UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. . specii floristice. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. Grădinile vilelor mai mici. tei. chiparoşi. duzi. rozmarinul şi mirtul. Constantinopol. zambile.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice.2. fiind înconjurate de un zid de marmură.H. Exemple: Villa lui Cicero. ca urmare a cruciadelor. ce cuprindea Europa Sud-estică. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. Schema modelului grădinii medievale. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. lauri. de regulă. Acestea aveau. în Evul Mediu. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. smochini. lotus sau diverse flori. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. trandafiri..2. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. cu coloane de piatră colorată şi marmură. plante medicinale şi aromatice. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. . toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. pini. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. Villa Sallustius. platani. la interior cu bazine străjuite de statui. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. 2.arbuştii şi plantele ornamentale. buxus. Villa Mecena. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. mimoze). Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce.V. De asemenea erau cultiva i trandafiri. peste care s-au grefat elementele orientale.2. formă pătrată. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. Erau prezente şi pu uri rotunde. Villa Lucullus. crini.1. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele.2. busuioc. Totuşi. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. vasele şi statuile. urbane. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori.grădina cu pomi fructiferi. fie o fântână cu un joc de apă.) 2. a înregistrat un regres. În capitala imperiului. 2. tisă. .XIV d. horticultura a făcut progrese. Erau prezente pergolele şi coloanele. nordul Africii şi Asia Mică. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec.

fiind plane şi înconjurate de ziduri.2. adesea aranjate liber.grădina de flori.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. fie erau situate în afara palatelor. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. Locuin ele mici aveau o singură grădină. caracterizată de prezen a careurilor egale.. acolo unde spa iul permitea. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse.4. Compozi ia era geometrică. . Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. 2. XIII-XIV. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. pavilioane pentru petreceri. apoi au căpătat un specific propriu. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. compartimentare realizată. mirtul. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. magnolii. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. 2. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. Grădinile fie erau interioare. magnoliile.2. cu func ie exclusiv ornamentală. al VII-lea d. palmieri.H. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. din timpul domina iei arabe. fie aveau straturi de formă pătrată. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). înconjurate de ziduri. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. Apa era folosită fie în bazine şi canale. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. bazine. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. prin întretăierea a două canale cu apă. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. Arta topiară era folosită în exces. citricele.H. fie sub formă de fântâni arteziene. pere ii de fundal. predominant persană. o suită de grădini. Nu existau sculpturi. Speciile folosite: chiparoşi. mărginite de rânduri de plante tunse. situate în cur ile clădirilor.). acestea fiind interzise în religia mahomedană. galerii acoperite de plante că ărătoare. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. eucalipt.grădina de legume şi plante medicinale. . buxusul. leandri. de formă regulată iar cele mai mari. menajerie. pini. monotonă.d. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. Speciile folosite erau: chiparoşii.

de veselie. o dată cu dezvoltarea noii religii. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. modificat sau aparent natural. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. arterele pământului. servind ca loc pentru plimbare.H. au fost create parcuri naturale. Terasele erau trasate liber. în armonie cu peisajele naturale. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. odihnă. por i. (dinastia Tang). Elementele primordiale erau mun ii. lacurile şi râurile. grote. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. chioşcuri. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. având caracter natural. . situat pe malul unui lac. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia.) şi cuprindeau mun i. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. şi reflectă puternicul cult al naturii. firesc. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. pinii – fermitatea şi for a caracterului. IV-V d. terase. în strânsă legătură cu religia. ziduri. de groază. budismul.H. Relieful era foarte variat. pentru dobândirea perfec iunii morale. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă.H. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. bambuşii – prietenia necondi ionată. poduri şi pode e. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. în care vegeta ia era dispusă natural. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. iar apele. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. fiind excluse liniile drepte. de basm. fiind natural. bazine. fiind create mai ales în sec. galerii. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. cu caracteristici proprii. Filozofiile religioase din China.H. Picturile. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. cascade naturale) sau în bazine artificiale. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. suprafe ele foarte întinse. sec. cascade. ape. II-I î. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii.3. al XVII-lea d. cu aspect natural. este mărimea acestora. stânci. neregulat. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. pe vârful unei coline sau în pădure. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec.2.. indiferent de perioada istorică. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii.3. cheiuri. piersicii ornamentali – Paradisul. VIII-IX d. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. plante şi animale. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. ce erau descoperite brusc la un moment dat. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte.

imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. sec. fiind folosite toate elementele din natură. destinate contemplării din interiorul clădirii. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii.). fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. fântâni şi foarte multă vegeta ie. un râu sau pârâu. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. În sec. fiind o componentă a acesteia. mai mari sau mai mici. arbori şi arbuşti. muşchi.3. ferigi. pietriş. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. sau de pe verandă. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. bambus.vegeta ia este perfect integrată peisajului. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. Islam). arborele de ceai. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. . fiind ulterior personalizată. ienuperi. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică.H.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. pasul japonez. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. grădină aridă. pavilioane pentru ceai. podurile. azalee. . pietre rotunjite. Grădinile imperiale. por i. 2. plus diferite lampadare. orientat pe direc ia N-S. nisip. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . cu aspect cât mai natural (pasul japonez). miniaturală: cursul de apă. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. lanterne din piatră. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. sau din Europa medievală şi renascentistă. Spa iile verzi. lac cu insule. al VIII-lea d. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate.H. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . în decursul timpului. pârâu cu cascadă. Persia. coline. erau prezente pretutindeni. Astfel în Japonia. grădină de muşchi. stâncile.Deşi. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. cu simboluri filozofice caracteristice. şi în Kyoto. stânci col uroase. al VIII-lea d. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. . cu balustrade ornamentate. devenind o artă na ională. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. din dorin a de a aduce natura în locuin e. camelii. diverse plante cu sau fără flori. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China.capitala ării.

ienuperi.arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire. ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini.apa era folosită sub formă naturală. arbuşti modela i în volume geometrice.) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . literatură.. .Villa Medici în Roma (2 terase).Grădina palatului Farnese din Caprarola. . XV-XVI d. azalee. arborele de ceai. răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante. ornamentate şi legate prin scări şi rampe. bazine neregulate. Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec.H. . buxus.4. Această orientare a apărut la început în Italia. . arhitectură. mirt. Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice.utilizarea vegeta iei tunse. Din sec.H. din toate domeniile: artă. încep să apară primele grădini publice.sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. chiparoşi. . lespezi sub forma pasului japonez. Specii folosite erau: pini.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. cireşii. de unde a iradiat apoi în restul Europei. magnolia. . .folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă. fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. bambus.sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. glicina. lauri şi portocali.Villa Lante din Bagnasia (5 terase).Villa d’Este la Tivoli (8 terase).nu erau folosite alei.în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene.prezen a sculpturilor. . înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte. . cascadelor. a canalelor. vase ornamentale. . . precum: . În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul. . 2. . ziduri înverzite. 2. cascade. stejari meridionali. tisă. . dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. . . Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. al XVII-lea d. ci pietre late.erau folosite zidurile masive de sprijin. parapete ornamentale. prin reluarea idealurilor antichită ii clasice. ca influen ă occidentală. camelii.simetria fa ă de o axă a compozi iei. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). lămâi.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare. . în special pentru grădinile vilelor suburbane.4. pe terase succesive. ştiin ă.1. garduri vii şi borduri tunse.apa aduce mişcare.

În prima jumătate a sec. ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui. Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. roci şi apă în mişcare). fântâni.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. rezultând spa ii mult lărgite.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. În unele situa ii canalele s-au păstrat. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). la care grădinile erau în incintă. cu numeroase statui. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau. Exemple:. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. . apare stilul baroc. .grădinile Gamberaia – Floren a.. la castelele Amboise.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval . S-au mărit dimensiunile grădinilor. vase.În secolul al XVII–lea d. .grădina Villei Dohia Pamphili – Roma.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . în arhitectură. Saint-German. bazine.4. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. Fontainbleau.grădina Garzoni – Collodi.H.grădinile de la castelele Tuilleries. Principiile esen iale s-au men inut. . Astfel. . Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar. al XVII-lea. În perioada Barocului. . Exemple din sec al XVI-lea: . stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală.arhitect peisagist Delorne.grădina Luxembourg din Paris. ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. Au apărut grotele artificiale. pictor şi arhitect) favorit al . având şi func ie decorativă şi func ie utilitară. Existau canale şi lacuri imense. dar dispare schematismul rigid. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. tinzându-se către transformarea în parcuri. fiind îmbinate cu linii ample. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. al XVI–lea.H. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel). sub aspectul echilibrului şi simetriei. 2. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. traseele rectilinii.arhitect peisagist Du Cerceau. . cu partere decorate cu flori. Au fost realizate decoruri bogate.2. Terenul era modelat în terase mari. al XVII-lea crea iile importante au fost: . compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. curbe. Abia după jumătatea sec.

picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. piramide. . rocării.Ludovic al XIV-lea. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . Sceaux. mai ales pe axa principală. închise între ziduri. 2. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. . .terenul este modelat în terase largi. ca şi în restul Europei. bazine şi canale. în Anglia începând cu sec. dominantă. . . Dispar parterele. racordate cu ziduri de sprijin.compozi ia era tratată arhitectural. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. .„regelui Soare”. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. Saint Germain-en Laye. alături de diferite fântâni. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. . conuri. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. cuburi). vase în stil baroc. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. Dar. .palatul constituie capul compozi iei. . scări. Chantilly. Fontainbleau. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. se păstrează axa . rampe. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). statui sau vase. treiaje. bazine cu grupuri sculpturale. mari partere şi întinse oglinzi de apă. .simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. bazine. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. La început s-a renun at la tunderea arborilor. sub influen a literaturii. Versailles. SaintCloud. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. Ulterior.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală.aleile sunt rectilinii. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez.sunt folosite. fiind situat pe terenul dominant. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. al XVIII-lea.3. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. în Anglia dominau grădinile medievale. pe spa ii foarte largi. borduri sau broderii de buxus tuns. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale.4.sunt prezente. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. cu principii compozi ionale proprii. constituind totodată şi perspectiva principală. .simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi. .

La sfârşitul secolului al XIX-lea. formând un lan verde de peste 4 Km. Kensington Gardens – situate în centrul oraşului.. cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber. al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice. amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular. .. La periferie erau: Regent’s Park. Malmaison. sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool). În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville. Toate crea iile din această perioadă (sec.Germania: . .Tête d’or’’ (Lyon).Anglia: . . În secolul al XIX-lea. enun ate de Repton. . reziden ial şi a intrat în cel urban.Nymphenburg (München) – model francez. Realizări importante: . În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi.Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez. . .parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic. Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea. .gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti. . fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea). .Parcul Chatsworth – stil clasic.4. . Hyde Park.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez. .grădinile de la Whitehall – model italian.Hampton Court – model italian. iar fra ii Bühler au amenajat parcul . James Parc.model francez. . dar se introduc poteci şerpuitoare. . fiind sus inătorul noului curent numit .Rusia: . .parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian. plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză.grădinile Kensington şi parcul Stowe. parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman).Grădinile Greenwich – model francez.4. Londra de inea 600 ha de spa ii verzi.Kent (pictor şi arhitect) .Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană. . fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg.Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth.Saint-James Park .centrală dominantă. Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton. amenajate în stil peisager: St. Green Park. apoi francez. Victoria Park şi Battersea Park.model francez.Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere. Ermenonville. al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor. 2. realizate sub influen a romantismului. Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec. „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles).Charlottenburg (Berlin) .Austria: .

al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte. Ca exemple pot fi amintite: . Ca exemple pot fi amintite: . pomicole.Grădina engleză (München). .păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor. stejarul. lângă St.Parcul Sokolniki – 463 ha. grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia.model francez.. În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk. forestiere: bujori.grădinile La Cranja (lângă Segovia) . mesteacănul.parcul Nympheuburg (München). . pe lângă locuin ele boierilor. .parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) . cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri. . în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene.Italia: .U. nobililor sau a meşteşugarilor înstări i. Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole. arskoe Selo = vechea denumire).360 ha. Parcul Puşkin (parc englez. . .Boston – Park System.Spania: .parcul Wilhelmshöhe (Kassel). . În Germania. . .1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori. crini. roini a.Villa Carlotta (Caddenabio).A. al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc. respectiv după principiile grădinilor engleze. În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: . lăcrămioare. la Iaşi – grădina Palatului domnesc. Ca date istorice mai importante pot fi amintite: .Villa Melzi (Bellagio).Grădina Botanică . molidul. . În S.Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). Petersburg – 600 ha. . Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: . garoafe şi iasomie. bradul. . . multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager. plopul alb. cimbrul. Prospect Park (peisagist Olmsted). marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi.Villa Carraresi (Roma).sec.Parcul Maxim-Gorki – 224 ha. liliacul.Philadelphia – Fairmount Park. 2.5.Parcul Public Friederichsham (Berlin).New York – Central Park . .Chicago – South Park. . În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic. . narcisele. .sec.model italian.grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam).

la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria . .parcul de la Gorneşti –Mureş .Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului.la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”. 70 ha. iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central. amenajat tot de Redont – Bd. . Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager. stilul brâncovenesc.la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă. odată cu dezvoltarea oraşelor. Hörer).parcul Carol I.sec.parcul de la Bon ida –Cluj. . a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi. Alpinetul. . .1838 – parc promenadă . . . .Buzău – Parcul Crângul. În alte oraşe: . . Redont. . poduri. În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: .la Sibiu – 1857. dar care în mare parte erau neorganizate..parcul de la Albeşti –Braşov. .1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi.Grădina Ioanid. chioşcuri pentru orchestre. . . .la sfârşitul sec. al XVIII-lea . În sec.Bucureştiul avea cca. al XIX –lea.. Hayer.la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca. (fost Libertă ii) realizat de E.la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu.Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al. . . . se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului).în Bucureşti în 1833-1840.Pădurile parc Băneasa şi Snagov. . . cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă. Borza. Dacia. fiind numit oraş-grădină. lângă castelul familiei Haller.Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun). promenada de pe Dealul Copou.1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha. Parcurile de la Avrig. . lângă castelul familiei Teleky. .. dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism. al baronului Bruckental. Parcul Rozelor. (Carl Friederich. .1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos.Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul. al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc). iarna lacul fiind folosit ca patinoar). . . azi Parcul Romanescu.1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni. .Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş.la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural.actual Parcul Tineretului.1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei. .parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” .Iaşi – Parcul Expozi iei.la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852). ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898).Timişoara – Parcul Tiselor. 80% din suprafa a sa ocupată de grădini. . ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia). Pădurea Verde. al familiei Bauffy.

Balta Albă. Drumul Taberei.Parcul Sportiv . Piteşti. . .s-a înfiin at Parcul Expozi iei. Pantelimon.s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. Iaşi. Craiova.reamenajarea Parcului Herăstrău.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). . Gala i.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: .s-a reamenajat Parcul Libertă ii. .s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). Parcul Tei. Constan a. . Crângaşi. parcuri în Titan. ClujNapoca. . Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. corespunzătoare multitudinii de sta iuni. Oradea. Parcul Libertă ii. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre. Ploieşti. Parcul Tineretului. Colentina. Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. Sibiu.

în general de toate tipurile de spa ii verzi.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. antipoluantă (f. decorativă (estetică. . Func ia hidrologică este asigurată. sanitară şi estetică. . bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. 3. ştiin ifică. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde.fructe din livezi. c) f. Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. respectiv cu: . regăsindu-se mai mult sau mai pu in.f. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. Profesorul I. intensitatea radia iei solare). În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ.Cap.f. hidrologică. de pe terenuri degradate). de protec ie a solului. sanitară). recreativ sau sanitar. recreativă. la diferite categorii de spa ii verzi. grădini.flori din culturile floricole. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori.f.2. umiditatea şi temperatura aerului. 3. de impact peisager). respectiv: de produc ie. această func ie are un caracter puternic diminuat. e) f. . În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. hidrologică. antierozională. fiind ob inute diferite categorii de produse: . Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. . d) f. III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. f) f. . Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie.1.lemn din diferite tipuri de pădure. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. de protec ie climatică (viteza vântului. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu .

spa iile verzi prin stratul arborescent. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. în care procesele de eroziune sunt vizibile. etc. Acestea. sau în apropierea acestora. moderează temperaturile excesive. prin albedoul specific. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. mult sporită. fie în sol (rădăcini moarte). exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. fie la suprafa a solului (litieră). şi a speciilor drajonate. Pe lângă aportul de substan e nutritive. cărămidă. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. . prin microclimatul pe care-l realizează. pietriş. Prin sistemul de înrădăcinare. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. Vegeta ia lemnoasă. ). la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. . Sub aspectul proceselor pedogenetice. De exemplu. . fizică şi chimică. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: .moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. .ameliorarea intensită ii radia iilor solare. prin procesele de evapo-transpira ie. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. a perdelelor de protec ie.micşorarea vitezei vântului. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. ce constituie o armătură biologică a solului. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. astfel. prin descompunerea de către microorganisme. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. străzi. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. trotuare. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. fâşiilor plantate în lungul străzilor. substratul ce constituie suportul vegeta iei. Func ia de protec ie a solului. prezintă o stabilitate mecanică.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. asfalt sau beton.ameliorarea umidită ii aerului.

dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. De exemplu. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. în zonele plantate. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. marmura. sau cu frunziş sempervirescent.reducerea poluării fizice a atmosferei.reducerea poluării chimice a atmosferei. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. iar la 120-200 m în interior. o elul. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. gresia. în special în timpul verii. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. a pulberilor fine sau a fumului. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise.3. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. viteza vântului scade cu 30-60%. . consisten ă. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. atmosfera devine calmă. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. betonul. sub diferite aspecte: . etc. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. 5m3.lipsite de vegeta ie. Perdelele de protec ie. . la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. 3. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. . În mediul urban. structură pe verticală. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. ce nu deranjează ochi. vârsta arboretului. elagaj şi anotimp. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. astfel. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente.reducerea poluării fonice.

pinului silvestru cca. metalurgică. durata de via ă a frunzelor etc.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. efect maxim în sezonul de vegeta ie. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. 35 t/ha. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. fără obstacole cu efect antifonic. intersec iilor aglomerate. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. radia ie solară. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. având un efect nesesizabil. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. aerian. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. iar a teiului pucios cca. industria chimică. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. 30 t/ha. echien/plurien. cea ă. prin senza ia de linişte. căderea frunzelor. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. planta iile rare dintre construc ii. de prelucrare a produselor minerale. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. întreprinderile industriale. acoperită cu gazon. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. inversiuni termice. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. etc. ionizarea aerului). se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. 42 t/ha. arbori+arbuşti+specii de gazon). Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. . şantierele. umiditate. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. ce are lă imea de 200-250m. În oraşe. sau diferite activită i curente ale popula iei. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). 68 t de particule solide şi praf. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. în cazul molidului cca. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). necroze. de prelucrare a petrolului. De exemplu. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. respectiv de mărimea frunzelor. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. în teren liber. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. planta iile stradale. perimetrale. părozitatea acestora. a arterelor principale). transportul auto.

turismului. . având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare.. sportului. respectiv timpul alocat servirii mesei. odihnei prin somn. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. cules de flori. radio. îmbrăcăminte. .pregătirea. .Mijloacele de comunicare mass-media (presă. . în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. călătorii.destinderea sau relaxarea. cele mai multe destina ii. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. artei. spa iile verzi urbane sau extraurbane. .deplasarea. Fazele activită ii de recreare: . televiziune. la care este supus omul în via a cotidiană. presupune bucuria întocmirii programului. picnic. al solicitării fizice.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. practicarea diferitelor sporturi.timpul liber (dedicat recreării). între inerii personale. vacan ele.activită i pe loc. . sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. prin care se înlătură plictiseala. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. de .4. în general.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. care poate fi: . intelectuale sau psihice. în sferele culturii. camping.Mobilitatea.divertismentul sau amuzamentul. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice.3. . Factorii care influen ează recrearea sunt: . CFR. sau efectul automatismelor zilnice. etc. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic.timp de existen ă. ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. . divertismentului. serviciului. . cumpărăturilor pentru hrană. aeriană sau navală. fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. internet).Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv.Nivelul de trai. respectiv concediile. pensia. fiind un element compensator al condi iilor de lucru. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. după bunul lui plac: plimbări. . datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. . Sarcinile de bază ale recreării sunt: . telefonie. în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. obiective turistice.Timpul.

în sta iuni climaterice cu specific. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. în spa iile verzi extraurbane.ciuperci sau de fructe de pădure. pescuit. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic.întoarcerea. etc. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. Odihna propriu-zisă.amintirea. decât în dauna operei”. Plimbările sunt realizate fie zilnic. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. În sens larg. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). economice. . exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. de diferite excese. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. diseminat sau modificat. sau la sfârşitul săptămânii. canotaj. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. nevoia de a face mişcare. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. parcurile. etc. sau diferite activită i precum grădinăritul. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). diferite de mediul său. Turismul are caracter recreativ. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. obiective culturale.O. alpinism. J. indiferent de subiectul în care apare. presupune comportamente diferite. arbustivă. gazon sau oglinzi de apă. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. 3. etc. de regulă la sfârşitul săptămânii. sau în zilele libere.5. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. de conducerea autovehiculului. vânătoare. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. istorice. prin care are loc refacerea fizică a organismului. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. Func ia decorativă (estetică. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. . apicultura. după o perioadă de activitate intensă. realizată pentru plăcerea proprie a individului. repausul şi somnul. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. Aceste activită i pot fi active sau pasive. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. încât nimic să nu poată fi adăugat. . asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. floricolă sau erbacee. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare.

lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. murmurul apei.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. vâjâitul vântului prin coroana arborilor. textura coroanei. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . . 3. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului.încadrarea cursurilor de apă.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. puternic erodate sau a grohotişurilor. . Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. . variază pe parcursul unui an. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. bazine. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. bariere împotriva vântului. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. etc. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. cascade.6. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. . . flori. diferind în func ie de fenofază. cu efect de parazăpezi). unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. fructe. admira ie necondi ionată. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. Astfel. ciripitul păsărelelor. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. încântare. . fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. şi care exercită o atrac ie spontană.

Fiecare component. viu sau inert. sociale şi economice ale unei perioade date. armonie şi propor ionalitate. Frumuse ea este realizată prin ordine. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. ob inându-se în final unitatea în diversitate. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. într-un întreg. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. planta ii. treaptă. care conduc în final la realizarea frumosului. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. un monument). peluze. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). se ine seama de anumite principii şi legi. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. centrul compozi iei reprezentat . Toate elementele unui spa iu verde (alei.Cap. intrarea principală. suprafe elor şi formelor planului. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). pe o concep ie dominantă. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. Frumuse ea este un element func ional. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde.

a aceloraşi elemente (specii. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. clădire). liniar. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. Asimetria pune omul în armonie cu natura. magnificului. Ritmul poate fi: static. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. a repetării şi a consecven ei. se găsesc mase similare şi egale. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. bulevard. grupuri. combinat. vase decorative. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. interesul scade. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. lă ime) sau alte caractere vizibile. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. creând senza ia de dezamăgire. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. de culoare. admi ând totodată diversitatea acestuia. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. calitate care uneori poate avea o latură negativă. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . evitându-se astfel monotonia. Simetria poate fi absolută şi liberă. compus. bănci. respectiv realizarea echilibrului. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. ordinii. integritatea şi calitatea acestuia. stradă. potecă. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. deoarece un plan perceput deodată. omul va anticipa următorul obiect sau interval. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. simplu. de formă. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. este static şi odată văzut. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). în întregime. al for ei sau al monumentalită ii. şi o dată percepută regula ritmului. dinamic.

armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. florale. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu.compozi ii între culorile complementare. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. . caz în care se aplică armonia legăturii. complementare) unificate printr-o culoare neutrală. exprimând de fapt unitatea în varietate. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor.descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. de un individ. etc. arhitecturale. sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). care au o anumită continuitate. . un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. chiar dacă specia diferă (de exemplu.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte).combina ii între culori diferite (active. În proiectarea spa iilor verzi. în acest car fiind vorba de armonia contrastului. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. . în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. dar care au volume şi formă asemănătoare). pasive. se pot deosebi: . respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate).succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. În func ie de culorile care se asociază sau se combină. într-un aliniament. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). forme sau spa ii. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte.compozi ii doar între culorile calde sau active. formelor dar mai ales a culorilor.

apoi 3. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. 13. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). iar la o distan ă mai . 180.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. mese. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. ordine şi armonie.618 (aproximativ 3:5). fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2.îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. Fibonacci.). participan ii la diferite evenimente de amploare etc. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. alee pietonală.). Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). lă imea optimă este de 5 m. Astfel. 89 etc. ce are laturile în raport de 1:1. 55. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. publicul dintr-un parc. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. astfel pentru o alee de 300 m. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. sub un unghi de cca. Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. etc. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. 34. 5. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. distrugerea formei naturale (implică transformări totale). alterarea formei naturale (implică transformări par iale. al XIII-lea. matematician italian din sec. sub un unghi de cca. 270. .armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. 8. lă imea optimă este de 8 m. iar pentru o alee de 250 m. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv).I. C. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. .modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. . Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. 21.

Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. presupunând unirea trecutului cu prezentul. fără a se exagera prin risipă. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual.mare de această valoare. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. .

variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. caracteristice diferitelor epoci istorice. precipita iile) sau for ele majore (vânt. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. caracteristice Renaşterii şi Barocului. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. erau prelungiri ale încăperilor. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. bazine. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. V. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. În ultima perioadă (sec. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). 5. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. Stilurile spa iilor verzi 5.). stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. pâraie. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. Acest stil prezintă mai multe variante. radia ia solară. de mai târziu. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). eroziunea). etc. fiind ornate cu statui. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului.1. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. La romani grădinile. iar în cadrul stilului peisager sau liber. arhitectural. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. vase sau fântâni arteziene. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri.Cap. întotdeauna de formă dreptunghiulară. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. vegeta ia. epoci. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. apă. Grădinile în stil maur. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere.1. aspect preluat şi de romani.1. râuri. în general. văile râurilor. dar şi elemente minore precum microrelieful. . civiliza ii. activită i.2. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. În amenajarea spa iilor verzi. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. câmpii. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante.1. francez sau regulat) a stat.

armoniza şi propor iona cu clădirea principală. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. canale sau oglinzi de apă. cu denivelări mici.2. fiind subordonate toate elementului principal. bogat ornamentate. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. 5. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. fiind nivelat şi modelat în terase largi. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon.1. precum şi oglinzi de apă. situat în pozi ie dominantă. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. cu numeroase ziduri de sprijin. Apa aduce prospe ime. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate.1. rampe. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. fie de a le limita pe altele. scări. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. Aceasta. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. Elementul principal. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. regulate. statui sau vase sculptate. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. taluzuri.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. ce constituie perspectiva principală. pe linii drepte şi curbe. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. sau de perdele de arbori. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. balustrade. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. aplicat până în prezent. unele păstrându-se şi în prezent. respectiv axa principală. cascade sau bazine. numit şi capul de compozi ie. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată.

iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. Toate acestea au fost duse la extrem. Aleile sunt rectilinii. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. fie sub influen a pictorilor peisagişti. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. natural. în formă de tablă de şah. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. 5.3. care dau varietate şi fantezie compozi iei. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti.1. sub influen a stilului rococo din arhitectură. fiind obositoare ochiului. având cel mai adesea relief variat.1. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. în Anglia. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. În această situa ie. Stilul peisager Stilul peisager (liber. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. Principiile de structură ale stilului peisager Formele.1. conducând spre diverse amenajări. mai ales a celor de gazon. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural.de apă. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. fiind dispuse în re ea geometrică. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. fie sub influen a literaturii noi. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. în ansamblu. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. 5.2. 5. cu precădere în Olanda. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. compozi ia fiind liberă.1. . umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii.2.3. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul.

chiar exotice. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. intervenindu-se totuşi în detaliu. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. În jurul clădirii principale. de grote sau chiar cascade. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. vor fi folosite pâlcurile. urmând caracteristicile terenului. covoare sau dispersate solitar. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. cu contur regulat. cu aspect natural. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. sinuos chiar. fie create. pajişti şi diferite grupaje floricole. prin aducerea de pietre. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. sub formă de mase. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. în diferite zone ale grădinii. peluze. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. specii lemnoase decorative. volume. toate elementele. curb sau sinuos. se vor folosi specii de talie mică. masele vor avea conturul neregulat. fie naturale. cu înflorire bogată. . în pete neregulate sau eliptice. frumoasă şi îndelungată. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. Apele. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. roci sau stânci. Aleile au un traseu liber. ce urmăreşte formele de relief. Simetria şi echivalen a sunt excluse. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. neregulat. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. atunci când aceasta există. care în mod natural sunt dispersate. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. lumini şi umbre.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. Rocile. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

umbră şi lumină. Genul de bucurie Genul de bucurie. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase.2. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. de luminişurile retrase. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. având ca fundal imagine unor mun i înal i. 5. atât sub aspect psihic cât şi fizic. cascadele. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. dispuse într-un masiv păduros.4. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. forme. volume. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic.3. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă.2. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. de veselie sau de entuziasm. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. cu flori având culori calde. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase.5. De asemenea. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri.5. unei mări sau ocean). de stâncile. largi.2. . 5. culori. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare.

spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. Ca regulă generală. sta ii de distribu ie a apei. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete.2. cât şi legătura dintre acestea. gazului metan. grădinile sau scuarurile. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate.1. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. în strânsă corelare cu structura urbanistică. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. 6. energie termică. dimensionate. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. sunt judicios repartizate. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform.). energiei electrice. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. recrearea şi odihna popula iei. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate.Cap. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. re ele stradale. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. . VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). 6. limitarea perimetrului construibil. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. ce asigură protec ia multiplă a mediului. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. zona industrială. dispuse într-o re ea continuă. etc. atât urbane cât şi periurbane. zona politico-administrativă. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal.

planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. . întreprinderilor. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. . planta ii de protec ie (a localită ilor. grădini sau scuaruri). şi în care intră: parcuri. ştranduri). concentrică. transversală sau longitudinal-transversală.cu acces limitat. a sta iunilor balneo-climaterice). păduri de recreare. în func ie de sistemul stradal al localită ii. grădini publice. de folosin ă generală. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. planta ii antierozionale. scuaruri. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. planta iile din cimitire. parcurile şi bazele sportive. amplasare. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. 2. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. longitudinală. grădini botanice. pepiniere. care traversează localitatea şi care. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit.Această re ea poate avea o dispozi ie radială. păduri parc. numite şi spa ii verzi publice.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. constituită din spa ii verzi periurbane. acoperişurile verzi. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. pepiniere. grădini botanice.cu acces strict. După accesibilitatea popula iei largi: . asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. lungi de sute de metri. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. . contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. a solului. 1. radial-concentrică. 6. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. fiind diferite ca mărime. a spitalelor. După pozi ie se deosebesc: .cu acces nelimitat. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. zonele de agrement (păduri de recreare. grădinile botanice şi cele zoologice. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. . asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. fac legătura şi cu centura verde a oraşului. a apei. ce sunt administrate de primării. grădini zoologice. grădini şi scuaruri publice. dotări şi func ii. de regulă. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. planta ii antiincendiare. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). grădinile locuin elor individuale.3. planta ii de pe lângă unele dotări publice.

spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. destina ie. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. .temporare sau provizorii. grădini şi parcuri publice. pepinierele. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. parcuri dendrologice. fiind destinată odihnei de scurtă durată. parcuri expozi ionale. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. spa iile verzi pentru copii şi tineret. parcurile sportive. .spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. După modul de amplasare. gazon.3 ha. scuarurile por fi: . . păduri parc.permanente. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. edificii culturale. configura ia terenului şi construc iile din jur. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. destinate construirii unor cartiere de locuit. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. 400 m. . După destina ie. perdelele de protec ie. asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. planta iile de consolidare antierozională. situată în intravilan. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. scuarurile pot fi: . parcuri şi grădini zoologice. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. ce se înfiin ează pe terenuri virane. păduri de agrement. caz în care acestea sunt uşor accesibile. planta ii cu efect de parazăpezi. 6. După durată. . frecventează simultan acel scuar. .înconjurate de străzi sau artere de circula ie. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. Raza de deservire a unui scuar este de cca. în cca. scuarurile pot fi situate: . 6-8 minute. cu rol decorativ: scuarurile decorative. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. situate de regulă în cartierele de locuin e. După func ii: . rozarii. alpinarii. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. culturale sau de învă ământ. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia.4.3.3-3 ha. având în componen a lor doar arbuşti.în interiorul cartierelor de locuit.spa ii verzi de înfrumuse are. . amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative. spa iile verzi din cimitire. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor.

. a obiectivelor culturale. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. aranjamente şi decora iuni florale. respectiv o intrare la cca. de pe o rază de 1-1. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. peluze de iarbă. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. Dată fiind această distan ă de deservire. frecventează grădina în acelaşi timp. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. respectiv: sectorul pentru copii. respectiv arbori şi arbuşti. Intrările vor fi reduse ca număr. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. Dispozi ia aleilor. Spre deosebire de scuar. 3-4 ha. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. .5 km. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. boschete. 15-25 minute. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. scări (în cazul terenului accidentat). Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. în cadrul oraşelor mari. alei.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. situate în jurul unor institu ii publice. de mers lejer. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. în lungul aleilor. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. zone umbrite dar şi zone însorite. bănci.scuarurile cu func ie prioritară decorativă.5. De exemplu. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. statui. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. datorită inexisten ei căilor de acces. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. spre periferia scuarului. . Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. 6. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. de învă ământ.

într-un cadru peisagistic deosebit. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. adăpost de ploaie. restaurant). . de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. ce depăşesc 20 ha. expozi ii. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. cofetărie. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. manifestări artistice). Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). locuri pentru jocuri statice. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. sporturi.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia.000 de locuitori trebuie să existe un parc. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). şi de capacitatea proiectată a parcului. respectiv sta ionare). cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. datorită suprafe ei pe care o reclamă. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. bănci. gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. de lungimi şi dificultă i diferite. şi de densitatea popula iei. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. de re eaua stradală limitrofă. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. WC public). cafenea. În foarte multe cazuri. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. 6.6. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. diferite dotări (cişmele. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). bazine sau chiar un mic lac. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

şi alte multe specii pentru varietate. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. în func ie de pozi ia.8. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. recreativ şi decorativ. Au scop sanitar. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. pentru diminuarea zgomotului. Speciile vor fi alese şi amplasate. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. punct de distribu ie a energiei electrice. 6. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. structură şi folosin ă diferite. şi străzi şi bulevarde deschise. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. ocupând suprafe e importante. suprafe e îngazonate. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. tomberoane). În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. 6. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii.liber este de 3. ale unui cvartal sau ale unui cartier. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. arii de joacă pentru copii. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora.1.8. alei pietonale. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. a noxelor sau a altor factori de inconfort. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. parcări.2. Astfel. . Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. 6.8. orientarea şi înăl imea clădirilor. partere cu flori.

de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. Grădinile interioare. lămpi pitic. activită i de grădinărit. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. precum gazonul. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. arbuşti tunşi. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. Astfel. sedii de firme. fie după propriile idei. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. În func ie de mărimea spa iului disponibil. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. gazonul.) acestea pot fi: grădina de fa adă. un mic bazin cu aspect natural. aranjamente florale. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. chioşc de grădină. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. cu o compozi ie relativ simplă. arbustive sau lemnoase. chioşcurilor şi treiajelor. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. suprafe e îngazonate. miniseră. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. grădina este structurată şi amenajată. În cazul unor locuin e. precum şi diferite specii cu port pendent. trandafirii. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. a unor grupuri de specii sempervirescente. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. sediu de firmă etc. minilivadă.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. spitale. uşor de între inut. fie prin realizarea unui gard viu înalt. Grădina de fa adă. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. o cascadă miniaturală. dar şi a unor hoteluri. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. pergolelor. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. servitul mesei. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. institu ii. sau specii de răşinoase. arbuşti şi liane. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. diferite jocuri. magazie de unelte. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. padoc şi cuşcă pentru câine. mobilier de grădină. joasă sau fără împrejmuire. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). În cazul vegeta iei. În func ie de mărimea acesteia. arbori. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. piscină. barbeque. de gusturile proprietarului. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. stânci şi pietre. cititul. bazin cu peşti decorativi. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. minigrădină de zarzavaturi. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene.

de regulă. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. Crassulaceae. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. cu pietriş (de tip sort).9. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. astfel. fiind de maxim 10-15%. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. instala ii electrice. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. Brassicaceae sau Campanulaceae). Peste acesta se aşterne stratul fertil. Poaceae). Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. fam. printre spa iile rămase libere între plante. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. se recomandă acoperirea acestuia. unele specii din fam. canalizări). Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. cu strat fertil mai gros. specii de gazon (fam. durabilă şi de bună calitate. pentru speciile de plante vivace. cu arbori şi arbuşti de talie mare. Urmează un strat de separa ie. sau numeroase alte specii floricole. alături de plante cu flori şi alei. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. 6. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. poate contribui la estetica compozi iei alese. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. de la bun început. format din fibre minerale. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. În func ie de caracteristicile lor. forme sau provenien e. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. Saxifragaceae. . acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. în vederea efectuării eventualelor repara ii. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor.

acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor.5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. al bolnavului sau pacientului (spitale. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. . În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. institu ii administrative). fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. cabinete). care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. fiind dotate cu mic mobilier de grădină. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. în zilele însorite. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş.. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. diferite pulberi sau noxe. creându-se spa ii pentru odihnă.reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. şi constituie unită i de sine stătătoare.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. Din suprafa a acestor complexe sportive. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. . iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. . Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. . până la 4-7. policlinici. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . 6. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. al muncitorului (fabrici.acestea re in diferite cantită i de praf. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri.10. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. . . prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. Ca şi în cazul grădinilor interioare. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire.şi nu în ultimul rând. comportându-se ca un bun strat termoizolant. spa iile verzi propriu-zise.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. . ateliere). umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. al proprietarului (locuin ă privată). respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. hale.

caz în care au caracter de tabără. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. Stilul adoptat este cel mixt. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. 100 m2 până la câteva hectare. 30-40 copii. duşuri etc.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. atletism). şi să nu producă fructe ce pot murdări. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. labirint. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. sau în cadrul scuarurilor. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. gazon sau arbuşti. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. când sunt în afara localită ii. 3-6 ani. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. cu precădere împotriva vânturilor dominante. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. polo). sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. tobogane. grădinilor publice sau a parcurilor. 11-15 ani. 7-10 ani. separate prin vegeta ie. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile.11. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. tenis). Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. handbal. volei. bazin acoperit sau în aer liber (înot. baschet. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. balansoare. 20-25% pentru terenurile de joacă. arte mar iale). Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. oină). Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. bănci. cu ghimpi (Berberis . 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). precum şi specii floricole şi de gazon. 1000 m2 pentru 40-50 copii. clădiri administrative. leagăne. 6. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. respectiv: până la 3 ani. bârnă de echilibru. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. Suprafa a variază de la cca. diferite săli de sport (gimnastică. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. clădiri pentru vestiare. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. volei. în care constituie sectoare de sine stătătoare. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. grupuri sanitare. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. cu solul permeabil.

Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. balansoare. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. grădina de zarzavat. tobogane. bob sau săniu ă. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. care murdăresc.sp. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. ce poate cuprinde: o mică livadă. 6. alei pentru biciclete sau trotinete. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. ronduri. plante tehnice. leagăne. Dar în func ie de microrelief. medicinale şi melifere. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. fructe sau semin e. bazin pentru înot. . sau care să fie toxice (Taxus baccata. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. un mic monument sau un bust. dotările vor fi mult mai complexe. Rhus typhina). bârnă pentru echilibru. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. pistă pentru alergare. labirinturi. pistă pentru patine cu rotile. prin varietatea coloristică pentru anumite zone.12. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. coşuri de gunoi etc. flori. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. În cartierele de locuit sau în scuaruri. cele cu frunze.. În cazul taberelor. bibliotecă volantă. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. bănci.). cât şi zone însorite. terenuri pentru jocuri de masă. spaliere. eventual un mic stadion. arbori de mărimea a III-a. rabate sau diverse aranjamente floristice. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. teren pentru focul de tabără. Laburnum anagyroides. flori. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. destinate odihnei. corpuri de iluminat. cu rol de protec ie împotriva prafului.). şi spa ii verzi cu diferite amenajări. arbuşti fructiferi. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. Robinia sp. pârtie pentru schiuri. cu frunze. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. a zgomotului şi a gazelor.

Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon.14. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. Astfel. cu specii floricole având culori liniştitoare. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. familiare. Componenta cea mai importantă. calmante. func ional şi estetic. pentru fiecare elev. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. este vegeta ia lemnoasă. cu cel mai mare impact peisagistic. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. 6. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. Spa iile verzi din incinta spitalelor. pasive cu rol calmant. de a diminua poluarea fonică. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. 6. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. . se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. rabate de flori. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora.5 m2 de teren sportiv. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. diferite. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. sau a celor rezervate pauzelor. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. precum şi obiecte din materiale calde. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. având ca dotări mese. bănci. birourilor. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. cu excep ia intersec iilor. De asemenea. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. pentru mărirea gradului de vizibilitate. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. respectiv cea a intrărilor. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. cu rol stimulator. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă.13. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori.

se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. influen ând benefic recuperarea acestora.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. De asemenea. sau în jurul edificiului central. dar şi specii de foioase precum: tei. sau în sens radial. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. Cimitirele mari. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. numită „cimitirul eroilor”. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. molid. chioşcuri). precum şi pergole cu vi ă de vie. paltini. din specii sempervirescente. drumuri interioare de acces auto etc. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. Parterele cu flori cu nuan e reci. 6. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. purificarea aerului. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. datorită lipsei de spa iu. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. brad. cu bănci şi şezlonguri. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. prezintă şi o zonă. castani porceşti. glicină sau trandafiri. de la intrarea principală sau de la biserică. capelă sau un monument memorial. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. chiparoşi. reduse doar la aliniamente de arbori. constituit din biserică. cimişir. Astfel. pornesc mai multe alei rectilinii. centrale. ar ar american. . sau chiar garduri vii. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. Astfel.15. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. flancate de planta ii sobre. Dacă spa iul permite. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. dispuse în lungul aleilor principale. necesare bolnavilor. ce au efect liniştitor. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. tisă. separarea diferitelor amenajări precum parcări. cu alei şi căi de acces paralele. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. bine delimitată. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. acoperite cu plante agă ătoare. În func ie de destina ia institu iilor respective.

În cazul în care terenul nu este prea frământat. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. după importan a decorativă. Aster sp. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. dar şi în punctele cheie. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. cu multe denivelări. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. pentru realizarea acestor denivelări. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. sanitar şi decorativ. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative.. de taluzare sau de înăl are a unor zone. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. dar şi culturaleducativ. Sedum sp.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. Ca specii lemnoase frecvent folosite. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. după considerente ştiin ifice (taxonomice). sanitară. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. să poată fi realizat pe jos. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. sunt: trandafirii. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. Narcissus sp. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg.). Microrelieful. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. halde. din specii sempervirescente. în afară de cele amintite.16. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. utilită ile şi căile de acces.16. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. Chrysanthemum sp. 6. Paeonia sp.. Sistemul de drumuri. de recreare. se execută lucrări de excavare. Spa iile verzi cu profil specializat 6. să existe mijloace de transport în comun. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. surse de zgomot puternic). Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. industrială sau medicinală a plantelor. iedera (Hedera helix). caprifoiul (Lonicera japonica). de recreare şi decorativă. situate în intravilan sau în extravilan. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii.1. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. arborii fiind evita i. după concep iile . Convallaria majalis etc. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. Lupinus sp. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni... saschiul (Vinca minor). alimentară. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. de maximă circula ie. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. Sempervivum sp.

cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). dar şi publicului larg. În sectorul florei Globului. la exterior. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. vara îngropate în sol. muzeu. melifere. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. medicinale etc. treiaje. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. Rozariu-ul. englezeşti. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. Ca sectoare. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. fie în fa a clădirilor importante (birouri. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. hibrizi Polianta.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. Sectorul plantelor de cultură. sectorul plantelor spontane folositoare.). În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. de parc. numit şi colec ia botanică. Polianta. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. urcători. ierbar). Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. sectorul administrativ. Sectorul plantelor spontane folositoare. sau arbori cu efect decorativ deosebit. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. arhitecturală. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. diverse suporturi sau chiar ziduri. Realizarea planta iilor floricole. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. pergole. estivală sau autumnală. hibrizi floribunda etc. sectorul sistematic. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. rădăcinoase). forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. de la cele inferioare. vernală. sectorul plantelor acvatice. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. tehnice. ce au diverse întrebuin ări. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. rozariu-ul. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. dar în containere. în acest sector. şi implicit expozi ii foarte diferite. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. fie se desfăşoară între cele două elemente. până la cele superioare (ultimele fiind . flora Asiei etc. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. serele. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. plante aromatice. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere.). Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. licee sau a alte unită i de învă ământ. sectorul plantelor de cultură. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. sectorul florei diferitelor zone geografice. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. leguminoase. grădina japoneză. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite.

cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos.16. sera plantelor acvatice tropicale. sera rezervată expozi iilor florale. industrial sau alimentar. lanterne de piatră. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. Prin structura. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. Complexul de sere. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. pădure mixtă. Grădina japoneză. este dispus de regulă. prin solu iile de amenajare adoptate. pădure de foioase. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. Astfel. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi.monocotiledonatele). amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. Vegeta ia forestieră spontană. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. decorativ şi recreativ. verii sau toamnei. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. pepinieră. 6. didactic. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. subtropicale. pasul chinezesc din dale de piatră. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. în apropierea intrării principale. poartă torrii. colec ie de trandafiri. uneori chiar un miniparc zoologic. sera plantelor din regiune mediteraneană. sera înmul itor. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. se deosebesc: sera palmarium. mediteraneene. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. clădiri administrative. sera colec iilor. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. sau mai rar. pădure de răşinoase. sera azaleelor şi cameliilor. ornamental. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). pod arcuit din piatră. sera orhideelor şi a plantelor epifite. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. după zona geografică de provenien ă. . cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. pajişti.2. sau din alte regiuni calde ale Globului.

strâmte. pot fi amintite: . interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. bazine. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. Bacău). pentru a completa ambientul.arboretumul Simeria (jud. Pe ansamblu. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. Timiş). Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. trebuie să ocupe suprafe e importante. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. de tipul cuştilor cu gratii. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă.De regulă. . având o suprafa ă de 48.arboretumul Bazoş (jud. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. înfiin ată la începutul sec.grădina dendrologică Macea (jud. înfiin at în 1909. care va fi folosită atât ca sursă de apă. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. înfiin at în 1908. având o suprafa ă de 70 ha. 6. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. Hunedoara). vechimea şi mărimea colec iilor. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă.16. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. Bacău). cu o suprafa ă de 20. a masca zidurile inestetice. . Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. . cu o suprafa ă de 60 ha. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală.5 ha. de tip „microbiotop sau minihabitat”. stâncării. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. având în acest sens îngrădiri. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. al XX-lea. al XVIII-lea.arboretumul Hemeiuş (jud. înfiin at la începutul sec.3.arboretumul Dofteana (jud. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. . să nu existe zone industriale. cu o suprafa ă de 34 ha. curs de apă. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. . perdele sau garduri mascate cu liane. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. este necesară construirea de voliere largi. de recomandat cât mai largi. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. gropi de gunoi. Arad). înfiin at în 1880. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale.5 ha. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. în ceea ce priveşte frumuse ea. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. În cazul păsărilor zburătoare.

) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. pescăruşi etc. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. mici palmipede. în aer liber. zimbrii etc. girafele. asini etc. . În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. în care sunt găzdui i: elefan i.sectorul galinaceelor şi columbidelor. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali..sectorul marilor ierbivore. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor.: . turturele. ciufi. . pot fi amintite: . şi padocuri acoperite. vulpi. pantere.sectorul primatelor. şopârle. lei. lama şi alpaca. galinacee etc. stânci. pentru inerea acestora în sezonul hibernal. ce cuprinde voliere cu fazani. . bivoli.sectorul felinelor şi carnivorelor mici.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică.sectorul păsărilor tropicale sensibile. unele specii de ra e. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. .sectorul felinelor mari.sectorul reptilelor. şerpi sau crocodili. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie.. fie cu voliere foarte mari. şi pentru răpitoarele de noapte. . Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. cucuvele. porumbei sălbatici sau de ornament. câini dingo. şoimi. cormorani. ierbivore mici. constituit dintr-o clădire. . iguane. zebre. De asemenea. libere. distan a nu trebuie să fie prea mare. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. . cinteze. precum lebedele. prin plimbare. grauri etc. trunchiuri de arbori. . gâştele. în special forestieră. prevăzut cu arcuri largi descoperite. .sectorul stru ilor.) sau spa ii deschise. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. ovine. pentru sezonul cald.. . ren. cai sălbatici. pelicanii. .sectorul rezervat pentru antilope. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă.sectorul urşilor. dromaderi. pentru diferite specii de urşi. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. uli. de numărul de specii. alpin şi subalpin etc. cerb lopătar. gheparzi etc. mierle. caprine. pentru sezonul rece. care asigură accesul unui segment important de vizitatori. jderi etc.sectorul păsărilor de baltă.sectorul cervidelor şi cabalinelor.. cu zone largi amenajate pentru tigri. carnivore mici. ce adăpostesc pisici sălbatice. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. pentru sezonul estival.). cum sunt bufni e. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. cameleoni. căprior. cu microbiotopuri amenajate cu grotă.sectorul păsărilor răpitoare. pume. bibilici. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. păuni. elan. cât şi spa ii largi. lupi. de amenajările respective. găini de ornament. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. bazin. râşi. cu voliere şi vegeta ie. . pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. stârci. pentru speciile care nu pot părăsi locul. canari. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. umiditate. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale.

şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. fântâni. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. pădurea-parc sau parcul-pădure.17. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. formată din planta ii forestiere. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. dar în raza de deservire a localită ii. toalete ecologice. în mişcare. având produse care să nu dăuneze animalelor. care să nu depăşească 4%. a eventualelor surse de poluare. cişmele cu apă potabilă. Astfel. şi nu numai. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. acoperite cu pietre. a unor peluze întinse de gazon. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. de zoologie. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. Alte amenajări. În unele por iuni ale pădurii-parc. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. sau a aranjamentelor florale. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. nisip sau alte materiale locale. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. În zona intrării principale. de entomologie etc. un sit istoric (ruinele unei cetă i). de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. se vor prevede spa ii largi. de purificare a aerului etc. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. un curs de apă. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. poteci şi alei de plimbare. 6. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. precum: un lac. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. se deosebesc: parcul forestier.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. . Pădurea-parc (parcul forestier. pot exista în incintă şi muzee. un punct de belvedere asupra oraşului. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante.

în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. De asemenea. Pădurea de recreare.1. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase.). stâncile. zonele nisipoase. Amenajările de tipul campingurilor.5-2 ore. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. situate pe malul unui lac. balnear (izvoare minerale. pozi ia pe versant. piste pentru biciclete sau pentru role etc. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. terenuri sportive etc. 6. izvoare termale etc. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. a unui râu. . de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. puncte de belvedere etc. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. căi de acces cu trasee mai lungi. hidrografia şi environnement-ul. terenuri de tenis sau de fotbal. lipsite de vegeta ia forestieră. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. cu cât terenul este mai înclinat. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. sau de interes turistic. Astfel. solul. în unele zone de interes curativ. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . telescaune. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. Unele elemente naturale precum mlaştinile. expozi ia. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. tabere şcolare. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. numită impropriu pădure de agrement.17. telecabine. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. topoclimatul. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. falezele sau malurile abrupte. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. zone de picnic. pot fi ştrandurile şi campingurile.

care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. De asemenea. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. plantele prezintă creşteri foarte mici. noroi. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). alunecări de teren. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. iar solul este mai pu in umed. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. refugii) pentru a oferii adăpost. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. această zonă este cea mai expusă vânturilor. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. Tot în acest sens. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. În acest sens. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. pavilioane. gradul de expunere a teritoriului. este mai rece şi mai umedă. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. Cu privire la mişcările aerului. altitudine etc. destinate practicării unor activită i. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. temperaturile sunt moderate. sau spa ii adăpostite. temperatura aerului mai ridicată. frunze prăfuite sau galbene. plajelor etc. vânt. cu privire la temperatură.. vegeta ia are aspect veşted. care prin fenomenul de . dotărilor sau diferitelor echipamente. Orientarea nordică a unor terenuri. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. băl i. suprafe e umede improprii. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. fără extreme mari. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. prezen a prafului. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. frunziş sărăcăcios. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme.

a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. O zonă lipsită de un curs de apă. de cea ierboasă. apa este importantă sub aspectul calită ii. liziere). este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. natura solului. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. regimul şi tratamentul etc. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. dar nu neglijabilă. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. chimic sau fonic zonele din jur. . Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. De regulă. pescuit. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. În zilele călduroase de vară. atunci aceasta este şi primitoare. de modul de captare. sau ca sursă de apă potabilă. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. capătă por iuni dezgolite. 6. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. va avea o atractivitate sporită. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. care este dată de natura sursei (izvor. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. sau cu o re ea hidrografică foarte bună.17. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. Cei care doresc să se odihnească. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. În acest sens. Hidrografia teritoriului.spulberare. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. de o acumulare mai mare sau mai mică. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta.2. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. şi din contră. prepararea hranei. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. filtrare şi transport al apei. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. a fermelor de animale. aerisite. iaz. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. precum realizarea igienei corporale zilnice. Când o pădure de recreare este echilibrată. râu. poieni. de temperatura acesteia. prezintă o atractivitate foarte redusă. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. pârâu. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. libere (luminişuri. situl sau vecinătă ile. ce diminuează calitatea acestora. schi nautic etc. de poten ialul teritoriului. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. Environnement-ul. lac). Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. compozi ia şi vârsta arboretelor. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective.

dar în zilele geroase cu chiciură. la agresiunile vizitatorilor. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. Iarna se remarcă răşinoasele. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. publicul larg le preferă pe cele amestecate. dau peisajelor un pitoresc aparte. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. de motiva iile şi aprecierile lor. Aceste dotări vor fi discrete. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. luminişuri pentru odihnă. Sub raportul vârstei. în func ie de fenofazele speciilor respective. capacitatea de primire începe să crească. Codrul regulat vârstnic. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. ce au un efect peisagistic major. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. ce calmează şi relaxează vizitatorul. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. indiferent de specie. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. şi este favorabilă pentru plimbări. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde.. bine pusă la punct. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. dispuse pe anumite trasee. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. cu locurile de parcare aferente./ha). fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. datorită vizibilită ii foarte bune. a culorii frunzelor etc. ce induce plictiseala şi pasivitatea. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. păduri pentru plimbare şi păduri parc. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. ce are o densitate mică (200-500 buc. . Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. care determină o scădere a densită ii. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. are aspectul unei păduri falnice.

Aici nu sunt necesare amenajări speciale. cu investi ii mai reduse. Aceasta este zona preferată de marele public. . izvoare). ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. destindere şi pentru activită i de picnic. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. obiectivele etc. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. vor fi evitate de vizitatori. de cca. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). soluri scheletice. repaus etc. insistându-se în mod special asupra cură eniei. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. pentru linişte. cu forme interesante. zona de plimbare şi zona de regenerare. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă.Pădurile de recreare se sistematizează. Arboretele vor avea consisten ă moderată. reprezintă cca. mult căutate şi apreciate de publicul larg. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. prezintă ponderea cea mai mare. camping. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. terenuri de joacă pentru copii. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. cişmele. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. şi prezintă diferite construc ii. odihnă. acest lucru favorizând. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. aer curat. să aibă o textură uşoară. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. În raport cu întreaga pădure. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. fiind astfel organizată. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. prin împăr irea pe anumite zone. amenajările. instala ii sau echipamente. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. Zonele cu soluri reci şi umede. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. De preferat ca aici. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. ce trebuie să fie ireproşabilă. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. Zona de primire şi odihnă. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. de cei care evadează din cotidian. să fie drenat. Zona de plimbare. echipamente sanitare şi de igienă.

cu pante domoale. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. arbori deosebi i. zone cu fructe de pădure etc.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. han. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). cabană. rezultate prin ruperea. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. care sunt interzise accesului publicului. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. având un specific aparte. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. au o lă ime optimă de 3. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. ruine. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. restaurant. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. monumente.3. dispersate în cadrul celorlalte două zone. puncte cu vederi panoramice. vestigii ale unui castel sau cetă i. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. este constituită din diverse suprafe e. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. şi echipamente specializate. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. respectiv 4-10 km/100 ha. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. peşteri. locurile de parcare.17. de la o clădire de interes general (cabană. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. restaurant. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. fiind eliminate tasarea solului. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori.5-4 m. fiind total protejate. camping). construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. un număr sau o emblemă. 6. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. întâlnite doar în anumite păduri. prin optimizarea spa iului în general. smulgerea sau tăierea puie ilor. forma iuni geologice interesante etc. terenurile de joc. Traseele potecilor vor fi diferite. nu prea lungi şi nu prea înclinate. pot avea por iuni comune. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. spre diferite puncte de interes din pădure.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . dificultatea.

locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. masă cu scaune sau bănci. parcările pot fi: în ciorchine. şi să se folosească materiale cu aspect natural. fiind mult apreciate de vizitatori. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. loc pentru focul de tabără. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. . Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos.aceste puncte bănci. fântâni sau alte surse de apă. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. dispuse în apropiere. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. spa ioase şi capabile să absoarbă. cabanelor. dalele de piatră. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. pietrişul. Locurile de parcare. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. vor evita pe cât posibil artificialul. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. vatră din piatră pentru foc. respectiv grupuri de arbuşti. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. sau pot fi mici. respectiv nisipul. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. coş de gunoi. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. capătul drumului principal). formele regulate şi simetriile. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). în special pe latura vântului dominant. de 2-3 maşini. peluze pentru golf. groapă sau container pentru gunoi etc. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. camping. un număr cât mai mare de autovehicule. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. pe ansamblu. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. diverse amenajări pentru jocul copiilor. şi variază în func ie de microrelieful specific. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. restaurantelor. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. Parcările pot fi mari. în pinten. miniterenuri de fotbal. şi pot fi: terenuri de tenis. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. WC-uri ecologice. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. de amploarea investi iilor. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule.

în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal.The International Union for the Conservation of Nature .În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. recreative şi turistice. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă.18. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. faunistic. 6. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . paleontologic. cu amenajări folosite la observarea acestor specii.18. având o înăl ime corespunzătoare. geologic. speologic. hidrologic. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. cu aspect cât mai natural. educative. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. sau parcurile cu specii de vânat autohton. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. De asemenea.1. Astfel spus. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. incompatibilă scopului atribuit. floristic. protec ia ecosistemelor. . oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. pedologic sau de altă natură. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală.

muzee cu specific local. .teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. . Piatra Craiului. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. expozi ii. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani. zona rezerva iilor integrale. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: . care servesc recreării popula iei.să fie interzisă vânătoarea. Cheile Nerei . .sunt peisaje naturale de mare frumuse e. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. sate. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură.să fie deschis turismului organizat. educativ. Cheile Bicazului . . Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare.Beuşni a.zona exterioară.18. hoteluri. Rodna. educativ şi recreativ. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. elemente de etnografie si folclor. . vile. construc iile (case. floră şi faună intacte. specifice.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. care grupează o serie de atrac ii turistice. Ceahlău. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte.Valea Cernei. cultural şi recreativ. remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică.Hăşmaş. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. destinate cercetării ştiin ifice.2. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. Cozia. . activită ile de turism vor fi bine organizate. Domogled . Mun ii Măcinului. şi Semenic – Cheile Caraşului. beneficiind de o protec ie suplimentară.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. . hanuri sau locuin e izolate.să aibă forma ii geologice interesante. Retezat. recreării şi turismului”. neatinse de activită ile umane. drumuri. 6. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. în scop ştiin ific. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: .speciile vegetale şi animale.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie. .Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . respectiv fenomene naturale originale. . conforme cu peisajul. vegeta ie. cu flora şi fauna sa. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. În prezent.

zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). geologice şi geomorfologice (tip g). autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. forestiere (tip f). Bucegi. Grădişte Muncelului – Cioclovina. paleontologice (tip p). Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice.18.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. mixte (tip m). În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. vegeta iei sau faunei. . rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. Nomenclatura din ara noastră.. potecile vor fi bine marcate pentru turişti. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. limnologice (tip l). Vânători – Neam .3. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. rezerva ii naturale. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. solului. Por ile de Fier. lacuri şi cursuri de apă. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. nu se împuşcă. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . rezerva ii ştiin ifice. se promovează regenerarea naturală. În ara noastră sunt constituite în prezent. 9/1973. Acestea pot fi: botanice (tip b). Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. Balta Mică a Brăilei. conform Legii nr. fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. următoarele: Apuseni. ca parcuri naturale. 6.

cascade. locuri fosilifere. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. . arbori seculari.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. ştiin ifice sau peisagistice. cursuri de apă. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. parcurilor naturale. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. rezerva iilor naturale. educa ie si instruire în domeniul mediului. chei). fenomene geologice unice (peşteri.

proiectantul de spa iu verde creează forme. mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult). care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite).1. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. .2.2.temperatura aerului. Astfel trebuie avut în vedere: . . volume. . compozi ii.rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: .factorii ecologici edafici: .cerin ele speciilor fa ă de: .vânt. culoarea. Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde.îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare. 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde. . frunzelor. VI. pentru speciile floricole fiind alocate doar cca.regimul de umiditate din sol. . ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6. . textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective.lumină.fertilitatea solului.factorii ecologici climatici: . constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice.umiditatea atmosferică. Criterii de alegere a speciilor 6.textura şi profunzimea solului. florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei). Prin acest material. 6. . Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul.Cap.costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. . roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare. . ce vor alcătui în final o unitate. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. material care îşi schimbă volumul.maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. .diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben.1. . Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde. . ruginiu.diversitatea foarte mare a ramurilor.

Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane.smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice. dar şi asupra celui animal sau vegetal.compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri. . . Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie. . considerate cele mai rezistente). Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman.configura ia terenului..animali.monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul).factori geomorfologici: .2.expozi ie. 6. Astfel. . . .2.altitudine.con inutul de schelet. numite arsuri). prevenirea şi combaterea dăunătorilor. numindu-se şi cea ă oxidantă. determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor). În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor. cloroza esutului asimilator.oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze).oxidul de sulf.pantă. .troficitatea solului. fertilizare.clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar). în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat. se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. etc. fa ă de cele periurbane. plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere. a produc iei de masă lemnoasă). dioxidul şi trioxidul de sulf. . .factori biotici: . dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare).vegetali.factori poluan i. .fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. .compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze. .factori antropici: .dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei. . fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. . Dintre aceştia : . . (produc căderea acelor la răşinoase. . fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze. .

bradul de Caucaz. . condi iile de temperatură şi umiditatea aerului.3.umbrirea clădirilor. In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: .mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale.condi ii de mediu – specie. La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare .ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii. coacăzii. chiar un aspect de bronzare a frunzelor). Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea. stadiu de dezvoltare. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată.2. . . Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”. . ecotip. etc.foarte sensibile .rezistente Exemple de specii: .rezistente la bioxid de sulf – alunul. platanul. subspecie.sensibile . Particularită ile biologice ale speciilor 6. 6.pădurile de recreare. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie.2.praful rezultă din întreprinderile industriale. .rezistente la fluor – mesteacănul. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete.rezistente la plumb – pinul silvestru.unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . ce talie vor avea exemplarele respective. . piracanta. . fabrici. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. corcoduşul.mijlociu rezistente .). fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze. reducerea creşterilor.aliniamente. tuia. din arderea combustibililor solizi şi lichizi. cum se integrează în respectiva compozi ie. prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză. propor ia poluantului în atmosferă etc. fenotip. arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene.1. industria metalurgică şi chimică. . arboretele tinere fa ă de cele mature. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor.3. .pigmentări. zămoşi a de Siria. frasinul.

7 – 15 m.15 – 25 m. Juniperus hibernica. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. Populus nigra cv. Picea abies. arbuşti pitici. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. arbuşti mijlocii 1 – 2m. fastigiata. ovală.în lungul arterelor. De exemplu. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. precum şi re inerea gazelor de eşapament. Astfel. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. mai mici de 1m.arbuşti. În tabelul nr.. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit. a prafului. a III-a . . 6. Morus alba. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. sferică. Acer pseudoplatanus. Berberis thumbergi. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici.realizarea gardurilor vii. obovoidă. a II-a .2. Pinus strobus. speciile lemnoase volubile. Prunus mahaleb. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. . Thuja occidentalis var. tabulară. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. că ărătoare. .arbori de mărimea I . conică. Larix decidua. a boschetelor.liane. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis.3. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . etc. speciile cu înăl imi sub 7 m.zonele verzi de mici dimensiuni.peste 25 m.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . . şi cea având contur sinuos. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. agă ătoare sau chiar târâtoare. Populus simonii. Abies alba. italica.2.

. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. pentru protec ie împotriva radia iei solare. Pinus sylvestris.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. Juniperus sabina. a prafului şi a vântului.mascarea obiectelor inestetice. mai ales în regiunea de câmpie şi coline.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. cireş păsăresc. Pinus nigra.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . 6.2. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. mesteacăn.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază. . Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. varietatea „Globosa” la diferite specii. ulm de munte. Cotoneaster horizontalis. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. Cerasus avium.3. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. umbraculifera Carpinus betulus. caragană. Betula pendula.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. dud negru. larice.zona de primire a pădurilor de recreare.3. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: . nana. Ulmus minor. Tilia cordata. Fagus sylvatica. Populus tremula. Juniperus horizontalis. . . salcie căprească. . având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. forma „pendula” la diferite specii precum: fag. Salix babilonica. Juniperus communis ssp. Robinia pseudoacacia var.aliniamentele stradale. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: . frasin.

tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. obovată. pot fi sinuoase. fie orizontală. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. eliptică etc. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. Lujerii pot avea cele mai diferite culori.5. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. Unele specii au frunze simple sau compuse. Trunchiurile. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari).3. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. Ramuri pot fi drepte. mărimea şi culoarea acestora. la marea majoritate a speciilor. Speciile cu tulpini că ărătoare. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa).4. 6. imprimă un sentiment de linişte. tortuosa) sau pot fi geniculate.2. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. paltin. etc. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. pendula. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. 6. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. Salix babilonica. sau chiar târâtoare. ovoidă.2. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. Chamaecyparis lawsoniana var. mici sau mari. imprimând anumite sentimente. . ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). romboidală. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). castan) sugerează puterea. fie verticală. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. peluze. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. Forma.3. fie pendentă. lanceolată. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. platan.

Pyrus elaeagrifolia. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var.. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). pu in incizată dau adânc incizată. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. la galben–roşu ruginiu (toamna).) sau mari (Ailanthus sp. Eleagnus angustifolia. Tilia tomentosa Juniperus sabina. Carpinus betulus. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. galben sau chiar roz şi roşu. compuse. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. alb argintiu. Aesculus sp. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. la care verdele se combină cu alb. Robinia sp. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. Hedera helix. Speciile cu frunze mari. ca în cazul mesteacănului. Juglans sp. biota. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan.). Gleditsia sp.. Hippophae rhamnoides. luminos (primăvara). arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). În tabelul nr. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. precum şi diferite exemple de taxoni. Populus alba Picea pungens var. până la verde intens (vara). Acer negundo. argintea. „Aurea” Thuja orientalis f. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana.Marginea limbului poate fi întreagă. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. precum cele ale speciilor: Acer negundo. Ligustrum ovalifolius. Sorbus aria. Astfel. la verde închis. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase.. Thuja occidentalis f. Euonymus europaeus. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . Speciile cu frunze mici..

glauca. Pseudotsuga glauca. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. Catalpa bignonioides. Syringa x. Pinus excelsior. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. Buxus sempervirens. Gama de culori ale florilor este destul de variată. atropurpurea. Prunus cerasifera var. Pinus cembra. pissardii. Acer paltanoides var. Acer platanoides var. Crataegus sp.. Hibiscus syriacus. Forma şi culoarea florilor. Pyrus sp. crem sau galbene. Berberis vulgaris var. Malus pumilla var. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. Alnus glutinosa.verde închis roşu. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. Phyladelphus coronarius. Aesculus hyppocastanum. purpurea. vanhouttei.. purpurea.6. Juglans regia Fagus sylvatica var. Pinus strobus Abies alba. hybrida. Sophora japonica. Magnolia kobus. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. În tabelul nr. purpurea.3. Picea abies. Robinia pseudoacacia. Spiraea x. Taxus baccata. rubrum 6. niedzwetzyana. Prunus avium.2. Corylus maxima var. Hedera helix. Deutzia scabra. forma. Ligustrum vulgare albă . purpuriu Picea pungens var.

galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. Buddleia davidi. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. Malus floribunda Hedera helix. Dintre toate speciile lemnoase. Cornus mas. Tamarix ramosissima. Liriodendron tulipifera Aesculus x. cu toate varietă ile şi soiurile sale. Cornus mas. pissardi.. Diervilla florida. exceptând albastrul pur. Diervilla florida. Chaenomeles japonica. Syringa vulgaris. Chaenomeles japonica. Prunus persica. soulangeana Prunus sp. carnea. Cotinus coggygria. Laburnum anagyroides. Hibiscus syriacus. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri.. Magnolia x. Hybiscus syriacus. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. cu siguran ă că speciile genului Rosa. Phellodendron amurense Spiraea japonica. Prunus cerasifera var. primăvara timpuriu primăvara . Magnolia kobus. Magnolia stellata. Forsythia sp. Amorpha fruticosa. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. Kerria japonica. Laburnum anagyroides. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Spiraea salicifolia. Colutea arborescens. Forsythia suspensa. Prunus armeniaca.

sau în cadrul speciei de la varietate la varietate.2. mari (Viburnum opulus var. Kerria japonica Aesculus sp. Rhus typhina. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. 6. Crataegus monogyna. Rosa canina. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. iritant. Berberis vulgaris. Ptelea trifoliata. Hibiscus syriacus. Cotoneaster horizontalis. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben.7. Inflorescen ele sferice. ca lumânările (castan porcesc. Spiraea japonica. în sezonul estival sau autumnal. budleia. Culoarea fructelor.vara toamna Mahonia aquifolium. Spiraea salicifolia. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. Colutea arborescens roşie albă . Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus.3. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. mălin) calmează şi relaxează. Sophora japonica. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. lemn câinesc. Sambucus racemosa.. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. amorfă) constituie un factor stimulator. Liriodendron tulipifera. glicină. dar mai ales în perioada hibernală. atribuind ambientului un aspect dispersat. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. Viburnum opulus. Syringa vulgaris. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. pseudobace) este variată de la specie la specie. neliniştit. contribuind prin forma.

răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere.8. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. iar plopii. De exemplu. unii poluan i din aer sau din sol. Platanus sp. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. Viburnum lantana. Picea abies. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. De obicei. Mahonia aquifolium. 10. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. Există şi specii cu creştere foarte înceată. diferi i arbuşti. Abies alba. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. mesteacănul. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere.2. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. Ambientul (noxe. Thuja occidentalis. Catalpa bignonioides. Ligustrum vulgare. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive.3. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. precum cimişirul şi tisa. 20. salcâmul. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. calitatea terenului. ci separat. Fraxinus excelsior. probabile pentru perioade de 5. Gleditsia triacanthos. . 40 ani de la plantare. Lonicera nigra. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. Prunus spinosa. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. Robinia pseudoacacia. Cotoneaster nigra.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. 6.

În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. pâlcuri. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. în puncte liniştite. lângă clădiri. masive. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. iar cele decorative prin trunchi. . dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). ce realizează o impresie artistică puternică (flori. coloritul fructelor). Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. Arborii solitari se amplasează pe peluze. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. frunze. labirinturi. VII. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. pot fi folosite solitar sau grupat.Cap. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. Exemplarele lemnoase. grupuri. garduri vii. fie ele arborescente sau arbustive. curtine. care nu se regăsesc în efectul ob inut. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. fără agita ie. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv.1. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. boschete. ASOCIEREA. sau duc la costuri suplimentare. sub diferite moduri. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal.

Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând.5 m. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. mai rar două sau chiar trei. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. Ca regulă generală. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. formate dintr-o specie. cu exemplare foarte apropiate. sistemul Cossonet). Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. ce are amenajate numeroase poteci. mici cu h = 0.5 – 1 m. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. ob inându-se în final un perete verde. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). foarte înalte cu h > 3 m. pe un contur drept sau sinuos. de regulă bine între inute şi amenajate. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. în aceste ultime cazuri. (gard belgian. două sau trei rânduri. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped.. trunchi de piramidă. înalte cu h = 1 – 3 m. . După înăl ime.

mai deschis la culoare. şi coroană bogată. În cazul plasării inverse a speciilor. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual.După scop gardurile vii pot fi: . iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. de izolare vizuală şi fonică. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. folosite ca garduri de limită. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural.garduri vii pentru protejare. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. solu ie destul de controversată. protec ie şi linişte. ce le eviden iază pe primele. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. . . Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. de preferat o specie locală. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. solemnitate şi hotărâre. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. de apărare împotriva vântului dominant. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. În orice caz. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. Astfel.garduri vii decorative. cu un aparat foliar bogat. de mascare. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. sanitar. care să constituie fondul principal. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare.garduri vii de camuflare sau de mascare. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. în care sunt prezente multe bănci. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. . tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii.

În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. destinat odihnei pasive. lângă care să existe grupuri de flori perene. patrulater sau pentagon. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. pentru mascarea acestora. . existând în apropiere şi un luciu de apă. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. apoi de cele de talie mică. dispuşi inelar. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. În cazul clădirilor monumentale.

cimişir. pentru mascarea limitelor. statuie. protec ie împotriva soarelui şi vântului. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. creându-se o stare de calma atmosferic. adaptate condi iilor locale. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. la tasarea şi în elenirea . La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. parcuri) masivele se situează spre periferie. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. fântână arteziană). iar în interior numeroase bănci. pinul silvestru). mesteacăn. pinul strob. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. în mod excep ional 4 intrări. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. lemnul câinesc. constituit dintr-una sau mai multe specii.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. specii rezistente la vânt. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. de regulă dispuse circular. În spa iile verzi urbane (grădini. Un boschet prezintă 2-3. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. dârmox). sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv.

7.2. înso i i de 1 tutore. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. care limitează priveliştea şi perspectiva. Astfel.2. largi.1. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. În general. acestea pot fi transparente sau opace. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. se folosesc puie i de talie mică. cu fructe şi port interesante. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. Vârsta. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. În func ie de speciile întâlnite în masive. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. înfiin area scuarurilor. urmată de toamnă. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului.2. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. în acest caz balul fiind înghe at. creându-se impresia de monumentalitate. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm).2. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. cu înflorire abundentă. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. a II-a şi a III-a. unde se doreşte realizarea unui masiv. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. imediat după dezghe ul solului. Astfel pentru aliniamentele stradale. a I-a. puie ii cu rădăcini protejate. 7. Totuşi. se evită ambalarea. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. . de la scoaterea din teren şi până la plantare.solului. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone.

0. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. cu sistemul radicular mai compact.30 (0. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului.2. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini). Pentru plantarea exemplarelor de talie mare.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi. Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului. camionului. iar înăl imea 8-10 m.60 (0. fie dintr-o pepinieră. . 7. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: .70) x 0. remorcii. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari.60 (0. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă. pe tulpină deasupra coletului. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică.5 t. .80 x 0.5 (0.3. sunt necesare mai multe opera iuni: . în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate.0 x 1. fie din natură. De asemenea. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită.40) x 0. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa. La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii.1.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului.alegerea exemplarelor. .40) m pentru puie ii de talie mică.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ. datorită dimensiunilor. se tasează uşor şi se udă abundent.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani).0. creată în acest scop. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele.70) m pentru arbuşti (3-5 ani). Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0.30 (0. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ. . înăl imea şi grosimea la colet. Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1. situate în locurile accesibile macaralei.transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. cu o coroană uniform dezvoltată. . etc. . plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale. cu ramuri până aproape de sol. .Ca regulă generală orice puiet.0.

până la 0.3. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. uniform. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. 2 sau 3 rânduri. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0.2. P.5 – 1. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. la o adâncime de 20-25 cm.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. rânduri sau la încrucişarea aleilor. 7. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. în timp. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. ce au un efect estetic deosebit. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului.3. 7. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. Astfel.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii.1. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. în Fran a. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. Solul se mobilizează primăvara şi toamna. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7.3. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale.2. cu norme bine stabilite. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. K. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. Fertilizarea. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. numărul rândurilor (1.4 rânduri.7. ciuperci). fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze.4. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic. . timp de 2-4 ore. partere. urmând ca mai târziu. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie.

La exemplarele cu so .forma Verrier . iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze. În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice. pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. la distan a de 60 cm între ele. Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme.În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. se aleg ultimii doi. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). cu ramuri cât mai multe.piramida . cu fructifica ie cât mai abundentă. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2.forma literei „U” . Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . Forma Cossonet se realizează tot în aliniament. rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. piramidale. rezultând astfel un trunchi vertical scurt. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. .forma Cossonet . Pe măsură ce cresc. În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. ob inându-se forma literei V. şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 .cordonul oblic bilateral (gard belgian) . Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o.40 cm deasupra solului. Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc. columnare. bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate.5 m între ele. iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o).

Astfel. Coroana formată. Fiecare pereche porneşte din axul principal. pe o sârmă . iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. are forma unui „U” dublu sau triplu. 6 sau 8 bra e verticale. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. dispuse în acelaşi plan. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. se orientează vertical pe doi tutori. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. 80 sau 120 cm de la sol. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 .40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. ce a fost retezat la 40. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. ceilal i îndepărtându-se.

fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. .(spalier). La lungimea de 70 . iar cei doi lăstari terminali. aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. se înlătură lăstarii. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. În al doilea an. După 30 cm. la o înăl ime de 30 cm.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. cu o deschidere a bra elor de 50 . Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. dar la o înăl ime de 80-90 cm. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori.80 cm. sub un unghi de 60o între ei. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore.

După atingerea înăl imii dorite. tisă). cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. de 1-2 m lungime (Acer negundo. În primul an de la instalare. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent.) Se execută primăvara devreme.3. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. 0. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. Tunderea se execută în anii următori. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. tăierea se face cu cca. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). 7. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. prin scurtarea lujerilor prea lungi. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos.3. . la exemplarele plantate în aliniament. mai rar toamna târziu. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. tuie. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. la înăl imea de 20-25 cm. ienupăr. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. Populus sp.

După câ iva ani. grupuri. Lăstarii ob inu i prin recepare. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. sunt de regulă mult mai viguroşi. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. Se recomandă rărirea periodică. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. cu coroane înghesuite. rezultând în final o îngrămădire de exemplare.3. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ.4. 7.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. iulie.

se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. îmbunătă irea stării fitosanitare. în condi ii nefavorabile de vegeta ie.3. ob inându-se un număr optim de exemplare. . prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. fiind inestetice. 7. în apropierea locurilor de sta ionare. respectiv atunci când se realizează consisten a plină.materialul rezultat nu se recoltează. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. Se aplică rărituri mixte sau combinate. respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice). . a unor poteci.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. . .func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. cu o periodicitate de 3-5 ani. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . în pădurile echiene de codru şi crâng. cu o periodicitate de 3-5 ani. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. 20-30 ani. din 3-6 (10) ani. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm).se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. .5. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. reducerea consisten ei. în cca.monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. mărirea efectului decorativ al unor exemplare. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure).

Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. . Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. bolnavi.6. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. se pot adopta diferite tratamente. în vederea atingerii unui anumit scop. de speciile forestiere folosite sau prezente.3. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. cu foarte multe nişe ecologice.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. rup i sau doborâ i. deoarece circula ia este complicată (semin iş. dar pentru oameni antrena i. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. păduri de plopi euroamericani). pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. amestecuri de fag cu răşinoase. buruieni). de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. 7. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. făgete. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate.

.. Ageratum mexicanum sp.. .. Tulipa sp. Gladiolus sp. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. .cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici. Acestea joacă un rol psihologic fundamental.. .1.Cap.. cu aspect de tufă .1. . Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: . precum Crocus sp. cu port târâtor (sau pendent) . Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus. Delphinium sp.înăl imea. Acestea se folosesc pentru rabate. Lobelia sp. în fa a speciilor arbustive sau arborescente. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde. Saponaria ocymoides. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile. Muscari sp. Galanthus sp.2. forma.forma şi culoarea fructelor.culoarea. al sezonului de vegeta ie.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii. Tagetes sp.sp.specii de talie mare. precum şi în mozaicuri. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde. partere.. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: . .sp. Salvia sp.. Ageratum sp. peste 50 (60) cm. . Alyssum sp. a modului de creştere şi ramificare. 8..1. platbande sau grupuri pe peluze. Salvia splendens.1. VIII.. în componen a bordurilor. precum specii ale genurilor: Petunia sp.Tagetes sp. a rabatelor pe peluze. mirosul şi modul de asociere ale florilor.. Acestea se folosesc grupat. În acest sens se deosebesc: . precum specii din genurile: Lilium sp. covoarelor. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar.forma.. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8. cu tulpini ramificare. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens. Narcissus sp. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia.ciclul de via ă.sp... Calistephus chinensis.. Aubrieta sp.. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite...forma tulpinii (portul). 8. în marginea rondurilor sau rabatelor. . în sensibilizarea oamenilor la frumos.Tropaeolum majus. Hyacinthus sp. Tradescantia sp.. Sedum sp. .specii de talie mică 5 – 20 (25) cm. . în planul apropiat de privitor. . culoarea şi mărimea frunzelor. Tulipa sp.. Malva sp. . .

. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. până la albastru. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. culoarea. Delphinium sp. lalelele papagal. roşu sau grena. galben. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. Lilium sp. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. erecte Impatiens sp... argintiu sau cenuşiu. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). la început. Tulipa sp. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată.4.. altele sunt mici şi mărunte.1.1.. Forma. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp. roz.sp.). locurilor pentru sporturile uşoare. a sta ionării.. în cazul petalelor tomentoase. florile fiind nesemnificative. Unele frunze sunt mari. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. iar altele puternic fidate. creasta cocoşului.. Nuan a culorii poate fi diferită. cu segmentele filiforme. Iresine sp. . roşu grena. precum verbena şi crinii.Lathyrus sp. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. Humulus lupulus. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului.) aceasta se schimbă de la roz-liliachie.Ipomea purpurea. cu tulpini volubile . 8. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. Astfel... mărimea şi culoarea frunzelor. culoarea şi abunden a frunzelor. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. cu tulpini simple.. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe.. chioşcuri pentru odihnă). la florile simple poate fi pală. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. Polygonium sp.sp. Begonia sp.. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora. . mărimea şi culoarea frunzelor În general.. mo ul curcanului. Forma. Pyrethrum sp. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. Agave sp.. 8.sp. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. în jurul teraselor. clopo ei.3. Ricinus sp. Portulaca sp. cu tulpini că ărătoare . recomandându-se a se folosi în planul apropiat. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp.. precum regina nop ii şi micsandrele.. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. . Papaver sp. Sempervivum sp.

iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv.1.5.) are fructe persistente şi decorative.8. . În unele situa ii. men inând efectul decorativ. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: . ca o continuare a florilor. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite. de culoare roşie sau roză. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare.plante anuale semirustice (Begonia sp.. fiind o sursă de amuzament pentru copii. 8. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie. vara. Calceolaria sp.plante anuale rustice.6. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie.) se seamănă în sere calde..1. . .) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă.. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire. fiind aripate. Cineraria sp. florile se îndepărtează. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. Mo ul curcanului (Amaranthus sp. Zinnia sp. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie.plante anuale sensibile (Celosia sp. iar primăvara vor înflori.

Polyanthes sp. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp.. atunci când sunt plantate în diverse suporturi.. Hosta plantaginea. rabatelor. tuberobulbi.decorarea balcoanelor. sau semirustice (Canna indica. Dahlia sp. . Convallaria majalis. Iris sp. Lolium sp. rădăcini tuberizate.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e.Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. jardinierelor.. Speciile floricole pot fi folosite.7. geophite – ce au bulbi. tuberobulbi. teraselor. bordurilor. rondurilor. în lungul apelor sau pe luciul lor. depozite) ferite de înghe (4-10 oC)... cămări. rizomi. rizomi.1. pe stânci sau pajişti. . Gypsophyla sp. Hyacinthus orientalis. Aquillegia sp. 8.. în general. mozaicurilor. Chysanthemum sp. pentru: . Acestea pot fi rustice (Anemone sp.decorarea spa iilor verzi. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor. Gladiolus sp.. Narcissus sp..) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit. Papaver orientalis).. ferestrelor. covoarelor. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale.

zidurilor. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. specifice plantelor anuale. chioşcurilor.). dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. printre care se introduc plante anuale. witrockiana). Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. forma şi nuan a frunzelor. stânjenei. fie mixt. muscari (Muscari sp.2. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. cu port de tufă sau covoraş. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. bănu i (Bellis perennis). Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. numă-uita (Myosotis sp.. mărimea. fie numai specii perene. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. partere). Tagetes sp. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). ghiocei. bujori. fiind amplasate în locuri intens frecventate. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. . nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. Culturile cu plante anuale. costisitoare..decorarea stâlpilor. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. mijlocie (Petunia sp. instalând specii de talie mică în prim plan. narcise (Narcissus sp. pergolelor. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. în special lunile de vară. În func ie de perioada şi . 8.). înăl imea plantelor. crizanteme. perioada şi durata de înflorire. narcise. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. în trepte. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor.). iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. de talie înaltă (Phlox paniculata. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. rabate. Ageratum mexicanum „nana”.). Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. treiajelor. Portulaca grandiflora). forma şi culoarea florilor. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale.ca flori tăiate. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. Rudbekia sp..

Cheiranthus cheiri). 8.soluri alcaline – (Anemone sp. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. Dianthus sp. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. desfundat..pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. Asparagus sp. . Acestea se deosebesc prin pH.. pământul de lemn. Tradescantia sp. de turbă) . În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare. Hyacinthus.durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. ferigi).... mărun irea bulgărilor. pământul de turbă.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. Erica sp. Iris sp. pH. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. Instalarea speciilor floricole 8.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. Bellis) cu speciile anuale. . Narcissus. Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos. pământul de frunze. În func ie de sol..soluri acide – (Coleus sp. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. superficiale (Primula sp. . de răsadni ă. După valoarea pH-ului. Amaryllis sp.. bine organizate. structură.1. con inutul de substan e nutritive. nivelat. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile.. rădăcinile de ferigă şi nisipul. brumărele).3.. perlit şi turbă în diferite propor ii. pământul de ericacee. Myosotis. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. . Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. etc. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare.. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. Calluna vulgaris). elemente nutritive. modelarea terenului. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. Gladiolus sp. Dianthus sp). pământul de pădure. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. textură. În general. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. Galanthus) sau bienale (Primula. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. Crocus. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . Viola. compostul de grădină.3..soluri neutre – majoritatea solurilor. permeabilitate. capacitate de re inere a apei). Asparagus sp.. elina. mobilizarea superficială a solului. se deosebesc: . textură. pământul de ace de răşinoase. .

(Iris sp. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. Crocus. bulbii acestora să se înrădăcineze. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. comparativ cu înăl imea plantei. Paeonia). transplantarea apare necesară atunci când . dar nici să se stânjenească reciproc. Begonia).3.2. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. Hemerocallis sp. Lilium sp. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. Galanthus. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. Muscari. 2 – 2. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. Hosta plantaginea. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. de cca. Impatiens.. Sedum) distan ele pot fi mai mari. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. Dianthus. Narcissus. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. Fuchsia.. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus.). Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. 8. Hyacinthus. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. Alyssum. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv.5 cm grosime. Myosotis).3. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine.). La speciile perene. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. Amaranthus). La plantare. Mathiola. unde se vor dezvolta şi înflori. Viola.3. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca.8. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris.

pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. suprimarea tijelor florale vestejite. 8. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. cu rolul de a ob ine plante viguroase. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. când plantele nu suferă deloc. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. unele nu mai înfloresc în acel an. În această categorie intră următoarele lucrări: . fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. intrând mai devreme în vegeta ie. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare.combaterea dăunătorilor biotici.4. acestea stânjenindu-se în dezvoltare. . Ciupitul se execută cu unghia. .ob inerea unor forme caracteristice.aplicarea îngrăşămintelor. .reglementarea înfloritului.înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru .pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. de perioada înfloririi. bobocitul.tunsul plantelor. Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări.tutorarea şi palisarea. obligatorii sau facultative. . copilitul. . .datorită înmul irii naturale ale plantelor. spa iul devine insuficient. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane. . . Pentru ob inerea de tufe bogate.irigarea. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia.suprimarea păr ilor aeriene. . Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă. . la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite.

. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat.).formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. urzicu ă (Coleus sp.. hortensie. trandafiri. garoafe. Se aplică la crizanteme. Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. Petunia sp. pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. ochiul boului). bujori. de dimensiuni mai mari (crizanteme.. Pelargonium sp. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. garoafe). gura leului). în acest caz întârziindu-se înfloritul. de obicei terminată cu o floare (crizanteme.

cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. metal de dimensiuni şi tipuri diferite. trestie.. Lathyrus. Ipomea). cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. .Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. Tutorii pot fi din lemn. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. în func ie de specia respectivă. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. mai ales în perioada de înflorire abundentă. dalii). mase plastice.

umiditatea şi mişcarea aerului. sere. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. solul. microbiologice. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. riguros selec ionate. după trecerea perioadei de înflorire. fiind indicată udarea diminea a devreme. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. mustul de bălegar. 1:20. făina şi rosătura de coarne. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. În această categorie intră: excrementele de mamifere. bogate în potasiu: sarea potasică. cu valen e simbiotice. de păsări. intensitatea luminii. la care se adaugă apă. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. bioxidului de carbon şi a altor gaze. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). chimice. ob inânduse solu ii prin fermentarea. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. lalele. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. narcise. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. sulfatul de potasiu. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. după o prealabilă uscare şi mărun ire. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. . spălarea şi răcorirea plantelor. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. a îngrăşămintelor organice solide. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. :30. azotatul de amoniu. făina de oase. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. clorura de potasiu. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. ghiocei. maxim ora 10. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. etc. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. ca regulă generală. uneori superfosfat. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. temperatura mediului înconjurător. ciuperci). cenuşă. solarii. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. Îngrăşămintele se aplică. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. timp de două săptămâni.

aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. măcar odată pe an. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. manual sau cu ajutorul săpăligilor. organele subterane (bulbi. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. sau talaj. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. sensibile la temperaturile scăzute. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. uneori chiar săptămânal. Acest strat men ine solul umed. şi peste vară. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor.sau noaptea. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. pentru a nu se produce vătămări plantelor. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. la geofitele semirustice. . rizomi. periodică a diferitelor exemplare floricole. tuberculi. frunze. în martie–aprilie. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. bulbii sau rizomii.

IX. aranjamente florale. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. 30 oC. cărămidă. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. în zilele cu temperatură ridicată. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). narcise. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. masive de arbori) sau nevii (stânci. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse.rustic.pentru terenuri sportive. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. datorită nuan elor de verde. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. pentru a forma un covor des. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). arbuşti. . 45 oC. iar în cazul asfaltului de cca. având aspectul unor pajişti naturale. asfalt sau beton. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. cu . realizând unitatea în diversitatea spa iului verde.1. clădiri. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie.pentru peluze. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. luciu de apă). recreative sau sanitare. De exemplu. formată în special din graminee. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. lalele). grupuri statuare. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . pietriş. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. . brânduşe. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. ce înfră esc abundent. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. gazonul se încălzeşte mai pu in.Cap. După destina ie. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. elemente arhitecturale. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip.

de rezisten a la bătătorire sau tundere. Bromus inermis). Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. . Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime.5 cm. rădăcinile sunt relativ superficiale. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. Calendula officinalis. umiditatea din sol. capacitatea de refacere după tundere.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. rezisten a la temperaturi scăzute.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. rămânând suprafe e nude de pământ. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. crichet – 2. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. Festuca rubra. înfră ire slabă. Viola arvensis. Cynonurus cristatus). având aspectul unei fâne e înflorite. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. Campanulla sp. tufele sunt înghesuite foarte mult. uneori 40–50 cm (Poa pratensis. Reseda lutea. rezisten a la bătătorire.. Lollium perenne. 9..5 cm. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. Matricaria chamomilla. frunze mari. Agrostis stolonifera. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. la 12–20 cm. lăstărire. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. Alopecurus pratensis. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. rapiditatea de creştere. tenis – 0. aceasta dispare. . Poa annua). sistem radicelar adânc de 25-30 cm. rugbi – 6.5 cm. ci în amestec de minim 3 specii. Iberis semperflorens. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. Papaver rhoeas. Alyssum maritimum.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. Gypsophylla muralis. 9. grosiere. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. .5 cm. Agrostis tenis. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. de diferite desimi. dar speciile se comportă diferit. După înăl ime: . aspre.3. la tundere. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. Deschampsia caespitosa. Bellis perennis.2. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens).

. ci cresc lateral.3. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. îngroparea cablurilor electrice. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. gros de cca. moloz. date de condi iile specifice ale ării respective. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului. amestec şi condi iile de sol.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede).3. După semănarea manuală. În diferite ări se aplică norme diferite. zgură. De asemenea. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. precum şi costul mai mic. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. cărămizi. instalând toate speciile crescute natural. cu un aspect nefavorabil. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren).cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). . de specie. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . dar şi vara.9. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie).5 – 2. dacă există sisteme de irigat. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. a instala iilor de irigare.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. se ob ine un gazon prea rar. a canalizărilor.5 cm. iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător. în cazul în care solul existent este corespunzător.manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. terenul se grăpează. 9. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. dar şi executarea drenurilor. acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. Decaparea .2.mecanic . 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. Dacă norma este prea scăzută. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. Metode şi tehnici de semănare: . adâncimea de semănare va fi mai mică.1.

9. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. iar gramineele se răresc. Se recomandă tunderea pe timp ploios. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. 30 x 30. Dacă solul are o cantitate mare . şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). apar muşchii şi numeroase buruieni. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). sau mecanic cu maşini speciale. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. care pot fi rulate. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. după care se sparge şi se mărun eşte elina. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. groase de 2-4cm. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. fosfor şi potasiu. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. care nu sunt preten ioase. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. După aceste opera iuni.4.

pentru compensare. . înainte de înflorirea buruienilor. trebuie mărită cantitatea de fosfor. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective.de calciu. Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului.

care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. organismul nu depune efort. . inestetic şi nefunc ional.mişcarea orizontală.20 m). de cucerire a spa iului înconjurător. justificate de prezen a diferitelor obstacole.pentru ceea ce este rigid. grădinile alpine. Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale. apare un sentiment plăcut de protec ie. flori. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. X.Cap. implică o diminuare a efortului. pentru terenurile orizontale.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. influen ând sentimentul de veselie. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. În func ie de natura circula iei.1. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . sunt de obicei largi. . de refugiu. . şi în echilibru cu for a gravita ională. măreşte aten ia. perspectivele. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. creează impresia de avansare. pentru terenurile cu denivelări. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi. mai stabilă. ce este binevoită la întoarcerea din plimbare. mai sigură. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare).de stimulare.mişcare ascendentă.7 m lă ime. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. 10. pentru obiective bine determinate. de intimitate şi uneori de regres. pentru stilul geometric. în meandre pentru traseele sinuoase.de amuzament. sau conduc spre un obiectiv principal important. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. ordine şi propor ie.pentru ceea ce este viu sau în schimbare. având 0. călare sau cu bicicleta. elemente arhitecturale. . au o lă ime mai redusă (minim 1. . curiozitate .mişcarea descendentă. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces. . îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos.5 -0. importan ă şi lă ime. oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). .de indispozi ie (de închistare) . divertisment. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării.

pietriş. cărămidă.cele neregulate în „opus incertum”. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: .cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . macadam. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. corelată cu ambientul. iar cele deschise obosesc ochii). roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. ceramică sau marmură. pavele. Pământul. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. . şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). pătrate. tip zidărie. asfalt turnat sau cilindrat. dalaj englezesc. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. mozaic. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. de forme diferite. dalaj antic. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. lian i sau materiale hidrofobizate. dale. cel pu in cu fa a superioară netedă. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. . beton. este folosit în pădurile de recreare. Căile împietruite cu pietriş de carieră.

men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. în locurile cu erodare puternică. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). fântâni. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. fără frânturi. lacuri. iazuri.65 cm). Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. căderi de apă. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. Când cursul apei este însorit. 10. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. la o distan ă între centrele de greutate.pe gazon. Malurile se vor amenaja prin terasare. dar fără a fi simetrice. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. elipsoidale. trestie. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. având rolul unui factor calmant în peisaj. cărămidă. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. pătrate. geometrică. dreptunghiulare. Apele stătătoare (numite impropriu.60-0. realizate de obicei pe stâncării. . sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). dispuse în diferite depresiuni ale terenului. de mişcare. asemănător cu malurile opuse. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. ale fiecărei dale. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. bitumului. pâraie. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. egală cu lungimea medie a pasului omului (0.2. uşurin a între inerii. senza ia de răcorire şi de prospe ime. dar poate fi ameliorată. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. din beton. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. făl uită. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. Caltha palustris). prin deschideri de perspective. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă.

fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. un microrelief accidentat. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă.4. Când sunt de dimensiuni mari. mărime şi culori. de solidaritate monumentală. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. Grădinile alpine creează.fântână cu taluz cu cascadă. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. folosite pe timp de noapte. cu o vegeta ie specifică.bazin cu jeturi orientate spre periferie. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. .bazin cu cupă florentină în mijloc. Grădinile alpine au suprafe e variabile. fiind compusă dintr-un obiect potrivit. muntos. 10. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. iar când sunt mici şi grupate. 10. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. O perspectivă bine concepută are echilibru. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. de la câ iva metri pătra i la câteva sute. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. la o oarecare distan ă de clădiri. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. şi pot fi amenajate într-un mod special. în mod artificial. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. privit dintr-un loc potrivit. fie vor fi aduse. combinată cu lumina artificială.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene.3. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. în mod progresiv. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. acestea dau impresia de putere. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. . . colorată diferit chiar. .

destinate adăpostirii vizitatorilor.aşezarea unui strat de pământ de elină. zăpadă. numite chioşcuri descoperite (naturale). Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. la capătul aleilor. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. chioşcurile. Acestea se pot construi din lemn. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . pode e şi poduri.5. cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. beton. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). a domina. subalpin. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna).extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. accidentat. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. a men ine. . Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. pentru ca pământul să se taseze suficient. vase decorative. sau cărămidă. cele mari în planul din spate. scările.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. teatrul verde. va fi pe cât posibil frământat. înghe . în pantă sau se va crea artificial. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. a orchestrelor sau a fanfarelor. fiind amplasate pe esplanade. . belvederile. pergolele.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. cu turbă şi nisip. coloanele. bănci şi scaune (mobilier de grădină). în pie e sau în punctele de perspectivă. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. . într-o formă simplă dar estetică.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. . treiajele.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. arcadele şi porticurile. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. hexagonală sau octogonală. balustradele (parapetele). pătrată. la marginea apelor.dispunerea blocurilor de piatră. grupuri sculpturale. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. construc ii uşoare. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. lăsând spa ii mari între ele. deşertic. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. suporturi pentru plante. . 10. situate în spa iile verzi.

4-0. compartimentarea unui spa iu verde. marmură şi au un mare efect prin formă. Forma. fier. mărime. teraselor. . lă ime 0. mărginirea unor perspective. fontă.5 m.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. atât la soare cât şi la umbră. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta.5 m. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. aluminiu. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. formate din panouri cu zăbrele.45 m. înăl imea 0. fiind amplasate la capătul aleilor. beton. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. oferind refugiu împotriva insola iei. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. culoarea lor. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. lemn sculptat sau marmură. grup sculptural.7m şi înăl ime 2-2. cărămidă. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. pe lângă ape sau terenuri accidentate. Se recomandă ca optimă. de obicei cu înflorire abundentă. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. folosite pentru decorarea unor pere i. la marginea teraselor. din diferite materiale de construc ie. metal. Treiajele sunt construc ii uşoare. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. ce prezintă ca elemente de sus inere. pe orizontală.5-0. lemn. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. stâlpi verticali (piatră. ce acoperă por iuni de alei sau terase. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale.4-3. dezvoltare pe verticală. cărămidă. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. Materiale de construc ie folosite: piatră. a unui rond de flori. Pot fi cu sau fără spătar. Acestea se confec ionează din piatră. beton armat. bronz. cărămidă. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. mozaic.0 m. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. lemn. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. piatră). dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. în lungul aleilor largi. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic. Scările accentuează orizontalitatea spa iului.

în lungul scărilor. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. ciment. piatră. decorat cu plante de mozaic.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. beton. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. aleilor. zidurilor. .