UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. . duzi. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. crini.H. horticultura a făcut progrese. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. Exemple: Villa lui Cicero. Constantinopol. buxus. Erau prezente şi pu uri rotunde. plante medicinale şi aromatice. a înregistrat un regres. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi.. fie o fântână cu un joc de apă. În capitala imperiului.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. tei. Schema modelului grădinii medievale. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. ca urmare a cruciadelor. platani. pini. de regulă. trandafiri. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. peste care s-au grefat elementele orientale. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. cu coloane de piatră colorată şi marmură. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). tisă. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. Acestea aveau. chiparoşi.1.V. Villa Sallustius. 2. zambile. . în Evul Mediu.) 2. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. lauri. formă pătrată.2. specii floristice. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. la interior cu bazine străjuite de statui. lotus sau diverse flori. De asemenea erau cultiva i trandafiri. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. . Grădinile vilelor mai mici.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. fiind înconjurate de un zid de marmură. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . ce cuprindea Europa Sud-estică. Erau prezente pergolele şi coloanele. nordul Africii şi Asia Mică. vasele şi statuile. urbane.2. busuioc.grădina cu pomi fructiferi.XIV d. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. smochini. Totuşi.2.arbuştii şi plantele ornamentale.2. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. rozmarinul şi mirtul. Villa Mecena. 2. Villa Lucullus. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. mimoze).

Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. fiind plane şi înconjurate de ziduri. monotonă. menajerie. fie sub formă de fântâni arteziene. 2.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale.grădina de legume şi plante medicinale. fie erau situate în afara palatelor. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. Nu existau sculpturi.4. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. apoi au căpătat un specific propriu. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. caracterizată de prezen a careurilor egale. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. citricele. 2. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor.grădina de flori. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera.H. al VII-lea d. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă.. Apa era folosită fie în bazine şi canale. înconjurate de ziduri.H. acestea fiind interzise în religia mahomedană. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. leandri. compartimentare realizată. pere ii de fundal. mărginite de rânduri de plante tunse.2. Arta topiară era folosită în exces. cu func ie exclusiv ornamentală. XIII-XIV. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. Grădinile fie erau interioare. prin întretăierea a două canale cu apă. . Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). pini. situate în cur ile clădirilor. Compozi ia era geometrică. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. magnoliile. din timpul domina iei arabe. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. o suită de grădini. buxusul. magnolii. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. predominant persană. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. galerii acoperite de plante că ărătoare. de formă regulată iar cele mai mari. acolo unde spa iul permitea. fie aveau straturi de formă pătrată.2.d.). strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. mirtul. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. pavilioane pentru petreceri. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. . Locuin ele mici aveau o singură grădină. palmieri. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. Speciile folosite: chiparoşi. eucalipt. adesea aranjate liber. Speciile folosite erau: chiparoşii. bazine.

ape. bazine. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. de groază. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. modificat sau aparent natural. Filozofiile religioase din China. chioşcuri. budismul. Relieful era foarte variat. fiind excluse liniile drepte. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. suprafe ele foarte întinse. Elementele primordiale erau mun ii. por i.3. iar apele. sec. firesc. servind ca loc pentru plimbare. odihnă. pentru dobândirea perfec iunii morale. grote.H. poduri şi pode e. este mărimea acestora. galerii. situat pe malul unui lac.H. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. fiind natural.3. indiferent de perioada istorică. al XVII-lea d. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. având caracter natural. cascade naturale) sau în bazine artificiale. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. IV-V d. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti.2. fiind create mai ales în sec. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. o dată cu dezvoltarea noii religii.H. terase. cascade. au fost create parcuri naturale. pinii – fermitatea şi for a caracterului. VIII-IX d. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. arterele pământului. în armonie cu peisajele naturale. piersicii ornamentali – Paradisul. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. ce erau descoperite brusc la un moment dat. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. de veselie. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. cu aspect natural. în strânsă legătură cu religia. Picturile. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. bambuşii – prietenia necondi ionată. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte.H. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. cheiuri. ziduri. II-I î. (dinastia Tang). cu caracteristici proprii. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. pe vârful unei coline sau în pădure. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. lacurile şi râurile. stânci. neregulat..) şi cuprindeau mun i. de basm. Terasele erau trasate liber. plante şi animale. . în care vegeta ia era dispusă natural. şi reflectă puternicul cult al naturii.

ienuperi. în decursul timpului. azalee. În sec. cu simboluri filozofice caracteristice. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. fiind folosite toate elementele din natură. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori.H. pietriş.). erau prezente pretutindeni. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. şi în Kyoto. Persia. grădină aridă. plus diferite lampadare. pasul japonez. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . arbori şi arbuşti. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . sau de pe verandă. lanterne din piatră. coline. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. cu aspect cât mai natural (pasul japonez). fântâni şi foarte multă vegeta ie. Spa iile verzi. din dorin a de a aduce natura în locuin e. camelii. pietre rotunjite. Grădinile imperiale. orientat pe direc ia N-S.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. podurile. pârâu cu cascadă. .capitala ării. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. stâncile. arborele de ceai. sau din Europa medievală şi renascentistă. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. nisip. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. lac cu insule.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China.vegeta ia este perfect integrată peisajului. grădină de muşchi. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. fiind o componentă a acesteia. fiind ulterior personalizată. mai mari sau mai mici. . Astfel în Japonia. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. destinate contemplării din interiorul clădirii. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. pavilioane pentru ceai. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. miniaturală: cursul de apă. por i. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. al VIII-lea d. devenind o artă na ională. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. sec. un râu sau pârâu. al VIII-lea d. diverse plante cu sau fără flori.H. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. cu balustrade ornamentate. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. 2. ferigi. Islam). bambus. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India.3. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. . atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă.Deşi. muşchi. stânci col uroase.

.nu erau folosite alei. arbuşti modela i în volume geometrice. tisă. bambus. vase ornamentale. cascadelor. al XVII-lea d. prin reluarea idealurilor antichită ii clasice. . din toate domeniile: artă.sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei.Villa Medici în Roma (2 terase). .legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. lauri şi portocali. lămâi. magnolia. mirt. .apa era folosită sub formă naturală. 2. . ci pietre late. Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). parapete ornamentale.. .folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament.sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. 2. Această orientare a apărut la început în Italia. dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. . cireşii. .Villa d’Este la Tivoli (8 terase). cascade.apa aduce mişcare. de unde a iradiat apoi în restul Europei. . bazine neregulate. XV-XVI d. a canalelor.simetria fa ă de o axă a compozi iei. camelii. glicina.Villa Lante din Bagnasia (5 terase). În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul. arhitectură. .în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene. garduri vii şi borduri tunse. buxus.H. . ornamentate şi legate prin scări şi rampe. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte. răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante. stejari meridionali. . . .1. . precum: .4.H. ştiin ă. ziduri înverzite. azalee. Specii folosite erau: pini. Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec.utilizarea vegeta iei tunse. ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. încep să apară primele grădini publice. în special pentru grădinile vilelor suburbane. ca influen ă occidentală.4.prezen a sculpturilor.) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. . . chiparoşi. lespezi sub forma pasului japonez. ienuperi. arborele de ceai. fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă.arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural.Grădina palatului Farnese din Caprarola. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . Din sec. pe terase succesive.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire. literatură.erau folosite zidurile masive de sprijin.

Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii.. În perioada Barocului. . S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. roci şi apă în mişcare).grădinile de la castelele Tuilleries.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. fiind îmbinate cu linii ample. Fontainbleau. tinzându-se către transformarea în parcuri.H. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. Saint-German. vase. În unele situa ii canalele s-au păstrat. . fântâni. . sub aspectul echilibrului şi simetriei. Astfel. cu numeroase statui. pictor şi arhitect) favorit al . Existau canale şi lacuri imense. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. .4. al XVII-lea. Terenul era modelat în terase mari.grădina Garzoni – Collodi. cu partere decorate cu flori.H. Au fost realizate decoruri bogate. . având şi func ie decorativă şi func ie utilitară. al XVI–lea. bazine. dar dispare schematismul rigid.arhitect peisagist Du Cerceau. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. Abia după jumătatea sec. 2. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau. Principiile esen iale s-au men inut. la castelele Amboise.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. apare stilul baroc. Au apărut grotele artificiale. curbe.2. Exemple:.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval . . Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel).grădina Luxembourg din Paris. la care grădinile erau în incintă.În secolul al XVII–lea d.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma.arhitect peisagist Delorne. rezultând spa ii mult lărgite. .grădinile Gamberaia – Floren a. în arhitectură. S-au mărit dimensiunile grădinilor. traseele rectilinii. al XVII-lea crea iile importante au fost: . Exemple din sec al XVI-lea: . ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. În prima jumătate a sec.

piramide.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi. s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. rampe. La început s-a renun at la tunderea arborilor. rocării. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. ca şi în restul Europei. pe spa ii foarte largi. . în Anglia începând cu sec. . treiaje. 2. . Dar. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. bazine. statui sau vase. . în Anglia dominau grădinile medievale. constituind totodată şi perspectiva principală. Saint Germain-en Laye. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. .terenul este modelat în terase largi. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. cuburi). picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. . bazine şi canale. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. mari partere şi întinse oglinzi de apă.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade.3.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. . SaintCloud. scări. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte.palatul constituie capul compozi iei. racordate cu ziduri de sprijin.Ludovic al XIV-lea.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. sub influen a literaturii.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. bazine cu grupuri sculpturale. vase în stil baroc. Chantilly. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. .compozi ia era tratată arhitectural. . cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . Fontainbleau. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. închise între ziduri. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers.sunt prezente. . al XVIII-lea.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate.aleile sunt rectilinii. dominantă. Ulterior. fiind situat pe terenul dominant. se păstrează axa . Versailles.4. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. cu principii compozi ionale proprii. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. . Sceaux.sunt folosite. borduri sau broderii de buxus tuns. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. . conuri.„regelui Soare”. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. Dispar parterele. alături de diferite fântâni. mai ales pe axa principală. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură.

Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth.grădinile de la Whitehall – model italian. Realizări importante: . Hyde Park.parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian. Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea. amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular. .Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere. enun ate de Repton. sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool). Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton. cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber. La periferie erau: Regent’s Park.gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti.grădinile Kensington şi parcul Stowe. realizate sub influen a romantismului. Malmaison. . Ermenonville. .Charlottenburg (Berlin) . al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez. Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec. La sfârşitul secolului al XIX-lea.model francez. . Green Park. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi. . . . fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea).Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană. . formând un lan verde de peste 4 Km. Kensington Gardens – situate în centrul oraşului. .Kent (pictor şi arhitect) . Londra de inea 600 ha de spa ii verzi. În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville. fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg.model francez. amenajate în stil peisager: St.. .parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic. reziden ial şi a intrat în cel urban.Germania: . .centrală dominantă. . .Anglia: .Grădinile Greenwich – model francez. apoi francez.Tête d’or’’ (Lyon). . În secolul al XIX-lea.4.Hampton Court – model italian.4.Nymphenburg (München) – model francez. al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice.Austria: . plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză.Parcul Chatsworth – stil clasic.Rusia: . iar fra ii Bühler au amenajat parcul . Victoria Park şi Battersea Park.. James Parc. 2.Saint-James Park . . fiind sus inătorul noului curent numit . dar se introduc poteci şerpuitoare. Toate crea iile din această perioadă (sec.Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez. „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles). parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman).

. în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene.parcul Wilhelmshöhe (Kassel). . . plopul alb. molidul. În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: . bradul.Spania: .Grădina Botanică . În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic. cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri. 2. arskoe Selo = vechea denumire).grădinile La Cranja (lângă Segovia) . În Germania. Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole.model francez.Philadelphia – Fairmount Park. . În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk. la Iaşi – grădina Palatului domnesc.model italian. marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi. . multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager.grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam). ..Villa Carlotta (Caddenabio). Petersburg – 600 ha.U.Parcul Public Friederichsham (Berlin).păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta).360 ha. liliacul. Ca date istorice mai importante pot fi amintite: . . . . . Ca exemple pot fi amintite: . . lăcrămioare. roini a.1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori.Parcul Sokolniki – 463 ha. Parcul Puşkin (parc englez. stejarul.Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). garoafe şi iasomie. . .New York – Central Park .parcul Nympheuburg (München).Boston – Park System.Chicago – South Park.Grădina engleză (München). Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: . În S. pe lângă locuin ele boierilor. . crini. pomicole. cimbrul. forestiere: bujori. lângă St. al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc. nobililor sau a meşteşugarilor înstări i.A. mesteacănul.Italia: . .Villa Melzi (Bellagio).5. .parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) . Prospect Park (peisagist Olmsted). grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia. Ca exemple pot fi amintite: . al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte.sec. .sec. narcisele. Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor. respectiv după principiile grădinilor engleze.Parcul Maxim-Gorki – 224 ha.Villa Carraresi (Roma).

.1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha.1838 – parc promenadă .sec. a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi.la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă. iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central. . lângă castelul familiei Teleky..la sfârşitul sec. amenajat tot de Redont – Bd.la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria . .. . . . .la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural. . fiind numit oraş-grădină.1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos.Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş. azi Parcul Romanescu.Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului. În alte oraşe: .1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei. . . al XVIII-lea .parcul Carol I.la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”. . Hörer).Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun). . .Bucureştiul avea cca. . ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia). Redont. . . dar care în mare parte erau neorganizate. . (fost Libertă ii) realizat de E. În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: . Dacia. .1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni.la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca.actual Parcul Tineretului.Iaşi – Parcul Expozi iei.Grădina Ioanid.Pădurile parc Băneasa şi Snagov.. . 70 ha. 80% din suprafa a sa ocupată de grădini. lângă castelul familiei Haller. (Carl Friederich. ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898). Alpinetul. .parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” .Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul. al XIX –lea. odată cu dezvoltarea oraşelor. poduri. . Hayer.Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al. Parcurile de la Avrig. . Pădurea Verde. . Borza. al familiei Bauffy. .la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852).la Sibiu – 1857.1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi.parcul de la Albeşti –Braşov. . se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului). În sec. . .parcul de la Bon ida –Cluj. al baronului Bruckental. iarna lacul fiind folosit ca patinoar). promenada de pe Dealul Copou. Parcul Rozelor.Buzău – Parcul Crângul. cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă.Timişoara – Parcul Tiselor.în Bucureşti în 1833-1840. dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism.parcul de la Gorneşti –Mureş . Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager. chioşcuri pentru orchestre. al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc). stilul brâncovenesc.la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu.

. Parcul Libertă ii. ClujNapoca.s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu).s-a reamenajat Parcul Libertă ii.Parcul Sportiv . Colentina. Piteşti. . Iaşi. Parcul Tei. Parcul Tineretului. corespunzătoare multitudinii de sta iuni. . Balta Albă. Oradea.reamenajarea Parcului Herăstrău. Drumul Taberei.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). . parcuri în Titan. Pantelimon. . Sibiu.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. Gala i. Constan a. .s-a înfiin at Parcul Expozi iei. Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. Crângaşi. Craiova. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre. Ploieşti.s-a înfiin at Grădina Circului de Stat.

sanitară şi estetică.f. Func ia hidrologică este asigurată. e) f. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. Profesorul I. antipoluantă (f. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde.f.fructe din livezi. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. în general de toate tipurile de spa ii verzi. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. de protec ie climatică (viteza vântului. această func ie are un caracter puternic diminuat.lemn din diferite tipuri de pădure. . În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. . d) f. Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. recreativ sau sanitar. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu .flori din culturile floricole. la diferite categorii de spa ii verzi. de protec ie a solului. 3.Cap. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. intensitatea radia iei solare). respectiv cu: . . III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. antierozională. decorativă (estetică. umiditatea şi temperatura aerului.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. .2. sanitară). ştiin ifică. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. grădini. hidrologică. regăsindu-se mai mult sau mai pu in. 3. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. respectiv: de produc ie. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. recreativă. de impact peisager). fiind ob inute diferite categorii de produse: . de pe terenuri degradate). . c) f.1. f) f. hidrologică. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie.f.

atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. străzi. Sub aspectul proceselor pedogenetice. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. substratul ce constituie suportul vegeta iei.ameliorarea umidită ii aerului. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. fie la suprafa a solului (litieră). prin procesele de evapo-transpira ie. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. Acestea. trotuare. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. Prin sistemul de înrădăcinare. pietriş. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. Vegeta ia lemnoasă. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. cărămidă.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. fizică şi chimică. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. . în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. De exemplu. ). fie în sol (rădăcini moarte). . influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. asfalt sau beton. prezintă o stabilitate mecanică. prin albedoul specific. a perdelelor de protec ie. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri.micşorarea vitezei vântului. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. Pe lângă aportul de substan e nutritive. prin descompunerea de către microorganisme. ce constituie o armătură biologică a solului. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. în care procesele de eroziune sunt vizibile. spa iile verzi prin stratul arborescent. moderează temperaturile excesive. sau în apropierea acestora. mult sporită.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. . . Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. Func ia de protec ie a solului. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. fâşiilor plantate în lungul străzilor. şi a speciilor drajonate. prin microclimatul pe care-l realizează. astfel. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. etc. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip.

vegeta ia re ine mari cantită i de particule. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. sau cu frunziş sempervirescent. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. elagaj şi anotimp. consisten ă. În mediul urban. a pulberilor fine sau a fumului. betonul. Perdelele de protec ie. . realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. în zonele plantate. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. viteza vântului scade cu 30-60%.3.lipsite de vegeta ie. gresia.reducerea poluării fizice a atmosferei. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. 5m3. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. vârsta arboretului. . iar la 120-200 m în interior. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare.reducerea poluării fonice. sub diferite aspecte: .reducerea poluării chimice a atmosferei. atmosfera devine calmă. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. ce nu deranjează ochi. etc. De exemplu. o elul. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. 3. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. în special în timpul verii. marmura. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. astfel. . structură pe verticală.

Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. pinului silvestru cca. iar a teiului pucios cca. industria chimică. cea ă.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. în teren liber. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. respectiv de mărimea frunzelor. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. intersec iilor aglomerate. şantierele. 30 t/ha. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. umiditate. etc. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). În oraşe. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. necroze. efect maxim în sezonul de vegeta ie. ce are lă imea de 200-250m. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. transportul auto. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. 35 t/ha. perimetrale. metalurgică. 42 t/ha. căderea frunzelor. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. acoperită cu gazon. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. aerian. de prelucrare a produselor minerale. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. De exemplu. echien/plurien. radia ie solară. a arterelor principale). prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). de prelucrare a petrolului. în cazul molidului cca. fără obstacole cu efect antifonic. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). sau diferite activită i curente ale popula iei. planta iile rare dintre construc ii. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. . Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. ionizarea aerului). activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. durata de via ă a frunzelor etc. prin senza ia de linişte. planta iile stradale. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. inversiuni termice. 68 t de particule solide şi praf. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. întreprinderile industriale. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. având un efect nesesizabil. arbori+arbuşti+specii de gazon). părozitatea acestora. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente).

după bunul lui plac: plimbări.4.3. . în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. . spa iile verzi urbane sau extraurbane. de . al solicitării fizice. Fazele activită ii de recreare: . care poate fi: . respectiv concediile. călătorii. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. serviciului. odihnei prin somn.timp de existen ă. . fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. cules de flori. intelectuale sau psihice. .activită i pe loc. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. . camping. picnic. în general. Factorii care influen ează recrearea sunt: . în sferele culturii. prin care se înlătură plictiseala. presupune bucuria întocmirii programului.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. la care este supus omul în via a cotidiană. vacan ele. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. fiind un element compensator al condi iilor de lucru. ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban.deplasarea. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. cele mai multe destina ii. între inerii personale.Mijloacele de comunicare mass-media (presă. datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. televiziune.pregătirea. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. cumpărăturilor pentru hrană. etc. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. practicarea diferitelor sporturi.. internet). având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. pensia. respectiv timpul alocat servirii mesei.Mobilitatea. obiective turistice. turismului. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. radio. artei. .Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. . . telefonie.timpul liber (dedicat recreării). aeriană sau navală. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură.Timpul.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic.destinderea sau relaxarea.Nivelul de trai. îmbrăcăminte. sportului. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici. Sarcinile de bază ale recreării sunt: . sau efectul automatismelor zilnice. CFR. . prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. . divertismentului.divertismentul sau amuzamentul. .

de călătorie sau de vizitare a unor obiective.amintirea.întoarcerea. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. de diferite excese. . Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. realizată pentru plăcerea proprie a individului. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). indiferent de subiectul în care apare. pescuit. apicultura. gazon sau oglinzi de apă. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. Func ia decorativă (estetică. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. în sta iuni climaterice cu specific. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă.5. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. . .ciuperci sau de fructe de pădure. prin care are loc refacerea fizică a organismului. istorice. arbustivă. în spa iile verzi extraurbane. parcurile. obiective culturale. încât nimic să nu poată fi adăugat. Turismul are caracter recreativ. economice. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e.O. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. În sens larg. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. decât în dauna operei”. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. etc. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. J. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. Odihna propriu-zisă. Aceste activită i pot fi active sau pasive. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. diseminat sau modificat. repausul şi somnul. vânătoare. alpinism. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. sau în zilele libere. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. de conducerea autovehiculului. diferite de mediul său. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. floricolă sau erbacee. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. Plimbările sunt realizate fie zilnic. nevoia de a face mişcare. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. etc. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. de regulă la sfârşitul săptămânii. sau la sfârşitul săptămânii. după o perioadă de activitate intensă. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. 3. presupune comportamente diferite. canotaj. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. sau diferite activită i precum grădinăritul. etc. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare.

flori. a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. variază pe parcursul unui an. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. vâjâitul vântului prin coroana arborilor.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. cascade. .6. . Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. diferind în func ie de fenofază. încântare. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. bazine. .Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. textura coroanei. puternic erodate sau a grohotişurilor. bariere împotriva vântului. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. admira ie necondi ionată. Astfel. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. fructe. cu efect de parazăpezi).încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. etc. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . murmurul apei.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. . şi care exercită o atrac ie spontană. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie.încadrarea cursurilor de apă. ciripitul păsărelelor. 3.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. . .

Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. pe o concep ie dominantă. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. Frumuse ea este un element func ional. Frumuse ea este realizată prin ordine. suprafe elor şi formelor planului.Cap. viu sau inert. într-un întreg. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. un monument). intrarea principală. planta ii. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. se ine seama de anumite principii şi legi. Toate elementele unui spa iu verde (alei. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. centrul compozi iei reprezentat . armonie şi propor ionalitate. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. sociale şi economice ale unei perioade date. Fiecare component. peluze. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). la care sunt subordonate toate celelalte elemente. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. treaptă. ob inându-se în final unitatea în diversitate. care conduc în final la realizarea frumosului. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente.

se găsesc mase similare şi egale. de culoare. omul va anticipa următorul obiect sau interval. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. este static şi odată văzut. Asimetria pune omul în armonie cu natura. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . liniar. a aceloraşi elemente (specii. Ritmul poate fi: static. creând senza ia de dezamăgire. de formă. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. interesul scade. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. ordinii. în întregime. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. lă ime) sau alte caractere vizibile. bulevard. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. deoarece un plan perceput deodată. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. vase decorative. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. evitându-se astfel monotonia. şi o dată percepută regula ritmului. potecă. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. admi ând totodată diversitatea acestuia. dinamic. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. clădire). Simetria poate fi absolută şi liberă. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. compus. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. grupuri. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. respectiv realizarea echilibrului. simplu. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. stradă. calitate care uneori poate avea o latură negativă. magnificului. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. al for ei sau al monumentalită ii. a repetării şi a consecven ei. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. integritatea şi calitatea acestuia. bănci. combinat. fiind mirat când această anticipare nu este realizată.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii.

succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. exprimând de fapt unitatea în varietate. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). într-un aliniament. complementare) unificate printr-o culoare neutrală. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. florale. Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). chiar dacă specia diferă (de exemplu. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . . un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. caz în care se aplică armonia legăturii. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. arhitecturale. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. se pot deosebi: . respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. pasive. . care au o anumită continuitate.combina ii între culori diferite (active.compozi ii între culorile complementare. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate.compozi ii doar între culorile calde sau active. dar care au volume şi formă asemănătoare). în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. forme sau spa ii. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. În func ie de culorile care se asociază sau se combină. În proiectarea spa iilor verzi. etc. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. de un individ. formelor dar mai ales a culorilor. în acest car fiind vorba de armonia contrastului. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. .descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament.

participan ii la diferite evenimente de amploare etc. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. alee pietonală. 13. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. iar pentru o alee de 250 m. . scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole.). de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu.I. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. publicul dintr-un parc. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. . La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. sub un unghi de cca.îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. 270. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. astfel pentru o alee de 300 m. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. 55. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. al XIII-lea. apoi 3. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). 180. ordine şi armonie. lă imea optimă este de 5 m. matematician italian din sec. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). 8. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare).) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. iar la o distan ă mai . aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. mese. sub un unghi de cca. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. Astfel. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. 34.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. 5. Fibonacci. Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. 21. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. C. distrugerea formei naturale (implică transformări totale).). Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. lă imea optimă este de 8 m. 89 etc. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. etc. ce are laturile în raport de 1:1. .618 (aproximativ 3:5). alterarea formei naturale (implică transformări par iale.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate.

fără a se exagera prin risipă. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă. presupunând unirea trecutului cu prezentul.mare de această valoare. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. . Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul.

).Cap. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. caracteristice Renaşterii şi Barocului. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. arhitectural. iar în cadrul stilului peisager sau liber. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. fiind ornate cu statui. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. etc. 5. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. precipita iile) sau for ele majore (vânt. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. Grădinile în stil maur. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. vase sau fântâni arteziene. francez sau regulat) a stat.1. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. râuri.1. pâraie. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. . dar şi elemente minore precum microrelieful. Stilurile spa iilor verzi 5. câmpii. În amenajarea spa iilor verzi. în general. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. aspect preluat şi de romani. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. La romani grădinile. activită i.1. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară.2. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. V. apă. vegeta ia. văile râurilor. întotdeauna de formă dreptunghiulară. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. bazine. erau prelungiri ale încăperilor. epoci. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. eroziunea).1. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. radia ia solară. În ultima perioadă (sec. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). Acest stil prezintă mai multe variante. caracteristice diferitelor epoci istorice. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. civiliza ii. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. de mai târziu.

Elementul principal. scări. sau de perdele de arbori. canale sau oglinzi de apă. rampe. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. situat în pozi ie dominantă. numit şi capul de compozi ie. Aceasta. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. aplicat până în prezent. fiind subordonate toate elementului principal. cascade sau bazine. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. taluzuri. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . balustrade. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. fie de a le limita pe altele. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate.2. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. bogat ornamentate. cu numeroase ziduri de sprijin. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. respectiv axa principală. pe linii drepte şi curbe.1. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. fiind nivelat şi modelat în terase largi. 5. regulate. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. precum şi oglinzi de apă. statui sau vase sculptate. ce constituie perspectiva principală. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. unele păstrându-se şi în prezent. Apa aduce prospe ime. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. cu denivelări mici. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni.1. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice.

fie sub influen a pictorilor peisagişti. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. conducând spre diverse amenajări. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. . în Anglia. Toate acestea au fost duse la extrem. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. fiind obositoare ochiului. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric.2. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură.1. În această situa ie. având cel mai adesea relief variat. cu precădere în Olanda. fie sub influen a literaturii noi.1. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare.2.3. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. mai ales a celor de gazon. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. 5.de apă. natural. care dau varietate şi fantezie compozi iei. Aleile sunt rectilinii. 5. Principiile de structură ale stilului peisager Formele.3. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. Stilul peisager Stilul peisager (liber. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. în formă de tablă de şah. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. 5. fiind dispuse în re ea geometrică. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze.1. în ansamblu. sub influen a stilului rococo din arhitectură. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural.1. compozi ia fiind liberă. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor.

pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. Apele. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. pajişti şi diferite grupaje floricole. lumini şi umbre. atunci când aceasta există. ce urmăreşte formele de relief. intervenindu-se totuşi în detaliu. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. volume. cu contur regulat. frumoasă şi îndelungată. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. sub formă de mase. specii lemnoase decorative. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. sinuos chiar. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. În jurul clădirii principale. în pete neregulate sau eliptice. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. Simetria şi echivalen a sunt excluse. roci sau stânci.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. toate elementele. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. fie create. Aleile au un traseu liber. prin aducerea de pietre. curb sau sinuos. vor fi folosite pâlcurile. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. . Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. care în mod natural sunt dispersate. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. masele vor avea conturul neregulat. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. în diferite zone ale grădinii. urmând caracteristicile terenului. fie naturale. cu înflorire bogată. neregulat. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. de grote sau chiar cascade. covoare sau dispersate solitar. cu aspect natural. peluze. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. Rocile. chiar exotice. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. se vor folosi specii de talie mică. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

cascadele. atât sub aspect psihic cât şi fizic. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. De asemenea.5. 5. largi. având ca fundal imagine unor mun i înal i. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului.4.2. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. de stâncile. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. de veselie sau de entuziasm. dispuse într-un masiv păduros.2. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. Genul de bucurie Genul de bucurie. cu flori având culori calde. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă.3. umbră şi lumină.2. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. de luminişurile retrase. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. 5. unei mări sau ocean). decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. culori. volume. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac.5. . forme.

profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. . Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. energie termică. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. ce asigură protec ia multiplă a mediului. dispuse într-o re ea continuă. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. sunt judicios repartizate. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. zona politico-administrativă. atât urbane cât şi periurbane. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie.1. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. dimensionate. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. recrearea şi odihna popula iei. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan).Cap. energiei electrice.2. 6. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. sta ii de distribu ie a apei. grădinile sau scuarurile. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. 6. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. Ca regulă generală. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite.). cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. cât şi legătura dintre acestea. zona industrială. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. re ele stradale. etc. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. în strânsă corelare cu structura urbanistică. limitarea perimetrului construibil. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. gazului metan.

asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. grădini şi scuaruri publice.Această re ea poate avea o dispozi ie radială. ştranduri). a solului. constituită din spa ii verzi periurbane. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. 1. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. . păduri de recreare. fiind diferite ca mărime. numite şi spa ii verzi publice. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. După pozi ie se deosebesc: . întreprinderilor. dotări şi func ii. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. în care accesul se realizează conform anumitor reguli.cu acces limitat. .periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. zonele de agrement (păduri de recreare. pepiniere. grădini botanice. planta ii antiincendiare.cu acces strict. grădinile locuin elor individuale.3. lungi de sute de metri. care traversează localitatea şi care.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. planta iile din cimitire. .cu acces nelimitat. grădini sau scuaruri). fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. planta ii antierozionale. de folosin ă generală. După accesibilitatea popula iei largi: . 6. grădini botanice. a spitalelor. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. şi în care intră: parcuri. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. păduri parc. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. planta ii de pe lângă unele dotări publice. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. amplasare. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. concentrică. grădinile botanice şi cele zoologice. pepiniere. a apei. radial-concentrică. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. grădini zoologice. grădini publice. scuaruri. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. parcurile şi bazele sportive. planta ii de protec ie (a localită ilor. longitudinală. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. . de regulă. acoperişurile verzi. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. fac legătura şi cu centura verde a oraşului. transversală sau longitudinal-transversală. 2. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. în func ie de sistemul stradal al localită ii. a sta iunilor balneo-climaterice). ce sunt administrate de primării.

spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. perdelele de protec ie. . situată în intravilan. 6. parcuri expozi ionale. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. După func ii: . ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. parcurile sportive. edificii culturale. . nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. destina ie. culturale sau de învă ământ. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă.3-3 ha.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. scuarurile pot fi situate: .scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. grădini şi parcuri publice. . spa iile verzi din cimitire. Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. . Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. scuarurile por fi: . amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. parcuri şi grădini zoologice. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. caz în care acestea sunt uşor accesibile. Raza de deservire a unui scuar este de cca.3. situate de regulă în cartierele de locuin e. 400 m.permanente. planta ii cu efect de parazăpezi. planta iile de consolidare antierozională. configura ia terenului şi construc iile din jur. asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. ce se înfiin ează pe terenuri virane. destinate construirii unor cartiere de locuit. parcuri dendrologice. . sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor.3 ha. gazon. .în interiorul cartierelor de locuit. După durată. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. scuarurile pot fi: . rozarii. alpinarii. păduri de agrement. având în componen a lor doar arbuşti.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. în cca. După modul de amplasare. . cu rol decorativ: scuarurile decorative.spa ii verzi de înfrumuse are. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. 6-8 minute. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. păduri parc. După destina ie. fiind destinată odihnei de scurtă durată. spa iile verzi pentru copii şi tineret. pepinierele. frecventează simultan acel scuar.4.temporare sau provizorii.

în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. De exemplu. aranjamente şi decora iuni florale. Spre deosebire de scuar. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente.5. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. de învă ământ. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. . statui. datorită inexisten ei căilor de acces. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. Dată fiind această distan ă de deservire. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. respectiv: sectorul pentru copii. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. alei. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. scări (în cazul terenului accidentat). situate în jurul unor institu ii publice. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. peluze de iarbă. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. în lungul aleilor. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. boschete. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. respectiv arbori şi arbuşti. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. spre periferia scuarului. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. de pe o rază de 1-1. 15-25 minute. în cadrul oraşelor mari. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. bănci. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. a obiectivelor culturale. zone umbrite dar şi zone însorite.. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. respectiv o intrare la cca. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. Intrările vor fi reduse ca număr. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. Dispozi ia aleilor. 3-4 ha.5 km. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. de mers lejer. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. frecventează grădina în acelaşi timp. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. . 6.

considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. de lungimi şi dificultă i diferite. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. şi de densitatea popula iei. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. expozi ii. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). locuri pentru jocuri statice.6. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. bănci. de re eaua stradală limitrofă. ce depăşesc 20 ha. În foarte multe cazuri. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. cofetărie.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. sporturi. respectiv sta ionare). datorită suprafe ei pe care o reclamă. manifestări artistice). ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). într-un cadru peisagistic deosebit. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%).000 de locuitori trebuie să existe un parc. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. bazine sau chiar un mic lac. şi de capacitatea proiectată a parcului. . diferite dotări (cişmele. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. cafenea. Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. adăpost de ploaie. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. 6. restaurant). WC public). gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

Astfel. tomberoane). interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. 6. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. 6. recreativ şi decorativ. pentru diminuarea zgomotului. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. Au scop sanitar. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. a noxelor sau a altor factori de inconfort. ale unui cvartal sau ale unui cartier. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. parcări.1. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. Speciile vor fi alese şi amplasate. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale.liber este de 3. în func ie de pozi ia. şi alte multe specii pentru varietate. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. alei pietonale. şi străzi şi bulevarde deschise. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. arii de joacă pentru copii. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu.8. partere cu flori. orientarea şi înăl imea clădirilor. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor.8. punct de distribu ie a energiei electrice. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. suprafe e îngazonate. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. structură şi folosin ă diferite.8. 6. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. . balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. ocupând suprafe e importante. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite.2.

spitale. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. chioşcurilor şi treiajelor. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. arbustive sau lemnoase. piscină. uşor de între inut. padoc şi cuşcă pentru câine. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. magazie de unelte. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. arbori. sediu de firmă etc. joasă sau fără împrejmuire. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. arbuşti tunşi. bazin cu peşti decorativi. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . Astfel. de gusturile proprietarului. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. miniseră. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. o cascadă miniaturală. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. În cazul vegeta iei. activită i de grădinărit. servitul mesei. cititul. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. diferite jocuri. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). un mic bazin cu aspect natural. În cazul unor locuin e. suprafe e îngazonate. sedii de firme. trandafirii. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. sau specii de răşinoase. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. Grădina de fa adă. lămpi pitic.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. fie prin realizarea unui gard viu înalt. gazonul. minilivadă. stânci şi pietre. fie după propriile idei. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. mobilier de grădină. minigrădină de zarzavaturi. precum şi diferite specii cu port pendent. dar şi a unor hoteluri. În func ie de mărimea spa iului disponibil. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. chioşc de grădină. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. arbuşti şi liane.) acestea pot fi: grădina de fa adă. precum gazonul. barbeque. institu ii. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. aranjamente florale. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. cu o compozi ie relativ simplă. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. grădina este structurată şi amenajată. Grădinile interioare. În func ie de mărimea acesteia. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. pergolelor. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. a unor grupuri de specii sempervirescente. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională.

sau numeroase alte specii floricole. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. 6. alături de plante cu flori şi alei. poate contribui la estetica compozi iei alese. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. specii de gazon (fam. Peste acesta se aşterne stratul fertil. pentru speciile de plante vivace. de regulă. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. astfel. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. durabilă şi de bună calitate. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. fam. fiind de maxim 10-15%. canalizări). forme sau provenien e. Saxifragaceae. unele specii din fam. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. în vederea efectuării eventualelor repara ii. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. se recomandă acoperirea acestuia. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. cu arbori şi arbuşti de talie mare. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. format din fibre minerale. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă.9. Poaceae). de la bun început. . nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. instala ii electrice. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. Crassulaceae. cu strat fertil mai gros. În func ie de caracteristicile lor. cu pietriş (de tip sort). Brassicaceae sau Campanulaceae).geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. Urmează un strat de separa ie. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. printre spa iile rămase libere între plante.

prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. . hale. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. . Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. fiind dotate cu mic mobilier de grădină. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor. policlinici. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire.. spa iile verzi propriu-zise. al proprietarului (locuin ă privată). care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. în zilele însorite. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. . .reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş. . Ca şi în cazul grădinilor interioare. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. Din suprafa a acestor complexe sportive. institu ii administrative). contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. până la 4-7. al bolnavului sau pacientului (spitale.10. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. diferite pulberi sau noxe. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere. Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . ateliere). de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. creându-se spa ii pentru odihnă.acestea re in diferite cantită i de praf. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. comportându-se ca un bun strat termoizolant.şi nu în ultimul rând.5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii. . cabinete). Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. .Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. 6. prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. şi constituie unită i de sine stătătoare. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. al muncitorului (fabrici.

Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. clădiri administrative. grădinilor publice sau a parcurilor. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. respectiv: până la 3 ani. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. duşuri etc. separate prin vegeta ie.11. 7-10 ani. baschet. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. bazin acoperit sau în aer liber (înot. tobogane. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. 3-6 ani. polo). Stilul adoptat este cel mixt. arte mar iale). Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. cu precădere împotriva vânturilor dominante. 20-25% pentru terenurile de joacă. gazon sau arbuşti. tenis). sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. labirint. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. Suprafa a variază de la cca.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. clădiri pentru vestiare. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. şi să nu producă fructe ce pot murdări. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. diferite săli de sport (gimnastică. balansoare. 1000 m2 pentru 40-50 copii. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. precum şi specii floricole şi de gazon. bănci. volei. 6. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. caz în care au caracter de tabără. atletism). Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. în care constituie sectoare de sine stătătoare. cu solul permeabil. bârnă de echilibru. 11-15 ani. grupuri sanitare. volei. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. sau în cadrul scuarurilor. când sunt în afara localită ii. cu ghimpi (Berberis . oină). iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. 30-40 copii. 100 m2 până la câteva hectare. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. handbal. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. leagăne. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă.

Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. grădina de zarzavat. dotările vor fi mult mai complexe. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. coşuri de gunoi etc. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. cu rol de protec ie împotriva prafului. leagăne. ronduri. pistă pentru patine cu rotile. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. fructe sau semin e. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. . alei pentru biciclete sau trotinete. arbori de mărimea a III-a. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat.). necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. 6. bănci. terenuri pentru jocuri de masă. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. spaliere. labirinturi. Rhus typhina).12.sp. În cazul taberelor. destinate odihnei. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. Robinia sp. bazin pentru înot. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. bob sau săniu ă. bârnă pentru echilibru. bibliotecă volantă. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. corpuri de iluminat. care murdăresc. ce poate cuprinde: o mică livadă. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. a zgomotului şi a gazelor. cu frunze.). pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă.. În cartierele de locuit sau în scuaruri. medicinale şi melifere. tobogane. flori. pârtie pentru schiuri. cât şi zone însorite. Dar în func ie de microrelief. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. Laburnum anagyroides. un mic monument sau un bust. sau care să fie toxice (Taxus baccata. cele cu frunze. teren pentru focul de tabără. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. eventual un mic stadion. pistă pentru alergare. plante tehnice. balansoare. arbuşti fructiferi. flori. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. rabate sau diverse aranjamente floristice.

de a diminua poluarea fonică. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. cu rol stimulator. pentru fiecare elev. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. func ional şi estetic. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. Componenta cea mai importantă. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. precum şi obiecte din materiale calde. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. cu specii floricole având culori liniştitoare. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori.5 m2 de teren sportiv. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. calmante. cu cel mai mare impact peisagistic. este vegeta ia lemnoasă. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. pentru mărirea gradului de vizibilitate. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. 6. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. rabate de flori. bănci. respectiv cea a intrărilor. având ca dotări mese.14. Spa iile verzi din incinta spitalelor. . 6. familiare.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. cu excep ia intersec iilor. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. pasive cu rol calmant. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. De asemenea.13. diferite. birourilor. sau a celor rezervate pauzelor. Astfel. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti.

Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. reduse doar la aliniamente de arbori. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. ar ar american. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. chiparoşi. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. bine delimitată. Astfel. drumuri interioare de acces auto etc. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. Astfel. necesare bolnavilor. separarea diferitelor amenajări precum parcări.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. 6. ce au efect liniştitor. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. În func ie de destina ia institu iilor respective. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. acoperite cu plante agă ătoare. tisă. de la intrarea principală sau de la biserică. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. . din specii sempervirescente. dispuse în lungul aleilor principale. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. paltini. precum şi pergole cu vi ă de vie. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. numită „cimitirul eroilor”. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. molid. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. De asemenea. cu bănci şi şezlonguri. Cimitirele mari. chioşcuri). care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. dar şi specii de foioase precum: tei. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză.15. pornesc mai multe alei rectilinii. castani porceşti. flancate de planta ii sobre. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. cimişir. brad. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. Dacă spa iul permite. centrale. prezintă şi o zonă. sau în jurul edificiului central. sau în sens radial. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. datorită lipsei de spa iu. influen ând benefic recuperarea acestora. sau chiar garduri vii. purificarea aerului. constituit din biserică. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. cu alei şi căi de acces paralele. capelă sau un monument memorial. glicină sau trandafiri. Parterele cu flori cu nuan e reci. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi.

). Convallaria majalis etc.1. Ca specii lemnoase frecvent folosite. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc.. de recreare.. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. din specii sempervirescente. utilită ile şi căile de acces. iedera (Hedera helix). după concep iile . precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. Aster sp. 6. industrială sau medicinală a plantelor. în afară de cele amintite. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. Microrelieful. de recreare şi decorativă. alimentară. surse de zgomot puternic). pentru realizarea acestor denivelări. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. după considerente ştiin ifice (taxonomice). amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. Paeonia sp. să existe mijloace de transport în comun. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. Narcissus sp. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. Spa iile verzi cu profil specializat 6.16. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare.16. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii. sunt: trandafirii. Sedum sp. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. Chrysanthemum sp. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. cu multe denivelări. după importan a decorativă. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. saschiul (Vinca minor). În cazul în care terenul nu este prea frământat. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. sanitar şi decorativ. se execută lucrări de excavare. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. Sistemul de drumuri. de taluzare sau de înăl are a unor zone. dar şi în punctele cheie. Lupinus sp. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii.. de maximă circula ie. halde. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. caprifoiul (Lonicera japonica). sanitară. Sempervivum sp. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate.. situate în intravilan sau în extravilan. dar şi culturaleducativ. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. arborii fiind evita i. să poată fi realizat pe jos.

de la cele inferioare. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. estivală sau autumnală. dar şi publicului larg. sectorul florei diferitelor zone geografice. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. leguminoase. licee sau a alte unită i de învă ământ. sectorul plantelor de cultură. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. Realizarea planta iilor floricole. şi iarna protejate în spa ii adăpostite.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. medicinale etc. urcători. hibrizi floribunda etc. muzeu. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). la exterior. sau arbori cu efect decorativ deosebit. diverse suporturi sau chiar ziduri. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. arhitecturală. vernală. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. sectorul plantelor acvatice. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. rădăcinoase). Polianta. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. Sectorul plantelor spontane folositoare. rozariu-ul. melifere. până la cele superioare (ultimele fiind . întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. în acest sector. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. pergole. tehnice. fie în fa a clădirilor importante (birouri. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. englezeşti. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili.). Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. sectorul administrativ. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. ce au diverse întrebuin ări. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. de parc. sectorul sistematic.). forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. hibrizi Polianta. sectorul plantelor spontane folositoare. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. treiaje. numit şi colec ia botanică. plante aromatice. flora Asiei etc. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. serele. Sectorul plantelor de cultură. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. Rozariu-ul. grădina japoneză. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. ierbar). Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. Ca sectoare. În sectorul florei Globului. fie se desfăşoară între cele două elemente. şi implicit expozi ii foarte diferite. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. vara îngropate în sol. dar în containere.

acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. lanterne de piatră. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. didactic. industrial sau alimentar. subtropicale. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. Prin structura. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. pepinieră. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. uneori chiar un miniparc zoologic. sera înmul itor. Astfel. sera orhideelor şi a plantelor epifite. Complexul de sere. sera plantelor acvatice tropicale. colec ie de trandafiri. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale.2. clădiri administrative. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. sera azaleelor şi cameliilor. este dispus de regulă. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. în apropierea intrării principale. sera colec iilor. sau mai rar. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. se deosebesc: sera palmarium. prin solu iile de amenajare adoptate. Grădina japoneză. sera plantelor din regiune mediteraneană. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului.monocotiledonatele). Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. Vegeta ia forestieră spontană. pădure de răşinoase. decorativ şi recreativ. pod arcuit din piatră. ornamental. 6. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă.16. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. sau din alte regiuni calde ale Globului. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. sera rezervată expozi iilor florale. mediteraneene. . pădure mixtă. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. pajişti. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. după zona geografică de provenien ă. verii sau toamnei. pasul chinezesc din dale de piatră. poartă torrii. pădure de foioase.

gropi de gunoi. înfiin at în 1880. de tip „microbiotop sau minihabitat”. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. În cazul păsărilor zburătoare. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. este necesară construirea de voliere largi.3. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop.arboretumul Dofteana (jud.arboretumul Hemeiuş (jud. Hunedoara). Pe ansamblu.16. 6. de tipul cuştilor cu gratii. curs de apă. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. trebuie să ocupe suprafe e importante. Arad). cu o suprafa ă de 20. înfiin at în 1908. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii.grădina dendrologică Macea (jud. bazine. Bacău). strâmte. înfiin at la începutul sec.arboretumul Simeria (jud.5 ha. având o suprafa ă de 48. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. înfiin at în 1909. cu o suprafa ă de 60 ha. . al XVIII-lea. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective.5 ha. cu o suprafa ă de 34 ha. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. perdele sau garduri mascate cu liane. Timiş). vechimea şi mărimea colec iilor. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. . pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. a masca zidurile inestetice. al XX-lea. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. având în acest sens îngrădiri. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. de recomandat cât mai largi. să nu existe zone industriale. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. . care va fi folosită atât ca sursă de apă. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic.arboretumul Bazoş (jud. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. . având o suprafa ă de 70 ha. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici.De regulă. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. înfiin ată la începutul sec. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. pot fi amintite: . pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. pentru a completa ambientul. stâncării. în ceea ce priveşte frumuse ea. Bacău). Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. . realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora.

prin plimbare. în special forestieră. păuni. găini de ornament. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură.). distan a nu trebuie să fie prea mare. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. pentru speciile care nu pot părăsi locul. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. cum sunt bufni e. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. pantere. câini dingo. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie.sectorul păsărilor răpitoare. libere.sectorul marilor ierbivore. mici palmipede.sectorul păsărilor de baltă. turturele. porumbei sălbatici sau de ornament. ce cuprinde voliere cu fazani. bazin.sectorul felinelor şi carnivorelor mici. şopârle. iguane. girafele. . jderi etc. care asigură accesul unui segment important de vizitatori. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. şi pentru răpitoarele de noapte. cu zone largi amenajate pentru tigri. cormorani. elan. cai sălbatici.sectorul stru ilor. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. pentru sezonul cald. alpin şi subalpin etc. . stânci.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. lei. ren. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. caprine. gâştele. şi padocuri acoperite. lupi. zimbrii etc. lama şi alpaca. cu voliere şi vegeta ie. de numărul de specii.. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. mierle. De asemenea.. pot fi amintite: . cerb lopătar. ciufi. pentru diferite specii de urşi. cucuvele. . care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin.sectorul galinaceelor şi columbidelor. galinacee etc.sectorul urşilor. şerpi sau crocodili. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public.) sau spa ii deschise. constituit dintr-o clădire. căprior. uli. bibilici. în care sunt găzdui i: elefan i. . iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. râşi. canari. grauri etc. . Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. zebre. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. cât şi spa ii largi. . cinteze. vulpi.sectorul cervidelor şi cabalinelor. .sectorul primatelor.. . . asini etc. bivoli. de amenajările respective. stârci. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. cameleoni. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. pentru sezonul rece. .) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. ovine. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. ierbivore mici. în aer liber. unele specii de ra e. carnivore mici.sectorul păsărilor tropicale sensibile. pentru sezonul estival.sectorul reptilelor. şoimi. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. umiditate.sectorul rezervat pentru antilope. . ce adăpostesc pisici sălbatice.. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. pescăruşi etc. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. prevăzut cu arcuri largi descoperite. fie cu voliere foarte mari. gheparzi etc.sectorul felinelor mari. pelicanii. precum lebedele. .: . dromaderi. pume. trunchiuri de arbori. pentru inerea acestora în sezonul hibernal.

evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. a unor peluze întinse de gazon. a eventualelor surse de poluare. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. nisip sau alte materiale locale. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. de zoologie. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. formată din planta ii forestiere. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. Alte amenajări. precum: un lac. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. În unele por iuni ale pădurii-parc. de purificare a aerului etc. pot exista în incintă şi muzee. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. care să nu depăşească 4%. acoperite cu pietre. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. un sit istoric (ruinele unei cetă i). de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. şi nu numai. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată.17. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. cişmele cu apă potabilă. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. fântâni. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. se deosebesc: parcul forestier. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. de entomologie etc. pădurea-parc sau parcul-pădure. Astfel. dar în raza de deservire a localită ii. În zona intrării principale. se vor prevede spa ii largi. în mişcare. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. un curs de apă. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. toalete ecologice. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. poteci şi alei de plimbare. un punct de belvedere asupra oraşului. sau a aranjamentelor florale. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. . 6. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. având produse care să nu dăuneze animalelor. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. Pădurea-parc (parcul forestier. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement.

Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. a unui râu. cu cât terenul este mai înclinat. Amenajările de tipul campingurilor. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. telescaune. Pădurea de recreare. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. tabere şcolare. puncte de belvedere etc. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. falezele sau malurile abrupte. Astfel. terenuri sportive etc. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. topoclimatul. zonele nisipoase. De asemenea. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. expozi ia. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. stâncile. numită impropriu pădure de agrement. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. lipsite de vegeta ia forestieră. pot fi ştrandurile şi campingurile. în unele zone de interes curativ. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. pozi ia pe versant. căi de acces cu trasee mai lungi. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. piste pentru biciclete sau pentru role etc. hidrografia şi environnement-ul. terenuri de tenis sau de fotbal. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. solul. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane.1. balnear (izvoare minerale.17. izvoare termale etc. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. Unele elemente naturale precum mlaştinile. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri.5-2 ore. situate pe malul unui lac. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . telecabine. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. 6. zone de picnic. .). Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. sau de interes turistic. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor.

este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. Tot în acest sens. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. dotărilor sau diferitelor echipamente. sau spa ii adăpostite. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. prezen a prafului. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. băl i. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). cu privire la temperatură. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. plajelor etc. altitudine etc. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. Cu privire la mişcările aerului. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. gradul de expunere a teritoriului. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. vânt.. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. este mai rece şi mai umedă. temperatura aerului mai ridicată. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. frunze prăfuite sau galbene. pavilioane. destinate practicării unor activită i. plantele prezintă creşteri foarte mici. suprafe e umede improprii. refugii) pentru a oferii adăpost. această zonă este cea mai expusă vânturilor. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. temperaturile sunt moderate. În acest sens. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. frunziş sărăcăcios. iar solul este mai pu in umed. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. alunecări de teren. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. fără extreme mari. Orientarea nordică a unor terenuri. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. noroi. vegeta ia are aspect veşted. care prin fenomenul de . mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. De asemenea.

17. capătă por iuni dezgolite. şi din contră. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. pescuit. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. râu. de modul de captare. aerisite. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. iaz. de cea ierboasă. filtrare şi transport al apei. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. . pârâu. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. situl sau vecinătă ile. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. 6. compozi ia şi vârsta arboretelor. În acest sens. Environnement-ul. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. precum realizarea igienei corporale zilnice. Când o pădure de recreare este echilibrată. prepararea hranei. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. În zilele călduroase de vară. natura solului. De regulă. de o acumulare mai mare sau mai mică. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. va avea o atractivitate sporită. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. a fermelor de animale. poieni. regimul şi tratamentul etc. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni.2. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. chimic sau fonic zonele din jur. de temperatura acesteia. schi nautic etc. dar nu neglijabilă. ce diminuează calitatea acestora. liziere). care este dată de natura sursei (izvor. O zonă lipsită de un curs de apă. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. de poten ialul teritoriului. apa este importantă sub aspectul calită ii. Hidrografia teritoriului. libere (luminişuri. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. Cei care doresc să se odihnească. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. lac). un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. prezintă o atractivitate foarte redusă.spulberare. atunci aceasta este şi primitoare. sau ca sursă de apă potabilă.

la agresiunile vizitatorilor. în func ie de fenofazele speciilor respective. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura.. ce are o densitate mică (200-500 buc. Iarna se remarcă răşinoasele. publicul larg le preferă pe cele amestecate. şi este favorabilă pentru plimbări.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. datorită vizibilită ii foarte bune. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. de motiva iile şi aprecierile lor. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. dispuse pe anumite trasee. Codrul regulat vârstnic. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. dar în zilele geroase cu chiciură. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. dau peisajelor un pitoresc aparte. ce au un efect peisagistic major. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. luminişuri pentru odihnă. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. ce induce plictiseala şi pasivitatea. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. bine pusă la punct. capacitatea de primire începe să crească. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. Sub raportul vârstei. care determină o scădere a densită ii./ha). cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. Aceste dotări vor fi discrete. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. a culorii frunzelor etc. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. indiferent de specie. are aspectul unei păduri falnice. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. păduri pentru plimbare şi păduri parc. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. ce calmează şi relaxează vizitatorul. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. . cu locurile de parcare aferente.

coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. prezintă ponderea cea mai mare. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. Zonele cu soluri reci şi umede. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. Arboretele vor avea consisten ă moderată. instala ii sau echipamente. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. amenajările. insistându-se în mod special asupra cură eniei. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. De preferat ca aici. aer curat. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. Zona de plimbare. să aibă o textură uşoară. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. destindere şi pentru activită i de picnic. . acest lucru favorizând. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. odihnă.Pădurile de recreare se sistematizează. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. să fie drenat. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. mult căutate şi apreciate de publicul larg. izvoare). de cei care evadează din cotidian. cu forme interesante. repaus etc. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. cu investi ii mai reduse. soluri scheletice. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. ce trebuie să fie ireproşabilă. În raport cu întreaga pădure. echipamente sanitare şi de igienă. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. prin împăr irea pe anumite zone. de cca. fiind astfel organizată. obiectivele etc. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. reprezintă cca. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. pentru linişte. şi prezintă diferite construc ii. terenuri de joacă pentru copii. Zona de primire şi odihnă. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. zona de plimbare şi zona de regenerare. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). cişmele. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. Aceasta este zona preferată de marele public. camping. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. vor fi evitate de vizitatori. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă.

forma iuni geologice interesante etc. terenurile de joc. care sunt interzise accesului publicului. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. zone cu fructe de pădure etc. cabană. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. ruine. peşteri. Potecile vor avea traiectorii sinuoase.5-4 m. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. spre diferite puncte de interes din pădure.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. monumente. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). restaurant. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. nu prea lungi şi nu prea înclinate. arbori deosebi i. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. restaurant. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. au o lă ime optimă de 3. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. şi echipamente specializate. puncte cu vederi panoramice. rezultate prin ruperea.3. han. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. fiind total protejate. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. respectiv 4-10 km/100 ha. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. camping). Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. dificultatea.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. smulgerea sau tăierea puie ilor. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. cu pante domoale. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. este constituită din diverse suprafe e. pot avea por iuni comune. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. de la o clădire de interes general (cabană. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. Traseele potecilor vor fi diferite. prin optimizarea spa iului în general. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. dispersate în cadrul celorlalte două zone. un număr sau o emblemă. locurile de parcare. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. 6. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. întâlnite doar în anumite păduri. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele.17. vestigii ale unui castel sau cetă i. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. având un specific aparte. fiind eliminate tasarea solului.

pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. respectiv grupuri de arbuşti. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. fântâni sau alte surse de apă. peluze pentru golf. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. şi variază în func ie de microrelieful specific. spa ioase şi capabile să absoarbă. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. un număr cât mai mare de autovehicule. şi pot fi: terenuri de tenis. şi să se folosească materiale cu aspect natural. de 2-3 maşini. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. formele regulate şi simetriile. groapă sau container pentru gunoi etc. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. Parcările pot fi mari. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. parcările pot fi: în ciorchine. respectiv nisipul. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. în pinten. vor evita pe cât posibil artificialul. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. pietrişul. dalele de piatră. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. în special pe latura vântului dominant. capătul drumului principal). În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. pe ansamblu. cabanelor. fiind mult apreciate de vizitatori. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. miniterenuri de fotbal. diverse amenajări pentru jocul copiilor. dispuse în apropiere. vatră din piatră pentru foc. restaurantelor. camping. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. sau pot fi mici. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. WC-uri ecologice. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). . masă cu scaune sau bănci. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. Locurile de parcare. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. loc pentru focul de tabără. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. hanurilor sau chiar la liziera pădurii.aceste puncte bănci. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. de amploarea investi iilor. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. coş de gunoi. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate.

De asemenea. faunistic. speologic.18. 6. Astfel spus. protec ia ecosistemelor. geologic. educative. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . floristic. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. pedologic sau de altă natură.The International Union for the Conservation of Nature .18. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. recreative şi turistice. paleontologic. cu aspect cât mai natural. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). sau parcurile cu specii de vânat autohton. .1. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. având o înăl ime corespunzătoare. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. hidrologic. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. incompatibilă scopului atribuit.

elemente de etnografie si folclor. respectiv fenomene naturale originale. Ceahlău. Retezat. Cozia. Cheile Bicazului . În prezent. Cheile Nerei . În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. care grupează o serie de atrac ii turistice.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . beneficiind de o protec ie suplimentară. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. neatinse de activită ile umane. cultural şi recreativ. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse.Hăşmaş. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii. specifice. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive. 6. în scop ştiin ific. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. educativ şi recreativ.să fie deschis turismului organizat.2. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte.18. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. . dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. hanuri sau locuin e izolate.teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. hoteluri. vegeta ie. expozi ii.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie. care servesc recreării popula iei. Domogled . . Rodna. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: .vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. . remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani.să fie interzisă vânătoarea. . . se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. drumuri. vile. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. .Beuşni a.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane.zona exterioară. . şi Semenic – Cheile Caraşului. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. sate. recreării şi turismului”. zona rezerva iilor integrale. conforme cu peisajul.să aibă forma ii geologice interesante. muzee cu specific local.Valea Cernei. cu flora şi fauna sa. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . destinate cercetării ştiin ifice. . Piatra Craiului.sunt peisaje naturale de mare frumuse e. construc iile (case. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. activită ile de turism vor fi bine organizate. . floră şi faună intacte. educativ. Mun ii Măcinului.speciile vegetale şi animale.

se promovează regenerarea naturală. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. 9/1973. . Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. Balta Mică a Brăilei. Vânători – Neam . sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. vegeta iei sau faunei. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea .zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. potecile vor fi bine marcate pentru turişti. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. solului. rezerva ii ştiin ifice. geologice şi geomorfologice (tip g). Bucegi. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. Grădişte Muncelului – Cioclovina. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general.. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare).3. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. mixte (tip m).zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. 6. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. Nomenclatura din ara noastră. Acestea pot fi: botanice (tip b).18. Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. paleontologice (tip p). nu se împuşcă. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. Por ile de Fier. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). ca parcuri naturale. limnologice (tip l). în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. forestiere (tip f). Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. lacuri şi cursuri de apă. următoarele: Apuseni. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. În ara noastră sunt constituite în prezent. conform Legii nr. rezerva ii naturale. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul.

ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. cursuri de apă. fenomene geologice unice (peşteri. chei). ştiin ifice sau peisagistice. rezerva iilor naturale. locuri fosilifere. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. educa ie si instruire în domeniul mediului. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. arbori seculari. parcurilor naturale. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. . cascade.

îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective.factorii ecologici edafici: .textura şi profunzimea solului. . Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul.costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp.fertilitatea solului.Cap. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon.2. . ruginiu.umiditatea atmosferică.1. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde. . 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde.cerin ele speciilor fa ă de: . textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp.temperatura aerului. culoarea. . Criterii de alegere a speciilor 6. frunzelor. volume.1. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare. . constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. 6. Prin acest material.2.lumină. VI. . florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei).regimul de umiditate din sol. . .vânt. Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde. . . . . care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite). Astfel trebuie avut în vedere: . compozi ii.maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. proiectantul de spa iu verde creează forme.diversitatea foarte mare a ramurilor. mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult). material care îşi schimbă volumul. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6.factorii ecologici climatici: .diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben.rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: . pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. ce vor alcătui în final o unitate.

. determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor). se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. . . În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor.oxidul de sulf. dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare).dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei.configura ia terenului.factori antropici: . fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. . . Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane.monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul).con inutul de schelet.expozi ie. fa ă de cele periurbane.. Astfel. Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie.smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice. (produc căderea acelor la răşinoase.fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. . dar şi asupra celui animal sau vegetal.factori geomorfologici: .animali. . în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat. a produc iei de masă lemnoasă). numindu-se şi cea ă oxidantă. . .vegetali. dioxidul şi trioxidul de sulf.troficitatea solului. . considerate cele mai rezistente). plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere. . . Dintre aceştia : .altitudine.pantă. etc. fertilizare. .2.factori poluan i. Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman. . .clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar).compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze. 6. . . fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze.2.factori biotici: . prevenirea şi combaterea dăunătorilor. numite arsuri).compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri.oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze). cloroza esutului asimilator.

prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză. chiar un aspect de bronzare a frunzelor). piracanta.pigmentări. etc. bradul de Caucaz. Particularită ile biologice ale speciilor 6. industria metalurgică şi chimică. .3. tuia. corcoduşul.aliniamente. arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene. frasinul. coacăzii. ecotip. zămoşi a de Siria. 6.2. intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. cum se integrează în respectiva compozi ie. Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: .rezistente la plumb – pinul silvestru.pădurile de recreare. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase. din arderea combustibililor solizi şi lichizi.condi ii de mediu – specie.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii. reducerea creşterilor. propor ia poluantului în atmosferă etc. subspecie. ce talie vor avea exemplarele respective. platanul. . fabrici. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta. .sensibile .mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale.praful rezultă din întreprinderile industriale. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie.foarte sensibile . La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare .). . In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: . fenotip. . stadiu de dezvoltare.rezistente Exemple de specii: . fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată.mijlociu rezistente . condi iile de temperatură şi umiditatea aerului. .unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete.umbrirea clădirilor. fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze. arboretele tinere fa ă de cele mature.1.2. . Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. .rezistente la bioxid de sulf – alunul. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. .3.rezistente la fluor – mesteacănul.

în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. etc.zonele verzi de mici dimensiuni. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. Prunus mahaleb. Abies alba. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m.3. tabulară. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit. Thuja occidentalis var. Juniperus hibernica. arbuşti pitici. a boschetelor.2.arbuşti. Berberis thumbergi. .în lungul arterelor. a prafului.2. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. arbuşti mijlocii 1 – 2m. Populus simonii. Populus nigra cv. ovală.15 – 25 m. speciile cu înăl imi sub 7 m. Pinus strobus. obovoidă. .liane. că ărătoare. italica. sferică. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. De exemplu.7 – 15 m. Picea abies. .. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: .realizarea gardurilor vii. fastigiata. conică. Acer pseudoplatanus. şi cea având contur sinuos. Morus alba. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . a III-a . cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. . 6. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. În tabelul nr. precum şi re inerea gazelor de eşapament. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . mai mici de 1m. a II-a . speciile lemnoase volubile. Larix decidua. Astfel.arbori de mărimea I . agă ătoare sau chiar târâtoare. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici.peste 25 m.

având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. Populus tremula. salcie căprească. Ulmus minor.2. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. .3.aliniamentele stradale. umbraculifera Carpinus betulus.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. . ulm de munte. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. .tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. Cotoneaster horizontalis. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: . forma „pendula” la diferite specii precum: fag.mascarea obiectelor inestetice. Betula pendula. Salix babilonica. Tilia cordata. Juniperus communis ssp. Juniperus horizontalis.3.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . frasin. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. Fagus sylvatica.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. Pinus sylvestris. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. dud negru. varietatea „Globosa” la diferite specii.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. cireş păsăresc. pentru protec ie împotriva radia iei solare. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: . Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). larice. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic. a prafului şi a vântului. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase.zona de primire a pădurilor de recreare. caragană. Juniperus sabina. mesteacăn. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. Pinus nigra. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază. 6. Robinia pseudoacacia var. . Cerasus avium. . nana.

pentru intensificarea expresivită ii clădirii. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. Forma.3. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). la marea majoritate a speciilor. fie pendentă. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. Speciile cu tulpini că ărătoare. Trunchiurile. imprimă un sentiment de linişte. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. castan) sugerează puterea. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. sau chiar târâtoare. obovată. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. Unele specii au frunze simple sau compuse. imprimând anumite sentimente. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. mici sau mari. ovoidă. Salix babilonica. paltin.4. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. romboidală. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. peluze. fie verticală. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. Chamaecyparis lawsoniana var. etc. 6.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. fie orizontală. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. . pentru a accentua intrările sau anumite puncte. Ramuri pot fi drepte. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. platan. 6. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. mărimea şi culoarea acestora. tortuosa) sau pot fi geniculate. Lujerii pot avea cele mai diferite culori.3.5. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. lanceolată. pendula. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni.2. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi.2. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. pot fi sinuoase. eliptică etc. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului.

Speciile cu frunze mici. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. Robinia sp. Hedera helix. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. Tilia tomentosa Juniperus sabina.) sau mari (Ailanthus sp. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. compuse. Juglans sp. galben sau chiar roz şi roşu. alb argintiu. În tabelul nr. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. la verde închis. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp.. la care verdele se combină cu alb. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor.. precum şi diferite exemple de taxoni. Pyrus elaeagrifolia. „Aurea” Thuja orientalis f. Euonymus europaeus. Ligustrum ovalifolius. Thuja occidentalis f. luminos (primăvara). tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. Astfel. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor.Marginea limbului poate fi întreagă.. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). Acer negundo. Aesculus sp. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. Eleagnus angustifolia. la galben–roşu ruginiu (toamna). precum cele ale speciilor: Acer negundo. Gleditsia sp. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). până la verde intens (vara).). de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. Hippophae rhamnoides. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. Carpinus betulus. Speciile cu frunze mari. biota. argintea. Populus alba Picea pungens var. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. pu in incizată dau adânc incizată. ca în cazul mesteacănului. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). Sorbus aria..

atropurpurea.3. Prunus avium. purpurea. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Spiraea x. În tabelul nr. forma.2. hybrida. Malus pumilla var. crem sau galbene. Corylus maxima var.. Hibiscus syriacus.6. Acer paltanoides var. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. Phyladelphus coronarius. purpuriu Picea pungens var. vanhouttei. Acer platanoides var. Crataegus sp. rubrum 6. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. Pinus excelsior. Alnus glutinosa. Ligustrum vulgare albă . Pinus strobus Abies alba. Pinus cembra. Buxus sempervirens. Taxus baccata. Robinia pseudoacacia. Pseudotsuga glauca. Forma şi culoarea florilor. pissardii. purpurea. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe.. Hedera helix. Prunus cerasifera var. Juglans regia Fagus sylvatica var. purpurea. Aesculus hyppocastanum. glauca. Sophora japonica.verde închis roşu. Picea abies. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. niedzwetzyana. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. Syringa x. Pyrus sp. Catalpa bignonioides. Berberis vulgaris var. Deutzia scabra. Magnolia kobus.

pissardi. Magnolia kobus.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. Laburnum anagyroides. Syringa vulgaris. Prunus cerasifera var. exceptând albastrul pur. Cornus mas. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. Chaenomeles japonica. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. Buddleia davidi. Laburnum anagyroides. Amorpha fruticosa.. Tamarix ramosissima. Dintre toate speciile lemnoase.. carnea. Chaenomeles japonica. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Magnolia stellata. primăvara timpuriu primăvara . cu toate varietă ile şi soiurile sale. Liriodendron tulipifera Aesculus x. Cornus mas. Hybiscus syriacus. Prunus armeniaca. Cotinus coggygria. Phellodendron amurense Spiraea japonica. Kerria japonica. cu siguran ă că speciile genului Rosa. Hibiscus syriacus. Colutea arborescens. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. Spiraea salicifolia. soulangeana Prunus sp. Forsythia suspensa. Malus floribunda Hedera helix. Forsythia sp. Magnolia x. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. Diervilla florida. Prunus persica. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. Diervilla florida.

6. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. pseudobace) este variată de la specie la specie. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. Cotoneaster horizontalis. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. atribuind ambientului un aspect dispersat. Sambucus racemosa. neliniştit. contribuind prin forma. dar mai ales în perioada hibernală. Sophora japonica.7. Liriodendron tulipifera. ca lumânările (castan porcesc. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e.2. Inflorescen ele sferice. Kerria japonica Aesculus sp. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. Syringa vulgaris. în sezonul estival sau autumnal.vara toamna Mahonia aquifolium. Rosa canina. Spiraea japonica. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. Spiraea salicifolia. Rhus typhina. glicină. Colutea arborescens roşie albă . iritant. Crataegus monogyna. lemn câinesc. budleia. Hibiscus syriacus. Viburnum opulus.. Berberis vulgaris. amorfă) constituie un factor stimulator. mari (Viburnum opulus var. Ptelea trifoliata.3. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. Culoarea fructelor. mălin) calmează şi relaxează. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase.

Mahonia aquifolium. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. Cotoneaster nigra. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. salcâmul. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza.2. Catalpa bignonioides. De exemplu. Picea abies. . Există şi specii cu creştere foarte înceată. iar plopii. probabile pentru perioade de 5. 10. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. Lonicera nigra. 6. De obicei. Fraxinus excelsior. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. Ligustrum vulgare. Ambientul (noxe. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. Viburnum lantana. 40 ani de la plantare. Prunus spinosa. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. Thuja occidentalis. 20. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. ci separat. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor.8. Gleditsia triacanthos. diferi i arbuşti. unii poluan i din aer sau din sol. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. precum cimişirul şi tisa. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. Robinia pseudoacacia. Platanus sp.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. calitatea terenului. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. Abies alba. mesteacănul.3. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere.

De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. boschete. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. Arborii solitari se amplasează pe peluze. lângă clădiri. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. sau duc la costuri suplimentare. iar cele decorative prin trunchi. grupuri. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. ASOCIEREA. coloritul fructelor). garduri vii. . pot fi folosite solitar sau grupat. care nu se regăsesc în efectul ob inut. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. în puncte liniştite. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. pâlcuri. sub diferite moduri. fie ele arborescente sau arbustive. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. masive. labirinturi. curtine.Cap. fără agita ie. Exemplarele lemnoase. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal.1. VII. frunze. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7.

două sau trei rânduri. ob inându-se în final un perete verde.5 m. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv.. în aceste ultime cazuri. sistemul Cossonet). pe un contur drept sau sinuos. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. de regulă bine între inute şi amenajate.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. . constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă.5 – 1 m. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. cu exemplare foarte apropiate. mici cu h = 0. înalte cu h = 1 – 3 m. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). După înăl ime. trunchi de piramidă. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. foarte înalte cu h > 3 m. mai rar două sau chiar trei. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. formate dintr-o specie. ce are amenajate numeroase poteci. (gard belgian. Ca regulă generală. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate.

în care sunt prezente multe bănci. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. folosite ca garduri de limită. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. şi coroană bogată. de preferat o specie locală. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. sanitar. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. Astfel. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. de mascare. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. . solemnitate şi hotărâre. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. . după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. În cazul plasării inverse a speciilor. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm.garduri vii de camuflare sau de mascare. . mai deschis la culoare. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. de apărare împotriva vântului dominant. solu ie destul de controversată.După scop gardurile vii pot fi: .garduri vii pentru protejare. cu un aparat foliar bogat. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului.garduri vii decorative. care să constituie fondul principal. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. În orice caz. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. de izolare vizuală şi fonică. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. ce le eviden iază pe primele. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. protec ie şi linişte. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri.

dispuşi inelar. patrulater sau pentagon. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. În cazul clădirilor monumentale. existând în apropiere şi un luciu de apă. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. destinat odihnei pasive. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. pentru mascarea acestora. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. apoi de cele de talie mică. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. lângă care să existe grupuri de flori perene. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. .Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie.

iar în interior numeroase bănci. pinul silvestru). parcuri) masivele se situează spre periferie. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. pinul strob. mesteacăn. lemnul câinesc. adaptate condi iilor locale. dârmox). pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. constituit dintr-una sau mai multe specii. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. Un boschet prezintă 2-3. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. de regulă dispuse circular. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. cimişir. protec ie împotriva soarelui şi vântului. fântână arteziană). cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. în mod excep ional 4 intrări. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. creându-se o stare de calma atmosferic. la tasarea şi în elenirea . pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. specii rezistente la vânt. statuie. În spa iile verzi urbane (grădini. pentru mascarea limitelor. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument.care să confere vizitatorilor ce sta ionează.

largi. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. urmată de toamnă. cu fructe şi port interesante. de la scoaterea din teren şi până la plantare.2. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara.1. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. imediat după dezghe ul solului. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. se evită ambalarea. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. . şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara.solului. înfiin area scuarurilor. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). cu înflorire abundentă. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). Totuşi. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. acestea pot fi transparente sau opace. care limitează priveliştea şi perspectiva. creându-se impresia de monumentalitate. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. în acest caz balul fiind înghe at. unde se doreşte realizarea unui masiv.2. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. În func ie de speciile întâlnite în masive. a I-a. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. înso i i de 1 tutore. Astfel pentru aliniamentele stradale. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. Vârsta. În general. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. a II-a şi a III-a. 7. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. puie ii cu rădăcini protejate. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. 7. Astfel.2.2. se folosesc puie i de talie mică.

Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială. cu ramuri până aproape de sol. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac.60 (0.0 x 1. . se tasează uşor şi se udă abundent.3.30 (0.60 (0. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare. camionului.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi. sunt necesare mai multe opera iuni: . Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită. La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului.0.5 t.40) x 0. 7. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ. datorită dimensiunilor.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani).30 (0. iar înăl imea 8-10 m. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari.2.80 x 0. pe tulpină deasupra coletului.70) m pentru arbuşti (3-5 ani).transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. De asemenea.0. . dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa. etc.5 (0. . fie dintr-o pepinieră.70) x 0.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului. remorcii. cu o coroană uniform dezvoltată.0. situate în locurile accesibile macaralei. . Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului.40) m pentru puie ii de talie mică. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică. . Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate. înăl imea şi grosimea la colet. . creată în acest scop.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele.alegerea exemplarelor. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ.Ca regulă generală orice puiet. . Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: . Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii. cu sistemul radicular mai compact. fie din natură. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini).1.

fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii.1. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. 2 sau 3 rânduri. partere. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic. cu norme bine stabilite. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. până la 0. ce au un efect estetic deosebit.2. 7.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. Solul se mobilizează primăvara şi toamna. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă.7. în Fran a. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. . Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N.4 rânduri.3.2.4. urmând ca mai târziu. rânduri sau la încrucişarea aleilor. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. la o adâncime de 20-25 cm. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7. timp de 2-4 ore. K. 7. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. numărul rândurilor (1. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . ciuperci). Fertilizarea. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. uniform. Astfel.3. P.5 – 1.3. în timp. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal.

forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc. la distan a de 60 cm între ele. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2.cordonul oblic bilateral (gard belgian) . se aleg ultimii doi. În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o. columnare.forma literei „U” .piramida . cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . Forma Cossonet se realizează tot în aliniament. piramidale. ob inându-se forma literei V.În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice.forma Verrier .5 m între ele.40 cm deasupra solului. rezultând astfel un trunchi vertical scurt. Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme. şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse.forma Cossonet . iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). cu fructifica ie cât mai abundentă. . fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. Pe măsură ce cresc. La exemplarele cu so . cu ramuri cât mai multe. În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze. rezultând un gard continuu alcătuit din romburi.

Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. ce a fost retezat la 40. ceilal i îndepărtându-se. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. are forma unui „U” dublu sau triplu. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. Fiecare pereche porneşte din axul principal. pe o sârmă . Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. dispuse în acelaşi plan. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. 80 sau 120 cm de la sol. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. Coroana formată. se orientează vertical pe doi tutori. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . 6 sau 8 bra e verticale. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. Astfel.

cu o deschidere a bra elor de 50 . la o înăl ime de 30 cm. Următoarea pereche se formează în acelaşi mod.(spalier). se înlătură lăstarii. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. sub un unghi de 60o între ei. aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. dar la o înăl ime de 80-90 cm.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). La lungimea de 70 . aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat.80 cm. . După 30 cm. aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. iar cei doi lăstari terminali. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. În al doilea an. fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare.

la înăl imea de 20-25 cm. . Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. ienupăr. tuie. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. la exemplarele plantate în aliniament.) Se execută primăvara devreme. După atingerea înăl imii dorite. Tunderea se execută în anii următori. Populus sp. tăierea se face cu cca. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). 0. prin scurtarea lujerilor prea lungi. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun.3. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. tisă). 7. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor.3. mai rar toamna târziu. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. de 1-2 m lungime (Acer negundo. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. În primul an de la instalare.

având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi.4.3. iulie. 7. cu coroane înghesuite. sunt de regulă mult mai viguroşi. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. Se recomandă rărirea periodică. Lăstarii ob inu i prin recepare. grupuri. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. După câ iva ani. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare.

respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. . cu o periodicitate de 3-5 ani. respectiv atunci când se realizează consisten a plină. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. .se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. . Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. ob inându-se un număr optim de exemplare. . cu o periodicitate de 3-5 ani. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice). În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). a unor poteci. 20-30 ani. fiind inestetice. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. reducerea consisten ei. mărirea efectului decorativ al unor exemplare. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor.3. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. .monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. 7.materialul rezultat nu se recoltează. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm).la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. în condi ii nefavorabile de vegeta ie. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. în pădurile echiene de codru şi crâng. în cca. în apropierea locurilor de sta ionare. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. Se aplică rărituri mixte sau combinate. îmbunătă irea stării fitosanitare.5. prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. din 3-6 (10) ani.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: .

În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. păduri de plopi euroamericani). amestecuri de fag cu răşinoase. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. cu foarte multe nişe ecologice. 7. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. buruieni). respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. se pot adopta diferite tratamente. deoarece circula ia este complicată (semin iş. rup i sau doborâ i. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. bolnavi. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. făgete.6. în vederea atingerii unui anumit scop. dar pentru oameni antrena i.3. . de speciile forestiere folosite sau prezente.

specii de talie mică 5 – 20 (25) cm. 8. Tulipa sp..1. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii.înăl imea. în marginea rondurilor sau rabatelor. partere. Delphinium sp.. în componen a bordurilor. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. cu tulpini ramificare. cu aspect de tufă .Tagetes sp.2.forma. Ageratum sp. în sensibilizarea oamenilor la frumos. forma. Acestea se folosesc grupat.. covoarelor... precum specii ale genurilor: Petunia sp. Ageratum mexicanum sp.forma şi culoarea fructelor. Hyacinthus sp. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus. ... precum Crocus sp. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8. VIII. Sedum sp. peste 50 (60) cm. mirosul şi modul de asociere ale florilor.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm.cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici.. în fa a speciilor arbustive sau arborescente. Tulipa sp.culoarea. 8...sp. Alyssum sp. cu port târâtor (sau pendent) .1.. Tradescantia sp.sp... respectiv de orientarea în spa iu a acesteia. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite. Salvia sp. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens.forma tulpinii (portul).. Muscari sp.ciclul de via ă. Gladiolus sp. . Acestea se folosesc pentru rabate. Acestea joacă un rol psihologic fundamental. Aubrieta sp. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: . Lobelia sp. al sezonului de vegeta ie. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde. precum specii din genurile: Lilium sp. Salvia splendens. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar.. .. Saponaria ocymoides..1.specii de talie mare.Cap.sp. culoarea şi mărimea frunzelor. Malva sp. în planul apropiat de privitor. platbande sau grupuri pe peluze. . Calistephus chinensis. a rabatelor pe peluze. precum şi în mozaicuri.. . . . constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde. a modului de creştere şi ramificare. Tagetes sp. . . Narcissus sp. Galanthus sp. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: . .1. .. .Tropaeolum majus.. În acest sens se deosebesc: .

. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. mo ul curcanului. recomandându-se a se folosi în planul apropiat. mărimea şi culoarea frunzelor În general.. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. Humulus lupulus. culoarea şi abunden a frunzelor. galben. Forma. Tulipa sp. 8. Forma.) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. Ricinus sp. mărimea şi culoarea frunzelor. Delphinium sp. Begonia sp.. clopo ei. precum regina nop ii şi micsandrele.. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. Agave sp. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. locurilor pentru sporturile uşoare. . Sempervivum sp. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. roşu grena..sp.. . cu tulpini simple.sp. Unele frunze sunt mari. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). la florile simple poate fi pală.Ipomea purpurea. cu tulpini volubile .. culoarea. florile fiind nesemnificative.. în jurul teraselor. argintiu sau cenuşiu. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. Astfel.4.. Portulaca sp. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde. Polygonium sp. până la albastru.. a sta ionării. 8.1. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. roz.sp.. .. altele sunt mici şi mărunte. Lilium sp.3. Pyrethrum sp. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. iar altele puternic fidate. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. creasta cocoşului.). chioşcuri pentru odihnă). în cazul petalelor tomentoase. roşu sau grena. lalelele papagal.. Papaver sp. cu segmentele filiforme.1. la început... erecte Impatiens sp. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. cu tulpini că ărătoare . Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată.Lathyrus sp. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată. precum verbena şi crinii. Iresine sp. Nuan a culorii poate fi diferită..

Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii. florile se îndepărtează.1. de culoare roşie sau roză. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: . fiind aripate. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite.) are fructe persistente şi decorative. fiind o sursă de amuzament pentru copii. . ca o continuare a florilor.plante anuale semirustice (Begonia sp. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă.1. vara.plante anuale sensibile (Celosia sp. iar primăvara vor înflori. . men inând efectul decorativ. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii.) se seamănă în sere calde. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite.6. Cineraria sp. Calceolaria sp.5. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie. 8. Zinnia sp.8. În unele situa ii. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii..plante anuale rustice.. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie.. . Mo ul curcanului (Amaranthus sp.

.. atunci când sunt plantate în diverse suporturi..1. jardinierelor. rabatelor.. Convallaria majalis. în general. sau semirustice (Canna indica. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor. Hyacinthus orientalis.. în lungul apelor sau pe luciul lor. Hosta plantaginea. Lolium sp.Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale..decorarea spa iilor verzi. Iris sp. teraselor. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. Papaver orientalis).. depozite) ferite de înghe (4-10 oC). rizomi. Acestea pot fi rustice (Anemone sp.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e. Narcissus sp. tuberobulbi. Polyanthes sp. covoarelor. 8.. . Gypsophyla sp. pentru: . cămări.. ferestrelor. pe stânci sau pajişti. Gladiolus sp. .decorarea balcoanelor. geophite – ce au bulbi. tuberobulbi. rădăcini tuberizate. Speciile floricole pot fi folosite. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. Chysanthemum sp. Aquillegia sp. bordurilor. mozaicurilor. rizomi.) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit. Dahlia sp.7. rondurilor.

forma şi culoarea florilor. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. Ageratum mexicanum „nana”. printre care se introduc plante anuale. pergolelor.. fie mixt.).). narcise. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. de talie înaltă (Phlox paniculata.. rabate. treiajelor. 8. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. Portulaca grandiflora). stânjenei. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). în special lunile de vară. fiind amplasate în locuri intens frecventate.decorarea stâlpilor. costisitoare. crizanteme. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. Rudbekia sp. partere). înăl imea plantelor. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri.). ghiocei. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. . fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. bănu i (Bellis perennis).). Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. specifice plantelor anuale. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. mărimea. mijlocie (Petunia sp. bujori. forma şi nuan a frunzelor. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. cu port de tufă sau covoraş. witrockiana). Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. muscari (Muscari sp. perioada şi durata de înflorire.2. Culturile cu plante anuale. În func ie de perioada şi . Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. Tagetes sp. zidurilor. chioşcurilor. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene.ca flori tăiate. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple.. în trepte. instalând specii de talie mică în prim plan. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. numă-uita (Myosotis sp. fie numai specii perene. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. narcise (Narcissus sp.

Tradescantia sp. Narcissus. 8. rădăcinile de ferigă şi nisipul.. ferigi). modelarea terenului. Hyacinthus. mobilizarea superficială a solului.1.. Dianthus sp. se deosebesc: . nivelat. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . textură. Erica sp. Instalarea speciilor floricole 8.3. structură.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. textură. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. Gladiolus sp. desfundat. etc. După valoarea pH-ului. . Iris sp. Crocus. În func ie de sol. pământul de ace de răşinoase. bine organizate.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. pământul de pădure. În general. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. de turbă) .pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. Dianthus sp). . Asparagus sp. compostul de grădină. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. permeabilitate. Asparagus sp. capacitate de re inere a apei). la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. de răsadni ă. Calluna vulgaris).durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. . perlit şi turbă în diferite propor ii. Galanthus) sau bienale (Primula. Bellis) cu speciile anuale.. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora.. elemente nutritive. Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos... În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. superficiale (Primula sp.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. mărun irea bulgărilor. pământul de frunze. pământul de lemn... Amaryllis sp. Myosotis. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare. . Viola.. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. brumărele).soluri neutre – majoritatea solurilor...soluri acide – (Coleus sp..3.soluri alcaline – (Anemone sp. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. elina. con inutul de substan e nutritive. Cheiranthus cheiri). cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. pH. pământul de ericacee. . pământul de turbă. Acestea se deosebesc prin pH.

). La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. Dianthus. Myosotis).2. Paeonia). Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. Amaranthus). dar nici să se stânjenească reciproc. Alyssum. comparativ cu înăl imea plantei. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. Fuchsia. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. de cca. Narcissus. Hosta plantaginea. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv.3. 8.. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa.3. Impatiens. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective.).(Iris sp.3. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp.5 cm grosime. Hyacinthus. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul.. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. unde se vor dezvolta şi înflori. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. transplantarea apare necesară atunci când . În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. Muscari. Galanthus. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. Sedum) distan ele pot fi mai mari. Mathiola. Begonia). Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. Crocus. Hemerocallis sp.8. 2 – 2. La speciile perene. La plantare. Viola. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. Lilium sp. bulbii acestora să se înrădăcineze. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea.

Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii.tunsul plantelor. . 8. suprimarea tijelor florale vestejite.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. . de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . Pentru ob inerea de tufe bogate. fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme.reglementarea înfloritului.irigarea. În această categorie intră următoarele lucrări: . . pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori. .stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. . acestea stânjenindu-se în dezvoltare. . această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul. cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite. intrând mai devreme în vegeta ie.datorită înmul irii naturale ale plantelor. . Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. obligatorii sau facultative. . copilitul. .4.înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. . spa iul devine insuficient.aplicarea îngrăşămintelor. de perioada înfloririi. unele nu mai înfloresc în acel an.ob inerea unor forme caracteristice.suprimarea păr ilor aeriene. cu rolul de a ob ine plante viguroase. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei.tutorarea şi palisarea. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. bobocitul. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă. Ciupitul se execută cu unghia. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. când plantele nu suferă deloc. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme.combaterea dăunătorilor biotici. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă.

pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. în acest caz întârziindu-se înfloritul. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. garoafe. . Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat. hortensie. bujori.formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire.). de obicei terminată cu o floare (crizanteme. ochiul boului). gura leului). Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. Petunia sp.. Se aplică la crizanteme. Pelargonium sp.. trandafiri. garoafe). pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. urzicu ă (Coleus sp. de dimensiuni mai mari (crizanteme. Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei.

la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. trestie. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. dalii). Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. în func ie de specia respectivă. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. mai ales în perioada de înflorire abundentă. Tutorii pot fi din lemn. Ipomea). . Lathyrus. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii.Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri.. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. mase plastice. metal de dimensiuni şi tipuri diferite. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole.

mustul de bălegar. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. sere. a îngrăşămintelor organice solide. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. chimice. În această categorie intră: excrementele de mamifere. solarii. maxim ora 10. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. bioxidului de carbon şi a altor gaze. ca regulă generală. cenuşă. solul. microbiologice. făina de oase. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. ob inânduse solu ii prin fermentarea. după o prealabilă uscare şi mărun ire. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. ghiocei. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. Îngrăşămintele se aplică. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. la care se adaugă apă. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. . riguros selec ionate. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. sulfatul de potasiu. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. timp de două săptămâni. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. umiditatea şi mişcarea aerului. spălarea şi răcorirea plantelor. după trecerea perioadei de înflorire. temperatura mediului înconjurător. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. ciuperci). uneori superfosfat. narcise. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. clorura de potasiu. lalele. azotatul de amoniu. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. de păsări. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. bogate în potasiu: sarea potasică. :30. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. cu valen e simbiotice. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. 1:20. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. făina şi rosătura de coarne. etc. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. fiind indicată udarea diminea a devreme. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. intensitatea luminii.

La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. pentru a nu se produce vătămări plantelor. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. bulbii sau rizomii. măcar odată pe an. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. organele subterane (bulbi. . după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. rizomi. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură.sau noaptea. manual sau cu ajutorul săpăligilor. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. tuberculi. în martie–aprilie. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. uneori chiar săptămânal. sensibile la temperaturile scăzute. frunze. la geofitele semirustice. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. şi peste vară. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. periodică a diferitelor exemplare floricole. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. sau talaj. Acest strat men ine solul umed.

Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului.rustic. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. cu . în zilele cu temperatură ridicată.pentru peluze.Cap. luciu de apă). asfalt sau beton. iar în cazul asfaltului de cca. elemente arhitecturale. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. 45 oC. recreative sau sanitare. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. gazonul se încălzeşte mai pu in. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste.1. După destina ie. pentru a forma un covor des. formată în special din graminee. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. narcise. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. cărămidă. brânduşe. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux).pentru terenuri sportive. având aspectul unor pajişti naturale. 30 oC. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. . datorită nuan elor de verde. aranjamente florale. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. grupuri statuare. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. pietriş. IX. lalele). Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. De exemplu. arbuşti. clădiri. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. ce înfră esc abundent. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. masive de arbori) sau nevii (stânci. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. . Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee.

rezisten a la bătătorire.. . . la 12–20 cm. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. Iberis semperflorens.2. Papaver rhoeas. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. ci în amestec de minim 3 specii.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. umiditatea din sol. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. Bellis perennis. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. Agrostis stolonifera. Festuca rubra. de diferite desimi. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. rezisten a la temperaturi scăzute. rugbi – 6.5 cm. crichet – 2. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. la tundere. rămânând suprafe e nude de pământ. Viola arvensis. uneori 40–50 cm (Poa pratensis. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. grosiere. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. lăstărire. tenis – 0. Bromus inermis).5 cm. rădăcinile sunt relativ superficiale. Cynonurus cristatus). Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. Lollium perenne. Deschampsia caespitosa. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. Calendula officinalis. aspre. rapiditatea de creştere. înfră ire slabă.5 cm. Poa annua). 9. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. frunze mari. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. de rezisten a la bătătorire sau tundere. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure. Gypsophylla muralis.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. 9. având aspectul unei fâne e înflorite. Reseda lutea..5 cm. Agrostis tenis. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime.3. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. capacitatea de refacere după tundere. Alyssum maritimum.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. . dar speciile se comportă diferit. Matricaria chamomilla. Alopecurus pratensis. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. După înăl ime: . tufele sunt înghesuite foarte mult. aceasta dispare. Campanulla sp.

modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). se ob ine un gazon prea rar. După semănarea manuală. 9.cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. a canalizărilor. instalând toate speciile crescute natural. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie. cărămizi. zgură. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. îngroparea cablurilor electrice. ci cresc lateral. . de specie.3. Dacă norma este prea scăzută. precum şi costul mai mic. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren).5 – 2. dar şi vara.5 cm. . amestec şi condi iile de sol. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . 8 cm în care rădăcinile nu pătrund.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. dar şi executarea drenurilor. 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). a instala iilor de irigare. În diferite ări se aplică norme diferite. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele).9. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. adâncimea de semănare va fi mai mică. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. Decaparea . cu un aspect nefavorabil. acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite.2.3. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. date de condi iile specifice ale ării respective.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. moloz. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor.mecanic .1. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. dacă există sisteme de irigat. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . Metode şi tehnici de semănare: . În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). în cazul în care solul existent este corespunzător. terenul se grăpează.manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător. gros de cca. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. De asemenea.

sau mecanic cu maşini speciale. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. Dacă solul are o cantitate mare . Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. Se recomandă tunderea pe timp ploios. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). După aceste opera iuni. iar gramineele se răresc. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. după care se sparge şi se mărun eşte elina. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. 30 x 30. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. care nu sunt preten ioase. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). care pot fi rulate.4. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). apar muşchii şi numeroase buruieni. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. fosfor şi potasiu. 9. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. groase de 2-4cm. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon.

de calciu. Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. înainte de înflorirea buruienilor. . Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). trebuie mărită cantitatea de fosfor. pentru compensare.

pentru ceea ce este rigid.5 -0.Cap. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . . divertisment. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. influen ând sentimentul de veselie. mai sigură.mişcarea orizontală. pentru terenurile cu denivelări. sau conduc spre un obiectiv principal important. flori.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. ce este binevoită la întoarcerea din plimbare. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces. mai stabilă. apare un sentiment plăcut de protec ie. sunt de obicei largi. având 0. . de refugiu. importan ă şi lă ime. .20 m). de cucerire a spa iului înconjurător. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară.mişcare ascendentă. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. . X. fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). măreşte aten ia. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. . pentru terenurile orizontale. perspectivele. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi. călare sau cu bicicleta. pentru stilul geometric.de stimulare.mişcarea descendentă. în meandre pentru traseele sinuoase. creează impresia de avansare. grădinile alpine. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale. inestetic şi nefunc ional. . au o lă ime mai redusă (minim 1. oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării.7 m lă ime. justificate de prezen a diferitelor obstacole.pentru ceea ce este viu sau în schimbare. şi în echilibru cu for a gravita ională. ordine şi propor ie. implică o diminuare a efortului.de indispozi ie (de închistare) . Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. În func ie de natura circula iei. . curiozitate .de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. pentru obiective bine determinate. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului.1. Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. 10. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). de intimitate şi uneori de regres. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. elemente arhitecturale.de amuzament. organismul nu depune efort.

dale.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . pătrate. tip zidărie. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. macadam.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. mozaic. dalaj antic. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. cel pu in cu fa a superioară netedă. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. asfalt turnat sau cilindrat. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. este folosit în pădurile de recreare. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . cărămidă. Căile împietruite cu pietriş de carieră. ceramică sau marmură. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. pietriş. de forme diferite. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. corelată cu ambientul. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră.cele neregulate în „opus incertum”. lian i sau materiale hidrofobizate. . beton. . Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. dalaj englezesc. pavele. iar cele deschise obosesc ochii). Pământul.

sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. Malurile se vor amenaja prin terasare. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. 10. făl uită. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape.60-0. în locurile cu erodare puternică. lacuri. asemănător cu malurile opuse. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. Caltha palustris). men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. cărămidă. pătrate. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. de mişcare. dreptunghiulare. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. din beton. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). prin deschideri de perspective.2. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. trestie. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. căderi de apă. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. realizate de obicei pe stâncării. la o distan ă între centrele de greutate. iazuri. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. ale fiecărei dale. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. . Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. uşurin a între inerii. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate.pe gazon. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. bitumului. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). fântâni. geometrică. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. fără frânturi. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. senza ia de răcorire şi de prospe ime. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv.65 cm). Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. pâraie. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. având rolul unui factor calmant în peisaj. Apele stătătoare (numite impropriu. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). dar fără a fi simetrice. dar poate fi ameliorată. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. elipsoidale. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). Când cursul apei este însorit.

Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase.4. Grădinile alpine creează. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. de solidaritate monumentală. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . mărime şi culori. fiind compusă dintr-un obiect potrivit. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. privit dintr-un loc potrivit. O perspectivă bine concepută are echilibru.bazin cu jeturi orientate spre periferie. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. iar când sunt mici şi grupate. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii.bazin cu cupă florentină în mijloc. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. combinată cu lumina artificială. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. un microrelief accidentat. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. colorată diferit chiar. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. în mod progresiv.3.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. la o oarecare distan ă de clădiri. . Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. fie vor fi aduse. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. Când sunt de dimensiuni mari. 10. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. . cu o vegeta ie specifică. muntos. de la câ iva metri pătra i la câteva sute. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. folosite pe timp de noapte. . În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. Grădinile alpine au suprafe e variabile. în mod artificial. acestea dau impresia de putere. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme.fântână cu taluz cu cascadă. 10. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. . şi pot fi amenajate într-un mod special. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului.

Acestea se pot construi din lemn. 10. chioşcurile. pode e şi poduri. va fi pe cât posibil frământat. la marginea apelor. . înghe . Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. a domina. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. hexagonală sau octogonală. într-o formă simplă dar estetică.5. a orchestrelor sau a fanfarelor. vase decorative. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. . . Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . belvederile.dispunerea blocurilor de piatră. fiind amplasate pe esplanade.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. pătrată. arcadele şi porticurile. situate în spa iile verzi. . Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). subalpin. balustradele (parapetele). în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. bănci şi scaune (mobilier de grădină). Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. accidentat. cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. beton. cu turbă şi nisip. sau cărămidă. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. . teatrul verde. în pantă sau se va crea artificial. construc ii uşoare. zăpadă. deşertic. destinate adăpostirii vizitatorilor. cele mari în planul din spate. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. numite chioşcuri descoperite (naturale). în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm.aşezarea unui strat de pământ de elină.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. lăsând spa ii mari între ele. a men ine. grupuri sculpturale. la capătul aleilor. suporturi pentru plante. coloanele. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. pergolele. treiajele. pentru ca pământul să se taseze suficient. în pie e sau în punctele de perspectivă. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). scările.

stâlpi verticali (piatră. beton armat. mărginirea unor perspective. marmură şi au un mare efect prin formă. compartimentarea unui spa iu verde. fiind amplasate la capătul aleilor. cărămidă. înăl imea 0. lemn.5-0. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. din diferite materiale de construc ie. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. fontă. mozaic. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. beton.45 m.0 m. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. teraselor. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta.5 m.5 m. lă ime 0. metal.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate.7m şi înăl ime 2-2. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. formate din panouri cu zăbrele. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. bronz. pe orizontală. la marginea teraselor. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. aluminiu. piatră). de obicei cu înflorire abundentă. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. oferind refugiu împotriva insola iei. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. a unui rond de flori. lemn. atât la soare cât şi la umbră. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. Pot fi cu sau fără spătar. lemn sculptat sau marmură. Materiale de construc ie folosite: piatră. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. Forma. mărime. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice.4-0. . cărămidă. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. Se recomandă ca optimă. ce prezintă ca elemente de sus inere. ce acoperă por iuni de alei sau terase. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. dezvoltare pe verticală. Treiajele sunt construc ii uşoare. fier. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. pe lângă ape sau terenuri accidentate. Acestea se confec ionează din piatră. culoarea lor. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. folosite pentru decorarea unor pere i. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. grup sculptural.4-3. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic. în lungul aleilor largi. cărămidă.

decorat cu plante de mozaic. . regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. zidurilor. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. beton. aleilor. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. piatră. în lungul scărilor.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. ciment. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor.