UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

.2. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. în Evul Mediu. . au preluat şi amplificat tipul elen de grădină.H. chiparoşi.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. smochini. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). vasele şi statuile. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. la interior cu bazine străjuite de statui.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. fie o fântână cu un joc de apă. zambile.2. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse.grădina cu pomi fructiferi. pini. Erau prezente şi pu uri rotunde. Grădinile vilelor mai mici.arbuştii şi plantele ornamentale. Schema modelului grădinii medievale. Exemple: Villa lui Cicero. Villa Sallustius. de regulă. platani. formă pătrată. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. peste care s-au grefat elementele orientale. lauri. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. Totuşi.1. busuioc. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. urbane.2.XIV d. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. crini. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. cu coloane de piatră colorată şi marmură. duzi. De asemenea erau cultiva i trandafiri. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. specii floristice. 2. tisă. În capitala imperiului. ca urmare a cruciadelor. mimoze).2. fiind înconjurate de un zid de marmură. nordul Africii şi Asia Mică. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. Constantinopol. rozmarinul şi mirtul. ce cuprindea Europa Sud-estică. plante medicinale şi aromatice. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin.. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. Acestea aveau. trandafiri.V. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. Villa Lucullus. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . Villa Mecena. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. Erau prezente pergolele şi coloanele. tei. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. 2. a înregistrat un regres. . Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. lotus sau diverse flori.) 2. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. buxus. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. horticultura a făcut progrese.

d. magnolii. apoi au căpătat un specific propriu.2. monotonă. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. Grădinile fie erau interioare.). legate prin mici canale de teracotă sau marmură. mirtul.grădina de legume şi plante medicinale. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. menajerie. bazine. vi a-de-vie sau trandafiri urcători.grădina de flori. 2. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. Locuin ele mici aveau o singură grădină. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). citricele. înconjurate de ziduri. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă.4. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. cu func ie exclusiv ornamentală. situate în cur ile clădirilor. Speciile folosite: chiparoşi. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. eucalipt. XIII-XIV. 2. pere ii de fundal.. predominant persană. . fie erau situate în afara palatelor. palmieri. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. o suită de grădini. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. fiind plane şi înconjurate de ziduri. pini. galerii acoperite de plante că ărătoare. Speciile folosite erau: chiparoşii. prin întretăierea a două canale cu apă. Arta topiară era folosită în exces. fie sub formă de fântâni arteziene. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. leandri. magnoliile. de formă regulată iar cele mai mari. Apa era folosită fie în bazine şi canale. al VII-lea d. adesea aranjate liber. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. fie aveau straturi de formă pătrată. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns.H.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. acolo unde spa iul permitea. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. caracterizată de prezen a careurilor egale. compartimentare realizată. din timpul domina iei arabe. acestea fiind interzise în religia mahomedană. pavilioane pentru petreceri. buxusul. mărginite de rânduri de plante tunse.H. Nu existau sculpturi. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii.2. . arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. Compozi ia era geometrică. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri.

În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. budismul. situat pe malul unui lac. suprafe ele foarte întinse. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. lacurile şi râurile. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. Terasele erau trasate liber. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. pinii – fermitatea şi for a caracterului. de groază. II-I î. şi reflectă puternicul cult al naturii. VIII-IX d. por i. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. având caracter natural. modificat sau aparent natural. neregulat. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. fiind natural. servind ca loc pentru plimbare. Relieful era foarte variat.H. terase.3. este mărimea acestora. Picturile. plante şi animale. cascade naturale) sau în bazine artificiale. (dinastia Tang). cheiuri. Elementele primordiale erau mun ii. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. au fost create parcuri naturale. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. în care vegeta ia era dispusă natural. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice.H. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. IV-V d.2. o dată cu dezvoltarea noii religii. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. bazine. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. sec. ziduri. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”.) şi cuprindeau mun i. ce erau descoperite brusc la un moment dat. cu caracteristici proprii. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. piersicii ornamentali – Paradisul. cu aspect natural. arterele pământului. stânci.H. grote. pentru dobândirea perfec iunii morale. de veselie. bambuşii – prietenia necondi ionată. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. în armonie cu peisajele naturale. cascade.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. indiferent de perioada istorică. . iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec.H.3. iar apele. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine.. firesc. în strânsă legătură cu religia. chioşcuri. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. pe vârful unei coline sau în pădure. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. de basm. poduri şi pode e. al XVII-lea d. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. galerii. Filozofiile religioase din China. fiind create mai ales în sec. odihnă. fiind excluse liniile drepte. ape. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii.

al VIII-lea d. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. lac cu insule. ferigi. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. podurile. din dorin a de a aduce natura în locuin e. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. coline. azalee. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii.3. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. pavilioane pentru ceai. Astfel în Japonia. în decursul timpului. . erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . Persia. fiind folosite toate elementele din natură.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. por i. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. plus diferite lampadare. stânci col uroase. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. ienuperi. fântâni şi foarte multă vegeta ie. devenind o artă na ională.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. orientat pe direc ia N-S. pasul japonez. nisip. cu balustrade ornamentate. sau din Europa medievală şi renascentistă. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. pietre rotunjite. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. miniaturală: cursul de apă.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. sau de pe verandă.Deşi. 2. erau prezente pretutindeni. Spa iile verzi. un râu sau pârâu. mai mari sau mai mici. În sec. şi în Kyoto. camelii. . bambus. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. arbori şi arbuşti. diverse plante cu sau fără flori. Grădinile imperiale. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i.). lanterne din piatră. sec. fiind ulterior personalizată. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. arborele de ceai. pietriş.vegeta ia este perfect integrată peisajului. cu aspect cât mai natural (pasul japonez).H. cu simboluri filozofice caracteristice. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. al VIII-lea d.H. stâncile. Islam). fiind o componentă a acesteia. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. . aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. muşchi. grădină aridă. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. grădină de muşchi. pârâu cu cascadă.capitala ării. destinate contemplării din interiorul clădirii.

fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. bambus.4.arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire. XV-XVI d. .folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă. al XVII-lea d.sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. vase ornamentale.. de unde a iradiat apoi în restul Europei. bazine neregulate. arhitectură. buxus. . înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte. Din sec. ştiin ă. a canalelor.apa era folosită sub formă naturală. . Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec. .Villa Lante din Bagnasia (5 terase). ienuperi. ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. pe terase succesive. . dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. ci pietre late.) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene.4. garduri vii şi borduri tunse.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. cascade.Villa d’Este la Tivoli (8 terase). . În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul. . precum: . parapete ornamentale.1.nu erau folosite alei. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament.în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . camelii. magnolia. cascadelor. lauri şi portocali.H. . literatură. lămâi.H. tisă. azalee. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). mirt. răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante. . Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice. arborele de ceai. . ziduri înverzite. . prin reluarea idealurilor antichită ii clasice. arbuşti modela i în volume geometrice.prezen a sculpturilor. Specii folosite erau: pini. . cireşii.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare. în special pentru grădinile vilelor suburbane. 2.Villa Medici în Roma (2 terase). chiparoşi. ca influen ă occidentală.Grădina palatului Farnese din Caprarola. . 2.apa aduce mişcare. glicina. stejari meridionali. ornamentate şi legate prin scări şi rampe.utilizarea vegeta iei tunse. . . .sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei.erau folosite zidurile masive de sprijin. încep să apară primele grădini publice. Această orientare a apărut la început în Italia. din toate domeniile: artă.simetria fa ă de o axă a compozi iei. lespezi sub forma pasului japonez. .

În secolul al XVII–lea d. . Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. În prima jumătate a sec. Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. dar dispare schematismul rigid. pictor şi arhitect) favorit al .H. traseele rectilinii. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală. fântâni.. Astfel. 2.H. În unele situa ii canalele s-au păstrat.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor.grădina Garzoni – Collodi.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau. ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. rezultând spa ii mult lărgite. al XVII-lea crea iile importante au fost: . Abia după jumătatea sec.2.grădinile de la castelele Tuilleries. Principiile esen iale s-au men inut. Au apărut grotele artificiale.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). cu numeroase statui. S-au mărit dimensiunile grădinilor. cu partere decorate cu flori. în arhitectură. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. .grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval . . . Exemple din sec al XVI-lea: . care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel).arhitect peisagist Du Cerceau. Existau canale şi lacuri imense.grădina Luxembourg din Paris. Au fost realizate decoruri bogate. .arhitect peisagist Delorne. Exemple:. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. roci şi apă în mişcare). compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. curbe. Fontainbleau. având şi func ie decorativă şi func ie utilitară. În perioada Barocului. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. sub aspectul echilibrului şi simetriei.grădinile Gamberaia – Floren a. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi. . bazine. apare stilul baroc. vase. al XVI–lea. . tinzându-se către transformarea în parcuri. Saint-German.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux .4. fiind îmbinate cu linii ample. la care grădinile erau în incintă. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. la castelele Amboise. al XVII-lea. Terenul era modelat în terase mari.

rampe. mari partere şi întinse oglinzi de apă. La început s-a renun at la tunderea arborilor. ca şi în restul Europei. constituind totodată şi perspectiva principală. Saint Germain-en Laye.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor.aleile sunt rectilinii. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. fiind situat pe terenul dominant.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. cu principii compozi ionale proprii. pe spa ii foarte largi.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi. . . alături de diferite fântâni. . dispuse în re ea geometrică riguros trasată. în Anglia dominau grădinile medievale. dominantă. conuri. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. . treiaje.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. Dar.Ludovic al XIV-lea. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu.„regelui Soare”. 2. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori.sunt prezente. al XVIII-lea. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. . balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. Fontainbleau. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. . toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului.palatul constituie capul compozi iei. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. Ulterior. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. cuburi).sunt folosite. se păstrează axa . scări. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: .terenul este modelat în terase largi. Chantilly.4. Versailles. . . arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. . s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. . racordate cu ziduri de sprijin. vase în stil baroc. SaintCloud. mai ales pe axa principală.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. sub influen a literaturii. bazine cu grupuri sculpturale. borduri sau broderii de buxus tuns. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez.3. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. închise între ziduri. statui sau vase. Dispar parterele. bazine. . acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). rocării. . compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. în Anglia începând cu sec. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. bazine şi canale. Sceaux.compozi ia era tratată arhitectural.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. piramide.

Saint-James Park . James Parc. enun ate de Repton. . al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor.Nymphenburg (München) – model francez.parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic. În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville. iar fra ii Bühler au amenajat parcul . .Germania: .Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth. .Tête d’or’’ (Lyon). fiind sus inătorul noului curent numit . . Kensington Gardens – situate în centrul oraşului. 2.centrală dominantă..4. sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool). .grădinile de la Whitehall – model italian.parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian. fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea). Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea. amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular. . . . Ermenonville.. realizate sub influen a romantismului. al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice. amenajate în stil peisager: St.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez.Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez. .Kent (pictor şi arhitect) . reziden ial şi a intrat în cel urban. La periferie erau: Regent’s Park. dar se introduc poteci şerpuitoare. .gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti. Green Park.Hampton Court – model italian.Anglia: . Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton. . plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză.Grădinile Greenwich – model francez.grădinile Kensington şi parcul Stowe. . Hyde Park. Realizări importante: . . . Victoria Park şi Battersea Park. Malmaison.4.Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană.Parcul Chatsworth – stil clasic. La sfârşitul secolului al XIX-lea. . În secolul al XIX-lea. „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles).Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere. Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec.Austria: .Charlottenburg (Berlin) . parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman).model francez.Rusia: . Londra de inea 600 ha de spa ii verzi.model francez. formând un lan verde de peste 4 Km. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi. fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg. Toate crea iile din această perioadă (sec. apoi francez. cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber.

.360 ha.parcul Nympheuburg (München). Prospect Park (peisagist Olmsted). roini a.Italia: . 2.Parcul Public Friederichsham (Berlin). mesteacănul.1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori.păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). liliacul.model italian.A.parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) . lăcrămioare.sec. Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: . În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk.Spania: . . . . pomicole.. . . multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager. Petersburg – 600 ha. .Philadelphia – Fairmount Park. . grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia. . nobililor sau a meşteşugarilor înstări i. În S. plopul alb. al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte. la Iaşi – grădina Palatului domnesc.Chicago – South Park. Ca exemple pot fi amintite: .Grădina Botanică . molidul.Parcul Maxim-Gorki – 224 ha. marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi.Boston – Park System. Ca date istorice mai importante pot fi amintite: . în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene. .parcul Wilhelmshöhe (Kassel). bradul. . pe lângă locuin ele boierilor. În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic. crini. Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor. forestiere: bujori. . cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri. al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc. .grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam). respectiv după principiile grădinilor engleze. lângă St.Villa Carraresi (Roma). . garoafe şi iasomie.Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt).5.Villa Melzi (Bellagio).Parcul Sokolniki – 463 ha.sec. narcisele. .Villa Carlotta (Caddenabio).grădinile La Cranja (lângă Segovia) . Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole. În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: . . cimbrul. arskoe Selo = vechea denumire).New York – Central Park .Grădina engleză (München). În Germania. .model francez. Parcul Puşkin (parc englez.U. stejarul. Ca exemple pot fi amintite: .

. . . dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism. .Iaşi – Parcul Expozi iei.Bucureştiul avea cca. al familiei Bauffy. . .la Sibiu – 1857. În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: . .Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun).în Bucureşti în 1833-1840. Borza. dar care în mare parte erau neorganizate. . Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager.Pădurile parc Băneasa şi Snagov. al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc). poduri. . Hörer). promenada de pe Dealul Copou. Parcurile de la Avrig. Parcul Rozelor. azi Parcul Romanescu. al XVIII-lea . .la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”. . În alte oraşe: .Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului.. . cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă. Alpinetul. .parcul Carol I. lângă castelul familiei Haller. odată cu dezvoltarea oraşelor.la sfârşitul sec. lângă castelul familiei Teleky. Pădurea Verde. ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia).Buzău – Parcul Crângul. al XIX –lea. . . se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului).1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha. fiind numit oraş-grădină.1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei. . (fost Libertă ii) realizat de E.parcul de la Albeşti –Braşov.1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni. a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi. ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898). (Carl Friederich.sec. al baronului Bruckental. . 70 ha.actual Parcul Tineretului.parcul de la Gorneşti –Mureş .parcul de la Bon ida –Cluj.1838 – parc promenadă . .la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural.la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria .la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu. chioşcuri pentru orchestre. ..Grădina Ioanid. iarna lacul fiind folosit ca patinoar). .1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos. .la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca. . Hayer.. În sec.la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852). 80% din suprafa a sa ocupată de grădini. . amenajat tot de Redont – Bd. .Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul. . . Redont. Dacia. iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central. stilul brâncovenesc.parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” .1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi. .Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş.Timişoara – Parcul Tiselor.Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al.la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă.

Ploieşti. ClujNapoca. .s-a reamenajat Parcul Libertă ii. Sibiu. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre. Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. .reamenajarea Parcului Herăstrău. Oradea. Iaşi. Gala i. Balta Albă.Parcul Sportiv .s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. Constan a. . Piteşti. Parcul Libertă ii. .s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). Pantelimon. Crângaşi.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . Parcul Tei. Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. Colentina. . Craiova.s-a înfiin at Parcul Expozi iei. Drumul Taberei. Parcul Tineretului. . corespunzătoare multitudinii de sta iuni. parcuri în Titan.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional).

Profesorul I. d) f. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. de protec ie climatică (viteza vântului.2.Cap. Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. . antipoluantă (f. . . hidrologică. c) f. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică.f. ştiin ifică. de impact peisager). fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie.f. de pe terenuri degradate). fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. intensitatea radia iei solare).1. e) f. sanitară). În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. în general de toate tipurile de spa ii verzi. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. regăsindu-se mai mult sau mai pu in. . la diferite categorii de spa ii verzi. recreativă. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. f) f. această func ie are un caracter puternic diminuat. fiind ob inute diferite categorii de produse: . recreativ sau sanitar. respectiv cu: .fructe din livezi. 3. respectiv: de produc ie. 3. decorativă (estetică.f. Func ia hidrologică este asigurată. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. de protec ie a solului.lemn din diferite tipuri de pădure. antierozională. umiditatea şi temperatura aerului. . sanitară şi estetică. grădini. hidrologică.flori din culturile floricole.

ameliorarea umidită ii aerului. a perdelelor de protec ie. Pe lângă aportul de substan e nutritive. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. Vegeta ia lemnoasă.micşorarea vitezei vântului.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. Sub aspectul proceselor pedogenetice. Func ia de protec ie a solului. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. prin descompunerea de către microorganisme. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . trotuare. De exemplu. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. . Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. ). . . vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. fie la suprafa a solului (litieră). sau în apropierea acestora. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. pietriş. prezintă o stabilitate mecanică. fâşiilor plantate în lungul străzilor. . Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. ce constituie o armătură biologică a solului. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. asfalt sau beton. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. prin procesele de evapo-transpira ie. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. Acestea. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. Prin sistemul de înrădăcinare. mult sporită. şi a speciilor drajonate. prin albedoul specific. moderează temperaturile excesive. substratul ce constituie suportul vegeta iei. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. fie în sol (rădăcini moarte). spa iile verzi prin stratul arborescent. prin microclimatul pe care-l realizează. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. etc. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. în care procesele de eroziune sunt vizibile. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. fizică şi chimică. cărămidă. străzi. astfel.

unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. ce nu deranjează ochi. . 3. betonul.reducerea poluării chimice a atmosferei. structură pe verticală. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. 5m3. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. . Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. consisten ă. gresia. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. a pulberilor fine sau a fumului. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. sau cu frunziş sempervirescent. marmura. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. în special în timpul verii. . Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor.reducerea poluării fizice a atmosferei. În mediul urban.reducerea poluării fonice.3. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. atmosfera devine calmă. Perdelele de protec ie. o elul. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare.lipsite de vegeta ie. vârsta arboretului. De exemplu. sub diferite aspecte: . în zonele plantate. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. etc. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. iar la 120-200 m în interior. viteza vântului scade cu 30-60%. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. astfel. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. elagaj şi anotimp.

sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. inversiuni termice. de prelucrare a petrolului. întreprinderile industriale. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. echien/plurien. transportul auto. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). acoperită cu gazon. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. În oraşe. etc. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. căderea frunzelor. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. metalurgică. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. de prelucrare a produselor minerale. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. ionizarea aerului). în teren liber. prin senza ia de linişte. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. arbori+arbuşti+specii de gazon). fără obstacole cu efect antifonic. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. . planta iile rare dintre construc ii. De exemplu. efect maxim în sezonul de vegeta ie. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. 35 t/ha. având un efect nesesizabil. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. umiditate. planta iile stradale. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. necroze. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. intersec iilor aglomerate. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. industria chimică. iar a teiului pucios cca. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). a arterelor principale). Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. 68 t de particule solide şi praf. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. perimetrale. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. şantierele. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. 30 t/ha. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. respectiv de mărimea frunzelor. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. pinului silvestru cca. radia ie solară. ce are lă imea de 200-250m. aerian. sau diferite activită i curente ale popula iei. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). 42 t/ha. durata de via ă a frunzelor etc. părozitatea acestora. cea ă. în cazul molidului cca. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic.

în general. sau efectul automatismelor zilnice. turismului. îmbrăcăminte. radio. camping. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. Factorii care influen ează recrearea sunt: .Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv.. intelectuale sau psihice. .dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. sportului. cules de flori. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber.activită i pe loc. ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. cele mai multe destina ii. divertismentului. în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. . . CFR. Sarcinile de bază ale recreării sunt: . de . timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. cumpărăturilor pentru hrană. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. picnic.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici.timpul liber (dedicat recreării).evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit.Mijloacele de comunicare mass-media (presă. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. al solicitării fizice.divertismentul sau amuzamentul. la care este supus omul în via a cotidiană. spa iile verzi urbane sau extraurbane. respectiv timpul alocat servirii mesei. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. pensia. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. . datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. . prin care se înlătură plictiseala. Fazele activită ii de recreare: .Nivelul de trai.deplasarea. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. presupune bucuria întocmirii programului. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură.3. între inerii personale. . serviciului. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. televiziune.destinderea sau relaxarea. fiind un element compensator al condi iilor de lucru. care poate fi: .4. . . vacan ele. . . având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare.Timpul. obiective turistice. telefonie.timp de existen ă. în sferele culturii. fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian.pregătirea. .Mobilitatea. etc. aeriană sau navală. odihnei prin somn. practicarea diferitelor sporturi. călătorii. artei. după bunul lui plac: plimbări. internet). sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. respectiv concediile.

apicultura. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. prin care are loc refacerea fizică a organismului. etc.amintirea. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. decât în dauna operei”. alpinism. încât nimic să nu poată fi adăugat. floricolă sau erbacee. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. presupune comportamente diferite. nevoia de a face mişcare. arbustivă. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. 3. indiferent de subiectul în care apare. obiective culturale. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. etc.întoarcerea. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. vânătoare. istorice. de diferite excese. gazon sau oglinzi de apă. sau la sfârşitul săptămânii. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. Func ia decorativă (estetică. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. etc. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. J. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. . . de regulă la sfârşitul săptămânii. sau în zilele libere. Plimbările sunt realizate fie zilnic. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. parcurile. diseminat sau modificat. pescuit. În sens larg. repausul şi somnul. în spa iile verzi extraurbane. . economice. în sta iuni climaterice cu specific. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare).O. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. Turismul are caracter recreativ. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. de conducerea autovehiculului. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. canotaj. sau diferite activită i precum grădinăritul. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor.5. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. diferite de mediul său. realizată pentru plăcerea proprie a individului. Aceste activită i pot fi active sau pasive. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. Odihna propriu-zisă. după o perioadă de activitate intensă. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire.ciuperci sau de fructe de pădure. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă.

Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. cu efect de parazăpezi). vâjâitul vântului prin coroana arborilor. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. bariere împotriva vântului. .încadrarea cursurilor de apă. admira ie necondi ionată. . a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. încântare. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. cascade. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. şi care exercită o atrac ie spontană. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. Astfel. variază pe parcursul unui an.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. 3. fructe. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. diferind în func ie de fenofază. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. ciripitul păsărelelor.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. bazine. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. etc. puternic erodate sau a grohotişurilor. . . murmurul apei. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. textura coroanei. .6. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. flori.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. .

Cap. treaptă. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. pe o concep ie dominantă. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. se ine seama de anumite principii şi legi. un monument). suprafe elor şi formelor planului. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). ob inându-se în final unitatea în diversitate. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. planta ii. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. Frumuse ea este un element func ional. Fiecare component. care conduc în final la realizarea frumosului. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). Toate elementele unui spa iu verde (alei. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. armonie şi propor ionalitate. Frumuse ea este realizată prin ordine. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. centrul compozi iei reprezentat . sociale şi economice ale unei perioade date. într-un întreg. intrarea principală. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. peluze. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. viu sau inert.

Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. Ritmul poate fi: static. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. integritatea şi calitatea acestuia. evitându-se astfel monotonia. a aceloraşi elemente (specii. stradă. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. Asimetria pune omul în armonie cu natura. simplu. lă ime) sau alte caractere vizibile. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. şi o dată percepută regula ritmului. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. bănci. omul va anticipa următorul obiect sau interval. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. de culoare. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. calitate care uneori poate avea o latură negativă. dinamic. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. deoarece un plan perceput deodată. ordinii. grupuri. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. magnificului. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). bulevard. Simetria poate fi absolută şi liberă. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. admi ând totodată diversitatea acestuia. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. vase decorative. a repetării şi a consecven ei. este static şi odată văzut. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. potecă. al for ei sau al monumentalită ii. creând senza ia de dezamăgire.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. compus. de formă. liniar. respectiv realizarea echilibrului. combinat. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. clădire). interesul scade. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. se găsesc mase similare şi egale. în întregime.

armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. În proiectarea spa iilor verzi. se pot deosebi: . Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. . în acest car fiind vorba de armonia contrastului. În func ie de culorile care se asociază sau se combină. pasive. formelor dar mai ales a culorilor. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. complementare) unificate printr-o culoare neutrală. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii).descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. forme sau spa ii. etc. Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor.compozi ii doar între culorile calde sau active. . principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . dar care au volume şi formă asemănătoare). direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. exprimând de fapt unitatea în varietate.compozi ii între culorile complementare. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate).combina ii între culori diferite (active. florale. arhitecturale. de un individ. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). într-un aliniament. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. chiar dacă specia diferă (de exemplu. . Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. caz în care se aplică armonia legăturii.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. care au o anumită continuitate. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte).

pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. 270. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. . La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. participan ii la diferite evenimente de amploare etc. 180. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. iar pentru o alee de 250 m.). alterarea formei naturale (implică transformări par iale. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. . plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). lă imea optimă este de 8 m. 13.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. mese.I. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. 89 etc. 55. al XIII-lea. etc. . astfel pentru o alee de 300 m. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. Fibonacci. ce are laturile în raport de 1:1.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. distrugerea formei naturale (implică transformări totale). Astfel. publicul dintr-un parc. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. sub un unghi de cca. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. C. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). 21. 8. matematician italian din sec. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul.îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. 5. sub un unghi de cca.).618 (aproximativ 3:5). ordine şi armonie. lă imea optimă este de 5 m. 34. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. alee pietonală. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. iar la o distan ă mai . apoi 3. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului.

presupunând unirea trecutului cu prezentul. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde.mare de această valoare. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. fără a se exagera prin risipă. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. .

). civiliza ii. epoci. radia ia solară. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. caracteristice Renaşterii şi Barocului. iar în cadrul stilului peisager sau liber.2. pâraie. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. aspect preluat şi de romani. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. vase sau fântâni arteziene. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. arhitectural. văile râurilor.1. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. apă. V. caracteristice diferitelor epoci istorice. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. Acest stil prezintă mai multe variante.1. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. fiind ornate cu statui. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. Stilurile spa iilor verzi 5. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte.1. râuri. Grădinile în stil maur. La romani grădinile. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. întotdeauna de formă dreptunghiulară. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan).Cap. francez sau regulat) a stat. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). dar şi elemente minore precum microrelieful. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. precipita iile) sau for ele majore (vânt. etc. . legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. activită i. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. câmpii.1. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). eroziunea). aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. În ultima perioadă (sec. În amenajarea spa iilor verzi. bazine. în general. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. 5. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. de mai târziu. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. vegeta ia. erau prelungiri ale încăperilor.

Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. statui sau vase sculptate. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. cu denivelări mici. cascade sau bazine. fiind subordonate toate elementului principal. fiind nivelat şi modelat în terase largi. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. situat în pozi ie dominantă. respectiv axa principală. unele păstrându-se şi în prezent.1. sau de perdele de arbori. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. Aceasta. rampe. numit şi capul de compozi ie. balustrade. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. scări. bogat ornamentate. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. Apa aduce prospe ime.2. aplicat până în prezent. pe linii drepte şi curbe.1. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. canale sau oglinzi de apă. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. precum şi oglinzi de apă. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. taluzuri. fie de a le limita pe altele. 5. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. Elementul principal. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. ce constituie perspectiva principală. cu numeroase ziduri de sprijin. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. regulate. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată.

În această situa ie. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. fie sub influen a pictorilor peisagişti. în formă de tablă de şah. în Anglia. mai ales a celor de gazon. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. având cel mai adesea relief variat. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. 5.1.1. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice.1. compozi ia fiind liberă. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. . în ansamblu. fiind obositoare ochiului. sub influen a stilului rococo din arhitectură. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. 5. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii.2. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i.3. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. Stilul peisager Stilul peisager (liber. conducând spre diverse amenajări. fie sub influen a literaturii noi. cu precădere în Olanda. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. fiind dispuse în re ea geometrică. care dau varietate şi fantezie compozi iei.3. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural.2. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. natural. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. Principiile de structură ale stilului peisager Formele.de apă. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. 5. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. Aleile sunt rectilinii. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă. Toate acestea au fost duse la extrem.1.

Natura este conducătorul arhitectului peisagist. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. chiar exotice. cu înflorire bogată. de grote sau chiar cascade. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. Simetria şi echivalen a sunt excluse. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. lumini şi umbre. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. neregulat. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. ce urmăreşte formele de relief. fie naturale. sub formă de mase. peluze. masele vor avea conturul neregulat. curb sau sinuos. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. frumoasă şi îndelungată. roci sau stânci. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. prin aducerea de pietre. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. în diferite zone ale grădinii. pajişti şi diferite grupaje floricole. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. . iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. Aleile au un traseu liber. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. volume. cu aspect natural. În jurul clădirii principale. Apele. se vor folosi specii de talie mică. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. covoare sau dispersate solitar. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. fie create. specii lemnoase decorative. în pete neregulate sau eliptice. Rocile. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. atunci când aceasta există. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. intervenindu-se totuşi în detaliu. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. cu contur regulat. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. care în mod natural sunt dispersate. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. vor fi folosite pâlcurile. toate elementele. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. sinuos chiar. urmând caracteristicile terenului. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite.2. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. De asemenea.3. 5. Genul de bucurie Genul de bucurie. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac.5.2.2. forme. având ca fundal imagine unor mun i înal i.4.5. cascadele. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. volume. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. unei mări sau ocean). de veselie sau de entuziasm. cu flori având culori calde. atât sub aspect psihic cât şi fizic. . dispuse într-un masiv păduros. de stâncile. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. umbră şi lumină. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. de luminişurile retrase. 5. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. culori. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. largi. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului.

Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc.2.1. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. limitarea perimetrului construibil. dispuse într-o re ea continuă. 6. grădinile sau scuarurile. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. energie termică. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. cât şi legătura dintre acestea. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. sta ii de distribu ie a apei. sunt judicios repartizate. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. . etc. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. gazului metan. recrearea şi odihna popula iei. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. în strânsă corelare cu structura urbanistică. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. zona industrială. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. dimensionate. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. zona politico-administrativă. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. Ca regulă generală. re ele stradale. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. 6. atât urbane cât şi periurbane. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane.).Cap. ce asigură protec ia multiplă a mediului. energiei electrice. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială.

grădini botanice. . asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. grădinile locuin elor individuale. grădinile botanice şi cele zoologice. 6. grădini sau scuaruri). în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. amplasare. 1. concentrică. planta ii de protec ie (a localită ilor.cu acces limitat. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. zonele de agrement (păduri de recreare. transversală sau longitudinal-transversală. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. grădini şi scuaruri publice. pepiniere. păduri de recreare. de regulă. fac legătura şi cu centura verde a oraşului. dotări şi func ii. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. grădini zoologice. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. fiind diferite ca mărime. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”.Această re ea poate avea o dispozi ie radială. a apei. 2. păduri parc. planta iile din cimitire. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). lungi de sute de metri. de folosin ă generală. care traversează localitatea şi care. grădini botanice. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. şi în care intră: parcuri. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. . constituită din spa ii verzi periurbane. După accesibilitatea popula iei largi: . între care legătura se realizează prin planta ii stradale. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. . ştranduri). planta ii antierozionale.cu acces strict. planta ii de pe lângă unele dotări publice. acoperişurile verzi. a sta iunilor balneo-climaterice).periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. parcurile şi bazele sportive. scuaruri. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. ce sunt administrate de primării. . fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. planta ii antiincendiare. numite şi spa ii verzi publice. longitudinală. a spitalelor. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. După pozi ie se deosebesc: . a solului. grădini publice.3. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. întreprinderilor. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. în func ie de sistemul stradal al localită ii.cu acces nelimitat.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. radial-concentrică. pepiniere.

terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. cu rol decorativ: scuarurile decorative. păduri de agrement. parcurile sportive. 6. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă.3-3 ha.permanente. 400 m. După modul de amplasare. culturale sau de învă ământ. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. parcuri dendrologice. După func ii: .în interiorul cartierelor de locuit. rozarii.temporare sau provizorii. parcuri expozi ionale. alpinarii. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. destinate construirii unor cartiere de locuit. . 6-8 minute. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. . situate de regulă în cartierele de locuin e. frecventează simultan acel scuar. După destina ie.3 ha. planta iile de consolidare antierozională.4.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. Raza de deservire a unui scuar este de cca. având în componen a lor doar arbuşti.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. planta ii cu efect de parazăpezi. . Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. După durată. .spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. scuarurile pot fi situate: . caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite.3. în cca. .scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. fiind destinată odihnei de scurtă durată. configura ia terenului şi construc iile din jur. destina ie. păduri parc. spa iile verzi pentru copii şi tineret. gazon.spa ii verzi de înfrumuse are. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. caz în care acestea sunt uşor accesibile.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. pepinierele. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. scuarurile pot fi: . Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. . nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. . situată în intravilan. grădini şi parcuri publice. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. parcuri şi grădini zoologice. asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. perdelele de protec ie. ce se înfiin ează pe terenuri virane. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. spa iile verzi din cimitire. edificii culturale. scuarurile por fi: .

Dispozi ia aleilor. respectiv arbori şi arbuşti. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător.. statui. peluze de iarbă. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. spre periferia scuarului. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. bănci. . în lungul aleilor. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. zone umbrite dar şi zone însorite. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. datorită inexisten ei căilor de acces. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase.5 km. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. de învă ământ. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. alei. Intrările vor fi reduse ca număr. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. frecventează grădina în acelaşi timp. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. respectiv o intrare la cca. boschete. de mers lejer. Dată fiind această distan ă de deservire. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. 15-25 minute. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. De exemplu. 3-4 ha.5. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. Spre deosebire de scuar. aranjamente şi decora iuni florale. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. respectiv: sectorul pentru copii. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. 6. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. în cadrul oraşelor mari. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). situate în jurul unor institu ii publice. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. . în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. scări (în cazul terenului accidentat). a obiectivelor culturale. de pe o rază de 1-1.

precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. locuri pentru jocuri statice. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. cofetărie. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. bazine sau chiar un mic lac. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. . şi de capacitatea proiectată a parcului. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. expozi ii. WC public). considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite.000 de locuitori trebuie să existe un parc. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. cafenea. diferite dotări (cişmele. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). şi de densitatea popula iei. datorită suprafe ei pe care o reclamă. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. ce depăşesc 20 ha. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. de re eaua stradală limitrofă. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. respectiv sta ionare).Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. sporturi. 6. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. restaurant). Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. manifestări artistice). adăpost de ploaie. Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. într-un cadru peisagistic deosebit. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. În foarte multe cazuri. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic.6. de lungimi şi dificultă i diferite. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). bănci. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora.8. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. Astfel. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. recreativ şi decorativ. ale unui cvartal sau ale unui cartier. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. alei pietonale. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu.1. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. ocupând suprafe e importante. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. . Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. suprafe e îngazonate. 6. structură şi folosin ă diferite. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. orientarea şi înăl imea clădirilor. partere cu flori.8. punct de distribu ie a energiei electrice. 6. tomberoane). arii de joacă pentru copii. pentru diminuarea zgomotului. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. parcări.8. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. 6. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. Speciile vor fi alese şi amplasate. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. şi străzi şi bulevarde deschise. şi alte multe specii pentru varietate. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. Au scop sanitar. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. a noxelor sau a altor factori de inconfort. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor.liber este de 3. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. în func ie de pozi ia.2. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală.

cititul. lămpi pitic. o cascadă miniaturală. În func ie de mărimea spa iului disponibil. activită i de grădinărit. Grădinile interioare. arbuşti tunşi. institu ii. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc.) acestea pot fi: grădina de fa adă. stânci şi pietre. trandafirii. sediu de firmă etc. minigrădină de zarzavaturi. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. arbustive sau lemnoase. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. sedii de firme. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . servitul mesei. magazie de unelte. bazin cu peşti decorativi. grădina este structurată şi amenajată. În cazul vegeta iei. precum şi diferite specii cu port pendent. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. cu o compozi ie relativ simplă. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. arbori. Astfel. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. sau specii de răşinoase. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. padoc şi cuşcă pentru câine. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. pergolelor. un mic bazin cu aspect natural. mobilier de grădină. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. fie după propriile idei. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). suprafe e îngazonate. arbuşti şi liane. chioşc de grădină. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. chioşcurilor şi treiajelor. Grădina de fa adă. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. uşor de între inut. fie prin realizarea unui gard viu înalt. de gusturile proprietarului. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. În cazul unor locuin e. precum gazonul. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. aranjamente florale. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. gazonul. diferite jocuri. piscină. miniseră. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. spitale. joasă sau fără împrejmuire. minilivadă. dar şi a unor hoteluri. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. a unor grupuri de specii sempervirescente. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. În func ie de mărimea acesteia. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. barbeque.

format din fibre minerale. fam. instala ii electrice. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. sau numeroase alte specii floricole. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. astfel. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. cu pietriş (de tip sort). cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. Brassicaceae sau Campanulaceae). respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. În func ie de caracteristicile lor. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. se recomandă acoperirea acestuia. . Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. Poaceae).9. forme sau provenien e. nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. printre spa iile rămase libere între plante. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. în vederea efectuării eventualelor repara ii. Crassulaceae. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. Peste acesta se aşterne stratul fertil. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. durabilă şi de bună calitate. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. poate contribui la estetica compozi iei alese. 6. Urmează un strat de separa ie. de regulă. alături de plante cu flori şi alei. pentru speciile de plante vivace. fiind de maxim 10-15%. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. cu strat fertil mai gros. unele specii din fam. Saxifragaceae. de la bun început. specii de gazon (fam. canalizări). existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. cu arbori şi arbuşti de talie mare.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie.

în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. . . pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. . cabinete). Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . .5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. . Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. spa iile verzi propriu-zise. prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. policlinici. hale. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor. şi constituie unită i de sine stătătoare.10. Din suprafa a acestor complexe sportive. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere.şi nu în ultimul rând. al bolnavului sau pacientului (spitale.reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. până la 4-7. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. . respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. al muncitorului (fabrici.acestea re in diferite cantită i de praf. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. institu ii administrative). comportându-se ca un bun strat termoizolant. ateliere). prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. Ca şi în cazul grădinilor interioare.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. diferite pulberi sau noxe. creându-se spa ii pentru odihnă.. 6. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. al proprietarului (locuin ă privată). pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii. . Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. în zilele însorite.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. fiind dotate cu mic mobilier de grădină. prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii.

Suprafa a variază de la cca. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. handbal. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. separate prin vegeta ie. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. arte mar iale). gazon sau arbuşti. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. oină). cu ghimpi (Berberis . baschet. 6. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. leagăne. atletism). 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. respectiv: până la 3 ani. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. balansoare. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. 100 m2 până la câteva hectare. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. diferite săli de sport (gimnastică. tenis). bazin acoperit sau în aer liber (înot. volei. clădiri administrative. labirint. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. volei. 3-6 ani. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. tobogane. 11-15 ani. polo). Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. şi să nu producă fructe ce pot murdări.11. cu solul permeabil. cu precădere împotriva vânturilor dominante. 20-25% pentru terenurile de joacă. grupuri sanitare. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. 30-40 copii. Stilul adoptat este cel mixt. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. grădinilor publice sau a parcurilor. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. clădiri pentru vestiare. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. duşuri etc. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. precum şi specii floricole şi de gazon.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. 1000 m2 pentru 40-50 copii. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. caz în care au caracter de tabără. în care constituie sectoare de sine stătătoare. bârnă de echilibru. bănci. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. sau în cadrul scuarurilor. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. 7-10 ani. când sunt în afara localită ii. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a.

care murdăresc.). terenuri pentru jocuri de masă. destinate odihnei. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. medicinale şi melifere. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. Dar în func ie de microrelief. cu rol de protec ie împotriva prafului. Rhus typhina). sau care să fie toxice (Taxus baccata. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. În cazul taberelor. Laburnum anagyroides. cele cu frunze. dotările vor fi mult mai complexe. coşuri de gunoi etc. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. pistă pentru alergare. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. flori. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. fructe sau semin e.12. cu frunze. bob sau săniu ă. bibliotecă volantă. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. teren pentru focul de tabără. Robinia sp. arbuşti fructiferi. balansoare. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. cât şi zone însorite. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. labirinturi. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. şi vor fi izolate prin planta ii compacte.sp. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. pârtie pentru schiuri. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. corpuri de iluminat.). Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. a zgomotului şi a gazelor. ronduri. flori. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. bănci. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. ce poate cuprinde: o mică livadă. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. rabate sau diverse aranjamente floristice. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. leagăne. eventual un mic stadion. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. bârnă pentru echilibru. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. bazin pentru înot.. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. 6. . Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. spaliere. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. arbori de mărimea a III-a. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. În cartierele de locuit sau în scuaruri. grădina de zarzavat. plante tehnice. alei pentru biciclete sau trotinete. tobogane. pistă pentru patine cu rotile. un mic monument sau un bust. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate.

precum şi obiecte din materiale calde. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. . Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon.5 m2 de teren sportiv. cu specii floricole având culori liniştitoare. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. birourilor. respectiv cea a intrărilor. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă.13. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. 6. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. pentru fiecare elev. De asemenea. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. calmante. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. Spa iile verzi din incinta spitalelor. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. cu rol stimulator. cu cel mai mare impact peisagistic. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. este vegeta ia lemnoasă. pasive cu rol calmant. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. 6.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. bănci. cu excep ia intersec iilor. Astfel. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. familiare.14. sau a celor rezervate pauzelor. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. pentru mărirea gradului de vizibilitate. rabate de flori. diferite. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. de a diminua poluarea fonică. func ional şi estetic. Componenta cea mai importantă. având ca dotări mese.

se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. de la intrarea principală sau de la biserică.15. prezintă şi o zonă. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. În func ie de destina ia institu iilor respective. Astfel. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. . Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. brad. Cimitirele mari. cu alei şi căi de acces paralele. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. dar şi specii de foioase precum: tei. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. din specii sempervirescente. bine delimitată. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. 6. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. capelă sau un monument memorial. chiparoşi. drumuri interioare de acces auto etc. acoperite cu plante agă ătoare. reduse doar la aliniamente de arbori. chioşcuri). sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. sau chiar garduri vii. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. ar ar american. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. precum şi pergole cu vi ă de vie. Parterele cu flori cu nuan e reci. centrale. castani porceşti. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. datorită lipsei de spa iu. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. molid. pornesc mai multe alei rectilinii. flancate de planta ii sobre. constituit din biserică. paltini. Dacă spa iul permite. cu bănci şi şezlonguri. ce au efect liniştitor. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. separarea diferitelor amenajări precum parcări. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. De asemenea. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. purificarea aerului. sau în jurul edificiului central. sau în sens radial. necesare bolnavilor. Astfel. numită „cimitirul eroilor”. glicină sau trandafiri. influen ând benefic recuperarea acestora. tisă. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. cimişir. dispuse în lungul aleilor principale. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză.

şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a.. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. Spa iile verzi cu profil specializat 6. Ca specii lemnoase frecvent folosite. În cazul în care terenul nu este prea frământat. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. de recreare.16. Paeonia sp. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. Lupinus sp. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. Chrysanthemum sp. după concep iile . datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii. halde. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. Sempervivum sp. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. sanitar şi decorativ. arborii fiind evita i.16.1. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. Sedum sp. saschiul (Vinca minor). înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. 6. se execută lucrări de excavare. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. cu multe denivelări.. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. utilită ile şi căile de acces. dar şi în punctele cheie. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. situate în intravilan sau în extravilan. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. pentru realizarea acestor denivelări. caprifoiul (Lonicera japonica). În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. alimentară. să existe mijloace de transport în comun. surse de zgomot puternic). dar şi culturaleducativ. din specii sempervirescente. după considerente ştiin ifice (taxonomice). sunt: trandafirii. Aster sp. să poată fi realizat pe jos. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific..). Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. iedera (Hedera helix). de recreare şi decorativă. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. de maximă circula ie. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. sanitară. Narcissus sp. de taluzare sau de înăl are a unor zone. industrială sau medicinală a plantelor.. Convallaria majalis etc. Microrelieful. Sistemul de drumuri. după importan a decorativă. în afară de cele amintite.

fie se desfăşoară între cele două elemente. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. la exterior. ce au diverse întrebuin ări. tehnice. urcători. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. treiaje. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. arhitecturală. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. până la cele superioare (ultimele fiind . vara îngropate în sol. leguminoase. şi implicit expozi ii foarte diferite. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. ierbar).şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. sectorul plantelor de cultură. diverse suporturi sau chiar ziduri. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. medicinale etc. dar în containere. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. Ca sectoare. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. sau arbori cu efect decorativ deosebit. plante aromatice. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. serele. muzeu. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. Sectorul plantelor spontane folositoare. englezeşti. Sectorul plantelor de cultură. Realizarea planta iilor floricole. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. pergole. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere.). Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. sectorul plantelor spontane folositoare. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). fie în fa a clădirilor importante (birouri. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. vernală. rădăcinoase). grădina japoneză. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. sectorul plantelor acvatice. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. de la cele inferioare. în acest sector. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. hibrizi floribunda etc. sectorul florei diferitelor zone geografice. Rozariu-ul. rozariu-ul. estivală sau autumnală. numit şi colec ia botanică. dar şi publicului larg. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. licee sau a alte unită i de învă ământ. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. hibrizi Polianta. sectorul administrativ. Polianta. sectorul sistematic. melifere. de parc. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj.). În sectorul florei Globului. flora Asiei etc.

sera plantelor din regiune mediteraneană. didactic. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. Complexul de sere. Astfel. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. sera rezervată expozi iilor florale. este dispus de regulă. subtropicale. sau din alte regiuni calde ale Globului. sera colec iilor. ornamental. sera plantelor acvatice tropicale. pădure de foioase. pasul chinezesc din dale de piatră. Prin structura. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. sera orhideelor şi a plantelor epifite. pod arcuit din piatră. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. sera înmul itor. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”.monocotiledonatele). acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. pajişti. sera azaleelor şi cameliilor. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. poartă torrii.2. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. . uneori chiar un miniparc zoologic. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. verii sau toamnei. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. colec ie de trandafiri. pepinieră. lanterne de piatră. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. clădiri administrative.16. 6. mediteraneene. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. prin solu iile de amenajare adoptate. pădure de răşinoase. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. sau mai rar. în apropierea intrării principale. decorativ şi recreativ. industrial sau alimentar. se deosebesc: sera palmarium. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. Grădina japoneză. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. Vegeta ia forestieră spontană. după zona geografică de provenien ă. pădure mixtă.

curs de apă. gropi de gunoi. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. Bacău). realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. al XVIII-lea. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii.arboretumul Simeria (jud. înfiin at la începutul sec. strâmte.5 ha. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. Timiş). pot fi amintite: . . Hunedoara). cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. trebuie să ocupe suprafe e importante. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. de tip „microbiotop sau minihabitat”. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. să nu existe zone industriale. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. În cazul păsărilor zburătoare. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici.arboretumul Bazoş (jud. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. Bacău). pentru a completa ambientul. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. a masca zidurile inestetice. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. . pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. perdele sau garduri mascate cu liane.De regulă. de tipul cuştilor cu gratii. Pe ansamblu.arboretumul Dofteana (jud. vechimea şi mărimea colec iilor. . clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. care va fi folosită atât ca sursă de apă.5 ha. stâncării. . având o suprafa ă de 48. al XX-lea. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. în ceea ce priveşte frumuse ea. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. înfiin at în 1880. este necesară construirea de voliere largi. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă.arboretumul Hemeiuş (jud.grădina dendrologică Macea (jud. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. 6. având o suprafa ă de 70 ha. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. Arad). cu o suprafa ă de 60 ha. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. înfiin at în 1908. cu o suprafa ă de 34 ha. de recomandat cât mai largi. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. având în acest sens îngrădiri. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. înfiin at în 1909. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. cu o suprafa ă de 20. . bazine.16. înfiin ată la începutul sec.3.

sectorul marilor ierbivore. vulpi. iguane. . pot fi amintite: . . cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. în special forestieră.. şoimi. cucuvele.sectorul păsărilor răpitoare. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. lei. stânci.. şopârle. dromaderi. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. păuni. trunchiuri de arbori. jderi etc. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. grauri etc. . Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. precum lebedele. distan a nu trebuie să fie prea mare. şi pentru răpitoarele de noapte. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. . cu zone largi amenajate pentru tigri.sectorul urşilor. cerb lopătar. zebre. asini etc. pentru speciile care nu pot părăsi locul. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. libere. galinacee etc.sectorul galinaceelor şi columbidelor. zimbrii etc. râşi. câini dingo. pentru inerea acestora în sezonul hibernal. fie cu voliere foarte mari. . ren. prevăzut cu arcuri largi descoperite. . constituit dintr-o clădire. unele specii de ra e. pantere. cameleoni. gheparzi etc.) sau spa ii deschise. mici palmipede. lama şi alpaca. canari. . De asemenea. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos.sectorul păsărilor tropicale sensibile. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. ce cuprinde voliere cu fazani. ierbivore mici. pentru sezonul estival. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. şerpi sau crocodili. bazin.sectorul rezervat pentru antilope. caprine. de amenajările respective. girafele.sectorul reptilelor. pescăruşi etc. bibilici. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. carnivore mici. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. căprior. . găini de ornament. pentru sezonul rece. mierle. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. lupi. în aer liber. ovine. pentru diferite specii de urşi.: . prin plimbare. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. stârci. elan. bivoli. cinteze. cai sălbatici. umiditate. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. . porumbei sălbatici sau de ornament. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. de numărul de specii. ciufi.. uli.sectorul păsărilor de baltă. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. şi padocuri acoperite. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. alpin şi subalpin etc.). . .sectorul stru ilor.sectorul primatelor. pelicanii. cu voliere şi vegeta ie. cum sunt bufni e. turturele.sectorul cervidelor şi cabalinelor. cormorani. . pentru sezonul cald. care asigură accesul unui segment important de vizitatori. cât şi spa ii largi. pume. în care sunt găzdui i: elefan i. gâştele.sectorul felinelor mari..sectorul felinelor şi carnivorelor mici. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. ce adăpostesc pisici sălbatice.

este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. toalete ecologice. În zona intrării principale. nisip sau alte materiale locale. în mişcare. un punct de belvedere asupra oraşului. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. . care să nu depăşească 4%. formată din planta ii forestiere. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. având produse care să nu dăuneze animalelor. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. Astfel.17. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. dar în raza de deservire a localită ii. de entomologie etc. se deosebesc: parcul forestier. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. Alte amenajări. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. şi nu numai. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. se vor prevede spa ii largi. a eventualelor surse de poluare. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. de purificare a aerului etc. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. cişmele cu apă potabilă. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. În unele por iuni ale pădurii-parc. pădurea-parc sau parcul-pădure. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. un curs de apă. Pădurea-parc (parcul forestier. acoperite cu pietre. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. poteci şi alei de plimbare. fântâni. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. un sit istoric (ruinele unei cetă i).Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. 6. sau a aranjamentelor florale. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. precum: un lac. pot exista în incintă şi muzee. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. a unor peluze întinse de gazon. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. de zoologie. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante.

balnear (izvoare minerale. telescaune. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. . zone de picnic. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. telecabine. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. Astfel. pozi ia pe versant. în unele zone de interes curativ. hidrografia şi environnement-ul. cu cât terenul este mai înclinat. căi de acces cu trasee mai lungi. piste pentru biciclete sau pentru role etc. terenuri de tenis sau de fotbal. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. expozi ia.5-2 ore. numită impropriu pădure de agrement. a unui râu. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. solul. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. zonele nisipoase. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. Amenajările de tipul campingurilor. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. falezele sau malurile abrupte. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren.17. situate pe malul unui lac. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. puncte de belvedere etc. lipsite de vegeta ia forestieră. pot fi ştrandurile şi campingurile. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. tabere şcolare. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului.). Indiferent de specificul pădurilor de recreare. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. terenuri sportive etc. Pădurea de recreare.1. stâncile. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. De asemenea. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. 6. izvoare termale etc. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . topoclimatul. sau de interes turistic. Unele elemente naturale precum mlaştinile.

sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. destinate practicării unor activită i. cu privire la temperatură. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. noroi.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. temperatura aerului mai ridicată. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. frunziş sărăcăcios. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. băl i. vânt. De asemenea. gradul de expunere a teritoriului. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. dotărilor sau diferitelor echipamente. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. plantele prezintă creşteri foarte mici. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. este mai rece şi mai umedă. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. plajelor etc. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. frunze prăfuite sau galbene. Tot în acest sens. sau spa ii adăpostite. prezen a prafului. altitudine etc. fără extreme mari. refugii) pentru a oferii adăpost. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. În acest sens. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. alunecări de teren. Cu privire la mişcările aerului. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. care prin fenomenul de . iar solul este mai pu in umed.. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. pavilioane. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. suprafe e umede improprii. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. vegeta ia are aspect veşted. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). temperaturile sunt moderate. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. Orientarea nordică a unor terenuri. această zonă este cea mai expusă vânturilor. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie.

compozi ia şi vârsta arboretelor. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. pârâu. Când o pădure de recreare este echilibrată. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. atunci aceasta este şi primitoare. pescuit. natura solului. de cea ierboasă. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. Environnement-ul. libere (luminişuri. prezintă o atractivitate foarte redusă. prepararea hranei. dar nu neglijabilă. de poten ialul teritoriului. lac). liziere). regimul şi tratamentul etc. capătă por iuni dezgolite. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. apa este importantă sub aspectul calită ii. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. De regulă. de temperatura acesteia. schi nautic etc. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. şi din contră. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. În zilele călduroase de vară. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. sau ca sursă de apă potabilă. chimic sau fonic zonele din jur. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. poieni. care este dată de natura sursei (izvor. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic.17. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. aerisite. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. O zonă lipsită de un curs de apă. filtrare şi transport al apei.spulberare. va avea o atractivitate sporită. iaz. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. În acest sens. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. situl sau vecinătă ile. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. de o acumulare mai mare sau mai mică. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. Hidrografia teritoriului. râu. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. a fermelor de animale. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. ce diminuează calitatea acestora. precum realizarea igienei corporale zilnice. de modul de captare. Cei care doresc să se odihnească. . a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta.2. 6. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate.

publicul larg le preferă pe cele amestecate. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. ce induce plictiseala şi pasivitatea. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. cu locurile de parcare aferente. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. Sub raportul vârstei. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. dau peisajelor un pitoresc aparte. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. Aceste dotări vor fi discrete. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. indiferent de specie. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. bine pusă la punct. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri./ha). la agresiunile vizitatorilor. ce are o densitate mică (200-500 buc. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. are aspectul unei păduri falnice.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii.. de motiva iile şi aprecierile lor. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. ce calmează şi relaxează vizitatorul. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. . O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. păduri pentru plimbare şi păduri parc. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. ce au un efect peisagistic major. dar în zilele geroase cu chiciură. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. Codrul regulat vârstnic. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. luminişuri pentru odihnă. care determină o scădere a densită ii. şi este favorabilă pentru plimbări. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. Iarna se remarcă răşinoasele. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. dispuse pe anumite trasee. a culorii frunzelor etc. datorită vizibilită ii foarte bune. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. în func ie de fenofazele speciilor respective. capacitatea de primire începe să crească. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă.

terenuri de joacă pentru copii. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. camping. vor fi evitate de vizitatori. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. aer curat.Pădurile de recreare se sistematizează. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. pentru linişte. prezintă ponderea cea mai mare. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. mult căutate şi apreciate de publicul larg. Aceasta este zona preferată de marele public. echipamente sanitare şi de igienă. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. cişmele. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. soluri scheletice. de cei care evadează din cotidian. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. acest lucru favorizând. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. fiind astfel organizată. Zona de primire şi odihnă. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. De preferat ca aici. destindere şi pentru activită i de picnic. În raport cu întreaga pădure. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. repaus etc. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. obiectivele etc. odihnă. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. să fie drenat. Arboretele vor avea consisten ă moderată. să aibă o textură uşoară. cu investi ii mai reduse. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. reprezintă cca. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. de cca. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. ce trebuie să fie ireproşabilă. cu forme interesante. insistându-se în mod special asupra cură eniei. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. izvoare). Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. prin împăr irea pe anumite zone. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. zona de plimbare şi zona de regenerare. şi prezintă diferite construc ii. Zona de plimbare. Zonele cu soluri reci şi umede. instala ii sau echipamente. amenajările. . 15-20% din totalul masivului forestier respectiv.

Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. cabană. care sunt interzise accesului publicului.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . forma iuni geologice interesante etc. au o lă ime optimă de 3. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. puncte cu vederi panoramice. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. ruine. vestigii ale unui castel sau cetă i. dificultatea. prin optimizarea spa iului în general. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. monumente. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. camping). Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. întâlnite doar în anumite păduri. Traseele potecilor vor fi diferite. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. dispersate în cadrul celorlalte două zone. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. de la o clădire de interes general (cabană. terenurile de joc. arbori deosebi i. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. cu pante domoale. nu prea lungi şi nu prea înclinate. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare.17. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. spre diferite puncte de interes din pădure. rezultate prin ruperea. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare.3. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. restaurant. 6. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. smulgerea sau tăierea puie ilor. pot avea por iuni comune. un număr sau o emblemă. având un specific aparte. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). peşteri. han. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. şi echipamente specializate.5-4 m. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. zone cu fructe de pădure etc. este constituită din diverse suprafe e. fiind total protejate. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. restaurant. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. locurile de parcare. respectiv 4-10 km/100 ha. fiind eliminate tasarea solului. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori.

de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. fiind mult apreciate de vizitatori. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. în special pe latura vântului dominant. spa ioase şi capabile să absoarbă. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. diverse amenajări pentru jocul copiilor. peluze pentru golf. masă cu scaune sau bănci. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. coş de gunoi. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. de amploarea investi iilor. dispuse în apropiere. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. Parcările pot fi mari. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. loc pentru focul de tabără. vatră din piatră pentru foc. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. în pinten. un număr cât mai mare de autovehicule. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. şi variază în func ie de microrelieful specific. de 2-3 maşini. . înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. capătul drumului principal). După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. pietrişul. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. respectiv nisipul. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). miniterenuri de fotbal. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. camping. fântâni sau alte surse de apă. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. cabanelor. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului.aceste puncte bănci. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. restaurantelor. groapă sau container pentru gunoi etc. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. vor evita pe cât posibil artificialul. sau pot fi mici. şi pot fi: terenuri de tenis. WC-uri ecologice. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. parcările pot fi: în ciorchine. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. Locurile de parcare. dalele de piatră. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. pe ansamblu. formele regulate şi simetriile. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. şi să se folosească materiale cu aspect natural. respectiv grupuri de arbuşti. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană.

18. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. educative. cu aspect cât mai natural. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. geologic.18. recreative şi turistice. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . Astfel spus. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. 6. faunistic. sau parcurile cu specii de vânat autohton. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. paleontologic. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. De asemenea.1. incompatibilă scopului atribuit. protec ia ecosistemelor. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor.The International Union for the Conservation of Nature . Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. hidrologic. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. . având o înăl ime corespunzătoare. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. pedologic sau de altă natură. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). floristic. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. speologic.

18. educativ şi recreativ. Domogled . neatinse de activită ile umane. . În prezent.să fie interzisă vânătoarea. conforme cu peisajul.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite.speciile vegetale şi animale. cultural şi recreativ. . şi Semenic – Cheile Caraşului.să fie deschis turismului organizat. Cozia. Mun ii Măcinului. .zona exterioară. Cheile Bicazului . fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. Ceahlău.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive. 6.Beuşni a. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. . . Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . zona rezerva iilor integrale. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. muzee cu specific local.teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. beneficiind de o protec ie suplimentară.Hăşmaş. hanuri sau locuin e izolate. vile. activită ile de turism vor fi bine organizate.2.sunt peisaje naturale de mare frumuse e. remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. recreării şi turismului”. educativ. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: . destinate cercetării ştiin ifice. . hoteluri. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. cu flora şi fauna sa. în scop ştiin ific. drumuri. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii.Valea Cernei. specifice. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. respectiv fenomene naturale originale. construc iile (case. floră şi faună intacte. . elemente de etnografie si folclor. . expozi ii. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural.să aibă forma ii geologice interesante. Rodna. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. vegeta ie. . care servesc recreării popula iei. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. Cheile Nerei .unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . sate. care grupează o serie de atrac ii turistice. Piatra Craiului. Retezat.

. nu se împuşcă. forestiere (tip f). rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. 9/1973. se promovează regenerarea naturală. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. Bucegi. rezerva ii naturale. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. 6. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. limnologice (tip l).zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism.3. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. paleontologice (tip p). mixte (tip m). următoarele: Apuseni. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. conform Legii nr. . în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. Grădişte Muncelului – Cioclovina. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. Nomenclatura din ara noastră. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). Vânători – Neam . rezerva ii ştiin ifice. Acestea pot fi: botanice (tip b). autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. potecile vor fi bine marcate pentru turişti. lacuri şi cursuri de apă. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. geologice şi geomorfologice (tip g). de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice.zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. vegeta iei sau faunei. Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. Por ile de Fier. ca parcuri naturale. Balta Mică a Brăilei. clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. În ara noastră sunt constituite în prezent.18. solului. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice.

Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. cursuri de apă. locuri fosilifere. . fenomene geologice unice (peşteri. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. cascade.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. parcurilor naturale. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. rezerva iilor naturale. ştiin ifice sau peisagistice. chei). arbori seculari. educa ie si instruire în domeniul mediului.

. . volume.lumină.fertilitatea solului. . Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde. ruginiu. VI.regimul de umiditate din sol. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult). Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: . florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei). Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul.factorii ecologici climatici: .1. . . . textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp.2. proiectantul de spa iu verde creează forme.1.diversitatea foarte mare a ramurilor. Prin acest material. 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde. Astfel trebuie avut în vedere: .factorii ecologici edafici: . pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. ce vor alcătui în final o unitate.temperatura aerului. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare. ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6.umiditatea atmosferică. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde. frunzelor. compozi ii.2. Criterii de alegere a speciilor 6.vânt. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite).maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase.cerin ele speciilor fa ă de: .rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. 6. . constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice.textura şi profunzimea solului.îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare.Cap. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. . . .costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. material care îşi schimbă volumul. .diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben. . culoarea.

monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul). dar şi asupra celui animal sau vegetal. numindu-se şi cea ă oxidantă. fa ă de cele periurbane.configura ia terenului. Dintre aceştia : .altitudine. în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat.2. . . Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman. . . considerate cele mai rezistente). .pantă. .animali. . cloroza esutului asimilator. determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor).compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri. etc.troficitatea solului. Astfel. fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze. Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie. prevenirea şi combaterea dăunătorilor. . numite arsuri). În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor. fertilizare. a produc iei de masă lemnoasă). .compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze. . . .clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar).dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei. 6.con inutul de schelet..factori geomorfologici: .vegetali.factori biotici: . (produc căderea acelor la răşinoase. se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare.factori antropici: . . Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane.fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor.expozi ie. fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. .oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze). . .oxidul de sulf. dioxidul şi trioxidul de sulf. .smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice.2. dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare). plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere.factori poluan i.

fabrici. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase. industria metalurgică şi chimică.aliniamente. . arboretele tinere fa ă de cele mature. .ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii. .2. 6.umbrirea clădirilor. ce talie vor avea exemplarele respective. intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. cum se integrează în respectiva compozi ie. ecotip. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta. .condi ii de mediu – specie.3. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea. fenotip. In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: . La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare . tuia. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor.unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii.2. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . subspecie.). platanul. . coacăzii. propor ia poluantului în atmosferă etc.pigmentări. chiar un aspect de bronzare a frunzelor).mijlociu rezistente .mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale. arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene. . prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză.3. Particularită ile biologice ale speciilor 6. reducerea creşterilor. corcoduşul. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului. Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. . zămoşi a de Siria.foarte sensibile .pădurile de recreare. . Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie. .1.rezistente la plumb – pinul silvestru. frasinul.rezistente Exemple de specii: . fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze. din arderea combustibililor solizi şi lichizi.rezistente la fluor – mesteacănul. bradul de Caucaz.rezistente la bioxid de sulf – alunul. Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”. etc.praful rezultă din întreprinderile industriale.sensibile . piracanta. stadiu de dezvoltare.

a boschetelor.2. etc. Pinus strobus. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. a II-a . . agă ătoare sau chiar târâtoare. Astfel. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. a III-a . 6. speciile cu înăl imi sub 7 m. De exemplu. Picea abies. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. .3. Morus alba.. precum şi re inerea gazelor de eşapament. sferică.2. Abies alba. Larix decidua. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. . arbuşti mijlocii 1 – 2m. speciile lemnoase volubile. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . obovoidă.arbuşti. tabulară.7 – 15 m. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. Prunus mahaleb. conică.15 – 25 m. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. În tabelul nr. că ărătoare.realizarea gardurilor vii. fastigiata. Juniperus hibernica.liane. mai mici de 1m. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. Berberis thumbergi. Populus simonii.în lungul arterelor. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. arbuşti pitici. Populus nigra cv.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . Acer pseudoplatanus. a prafului. ovală. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică.peste 25 m.arbori de mărimea I . şi cea având contur sinuos. italica. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. Thuja occidentalis var. .zonele verzi de mici dimensiuni. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme.

. . Fagus sylvatica. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază. Juniperus sabina. . Robinia pseudoacacia var. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze.3. Pinus sylvestris. pentru protec ie împotriva radia iei solare. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc).zona de primire a pădurilor de recreare. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: . Salix babilonica. umbraculifera Carpinus betulus. Tilia cordata. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. 6. frasin. Juniperus communis ssp. forma „pendula” la diferite specii precum: fag.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. Betula pendula. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. ulm de munte. Cerasus avium. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. nana. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: .pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . varietatea „Globosa” la diferite specii. salcie căprească. a prafului şi a vântului. cireş păsăresc. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. Pinus nigra.aliniamentele stradale. Juniperus horizontalis. . Populus tremula. .2. larice. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. Cotoneaster horizontalis. caragană.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate.3.mascarea obiectelor inestetice. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. Ulmus minor. având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. mesteacăn. dud negru.

pentru intensificarea expresivită ii clădirii.3. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. imprimând anumite sentimente. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. obovată. platan. pot fi sinuoase. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. Salix babilonica. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. la marea majoritate a speciilor. etc.3. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f.4. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. Unele specii au frunze simple sau compuse.2. ovoidă. fie verticală.2. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. fie pendentă. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. mici sau mari. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. Trunchiurile. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). 6. pendula. romboidală. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. 6. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. Chamaecyparis lawsoniana var. Speciile cu tulpini că ărătoare. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. peluze. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. imprimă un sentiment de linişte. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. eliptică etc. tortuosa) sau pot fi geniculate. lanceolată. fie orizontală. sau chiar târâtoare. .5. paltin. castan) sugerează puterea. Forma. Ramuri pot fi drepte. mărimea şi culoarea acestora.

. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. Carpinus betulus. Populus alba Picea pungens var. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). „Aurea” Thuja orientalis f.. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. Pyrus elaeagrifolia. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. Tilia tomentosa Juniperus sabina. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. Ligustrum ovalifolius.). Hippophae rhamnoides. la verde închis. Hedera helix. pu in incizată dau adânc incizată. luminos (primăvara). precum şi diferite exemple de taxoni. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. Eleagnus angustifolia. Euonymus europaeus. Speciile cu frunze mici. Aesculus sp. argintea. biota. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var.. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. la care verdele se combină cu alb. Sorbus aria. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. Juglans sp. Gleditsia sp.) sau mari (Ailanthus sp. Speciile cu frunze mari. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate.. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua.Marginea limbului poate fi întreagă. la galben–roşu ruginiu (toamna). arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). Robinia sp. până la verde intens (vara). ca în cazul mesteacănului. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). Thuja occidentalis f. În tabelul nr. alb argintiu. precum cele ale speciilor: Acer negundo. compuse. Astfel. galben sau chiar roz şi roşu. Acer negundo. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara).

Berberis vulgaris var. purpurea. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. hybrida.2. Aesculus hyppocastanum. Hibiscus syriacus. Ligustrum vulgare albă . Pinus strobus Abies alba. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. Syringa x. Crataegus sp. Taxus baccata. Phyladelphus coronarius. Picea abies. Alnus glutinosa. Pinus excelsior. atropurpurea. Catalpa bignonioides. Pseudotsuga glauca. Acer platanoides var.6. Forma şi culoarea florilor.. Juglans regia Fagus sylvatica var. Prunus cerasifera var. crem sau galbene. Hedera helix.3. Deutzia scabra. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Pyrus sp. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. vanhouttei. Magnolia kobus. purpurea. niedzwetzyana. Acer paltanoides var. purpurea. Sophora japonica. rubrum 6. Corylus maxima var. În tabelul nr. Malus pumilla var.. Robinia pseudoacacia. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. glauca. Prunus avium. Pinus cembra. Buxus sempervirens. pissardii. Spiraea x.verde închis roşu. forma. purpuriu Picea pungens var.

Cornus mas. primăvara timpuriu primăvara . Syringa vulgaris. Prunus cerasifera var.. Liriodendron tulipifera Aesculus x. Spiraea salicifolia. Cornus mas. Phellodendron amurense Spiraea japonica. Magnolia x. cu toate varietă ile şi soiurile sale. cu siguran ă că speciile genului Rosa. Malus floribunda Hedera helix. Cotinus coggygria. pissardi. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. Diervilla florida. Buddleia davidi. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. Colutea arborescens. carnea. Laburnum anagyroides. exceptând albastrul pur. Diervilla florida. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii.. Dintre toate speciile lemnoase. Laburnum anagyroides. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. Amorpha fruticosa. Kerria japonica. Tamarix ramosissima. Forsythia suspensa. Magnolia stellata. Chaenomeles japonica. Chaenomeles japonica. Prunus persica.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. Prunus armeniaca. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. Forsythia sp. Hibiscus syriacus. soulangeana Prunus sp. Magnolia kobus. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. Hybiscus syriacus.

Spiraea salicifolia. ca lumânările (castan porcesc. Hibiscus syriacus.2. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. Sophora japonica. Crataegus monogyna.. neliniştit. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. lemn câinesc. Viburnum opulus. iritant. pseudobace) este variată de la specie la specie. în sezonul estival sau autumnal. mălin) calmează şi relaxează. atribuind ambientului un aspect dispersat. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor.vara toamna Mahonia aquifolium. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. Culoarea fructelor. Ptelea trifoliata. Inflorescen ele sferice.7. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata.3. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. Colutea arborescens roşie albă . Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. contribuind prin forma. Sambucus racemosa. glicină. Spiraea japonica. Berberis vulgaris. Liriodendron tulipifera. mari (Viburnum opulus var. 6. dar mai ales în perioada hibernală. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. amorfă) constituie un factor stimulator. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. Syringa vulgaris. Cotoneaster horizontalis. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. Kerria japonica Aesculus sp. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. Rhus typhina. Rosa canina. budleia. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus.

Fraxinus excelsior. diferi i arbuşti. Mahonia aquifolium. Catalpa bignonioides. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. Platanus sp. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. Ligustrum vulgare. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. iar plopii. 20. Gleditsia triacanthos. Cotoneaster nigra. Lonicera nigra. 40 ani de la plantare. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. calitatea terenului. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. Robinia pseudoacacia. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. De exemplu. Prunus spinosa. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. . probabile pentru perioade de 5. salcâmul.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. Ambientul (noxe. De obicei. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza.3. Viburnum lantana. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. unii poluan i din aer sau din sol. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor.2. mesteacănul. Abies alba. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. precum cimişirul şi tisa. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. 10. Există şi specii cu creştere foarte înceată. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. Thuja occidentalis. Picea abies. ci separat.8. 6. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani.

dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. labirinturi. care nu se regăsesc în efectul ob inut. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. frunze. ASOCIEREA. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. sau duc la costuri suplimentare. lângă clădiri. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. pot fi folosite solitar sau grupat. în puncte liniştite. masive. garduri vii.Cap. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz.1. VII. pâlcuri. iar cele decorative prin trunchi. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. grupuri. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. sub diferite moduri. fără agita ie. curtine. boschete. coloritul fructelor). la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. Arborii solitari se amplasează pe peluze. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. Exemplarele lemnoase. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. . Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. fie ele arborescente sau arbustive.

(gard belgian. ce are amenajate numeroase poteci. mai rar două sau chiar trei. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. Ca regulă generală. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. pe un contur drept sau sinuos. în aceste ultime cazuri. .. formate dintr-o specie. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. de regulă bine între inute şi amenajate. sistemul Cossonet). constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. mici cu h = 0. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). cu exemplare foarte apropiate. foarte înalte cu h > 3 m. înalte cu h = 1 – 3 m.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. ob inându-se în final un perete verde. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. două sau trei rânduri. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. După înăl ime. trunchi de piramidă. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped.5 m.5 – 1 m.

cu un aparat foliar bogat. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. de apărare împotriva vântului dominant. În cazul plasării inverse a speciilor. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. solemnitate şi hotărâre. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. şi cu o capacitate puternică de lăstărire.garduri vii pentru protejare. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup.garduri vii decorative. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. ce le eviden iază pe primele. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. . solu ie destul de controversată. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. . Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. Astfel. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. . un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. de preferat o specie locală.După scop gardurile vii pot fi: . grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. şi coroană bogată. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. folosite ca garduri de limită. care să constituie fondul principal. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. protec ie şi linişte. în care sunt prezente multe bănci. de mascare. mai deschis la culoare. sanitar. În orice caz. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. de izolare vizuală şi fonică. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive.garduri vii de camuflare sau de mascare. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii.

. lângă care să existe grupuri de flori perene. În cazul clădirilor monumentale.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. existând în apropiere şi un luciu de apă. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. dispuşi inelar. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. pentru mascarea acestora. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. apoi de cele de talie mică. patrulater sau pentagon. destinat odihnei pasive. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare.

parcuri) masivele se situează spre periferie. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. dârmox). pentru mascarea limitelor. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. creându-se o stare de calma atmosferic. pinul strob. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. protec ie împotriva soarelui şi vântului. statuie. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. cimişir.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. specii rezistente la vânt. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. fântână arteziană). cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. lemnul câinesc. în mod excep ional 4 intrări. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. iar în interior numeroase bănci. mesteacăn. de regulă dispuse circular. la tasarea şi în elenirea . adaptate condi iilor locale. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. În spa iile verzi urbane (grădini. constituit dintr-una sau mai multe specii. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. Un boschet prezintă 2-3. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. pinul silvestru).

se evită ambalarea. imediat după dezghe ul solului. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. a I-a. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. urmată de toamnă.2. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă.2. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. . înfiin area scuarurilor. Vârsta. În general. unde se doreşte realizarea unui masiv.solului. a II-a şi a III-a. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna.2. 7. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. În func ie de speciile întâlnite în masive. înso i i de 1 tutore.1. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). largi. creându-se impresia de monumentalitate. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. de la scoaterea din teren şi până la plantare. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. Astfel pentru aliniamentele stradale. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). care limitează priveliştea şi perspectiva. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. Astfel. în acest caz balul fiind înghe at. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. acestea pot fi transparente sau opace. 7. Totuşi. cu înflorire abundentă. puie ii cu rădăcini protejate. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare.2. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. cu fructe şi port interesante. se folosesc puie i de talie mică. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje.

remorcii. pe tulpină deasupra coletului. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită.2. înăl imea şi grosimea la colet. fie din natură.70) m pentru arbuşti (3-5 ani). Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ.0. sunt necesare mai multe opera iuni: .80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani). cu o coroană uniform dezvoltată.80 x 0.0 x 1. Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini). plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale. La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului.transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului. iar înăl imea 8-10 m.60 (0. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi. . cu ramuri până aproape de sol. cu sistemul radicular mai compact. situate în locurile accesibile macaralei.0. .5 (0. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială. creată în acest scop. 7.0. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac. . etc.3. datorită dimensiunilor.Ca regulă generală orice puiet. fie dintr-o pepinieră. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1. . .5 t.60 (0.30 (0.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate. . De asemenea. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi.40) m pentru puie ii de talie mică. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: .30 (0. Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului. .plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare.40) x 0.70) x 0. camionului.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0.1. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă.alegerea exemplarelor. se tasează uşor şi se udă abundent.

ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. numărul rândurilor (1.1. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. Astfel. ciuperci). pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1.2.5 – 1. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. în timp. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic. K. Fertilizarea.3. cu norme bine stabilite.3. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. ce au un efect estetic deosebit. 2 sau 3 rânduri. rânduri sau la încrucişarea aleilor.2. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. partere. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze. urmând ca mai târziu. până la 0. în Fran a. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. P.7.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . Solul se mobilizează primăvara şi toamna. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. . Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. 7. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale. la o adâncime de 20-25 cm. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. timp de 2-4 ore. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. uniform.3. 7. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie.4.4 rânduri.

şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. Forma Cossonet se realizează tot în aliniament.În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc.forma Verrier . bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. cu ramuri cât mai multe. În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm.forma literei „U” . Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme. ob inându-se forma literei V.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. piramidale. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i.forma Cossonet . columnare. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora.cordonul oblic bilateral (gard belgian) . iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze. Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o.40 cm deasupra solului. la distan a de 60 cm între ele. rezultând astfel un trunchi vertical scurt. . În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. La exemplarele cu so . Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: .piramida . iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). Pe măsură ce cresc.5 m între ele. se aleg ultimii doi. cu fructifica ie cât mai abundentă. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice.

tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. ce a fost retezat la 40. Astfel. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. 6 sau 8 bra e verticale. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. dispuse în acelaşi plan. 80 sau 120 cm de la sol. ceilal i îndepărtându-se. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. se orientează vertical pe doi tutori. pe o sârmă . În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . Fiecare pereche porneşte din axul principal. are forma unui „U” dublu sau triplu. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. Coroana formată.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează.

Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. sub un unghi de 60o între ei. cu o deschidere a bra elor de 50 . Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. iar cei doi lăstari terminali. se înlătură lăstarii. fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. la o înăl ime de 30 cm. dar la o înăl ime de 80-90 cm.80 cm. aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. În al doilea an.(spalier). Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. . ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. La lungimea de 70 . După 30 cm.

pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei.) Se execută primăvara devreme. După atingerea înăl imii dorite. Tunderea se execută în anii următori. ienupăr. . Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. tuie. tisă). Populus sp. 0. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. tăierea se face cu cca. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. la înăl imea de 20-25 cm. mai rar toamna târziu. de 1-2 m lungime (Acer negundo. 7.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. În primul an de la instalare. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. la exemplarele plantate în aliniament. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. prin scurtarea lujerilor prea lungi.3. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu.3.

cu coroane înghesuite. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. iulie. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. sunt de regulă mult mai viguroşi. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. După câ iva ani. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. grupuri. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu.3. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. 7. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. Se recomandă rărirea periodică. Lăstarii ob inu i prin recepare.4.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie.

se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. 7.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. mărirea efectului decorativ al unor exemplare. fiind inestetice. îmbunătă irea stării fitosanitare. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi. cu o periodicitate de 3-5 ani. . stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. în pădurile echiene de codru şi crâng. Se aplică rărituri mixte sau combinate. ob inându-se un număr optim de exemplare. în apropierea locurilor de sta ionare. . În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: .materialul rezultat nu se recoltează. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. cu o periodicitate de 3-5 ani. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. în cca. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani.5. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice).se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. a unor poteci. . Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. . pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. în condi ii nefavorabile de vegeta ie. respectiv atunci când se realizează consisten a plină. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure).monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. 20-30 ani. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). .3. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. reducerea consisten ei. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. din 3-6 (10) ani.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare.

păduri de plopi euroamericani). Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. dar pentru oameni antrena i. cu foarte multe nişe ecologice. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. amestecuri de fag cu răşinoase. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. se pot adopta diferite tratamente. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. rup i sau doborâ i.6. 7. de speciile forestiere folosite sau prezente. . în vederea atingerii unui anumit scop. buruieni). Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. făgete. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. bolnavi. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. deoarece circula ia este complicată (semin iş.3. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări.

sp. Tulipa sp.. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: . Ageratum sp. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: . Galanthus sp. Ageratum mexicanum sp. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia. . Saponaria ocymoides.. Narcissus sp. partere. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii. precum şi în mozaicuri.culoarea. Aubrieta sp.. covoarelor. . peste 50 (60) cm. Delphinium sp..1. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. Salvia splendens.. în componen a bordurilor.1.cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici....1. cu aspect de tufă . a modului de creştere şi ramificare. cu tulpini ramificare. Lobelia sp. . Acestea se folosesc grupat.Tagetes sp. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite.Cap. cu port târâtor (sau pendent) . Salvia sp. în planul apropiat de privitor.2. Gladiolus sp. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens.forma tulpinii (portul). Muscari sp. Tradescantia sp.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm. . frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. Malva sp. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde. culoarea şi mărimea frunzelor.. În acest sens se deosebesc: . în marginea rondurilor sau rabatelor. forma.Tropaeolum majus. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8. 8.. Acestea joacă un rol psihologic fundamental. 8..specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm.specii de talie mare. . . . precum Crocus sp.. . precum specii ale genurilor: Petunia sp.. Tagetes sp. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile. în sensibilizarea oamenilor la frumos.. .. platbande sau grupuri pe peluze. precum specii din genurile: Lilium sp.înăl imea. mirosul şi modul de asociere ale florilor.sp. . Sedum sp.forma şi culoarea fructelor. Acestea se folosesc pentru rabate.. a rabatelor pe peluze.. . Hyacinthus sp. Alyssum sp. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde. Calistephus chinensis. . în fa a speciilor arbustive sau arborescente.1. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus.forma. Tulipa sp.. VIII..sp. al sezonului de vegeta ie.ciclul de via ă..

Pyrethrum sp. Tulipa sp. mărimea şi culoarea frunzelor. mo ul curcanului. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. Astfel.sp.sp. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă.. cu tulpini simple. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). lalelele papagal. creasta cocoşului. cu tulpini volubile .. roşu sau grena. .Ipomea purpurea. culoarea. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp. în cazul petalelor tomentoase. .1. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara..4. Humulus lupulus. Unele frunze sunt mari.. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp.. precum regina nop ii şi micsandrele.sp.. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde. clopo ei. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. Forma.. iar altele puternic fidate.1. a sta ionării. chioşcuri pentru odihnă). specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp.Lathyrus sp. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. Nuan a culorii poate fi diferită. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată.) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. Ricinus sp. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. Papaver sp. florile fiind nesemnificative. recomandându-se a se folosi în planul apropiat. galben. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei.. argintiu sau cenuşiu.. Iresine sp. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp.). Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. cu tulpini că ărătoare . mărimea şi culoarea frunzelor În general. Forma. 8. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. erecte Impatiens sp.. la început.. Delphinium sp. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. roz... locurilor pentru sporturile uşoare. Portulaca sp. la florile simple poate fi pală. altele sunt mici şi mărunte. Lilium sp. Agave sp.3. . ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. în jurul teraselor. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. Begonia sp.. Sempervivum sp. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). Polygonium sp.. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. 8. cu segmentele filiforme. roşu grena. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma.. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. precum verbena şi crinii. până la albastru. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. culoarea şi abunden a frunzelor.

) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. În unele situa ii. Zinnia sp.1. Cineraria sp. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite. .) se seamănă în sere calde. ca o continuare a florilor. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: . de culoare roşie sau roză.. florile se îndepărtează. fiind aripate.5. iar primăvara vor înflori. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie. vara. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie.6. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. 8. .. men inând efectul decorativ.8. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna. Calceolaria sp. . care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. fiind o sursă de amuzament pentru copii.) are fructe persistente şi decorative.plante anuale rustice.plante anuale sensibile (Celosia sp. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă.. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii.plante anuale semirustice (Begonia sp. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire. Mo ul curcanului (Amaranthus sp.1. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare.

. bordurilor. Gypsophyla sp. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an.decorarea balcoanelor. cămări. tuberobulbi.. Hosta plantaginea. rădăcini tuberizate. . tuberobulbi. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor.. pe stânci sau pajişti.7. ferestrelor. geophite – ce au bulbi. ... Narcissus sp. Acestea pot fi rustice (Anemone sp.. Hyacinthus orientalis.decorarea spa iilor verzi. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. Polyanthes sp.. mozaicurilor. Convallaria majalis. Iris sp.. 8. în lungul apelor sau pe luciul lor. covoarelor. în general. Lolium sp. rondurilor. rizomi. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. Speciile floricole pot fi folosite. Dahlia sp.Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. Aquillegia sp. Papaver orientalis).) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e. Chysanthemum sp. rabatelor. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale. Gladiolus sp. rizomi. teraselor. pentru: . depozite) ferite de înghe (4-10 oC). jardinierelor. sau semirustice (Canna indica.) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit..1.

zidurilor. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. 8. stânjenei. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori.. bujori. Ageratum mexicanum „nana”. fie numai specii perene. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an.decorarea stâlpilor. partere). au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. fie mixt. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. fiind amplasate în locuri intens frecventate. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. . crizanteme. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. Tagetes sp. în special lunile de vară. narcise. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. rabate.ca flori tăiate.). Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). perioada şi durata de înflorire.).. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. Portulaca grandiflora). forma şi nuan a frunzelor. înăl imea plantelor. numă-uita (Myosotis sp. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. pergolelor. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. narcise (Narcissus sp. printre care se introduc plante anuale. witrockiana). mărimea. de talie înaltă (Phlox paniculata. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. treiajelor. costisitoare. în trepte. instalând specii de talie mică în prim plan. chioşcurilor. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. În func ie de perioada şi . forma şi culoarea florilor.. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. muscari (Muscari sp. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. specifice plantelor anuale. Culturile cu plante anuale. Rudbekia sp. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. mijlocie (Petunia sp.).2. cu port de tufă sau covoraş.). fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. ghiocei. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. bănu i (Bellis perennis). astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x.

. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. pământul de ace de răşinoase. de răsadni ă. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. Calluna vulgaris).pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. de turbă) . Erica sp. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. Amaryllis sp. Dianthus sp.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. 8. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac.soluri alcaline – (Anemone sp. După valoarea pH-ului. Crocus. etc. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. pământul de pădure. În general. elina. textură. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. Cheiranthus cheiri). Dianthus sp). aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. Gladiolus sp. pământul de ericacee. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat..durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. Asparagus sp.1. .3. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. Hyacinthus. Instalarea speciilor floricole 8. mărun irea bulgărilor. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. ferigi). permeabilitate. structură. nivelat. Iris sp. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. perlit şi turbă în diferite propor ii. pH. Myosotis.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. brumărele).. rădăcinile de ferigă şi nisipul. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. mobilizarea superficială a solului. . În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare. . superficiale (Primula sp. pământul de turbă.. . capacitate de re inere a apei). în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile..soluri acide – (Coleus sp.. modelarea terenului. compostul de grădină. .. pământul de frunze. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. textură. Bellis) cu speciile anuale. Galanthus) sau bienale (Primula. În func ie de sol... desfundat. Tradescantia sp. Acestea se deosebesc prin pH. Asparagus sp. Narcissus. elemente nutritive.. con inutul de substan e nutritive. se deosebesc: . fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare... Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos.3. Viola.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. pământul de lemn. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol.soluri neutre – majoritatea solurilor. bine organizate.

Hyacinthus. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. Hosta plantaginea. Hemerocallis sp. Alyssum. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. dar nici să se stânjenească reciproc.3. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus.. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv.). 2 – 2. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. comparativ cu înăl imea plantei.). Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. Myosotis). La plantare.3. Lilium sp. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. Narcissus. Paeonia). bulbii acestora să se înrădăcineze. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective.(Iris sp. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. Begonia). 8. Galanthus. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca.5 cm grosime. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. Amaranthus). Sedum) distan ele pot fi mai mari. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. unde se vor dezvolta şi înflori. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. Mathiola. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. de cca. transplantarea apare necesară atunci când . Crocus. Impatiens. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea.. La speciile perene.2. astfel încât până la venirea înghe ului la sol.8. Fuchsia. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea.3. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. Muscari. Viola. Dianthus. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna.

. obligatorii sau facultative. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. de perioada înfloririi.reglementarea înfloritului. . acestea stânjenindu-se în dezvoltare.combaterea dăunătorilor biotici. .tutorarea şi palisarea.datorită înmul irii naturale ale plantelor. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme.tunsul plantelor. . bobocitul. cu rolul de a ob ine plante viguroase. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. unele nu mai înfloresc în acel an. suprimarea tijelor florale vestejite.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor.irigarea. cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. . Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. Ciupitul se execută cu unghia. fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori. această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. când plantele nu suferă deloc.ob inerea unor forme caracteristice. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. .înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie. . intrând mai devreme în vegeta ie. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie. Pentru ob inerea de tufe bogate.suprimarea păr ilor aeriene.4. . spa iul devine insuficient. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. 8. . copilitul. . această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul.aplicarea îngrăşămintelor.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . În această categorie intră următoarele lucrări: . de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . iar dacă sunt stânjenite sau deranjate.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane. fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări.

hortensie. pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. . Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. trandafiri.). garoafe. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. ochiul boului). Petunia sp. pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. bujori. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. de obicei terminată cu o floare (crizanteme. Pelargonium sp.. Se aplică la crizanteme. garoafe). în acest caz întârziindu-se înfloritul. gura leului). de dimensiuni mai mari (crizanteme..formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. urzicu ă (Coleus sp. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat.

mai ales în perioada de înflorire abundentă. în func ie de specia respectivă. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. trestie. Tutorii pot fi din lemn. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. metal de dimensiuni şi tipuri diferite. Ipomea).Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. Lathyrus. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. .. mase plastice. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. dalii).

etc. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. ca regulă generală. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. 1:20. umiditatea şi mişcarea aerului. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. făina de oase. În această categorie intră: excrementele de mamifere. după trecerea perioadei de înflorire. la care se adaugă apă. intensitatea luminii. cenuşă. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. fiind indicată udarea diminea a devreme. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. lalele. a îngrăşămintelor organice solide. bogate în potasiu: sarea potasică. după o prealabilă uscare şi mărun ire. bioxidului de carbon şi a altor gaze. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. azotatul de amoniu. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. clorura de potasiu. microbiologice. sulfatul de potasiu. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. uneori superfosfat. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. maxim ora 10. . Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. solul. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. solarii. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. spălarea şi răcorirea plantelor. temperatura mediului înconjurător. :30. chimice. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. de păsări. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. sere. ciuperci). cu valen e simbiotice. Îngrăşămintele se aplică. făina şi rosătura de coarne. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. mustul de bălegar. ob inânduse solu ii prin fermentarea. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. ghiocei. riguros selec ionate. timp de două săptămâni. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. narcise. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului.

astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. tuberculi. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor.sau noaptea. . ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. şi peste vară. periodică a diferitelor exemplare floricole. organele subterane (bulbi. manual sau cu ajutorul săpăligilor. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. Acest strat men ine solul umed. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). uneori chiar săptămânal. bulbii sau rizomii. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. rizomi. în martie–aprilie. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. sau talaj. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. măcar odată pe an. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. la geofitele semirustice. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. frunze. pentru a nu se produce vătămări plantelor. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. sensibile la temperaturile scăzute. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică.

. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. lalele). În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). datorită nuan elor de verde. narcise. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. cărămidă. grupuri statuare. ce înfră esc abundent. masive de arbori) sau nevii (stânci. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. luciu de apă). Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . gazon care se tunde la 2-3 zile odată.Cap.1. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. arbuşti.rustic. De exemplu. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. 45 oC. gazonul se încălzeşte mai pu in. aranjamente florale. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. După destina ie. cu . pietriş. recreative sau sanitare. având aspectul unor pajişti naturale. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. pentru a forma un covor des. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor.pentru peluze. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia.pentru terenuri sportive. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. elemente arhitecturale. iar în cazul asfaltului de cca. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). asfalt sau beton. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. formată în special din graminee. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. 30 oC. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. IX. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. . Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. în zilele cu temperatură ridicată. brânduşe. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. clădiri.

Agrostis tenis. rămânând suprafe e nude de pământ. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure.5 cm. aspre. rezisten a la bătătorire. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. de rezisten a la bătătorire sau tundere. la 12–20 cm. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. După înăl ime: . Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate.2. Alopecurus pratensis. frunze mari. umiditatea din sol. tenis – 0.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. 9. crichet – 2. cerin ele fa ă de substratul nutritiv.. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. Matricaria chamomilla. Gypsophylla muralis. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei.5 cm. uneori 100 cm (Dactylis glomerata.5 cm. Festuca rubra. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens).cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. aceasta dispare. lăstărire. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. capacitatea de refacere după tundere. Bromus inermis). Lollium perenne. înfră ire slabă. de diferite desimi. rădăcinile sunt relativ superficiale. . rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. la tundere. rapiditatea de creştere. . ci în amestec de minim 3 specii. Viola arvensis. Reseda lutea. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. .cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. 9.. Campanulla sp.3. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. având aspectul unei fâne e înflorite. Calendula officinalis. Alyssum maritimum. tufele sunt înghesuite foarte mult. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. rezisten a la temperaturi scăzute. grosiere. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. Bellis perennis. Iberis semperflorens.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. Agrostis stolonifera. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. Papaver rhoeas. Deschampsia caespitosa. rugbi – 6. dar speciile se comportă diferit.5 cm. uneori 40–50 cm (Poa pratensis. Poa annua). Cynonurus cristatus).

fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . dar şi executarea drenurilor. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. zgură.2. După semănarea manuală. cu un aspect nefavorabil. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare).1. date de condi iile specifice ale ării respective. în cazul în care solul existent este corespunzător. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren). De asemenea. 9. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. a instala iilor de irigare.5 cm.5 – 2. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. ci cresc lateral. instalând toate speciile crescute natural. Metode şi tehnici de semănare: . . iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite.3. cărămizi. se ob ine un gazon prea rar. îngroparea cablurilor electrice. a canalizărilor. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici).manual în cruce: ½ din semin e într-un sens.cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). În diferite ări se aplică norme diferite. dar şi vara. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. Dacă norma este prea scăzută. de specie.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. moloz. 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. adâncimea de semănare va fi mai mică. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. amestec şi condi iile de sol. gros de cca. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. Decaparea . terenul se grăpează. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee.3. .mecanic . Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. precum şi costul mai mic.9. dacă există sisteme de irigat. alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului.

iar gramineele se răresc. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). 30 x 30. Dacă solul are o cantitate mare . primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. care pot fi rulate. 9. apar muşchii şi numeroase buruieni. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. fosfor şi potasiu.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. care nu sunt preten ioase. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. după care se sparge şi se mărun eşte elina. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. sau mecanic cu maşini speciale. groase de 2-4cm. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. Se recomandă tunderea pe timp ploios.4. După aceste opera iuni.

de calciu. trebuie mărită cantitatea de fosfor. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). înainte de înflorirea buruienilor. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. pentru compensare. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. . Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha.

obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. divertisment. .pentru ceea ce este viu sau în schimbare. pentru stilul geometric.mişcare ascendentă. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. de cucerire a spa iului înconjurător. creează impresia de avansare. justificate de prezen a diferitelor obstacole. inestetic şi nefunc ional.de amuzament. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci.mişcarea orizontală. X. 10. sunt de obicei largi. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale. . ordine şi propor ie.5 -0. elemente arhitecturale. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. . Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . şi în echilibru cu for a gravita ională. flori. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. de refugiu. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. organismul nu depune efort.20 m). pentru terenurile cu denivelări.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară.Cap. au o lă ime mai redusă (minim 1. pentru terenurile orizontale. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. grădinile alpine. oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). având 0.1. . măreşte aten ia. . curiozitate . Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: .mişcarea descendentă. apare un sentiment plăcut de protec ie.de indispozi ie (de închistare) . călare sau cu bicicleta. mai stabilă.de stimulare. mai sigură. . perspectivele. implică o diminuare a efortului. ce este binevoită la întoarcerea din plimbare. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi. . În func ie de natura circula iei.7 m lă ime. fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). pentru obiective bine determinate. influen ând sentimentul de veselie. în meandre pentru traseele sinuoase. importan ă şi lă ime. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. de intimitate şi uneori de regres. sau conduc spre un obiectiv principal important.pentru ceea ce este rigid.

pietriş.cele neregulate în „opus incertum”.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. beton. tip zidărie. iar cele deschise obosesc ochii).Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. dalaj antic. . cărămidă. asfalt turnat sau cilindrat. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. lian i sau materiale hidrofobizate. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. macadam. Pământul. pătrate. . roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. mozaic. pavele. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. corelată cu ambientul. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). dalaj englezesc. cel pu in cu fa a superioară netedă. de forme diferite. Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. ceramică sau marmură. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând .cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . dale. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. este folosit în pădurile de recreare. Căile împietruite cu pietriş de carieră. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară.

cărămidă. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. pătrate. în locurile cu erodare puternică. la o distan ă între centrele de greutate. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. dreptunghiulare. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. fântâni. uşurin a între inerii.pe gazon. făl uită. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). Când cursul apei este însorit. fără frânturi. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. trestie.2. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei.60-0. de mişcare. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. Apele stătătoare (numite impropriu. prin deschideri de perspective. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. asemănător cu malurile opuse. geometrică. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. dar fără a fi simetrice. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. dar poate fi ameliorată. bitumului. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. având rolul unui factor calmant în peisaj. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe.65 cm). conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. realizate de obicei pe stâncării. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. 10. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. din beton. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. ale fiecărei dale. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. . prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. lacuri. elipsoidale. senza ia de răcorire şi de prospe ime. pâraie. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. căderi de apă. iazuri. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. Malurile se vor amenaja prin terasare. Caltha palustris). men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat.

. de solidaritate monumentală. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit.bazin cu cupă florentină în mijloc. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. acestea dau impresia de putere. în mod artificial. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. O perspectivă bine concepută are echilibru.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. colorată diferit chiar. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare.3. privit dintr-un loc potrivit. şi pot fi amenajate într-un mod special. combinată cu lumina artificială. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. în mod progresiv.fântână cu taluz cu cascadă. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. Când sunt de dimensiuni mari. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. iar când sunt mici şi grupate. de la câ iva metri pătra i la câteva sute. fiind compusă dintr-un obiect potrivit. Grădinile alpine creează. fie vor fi aduse. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. mărime şi culori.4. . 10. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. la o oarecare distan ă de clădiri. 10. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. folosite pe timp de noapte. . Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. cu o vegeta ie specifică. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. Grădinile alpine au suprafe e variabile. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. muntos. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. un microrelief accidentat.bazin cu jeturi orientate spre periferie. .

accidentat. treiajele. la capătul aleilor. în pantă sau se va crea artificial. lăsând spa ii mari între ele. zăpadă. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. . scările. pentru ca pământul să se taseze suficient. la marginea apelor. cele mari în planul din spate. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. a men ine. fiind amplasate pe esplanade. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. belvederile.aşezarea unui strat de pământ de elină. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. . într-o formă simplă dar estetică. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. teatrul verde. 10. va fi pe cât posibil frământat. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. a orchestrelor sau a fanfarelor. a domina. destinate adăpostirii vizitatorilor.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. pergolele. grupuri sculpturale. coloanele. în pie e sau în punctele de perspectivă. beton. pătrată. bănci şi scaune (mobilier de grădină).5. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. situate în spa iile verzi.dispunerea blocurilor de piatră. cu turbă şi nisip. chioşcurile. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. . Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. pode e şi poduri. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. . arcadele şi porticurile. numite chioşcuri descoperite (naturale). Acestea se pot construi din lemn. balustradele (parapetele). ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . deşertic. înghe . a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. vase decorative. sau cărămidă. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. suporturi pentru plante. . Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. subalpin. construc ii uşoare. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). hexagonală sau octogonală.

stâlpi verticali (piatră. folosite pentru decorarea unor pere i. marmură şi au un mare efect prin formă. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. beton armat. a unui rond de flori. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin.4-3. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. pe orizontală. aluminiu. Pot fi cu sau fără spătar. grup sculptural. oferind refugiu împotriva insola iei. Forma. la marginea teraselor. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. de obicei cu înflorire abundentă. lă ime 0. metal. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. cărămidă. culoarea lor. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. ce acoperă por iuni de alei sau terase. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. pe lângă ape sau terenuri accidentate. bronz.5-0. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic. Acestea se confec ionează din piatră. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare.5 m. mărginirea unor perspective. piatră). fier. înăl imea 0. atât la soare cât şi la umbră. din diferite materiale de construc ie. cărămidă. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. mărime.5 m. dezvoltare pe verticală. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. . dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. ce prezintă ca elemente de sus inere. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. Treiajele sunt construc ii uşoare.4-0.0 m. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. fontă. fiind amplasate la capătul aleilor. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2.7m şi înăl ime 2-2. lemn sculptat sau marmură. cărămidă. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. mozaic. formate din panouri cu zăbrele. beton. în lungul aleilor largi. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. compartimentarea unui spa iu verde. Se recomandă ca optimă.45 m. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. Materiale de construc ie folosite: piatră. teraselor. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. lemn. lemn.

. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. în lungul scărilor. piatră. ciment. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. decorat cu plante de mozaic. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. aleilor. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. zidurilor. beton.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful