UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

busuioc. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului.2.1. lauri. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. Constantinopol. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. pini. Schema modelului grădinii medievale. lotus sau diverse flori. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. duzi. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. horticultura a făcut progrese. plante medicinale şi aromatice. Villa Sallustius. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară).arbuştii şi plantele ornamentale. de regulă. vasele şi statuile. Acestea aveau. peste care s-au grefat elementele orientale. . smochini. formă pătrată. Exemple: Villa lui Cicero. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce.) 2. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. fie o fântână cu un joc de apă. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. cu coloane de piatră colorată şi marmură. 2. buxus. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: .2. ce cuprindea Europa Sud-estică. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. la interior cu bazine străjuite de statui. în Evul Mediu. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. . De asemenea erau cultiva i trandafiri.XIV d. urbane. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. În capitala imperiului. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. tei. a înregistrat un regres. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. ca urmare a cruciadelor. chiparoşi.grădina cu pomi fructiferi. 2. tisă. specii floristice.V. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice.2. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite.. crini. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec.H. mimoze). Villa Lucullus. zambile. Totuşi. trandafiri. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. . fiind înconjurate de un zid de marmură. Grădinile vilelor mai mici. Villa Mecena. Erau prezente şi pu uri rotunde. Erau prezente pergolele şi coloanele. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. platani. rozmarinul şi mirtul. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase.2. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. nordul Africii şi Asia Mică.

compartimentare realizată. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. leandri. pavilioane pentru petreceri. mărginite de rânduri de plante tunse. acolo unde spa iul permitea. situate în cur ile clădirilor.). din timpul domina iei arabe. fie erau situate în afara palatelor. apoi au căpătat un specific propriu. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. Locuin ele mici aveau o singură grădină. palmieri. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă.2. acestea fiind interzise în religia mahomedană. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. Apa era folosită fie în bazine şi canale. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. pere ii de fundal.H. Fiecare fântână avea o personalitate aparte.grădina de legume şi plante medicinale. înconjurate de ziduri.H. . Speciile folosite: chiparoşi. monotonă. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. menajerie. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. de formă regulată iar cele mai mari. o suită de grădini. XIII-XIV. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. 2. al VII-lea d.2. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. citricele. adesea aranjate liber.grădina de flori. bazine. cu func ie exclusiv ornamentală. mirtul. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. buxusul. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. Arta topiară era folosită în exces.4. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii.d. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. . fiind plane şi înconjurate de ziduri.. pini. prin întretăierea a două canale cu apă. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). Compozi ia era geometrică. Speciile folosite erau: chiparoşii. fie sub formă de fântâni arteziene. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. galerii acoperite de plante că ărătoare. magnoliile. magnolii. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. 2. eucalipt. Grădinile fie erau interioare. predominant persană. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. caracterizată de prezen a careurilor egale. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. Nu existau sculpturi. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor. fie aveau straturi de formă pătrată.

suprafe ele foarte întinse. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. Relieful era foarte variat. indiferent de perioada istorică. stânci. modificat sau aparent natural. neregulat. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. chioşcuri. iar apele. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii.3. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. cascade. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. de groază. situat pe malul unui lac. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. piersicii ornamentali – Paradisul. . poduri şi pode e. cu aspect natural. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. Terasele erau trasate liber. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. bambuşii – prietenia necondi ionată. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. şi reflectă puternicul cult al naturii. (dinastia Tang). vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. pe vârful unei coline sau în pădure. budismul. de basm. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. în strânsă legătură cu religia. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. în armonie cu peisajele naturale. cascade naturale) sau în bazine artificiale. ce erau descoperite brusc la un moment dat. în care vegeta ia era dispusă natural. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. fiind natural. grote. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. o dată cu dezvoltarea noii religii.. lacurile şi râurile. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste.H. por i. VIII-IX d. ziduri. Elementele primordiale erau mun ii.H. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. plante şi animale. terase.H. al XVII-lea d. de veselie. odihnă. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. având caracter natural. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. este mărimea acestora. pentru dobândirea perfec iunii morale. bazine. cu caracteristici proprii. galerii. fiind excluse liniile drepte. firesc. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. au fost create parcuri naturale. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. Picturile.3. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. sec. servind ca loc pentru plimbare.) şi cuprindeau mun i. II-I î. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. Filozofiile religioase din China. IV-V d. pinii – fermitatea şi for a caracterului.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime.2. arterele pământului. cheiuri. ape.H. fiind create mai ales în sec.

Grădinile imperiale. în decursul timpului. fiind folosite toate elementele din natură. diverse plante cu sau fără flori. pârâu cu cascadă. bambus. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. miniaturală: cursul de apă. sec. camelii. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. grădină aridă. Persia. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii.).3. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. . pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. podurile. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. plus diferite lampadare. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. Islam). Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. lac cu insule. Principiile amenajării grădinilor japoneze: .vegeta ia este perfect integrată peisajului.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. şi în Kyoto. cu balustrade ornamentate. nisip. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. Spa iile verzi. sau din Europa medievală şi renascentistă. lanterne din piatră. un râu sau pârâu.capitala ării. por i. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. arborele de ceai.H. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. mai mari sau mai mici. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . arbori şi arbuşti. coline. stânci col uroase.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. pasul japonez. ienuperi. fiind ulterior personalizată. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. ferigi. pavilioane pentru ceai. pietre rotunjite. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. erau prezente pretutindeni.H. fiind o componentă a acesteia. În sec.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. cu simboluri filozofice caracteristice. stâncile. al VIII-lea d. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. grădină de muşchi. al VIII-lea d. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. sau de pe verandă.Deşi. . devenind o artă na ională. muşchi. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. azalee. . Astfel în Japonia. destinate contemplării din interiorul clădirii. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. pietriş. orientat pe direc ia N-S. 2. cu aspect cât mai natural (pasul japonez). fântâni şi foarte multă vegeta ie. din dorin a de a aduce natura în locuin e.

ci pietre late. 2.nu erau folosite alei.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). . al XVII-lea d.folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă. ienuperi. cascade.Villa Lante din Bagnasia (5 terase).Grădina palatului Farnese din Caprarola. garduri vii şi borduri tunse.H. arbuşti modela i în volume geometrice. glicina.sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. în special pentru grădinile vilelor suburbane. . încep să apară primele grădini publice. Din sec. camelii. fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. .legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite.apa era folosită sub formă naturală. bazine neregulate. ştiin ă. . . Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: .arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. .1. Această orientare a apărut la început în Italia. răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante. . .) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. arborele de ceai. .utilizarea vegeta iei tunse. precum: .vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare. de unde a iradiat apoi în restul Europei. . cascadelor. tisă. bambus.erau folosite zidurile masive de sprijin. ornamentate şi legate prin scări şi rampe..în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene. . literatură. . 2. buxus. . lespezi sub forma pasului japonez. chiparoşi. prin reluarea idealurilor antichită ii clasice. lămâi. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul. stejari meridionali. .sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice. parapete ornamentale. XV-XVI d. vase ornamentale. . Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec. ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. ziduri înverzite. lauri şi portocali.Villa d’Este la Tivoli (8 terase). Specii folosite erau: pini. cireşii. azalee. arhitectură. .apa aduce mişcare.prezen a sculpturilor.simetria fa ă de o axă a compozi iei.4.4. . a canalelor.Villa Medici în Roma (2 terase). ca influen ă occidentală.H. pe terase succesive. mirt. magnolia. din toate domeniile: artă.

apare stilul baroc.2. Astfel. S-au mărit dimensiunile grădinilor. traseele rectilinii. Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel). Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau.arhitect peisagist Delorne. tinzându-se către transformarea în parcuri. cu partere decorate cu flori. la castelele Amboise. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. cu numeroase statui. În perioada Barocului. . în arhitectură. Au fost realizate decoruri bogate.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. . la care grădinile erau în incintă.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii.În secolul al XVII–lea d. vase. .grădinile de la castelele Tuilleries. al XVII-lea crea iile importante au fost: . Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală. Abia după jumătatea sec. Exemple:. Exemple din sec al XVI-lea: . a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. al XVII-lea. Au apărut grotele artificiale. dar dispare schematismul rigid. pictor şi arhitect) favorit al . fântâni. Principiile esen iale s-au men inut. 2. Fontainbleau.grădinile Gamberaia – Floren a. ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. . îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui. fiind îmbinate cu linii ample. ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. sub aspectul echilibrului şi simetriei.grădina Garzoni – Collodi.4. . bazine.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval . În prima jumătate a sec. Terenul era modelat în terase mari.. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci.grădina Luxembourg din Paris. roci şi apă în mişcare). stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi. rezultând spa ii mult lărgite.H. .H. . Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. Existau canale şi lacuri imense. În unele situa ii canalele s-au păstrat. al XVI–lea. Saint-German. curbe.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase).arhitect peisagist Du Cerceau. având şi func ie decorativă şi func ie utilitară.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti.

simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. borduri sau broderii de buxus tuns. s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon).aleile sunt rectilinii. . .palatul constituie capul compozi iei. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. în Anglia dominau grădinile medievale. al XVIII-lea. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. . picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale.terenul este modelat în terase largi. . treiaje. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. închise între ziduri. statui sau vase. cu principii compozi ionale proprii.„regelui Soare”. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. . cuburi). şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. Sceaux. mai ales pe axa principală. se păstrează axa . cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. bazine. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. piramide. racordate cu ziduri de sprijin. Fontainbleau. . ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului.sunt folosite. .perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. . . mari partere şi întinse oglinzi de apă. . Dispar parterele. rocării. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. 2. Versailles.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi. Saint Germain-en Laye. pe spa ii foarte largi. La început s-a renun at la tunderea arborilor.Ludovic al XIV-lea. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori. . Ulterior.compozi ia era tratată arhitectural.4. ca şi în restul Europei.sunt prezente. Chantilly. dominantă. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . constituind totodată şi perspectiva principală. fiind situat pe terenul dominant. în Anglia începând cu sec. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. .sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. bazine şi canale. conuri.3. rampe. SaintCloud. bazine cu grupuri sculpturale. vase în stil baroc. Dar.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. scări. sub influen a literaturii. alături de diferite fântâni.

. . amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular. parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman). În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi. „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles). al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice.Anglia: . cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber.4. . Ermenonville.Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană. iar fra ii Bühler au amenajat parcul . enun ate de Repton. 2.Grădinile Greenwich – model francez. . apoi francez. . . Green Park. În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville.Saint-James Park . . plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză.Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth. . sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool). Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea.Hampton Court – model italian. Malmaison.Tête d’or’’ (Lyon). . La sfârşitul secolului al XIX-lea. Londra de inea 600 ha de spa ii verzi. amenajate în stil peisager: St. .Nymphenburg (München) – model francez. James Parc.grădinile de la Whitehall – model italian. reziden ial şi a intrat în cel urban.parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian. fiind sus inătorul noului curent numit .model francez. Kensington Gardens – situate în centrul oraşului.Kent (pictor şi arhitect) .gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti.Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez.Germania: . . Victoria Park şi Battersea Park.parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic. dar se introduc poteci şerpuitoare. Toate crea iile din această perioadă (sec. al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor.4. Hyde Park. Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton. Realizări importante: . La periferie erau: Regent’s Park. În secolul al XIX-lea.Parcul Chatsworth – stil clasic. fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg.Charlottenburg (Berlin) . fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea).Austria: . Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec.centrală dominantă..Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez. . . formând un lan verde de peste 4 Km.grădinile Kensington şi parcul Stowe.Rusia: . .model francez.. realizate sub influen a romantismului. .

. nobililor sau a meşteşugarilor înstări i.Italia: . .parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) .Grădina engleză (München).sec. Ca date istorice mai importante pot fi amintite: . în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene.parcul Wilhelmshöhe (Kassel). pe lângă locuin ele boierilor.sec.5. arskoe Selo = vechea denumire).model italian. al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc.Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: . pomicole.New York – Central Park .Parcul Maxim-Gorki – 224 ha. Petersburg – 600 ha.Chicago – South Park.Villa Carlotta (Caddenabio).parcul Nympheuburg (München). În Germania. Ca exemple pot fi amintite: . Parcul Puşkin (parc englez. narcisele. . . stejarul. . cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri. roini a. garoafe şi iasomie. .Spania: . liliacul.1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori. .Villa Melzi (Bellagio).A.Grădina Botanică . Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor.360 ha. În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk.păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). . multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager. lăcrămioare. Ca exemple pot fi amintite: . . grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia. . lângă St. . mesteacănul. Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole.model francez. bradul. . la Iaşi – grădina Palatului domnesc. În S. . crini.grădinile La Cranja (lângă Segovia) . Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: . respectiv după principiile grădinilor engleze. cimbrul. al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte. plopul alb. .. Prospect Park (peisagist Olmsted).Philadelphia – Fairmount Park.U. . .Villa Carraresi (Roma). molidul. În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic.Boston – Park System. . forestiere: bujori.Parcul Public Friederichsham (Berlin).Parcul Sokolniki – 463 ha. marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi. 2.grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam).

cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă.Timişoara – Parcul Tiselor. Parcul Rozelor. Parcurile de la Avrig.parcul de la Gorneşti –Mureş . 70 ha. .parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” .Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului. (fost Libertă ii) realizat de E. . Hörer). . iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central. Redont.. Pădurea Verde. . ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia).Bucureştiul avea cca. . promenada de pe Dealul Copou. . .Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun).actual Parcul Tineretului. . .parcul de la Bon ida –Cluj.parcul Carol I.. .Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş. al XIX –lea.1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei. . a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi. . Alpinetul. poduri.la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu.la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca.la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă.la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852). 80% din suprafa a sa ocupată de grădini. Dacia.la sfârşitul sec. dar care în mare parte erau neorganizate.1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi. . .la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural. ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898). . al familiei Bauffy. . fiind numit oraş-grădină.1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos. (Carl Friederich. În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: . dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism. În sec.Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul. Hayer. azi Parcul Romanescu. . . lângă castelul familiei Teleky.la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”. al XVIII-lea .Grădina Ioanid. Borza.1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha. amenajat tot de Redont – Bd. se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului). . . . al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc). odată cu dezvoltarea oraşelor..sec.1838 – parc promenadă . . . iarna lacul fiind folosit ca patinoar). al baronului Bruckental.la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria . . .Iaşi – Parcul Expozi iei.la Sibiu – 1857. . În alte oraşe: . lângă castelul familiei Haller.1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni. Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager.Buzău – Parcul Crângul.parcul de la Albeşti –Braşov.Pădurile parc Băneasa şi Snagov.în Bucureşti în 1833-1840. chioşcuri pentru orchestre. stilul brâncovenesc.Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al. .

S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre.s-a reamenajat Parcul Libertă ii. Crângaşi.s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). .reamenajarea Parcului Herăstrău. corespunzătoare multitudinii de sta iuni. . ClujNapoca. Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. . Iaşi. Colentina.s-a înfiin at Parcul Expozi iei.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . parcuri în Titan.Parcul Sportiv .s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. Drumul Taberei. Pantelimon.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). . Sibiu. Piteşti. Parcul Libertă ii. Gala i. Constan a. Craiova. . Balta Albă. Parcul Tei. Oradea. . Ploieşti. Parcul Tineretului.

Cap. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. f) f. regăsindu-se mai mult sau mai pu in. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. hidrologică. III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. recreativ sau sanitar. antipoluantă (f. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. 3. recreativă. de protec ie climatică (viteza vântului. respectiv cu: .flori din culturile floricole. de pe terenuri degradate).2.f. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. . 3. sanitară). vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. e) f. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. la diferite categorii de spa ii verzi. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . de protec ie a solului. sanitară şi estetică. antierozională. respectiv: de produc ie. fiind ob inute diferite categorii de produse: .fructe din livezi.f. .lemn din diferite tipuri de pădure.f. umiditatea şi temperatura aerului. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie.1. Profesorul I. hidrologică. . Func ia hidrologică este asigurată. Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. c) f. . Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. ştiin ifică. de impact peisager). În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. în general de toate tipurile de spa ii verzi. intensitatea radia iei solare). d) f. această func ie are un caracter puternic diminuat. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. grădini. . decorativă (estetică.

Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. .atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. Pe lângă aportul de substan e nutritive. şi a speciilor drajonate. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. fie în sol (rădăcini moarte). fizică şi chimică. De exemplu. a perdelelor de protec ie. mult sporită. astfel. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. sau în apropierea acestora. trotuare. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. cărămidă. . datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. . prin procesele de evapo-transpira ie. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C.micşorarea vitezei vântului. Acestea. Vegeta ia lemnoasă. .ameliorarea umidită ii aerului. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. fie la suprafa a solului (litieră). prin microclimatul pe care-l realizează. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. spa iile verzi prin stratul arborescent. în care procesele de eroziune sunt vizibile. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. fâşiilor plantate în lungul străzilor. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. asfalt sau beton. substratul ce constituie suportul vegeta iei. ce constituie o armătură biologică a solului. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. prezintă o stabilitate mecanică. pietriş. ). Sub aspectul proceselor pedogenetice. Func ia de protec ie a solului. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. etc. prin descompunerea de către microorganisme. Prin sistemul de înrădăcinare. prin albedoul specific.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. străzi.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. moderează temperaturile excesive. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: .

. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. În mediul urban.reducerea poluării fonice.reducerea poluării chimice a atmosferei. elagaj şi anotimp. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. viteza vântului scade cu 30-60%. sub diferite aspecte: . indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora.3. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. a pulberilor fine sau a fumului. astfel. în special în timpul verii. etc. consisten ă. 3. gresia. 5m3. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. ce nu deranjează ochi. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. . Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare.lipsite de vegeta ie. iar la 120-200 m în interior. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. atmosfera devine calmă. structură pe verticală. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla.reducerea poluării fizice a atmosferei. betonul. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. o elul. De exemplu. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. marmura. în zonele plantate. sau cu frunziş sempervirescent. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. . dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). Perdelele de protec ie. vârsta arboretului.

etc. metalurgică. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. având un efect nesesizabil. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. respectiv de mărimea frunzelor. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. a arterelor principale). cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. efect maxim în sezonul de vegeta ie. 30 t/ha. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. planta iile rare dintre construc ii. părozitatea acestora. de prelucrare a petrolului. inversiuni termice. transportul auto. întreprinderile industriale. durata de via ă a frunzelor etc. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). cea ă. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. industria chimică. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. radia ie solară. iar a teiului pucios cca. în cazul molidului cca. ce are lă imea de 200-250m. de prelucrare a produselor minerale. perimetrale. umiditate. căderea frunzelor. 42 t/ha. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. sau diferite activită i curente ale popula iei. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). necroze. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. 35 t/ha. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. arbori+arbuşti+specii de gazon). Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. acoperită cu gazon. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). fără obstacole cu efect antifonic. ionizarea aerului). în teren liber. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. intersec iilor aglomerate. În oraşe. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. prin senza ia de linişte. 68 t de particule solide şi praf. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. pinului silvestru cca. . datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. şantierele. echien/plurien. planta iile stradale. De exemplu. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. aerian.

. sportului.timpul liber (dedicat recreării). Factorii care influen ează recrearea sunt: .Nivelul de trai. care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. picnic. având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. pensia.4.. respectiv concediile. vacan ele. al solicitării fizice.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici.3.deplasarea. presupune bucuria întocmirii programului.Timpul.pregătirea. . etc. în general. la care este supus omul în via a cotidiană. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. divertismentului. telefonie. datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. care poate fi: .timp de existen ă. cumpărăturilor pentru hrană. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. cele mai multe destina ii. practicarea diferitelor sporturi. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. călătorii. între inerii personale. obiective turistice. intelectuale sau psihice. turismului. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. . . internet). fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. odihnei prin somn. prin care se înlătură plictiseala. spa iile verzi urbane sau extraurbane. serviciului. cules de flori. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. .dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. sau efectul automatismelor zilnice. respectiv timpul alocat servirii mesei. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. . televiziune. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. . fiind un element compensator al condi iilor de lucru. . artei.Mijloacele de comunicare mass-media (presă. CFR.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. radio. . sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. îmbrăcăminte. în sferele culturii. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. .destinderea sau relaxarea. aeriană sau navală. în acest sens fiind zonele cu vegeta ie.Mobilitatea. Sarcinile de bază ale recreării sunt: . de . după bunul lui plac: plimbări.divertismentul sau amuzamentul.activită i pe loc. Fazele activită ii de recreare: . timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. camping. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. .

Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. vânătoare. după o perioadă de activitate intensă. de conducerea autovehiculului.5. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. sau la sfârşitul săptămânii. istorice. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. floricolă sau erbacee. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. . Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. etc.O. În sens larg. pescuit. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. J. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. indiferent de subiectul în care apare. sau în zilele libere. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). Turismul are caracter recreativ. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute.întoarcerea. diseminat sau modificat. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. sau diferite activită i precum grădinăritul. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. gazon sau oglinzi de apă. . etc. prin care are loc refacerea fizică a organismului. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. alpinism. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. Func ia decorativă (estetică. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. . se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. economice. Aceste activită i pot fi active sau pasive. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. în spa iile verzi extraurbane. încât nimic să nu poată fi adăugat. diferite de mediul său. decât în dauna operei”. realizată pentru plăcerea proprie a individului. obiective culturale.amintirea. repausul şi somnul. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. apicultura. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. canotaj. 3. parcurile. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. nevoia de a face mişcare. presupune comportamente diferite. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. Odihna propriu-zisă. de diferite excese. etc. de regulă la sfârşitul săptămânii. în sta iuni climaterice cu specific.ciuperci sau de fructe de pădure. arbustivă. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. Plimbările sunt realizate fie zilnic.

lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. bazine. puternic erodate sau a grohotişurilor. flori. bariere împotriva vântului. cu efect de parazăpezi). textura coroanei.încadrarea cursurilor de apă. fructe. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. . diferind în func ie de fenofază. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. ciripitul păsărelelor. murmurul apei. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. admira ie necondi ionată.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . vâjâitul vântului prin coroana arborilor. cascade. 3. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. . Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. şi care exercită o atrac ie spontană. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor.6. . a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. variază pe parcursul unui an.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. . bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. . etc. Astfel. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. încântare. . Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi.

la care sunt subordonate toate celelalte elemente. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. Frumuse ea este realizată prin ordine. ob inându-se în final unitatea în diversitate. armonie şi propor ionalitate. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. Toate elementele unui spa iu verde (alei. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. un monument). într-un întreg. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. centrul compozi iei reprezentat . intrarea principală. pe o concep ie dominantă.Cap. viu sau inert. Frumuse ea este un element func ional. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. care conduc în final la realizarea frumosului. peluze. suprafe elor şi formelor planului. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. sociale şi economice ale unei perioade date. se ine seama de anumite principii şi legi. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). treaptă. Fiecare component. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. planta ii. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde.

Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. se găsesc mase similare şi egale. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . putând fi simetric şi asimetric (ascuns). este static şi odată văzut. magnificului. deoarece un plan perceput deodată. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. Simetria poate fi absolută şi liberă. liniar. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. respectiv realizarea echilibrului. lă ime) sau alte caractere vizibile. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. clădire). Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. vase decorative. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. în întregime. de formă. omul va anticipa următorul obiect sau interval. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. Asimetria pune omul în armonie cu natura. a repetării şi a consecven ei. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. ordinii. simplu. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. admi ând totodată diversitatea acestuia. bulevard. stradă. integritatea şi calitatea acestuia. dinamic. Ritmul poate fi: static. grupuri. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. bănci. interesul scade. al for ei sau al monumentalită ii. şi o dată percepută regula ritmului. calitate care uneori poate avea o latură negativă. a aceloraşi elemente (specii. evitându-se astfel monotonia. potecă. combinat. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. compus. de culoare. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. creând senza ia de dezamăgire. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător.

sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. formelor dar mai ales a culorilor. În func ie de culorile care se asociază sau se combină. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . se pot deosebi: . chiar dacă specia diferă (de exemplu. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). forme sau spa ii. exprimând de fapt unitatea în varietate. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . de un individ. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. care au o anumită continuitate. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu.compozi ii doar între culorile calde sau active. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte.combina ii între culori diferite (active. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. . aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. pasive. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. . florale. caz în care se aplică armonia legăturii. complementare) unificate printr-o culoare neutrală. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). arhitecturale. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. în acest car fiind vorba de armonia contrastului. Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. etc. dar care au volume şi formă asemănătoare). Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor.descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament.compozi ii între culorile complementare. În proiectarea spa iilor verzi. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. într-un aliniament. .

Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. 180. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). apoi 3. sub un unghi de cca. . lă imea optimă este de 8 m. 55. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. lă imea optimă este de 5 m. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. ce are laturile în raport de 1:1. etc. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. . iar la o distan ă mai . 5. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. matematician italian din sec. 8.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. alterarea formei naturale (implică transformări par iale. publicul dintr-un parc. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. alee pietonală.618 (aproximativ 3:5). sub un unghi de cca. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. 21. Fibonacci. mese. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. . majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci.). Astfel. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. 34. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. iar pentru o alee de 250 m. 89 etc. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară.).îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. astfel pentru o alee de 300 m. al XIII-lea. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. distrugerea formei naturale (implică transformări totale).I. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. 13. 270. ordine şi armonie. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. C. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. participan ii la diferite evenimente de amploare etc.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate.

Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. presupunând unirea trecutului cu prezentul. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”.mare de această valoare. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. . clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. fără a se exagera prin risipă.

în general. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. apă. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). râuri. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). fiind ornate cu statui. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. arhitectural. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană.Cap. vase sau fântâni arteziene. dar şi elemente minore precum microrelieful. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. caracteristice Renaşterii şi Barocului.1. caracteristice diferitelor epoci istorice. etc.2. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. întotdeauna de formă dreptunghiulară. iar în cadrul stilului peisager sau liber. eroziunea). şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. Acest stil prezintă mai multe variante.1. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. civiliza ii. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. văile râurilor. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. epoci. francez sau regulat) a stat. pâraie. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. În ultima perioadă (sec. precipita iile) sau for ele majore (vânt. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. În amenajarea spa iilor verzi.). vegeta ia. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. erau prelungiri ale încăperilor.1. Stilurile spa iilor verzi 5. La romani grădinile. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. câmpii. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară.1. de mai târziu. aspect preluat şi de romani. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. 5. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. . V. radia ia solară. activită i. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. Grădinile în stil maur. bazine.

pe linii drepte şi curbe. fiind nivelat şi modelat în terase largi. unele păstrându-se şi în prezent. regulate. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice.2. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. rampe. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. cascade sau bazine. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. sau de perdele de arbori. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. fie de a le limita pe altele. precum şi oglinzi de apă. 5. cu denivelări mici. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. cu numeroase ziduri de sprijin. scări. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. Aceasta. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. bogat ornamentate. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. Elementul principal. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”.1. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. taluzuri. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. situat în pozi ie dominantă. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. canale sau oglinzi de apă. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. statui sau vase sculptate. ce constituie perspectiva principală. fiind subordonate toate elementului principal. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. Apa aduce prospe ime. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. respectiv axa principală. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . balustrade. numit şi capul de compozi ie. aplicat până în prezent. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase.1. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi.

a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti.3.de apă. conducând spre diverse amenajări. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. 5. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului.1. fiind dispuse în re ea geometrică. mai ales a celor de gazon. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. în formă de tablă de şah. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă. sub influen a stilului rococo din arhitectură. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice.3. Aleile sunt rectilinii. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. compozi ia fiind liberă. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze.1. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. Toate acestea au fost duse la extrem. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. Stilul peisager Stilul peisager (liber. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. natural. care dau varietate şi fantezie compozi iei. 5. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. În această situa ie. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. fiind obositoare ochiului. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. 5. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil.1. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. având cel mai adesea relief variat. în Anglia.1.2. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor.2. fie sub influen a literaturii noi. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. în ansamblu. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. . abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. fie sub influen a pictorilor peisagişti. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. cu precădere în Olanda.

pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. atunci când aceasta există. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. fie naturale. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. ce urmăreşte formele de relief. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. cu aspect natural. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. prin aducerea de pietre. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. vor fi folosite pâlcurile. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. în pete neregulate sau eliptice. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. Simetria şi echivalen a sunt excluse. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. fie create. Apele. masele vor avea conturul neregulat. chiar exotice. neregulat. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. volume. sub formă de mase. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. intervenindu-se totuşi în detaliu. sinuos chiar. frumoasă şi îndelungată. Aleile au un traseu liber. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. cu contur regulat. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. covoare sau dispersate solitar. curb sau sinuos. în diferite zone ale grădinii. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. Rocile. pajişti şi diferite grupaje floricole. urmând caracteristicile terenului. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. toate elementele. se vor folosi specii de talie mică. roci sau stânci. de grote sau chiar cascade. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. care în mod natural sunt dispersate. lumini şi umbre. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. specii lemnoase decorative. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. În jurul clădirii principale. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. cu înflorire bogată. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. . cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. peluze.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. forme. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. atât sub aspect psihic cât şi fizic. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. Genul de bucurie Genul de bucurie. umbră şi lumină. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. cascadele.4. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i.2. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. culori. de luminişurile retrase. având ca fundal imagine unor mun i înal i. largi. de stâncile. 5. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. . volume. dispuse într-un masiv păduros. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. de veselie sau de entuziasm. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri.3. unei mări sau ocean). De asemenea.5. 5.2.2. cu flori având culori calde. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase.5.

). organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite.2. dispuse într-o re ea continuă. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. Ca regulă generală. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). ce asigură protec ia multiplă a mediului. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. 6. etc. sunt judicios repartizate. zona politico-administrativă. energiei electrice. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. re ele stradale. sta ii de distribu ie a apei. dimensionate. cât şi legătura dintre acestea. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. recrearea şi odihna popula iei. energie termică. gazului metan.Cap. atât urbane cât şi periurbane. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. .1. zona industrială. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. limitarea perimetrului construibil. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. grădinile sau scuarurile. în strânsă corelare cu structura urbanistică. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. 6. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere.

spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. . grădinile locuin elor individuale. concentrică. zonele de agrement (păduri de recreare. ştranduri). grădini şi scuaruri publice. scuaruri. a apei. a solului. fac legătura şi cu centura verde a oraşului. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. 2. întreprinderilor. 1. numite şi spa ii verzi publice. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone.Această re ea poate avea o dispozi ie radială. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. grădinile botanice şi cele zoologice. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. păduri de recreare. grădini sau scuaruri). aici încadrându-se: sta iuni experimentale. planta ii de pe lângă unele dotări publice. planta ii antierozionale. a spitalelor. păduri parc. 6.cu acces nelimitat. amplasare. radial-concentrică. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. După pozi ie se deosebesc: . Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. . ce sunt administrate de primării. în func ie de sistemul stradal al localită ii.cu acces limitat. grădini botanice. planta iile din cimitire. constituită din spa ii verzi periurbane. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. care traversează localitatea şi care. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. grădini publice.cu acces strict. pepiniere. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. acoperişurile verzi. a sta iunilor balneo-climaterice). dotări şi func ii. lungi de sute de metri. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. fiind diferite ca mărime. longitudinală. grădini zoologice. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ.3. şi în care intră: parcuri. planta ii de protec ie (a localită ilor. După accesibilitatea popula iei largi: . asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. pepiniere. de regulă. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. . grădini botanice. de folosin ă generală. planta ii antiincendiare. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. transversală sau longitudinal-transversală.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. . parcurile şi bazele sportive.

. situate de regulă în cartierele de locuin e. culturale sau de învă ământ. caz în care acestea sunt uşor accesibile. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. perdelele de protec ie. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. . păduri de agrement. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. După destina ie. După func ii: . planta ii cu efect de parazăpezi. în cca. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. fiind destinată odihnei de scurtă durată.4. configura ia terenului şi construc iile din jur. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. scuarurile por fi: . frecventează simultan acel scuar.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. scuarurile pot fi: . categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. având în componen a lor doar arbuşti. După modul de amplasare. parcuri şi grădini zoologice. destinate construirii unor cartiere de locuit. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară.temporare sau provizorii. păduri parc.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. edificii culturale.permanente. alpinarii. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. parcurile sportive. parcuri expozi ionale. destina ie.3 ha. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. gazon. rozarii.spa ii verzi de înfrumuse are. . pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. grădini şi parcuri publice. .3-3 ha. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. scuarurile pot fi situate: .3. parcuri dendrologice.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. ce se înfiin ează pe terenuri virane. planta iile de consolidare antierozională. spa iile verzi din cimitire. 6. 400 m. cu rol decorativ: scuarurile decorative. . Raza de deservire a unui scuar este de cca. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. . spa iile verzi pentru copii şi tineret. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. pepinierele. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă.în interiorul cartierelor de locuit. După durată. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. 6-8 minute. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. . situată în intravilan.

pentru a nu fi traversată de alei de trecere. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. bănci. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. în lungul aleilor. . scări (în cazul terenului accidentat). peluze de iarbă.5 km.5. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. Intrările vor fi reduse ca număr. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. statui. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. respectiv: sectorul pentru copii. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). zone umbrite dar şi zone însorite. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. Dată fiind această distan ă de deservire. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. de mers lejer. alei. în cadrul oraşelor mari. situate în jurul unor institu ii publice. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. . respectiv arbori şi arbuşti. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. Dispozi ia aleilor. a obiectivelor culturale. 6. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. spre periferia scuarului. De exemplu.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată.. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. respectiv o intrare la cca. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. aranjamente şi decora iuni florale. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. boschete. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. Spre deosebire de scuar. frecventează grădina în acelaşi timp. datorită inexisten ei căilor de acces. de învă ământ. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. 15-25 minute. de pe o rază de 1-1. 3-4 ha. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat.

izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. bazine sau chiar un mic lac. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. .000 de locuitori trebuie să existe un parc. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. şi de capacitatea proiectată a parcului. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. de lungimi şi dificultă i diferite. sporturi. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. şi de densitatea popula iei. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. adăpost de ploaie. într-un cadru peisagistic deosebit. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. restaurant). toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. ce depăşesc 20 ha.6. respectiv sta ionare). de re eaua stradală limitrofă. Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. cofetărie. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. datorită suprafe ei pe care o reclamă. gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. diferite dotări (cişmele. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. manifestări artistice). locuri pentru jocuri statice. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). În foarte multe cazuri. expozi ii. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. bănci. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. 6. cafenea. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). WC public).

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii.8. partere cu flori. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. punct de distribu ie a energiei electrice. structură şi folosin ă diferite. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. 6. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. în func ie de pozi ia. şi alte multe specii pentru varietate. pentru diminuarea zgomotului.2. orientarea şi înăl imea clădirilor. Speciile vor fi alese şi amplasate. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. 6. 6. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. arii de joacă pentru copii. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. alei pietonale.liber este de 3. . tomberoane). ocupând suprafe e importante. Astfel. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. şi străzi şi bulevarde deschise. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. parcări. Au scop sanitar. a noxelor sau a altor factori de inconfort. recreativ şi decorativ. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale.8. ale unui cvartal sau ale unui cartier.8. suprafe e îngazonate. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora.1. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii.

În cazul vegeta iei. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. arbustive sau lemnoase. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. joasă sau fără împrejmuire. servitul mesei. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. cu o compozi ie relativ simplă. a unor grupuri de specii sempervirescente. piscină. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. minigrădină de zarzavaturi. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. cititul. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. precum gazonul. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. spitale. sedii de firme.) acestea pot fi: grădina de fa adă. fie după propriile idei. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. arbori. un mic bazin cu aspect natural. trandafirii. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. activită i de grădinărit. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. chioşc de grădină. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. mobilier de grădină. sau specii de răşinoase. chioşcurilor şi treiajelor. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. diferite jocuri. Grădina de fa adă. barbeque. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. lămpi pitic. Grădinile interioare. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. aranjamente florale. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. magazie de unelte. o cascadă miniaturală. precum şi diferite specii cu port pendent. Astfel. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. dar şi a unor hoteluri. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. În cazul unor locuin e. fie prin realizarea unui gard viu înalt. În func ie de mărimea acesteia. În func ie de mărimea spa iului disponibil. pergolelor. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. arbuşti şi liane. bazin cu peşti decorativi. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. miniseră. grădina este structurată şi amenajată. uşor de între inut.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. gazonul. padoc şi cuşcă pentru câine. stânci şi pietre. suprafe e îngazonate. institu ii. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. minilivadă. sediu de firmă etc. de gusturile proprietarului. arbuşti tunşi. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă.

În func ie de caracteristicile lor. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. pentru speciile de plante vivace. Brassicaceae sau Campanulaceae). respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. cu pietriş (de tip sort). Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. 6. Peste acesta se aşterne stratul fertil. . printre spa iile rămase libere între plante. specii de gazon (fam. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă.9. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. sau numeroase alte specii floricole. cu arbori şi arbuşti de talie mare. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. în vederea efectuării eventualelor repara ii. nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. se recomandă acoperirea acestuia. fiind de maxim 10-15%. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. format din fibre minerale. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. Urmează un strat de separa ie. canalizări). de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. astfel. instala ii electrice. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. cu strat fertil mai gros. Saxifragaceae. alături de plante cu flori şi alei. unele specii din fam. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. de regulă. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. Crassulaceae. Poaceae). de la bun început. fam. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. poate contribui la estetica compozi iei alese. durabilă şi de bună calitate. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. forme sau provenien e. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj.

pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel.10. prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor. . şi constituie unită i de sine stătătoare. policlinici. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire.reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. fiind dotate cu mic mobilier de grădină. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. . diferite pulberi sau noxe. până la 4-7. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. comportându-se ca un bun strat termoizolant. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. .5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. al muncitorului (fabrici. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. 6. creându-se spa ii pentru odihnă.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. . prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. spa iile verzi propriu-zise. ateliere). acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. .acestea re in diferite cantită i de praf. al proprietarului (locuin ă privată). institu ii administrative). . fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere. în zilele însorite.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. hale. al bolnavului sau pacientului (spitale.şi nu în ultimul rând. cabinete). Din suprafa a acestor complexe sportive. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. . Ca şi în cazul grădinilor interioare. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor.. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale.

Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. duşuri etc. şi să nu producă fructe ce pot murdări. separate prin vegeta ie. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. 11-15 ani. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. Suprafa a variază de la cca. volei. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. cu ghimpi (Berberis . atletism). tobogane. 6. sau în cadrul scuarurilor. cu precădere împotriva vânturilor dominante. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. labirint. precum şi specii floricole şi de gazon. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. bârnă de echilibru. 20-25% pentru terenurile de joacă. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. bazin acoperit sau în aer liber (înot. balansoare. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. 1000 m2 pentru 40-50 copii. grupuri sanitare. arte mar iale). clădiri administrative. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. în care constituie sectoare de sine stătătoare. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. bănci. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite.11. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. gazon sau arbuşti. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. oină). handbal. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. 100 m2 până la câteva hectare. 30-40 copii. grădinilor publice sau a parcurilor. leagăne. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. 3-6 ani. volei. cu solul permeabil. baschet. clădiri pentru vestiare. Stilul adoptat este cel mixt. polo). tenis). în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. respectiv: până la 3 ani. când sunt în afara localită ii. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). 7-10 ani. diferite săli de sport (gimnastică. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. caz în care au caracter de tabără. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor.

sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. eventual un mic stadion. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. 6. bob sau săniu ă. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. Rhus typhina). arbuşti sempervirescen i sau floriferi. dotările vor fi mult mai complexe. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor.12. labirinturi. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. În cazul taberelor. Robinia sp. balansoare. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. cât şi zone însorite. pârtie pentru schiuri. sau care să fie toxice (Taxus baccata. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. arbuşti fructiferi. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. flori. bazin pentru înot. bibliotecă volantă. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate.). plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. tobogane. rabate sau diverse aranjamente floristice. medicinale şi melifere. alei pentru biciclete sau trotinete. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. fructe sau semin e. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii.sp. coşuri de gunoi etc. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. arbori de mărimea a III-a. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. În cartierele de locuit sau în scuaruri. leagăne. bârnă pentru echilibru. bănci. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. ronduri. pistă pentru patine cu rotile. plante tehnice. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. grădina de zarzavat. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. cele cu frunze. Laburnum anagyroides. cu frunze. . cu rol de protec ie împotriva prafului. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic.. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. terenuri pentru jocuri de masă.). spaliere. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. flori. un mic monument sau un bust. a zgomotului şi a gazelor. corpuri de iluminat. teren pentru focul de tabără. destinate odihnei. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. Dar în func ie de microrelief. care murdăresc. ce poate cuprinde: o mică livadă. pistă pentru alergare. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă.

Spa iile verzi din incinta spitalelor. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. este vegeta ia lemnoasă. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. sau a celor rezervate pauzelor. birourilor. pentru mărirea gradului de vizibilitate. Astfel. având ca dotări mese. . grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci.13. 6. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. func ional şi estetic. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. cu rol stimulator. diferite. cu specii floricole având culori liniştitoare. De asemenea. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. 6. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon.5 m2 de teren sportiv. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. pentru fiecare elev. familiare. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. calmante. Componenta cea mai importantă. rabate de flori. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. respectiv cea a intrărilor. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. cu cel mai mare impact peisagistic.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. precum şi obiecte din materiale calde. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. bănci. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă.14. cu excep ia intersec iilor. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. de a diminua poluarea fonică. pasive cu rol calmant.

Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. constituit din biserică. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. flancate de planta ii sobre. dispuse în lungul aleilor principale. reduse doar la aliniamente de arbori. datorită lipsei de spa iu. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. Dacă spa iul permite. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. dar şi specii de foioase precum: tei. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. castani porceşti. brad. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. ce au efect liniştitor. chioşcuri). bine delimitată. centrale. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. acoperite cu plante agă ătoare. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. capelă sau un monument memorial. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. cu alei şi căi de acces paralele. ar ar american. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. paltini. numită „cimitirul eroilor”. Parterele cu flori cu nuan e reci. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. drumuri interioare de acces auto etc. necesare bolnavilor. de la intrarea principală sau de la biserică. chiparoşi. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. tisă. glicină sau trandafiri. purificarea aerului. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. influen ând benefic recuperarea acestora. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. În func ie de destina ia institu iilor respective. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. precum şi pergole cu vi ă de vie. . De asemenea. cu bănci şi şezlonguri. cimişir. prezintă şi o zonă. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. molid. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. sau în sens radial. Astfel. pornesc mai multe alei rectilinii. Astfel. din specii sempervirescente.15. 6. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. Cimitirele mari. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. separarea diferitelor amenajări precum parcări. sau chiar garduri vii. sau în jurul edificiului central.

să existe mijloace de transport în comun. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. Sistemul de drumuri. arborii fiind evita i. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. pentru realizarea acestor denivelări. industrială sau medicinală a plantelor. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. de maximă circula ie. alimentară. caprifoiul (Lonicera japonica).. Microrelieful. după concep iile . Spa iile verzi cu profil specializat 6. Chrysanthemum sp. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative.. de taluzare sau de înăl are a unor zone. de recreare şi decorativă. utilită ile şi căile de acces. Aster sp. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp.). terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. Narcissus sp. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi.1. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă.16.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. cu multe denivelări. halde. se execută lucrări de excavare. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. Paeonia sp. În cazul în care terenul nu este prea frământat. Ca specii lemnoase frecvent folosite.. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. Lupinus sp. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. situate în intravilan sau în extravilan. Sedum sp. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. dar şi culturaleducativ. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. de recreare. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi.16.. Convallaria majalis etc. după importan a decorativă. sanitară. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. după considerente ştiin ifice (taxonomice). iedera (Hedera helix). dar şi în punctele cheie. 6. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. să poată fi realizat pe jos. în afară de cele amintite. Sempervivum sp. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. saschiul (Vinca minor). din specii sempervirescente. sanitar şi decorativ. surse de zgomot puternic). Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. sunt: trandafirii. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare.

În sectorul florei Globului. numit şi colec ia botanică. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. de la cele inferioare. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. sectorul plantelor de cultură. sectorul plantelor acvatice. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. tehnice. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa.). englezeşti. plante aromatice. sectorul plantelor spontane folositoare. Rozariu-ul. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. fie se desfăşoară între cele două elemente. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. Ca sectoare. în acest sector. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. licee sau a alte unită i de învă ământ. ierbar). Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. hibrizi floribunda etc. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. rozariu-ul. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. dar şi publicului larg. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. hibrizi Polianta. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. până la cele superioare (ultimele fiind . estivală sau autumnală. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. melifere. medicinale etc. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. Sectorul plantelor de cultură. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. leguminoase. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. arhitecturală. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. de parc. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. vernală. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief.). vara îngropate în sol. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. sau arbori cu efect decorativ deosebit. sectorul florei diferitelor zone geografice. şi implicit expozi ii foarte diferite. Realizarea planta iilor floricole. sectorul sistematic. fie în fa a clădirilor importante (birouri. la exterior. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. dar în containere. treiaje. pergole. Polianta. serele. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. muzeu. diverse suporturi sau chiar ziduri. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. Sectorul plantelor spontane folositoare. rădăcinoase). ce au diverse întrebuin ări.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. sectorul administrativ. flora Asiei etc. urcători. grădina japoneză.

6. mediteraneene. poartă torrii. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. sau mai rar. Vegeta ia forestieră spontană. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă.monocotiledonatele). clădiri administrative. Prin structura. în apropierea intrării principale. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”.2. este dispus de regulă. verii sau toamnei. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. sera rezervată expozi iilor florale. pajişti. sera plantelor acvatice tropicale. sera azaleelor şi cameliilor. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient.16. sera înmul itor. se deosebesc: sera palmarium. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. uneori chiar un miniparc zoologic. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. didactic. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. pod arcuit din piatră. lanterne de piatră. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. industrial sau alimentar. ornamental. . când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. sera colec iilor. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. colec ie de trandafiri. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. Astfel. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. pepinieră. subtropicale. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. pădure de răşinoase. pădure de foioase. Complexul de sere. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. după zona geografică de provenien ă. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. sera orhideelor şi a plantelor epifite. pădure mixtă. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. pasul chinezesc din dale de piatră. sera plantelor din regiune mediteraneană. prin solu iile de amenajare adoptate. sau din alte regiuni calde ale Globului. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. Grădina japoneză. decorativ şi recreativ.

Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului.grădina dendrologică Macea (jud. curs de apă.De regulă. al XX-lea. Bacău). . perdele sau garduri mascate cu liane. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. gropi de gunoi. de tipul cuştilor cu gratii. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi.arboretumul Dofteana (jud. să nu existe zone industriale. înfiin at în 1908. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. în ceea ce priveşte frumuse ea. Hunedoara). Pe ansamblu. având o suprafa ă de 70 ha. Timiş). de tip „microbiotop sau minihabitat”. pentru a completa ambientul. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. . . care va fi folosită atât ca sursă de apă. pot fi amintite: . în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. este necesară construirea de voliere largi. . cu o suprafa ă de 34 ha. trebuie să ocupe suprafe e importante. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. În cazul păsărilor zburătoare. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. înfiin at în 1880. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. vechimea şi mărimea colec iilor. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. având o suprafa ă de 48. de recomandat cât mai largi. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice.arboretumul Simeria (jud. având în acest sens îngrădiri. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. Arad). a masca zidurile inestetice. cu o suprafa ă de 20. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. bazine. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. înfiin ată la începutul sec. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. al XVIII-lea. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii.5 ha.16. cu o suprafa ă de 60 ha. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. stâncării.5 ha.arboretumul Bazoş (jud.3. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. strâmte. . 6. înfiin at la începutul sec. înfiin at în 1909. Bacău).arboretumul Hemeiuş (jud.

. cerb lopătar. pentru diferite specii de urşi. pentru sezonul rece. pentru sezonul estival. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. distan a nu trebuie să fie prea mare. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi.sectorul rezervat pentru antilope. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. cu zone largi amenajate pentru tigri. mici palmipede. pentru speciile care nu pot părăsi locul. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. precum lebedele. de amenajările respective. uli. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. fie cu voliere foarte mari. . turturele.sectorul păsărilor răpitoare.sectorul felinelor mari. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza.. zebre. . libere. pume. bazin. prin plimbare. dromaderi. care asigură accesul unui segment important de vizitatori. elan. canari.. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. mierle. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. pantere. şi padocuri acoperite. unele specii de ra e. grauri etc.: . câini dingo. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. cai sălbatici. ciufi. zimbrii etc. pot fi amintite: . ce cuprinde voliere cu fazani. . reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. cât şi spa ii largi. vulpi. în special forestieră. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. . gheparzi etc. cameleoni. cu voliere şi vegeta ie. . . ovine. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. ce adăpostesc pisici sălbatice. lei. râşi. şi pentru răpitoarele de noapte. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. .sectorul urşilor. ierbivore mici. pescăruşi etc... porumbei sălbatici sau de ornament.sectorul cervidelor şi cabalinelor.sectorul galinaceelor şi columbidelor. căprior. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. pelicanii. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. asini etc. şopârle. De asemenea. ren. iguane.sectorul primatelor. girafele. cormorani. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. alpin şi subalpin etc. în aer liber. jderi etc. caprine.sectorul marilor ierbivore. bibilici. păuni. gâştele. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. stârci. şerpi sau crocodili. şoimi. umiditate. . bivoli. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. cinteze. . galinacee etc.sectorul stru ilor. cum sunt bufni e.). Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. în care sunt găzdui i: elefan i. pentru inerea acestora în sezonul hibernal. constituit dintr-o clădire.sectorul felinelor şi carnivorelor mici. . stânci. lama şi alpaca. .sectorul reptilelor. cucuvele. pentru sezonul cald. carnivore mici. trunchiuri de arbori. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite.sectorul păsărilor de baltă.sectorul păsărilor tropicale sensibile. prevăzut cu arcuri largi descoperite. lupi.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. găini de ornament. de numărul de specii.) sau spa ii deschise.

În unele por iuni ale pădurii-parc. cişmele cu apă potabilă. Pădurea-parc (parcul forestier.17. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. un punct de belvedere asupra oraşului. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. se deosebesc: parcul forestier. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. acoperite cu pietre. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. în mişcare. se vor prevede spa ii largi. În zona intrării principale. precum: un lac. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. de entomologie etc. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. toalete ecologice. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. 6. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. de purificare a aerului etc. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. un curs de apă. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. un sit istoric (ruinele unei cetă i). fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. nisip sau alte materiale locale. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. a eventualelor surse de poluare. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. pot exista în incintă şi muzee. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. fântâni. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. Alte amenajări. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. sau a aranjamentelor florale. dar în raza de deservire a localită ii. pădurea-parc sau parcul-pădure. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. . a unor peluze întinse de gazon. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. Astfel. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. formată din planta ii forestiere. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. şi nu numai. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. poteci şi alei de plimbare. care să nu depăşească 4%. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. având produse care să nu dăuneze animalelor. de zoologie. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă.

se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop.17. pozi ia pe versant. balnear (izvoare minerale. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. zone de picnic. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. zonele nisipoase.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. terenuri de tenis sau de fotbal. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. terenuri sportive etc. pot fi ştrandurile şi campingurile. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. falezele sau malurile abrupte. numită impropriu pădure de agrement. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. piste pentru biciclete sau pentru role etc. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg.1. De asemenea. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. 6. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . puncte de belvedere etc. stâncile. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. Amenajările de tipul campingurilor. în unele zone de interes curativ. izvoare termale etc. telecabine. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. lipsite de vegeta ia forestieră. Pădurea de recreare.). dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. hidrografia şi environnement-ul. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. . situate pe malul unui lac. Astfel. tabere şcolare.5-2 ore. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. căi de acces cu trasee mai lungi. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. Unele elemente naturale precum mlaştinile. solul. sau de interes turistic. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. telescaune. a unui râu. topoclimatul. expozi ia. cu cât terenul este mai înclinat. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. Indiferent de specificul pădurilor de recreare.

Tot în acest sens. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. Orientarea nordică a unor terenuri. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. cu privire la temperatură. gradul de expunere a teritoriului. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. sau spa ii adăpostite. refugii) pentru a oferii adăpost. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. alunecări de teren.. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. vegeta ia are aspect veşted. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. este mai rece şi mai umedă. temperatura aerului mai ridicată. destinate practicării unor activită i. dotărilor sau diferitelor echipamente. De asemenea.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. fără extreme mari. altitudine etc. băl i. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. temperaturile sunt moderate. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. vânt. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. plantele prezintă creşteri foarte mici. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. iar solul este mai pu in umed. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. noroi. pavilioane. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. frunze prăfuite sau galbene. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. prezen a prafului. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. frunziş sărăcăcios. Cu privire la mişcările aerului. care prin fenomenul de . Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. plajelor etc. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. suprafe e umede improprii. această zonă este cea mai expusă vânturilor. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). În acest sens. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule.

să practice diferite jocuri sau activită i de picnic.17. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. sau ca sursă de apă potabilă. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. poieni. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. În acest sens. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. de o acumulare mai mare sau mai mică. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. şi din contră. de temperatura acesteia. Când o pădure de recreare este echilibrată. chimic sau fonic zonele din jur. liziere). plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. Cei care doresc să se odihnească. va avea o atractivitate sporită. .2. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. a fermelor de animale. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. iaz. filtrare şi transport al apei. lac). În zilele călduroase de vară. precum realizarea igienei corporale zilnice. O zonă lipsită de un curs de apă. de cea ierboasă. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. aerisite. capătă por iuni dezgolite. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. prepararea hranei. care este dată de natura sursei (izvor. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. ce diminuează calitatea acestora. compozi ia şi vârsta arboretelor. schi nautic etc. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise.spulberare. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. Hidrografia teritoriului. situl sau vecinătă ile. pescuit. atunci aceasta este şi primitoare. de modul de captare. 6. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. de poten ialul teritoriului. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. pârâu. râu. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. De regulă. apa este importantă sub aspectul calită ii. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. dar nu neglijabilă. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. natura solului. prezintă o atractivitate foarte redusă. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. regimul şi tratamentul etc. libere (luminişuri. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. Environnement-ul. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice.

Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. datorită vizibilită ii foarte bune. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. dau peisajelor un pitoresc aparte.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. dar în zilele geroase cu chiciură. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. păduri pentru plimbare şi păduri parc. şi este favorabilă pentru plimbări. capacitatea de primire începe să crească. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. Aceste dotări vor fi discrete. Iarna se remarcă răşinoasele. bine pusă la punct. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. de motiva iile şi aprecierile lor. în func ie de fenofazele speciilor respective. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. Sub raportul vârstei. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. ce au un efect peisagistic major. ce induce plictiseala şi pasivitatea. publicul larg le preferă pe cele amestecate.. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. cu locurile de parcare aferente. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. ce calmează şi relaxează vizitatorul. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare./ha). de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. indiferent de specie. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. care determină o scădere a densită ii. dispuse pe anumite trasee. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. are aspectul unei păduri falnice. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. Codrul regulat vârstnic. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. . a culorii frunzelor etc. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. luminişuri pentru odihnă. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. la agresiunile vizitatorilor. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. ce are o densitate mică (200-500 buc. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri.

frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. echipamente sanitare şi de igienă. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. ce trebuie să fie ireproşabilă. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. mult căutate şi apreciate de publicul larg. Arboretele vor avea consisten ă moderată. repaus etc. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. odihnă. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. de cca. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. În raport cu întreaga pădure. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. Zonele cu soluri reci şi umede. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. zona de plimbare şi zona de regenerare. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). obiectivele etc. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. să fie drenat. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. cu investi ii mai reduse. să aibă o textură uşoară. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. vor fi evitate de vizitatori. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. Zona de primire şi odihnă. prin împăr irea pe anumite zone. acest lucru favorizând. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. amenajările. fiind astfel organizată. cişmele. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. de cei care evadează din cotidian. Aceasta este zona preferată de marele public. aer curat. instala ii sau echipamente. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. reprezintă cca. camping. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. Zona de plimbare. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. izvoare). Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. insistându-se în mod special asupra cură eniei.Pădurile de recreare se sistematizează. prezintă ponderea cea mai mare. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. terenuri de joacă pentru copii. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. pentru linişte. cu forme interesante. . şi prezintă diferite construc ii. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. De preferat ca aici. soluri scheletice. destindere şi pentru activită i de picnic.

spre diferite puncte de interes din pădure. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. restaurant. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. fiind eliminate tasarea solului. zone cu fructe de pădure etc. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. peşteri.5-4 m. arbori deosebi i. 6. respectiv 4-10 km/100 ha. şi echipamente specializate. Traseele potecilor vor fi diferite. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. smulgerea sau tăierea puie ilor. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. având un specific aparte.17. forma iuni geologice interesante etc. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. locurile de parcare. rezultate prin ruperea.3. han. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. terenurile de joc. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. prin optimizarea spa iului în general. este constituită din diverse suprafe e. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. dificultatea. vestigii ale unui castel sau cetă i.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . întâlnite doar în anumite păduri. camping). puncte cu vederi panoramice. dispersate în cadrul celorlalte două zone. cu pante domoale. au o lă ime optimă de 3. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. ruine. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. nu prea lungi şi nu prea înclinate. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. un număr sau o emblemă. monumente. care sunt interzise accesului publicului. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. restaurant. pot avea por iuni comune. de la o clădire de interes general (cabană. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. fiind total protejate. cabană. Potecile vor avea traiectorii sinuoase.

. spa ioase şi capabile să absoarbă. un număr cât mai mare de autovehicule. dalele de piatră. vor evita pe cât posibil artificialul. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. şi pot fi: terenuri de tenis. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. formele regulate şi simetriile. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. de amploarea investi iilor. şi să se folosească materiale cu aspect natural. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. masă cu scaune sau bănci. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. Locurile de parcare. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. capătul drumului principal). Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. miniterenuri de fotbal. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. WC-uri ecologice. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. de 2-3 maşini. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. sau pot fi mici. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. şi variază în func ie de microrelieful specific. respectiv grupuri de arbuşti. în pinten. vatră din piatră pentru foc. fântâni sau alte surse de apă. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. dispuse în apropiere. peluze pentru golf. coş de gunoi. fiind mult apreciate de vizitatori. Parcările pot fi mari. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. în special pe latura vântului dominant. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. diverse amenajări pentru jocul copiilor. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. respectiv nisipul. restaurantelor. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. groapă sau container pentru gunoi etc. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. cabanelor. pe ansamblu. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). loc pentru focul de tabără. pietrişul. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii.aceste puncte bănci. parcările pot fi: în ciorchine. camping. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile.

Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. incompatibilă scopului atribuit. Astfel spus. .În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo).IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. recreative şi turistice. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. speologic.1. faunistic. educative.18. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. geologic. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic.The International Union for the Conservation of Nature . paleontologic. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. De asemenea. protec ia ecosistemelor. 6. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. floristic. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. sau parcurile cu specii de vânat autohton. având o înăl ime corespunzătoare. cu aspect cât mai natural. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. pedologic sau de altă natură.18. hidrologic. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional.

. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. beneficiind de o protec ie suplimentară. Rodna. şi Semenic – Cheile Caraşului. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. Mun ii Măcinului.teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. . Piatra Craiului. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. . în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii.zona exterioară. . se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare.2. zona rezerva iilor integrale. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. vegeta ie.Valea Cernei. hoteluri. drumuri. . Domogled . . .vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: .să aibă forma ii geologice interesante. în scop ştiin ific. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. 6. hanuri sau locuin e izolate. Ceahlău.să fie deschis turismului organizat. În prezent. expozi ii. floră şi faună intacte. recreării şi turismului”. cu flora şi fauna sa. sate. educativ şi recreativ. Retezat. destinate cercetării ştiin ifice. care servesc recreării popula iei. activită ile de turism vor fi bine organizate. care grupează o serie de atrac ii turistice. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. neatinse de activită ile umane. Cozia. Cheile Bicazului . pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. . vile. cultural şi recreativ. conforme cu peisajul. respectiv fenomene naturale originale. remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal.Hăşmaş. . Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. specifice. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. educativ. construc iile (case. Cheile Nerei .speciile vegetale şi animale. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: .sunt peisaje naturale de mare frumuse e.18. muzee cu specific local.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: .Beuşni a.să fie interzisă vânătoarea. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii. elemente de etnografie si folclor.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive.

vegeta iei sau faunei. ca parcuri naturale. rezerva ii naturale. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice.3. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice.18. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . . ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. În ara noastră sunt constituite în prezent. solului. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. potecile vor fi bine marcate pentru turişti. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. Balta Mică a Brăilei. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. Vânători – Neam . se promovează regenerarea naturală. mixte (tip m). Nomenclatura din ara noastră. 9/1973. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare).zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. Bucegi. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila.zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. forestiere (tip f). sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. Acestea pot fi: botanice (tip b). Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. Por ile de Fier. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. limnologice (tip l).. nu se împuşcă. rezerva ii ştiin ifice. următoarele: Apuseni. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. paleontologice (tip p). Grădişte Muncelului – Cioclovina. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. lacuri şi cursuri de apă. 6. geologice şi geomorfologice (tip g). conform Legii nr.

care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. fenomene geologice unice (peşteri. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. locuri fosilifere. cascade. chei). Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. educa ie si instruire în domeniul mediului. ştiin ifice sau peisagistice. parcurilor naturale. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. cursuri de apă. arbori seculari. . rezerva iilor naturale.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare.

textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp.diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben.lumină. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul.îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare. Criterii de alegere a speciilor 6. .diversitatea foarte mare a ramurilor. VI. Astfel trebuie avut în vedere: . 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde. constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice.1. . pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. compozi ii. 6.Cap.cerin ele speciilor fa ă de: .vânt. ruginiu. . . comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. material care îşi schimbă volumul. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare.2. .rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. . care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite). .regimul de umiditate din sol. florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei). mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult). proiectantul de spa iu verde creează forme. Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde.temperatura aerului. ce vor alcătui în final o unitate.umiditatea atmosferică. .costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde. volume. . .maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase.1. ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6. . în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective. Prin acest material. culoarea. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: .factorii ecologici climatici: . .factorii ecologici edafici: . frunzelor.textura şi profunzimea solului.fertilitatea solului.2.

Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman. Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie. Astfel.fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor.compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri.smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice. numindu-se şi cea ă oxidantă. . fertilizare. fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale.factori biotici: . . a produc iei de masă lemnoasă). dioxidul şi trioxidul de sulf.compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze. . . considerate cele mai rezistente). dar şi asupra celui animal sau vegetal. . fa ă de cele periurbane. . 6. .pantă. . . . dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare).oxidul de sulf. (produc căderea acelor la răşinoase.expozi ie.dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei. numite arsuri).. Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane. . . se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. etc. . plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere. în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat.animali. Dintre aceştia : . . În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor.factori geomorfologici: .troficitatea solului. prevenirea şi combaterea dăunătorilor.monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul).factori poluan i.clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar).2.vegetali. . cloroza esutului asimilator.oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze).altitudine. .factori antropici: . determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor).configura ia terenului.con inutul de schelet. fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze. .2.

propor ia poluantului în atmosferă etc.pigmentări. .rezistente la fluor – mesteacănul. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . . In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: . arboretele tinere fa ă de cele mature.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii.umbrirea clădirilor. ce talie vor avea exemplarele respective. . fabrici.praful rezultă din întreprinderile industriale. etc.3.). Particularită ile biologice ale speciilor 6. arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene. stadiu de dezvoltare. coacăzii. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase. . corcoduşul. prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. platanul. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată.unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. cum se integrează în respectiva compozi ie. Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”.3. . . subspecie.2.aliniamente. industria metalurgică şi chimică. La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare .rezistente la plumb – pinul silvestru. . ecotip. bradul de Caucaz. chiar un aspect de bronzare a frunzelor). În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete. reducerea creşterilor. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea.sensibile .rezistente la bioxid de sulf – alunul. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. zămoşi a de Siria. intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv.pădurile de recreare.mijlociu rezistente . tuia.2.rezistente Exemple de specii: . piracanta.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale. Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului.foarte sensibile .condi ii de mediu – specie. fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze.1. 6. . din arderea combustibililor solizi şi lichizi. fenotip. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie. frasinul. .

italica. Larix decidua. a II-a . speciile cu înăl imi sub 7 m. a prafului. Populus nigra cv.peste 25 m. speciile lemnoase volubile. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. obovoidă. precum şi re inerea gazelor de eşapament. Pinus strobus. Berberis thumbergi. . 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme.liane. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. . la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. arbuşti pitici. tabulară.arbori de mărimea I . Morus alba. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază.15 – 25 m. sferică. În tabelul nr.arbuşti. Picea abies. conică. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică.2. şi cea având contur sinuos.. a boschetelor. arbuşti mijlocii 1 – 2m. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . De exemplu. Abies alba.zonele verzi de mici dimensiuni. a III-a . Juniperus hibernica. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . că ărătoare. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . .în lungul arterelor. etc. Astfel.7 – 15 m. mai mici de 1m. .2. Populus simonii.3. fastigiata. ovală. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit. Prunus mahaleb. agă ătoare sau chiar târâtoare. Acer pseudoplatanus.realizarea gardurilor vii. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. Thuja occidentalis var. 6. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis.

zona de primire a pădurilor de recreare. având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric.3. frasin. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. umbraculifera Carpinus betulus. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: . dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază. forma „pendula” la diferite specii precum: fag. Juniperus sabina. Pinus nigra. dud negru. nana.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. Fagus sylvatica. pentru protec ie împotriva radia iei solare. . a prafului şi a vântului.mascarea obiectelor inestetice. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: . . Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. caragană. 6. Cotoneaster horizontalis. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). Pinus sylvestris. Cerasus avium. larice. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. .lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. Juniperus horizontalis. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. mesteacăn. Salix babilonica. Tilia cordata.2. Populus tremula. Juniperus communis ssp. salcie căprească.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii .3.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. Ulmus minor. . cireş păsăresc. Robinia pseudoacacia var. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic. . ulm de munte. varietatea „Globosa” la diferite specii.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia.aliniamentele stradale. Betula pendula. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă.

ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. etc. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. castan) sugerează puterea. lanceolată. Ramuri pot fi drepte.5.4. 6. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. Speciile cu tulpini că ărătoare. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. imprimând anumite sentimente.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. imprimă un sentiment de linişte. platan. 6. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. peluze. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. fie verticală. Trunchiurile. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. tortuosa) sau pot fi geniculate. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. sau chiar târâtoare. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). pentru a accentua intrările sau anumite puncte. romboidală. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. ovoidă. Chamaecyparis lawsoniana var. fie pendentă. mici sau mari.2. obovată. eliptică etc. pendula. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante.3. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun.3. . mărimea şi culoarea acestora. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. Salix babilonica.2. pot fi sinuoase. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). la marea majoritate a speciilor. Forma. Unele specii au frunze simple sau compuse. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. paltin. fie orizontală. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa).

În tabelul nr.Marginea limbului poate fi întreagă. argintea. Carpinus betulus. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . Ligustrum ovalifolius. Thuja occidentalis f. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna).. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. Robinia sp.. luminos (primăvara). galben sau chiar roz şi roşu. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. Aesculus sp. Acer negundo. Hedera helix. la galben–roşu ruginiu (toamna). Pyrus elaeagrifolia. Juglans sp. Speciile cu frunze mici. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. Tilia tomentosa Juniperus sabina. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). Speciile cu frunze mari. la care verdele se combină cu alb. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor.) sau mari (Ailanthus sp. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud.. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. biota. Euonymus europaeus. Gleditsia sp. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). Hippophae rhamnoides.). Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. Sorbus aria. Populus alba Picea pungens var. Eleagnus angustifolia. precum şi diferite exemple de taxoni. la verde închis. alb argintiu. până la verde intens (vara). compuse. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. pu in incizată dau adânc incizată. precum cele ale speciilor: Acer negundo. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). „Aurea” Thuja orientalis f.. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. ca în cazul mesteacănului. Astfel.

pissardii. Berberis vulgaris var.6. Hibiscus syriacus. Ligustrum vulgare albă . glauca. Aesculus hyppocastanum. În tabelul nr.. rubrum 6. Sophora japonica. purpurea. Prunus cerasifera var. niedzwetzyana.verde închis roşu. Corylus maxima var. Phyladelphus coronarius. Magnolia kobus. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Forma şi culoarea florilor. Pinus strobus Abies alba. Pseudotsuga glauca. hybrida. Picea abies. Robinia pseudoacacia.3. Deutzia scabra.2. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. purpurea. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. Juglans regia Fagus sylvatica var. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. Alnus glutinosa. Prunus avium. vanhouttei. Taxus baccata. Pyrus sp. purpurea. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. Acer paltanoides var. Catalpa bignonioides. Malus pumilla var. crem sau galbene. purpuriu Picea pungens var. Pinus excelsior. atropurpurea. Pinus cembra.. Syringa x. Crataegus sp. Spiraea x. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. Buxus sempervirens. Hedera helix. Acer platanoides var. forma.

Magnolia kobus. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. Magnolia x. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. pissardi. Cornus mas. cu siguran ă că speciile genului Rosa. Cornus mas. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. Laburnum anagyroides. Phellodendron amurense Spiraea japonica. Prunus persica. Chaenomeles japonica. Diervilla florida. Forsythia sp. Spiraea salicifolia. cu toate varietă ile şi soiurile sale. Dintre toate speciile lemnoase. Buddleia davidi. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum.. Hibiscus syriacus. Prunus cerasifera var. Cotinus coggygria. primăvara timpuriu primăvara . în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. Kerria japonica. Amorpha fruticosa. Malus floribunda Hedera helix. Laburnum anagyroides. Prunus armeniaca. Syringa vulgaris. carnea. Diervilla florida. Liriodendron tulipifera Aesculus x. Colutea arborescens. soulangeana Prunus sp. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Chaenomeles japonica. Hybiscus syriacus.. exceptând albastrul pur. Magnolia stellata. Forsythia suspensa.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. Tamarix ramosissima.

Rhus typhina. Culoarea fructelor.vara toamna Mahonia aquifolium. Spiraea japonica. mălin) calmează şi relaxează. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult.3. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. budleia. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant.. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. glicină. ca lumânările (castan porcesc. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. neliniştit. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. Hibiscus syriacus. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. Ptelea trifoliata. Sophora japonica. lemn câinesc. Spiraea salicifolia. Kerria japonica Aesculus sp. Sambucus racemosa. Syringa vulgaris. în sezonul estival sau autumnal. pseudobace) este variată de la specie la specie. iritant. Liriodendron tulipifera. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. Colutea arborescens roşie albă . atribuind ambientului un aspect dispersat. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. Inflorescen ele sferice. mari (Viburnum opulus var. dar mai ales în perioada hibernală. 6. Cotoneaster horizontalis. Berberis vulgaris. contribuind prin forma.7.2. Rosa canina. Viburnum opulus. amorfă) constituie un factor stimulator. Crataegus monogyna.

ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. 6. Ambientul (noxe. ci separat. Platanus sp. 10. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. probabile pentru perioade de 5.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. De exemplu. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. calitatea terenului.2. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. Mahonia aquifolium. Catalpa bignonioides. mesteacănul. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. diferi i arbuşti. precum cimişirul şi tisa. iar plopii. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere.8. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. . Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. Abies alba. 40 ani de la plantare. Există şi specii cu creştere foarte înceată. 20. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. Gleditsia triacanthos. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. Robinia pseudoacacia. Lonicera nigra.3. Cotoneaster nigra. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. Thuja occidentalis. salcâmul. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. Picea abies. Fraxinus excelsior. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. Ligustrum vulgare. De obicei. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. Viburnum lantana. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. unii poluan i din aer sau din sol. Prunus spinosa.

Exemplarele lemnoase.Cap. fără agita ie. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. grupuri. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. sau duc la costuri suplimentare. sub diferite moduri. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. boschete. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. care nu se regăsesc în efectul ob inut. garduri vii. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective.1. fie ele arborescente sau arbustive. pâlcuri. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. curtine. labirinturi. ASOCIEREA. VII. iar cele decorative prin trunchi. masive. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. Arborii solitari se amplasează pe peluze. frunze. lângă clădiri. în puncte liniştite. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). pot fi folosite solitar sau grupat. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. coloritul fructelor). .

ce are amenajate numeroase poteci. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. trunchi de piramidă. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. de regulă bine între inute şi amenajate. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. După înăl ime.5 m. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). . şi chiar diferite dotări cu scop distractiv.5 – 1 m. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. cu exemplare foarte apropiate. mici cu h = 0. sistemul Cossonet). foarte înalte cu h > 3 m. pe un contur drept sau sinuos.. în aceste ultime cazuri. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. ob inându-se în final un perete verde. formate dintr-o specie.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. înalte cu h = 1 – 3 m. (gard belgian. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. mai rar două sau chiar trei. Ca regulă generală. două sau trei rânduri.

grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. solu ie destul de controversată. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. de preferat o specie locală.garduri vii de camuflare sau de mascare. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. care să constituie fondul principal. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. ce le eviden iază pe primele. Astfel. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. . şi coroană bogată. în care sunt prezente multe bănci. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. de izolare vizuală şi fonică. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. de apărare împotriva vântului dominant.garduri vii pentru protejare. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. folosite ca garduri de limită. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. cu un aparat foliar bogat. În cazul plasării inverse a speciilor. de mascare. solemnitate şi hotărâre. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. mai deschis la culoare. protec ie şi linişte. . pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. În orice caz. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. .garduri vii decorative. sanitar. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri.După scop gardurile vii pot fi: . cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. şi cu o capacitate puternică de lăstărire.

existând în apropiere şi un luciu de apă. pentru mascarea acestora. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. destinat odihnei pasive. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. patrulater sau pentagon. dispuşi inelar. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. lângă care să existe grupuri de flori perene. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. apoi de cele de talie mică. În cazul clădirilor monumentale. . în scopul ob inerii unui spa iu liniştit.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie.

pinul silvestru). de regulă dispuse circular. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. la tasarea şi în elenirea . pinul strob. protec ie împotriva soarelui şi vântului. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. În spa iile verzi urbane (grădini. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. adaptate condi iilor locale. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. mesteacăn. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. Un boschet prezintă 2-3. constituit dintr-una sau mai multe specii. lemnul câinesc. specii rezistente la vânt. fântână arteziană). statuie. parcuri) masivele se situează spre periferie. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. pentru mascarea limitelor. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. dârmox). La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. iar în interior numeroase bănci. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. în mod excep ional 4 intrări. cimişir. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. creându-se o stare de calma atmosferic. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină.

dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime.2. creându-se impresia de monumentalitate. . pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. Astfel. acestea pot fi transparente sau opace.1. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. înfiin area scuarurilor. puie ii cu rădăcini protejate. care limitează priveliştea şi perspectiva. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. În func ie de speciile întâlnite în masive. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. 7. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. Astfel pentru aliniamentele stradale. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. cu înflorire abundentă. imediat după dezghe ul solului. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare.2. 7. largi.2. În general.solului.2. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. Totuşi. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. se folosesc puie i de talie mică. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. în acest caz balul fiind înghe at. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. a II-a şi a III-a. a I-a. urmată de toamnă. unde se doreşte realizarea unui masiv. Vârsta. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. cu fructe şi port interesante. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). se evită ambalarea. înso i i de 1 tutore. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. de la scoaterea din teren şi până la plantare. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara.

Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ.5 t.5 (0. cu o coroană uniform dezvoltată. creată în acest scop.0. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ. . Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani). inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1.0.80 x 0.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi. cu ramuri până aproape de sol. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare.70) m pentru arbuşti (3-5 ani). La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului. Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului.70) x 0. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa. se tasează uşor şi se udă abundent. pe tulpină deasupra coletului. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. . Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: . fie din natură.0 x 1. iar înăl imea 8-10 m. fie dintr-o pepinieră. situate în locurile accesibile macaralei. .transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0. . în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ.40) x 0.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii. cu sistemul radicular mai compact. datorită dimensiunilor. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari. camionului. remorcii. înăl imea şi grosimea la colet.1. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă. 7. sunt necesare mai multe opera iuni: .40) m pentru puie ii de talie mică. etc. .3. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele.60 (0.30 (0. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac. . De asemenea. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini). cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită.0.30 (0. .Ca regulă generală orice puiet.alegerea exemplarelor.2.60 (0.

Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii. 7. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). în Fran a. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului.3. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale. uniform. urmând ca mai târziu. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. 7. K. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie.2. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 .5 – 1. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă.4.4 rânduri. cu norme bine stabilite. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. până la 0. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. timp de 2-4 ore.2. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N.3. P.1. ciuperci). şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. în timp. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. Solul se mobilizează primăvara şi toamna. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. rânduri sau la încrucişarea aleilor. Fertilizarea. partere. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. 2 sau 3 rânduri. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. la o adâncime de 20-25 cm.3.7. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. numărul rândurilor (1. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. . Astfel. ce au un efect estetic deosebit. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat.

În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice.forma literei „U” . La exemplarele cu so . cu ramuri cât mai multe.40 cm deasupra solului. Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme. columnare. la distan a de 60 cm între ele.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm. rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. rezultând astfel un trunchi vertical scurt.5 m între ele. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. . Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc. pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse.În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. cu fructifica ie cât mai abundentă. Forma Cossonet se realizează tot în aliniament. Pe măsură ce cresc.forma Verrier . cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o.cordonul oblic bilateral (gard belgian) . Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. se aleg ultimii doi. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. ob inându-se forma literei V. piramidale. iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze.piramida .forma Cossonet .

Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . are forma unui „U” dublu sau triplu. 6 sau 8 bra e verticale. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. 80 sau 120 cm de la sol. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. Coroana formată. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. se orientează vertical pe doi tutori. ce a fost retezat la 40. dispuse în acelaşi plan. ceilal i îndepărtându-se. Fiecare pereche porneşte din axul principal. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. pe o sârmă .Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. Astfel. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală.

(spalier). aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. În al doilea an. După 30 cm. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). dar la o înăl ime de 80-90 cm. cu o deschidere a bra elor de 50 . . Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. la o înăl ime de 30 cm. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. iar cei doi lăstari terminali. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. sub un unghi de 60o între ei.80 cm. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. La lungimea de 70 . se înlătură lăstarii. aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori.

) Se execută primăvara devreme. prin scurtarea lujerilor prea lungi. tuie. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat.3. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. mai rar toamna târziu. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. 0. Populus sp. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. la exemplarele plantate în aliniament. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. la înăl imea de 20-25 cm. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. tăierea se face cu cca. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. de 1-2 m lungime (Acer negundo.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos.3. Tunderea se execută în anii următori. După atingerea înăl imii dorite. 7. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. . tisă). precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. În primul an de la instalare. ienupăr. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele.

sunt de regulă mult mai viguroşi. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. Lăstarii ob inu i prin recepare. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară.3. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. După câ iva ani.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. iulie. cu coroane înghesuite. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. Se recomandă rărirea periodică. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. 7. grupuri. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . rezultând în final o îngrămădire de exemplare.4. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu.

func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm.materialul rezultat nu se recoltează. Se aplică rărituri mixte sau combinate. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi. cu o periodicitate de 3-5 ani. în condi ii nefavorabile de vegeta ie. în cca. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm).3. respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare.monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. 20-30 ani. reducerea consisten ei. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. . în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. cu o periodicitate de 3-5 ani. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. în apropierea locurilor de sta ionare. în pădurile echiene de codru şi crâng.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. . în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. mărirea efectului decorativ al unor exemplare. respectiv atunci când se realizează consisten a plină. . . . a unor poteci. îmbunătă irea stării fitosanitare. din 3-6 (10) ani. fiind inestetice.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice). 7. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. ob inându-se un număr optim de exemplare.5. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare.

.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. deoarece circula ia este complicată (semin iş. făgete. bolnavi. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente.6. cu foarte multe nişe ecologice. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee.3. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. păduri de plopi euroamericani). Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. buruieni). În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. dar pentru oameni antrena i. se pot adopta diferite tratamente. în vederea atingerii unui anumit scop. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. de speciile forestiere folosite sau prezente. rup i sau doborâ i. 7. amestecuri de fag cu răşinoase.

1.. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite. Hyacinthus sp. Acestea joacă un rol psihologic fundamental. 8.forma tulpinii (portul). VIII.ciclul de via ă... al sezonului de vegeta ie. . cu aspect de tufă . Aubrieta sp. precum specii din genurile: Lilium sp. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde.. platbande sau grupuri pe peluze. Malva sp. în marginea rondurilor sau rabatelor. Narcissus sp.Tropaeolum majus. Tulipa sp.1.. partere. . cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens. forma. Galanthus sp. peste 50 (60) cm. Alyssum sp.... respectiv de orientarea în spa iu a acesteia. a rabatelor pe peluze.. covoarelor. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde. Tradescantia sp. Muscari sp.înăl imea. . .specii de talie mare. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii.. Tagetes sp. Salvia splendens.Tagetes sp. Calistephus chinensis.. Lobelia sp.. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8. precum şi în mozaicuri. Saponaria ocymoides.sp. Tulipa sp... Gladiolus sp. Ageratum sp.sp.sp.forma şi culoarea fructelor.. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: . Acestea se folosesc pentru rabate.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm. a modului de creştere şi ramificare. 8. . Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile..Cap. . cu tulpini ramificare. Sedum sp. în fa a speciilor arbustive sau arborescente. în planul apropiat de privitor.culoarea.. .. . . mirosul şi modul de asociere ale florilor.cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici.1. Salvia sp. .2. Acestea se folosesc grupat.forma. . Delphinium sp. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. . Ageratum mexicanum sp.. precum Crocus sp. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm.1. culoarea şi mărimea frunzelor. În acest sens se deosebesc: . Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: .. în sensibilizarea oamenilor la frumos. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. în componen a bordurilor. precum specii ale genurilor: Petunia sp. cu port târâtor (sau pendent) .

Unele frunze sunt mari. cu tulpini că ărătoare . altele sunt mici şi mărunte. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. clopo ei. Humulus lupulus. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora.Lathyrus sp. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată. roşu grena. Sempervivum sp. creasta cocoşului... la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. Iresine sp.)..sp. la florile simple poate fi pală.1. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. Nuan a culorii poate fi diferită. chioşcuri pentru odihnă). lalelele papagal. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). . Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. Delphinium sp... până la albastru. Polygonium sp. florile fiind nesemnificative.1. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului.. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp. la început. locurilor pentru sporturile uşoare. erecte Impatiens sp. Tulipa sp. mărimea şi culoarea frunzelor În general. Portulaca sp. recomandându-se a se folosi în planul apropiat. 8. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă.. roşu sau grena. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde. mo ul curcanului.. cu tulpini volubile . dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe...) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. Lilium sp. Ricinus sp. roz. cu tulpini simple. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. mărimea şi culoarea frunzelor. iar altele puternic fidate. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci.. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. galben. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). culoarea şi abunden a frunzelor. Forma. Begonia sp.sp. culoarea. .sp. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. Forma.. în cazul petalelor tomentoase. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. Agave sp. Astfel. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. Pyrethrum sp.. argintiu sau cenuşiu. .Ipomea purpurea.3. Papaver sp.. cu segmentele filiforme. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. a sta ionării. în jurul teraselor.4.. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. precum regina nop ii şi micsandrele. 8.. precum verbena şi crinii.

Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă.. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie. Calceolaria sp.plante anuale rustice. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire.plante anuale semirustice (Begonia sp. . Cineraria sp. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie.1.plante anuale sensibile (Celosia sp. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire.8. 8. fiind o sursă de amuzament pentru copii.. .) are fructe persistente şi decorative. fiind aripate. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: . iar primăvara vor înflori. Mo ul curcanului (Amaranthus sp. vara. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. În unele situa ii. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite.6. men inând efectul decorativ. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. ca o continuare a florilor.. . iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare. de culoare roşie sau roză. Zinnia sp.) se seamănă în sere calde.5. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna. florile se îndepărtează.1. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii.

Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp....Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. rondurilor.. sau semirustice (Canna indica. Narcissus sp. . tuberobulbi... covoarelor.1. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor.) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit. Acestea pot fi rustice (Anemone sp. bordurilor.. Speciile floricole pot fi folosite. în lungul apelor sau pe luciul lor. rizomi. mozaicurilor. în general. Chysanthemum sp. . Papaver orientalis). 8..) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e.7. Hyacinthus orientalis. cămări. pe stânci sau pajişti. Convallaria majalis. Gladiolus sp. teraselor. pentru: . geophite – ce au bulbi. Polyanthes sp. ferestrelor. rădăcini tuberizate. Gypsophyla sp. rabatelor. Dahlia sp. depozite) ferite de înghe (4-10 oC). atunci când sunt plantate în diverse suporturi. jardinierelor. Lolium sp.decorarea balcoanelor. Hosta plantaginea. Aquillegia sp.decorarea spa iilor verzi. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. Iris sp.. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale. rizomi. tuberobulbi.

8..ca flori tăiate. Portulaca grandiflora). De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). fie numai specii perene. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. fie mixt. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. narcise. partere).). Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. fiind amplasate în locuri intens frecventate. Ageratum mexicanum „nana”. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. forma şi nuan a frunzelor. pergolelor. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. specifice plantelor anuale. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii.). În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. Rudbekia sp. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. cu port de tufă sau covoraş. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. bănu i (Bellis perennis). au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. muscari (Muscari sp. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor.2. de talie înaltă (Phlox paniculata. ghiocei. în special lunile de vară. Tagetes sp. narcise (Narcissus sp. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. mărimea.decorarea stâlpilor. printre care se introduc plante anuale.). Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. chioşcurilor. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. înăl imea plantelor. witrockiana). treiajelor. crizanteme. bujori. stânjenei. În func ie de perioada şi . instalând specii de talie mică în prim plan. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. zidurilor. mijlocie (Petunia sp. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. Culturile cu plante anuale.).. . Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. perioada şi durata de înflorire. rabate. forma şi culoarea florilor. în trepte. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. costisitoare. numă-uita (Myosotis sp. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire..

fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare. modelarea terenului. elina. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire.. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. .1. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare... brumărele)..soluri acide – (Coleus sp. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. . mărun irea bulgărilor. Narcissus. Crocus. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie... Dianthus sp). Gladiolus sp. structură. Asparagus sp. perlit şi turbă în diferite propor ii. textură. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare.. superficiale (Primula sp.. Iris sp. Erica sp.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare.soluri neutre – majoritatea solurilor. Instalarea speciilor floricole 8. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. După valoarea pH-ului. Myosotis. . etc. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. bine organizate.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. textură. pământul de frunze. . nivelat. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . Viola. capacitate de re inere a apei). Acestea se deosebesc prin pH. permeabilitate. Bellis) cu speciile anuale. mobilizarea superficială a solului. Amaryllis sp..soluri alcaline – (Anemone sp. Calluna vulgaris). de răsadni ă. desfundat.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. .durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. pământul de turbă. compostul de grădină. Hyacinthus. 8. În func ie de sol. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. pământul de ace de răşinoase. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. Asparagus sp. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. pământul de lemn. Cheiranthus cheiri). de turbă) . În general. Dianthus sp. pământul de ericacee. Galanthus) sau bienale (Primula.. pH.. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. Tradescantia sp. rădăcinile de ferigă şi nisipul. con inutul de substan e nutritive. pământul de pădure. elemente nutritive.3. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente.3..pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. se deosebesc: . ferigi).

Amaranthus). Narcissus. Viola.. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. Galanthus. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. Mathiola. Impatiens. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. Alyssum. Hyacinthus.8. Lilium sp. transplantarea apare necesară atunci când .2. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. Hemerocallis sp. La speciile perene. Paeonia). La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia.(Iris sp. 8. bulbii acestora să se înrădăcineze. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. comparativ cu înăl imea plantei. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. unde se vor dezvolta şi înflori. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. Myosotis). După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. 2 – 2. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci.). Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. Crocus. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. Begonia). dar nici să se stânjenească reciproc. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. Fuchsia. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris.3. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei.3. Sedum) distan ele pot fi mai mari. La plantare.). La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. de cca. Hosta plantaginea. Muscari.5 cm grosime.3.. Dianthus.

pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . unele nu mai înfloresc în acel an. Pentru ob inerea de tufe bogate. cu rolul de a ob ine plante viguroase. spa iul devine insuficient. . la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. . bobocitul. . . Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie. suprimarea tijelor florale vestejite. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. . Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii.combaterea dăunătorilor biotici.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane. Ciupitul se execută cu unghia.datorită înmul irii naturale ale plantelor. de perioada înfloririi.suprimarea păr ilor aeriene. această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. copilitul. obligatorii sau facultative. . transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. .tutorarea şi palisarea.ob inerea unor forme caracteristice.înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori.4. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. intrând mai devreme în vegeta ie. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. 8. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. acestea stânjenindu-se în dezvoltare. fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă. . Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. .irigarea.aplicarea îngrăşămintelor. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie.reglementarea înfloritului. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. .tunsul plantelor. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul. când plantele nu suferă deloc. În această categorie intră următoarele lucrări: . În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă.

formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire.. Pelargonium sp. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat. în acest caz întârziindu-se înfloritul. garoafe. . Se aplică la crizanteme. pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. garoafe). trandafiri. de dimensiuni mai mari (crizanteme. gura leului). bujori. ochiul boului). Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali..). urzicu ă (Coleus sp. hortensie. Petunia sp. de obicei terminată cu o floare (crizanteme. pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei.

cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală.Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. Ipomea). metal de dimensiuni şi tipuri diferite. . Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. mai ales în perioada de înflorire abundentă. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii.. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. în func ie de specia respectivă. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. trestie. Lathyrus. mase plastice. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. Tutorii pot fi din lemn. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. dalii).

Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. . făina de oase. ca regulă generală. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. ciuperci). făina şi rosătura de coarne. bogate în potasiu: sarea potasică. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. cenuşă. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. umiditatea şi mişcarea aerului. narcise. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. azotatul de amoniu. fiind indicată udarea diminea a devreme. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. riguros selec ionate. uneori superfosfat.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. lalele. etc. solarii. ob inânduse solu ii prin fermentarea. În această categorie intră: excrementele de mamifere. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. cu valen e simbiotice. intensitatea luminii. temperatura mediului înconjurător. la care se adaugă apă. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. :30. timp de două săptămâni. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. clorura de potasiu. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. a îngrăşămintelor organice solide. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. sere. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. spălarea şi răcorirea plantelor. chimice. sulfatul de potasiu. mustul de bălegar. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. microbiologice. de păsări. 1:20. bioxidului de carbon şi a altor gaze. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. solul. după trecerea perioadei de înflorire. maxim ora 10. după o prealabilă uscare şi mărun ire. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. ghiocei. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. Îngrăşămintele se aplică. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. şi seara după orele 18-20 pe răcoare.

tuberculi. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. în martie–aprilie. şi peste vară. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. periodică a diferitelor exemplare floricole. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. organele subterane (bulbi. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. bulbii sau rizomii. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. la geofitele semirustice. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. frunze. sau talaj. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). măcar odată pe an. sensibile la temperaturile scăzute. uneori chiar săptămânal. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. pentru a nu se produce vătămări plantelor. . manual sau cu ajutorul săpăligilor. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. Acest strat men ine solul umed. rizomi.sau noaptea. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des.

brânduşe. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. narcise. În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca.pentru terenuri sportive. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . aranjamente florale. 30 oC. formată în special din graminee. 45 oC. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. asfalt sau beton. având aspectul unor pajişti naturale.pentru peluze. . şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. pentru a forma un covor des. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. De exemplu. gazonul se încălzeşte mai pu in. arbuşti. clădiri. pietriş. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. iar în cazul asfaltului de cca. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. luciu de apă). cărămidă. masive de arbori) sau nevii (stânci. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. .Cap. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. datorită nuan elor de verde. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. recreative sau sanitare. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon.rustic.1. ce înfră esc abundent. lalele). realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. elemente arhitecturale. IX. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. grupuri statuare. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. în zilele cu temperatură ridicată. După destina ie. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. cu . folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative.

După înăl ime: . Viola arvensis.. Lollium perenne.2. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. rezisten a la bătătorire. Bromus inermis). iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. înfră ire slabă.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. aceasta dispare. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari.3. ci în amestec de minim 3 specii. capacitatea de refacere după tundere. umiditatea din sol. tenis – 0. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. dar speciile se comportă diferit. tufele sunt înghesuite foarte mult. Gypsophylla muralis. Campanulla sp.5 cm. Iberis semperflorens.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. rugbi – 6. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime.5 cm. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. Alyssum maritimum.5 cm. grosiere. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei.5 cm. Festuca rubra. de rezisten a la bătătorire sau tundere.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. . având aspectul unei fâne e înflorite. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. rămânând suprafe e nude de pământ. Papaver rhoeas. Agrostis tenis. . aspre. la tundere. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. Poa annua). crichet – 2. . rădăcinile sunt relativ superficiale. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. la 12–20 cm. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. lăstărire. 9. uneori 40–50 cm (Poa pratensis. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. Alopecurus pratensis. Agrostis stolonifera. Deschampsia caespitosa. Reseda lutea. Cynonurus cristatus). 9. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. Matricaria chamomilla. frunze mari.. rapiditatea de creştere. Bellis perennis. de diferite desimi. Calendula officinalis. rezisten a la temperaturi scăzute.

În diferite ări se aplică norme diferite. calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă.1. gros de cca. Dacă norma este prea scăzută. precum şi costul mai mic. .cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). 9. . Decaparea . în cazul în care solul existent este corespunzător.manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului.cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). terenul se grăpează. zgură. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. dacă există sisteme de irigat. a canalizărilor. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim.3. ci cresc lateral. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. adâncimea de semănare va fi mai mică. moloz. 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada.mecanic .2. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. dar şi executarea drenurilor. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. de specie. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului. acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. îngroparea cablurilor electrice.3.5 – 2. alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . instalând toate speciile crescute natural. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie. date de condi iile specifice ale ării respective. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). După semănarea manuală. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren). iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. a instala iilor de irigare. cu un aspect nefavorabil.9. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. De asemenea. dar şi vara. Metode şi tehnici de semănare: . se ob ine un gazon prea rar. cărămizi. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 .5 cm. amestec şi condi iile de sol. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon.

15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). fosfor şi potasiu. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. După aceste opera iuni. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). 30 x 30. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire.4. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. groase de 2-4cm.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. sau mecanic cu maşini speciale. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. care pot fi rulate. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. 9. apar muşchii şi numeroase buruieni. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. care nu sunt preten ioase. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). Se recomandă tunderea pe timp ploios. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. Dacă solul are o cantitate mare . după care se sparge şi se mărun eşte elina. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. iar gramineele se răresc.

Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. pentru compensare. . înainte de înflorirea buruienilor.de calciu. trebuie mărită cantitatea de fosfor. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha.

căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. divertisment. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. au o lă ime mai redusă (minim 1. . sau conduc spre un obiectiv principal important. de intimitate şi uneori de regres. în meandre pentru traseele sinuoase. ordine şi propor ie. elemente arhitecturale. ce este binevoită la întoarcerea din plimbare. de refugiu. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. grădinile alpine.de amuzament. . călare sau cu bicicleta. îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. şi în echilibru cu for a gravita ională. flori.pentru ceea ce este viu sau în schimbare. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. . ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. pentru obiective bine determinate. sunt de obicei largi.5 -0. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi. În func ie de natura circula iei. implică o diminuare a efortului. organismul nu depune efort.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate.mişcarea descendentă. justificate de prezen a diferitelor obstacole.pentru ceea ce este rigid.7 m lă ime. . Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. X. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori.de indispozi ie (de închistare) . influen ând sentimentul de veselie.Cap. . Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale. perspectivele. măreşte aten ia.1. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . 10. . creează impresia de avansare. de cucerire a spa iului înconjurător.20 m). obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. inestetic şi nefunc ional. curiozitate . având 0. pentru stilul geometric.mişcare ascendentă. mai sigură. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . .mişcarea orizontală.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. apare un sentiment plăcut de protec ie. importan ă şi lă ime. pentru terenurile orizontale. oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). pentru terenurile cu denivelări. fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces.de stimulare. mai stabilă.

dalaj antic. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. beton. dalaj englezesc. pavele. ceramică sau marmură. cărămidă. Căile împietruite cu pietriş de carieră. de forme diferite. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). este folosit în pădurile de recreare. Pământul. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. . Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. corelată cu ambientul. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. pietriş.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben.cele neregulate în „opus incertum”. macadam. mozaic. tip zidărie. iar cele deschise obosesc ochii). asfalt turnat sau cilindrat. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. lian i sau materiale hidrofobizate. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. pătrate. dale. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . cel pu in cu fa a superioară netedă. .

geometrică. iazuri. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). având rolul unui factor calmant în peisaj. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. prin deschideri de perspective. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. trestie. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. la o distan ă între centrele de greutate. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. dreptunghiulare. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. ale fiecărei dale. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. în locurile cu erodare puternică.pe gazon. bitumului. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. uşurin a între inerii. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. pâraie. elipsoidale. făl uită. fără frânturi.2. Când cursul apei este însorit. asemănător cu malurile opuse. Apele stătătoare (numite impropriu. pătrate. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. din beton. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. căderi de apă. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale.65 cm). jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. Malurile se vor amenaja prin terasare. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. Caltha palustris). iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. fântâni. dar poate fi ameliorată.60-0. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. . de mişcare. senza ia de răcorire şi de prospe ime. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. realizate de obicei pe stâncării. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. lacuri. dar fără a fi simetrice. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. cărămidă. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). 10. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului.

acestea dau impresia de putere. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. cu o vegeta ie specifică. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. .4.fântână cu taluz cu cascadă. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. folosite pe timp de noapte. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. în mod artificial. privit dintr-un loc potrivit. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. mărime şi culori. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. colorată diferit chiar. fiind compusă dintr-un obiect potrivit. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. bazin cu jeturi orientate spre mijloc.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros.bazin cu cupă florentină în mijloc. în mod progresiv. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. un microrelief accidentat. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). de solidaritate monumentală. de la câ iva metri pătra i la câteva sute.3. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. O perspectivă bine concepută are echilibru. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. . un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. 10. . Grădinile alpine creează. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. Grădinile alpine au suprafe e variabile. la o oarecare distan ă de clădiri. iar când sunt mici şi grupate. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. şi pot fi amenajate într-un mod special. combinată cu lumina artificială. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. fie vor fi aduse. . 10.bazin cu jeturi orientate spre periferie. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. muntos. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. Când sunt de dimensiuni mari.

în pie e sau în punctele de perspectivă. subalpin.5. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. a orchestrelor sau a fanfarelor. a domina. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . suporturi pentru plante. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. cele mari în planul din spate. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). . zăpadă.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. vase decorative. într-o formă simplă dar estetică. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. destinate adăpostirii vizitatorilor.aşezarea unui strat de pământ de elină. fiind amplasate pe esplanade. accidentat. cu turbă şi nisip. balustradele (parapetele). în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. lăsând spa ii mari între ele. arcadele şi porticurile. . hexagonală sau octogonală. deşertic. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. chioşcurile. Acestea se pot construi din lemn. bănci şi scaune (mobilier de grădină).aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare.dispunerea blocurilor de piatră. în pantă sau se va crea artificial. a men ine. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. situate în spa iile verzi. beton. . grupuri sculpturale. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. treiajele. coloanele. numite chioşcuri descoperite (naturale). la marginea apelor.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. va fi pe cât posibil frământat. construc ii uşoare. 10. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. pode e şi poduri. scările. sau cărămidă. . Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. pătrată.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. pentru ca pământul să se taseze suficient. la capătul aleilor. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. . cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . înghe . Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. pergolele. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. belvederile. teatrul verde.

alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm.5 m. din diferite materiale de construc ie. beton.5-0. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor.4-3. stâlpi verticali (piatră. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. folosite pentru decorarea unor pere i. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. piatră). metal. Treiajele sunt construc ii uşoare. oferind refugiu împotriva insola iei. a unui rond de flori. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. ce acoperă por iuni de alei sau terase. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. bronz. în lungul aleilor largi. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. cărămidă. fontă. dezvoltare pe verticală. aluminiu. lemn. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. marmură şi au un mare efect prin formă. lemn sculptat sau marmură. lemn. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. fier. pe lângă ape sau terenuri accidentate. la marginea teraselor. Materiale de construc ie folosite: piatră. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. culoarea lor. mărime. Se recomandă ca optimă. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. pe orizontală. teraselor.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale.45 m. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. atât la soare cât şi la umbră. înăl imea 0. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. cărămidă. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. de obicei cu înflorire abundentă. Forma.4-0. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. beton armat. mărginirea unor perspective. . Acestea se confec ionează din piatră. mozaic.7m şi înăl ime 2-2. lă ime 0. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. compartimentarea unui spa iu verde. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. cărămidă. Pot fi cu sau fără spătar. grup sculptural. fiind amplasate la capătul aleilor. formate din panouri cu zăbrele. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor.5 m.0 m. ce prezintă ca elemente de sus inere.

Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. . în lungul scărilor. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. ciment. beton.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. aleilor. zidurilor. decorat cu plante de mozaic. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. piatră.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful