UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. fie o fântână cu un joc de apă. în Evul Mediu. . Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. Acestea aveau. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. lauri. Grădinile vilelor mai mici. smochini. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). peste care s-au grefat elementele orientale. plante medicinale şi aromatice.arbuştii şi plantele ornamentale. vasele şi statuile. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. Totuşi. platani.H. cu coloane de piatră colorată şi marmură..2. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. buxus. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. mimoze). chiparoşi. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă.2. fiind înconjurate de un zid de marmură.XIV d. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. Constantinopol. ce cuprindea Europa Sud-estică. ca urmare a cruciadelor. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. horticultura a făcut progrese. de regulă. trandafiri. Erau prezente şi pu uri rotunde. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale.1. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. duzi. . 2. Villa Lucullus. crini. formă pătrată.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. Exemple: Villa lui Cicero.) 2. a înregistrat un regres. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. rozmarinul şi mirtul.V. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin.2. specii floristice. la interior cu bazine străjuite de statui. urbane. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. Schema modelului grădinii medievale. busuioc. Villa Mecena. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. . În capitala imperiului.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. tisă. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. tei. zambile. pini. nordul Africii şi Asia Mică. Erau prezente pergolele şi coloanele.2.grădina cu pomi fructiferi. Villa Sallustius. 2. De asemenea erau cultiva i trandafiri. lotus sau diverse flori.

magnoliile. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. palmieri. apoi au căpătat un specific propriu. al VII-lea d. buxusul. prin întretăierea a două canale cu apă. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. pavilioane pentru petreceri. Grădinile fie erau interioare.H. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. cu func ie exclusiv ornamentală. Compozi ia era geometrică. bazine. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. pere ii de fundal. fie aveau straturi de formă pătrată. 2. . pini. . arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. Locuin ele mici aveau o singură grădină. leandri. înconjurate de ziduri. XIII-XIV. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. de formă regulată iar cele mai mari. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera.H. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec.grădina de legume şi plante medicinale. caracterizată de prezen a careurilor egale. Arta topiară era folosită în exces. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri.2. Speciile folosite: chiparoşi. eucalipt.). Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. menajerie. compartimentare realizată. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. fie sub formă de fântâni arteziene. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. o suită de grădini. fie erau situate în afara palatelor. Nu existau sculpturi.grădina de flori. mirtul.4. monotonă. acestea fiind interzise în religia mahomedană.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. Apa era folosită fie în bazine şi canale. adesea aranjate liber. Speciile folosite erau: chiparoşii. galerii acoperite de plante că ărătoare. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. predominant persană. din timpul domina iei arabe. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri.2. magnolii. mărginite de rânduri de plante tunse. acolo unde spa iul permitea.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. fiind plane şi înconjurate de ziduri. 2. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor. situate în cur ile clădirilor. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. citricele. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene..d. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns.

lacurile şi râurile. de veselie. . cu caracteristici proprii. bambuşii – prietenia necondi ionată. terase. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale.H. (dinastia Tang). arterele pământului. Filozofiile religioase din China. cheiuri. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. este mărimea acestora. şi reflectă puternicul cult al naturii. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. neregulat.H. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. cu aspect natural. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. poduri şi pode e. creând privitorului diferite impresii: de măre ie.2.. Elementele primordiale erau mun ii. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. suprafe ele foarte întinse. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. o dată cu dezvoltarea noii religii. pinii – fermitatea şi for a caracterului. IV-V d. pe vârful unei coline sau în pădure. fiind natural. iar apele. în armonie cu peisajele naturale. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. cascade naturale) sau în bazine artificiale. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. cascade. Picturile. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. al XVII-lea d. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. sec. fiind excluse liniile drepte. grote. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. de basm. ape. indiferent de perioada istorică. galerii. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. modificat sau aparent natural. plante şi animale. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. por i. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. stânci. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. chioşcuri.3.H. Terasele erau trasate liber.) şi cuprindeau mun i. budismul. în care vegeta ia era dispusă natural. situat pe malul unui lac. Relieful era foarte variat.H. bazine. piersicii ornamentali – Paradisul. VIII-IX d. ziduri. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. de groază. fiind create mai ales în sec. au fost create parcuri naturale. II-I î. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han.3. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. ce erau descoperite brusc la un moment dat. având caracter natural. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. pentru dobândirea perfec iunii morale. servind ca loc pentru plimbare.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. firesc. în strânsă legătură cu religia. odihnă.

pietriş. Astfel în Japonia. sau din Europa medievală şi renascentistă. Spa iile verzi. sec. coline. fiind folosite toate elementele din natură. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură.H. azalee. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. nisip. destinate contemplării din interiorul clădirii. al VIII-lea d.3. fiind ulterior personalizată.H. un râu sau pârâu. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. por i. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . muşchi. devenind o artă na ională. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. al VIII-lea d. cu aspect cât mai natural (pasul japonez). cu balustrade ornamentate. grădină de muşchi.Deşi. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. ienuperi. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . pârâu cu cascadă. pavilioane pentru ceai. lac cu insule. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. în decursul timpului. .vegeta ia este perfect integrată peisajului. din dorin a de a aduce natura în locuin e. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. miniaturală: cursul de apă. podurile. erau prezente pretutindeni. pasul japonez. Grădinile imperiale. stânci col uroase.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. arborele de ceai. camelii. Islam).toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. plus diferite lampadare. şi în Kyoto. . Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. lanterne din piatră. arbori şi arbuşti. cu simboluri filozofice caracteristice. sau de pe verandă. orientat pe direc ia N-S. 2. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. fântâni şi foarte multă vegeta ie. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. În sec. grădină aridă. stâncile. pietre rotunjite. bambus.capitala ării. Persia. mai mari sau mai mici.). diverse plante cu sau fără flori. fiind o componentă a acesteia. . ferigi.

dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. .apa aduce mişcare. ca influen ă occidentală. bambus. în special pentru grădinile vilelor suburbane. literatură. . mirt. Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec. arbuşti modela i în volume geometrice. lespezi sub forma pasului japonez. de unde a iradiat apoi în restul Europei. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. XV-XVI d. . ci pietre late.Villa Lante din Bagnasia (5 terase).4. Specii folosite erau: pini.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire. . .H. garduri vii şi borduri tunse. . încep să apară primele grădini publice. . arhitectură.în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene. 2. lauri şi portocali. cireşii. ienuperi. Din sec. răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante.1. vase ornamentale.arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. lămâi. .utilizarea vegeta iei tunse.) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. ornamentate şi legate prin scări şi rampe. Această orientare a apărut la început în Italia. ziduri înverzite. .erau folosite zidurile masive de sprijin. chiparoşi.Villa Medici în Roma (2 terase). Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice. . camelii.apa era folosită sub formă naturală. glicina. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . . .prezen a sculpturilor.Grădina palatului Farnese din Caprarola. a canalelor. cascade.sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini.H. buxus. precum: . bazine neregulate. . al XVII-lea d. prin reluarea idealurilor antichită ii clasice. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul.simetria fa ă de o axă a compozi iei. 2. parapete ornamentale. .4. arborele de ceai. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte. magnolia. stejari meridionali. ştiin ă. cascadelor.Villa d’Este la Tivoli (8 terase).folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă. . .vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare.. .sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. azalee. ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite.nu erau folosite alei. din toate domeniile: artă. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). tisă. pe terase succesive.

. rezultând spa ii mult lărgite. În prima jumătate a sec. la castelele Amboise. apare stilul baroc.arhitect peisagist Delorne. Terenul era modelat în terase mari. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel). dar dispare schematismul rigid. cu partere decorate cu flori. . traseele rectilinii. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase).H. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci.grădinile Gamberaia – Floren a. fântâni. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau. . având şi func ie decorativă şi func ie utilitară. . al XVII-lea.2. Exemple din sec al XVI-lea: . Abia după jumătatea sec. fiind îmbinate cu linii ample. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. în arhitectură. ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. . Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. la care grădinile erau în incintă.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. . . bazine. al XVII-lea crea iile importante au fost: . În perioada Barocului. cu numeroase statui. Astfel. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală.grădinile de la castelele Tuilleries.H. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. În unele situa ii canalele s-au păstrat.arhitect peisagist Du Cerceau. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale).grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval . S-au mărit dimensiunile grădinilor. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a.În secolul al XVII–lea d. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă.grădina Luxembourg din Paris. 2. Fontainbleau. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar. pictor şi arhitect) favorit al .grădina Garzoni – Collodi. . vase.4. al XVI–lea. Au fost realizate decoruri bogate. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. Principiile esen iale s-au men inut. ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. tinzându-se către transformarea în parcuri.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. sub aspectul echilibrului şi simetriei. Existau canale şi lacuri imense. Saint-German. curbe. Exemple:. Au apărut grotele artificiale. roci şi apă în mişcare).grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux .

constituind totodată şi perspectiva principală. . Dar.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură.terenul este modelat în terase largi. al XVIII-lea. . rampe. . . realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene.„regelui Soare”. bazine. pe spa ii foarte largi. conuri. 2. închise între ziduri. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers.palatul constituie capul compozi iei. . dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte.4. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. borduri sau broderii de buxus tuns. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. . şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi. fiind situat pe terenul dominant.compozi ia era tratată arhitectural. mari partere şi întinse oglinzi de apă. ca şi în restul Europei. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. cuburi). Versailles.3. . în Anglia dominau grădinile medievale. treiaje. SaintCloud. alături de diferite fântâni. bazine cu grupuri sculpturale. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. rocării. scări. .perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. vase în stil baroc. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. Chantilly. . bazine şi canale. piramide. cu principii compozi ionale proprii. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. dominantă. racordate cu ziduri de sprijin.aleile sunt rectilinii. Saint Germain-en Laye. sub influen a literaturii. . Sceaux.sunt prezente. .Ludovic al XIV-lea. statui sau vase. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . în Anglia începând cu sec. Ulterior. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). .ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. se păstrează axa . Fontainbleau. La început s-a renun at la tunderea arborilor. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. mai ales pe axa principală. Dispar parterele.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor.sunt folosite. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric.

al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi.Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth.Germania: . . Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec. . enun ate de Repton. La periferie erau: Regent’s Park.Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere. În secolul al XIX-lea.Anglia: .Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez. amenajate în stil peisager: St.gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti.parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian. . Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea.grădinile de la Whitehall – model italian. Londra de inea 600 ha de spa ii verzi.Hampton Court – model italian. . iar fra ii Bühler au amenajat parcul . fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea).. .model francez. James Parc. . plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză.4.Parcul Chatsworth – stil clasic.grădinile Kensington şi parcul Stowe. Green Park. Victoria Park şi Battersea Park. dar se introduc poteci şerpuitoare.Austria: . „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles). Ermenonville.Kent (pictor şi arhitect) . apoi francez.Grădinile Greenwich – model francez. parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman). sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool). al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice. . formând un lan verde de peste 4 Km.Saint-James Park . Kensington Gardens – situate în centrul oraşului. 2. .parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez. amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular. Realizări importante: . fiind sus inătorul noului curent numit . realizate sub influen a romantismului. reziden ial şi a intrat în cel urban. . . Hyde Park. . fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg. .. Malmaison. În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville.4.Tête d’or’’ (Lyon).Rusia: .Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană.Nymphenburg (München) – model francez. La sfârşitul secolului al XIX-lea. cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber.Charlottenburg (Berlin) . Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton. .centrală dominantă. .parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic. . Toate crea iile din această perioadă (sec.model francez.

.model italian.Philadelphia – Fairmount Park. În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic.grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam).sec.5.Chicago – South Park. . . stejarul.parcul Wilhelmshöhe (Kassel). Petersburg – 600 ha.păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). respectiv după principiile grădinilor engleze. Ca exemple pot fi amintite: . În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: ..A. pomicole. .Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). bradul.sec. Ca date istorice mai importante pot fi amintite: . molidul. la Iaşi – grădina Palatului domnesc. crini. marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi.Parcul Public Friederichsham (Berlin).Villa Carraresi (Roma). Parcul Puşkin (parc englez. . arskoe Selo = vechea denumire). Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: . . lăcrămioare. Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole. grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia. plopul alb.New York – Central Park .Boston – Park System.U. . . garoafe şi iasomie. cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri. În S.360 ha. lângă St. .Villa Melzi (Bellagio).1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori. narcisele. .Spania: .Parcul Maxim-Gorki – 224 ha. . mesteacănul. pe lângă locuin ele boierilor. . multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager. 2.Villa Carlotta (Caddenabio).Italia: . Ca exemple pot fi amintite: . în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene. forestiere: bujori.Parcul Sokolniki – 463 ha.parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) . Prospect Park (peisagist Olmsted).Grădina engleză (München). .Grădina Botanică . Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor.model francez. În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk. . nobililor sau a meşteşugarilor înstări i.parcul Nympheuburg (München). al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte. . roini a. . cimbrul.grădinile La Cranja (lângă Segovia) . al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc. liliacul. . În Germania.

. . . iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central. Alpinetul. al baronului Bruckental.1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni. Borza.Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul.Buzău – Parcul Crângul. .Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului. Hayer.1838 – parc promenadă . . .la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă. În sec. . ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia). (Carl Friederich. Hörer). (fost Libertă ii) realizat de E.actual Parcul Tineretului. .1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei.la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu.parcul de la Gorneşti –Mureş . .1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos.parcul de la Albeşti –Braşov. fiind numit oraş-grădină. Parcurile de la Avrig.Timişoara – Parcul Tiselor.1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi. azi Parcul Romanescu. . .sec.la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria . .la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural. dar care în mare parte erau neorganizate. odată cu dezvoltarea oraşelor.la sfârşitul sec. cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă. a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi. se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului).Iaşi – Parcul Expozi iei. Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager. . amenajat tot de Redont – Bd. . . .Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al. .Bucureştiul avea cca. stilul brâncovenesc. Pădurea Verde. 70 ha. În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: .Pădurile parc Băneasa şi Snagov. iarna lacul fiind folosit ca patinoar).Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun)..la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca. Redont.. promenada de pe Dealul Copou. . .la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852). al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc).. . lângă castelul familiei Teleky. ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898).1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha.în Bucureşti în 1833-1840.la Sibiu – 1857. 80% din suprafa a sa ocupată de grădini. . al XIX –lea. .Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş. . În alte oraşe: .parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” .parcul de la Bon ida –Cluj. poduri. . chioşcuri pentru orchestre. dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism. Dacia. . al familiei Bauffy. al XVIII-lea .parcul Carol I. lângă castelul familiei Haller.Grădina Ioanid. .la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”. Parcul Rozelor. .

parcuri în Titan. Balta Albă.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. corespunzătoare multitudinii de sta iuni. .70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). Parcul Tineretului. . ClujNapoca. Colentina. Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre.Parcul Sportiv . Constan a.reamenajarea Parcului Herăstrău. Parcul Tei. Iaşi.s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu).s-a reamenajat Parcul Libertă ii. Oradea. . . Crângaşi. Ploieşti. Craiova. . Drumul Taberei. Gala i. . Sibiu. Parcul Libertă ii.s-a înfiin at Parcul Expozi iei. Pantelimon.s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. Piteşti.

fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. . e) f. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. respectiv: de produc ie. f) f. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant.1.f. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie.f.lemn din diferite tipuri de pădure. de protec ie a solului. de protec ie climatică (viteza vântului. hidrologică. c) f. Profesorul I. . respectiv cu: . recreativă. umiditatea şi temperatura aerului. de pe terenuri degradate). constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. sanitară şi estetică. . şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. . această func ie are un caracter puternic diminuat. sanitară).fructe din livezi. intensitatea radia iei solare). Func ia hidrologică este asigurată. regăsindu-se mai mult sau mai pu in. 3. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri.f. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. antipoluantă (f. 3. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. grădini. III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. la diferite categorii de spa ii verzi. ştiin ifică.flori din culturile floricole. decorativă (estetică. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. de impact peisager). Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. . hidrologică. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. recreativ sau sanitar.2.Cap. fiind ob inute diferite categorii de produse: . d) f. în general de toate tipurile de spa ii verzi. antierozională.

micşorarea vitezei vântului. fizică şi chimică. cărămidă. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. prin microclimatul pe care-l realizează.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. prin procesele de evapo-transpira ie. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. trotuare. şi a speciilor drajonate. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. pietriş. spa iile verzi prin stratul arborescent. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. fie la suprafa a solului (litieră).atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. Func ia de protec ie a solului. moderează temperaturile excesive. ce constituie o armătură biologică a solului. De exemplu. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. sau în apropierea acestora. ). prin albedoul specific. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. Prin sistemul de înrădăcinare. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. prezintă o stabilitate mecanică.ameliorarea umidită ii aerului. Sub aspectul proceselor pedogenetice. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. asfalt sau beton. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. Pe lângă aportul de substan e nutritive. mult sporită. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. fie în sol (rădăcini moarte). substratul ce constituie suportul vegeta iei. în care procesele de eroziune sunt vizibile. fâşiilor plantate în lungul străzilor. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. astfel. . Vegeta ia lemnoasă. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. străzi. . se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. . a perdelelor de protec ie. prin descompunerea de către microorganisme. Acestea. . etc.

marmura. sau cu frunziş sempervirescent. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. a pulberilor fine sau a fumului. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. elagaj şi anotimp. . în special în timpul verii. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). gresia. iar la 120-200 m în interior. structură pe verticală.3. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. viteza vântului scade cu 30-60%. betonul. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. atmosfera devine calmă. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. ce nu deranjează ochi. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. astfel. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. 3. etc. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. . în zonele plantate.reducerea poluării fonice. vârsta arboretului. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. În mediul urban. o elul. consisten ă. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie.reducerea poluării chimice a atmosferei. 5m3. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice.reducerea poluării fizice a atmosferei. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. sub diferite aspecte: . diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare.lipsite de vegeta ie. . Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. Perdelele de protec ie. De exemplu.

În oraşe. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. fără obstacole cu efect antifonic. şantierele. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. sau diferite activită i curente ale popula iei. echien/plurien. căderea frunzelor. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. pinului silvestru cca. respectiv de mărimea frunzelor. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. efect maxim în sezonul de vegeta ie. ionizarea aerului). etc. umiditate. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. aerian. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. în cazul molidului cca. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. iar a teiului pucios cca. intersec iilor aglomerate. părozitatea acestora. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. planta iile stradale. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. întreprinderile industriale. acoperită cu gazon. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. planta iile rare dintre construc ii. transportul auto. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). metalurgică. perimetrale. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. De exemplu. arbori+arbuşti+specii de gazon). 35 t/ha. în teren liber. prin senza ia de linişte. ce are lă imea de 200-250m. durata de via ă a frunzelor etc. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. având un efect nesesizabil. 42 t/ha. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. necroze. de prelucrare a petrolului. . aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. cea ă. 68 t de particule solide şi praf.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). radia ie solară. de prelucrare a produselor minerale. 30 t/ha. inversiuni termice. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. industria chimică. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. a arterelor principale). reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră).

. . pensia. . şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. sau efectul automatismelor zilnice. . sportului. Factorii care influen ează recrearea sunt: . etc. . prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. telefonie. fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici. în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. camping.Mijloacele de comunicare mass-media (presă. odihnei prin somn. datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea.Mobilitatea. divertismentului. vacan ele.Nivelul de trai. cumpărăturilor pentru hrană. . serviciului. .timpul liber (dedicat recreării). Cu cât sunt mai mari aceste solicitări.timp de existen ă.divertismentul sau amuzamentul. după bunul lui plac: plimbări. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. îmbrăcăminte. Sarcinile de bază ale recreării sunt: . al solicitării fizice. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură. prin care se înlătură plictiseala. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. în sferele culturii. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. în general. televiziune.4. între inerii personale. având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. obiective turistice.pregătirea. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată.deplasarea. respectiv timpul alocat servirii mesei. . aeriană sau navală. picnic. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. Fazele activită ii de recreare: . spa iile verzi urbane sau extraurbane. . turismului. artei. cele mai multe destina ii. care poate fi: . cules de flori.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. de . practicarea diferitelor sporturi. fiind un element compensator al condi iilor de lucru.Timpul.activită i pe loc. presupune bucuria întocmirii programului. . respectiv concediile. . ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. internet).destinderea sau relaxarea. călătorii. la care este supus omul în via a cotidiană.. CFR. intelectuale sau psihice.3. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. radio.

practicarea de diferite jocuri şi sporturi. gazon sau oglinzi de apă. sau la sfârşitul săptămânii. pescuit. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. floricolă sau erbacee. 3. parcurile. etc. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). încât nimic să nu poată fi adăugat. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. după o perioadă de activitate intensă. istorice. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. de diferite excese. arbustivă. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. în spa iile verzi extraurbane. realizată pentru plăcerea proprie a individului. apicultura. nevoia de a face mişcare. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). În sens larg. . Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. repausul şi somnul.amintirea.ciuperci sau de fructe de pădure. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. Aceste activită i pot fi active sau pasive. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. sau în zilele libere. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. vânătoare. J. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. prin care are loc refacerea fizică a organismului. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. obiective culturale. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură.O. economice. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. etc. . Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. în sta iuni climaterice cu specific. canotaj. decât în dauna operei”. etc. indiferent de subiectul în care apare. de regulă la sfârşitul săptămânii. sau diferite activită i precum grădinăritul.5. . pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. alpinism. presupune comportamente diferite. Turismul are caracter recreativ. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. diferite de mediul său. Odihna propriu-zisă. de conducerea autovehiculului. diseminat sau modificat. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. Func ia decorativă (estetică. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. Plimbările sunt realizate fie zilnic.întoarcerea. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire.

Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. încântare. . vâjâitul vântului prin coroana arborilor. puternic erodate sau a grohotişurilor. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. . variază pe parcursul unui an. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. bazine. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. etc. a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. ciripitul păsărelelor. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: .îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. diferind în func ie de fenofază. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. admira ie necondi ionată. . şi care exercită o atrac ie spontană. Astfel.încadrarea cursurilor de apă. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. murmurul apei. fructe. flori. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. . textura coroanei. cu efect de parazăpezi). Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. 3. bariere împotriva vântului.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole.6. . cascade.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. .încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente.

luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu.Cap. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. Fiecare component. intrarea principală. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. treaptă. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. se ine seama de anumite principii şi legi. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. ob inându-se în final unitatea în diversitate. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). care conduc în final la realizarea frumosului. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. Frumuse ea este realizată prin ordine. planta ii. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. suprafe elor şi formelor planului. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. armonie şi propor ionalitate. sociale şi economice ale unei perioade date. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. Frumuse ea este un element func ional. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. pe o concep ie dominantă. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). Toate elementele unui spa iu verde (alei. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. viu sau inert. centrul compozi iei reprezentat . un monument). Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. într-un întreg. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. peluze. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate.

liniar. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. interesul scade. combinat. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. bulevard. vase decorative. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. de formă. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. Ritmul poate fi: static. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. respectiv realizarea echilibrului. clădire). fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. stradă. integritatea şi calitatea acestuia. dinamic. simplu. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. al for ei sau al monumentalită ii. omul va anticipa următorul obiect sau interval. compus. a aceloraşi elemente (specii. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. în întregime. ordinii. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. Asimetria pune omul în armonie cu natura. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. şi o dată percepută regula ritmului. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. Simetria poate fi absolută şi liberă. bănci. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. potecă. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. se găsesc mase similare şi egale. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. a repetării şi a consecven ei. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. de culoare. lă ime) sau alte caractere vizibile. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. creând senza ia de dezamăgire. evitându-se astfel monotonia. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. calitate care uneori poate avea o latură negativă. magnificului. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. deoarece un plan perceput deodată. grupuri. admi ând totodată diversitatea acestuia. este static şi odată văzut. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. putând fi simetric şi asimetric (ascuns).

în acest car fiind vorba de armonia contrastului. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. chiar dacă specia diferă (de exemplu. complementare) unificate printr-o culoare neutrală. exprimând de fapt unitatea în varietate. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). . Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. pasive.compozi ii doar între culorile calde sau active. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării.descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. formelor dar mai ales a culorilor. se pot deosebi: . Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. într-un aliniament. În func ie de culorile care se asociază sau se combină. sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). dar care au volume şi formă asemănătoare). Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive.compozi ii între culorile complementare.combina ii între culori diferite (active. arhitecturale. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. care au o anumită continuitate. În proiectarea spa iilor verzi.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. de un individ. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. . etc. caz în care se aplică armonia legăturii. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). . direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). florale. forme sau spa ii. Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor.

Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor.I. apoi 3. distrugerea formei naturale (implică transformări totale). Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii.618 (aproximativ 3:5). ce are laturile în raport de 1:1. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. mese. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. lă imea optimă este de 5 m. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. iar pentru o alee de 250 m.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. .îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. 21. ordine şi armonie. matematician italian din sec. al XIII-lea. sub un unghi de cca. 5. 89 etc. 180. etc. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. publicul dintr-un parc. alee pietonală. alterarea formei naturale (implică transformări par iale. 270.). Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. participan ii la diferite evenimente de amploare etc. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime).).armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. iar la o distan ă mai . 13. astfel pentru o alee de 300 m. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. C. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. 8. 55. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. Fibonacci. 34. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). Astfel. . lă imea optimă este de 8 m. sub un unghi de cca. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. .modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate.

clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. presupunând unirea trecutului cu prezentul. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. fără a se exagera prin risipă. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă.mare de această valoare. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. .

la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. întotdeauna de formă dreptunghiulară. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. eroziunea). lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). În ultima perioadă (sec. iar în cadrul stilului peisager sau liber.1. fiind ornate cu statui. apă. etc. caracteristice diferitelor epoci istorice. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. radia ia solară. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. Stilurile spa iilor verzi 5. arhitectural. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. Grădinile în stil maur. epoci. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. precipita iile) sau for ele majore (vânt. francez sau regulat) a stat. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. civiliza ii.1. În amenajarea spa iilor verzi.). pâraie.1. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. dar şi elemente minore precum microrelieful. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). în general.2. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. V. vase sau fântâni arteziene. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. bazine. 5. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. râuri. Acest stil prezintă mai multe variante. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). câmpii. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. activită i. caracteristice Renaşterii şi Barocului. erau prelungiri ale încăperilor. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. de mai târziu. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. . vegeta ia. La romani grădinile. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor.Cap. văile râurilor. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. aspect preluat şi de romani. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor.1.

dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. Apa aduce prospe ime. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. taluzuri. pe linii drepte şi curbe. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. fie de a le limita pe altele. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. 5. rampe. balustrade. numit şi capul de compozi ie. unele păstrându-se şi în prezent. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. canale sau oglinzi de apă. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. scări. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. fiind subordonate toate elementului principal. bogat ornamentate. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari.1. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii.1. aplicat până în prezent. precum şi oglinzi de apă. ce constituie perspectiva principală. respectiv axa principală. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. regulate. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri .2. cascade sau bazine. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. Elementul principal. fiind nivelat şi modelat în terase largi. cu numeroase ziduri de sprijin. cu denivelări mici. situat în pozi ie dominantă. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. statui sau vase sculptate. sau de perdele de arbori. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. Aceasta. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric.

. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii.2. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor.1. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii.2. fie sub influen a pictorilor peisagişti. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. 5. care dau varietate şi fantezie compozi iei. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. în Anglia. fie sub influen a literaturii noi. având cel mai adesea relief variat. în formă de tablă de şah.de apă. natural. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i.1. 5. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. cu precădere în Olanda. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. sub influen a stilului rococo din arhitectură. Aleile sunt rectilinii. Toate acestea au fost duse la extrem. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului.3. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. în ansamblu. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. conducând spre diverse amenajări. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. Stilul peisager Stilul peisager (liber. În această situa ie. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. fiind obositoare ochiului. compozi ia fiind liberă.1. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. mai ales a celor de gazon.3. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. 5.1. fiind dispuse în re ea geometrică. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze.

oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. roci sau stânci. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. . pajişti şi diferite grupaje floricole. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. peluze. intervenindu-se totuşi în detaliu. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. fie naturale. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. de grote sau chiar cascade. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. chiar exotice. se vor folosi specii de talie mică. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. volume. neregulat. care în mod natural sunt dispersate. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. Rocile. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. toate elementele. curb sau sinuos. urmând caracteristicile terenului. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. în diferite zone ale grădinii. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. ce urmăreşte formele de relief. prin aducerea de pietre. legând astfel peisajul exterior cu cel interior.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. sinuos chiar. lumini şi umbre. fie create. în pete neregulate sau eliptice. specii lemnoase decorative. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. Simetria şi echivalen a sunt excluse. sub formă de mase. frumoasă şi îndelungată. Aleile au un traseu liber. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. masele vor avea conturul neregulat. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. cu contur regulat. atunci când aceasta există. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. În jurul clădirii principale. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. Apele. cu înflorire bogată. vor fi folosite pâlcurile. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. cu aspect natural. covoare sau dispersate solitar.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

umbră şi lumină. atât sub aspect psihic cât şi fizic. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. culori. De asemenea. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. 5.2. cascadele.5. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite.2. volume. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. având ca fundal imagine unor mun i înal i. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. Genul de bucurie Genul de bucurie.4. forme. cu flori având culori calde. de veselie sau de entuziasm. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. de stâncile. de luminişurile retrase.3. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. 5. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. dispuse într-un masiv păduros.2. .5. unei mări sau ocean). largi.

dimensionate. în strânsă corelare cu structura urbanistică. energie termică. sunt judicios repartizate. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. grădinile sau scuarurile. atât urbane cât şi periurbane. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. energiei electrice. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. dispuse într-o re ea continuă. zona industrială. . 6. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete.Cap. gazului metan. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. limitarea perimetrului construibil. ce asigură protec ia multiplă a mediului. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. 6. cât şi legătura dintre acestea. etc. Ca regulă generală. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. re ele stradale. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan).2. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. sta ii de distribu ie a apei.). fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. recrearea şi odihna popula iei. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar.1. zona politico-administrativă. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană.

sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. planta ii de protec ie (a localită ilor. După accesibilitatea popula iei largi: . pepiniere.cu acces limitat. grădini şi scuaruri publice. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. planta ii de pe lângă unele dotări publice. numite şi spa ii verzi publice. păduri de recreare. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu.cu acces nelimitat. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. . După pozi ie se deosebesc: . care traversează localitatea şi care. 2. a spitalelor. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. radial-concentrică. ce sunt administrate de primării. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. dotări şi func ii. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. scuaruri. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. longitudinală. grădinile botanice şi cele zoologice. . de folosin ă generală. 6. păduri parc. fac legătura şi cu centura verde a oraşului. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. planta ii antiincendiare. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. concentrică. 1. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. amplasare. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. pepiniere. de regulă. grădinile locuin elor individuale. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. grădini zoologice. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. zonele de agrement (păduri de recreare. şi în care intră: parcuri. grădini sau scuaruri).periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit.3. a sta iunilor balneo-climaterice). grădini publice. planta iile din cimitire. acoperişurile verzi. în func ie de sistemul stradal al localită ii. . unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). parcurile şi bazele sportive.Această re ea poate avea o dispozi ie radială. grădini botanice. fiind diferite ca mărime. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. a solului. a apei. constituită din spa ii verzi periurbane. lungi de sute de metri. grădini botanice.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare.cu acces strict. întreprinderilor. . transversală sau longitudinal-transversală. planta ii antierozionale. ştranduri).

Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. păduri de agrement. situate de regulă în cartierele de locuin e. Raza de deservire a unui scuar este de cca. După destina ie. ce se înfiin ează pe terenuri virane. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. . grădini şi parcuri publice. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. spa iile verzi pentru copii şi tineret. gazon. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. fiind destinată odihnei de scurtă durată. destinate construirii unor cartiere de locuit. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă.temporare sau provizorii. După func ii: . . asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. rozarii. pepinierele. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. . destina ie. planta ii cu efect de parazăpezi.3.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. . frecventează simultan acel scuar. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. scuarurile pot fi situate: . Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. 400 m.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. . scuarurile por fi: .în interiorul cartierelor de locuit. perdelele de protec ie. în cca. .spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. spa iile verzi din cimitire. parcuri şi grădini zoologice. edificii culturale.4. situată în intravilan. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. După modul de amplasare. După durată. Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. caz în care acestea sunt uşor accesibile. având în componen a lor doar arbuşti. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. . cu rol decorativ: scuarurile decorative. parcurile sportive. parcuri expozi ionale. 6-8 minute.spa ii verzi de înfrumuse are. planta iile de consolidare antierozională. culturale sau de învă ământ. configura ia terenului şi construc iile din jur.3-3 ha. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară.3 ha. scuarurile pot fi: . alpinarii. 6. păduri parc. parcuri dendrologice.permanente.

Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. spre periferia scuarului. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. Intrările vor fi reduse ca număr. . iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. 3-4 ha. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. 6. . zone umbrite dar şi zone însorite. peluze de iarbă. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. de învă ământ. respectiv arbori şi arbuşti. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. respectiv o intrare la cca. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). aranjamente şi decora iuni florale. Spre deosebire de scuar. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă.5 km. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. în lungul aleilor. a obiectivelor culturale. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată.. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. bănci. frecventează grădina în acelaşi timp. situate în jurul unor institu ii publice. alei. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. datorită inexisten ei căilor de acces. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. Dată fiind această distan ă de deservire.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. statui. Dispozi ia aleilor. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. în cadrul oraşelor mari. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. boschete. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. respectiv: sectorul pentru copii. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. de pe o rază de 1-1. De exemplu. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens.5. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. scări (în cazul terenului accidentat). în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. 15-25 minute. de mers lejer.

manifestări artistice). cofetărie. WC public). şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. adăpost de ploaie. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. datorită suprafe ei pe care o reclamă. de lungimi şi dificultă i diferite. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. 6. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. şi de densitatea popula iei. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. respectiv sta ionare). ce depăşesc 20 ha. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. restaurant). Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). şi de capacitatea proiectată a parcului. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. locuri pentru jocuri statice. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. cafenea. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă.000 de locuitori trebuie să existe un parc. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). de re eaua stradală limitrofă. . Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. bazine sau chiar un mic lac. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. într-un cadru peisagistic deosebit. expozi ii. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). sporturi. bănci. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive.6. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. În foarte multe cazuri. diferite dotări (cişmele. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală.8. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. recreativ şi decorativ. alei pietonale. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit.liber este de 3. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. partere cu flori. în func ie de pozi ia. şi alte multe specii pentru varietate. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. şi străzi şi bulevarde deschise. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. Astfel. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. parcări. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil.8.2. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici.1. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. Au scop sanitar. . suprafe e îngazonate. a noxelor sau a altor factori de inconfort. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. 6. ale unui cvartal sau ale unui cartier. pentru diminuarea zgomotului. ocupând suprafe e importante. arii de joacă pentru copii. 6. punct de distribu ie a energiei electrice. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. tomberoane). în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. 6. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă.8. structură şi folosin ă diferite. orientarea şi înăl imea clădirilor. Speciile vor fi alese şi amplasate. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale.

În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. cu o compozi ie relativ simplă. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. grădina este structurată şi amenajată. dar şi a unor hoteluri. gazonul. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. un mic bazin cu aspect natural. mobilier de grădină. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. În cazul unor locuin e. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. fie după propriile idei. lămpi pitic. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. arbori. Astfel. piscină. uşor de între inut. diferite jocuri. institu ii. fie prin realizarea unui gard viu înalt. precum şi diferite specii cu port pendent. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. sau specii de răşinoase. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. chioşcurilor şi treiajelor. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . minigrădină de zarzavaturi. o cascadă miniaturală. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. servitul mesei. sediu de firmă etc. minilivadă. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă.) acestea pot fi: grădina de fa adă. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. barbeque. Grădinile interioare. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. În cazul vegeta iei. magazie de unelte. de gusturile proprietarului. bazin cu peşti decorativi. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. arbuşti şi liane. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. arbustive sau lemnoase. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. chioşc de grădină. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. spitale. joasă sau fără împrejmuire. a unor grupuri de specii sempervirescente. sedii de firme. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. arbuşti tunşi. pergolelor. aranjamente florale. padoc şi cuşcă pentru câine. suprafe e îngazonate. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. cititul. În func ie de mărimea spa iului disponibil. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. trandafirii. precum gazonul. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. activită i de grădinărit. Grădina de fa adă. În func ie de mărimea acesteia. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. miniseră. stânci şi pietre. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică).

6. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. canalizări). Urmează un strat de separa ie. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. Peste acesta se aşterne stratul fertil.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. cu pietriş (de tip sort). Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. durabilă şi de bună calitate. format din fibre minerale. printre spa iile rămase libere între plante. . nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. specii de gazon (fam. forme sau provenien e. cu arbori şi arbuşti de talie mare.9. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. se recomandă acoperirea acestuia. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. cu strat fertil mai gros. pentru speciile de plante vivace. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. Saxifragaceae. instala ii electrice. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. astfel. în vederea efectuării eventualelor repara ii. alături de plante cu flori şi alei. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. fam. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. fiind de maxim 10-15%. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. poate contribui la estetica compozi iei alese. Poaceae). spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. de regulă. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. de la bun început. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. În func ie de caracteristicile lor. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. sau numeroase alte specii floricole. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. Crassulaceae. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. Brassicaceae sau Campanulaceae). cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. unele specii din fam. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă.

Ca şi în cazul grădinilor interioare. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. al bolnavului sau pacientului (spitale. .Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. creându-se spa ii pentru odihnă. şi constituie unită i de sine stătătoare. comportându-se ca un bun strat termoizolant. hale.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. diferite pulberi sau noxe.10. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş.şi nu în ultimul rând.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. spa iile verzi propriu-zise. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. institu ii administrative). al proprietarului (locuin ă privată). ateliere). În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. al muncitorului (fabrici. . Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. .5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. . iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor. 6. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite.acestea re in diferite cantită i de praf. în zilele însorite.. policlinici. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere. fiind dotate cu mic mobilier de grădină.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ.reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. . prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. cabinete). prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. . Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . . până la 4-7. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. Din suprafa a acestor complexe sportive. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii.

Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. gazon sau arbuşti. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. balansoare. tobogane. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. grădinilor publice sau a parcurilor. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. Stilul adoptat este cel mixt. polo).11. bârnă de echilibru. baschet. 100 m2 până la câteva hectare. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. diferite săli de sport (gimnastică. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. respectiv: până la 3 ani. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. bazin acoperit sau în aer liber (înot. cu solul permeabil. atletism). cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. caz în care au caracter de tabără. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. cu precădere împotriva vânturilor dominante. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. clădiri administrative. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. în care constituie sectoare de sine stătătoare. leagăne. oină). pentru a se realiza fluxul cât mai facil. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. volei. 1000 m2 pentru 40-50 copii. sau în cadrul scuarurilor. 6. arte mar iale). Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. când sunt în afara localită ii. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. clădiri pentru vestiare. Suprafa a variază de la cca. grupuri sanitare. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. separate prin vegeta ie. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. 30-40 copii. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. duşuri etc. 20-25% pentru terenurile de joacă. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. cu ghimpi (Berberis . unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. 11-15 ani. volei. labirint. 3-6 ani. bănci. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. 7-10 ani. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. handbal. şi să nu producă fructe ce pot murdări. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. tenis). precum şi specii floricole şi de gazon.

Dar în func ie de microrelief. . şi vor fi izolate prin planta ii compacte. grădina de zarzavat. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. flori. cele cu frunze. plante tehnice. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii.). cu frunze. corpuri de iluminat. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. un mic monument sau un bust. alei pentru biciclete sau trotinete. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. bârnă pentru echilibru. ronduri.12. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. ce poate cuprinde: o mică livadă. 6. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. dotările vor fi mult mai complexe. destinate odihnei. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. flori. pistă pentru patine cu rotile. Robinia sp. pârtie pentru schiuri.sp. rabate sau diverse aranjamente floristice. sau care să fie toxice (Taxus baccata. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi.. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. labirinturi. bob sau săniu ă. bibliotecă volantă. spaliere. medicinale şi melifere. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. bazin pentru înot. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. În cartierele de locuit sau în scuaruri. eventual un mic stadion. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. teren pentru focul de tabără. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. arbori de mărimea a III-a. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. a zgomotului şi a gazelor. bănci. leagăne. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. cu rol de protec ie împotriva prafului. pistă pentru alergare. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. cât şi zone însorite. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. arbuşti fructiferi. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. În cazul taberelor.). Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. balansoare. terenuri pentru jocuri de masă. Laburnum anagyroides. tobogane. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. coşuri de gunoi etc. fructe sau semin e. Rhus typhina). care murdăresc. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. arbuşti sempervirescen i sau floriferi.

se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. cu rol stimulator. 6. pentru mărirea gradului de vizibilitate. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. familiare. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. respectiv cea a intrărilor. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi.14. având ca dotări mese. Spa iile verzi din incinta spitalelor. de a diminua poluarea fonică. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii.13. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. bănci. cu excep ia intersec iilor. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. Astfel. precum şi obiecte din materiale calde. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. birourilor. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. 6. func ional şi estetic.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte.5 m2 de teren sportiv. cu specii floricole având culori liniştitoare. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. cu cel mai mare impact peisagistic. rabate de flori. diferite. pentru fiecare elev. sau a celor rezervate pauzelor. calmante. este vegeta ia lemnoasă. De asemenea. Componenta cea mai importantă. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. pasive cu rol calmant. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. . Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă.

ce au efect liniştitor. chiparoşi. castani porceşti. molid. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. brad. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. paltini. dar şi specii de foioase precum: tei. acoperite cu plante agă ătoare. sau în jurul edificiului central. separarea diferitelor amenajări precum parcări. Astfel. tisă.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. reduse doar la aliniamente de arbori. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. sau în sens radial. cu alei şi căi de acces paralele. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. 6. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. cu bănci şi şezlonguri. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. flancate de planta ii sobre. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. dispuse în lungul aleilor principale. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. glicină sau trandafiri. numită „cimitirul eroilor”. de la intrarea principală sau de la biserică. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. pornesc mai multe alei rectilinii. purificarea aerului. În func ie de destina ia institu iilor respective. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. datorită lipsei de spa iu. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. capelă sau un monument memorial. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. bine delimitată. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. prezintă şi o zonă. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. chioşcuri). Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. centrale.15. sau chiar garduri vii. Astfel. precum şi pergole cu vi ă de vie. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. ar ar american. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. Parterele cu flori cu nuan e reci. Cimitirele mari. . favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. din specii sempervirescente. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. constituit din biserică. drumuri interioare de acces auto etc. influen ând benefic recuperarea acestora. necesare bolnavilor. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. Dacă spa iul permite. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. De asemenea. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. cimişir.

Convallaria majalis etc. să poată fi realizat pe jos. din specii sempervirescente. Sedum sp. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. Paeonia sp. Aster sp. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici.. Chrysanthemum sp. utilită ile şi căile de acces. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. de maximă circula ie. În cazul în care terenul nu este prea frământat. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii.16. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. de recreare şi decorativă. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. arborii fiind evita i. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. Narcissus sp. situate în intravilan sau în extravilan. sanitară. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. în afară de cele amintite.. cu multe denivelări. dar şi în punctele cheie. saschiul (Vinca minor). Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi.. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. Ca specii lemnoase frecvent folosite. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. 6. după considerente ştiin ifice (taxonomice). precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu.16. alimentară. Sistemul de drumuri. sunt: trandafirii.. de recreare. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. de taluzare sau de înăl are a unor zone. Microrelieful. se execută lucrări de excavare. surse de zgomot puternic). după importan a decorativă. să existe mijloace de transport în comun. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. după concep iile . halde. caprifoiul (Lonicera japonica). iedera (Hedera helix).1. pentru realizarea acestor denivelări. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. Spa iile verzi cu profil specializat 6. sanitar şi decorativ. Sempervivum sp. dar şi culturaleducativ. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. industrială sau medicinală a plantelor. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. Lupinus sp. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare.).

hibrizi Polianta. pergole. medicinale etc. grădina japoneză. Sectorul plantelor de cultură. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. Rozariu-ul. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. hibrizi floribunda etc.). urcători. dar în containere. sectorul plantelor de cultură. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. Realizarea planta iilor floricole. leguminoase. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. sau arbori cu efect decorativ deosebit. estivală sau autumnală. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. Ca sectoare. ierbar). flora Asiei etc. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. plante aromatice. sectorul plantelor acvatice. arhitecturală. ce au diverse întrebuin ări. vara îngropate în sol. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. vernală. muzeu. melifere. tehnice. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. rozariu-ul. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. rădăcinoase). licee sau a alte unită i de învă ământ. sectorul administrativ. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. sectorul sistematic. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. şi implicit expozi ii foarte diferite.). până la cele superioare (ultimele fiind . de parc. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. englezeşti. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. numit şi colec ia botanică. în acest sector. sectorul plantelor spontane folositoare.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. la exterior. serele. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. fie în fa a clădirilor importante (birouri. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. de la cele inferioare. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. În sectorul florei Globului. diverse suporturi sau chiar ziduri. dar şi publicului larg. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. Polianta. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. fie se desfăşoară între cele două elemente. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. treiaje. Sectorul plantelor spontane folositoare. sectorul florei diferitelor zone geografice.

sera rezervată expozi iilor florale. în apropierea intrării principale. . lanterne de piatră. pădure de foioase. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. prin solu iile de amenajare adoptate. pasul chinezesc din dale de piatră. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. Grădina japoneză. subtropicale. decorativ şi recreativ. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific.monocotiledonatele). industrial sau alimentar.16. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. 6. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. verii sau toamnei. pădure mixtă. sera plantelor acvatice tropicale. ornamental. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). sera azaleelor şi cameliilor. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. pepinieră. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. sera colec iilor. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. uneori chiar un miniparc zoologic. pajişti. Astfel. se deosebesc: sera palmarium. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. mediteraneene. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. Complexul de sere. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. poartă torrii. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. sau din alte regiuni calde ale Globului. sau mai rar. colec ie de trandafiri.2. este dispus de regulă. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. sera înmul itor. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. Prin structura. sera orhideelor şi a plantelor epifite. sera plantelor din regiune mediteraneană. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. pădure de răşinoase. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. didactic. pod arcuit din piatră. după zona geografică de provenien ă. clădiri administrative. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. Vegeta ia forestieră spontană. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice.

. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. vechimea şi mărimea colec iilor. înfiin at în 1908.arboretumul Bazoş (jud. Timiş). 6.arboretumul Simeria (jud. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. înfiin at în 1909. pentru a completa ambientul. să nu existe zone industriale. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. cu o suprafa ă de 20. stâncării. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. de tip „microbiotop sau minihabitat”. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. este necesară construirea de voliere largi.5 ha. . pot fi amintite: . solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. Bacău). de recomandat cât mai largi. . în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. înfiin at în 1880. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. înfiin at la începutul sec. bazine.3. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. . sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. Hunedoara). Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. de tipul cuştilor cu gratii. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră.arboretumul Hemeiuş (jud. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. curs de apă. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii.arboretumul Dofteana (jud. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil.De regulă. strâmte.16. al XVIII-lea. având o suprafa ă de 48. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. gropi de gunoi. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. cu o suprafa ă de 34 ha. în ceea ce priveşte frumuse ea. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic.5 ha. înfiin ată la începutul sec. Arad). cu o suprafa ă de 60 ha. Bacău). clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. având o suprafa ă de 70 ha. Pe ansamblu. a masca zidurile inestetice. care va fi folosită atât ca sursă de apă. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. având în acest sens îngrădiri. trebuie să ocupe suprafe e importante. .grădina dendrologică Macea (jud. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. perdele sau garduri mascate cu liane. al XX-lea. În cazul păsărilor zburătoare.

sectorul urşilor. asini etc. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. ren. . în special forestieră. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. ierbivore mici. ce adăpostesc pisici sălbatice. . găini de ornament. pantere. iguane. şoimi. vulpi. pentru sezonul rece. pescăruşi etc. . stârci.sectorul reptilelor. fie cu voliere foarte mari. caprine. jderi etc. prin plimbare. lama şi alpaca. cum sunt bufni e. mierle. . zimbrii etc. cu voliere şi vegeta ie. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari.. porumbei sălbatici sau de ornament. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. căprior. . precum lebedele. De asemenea. bivoli. cu microbiotopuri amenajate cu grotă.. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. cinteze. carnivore mici. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat.) sau spa ii deschise.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. câini dingo. pelicanii. turturele. ovine. alpin şi subalpin etc. pentru diferite specii de urşi. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze.sectorul cervidelor şi cabalinelor. cai sălbatici. . ciufi. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. distan a nu trebuie să fie prea mare. mici palmipede. grauri etc. pentru sezonul cald.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. ce cuprinde voliere cu fazani.sectorul felinelor mari. galinacee etc. cu zone largi amenajate pentru tigri. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite.sectorul păsărilor de baltă.sectorul felinelor şi carnivorelor mici.). şi pentru răpitoarele de noapte. libere. bibilici. gâştele.sectorul păsărilor răpitoare.. girafele. elan. şopârle. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. . Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. unele specii de ra e.sectorul păsărilor tropicale sensibile.sectorul primatelor. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. cât şi spa ii largi.: . în care sunt găzdui i: elefan i.sectorul marilor ierbivore. . în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. . pentru inerea acestora în sezonul hibernal. cameleoni. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. gheparzi etc. şi padocuri acoperite. râşi. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos.sectorul rezervat pentru antilope. pot fi amintite: . cormorani.. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. . păuni. constituit dintr-o clădire. şerpi sau crocodili. pentru sezonul estival. bazin. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură.sectorul stru ilor. . dromaderi. prevăzut cu arcuri largi descoperite.sectorul galinaceelor şi columbidelor. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. pume. trunchiuri de arbori. de amenajările respective. de numărul de specii. zebre. care asigură accesul unui segment important de vizitatori. umiditate. pentru speciile care nu pot părăsi locul. uli. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. lei. în aer liber. stânci. lupi. cucuvele. cerb lopătar. . canari. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite.

fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. toalete ecologice. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. pot exista în incintă şi muzee. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. având produse care să nu dăuneze animalelor. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. şi nu numai. de entomologie etc. 6. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. se vor prevede spa ii largi. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. poteci şi alei de plimbare. În unele por iuni ale pădurii-parc. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. cişmele cu apă potabilă. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. . care să nu depăşească 4%. a unor peluze întinse de gazon. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. se deosebesc: parcul forestier. un punct de belvedere asupra oraşului. formată din planta ii forestiere. sau a aranjamentelor florale. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. În zona intrării principale. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. de zoologie. un curs de apă. nisip sau alte materiale locale. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. dar în raza de deservire a localită ii. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. Alte amenajări. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. Pădurea-parc (parcul forestier. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. pădurea-parc sau parcul-pădure. de purificare a aerului etc.17. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. fântâni. în mişcare. a eventualelor surse de poluare. precum: un lac. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. un sit istoric (ruinele unei cetă i). acoperite cu pietre. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. Astfel. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante.

17. zonele nisipoase. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. sau de interes turistic. stâncile. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. solul. tabere şcolare.). la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . lipsite de vegeta ia forestieră. . Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. balnear (izvoare minerale. topoclimatul. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. falezele sau malurile abrupte.1. numită impropriu pădure de agrement. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. Pădurea de recreare. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. Astfel. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. telescaune. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora.5-2 ore. terenuri de tenis sau de fotbal. a unui râu. Unele elemente naturale precum mlaştinile. situate pe malul unui lac. hidrografia şi environnement-ul. căi de acces cu trasee mai lungi. cu cât terenul este mai înclinat. Amenajările de tipul campingurilor. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. piste pentru biciclete sau pentru role etc. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. izvoare termale etc. puncte de belvedere etc. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. telecabine. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. 6. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. în unele zone de interes curativ. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. terenuri sportive etc. pot fi ştrandurile şi campingurile. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. zone de picnic. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. pozi ia pe versant. expozi ia. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. De asemenea. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase.

destinate practicării unor activită i. temperaturile sunt moderate. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. este mai rece şi mai umedă. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. dotărilor sau diferitelor echipamente. fără extreme mari. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. De asemenea. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. băl i. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. care prin fenomenul de . a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite.. frunziş sărăcăcios. În acest sens. noroi. refugii) pentru a oferii adăpost. pavilioane. temperatura aerului mai ridicată. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. Orientarea nordică a unor terenuri. gradul de expunere a teritoriului. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. prezen a prafului. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. această zonă este cea mai expusă vânturilor. suprafe e umede improprii. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. cu privire la temperatură. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. vegeta ia are aspect veşted. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. plajelor etc. alunecări de teren. Tot în acest sens. iar solul este mai pu in umed. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. sau spa ii adăpostite. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. Cu privire la mişcările aerului. plantele prezintă creşteri foarte mici. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. frunze prăfuite sau galbene. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. vânt. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. altitudine etc. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule.

pescuit. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. libere (luminişuri. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. compozi ia şi vârsta arboretelor. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. regimul şi tratamentul etc.spulberare. Hidrografia teritoriului. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. apa este importantă sub aspectul calită ii. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. atunci aceasta este şi primitoare. Cei care doresc să se odihnească. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene.17. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. ce diminuează calitatea acestora. poieni. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. Când o pădure de recreare este echilibrată. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. va avea o atractivitate sporită. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. lac). care este dată de natura sursei (izvor. filtrare şi transport al apei. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. schi nautic etc. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer.2. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. O zonă lipsită de un curs de apă. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. 6. liziere). precum realizarea igienei corporale zilnice. chimic sau fonic zonele din jur. de temperatura acesteia. de cea ierboasă. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. a fermelor de animale. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. de modul de captare. Environnement-ul. De regulă. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. capătă por iuni dezgolite. şi din contră. de o acumulare mai mare sau mai mică. prezintă o atractivitate foarte redusă. aerisite. sau ca sursă de apă potabilă. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. situl sau vecinătă ile. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. În zilele călduroase de vară. râu. natura solului. În acest sens. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. pârâu. . respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. prepararea hranei. iaz. dar nu neglijabilă. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. de poten ialul teritoriului. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii.

Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. cu locurile de parcare aferente. ce calmează şi relaxează vizitatorul. indiferent de specie.. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. păduri pentru plimbare şi păduri parc. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. dispuse pe anumite trasee.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. publicul larg le preferă pe cele amestecate. bine pusă la punct. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. de motiva iile şi aprecierile lor. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. ce induce plictiseala şi pasivitatea. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. şi este favorabilă pentru plimbări. Aceste dotări vor fi discrete. luminişuri pentru odihnă. dar în zilele geroase cu chiciură. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. datorită vizibilită ii foarte bune. . ce are o densitate mică (200-500 buc. ce au un efect peisagistic major. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei./ha). dau peisajelor un pitoresc aparte. Codrul regulat vârstnic. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. în func ie de fenofazele speciilor respective. Iarna se remarcă răşinoasele. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. capacitatea de primire începe să crească. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. a culorii frunzelor etc. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. care determină o scădere a densită ii. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. Sub raportul vârstei. are aspectul unei păduri falnice. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. la agresiunile vizitatorilor.

Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. repaus etc. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. insistându-se în mod special asupra cură eniei. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. Zona de primire şi odihnă. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. cişmele. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. terenuri de joacă pentru copii. de cca. să fie drenat. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. amenajările. să aibă o textură uşoară. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. camping. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. Zonele cu soluri reci şi umede. reprezintă cca. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. destindere şi pentru activită i de picnic. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. instala ii sau echipamente. soluri scheletice. izvoare). fiind astfel organizată. odihnă. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). de cei care evadează din cotidian. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. Arboretele vor avea consisten ă moderată. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. ce trebuie să fie ireproşabilă. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. obiectivele etc. . acest lucru favorizând. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. echipamente sanitare şi de igienă. pentru linişte. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. cu forme interesante. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. Zona de plimbare. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. De preferat ca aici. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. cu investi ii mai reduse. mult căutate şi apreciate de publicul larg. şi prezintă diferite construc ii. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. aer curat. În raport cu întreaga pădure. Aceasta este zona preferată de marele public. prezintă ponderea cea mai mare. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. zona de plimbare şi zona de regenerare.Pădurile de recreare se sistematizează. vor fi evitate de vizitatori. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. prin împăr irea pe anumite zone.

smulgerea sau tăierea puie ilor. un număr sau o emblemă. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. restaurant. peşteri. fiind total protejate. cabană. Traseele potecilor vor fi diferite. arbori deosebi i. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. şi echipamente specializate. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. dificultatea. prin optimizarea spa iului în general. monumente. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. având un specific aparte.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. terenurile de joc. locurile de parcare. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. rezultate prin ruperea. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente.17. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. 6. fiind eliminate tasarea solului. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. spre diferite puncte de interes din pădure. forma iuni geologice interesante etc. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii.3. puncte cu vederi panoramice. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. camping).) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . de la o clădire de interes general (cabană. au o lă ime optimă de 3. zone cu fructe de pădure etc. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. vestigii ale unui castel sau cetă i.5-4 m. restaurant. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. dispersate în cadrul celorlalte două zone. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. han. nu prea lungi şi nu prea înclinate. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. respectiv 4-10 km/100 ha. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. întâlnite doar în anumite păduri. cu pante domoale. care sunt interzise accesului publicului. pot avea por iuni comune. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. este constituită din diverse suprafe e. ruine. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază.

dalele de piatră. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. peluze pentru golf. capătul drumului principal). miniterenuri de fotbal. Locurile de parcare. diverse amenajări pentru jocul copiilor. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. pietrişul. respectiv grupuri de arbuşti. WC-uri ecologice. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. formele regulate şi simetriile. dispuse în apropiere. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. un număr cât mai mare de autovehicule. fântâni sau alte surse de apă. în special pe latura vântului dominant. de 2-3 maşini. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. restaurantelor. şi să se folosească materiale cu aspect natural. . sau pot fi mici. cabanelor. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. masă cu scaune sau bănci. parcările pot fi: în ciorchine. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. loc pentru focul de tabără. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. Parcările pot fi mari. spa ioase şi capabile să absoarbă. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. de amploarea investi iilor. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. respectiv nisipul. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. camping. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. fiind mult apreciate de vizitatori. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate.aceste puncte bănci. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. şi pot fi: terenuri de tenis. vatră din piatră pentru foc. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. vor evita pe cât posibil artificialul. în pinten. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. pe ansamblu. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. şi variază în func ie de microrelieful specific. coş de gunoi. groapă sau container pentru gunoi etc.

faunistic.18. incompatibilă scopului atribuit. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă.18. educative.1. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. geologic. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. . Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). sau parcurile cu specii de vânat autohton. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. 6. hidrologic. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6.The International Union for the Conservation of Nature . se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. având o înăl ime corespunzătoare. De asemenea. speologic. pedologic sau de altă natură. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. recreative şi turistice. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. cu aspect cât mai natural. paleontologic. Astfel spus. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. floristic. protec ia ecosistemelor. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor.

neatinse de activită ile umane. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. specifice.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. Mun ii Măcinului. vile. drumuri. Ceahlău. cultural şi recreativ. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse.teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. sate. Cheile Nerei .Hăşmaş. Cozia. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii.2. cu flora şi fauna sa. . . Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. Retezat. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. zona rezerva iilor integrale. . recreării şi turismului”.să aibă forma ii geologice interesante.zona exterioară. .Beuşni a. Domogled . vegeta ie. care servesc recreării popula iei.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică. conforme cu peisajul. educativ şi recreativ. respectiv fenomene naturale originale. . activită ile de turism vor fi bine organizate. muzee cu specific local.18. .speciile vegetale şi animale. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii. hanuri sau locuin e izolate. În prezent. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural.să fie interzisă vânătoarea.să fie deschis turismului organizat.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. expozi ii.sunt peisaje naturale de mare frumuse e. şi Semenic – Cheile Caraşului. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani. 6. în scop ştiin ific.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . construc iile (case. elemente de etnografie si folclor. beneficiind de o protec ie suplimentară. Rodna. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . educativ. destinate cercetării ştiin ifice. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte. . activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. . care grupează o serie de atrac ii turistice. floră şi faună intacte. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: . dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. Piatra Craiului. .Valea Cernei. Cheile Bicazului . hoteluri.

se promovează regenerarea naturală. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). Balta Mică a Brăilei. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. Vânători – Neam . sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. ca parcuri naturale. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . forestiere (tip f). Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). următoarele: Apuseni. În ara noastră sunt constituite în prezent. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. rezerva ii ştiin ifice. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. potecile vor fi bine marcate pentru turişti. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului.. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. Acestea pot fi: botanice (tip b). În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. vegeta iei sau faunei. 9/1973. conform Legii nr. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii.zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. mixte (tip m). limnologice (tip l).18. rezerva ii naturale. 6. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice.3. Grădişte Muncelului – Cioclovina. clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. Bucegi. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. paleontologice (tip p). geologice şi geomorfologice (tip g). nu se împuşcă. . Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. lacuri şi cursuri de apă. solului. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. Nomenclatura din ara noastră. Por ile de Fier. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse.

educa ie si instruire în domeniul mediului.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. chei). Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. rezerva iilor naturale. locuri fosilifere. cascade. arbori seculari. cursuri de apă. . ştiin ifice sau peisagistice. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. parcurilor naturale. fenomene geologice unice (peşteri. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie.

cerin ele speciilor fa ă de: . proiectantul de spa iu verde creează forme. ruginiu.lumină. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: .rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. compozi ii.factorii ecologici edafici: . florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei). textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp. volume. . Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde. mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult).fertilitatea solului. .maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6. .1.Cap. ce vor alcătui în final o unitate. 6. frunzelor. . . Prin acest material. . .textura şi profunzimea solului.diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben. constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. .2.umiditatea atmosferică.factorii ecologici climatici: . Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde. . . roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare. culoarea. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective. .diversitatea foarte mare a ramurilor. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite).îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. VI. Astfel trebuie avut în vedere: .2. 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde.1. material care îşi schimbă volumul.regimul de umiditate din sol. Criterii de alegere a speciilor 6.temperatura aerului.costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. .vânt.

compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri. etc. dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare). fa ă de cele periurbane.fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. . fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale.expozi ie. 6. .2. dar şi asupra celui animal sau vegetal. (produc căderea acelor la răşinoase.factori biotici: .monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul). . numindu-se şi cea ă oxidantă. determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor).factori poluan i. dioxidul şi trioxidul de sulf. În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor.compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze. .2.dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei.smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice. . Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane. Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman.vegetali.pantă.oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze). în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat.factori geomorfologici: .clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar). fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze. considerate cele mai rezistente). . . . numite arsuri).troficitatea solului. Dintre aceştia : . Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie.con inutul de schelet.animali. .factori antropici: . a produc iei de masă lemnoasă). . .altitudine.configura ia terenului. fertilizare. . . . . Astfel. . . cloroza esutului asimilator..oxidul de sulf. plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere. prevenirea şi combaterea dăunătorilor. se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare.

umbrirea clădirilor. fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze.foarte sensibile .rezistente la bioxid de sulf – alunul. Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare . ecotip. cum se integrează în respectiva compozi ie. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. stadiu de dezvoltare. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. subspecie. . tuia.condi ii de mediu – specie. Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”. propor ia poluantului în atmosferă etc. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: .2. din arderea combustibililor solizi şi lichizi.3.praful rezultă din întreprinderile industriale. piracanta. 6. . intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. chiar un aspect de bronzare a frunzelor). zămoşi a de Siria. arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene. prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză.pădurile de recreare. etc. . În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie.). ce talie vor avea exemplarele respective.1.aliniamente.sensibile .unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare.pigmentări. . fabrici. corcoduşul. coacăzii. . arboretele tinere fa ă de cele mature. .rezistente Exemple de specii: .mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale.3. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată. .rezistente la fluor – mesteacănul. In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: .rezistente la plumb – pinul silvestru. fenotip. bradul de Caucaz.mijlociu rezistente . reducerea creşterilor.2. Particularită ile biologice ale speciilor 6. industria metalurgică şi chimică. . platanul. frasinul. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta. .

arbuşti mijlocii 1 – 2m. conică. Thuja occidentalis var. sferică. Abies alba. a boschetelor. precum şi re inerea gazelor de eşapament. . se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. speciile lemnoase volubile. a II-a . Berberis thumbergi. agă ătoare sau chiar târâtoare. obovoidă.arbuşti. În tabelul nr. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) .. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult.arbori de mărimea I . etc. că ărătoare. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit. Prunus mahaleb. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. 6. mai mici de 1m. Picea abies.15 – 25 m. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară.7 – 15 m. Acer pseudoplatanus.realizarea gardurilor vii. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: .peste 25 m. arbuşti pitici. Populus simonii.2.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . ovală. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. a III-a . Pinus strobus. Larix decidua. . Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. tabulară. a prafului. . italica. Populus nigra cv. fastigiata. . speciile cu înăl imi sub 7 m.zonele verzi de mici dimensiuni.în lungul arterelor. De exemplu. Astfel.3.liane. şi cea având contur sinuos. Morus alba.2. Juniperus hibernica.

Populus tremula. Cerasus avium.aliniamentele stradale. forma „pendula” la diferite specii precum: fag. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. Fagus sylvatica. .lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. 6. Pinus nigra. Juniperus horizontalis.zona de primire a pădurilor de recreare. larice.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. .3. Ulmus minor.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. frasin. . a prafului şi a vântului. având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. ulm de munte.2. . dud negru. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. pentru protec ie împotriva radia iei solare. Juniperus sabina. Salix babilonica. Betula pendula. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: . cireş păsăresc. umbraculifera Carpinus betulus. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. Juniperus communis ssp. Tilia cordata.mascarea obiectelor inestetice. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. nana.3. varietatea „Globosa” la diferite specii. Cotoneaster horizontalis. mesteacăn. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: . Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. caragană. salcie căprească. Robinia pseudoacacia var. Pinus sylvestris. .

cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. etc. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). la marea majoritate a speciilor. eliptică etc. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. ovoidă. tortuosa) sau pot fi geniculate. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. platan. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. . Trunchiurile. pot fi sinuoase. lanceolată. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. pendula. romboidală. Forma. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc.3. imprimă un sentiment de linişte. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. Speciile cu tulpini că ărătoare.5.2. castan) sugerează puterea. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale.2. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. pentru intensificarea expresivită ii clădirii.4. Ramuri pot fi drepte. 6. mici sau mari. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. paltin. obovată. fie pendentă. fie verticală. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. fie orizontală. imprimând anumite sentimente. Unele specii au frunze simple sau compuse. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. sau chiar târâtoare. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. mărimea şi culoarea acestora. 6. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante.3. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). peluze. Chamaecyparis lawsoniana var. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. Salix babilonica. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului.

tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua.) sau mari (Ailanthus sp. la care verdele se combină cu alb. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). la galben–roşu ruginiu (toamna). Pyrus elaeagrifolia. Eleagnus angustifolia. Speciile cu frunze mici. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate.. În tabelul nr. precum şi diferite exemple de taxoni.Marginea limbului poate fi întreagă. Sorbus aria. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. Juglans sp. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. Aesculus sp. biota. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. Astfel. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). Thuja occidentalis f. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. „Aurea” Thuja orientalis f. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna).). Gleditsia sp. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. Speciile cu frunze mari. Robinia sp. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. Hippophae rhamnoides. alb argintiu. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara).. ca în cazul mesteacănului. Acer negundo. galben sau chiar roz şi roşu. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. pu in incizată dau adânc incizată. Populus alba Picea pungens var.. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). luminos (primăvara). până la verde intens (vara). precum cele ale speciilor: Acer negundo. la verde închis. Tilia tomentosa Juniperus sabina. compuse. Euonymus europaeus. Hedera helix. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. Carpinus betulus. argintea. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. Ligustrum ovalifolius..

atropurpurea. Acer paltanoides var. Robinia pseudoacacia. glauca. Magnolia kobus. Forma şi culoarea florilor. Catalpa bignonioides.. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. Pinus cembra.3. Prunus avium. Corylus maxima var. purpurea. Acer platanoides var. În tabelul nr. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. purpurea.verde închis roşu. Buxus sempervirens. Pinus excelsior. Aesculus hyppocastanum. Syringa x. Ligustrum vulgare albă . Hibiscus syriacus. Deutzia scabra.. Berberis vulgaris var. pissardii. Malus pumilla var. Juglans regia Fagus sylvatica var. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. Picea abies.6. Sophora japonica. Taxus baccata. purpuriu Picea pungens var. Pyrus sp. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Pinus strobus Abies alba. crem sau galbene. purpurea. Phyladelphus coronarius. vanhouttei. Crataegus sp. hybrida. Prunus cerasifera var. Hedera helix. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. Pseudotsuga glauca. Alnus glutinosa. rubrum 6. forma.2. Spiraea x. niedzwetzyana.

exceptând albastrul pur. Amorpha fruticosa. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. primăvara timpuriu primăvara . Spiraea salicifolia. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. Syringa vulgaris. cu toate varietă ile şi soiurile sale. Diervilla florida. Chaenomeles japonica. Phellodendron amurense Spiraea japonica. Cotinus coggygria.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. Forsythia sp. Dintre toate speciile lemnoase. cu siguran ă că speciile genului Rosa. Prunus cerasifera var. Colutea arborescens. Tamarix ramosissima. Laburnum anagyroides. Magnolia stellata. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. Magnolia kobus. Liriodendron tulipifera Aesculus x. Prunus armeniaca. carnea. Hibiscus syriacus. Buddleia davidi. Prunus persica. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. soulangeana Prunus sp. Cornus mas. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. Hybiscus syriacus. Cornus mas. Forsythia suspensa. Diervilla florida. Kerria japonica. Laburnum anagyroides.. Chaenomeles japonica. Malus floribunda Hedera helix.. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. pissardi. Magnolia x. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii.

dar mai ales în perioada hibernală. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. mălin) calmează şi relaxează. Rosa canina. Inflorescen ele sferice. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. Culoarea fructelor. Spiraea salicifolia. lemn câinesc. amorfă) constituie un factor stimulator. Colutea arborescens roşie albă . Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. glicină. budleia. Crataegus monogyna. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. în sezonul estival sau autumnal.. Rhus typhina. iritant. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. Ptelea trifoliata. neliniştit. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. Kerria japonica Aesculus sp.vara toamna Mahonia aquifolium. Sambucus racemosa. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. pseudobace) este variată de la specie la specie. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. Cotoneaster horizontalis.3. Sophora japonica. Hibiscus syriacus. atribuind ambientului un aspect dispersat. Viburnum opulus. mari (Viburnum opulus var. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. contribuind prin forma. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. 6.2.7. Syringa vulgaris. Liriodendron tulipifera. Spiraea japonica. ca lumânările (castan porcesc. Berberis vulgaris.

Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. De exemplu. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. probabile pentru perioade de 5. Viburnum lantana. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. 20. . Abies alba. Există şi specii cu creştere foarte înceată. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. 40 ani de la plantare. 10. Ambientul (noxe.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. diferi i arbuşti. precum cimişirul şi tisa. Robinia pseudoacacia. Picea abies. Thuja occidentalis. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. Fraxinus excelsior. Gleditsia triacanthos. unii poluan i din aer sau din sol. calitatea terenului. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza.3. salcâmul. Prunus spinosa. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. ci separat. Cotoneaster nigra. Lonicera nigra. De obicei. iar plopii. Ligustrum vulgare. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. 6. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. mesteacănul.8. Mahonia aquifolium. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. Catalpa bignonioides.2. Platanus sp.

sau duc la costuri suplimentare. sub diferite moduri. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. masive. iar cele decorative prin trunchi. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu).1. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. . Exemplarele lemnoase. Arborii solitari se amplasează pe peluze.Cap. fie ele arborescente sau arbustive. care nu se regăsesc în efectul ob inut. pot fi folosite solitar sau grupat. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. în puncte liniştite. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. pâlcuri. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. labirinturi. fără agita ie. lângă clădiri. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. grupuri. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. ASOCIEREA. frunze. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. VII. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. curtine. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. coloritul fructelor). boschete. garduri vii.

foarte înalte cu h > 3 m. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. (gard belgian. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. formate dintr-o specie. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. trunchi de piramidă. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. mai rar două sau chiar trei. Ca regulă generală. ob inându-se în final un perete verde. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. două sau trei rânduri. pe un contur drept sau sinuos. înalte cu h = 1 – 3 m.5 – 1 m. După înăl ime. . După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). cu exemplare foarte apropiate. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. mici cu h = 0.5 m. ce are amenajate numeroase poteci. în aceste ultime cazuri. de regulă bine între inute şi amenajate.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. sistemul Cossonet).. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine.

pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. Astfel. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. solu ie destul de controversată.garduri vii decorative. solemnitate şi hotărâre. protec ie şi linişte. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. În orice caz. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. şi coroană bogată. . constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. sanitar. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime.După scop gardurile vii pot fi: .garduri vii pentru protejare. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. ce le eviden iază pe primele. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. de apărare împotriva vântului dominant. de preferat o specie locală. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. mai deschis la culoare. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. cu un aparat foliar bogat. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. În cazul plasării inverse a speciilor. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. . . grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. în care sunt prezente multe bănci. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. folosite ca garduri de limită. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. de mascare. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural.garduri vii de camuflare sau de mascare. care să constituie fondul principal. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. de izolare vizuală şi fonică. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite.

incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. destinat odihnei pasive. pentru mascarea acestora. lângă care să existe grupuri de flori perene. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. În cazul clădirilor monumentale. patrulater sau pentagon. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. apoi de cele de talie mică. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. . Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. existând în apropiere şi un luciu de apă. dispuşi inelar. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie.

lemnul câinesc. adaptate condi iilor locale. de regulă dispuse circular. pinul strob.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. pentru mascarea limitelor. specii rezistente la vânt. dârmox). creându-se o stare de calma atmosferic. statuie. Un boschet prezintă 2-3. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. în mod excep ional 4 intrări. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. fântână arteziană). Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. protec ie împotriva soarelui şi vântului. la tasarea şi în elenirea . În spa iile verzi urbane (grădini. cimişir. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. mesteacăn. pinul silvestru). cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. constituit dintr-una sau mai multe specii. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. parcuri) masivele se situează spre periferie. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. iar în interior numeroase bănci.

creându-se impresia de monumentalitate. puie ii cu rădăcini protejate. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. înfiin area scuarurilor. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. cu fructe şi port interesante. înso i i de 1 tutore. cu înflorire abundentă. imediat după dezghe ul solului. acestea pot fi transparente sau opace. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari.2. Astfel pentru aliniamentele stradale. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara.2. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. În func ie de speciile întâlnite în masive.2. Astfel. de la scoaterea din teren şi până la plantare. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. 7.solului. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. a I-a. în acest caz balul fiind înghe at. largi. 7. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. se evită ambalarea. se folosesc puie i de talie mică. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. urmată de toamnă. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). care limitează priveliştea şi perspectiva. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. . unde se doreşte realizarea unui masiv. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie.2. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). Totuşi. În general. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. Vârsta. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. a II-a şi a III-a. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului.1.

a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0.40) x 0. De asemenea. camionului. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale.2. fie din natură. se tasează uşor şi se udă abundent.0 x 1. 7.30 (0. La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului.0. cu sistemul radicular mai compact. fie dintr-o pepinieră. . De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani). Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului. etc.transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari.5 (0.1. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare. datorită dimensiunilor.5 t. înăl imea şi grosimea la colet.80 x 0. creată în acest scop. sunt necesare mai multe opera iuni: . ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă. . cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită. .60 (0. Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini).0.70) m pentru arbuşti (3-5 ani).alegerea exemplarelor.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi.40) m pentru puie ii de talie mică. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: . Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ.3. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate.Ca regulă generală orice puiet. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială.60 (0. . . remorcii. iar înăl imea 8-10 m. cu ramuri până aproape de sol. situate în locurile accesibile macaralei. cu o coroană uniform dezvoltată. Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului.70) x 0.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1.30 (0.0. . pe tulpină deasupra coletului. .

2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie.7. în timp. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). 7. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. rânduri sau la încrucişarea aleilor. în Fran a. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. ciuperci). distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . urmând ca mai târziu. la o adâncime de 20-25 cm. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. Astfel. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani.4 rânduri.4. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. Fertilizarea. 2 sau 3 rânduri. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. numărul rândurilor (1.3. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor.2. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. cu norme bine stabilite. P. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7. timp de 2-4 ore. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic. partere. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. Solul se mobilizează primăvara şi toamna.3. reluată mai târziu în timpul Renaşterii.3. .5 – 1. 7. K. uniform. ce au un efect estetic deosebit. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale.2.1. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. până la 0. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii.

columnare.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. cu fructifica ie cât mai abundentă. forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). ob inându-se forma literei V. rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2.forma Cossonet .cordonul oblic bilateral (gard belgian) . pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an.În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. cu ramuri cât mai multe. În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm. În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice.forma Verrier . Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme. se aleg ultimii doi. Forma Cossonet se realizează tot în aliniament. iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze. Pe măsură ce cresc. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . piramidale. Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o. iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 .piramida . Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc. bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate.5 m între ele. La exemplarele cu so . pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. . fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele.forma literei „U” .40 cm deasupra solului. rezultând astfel un trunchi vertical scurt. la distan a de 60 cm între ele.

Astfel. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. 6 sau 8 bra e verticale. are forma unui „U” dublu sau triplu. dispuse în acelaşi plan. se orientează vertical pe doi tutori. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. Coroana formată. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. ceilal i îndepărtându-se. pe o sârmă . 80 sau 120 cm de la sol. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. Fiecare pereche porneşte din axul principal.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. ce a fost retezat la 40. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală.

aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. După 30 cm. cu o deschidere a bra elor de 50 . la o înăl ime de 30 cm. iar cei doi lăstari terminali. dar la o înăl ime de 80-90 cm. aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. sub un unghi de 60o între ei. aceşti lăstari se scurtează la 30 cm.80 cm. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta.(spalier). Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. În al doilea an. Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. . se înlătură lăstarii. fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. La lungimea de 70 . Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a).

pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m).5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. . la înăl imea de 20-25 cm.3. prin scurtarea lujerilor prea lungi. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. 7.3. la exemplarele plantate în aliniament. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. Populus sp. 0.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. mai rar toamna târziu. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. tăierea se face cu cca. Tunderea se execută în anii următori. În primul an de la instalare. de 1-2 m lungime (Acer negundo. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. ienupăr. După atingerea înăl imii dorite. tisă).) Se execută primăvara devreme. tuie.

În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . Lăstarii ob inu i prin recepare. Se recomandă rărirea periodică. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. grupuri. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. cu coroane înghesuite. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. După câ iva ani. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie.3.4. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. iulie. 7. sunt de regulă mult mai viguroşi. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu.

respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. Se aplică rărituri mixte sau combinate. ob inându-se un număr optim de exemplare. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. a unor poteci.materialul rezultat nu se recoltează. . astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. 20-30 ani.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. . în cca. în apropierea locurilor de sta ionare. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari.3. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor.monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. .se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. fiind inestetice. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. în pădurile echiene de codru şi crâng. . cu o periodicitate de 3-5 ani. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . reducerea consisten ei. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. în condi ii nefavorabile de vegeta ie. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. respectiv atunci când se realizează consisten a plină. din 3-6 (10) ani. . prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. 7. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. mărirea efectului decorativ al unor exemplare.5. îmbunătă irea stării fitosanitare. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice). stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). cu o periodicitate de 3-5 ani.

Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. făgete. păduri de plopi euroamericani).3. rup i sau doborâ i. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. amestecuri de fag cu răşinoase. 7. de speciile forestiere folosite sau prezente. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. cu foarte multe nişe ecologice. în vederea atingerii unui anumit scop. buruieni). deoarece circula ia este complicată (semin iş. se pot adopta diferite tratamente. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. . pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. dar pentru oameni antrena i. bolnavi.6. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee.

. peste 50 (60) cm. Calistephus chinensis. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii. Tradescantia sp. Galanthus sp.ciclul de via ă. forma. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: . Sedum sp. Salvia splendens... . Aubrieta sp.. Hyacinthus sp. . precum specii ale genurilor: Petunia sp. .. cu tulpini ramificare..specii de talie mare. precum şi în mozaicuri.sp. în componen a bordurilor. a modului de creştere şi ramificare. Acestea joacă un rol psihologic fundamental.forma.. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde. . al sezonului de vegeta ie. Ageratum mexicanum sp.culoarea. Gladiolus sp.1.Tropaeolum majus.. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar.Cap. culoarea şi mărimea frunzelor. Tagetes sp. în marginea rondurilor sau rabatelor. cu port târâtor (sau pendent) . . . Lobelia sp. partere. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens..1. Tulipa sp. mirosul şi modul de asociere ale florilor... Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus. precum specii din genurile: Lilium sp. . .cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici. Tulipa sp.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm. .. Saponaria ocymoides. Alyssum sp. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor.. a rabatelor pe peluze. platbande sau grupuri pe peluze.1.înăl imea. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde. Salvia sp. . SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8.forma şi culoarea fructelor. . în planul apropiat de privitor. Ageratum sp.Tagetes sp.2. covoarelor.. Muscari sp..1. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: .forma tulpinii (portul).. Delphinium sp. cu aspect de tufă . 8. Acestea se folosesc pentru rabate. În acest sens se deosebesc: . Acestea se folosesc grupat. Narcissus sp....specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. precum Crocus sp. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite. 8.sp. VIII. în fa a speciilor arbustive sau arborescente. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia. .. în sensibilizarea oamenilor la frumos. Malva sp.sp.

Lathyrus sp.. cu segmentele filiforme.. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. precum regina nop ii şi micsandrele. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. galben. mo ul curcanului. cu tulpini că ărătoare .. 8. creasta cocoşului. Agave sp.4. argintiu sau cenuşiu. Humulus lupulus.. Iresine sp. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp.. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde. Unele frunze sunt mari. altele sunt mici şi mărunte. Portulaca sp. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. Astfel. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe..sp. precum verbena şi crinii.1.. iar altele puternic fidate. clopo ei. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. erecte Impatiens sp... lalelele papagal. locurilor pentru sporturile uşoare.. Tulipa sp. Pyrethrum sp. Delphinium sp. Ricinus sp. la florile simple poate fi pală. roşu sau grena.sp. mărimea şi culoarea frunzelor. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. la început. culoarea. cu tulpini volubile . a sta ionării. Forma. florile fiind nesemnificative.) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp.sp. Forma. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora.1. Sempervivum sp. culoarea şi abunden a frunzelor.. Begonia sp.. . Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată.. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. roz. Papaver sp.Ipomea purpurea. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit.3. mărimea şi culoarea frunzelor În general. Polygonium sp. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. 8. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa).. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. Lilium sp. în cazul petalelor tomentoase. până la albastru. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu.). recomandându-se a se folosi în planul apropiat. Nuan a culorii poate fi diferită. roşu grena. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată. . Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. cu tulpini simple.. în jurul teraselor.. chioşcuri pentru odihnă). .

vara.6.8. men inând efectul decorativ. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite.. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie. . pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare. iar primăvara vor înflori. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna.1.. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire. florile se îndepărtează. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie. Mo ul curcanului (Amaranthus sp.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii.) are fructe persistente şi decorative. În unele situa ii. . ca o continuare a florilor.1. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. de culoare roşie sau roză.. Calceolaria sp. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: . Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii. fiind o sursă de amuzament pentru copii. fiind aripate. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. Cineraria sp.plante anuale rustice.plante anuale semirustice (Begonia sp.5. Zinnia sp. 8. . Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie.) se seamănă în sere calde.plante anuale sensibile (Celosia sp. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii.

covoarelor. Hosta plantaginea. sau semirustice (Canna indica. Polyanthes sp. Iris sp. Convallaria majalis. tuberobulbi.. geophite – ce au bulbi. Papaver orientalis). mozaicurilor. Gladiolus sp. Narcissus sp.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e. Gypsophyla sp..... Speciile floricole pot fi folosite. .7.Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. rondurilor. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. rizomi.) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit. rădăcini tuberizate..decorarea balcoanelor.1. Lolium sp. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. rizomi. cămări. rabatelor. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor.decorarea spa iilor verzi.. teraselor. Chysanthemum sp. Aquillegia sp. Dahlia sp. Acestea pot fi rustice (Anemone sp. în general. în lungul apelor sau pe luciul lor.. bordurilor. ferestrelor. 8. pentru: . jardinierelor. pe stânci sau pajişti. depozite) ferite de înghe (4-10 oC). atunci când sunt plantate în diverse suporturi. . tuberobulbi.. Hyacinthus orientalis.

continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri.. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. 8. forma şi culoarea florilor. în special lunile de vară. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. stânjenei. în trepte. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. Tagetes sp. ghiocei. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. Rudbekia sp. pergolelor. witrockiana). asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. de talie înaltă (Phlox paniculata. rabate. partere). numă-uita (Myosotis sp. înăl imea plantelor. perioada şi durata de înflorire. narcise (Narcissus sp.). bănu i (Bellis perennis). Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire.. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. treiajelor. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple.). forma şi nuan a frunzelor. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. fie mixt.decorarea stâlpilor.. Ageratum mexicanum „nana”. narcise. Culturile cu plante anuale.).). Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. În func ie de perioada şi . chioşcurilor. bujori. muscari (Muscari sp. . Portulaca grandiflora). crizanteme.ca flori tăiate. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. mărimea. instalând specii de talie mică în prim plan. fie numai specii perene. mijlocie (Petunia sp. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. specifice plantelor anuale. costisitoare. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. printre care se introduc plante anuale. cu port de tufă sau covoraş.2. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. zidurilor. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. fiind amplasate în locuri intens frecventate. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni.

nivelat.. pH. Dianthus sp. Hyacinthus. mobilizarea superficială a solului. În general.. Asparagus sp. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare.. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. perlit şi turbă în diferite propor ii. structură. 8. Calluna vulgaris). mărun irea bulgărilor. pământul de ericacee. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. Bellis) cu speciile anuale.soluri alcaline – (Anemone sp. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile.soluri neutre – majoritatea solurilor. După valoarea pH-ului. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. capacitate de re inere a apei).3. etc. con inutul de substan e nutritive.. Amaryllis sp.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. Erica sp. ferigi). se deosebesc: .pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. desfundat. superficiale (Primula sp. de turbă) .. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare.1.soluri acide – (Coleus sp. Galanthus) sau bienale (Primula. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare. . Instalarea speciilor floricole 8.. Acestea se deosebesc prin pH. Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos.. În func ie de sol.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor.durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa.. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. Cheiranthus cheiri). pământul de lemn. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . Tradescantia sp.. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. Asparagus sp. textură. pământul de ace de răşinoase. Narcissus. Iris sp. brumărele). . Gladiolus sp. elemente nutritive.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. modelarea terenului. Dianthus sp)..3. . textură. . bine organizate. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a.. permeabilitate. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. pământul de pădure. Crocus.. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. pământul de turbă. . Myosotis. elina. compostul de grădină. Viola. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. rădăcinile de ferigă şi nisipul. pământul de frunze. de răsadni ă.

3. La speciile perene. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca.5 cm grosime. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare.).. Mathiola. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. Amaranthus).. La plantare. Alyssum. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. unde se vor dezvolta şi înflori. Hemerocallis sp. Dianthus. bulbii acestora să se înrădăcineze. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. dar nici să se stânjenească reciproc. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. Narcissus. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. Sedum) distan ele pot fi mai mari. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. 8. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. Fuchsia.(Iris sp. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. Viola. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. Galanthus.3. Myosotis). În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. Hosta plantaginea. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură.2. Impatiens.). Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. transplantarea apare necesară atunci când . Hyacinthus. de cca. Muscari.8. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis.3. Begonia). Lilium sp. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. Paeonia). Crocus. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. 2 – 2. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. comparativ cu înăl imea plantei.

datorită înmul irii naturale ale plantelor. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . .stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane. Ciupitul se execută cu unghia.tutorarea şi palisarea. cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite. această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. . intrând mai devreme în vegeta ie. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. bobocitul. cu rolul de a ob ine plante viguroase. . .aplicarea îngrăşămintelor. Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. .irigarea. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. În această categorie intră următoarele lucrări: . iar dacă sunt stânjenite sau deranjate.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. 8. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. Pentru ob inerea de tufe bogate. când plantele nu suferă deloc. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. .tunsul plantelor.suprimarea păr ilor aeriene.4. . fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu.ob inerea unor forme caracteristice.înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie. . copilitul. spa iul devine insuficient.combaterea dăunătorilor biotici. acestea stânjenindu-se în dezvoltare. . suprimarea tijelor florale vestejite. obligatorii sau facultative. . fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă.reglementarea înfloritului. de perioada înfloririi. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. unele nu mai înfloresc în acel an. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale.

garoafe). la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. garoafe.. trandafiri. pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. . în acest caz întârziindu-se înfloritul.formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. de dimensiuni mai mari (crizanteme. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali.. de obicei terminată cu o floare (crizanteme. ochiul boului). hortensie. Petunia sp. bujori. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat.). gura leului). urzicu ă (Coleus sp. Pelargonium sp. Se aplică la crizanteme.

în func ie de specia respectivă. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. .Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. metal de dimensiuni şi tipuri diferite. mai ales în perioada de înflorire abundentă. dalii). sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. Lathyrus. Tutorii pot fi din lemn. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e.. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. trestie. Ipomea). Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. mase plastice.

la care se adaugă apă.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. etc. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. cu valen e simbiotice. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. bogate în potasiu: sarea potasică. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. după o prealabilă uscare şi mărun ire. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. timp de două săptămâni. temperatura mediului înconjurător. ciuperci). În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. Îngrăşămintele se aplică. bioxidului de carbon şi a altor gaze. a îngrăşămintelor organice solide. riguros selec ionate. maxim ora 10. intensitatea luminii. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. solul. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. clorura de potasiu. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. cenuşă. după trecerea perioadei de înflorire. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. uneori superfosfat. sere. lalele. sulfatul de potasiu. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. azotatul de amoniu. 1:20. În această categorie intră: excrementele de mamifere. :30. făina de oase. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. făina şi rosătura de coarne. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. chimice. mustul de bălegar. ca regulă generală. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. microbiologice. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. spălarea şi răcorirea plantelor. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. narcise. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. de păsări. solarii. umiditatea şi mişcarea aerului. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. fiind indicată udarea diminea a devreme. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. ob inânduse solu ii prin fermentarea. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). . ghiocei.

Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. tuberculi. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. uneori chiar săptămânal. sau talaj. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. frunze. în martie–aprilie. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. măcar odată pe an. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. la geofitele semirustice. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. pentru a nu se produce vătămări plantelor. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. organele subterane (bulbi. sensibile la temperaturile scăzute. bulbii sau rizomii. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. Acest strat men ine solul umed. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza.sau noaptea. periodică a diferitelor exemplare floricole. manual sau cu ajutorul săpăligilor. . Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. şi peste vară. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. rizomi.

Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie.1. arbuşti. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. .pentru peluze. pentru a forma un covor des. cărămidă. narcise.rustic. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. datorită nuan elor de verde. aranjamente florale. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. ce înfră esc abundent. grupuri statuare. brânduşe. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste.Cap. luciu de apă). recreative sau sanitare. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. formată în special din graminee. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . . asfalt sau beton. 45 oC. În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. lalele). dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. De exemplu. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. masive de arbori) sau nevii (stânci. 30 oC. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. în zilele cu temperatură ridicată. având aspectul unor pajişti naturale. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. gazonul se încălzeşte mai pu in. După destina ie. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. pietriş. elemente arhitecturale. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. IX.pentru terenuri sportive. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. clădiri. iar în cazul asfaltului de cca. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. cu .

cerin ele fa ă de substratul nutritiv. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. rezisten a la bătătorire. Alopecurus pratensis. . uneori 40–50 cm (Poa pratensis. După înăl ime: .5 cm. rezisten a la temperaturi scăzute.3. Poa annua). La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. aceasta dispare. dar speciile se comportă diferit. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. înfră ire slabă. Alyssum maritimum. Agrostis tenis. ci în amestec de minim 3 specii..5 cm. aspre. Calendula officinalis. la tundere. 9. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. grosiere. Bellis perennis. Campanulla sp. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure. rădăcinile sunt relativ superficiale. de diferite desimi. . Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. la 12–20 cm.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. . Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. Lollium perenne.. rapiditatea de creştere. tenis – 0. rămânând suprafe e nude de pământ. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. Papaver rhoeas. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. Deschampsia caespitosa. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. având aspectul unei fâne e înflorite. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. Viola arvensis.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. Gypsophylla muralis. rugbi – 6. Reseda lutea. Agrostis stolonifera. de rezisten a la bătătorire sau tundere. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon.5 cm. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. Festuca rubra. capacitatea de refacere după tundere. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. Iberis semperflorens. 9. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). Matricaria chamomilla. frunze mari. crichet – 2. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare.5 cm.2. Cynonurus cristatus). lăstărire. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. Bromus inermis). tufele sunt înghesuite foarte mult. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. umiditatea din sol.

În diferite ări se aplică norme diferite. După semănarea manuală.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). de specie. terenul se grăpează. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. gros de cca. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. a instala iilor de irigare. alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate.5 – 2. dacă există sisteme de irigat. cu un aspect nefavorabil. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. îngroparea cablurilor electrice. amestec şi condi iile de sol. instalând toate speciile crescute natural. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului.3.1.manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. în cazul în care solul existent este corespunzător.5 cm. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren).cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). Dacă norma este prea scăzută. zgură. Metode şi tehnici de semănare: . Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător. acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). 9. Decaparea .mecanic . pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. date de condi iile specifice ale ării respective. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee.2. ci cresc lateral.9.3. 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . De asemenea. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. dar şi executarea drenurilor. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). a canalizărilor. cărămizi. . . adâncimea de semănare va fi mai mică. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. se ob ine un gazon prea rar. moloz. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. dar şi vara. precum şi costul mai mic.

apar muşchii şi numeroase buruieni. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. după care se sparge şi se mărun eşte elina. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. care pot fi rulate. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. sau mecanic cu maşini speciale. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. fosfor şi potasiu. Se recomandă tunderea pe timp ploios. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. Dacă solul are o cantitate mare . şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). care nu sunt preten ioase. 30 x 30. După aceste opera iuni. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. 9. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic.4. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. groase de 2-4cm. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. iar gramineele se răresc.

de calciu. Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. trebuie mărită cantitatea de fosfor. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. înainte de înflorirea buruienilor. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. . Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). pentru compensare.

.mişcarea orizontală. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. având 0.7 m lă ime. pentru terenurile orizontale. curiozitate . Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu.5 -0. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale. influen ând sentimentul de veselie. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. de refugiu.de stimulare. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător.mişcarea descendentă. îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. de cucerire a spa iului înconjurător. călare sau cu bicicleta.pentru ceea ce este rigid.mişcare ascendentă. flori. divertisment. perspectivele.20 m). Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: .de indispozi ie (de închistare) . sau conduc spre un obiectiv principal important. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. măreşte aten ia. justificate de prezen a diferitelor obstacole. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces. importan ă şi lă ime. .de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut.1.de amuzament. . de intimitate şi uneori de regres. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). ordine şi propor ie. pentru terenurile cu denivelări. apare un sentiment plăcut de protec ie. în meandre pentru traseele sinuoase. inestetic şi nefunc ional. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). mai stabilă. oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). elemente arhitecturale. 10. . care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. pentru obiective bine determinate. şi în echilibru cu for a gravita ională. ce este binevoită la întoarcerea din plimbare. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. mai sigură. X. . creează impresia de avansare. organismul nu depune efort. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. pentru stilul geometric. implică o diminuare a efortului.Cap. .pentru ceea ce este viu sau în schimbare. . au o lă ime mai redusă (minim 1. În func ie de natura circula iei. grădinile alpine. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. sunt de obicei largi.

macadam. Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). corelată cu ambientul. dalaj englezesc.cele neregulate în „opus incertum”. asfalt turnat sau cilindrat. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. Pământul. pietriş. Căile împietruite cu pietriş de carieră. mozaic. Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. cel pu in cu fa a superioară netedă. dale. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. este folosit în pădurile de recreare. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. iar cele deschise obosesc ochii). de forme diferite. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. . Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. tip zidărie. dalaj antic. pavele. . beton. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. lian i sau materiale hidrofobizate. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . cărămidă. ceramică sau marmură. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . pătrate.

iazuri. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. dar poate fi ameliorată. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. căderi de apă. cărămidă. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. la o distan ă între centrele de greutate. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. trestie. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. Apele stătătoare (numite impropriu.2. asemănător cu malurile opuse. având rolul unui factor calmant în peisaj. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. pătrate. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. în locurile cu erodare puternică. prin deschideri de perspective. pâraie. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. fântâni. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. făl uită. geometrică. fără frânturi. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. din beton. bitumului. 10. dar fără a fi simetrice. . uşurin a între inerii. Caltha palustris). de mişcare.60-0. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. Când cursul apei este însorit. Malurile se vor amenaja prin terasare.pe gazon. realizate de obicei pe stâncării. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). elipsoidale. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. ale fiecărei dale. dreptunghiulare. lacuri.65 cm). Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. senza ia de răcorire şi de prospe ime. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă.

un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. . În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. şi pot fi amenajate într-un mod special. Grădinile alpine au suprafe e variabile. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii.4. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. . cu o vegeta ie specifică.3. colorată diferit chiar. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. fiind compusă dintr-un obiect potrivit. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. în mod artificial. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. acestea dau impresia de putere. la o oarecare distan ă de clădiri. un microrelief accidentat. fie vor fi aduse. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. Grădinile alpine creează. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. 10. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului.bazin cu jeturi orientate spre periferie. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. Când sunt de dimensiuni mari. iar când sunt mici şi grupate. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. folosite pe timp de noapte. în mod progresiv.fântână cu taluz cu cascadă. . de la câ iva metri pătra i la câteva sute. mărime şi culori. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit.bazin cu cupă florentină în mijloc. O perspectivă bine concepută are echilibru. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. muntos. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. privit dintr-un loc potrivit. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. . de solidaritate monumentală. 10. combinată cu lumina artificială.

Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. arcadele şi porticurile.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră.dispunerea blocurilor de piatră. . în pantă sau se va crea artificial. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. belvederile. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. vase decorative. pergolele. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. pătrată. construc ii uşoare. va fi pe cât posibil frământat. numite chioşcuri descoperite (naturale). . Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. la marginea apelor. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. lăsând spa ii mari între ele. 10. . Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. Acestea se pot construi din lemn. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). deşertic. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . grupuri sculpturale. la capătul aleilor. într-o formă simplă dar estetică.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. cu turbă şi nisip. a orchestrelor sau a fanfarelor. beton. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. . . înghe .Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. hexagonală sau octogonală. a domina. scările. destinate adăpostirii vizitatorilor. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. în pie e sau în punctele de perspectivă. teatrul verde. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. balustradele (parapetele).aşezarea unui strat de pământ de elină. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . sau cărămidă. coloanele. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. chioşcurile. treiajele. zăpadă. suporturi pentru plante. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. bănci şi scaune (mobilier de grădină).5. situate în spa iile verzi. pode e şi poduri. pentru ca pământul să se taseze suficient. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. subalpin. cele mari în planul din spate. a men ine. fiind amplasate pe esplanade. accidentat.

. pe lângă ape sau terenuri accidentate.5-0. lemn sculptat sau marmură. lemn. aluminiu. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. atât la soare cât şi la umbră. fier. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic. cărămidă.4-0. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile.0 m. în lungul aleilor largi. Materiale de construc ie folosite: piatră. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. din diferite materiale de construc ie. mozaic. Se recomandă ca optimă. beton armat. marmură şi au un mare efect prin formă. lă ime 0. ce acoperă por iuni de alei sau terase. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. înăl imea 0. pe orizontală. metal. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. cărămidă. lemn. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. fontă. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. compartimentarea unui spa iu verde. Treiajele sunt construc ii uşoare. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. culoarea lor. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. oferind refugiu împotriva insola iei. Acestea se confec ionează din piatră. ce prezintă ca elemente de sus inere. Forma. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. la marginea teraselor. Pot fi cu sau fără spătar. stâlpi verticali (piatră. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale.5 m.45 m. bronz. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. mărginirea unor perspective. grup sculptural. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. de obicei cu înflorire abundentă.7m şi înăl ime 2-2. fiind amplasate la capătul aleilor. teraselor. piatră). a unui rond de flori. dezvoltare pe verticală. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. formate din panouri cu zăbrele. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin.4-3. folosite pentru decorarea unor pere i. beton.5 m. cărămidă. mărime.

piatră. decorat cu plante de mozaic. aleilor. zidurilor.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. . sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. ciment. în lungul scărilor. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. beton. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor.