UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

smochini. lotus sau diverse flori. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. horticultura a făcut progrese. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. în Evul Mediu. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. fie o fântână cu un joc de apă.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. a înregistrat un regres. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. plante medicinale şi aromatice. zambile.2.2. duzi.. Erau prezente pergolele şi coloanele. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. ce cuprindea Europa Sud-estică. busuioc. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. buxus. mimoze).2. de regulă. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . platani. cu coloane de piatră colorată şi marmură. vasele şi statuile. Constantinopol. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. pini. specii floristice. ca urmare a cruciadelor. Exemple: Villa lui Cicero. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. Villa Sallustius. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. Erau prezente şi pu uri rotunde. În capitala imperiului.arbuştii şi plantele ornamentale. lauri. tei. Grădinile vilelor mai mici. la interior cu bazine străjuite de statui. . Villa Mecena. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului.H.2. urbane. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. trandafiri.V. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat.grădina cu pomi fructiferi. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. .1.XIV d. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. 2. Villa Lucullus. Totuşi. chiparoşi. Acestea aveau. Schema modelului grădinii medievale. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. fiind înconjurate de un zid de marmură. rozmarinul şi mirtul. 2.) 2. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. formă pătrată. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. tisă. peste care s-au grefat elementele orientale. De asemenea erau cultiva i trandafiri.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. crini. . nordul Africii şi Asia Mică. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental.

Arta topiară era folosită în exces. . acestea fiind interzise în religia mahomedană. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. Apa era folosită fie în bazine şi canale. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. de formă regulată iar cele mai mari. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor.grădina de legume şi plante medicinale. menajerie.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. prin întretăierea a două canale cu apă. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul.. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. bazine. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. Compozi ia era geometrică. acolo unde spa iul permitea. pavilioane pentru petreceri.2. mirtul. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene.). fie sub formă de fântâni arteziene. pini. compartimentare realizată. grădinile arabe având la început o influen ă orientală.grădina de flori. cu func ie exclusiv ornamentală.d. predominant persană. înconjurate de ziduri. Speciile folosite: chiparoşi. o suită de grădini. magnolii. . pere ii de fundal. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. adesea aranjate liber.2.H. eucalipt. galerii acoperite de plante că ărătoare. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. citricele. fiind plane şi înconjurate de ziduri. fie erau situate în afara palatelor.H. leandri. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor. 2. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. mărginite de rânduri de plante tunse. 2. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. Locuin ele mici aveau o singură grădină. situate în cur ile clădirilor. caracterizată de prezen a careurilor egale. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. apoi au căpătat un specific propriu. XIII-XIV.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. magnoliile. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. Nu existau sculpturi. fie aveau straturi de formă pătrată. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. din timpul domina iei arabe. al VII-lea d. monotonă. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă.4. Grădinile fie erau interioare. palmieri. Speciile folosite erau: chiparoşii. buxusul.

H. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. ape.2. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. de veselie. chioşcuri. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. sec. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. budismul. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. ziduri. au fost create parcuri naturale. bazine. iar apele. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească.3. piersicii ornamentali – Paradisul. modificat sau aparent natural. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. indiferent de perioada istorică. cascade. poduri şi pode e. pe vârful unei coline sau în pădure. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. fiind excluse liniile drepte. firesc. cu aspect natural. cheiuri. pentru dobândirea perfec iunii morale. . Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane.H. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri.3. grote. cu caracteristici proprii. plante şi animale. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. servind ca loc pentru plimbare. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. fiind create mai ales în sec.. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. odihnă. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. Picturile. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. şi reflectă puternicul cult al naturii. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. Terasele erau trasate liber. por i. al XVII-lea d. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. Relieful era foarte variat. VIII-IX d. terase. în armonie cu peisajele naturale. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. IV-V d. o dată cu dezvoltarea noii religii. în care vegeta ia era dispusă natural. cascade naturale) sau în bazine artificiale. Elementele primordiale erau mun ii. stânci. ce erau descoperite brusc la un moment dat. având caracter natural. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec.H. neregulat.) şi cuprindeau mun i. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. pinii – fermitatea şi for a caracterului. II-I î. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. bambuşii – prietenia necondi ionată. în strânsă legătură cu religia. arterele pământului. (dinastia Tang). situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. este mărimea acestora.H. de basm. galerii. situat pe malul unui lac. Filozofiile religioase din China. de groază. fiind natural.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. suprafe ele foarte întinse. lacurile şi râurile.

arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini.). ferigi.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale.H. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. nisip. miniaturală: cursul de apă. Islam). stâncile. al VIII-lea d. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. Astfel în Japonia. pârâu cu cascadă.3. orientat pe direc ia N-S. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. arbori şi arbuşti. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. fiind o componentă a acesteia. . pietriş. pavilioane pentru ceai. devenind o artă na ională. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. sec. cu balustrade ornamentate. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. fântâni şi foarte multă vegeta ie. podurile. Spa iile verzi. muşchi. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. camelii. în decursul timpului. lanterne din piatră. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. din dorin a de a aduce natura în locuin e. lac cu insule. destinate contemplării din interiorul clădirii. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . stânci col uroase. sau de pe verandă. coline. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. grădină aridă.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. cu aspect cât mai natural (pasul japonez). arborele de ceai. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. plus diferite lampadare. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . pietre rotunjite. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. sau din Europa medievală şi renascentistă. al VIII-lea d. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. Persia. por i. şi în Kyoto. diverse plante cu sau fără flori. . bambus. .capitala ării. azalee. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. 2. un râu sau pârâu. pasul japonez.vegeta ia este perfect integrată peisajului. fiind folosite toate elementele din natură. cu simboluri filozofice caracteristice. ienuperi. grădină de muşchi. fiind ulterior personalizată. erau prezente pretutindeni. mai mari sau mai mici. În sec.Deşi.H. Grădinile imperiale. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale.

în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene.arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. cascade. bazine neregulate.) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. al XVII-lea d.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. arbuşti modela i în volume geometrice. parapete ornamentale. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). . glicina. cascadelor. ci pietre late.prezen a sculpturilor.Villa Lante din Bagnasia (5 terase). buxus.sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec. din toate domeniile: artă.utilizarea vegeta iei tunse.H. . Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. magnolia. cireşii. . . ornamentate şi legate prin scări şi rampe. .apa aduce mişcare. ca influen ă occidentală. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte. în special pentru grădinile vilelor suburbane.Villa Medici în Roma (2 terase). Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice. 2.4. . răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante. ienuperi. azalee. lespezi sub forma pasului japonez.simetria fa ă de o axă a compozi iei.erau folosite zidurile masive de sprijin.4.nu erau folosite alei. camelii. . Această orientare a apărut la început în Italia. bambus. arborele de ceai. . dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. pe terase succesive.sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. . . Din sec. tisă. prin reluarea idealurilor antichită ii clasice.folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă. ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. mirt.1. a canalelor. de unde a iradiat apoi în restul Europei.apa era folosită sub formă naturală. Specii folosite erau: pini. fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. literatură. .. încep să apară primele grădini publice. ştiin ă. stejari meridionali. ziduri înverzite. XV-XVI d. lauri şi portocali. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul. arhitectură.H. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . chiparoşi. . garduri vii şi borduri tunse. . precum: . . lămâi.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire.Villa d’Este la Tivoli (8 terase). vase ornamentale. . .Grădina palatului Farnese din Caprarola. 2.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare. .

Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. Abia după jumătatea sec. fântâni. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală.grădinile Gamberaia – Floren a. al XVI–lea. Exemple din sec al XVI-lea: . fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui.. Au apărut grotele artificiale.arhitect peisagist Delorne. Exemple:. Saint-German.4. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d. în arhitectură. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. . care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel). cu numeroase statui. tinzându-se către transformarea în parcuri.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval . Astfel.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. 2. Terenul era modelat în terase mari. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale).2. . În perioada Barocului. al XVII-lea crea iile importante au fost: .H. al XVII-lea. Principiile esen iale s-au men inut. Fontainbleau. rezultând spa ii mult lărgite. la care grădinile erau în incintă. sub aspectul echilibrului şi simetriei.În secolul al XVII–lea d. apare stilul baroc. cu partere decorate cu flori.grădinile de la castelele Tuilleries. roci şi apă în mişcare). traseele rectilinii. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. În unele situa ii canalele s-au păstrat. ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. . stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi.H.grădina Luxembourg din Paris. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. Au fost realizate decoruri bogate. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. S-au mărit dimensiunile grădinilor.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. . La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . . Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar.grădina Garzoni – Collodi. fiind îmbinate cu linii ample. având şi func ie decorativă şi func ie utilitară.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). dar dispare schematismul rigid. vase. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. În prima jumătate a sec. . la castelele Amboise. curbe. Existau canale şi lacuri imense. bazine. . pictor şi arhitect) favorit al . luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau.arhitect peisagist Du Cerceau.

sunt prezente. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). Ulterior. Chantilly. se păstrează axa .4.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. . s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. Dar. .sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. . SaintCloud. pe spa ii foarte largi. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori. .aleile sunt rectilinii. treiaje. Sceaux.compozi ia era tratată arhitectural. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. . . ca şi în restul Europei. Saint Germain-en Laye. mai ales pe axa principală. bazine cu grupuri sculpturale. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. dominantă.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. La început s-a renun at la tunderea arborilor. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . . realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. alături de diferite fântâni. . al XVIII-lea. 2.Ludovic al XIV-lea. racordate cu ziduri de sprijin. Fontainbleau. în Anglia începând cu sec. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. Dispar parterele. conuri.„regelui Soare”. . sub influen a literaturii. cu principii compozi ionale proprii. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. . fiind situat pe terenul dominant.3. statui sau vase.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. . în Anglia dominau grădinile medievale.sunt folosite.terenul este modelat în terase largi.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. cuburi). piramide. Versailles. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. constituind totodată şi perspectiva principală. bazine. rocării. scări. rampe. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers.palatul constituie capul compozi iei. borduri sau broderii de buxus tuns. . închise între ziduri.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. bazine şi canale. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. vase în stil baroc. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. mari partere şi întinse oglinzi de apă. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte.

Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană. amenajate în stil peisager: St. apoi francez. Toate crea iile din această perioadă (sec. . fiind sus inătorul noului curent numit .Nymphenburg (München) – model francez. Hyde Park.Grădinile Greenwich – model francez.Charlottenburg (Berlin) . . fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg. Kensington Gardens – situate în centrul oraşului. James Parc. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi. . Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec. Malmaison. Londra de inea 600 ha de spa ii verzi. parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman). Realizări importante: . . Victoria Park şi Battersea Park. . Ermenonville..model francez. La periferie erau: Regent’s Park.Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth. plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză. 2. sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool).Kent (pictor şi arhitect) . .Rusia: .gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti. al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor.Anglia: .grădinile Kensington şi parcul Stowe. În secolul al XIX-lea.grădinile de la Whitehall – model italian.Germania: . enun ate de Repton. fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea)..Tête d’or’’ (Lyon). . dar se introduc poteci şerpuitoare. . Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea.Hampton Court – model italian.Austria: .parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian.centrală dominantă. reziden ial şi a intrat în cel urban. iar fra ii Bühler au amenajat parcul . „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles). Green Park.Saint-James Park . al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice.parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic. amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular. realizate sub influen a romantismului.Parcul Chatsworth – stil clasic. .parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez.model francez. .4. Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton.Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere. formând un lan verde de peste 4 Km. . . În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville. . .4.Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez. . cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber. La sfârşitul secolului al XIX-lea.

.U. În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: . molidul.grădinile La Cranja (lângă Segovia) . în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene. . la Iaşi – grădina Palatului domnesc. pe lângă locuin ele boierilor.grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam).Italia: . În S.1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori. nobililor sau a meşteşugarilor înstări i. În Germania. garoafe şi iasomie. . narcisele.Boston – Park System. Petersburg – 600 ha.A.Parcul Sokolniki – 463 ha. Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole. .Villa Carraresi (Roma).Parcul Public Friederichsham (Berlin). bradul. multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager.Grădina engleză (München). stejarul. crini. arskoe Selo = vechea denumire). pomicole. liliacul. Ca exemple pot fi amintite: . .Spania: . al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte. Ca exemple pot fi amintite: .Chicago – South Park. marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi.parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) . forestiere: bujori. cimbrul.Philadelphia – Fairmount Park. Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: . .model italian.sec. .Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt).Villa Carlotta (Caddenabio). . lăcrămioare. cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri. mesteacănul.Parcul Maxim-Gorki – 224 ha.Villa Melzi (Bellagio).5. În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic.sec. roini a. . . . lângă St. respectiv după principiile grădinilor engleze. grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia..parcul Nympheuburg (München).parcul Wilhelmshöhe (Kassel).păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). .model francez. al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc. plopul alb. .360 ha.New York – Central Park . . Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor. . 2. În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk. Parcul Puşkin (parc englez. . . Prospect Park (peisagist Olmsted).Grădina Botanică . Ca date istorice mai importante pot fi amintite: .

. . . Pădurea Verde. Parcul Rozelor. În sec. Borza. ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia).parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” . al baronului Bruckental..1838 – parc promenadă . al XVIII-lea . 80% din suprafa a sa ocupată de grădini.1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi. dar care în mare parte erau neorganizate. . al XIX –lea. 70 ha. al familiei Bauffy. poduri. .Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul. stilul brâncovenesc.în Bucureşti în 1833-1840.Pădurile parc Băneasa şi Snagov. . . iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central.Bucureştiul avea cca. . cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă. Dacia. .Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al.la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”.Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului. lângă castelul familiei Teleky. promenada de pe Dealul Copou. .parcul de la Gorneşti –Mureş . chioşcuri pentru orchestre.Buzău – Parcul Crângul. .Timişoara – Parcul Tiselor. a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi.la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852). (Carl Friederich. În alte oraşe: . . odată cu dezvoltarea oraşelor. .parcul de la Albeşti –Braşov.Grădina Ioanid.la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă. (fost Libertă ii) realizat de E.1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos. . .Iaşi – Parcul Expozi iei.la Sibiu – 1857. . . ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898).la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu. Hayer.sec.la sfârşitul sec. . . .Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun). .1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei. iarna lacul fiind folosit ca patinoar).1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha.la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria .la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca.1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni. Redont. . Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager.parcul de la Bon ida –Cluj. . Alpinetul. . se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului). azi Parcul Romanescu. fiind numit oraş-grădină. În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: . . al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc). amenajat tot de Redont – Bd..la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural.. dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism. Parcurile de la Avrig.Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş.parcul Carol I. Hörer).actual Parcul Tineretului. . lângă castelul familiei Haller. .

. Constan a. . . Parcul Tineretului. corespunzătoare multitudinii de sta iuni. Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. Oradea. Piteşti. Balta Albă. Gala i. Crângaşi. ClujNapoca. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre. Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. Pantelimon. Ploieşti.Parcul Sportiv . Parcul Tei.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . Parcul Libertă ii. Colentina.s-a reamenajat Parcul Libertă ii. Drumul Taberei. .s-a înfiin at Parcul Expozi iei.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional).s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. Craiova. parcuri în Titan.reamenajarea Parcului Herăstrău. .s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). . Iaşi. Sibiu.

. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ.lemn din diferite tipuri de pădure. de pe terenuri degradate). Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. 3.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. .f. Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple.flori din culturile floricole. sanitară şi estetică.fructe din livezi. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . 3. intensitatea radia iei solare). Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. antierozională. decorativă (estetică. f) f. III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. la diferite categorii de spa ii verzi. e) f. ştiin ifică. c) f. această func ie are un caracter puternic diminuat. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. . în general de toate tipurile de spa ii verzi. sanitară). Profesorul I.f. grădini.2. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. d) f. . Func ia hidrologică este asigurată. umiditatea şi temperatura aerului. fiind ob inute diferite categorii de produse: . bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. de protec ie climatică (viteza vântului. . antipoluantă (f. Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. regăsindu-se mai mult sau mai pu in. recreativă. recreativ sau sanitar. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant.Cap. de protec ie a solului.f. hidrologică.1. hidrologică. respectiv: de produc ie. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. de impact peisager). respectiv cu: . Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie.

dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. Pe lângă aportul de substan e nutritive. mult sporită. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. în care procesele de eroziune sunt vizibile. prin microclimatul pe care-l realizează. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. De exemplu.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. Vegeta ia lemnoasă.ameliorarea umidită ii aerului. asfalt sau beton. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. prin procesele de evapo-transpira ie. .ameliorarea intensită ii radia iilor solare. spa iile verzi prin stratul arborescent. etc. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C.micşorarea vitezei vântului. Prin sistemul de înrădăcinare. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. străzi. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. fie la suprafa a solului (litieră). fâşiilor plantate în lungul străzilor. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. prezintă o stabilitate mecanică. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. fizică şi chimică. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. prin descompunerea de către microorganisme. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. ). ce constituie o armătură biologică a solului. Func ia de protec ie a solului. . Acestea. sau în apropierea acestora. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. Sub aspectul proceselor pedogenetice. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. . fie în sol (rădăcini moarte). pietriş. astfel. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. trotuare. moderează temperaturile excesive. şi a speciilor drajonate. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. . prin albedoul specific. cărămidă. substratul ce constituie suportul vegeta iei. a perdelelor de protec ie.

vârsta arboretului. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. a pulberilor fine sau a fumului. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. etc. sub diferite aspecte: .reducerea poluării fonice.reducerea poluării chimice a atmosferei. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. viteza vântului scade cu 30-60%. Perdelele de protec ie. în zonele plantate. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. . umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). 5m3. structură pe verticală. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. În mediul urban. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. betonul. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. o elul. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. ce nu deranjează ochi. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. marmura. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. gresia. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. consisten ă. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. . Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. De exemplu. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare.3. astfel.reducerea poluării fizice a atmosferei. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. iar la 120-200 m în interior. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. 3. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. sau cu frunziş sempervirescent. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. atmosfera devine calmă. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. . elagaj şi anotimp. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive.lipsite de vegeta ie. în special în timpul verii.

Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. în cazul molidului cca. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. în teren liber. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. radia ie solară. echien/plurien. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. efect maxim în sezonul de vegeta ie. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. etc. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. prin senza ia de linişte. ionizarea aerului). necroze. fără obstacole cu efect antifonic. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). cea ă. planta iile stradale. iar a teiului pucios cca. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. având un efect nesesizabil. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. şantierele. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). umiditate. . prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. aerian. 35 t/ha. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. metalurgică. intersec iilor aglomerate. planta iile rare dintre construc ii. 68 t de particule solide şi praf. transportul auto. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. a arterelor principale). Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. arbori+arbuşti+specii de gazon). inversiuni termice. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. În oraşe. pinului silvestru cca. perimetrale. durata de via ă a frunzelor etc. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. De exemplu. respectiv de mărimea frunzelor. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. de prelucrare a petrolului. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. 42 t/ha. părozitatea acestora. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. industria chimică. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. acoperită cu gazon. ce are lă imea de 200-250m. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. sau diferite activită i curente ale popula iei. căderea frunzelor. întreprinderile industriale. 30 t/ha. de prelucrare a produselor minerale.

în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. îmbrăcăminte. cules de flori. care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber.Timpul. respectiv timpul alocat servirii mesei. cele mai multe destina ii. spa iile verzi urbane sau extraurbane.deplasarea. în general. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. între inerii personale. .divertismentul sau amuzamentul.activită i pe loc. picnic. . artei.. fiind un element compensator al condi iilor de lucru. televiziune.Mijloacele de comunicare mass-media (presă. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. de . radio. . cumpărăturilor pentru hrană. odihnei prin somn. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. . la care este supus omul în via a cotidiană. . prin care se înlătură plictiseala. practicarea diferitelor sporturi.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. respectiv concediile. obiective turistice. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură. presupune bucuria întocmirii programului. telefonie. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. CFR. etc. Factorii care influen ează recrearea sunt: . Fazele activită ii de recreare: .timpul liber (dedicat recreării). aeriană sau navală.destinderea sau relaxarea. ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. în sferele culturii. . sportului. având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. după bunul lui plac: plimbări. . datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. turismului. intelectuale sau psihice. internet).evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. . fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. care poate fi: . .4. .Mobilitatea. camping. divertismentului. călătorii.3. sau efectul automatismelor zilnice. serviciului.timp de existen ă. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici. pensia. . şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic.Nivelul de trai. Sarcinile de bază ale recreării sunt: . cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac.pregătirea. vacan ele. al solicitării fizice.

sau la sfârşitul săptămânii. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. diferite de mediul său. obiective culturale. de diferite excese.întoarcerea. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. . Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. diseminat sau modificat. pescuit. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit.O. Func ia decorativă (estetică. Turismul are caracter recreativ. după o perioadă de activitate intensă. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. presupune comportamente diferite.amintirea. nevoia de a face mişcare. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. alpinism. decât în dauna operei”. floricolă sau erbacee. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. etc. încât nimic să nu poată fi adăugat. prin care are loc refacerea fizică a organismului. arbustivă. sau în zilele libere. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. repausul şi somnul. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. . unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. de regulă la sfârşitul săptămânii. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă).ciuperci sau de fructe de pădure.5. Aceste activită i pot fi active sau pasive. Plimbările sunt realizate fie zilnic. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. de conducerea autovehiculului. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. istorice. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. vânătoare. realizată pentru plăcerea proprie a individului. Odihna propriu-zisă. 3. în spa iile verzi extraurbane. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. . Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. În sens larg. indiferent de subiectul în care apare. gazon sau oglinzi de apă. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. sau diferite activită i precum grădinăritul. etc. etc. economice. apicultura. parcurile. în sta iuni climaterice cu specific. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. canotaj. J. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc.

Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. fructe. ciripitul păsărelelor.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. etc. a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. . componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. Astfel. cu efect de parazăpezi). încântare.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. vâjâitul vântului prin coroana arborilor.6. murmurul apei. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. . bariere împotriva vântului. . cascade. diferind în func ie de fenofază. textura coroanei. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. puternic erodate sau a grohotişurilor. şi care exercită o atrac ie spontană. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. variază pe parcursul unui an.încadrarea cursurilor de apă. . . admira ie necondi ionată. . unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. flori. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . bazine. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. 3.

în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. intrarea principală. viu sau inert. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. sociale şi economice ale unei perioade date. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. pe o concep ie dominantă. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. se ine seama de anumite principii şi legi. centrul compozi iei reprezentat . Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. peluze. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. ob inându-se în final unitatea în diversitate. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate.Cap. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. Frumuse ea este un element func ional. un monument). căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). suprafe elor şi formelor planului. într-un întreg. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. treaptă. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. armonie şi propor ionalitate. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. planta ii. care conduc în final la realizarea frumosului. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. Fiecare component. Frumuse ea este realizată prin ordine. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. Toate elementele unui spa iu verde (alei.

Dacă există un spa iu gol în acest ritm. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. interesul scade. simplu. bănci. de culoare. Asimetria pune omul în armonie cu natura. Simetria poate fi absolută şi liberă. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. respectiv realizarea echilibrului. combinat. omul va anticipa următorul obiect sau interval. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. se găsesc mase similare şi egale. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. Ritmul poate fi: static. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. evitându-se astfel monotonia. a repetării şi a consecven ei. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. al for ei sau al monumentalită ii. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. creând senza ia de dezamăgire. integritatea şi calitatea acestuia. admi ând totodată diversitatea acestuia. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. deoarece un plan perceput deodată. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. stradă. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. liniar. dinamic. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. bulevard. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. magnificului. de formă. ordinii. grupuri. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. şi o dată percepută regula ritmului. calitate care uneori poate avea o latură negativă. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. lă ime) sau alte caractere vizibile. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. potecă. este static şi odată văzut. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. clădire). în întregime. vase decorative. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. a aceloraşi elemente (specii. compus.

armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. într-un aliniament. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. forme sau spa ii. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). se pot deosebi: .abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri).compozi ii între culorile complementare. etc. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele.combina ii între culori diferite (active. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. În func ie de culorile care se asociază sau se combină. . exprimând de fapt unitatea în varietate. de un individ.compozi ii doar între culorile calde sau active. caz în care se aplică armonia legăturii. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. În proiectarea spa iilor verzi. care au o anumită continuitate. chiar dacă specia diferă (de exemplu. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. complementare) unificate printr-o culoare neutrală. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . dar care au volume şi formă asemănătoare).descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. . în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). în acest car fiind vorba de armonia contrastului. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. florale. Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. arhitecturale. pasive.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). . formelor dar mai ales a culorilor.

fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. iar pentru o alee de 250 m. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. matematician italian din sec. . a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. 13. participan ii la diferite evenimente de amploare etc. al XIII-lea. distrugerea formei naturale (implică transformări totale).întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). 8. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. publicul dintr-un parc. 5. mese. ce are laturile în raport de 1:1.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. 34. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. . sau prin introducerea unor elemente de accentuare. 55. ordine şi armonie.I. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. sub un unghi de cca. alterarea formei naturale (implică transformări par iale. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. 270. astfel pentru o alee de 300 m.). aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. . Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. lă imea optimă este de 5 m. lă imea optimă este de 8 m. apoi 3. iar la o distan ă mai . Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). alee pietonală. etc. C. Astfel. Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul.618 (aproximativ 3:5).îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. 180. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). 21. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. sub un unghi de cca. 89 etc.). privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. Fibonacci.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi.

pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă. . fără a se exagera prin risipă. presupunând unirea trecutului cu prezentul. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual.mare de această valoare. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul.

fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. caracteristice diferitelor epoci istorice. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. etc. epoci. radia ia solară. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor.1. în general. pâraie. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. dar şi elemente minore precum microrelieful. În amenajarea spa iilor verzi. precipita iile) sau for ele majore (vânt. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief.2. Stilurile spa iilor verzi 5. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. râuri. fiind ornate cu statui. eroziunea). V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. activită i. 5.1. iar în cadrul stilului peisager sau liber. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. . aspect preluat şi de romani. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. caracteristice Renaşterii şi Barocului. arhitectural. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri.1. La romani grădinile. apă. Grădinile în stil maur.). spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. vegeta ia. bazine. erau prelungiri ale încăperilor. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. În ultima perioadă (sec. întotdeauna de formă dreptunghiulară. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. de mai târziu. vase sau fântâni arteziene. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. V. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. francez sau regulat) a stat. câmpii. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. civiliza ii. Acest stil prezintă mai multe variante.Cap.1. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. văile râurilor. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice.

lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. canale sau oglinzi de apă. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. bogat ornamentate. pe linii drepte şi curbe. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. regulate. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. Aceasta. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. fie de a le limita pe altele. sau de perdele de arbori.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. respectiv axa principală. cascade sau bazine. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. fiind subordonate toate elementului principal.1. 5. rampe. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. ce constituie perspectiva principală. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. cu numeroase ziduri de sprijin. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie.2. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. Elementul principal. cu denivelări mici. numit şi capul de compozi ie. precum şi oglinzi de apă. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . Apa aduce prospe ime. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. statui sau vase sculptate. fiind nivelat şi modelat în terase largi. balustrade. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. scări. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. situat în pozi ie dominantă. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate.1. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. taluzuri. aplicat până în prezent. unele păstrându-se şi în prezent.

aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură.1. 5. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului.3. în ansamblu. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. . dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. ca o variantă ce derivă din stilul geometric.1. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. 5.3. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti.2. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare.1. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice.1.2. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. compozi ia fiind liberă. fiind dispuse în re ea geometrică. fiind obositoare ochiului. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. În această situa ie. 5. Toate acestea au fost duse la extrem. având cel mai adesea relief variat. cu precădere în Olanda. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. care dau varietate şi fantezie compozi iei. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. conducând spre diverse amenajări. în Anglia. mai ales a celor de gazon. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. natural. Stilul peisager Stilul peisager (liber. în formă de tablă de şah. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural.de apă. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. sub influen a stilului rococo din arhitectură. fie sub influen a literaturii noi. Aleile sunt rectilinii. fie sub influen a pictorilor peisagişti.

inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. vor fi folosite pâlcurile. cu contur regulat. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. de grote sau chiar cascade. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. cu înflorire bogată. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. sinuos chiar. În jurul clădirii principale. care în mod natural sunt dispersate.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. atunci când aceasta există. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. urmând caracteristicile terenului. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. pajişti şi diferite grupaje floricole. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. fie naturale. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. cu aspect natural. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. . unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. Aleile au un traseu liber. frumoasă şi îndelungată. în pete neregulate sau eliptice. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. neregulat. în diferite zone ale grădinii. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. fie create. lumini şi umbre. toate elementele. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. Rocile. prin aducerea de pietre. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. ce urmăreşte formele de relief. masele vor avea conturul neregulat. Simetria şi echivalen a sunt excluse. covoare sau dispersate solitar. se vor folosi specii de talie mică. peluze. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. volume. intervenindu-se totuşi în detaliu. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. Apele. specii lemnoase decorative. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. sub formă de mase. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. chiar exotice. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. roci sau stânci. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. curb sau sinuos.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

5. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. de stâncile. culori. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise.4. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite.2. . ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. unei mări sau ocean). Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. de luminişurile retrase. umbră şi lumină. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. Genul de bucurie Genul de bucurie. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. cascadele. largi. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. De asemenea. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. forme. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. cu flori având culori calde. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac.3. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. dispuse într-un masiv păduros. volume.2. 5.5. având ca fundal imagine unor mun i înal i. de veselie sau de entuziasm. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. atât sub aspect psihic cât şi fizic. 5.2. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă.

6. zona politico-administrativă. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan).1.). fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. etc. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. atât urbane cât şi periurbane. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. dispuse într-o re ea continuă. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. . a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. re ele stradale. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. limitarea perimetrului construibil. gazului metan. zona industrială. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. Ca regulă generală. cât şi legătura dintre acestea. sta ii de distribu ie a apei. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. ce asigură protec ia multiplă a mediului.Cap. dimensionate. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. energie termică. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. grădinile sau scuarurile. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. în strânsă corelare cu structura urbanistică. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. energiei electrice. 6.2. recrearea şi odihna popula iei. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. sunt judicios repartizate. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete.

amplasare. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). ştranduri). fiind administrate de persoane juridice sau fizice. parcurile şi bazele sportive. 2. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. . a spitalelor.cu acces limitat. constituită din spa ii verzi periurbane. planta ii de pe lângă unele dotări publice. întreprinderilor. grădinile botanice şi cele zoologice. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. grădinile locuin elor individuale. grădini publice. planta ii antierozionale.cu acces nelimitat. 6.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. . După accesibilitatea popula iei largi: . acoperişurile verzi. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. . care traversează localitatea şi care. grădini botanice. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. în func ie de sistemul stradal al localită ii. numite şi spa ii verzi publice. a sta iunilor balneo-climaterice). păduri de recreare. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. grădini botanice. de regulă. pepiniere. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. şi în care intră: parcuri. scuaruri. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. a solului. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. pepiniere.Această re ea poate avea o dispozi ie radială. fac legătura şi cu centura verde a oraşului. planta ii de protec ie (a localită ilor. a apei. păduri parc. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. radial-concentrică. longitudinală. transversală sau longitudinal-transversală. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. concentrică. 1. în care accesul se realizează conform anumitor reguli.3. planta ii antiincendiare. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. ce sunt administrate de primării. grădini şi scuaruri publice. planta iile din cimitire. lungi de sute de metri. După pozi ie se deosebesc: . . a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. zonele de agrement (păduri de recreare. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. de folosin ă generală.cu acces strict. dotări şi func ii. fiind diferite ca mărime. grădini sau scuaruri). asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. grădini zoologice. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”.

parcuri dendrologice. culturale sau de învă ământ. . . 6-8 minute. Raza de deservire a unui scuar este de cca. destinate construirii unor cartiere de locuit. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. edificii culturale. caz în care acestea sunt uşor accesibile.temporare sau provizorii. După durată.3-3 ha. planta ii cu efect de parazăpezi. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. în cca. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. pepinierele. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. . . având în componen a lor doar arbuşti. gazon. asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. păduri de agrement. configura ia terenului şi construc iile din jur. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative. parcuri şi grădini zoologice. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde.4. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. scuarurile pot fi situate: . păduri parc. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. situată în intravilan.în interiorul cartierelor de locuit. scuarurile por fi: .3 ha. rozarii. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. .spa ii verzi de înfrumuse are. destina ie. situate de regulă în cartierele de locuin e. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. . scuarurile pot fi: . ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. parcuri expozi ionale. planta iile de consolidare antierozională. 400 m. spa iile verzi din cimitire. parcurile sportive. alpinarii. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. perdelele de protec ie. cu rol decorativ: scuarurile decorative. fiind destinată odihnei de scurtă durată. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. grădini şi parcuri publice.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. ce se înfiin ează pe terenuri virane. După func ii: . . După modul de amplasare. 6.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. După destina ie.permanente. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. frecventează simultan acel scuar. spa iile verzi pentru copii şi tineret.3.

adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. respectiv o intrare la cca. respectiv: sectorul pentru copii. aranjamente şi decora iuni florale.5. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. alei. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. spre periferia scuarului.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. situate în jurul unor institu ii publice. 6. scări (în cazul terenului accidentat). Dispozi ia aleilor. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. peluze de iarbă. a obiectivelor culturale. datorită inexisten ei căilor de acces. zone umbrite dar şi zone însorite. 15-25 minute. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. . Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. statui. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. de mers lejer.5 km. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. în lungul aleilor. de învă ământ. De exemplu. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. 3-4 ha. boschete. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. . în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. bănci. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. Spre deosebire de scuar. Intrările vor fi reduse ca număr. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. frecventează grădina în acelaşi timp.. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. Dată fiind această distan ă de deservire. de pe o rază de 1-1. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. în cadrul oraşelor mari. respectiv arbori şi arbuşti. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie.

în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate.000 de locuitori trebuie să existe un parc. 6. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. sporturi. expozi ii. bănci. de re eaua stradală limitrofă. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. şi de capacitatea proiectată a parcului. adăpost de ploaie. locuri pentru jocuri statice. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. datorită suprafe ei pe care o reclamă. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. într-un cadru peisagistic deosebit. de lungimi şi dificultă i diferite. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. restaurant). diferite dotări (cişmele. WC public). ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. În foarte multe cazuri. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. ce depăşesc 20 ha. respectiv sta ionare). precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). parcurile se întind în vecinătatea localită ilor.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia.6. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. bazine sau chiar un mic lac. . Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. cafenea. şi de densitatea popula iei. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. manifestări artistice). toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. cofetărie. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare.1. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. pentru diminuarea zgomotului. şi alte multe specii pentru varietate. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor.8. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. ocupând suprafe e importante. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. arii de joacă pentru copii. ale unui cvartal sau ale unui cartier. . a noxelor sau a altor factori de inconfort. alei pietonale.8. orientarea şi înăl imea clădirilor. parcări. 6. Astfel.liber este de 3. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. suprafe e îngazonate. 6. punct de distribu ie a energiei electrice. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. Au scop sanitar. tomberoane). Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. recreativ şi decorativ. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. 6. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. în func ie de pozi ia. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. Speciile vor fi alese şi amplasate. partere cu flori. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip.8. şi străzi şi bulevarde deschise.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. structură şi folosin ă diferite. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e.2. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise.

precum şi diferite specii cu port pendent. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. o cascadă miniaturală. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. fie prin realizarea unui gard viu înalt. chioşc de grădină. bazin cu peşti decorativi. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. arbuşti şi liane. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. lămpi pitic. diferite jocuri. servitul mesei. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. institu ii. de gusturile proprietarului.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. dar şi a unor hoteluri. piscină. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. pergolelor. În cazul vegeta iei. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. arbori. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. suprafe e îngazonate. Astfel. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. Grădinile interioare. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. cu o compozi ie relativ simplă. trandafirii. a unor grupuri de specii sempervirescente. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. În func ie de mărimea spa iului disponibil. activită i de grădinărit. sau specii de răşinoase. fie după propriile idei. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. cititul. Grădina de fa adă. joasă sau fără împrejmuire. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. stânci şi pietre. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. minigrădină de zarzavaturi. gazonul. precum gazonul. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. chioşcurilor şi treiajelor. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. În cazul unor locuin e. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. magazie de unelte. arbuşti tunşi. grădina este structurată şi amenajată. barbeque.) acestea pot fi: grădina de fa adă. aranjamente florale. mobilier de grădină. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. spitale. un mic bazin cu aspect natural. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. arbustive sau lemnoase. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. sedii de firme. uşor de între inut. minilivadă. padoc şi cuşcă pentru câine. În func ie de mărimea acesteia. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. sediu de firmă etc. miniseră. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică.

care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. . poate contribui la estetica compozi iei alese. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. astfel. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. format din fibre minerale. cu pietriş (de tip sort). specii de gazon (fam. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. unele specii din fam. fam. instala ii electrice. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează.9. Urmează un strat de separa ie. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. Brassicaceae sau Campanulaceae). odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. 6. se recomandă acoperirea acestuia. pentru speciile de plante vivace. sau numeroase alte specii floricole. Saxifragaceae. durabilă şi de bună calitate. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. cu arbori şi arbuşti de talie mare. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. În func ie de caracteristicile lor. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. Crassulaceae. de regulă. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. cu strat fertil mai gros. în vederea efectuării eventualelor repara ii. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. Peste acesta se aşterne stratul fertil. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. alături de plante cu flori şi alei. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. Poaceae). canalizări).geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. fiind de maxim 10-15%. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. forme sau provenien e. de la bun început. printre spa iile rămase libere între plante.

institu ii administrative). policlinici. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii. În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. . fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. Din suprafa a acestor complexe sportive. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: .5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. fiind dotate cu mic mobilier de grădină.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. ateliere). . . Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. . 6. în zilele însorite. diferite pulberi sau noxe. creându-se spa ii pentru odihnă. al muncitorului (fabrici. până la 4-7. Ca şi în cazul grădinilor interioare. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. spa iile verzi propriu-zise. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere. comportându-se ca un bun strat termoizolant. al bolnavului sau pacientului (spitale. prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. hale.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei.şi nu în ultimul rând. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ.. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare.acestea re in diferite cantită i de praf. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat.reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. al proprietarului (locuin ă privată). şi constituie unită i de sine stătătoare. . respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare.10. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. . de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. cabinete). . prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire.

labirint. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. 20-25% pentru terenurile de joacă. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. baschet. clădiri pentru vestiare. atletism). gazon sau arbuşti. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. clădiri administrative. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. 3-6 ani. cu solul permeabil. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. respectiv: până la 3 ani. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. 7-10 ani. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. volei. grădinilor publice sau a parcurilor. leagăne. volei. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. handbal. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. diferite săli de sport (gimnastică. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. tenis). bazin acoperit sau în aer liber (înot. bănci. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. Suprafa a variază de la cca. sau în cadrul scuarurilor. tobogane. 100 m2 până la câteva hectare.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. când sunt în afara localită ii. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. 11-15 ani. bârnă de echilibru. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. 30-40 copii. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă.11. în care constituie sectoare de sine stătătoare. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). Stilul adoptat este cel mixt. caz în care au caracter de tabără. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. cu ghimpi (Berberis . precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. şi să nu producă fructe ce pot murdări. duşuri etc. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. polo). Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. precum şi specii floricole şi de gazon. balansoare. 1000 m2 pentru 40-50 copii. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. grupuri sanitare. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. cu precădere împotriva vânturilor dominante. arte mar iale). dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. oină). Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. separate prin vegeta ie. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. 6.

sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. cu rol de protec ie împotriva prafului. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. 6. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. dotările vor fi mult mai complexe. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. flori. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. arbori de mărimea a III-a. teren pentru focul de tabără. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. Laburnum anagyroides. pârtie pentru schiuri. plante tehnice. tobogane. bănci. În cazul taberelor. balansoare. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. eventual un mic stadion. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. bazin pentru înot. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. cât şi zone însorite. terenuri pentru jocuri de masă. pistă pentru patine cu rotile. .. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală.sp. coşuri de gunoi etc. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. a zgomotului şi a gazelor. spaliere. cu frunze. corpuri de iluminat. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. pistă pentru alergare. Robinia sp. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. rabate sau diverse aranjamente floristice.12. un mic monument sau un bust. ce poate cuprinde: o mică livadă. bob sau săniu ă. grădina de zarzavat. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. medicinale şi melifere. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. bârnă pentru echilibru. În cartierele de locuit sau în scuaruri. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. arbuşti fructiferi. leagăne. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. alei pentru biciclete sau trotinete.). se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. flori. bibliotecă volantă. destinate odihnei. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. fructe sau semin e. ronduri.). care murdăresc. Rhus typhina). sau care să fie toxice (Taxus baccata. cele cu frunze. Dar în func ie de microrelief. labirinturi. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă.

pentru fiecare elev. Spa iile verzi din incinta spitalelor. cu rol stimulator.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. . grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. de a diminua poluarea fonică. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. respectiv cea a intrărilor. Componenta cea mai importantă. bănci.13. cu cel mai mare impact peisagistic. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi.5 m2 de teren sportiv. 6. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. 6. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. sau a celor rezervate pauzelor. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. rabate de flori. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. func ional şi estetic. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. este vegeta ia lemnoasă. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. calmante. diferite. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. cu excep ia intersec iilor. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. De asemenea. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon.14. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. pasive cu rol calmant. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. având ca dotări mese. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. pentru mărirea gradului de vizibilitate. familiare. birourilor. precum şi obiecte din materiale calde. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. Astfel. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. cu specii floricole având culori liniştitoare.

cu bănci şi şezlonguri. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. flancate de planta ii sobre. purificarea aerului. pornesc mai multe alei rectilinii. precum şi pergole cu vi ă de vie. cu alei şi căi de acces paralele. ce au efect liniştitor. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. chiparoşi. Astfel. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. brad. ar ar american. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. Cimitirele mari. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. cimişir. datorită lipsei de spa iu. paltini. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. dar şi specii de foioase precum: tei. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. reduse doar la aliniamente de arbori. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. . În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare.15. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. constituit din biserică. De asemenea. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. glicină sau trandafiri. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. Dacă spa iul permite. sau în jurul edificiului central. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. drumuri interioare de acces auto etc. Astfel. tisă. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. influen ând benefic recuperarea acestora. sau chiar garduri vii. 6. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. numită „cimitirul eroilor”. centrale. Parterele cu flori cu nuan e reci. chioşcuri). se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. molid. sau în sens radial. În func ie de destina ia institu iilor respective. castani porceşti. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. dispuse în lungul aleilor principale. bine delimitată. necesare bolnavilor. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. capelă sau un monument memorial. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. prezintă şi o zonă. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. acoperite cu plante agă ătoare. de la intrarea principală sau de la biserică.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. separarea diferitelor amenajări precum parcări. din specii sempervirescente. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. având un rol important în micşorarea vitezei vântului.

Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. de taluzare sau de înăl are a unor zone. în afară de cele amintite. pentru realizarea acestor denivelări.16. industrială sau medicinală a plantelor. iedera (Hedera helix). În cazul în care terenul nu este prea frământat. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. 6. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. surse de zgomot puternic). Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. să existe mijloace de transport în comun.. Microrelieful. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. dar şi în punctele cheie. alimentară. sunt: trandafirii. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. cu multe denivelări. după importan a decorativă. Convallaria majalis etc. Sedum sp. de recreare şi decorativă. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. sanitară. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. caprifoiul (Lonicera japonica).. halde. sanitar şi decorativ.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. după considerente ştiin ifice (taxonomice). saschiul (Vinca minor). arborii fiind evita i. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. utilită ile şi căile de acces. Ca specii lemnoase frecvent folosite.. Sistemul de drumuri. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. Paeonia sp. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice.). să poată fi realizat pe jos. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. Aster sp. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. după concep iile . înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. dar şi culturaleducativ.. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. Sempervivum sp. Lupinus sp.16. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. de maximă circula ie. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. Chrysanthemum sp.1. situate în intravilan sau în extravilan. Spa iile verzi cu profil specializat 6. din specii sempervirescente. se execută lucrări de excavare. de recreare. Narcissus sp. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi.

numit şi colec ia botanică. serele. Sectorul plantelor de cultură. sectorul administrativ. În sectorul florei Globului. până la cele superioare (ultimele fiind . În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. fie în fa a clădirilor importante (birouri. sectorul plantelor acvatice. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. rădăcinoase). rozariu-ul. diverse suporturi sau chiar ziduri. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. dar şi publicului larg. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. Realizarea planta iilor floricole. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. dar în containere. estivală sau autumnală. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică.). grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. treiaje. ierbar). Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). de parc. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. hibrizi Polianta. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. arhitecturală. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. flora Asiei etc. medicinale etc. hibrizi floribunda etc. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. sectorul sistematic. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri.). de la cele inferioare. Sectorul plantelor spontane folositoare. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. leguminoase. fie se desfăşoară între cele două elemente. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. sau arbori cu efect decorativ deosebit. în acest sector. tehnice. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. vara îngropate în sol. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. şi implicit expozi ii foarte diferite. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. melifere. grădina japoneză. plante aromatice. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. Polianta. pergole. sectorul plantelor spontane folositoare. Ca sectoare. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. sectorul florei diferitelor zone geografice. sectorul plantelor de cultură. urcători. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. la exterior. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. vernală. englezeşti. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. licee sau a alte unită i de învă ământ. ce au diverse întrebuin ări. muzeu. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. Rozariu-ul. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană.

Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. lanterne de piatră. . Grădina japoneză. sera înmul itor. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. prin solu iile de amenajare adoptate. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare.16. pajişti. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). 6. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. didactic. pădure de răşinoase. Prin structura. sau mai rar. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. în apropierea intrării principale. colec ie de trandafiri. pădure mixtă. pasul chinezesc din dale de piatră.monocotiledonatele). în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. clădiri administrative. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. pod arcuit din piatră. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. sera azaleelor şi cameliilor. mediteraneene. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. sera plantelor acvatice tropicale. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. sera rezervată expozi iilor florale. se deosebesc: sera palmarium. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. este dispus de regulă. uneori chiar un miniparc zoologic. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. pădure de foioase. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. ornamental. Vegeta ia forestieră spontană. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. subtropicale. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. pepinieră.2. Astfel. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. sera colec iilor. sera plantelor din regiune mediteraneană. sau din alte regiuni calde ale Globului. industrial sau alimentar. Complexul de sere. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. după zona geografică de provenien ă. decorativ şi recreativ. poartă torrii. verii sau toamnei. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. sera orhideelor şi a plantelor epifite.

trebuie să ocupe suprafe e importante. Bacău). arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. . înfiin at în 1880. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager.arboretumul Bazoş (jud. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. .5 ha. a masca zidurile inestetice. cu o suprafa ă de 34 ha. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. Bacău). care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. cu o suprafa ă de 20. având o suprafa ă de 48. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. pot fi amintite: . . al XX-lea. gropi de gunoi. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. strâmte.arboretumul Simeria (jud. cu o suprafa ă de 60 ha. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. de tipul cuştilor cu gratii. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. stâncării. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. vechimea şi mărimea colec iilor. bazine. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori.De regulă.5 ha. având o suprafa ă de 70 ha. Pe ansamblu. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. . având în acest sens îngrădiri. înfiin ată la începutul sec. în ceea ce priveşte frumuse ea. curs de apă. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. care va fi folosită atât ca sursă de apă. pentru a completa ambientul. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. perdele sau garduri mascate cu liane. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă.3. . să nu existe zone industriale. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. de recomandat cât mai largi. al XVIII-lea. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. înfiin at în 1908.arboretumul Hemeiuş (jud.grădina dendrologică Macea (jud.16. înfiin at la începutul sec. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. Timiş). vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. de tip „microbiotop sau minihabitat”. este necesară construirea de voliere largi. înfiin at în 1909. 6. Hunedoara).arboretumul Dofteana (jud. În cazul păsărilor zburătoare. Arad).

alpin şi subalpin etc. căprior. cum sunt bufni e. grauri etc. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. găini de ornament.). mierle. . precum lebedele. râşi.. şerpi sau crocodili. cameleoni. prin plimbare. uli. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. de amenajările respective. . cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. în aer liber. lama şi alpaca. şi padocuri acoperite. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. dromaderi. bazin. . umiditate. cerb lopătar. zebre. în special forestieră.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă.: . ierbivore mici. cai sălbatici. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos.sectorul primatelor. unele specii de ra e.. carnivore mici. ce cuprinde voliere cu fazani. lei. pentru diferite specii de urşi.. girafele. .sectorul cervidelor şi cabalinelor. bibilici. care asigură accesul unui segment important de vizitatori. pentru inerea acestora în sezonul hibernal. cinteze. cu zone largi amenajate pentru tigri. caprine. cu voliere şi vegeta ie. prevăzut cu arcuri largi descoperite. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. pentru sezonul estival. . constituit dintr-o clădire. pentru sezonul rece. elan. pelicanii. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. . stârci. libere.sectorul păsărilor tropicale sensibile.. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari.sectorul felinelor şi carnivorelor mici. trunchiuri de arbori. gheparzi etc. ovine. pentru speciile care nu pot părăsi locul. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. canari. distan a nu trebuie să fie prea mare. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. pot fi amintite: . în care sunt găzdui i: elefan i. pentru sezonul cald. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. fie cu voliere foarte mari. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. gâştele. câini dingo. De asemenea. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. turturele. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. pume. asini etc. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite.sectorul păsărilor răpitoare. ce adăpostesc pisici sălbatice.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică.sectorul galinaceelor şi columbidelor.sectorul reptilelor. de numărul de specii. şopârle. . iguane. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. bivoli.sectorul urşilor. vulpi. lupi.sectorul păsărilor de baltă. galinacee etc. pescăruşi etc. jderi etc. .sectorul rezervat pentru antilope. păuni. mici palmipede. zimbrii etc.sectorul marilor ierbivore. stânci.sectorul stru ilor. . să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. ren.) sau spa ii deschise. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. ciufi. şoimi. pantere. . porumbei sălbatici sau de ornament. şi pentru răpitoarele de noapte. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. cucuvele. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. cormorani. . pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. . cât şi spa ii largi.sectorul felinelor mari.

În zona intrării principale. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. care să nu depăşească 4%. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. formată din planta ii forestiere. 6. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. se deosebesc: parcul forestier. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. şi nu numai. nisip sau alte materiale locale. a unor peluze întinse de gazon. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. Pădurea-parc (parcul forestier. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. precum: un lac. de purificare a aerului etc. un curs de apă. având produse care să nu dăuneze animalelor. dar în raza de deservire a localită ii. de entomologie etc. în mişcare. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. pot exista în incintă şi muzee. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. toalete ecologice. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. Astfel. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. În unele por iuni ale pădurii-parc. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. cişmele cu apă potabilă. se vor prevede spa ii largi. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. fântâni. de zoologie. un sit istoric (ruinele unei cetă i). parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. sau a aranjamentelor florale.17. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. acoperite cu pietre. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. a eventualelor surse de poluare. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. poteci şi alei de plimbare. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. . un punct de belvedere asupra oraşului. Alte amenajări. pădurea-parc sau parcul-pădure.

Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. pot fi ştrandurile şi campingurile. topoclimatul. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. hidrografia şi environnement-ul. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. Astfel.5-2 ore. solul. pozi ia pe versant.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. izvoare termale etc. telescaune. Indiferent de specificul pădurilor de recreare.). telecabine. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . zonele nisipoase. a unui râu. . reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. tabere şcolare. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. De asemenea. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. Unele elemente naturale precum mlaştinile. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă.1. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. numită impropriu pădure de agrement. lipsite de vegeta ia forestieră. falezele sau malurile abrupte. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna.17. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. zone de picnic. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. terenuri sportive etc. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. balnear (izvoare minerale. puncte de belvedere etc. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. Amenajările de tipul campingurilor. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. cu cât terenul este mai înclinat. situate pe malul unui lac. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. sau de interes turistic. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. Pădurea de recreare. terenuri de tenis sau de fotbal. 6. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. căi de acces cu trasee mai lungi. stâncile. în unele zone de interes curativ. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. expozi ia. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. piste pentru biciclete sau pentru role etc.

În acest sens. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. noroi. Tot în acest sens. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt.. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. prezen a prafului. frunziş sărăcăcios. care prin fenomenul de . iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. Cu privire la mişcările aerului. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. altitudine etc. De asemenea. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. alunecări de teren. temperaturile sunt moderate. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. temperatura aerului mai ridicată. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. iar solul este mai pu in umed. a perspectivelor sau a teatrelor de vară.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. refugii) pentru a oferii adăpost. această zonă este cea mai expusă vânturilor. plajelor etc. băl i. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. vegeta ia are aspect veşted. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. este mai rece şi mai umedă. dotărilor sau diferitelor echipamente. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. frunze prăfuite sau galbene. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). plantele prezintă creşteri foarte mici. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. sau spa ii adăpostite. fără extreme mari. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. gradul de expunere a teritoriului. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. Orientarea nordică a unor terenuri. vânt. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. suprafe e umede improprii. cu privire la temperatură. pavilioane. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. destinate practicării unor activită i.

deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. . aerisite. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. apa este importantă sub aspectul calită ii. a fermelor de animale. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. dar nu neglijabilă. precum realizarea igienei corporale zilnice. În acest sens. iaz. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. şi din contră. Când o pădure de recreare este echilibrată. Environnement-ul. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. O zonă lipsită de un curs de apă. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. care este dată de natura sursei (izvor. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. a instala ii de decantare a apelor uzate etc.2. lac). situl sau vecinătă ile. În zilele călduroase de vară. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. 6. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. poieni. compozi ia şi vârsta arboretelor. liziere). chimic sau fonic zonele din jur. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. ce diminuează calitatea acestora. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. libere (luminişuri. sau ca sursă de apă potabilă. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. Hidrografia teritoriului. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. De regulă. de o acumulare mai mare sau mai mică. de cea ierboasă.spulberare. natura solului. de modul de captare. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. de poten ialul teritoriului. regimul şi tratamentul etc. de temperatura acesteia. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. râu. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. va avea o atractivitate sporită. sau cu o re ea hidrografică foarte bună.17. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. prepararea hranei. filtrare şi transport al apei. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. capătă por iuni dezgolite. schi nautic etc. Cei care doresc să se odihnească. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. atunci aceasta este şi primitoare. pescuit. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. prezintă o atractivitate foarte redusă. pârâu.

bine pusă la punct. la agresiunile vizitatorilor. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. cu locurile de parcare aferente. are aspectul unei păduri falnice. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. capacitatea de primire începe să crească. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate./ha). de motiva iile şi aprecierile lor. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. Sub raportul vârstei. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. care determină o scădere a densită ii. a culorii frunzelor etc. datorită vizibilită ii foarte bune. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. ce are o densitate mică (200-500 buc. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. ce au un efect peisagistic major. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. dispuse pe anumite trasee. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. luminişuri pentru odihnă. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. şi este favorabilă pentru plimbări. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. păduri pentru plimbare şi păduri parc. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. . Iarna se remarcă răşinoasele. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. indiferent de specie. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. ce induce plictiseala şi pasivitatea. Aceste dotări vor fi discrete. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. publicul larg le preferă pe cele amestecate. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. dau peisajelor un pitoresc aparte. Codrul regulat vârstnic. ce calmează şi relaxează vizitatorul. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. dar în zilele geroase cu chiciură. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. în func ie de fenofazele speciilor respective. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare.. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure.

De preferat ca aici. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. prezintă ponderea cea mai mare. zona de plimbare şi zona de regenerare. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. Zona de primire şi odihnă. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. de cei care evadează din cotidian. Zonele cu soluri reci şi umede. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. repaus etc. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. camping. fiind astfel organizată. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. Zona de plimbare. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. echipamente sanitare şi de igienă. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. insistându-se în mod special asupra cură eniei. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. destindere şi pentru activită i de picnic. . soluri scheletice.Pădurile de recreare se sistematizează. reprezintă cca. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. şi prezintă diferite construc ii. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. pentru linişte. ce trebuie să fie ireproşabilă. În raport cu întreaga pădure. amenajările. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. prin împăr irea pe anumite zone. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. izvoare). cu investi ii mai reduse. mult căutate şi apreciate de publicul larg. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. să aibă o textură uşoară. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. vor fi evitate de vizitatori. terenuri de joacă pentru copii. cu forme interesante. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. de cca. cişmele. Aceasta este zona preferată de marele public. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. obiectivele etc. să fie drenat. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. odihnă. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. acest lucru favorizând. instala ii sau echipamente. Arboretele vor avea consisten ă moderată. aer curat. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee.

han.3. restaurant. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. smulgerea sau tăierea puie ilor. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. prin optimizarea spa iului în general. având un specific aparte. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. terenurile de joc. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. dispersate în cadrul celorlalte două zone. puncte cu vederi panoramice. vestigii ale unui castel sau cetă i. restaurant. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. întâlnite doar în anumite păduri. cu pante domoale. Traseele potecilor vor fi diferite. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. nu prea lungi şi nu prea înclinate. pot avea por iuni comune. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. de la o clădire de interes general (cabană. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). Potecile vor avea traiectorii sinuoase. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. ruine. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. rezultate prin ruperea. dificultatea. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. zone cu fructe de pădure etc. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. este constituită din diverse suprafe e. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . 6. monumente. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. au o lă ime optimă de 3. forma iuni geologice interesante etc.17. camping). cabană. arbori deosebi i. spre diferite puncte de interes din pădure. un număr sau o emblemă. peşteri. respectiv 4-10 km/100 ha. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. fiind total protejate. locurile de parcare. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. fiind eliminate tasarea solului.5-4 m. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. care sunt interzise accesului publicului. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. şi echipamente specializate.

groapă sau container pentru gunoi etc. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. parcările pot fi: în ciorchine. restaurantelor. peluze pentru golf. pe ansamblu. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. respectiv grupuri de arbuşti. pietrişul. diverse amenajări pentru jocul copiilor. coş de gunoi. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. WC-uri ecologice. de 2-3 maşini. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. în special pe latura vântului dominant. în pinten. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. capătul drumului principal). în cazul celor situate în apropierea campingurilor. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. Parcările pot fi mari. dalele de piatră. sau pot fi mici. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. masă cu scaune sau bănci. loc pentru focul de tabără. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. Locurile de parcare. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. vor evita pe cât posibil artificialul. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. vatră din piatră pentru foc. fiind mult apreciate de vizitatori. . respectiv nisipul. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). şi variază în func ie de microrelieful specific. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii.aceste puncte bănci. fântâni sau alte surse de apă. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. un număr cât mai mare de autovehicule. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. şi să se folosească materiale cu aspect natural. miniterenuri de fotbal. formele regulate şi simetriile. şi pot fi: terenuri de tenis. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. spa ioase şi capabile să absoarbă. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. de amploarea investi iilor. dispuse în apropiere. cabanelor. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. camping.

protec ia ecosistemelor.The International Union for the Conservation of Nature . paleontologic. Astfel spus. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. geologic. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. speologic. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. cu aspect cât mai natural. incompatibilă scopului atribuit. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală.18. .IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. având o înăl ime corespunzătoare. pedologic sau de altă natură. 6. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. recreative şi turistice. De asemenea. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. floristic.1. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. hidrologic. sau parcurile cu specii de vânat autohton. educative.18. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. faunistic.

în scop ştiin ific. Cheile Bicazului . pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. . . fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse.Valea Cernei. Rodna. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. Piatra Craiului. Cozia.speciile vegetale şi animale. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. şi Semenic – Cheile Caraşului.18. vile. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: . muzee cu specific local.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . beneficiind de o protec ie suplimentară.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. floră şi faună intacte. . . remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică. neatinse de activită ile umane. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii.teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. . elemente de etnografie si folclor. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . hoteluri.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. . În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. Mun ii Măcinului. Cheile Nerei . hanuri sau locuin e izolate. activită ile de turism vor fi bine organizate. . în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie.să fie interzisă vânătoarea.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. 6.să fie deschis turismului organizat. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. expozi ii. conforme cu peisajul. respectiv fenomene naturale originale.2. educativ. . destinate cercetării ştiin ifice. care servesc recreării popula iei. cultural şi recreativ. vegeta ie. În prezent. recreării şi turismului”. Ceahlău. educativ şi recreativ. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte.zona exterioară. Retezat. drumuri. Domogled .sunt peisaje naturale de mare frumuse e. sate.Beuşni a.să aibă forma ii geologice interesante.Hăşmaş. care grupează o serie de atrac ii turistice. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. specifice. cu flora şi fauna sa. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. . construc iile (case. zona rezerva iilor integrale.

Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. mixte (tip m). vegeta iei sau faunei.18. . Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. Por ile de Fier. rezerva ii naturale. se promovează regenerarea naturală. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. Bucegi. nu se împuşcă. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. ca parcuri naturale. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. solului. Grădişte Muncelului – Cioclovina. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. geologice şi geomorfologice (tip g). următoarele: Apuseni. paleontologice (tip p). autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. potecile vor fi bine marcate pentru turişti. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. Balta Mică a Brăilei. rezerva ii ştiin ifice. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. conform Legii nr. speologice (tip s) şi zoologice (tip z).3. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. Vânători – Neam . În ara noastră sunt constituite în prezent. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). lacuri şi cursuri de apă. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice.zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. limnologice (tip l). 9/1973. 6. Nomenclatura din ara noastră. Acestea pot fi: botanice (tip b).. clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. forestiere (tip f). Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute.

chei). Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. cascade.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. locuri fosilifere. arbori seculari. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. educa ie si instruire în domeniul mediului. cursuri de apă. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. rezerva iilor naturale. fenomene geologice unice (peşteri. ştiin ifice sau peisagistice. parcurilor naturale. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. .

pentru speciile floricole fiind alocate doar cca.costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde.lumină.factorii ecologici edafici: .textura şi profunzimea solului. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult).diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben. . ruginiu. 6. material care îşi schimbă volumul. culoarea.fertilitatea solului.cerin ele speciilor fa ă de: . proiectantul de spa iu verde creează forme.umiditatea atmosferică. compozi ii. textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. . . .vânt.Cap. .îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare. ce vor alcătui în final o unitate. florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei). Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. .2.factorii ecologici climatici: . Prin acest material. ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6. VI. . Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde. Astfel trebuie avut în vedere: . care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite). 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare. .1. Criterii de alegere a speciilor 6.temperatura aerului. . volume. . constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. . frunzelor.2.maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. .rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective.regimul de umiditate din sol.1.diversitatea foarte mare a ramurilor. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: .

Dintre aceştia : .clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar). .factori poluan i. determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor). .vegetali.oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze). .con inutul de schelet. prevenirea şi combaterea dăunătorilor. . fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze. fa ă de cele periurbane. . . . .altitudine.2.oxidul de sulf. etc.configura ia terenului. în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat. În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor.troficitatea solului. dioxidul şi trioxidul de sulf. . fertilizare.dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei. . se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. . dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare). 6. Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman. (produc căderea acelor la răşinoase. Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie. Astfel.pantă. . . . numindu-se şi cea ă oxidantă.compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze.fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. cloroza esutului asimilator.animali. numite arsuri). a produc iei de masă lemnoasă).2.compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri. .. Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane. dar şi asupra celui animal sau vegetal.smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice.factori geomorfologici: .factori antropici: . plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere.factori biotici: .expozi ie.monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul). fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. . considerate cele mai rezistente). .

ce talie vor avea exemplarele respective. platanul.pigmentări. fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze. coacăzii.3. reducerea creşterilor.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii.umbrirea clădirilor. tuia. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete.condi ii de mediu – specie. .rezistente la fluor – mesteacănul. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată. ecotip. In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: . din arderea combustibililor solizi şi lichizi.). Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză.rezistente Exemple de specii: . arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene.pădurile de recreare. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului. Particularită ile biologice ale speciilor 6.foarte sensibile . Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie. corcoduşul. .praful rezultă din întreprinderile industriale. subspecie. Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea. . etc. arboretele tinere fa ă de cele mature. .2. .aliniamente.mijlociu rezistente . intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. .sensibile . industria metalurgică şi chimică.3. frasinul.rezistente la bioxid de sulf – alunul. piracanta. zămoşi a de Siria. propor ia poluantului în atmosferă etc. . fenotip.2.1. . La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare . 6. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. fabrici. stadiu de dezvoltare. bradul de Caucaz. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: .mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor.unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. . În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta. chiar un aspect de bronzare a frunzelor).rezistente la plumb – pinul silvestru. cum se integrează în respectiva compozi ie.

columnară conică (piramidală) globulară (sferică) .în lungul arterelor. Larix decidua. agă ătoare sau chiar târâtoare.15 – 25 m. Berberis thumbergi.liane. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. mai mici de 1m. Populus simonii. a prafului. speciile lemnoase volubile. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. italica. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru.2. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. ovală. Acer pseudoplatanus. arbuşti pitici. .2. . .realizarea gardurilor vii. că ărătoare. arbuşti mijlocii 1 – 2m.arbori de mărimea I .7 – 15 m. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. Populus nigra cv. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . obovoidă.arbuşti. speciile cu înăl imi sub 7 m. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. În tabelul nr. Pinus strobus. Abies alba.zonele verzi de mici dimensiuni. conică.3. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit. a III-a . Picea abies. tabulară. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. fastigiata. etc. a II-a .. Astfel. sferică. a boschetelor. De exemplu. 6. Morus alba. Thuja occidentalis var.peste 25 m. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. şi cea având contur sinuos. Prunus mahaleb. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. Juniperus hibernica. precum şi re inerea gazelor de eşapament. .Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: .

frasin. .3. salcie căprească. forma „pendula” la diferite specii precum: fag. 6. . umbraculifera Carpinus betulus. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. Betula pendula. Tilia cordata. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc).mascarea obiectelor inestetice. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte.3.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. caragană. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. a prafului şi a vântului. mesteacăn.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. . Ulmus minor. . Salix babilonica. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. Cotoneaster horizontalis. Cerasus avium. dud negru. varietatea „Globosa” la diferite specii. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. ulm de munte. cireş păsăresc.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. Populus tremula. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. Pinus nigra. Juniperus sabina. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic. nana.zona de primire a pădurilor de recreare. Robinia pseudoacacia var.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. Fagus sylvatica. pentru protec ie împotriva radia iei solare. Juniperus horizontalis. larice. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: .aliniamentele stradale. Pinus sylvestris. Juniperus communis ssp. . Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: . dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază.2.

la marea majoritate a speciilor. pot fi sinuoase. fie verticală. Speciile cu tulpini că ărătoare.3. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. Trunchiurile. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. mici sau mari.5. Ramuri pot fi drepte. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). Forma. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). Salix babilonica. peluze. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). romboidală. . o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. 6. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. ovoidă.3. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. lanceolată. etc. platan.4. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. Chamaecyparis lawsoniana var. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. Lujerii pot avea cele mai diferite culori.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. fie orizontală. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. imprimă un sentiment de linişte. 6. eliptică etc. imprimând anumite sentimente. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. sau chiar târâtoare.2. paltin. Unele specii au frunze simple sau compuse. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). castan) sugerează puterea. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. obovată. mărimea şi culoarea acestora. tortuosa) sau pot fi geniculate.2. fie pendentă. pendula.

şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. Hippophae rhamnoides. Eleagnus angustifolia. Pyrus elaeagrifolia. compuse. Sorbus aria. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. În tabelul nr. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat.Marginea limbului poate fi întreagă. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. ca în cazul mesteacănului.). „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. la care verdele se combină cu alb. la galben–roşu ruginiu (toamna). Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate.. Astfel. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. precum şi diferite exemple de taxoni. luminos (primăvara). Carpinus betulus. Acer negundo. galben sau chiar roz şi roşu. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. Euonymus europaeus. Juglans sp. Hedera helix. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. precum cele ale speciilor: Acer negundo. alb argintiu.. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. Speciile cu frunze mari.) sau mari (Ailanthus sp. Tilia tomentosa Juniperus sabina. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat .. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. la verde închis. Ligustrum ovalifolius. Gleditsia sp. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. Thuja occidentalis f.. Aesculus sp. pu in incizată dau adânc incizată. Speciile cu frunze mici. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. până la verde intens (vara). argintea. biota. Populus alba Picea pungens var. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. Robinia sp. „Aurea” Thuja orientalis f. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis.

Pinus strobus Abies alba. Forma şi culoarea florilor. Berberis vulgaris var. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. Pinus cembra. vanhouttei. Aesculus hyppocastanum. forma. Hibiscus syriacus. Acer platanoides var. Buxus sempervirens. Hedera helix. purpurea. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. Phyladelphus coronarius. Prunus cerasifera var. purpurea. Sophora japonica.. Robinia pseudoacacia.2. Pseudotsuga glauca. pissardii. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. Magnolia kobus. purpurea. Gama de culori ale florilor este destul de variată. În tabelul nr. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. atropurpurea. hybrida. Prunus avium. purpuriu Picea pungens var. Alnus glutinosa.. Juglans regia Fagus sylvatica var. Ligustrum vulgare albă . Spiraea x. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora.3. Syringa x. rubrum 6. Pyrus sp. Taxus baccata. Picea abies. Catalpa bignonioides. Pinus excelsior. Crataegus sp. glauca. crem sau galbene. Malus pumilla var.6. niedzwetzyana.verde închis roşu. Acer paltanoides var. Corylus maxima var. Deutzia scabra.

Prunus cerasifera var. Cornus mas. Spiraea salicifolia. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. Colutea arborescens. Chaenomeles japonica.. Forsythia sp. Hibiscus syriacus. primăvara timpuriu primăvara . în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. carnea.. Laburnum anagyroides. Chaenomeles japonica. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. Cornus mas. Tamarix ramosissima. pissardi. Buddleia davidi. Laburnum anagyroides. Malus floribunda Hedera helix. cu siguran ă că speciile genului Rosa. Magnolia kobus. Phellodendron amurense Spiraea japonica. Diervilla florida. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Amorpha fruticosa. Dintre toate speciile lemnoase. Diervilla florida. Prunus armeniaca. Liriodendron tulipifera Aesculus x. Magnolia x. Cotinus coggygria. cu toate varietă ile şi soiurile sale. Magnolia stellata. Syringa vulgaris. soulangeana Prunus sp. Hybiscus syriacus. Forsythia suspensa. Kerria japonica. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. exceptând albastrul pur. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. Prunus persica.

mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase.3. Hibiscus syriacus. pseudobace) este variată de la specie la specie. dar mai ales în perioada hibernală. Berberis vulgaris. Culoarea fructelor..2. contribuind prin forma.vara toamna Mahonia aquifolium. Liriodendron tulipifera. Cotoneaster horizontalis. ca lumânările (castan porcesc. Kerria japonica Aesculus sp. Crataegus monogyna. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. Rosa canina. Inflorescen ele sferice. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri.7. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. atribuind ambientului un aspect dispersat. Colutea arborescens roşie albă . Syringa vulgaris. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. glicină. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. în sezonul estival sau autumnal. neliniştit. budleia. 6. Spiraea japonica. Spiraea salicifolia. Rhus typhina. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. Sambucus racemosa. Viburnum opulus. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. amorfă) constituie un factor stimulator. lemn câinesc. iritant. mari (Viburnum opulus var. Sophora japonica. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. mălin) calmează şi relaxează. Ptelea trifoliata.

Viburnum lantana. Cotoneaster nigra.2. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. Ambientul (noxe. Gleditsia triacanthos. 40 ani de la plantare. Există şi specii cu creştere foarte înceată. 20. unii poluan i din aer sau din sol. Prunus spinosa. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. De obicei. Fraxinus excelsior. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. precum cimişirul şi tisa. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. 10. Picea abies. mesteacănul. Abies alba. Platanus sp. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. 6. salcâmul. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. Lonicera nigra. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor.8. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. diferi i arbuşti. Ligustrum vulgare. Thuja occidentalis. Catalpa bignonioides. Robinia pseudoacacia. Mahonia aquifolium. De exemplu.3. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. ci separat.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. . probabile pentru perioade de 5. iar plopii. calitatea terenului.

Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. curtine. iar cele decorative prin trunchi. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. labirinturi. grupuri. ASOCIEREA. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. sub diferite moduri.Cap. VII. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. . pâlcuri. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. pot fi folosite solitar sau grupat. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. fără agita ie. boschete. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. sau duc la costuri suplimentare. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. care nu se regăsesc în efectul ob inut. Exemplarele lemnoase. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. frunze. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. lângă clădiri. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). masive. fie ele arborescente sau arbustive. Arborii solitari se amplasează pe peluze. garduri vii. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform.1. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. în puncte liniştite. coloritul fructelor).

cu exemplare foarte apropiate. trunchi de piramidă. înalte cu h = 1 – 3 m. ob inându-se în final un perete verde. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. de regulă bine între inute şi amenajate. (gard belgian. mai rar două sau chiar trei. ce are amenajate numeroase poteci. două sau trei rânduri..5 m. în aceste ultime cazuri. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped.5 – 1 m. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. sistemul Cossonet). După înăl ime. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber).Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. mici cu h = 0. formate dintr-o specie. . pe un contur drept sau sinuos. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. Ca regulă generală. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. foarte înalte cu h > 3 m.

. cu un aparat foliar bogat. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual.garduri vii pentru protejare. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. în care sunt prezente multe bănci. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. În orice caz. În cazul plasării inverse a speciilor. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. şi coroană bogată. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. şi cu o capacitate puternică de lăstărire.După scop gardurile vii pot fi: . La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. .garduri vii decorative. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. de preferat o specie locală. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. sanitar. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. de izolare vizuală şi fonică. de mascare. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. . astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. solu ie destul de controversată. care să constituie fondul principal. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. mai deschis la culoare. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. solemnitate şi hotărâre. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive.garduri vii de camuflare sau de mascare. protec ie şi linişte. de apărare împotriva vântului dominant. ce le eviden iază pe primele. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. Astfel. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. folosite ca garduri de limită.

Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. apoi de cele de talie mică. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. dispuşi inelar. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. În cazul clădirilor monumentale. patrulater sau pentagon. destinat odihnei pasive. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. lângă care să existe grupuri de flori perene. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. existând în apropiere şi un luciu de apă. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. . pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. pentru mascarea acestora.

care să confere vizitatorilor ce sta ionează. adaptate condi iilor locale. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. parcuri) masivele se situează spre periferie. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. pinul silvestru). fântână arteziană). la tasarea şi în elenirea . sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. În spa iile verzi urbane (grădini. de regulă dispuse circular. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. iar în interior numeroase bănci. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. cimişir. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. în mod excep ional 4 intrări. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. constituit dintr-una sau mai multe specii. lemnul câinesc. protec ie împotriva soarelui şi vântului. pinul strob. pentru mascarea limitelor. dârmox). Un boschet prezintă 2-3. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. mesteacăn. creându-se o stare de calma atmosferic. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. statuie. specii rezistente la vânt.

7. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. . imediat după dezghe ul solului.2. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. în acest caz balul fiind înghe at. acestea pot fi transparente sau opace. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. se evită ambalarea. a I-a. puie ii cu rădăcini protejate. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. de la scoaterea din teren şi până la plantare. înso i i de 1 tutore. largi. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. unde se doreşte realizarea unui masiv. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. creându-se impresia de monumentalitate. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. urmată de toamnă. cu înflorire abundentă. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare.2.1.2. Totuşi. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. 7. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. În func ie de speciile întâlnite în masive. a II-a şi a III-a. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). cu fructe şi port interesante. înfiin area scuarurilor. Astfel pentru aliniamentele stradale. care limitează priveliştea şi perspectiva. se folosesc puie i de talie mică. În general.2. Astfel.solului. Vârsta.

Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială.30 (0. sunt necesare mai multe opera iuni: .0. creată în acest scop.Ca regulă generală orice puiet. remorcii. . .6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului. datorită dimensiunilor.alegerea exemplarelor. De asemenea. fie din natură.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ. .30 (0.40) m pentru puie ii de talie mică.70) m pentru arbuşti (3-5 ani).transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. cu sistemul radicular mai compact.3.70) x 0.1.2.5 t. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate.60 (0. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele. etc. fie dintr-o pepinieră.0 x 1. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii.0. Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului. . Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa.40) x 0. camionului. cu o coroană uniform dezvoltată. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului.80 x 0. La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac.60 (0. situate în locurile accesibile macaralei. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: . cu ramuri până aproape de sol. . şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini). . Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0. iar înăl imea 8-10 m. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ. 7. pe tulpină deasupra coletului. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1. .0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi. înăl imea şi grosimea la colet.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani). greută ii şi aten iei deosebite ce o implică. se tasează uşor şi se udă abundent.5 (0.0.

în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. la o adâncime de 20-25 cm.1. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7. 2 sau 3 rânduri.3. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric.4. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. . şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. cu norme bine stabilite. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular.2.4 rânduri. Solul se mobilizează primăvara şi toamna. numărul rândurilor (1. rânduri sau la încrucişarea aleilor. până la 0. timp de 2-4 ore. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. în Fran a.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . Fertilizarea. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii.2. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. ciuperci). Astfel. uniform. în timp. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii.3. K. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor.7. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. partere. ce au un efect estetic deosebit. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. urmând ca mai târziu.5 – 1. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic. P.3. 7. 7.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1.

În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”.forma Cossonet .cordonul oblic bilateral (gard belgian) .forma Verrier . rezultând astfel un trunchi vertical scurt.5 m între ele.forma literei „U” . La exemplarele cu so .În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze. În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. Pe măsură ce cresc. cu fructifica ie cât mai abundentă. bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. cu ramuri cât mai multe. forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o).40 cm deasupra solului. Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc. . şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 .piramida . la distan a de 60 cm între ele. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. ob inându-se forma literei V. rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. se aleg ultimii doi. Forma Cossonet se realizează tot în aliniament. columnare. Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o. Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme. piramidale.

Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. Fiecare pereche porneşte din axul principal.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . se orientează vertical pe doi tutori. 80 sau 120 cm de la sol. Astfel. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. ceilal i îndepărtându-se. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. are forma unui „U” dublu sau triplu. Coroana formată. ce a fost retezat la 40.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. pe o sârmă . mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. dispuse în acelaşi plan. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. 6 sau 8 bra e verticale. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare.

În al doilea an. . sub un unghi de 60o între ei. aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. la o înăl ime de 30 cm. aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. se înlătură lăstarii. După 30 cm. fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a).(spalier).80 cm. dar la o înăl ime de 80-90 cm. Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. iar cei doi lăstari terminali. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. La lungimea de 70 . cu o deschidere a bra elor de 50 . Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare.

mai rar toamna târziu. După atingerea înăl imii dorite. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. la exemplarele plantate în aliniament. de 1-2 m lungime (Acer negundo. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid.3. prin scurtarea lujerilor prea lungi. În primul an de la instalare. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. Tunderea se execută în anii următori. tisă). la înăl imea de 20-25 cm. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. tuie. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. tăierea se face cu cca. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. . pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. 0.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent.) Se execută primăvara devreme. 7. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. ienupăr. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. Populus sp. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat.3.

înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. rezultând în final o îngrămădire de exemplare.4. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. Lăstarii ob inu i prin recepare. cu coroane înghesuite. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . iulie. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. După câ iva ani. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. grupuri. 7. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu.3. Se recomandă rărirea periodică. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. sunt de regulă mult mai viguroşi. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese.

20-30 ani. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice).la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. fiind inestetice.materialul rezultat nu se recoltează. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). . Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. 7. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi.monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. îmbunătă irea stării fitosanitare.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. a unor poteci. . respectiv atunci când se realizează consisten a plină. reducerea consisten ei. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. mărirea efectului decorativ al unor exemplare. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi. în pădurile echiene de codru şi crâng.5. . . în condi ii nefavorabile de vegeta ie. în cca. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. din 3-6 (10) ani. cu o periodicitate de 3-5 ani. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. Se aplică rărituri mixte sau combinate. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. în apropierea locurilor de sta ionare. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. cu o periodicitate de 3-5 ani.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. ob inându-se un număr optim de exemplare.3. prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. . stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi.

dar pentru oameni antrena i. în vederea atingerii unui anumit scop.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. rup i sau doborâ i. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. bolnavi. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. se pot adopta diferite tratamente. amestecuri de fag cu răşinoase. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase.6. . Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. buruieni). făgete.3. păduri de plopi euroamericani). cu foarte multe nişe ecologice. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. 7. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. de speciile forestiere folosite sau prezente. deoarece circula ia este complicată (semin iş.

Tulipa sp. al sezonului de vegeta ie. Malva sp. precum Crocus sp. platbande sau grupuri pe peluze.. ..2..1. mirosul şi modul de asociere ale florilor. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde.înăl imea. în marginea rondurilor sau rabatelor.specii de talie mare..1.culoarea.. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: . 8. în sensibilizarea oamenilor la frumos. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia. cu tulpini ramificare. în planul apropiat de privitor. Aubrieta sp. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8..sp. Muscari sp. Salvia splendens.. Ageratum sp. Ageratum mexicanum sp... . Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite.cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici. Tagetes sp. în componen a bordurilor. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii. covoarelor.. Sedum sp... . Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus.. cu port târâtor (sau pendent) . VIII. Saponaria ocymoides. precum specii din genurile: Lilium sp. Salvia sp. Acestea se folosesc pentru rabate. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile. peste 50 (60) cm. . Narcissus sp. Alyssum sp. precum şi în mozaicuri. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde. ..forma tulpinii (portul).Cap.. Tulipa sp. Gladiolus sp. . . .. . Hyacinthus sp. partere.1.sp. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens.. a modului de creştere şi ramificare. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: .Tropaeolum majus. . În acest sens se deosebesc: . Acestea se folosesc grupat.forma şi culoarea fructelor.sp. precum specii ale genurilor: Petunia sp. . forma. Galanthus sp.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. . Tradescantia sp. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar..specii de talie mică 5 – 20 (25) cm. Delphinium sp. Acestea joacă un rol psihologic fundamental.ciclul de via ă. Lobelia sp. în fa a speciilor arbustive sau arborescente. cu aspect de tufă .. a rabatelor pe peluze.1.Tagetes sp.forma. 8. culoarea şi mărimea frunzelor. Calistephus chinensis..

. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui.1. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă.. roşu sau grena. Forma.. în cazul petalelor tomentoase. . sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. lalelele papagal.. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. cu tulpini simple. Delphinium sp.sp. în jurul teraselor... chioşcuri pentru odihnă).. cu tulpini că ărătoare . iar altele puternic fidate.Lathyrus sp. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). la început.. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. Papaver sp.sp.. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. roşu grena. erecte Impatiens sp. cu segmentele filiforme.4. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde.3. Humulus lupulus. roz. florile fiind nesemnificative. clopo ei.). Polygonium sp. precum verbena şi crinii. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. . Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. Pyrethrum sp. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora. Begonia sp. a sta ionării. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. argintiu sau cenuşiu. Unele frunze sunt mari. 8. Tulipa sp. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. . Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze.) aceasta se schimbă de la roz-liliachie.1. Sempervivum sp. Astfel. mo ul curcanului.. galben. Ricinus sp. Forma. culoarea şi abunden a frunzelor... Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. culoarea.. mărimea şi culoarea frunzelor În general.. creasta cocoşului.Ipomea purpurea. Portulaca sp. recomandându-se a se folosi în planul apropiat. precum regina nop ii şi micsandrele. 8. cu tulpini volubile .sp. mărimea şi culoarea frunzelor... Nuan a culorii poate fi diferită. până la albastru. Iresine sp. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. la florile simple poate fi pală. altele sunt mici şi mărunte. locurilor pentru sporturile uşoare. Lilium sp. Agave sp. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma.

transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. Mo ul curcanului (Amaranthus sp. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. de culoare roşie sau roză. men inând efectul decorativ.. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare. florile se îndepărtează. 8. iar primăvara vor înflori. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie.. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie. Zinnia sp.1. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii. fiind o sursă de amuzament pentru copii. . care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: .plante anuale sensibile (Celosia sp..plante anuale rustice.) are fructe persistente şi decorative. .1. ca o continuare a florilor. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. . În unele situa ii. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii. Calceolaria sp.5. vara.8.6. fiind aripate. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii.) se seamănă în sere calde.plante anuale semirustice (Begonia sp. Cineraria sp.

8. Papaver orientalis). Iris sp.. rabatelor. ferestrelor. rizomi. Lolium sp. Gladiolus sp.. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor. Polyanthes sp.. Acestea pot fi rustice (Anemone sp.decorarea spa iilor verzi.Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi.. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. cămări. teraselor. rădăcini tuberizate. depozite) ferite de înghe (4-10 oC).decorarea balcoanelor.. Gypsophyla sp. Convallaria majalis.) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit. rondurilor.7. geophite – ce au bulbi. . Chysanthemum sp. Hosta plantaginea. rizomi. sau semirustice (Canna indica. pentru: . Narcissus sp. în general.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e. tuberobulbi.. mozaicurilor. jardinierelor.1. Dahlia sp. . Aquillegia sp. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp... pe stânci sau pajişti. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. bordurilor. în lungul apelor sau pe luciul lor. covoarelor. Speciile floricole pot fi folosite. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale. Hyacinthus orientalis.. tuberobulbi.

dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele.. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. chioşcurilor. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. în special lunile de vară. crizanteme. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene.ca flori tăiate. În func ie de perioada şi . bujori. cu port de tufă sau covoraş. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. mijlocie (Petunia sp. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. Tagetes sp. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. fie numai specii perene. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. bănu i (Bellis perennis). forma şi nuan a frunzelor.). instalând specii de talie mică în prim plan. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. numă-uita (Myosotis sp.). forma şi culoarea florilor. narcise (Narcissus sp. 8. muscari (Muscari sp.decorarea stâlpilor.2. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. specifice plantelor anuale. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. stânjenei. fie mixt. Ageratum mexicanum „nana”. Rudbekia sp. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. mărimea.). O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). ghiocei. fiind amplasate în locuri intens frecventate. narcise.. Portulaca grandiflora). witrockiana). Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. Culturile cu plante anuale. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. . de talie înaltă (Phlox paniculata. înăl imea plantelor. partere).). în trepte. rabate. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. perioada şi durata de înflorire. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori.. zidurilor. treiajelor. costisitoare. printre care se introduc plante anuale. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. pergolelor. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene.

Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. Acestea se deosebesc prin pH. superficiale (Primula sp. Galanthus) sau bienale (Primula. 8. Erica sp. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. pământul de ericacee.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri.soluri neutre – majoritatea solurilor.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. În func ie de sol. pământul de lemn. Viola. Dianthus sp. modelarea terenului. Asparagus sp. bine organizate. permeabilitate. Bellis) cu speciile anuale.3. elemente nutritive. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. În general. elina. Calluna vulgaris). la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. După valoarea pH-ului. . Myosotis. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. mobilizarea superficială a solului.. pH. ferigi).3. etc. textură. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare.soluri alcaline – (Anemone sp. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. structură. Asparagus sp. brumărele).. .durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. compostul de grădină. Tradescantia sp. Crocus. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. de turbă) . . Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos. nivelat. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. Gladiolus sp.. mărun irea bulgărilor. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. . pământul de frunze. textură. Narcissus. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. con inutul de substan e nutritive. pământul de ace de răşinoase. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. Iris sp. Amaryllis sp. se deosebesc: . aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. perlit şi turbă în diferite propor ii.. Cheiranthus cheiri). în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole.. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol.. capacitate de re inere a apei). Hyacinthus. de răsadni ă. desfundat. Dianthus sp).. pământul de pădure. pământul de turbă. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac..... .1. rădăcinile de ferigă şi nisipul.soluri acide – (Coleus sp.. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare. Instalarea speciilor floricole 8.

Crocus. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine.8. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. 2 – 2. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci.3. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. comparativ cu înăl imea plantei. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. transplantarea apare necesară atunci când . până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. Hosta plantaginea. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. La plantare. 8. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. Viola. Alyssum. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. Lilium sp. dar nici să se stânjenească reciproc. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită.).3. unde se vor dezvolta şi înflori. de cca. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. Begonia)... Muscari. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale.5 cm grosime. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. Paeonia). bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. Mathiola. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. Narcissus. Hemerocallis sp. La speciile perene. Sedum) distan ele pot fi mai mari. Myosotis).). Dianthus. Impatiens. Galanthus. bulbii acestora să se înrădăcineze. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. Hyacinthus. Amaranthus). La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei.2. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris.3. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură.(Iris sp. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. Fuchsia. astfel încât până la venirea înghe ului la sol.

Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. . acestea stânjenindu-se în dezvoltare. cu rolul de a ob ine plante viguroase. Ciupitul se execută cu unghia. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. .aplicarea îngrăşămintelor. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. . .pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . . Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. . fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale.combaterea dăunătorilor biotici. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. de perioada înfloririi. suprimarea tijelor florale vestejite. bobocitul. . copilitul. intrând mai devreme în vegeta ie. spa iul devine insuficient. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie.tutorarea şi palisarea. În această categorie intră următoarele lucrări: . unele nu mai înfloresc în acel an.tunsul plantelor.4.suprimarea păr ilor aeriene. 8. . fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu.ob inerea unor forme caracteristice. obligatorii sau facultative.înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie. . . pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori. Pentru ob inerea de tufe bogate. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi.irigarea. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane.datorită înmul irii naturale ale plantelor. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. când plantele nu suferă deloc. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite.reglementarea înfloritului.

la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. hortensie. de obicei terminată cu o floare (crizanteme. gura leului).. trandafiri. Pelargonium sp. garoafe. Petunia sp. Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. în acest caz întârziindu-se înfloritul. de dimensiuni mai mari (crizanteme.formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire.). Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat. . garoafe). urzicu ă (Coleus sp.. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. ochiul boului). bujori. Se aplică la crizanteme. pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate.

cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. trestie. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. dalii). Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. Tutorii pot fi din lemn. metal de dimensiuni şi tipuri diferite. în func ie de specia respectivă.. Lathyrus. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. Ipomea). dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. mai ales în perioada de înflorire abundentă. mase plastice. .Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e.

sere. solul. a îngrăşămintelor organice solide. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. azotatul de amoniu. la care se adaugă apă. ob inânduse solu ii prin fermentarea. ca regulă generală. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. făina şi rosătura de coarne. fiind indicată udarea diminea a devreme. mustul de bălegar. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. narcise. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. ghiocei. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). clorura de potasiu. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. Îngrăşămintele se aplică. ciuperci). timp de două săptămâni. făina de oase. cu valen e simbiotice. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. În această categorie intră: excrementele de mamifere. solarii. :30. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. 1:20. intensitatea luminii. bogate în potasiu: sarea potasică. lalele. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. . de păsări. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. sulfatul de potasiu. cenuşă. maxim ora 10. după o prealabilă uscare şi mărun ire. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. microbiologice. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. umiditatea şi mişcarea aerului. după trecerea perioadei de înflorire. bioxidului de carbon şi a altor gaze. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. spălarea şi răcorirea plantelor. temperatura mediului înconjurător. chimice. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. riguros selec ionate. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. etc. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. uneori superfosfat. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală.

Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. organele subterane (bulbi. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. la geofitele semirustice. rizomi. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. Acest strat men ine solul umed. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. şi peste vară. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. periodică a diferitelor exemplare floricole. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. manual sau cu ajutorul săpăligilor. măcar odată pe an. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. frunze. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. sau talaj. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. sensibile la temperaturile scăzute. . pentru a nu se produce vătămări plantelor. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. în martie–aprilie. tuberculi. uneori chiar săptămânal. bulbii sau rizomii.sau noaptea.

grupuri statuare. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. .pentru peluze. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). cărămidă. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. luciu de apă). 45 oC. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. masive de arbori) sau nevii (stânci. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. elemente arhitecturale. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative.pentru terenuri sportive. ce înfră esc abundent. . Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. având aspectul unor pajişti naturale.rustic. gazonul se încălzeşte mai pu in. cu . şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. 30 oC. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. lalele). iar în cazul asfaltului de cca. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . De exemplu. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. arbuşti. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. asfalt sau beton.1. IX. brânduşe. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. formată în special din graminee. pentru a forma un covor des. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde.Cap. După destina ie. clădiri. recreative sau sanitare. aranjamente florale. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. narcise. datorită nuan elor de verde. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. în zilele cu temperatură ridicată. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. pietriş.

Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. umiditatea din sol. la 12–20 cm. Calendula officinalis. 9. capacitatea de refacere după tundere. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. de rezisten a la bătătorire sau tundere. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. rezisten a la temperaturi scăzute. Bromus inermis). aspre. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. frunze mari. grosiere. .cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. 9.2.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. Viola arvensis. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). Alyssum maritimum. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. Agrostis tenis. rapiditatea de creştere. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. rădăcinile sunt relativ superficiale. lăstărire. rezisten a la bătătorire. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. ci în amestec de minim 3 specii. uneori 40–50 cm (Poa pratensis. . rămânând suprafe e nude de pământ. de diferite desimi. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. înfră ire slabă. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. Poa annua). În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. . Cynonurus cristatus). Alopecurus pratensis. rugbi – 6. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e.3. Papaver rhoeas. Bellis perennis.5 cm. Iberis semperflorens.. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. Lollium perenne. Campanulla sp.5 cm.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. Agrostis stolonifera. la tundere. aceasta dispare. crichet – 2. Deschampsia caespitosa. tufele sunt înghesuite foarte mult. După înăl ime: .5 cm. Matricaria chamomilla. Festuca rubra. având aspectul unei fâne e înflorite. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. Reseda lutea. dar speciile se comportă diferit.5 cm. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. Gypsophylla muralis. tenis – 0.. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare.

cu un aspect nefavorabil. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. În diferite ări se aplică norme diferite. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). de specie. iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător. . în cazul în care solul existent este corespunzător. Dacă norma este prea scăzută. zgură. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. gros de cca.manual în cruce: ½ din semin e într-un sens.5 cm. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. moloz. precum şi costul mai mic. a canalizărilor. se ob ine un gazon prea rar. acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. cărămizi. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului.cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . date de condi iile specifice ale ării respective.1. dacă există sisteme de irigat. îngroparea cablurilor electrice. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. De asemenea. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele).2. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren). a instala iilor de irigare. 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. După semănarea manuală. 9. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. ci cresc lateral. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. Decaparea . dar şi vara. instalând toate speciile crescute natural.3. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. Metode şi tehnici de semănare: .cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). adâncimea de semănare va fi mai mică. . amestec şi condi iile de sol.mecanic .5 – 2. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă.3. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime.9. terenul se grăpează. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. dar şi executarea drenurilor. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici).

Dacă solul are o cantitate mare . caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. 9. după care se sparge şi se mărun eşte elina. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). 30 x 30. După aceste opera iuni. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. Se recomandă tunderea pe timp ploios. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon.4. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. sau mecanic cu maşini speciale. fosfor şi potasiu. apar muşchii şi numeroase buruieni. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. groase de 2-4cm. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. care pot fi rulate. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. iar gramineele se răresc. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. care nu sunt preten ioase.

trebuie mărită cantitatea de fosfor.de calciu. Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. . pentru compensare. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). înainte de înflorirea buruienilor. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului.

20 m). justificate de prezen a diferitelor obstacole. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. importan ă şi lă ime. elemente arhitecturale. pentru obiective bine determinate.de amuzament. influen ând sentimentul de veselie.mişcare ascendentă. pentru terenurile cu denivelări. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). . obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . implică o diminuare a efortului.de stimulare. . CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale.5 -0. de intimitate şi uneori de regres. X. mai sigură. flori. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare).mişcarea orizontală. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. călare sau cu bicicleta.pentru ceea ce este rigid.1. organismul nu depune efort. 10. mai stabilă. inestetic şi nefunc ional. ce este binevoită la întoarcerea din plimbare. având 0. . . . îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. de cucerire a spa iului înconjurător. şi în echilibru cu for a gravita ională. măreşte aten ia.7 m lă ime. sau conduc spre un obiectiv principal important.de indispozi ie (de închistare) .de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. apare un sentiment plăcut de protec ie. perspectivele.Cap. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. de refugiu. divertisment. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. au o lă ime mai redusă (minim 1.pentru ceea ce este viu sau în schimbare. curiozitate . ordine şi propor ie. grădinile alpine. . Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele).mişcarea descendentă. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi. În func ie de natura circula iei.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. pentru stilul geometric. în meandre pentru traseele sinuoase. Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. . sunt de obicei largi. creează impresia de avansare. pentru terenurile orizontale.

Pământul. de forme diferite. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. corelată cu ambientul. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. Căile împietruite cu pietriş de carieră. Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . ceramică sau marmură. pavele. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. macadam. lian i sau materiale hidrofobizate. beton. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. cărămidă. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. . cel pu in cu fa a superioară netedă.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă.cele neregulate în „opus incertum”. iar cele deschise obosesc ochii). . Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. pietriş. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. asfalt turnat sau cilindrat. dalaj englezesc. mozaic. este folosit în pădurile de recreare. pătrate.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. dale. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. dalaj antic. tip zidărie.

fără frânturi. ale fiecărei dale. Când cursul apei este însorit. făl uită. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. la o distan ă între centrele de greutate. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. realizate de obicei pe stâncării. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. căderi de apă. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. Apele stătătoare (numite impropriu. pătrate. prin deschideri de perspective. lacuri. . pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. din beton. dar fără a fi simetrice. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. fântâni. dar poate fi ameliorată. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). în locurile cu erodare puternică. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi.pe gazon.60-0. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. dreptunghiulare. având rolul unui factor calmant în peisaj. 10. geometrică. uşurin a între inerii. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. asemănător cu malurile opuse. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. trestie. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. senza ia de răcorire şi de prospe ime. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. pâraie. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. Caltha palustris).2. de mişcare. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului.65 cm). elipsoidale. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). bitumului. cărămidă. Malurile se vor amenaja prin terasare. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. iazuri.

natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. . fiind compusă dintr-un obiect potrivit. . muntos.bazin cu jeturi orientate spre periferie. Grădinile alpine au suprafe e variabile. la o oarecare distan ă de clădiri. privit dintr-un loc potrivit. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. O perspectivă bine concepută are echilibru. . la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie.4. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros.fântână cu taluz cu cascadă. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. iar când sunt mici şi grupate. . acestea dau impresia de putere. combinată cu lumina artificială. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. 10. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. 10. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. mărime şi culori. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific.bazin cu cupă florentină în mijloc. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. de solidaritate monumentală. în mod artificial. folosite pe timp de noapte. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. în mod progresiv. şi pot fi amenajate într-un mod special. colorată diferit chiar. un microrelief accidentat. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit.3. cu o vegeta ie specifică.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. Când sunt de dimensiuni mari. Grădinile alpine creează. de la câ iva metri pătra i la câteva sute. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. fie vor fi aduse.

Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. la capătul aleilor. coloanele. grupuri sculpturale. teatrul verde. . cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. subalpin. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). zăpadă. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . într-o formă simplă dar estetică. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. vase decorative. a orchestrelor sau a fanfarelor. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. belvederile. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. cu turbă şi nisip. pode e şi poduri. în pantă sau se va crea artificial. la marginea apelor. chioşcurile. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. construc ii uşoare.5. scările. hexagonală sau octogonală. numite chioşcuri descoperite (naturale). Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. a men ine. pergolele. cele mari în planul din spate. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. pentru ca pământul să se taseze suficient. treiajele. arcadele şi porticurile. lăsând spa ii mari între ele. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). situate în spa iile verzi.aşezarea unui strat de pământ de elină. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. beton. Acestea se pot construi din lemn. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: .dispunerea blocurilor de piatră. pătrată. deşertic.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. a domina. balustradele (parapetele). fiind amplasate pe esplanade.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. 10. . va fi pe cât posibil frământat. bănci şi scaune (mobilier de grădină). destinate adăpostirii vizitatorilor. suporturi pentru plante. accidentat. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. . . sau cărămidă. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. înghe . a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. în pie e sau în punctele de perspectivă. . în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor.

0 m. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. ce acoperă por iuni de alei sau terase. oferind refugiu împotriva insola iei. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. Treiajele sunt construc ii uşoare. compartimentarea unui spa iu verde. folosite pentru decorarea unor pere i. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor.5 m. Pot fi cu sau fără spătar.5-0. stâlpi verticali (piatră.7m şi înăl ime 2-2. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic. în lungul aleilor largi. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. ce prezintă ca elemente de sus inere. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. lemn. atât la soare cât şi la umbră. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. a unui rond de flori. cărămidă. lă ime 0. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. mărginirea unor perspective. Se recomandă ca optimă. Materiale de construc ie folosite: piatră. de obicei cu înflorire abundentă. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. mozaic. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. mărime. . folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră.5 m.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate.4-3. beton armat. lemn sculptat sau marmură. marmură şi au un mare efect prin formă. fiind amplasate la capătul aleilor. dezvoltare pe verticală. fontă. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. culoarea lor. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. teraselor. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. fier. din diferite materiale de construc ie. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. la marginea teraselor. beton. lemn. pe lângă ape sau terenuri accidentate. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale.45 m. bronz. piatră). Forma. pe orizontală. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. cărămidă. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. Acestea se confec ionează din piatră. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. grup sculptural. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. înăl imea 0.4-0. cărămidă. aluminiu. formate din panouri cu zăbrele. metal.

în lungul scărilor. zidurilor. decorat cu plante de mozaic. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. . Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. aleilor. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. beton. ciment. piatră.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful