrolului. perimetrale. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. planta iile rare dintre construc ii. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. inversiuni termice. intersec iilor aglomerate. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). aerian. 30 t/ha. întreprinderile industriale. fără obstacole cu efect antifonic. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. În oraşe. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. umiditate. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. transportul auto. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. durata de via ă a frunzelor etc. echien/plurien. în cazul molidului cca. sau diferite activită i curente ale popula iei. necroze. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. de prelucrare a produselor minerale. planta iile stradale. De exemplu.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. metalurgică. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). radia ie solară. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. etc.

4. după bunul lui plac: plimbări. . timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. respectiv concediile. . Sarcinile de bază ale recreării sunt: . .timpul liber (dedicat recreării). . picnic. cules de flori. .timp de existen ă. de . sau efectul automatismelor zilnice. în general. odihnei prin somn. .destinderea sau relaxarea.Timpul. fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. presupune bucuria întocmirii programului. televiziune.Mijloacele de comunicare mass-media (presă.. intelectuale sau psihice. care poate fi: . sportului.divertismentul sau amuzamentul. spa iile verzi urbane sau extraurbane. telefonie. cumpărăturilor pentru hrană.3. Fazele activită ii de recreare: . în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. . prin care se înlătură plictiseala. . Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. aeriană sau navală. CFR. având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. cele mai multe destina ii. . Factorii care influen ează recrearea sunt: . camping. la care este supus omul în via a cotidiană. al solicitării fizice. în sferele culturii. vacan ele.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. obiective turistice. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice.pregătirea. radio. artei. turismului.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. fiind un element compensator al condi iilor de lucru. internet). ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. . practicarea diferitelor sporturi. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. între inerii personale. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. îmbrăcăminte. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv.activită i pe loc.deplasarea. . pensia. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură. respectiv timpul alocat servirii mesei. călătorii. serviciului.Mobilitatea. etc.Nivelul de trai. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. divertismentului.

floricolă sau erbacee. 3. alpinism. etc.ciuperci sau de fructe de pădure. etc. sau în zilele libere. în spa iile verzi extraurbane. canotaj. nevoia de a face mişcare. de conducerea autovehiculului. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. arbustivă. etc. Odihna propriu-zisă. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. de călătorie sau de vizitare a unor obiective.5. . În sens larg. în sta iuni climaterice cu specific. prin care are loc refacerea fizică a organismului. Turismul are caracter recreativ. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. sau diferite activită i precum grădinăritul. diseminat sau modificat. indiferent de subiectul în care apare. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. repausul şi somnul. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). sau la sfârşitul săptămânii. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban.O. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). .amintirea. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. pescuit. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. . Plimbările sunt realizate fie zilnic. încât nimic să nu poată fi adăugat. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. istorice. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. vânătoare. gazon sau oglinzi de apă. diferite de mediul său. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. parcurile. economice. Aceste activită i pot fi active sau pasive. obiective culturale. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. decât în dauna operei”. după o perioadă de activitate intensă. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. Func ia decorativă (estetică. J. presupune comportamente diferite. de regulă la sfârşitul săptămânii. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor.întoarcerea. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. realizată pentru plăcerea proprie a individului. apicultura. de diferite excese. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e.

flori. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. şi care exercită o atrac ie spontană. vâjâitul vântului prin coroana arborilor. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. etc. puternic erodate sau a grohotişurilor. textura coroanei. . . ciripitul păsărelelor. cascade.6. 3. încântare. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. Astfel. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. variază pe parcursul unui an. . a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. diferind în func ie de fenofază. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. bazine. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . fructe. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. bariere împotriva vântului. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. cu efect de parazăpezi).încadrarea cursurilor de apă. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. . componentă exprimată prin foşnetul frunzelor.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. . admira ie necondi ionată. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. murmurul apei. . a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri.

Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. pe o concep ie dominantă. Frumuse ea este realizată prin ordine. treaptă. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. la care sunt subordonate toate celelalte elemente.Cap. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. centrul compozi iei reprezentat . generatoare de zgomot sau chiar de poluare). IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. armonie şi propor ionalitate. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. suprafe elor şi formelor planului. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. Toate elementele unui spa iu verde (alei. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. care conduc în final la realizarea frumosului. într-un întreg. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. intrarea principală. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. Frumuse ea este un element func ional. planta ii. sociale şi economice ale unei perioade date. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. Fiecare component. ob inându-se în final unitatea în diversitate. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. peluze. se ine seama de anumite principii şi legi. viu sau inert. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. un monument). Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate.

Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. al for ei sau al monumentalită ii. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. Simetria poate fi absolută şi liberă. bulevard. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. respectiv realizarea echilibrului. magnificului. este static şi odată văzut. interesul scade. de formă. a repetării şi a consecven ei. vase decorative. şi o dată percepută regula ritmului. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. în întregime. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). omul va anticipa următorul obiect sau interval. clădire). compus. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. admi ând totodată diversitatea acestuia. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. integritatea şi calitatea acestuia. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. potecă. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. dinamic. ordinii. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. calitate care uneori poate avea o latură negativă. simplu. Ritmul poate fi: static. a aceloraşi elemente (specii. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. combinat. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. grupuri. de culoare.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. liniar. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. lă ime) sau alte caractere vizibile. bănci. stradă. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. evitându-se astfel monotonia. creând senza ia de dezamăgire. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. Asimetria pune omul în armonie cu natura. deoarece un plan perceput deodată. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. se găsesc mase similare şi egale.

În func ie de culorile care se asociază sau se combină. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg.compozi ii între culorile complementare. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. În proiectarea spa iilor verzi. . caz în care se aplică armonia legăturii. se pot deosebi: . respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. care au o anumită continuitate. exprimând de fapt unitatea în varietate. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. în acest car fiind vorba de armonia contrastului. . să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri.compozi ii doar între culorile calde sau active. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte.descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. complementare) unificate printr-o culoare neutrală. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. dar care au volume şi formă asemănătoare). armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării.combina ii între culori diferite (active. în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . într-un aliniament.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. forme sau spa ii. pasive. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. . arhitecturale. etc. de un individ. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. chiar dacă specia diferă (de exemplu. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. formelor dar mai ales a culorilor. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. florale. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente.

). Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele.). aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. apoi 3. etc. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. Astfel. ordine şi armonie. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. al XIII-lea. alterarea formei naturale (implică transformări par iale. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii.618 (aproximativ 3:5). Fibonacci. 8. participan ii la diferite evenimente de amploare etc. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. distrugerea formei naturale (implică transformări totale). 270. 13. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. alee pietonală. ce are laturile în raport de 1:1. lă imea optimă este de 5 m. 180. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. 5. iar la o distan ă mai . .întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). iar pentru o alee de 250 m. 55. .îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. 34. lă imea optimă este de 8 m. mese. . pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). C. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. publicul dintr-un parc. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. 89 etc. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. astfel pentru o alee de 300 m. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. 21. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. sub un unghi de cca.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi).modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate.I. Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. matematician italian din sec. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. sub un unghi de cca.

mare de această valoare. fără a se exagera prin risipă. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. presupunând unirea trecutului cu prezentul. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă. . pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde.

fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. În ultima perioadă (sec. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale.). caracteristice diferitelor epoci istorice. epoci. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. iar în cadrul stilului peisager sau liber. vegeta ia. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. câmpii. întotdeauna de formă dreptunghiulară. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. văile râurilor. . al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. erau prelungiri ale încăperilor. precipita iile) sau for ele majore (vânt. vase sau fântâni arteziene. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. pâraie. în general. eroziunea). care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. etc. 5. activită i. radia ia solară. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). Stilul geometric Stilul geometric (clasic. bazine. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. dar şi elemente minore precum microrelieful. civiliza ii. caracteristice Renaşterii şi Barocului.1. În amenajarea spa iilor verzi. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. râuri. aspect preluat şi de romani. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. francez sau regulat) a stat.Cap. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. V.1. arhitectural. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. Acest stil prezintă mai multe variante. Stilurile spa iilor verzi 5. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase.2. apă. de mai târziu. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. La romani grădinile. Grădinile în stil maur. fiind ornate cu statui.1. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor.1. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor.

unele păstrându-se şi în prezent.2. scări. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. fie de a le limita pe altele. rampe. bogat ornamentate. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . Elementul principal. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. Apa aduce prospe ime. cascade sau bazine. cu numeroase ziduri de sprijin. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. fiind nivelat şi modelat în terase largi. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. ce constituie perspectiva principală. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. Aceasta. statui sau vase sculptate. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. cu denivelări mici. balustrade. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. situat în pozi ie dominantă.1. 5. aplicat până în prezent. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. fiind subordonate toate elementului principal. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. numit şi capul de compozi ie. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. taluzuri. precum şi oglinzi de apă. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. regulate. respectiv axa principală. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi.1. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. pe linii drepte şi curbe. sau de perdele de arbori. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. canale sau oglinzi de apă. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase.

ca o variantă ce derivă din stilul geometric. 5.1. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu.3.de apă. 5. . se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. mai ales a celor de gazon.2. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. Toate acestea au fost duse la extrem. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. fie sub influen a literaturii noi. sub influen a stilului rococo din arhitectură. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. în formă de tablă de şah. Aleile sunt rectilinii. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. fie sub influen a pictorilor peisagişti. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. având cel mai adesea relief variat. compozi ia fiind liberă. Principiile de structură ale stilului peisager Formele.1. în ansamblu.1. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice.1. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. Stilul peisager Stilul peisager (liber. 5. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea.3. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. în Anglia. natural. fiind dispuse în re ea geometrică. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. cu precădere în Olanda. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. conducând spre diverse amenajări. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. fiind obositoare ochiului. care dau varietate şi fantezie compozi iei. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil.2. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. În această situa ie.

cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. lumini şi umbre. se vor folosi specii de talie mică. pajişti şi diferite grupaje floricole. în diferite zone ale grădinii. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. fie naturale. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. în pete neregulate sau eliptice. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. prin aducerea de pietre. Apele. vor fi folosite pâlcurile. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. cu contur regulat. toate elementele. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. roci sau stânci. urmând caracteristicile terenului. cu aspect natural. Aleile au un traseu liber. ce urmăreşte formele de relief. covoare sau dispersate solitar. peluze. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. care în mod natural sunt dispersate. volume. specii lemnoase decorative. frumoasă şi îndelungată. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. sub formă de mase. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. . sinuos chiar. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. de grote sau chiar cascade. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. Simetria şi echivalen a sunt excluse. fie create. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. atunci când aceasta există. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. chiar exotice. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. masele vor avea conturul neregulat. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. În jurul clădirii principale. curb sau sinuos. cu înflorire bogată. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. Rocile. neregulat. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. intervenindu-se totuşi în detaliu. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

De asemenea. . Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari.2. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. cu flori având culori calde. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. de luminişurile retrase. dispuse într-un masiv păduros. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i.4. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite.3. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase.5. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. de stâncile. unei mări sau ocean). culori. având ca fundal imagine unor mun i înal i. Genul de bucurie Genul de bucurie. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. atât sub aspect psihic cât şi fizic. forme. 5. largi. de veselie sau de entuziasm.2. umbră şi lumină.5. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. 5. cascadele.2. volume. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri.

6. dimensionate. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. zona politico-administrativă. atât urbane cât şi periurbane. zona industrială. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. ce asigură protec ia multiplă a mediului. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan).1. grădinile sau scuarurile. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. re ele stradale. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. . Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. recrearea şi odihna popula iei. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. Ca regulă generală. cât şi legătura dintre acestea. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. 6. sta ii de distribu ie a apei. etc. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. energiei electrice. dispuse într-o re ea continuă. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. sunt judicios repartizate. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. în strânsă corelare cu structura urbanistică.Cap. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. limitarea perimetrului construibil. gazului metan. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană.2. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane.). energie termică.

lungi de sute de metri. a spitalelor.3. După pozi ie se deosebesc: . scuaruri. şi în care intră: parcuri. de folosin ă generală. dotări şi func ii.cu acces limitat. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. planta ii de protec ie (a localită ilor. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. fiind diferite ca mărime.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. parcurile şi bazele sportive. longitudinală. numite şi spa ii verzi publice. amplasare. 1. 2. zonele de agrement (păduri de recreare. în func ie de sistemul stradal al localită ii. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. planta iile din cimitire. ştranduri). asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. fac legătura şi cu centura verde a oraşului. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. grădinile botanice şi cele zoologice. grădinile locuin elor individuale.cu acces strict. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. grădini botanice. transversală sau longitudinal-transversală. pepiniere. planta ii antierozionale. . păduri parc. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri.cu acces nelimitat. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. concentrică. . Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. a solului. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. a sta iunilor balneo-climaterice). de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. care traversează localitatea şi care. constituită din spa ii verzi periurbane. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. întreprinderilor. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. 6. păduri de recreare. a apei. radial-concentrică. După accesibilitatea popula iei largi: . grădini sau scuaruri). grădini zoologice. acoperişurile verzi. ce sunt administrate de primării. de regulă. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. grădini şi scuaruri publice. grădini botanice. pepiniere. grădini publice. planta ii antiincendiare.Această re ea poate avea o dispozi ie radială. . planta ii de pe lângă unele dotări publice. . fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament.

temporare sau provizorii. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. spa iile verzi din cimitire. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon.permanente. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. scuarurile por fi: . parcurile sportive. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. fiind destinată odihnei de scurtă durată. gazon. planta ii cu efect de parazăpezi. parcuri expozi ionale. destina ie. perdelele de protec ie. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. având în componen a lor doar arbuşti. spa iile verzi pentru copii şi tineret. . ce se înfiin ează pe terenuri virane.3-3 ha. . ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. planta iile de consolidare antierozională. caz în care acestea sunt uşor accesibile. grădini şi parcuri publice. frecventează simultan acel scuar. După durată. scuarurile pot fi situate: . După destina ie. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. . scuarurile pot fi: . În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. pepinierele. . aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. rozarii. configura ia terenului şi construc iile din jur. parcuri şi grădini zoologice.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice.în interiorul cartierelor de locuit.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. . alpinarii. Raza de deservire a unui scuar este de cca. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. cu rol decorativ: scuarurile decorative.spa ii verzi de înfrumuse are. destinate construirii unor cartiere de locuit. După func ii: . situate de regulă în cartierele de locuin e. păduri parc. 400 m. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. situată în intravilan.4. 6. parcuri dendrologice. 6-8 minute. în cca. păduri de agrement. .spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative. Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. culturale sau de învă ământ. . asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. După modul de amplasare. edificii culturale. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora.3 ha.3.

zone umbrite dar şi zone însorite. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. Dată fiind această distan ă de deservire. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. respectiv arbori şi arbuşti. statui. 6. datorită inexisten ei căilor de acces. Dispozi ia aleilor. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. aranjamente şi decora iuni florale. alei. respectiv o intrare la cca. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. . în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. Spre deosebire de scuar. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. în cadrul oraşelor mari. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. de mers lejer. îndeplinind doar o singură func ie prioritară.5 km. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. scări (în cazul terenului accidentat). boschete. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. respectiv: sectorul pentru copii. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. bănci. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. a obiectivelor culturale. 3-4 ha. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. situate în jurul unor institu ii publice. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. spre periferia scuarului. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. în lungul aleilor. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. de pe o rază de 1-1. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. . De exemplu. Intrările vor fi reduse ca număr.5. frecventează grădina în acelaşi timp. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă..scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. de învă ământ. 15-25 minute. peluze de iarbă.

Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. bazine sau chiar un mic lac. Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. restaurant). considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. . adăpost de ploaie. În foarte multe cazuri. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. diferite dotări (cişmele. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. într-un cadru peisagistic deosebit. expozi ii. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. 6. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. ce depăşesc 20 ha. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). şi de densitatea popula iei. bănci. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. de re eaua stradală limitrofă.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate.6. gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. sporturi. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. WC public). şi de capacitatea proiectată a parcului. manifestări artistice). locuri pentru jocuri statice. de lungimi şi dificultă i diferite. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). respectiv sta ionare). datorită suprafe ei pe care o reclamă. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. cofetărie. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă.000 de locuitori trebuie să existe un parc. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. cafenea.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. ale unui cvartal sau ale unui cartier. recreativ şi decorativ. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. Au scop sanitar. . orientarea şi înăl imea clădirilor. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. arii de joacă pentru copii. parcări.1.2. suprafe e îngazonate. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. 6. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. 6. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. ocupând suprafe e importante. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. a noxelor sau a altor factori de inconfort. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. structură şi folosin ă diferite.8. şi străzi şi bulevarde deschise. partere cu flori. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. Speciile vor fi alese şi amplasate. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. punct de distribu ie a energiei electrice. Astfel. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. tomberoane). în func ie de pozi ia. alei pietonale.liber este de 3. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. pentru diminuarea zgomotului. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici.8. şi alte multe specii pentru varietate.8. 6.

datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. precum gazonul. Astfel. grădina este structurată şi amenajată. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. minigrădină de zarzavaturi. dar şi a unor hoteluri. un mic bazin cu aspect natural. cititul. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). fie după propriile idei. sediu de firmă etc. Grădina de fa adă. trandafirii. padoc şi cuşcă pentru câine. gazonul. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. magazie de unelte. În func ie de mărimea spa iului disponibil. minilivadă. de gusturile proprietarului. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. aranjamente florale. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. chioşc de grădină. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. a unor grupuri de specii sempervirescente. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. barbeque. În func ie de mărimea acesteia. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. bazin cu peşti decorativi.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. miniseră. lămpi pitic. chioşcurilor şi treiajelor. În cazul vegeta iei. arbuşti şi liane. uşor de între inut. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. pergolelor. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. arbustive sau lemnoase. joasă sau fără împrejmuire. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. spitale. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. stânci şi pietre. servitul mesei. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. cu o compozi ie relativ simplă. Grădinile interioare.) acestea pot fi: grădina de fa adă. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. În cazul unor locuin e. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. suprafe e îngazonate. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. arbuşti tunşi. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. mobilier de grădină. diferite jocuri. o cascadă miniaturală. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. precum şi diferite specii cu port pendent. fie prin realizarea unui gard viu înalt. institu ii. arbori. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. activită i de grădinărit. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. sau specii de răşinoase. sedii de firme. piscină.

. Brassicaceae sau Campanulaceae). cu strat fertil mai gros. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. fiind de maxim 10-15%. 6. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. forme sau provenien e. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. de la bun început. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. Poaceae). durabilă şi de bună calitate. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. cu pietriş (de tip sort). pentru speciile de plante vivace. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. de regulă. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. Urmează un strat de separa ie. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. se recomandă acoperirea acestuia. În func ie de caracteristicile lor. alături de plante cu flori şi alei. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. specii de gazon (fam. instala ii electrice. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. fam. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. astfel. sau numeroase alte specii floricole. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. printre spa iile rămase libere între plante. cu arbori şi arbuşti de talie mare. canalizări). Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. format din fibre minerale. Crassulaceae. Peste acesta se aşterne stratul fertil. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam.9. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. Saxifragaceae. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. în vederea efectuării eventualelor repara ii. unele specii din fam. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. poate contribui la estetica compozi iei alese.

. 6. spa iile verzi propriu-zise. .alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. şi constituie unită i de sine stătătoare. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. . Ca şi în cazul grădinilor interioare.10. fiind dotate cu mic mobilier de grădină. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. al muncitorului (fabrici.5 ha pentru 5-10 mii de spectatori.şi nu în ultimul rând. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. ateliere). comportându-se ca un bun strat termoizolant. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii.. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. institu ii administrative). creându-se spa ii pentru odihnă. diferite pulberi sau noxe. Din suprafa a acestor complexe sportive. În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. cabinete). prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. . de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. . iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor. . prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. al bolnavului sau pacientului (spitale. . care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere.acestea re in diferite cantită i de praf. al proprietarului (locuin ă privată).moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel.reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. în zilele însorite. hale. Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . până la 4-7. policlinici.

Suprafa a variază de la cca. separate prin vegeta ie. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. tobogane.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. grădinilor publice sau a parcurilor. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. 3-6 ani. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. 6. atletism). 20-25% pentru terenurile de joacă. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. 1000 m2 pentru 40-50 copii. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. diferite săli de sport (gimnastică. labirint. polo). caz în care au caracter de tabără. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere.11. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. 30-40 copii. grupuri sanitare. respectiv: până la 3 ani. clădiri administrative. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. bârnă de echilibru. Stilul adoptat este cel mixt. 11-15 ani. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. bănci. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. volei. sau în cadrul scuarurilor. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. cu precădere împotriva vânturilor dominante. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. oină). 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. precum şi specii floricole şi de gazon. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. bazin acoperit sau în aer liber (înot. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. volei. arte mar iale). iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. gazon sau arbuşti. leagăne. când sunt în afara localită ii. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. 7-10 ani. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. 100 m2 până la câteva hectare. handbal. cu ghimpi (Berberis . în care constituie sectoare de sine stătătoare. cu solul permeabil. tenis). Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. clădiri pentru vestiare. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. baschet. şi să nu producă fructe ce pot murdări. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. balansoare. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. duşuri etc. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto.

fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. Robinia sp. arbori de mărimea a III-a. În cazul taberelor. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. a zgomotului şi a gazelor. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. corpuri de iluminat. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. arbuşti fructiferi. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. labirinturi. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. balansoare. În cartierele de locuit sau în scuaruri. grădina de zarzavat. bănci.). teren pentru focul de tabără. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. care murdăresc. cu frunze. cu rol de protec ie împotriva prafului. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. leagăne. eventual un mic stadion. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. plante tehnice. bârnă pentru echilibru. alei pentru biciclete sau trotinete. bibliotecă volantă. destinate odihnei. sau care să fie toxice (Taxus baccata. pârtie pentru schiuri. Rhus typhina).). 6. bazin pentru înot. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. ce poate cuprinde: o mică livadă. fructe sau semin e. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. tobogane.. rabate sau diverse aranjamente floristice. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. cele cu frunze. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. bob sau săniu ă. cât şi zone însorite. Dar în func ie de microrelief. flori. spaliere. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. pistă pentru alergare. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. terenuri pentru jocuri de masă. ronduri. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. un mic monument sau un bust. medicinale şi melifere.12. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. flori. pistă pentru patine cu rotile. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. Laburnum anagyroides. . un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană.sp. dotările vor fi mult mai complexe. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. coşuri de gunoi etc. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective.

Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. Componenta cea mai importantă. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. pentru fiecare elev.14. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. 6. bănci. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. este vegeta ia lemnoasă. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. pasive cu rol calmant. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. cu cel mai mare impact peisagistic. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. func ional şi estetic. de a diminua poluarea fonică. sau a celor rezervate pauzelor. precum şi obiecte din materiale calde. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. cu excep ia intersec iilor. Astfel. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. rabate de flori. respectiv cea a intrărilor. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. cu rol stimulator. Spa iile verzi din incinta spitalelor. calmante. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. 6. pentru mărirea gradului de vizibilitate.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. . iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. birourilor.13.5 m2 de teren sportiv. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. De asemenea. familiare. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. având ca dotări mese. diferite. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. cu specii floricole având culori liniştitoare. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare.

atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. de regulă fiind conceput în manieră geometrică.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. glicină sau trandafiri. precum şi pergole cu vi ă de vie. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. bine delimitată. de la intrarea principală sau de la biserică. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. acoperite cu plante agă ătoare. chiparoşi. . separarea diferitelor amenajări precum parcări. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. dar şi specii de foioase precum: tei. În func ie de destina ia institu iilor respective. capelă sau un monument memorial. molid. ce au efect liniştitor. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. numită „cimitirul eroilor”. castani porceşti. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. necesare bolnavilor. ar ar american. tisă. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. Astfel. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. flancate de planta ii sobre. sau în jurul edificiului central. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. cu bănci şi şezlonguri. constituit din biserică. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. brad. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. influen ând benefic recuperarea acestora. reduse doar la aliniamente de arbori. De asemenea. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. datorită lipsei de spa iu. din specii sempervirescente. sau chiar garduri vii. Parterele cu flori cu nuan e reci. drumuri interioare de acces auto etc. 6. prezintă şi o zonă. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. sau în sens radial. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti.15. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. purificarea aerului. Dacă spa iul permite. centrale. cu alei şi căi de acces paralele. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. paltini. Astfel. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. Cimitirele mari. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. dispuse în lungul aleilor principale. pornesc mai multe alei rectilinii. cimişir. chioşcuri).

Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. Chrysanthemum sp. surse de zgomot puternic). arborii fiind evita i. Narcissus sp. după considerente ştiin ifice (taxonomice). sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. Sempervivum sp. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. de recreare şi decorativă.1. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. se execută lucrări de excavare. Microrelieful..16. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. de taluzare sau de înăl are a unor zone. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. Spa iile verzi cu profil specializat 6. sanitar şi decorativ. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. situate în intravilan sau în extravilan. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. Paeonia sp. să poată fi realizat pe jos.16. saschiul (Vinca minor). Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. industrială sau medicinală a plantelor. dar şi culturaleducativ. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. de maximă circula ie.. după concep iile .. Ca specii lemnoase frecvent folosite. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a.. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. Sistemul de drumuri. halde. utilită ile şi căile de acces. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. din specii sempervirescente. sunt: trandafirii. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. caprifoiul (Lonicera japonica). dar şi în punctele cheie. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. cu multe denivelări. Aster sp. alimentară. iedera (Hedera helix). care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. Sedum sp. pentru realizarea acestor denivelări. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. în afară de cele amintite. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. Convallaria majalis etc.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu.). din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. sanitară. În cazul în care terenul nu este prea frământat. Lupinus sp. să existe mijloace de transport în comun. după importan a decorativă. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. 6. de recreare.

muzeu. rădăcinoase). Realizarea planta iilor floricole. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. sectorul plantelor de cultură. tehnice. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. grădina japoneză. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. şi implicit expozi ii foarte diferite. vernală. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. de parc. în acest sector.). sectorul plantelor acvatice. Sectorul plantelor de cultură. ierbar). melifere. estivală sau autumnală. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. pergole. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. ce au diverse întrebuin ări. Rozariu-ul. leguminoase.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. treiaje. medicinale etc. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. englezeşti. urcători. flora Asiei etc. diverse suporturi sau chiar ziduri. sau arbori cu efect decorativ deosebit. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. arhitecturală. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. Ca sectoare. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. la exterior. până la cele superioare (ultimele fiind . Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. serele. sectorul sistematic. În sectorul florei Globului. vara îngropate în sol. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. Sectorul plantelor spontane folositoare. licee sau a alte unită i de învă ământ. numit şi colec ia botanică. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. rozariu-ul. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. hibrizi floribunda etc. hibrizi Polianta. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. sectorul florei diferitelor zone geografice. dar în containere.). Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. plante aromatice. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. sectorul administrativ. Polianta. fie se desfăşoară între cele două elemente. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. sectorul plantelor spontane folositoare. de la cele inferioare. dar şi publicului larg. fie în fa a clădirilor importante (birouri.

fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. didactic. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite.2. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. sera rezervată expozi iilor florale. verii sau toamnei. lanterne de piatră. se deosebesc: sera palmarium. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. industrial sau alimentar. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). Prin structura. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. sera plantelor din regiune mediteraneană. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. sera colec iilor. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. pod arcuit din piatră. Astfel. pădure de foioase. pasul chinezesc din dale de piatră. prin solu iile de amenajare adoptate.16. sera orhideelor şi a plantelor epifite. pajişti.monocotiledonatele). uneori chiar un miniparc zoologic. este dispus de regulă. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. ornamental. după zona geografică de provenien ă. sau din alte regiuni calde ale Globului. poartă torrii. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. sera plantelor acvatice tropicale. decorativ şi recreativ. . ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. Grădina japoneză. subtropicale. pădure mixtă. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. sera azaleelor şi cameliilor. pepinieră. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. colec ie de trandafiri. în apropierea intrării principale. mediteraneene. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. Vegeta ia forestieră spontană. pădure de răşinoase. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. sera înmul itor. Complexul de sere. clădiri administrative. sau mai rar. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. 6. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine.

de tip „microbiotop sau minihabitat”. Bacău). care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. înfiin at la începutul sec. să nu existe zone industriale. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi.arboretumul Simeria (jud. înfiin at în 1909. a masca zidurile inestetice. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii. vechimea şi mărimea colec iilor. având o suprafa ă de 48. pot fi amintite: . Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. de recomandat cât mai largi. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. având în acest sens îngrădiri. Bacău). pentru a completa ambientul.arboretumul Bazoş (jud.5 ha.16.grădina dendrologică Macea (jud. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. . . fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. de tipul cuştilor cu gratii. . care va fi folosită atât ca sursă de apă. Timiş). realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii.De regulă. trebuie să ocupe suprafe e importante. stâncării. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. În cazul păsărilor zburătoare. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. este necesară construirea de voliere largi. cu o suprafa ă de 60 ha. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. al XVIII-lea. Arad). cu o suprafa ă de 34 ha. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. gropi de gunoi. înfiin ată la începutul sec. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă.3. având o suprafa ă de 70 ha. al XX-lea. bazine. strâmte. perdele sau garduri mascate cu liane. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. 6. curs de apă. înfiin at în 1880. Pe ansamblu. în ceea ce priveşte frumuse ea. . Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. înfiin at în 1908. cu o suprafa ă de 20.arboretumul Dofteana (jud. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare.5 ha.arboretumul Hemeiuş (jud. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. . pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. Hunedoara). Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile.

trunchiuri de arbori. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. . asini etc. mierle. ren. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. şi pentru răpitoarele de noapte. şi padocuri acoperite. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. ce cuprinde voliere cu fazani. . caprine. pentru inerea acestora în sezonul hibernal. stârci. lama şi alpaca. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. pentru sezonul cald. cucuvele. . pelicanii.sectorul felinelor mari. cu voliere şi vegeta ie. . cinteze. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. dromaderi. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. unele specii de ra e. bivoli. .sectorul reptilelor. câini dingo. girafele. căprior.sectorul urşilor. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. libere. . grauri etc. prevăzut cu arcuri largi descoperite. zimbrii etc. gâştele. lei. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite.sectorul păsărilor răpitoare. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. cum sunt bufni e. iguane. umiditate. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. care asigură accesul unui segment important de vizitatori.. constituit dintr-o clădire. carnivore mici.. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. cormorani. de amenajările respective. cu zone largi amenajate pentru tigri. în aer liber. precum lebedele. . gheparzi etc. pentru speciile care nu pot părăsi locul. stânci. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. alpin şi subalpin etc. găini de ornament. elan. pentru sezonul estival. prin plimbare. ierbivore mici.sectorul marilor ierbivore. în care sunt găzdui i: elefan i. fie cu voliere foarte mari. vulpi. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. distan a nu trebuie să fie prea mare. uli. şoimi.sectorul rezervat pentru antilope. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. pume. de numărul de specii. în special forestieră..sectorul felinelor şi carnivorelor mici.sectorul păsărilor de baltă.sectorul primatelor. zebre. cerb lopătar. pot fi amintite: .sectorul stru ilor. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. jderi etc. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin.sectorul galinaceelor şi columbidelor. pantere. cât şi spa ii largi. pescăruşi etc. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. şerpi sau crocodili.: .sectorul cervidelor şi cabalinelor. turturele. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. pentru sezonul rece.. cameleoni. păuni. ce adăpostesc pisici sălbatice. bazin. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă.). cu luciu de apă şi vegeta ie specifică.sectorul păsărilor tropicale sensibile. râşi. . pentru diferite specii de urşi.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică.) sau spa ii deschise. bibilici. . mici palmipede. şopârle. . . ovine. De asemenea. canari. porumbei sălbatici sau de ornament. cai sălbatici. lupi. galinacee etc. . datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. ciufi.

Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. . un curs de apă. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. a eventualelor surse de poluare. care să nu depăşească 4%. precum: un lac. Astfel. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. 6. se vor prevede spa ii largi. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. În zona intrării principale. formată din planta ii forestiere. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. dar în raza de deservire a localită ii. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. de purificare a aerului etc. pădurea-parc sau parcul-pădure. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. poteci şi alei de plimbare. a unor peluze întinse de gazon. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. Pădurea-parc (parcul forestier. fântâni. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. un sit istoric (ruinele unei cetă i). nisip sau alte materiale locale. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori.17. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. cişmele cu apă potabilă. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. În unele por iuni ale pădurii-parc. sau a aranjamentelor florale. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. pot exista în incintă şi muzee. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. în mişcare. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. un punct de belvedere asupra oraşului. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. Alte amenajări. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. având produse care să nu dăuneze animalelor. şi nu numai. se deosebesc: parcul forestier. de zoologie. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. de entomologie etc. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. acoperite cu pietre. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. toalete ecologice. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică.

lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. căi de acces cu trasee mai lungi. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. a unui râu. în unele zone de interes curativ. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. numită impropriu pădure de agrement. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului.1.17. terenuri sportive etc. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. puncte de belvedere etc. expozi ia. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. stâncile. 6. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. Pădurea de recreare.5-2 ore. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. balnear (izvoare minerale. Unele elemente naturale precum mlaştinile.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. solul. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. topoclimatul. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. terenuri de tenis sau de fotbal. izvoare termale etc. cu cât terenul este mai înclinat. lipsite de vegeta ia forestieră. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. situate pe malul unui lac. De asemenea. sau de interes turistic. zone de picnic. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. pot fi ştrandurile şi campingurile. pozi ia pe versant. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. tabere şcolare. Amenajările de tipul campingurilor. . ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. Astfel. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. telescaune. telecabine. zonele nisipoase. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. hidrografia şi environnement-ul. piste pentru biciclete sau pentru role etc. falezele sau malurile abrupte. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora.). la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude .

în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. dotărilor sau diferitelor echipamente. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. vegeta ia are aspect veşted. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. Orientarea nordică a unor terenuri. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. iar solul este mai pu in umed. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. această zonă este cea mai expusă vânturilor. plajelor etc. alunecări de teren. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. frunziş sărăcăcios.. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. băl i. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. refugii) pentru a oferii adăpost. prezen a prafului. plantele prezintă creşteri foarte mici. destinate practicării unor activită i. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. pavilioane. noroi. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. Cu privire la mişcările aerului. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. altitudine etc. suprafe e umede improprii. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. De asemenea. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. În acest sens. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. vânt. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. cu privire la temperatură. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. sau spa ii adăpostite. este mai rece şi mai umedă. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. temperaturile sunt moderate. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. gradul de expunere a teritoriului. Tot în acest sens. frunze prăfuite sau galbene. fără extreme mari. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. care prin fenomenul de . temperatura aerului mai ridicată.

a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. situl sau vecinătă ile. apa este importantă sub aspectul calită ii. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. poieni. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. atunci aceasta este şi primitoare.17. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. de o acumulare mai mare sau mai mică. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. chimic sau fonic zonele din jur. capătă por iuni dezgolite. Environnement-ul. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. râu. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente.2. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. de modul de captare. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. Hidrografia teritoriului. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. natura solului. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. liziere). Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. 6. prezintă o atractivitate foarte redusă. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. . sau cu o re ea hidrografică foarte bună. de cea ierboasă. Cei care doresc să se odihnească. compozi ia şi vârsta arboretelor. dar nu neglijabilă. lac). schi nautic etc. De regulă. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. iaz. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. libere (luminişuri. În zilele călduroase de vară. ce diminuează calitatea acestora. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării.spulberare. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. a fermelor de animale. va avea o atractivitate sporită. Când o pădure de recreare este echilibrată. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. prepararea hranei. care este dată de natura sursei (izvor. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. pescuit. O zonă lipsită de un curs de apă. aerisite. regimul şi tratamentul etc. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. şi din contră. de poten ialul teritoriului. precum realizarea igienei corporale zilnice. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. filtrare şi transport al apei. În acest sens. sau ca sursă de apă potabilă. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. pârâu. de temperatura acesteia. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer.

Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. are aspectul unei păduri falnice. Aceste dotări vor fi discrete. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei./ha). cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. ce calmează şi relaxează vizitatorul. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. care determină o scădere a densită ii. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. ce induce plictiseala şi pasivitatea. bine pusă la punct. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. Codrul regulat vârstnic. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. datorită vizibilită ii foarte bune. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. capacitatea de primire începe să crească. Iarna se remarcă răşinoasele. şi este favorabilă pentru plimbări. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. indiferent de specie. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. păduri pentru plimbare şi păduri parc. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. dau peisajelor un pitoresc aparte. dispuse pe anumite trasee. cu locurile de parcare aferente. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. dar în zilele geroase cu chiciură. a culorii frunzelor etc.. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. ce au un efect peisagistic major. Sub raportul vârstei. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. ce are o densitate mică (200-500 buc. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. în func ie de fenofazele speciilor respective. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. de motiva iile şi aprecierile lor. luminişuri pentru odihnă. . elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. la agresiunile vizitatorilor. publicul larg le preferă pe cele amestecate.

reprezintă cca. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. terenuri de joacă pentru copii. zona de plimbare şi zona de regenerare. De preferat ca aici. izvoare). destindere şi pentru activită i de picnic. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. cişmele. Zona de plimbare. repaus etc. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. Zonele cu soluri reci şi umede. odihnă. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. pentru linişte. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. camping. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. vor fi evitate de vizitatori. instala ii sau echipamente. Aceasta este zona preferată de marele public. fiind astfel organizată. cu investi ii mai reduse. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. insistându-se în mod special asupra cură eniei. echipamente sanitare şi de igienă. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. prin împăr irea pe anumite zone. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. Zona de primire şi odihnă. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. obiectivele etc. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. acest lucru favorizând. ce trebuie să fie ireproşabilă. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. să aibă o textură uşoară. de cei care evadează din cotidian. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. amenajările.Pădurile de recreare se sistematizează. prezintă ponderea cea mai mare. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. soluri scheletice. aer curat. de cca. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. cu forme interesante. mult căutate şi apreciate de publicul larg. şi prezintă diferite construc ii. În raport cu întreaga pădure. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. Arboretele vor avea consisten ă moderată. . ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. să fie drenat.

Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. de la o clădire de interes general (cabană.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . han. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. smulgerea sau tăierea puie ilor.5-4 m. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. cabană. Traseele potecilor vor fi diferite. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. restaurant. rezultate prin ruperea. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. zone cu fructe de pădure etc. fiind eliminate tasarea solului. monumente. spre diferite puncte de interes din pădure. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. peşteri. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. pot avea por iuni comune. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. vestigii ale unui castel sau cetă i. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. fiind total protejate. restaurant. puncte cu vederi panoramice. care sunt interzise accesului publicului. locurile de parcare. 6. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. cu pante domoale. este constituită din diverse suprafe e. dificultatea. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. un număr sau o emblemă. camping). care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. dispersate în cadrul celorlalte două zone. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. şi echipamente specializate.3. având un specific aparte.17. nu prea lungi şi nu prea înclinate. au o lă ime optimă de 3. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. forma iuni geologice interesante etc. respectiv 4-10 km/100 ha. ruine. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. arbori deosebi i. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. întâlnite doar în anumite păduri. terenurile de joc. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. prin optimizarea spa iului în general.

în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). dalele de piatră. WC-uri ecologice. cabanelor. peluze pentru golf. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. un număr cât mai mare de autovehicule. Locurile de parcare. miniterenuri de fotbal. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. fântâni sau alte surse de apă. de 2-3 maşini. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. respectiv grupuri de arbuşti. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. masă cu scaune sau bănci. fiind mult apreciate de vizitatori. . terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. sau pot fi mici. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. formele regulate şi simetriile. groapă sau container pentru gunoi etc. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. spa ioase şi capabile să absoarbă. de amploarea investi iilor. în special pe latura vântului dominant. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. vor evita pe cât posibil artificialul. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. camping. şi pot fi: terenuri de tenis. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. în pinten. vatră din piatră pentru foc.aceste puncte bănci. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. dispuse în apropiere. capătul drumului principal). pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. loc pentru focul de tabără. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. Parcările pot fi mari. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. coş de gunoi. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. pe ansamblu. parcările pot fi: în ciorchine. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. şi să se folosească materiale cu aspect natural. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. şi variază în func ie de microrelieful specific. restaurantelor. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. respectiv nisipul. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. pietrişul. diverse amenajări pentru jocul copiilor. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. ce au ocazia să urmărească cursele hipo.

în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. cu aspect cât mai natural. . cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). cu amenajări folosite la observarea acestor specii. recreative şi turistice. incompatibilă scopului atribuit. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. geologic. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. De asemenea. floristic. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. paleontologic.The International Union for the Conservation of Nature . protec ia ecosistemelor.1.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. educative. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. pedologic sau de altă natură. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. 6. hidrologic.18.18. având o înăl ime corespunzătoare. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. speologic. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. sau parcurile cu specii de vânat autohton. Astfel spus. faunistic.

destinate cercetării ştiin ifice.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie. .Hăşmaş. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. în scop ştiin ific. sate. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. specifice. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. educativ. elemente de etnografie si folclor. conforme cu peisajul. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. construc iile (case. vile. neatinse de activită ile umane. . muzee cu specific local. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte. Cheile Nerei . educativ şi recreativ. Retezat. care servesc recreării popula iei. . .18.speciile vegetale şi animale. hoteluri. . În prezent. Cozia. drumuri. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. Cheile Bicazului . Mun ii Măcinului. Ceahlău.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică. 6.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. . beneficiind de o protec ie suplimentară. . Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. recreării şi turismului”.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane.Valea Cernei. Rodna. . Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: . activită ile de turism vor fi bine organizate. şi Semenic – Cheile Caraşului. zona rezerva iilor integrale.sunt peisaje naturale de mare frumuse e. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. respectiv fenomene naturale originale. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop.2. vegeta ie.să fie interzisă vânătoarea. floră şi faună intacte. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . hanuri sau locuin e izolate. cu flora şi fauna sa. Domogled . Piatra Craiului.să aibă forma ii geologice interesante. expozi ii.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite.Beuşni a. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului.teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. care grupează o serie de atrac ii turistice. . în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani.să fie deschis turismului organizat.zona exterioară. cultural şi recreativ.

Bucegi. rezerva ii naturale. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. În ara noastră sunt constituite în prezent. Balta Mică a Brăilei. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. vegeta iei sau faunei. rezerva ii ştiin ifice. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. 9/1973. Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. limnologice (tip l).zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea .. nu se împuşcă. Grădişte Muncelului – Cioclovina. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. următoarele: Apuseni. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. 6. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. Nomenclatura din ara noastră. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. Acestea pot fi: botanice (tip b). Vânători – Neam .3. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). lacuri şi cursuri de apă. paleontologice (tip p).18. ca parcuri naturale. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. geologice şi geomorfologice (tip g).zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. solului. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. conform Legii nr. mixte (tip m). Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. forestiere (tip f). Por ile de Fier. . se promovează regenerarea naturală. potecile vor fi bine marcate pentru turişti.

Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. rezerva iilor naturale. . locuri fosilifere. ştiin ifice sau peisagistice. cascade. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. fenomene geologice unice (peşteri. chei). educa ie si instruire în domeniul mediului. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. arbori seculari. parcurilor naturale. cursuri de apă. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie.

2. . comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. pentru speciile floricole fiind alocate doar cca.1.regimul de umiditate din sol. ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6. . .factorii ecologici climatici: . 6.factorii ecologici edafici: . Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: . Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde. . . roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare. mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult).cerin ele speciilor fa ă de: . constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. .diversitatea foarte mare a ramurilor. . florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei). speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti.îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare.vânt. proiectantul de spa iu verde creează forme. Prin acest material. Criterii de alegere a speciilor 6.lumină.2. . Astfel trebuie avut în vedere: .textura şi profunzimea solului. ce vor alcătui în final o unitate.1. . frunzelor.maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite). .umiditatea atmosferică.Cap. material care îşi schimbă volumul.fertilitatea solului. textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp. . ruginiu. 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde.rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul.costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. VI.temperatura aerului. compozi ii.diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben. volume. culoarea. Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde. .

oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze). a produc iei de masă lemnoasă).clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar).dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei. numite arsuri). se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. fa ă de cele periurbane. . . Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman. determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor). În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor. . . .altitudine. .animali.smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice. . dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare). etc.2. cloroza esutului asimilator.oxidul de sulf. 6. . . . .. numindu-se şi cea ă oxidantă. .troficitatea solului. dioxidul şi trioxidul de sulf. în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat. Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane.2. considerate cele mai rezistente). (produc căderea acelor la răşinoase. Astfel. dar şi asupra celui animal sau vegetal.monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul). fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze.factori geomorfologici: .compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri.factori poluan i. Dintre aceştia : .fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. .compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze.pantă.factori biotici: . Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie. fertilizare. .con inutul de schelet.vegetali.factori antropici: .configura ia terenului. plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere. . prevenirea şi combaterea dăunătorilor. . .expozi ie.

. Particularită ile biologice ale speciilor 6.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii. ecotip.umbrirea clădirilor. arboretele tinere fa ă de cele mature.rezistente Exemple de specii: . Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză.rezistente la plumb – pinul silvestru.pigmentări. reducerea creşterilor. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase. La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare . condi iile de temperatură şi umiditatea aerului. tuia. . arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale.2. cum se integrează în respectiva compozi ie.2. industria metalurgică şi chimică. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea. frasinul. zămoşi a de Siria.1.rezistente la bioxid de sulf – alunul. . 6. etc. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie.mijlociu rezistente . din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii.unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. .foarte sensibile . piracanta.condi ii de mediu – specie. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta. intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv.pădurile de recreare. Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. bradul de Caucaz. coacăzii.praful rezultă din întreprinderile industriale. fenotip.). dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. subspecie.3. fabrici.aliniamente. Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”.3. . . corcoduşul.rezistente la fluor – mesteacănul. . propor ia poluantului în atmosferă etc. . fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată.sensibile . . din arderea combustibililor solizi şi lichizi. chiar un aspect de bronzare a frunzelor). In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: . stadiu de dezvoltare. platanul. ce talie vor avea exemplarele respective.

obovoidă. Astfel. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . a boschetelor. şi cea având contur sinuos.7 – 15 m. speciile lemnoase volubile. a prafului. italica. sferică. .zonele verzi de mici dimensiuni.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . Berberis thumbergi. Larix decidua. Pinus strobus. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. agă ătoare sau chiar târâtoare. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. . Juniperus hibernica.15 – 25 m.liane. mai mici de 1m. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică.2. Acer pseudoplatanus.arbuşti. ovală.arbori de mărimea I .3. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . conică. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. Morus alba. Populus simonii. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. precum şi re inerea gazelor de eşapament. că ărătoare. . tabulară. De exemplu. Populus nigra cv.peste 25 m. În tabelul nr. Abies alba.. Thuja occidentalis var.în lungul arterelor. speciile cu înăl imi sub 7 m. Picea abies. . arbuşti mijlocii 1 – 2m. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. arbuşti pitici. a II-a . Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. a III-a . în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. etc. Prunus mahaleb. 6.2. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit.realizarea gardurilor vii. fastigiata.

aliniamentele stradale.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase.3. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: . Betula pendula. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. pentru protec ie împotriva radia iei solare. umbraculifera Carpinus betulus. Cerasus avium.mascarea obiectelor inestetice. . Populus tremula. ulm de munte. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază. Tilia cordata. Cotoneaster horizontalis. cireş păsăresc.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. frasin. nana. Pinus sylvestris. . Salix babilonica. salcie căprească.zona de primire a pădurilor de recreare. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. a prafului şi a vântului. larice. mesteacăn.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. caragană.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. . forma „pendula” la diferite specii precum: fag. Robinia pseudoacacia var. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră.3. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic. varietatea „Globosa” la diferite specii. Juniperus communis ssp. 6. Juniperus sabina. Pinus nigra. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. Ulmus minor.2. Fagus sylvatica.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . Juniperus horizontalis. dud negru. . având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. . Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: .

romboidală.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. tortuosa) sau pot fi geniculate. ovoidă. 6. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. .2. fie pendentă. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. mărimea şi culoarea acestora. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină.3. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). castan) sugerează puterea. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). platan. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. paltin.2. lanceolată. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. Unele specii au frunze simple sau compuse. obovată. eliptică etc. Salix babilonica. etc. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. Chamaecyparis lawsoniana var. fie verticală. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. peluze. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. Forma. fie orizontală. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma.3. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. Speciile cu tulpini că ărătoare. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. imprimă un sentiment de linişte. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. Ramuri pot fi drepte. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. sau chiar târâtoare. pendula. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului.5. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar.4. la marea majoritate a speciilor. pot fi sinuoase. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). 6. Trunchiurile. imprimând anumite sentimente. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. mici sau mari.

„Golden” Magnolia kobus Abies concolor. În tabelul nr. Speciile cu frunze mici.. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat.. pu in incizată dau adânc incizată.Marginea limbului poate fi întreagă. Juglans sp. Ligustrum ovalifolius. luminos (primăvara). la verde închis. Hedera helix. Sorbus aria. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. la care verdele se combină cu alb. ca în cazul mesteacănului. argintea.). Thuja occidentalis f. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. galben sau chiar roz şi roşu. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). Eleagnus angustifolia. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). Acer negundo. Robinia sp. biota.. alb argintiu. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. Aesculus sp. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud.. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. precum cele ale speciilor: Acer negundo. precum şi diferite exemple de taxoni. Pyrus elaeagrifolia. la galben–roşu ruginiu (toamna). ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. Gleditsia sp. Populus alba Picea pungens var. Speciile cu frunze mari. Astfel. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. „Aurea” Thuja orientalis f. Tilia tomentosa Juniperus sabina. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). Hippophae rhamnoides.) sau mari (Ailanthus sp. până la verde intens (vara). mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. Carpinus betulus. compuse. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. Euonymus europaeus.

3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. Hedera helix.2. crem sau galbene. Crataegus sp. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. Pinus strobus Abies alba. Ligustrum vulgare albă . hybrida. Pinus cembra. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. niedzwetzyana. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. Berberis vulgaris var. Pseudotsuga glauca. Pinus excelsior. Phyladelphus coronarius. Syringa x. Robinia pseudoacacia. pissardii. Picea abies. Prunus cerasifera var. Forma şi culoarea florilor.verde închis roşu. forma. Acer platanoides var. purpuriu Picea pungens var. Pyrus sp. Catalpa bignonioides. atropurpurea. Taxus baccata. În tabelul nr. Sophora japonica. Malus pumilla var. Gama de culori ale florilor este destul de variată. purpurea. Magnolia kobus. Alnus glutinosa. rubrum 6. Deutzia scabra. vanhouttei. Buxus sempervirens. Juglans regia Fagus sylvatica var.. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe.. Aesculus hyppocastanum. Spiraea x. Corylus maxima var. Hibiscus syriacus. glauca. Prunus avium.3. purpurea. Acer paltanoides var.6. purpurea.

Magnolia x. Forsythia suspensa. Amorpha fruticosa. Chaenomeles japonica. Laburnum anagyroides. Diervilla florida. Prunus armeniaca. exceptând albastrul pur. carnea. soulangeana Prunus sp. cu toate varietă ile şi soiurile sale. Colutea arborescens. Hibiscus syriacus. Phellodendron amurense Spiraea japonica. Chaenomeles japonica. Syringa vulgaris.. primăvara timpuriu primăvara . Cornus mas. Laburnum anagyroides. Prunus cerasifera var. Hybiscus syriacus. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. Diervilla florida. Malus floribunda Hedera helix. cu siguran ă că speciile genului Rosa. Dintre toate speciile lemnoase. Spiraea salicifolia. Tamarix ramosissima. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. pissardi. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara.. Cotinus coggygria. Kerria japonica. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. Prunus persica. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. Magnolia kobus. Cornus mas. Magnolia stellata. Forsythia sp. Buddleia davidi. Liriodendron tulipifera Aesculus x.

budleia. pseudobace) este variată de la specie la specie. Culoarea fructelor. dar mai ales în perioada hibernală. Ptelea trifoliata. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. neliniştit. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. Spiraea salicifolia. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. contribuind prin forma.3. Rosa canina. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor.2. în sezonul estival sau autumnal. ca lumânările (castan porcesc. mari (Viburnum opulus var. amorfă) constituie un factor stimulator. Berberis vulgaris. Viburnum opulus. lemn câinesc. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. Hibiscus syriacus. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. Sambucus racemosa. Sophora japonica. Cotoneaster horizontalis. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. 6. Rhus typhina. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. Crataegus monogyna. Colutea arborescens roşie albă .vara toamna Mahonia aquifolium. Syringa vulgaris. Kerria japonica Aesculus sp.. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. Liriodendron tulipifera. Spiraea japonica. iritant. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant.7. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. glicină. atribuind ambientului un aspect dispersat. Inflorescen ele sferice. mălin) calmează şi relaxează.

Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. Ligustrum vulgare. Abies alba. Picea abies. ci separat. Catalpa bignonioides. probabile pentru perioade de 5. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. 6. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza.3. 10. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. De exemplu. Prunus spinosa. Există şi specii cu creştere foarte înceată. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. salcâmul. unii poluan i din aer sau din sol. precum cimişirul şi tisa. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. Gleditsia triacanthos. Mahonia aquifolium. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. calitatea terenului. Viburnum lantana. De obicei. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. Lonicera nigra. diferi i arbuşti. Cotoneaster nigra. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. 20. Thuja occidentalis. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. . Fraxinus excelsior. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. Platanus sp. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. 40 ani de la plantare. Robinia pseudoacacia.2.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. mesteacănul.8. iar plopii. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. Ambientul (noxe.

boschete. în puncte liniştite. ASOCIEREA. fără agita ie. pot fi folosite solitar sau grupat. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. care nu se regăsesc în efectul ob inut. .1. grupuri. labirinturi. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. frunze.Cap. fie ele arborescente sau arbustive. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. masive. Arborii solitari se amplasează pe peluze. iar cele decorative prin trunchi. pâlcuri. lângă clădiri. garduri vii. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. coloritul fructelor). sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. sub diferite moduri. curtine. sau duc la costuri suplimentare. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. Exemplarele lemnoase. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. VII. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri.

ob inându-se în final un perete verde. pe un contur drept sau sinuos. de regulă bine între inute şi amenajate. trunchi de piramidă. în aceste ultime cazuri. foarte înalte cu h > 3 m. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. mici cu h = 0. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. sistemul Cossonet). gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. ce are amenajate numeroase poteci. mai rar două sau chiar trei. înalte cu h = 1 – 3 m. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv.5 m.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. Ca regulă generală.. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. După înăl ime.5 – 1 m. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. cu exemplare foarte apropiate. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. . formate dintr-o specie. două sau trei rânduri. (gard belgian.

constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. care să constituie fondul principal. şi coroană bogată. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. . dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. sanitar. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. de mascare. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. În cazul plasării inverse a speciilor. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. . tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. protec ie şi linişte. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. ce le eviden iază pe primele. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. solu ie destul de controversată. . cu un aparat foliar bogat. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. de apărare împotriva vântului dominant. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele.garduri vii decorative. mai deschis la culoare. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. în care sunt prezente multe bănci.După scop gardurile vii pot fi: . solemnitate şi hotărâre.garduri vii de camuflare sau de mascare. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. folosite ca garduri de limită.garduri vii pentru protejare. Astfel. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. de preferat o specie locală. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. de izolare vizuală şi fonică. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. În orice caz.

Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. dispuşi inelar. destinat odihnei pasive. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. apoi de cele de talie mică. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. lângă care să existe grupuri de flori perene. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. patrulater sau pentagon. existând în apropiere şi un luciu de apă. . şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. În cazul clădirilor monumentale. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. pentru mascarea acestora. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone.

La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. pinul strob. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. creându-se o stare de calma atmosferic. protec ie împotriva soarelui şi vântului. dârmox). urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. în mod excep ional 4 intrări. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. mesteacăn. de regulă dispuse circular. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. specii rezistente la vânt. pentru mascarea limitelor. adaptate condi iilor locale. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. lemnul câinesc. statuie. pinul silvestru). Un boschet prezintă 2-3. iar în interior numeroase bănci. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. fântână arteziană). Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. la tasarea şi în elenirea . cimişir. parcuri) masivele se situează spre periferie. În spa iile verzi urbane (grădini. constituit dintr-una sau mai multe specii.

creându-se impresia de monumentalitate. cu fructe şi port interesante.1. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. înso i i de 1 tutore. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii.2. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. Astfel. cu înflorire abundentă.solului. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. se folosesc puie i de talie mică. În func ie de speciile întâlnite în masive.2.2. se evită ambalarea. . dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. acestea pot fi transparente sau opace. 7. Vârsta. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). Totuşi. Astfel pentru aliniamentele stradale. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). unde se doreşte realizarea unui masiv. urmată de toamnă. care limitează priveliştea şi perspectiva. În general. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. de la scoaterea din teren şi până la plantare. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. puie ii cu rădăcini protejate. largi. 7. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. imediat după dezghe ul solului. a II-a şi a III-a. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. a I-a. înfiin area scuarurilor. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului.2. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. în acest caz balul fiind înghe at. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje.

Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. cu ramuri până aproape de sol. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac. fie dintr-o pepinieră.60 (0. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari. situate în locurile accesibile macaralei.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani).transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică.0 x 1. . sunt necesare mai multe opera iuni: .60 (0. fie din natură. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare. 7. datorită dimensiunilor. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ.70) m pentru arbuşti (3-5 ani). Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului. cu o coroană uniform dezvoltată. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini). a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ.80 x 0.30 (0.2. Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului.0. De asemenea. . se tasează uşor şi se udă abundent. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale.5 (0. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa.3. . . De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele. iar înăl imea 8-10 m.40) m pentru puie ii de talie mică. .0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi. . Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ. remorcii. La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului.40) x 0. pe tulpină deasupra coletului.70) x 0. etc.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului.0. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ. înăl imea şi grosimea la colet.0. .extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii.5 t. camionului. cu sistemul radicular mai compact.30 (0.Ca regulă generală orice puiet. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: . creată în acest scop. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0.1.alegerea exemplarelor. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate.

Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune.3. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. ciuperci). numărul rândurilor (1. Solul se mobilizează primăvara şi toamna. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger.7. 2 sau 3 rânduri. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. la o adâncime de 20-25 cm. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. în timp.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. Fertilizarea. în Fran a. timp de 2-4 ore. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. partere. 7. ce au un efect estetic deosebit. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. Astfel. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor.3. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. K. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale. până la 0. urmând ca mai târziu. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii.2.4 rânduri. cu norme bine stabilite.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . reluată mai târziu în timpul Renaşterii. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic.2. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. 7. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze. P.5 – 1.4. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha).1. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. rânduri sau la încrucişarea aleilor. .3. uniform. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv.

Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o.În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. Forma Cossonet se realizează tot în aliniament.forma literei „U” . Pe măsură ce cresc. rezultând astfel un trunchi vertical scurt. iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze. forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă).5 m între ele. piramidale. şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . se aleg ultimii doi. ob inându-se forma literei V. În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele.piramida . cu fructifica ie cât mai abundentă. cu ramuri cât mai multe. În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm. iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc.40 cm deasupra solului. rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. la distan a de 60 cm între ele. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. .vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor.forma Verrier . În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate.forma Cossonet . În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i.cordonul oblic bilateral (gard belgian) . La exemplarele cu so . columnare.

iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. pe o sârmă . iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. Coroana formată. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. ceilal i îndepărtându-se.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. Astfel. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. dispuse în acelaşi plan. se orientează vertical pe doi tutori. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. ce a fost retezat la 40. 6 sau 8 bra e verticale. are forma unui „U” dublu sau triplu. 80 sau 120 cm de la sol. Fiecare pereche porneşte din axul principal. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 .

60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). cu o deschidere a bra elor de 50 . aceşti lăstari se scurtează la 30 cm.80 cm. Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. la o înăl ime de 30 cm. dar la o înăl ime de 80-90 cm.(spalier). aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. . Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. se înlătură lăstarii. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. La lungimea de 70 . Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. În al doilea an. iar cei doi lăstari terminali. sub un unghi de 60o între ei. După 30 cm. aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric.

) Se execută primăvara devreme. Populus sp. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. 7. de 1-2 m lungime (Acer negundo. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi.3. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. la înăl imea de 20-25 cm. Tunderea se execută în anii următori. În primul an de la instalare. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. . pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. După atingerea înăl imii dorite. tisă). tuie. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm.3. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. prin scurtarea lujerilor prea lungi. la exemplarele plantate în aliniament. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. mai rar toamna târziu. ienupăr.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. tăierea se face cu cca. 0. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual.

rezultând în final o îngrămădire de exemplare. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. După câ iva ani. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . cu coroane înghesuite. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. sunt de regulă mult mai viguroşi. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. Se recomandă rărirea periodică. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. Lăstarii ob inu i prin recepare. grupuri. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie.3. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. 7.4. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. iulie. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu.

Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi. reducerea consisten ei. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. în pădurile echiene de codru şi crâng. fiind inestetice. respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. 20-30 ani. . mărirea efectului decorativ al unor exemplare.5. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. 7. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice). respectiv atunci când se realizează consisten a plină. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . ob inându-se un număr optim de exemplare. . în condi ii nefavorabile de vegeta ie. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. . în cca. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). Se aplică rărituri mixte sau combinate.3. .se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. cu o periodicitate de 3-5 ani. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. îmbunătă irea stării fitosanitare. cu o periodicitate de 3-5 ani. . în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor.materialul rezultat nu se recoltează. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. din 3-6 (10) ani. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. a unor poteci.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor.monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. în apropierea locurilor de sta ionare.

respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. cu foarte multe nişe ecologice. păduri de plopi euroamericani). Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. buruieni). de speciile forestiere folosite sau prezente. amestecuri de fag cu răşinoase. bolnavi. se pot adopta diferite tratamente. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat.3. făgete. 7. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări.6. deoarece circula ia este complicată (semin iş. . marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. rup i sau doborâ i. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. în vederea atingerii unui anumit scop. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. dar pentru oameni antrena i.

. . .forma.sp. în fa a speciilor arbustive sau arborescente. în marginea rondurilor sau rabatelor. 8. . Narcissus sp.1..forma şi culoarea fructelor. Alyssum sp. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii. .înăl imea. cu aspect de tufă . forma... . Malva sp. Tradescantia sp.1. În acest sens se deosebesc: . Tagetes sp. . a modului de creştere şi ramificare. Acestea se folosesc grupat. . Aubrieta sp. culoarea şi mărimea frunzelor. Tulipa sp.. 8. Muscari sp.. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia. în sensibilizarea oamenilor la frumos. . Hyacinthus sp.. a rabatelor pe peluze. VIII.ciclul de via ă. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8. platbande sau grupuri pe peluze. Galanthus sp. Delphinium sp.. precum specii din genurile: Lilium sp..2.Tropaeolum majus. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: .sp.specii de talie mare. Tulipa sp.1.sp. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde... Ageratum sp. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. .forma tulpinii (portul).specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm.. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile. . cu port târâtor (sau pendent) . partere. Ageratum mexicanum sp.. al sezonului de vegeta ie.. precum specii ale genurilor: Petunia sp. Lobelia sp. precum Crocus sp. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite.culoarea.. Gladiolus sp. peste 50 (60) cm. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: . cu tulpini ramificare. Calistephus chinensis.. Saponaria ocymoides.. mirosul şi modul de asociere ale florilor. Sedum sp. . Acestea joacă un rol psihologic fundamental.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm. Acestea se folosesc pentru rabate. Salvia splendens. precum şi în mozaicuri. covoarelor.Cap..1.. în componen a bordurilor. Salvia sp. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens. .cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici. în planul apropiat de privitor..Tagetes sp.

Polygonium sp.. clopo ei. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde.. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. cu tulpini că ărătoare .. Agave sp. Sempervivum sp. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. Astfel. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată.1... roşu grena. cu tulpini simple.. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). cu segmentele filiforme. Forma. mărimea şi culoarea frunzelor În general. la început. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. precum regina nop ii şi micsandrele. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. Pyrethrum sp. roşu sau grena. chioşcuri pentru odihnă). mărimea şi culoarea frunzelor.sp. locurilor pentru sporturile uşoare. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei.) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis.4. . dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. Ricinus sp. mo ul curcanului. Delphinium sp. florile fiind nesemnificative. lalelele papagal. Begonia sp. . Unele frunze sunt mari. Papaver sp. 8. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. Tulipa sp. Lilium sp. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). precum verbena şi crinii.. erecte Impatiens sp. a sta ionării. culoarea.. Forma. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. la florile simple poate fi pală. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. argintiu sau cenuşiu. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp.1. până la albastru. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă... Nuan a culorii poate fi diferită. recomandându-se a se folosi în planul apropiat. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. în jurul teraselor. Portulaca sp.).. Humulus lupulus.sp. altele sunt mici şi mărunte. iar altele puternic fidate.sp.Ipomea purpurea. cu tulpini volubile .. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. 8.. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. roz. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. creasta cocoşului. Iresine sp. în cazul petalelor tomentoase. .. galben.Lathyrus sp. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ.. culoarea şi abunden a frunzelor.3..

fiind aripate. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie.plante anuale semirustice (Begonia sp. ca o continuare a florilor. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite.1.plante anuale sensibile (Celosia sp.5.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite.plante anuale rustice. Cineraria sp. florile se îndepărtează. vara.. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. 8.) se seamănă în sere calde. În unele situa ii. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: . Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire. fiind o sursă de amuzament pentru copii. iar primăvara vor înflori. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare. Mo ul curcanului (Amaranthus sp. . iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. .) are fructe persistente şi decorative. Zinnia sp. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii.6.8.. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a..1. . care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie. men inând efectul decorativ. de culoare roşie sau roză. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. Calceolaria sp.

în lungul apelor sau pe luciul lor. tuberobulbi. Chysanthemum sp. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an.Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. jardinierelor. Hyacinthus orientalis. pe stânci sau pajişti. . ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor. teraselor. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. Narcissus sp. rizomi.decorarea balcoanelor. tuberobulbi.7.. 8.) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit. Dahlia sp. Gypsophyla sp.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e. geophite – ce au bulbi. rizomi. bordurilor. sau semirustice (Canna indica.. Papaver orientalis).. Polyanthes sp.1.. rădăcini tuberizate.. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale. în general. rondurilor. pentru: . . Hosta plantaginea. rabatelor... Speciile floricole pot fi folosite. Iris sp.. Aquillegia sp. Acestea pot fi rustice (Anemone sp.decorarea spa iilor verzi.. Gladiolus sp. covoarelor. ferestrelor. Lolium sp. mozaicurilor. cămări. Convallaria majalis. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. depozite) ferite de înghe (4-10 oC).

. Rudbekia sp. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. instalând specii de talie mică în prim plan. forma şi culoarea florilor. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. specifice plantelor anuale.2. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. perioada şi durata de înflorire. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. treiajelor. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale.decorarea stâlpilor. mijlocie (Petunia sp. chioşcurilor. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. witrockiana). în special lunile de vară.. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. rabate.). asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. narcise. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. 8. bănu i (Bellis perennis).. mărimea. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor.). Culturile cu plante anuale. înăl imea plantelor.). partere). Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. Ageratum mexicanum „nana”. muscari (Muscari sp.). narcise (Narcissus sp. pergolelor. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. ghiocei. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. zidurilor. fie numai specii perene. printre care se introduc plante anuale. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. fie mixt.ca flori tăiate. În func ie de perioada şi . Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. fiind amplasate în locuri intens frecventate. de talie înaltă (Phlox paniculata. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. bujori. stânjenei. . Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. crizanteme. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. costisitoare. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. Tagetes sp. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. numă-uita (Myosotis sp. forma şi nuan a frunzelor. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. Portulaca grandiflora). în trepte. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. cu port de tufă sau covoraş.

perlit şi turbă în diferite propor ii.. se deosebesc: . desfundat. . pământul de lemn.. etc. mobilizarea superficială a solului. con inutul de substan e nutritive. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. modelarea terenului... textură.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri.. Erica sp. pământul de ace de răşinoase. Myosotis. . Dianthus sp). s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile.3.. pământul de ericacee.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. 8. pământul de pădure. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . bine organizate. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. pământul de turbă. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. Iris sp. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare.durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. În general.1. . textură. Tradescantia sp. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora.soluri alcaline – (Anemone sp. Viola. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. compostul de grădină. Asparagus sp. superficiale (Primula sp. . mărun irea bulgărilor. elemente nutritive.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor.3. Galanthus) sau bienale (Primula. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. elina.. capacitate de re inere a apei). După valoarea pH-ului. pământul de frunze. Asparagus sp. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. Calluna vulgaris). de răsadni ă.soluri acide – (Coleus sp. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. Instalarea speciilor floricole 8. de turbă) . ferigi). Cheiranthus cheiri). Dianthus sp. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos. structură. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole..soluri neutre – majoritatea solurilor. Gladiolus sp. Crocus. rădăcinile de ferigă şi nisipul. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. Narcissus. În func ie de sol. Hyacinthus... Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. Bellis) cu speciile anuale. nivelat. brumărele). Amaryllis sp. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. Acestea se deosebesc prin pH. permeabilitate.. pH. ..

de cca. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. Muscari.2. Alyssum.3.3. transplantarea apare necesară atunci când . ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. Mathiola.(Iris sp. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. Lilium sp. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. comparativ cu înăl imea plantei. Narcissus. Hosta plantaginea. Hyacinthus. bulbii acestora să se înrădăcineze.8.). Crocus.). până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. Dianthus. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. Impatiens. Begonia). La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia.3. 8. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. unde se vor dezvolta şi înflori.. Fuchsia. Amaranthus). Galanthus. Paeonia). La plantare. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. La speciile perene. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. Hemerocallis sp. dar nici să se stânjenească reciproc. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare.. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. 2 – 2. Viola. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. Sedum) distan ele pot fi mai mari.5 cm grosime. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. Myosotis).

. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi.datorită înmul irii naturale ale plantelor. fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. . fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă. . iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. . transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. În această categorie intră următoarele lucrări: . Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. cu rolul de a ob ine plante viguroase. . la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie.înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie. . . .ob inerea unor forme caracteristice. . Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . obligatorii sau facultative.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei.suprimarea păr ilor aeriene.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane.tutorarea şi palisarea. copilitul.irigarea. . cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie.4.reglementarea înfloritului. această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. când plantele nu suferă deloc. Pentru ob inerea de tufe bogate. unele nu mai înfloresc în acel an. acestea stânjenindu-se în dezvoltare. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. bobocitul.tunsul plantelor. 8.aplicarea îngrăşămintelor. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. suprimarea tijelor florale vestejite. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. spa iul devine insuficient.combaterea dăunătorilor biotici. intrând mai devreme în vegeta ie. de perioada înfloririi. Ciupitul se execută cu unghia.

de obicei terminată cu o floare (crizanteme. Pelargonium sp. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat.. în acest caz întârziindu-se înfloritul. Petunia sp. .formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. ochiul boului). Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. garoafe. pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. urzicu ă (Coleus sp. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare.. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. Se aplică la crizanteme. garoafe). gura leului). de dimensiuni mai mari (crizanteme. trandafiri. hortensie.). pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. bujori.

dalii).Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri.. . Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. Lathyrus. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. Tutorii pot fi din lemn. metal de dimensiuni şi tipuri diferite. trestie. Ipomea). mase plastice. în func ie de specia respectivă. mai ales în perioada de înflorire abundentă.

deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. după o prealabilă uscare şi mărun ire. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. etc. temperatura mediului înconjurător. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. sere. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. riguros selec ionate. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. lalele. microbiologice. cenuşă. făina de oase. narcise. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. făina şi rosătura de coarne. În această categorie intră: excrementele de mamifere. intensitatea luminii. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. de păsări. uneori superfosfat. ob inânduse solu ii prin fermentarea. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. chimice. maxim ora 10. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. solul. azotatul de amoniu. spălarea şi răcorirea plantelor. fiind indicată udarea diminea a devreme. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. ca regulă generală. la care se adaugă apă. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. bioxidului de carbon şi a altor gaze. . solarii. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. a îngrăşămintelor organice solide. sulfatul de potasiu. ciuperci). Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. după trecerea perioadei de înflorire. :30. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. ghiocei. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. 1:20. clorura de potasiu. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. Îngrăşămintele se aplică. bogate în potasiu: sarea potasică. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. cu valen e simbiotice. umiditatea şi mişcarea aerului. timp de două săptămâni. mustul de bălegar.

organele subterane (bulbi. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. rizomi. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. frunze. sensibile la temperaturile scăzute. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. pentru a nu se produce vătămări plantelor. şi peste vară. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. măcar odată pe an. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. Acest strat men ine solul umed. tuberculi. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. periodică a diferitelor exemplare floricole. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. sau talaj. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). bulbii sau rizomii. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. uneori chiar săptămânal. la geofitele semirustice. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. în martie–aprilie. . manual sau cu ajutorul săpăligilor.sau noaptea. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora.

masive de arbori) sau nevii (stânci. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. grupuri statuare. brânduşe. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. datorită nuan elor de verde. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. După destina ie. aranjamente florale. formată în special din graminee. ce înfră esc abundent. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. . atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. 45 oC. în zilele cu temperatură ridicată. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie.rustic. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). iar în cazul asfaltului de cca. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. cărămidă. IX. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. lalele). În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. gazonul se încălzeşte mai pu in.pentru terenuri sportive. În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). pentru a forma un covor des. narcise. elemente arhitecturale. arbuşti.Cap. De exemplu. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri.pentru peluze. recreative sau sanitare. 30 oC. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. având aspectul unor pajişti naturale. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. . Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. asfalt sau beton.1. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. cu . fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. luciu de apă). clădiri. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. pietriş.

cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. ci în amestec de minim 3 specii. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. uneori 40–50 cm (Poa pratensis. Poa annua).2. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. tufele sunt înghesuite foarte mult. înfră ire slabă. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. având aspectul unei fâne e înflorite. Bromus inermis). Viola arvensis. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. rugbi – 6. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. de rezisten a la bătătorire sau tundere.5 cm... . La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. Gypsophylla muralis. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). rădăcinile sunt relativ superficiale. aspre.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. Campanulla sp. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. . grosiere. Reseda lutea. Alyssum maritimum. Alopecurus pratensis. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure. Matricaria chamomilla. frunze mari. Calendula officinalis. la 12–20 cm. umiditatea din sol.3. rezisten a la temperaturi scăzute. Agrostis tenis. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. 9. capacitatea de refacere după tundere.5 cm. Papaver rhoeas. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. rămânând suprafe e nude de pământ. Festuca rubra. dar speciile se comportă diferit. la tundere.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. crichet – 2. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. de diferite desimi. Deschampsia caespitosa. 9. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. tenis – 0. Bellis perennis. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. Lollium perenne. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. rezisten a la bătătorire. lăstărire. aceasta dispare.5 cm. Cynonurus cristatus). . După înăl ime: . rapiditatea de creştere. Agrostis stolonifera. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis.5 cm. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. Iberis semperflorens.

cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). 9. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. date de condi iile specifice ale ării respective. alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. Decaparea . în cazul în care solul existent este corespunzător. cărămizi. dar şi executarea drenurilor.3. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren). gros de cca. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). toamna în august–septembrie şi nu mai târziu.5 cm. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. îngroparea cablurilor electrice. . a instala iilor de irigare. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. cu un aspect nefavorabil. .2. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele).cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . dacă există sisteme de irigat. terenul se grăpează. iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător. dar şi vara. calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. De asemenea.5 – 2. de specie. 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. Metode şi tehnici de semănare: .1.manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. După semănarea manuală. instalând toate speciile crescute natural. se ob ine un gazon prea rar. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . moloz. zgură. amestec şi condi iile de sol. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. Dacă norma este prea scăzută. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. adâncimea de semănare va fi mai mică.3. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). a canalizărilor. acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite.9. În diferite ări se aplică norme diferite. ci cresc lateral. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului.mecanic . o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. precum şi costul mai mic.

9.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). După aceste opera iuni. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. Dacă solul are o cantitate mare . se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. fosfor şi potasiu. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). apar muşchii şi numeroase buruieni. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. care nu sunt preten ioase. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. iar gramineele se răresc. Se recomandă tunderea pe timp ploios. 30 x 30. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. groase de 2-4cm. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. după care se sparge şi se mărun eşte elina. care pot fi rulate.4. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. sau mecanic cu maşini speciale. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială.

Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. înainte de înflorirea buruienilor. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole).de calciu. . pentru compensare. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. trebuie mărită cantitatea de fosfor. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective.

de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. de intimitate şi uneori de regres.20 m).mişcarea orizontală. . Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. importan ă şi lă ime. pentru terenurile orizontale. . apare un sentiment plăcut de protec ie. având 0. creează impresia de avansare. X. organismul nu depune efort. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. ordine şi propor ie. de refugiu. 10. sunt de obicei largi. . implică o diminuare a efortului. . fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). grădinile alpine.mişcare ascendentă. călare sau cu bicicleta. . elemente arhitecturale. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . perspectivele. îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării. pentru obiective bine determinate. justificate de prezen a diferitelor obstacole. flori. oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). ce este binevoită la întoarcerea din plimbare. mai sigură. inestetic şi nefunc ional. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori.de indispozi ie (de închistare) . ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare).1.de amuzament. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. pentru stilul geometric. mai stabilă. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . de cucerire a spa iului înconjurător.7 m lă ime. sau conduc spre un obiectiv principal important. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces.pentru ceea ce este rigid.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut.mişcarea descendentă. În func ie de natura circula iei.5 -0.Cap. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi. . divertisment. în meandre pentru traseele sinuoase. . Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător.pentru ceea ce este viu sau în schimbare. şi în echilibru cu for a gravita ională.de stimulare. pentru terenurile cu denivelări. au o lă ime mai redusă (minim 1. măreşte aten ia. influen ând sentimentul de veselie. curiozitate .

Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. lian i sau materiale hidrofobizate. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . de forme diferite. cel pu in cu fa a superioară netedă.cele neregulate în „opus incertum”. Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. dale.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. este folosit în pădurile de recreare. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. mozaic. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. dalaj antic. iar cele deschise obosesc ochii). macadam. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. pietriş. . asfalt turnat sau cilindrat. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. corelată cu ambientul. pătrate. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. tip zidărie. Căile împietruite cu pietriş de carieră. Pământul. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). beton.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. pavele. . ceramică sau marmură. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . cărămidă. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. dalaj englezesc.

Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. fără frânturi. senza ia de răcorire şi de prospe ime. căderi de apă. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. Caltha palustris). sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. geometrică. elipsoidale. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. prin deschideri de perspective. uşurin a între inerii. . Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. cărămidă. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. Apele stătătoare (numite impropriu. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. în locurile cu erodare puternică. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. iazuri. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). egală cu lungimea medie a pasului omului (0. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. dreptunghiulare. asemănător cu malurile opuse. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. realizate de obicei pe stâncării. pâraie. de mişcare. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. pătrate.pe gazon. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. la o distan ă între centrele de greutate. ale fiecărei dale. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. dar fără a fi simetrice. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. trestie. având rolul unui factor calmant în peisaj. fântâni. bitumului. dar poate fi ameliorată. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă.65 cm). lacuri. Când cursul apei este însorit. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. făl uită.60-0. 10. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici.2. din beton. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). Malurile se vor amenaja prin terasare. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare.

acestea dau impresia de putere. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. de la câ iva metri pătra i la câteva sute. . în mod progresiv. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. de solidaritate monumentală. privit dintr-un loc potrivit.bazin cu cupă florentină în mijloc. O perspectivă bine concepută are echilibru.bazin cu jeturi orientate spre periferie. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). fiind compusă dintr-un obiect potrivit. Grădinile alpine au suprafe e variabile. .4. . Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. şi pot fi amenajate într-un mod special. 10. folosite pe timp de noapte. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime.3. mărime şi culori. colorată diferit chiar. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. . obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. în mod artificial. Grădinile alpine creează. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. muntos. iar când sunt mici şi grupate. fie vor fi aduse. Când sunt de dimensiuni mari. combinată cu lumina artificială. 10. la o oarecare distan ă de clădiri. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific.fântână cu taluz cu cascadă. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. un microrelief accidentat. cu o vegeta ie specifică.

Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. .dispunerea blocurilor de piatră. arcadele şi porticurile. situate în spa iile verzi. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. Acestea se pot construi din lemn. la capătul aleilor. . .Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. subalpin. va fi pe cât posibil frământat. a domina. teatrul verde. lăsând spa ii mari între ele. pergolele. pode e şi poduri. cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. scările. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . zăpadă. deşertic. fiind amplasate pe esplanade. . belvederile.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. destinate adăpostirii vizitatorilor. coloanele. balustradele (parapetele). vase decorative. accidentat. a orchestrelor sau a fanfarelor. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. beton. cele mari în planul din spate. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. cu turbă şi nisip.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. hexagonală sau octogonală. chioşcurile. înghe . în pie e sau în punctele de perspectivă. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. într-o formă simplă dar estetică. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. numite chioşcuri descoperite (naturale).5. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. la marginea apelor. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. treiajele. în pantă sau se va crea artificial. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. 10. sau cărămidă. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. pătrată. grupuri sculpturale. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . a men ine.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. pentru ca pământul să se taseze suficient. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. bănci şi scaune (mobilier de grădină). suporturi pentru plante. construc ii uşoare. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură.aşezarea unui strat de pământ de elină. .

ce prezintă ca elemente de sus inere. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. fiind amplasate la capătul aleilor. . Acestea se confec ionează din piatră. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. atât la soare cât şi la umbră. folosite pentru decorarea unor pere i. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. cărămidă.4-3. lemn. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. grup sculptural. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. beton. fontă. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. cărămidă. înăl imea 0. fier. Pot fi cu sau fără spătar. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. compartimentarea unui spa iu verde.5 m. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. lemn. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. în lungul aleilor largi. de obicei cu înflorire abundentă. ce acoperă por iuni de alei sau terase. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. cărămidă. oferind refugiu împotriva insola iei. metal. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. beton armat. stâlpi verticali (piatră. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. din diferite materiale de construc ie.4-0. Scările accentuează orizontalitatea spa iului.5-0. dezvoltare pe verticală. mărginirea unor perspective. Se recomandă ca optimă.5 m. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. aluminiu. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. formate din panouri cu zăbrele. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor.45 m. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. lă ime 0. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. pe orizontală. bronz. Forma. culoarea lor. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic. piatră). alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. Treiajele sunt construc ii uşoare. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. lemn sculptat sau marmură. pe lângă ape sau terenuri accidentate. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. marmură şi au un mare efect prin formă. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. a unui rond de flori. mărime.0 m.7m şi înăl ime 2-2. mozaic. Materiale de construc ie folosite: piatră. teraselor. la marginea teraselor.

zidurilor. piatră.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. decorat cu plante de mozaic. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. ciment. beton. în lungul scărilor. aleilor. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. .