You are on page 1of 15
MECANISMELE GENETICE CARE STAU LA BAZA GENERARI DIVERSITATIL IMUNOGLOBULINELOR Receptorul pentru antigen al limfocitului B este molecula de imunoglobulina (Ig). Studiile enzimatice efectuate in anii "60 au condus Ia elucidarea structurii sale, formata din dou lanjuri grele (H — de la Heavy) identice si doua lanjuri usoare identice (L de la Light). inca de pe atunci devenise evident ci cele doua capete ale acestei glicoproteine poseda functi diferite. Recunoasterea antigenului este efectuati cu ajutorul capatului amino-terminal, in timp ce capitul carboxi-terminal este implicat in ceea ce denumim functii “biologice”. Lanfurile au fost imparjite ca atare intr-o portiune variabila (N-terminal) si 0 portiune constanid (C-terminal), Fiecare moleculd de imunoglobulind posed doua situsuri identice de legare a antigenului, iar la formarea fiecdruia participa atat partea variabilé a lantului L cat gi partea variabild a lanfului H. Astizi stim cd porfiunea din imunoglobulind dedicata legarii antigenului, numita paratop, este extrem de redusd ca dimensiuni, find aledtuité din doar cafiva aminoacizi, localizafi in asa numitele regiuni hipervariabile. Nici antigenul nu participa la legare in intregul su, ci cu 0 portiune corespunziitoare din punct de vedere dimensional, numiti epitop. Adincirea studiilor de structurd a relevat organizarea moleculei in domenii “globulare”, formate din cate doua straturi opuse, unite prin intermediul unei legaturi disulfidice intra-lant sia unei legaturi hidrofobe. Fiecare dintre straturi este format dintr-un numéir de foi B pliate, antiparalele, unite prin bucle de conexiune. Totodat, analiza comparativa a unui numdr mare de lanfuri a evidentiat cd diferenfele dintre acestea nu se regasesc dispuse aleator in structura primar a proteinei ci sunt restranse la nivelul cétorva portiuni inguste, numite regiuni hipervariabile. La nivelul domeniului globular, regiunile hipervariabile se regisese in regiunea buclelor de conexiune dintre foile B pliate'. Fiecare limfocit B posed pe suprafaja sa imunoglobuline cu 0 specificitate unica, astfel ca fiecare limfocit B este capabil si rdspunda unui epitop unic. Acest aspect a fost infeles si acceptat odatd cu teoria selectiei clonale. Antigencle patrunse in organism vor selecta acele clone de limfocite care au specificitatile potrivite, le vor activa si vor induce proliferarea lor. O parte din aceste limfocite se vor diferenia in plasmocite, celule care nu mai exprima imunoglobuline pe suprafaji deoarece sintetizeazi lanfuri grele mai scurte si sunt astfel incapabile de a mai insera aceste molecule in membrana. in schimb, plasmocitele vor secreta imunoglobulinele, iar aceasta variant solubild a receptorului pentru antigen al limfocitului B capita numele de anticorp. Anticorpii sunt si ei capabili s recunoasci antigenele in mod specific, conducfnd la formarea de complexe antigen-anticorp (complexe imune).. Imunoglobulinele reprezinta componentul central al receptorului pentru antigen al limfocitului B (BCR - B cell receptor), ciruia i se aliturd moleculele constante Igoe gi IgB, cu rol in transmiterea intracelulard a semnalului interceptat de receptor. Se estimeazi istemul imun al mamiferelor este capabil itetizeze mai mult de 10" imunoglobuline (anticorpi) diferite”, un numar imens de molecule, care depageste cu mult numiirul de gene pe care genomul uman il poate pune la dispozitie. Se pune firese intrebarea: cum este posibila sinteza numdrului imens de imunoglobuline. O prima teorie (germ-line theory ~ teoria liniei germinale) estima cd doar aproximativ 15% dintre genele unui genom haploid sunt alocate codificarii imunoglobulinelor, fra s& poata oferi ins nici o explicatie pentru modalitatea de a forma, cu un numar limitat de gene, un numér att de mare de " Existeataregunilorhipervariaile fost psd tn evident de etre Wa i Kabat in diggramele care le poartd numete. Anata regivilor saa a eleva ci, din punt de vedere al srt prime, dfeenele dnt lanur se regises a nivel nor porjun inguste, denurite ‘CDR (complementarity determining region, in timp e, in afar acestors (epi cdr), diferentee dite lnjrt nu sunt sei pe Gepare la felde mareate Toaltatee speifctior drt pe ere le poate produce sistem mun est cunascutl sub numele de RepertoiuImunologic structuri diferite. Alte teorii ulterioare (somatic variation theories — teoriile variafici somatice) susfineau ci, intr-adevar, din totalul genelor din genom, doar un numar limitat erau dedice imunoglobulinelor, dar cA, prin recombinari si mutatii, acestea erau capabile sa ducd la diversitate, Din picate insi, nici aceste teorii nu au reusit sa raspunda la intrebarea ridicata de studiile structurale, care au evidentiat ci moleculele de anticorpi manifest nu numai diversitate Ia capatul N-terminal dar si constanfé citre capitul C-terminal. Astfel, a aparut pentru prima oard (Dreyer si Benett, 1965) ideea ci exist gene separate pentru regiunea variabild si respectiv regiunea constanta, iar aceste gene reusesc si se uneasca la nivelul ADN-ului pentru a forma o secven{a continua, Mai mult decdt atat, intuitia celor doi se apropie foarte mult de realitatea cunoscuta astizi si anume ci pentru partea variabila exist disponibile sute de gene, in timp ce pentru partea constant ¢ necesard doar una. ‘Au trebuit sd treacd ins mai bine de 10 ani pentru ca progresul tehnologic si poati evidentia (Susumu Tonegawa, 1976) existenfa unor gene separate pentru regiunea variabild si constant, ca si rearanjarea genelor in cursul diferensierii limfocitelor B. Pe masuri ce a devenit posibili clonarea si secvenfializarea genelor, s-a dovedit ca procesul este si mai complex. 1, FORMAREA LANTURILOR USOARE Imunoglobulinele pot utiliza doud tipuri de lanquri L, denumite kappa (k) si respectiv lambda (A) in funcfie de partea constanta, Partea constantd si partea variabilé a lanfurilor ugoare sunt aproximativ egale din punct de vedere al dimensiunii, © molecul de imunoglobulina poate folosi fie lanfuri k, fie Ianfuri 4 (dar nu ambele simultan), fard ca aceasta si afecteze in vreun fel functionalitatea receptorului sau a anticorpului. Fiecare dintre cele douii lanjuri usoare este codificat de gene distincte, situate pe cromosomi diferiti: setul de gene care codificd lanjul k se gaseste situat pe cromosomul 2 iar genele lanfului usor A se gasese situate pe cromosomul 22. Prima optiune a limfocitului B este reprezentata intotdeauna de lanful usor k. Partea variabili a lantului k Gncepand de la capatul N-terminal) are o lungime de 108 aminoacizi si este codificata de doud segmente genice distincte: segmentul genic V (variabila) codificd primii 95 de aminoacizi si segmentul genic J (joining — unire) codificd aminoacizii 96-108. ‘Analiza genici a relevat cf in genomul celulelor germinale umane exista aproximativ 75 de segmente genice Vs diferite, fiecare dintre ele putand codifica pentru un segment initial distinct al domeniului variabil k. Aceste gene variabile sunt aranjate in mod liniar, separate prin introni si precedate (in plus fai de promotori) de o secventa exonica denumita Leader (conducitoare), situatd in aval fafa de promotor si care va codifica un scurt peptid care are rolul de a introduce si ghida lanful ce se sintetizeaza in reticulul endoplasmatic. Acest peptid leader va fi ins clivat de la nivelul lanfului sintetizat, inainte sa aiba loc asamblarea lanfurilor usoare si grele. La 0 oarecare distangéi de grupul genelor V, spre capatul telomeric al ADN-ului, se giiseste grupul celor 6 segmente genice Ji, dupa care, separata printr-un intron foarte lung, se gaseste singura gend pentru regiunea constanté Cx, care codifica intreaga porfiune constanta a Jangului k, Formarea lanqului k incepe prin aducerea unui segment genic Vk si a unui segment genic Jk in imediata vecinatate unul fafa de celalalt, fenomen numit rearanjare genie. Genele sunt rearanjate si unite datoriti existenfei la cele doud capete a unor seevenfe intronice denumite RSS (Recombination Signal Sequences — seevenfe semnal de recombinare). Procesul este mediat de enzimele codificate de genele RAG-1 si RAG-2 (recombination activation genes — gene de activare a recombinitrii). Aceste enzime acjioneaz exclusiv la nivelul limfocitelor, iar prezenfa lor simultand este indispensabila pentru buna funcjionare a procesului. (a) Nucleotide sequence of RSSs CACAGTG~{25 DpF-ACAAAAACC GTTTTTGT-I2ZbpPHCACTGTG GTGTCAC+{23 bpFHTGTTTTTGG — CCAAAAACA12bp/-GTGACAC Heptamer Nonamer Heptamer ue — — ‘Tworturn RSS ‘One-turn RSS in cursul procesului de rearanjare, cele doud segmente genice V si J, alese in mod complet aleatorin, vor fi unite, dnd nastere unei secvenfe genice continue; totodata, intregul material genetic care se gisea intre cele doud gene va fii excizat si indepartat. Astfel, ADN-ul limfocitului B care a suferit o rearanjare a genelor lanjului k va confine urmétoarele regiuni, incepand dinspre centromer citre telomer: toate segmentele genice Vi de dinaintea celei selectate, promotor-ul si exonul Leader (L) al segmentului genic Vi ales, un intron, segmentul genic continuu ViJk urmat de segmentele genice Ji neselectate, un intron si gena pentru regiunea constanta. Secvenfa rearanjata a lan{ului usor este apoi transcrisa de cdtre 0 ARN-polimeraza, incepand de la segmentul L pana la semnalul stop de dup gena pentru regiunea constant, generand astfel un transcript ARN primar. Urmeazd apoi un proces de taiere (matisare) a ARNm precursor, prin care sunt indepartate secventele necodante gi un proces de poliadenilare a genei constante. Rezultd astfel ARNm matur care va parasi nucleul si se va lega ulterior la nivelul ribosomilor. Aici are loc translafia gi proteina ce se sintetizeaz4 va fi dirijatai, de citre segmentul Leader de la nivelul capdtului N-terminal, in interiorul lumenului reticulului endoplasmatic rugos (RER). in RER, secvenja Leader este indepartata iar lanful usor va putea, abia acum, si se asocieze cu un lang greu. gk Garang DNA Vet Wo avn Jet dee ea et ox | enecrieon + Primary RNA Teanseript - sii Ne | a = waie2on | rmton MU ePrateln