UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

1. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. urbane. în Evul Mediu. buxus. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. Exemple: Villa lui Cicero. De asemenea erau cultiva i trandafiri. specii floristice. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. zambile. lotus sau diverse flori. Schema modelului grădinii medievale. pini. . tisă. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. Villa Lucullus.XIV d. tei. peste care s-au grefat elementele orientale.2.) 2. formă pătrată. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. Villa Sallustius. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. duzi. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. rozmarinul şi mirtul. crini.arbuştii şi plantele ornamentale. În capitala imperiului. ca urmare a cruciadelor. la interior cu bazine străjuite de statui. plante medicinale şi aromatice.H. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. horticultura a făcut progrese. . Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . lauri. trandafiri. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. mimoze). Acestea aveau. . Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase.2.2. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. chiparoşi.V. cu coloane de piatră colorată şi marmură.grădina cu pomi fructiferi. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. busuioc. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. a înregistrat un regres. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). 2.2.. nordul Africii şi Asia Mică. Villa Mecena. Constantinopol. 2. Erau prezente şi pu uri rotunde. fiind înconjurate de un zid de marmură. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. platani. Totuşi. Erau prezente pergolele şi coloanele. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. ce cuprindea Europa Sud-estică. Grădinile vilelor mai mici. vasele şi statuile. smochini. de regulă. fie o fântână cu un joc de apă.

mirtul. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. fie erau situate în afara palatelor. fie sub formă de fântâni arteziene.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. magnoliile. prin întretăierea a două canale cu apă. fiind plane şi înconjurate de ziduri. caracterizată de prezen a careurilor egale. Nu existau sculpturi. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. pini. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. buxusul. apoi au căpătat un specific propriu. . delimitate de alei de aceeaşi lă ime. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. adesea aranjate liber. cu func ie exclusiv ornamentală. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. eucalipt. fie aveau straturi de formă pătrată. o suită de grădini.2. Arta topiară era folosită în exces. 2.). situate în cur ile clădirilor. acolo unde spa iul permitea.d.grădina de legume şi plante medicinale. din timpul domina iei arabe. Grădinile fie erau interioare. . Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor.H. de formă regulată iar cele mai mari. menajerie. XIII-XIV. magnolii. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. predominant persană. Locuin ele mici aveau o singură grădină. mărginite de rânduri de plante tunse. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. monotonă.2. pere ii de fundal. pavilioane pentru petreceri. al VII-lea d.grădina de flori. 2. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. palmieri. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. citricele. Speciile folosite: chiparoşi.. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. bazine. compartimentare realizată. acestea fiind interzise în religia mahomedană.H. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). leandri. galerii acoperite de plante că ărătoare. Speciile folosite erau: chiparoşii. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. Apa era folosită fie în bazine şi canale. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. înconjurate de ziduri. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec.4. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. Compozi ia era geometrică.

3. indiferent de perioada istorică. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. IV-V d. cascade. al XVII-lea d. servind ca loc pentru plimbare. plante şi animale. bambuşii – prietenia necondi ionată. galerii. bazine. Relieful era foarte variat. por i. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. ape. sec. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. pentru dobândirea perfec iunii morale. situat pe malul unui lac. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. Terasele erau trasate liber. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. fiind excluse liniile drepte. o dată cu dezvoltarea noii religii. în armonie cu peisajele naturale. având caracter natural. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. cu caracteristici proprii. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii.H. suprafe ele foarte întinse. pe vârful unei coline sau în pădure. II-I î. poduri şi pode e. budismul. modificat sau aparent natural. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. Picturile. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. firesc. Elementele primordiale erau mun ii. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. de veselie. chioşcuri. grote. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. pinii – fermitatea şi for a caracterului.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. ce erau descoperite brusc la un moment dat. în strânsă legătură cu religia.H. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. Filozofiile religioase din China.. neregulat. fiind natural. stânci. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. terase.H. în care vegeta ia era dispusă natural.2. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. şi reflectă puternicul cult al naturii. cu aspect natural. arterele pământului. ziduri. (dinastia Tang). În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. fiind create mai ales în sec. au fost create parcuri naturale.3.H. . cheiuri. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. lacurile şi râurile. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. VIII-IX d. de basm. iar apele. odihnă. este mărimea acestora. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. piersicii ornamentali – Paradisul. de groază. cascade naturale) sau în bazine artificiale.) şi cuprindeau mun i.

cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. grădină aridă.Deşi. lac cu insule. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. pietre rotunjite. Persia. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. un râu sau pârâu. orientat pe direc ia N-S. ienuperi. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. pasul japonez. Spa iile verzi. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. 2. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. arborele de ceai. arbori şi arbuşti. muşchi. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. mai mari sau mai mici. azalee.). miniaturală: cursul de apă. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . Astfel în Japonia. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. din dorin a de a aduce natura în locuin e. sec. fiind folosite toate elementele din natură.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China.3. nisip. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. . cu balustrade ornamentate.H. pietriş.H. pavilioane pentru ceai. . grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. fiind o componentă a acesteia. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. al VIII-lea d. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. sau de pe verandă. podurile. bambus. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană.capitala ării. devenind o artă na ională. erau prezente pretutindeni. stânci col uroase. coline. stâncile.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. fiind ulterior personalizată. sau din Europa medievală şi renascentistă. şi în Kyoto. diverse plante cu sau fără flori. cu aspect cât mai natural (pasul japonez). pârâu cu cascadă. fântâni şi foarte multă vegeta ie. În sec. por i. camelii. plus diferite lampadare.vegeta ia este perfect integrată peisajului. lanterne din piatră. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. în decursul timpului. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. . cu simboluri filozofice caracteristice. al VIII-lea d. Grădinile imperiale. Islam). grădină de muşchi. ferigi. destinate contemplării din interiorul clădirii.

bambus. dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. ienuperi. cireşii..arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. . încep să apară primele grădini publice. cascadelor. lespezi sub forma pasului japonez. ştiin ă. ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). .4. de unde a iradiat apoi în restul Europei. arhitectură. . lămâi. prin reluarea idealurilor antichită ii clasice. 2. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . . . lauri şi portocali. ziduri înverzite.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire.simetria fa ă de o axă a compozi iei. . .erau folosite zidurile masive de sprijin. bazine neregulate.Villa Medici în Roma (2 terase). cascade. al XVII-lea d.4.Villa Lante din Bagnasia (5 terase). . . parapete ornamentale. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul. ca influen ă occidentală. camelii. precum: . . fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite.1. arbuşti modela i în volume geometrice. glicina. XV-XVI d.utilizarea vegeta iei tunse. răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante. . .sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. în special pentru grădinile vilelor suburbane. Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice.Grădina palatului Farnese din Caprarola. din toate domeniile: artă. Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec. arborele de ceai. a canalelor. tisă. stejari meridionali.apa era folosită sub formă naturală. .Villa d’Este la Tivoli (8 terase). Specii folosite erau: pini.) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. azalee. ci pietre late. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte.H.sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. . garduri vii şi borduri tunse. ornamentate şi legate prin scări şi rampe. pe terase succesive. . 2.folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare. buxus. . . chiparoşi. literatură. Această orientare a apărut la început în Italia. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. mirt. Din sec.H.în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene. magnolia.prezen a sculpturilor.nu erau folosite alei. vase ornamentale.apa aduce mişcare.

Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar. Saint-German. S-au mărit dimensiunile grădinilor. vase. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. Principiile esen iale s-au men inut. rezultând spa ii mult lărgite.2.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti.grădina Luxembourg din Paris. Exemple:. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. bazine.. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). 2. Exemple din sec al XVI-lea: . traseele rectilinii. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui. al XVII-lea crea iile importante au fost: . În prima jumătate a sec. Au apărut grotele artificiale. cu numeroase statui.grădinile de la castelele Tuilleries. Abia după jumătatea sec.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval .grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. la care grădinile erau în incintă. apare stilul baroc.grădina Garzoni – Collodi. ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase.În secolul al XVII–lea d. curbe. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. . dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. Au fost realizate decoruri bogate. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel). la castelele Amboise. pictor şi arhitect) favorit al . . . fiind îmbinate cu linii ample. Terenul era modelat în terase mari. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. având şi func ie decorativă şi func ie utilitară. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. fântâni. al XVII-lea. Fontainbleau. În unele situa ii canalele s-au păstrat.arhitect peisagist Delorne. sub aspectul echilibrului şi simetriei.4. În perioada Barocului. Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. cu partere decorate cu flori. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase).grădinile Gamberaia – Floren a. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. tinzându-se către transformarea în parcuri. . Existau canale şi lacuri imense. dar dispare schematismul rigid.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux .H.H. . în arhitectură. Astfel. al XVI–lea. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. roci şi apă în mişcare). . ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. .arhitect peisagist Du Cerceau. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d.

şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: .Ludovic al XIV-lea.terenul este modelat în terase largi. cuburi). constituind totodată şi perspectiva principală.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. treiaje. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. Sceaux. Ulterior.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi.4.3. . picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. . şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. Saint Germain-en Laye. . SaintCloud.aleile sunt rectilinii.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate.sunt folosite. închise între ziduri. sub influen a literaturii. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. . Versailles.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. 2. . realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. borduri sau broderii de buxus tuns. Dispar parterele.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. . al XVIII-lea. în Anglia începând cu sec. conuri. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. . s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri.compozi ia era tratată arhitectural. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. bazine cu grupuri sculpturale. . s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. pe spa ii foarte largi. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. Dar. se păstrează axa . Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. cu principii compozi ionale proprii. bazine şi canale. . aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. scări.„regelui Soare”. .palatul constituie capul compozi iei. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. racordate cu ziduri de sprijin. La început s-a renun at la tunderea arborilor. ca şi în restul Europei. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez.sunt prezente. mari partere şi întinse oglinzi de apă.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. vase în stil baroc. rocării. Chantilly. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. statui sau vase. piramide. . fiind situat pe terenul dominant. alături de diferite fântâni. rampe. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. bazine. dominantă. mai ales pe axa principală. . Fontainbleau. în Anglia dominau grădinile medievale.

Victoria Park şi Battersea Park. Ermenonville. .Austria: .. .centrală dominantă. Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton. reziden ial şi a intrat în cel urban.Kent (pictor şi arhitect) .Anglia: . fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg.grădinile de la Whitehall – model italian. enun ate de Repton. iar fra ii Bühler au amenajat parcul . parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman).parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic. Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec.Nymphenburg (München) – model francez. . Londra de inea 600 ha de spa ii verzi. amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular. . În secolul al XIX-lea. „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles).Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez. apoi francez. realizate sub influen a romantismului. amenajate în stil peisager: St. plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză.grădinile Kensington şi parcul Stowe. formând un lan verde de peste 4 Km. sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool).Germania: . .Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană.Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth. Hyde Park. fiind sus inătorul noului curent numit . Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea. La periferie erau: Regent’s Park. .Hampton Court – model italian.gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi.Tête d’or’’ (Lyon). al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor. . al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice. cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber. . James Parc. La sfârşitul secolului al XIX-lea.4.Charlottenburg (Berlin) .4. . Kensington Gardens – situate în centrul oraşului.parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian. . . .model francez. 2.Grădinile Greenwich – model francez.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez. Toate crea iile din această perioadă (sec. .model francez. Realizări importante: . În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville. .Parcul Chatsworth – stil clasic.Saint-James Park .Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere. . dar se introduc poteci şerpuitoare. Malmaison..Rusia: . fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea). Green Park.

mesteacănul.5.Villa Carlotta (Caddenabio). . cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri. pomicole.Grădina engleză (München). . . . . liliacul. multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager. Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole.Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). Ca exemple pot fi amintite: .. . În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic.New York – Central Park . garoafe şi iasomie. . .parcul Wilhelmshöhe (Kassel).A.Parcul Sokolniki – 463 ha.Italia: .Spania: .model francez. la Iaşi – grădina Palatului domnesc. în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene. . . În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: . nobililor sau a meşteşugarilor înstări i.model italian. lăcrămioare. al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte. Parcul Puşkin (parc englez.parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) . arskoe Selo = vechea denumire). . În Germania.Philadelphia – Fairmount Park.Parcul Public Friederichsham (Berlin). Ca exemple pot fi amintite: . Petersburg – 600 ha.Villa Melzi (Bellagio). marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi.sec.Villa Carraresi (Roma). cimbrul. Prospect Park (peisagist Olmsted). forestiere: bujori. stejarul. . .grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam). grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia.Parcul Maxim-Gorki – 224 ha. Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: . roini a.1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori. bradul.sec. respectiv după principiile grădinilor engleze.Boston – Park System. crini. .păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). . . În S. lângă St. molidul. narcisele. pe lângă locuin ele boierilor.360 ha. plopul alb. al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc.U. În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk.grădinile La Cranja (lângă Segovia) .parcul Nympheuburg (München). Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor.Chicago – South Park. . Ca date istorice mai importante pot fi amintite: .Grădina Botanică . 2.

azi Parcul Romanescu. . .parcul de la Gorneşti –Mureş . În alte oraşe: .Bucureştiul avea cca. . al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc).1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei.la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”. Hayer. Pădurea Verde.Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş.Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului..Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul. Parcul Rozelor. Alpinetul. . .parcul de la Bon ida –Cluj. lângă castelul familiei Haller. .Timişoara – Parcul Tiselor. În sec. . . fiind numit oraş-grădină.1838 – parc promenadă . .la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă. (Carl Friederich. cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă.la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852). amenajat tot de Redont – Bd.la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural. În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: . Redont. . .la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu. Dacia. al XVIII-lea . . 70 ha.1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi. (fost Libertă ii) realizat de E.1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni..la sfârşitul sec. iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central.Pădurile parc Băneasa şi Snagov..parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” .la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria . 80% din suprafa a sa ocupată de grădini. se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului). poduri.1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos. chioşcuri pentru orchestre. .Buzău – Parcul Crângul. .parcul de la Albeşti –Braşov. stilul brâncovenesc. .în Bucureşti în 1833-1840. dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism. . . Parcurile de la Avrig. iarna lacul fiind folosit ca patinoar).actual Parcul Tineretului.Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun). Borza. al familiei Bauffy. Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager. dar care în mare parte erau neorganizate. a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi. al XIX –lea. . Hörer). .Grădina Ioanid. . lângă castelul familiei Teleky.Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al.Iaşi – Parcul Expozi iei. . ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898). .la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca.parcul Carol I. . al baronului Bruckental.1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha. . odată cu dezvoltarea oraşelor. promenada de pe Dealul Copou.sec. . . .la Sibiu – 1857. ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia).

s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). Parcul Tei. Colentina. parcuri în Titan. ClujNapoca. Oradea.s-a reamenajat Parcul Libertă ii. Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca.reamenajarea Parcului Herăstrău. . Crângaşi.Parcul Sportiv .După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . Balta Albă. Ploieşti. Parcul Tineretului. Constan a. Iaşi.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). Parcul Libertă ii. . Drumul Taberei. . . . Pantelimon. . Gala i. Piteşti.s-a înfiin at Parcul Expozi iei.s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre. corespunzătoare multitudinii de sta iuni. Sibiu. Craiova. Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara.

. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. Profesorul I. fiind ob inute diferite categorii de produse: . respectiv cu: . Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. .fructe din livezi. antierozională.2.1. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. grădini. 3. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. recreativ sau sanitar. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină.flori din culturile floricole. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. sanitară). Func ia hidrologică este asigurată. antipoluantă (f. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. . d) f.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. recreativă. f) f. la diferite categorii de spa ii verzi. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. această func ie are un caracter puternic diminuat. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde.lemn din diferite tipuri de pădure. e) f. de protec ie climatică (viteza vântului. III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. ştiin ifică. hidrologică. în general de toate tipurile de spa ii verzi. decorativă (estetică. 3. Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. sanitară şi estetică.f. . respectiv: de produc ie. regăsindu-se mai mult sau mai pu in. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. de protec ie a solului. intensitatea radia iei solare). c) f.f.f. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . de pe terenuri degradate). umiditatea şi temperatura aerului. hidrologică.Cap. de impact peisager). .

asfalt sau beton. moderează temperaturile excesive. ce constituie o armătură biologică a solului. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. . străzi. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: .micşorarea vitezei vântului. Acestea. în care procesele de eroziune sunt vizibile. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. .atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. şi a speciilor drajonate. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. prin procesele de evapo-transpira ie. astfel. Vegeta ia lemnoasă. prin descompunerea de către microorganisme. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. Pe lângă aportul de substan e nutritive. fâşiilor plantate în lungul străzilor. prezintă o stabilitate mecanică.ameliorarea umidită ii aerului. spa iile verzi prin stratul arborescent. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. cărămidă. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. pietriş. substratul ce constituie suportul vegeta iei.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. etc. fie la suprafa a solului (litieră). prin microclimatul pe care-l realizează. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. . a perdelelor de protec ie. Sub aspectul proceselor pedogenetice. Prin sistemul de înrădăcinare. De exemplu. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. trotuare. . Func ia de protec ie a solului.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. fie în sol (rădăcini moarte). Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. sau în apropierea acestora. ). cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. mult sporită. prin albedoul specific. fizică şi chimică.

o elul. ce nu deranjează ochi.reducerea poluării fizice a atmosferei. etc. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. . prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. 5m3.3. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. atmosfera devine calmă. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. . Perdelele de protec ie. viteza vântului scade cu 30-60%. marmura. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. în special în timpul verii. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. De exemplu. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. gresia. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise.reducerea poluării fonice. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. iar la 120-200 m în interior. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. vârsta arboretului. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo).reducerea poluării chimice a atmosferei. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. structură pe verticală. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. sub diferite aspecte: . 3. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. sau cu frunziş sempervirescent. În mediul urban. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. a pulberilor fine sau a fumului. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. .lipsite de vegeta ie. în zonele plantate. astfel. elagaj şi anotimp. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. consisten ă. betonul.

cea ă. 35 t/ha. având un efect nesesizabil. 42 t/ha. industria chimică. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. De exemplu. părozitatea acestora. în cazul molidului cca. a arterelor principale). iar a teiului pucios cca. perimetrale. ce are lă imea de 200-250m. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. sau diferite activită i curente ale popula iei. echien/plurien. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. prin senza ia de linişte. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. căderea frunzelor. aerian. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. intersec iilor aglomerate. 30 t/ha. etc. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. acoperită cu gazon. necroze. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. umiditate. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. şantierele. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. . prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. respectiv de mărimea frunzelor. planta iile stradale. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. arbori+arbuşti+specii de gazon). întreprinderile industriale. În oraşe. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. inversiuni termice. de prelucrare a petrolului. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. 68 t de particule solide şi praf. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. în teren liber. transportul auto. durata de via ă a frunzelor etc. planta iile rare dintre construc ii. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. fără obstacole cu efect antifonic. radia ie solară. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. metalurgică.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. pinului silvestru cca. de prelucrare a produselor minerale. ionizarea aerului). efect maxim în sezonul de vegeta ie.

sau efectul automatismelor zilnice.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. divertismentului. camping. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. de . care poate fi: .timp de existen ă. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. .activită i pe loc. . în sferele culturii. datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură. . radio. între inerii personale. respectiv timpul alocat servirii mesei.Mobilitatea. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. obiective turistice.deplasarea. cules de flori. cumpărăturilor pentru hrană.timpul liber (dedicat recreării).pregătirea. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. prin care se înlătură plictiseala. la care este supus omul în via a cotidiană. pensia.3. aeriană sau navală.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. al solicitării fizice.Mijloacele de comunicare mass-media (presă. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. etc. Fazele activită ii de recreare: . presupune bucuria întocmirii programului. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. îmbrăcăminte. Factorii care influen ează recrearea sunt: . internet).Timpul. care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. turismului. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. fiind un element compensator al condi iilor de lucru. ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. intelectuale sau psihice. respectiv concediile. . serviciului. . artei. sportului. televiziune. având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare.destinderea sau relaxarea. picnic. odihnei prin somn.. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. . cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. . cele mai multe destina ii. vacan ele. fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian.divertismentul sau amuzamentul.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici.Nivelul de trai. după bunul lui plac: plimbări. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. . . Sarcinile de bază ale recreării sunt: . în general. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. telefonie. . în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. practicarea diferitelor sporturi. călătorii. CFR.4. în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. spa iile verzi urbane sau extraurbane. .

Func ia decorativă (estetică.întoarcerea. 3. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. de conducerea autovehiculului. arbustivă. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. repausul şi somnul. Aceste activită i pot fi active sau pasive. sau diferite activită i precum grădinăritul.ciuperci sau de fructe de pădure. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. de diferite excese. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. . realizată pentru plăcerea proprie a individului. diseminat sau modificat. . canotaj. vânătoare. . presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. floricolă sau erbacee. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. alpinism. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. etc. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă.5. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). sau la sfârşitul săptămânii. încât nimic să nu poată fi adăugat. decât în dauna operei”. indiferent de subiectul în care apare. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. în sta iuni climaterice cu specific. Odihna propriu-zisă. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. etc. etc. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. istorice. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. de regulă la sfârşitul săptămânii. prin care are loc refacerea fizică a organismului. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. pescuit. Plimbările sunt realizate fie zilnic. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. obiective culturale. parcurile. J. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. sau în zilele libere. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare).amintirea. apicultura. diferite de mediul său. În sens larg. economice. nevoia de a face mişcare. în spa iile verzi extraurbane. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban.O. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. presupune comportamente diferite. după o perioadă de activitate intensă. Turismul are caracter recreativ. gazon sau oglinzi de apă. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate.

Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. .îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. vâjâitul vântului prin coroana arborilor. textura coroanei. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. şi care exercită o atrac ie spontană. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive.6. admira ie necondi ionată. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. . fructe. murmurul apei. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. . ciripitul păsărelelor.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. Astfel. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. variază pe parcursul unui an. etc. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . diferind în func ie de fenofază.încadrarea cursurilor de apă. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. bariere împotriva vântului. puternic erodate sau a grohotişurilor. .întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. 3. încântare. . . flori. cascade. cu efect de parazăpezi). bazine. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi.

Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. Frumuse ea este realizată prin ordine. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. Toate elementele unui spa iu verde (alei. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. planta ii. centrul compozi iei reprezentat . generatoare de zgomot sau chiar de poluare). No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. pe o concep ie dominantă. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. intrarea principală. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. viu sau inert. un monument). Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. într-un întreg. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. Fiecare component. suprafe elor şi formelor planului. ob inându-se în final unitatea în diversitate. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). care conduc în final la realizarea frumosului. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. se ine seama de anumite principii şi legi. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. Frumuse ea este un element func ional. armonie şi propor ionalitate.Cap. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. peluze. treaptă. sociale şi economice ale unei perioade date.

dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. stradă. evitându-se astfel monotonia. deoarece un plan perceput deodată. şi o dată percepută regula ritmului. este static şi odată văzut. a aceloraşi elemente (specii. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. bănci. omul va anticipa următorul obiect sau interval. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. admi ând totodată diversitatea acestuia. respectiv realizarea echilibrului. de formă. bulevard. magnificului. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. liniar. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. interesul scade. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. clădire). Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. combinat. al for ei sau al monumentalită ii. calitate care uneori poate avea o latură negativă. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. grupuri. compus. dinamic. Ritmul poate fi: static. a repetării şi a consecven ei. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. simplu. integritatea şi calitatea acestuia. lă ime) sau alte caractere vizibile. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. creând senza ia de dezamăgire. vase decorative. de culoare. în întregime. Asimetria pune omul în armonie cu natura. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. Simetria poate fi absolută şi liberă. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . potecă. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. ordinii. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. se găsesc mase similare şi egale.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii.

arhitecturale. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. exprimând de fapt unitatea în varietate. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. . Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. florale. se pot deosebi: .combina ii între culori diferite (active. chiar dacă specia diferă (de exemplu. Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. care au o anumită continuitate. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. într-un aliniament. Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. În func ie de culorile care se asociază sau se combină. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. de un individ.compozi ii între culorile complementare. În proiectarea spa iilor verzi.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri.descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. etc. formelor dar mai ales a culorilor. armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. pasive. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. . să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament).compozi ii doar între culorile calde sau active. complementare) unificate printr-o culoare neutrală. . un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). în acest car fiind vorba de armonia contrastului. în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). dar care au volume şi formă asemănătoare). forme sau spa ii. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. caz în care se aplică armonia legăturii.

care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. 55. Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. participan ii la diferite evenimente de amploare etc.618 (aproximativ 3:5). pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. Astfel. 8. lă imea optimă este de 5 m. . publicul dintr-un parc. 13.I. 21.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). Scara individuală ia în considerare omul ca individ. C. La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. alterarea formei naturale (implică transformări par iale. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. sub un unghi de cca.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. . aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. etc. matematician italian din sec. iar la o distan ă mai . 89 etc. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. 34. lă imea optimă este de 8 m. al XIII-lea. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. sub un unghi de cca. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului.). apoi 3. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. . Fibonacci. 180. 270. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi).îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. mese.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. alee pietonală. distrugerea formei naturale (implică transformări totale). Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire.). de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. 5. astfel pentru o alee de 300 m. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. ce are laturile în raport de 1:1. ordine şi armonie. iar pentru o alee de 250 m.

Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă. .mare de această valoare. presupunând unirea trecutului cu prezentul. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. fără a se exagera prin risipă.

eroziunea). spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. epoci. . apă. francez sau regulat) a stat. etc. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief.). pâraie. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. caracteristice diferitelor epoci istorice. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. activită i. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. dar şi elemente minore precum microrelieful. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). întotdeauna de formă dreptunghiulară. aspect preluat şi de romani. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. văile râurilor. erau prelungiri ale încăperilor. vegeta ia. precipita iile) sau for ele majore (vânt.1.1. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare.1. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. de mai târziu. râuri. bazine. V. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. iar în cadrul stilului peisager sau liber. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. fiind ornate cu statui. radia ia solară. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. În amenajarea spa iilor verzi. civiliza ii. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). Acest stil prezintă mai multe variante. Stilurile spa iilor verzi 5. La romani grădinile. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. arhitectural. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. Grădinile în stil maur. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. câmpii. 5.1. În ultima perioadă (sec. caracteristice Renaşterii şi Barocului. în general. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali.Cap. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere.2. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. vase sau fântâni arteziene.

sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. statui sau vase sculptate. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. regulate. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. taluzuri. bogat ornamentate. sau de perdele de arbori. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. rampe. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. aplicat până în prezent. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. fiind subordonate toate elementului principal. Elementul principal. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene.1. Apa aduce prospe ime. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. fie de a le limita pe altele. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. canale sau oglinzi de apă. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. cu numeroase ziduri de sprijin. cascade sau bazine. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. situat în pozi ie dominantă. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii.1. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. fiind nivelat şi modelat în terase largi. ce constituie perspectiva principală. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. pe linii drepte şi curbe. balustrade. Aceasta. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . precum şi oglinzi de apă. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric.2. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. scări. unele păstrându-se şi în prezent. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. numit şi capul de compozi ie. respectiv axa principală. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. cu denivelări mici. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. 5.

având cel mai adesea relief variat.2. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti.1. fiind dispuse în re ea geometrică. Principiile de structură ale stilului peisager Formele.1. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. mai ales a celor de gazon. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. Toate acestea au fost duse la extrem. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă.1.2. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. În această situa ie. fie sub influen a pictorilor peisagişti. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. natural. conducând spre diverse amenajări. Stilul peisager Stilul peisager (liber. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. 5. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural.de apă. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. 5.1. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. 5. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. Aleile sunt rectilinii. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. . romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. compozi ia fiind liberă. cu precădere în Olanda. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul.3. care dau varietate şi fantezie compozi iei. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. în ansamblu. în Anglia. în formă de tablă de şah. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. sub influen a stilului rococo din arhitectură. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. fiind obositoare ochiului.3. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. fie sub influen a literaturii noi.

prin aducerea de pietre. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. în diferite zone ale grădinii. intervenindu-se totuşi în detaliu. de grote sau chiar cascade. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. toate elementele. masele vor avea conturul neregulat. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. cu înflorire bogată. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. . cu contur regulat. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. Apele. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. Rocile. vor fi folosite pâlcurile. cu aspect natural. În jurul clădirii principale. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. fie create. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. neregulat. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. frumoasă şi îndelungată. peluze. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. covoare sau dispersate solitar. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. sub formă de mase. sinuos chiar. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. în pete neregulate sau eliptice. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. volume. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. se vor folosi specii de talie mică. Simetria şi echivalen a sunt excluse. ce urmăreşte formele de relief. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. fie naturale. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. chiar exotice. care în mod natural sunt dispersate. urmând caracteristicile terenului. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. curb sau sinuos. atunci când aceasta există. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. specii lemnoase decorative. Aleile au un traseu liber. lumini şi umbre. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. roci sau stânci. pajişti şi diferite grupaje floricole.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. Genul de bucurie Genul de bucurie. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri.2. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. volume. dispuse într-un masiv păduros. cu flori având culori calde. de veselie sau de entuziasm. 5.5. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. 5. de luminişurile retrase. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. culori. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. având ca fundal imagine unor mun i înal i. umbră şi lumină. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. de stâncile.2.2. forme. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. largi. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. De asemenea. cascadele. unei mări sau ocean). . surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic.4.3. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. atât sub aspect psihic cât şi fizic. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului.5.

.1. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii.Cap. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). sta ii de distribu ie a apei. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. dispuse într-o re ea continuă.2. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan.). fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. cât şi legătura dintre acestea. etc. zona politico-administrativă. Ca regulă generală. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. grădinile sau scuarurile. gazului metan. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. dimensionate. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. în strânsă corelare cu structura urbanistică. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. zona industrială. 6. recrearea şi odihna popula iei. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. 6. energie termică. ce asigură protec ia multiplă a mediului. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. re ele stradale. limitarea perimetrului construibil. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. atât urbane cât şi periurbane. sunt judicios repartizate. energiei electrice.

amplasare.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. lungi de sute de metri. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. radial-concentrică. planta ii de protec ie (a localită ilor. ştranduri). 2. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. numite şi spa ii verzi publice. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. grădini publice. pepiniere. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. . grădinile locuin elor individuale. ce sunt administrate de primării. 1.cu acces nelimitat. dotări şi func ii. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. întreprinderilor. constituită din spa ii verzi periurbane. şi în care intră: parcuri.3. longitudinală. grădini sau scuaruri). grădini botanice. a sta iunilor balneo-climaterice). în func ie de sistemul stradal al localită ii.cu acces limitat. a solului. zonele de agrement (păduri de recreare. grădini botanice. a apei. planta iile din cimitire. grădini şi scuaruri publice. concentrică. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale).cu acces strict. grădini zoologice. pepiniere.Această re ea poate avea o dispozi ie radială. scuaruri. fiind diferite ca mărime. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. grădinile botanice şi cele zoologice. păduri de recreare. păduri parc. . Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. de folosin ă generală. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. acoperişurile verzi. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. planta ii de pe lângă unele dotări publice. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. După accesibilitatea popula iei largi: . transversală sau longitudinal-transversală. . . fac legătura şi cu centura verde a oraşului. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. care traversează localitatea şi care. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. de regulă. parcurile şi bazele sportive. planta ii antierozionale. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. După pozi ie se deosebesc: . planta ii antiincendiare. a spitalelor. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. 6.

spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice.3-3 ha. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. frecventează simultan acel scuar.3. scuarurile pot fi situate: . După durată. 6-8 minute. situate de regulă în cartierele de locuin e. Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. perdelele de protec ie. ce se înfiin ează pe terenuri virane. destinate construirii unor cartiere de locuit. în cca. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. . parcurile sportive. fiind destinată odihnei de scurtă durată. rozarii.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. edificii culturale. 400 m. configura ia terenului şi construc iile din jur.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. . . asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. culturale sau de învă ământ. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. 6. spa iile verzi pentru copii şi tineret. După destina ie. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. .înconjurate de străzi sau artere de circula ie. alpinarii. planta ii cu efect de parazăpezi. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. destina ie.3 ha.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. pepinierele. Raza de deservire a unui scuar este de cca. grădini şi parcuri publice. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. . categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite.4. parcuri dendrologice. păduri parc. . ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer.spa ii verzi de înfrumuse are. planta iile de consolidare antierozională. caz în care acestea sunt uşor accesibile. scuarurile por fi: . gazon. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. parcuri expozi ionale. păduri de agrement. având în componen a lor doar arbuşti. spa iile verzi din cimitire.în interiorul cartierelor de locuit. cu rol decorativ: scuarurile decorative.permanente. După func ii: . Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. scuarurile pot fi: . situată în intravilan. . parcuri şi grădini zoologice. După modul de amplasare.temporare sau provizorii. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente.

în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. scări (în cazul terenului accidentat). iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt.5 km. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti.5. 6. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). în lungul aleilor. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. peluze de iarbă. a obiectivelor culturale. situate în jurul unor institu ii publice. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. Dată fiind această distan ă de deservire. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. respectiv o intrare la cca.. Intrările vor fi reduse ca număr.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. respectiv: sectorul pentru copii. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. statui. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. în cadrul oraşelor mari. 15-25 minute. spre periferia scuarului. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. de mers lejer. aranjamente şi decora iuni florale. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. de învă ământ. datorită inexisten ei căilor de acces. De exemplu. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. zone umbrite dar şi zone însorite. . chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. bănci. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. frecventează grădina în acelaşi timp. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. . Dispozi ia aleilor. respectiv arbori şi arbuşti. de pe o rază de 1-1. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. 3-4 ha. Spre deosebire de scuar. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. boschete. alei. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit.

WC public). Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. 6. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). datorită suprafe ei pe care o reclamă. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. . fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. expozi ii.6. Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. manifestări artistice). construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. sporturi. de re eaua stradală limitrofă. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. locuri pentru jocuri statice. cofetărie. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. bazine sau chiar un mic lac.000 de locuitori trebuie să existe un parc. În foarte multe cazuri. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. şi de densitatea popula iei. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. adăpost de ploaie. respectiv sta ionare). restaurant). bănci. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). şi de capacitatea proiectată a parcului. ce depăşesc 20 ha. de lungimi şi dificultă i diferite. diferite dotări (cişmele. într-un cadru peisagistic deosebit. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. cafenea. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). parcurile se întind în vecinătatea localită ilor.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

Speciile vor fi alese şi amplasate. Au scop sanitar. alei pietonale.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. şi străzi şi bulevarde deschise. 6. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite.8. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. ale unui cvartal sau ale unui cartier. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. ocupând suprafe e importante. Astfel. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. suprafe e îngazonate. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor.8. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. partere cu flori. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. în func ie de pozi ionarea ferestrelor.liber este de 3. 6. în func ie de pozi ia. şi alte multe specii pentru varietate. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. orientarea şi înăl imea clădirilor.1. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. . recreativ şi decorativ. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. arii de joacă pentru copii. 6. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. punct de distribu ie a energiei electrice. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu.8. pentru diminuarea zgomotului. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale.2. parcări. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. tomberoane). structură şi folosin ă diferite. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. a noxelor sau a altor factori de inconfort.

Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. servitul mesei. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. diferite jocuri. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. arbuşti tunşi. arbori. lămpi pitic. Grădina de fa adă. fie după propriile idei.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. miniseră. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. chioşc de grădină. pergolelor. a unor grupuri de specii sempervirescente. precum şi diferite specii cu port pendent. uşor de între inut. spitale. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. fie prin realizarea unui gard viu înalt. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. activită i de grădinărit. stânci şi pietre. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. sau specii de răşinoase. Grădinile interioare. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. bazin cu peşti decorativi. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). minilivadă. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. institu ii. minigrădină de zarzavaturi. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. În func ie de mărimea acesteia. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. În cazul unor locuin e.) acestea pot fi: grădina de fa adă. chioşcurilor şi treiajelor. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. barbeque. cu o compozi ie relativ simplă. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. sedii de firme. magazie de unelte. trandafirii. arbustive sau lemnoase. cititul. padoc şi cuşcă pentru câine. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. suprafe e îngazonate. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. gazonul. dar şi a unor hoteluri. piscină. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. o cascadă miniaturală. precum gazonul. grădina este structurată şi amenajată. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. mobilier de grădină. aranjamente florale. În cazul vegeta iei. În func ie de mărimea spa iului disponibil. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. arbuşti şi liane. joasă sau fără împrejmuire. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. sediu de firmă etc. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. de gusturile proprietarului. Astfel. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. un mic bazin cu aspect natural. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă.

Saxifragaceae. unele specii din fam. 6. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. cu pietriş (de tip sort). astfel. . instala ii electrice. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. Crassulaceae. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. Peste acesta se aşterne stratul fertil. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. cu arbori şi arbuşti de talie mare. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. Poaceae). poate contribui la estetica compozi iei alese. Urmează un strat de separa ie. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. sau numeroase alte specii floricole. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. de la bun început. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. printre spa iile rămase libere între plante. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. fiind de maxim 10-15%. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. În func ie de caracteristicile lor. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. format din fibre minerale. cu strat fertil mai gros. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. forme sau provenien e. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. alături de plante cu flori şi alei. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. pentru speciile de plante vivace. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. specii de gazon (fam. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. canalizări). nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. se recomandă acoperirea acestuia. în vederea efectuării eventualelor repara ii. de regulă. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze.9. fam. Brassicaceae sau Campanulaceae). durabilă şi de bună calitate.

fiind dotate cu mic mobilier de grădină. 6. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş.. în zilele însorite. Ca şi în cazul grădinilor interioare.şi nu în ultimul rând. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. .influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. spa iile verzi propriu-zise. al proprietarului (locuin ă privată). . respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. al bolnavului sau pacientului (spitale. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. diferite pulberi sau noxe. prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. .10. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. creându-se spa ii pentru odihnă. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel.5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. cabinete). În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat.reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. .prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. şi constituie unită i de sine stătătoare. policlinici. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . comportându-se ca un bun strat termoizolant. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor. . ateliere). care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. institu ii administrative). umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii.acestea re in diferite cantită i de praf. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. . hale. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. . care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. până la 4-7. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. al muncitorului (fabrici. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. Din suprafa a acestor complexe sportive. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat.

11-15 ani. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. şi să nu producă fructe ce pot murdări. tenis). pentru a se realiza fluxul cât mai facil. oină). baschet. 100 m2 până la câteva hectare. grădinilor publice sau a parcurilor. Stilul adoptat este cel mixt. balansoare. 3-6 ani. gazon sau arbuşti. în care constituie sectoare de sine stătătoare. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. leagăne. când sunt în afara localită ii. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. 1000 m2 pentru 40-50 copii. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. cu ghimpi (Berberis . labirint. volei. bănci. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. polo). cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. grupuri sanitare. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. duşuri etc. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. Suprafa a variază de la cca. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. handbal. cu precădere împotriva vânturilor dominante. cu solul permeabil. caz în care au caracter de tabără. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. sau în cadrul scuarurilor. respectiv: până la 3 ani. diferite săli de sport (gimnastică. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. 20-25% pentru terenurile de joacă. clădiri administrative. bârnă de echilibru. 7-10 ani. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e.11. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. tobogane. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. clădiri pentru vestiare. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. arte mar iale). dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. atletism). volei. 6. precum şi specii floricole şi de gazon. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. bazin acoperit sau în aer liber (înot. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. 30-40 copii. separate prin vegeta ie.

care murdăresc. cu rol de protec ie împotriva prafului. . Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. a zgomotului şi a gazelor. eventual un mic stadion. Dar în func ie de microrelief. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. un mic monument sau un bust. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. bănci. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. medicinale şi melifere. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. ronduri.sp. 6. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. În cartierele de locuit sau în scuaruri. dotările vor fi mult mai complexe. cu frunze. spaliere. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. coşuri de gunoi etc. flori. plante tehnice. pârtie pentru schiuri. flori. arbori de mărimea a III-a. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. sau care să fie toxice (Taxus baccata. bârnă pentru echilibru. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. Laburnum anagyroides. labirinturi. terenuri pentru jocuri de masă. rabate sau diverse aranjamente floristice. pistă pentru alergare. fructe sau semin e. destinate odihnei. Robinia sp. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric.12. teren pentru focul de tabără. bazin pentru înot. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. bob sau săniu ă. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. Rhus typhina). În cazul taberelor. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. alei pentru biciclete sau trotinete. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. pistă pentru patine cu rotile. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. corpuri de iluminat. şi spa ii verzi cu diferite amenajări.). sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. grădina de zarzavat. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. arbuşti fructiferi. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. tobogane. cât şi zone însorite. bibliotecă volantă.). ce poate cuprinde: o mică livadă.. cele cu frunze. leagăne. balansoare. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă.

Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. cu rol stimulator. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. . este vegeta ia lemnoasă. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. cu cel mai mare impact peisagistic. având ca dotări mese. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. sau a celor rezervate pauzelor.13. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. rabate de flori. diferite. De asemenea. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. birourilor. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. Spa iile verzi din incinta spitalelor. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. pentru fiecare elev. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. 6. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. pasive cu rol calmant.14. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. bănci. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. 6. familiare. Componenta cea mai importantă. de a diminua poluarea fonică. respectiv cea a intrărilor. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. func ional şi estetic. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. pentru mărirea gradului de vizibilitate. cu excep ia intersec iilor.5 m2 de teren sportiv. Astfel. cu specii floricole având culori liniştitoare. calmante. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. precum şi obiecte din materiale calde.

sau chiar garduri vii. din specii sempervirescente. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. Cimitirele mari. constituit din biserică. . influen ând benefic recuperarea acestora. De asemenea. chioşcuri). favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. molid. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. ce au efect liniştitor. flancate de planta ii sobre. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. reduse doar la aliniamente de arbori. Parterele cu flori cu nuan e reci. dispuse în lungul aleilor principale. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. sau în jurul edificiului central. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. Astfel. dar şi specii de foioase precum: tei. tisă. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. capelă sau un monument memorial. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. numită „cimitirul eroilor”. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. paltini. Dacă spa iul permite. necesare bolnavilor. chiparoşi. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. prezintă şi o zonă. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. centrale. cimişir.15. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. purificarea aerului. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. bine delimitată. Astfel. pornesc mai multe alei rectilinii. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. acoperite cu plante agă ătoare. separarea diferitelor amenajări precum parcări. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. În func ie de destina ia institu iilor respective. sau în sens radial. datorită lipsei de spa iu. de la intrarea principală sau de la biserică. ar ar american. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. drumuri interioare de acces auto etc. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. 6. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. precum şi pergole cu vi ă de vie. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. cu bănci şi şezlonguri. glicină sau trandafiri. brad. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. cu alei şi căi de acces paralele. castani porceşti. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite.

halde. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. de taluzare sau de înăl are a unor zone. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. sunt: trandafirii. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. Convallaria majalis etc. Narcissus sp. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. de maximă circula ie. 6.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. cu multe denivelări. iedera (Hedera helix). În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. de recreare. să poată fi realizat pe jos.1. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. de recreare şi decorativă. dar şi culturaleducativ. se execută lucrări de excavare.). din specii sempervirescente. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. utilită ile şi căile de acces. Sistemul de drumuri. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. dar şi în punctele cheie. Chrysanthemum sp. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. după considerente ştiin ifice (taxonomice). Microrelieful. sanitară. în afară de cele amintite. Ca specii lemnoase frecvent folosite.. sanitar şi decorativ. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. Spa iile verzi cu profil specializat 6.. surse de zgomot puternic). Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. după concep iile . sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. Aster sp.16. arborii fiind evita i. Lupinus sp. Paeonia sp. caprifoiul (Lonicera japonica). după importan a decorativă. În cazul în care terenul nu este prea frământat. saschiul (Vinca minor). Sedum sp. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. să existe mijloace de transport în comun. alimentară. industrială sau medicinală a plantelor. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. pentru realizarea acestor denivelări.. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii.16.. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. situate în intravilan sau în extravilan. Sempervivum sp. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi.

şi iarna protejate în spa ii adăpostite. în acest sector. până la cele superioare (ultimele fiind . existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. fie în fa a clădirilor importante (birouri. În sectorul florei Globului. urcători. sectorul florei diferitelor zone geografice. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. tehnice. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. grădina japoneză. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. şi implicit expozi ii foarte diferite. Ca sectoare. Realizarea planta iilor floricole. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. dar şi publicului larg. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. englezeşti. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. hibrizi floribunda etc. de parc. ierbar). muzeu. plante aromatice. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. flora Asiei etc. Sectorul plantelor spontane folositoare. sectorul plantelor de cultură.). serele. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. Polianta. rădăcinoase). Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. pergole. melifere. sectorul plantelor spontane folositoare. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. sectorul administrativ. hibrizi Polianta. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. Sectorul plantelor de cultură. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. ce au diverse întrebuin ări. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi.). ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. leguminoase. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. diverse suporturi sau chiar ziduri. dar în containere. arhitecturală. Rozariu-ul. treiaje. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. vernală. fie se desfăşoară între cele două elemente. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. sau arbori cu efect decorativ deosebit. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. de la cele inferioare. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. medicinale etc. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. numit şi colec ia botanică. la exterior. estivală sau autumnală. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. licee sau a alte unită i de învă ământ. sectorul sistematic. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. rozariu-ul. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. vara îngropate în sol. sectorul plantelor acvatice. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice.

clădiri administrative. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. poartă torrii. verii sau toamnei. pajişti. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. sera orhideelor şi a plantelor epifite. mediteraneene. industrial sau alimentar. pădure mixtă. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. prin solu iile de amenajare adoptate. didactic. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. uneori chiar un miniparc zoologic. colec ie de trandafiri. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. sera plantelor din regiune mediteraneană. . sera colec iilor. Prin structura. 6. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. Complexul de sere. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. pasul chinezesc din dale de piatră. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. se deosebesc: sera palmarium. este dispus de regulă. Astfel. după zona geografică de provenien ă. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. lanterne de piatră. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare.16. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. decorativ şi recreativ.2. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. sera azaleelor şi cameliilor. pădure de răşinoase. pod arcuit din piatră. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). sau din alte regiuni calde ale Globului. Grădina japoneză. în apropierea intrării principale. sau mai rar.monocotiledonatele). cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. pădure de foioase. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. sera plantelor acvatice tropicale. ornamental. Vegeta ia forestieră spontană. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. subtropicale. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. pepinieră. sera înmul itor. sera rezervată expozi iilor florale. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic.

având o suprafa ă de 48. înfiin ată la începutul sec. de tip „microbiotop sau minihabitat”. pentru a completa ambientul. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. Timiş). Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră.arboretumul Dofteana (jud. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. 6.arboretumul Bazoş (jud. gropi de gunoi. Pe ansamblu. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective.16. având în acest sens îngrădiri. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. cu o suprafa ă de 34 ha. înfiin at în 1909. Hunedoara). de recomandat cât mai largi. Arad). să nu existe zone industriale.5 ha. . Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori.grădina dendrologică Macea (jud. vechimea şi mărimea colec iilor. al XVIII-lea. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. Bacău). înfiin at în 1880. bazine. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. Bacău).De regulă. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. perdele sau garduri mascate cu liane. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. înfiin at în 1908. pot fi amintite: . strâmte. .arboretumul Simeria (jud. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. al XX-lea. este necesară construirea de voliere largi. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă.3. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. stâncării. În cazul păsărilor zburătoare. cu o suprafa ă de 20. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. cu o suprafa ă de 60 ha. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii.5 ha. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. înfiin at la începutul sec.arboretumul Hemeiuş (jud. curs de apă. . având o suprafa ă de 70 ha. în ceea ce priveşte frumuse ea. de tipul cuştilor cu gratii. . trebuie să ocupe suprafe e importante. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. care va fi folosită atât ca sursă de apă. a masca zidurile inestetice. .

despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. şerpi sau crocodili. mici palmipede. ovine. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. precum lebedele. jderi etc. umiditate. uli.sectorul galinaceelor şi columbidelor. de numărul de specii. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. cormorani. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură.sectorul primatelor. pentru diferite specii de urşi. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. care asigură accesul unui segment important de vizitatori.. cerb lopătar. .sectorul urşilor. .sectorul rezervat pentru antilope. . distan a nu trebuie să fie prea mare. . caprine. stârci. de amenajările respective. ren. girafele. pantere. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. lama şi alpaca. grauri etc. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. lupi.sectorul reptilelor. constituit dintr-o clădire. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. pentru sezonul rece. pot fi amintite: . stânci. cameleoni. păuni. cât şi spa ii largi.sectorul felinelor mari. De asemenea. cucuvele. în special forestieră.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. . vulpi. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. prin plimbare. cinteze. galinacee etc. . şi padocuri acoperite. . . carnivore mici. canari. prevăzut cu arcuri largi descoperite. alpin şi subalpin etc.sectorul cervidelor şi cabalinelor. şi pentru răpitoarele de noapte. ierbivore mici. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. porumbei sălbatici sau de ornament. pume. pelicanii.sectorul păsărilor de baltă.: . pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. ce adăpostesc pisici sălbatice. pentru sezonul cald. pescăruşi etc.sectorul păsărilor tropicale sensibile. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. mierle. cum sunt bufni e. ciufi. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. zimbrii etc.. gheparzi etc. în aer liber. găini de ornament. dromaderi. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. pentru inerea acestora în sezonul hibernal. unele specii de ra e. şoimi. iguane. zebre. cu voliere şi vegeta ie. fie cu voliere foarte mari. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. trunchiuri de arbori. bivoli. câini dingo. bibilici. elan. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. bazin. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. cu zone largi amenajate pentru tigri. în care sunt găzdui i: elefan i.sectorul păsărilor răpitoare..). râşi.. ce cuprinde voliere cu fazani. pentru speciile care nu pot părăsi locul. lei.sectorul stru ilor.) sau spa ii deschise. pentru sezonul estival.sectorul felinelor şi carnivorelor mici. . căprior. cai sălbatici.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. asini etc. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. gâştele. .sectorul marilor ierbivore. şopârle. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. . . libere. turturele.

nisip sau alte materiale locale. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. sau a aranjamentelor florale. un punct de belvedere asupra oraşului. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. pădurea-parc sau parcul-pădure. acoperite cu pietre. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. a eventualelor surse de poluare. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. se vor prevede spa ii largi. . a unor peluze întinse de gazon. poteci şi alei de plimbare. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. care să nu depăşească 4%. dar în raza de deservire a localită ii. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. de zoologie. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. formată din planta ii forestiere. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. cişmele cu apă potabilă. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. pot exista în incintă şi muzee. Astfel. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. fântâni. având produse care să nu dăuneze animalelor. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. Frecventarea acestei păduri de către locuitori.17. 6. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. şi nu numai. un curs de apă. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. un sit istoric (ruinele unei cetă i). Pădurea-parc (parcul forestier. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. se deosebesc: parcul forestier. de purificare a aerului etc. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. În zona intrării principale. precum: un lac. toalete ecologice. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. de entomologie etc. în mişcare. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. Alte amenajări. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. În unele por iuni ale pădurii-parc. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii.

Amenajările de tipul campingurilor. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. expozi ia. situate pe malul unui lac. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. . telecabine. piste pentru biciclete sau pentru role etc. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. Pădurea de recreare. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. pot fi ştrandurile şi campingurile. în unele zone de interes curativ. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. cu cât terenul este mai înclinat. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha.5-2 ore. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. zone de picnic. a unui râu. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. puncte de belvedere etc. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. Unele elemente naturale precum mlaştinile. terenuri sportive etc.1. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. Astfel. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. topoclimatul. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. lipsite de vegeta ia forestieră. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. tabere şcolare. hidrografia şi environnement-ul. solul.17. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. stâncile. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. zonele nisipoase. pozi ia pe versant. falezele sau malurile abrupte. telescaune. 6. balnear (izvoare minerale. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. numită impropriu pădure de agrement. căi de acces cu trasee mai lungi. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. De asemenea.). pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. terenuri de tenis sau de fotbal. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. izvoare termale etc. sau de interes turistic. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km.

a perspectivelor sau a teatrelor de vară. frunziş sărăcăcios. sau spa ii adăpostite. care prin fenomenul de . plajelor etc. alunecări de teren. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. Tot în acest sens. cu privire la temperatură. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. este mai rece şi mai umedă. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. iar solul este mai pu in umed. vânt. Orientarea nordică a unor terenuri. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. refugii) pentru a oferii adăpost. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. pavilioane. destinate practicării unor activită i. vegeta ia are aspect veşted. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. altitudine etc. suprafe e umede improprii. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. prezen a prafului. plantele prezintă creşteri foarte mici. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. dotărilor sau diferitelor echipamente. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. fără extreme mari. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. În acest sens. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor.. Cu privire la mişcările aerului. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. temperaturile sunt moderate. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. noroi. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. temperatura aerului mai ridicată. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. băl i. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. De asemenea. gradul de expunere a teritoriului. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. frunze prăfuite sau galbene. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. această zonă este cea mai expusă vânturilor.

17. liziere). vor prefera zonele cu soluri bine drenate. ce diminuează calitatea acestora. de poten ialul teritoriului. de cea ierboasă. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. schi nautic etc. lac). poieni. de o acumulare mai mare sau mai mică. natura solului. râu. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. 6. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. a fermelor de animale. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. şi din contră. De regulă. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. prezintă o atractivitate foarte redusă. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. va avea o atractivitate sporită.2. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. libere (luminişuri. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. capătă por iuni dezgolite. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. prepararea hranei. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. Hidrografia teritoriului. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. regimul şi tratamentul etc. atunci aceasta este şi primitoare. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. În zilele călduroase de vară. situl sau vecinătă ile. aerisite. În acest sens. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. pârâu. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. filtrare şi transport al apei. precum realizarea igienei corporale zilnice. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer.spulberare. care este dată de natura sursei (izvor. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. chimic sau fonic zonele din jur. . Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. pescuit. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. de temperatura acesteia. iaz. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. O zonă lipsită de un curs de apă. sau ca sursă de apă potabilă. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. Environnement-ul. dar nu neglijabilă. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. Când o pădure de recreare este echilibrată. Cei care doresc să se odihnească. compozi ia şi vârsta arboretelor. apa este importantă sub aspectul calită ii. de modul de captare. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori.

Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. Aceste dotări vor fi discrete. Iarna se remarcă răşinoasele. are aspectul unei păduri falnice. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. ce are o densitate mică (200-500 buc. ce calmează şi relaxează vizitatorul. a culorii frunzelor etc. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. bine pusă la punct. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. Codrul regulat vârstnic. care determină o scădere a densită ii. păduri pentru plimbare şi păduri parc. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. ce induce plictiseala şi pasivitatea. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. publicul larg le preferă pe cele amestecate. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. capacitatea de primire începe să crească.. dispuse pe anumite trasee. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă./ha). de motiva iile şi aprecierile lor. la agresiunile vizitatorilor. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. Sub raportul vârstei. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. datorită vizibilită ii foarte bune. în func ie de fenofazele speciilor respective. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. indiferent de specie. ce au un efect peisagistic major. dar în zilele geroase cu chiciură. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. luminişuri pentru odihnă. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. dau peisajelor un pitoresc aparte. şi este favorabilă pentru plimbări. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. . cu locurile de parcare aferente.

fiind astfel organizată. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. mult căutate şi apreciate de publicul larg. soluri scheletice. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. terenuri de joacă pentru copii. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. reprezintă cca. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. să aibă o textură uşoară. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. instala ii sau echipamente. pentru linişte. camping. Zona de plimbare. cişmele. de cei care evadează din cotidian. acest lucru favorizând. repaus etc. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. Zonele cu soluri reci şi umede. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. să fie drenat. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. aer curat. Arboretele vor avea consisten ă moderată.Pădurile de recreare se sistematizează. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. Aceasta este zona preferată de marele public. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. zona de plimbare şi zona de regenerare. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. de cca. . frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. insistându-se în mod special asupra cură eniei. ce trebuie să fie ireproşabilă. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. vor fi evitate de vizitatori. şi prezintă diferite construc ii. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. izvoare). Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. prin împăr irea pe anumite zone. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. echipamente sanitare şi de igienă. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. prezintă ponderea cea mai mare. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). De preferat ca aici. amenajările. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. cu forme interesante. odihnă. cu investi ii mai reduse. destindere şi pentru activită i de picnic. obiectivele etc. În raport cu întreaga pădure. Zona de primire şi odihnă. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale.

de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. han. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. nu prea lungi şi nu prea înclinate. întâlnite doar în anumite păduri. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. restaurant. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. fiind eliminate tasarea solului.17. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. terenurile de joc. spre diferite puncte de interes din pădure. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. zone cu fructe de pădure etc. care sunt interzise accesului publicului. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). cabană. puncte cu vederi panoramice. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. forma iuni geologice interesante etc.5-4 m. având un specific aparte. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. fiind total protejate. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. de la o clădire de interes general (cabană.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. vestigii ale unui castel sau cetă i. au o lă ime optimă de 3. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. prin optimizarea spa iului în general. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. şi echipamente specializate. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. pot avea por iuni comune. locurile de parcare. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie.3.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . 6. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. cu pante domoale. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. Traseele potecilor vor fi diferite. un număr sau o emblemă. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. restaurant. camping). monumente. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. dificultatea. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. este constituită din diverse suprafe e. dispersate în cadrul celorlalte două zone. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. rezultate prin ruperea. ruine. smulgerea sau tăierea puie ilor. respectiv 4-10 km/100 ha. arbori deosebi i. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. peşteri. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative.

formele regulate şi simetriile. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. Locurile de parcare. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. WC-uri ecologice. şi variază în func ie de microrelieful specific. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate.aceste puncte bănci. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. groapă sau container pentru gunoi etc. pe ansamblu. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. de 2-3 maşini. dalele de piatră. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. peluze pentru golf. de amploarea investi iilor. fântâni sau alte surse de apă. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. diverse amenajări pentru jocul copiilor. vor evita pe cât posibil artificialul. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. loc pentru focul de tabără. şi pot fi: terenuri de tenis. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. camping. restaurantelor. miniterenuri de fotbal. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. sau pot fi mici. . Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. parcările pot fi: în ciorchine. cabanelor. în pinten. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. în special pe latura vântului dominant. coş de gunoi. şi să se folosească materiale cu aspect natural. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. capătul drumului principal). pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). un număr cât mai mare de autovehicule. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. spa ioase şi capabile să absoarbă. Parcările pot fi mari. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. pietrişul. masă cu scaune sau bănci. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. respectiv grupuri de arbuşti. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. vatră din piatră pentru foc. fiind mult apreciate de vizitatori. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. dispuse în apropiere. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. respectiv nisipul.

educative. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. sau parcurile cu specii de vânat autohton. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. faunistic. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă.The International Union for the Conservation of Nature . se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală.18. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . floristic. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. pedologic sau de altă natură. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. protec ia ecosistemelor. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice.18. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. cu aspect cât mai natural. speologic. 6. hidrologic. Astfel spus.1. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. incompatibilă scopului atribuit. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. geologic. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. . având o înăl ime corespunzătoare. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. recreative şi turistice. De asemenea.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. paleontologic.

remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică. expozi ii. hoteluri. . zona rezerva iilor integrale. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie. sate. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii. beneficiind de o protec ie suplimentară. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. floră şi faună intacte.speciile vegetale şi animale. educativ. .Hăşmaş. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. cultural şi recreativ.să fie interzisă vânătoarea. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: . în scop ştiin ific.să aibă forma ii geologice interesante. 6.să fie deschis turismului organizat.18. vegeta ie.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite.sunt peisaje naturale de mare frumuse e. În prezent.Valea Cernei. şi Semenic – Cheile Caraşului. respectiv fenomene naturale originale.2. activită ile de turism vor fi bine organizate. elemente de etnografie si folclor. recreării şi turismului”.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: .unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. drumuri. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. Ceahlău. care servesc recreării popula iei. . Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. . construc iile (case. specifice. educativ şi recreativ. conforme cu peisajul. Cozia. Rodna.zona exterioară. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. Piatra Craiului. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. muzee cu specific local. cu flora şi fauna sa. neatinse de activită ile umane. . Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. . Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. destinate cercetării ştiin ifice. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. care grupează o serie de atrac ii turistice. Domogled .Beuşni a. Cheile Nerei .teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. Cheile Bicazului . Mun ii Măcinului. . hanuri sau locuin e izolate. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. vile. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. . Retezat.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. .

fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. Por ile de Fier. 6. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. se promovează regenerarea naturală. paleontologice (tip p). În ara noastră sunt constituite în prezent. mixte (tip m).zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. rezerva ii naturale. solului. Grădişte Muncelului – Cioclovina. nu se împuşcă. geologice şi geomorfologice (tip g). Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute.. vegeta iei sau faunei. Acestea pot fi: botanice (tip b). parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. Vânători – Neam . rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. ca parcuri naturale. rezerva ii ştiin ifice. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. următoarele: Apuseni. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale.18. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului.3. limnologice (tip l). de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. potecile vor fi bine marcate pentru turişti. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. . Balta Mică a Brăilei. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. forestiere (tip f). Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. 9/1973. conform Legii nr. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . se evită degradarea mediului prin orice mijloc. Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. lacuri şi cursuri de apă. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. Bucegi. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. Nomenclatura din ara noastră.

educa ie si instruire în domeniul mediului. parcurilor naturale. fenomene geologice unice (peşteri. chei). cascade.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. arbori seculari. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. . Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. cursuri de apă. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. rezerva iilor naturale. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. locuri fosilifere. ştiin ifice sau peisagistice.

.2. .umiditatea atmosferică. .costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp.1.lumină.factorii ecologici edafici: .temperatura aerului. frunzelor. . Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde.rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite). . pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. . mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult). Criterii de alegere a speciilor 6.vânt. . florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei). constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice.îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare. material care îşi schimbă volumul. compozi ii. ce vor alcătui în final o unitate. ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6.Cap. Astfel trebuie avut în vedere: . textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare. .maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. . ruginiu.factorii ecologici climatici: . în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective. Prin acest material.regimul de umiditate din sol. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti.diversitatea foarte mare a ramurilor.diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde. VI. volume.textura şi profunzimea solului. .2. 6. culoarea. 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde. proiectantul de spa iu verde creează forme.fertilitatea solului. Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. . . Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: .1. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon.cerin ele speciilor fa ă de: .

Dintre aceştia : .pantă.compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri. fertilizare.con inutul de schelet.2. fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale.animali. .dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei. . a produc iei de masă lemnoasă). Astfel. se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare.oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze). plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere.fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor.factori geomorfologici: . . . Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman. dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare). dar şi asupra celui animal sau vegetal. . . 6. Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie.monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul).smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice. considerate cele mai rezistente).clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar).2.factori biotici: .expozi ie. În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor. . numite arsuri).compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze. . . . Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane. fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze.altitudine. numindu-se şi cea ă oxidantă. cloroza esutului asimilator. .factori poluan i. determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor). . . dioxidul şi trioxidul de sulf.vegetali..troficitatea solului. (produc căderea acelor la răşinoase. . . .oxidul de sulf. fa ă de cele periurbane. . etc.configura ia terenului. în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat. prevenirea şi combaterea dăunătorilor.factori antropici: .

condi ii de mediu – specie.mijlociu rezistente . . stadiu de dezvoltare. industria metalurgică şi chimică. . . .pădurile de recreare. intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare .rezistente Exemple de specii: . arboretele tinere fa ă de cele mature. prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză. Particularită ile biologice ale speciilor 6. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie. din arderea combustibililor solizi şi lichizi. frasinul.1. fenotip.pigmentări. zămoşi a de Siria. piracanta.rezistente la fluor – mesteacănul. . ecotip.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale. propor ia poluantului în atmosferă etc.rezistente la bioxid de sulf – alunul. coacăzii. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . chiar un aspect de bronzare a frunzelor).sensibile . cum se integrează în respectiva compozi ie. fabrici. .ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete. 6. ce talie vor avea exemplarele respective. . platanul.2.aliniamente.3.). etc.2. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase. In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: . Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”. bradul de Caucaz.3. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. reducerea creşterilor. corcoduşul. . fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta. arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea.foarte sensibile . subspecie. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată.rezistente la plumb – pinul silvestru.praful rezultă din întreprinderile industriale. tuia.unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare.umbrirea clădirilor. .

Pinus strobus. etc. agă ătoare sau chiar târâtoare. sferică.. Juniperus hibernica.arbori de mărimea I . speciile cu înăl imi sub 7 m. Picea abies. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. precum şi re inerea gazelor de eşapament. fastigiata. şi cea având contur sinuos.7 – 15 m. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. arbuşti mijlocii 1 – 2m. . obovoidă.în lungul arterelor. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. că ărătoare. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. . Astfel. a III-a .peste 25 m. conică.3. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . tabulară. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. Morus alba. În tabelul nr. ovală. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme.realizarea gardurilor vii.arbuşti. italica. Populus nigra cv. Populus simonii. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: .2. arbuşti pitici. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. mai mici de 1m. . 6. De exemplu. .15 – 25 m.zonele verzi de mici dimensiuni. Acer pseudoplatanus. a boschetelor. Thuja occidentalis var. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. a II-a . Abies alba. Larix decidua. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit.2. speciile lemnoase volubile.liane. a prafului.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . Berberis thumbergi. Prunus mahaleb.

pentru protec ie împotriva radia iei solare. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. Betula pendula. forma „pendula” la diferite specii precum: fag. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: .tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. . varietatea „Globosa” la diferite specii. Pinus sylvestris. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate.aliniamentele stradale. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. larice. având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic. salcie căprească. . nana. caragană. Juniperus communis ssp. cireş păsăresc. frasin. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. Juniperus sabina. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. a prafului şi a vântului. umbraculifera Carpinus betulus.3. Tilia cordata. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: .aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. Cotoneaster horizontalis.2. Robinia pseudoacacia var. Populus tremula. mesteacăn. . Cerasus avium. 6.3. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. Pinus nigra. . . Ulmus minor. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. Fagus sylvatica.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii .zona de primire a pădurilor de recreare. Salix babilonica.mascarea obiectelor inestetice. Juniperus horizontalis. ulm de munte. dud negru.

astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. mărimea şi culoarea acestora. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. imprimă un sentiment de linişte. 6. Speciile cu tulpini că ărătoare. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). obovată. mici sau mari. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). ovoidă. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. castan) sugerează puterea. Ramuri pot fi drepte. platan. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. etc. romboidală. Unele specii au frunze simple sau compuse. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului.3. pot fi sinuoase. peluze. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari).3. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. fie orizontală. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. fie pendentă. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. lanceolată.4. Chamaecyparis lawsoniana var. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. 6. Trunchiurile.5. la marea majoritate a speciilor. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. . salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. Salix babilonica. pendula. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. eliptică etc. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. imprimând anumite sentimente. paltin. sau chiar târâtoare. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). fie verticală. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). tortuosa) sau pot fi geniculate.2. Forma.2.

mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). la verde închis. „Aurea” Thuja orientalis f. galben sau chiar roz şi roşu. Sorbus aria. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var.. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. biota. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). Pyrus elaeagrifolia.) sau mari (Ailanthus sp. Acer negundo. Aesculus sp. argintea. la care verdele se combină cu alb..). tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. luminos (primăvara). Speciile cu frunze mici.. Carpinus betulus. compuse. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. la galben–roşu ruginiu (toamna). Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. Ligustrum ovalifolius. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. Hedera helix. Populus alba Picea pungens var. până la verde intens (vara). Speciile cu frunze mari. precum cele ale speciilor: Acer negundo. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). precum şi diferite exemple de taxoni. Gleditsia sp. ca în cazul mesteacănului. pu in incizată dau adânc incizată.Marginea limbului poate fi întreagă. Hippophae rhamnoides. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. Eleagnus angustifolia. Tilia tomentosa Juniperus sabina. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. Juglans sp. În tabelul nr. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud.. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. Astfel. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). alb argintiu. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. Euonymus europaeus. Robinia sp. Thuja occidentalis f.

purpurea. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Forma şi culoarea florilor. Aesculus hyppocastanum. Corylus maxima var. Acer platanoides var. Malus pumilla var. Acer paltanoides var. Deutzia scabra. niedzwetzyana. pissardii. Phyladelphus coronarius. Pinus cembra.. Hedera helix. Magnolia kobus.2. Buxus sempervirens. purpurea.verde închis roşu. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. glauca.. Juglans regia Fagus sylvatica var. Ligustrum vulgare albă . purpurea. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. Sophora japonica. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. Prunus avium. Pseudotsuga glauca. purpuriu Picea pungens var. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. Robinia pseudoacacia. Berberis vulgaris var. forma. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente.6. Crataegus sp. Catalpa bignonioides. În tabelul nr. Pinus excelsior. Hibiscus syriacus. Prunus cerasifera var. Pinus strobus Abies alba. Taxus baccata. Pyrus sp.3. Alnus glutinosa. atropurpurea. hybrida. Picea abies. vanhouttei. crem sau galbene. Syringa x. Spiraea x. rubrum 6.

Cornus mas. Prunus armeniaca. Colutea arborescens.. Buddleia davidi. Chaenomeles japonica. Prunus persica. pissardi. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. Diervilla florida. cu toate varietă ile şi soiurile sale. exceptând albastrul pur. Diervilla florida.. Spiraea salicifolia. Phellodendron amurense Spiraea japonica. Forsythia sp. Amorpha fruticosa. Cornus mas. Laburnum anagyroides. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. soulangeana Prunus sp. Forsythia suspensa. Dintre toate speciile lemnoase. Chaenomeles japonica. Malus floribunda Hedera helix. primăvara timpuriu primăvara . Liriodendron tulipifera Aesculus x. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. Tamarix ramosissima. Cotinus coggygria. Hybiscus syriacus. Magnolia stellata. Magnolia x. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Hibiscus syriacus. Magnolia kobus. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. Syringa vulgaris. cu siguran ă că speciile genului Rosa. Kerria japonica. Laburnum anagyroides. carnea. Prunus cerasifera var.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens.

Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. Inflorescen ele sferice. pseudobace) este variată de la specie la specie. Berberis vulgaris. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. Spiraea salicifolia. Syringa vulgaris. Liriodendron tulipifera.7. Kerria japonica Aesculus sp. Rosa canina. Cotoneaster horizontalis. Ptelea trifoliata.3. atribuind ambientului un aspect dispersat. ca lumânările (castan porcesc. contribuind prin forma. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. Sophora japonica. Crataegus monogyna. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. dar mai ales în perioada hibernală.. budleia. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. lemn câinesc. Colutea arborescens roşie albă . Spiraea japonica. glicină.vara toamna Mahonia aquifolium. Viburnum opulus. Rhus typhina. Sambucus racemosa. 6. Culoarea fructelor. în sezonul estival sau autumnal. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. Hibiscus syriacus. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus.2. mari (Viburnum opulus var. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. neliniştit. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. amorfă) constituie un factor stimulator. mălin) calmează şi relaxează. iritant.

se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. Ligustrum vulgare. Prunus spinosa.3. ci separat. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. precum cimişirul şi tisa. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. Cotoneaster nigra. . pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. Ambientul (noxe. mesteacănul. Thuja occidentalis. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. Picea abies. De obicei. Viburnum lantana. Există şi specii cu creştere foarte înceată. Catalpa bignonioides. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. Fraxinus excelsior. Abies alba. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. probabile pentru perioade de 5. calitatea terenului. 10. Gleditsia triacanthos. diferi i arbuşti. Robinia pseudoacacia. Platanus sp. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza.2. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. salcâmul. unii poluan i din aer sau din sol. Mahonia aquifolium.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. 20. 40 ani de la plantare.8. Lonicera nigra. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. iar plopii. 6. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. De exemplu. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani.

dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. care nu se regăsesc în efectul ob inut. fără agita ie. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. masive. lângă clădiri. iar cele decorative prin trunchi.Cap. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. în puncte liniştite. fie ele arborescente sau arbustive. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri.1. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. pot fi folosite solitar sau grupat. ASOCIEREA. sub diferite moduri. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. garduri vii. pâlcuri. Arborii solitari se amplasează pe peluze. boschete. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. VII. coloritul fructelor). . Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. frunze. curtine. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. sau duc la costuri suplimentare. Exemplarele lemnoase. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. labirinturi. grupuri. ce realizează o impresie artistică puternică (flori.

După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere.5 m.. sistemul Cossonet). înalte cu h = 1 – 3 m. După înăl ime. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. două sau trei rânduri.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. pe un contur drept sau sinuos. . Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. ce are amenajate numeroase poteci. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. ob inându-se în final un perete verde. Ca regulă generală. cu exemplare foarte apropiate. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. trunchi de piramidă. mici cu h = 0. în aceste ultime cazuri. (gard belgian. mai rar două sau chiar trei. formate dintr-o specie.5 – 1 m. de regulă bine între inute şi amenajate. foarte înalte cu h > 3 m.

constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. şi coroană bogată. . . nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie.garduri vii pentru protejare.După scop gardurile vii pot fi: . cu un aparat foliar bogat. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident.garduri vii decorative. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. În cazul plasării inverse a speciilor. de apărare împotriva vântului dominant. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut.garduri vii de camuflare sau de mascare. protec ie şi linişte. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. în care sunt prezente multe bănci. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. de preferat o specie locală. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. mai deschis la culoare. folosite ca garduri de limită. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. În orice caz. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. de mascare. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. sanitar. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. solemnitate şi hotărâre. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. Astfel. care să constituie fondul principal. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. ce le eviden iază pe primele. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. de izolare vizuală şi fonică. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. . solu ie destul de controversată.

pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. apoi de cele de talie mică. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. patrulater sau pentagon. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. dispuşi inelar. destinat odihnei pasive. . În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. existând în apropiere şi un luciu de apă. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. pentru mascarea acestora. lângă care să existe grupuri de flori perene. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. În cazul clădirilor monumentale. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare.

Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. mesteacăn.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. parcuri) masivele se situează spre periferie. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. fântână arteziană). dârmox). Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. adaptate condi iilor locale. de regulă dispuse circular. lemnul câinesc. pinul silvestru). la tasarea şi în elenirea . cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. specii rezistente la vânt. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. iar în interior numeroase bănci. constituit dintr-una sau mai multe specii. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. protec ie împotriva soarelui şi vântului. în mod excep ional 4 intrări. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. Un boschet prezintă 2-3. statuie. În spa iile verzi urbane (grădini. pinul strob. creându-se o stare de calma atmosferic. pentru mascarea limitelor. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. cimişir.

dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. Totuşi. unde se doreşte realizarea unui masiv.2. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. Astfel pentru aliniamentele stradale. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. a I-a. Vârsta. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. cu fructe şi port interesante. largi. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă.2. înso i i de 1 tutore. 7. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. acestea pot fi transparente sau opace. înfiin area scuarurilor. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil.2. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. cu înflorire abundentă. în acest caz balul fiind înghe at.2. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri.solului. În general. care limitează priveliştea şi perspectiva. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. Astfel. imediat după dezghe ul solului. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). se folosesc puie i de talie mică. . Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. 7. puie ii cu rădăcini protejate. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. creându-se impresia de monumentalitate. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. de la scoaterea din teren şi până la plantare. se evită ambalarea. urmată de toamnă.1. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). În func ie de speciile întâlnite în masive. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. a II-a şi a III-a. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie.

80 x 0.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi. camionului.30 (0.70) x 0.2. . şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini). Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ. fie dintr-o pepinieră. . etc. iar înăl imea 8-10 m. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele. cu ramuri până aproape de sol.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii.40) x 0. Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. . Pentru plantarea exemplarelor de talie mare. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa. creată în acest scop.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani). a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ.70) m pentru arbuşti (3-5 ani). .30 (0. cu o coroană uniform dezvoltată.0.3. . greută ii şi aten iei deosebite ce o implică. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă. înăl imea şi grosimea la colet. 7.0 x 1. cu sistemul radicular mai compact. . se tasează uşor şi se udă abundent. . Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului.5 (0. Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ.60 (0. pe tulpină deasupra coletului.5 t. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: . balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac.alegerea exemplarelor.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ.40) m pentru puie ii de talie mică. De asemenea. remorcii.0. sunt necesare mai multe opera iuni: . datorită dimensiunilor. situate în locurile accesibile macaralei. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului.transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. fie din natură.Ca regulă generală orice puiet. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1.0. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială. La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului.60 (0.1.

la o adâncime de 20-25 cm. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie. până la 0.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . uniform.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. partere. numărul rândurilor (1.4 rânduri. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă.3. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. urmând ca mai târziu. timp de 2-4 ore. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. Astfel. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune.3. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7. în timp. ce au un efect estetic deosebit. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular.1.2. Solul se mobilizează primăvara şi toamna. ciuperci). Fertilizarea. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. K. rânduri sau la încrucişarea aleilor. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal. 7. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. reluată mai târziu în timpul Renaşterii.5 – 1. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. 7. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii.2. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. . cu norme bine stabilite. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale.7. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. 2 sau 3 rânduri. în Fran a.3. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0.4. P.

ob inându-se forma literei V. forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. columnare.forma Cossonet . Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora.forma literei „U” . La exemplarele cu so . Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an.În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. la distan a de 60 cm între ele. şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . . Pe măsură ce cresc. piramidale. iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. cu ramuri cât mai multe.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc. cu fructifica ie cât mai abundentă. Forma Cossonet se realizează tot în aliniament. se aleg ultimii doi. Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o.cordonul oblic bilateral (gard belgian) .40 cm deasupra solului. În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm. rezultând astfel un trunchi vertical scurt.5 m între ele. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate.forma Verrier .piramida . În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice.

Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. Coroana formată. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. pe o sârmă . ce a fost retezat la 40. dispuse în acelaşi plan. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. ceilal i îndepărtându-se. 6 sau 8 bra e verticale. se orientează vertical pe doi tutori.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. Fiecare pereche porneşte din axul principal. Astfel. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. 80 sau 120 cm de la sol. are forma unui „U” dublu sau triplu.

80 cm. iar cei doi lăstari terminali. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. . sub un unghi de 60o între ei. aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori.(spalier). ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. cu o deschidere a bra elor de 50 .60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). se înlătură lăstarii. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. În al doilea an. la o înăl ime de 30 cm. dar la o înăl ime de 80-90 cm. După 30 cm. aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. La lungimea de 70 . Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal.

de 1-2 m lungime (Acer negundo. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. la exemplarele plantate în aliniament. tăierea se face cu cca. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele.3. Populus sp.3. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. prin scurtarea lujerilor prea lungi.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. 7. mai rar toamna târziu. la înăl imea de 20-25 cm.) Se execută primăvara devreme. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. După atingerea înăl imii dorite. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. ienupăr. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. . Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. În primul an de la instalare. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. tisă). Tunderea se execută în anii următori. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. tuie. 0.

exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie.3. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. Lăstarii ob inu i prin recepare. grupuri. După câ iva ani. sunt de regulă mult mai viguroşi. cu coroane înghesuite.4. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. Se recomandă rărirea periodică. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. 7. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. iulie.

. în condi ii nefavorabile de vegeta ie. în cca. 7. Se aplică rărituri mixte sau combinate.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor.materialul rezultat nu se recoltează. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. 20-30 ani. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. . Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. . Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: .la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. .3. ob inându-se un număr optim de exemplare. mărirea efectului decorativ al unor exemplare.monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). . cu o periodicitate de 3-5 ani. cu o periodicitate de 3-5 ani.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. din 3-6 (10) ani. respectiv atunci când se realizează consisten a plină. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. a unor poteci. fiind inestetice. reducerea consisten ei. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice). în pădurile echiene de codru şi crâng. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. în apropierea locurilor de sta ionare.5. îmbunătă irea stării fitosanitare. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi.

3. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. în vederea atingerii unui anumit scop. rup i sau doborâ i. . amestecuri de fag cu răşinoase. de speciile forestiere folosite sau prezente. buruieni). făgete. păduri de plopi euroamericani). 7. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. cu foarte multe nişe ecologice. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. deoarece circula ia este complicată (semin iş. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. se pot adopta diferite tratamente. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. dar pentru oameni antrena i.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i.6. bolnavi.

precum specii ale genurilor: Petunia sp. În acest sens se deosebesc: . constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde.forma tulpinii (portul).culoarea. Alyssum sp. al sezonului de vegeta ie. .. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite. . Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: .. Narcissus sp. . Malva sp. mirosul şi modul de asociere ale florilor. Ageratum sp. . partere.. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia. . Salvia sp. cu aspect de tufă . Acestea se folosesc grupat.. Calistephus chinensis... culoarea şi mărimea frunzelor.. în planul apropiat de privitor. Salvia splendens. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: . a modului de creştere şi ramificare.forma şi culoarea fructelor...Tagetes sp..2.. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. Lobelia sp.ciclul de via ă. Muscari sp..1.cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici. .specii de talie mare.. . Aubrieta sp. peste 50 (60) cm. covoarelor. Delphinium sp. Ageratum mexicanum sp. VIII. în componen a bordurilor.sp.sp. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus.înăl imea. Tulipa sp.. cu port târâtor (sau pendent) ... precum Crocus sp. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar..1. Hyacinthus sp.1. . Tulipa sp. cu tulpini ramificare. Acestea joacă un rol psihologic fundamental. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii.sp. . .specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. Galanthus sp. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8. 8. Tagetes sp. 8. precum şi în mozaicuri.Tropaeolum majus.. . Saponaria ocymoides. . Tradescantia sp. Gladiolus sp. Acestea se folosesc pentru rabate...Cap. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens. platbande sau grupuri pe peluze.1. forma. în marginea rondurilor sau rabatelor. a rabatelor pe peluze. în sensibilizarea oamenilor la frumos.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm. precum specii din genurile: Lilium sp.forma. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde. în fa a speciilor arbustive sau arborescente. Sedum sp.

Nuan a culorii poate fi diferită. Polygonium sp. Sempervivum sp. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată. 8. galben. roşu sau grena.3. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. Pyrethrum sp. Humulus lupulus. în jurul teraselor. Iresine sp. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. chioşcuri pentru odihnă). Lilium sp. . Begonia sp. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. Astfel. a sta ionării.. cu segmentele filiforme. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena.4. mărimea şi culoarea frunzelor În general. la început. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. locurilor pentru sporturile uşoare.1. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. creasta cocoşului.. cu tulpini volubile . Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. până la albastru.. Portulaca sp... la florile simple poate fi pală. cu tulpini că ărătoare .. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma.. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). lalelele papagal.). mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. argintiu sau cenuşiu. precum regina nop ii şi micsandrele. Agave sp..Ipomea purpurea. mărimea şi culoarea frunzelor. Delphinium sp. . clopo ei. culoarea. cu tulpini simple. în cazul petalelor tomentoase. Ricinus sp. 8.Lathyrus sp. Tulipa sp.sp. florile fiind nesemnificative. altele sunt mici şi mărunte. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora.... la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde. Unele frunze sunt mari. recomandându-se a se folosi în planul apropiat.. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui... sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. roz.sp. mo ul curcanului. precum verbena şi crinii.. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp.1. culoarea şi abunden a frunzelor.) aceasta se schimbă de la roz-liliachie.sp. . Forma. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). erecte Impatiens sp. Forma. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. iar altele puternic fidate. Papaver sp. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma.. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. roşu grena.

iar primăvara vor înflori. .) se seamănă în sere calde. Mo ul curcanului (Amaranthus sp. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă.plante anuale semirustice (Begonia sp. Cineraria sp. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii. florile se îndepărtează.1. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. . cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii.plante anuale sensibile (Celosia sp. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: . care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie. Calceolaria sp.. ca o continuare a florilor. Zinnia sp.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii.. .1.8.plante anuale rustice. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare. fiind o sursă de amuzament pentru copii. fiind aripate. 8. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. vara.6. În unele situa ii. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv.5. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii.. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire. de culoare roşie sau roză. men inând efectul decorativ. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie.) are fructe persistente şi decorative. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite.

rizomi. Hyacinthus orientalis. Gypsophyla sp.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e.1. Lolium sp. în general. Aquillegia sp. Gladiolus sp. rondurilor..decorarea balcoanelor. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor. Acestea pot fi rustice (Anemone sp. cămări. bordurilor. mozaicurilor. ferestrelor. Polyanthes sp. sau semirustice (Canna indica.Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi.. pentru: . 8. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an.. rizomi. Convallaria majalis. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale. Chysanthemum sp.decorarea spa iilor verzi. pe stânci sau pajişti.. în lungul apelor sau pe luciul lor. Dahlia sp.. depozite) ferite de înghe (4-10 oC). Hosta plantaginea.. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. Speciile floricole pot fi folosite. geophite – ce au bulbi. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. . tuberobulbi.. Papaver orientalis).7. Narcissus sp. teraselor. rabatelor. covoarelor. jardinierelor. Iris sp. ..) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit. rădăcini tuberizate.. tuberobulbi.

treiajelor. printre care se introduc plante anuale. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. Culturile cu plante anuale. în trepte. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. costisitoare. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. bănu i (Bellis perennis). crizanteme. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. zidurilor. Tagetes sp. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. partere).decorarea stâlpilor.). Portulaca grandiflora).2. stânjenei. numă-uita (Myosotis sp. forma şi culoarea florilor. fie mixt. fie numai specii perene.ca flori tăiate. 8. În func ie de perioada şi . continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. de talie înaltă (Phlox paniculata. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. Ageratum mexicanum „nana”. înăl imea plantelor. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. perioada şi durata de înflorire. chioşcurilor. ghiocei. mijlocie (Petunia sp. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. pergolelor. narcise (Narcissus sp. . Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. instalând specii de talie mică în prim plan. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. mărimea. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. fiind amplasate în locuri intens frecventate. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. rabate. specifice plantelor anuale. bujori. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. cu port de tufă sau covoraş. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. forma şi nuan a frunzelor.). De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. Rudbekia sp. în special lunile de vară. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani..). witrockiana). Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. muscari (Muscari sp. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire.). narcise. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima...

cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. bine organizate. capacitate de re inere a apei). nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. Dianthus sp). pământul de ace de răşinoase. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. rădăcinile de ferigă şi nisipul. pământul de ericacee. În general.. După valoarea pH-ului. În func ie de sol. Gladiolus sp. permeabilitate.. textură. Iris sp. modelarea terenului. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. . la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. elemente nutritive. mobilizarea superficială a solului. mărun irea bulgărilor. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. Narcissus..pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. superficiale (Primula sp.. Dianthus sp. pământul de pădure.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. elina. Asparagus sp. compostul de grădină.. ferigi). Acestea se deosebesc prin pH. Amaryllis sp. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. de răsadni ă. Erica sp. Crocus. pământul de frunze. Myosotis. 8.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. perlit şi turbă în diferite propor ii. Cheiranthus cheiri). se deosebesc: . Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. structură.3. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. pământul de turbă.. Calluna vulgaris).durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare.soluri acide – (Coleus sp. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. con inutul de substan e nutritive.soluri neutre – majoritatea solurilor. .. Tradescantia sp. Hyacinthus.. . Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. . aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . etc. Galanthus) sau bienale (Primula. pământul de lemn. brumărele). de turbă) . în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. nivelat. Instalarea speciilor floricole 8.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor.3. Bellis) cu speciile anuale.1. pH. . În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare..soluri alcaline – (Anemone sp. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. Viola. Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos.. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole.. textură. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. desfundat. Asparagus sp. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente..

Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. Dianthus. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea.).8. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. comparativ cu înăl imea plantei. Narcissus. bulbii acestora să se înrădăcineze. Paeonia). ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. Alyssum. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. transplantarea apare necesară atunci când . Hosta plantaginea. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare.3.3. Crocus. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris.). pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei.. Amaranthus). 8. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. Viola.3. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei.2. dar nici să se stânjenească reciproc. Begonia). astfel încât până la venirea înghe ului la sol. Sedum) distan ele pot fi mai mari.. La speciile perene. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. Mathiola. La plantare. Hyacinthus. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. Lilium sp. Fuchsia. de cca. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură.(Iris sp. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. Impatiens. Muscari. Hemerocallis sp. Myosotis). Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. 2 – 2. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus.5 cm grosime. Galanthus. unde se vor dezvolta şi înflori. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna.

combaterea dăunătorilor biotici.înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie. fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie.suprimarea păr ilor aeriene. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. În această categorie intră următoarele lucrări: . această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. . acestea stânjenindu-se în dezvoltare. . de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . . Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. . În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul. intrând mai devreme în vegeta ie. bobocitul. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi.irigarea. când plantele nu suferă deloc. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. 8.ob inerea unor forme caracteristice. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale.datorită înmul irii naturale ale plantelor. Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. Ciupitul se execută cu unghia.tutorarea şi palisarea. unele nu mai înfloresc în acel an. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. . fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu.tunsul plantelor. . la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. cu rolul de a ob ine plante viguroase. Pentru ob inerea de tufe bogate. spa iul devine insuficient. . Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare.reglementarea înfloritului. cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite. suprimarea tijelor florale vestejite.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei.aplicarea îngrăşămintelor.4. . transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . . de perioada înfloririi. obligatorii sau facultative. copilitul. .

Pelargonium sp. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat. Se aplică la crizanteme. în acest caz întârziindu-se înfloritul.formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire.. pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. garoafe. de dimensiuni mai mari (crizanteme. gura leului). la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. garoafe). bujori. hortensie. . pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. Petunia sp. ochiul boului).). de obicei terminată cu o floare (crizanteme.. urzicu ă (Coleus sp. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. trandafiri. Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei.

Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. Tutorii pot fi din lemn. . în func ie de specia respectivă.. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. dalii). Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. mase plastice. Lathyrus. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. trestie.Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. Ipomea). Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. mai ales în perioada de înflorire abundentă. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. metal de dimensiuni şi tipuri diferite. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă.

Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. intensitatea luminii. narcise.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. riguros selec ionate. chimice. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. a îngrăşămintelor organice solide. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). cu valen e simbiotice. timp de două săptămâni. bioxidului de carbon şi a altor gaze. sere. făina de oase. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. . Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. microbiologice. după trecerea perioadei de înflorire. fiind indicată udarea diminea a devreme. lalele. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. după o prealabilă uscare şi mărun ire. solarii. ca regulă generală. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. În această categorie intră: excrementele de mamifere. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. spălarea şi răcorirea plantelor. :30. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. etc. sulfatul de potasiu. ob inânduse solu ii prin fermentarea. clorura de potasiu. Îngrăşămintele se aplică. solul. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. de păsări. la care se adaugă apă. umiditatea şi mişcarea aerului. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. mustul de bălegar. temperatura mediului înconjurător. făina şi rosătura de coarne. cenuşă. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. 1:20. ghiocei. ciuperci). maxim ora 10. uneori superfosfat. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. azotatul de amoniu. bogate în potasiu: sarea potasică. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. Irigarea se poate realiza prin aspersiune.

Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. uneori chiar săptămânal. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. rizomi. măcar odată pe an. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). frunze. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. . sensibile la temperaturile scăzute.sau noaptea. la geofitele semirustice. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. Acest strat men ine solul umed. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. tuberculi. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. periodică a diferitelor exemplare floricole. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. bulbii sau rizomii. în martie–aprilie. organele subterane (bulbi. sau talaj. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. manual sau cu ajutorul săpăligilor. şi peste vară. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. pentru a nu se produce vătămări plantelor. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea.

gazon care se tunde la 2-3 zile odată. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . IX. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. pietriş. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. . În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). După destina ie. ce înfră esc abundent. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. grupuri statuare. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. în zilele cu temperatură ridicată. masive de arbori) sau nevii (stânci. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. cu . datorită nuan elor de verde. 45 oC.pentru peluze. pentru a forma un covor des. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. 30 oC. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. brânduşe. elemente arhitecturale. asfalt sau beton.Cap.1. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. narcise. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. arbuşti. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). lalele). Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. De exemplu. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. clădiri. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. având aspectul unor pajişti naturale. aranjamente florale. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. formată în special din graminee.rustic. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. iar în cazul asfaltului de cca. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. gazonul se încălzeşte mai pu in. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. recreative sau sanitare. luciu de apă).pentru terenuri sportive. cărămidă. . Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie.

tufele sunt înghesuite foarte mult. grosiere. aspre. Viola arvensis. rămânând suprafe e nude de pământ. Agrostis tenis. la 12–20 cm. Calendula officinalis.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. crichet – 2.5 cm. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon.5 cm. Bellis perennis.. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. Lollium perenne. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. de diferite desimi. Cynonurus cristatus). Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. de rezisten a la bătătorire sau tundere. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. Bromus inermis). înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. tenis – 0. Papaver rhoeas. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. Iberis semperflorens. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. 9. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. rezisten a la bătătorire.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. rugbi – 6.5 cm. capacitatea de refacere după tundere.2. Gypsophylla muralis. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). Alyssum maritimum. Matricaria chamomilla. frunze mari. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. ci în amestec de minim 3 specii.3. umiditatea din sol. După înăl ime: . Reseda lutea. Alopecurus pratensis.. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. rezisten a la temperaturi scăzute. Agrostis stolonifera. rapiditatea de creştere. uneori 40–50 cm (Poa pratensis. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. . . . rădăcinile sunt relativ superficiale. 9. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. dar speciile se comportă diferit. Poa annua). cerin ele fa ă de substratul nutritiv. aceasta dispare. Deschampsia caespitosa. lăstărire. având aspectul unei fâne e înflorite. înfră ire slabă. la tundere. Festuca rubra. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. Campanulla sp. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei.5 cm.

a canalizărilor. dar şi vara.3. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător. De asemenea. dacă există sisteme de irigat. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . de specie. alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. Decaparea . 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. . o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. amestec şi condi iile de sol. Dacă norma este prea scăzută.1.2. precum şi costul mai mic. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. în cazul în care solul existent este corespunzător.3. După semănarea manuală. În diferite ări se aplică norme diferite.5 cm. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime.cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). 9. Metode şi tehnici de semănare: . adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). . În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). terenul se grăpează. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene.mecanic . fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie. dar şi executarea drenurilor. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). îngroparea cablurilor electrice. gros de cca. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. date de condi iile specifice ale ării respective. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. instalând toate speciile crescute natural. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren). după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului. moloz.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. cu un aspect nefavorabil. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede).9. ci cresc lateral. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. cărămizi. a instala iilor de irigare.manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. se ob ine un gazon prea rar. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund.5 – 2. zgură. adâncimea de semănare va fi mai mică.

Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. După aceste opera iuni. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). Se recomandă tunderea pe timp ploios. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială.4. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. iar gramineele se răresc. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. 9. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. după care se sparge şi se mărun eşte elina. Dacă solul are o cantitate mare . sau mecanic cu maşini speciale. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. groase de 2-4cm. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. care nu sunt preten ioase. 30 x 30. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. fosfor şi potasiu. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. care pot fi rulate. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. apar muşchii şi numeroase buruieni. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor.

Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. pentru compensare. . trebuie mărită cantitatea de fosfor.de calciu. înainte de înflorirea buruienilor.

.de indispozi ie (de închistare) . importan ă şi lă ime. Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu.20 m). Aleile sunt mărginite de regulă de arbori.mişcare ascendentă. ce este binevoită la întoarcerea din plimbare. fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez).pentru ceea ce este viu sau în schimbare. având 0. implică o diminuare a efortului. sau conduc spre un obiectiv principal important. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. 10. . CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces. apare un sentiment plăcut de protec ie.de stimulare. pentru terenurile orizontale. pentru obiective bine determinate. .mişcarea orizontală. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . ordine şi propor ie. . creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. .mişcarea descendentă. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. influen ând sentimentul de veselie. În func ie de natura circula iei. pentru stilul geometric. de refugiu. inestetic şi nefunc ional.5 -0. oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). sunt de obicei largi.7 m lă ime.Cap. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. în meandre pentru traseele sinuoase. X. au o lă ime mai redusă (minim 1. grădinile alpine. curiozitate .de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate.de amuzament. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării. organismul nu depune efort. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi. perspectivele. elemente arhitecturale. îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. creează impresia de avansare.pentru ceea ce este rigid. mai stabilă. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. . măreşte aten ia. divertisment. flori. de cucerire a spa iului înconjurător. şi în echilibru cu for a gravita ională. justificate de prezen a diferitelor obstacole. mai sigură. călare sau cu bicicleta. de intimitate şi uneori de regres. .1. pentru terenurile cu denivelări.

. ceramică sau marmură. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. de forme diferite. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . iar cele deschise obosesc ochii). pătrate. corelată cu ambientul. Pământul. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. dale. este folosit în pădurile de recreare. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. tip zidărie. dalaj antic. Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. macadam. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. pavele. beton. cărămidă. . Căile împietruite cu pietriş de carieră.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. asfalt turnat sau cilindrat. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. dalaj englezesc. Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. lian i sau materiale hidrofobizate. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. cel pu in cu fa a superioară netedă.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . pietriş. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. mozaic. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie.cele neregulate în „opus incertum”. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei.

trestie. cărămidă. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). dreptunghiulare. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. pâraie. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. din beton. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. căderi de apă. Caltha palustris). asemănător cu malurile opuse. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. prin deschideri de perspective. . prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. în locurile cu erodare puternică. geometrică. Malurile se vor amenaja prin terasare. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). realizate de obicei pe stâncării. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ.pe gazon. dar fără a fi simetrice. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. ale fiecărei dale. bitumului. 10. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. Apele stătătoare (numite impropriu. iazuri. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei.60-0. la o distan ă între centrele de greutate. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. făl uită. Când cursul apei este însorit. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. având rolul unui factor calmant în peisaj. de mişcare. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. uşurin a între inerii. senza ia de răcorire şi de prospe ime. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. fântâni. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. fără frânturi. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. elipsoidale. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. dar poate fi ameliorată. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor.2. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă.65 cm). de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. pătrate. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. lacuri. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră.

. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. iar când sunt mici şi grupate. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. muntos. 10. Când sunt de dimensiuni mari. în mod artificial. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. 10. caz în care se pot men ine în forma lor naturală.bazin cu cupă florentină în mijloc. colorată diferit chiar. Grădinile alpine creează. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare.3. combinată cu lumina artificială. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. la o oarecare distan ă de clădiri. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. privit dintr-un loc potrivit. Grădinile alpine au suprafe e variabile. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). un microrelief accidentat. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. . acestea dau impresia de putere.4. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. . . bazin cu jeturi orientate spre mijloc. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. fie vor fi aduse. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. O perspectivă bine concepută are echilibru. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. fiind compusă dintr-un obiect potrivit. folosite pe timp de noapte. în mod progresiv. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. de la câ iva metri pătra i la câteva sute. cu o vegeta ie specifică. mărime şi culori. şi pot fi amenajate într-un mod special.bazin cu jeturi orientate spre periferie.fântână cu taluz cu cascadă. de solidaritate monumentală. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare.

10. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. cele mari în planul din spate. pătrată. sau cărămidă. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi.5. într-o formă simplă dar estetică. coloanele. destinate adăpostirii vizitatorilor. accidentat. pentru ca pământul să se taseze suficient. balustradele (parapetele). Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. .umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. cu turbă şi nisip. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele.dispunerea blocurilor de piatră. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare.aşezarea unui strat de pământ de elină. scările. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. la marginea apelor. vase decorative. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. suporturi pentru plante.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. a men ine. în pantă sau se va crea artificial. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor .Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. chioşcurile. pode e şi poduri. situate în spa iile verzi. . cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. lăsând spa ii mari între ele. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. bănci şi scaune (mobilier de grădină). arcadele şi porticurile. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. Acestea se pot construi din lemn. numite chioşcuri descoperite (naturale). . Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. hexagonală sau octogonală.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. la capătul aleilor. treiajele. . pergolele. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. zăpadă. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). teatrul verde. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. în pie e sau în punctele de perspectivă. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. fiind amplasate pe esplanade. belvederile. grupuri sculpturale. construc ii uşoare. va fi pe cât posibil frământat. înghe . Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. a domina. a orchestrelor sau a fanfarelor. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. subalpin.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. beton. deşertic. .

mărime. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. mozaic. fier. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. cărămidă. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. lemn sculptat sau marmură. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. lemn. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. înăl imea 0. cărămidă.45 m. atât la soare cât şi la umbră.4-0. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. formate din panouri cu zăbrele. . fiind amplasate la capătul aleilor.0 m. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. compartimentarea unui spa iu verde. Acestea se confec ionează din piatră. culoarea lor. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. mărginirea unor perspective. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. cărămidă. oferind refugiu împotriva insola iei. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. lemn. Treiajele sunt construc ii uşoare. Forma. de obicei cu înflorire abundentă. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. ce prezintă ca elemente de sus inere. marmură şi au un mare efect prin formă. beton armat. fontă. aluminiu. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. teraselor. a unui rond de flori. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. dezvoltare pe verticală. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. ce acoperă por iuni de alei sau terase. grup sculptural. Materiale de construc ie folosite: piatră. stâlpi verticali (piatră. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare.5 m. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. lă ime 0.4-3. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate.7m şi înăl ime 2-2. la marginea teraselor. pe lângă ape sau terenuri accidentate. Se recomandă ca optimă. metal. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. beton. bronz.5-0.5 m. pe orizontală. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. folosite pentru decorarea unor pere i. piatră). din diferite materiale de construc ie. Pot fi cu sau fără spătar. în lungul aleilor largi.

aleilor. în lungul scărilor. .Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. beton. piatră. zidurilor. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. decorat cu plante de mozaic. ciment. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful